Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0016

bă 
i 
i 
[i 





UNIVEDSUL LIIIDAP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 


ABONAMENTE : 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov, 








Romanul 
românesc 


VII 


Imitarea stilului proustian este o 
altă faţă a minuţiozităţii literare. Acum 
amănunţimea cade însă asupra altei la- 
turi a operei, adică se concentrează nu- 
mai asupra fondului, imprimându-i o 
caracteristică de o natură specială. Ro- 
manul, astfel conceput, se prezintă sub 
forma unor descripţii uluitor de minu- 
țioase a tuturor cutelor suileteşti, în 
momente difer.te, mai cu seamă în mo- 
mente marcante, provocate de stări 
deosebite, alese cu îngrijire. 

Nu am nevoe să fac aci o relutare do- 
cumentată asupra romanelor lui Proust 
însă dintr'o rapidă vedere putem ob- 
serva că  reflexele operei acestui 
scriitor, chiar dacă ar fi fost bine inten- 
ționate, au dat greş. 

E bine să ne amintim aci o Îrază a 
lui Anton Holban, care lămureşte deplin 
dece stilul acesta dă naștere la opere 
slabe, când e imitat. Anume, că pentru 
a serie un roman de natură proustiană 
ai nevoe de memorie prodigioasă. 

Ori, considerând cele afirmate de 
domnul Camil Petrescu, — Ceea ce 
dă o voluptate de preţ cititorilor lui (ai 
lui Proust) este tocmai această supremă 
onestitate de viziune, aplicaţia de a spu- 
ne ceea ce este originar în conștiința 
proprie,—— e evident că cel ce nu posedă 
o memorie îndeajuns de viguroasă pen- 
tru a-i permite existenţa în suflet a 
„supremei onestităţi' “nu poate da o vo- 
luptate de preţ cititorilor. 

Nu poate, fiindcă se va vedea aproape 
în fiecare clipă împins spre fantezie, 
neputând ţine în minte proaspăt fie- 
care element al acţiunii prelucrate. 

O experienţă psihologică nu se poate 
concretiza numai pe hârtie, din pură 
imaginaţie. Spiritualul, oricât de inveu- 
tiv nu poate da ceea ce nu ştie. | 

Minuţiozitatea, preciziunea, farmecul 
urmăririi unei desvoltări pe plan psi- 
hologic, se pot înfăptui numai din ex- 
periență. Iâr, apoi, cu ajutorul acelei 
memorii amintite de Holban, trebue re- 
nostituit tot edificiul dela început, și 
pentrucă reconstrucţia se face într'o lu- 
me eterică, abstractă, legătura logică 
normală devine un imperativ, căci cea 
mai mică deficiență produce prăbuşirea 
în neant. 

Lipsa de memorie duce aproape ine- 
vitabil la înfrângerea operei. 

A imita pe Proust nu este o cale re- 
comandabilă. Faptul că el a reușit este o 
isbândă personală. E genul lui. Creaţia 
lui, A-l imita înseamnă a porni pe o cale 
falşă. Descrierile fazelor sufleteşti, când 
nu sunt făcute de Proust, pot iarăşi fi 
socotite ca poveşti searbede, ca expune- 
rea unei înlănţuiri de stări „ad usum ac- 
toris“i. 

Nişte scenarii, pe cari actorii învaţă 
nu numai ce să spuie sau să facă, dar şi 
ce să simtă. 

Nu însă aceasta este idealul dorit de 
autori. Romanul ar trebui să vie cu un 
aport viu, cu o viaţă a lui. 

Cred că „minuţiozitatea proustiană“ 
sub condeiul oricui în arta, marea artă, 
a vieţii, este un lucru falş, este o ocazie 
de a răspândi scrieri proaste, cu stări 
psihologice inventate aiurea, ori cu la- 
cune şi destrămări în cursul acţiunii, ca 
urmare a lipsei de logică şi de veridic 
mai cu seamă. 

VICTOR POPESCU 





Ş Costin Petrescu; 
„ Soldați din legiunile Impăratului Traian 


Costin Petrescu 








Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 3.30.10 


popii e 


ȘI i 


(Fragment din marea frescă a Ateneului Român) 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


SAMBATA 41UNIE 


ANUL XLVILe Nr. 16 
1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Intrarea lui Mihai Viteazu în Alba-Iulia 





INACCESIBILUL POESIEI 


Procesul care am văzut!) că des- 
parte sentimentul burghez de lucrul 
de artă nu ar avea nici un sens să fie 
pus în formă polemică : el nu sar pu- 
tea situa decât pe temeiul strict al re- 
alităţilor obiective. Toate lucrurile au 
calităţile Jor, dar nu le au decât pe a- 
celea, Fierul, mercurul, sticla, lemnul, 
fosforul, au însușirile lor particulare 
— şi cine S'ar gândi oare să regrete că 
fierul nu are proprietățile argintului 
viu sau că argintul viu nu are calităţile 
îierului? In felul acesta, burghezul cu 
particularitatea lui negativă de a nu fi 
receptiv faţă de lucrul de artă, de poe- 
sie „este desigur tot atât de puţin „vino- 
vat“ —— dacă noțiunea aceasta poate 
să aibă aici vreun sens — cât ar fi lem- 
nul de pildă căruia i sar imputa că nu 
este bun conducător de electricitate, 

Să nu ne înşelăm inutil— nici să ne 
facem iluzii! In toate discuţiile de artă, 
de obicei nu s'a pierdut din vedere de- 
cât acest adevăr! Graba cu care oamenii 
discută, și mai ales aplecați așa cum 
sunt asupra gândului lor exclusiv, le 
permite foarte greu, nu le permite de- 
cât foarte rar să bage de seamă că în 
cuvintele lor care au atâta identţitate, 
care poate sună totdeauna la fel, se ră- 
tăcesc totuşi câteodată, cele mai diferite 
construcţii, 

Când am avut pentru prima oară sen- 
timentul acesta, care n'a alunecat în 
mine fără fior? Imi amintesc și acum, 
ceasuri calme, la Paris, în grădina casei 
unde şedeam... Și în ace] August pe 
care nu-l tulbură nici măcar o adiere 
de vânt, noaptea ridicase deasupra noa- 
stră printre miloanele de stele fixe ais- 
cul perfect al lunii. Câtă odihnă! Intins 
pe chaise-longue, cu fruntea ameţită de 
cer, între prietenii cari tăceau, m'am gă- 
sit natural murmurând aceste litanii 
care plecau par'că din liniștea de sus, 
din armonia de tăcere şi de lumină a 
nopții: 

Lune benie 
Des insomnies 


Astre fossile 
Que tout exile 





IOAN LI. GIORANESGU 


Despre Ioan C. Ciorănescu nu prea 
se știu multe. Istoriile literare, tălmă- 
cite în spirit de gaşcă, nu-l menţio- 
nează. Critica literară nu prea sa o0- 
cupat de el. 

D. Constantin-Stelian, într'un volum 
de critice, care se află sub tipar, i-a 
consacrat un capitol. O prezentare de 
ansamblu, 

Cu toate acestea, nu-l socotim un ne- 
dreptățit. Un poet de mari resurse de 
inspiraţie, de posibilităţi tot atât de 
mari de creaţie, şi care, a murit în a- 
nul 1926, la vârsta de 21 ani, răzbind 
postum prin două volume de versuri, 
consistente şi bine prezentate. Inregis- 
trarea unui fenomen poetic, împotriva 
oricărei obiecţiuni, nu este în funcţie 
numai de timp, ci şi de evidenţa lui. 

Viaţa lui Ioan I. Crăciunescu ar pu- 
tea fi încadrată într'un vers, format din 
trei cuvinte, — pe care el l-a tradus 


Dame tres lasse 
De nos terasses..... 
Sau aceste calme sfâșieri: 


O, lune 
Coule dans nos veines! 


Dar n'am așteptat mult. Cineva rin 
jurul meu se ridică. Nu era oare un 
profesor de colegiu, un profesor de e- 
ducație fisică poate? 

— Poeţii ăștia sunt inexplicabili! Ce 
însemnează asta: astre fossile, que tout 
exile! Şi apoi: luna.... să-mi curgă prin 
vine! Eu sunt un om sănătos: lăsaţi-mă 
să mă duc! 

L-am lăsat nu fără, totuși, să mă 
gândesc, și mult mai târziu, la el: de a- 
tunci știu desigur mai bine că aceleași 
cuvinte nu ne răspund tuturor la fel, 
acest inexplicabil care ne separă, ştiu 
anume că aceleaşi cuvinte, — aceleași 
sunete, aceleaşi culori — nu vor putea 
niciodată să însemne pentru toată lu- 
mea aceleaşi sensuri nici să aibă acele- 
ași semnificații, 

Poesia exprimă însăşi această deose- 


_bire de sensuri. Luaţi de pildă una din 


strofele care nu sar putea socoti her- 
metică, dar una din cele mai cunoscute, 
din Rimbaud. Să mergem cu acest lu- 
nar vagabond copil şi liberi, atât cât 
se poate, de orice participare, să privim 
numai, din afară, delirul lui exaltant: 


Comme je descendais des fleuves im- 


. passibles 
Je ne me sentis plus guide par les 
haleurs : 
Des Peauz-Rouges criards les avaient 
pris pour cibles 
Les ayant cloues nus aux poteaux des 
couleurs. 


Ce lume! Cât incalculabil vagabun- 
daj— Unde? 

Fireşte, aici e întrebarea la care ne 
vom opri. Dacă de data asta cu adevărat, 
sintaxa nu are nimic eliptic, dacă toate 
elementele sunt cunoscute, știute, a- 
proape palpabile, dacă astfel nu întâl- 
nim nimic din toate dificultăţile pe care 
le oferă poesia hermetică, — totuș câţi 


astfel din Pierre de Ronsard: 
„Plimbare, cetire şi visare”... 

Plimbare pe calea lactee a visului, 
către Olimpul poeziei clasice. Acolo 
unde pământul se uneşte cu cerul și 
emotivitatea se transformă în vibra;ie 
cosmică, se naște poezia, care înseamnă 
unduire de dragoste, freamăt intelec- 
tual, peisagiu paradisiac, dincolo de hâd 
și de imoral. 

Cult, peste măsura  îngăduită de 
minte la o vârstă încă fragedă, Ioan 
I. Ciorănescu izbutise să se familiari- 
zeze cu o bună parte din cultura uni- 
versală, mai întâi cu literatura fran- 
ceză, în al cărei domeniu se mișca în 
voe, vibrând cu fiecare epocă, având 
înțelegeri pentru pătrunderea fiecărei 
fibre de inspirație. 

Dar arta îi atrăgea mai mult decât 
discernământul critic, şi deaceia îl ve- 
dem publicând în traducere românea- 


de TOMA VLĂDESCU 


sunt aceia cari urcându-se pe acest te- 
ribil bateau ivre de liniștită groază sau 
de senin miracol au putut să simiă sal- 
turile lui dement voluptoase, clătinările 
lui de permanentă  surprisă — tohu- 
bohus triomphants! — şi au putut mai 
ales, sincer, călători cu dânsul! Câţi au 
reconstituit, au epuisat, atâtea fantasti- 
ce peisagii — și, un minut cel puțin, 
făcând o universală abstracţie de Tot, 
ignorând tot, au putut trăi numai cu 
ele ! 

E astfel o eroare să credem că numai 
o anumită poesie este, hermetică, acea 
poesie, aş zice ,care nu cade subt sim- 
ţuri — subt simţul comun — şi care, a- 
parent cel puţin, n'ar întâlni criteriul 
logic al judecăților noastre, Dar toată 
poesia este deopotrivă de insesisabilă... 
pentru cine el însuș nu e poet! 

Inainte astfel de a încerca să definim 
în adânca ei realitate netura poesiei her- 
metice —— care poate fi forma cea mai 
inaltă, în orice caz cea mai savantă, a 
adevărului poeţic — sunt câteva posiţii 
care se cer atent și bine delimitate: a- 
celea cu un cuvânt care despart ireme- 
diabil sensurile artistului, vocabularul, 
semnele, lumea, valorile lui,.. de tot 
restul, de tot ce n'ar putea să aibă acces 
în domeniul supraterestru al posesiei şi 
artei, 

S'o spunem de pe acum. Imaginea ru 
este deloc romantică: poetul va apărea 
totdeauna ca acel faimos şi trist alba- 
tros, „au milieu des huâes“. Burghezul 
predestinat să rămână ostil față de lu- 
crul fosforescent la care nu Sar gândi 
Ssajungă, se va găsi satisfăcut, ferizit, 
iubind numai idolii săi de lut, o „artă“ 
de mărgele sau de sclipiri facile, — o 
artă care-l înșeală — aparențele medi- 
ocre și massive care-i mobilează vieața, 
dar care mai ales compun climatul lui 
excluşiv: între apârenţe și puritate în- 
tr'adevăr pe aici trece drumul intrans- 
gresibil care desparte lumea nepvetică 
de inaccesibilul artei. 


1) V. Universul Literar, nr.1 din 2 Apri- 
lie 1938 j 





de NICOLAE ROȘU 


scă „Esthera” lui Racine şi lăsând în 
manuscris versiunea tot românească a 
tragediei lui Shakespeare „Macbeth. 

Un volum de „Povestiri în versuri”, 
şi altul de poezii pentru copii, intitulat 
„Prichindel”, — îl apropie de lumea 
pură şi spontană în expresii, neprefă- 
cută, care se află dincolo de rafinamen- 
tul vieţii moderne. 

Pe loan ÎI. Crăciunescu moartea l-a 
urmărit implacabilă, nu i-a dat răgazul 
unei treziri, l-a obișnuit zi de zi cu în- 
tunericul și îngheţul. Ultimele sclipiri 
ale vieţii au fulgerat însă lumini ce 
icoană bizantină, curcubeu de flori, ar- 
cuit cu reflexe de diamant peste desti- 
nul unei vieţi plină de gânduri și sim- 
iri. 

După moartea poetului au rămas 
versurile încăpătoare în două voiume: 
unul original şi altul de traduceri. 





(Urmare în pag. 2-a) 





AL. CAZABAN 


Premiul naţional de proză a fost acvr- 
dat anul acesta d-lui Al. Cazaban. Satis. 
facția morală a laureatului este cu atât 
mai mare, cu cât încununarea se face 
spre sfârşit de carieră, consacrând o[i- 
cial o activitate literară desfășurată pe 
un răstimp de aproape 40 de ani, și din 
această pricină necunoscută destul ma- 
relui public. 

Născut la Iași, (23 Dec. 1877), după 
terminarea studiilor liceale d. Al. Caza- 
ban a venit la Bucureşti, unde, deşi se 
înscrisese la Școala de arhitectură a fost 
nevoit să facă gazetărie, spre a-și câşii- 
ga existența. A publicat schițe, înce- 
pând din 1900 la: România jună, zur 
condus de Aurel. Popovici, autorul me- 
morandului, la cure colaborau a. A. 
C. Cuza, Șt. Petică, etc.; la „Universul“, 
la Apărarea Națională, de sub direcția 
lui B. P. Hasdeu, apoi la revistele : Moi- 
tul român, a lui Caragiale, Flacăra, - 
Viaţa literară condusă de Ilarie Chendi, 
cu colaborarea lui Oct. Goga, 1. Gorun... 
Viaţa Românească, Luceafărul, cordus 
de Oct. Tăslăuanu. După răsboiu, scrii- 
torui a intrat în redacția ziarului „Vii 
torul“ unde a rămas până astăzi. 

Opera literară, pentru care d. Al. 
Cazaban a fost răsplătit cu premiul nu. 
țional de 100.000 lei, cuprinde urmă- 
toarele volume: 

Cutreerând, nuvele şi schiţe ţeditură 
proprie); Deştept băiat, povestire (ti- 


părită în 800 de exemplare, pe cont 
propriu) ;  Chipuri și suflete, schiţe 
(edit.  „„Minerva“);, Păcatul Sfinţien 


Sale, nuvele, (Minerva); intre femee şi 
pisică, povestiri (ed. Flacăra); Ce nu se 
poate spune, schițe, (Minerva); De su. 
fletul nemților, schițe scrise și publicaie 
în timpul neutralității, cu o atitudine 
potrivnică unei alianţe cu puterile cen- 
trale; Un om supărător, roman, apărut 
întâiu în foileton în Renaşterea româ- 
nă, a lui Octuvian Goga, imediat după 
răsboiu. Doamna de la Crucea Roșia, 
schițe din timpul răsboiului, (edit. Car- 
tea Românească); La umbra unui car, 
schițe politice; Intre frac şi cojoc, schi- 
țe politice, (edit. Curtea Românească); 
Pasărea rătăcită, schiţe (edit. „Univer- 
sul“); Rozica, schiţe (broşura populară, 
colecția Minerva); Bodoreanca, schițe, 
(broşura populară); Departe de oraș, 
schiţe; Tovarăşul de drum, schițe; Mos 
Trăscău, schițe. 

In momentul de față, d. Al. Cazabon 
lucrează la o comedie de morâvuri cin 
viața scriitorilor şi actorilor, intitulată 
Când nevasta cste scriitoare. Autorul 
pregăteşte deasemeni tipărirea a două 
volume de proză, al căror cuprins îl for- 
mează schitele publicate în ultima vre- 
me, prin reviste şi ziare, şi neapărute 
încă în volum 

Din acest bilanț al operelor d-lui Al. 
Cazaban, cititorul îşi poate da seama de 
valoarea unei munci de o viață întren- 
gă în cadrul literaturii române şi de răs- 
plata publică ce i se cuvine autorului. 

D. Al. Cazaban a debutat cu schiţe, 
a tipărit volum după volum şi u stăruit 
în această speţă literară dificilă, până 
astăzi, când dânsa nu mai este la modă. 
Dar calităţile cerute de reuşita schiţei, 
sunt destul de clare în scrisul autorulii, 


pentru ca opera să aibă încă actualitate. 
Spiritul de observaţie, humorul, înteli- 
gența situaţiilor, gustul limbii curate, 


grija de semnificaţia amănuntului, deți- 
nesc literatura d-lui Cazaban, şi-i pă- 
sirează printre noi, locul ce-l merită. 





Costin Petrescu: 


Călăreți din oastea lui Mihai Viteazu 











UNIVERSUL LITERAR 


de CONSTANTIN FANTANERU 


N. CREVEDIA: Maria, poezii 


(Ed. „Cartea Românească, 1938) 


D. N. Crevedia a înţeles de timpuriu 
că literatura este o carieră, ca oricare 
alta, şi că în ea trebue să răsbaţi, lo- 
losindu-te de orice mijloace ce ai la în- 
demână. Om din câmpia Dunării, venit 
la Bucureşti la o vârstă când viaţa ţă- 
rănească se încuibase definitiv în tem- 
perament, d. Crevedia a văzut că nu are 
altceva mai bun de făcut decât să utili- 
zeze cu o sinceritate absolută, toată 
moștenirea rurală, transmisă intrun 
psihism elementar, în continuă eferves- 
cenţă. 

Până acuma, d-sa a dovedit că na 
avut o criză de transformare interioară, 
şi orăşenizarea la d-sa nu a însemnat 
o mutare de perspectivă, o modificare 
a raporturilor cu existenţa, o înăsprire 
a lor. Orăşenizarea i-a oferit din nlin 
toată inteligenţa ei practică, putința 
confortului, prilejul de a întrebuința cât 
mai multe unelte pentru înfrumuseţa- 
rea traiului! D. Crevedia sa înfățișat 
brav şi sănătos şi a cerut să fie socotit 
neapărat un cetățean al Capitalei, şi 
fără multă discuţie, a isbutit să i se a- 
corde ceeace a pretins. 

Acum, într'un volum de 25 de poezii, 
îşi cântă soţia și fericirea lui intimă, 
în căsnicie. Are talent spre a iace 
acest lucru, are temperament original, 
are resurse neobişnuite de limbă, și un 
simţ special a ceea ce este îngăduit și 
nu e îngăduit să mărturiseşti în public, 
din viaţa personală. O soţie inteligentă 
şi frumoasă, şi cu o câpacitate superioa- 
ră de iubire, este pentru poet una din 
minunile vieţii moderne, cari se cer 
proslăvite : 


Mai proslăvesc aeroplanul. 
Cruci fac, zmerit, din când în când. 
Și toată viaţa viu să cânt 
Femeea, nopţile și banul, 


Județu *n care m'am născut 
Comuna mea, cu plopi, natală, 
Albaştrii, caii în zăbală. 

Și ţara, rondă ca un scut 


De aur. Dumnezeu s'o ţie. 
Și cum să nu mă 'ngâmf, surată, 
Când, uite, — acest mierloiu de fată 
Mi-e și amantă şi soţie ? 

(Răspuns, pag. 23) 


Această soție, pe care i-a oferit-o ora- 
șul odată cu minunile tehnice, cu glo- 
Tia și cu  atotputernicia banului, 
este o cocoană. Este cel mai mare dar 
al vieţei celei noi şi are cel mai adânc 
răsunet în sufletul poetului ! Deaceea, 
după ce şi-a arătat voinţa de glorie, ho- 
tărirea de a-şi stabili echilibrul social 
prin cucerirea banului, poetul simte o 
datorie mult mai mare — de a-şi cânta 
soția. Destăşură o largă armonie de a- 
corduri, improvizații de limbă proaspete, 
duioşii, țâşniri neprevăzute, o impresio- 
nantă risipă de miresme omagiale, de 
închinăciuni învăluite în dragoste ! Poe- 
tul strălucește de bucurie, dar nu-şi 
pierde cumpătul, rămâne bărbat în pu- 
terea cuvântului, şi-şi răsfață cum crede 
el de cuviinţă soţia, care îi este şi 
amantă, dar mai presus de toate, co- 
coană : 


Cică e şi ea cocoană ! 

Nu-i măcar un fir de — aglică 
Și nostalgică — şi mică, 

S'o înscrii într'o icoană. 


Și de-ar fi măcar ciuline 

Fata mea cu unghii dulci — 
Când pornesc prin vis, prin lunci 
Se drăgaiță de mine. 


3 


Când îmi bate luna 'n pagini, 
Când îmi ninge visul coala, 
Și cu traista și cu poala 

Mi-o trimit după imagini. 


Și le caută prin soare, 

Prin grădini, prin Mai — că ştie 
Că îi dau de fiecare 

Câte-un franc şi-o poizie. 


Și mi-aduce, pe alee, 
Ochi de pui de tufănică, 
Vorbe mici de rândunică 
Și-un obraz de azalee. 


Moi mi-aduce, băeţandrul, 
Două prepeliţi de sâni 

Și privirile — fântâni 

Și-alt obraz, de oleandru. 

Iar în braţe'mi cară varzii 
Pepeni, cât niște nădejdi — 
Și mi-aduce — un pui de dești 
Și bărbia — puf de piersici, 


Cică are şi ea gene! 

Când ne-aflăm numai noi doi, 
Mieone ca un pisoiu, 

Că-i e foame şi-i e lene. 


Eu sunt strofelor oier, 
Eu le taiu, cursiv, sovârful, 


Fincă dânsa șade 'n vârful 
Patului — ca un boier. 


Și-are și ea, cică, pline. 

Braţele de desmierdări — 

Când o strâng s'o trag pe nări, 
Zice : Dacă mi-e ruşine !? 


O, de-ar mai fi 'n carte vreme, 
Mi-ar fi tobă de bătăi — 

Dar s'ascunde prin odăi, 

Sub nămeţi de crizanteme. 


(Cică e și ea cocoană, pag. 70) 





N. Crevedia 


Situaţia d-lui Crevedia în lirica ro- 
mânească actuală, este aceea a unui in- 
spirat privilegiat. D-sa lansează un cod 
de cavalerism poetic ! Luptător prin vo- 
caţie, aruncă înainte scutul solar al op- 
timismului, al fericirei interioare, al 
entuziasmului biografic, şi ridică mo- 
nument de recunoştinţă aceleia care i-a 
încumunat viaţa : 


EL mi-i fala şi măria — 
Când lîngân şi mi-l alin, 
Spun că-l cheamă rosmarin 
Și el zice că: Maria. 


In cariera fiecărui poet, creaţia în de- 
pendenţă de evenimente biografice, ar€, 
firește, o importanţă deosebită. Se do- 
vedeşte totdeauna a îi mare, poetul care 
ridică până la puritatea impersonală a 
artei, emoţiile trăite întâiu aeve, în ne- 


loan 


„Vestiri”-le lui Ioan 1. Ciorănescu măr- 
turisese o puternică luciditate, o fiziolo- 
gie a gândului perfect echilibrată, în 
contrast cu un sentiment de prevedere 
al nopţii eterne. Aceste poezii apar 
chiar ca un rod al vieții, înviate parcă 
din substanța unei vieţi care se pierde, 
şi poetul aduce atâtea vibrații de sim- 
fire şi de gând, atâta clarvisiune încât, 
nici o temere nu se arată, ci dimpotri- 
vă, el își priveşte soarta calm şi resem- 
nat ca şi cum însăşi moartea n'ar fi 
altceva decât o prelungire a vieţii. 

Indoiala aceasta, încolţită dela pri- 
mele versuri, va lua mai târziu contur 
de certitudine: „Vom fi prin însăşi 
moartea mai vii ?”, — se întreabă el, 
pentruca în altă poezie, obsedat de a- 
celaș sentiment să destășure aria une: 
întregi filosofii din care să se desprindă 
credința într'o viață nouă, dincolo de 
moarte, asemenea acelei metempsicho- 
ze care ne poartă de mii de ani în telu- 
vite chipuri şi imagini. 

La credinţa în spirit şi în ideal, în 
puritate și simţire, se adaugă certitu- 
dinea unei existenţe eterne : 

„Iar de-ar pieri și soare și pământ, 

Esenţa firii mele n'o să moară”... 

Impletirea dintre viaţă şi moarte 
este prea strânsă pentru a putea crede 
într'o deosebire de esențe. Totuși, nu 
se poate vorbi de o poezie pură, în 
sensul modern, de o atitudine spiritua- 
lizată, pentrucă Ioan I. Ciorănescu îşi 
închipue viaţa în mod concret, într'o 
perspectivă care complectează datele 
tuturor simţurilor. Se simt influenţe 
variate, care se preiucrează în forme 
cu străluciri de cleştar, se diversitică, 
dar îşi păstrează întotdeauna o origina- 
litate și o notă personală. Visiunea ma- 
cabră din unele nopţi ale lui Alexandru 
Macedonski se arată şi aici, ultima at- 
mosferă din „Inmormântări” dă acestei 
figuri limpezi și candide un rictus gro- 
tesc. 

„Șin sufletu-mi purtam pe-un ca- 

tafalc 





prevăzutul lor individual. Dragostea, 
printre cele dintâi sentimente, a dat 
opere de artă superioară, când autorul 
a experimentat-o la o tensiune eroică ! 
Substanţa lirică a volumului Maria, al 
d-lui Crevedia, o formează această dra- 
goste cu isvorul natural în viață, dar 
care nu are în ea nimic dramatic, fiind- 
că nu se opune nici o forță împlinirii ei 
victorioase. 

Dacă n'ar mai fi în volum şi proble- 
ma morţii, cu tăria ei imanentă, am nu- 
mi Maria, o carte de slavă, un imn al 
tinereţii, al bărbăţiei pătrunzătoare în 
lume, ai dragostei. 

Dar, pentru d. Crevedia, tot atât de 
concretă cât şi iubirea care i-a adus o 
cocoană în casă şi extaz în tihna lăun- 
trică, este şi moartea, pe care nu o con- 
cepe abstract și antitetic, ci real, ca un 
conținut al vieţii de aici, alături de iu- 
bire : 


Și se lăsase 'n seara-aceea frig, 

Şi goi şi trişti, sub lună, decedații, 

Că nu-i primiau nici mumele nici fraţii 
Şi luna — o fărâmă de covrig. 


Dar morţii, sați de cele veşnice, 
Livizi şi verzi şi lucii, ca ulucii, 
Işi aruncau pe gârlă patul crucii, 
In foc şi pulberi cele sfeșnice 


Și țăndări își făceau sicriele ! 

Să fi-auzit aplauze de oase 

Și clopotele trase şi-aghioase, 

De nu le-aş mai putea descrie-le. 
(Invierea de apoi, 78) 


Vom încheia recunoscând că am mă- 
surat poeziile d-lui Crevedia, din Ma- 
ria, pe dimensiunile mari ale lirismu- 
lui. De confrații d-sale din aceeaş serie 
de lansare, d. Crevedia se separă prin 
preocupări cu totul originale de tehnică 
și inspiraţie lirică. 

Pe d-sa îl interesează mai mult pro- 
blemele de viaţă, decât cele de artă. 
Maria este un moment biografic, 
în primul rând. Esenţialul din volum 
este ceea ce s'a întâmplat real în via- 
ţa autorului. 

Faptul că din aceste evenimente per- 
sonale, încheagă opera de artă, subli- 
niază menirea deosebită a d-lui Creve- 
dia. Cât priveşte problemele de artă, 
ele se rezolvă prin abundență, coloritul 
şi frăgezimea limbii, iar autorul Mariei, 
merge mai departe şi înceşte şi sin- 
taxa şi morfologia, ca să nu mai pome- 
nim de vocabularul uluitor de variat. 


_Clorănescu 


(CONTINUARE DIN PAG. l-a) 


Sicriul lung, cu sfeşnicen unghere”. 

In altele întâlnim un sentiment de 
zădărnicie, de totală inutilitate, poetul 
stă de vorbă cu morţii, nu se îndoește 
de lumea lor, şi aceste viziuni deși 
prind contur obiectiv prin materializa- 
rea expresiei, — ele pornesc din stări 
subiective. O mărturisire poetică este 
întotdeauna un prilej unic de pătrun- 
dere în ace] labirint întortochiat al su- 
fletului, dar nu fără durere şi discreţie 
se poate cerceta această figuraţie lăun- 
trică atunci când este vorba de loan 1. 
Ciorănescu. Cetim în „Ruga de bol- 
nav” : 

„Nimic sănătos în mine nu port 

Decât doar aceste ciolane de mort”... 

Dar poezia aceasta, prin ritm, rimă, 
expresie şi imagine gâlgâe de viaţă, in- 
suflețește natura, iar finalul, strigăt de 
bucurie, este o sfidare a morții și o 
cascadă de optimism. Ciclul acesta de 
poezii intitulat „Vestiri”, și în care pre- 
domină obsesia morţii şi zbuciumul de 
descătușare, este caracteristic firii şi 
climatului lăuntric ai lui Ioan Î. Cioră- 
nescu. O viziune din Baudelaire întâl- 
nim în poezia „Paiaţța” care închee a- 
cest ciclu, și apoi sentimentul morţii se 
despletește, firele se risipesc pentruca 
dragostea de viață și prelungirea din- 
colo de anihilarea trupului să însemne 
nu o etapă nouă în evoluția poeziei, ci 
revenirea pe aceleași căi, la oazele de 
lumină părăsită odinioară. 

Poezia lui Ioan I. Ciorănescu, fără a 
putea fi înfeodată unei influenţe domi- 
nante, aduce totuşi dovada unei uceni- 
Ccii de intensitate în preajma marilor 
poeți. Ea rămâne o poezie de respiraţie 
amplă, de vibraţie cuprinzătoare, de 
conștiinciozitate și stăpânirea artei poe- 
tice. Clasicii, dar și moderniștii cari au 
călcat pe urma lor, au fost în stima lut 
Joan I. Ciorănescu. Dacă viaţa sa nu 
s'ar fi curmat tragic poate că poetul ar 
fi deschis perspective și mai largi de ex- 
teriorizare unei emoţii care gâlgâia în 
felurite imagini și expresii. A mărlu- 














4 lunie 1938 


AUTORI SI IDEI 


Premiul naţional de poezie 1938 


GRĂDINA 


Grădina-i cucerită de farmecele firei — 
Copacii se înalţă mai mândri către cer, 
Plăpânde crengi se 'ndoae şi tremură în aer 
Căci viaţa îşi revarsă adâncul ei mister. 


Şi florile în umbră se luptă îngrozite, 
Sălbăticita iarbă — o mare — s'a întins, 
N'a mai rămas o urmă, -cărările-s pierdute, 
Uitate, părăsite, căci moartea le-a cuprins. 


Departe zace tristă portiţa putrezită, 

lar gardul stă să cadă, acum e 'mbătrânit, 

O floare, — un spin, o creangă, mai dincolo tufişul 
Abia-i slujesc de cârjă ca unui greu rănit. 


Agăţătoare plante, cu ondulări de șarpe, 
Imensă plasă ?n aer într'una împletesc 
Şi bolta se întinde tăcută 'ntunecoasă, 
Șuviţele de aur fantastic strălucese, 


De vremuri înnegrită, cu brațe sfărâmate, 
Dar plină de mândrie, priveşte 'nvingător 
O statuă antică — simbolizând iubirea — 
Durerea w'a simţit-o, căci n'a avut vre-un dor. 


Fântâna nu mai curge ca 'n vremi de-odinioară, 
Fântâna nu mai spune de-o fată de 'mpărat... 
Popoare mii de pasări cu pene colorate 

La sfat nu se adună, ca visele-au sburat. 


Pe banca răcoroasă, pe banca solitară 

Nu mai găseşti ghirlande şi mușchiul a crescut, 
Cuvintele săpate de mâna adorată 

Sub valurile vremei de mult au dispărut. 


Pe malurile rupte o barcă priveghează, 
Dar nimenea nu vine şi lacul e sicriu, 
Lopeţile aşteaptă, iar lebedele albe 

Azi nu 'nfioară apa şi totul e pustiu. 


Plutește pretutindeni o adiere vagă — 

O amintire ştearsă din timpii 'ndepărtaţi — 
Cu 'ncetul te *'nfăşoară o nenţeleasă teamă, 
Imperdelaţi sunt ochii, iar pașii 'ntârziaţi. 


Au fost pe-aici odată, îţi mai aduci aminte ? 
Şi râsete și glume ce nu se mai sfârşeau, 
Plutiri pe Jacu-albastru în nopţile cu lună, 
Când fremăta grădina şi florile şopteau. 


Și rătăciri voite pe drumuri părăsite 

Şi cântece şi vorbe rostite tremurând 

Cu ochii plini de lacrimi şi mâini înfrigurate 
Și sărutări de îlacări obrajii 'mpurpurând. 


Dar rând pe rând pe toate le-a cotropit uitarea, 
S'au şters ca o părere, azi sufletul mi-e gol, 
Trec zilele aceleaşi... aducerile-aminte 
Grăbite se alungă ca pasările'n stol, 


AL. T. STAMATIAD 





Sărbătorirea 
maestrului 
Costin Pelrescu 


Marţi a fost la restaurantul „Cina“, 
un banchet oferit de Comitetul Ate- 
neului Român și de Comitetul Murei 
Fresce, în onoarea maestrului Costin 
Petrescu, autorul acestei excepţionale 
opere. 


risi o trăire adâncă şi o sinceritate în 
forma neprefăcută de duhuri luciferice 
iată ce se cere în primul rând dela un 
poet, iată ce avea cu prisosinţă autorul 
vestirilor. 

Poeziile grupate în ciclul „Desene pe 
nisip”, mai mult pastele, sunt de o pu- 
tere ordonatoare care le ridică până la 
cea mai pură întruchipare a clasicis- 
mului; elevaţie, liniște, privelişte odih- 
nitoare, năzuinţă către spiritualizare. 
Poezia „larna” („,Vestiri” pag. 37) stră- 
luceşte într'o bae de lumină şi de ar- 
monie asemenea pastelurilor lui Vasile 
Alecsandri. Viaţa prinde să clocotească 
în voluptăţi calde și sănătoase ca în 
poezia „Rustică”, — sau obosită, sluţe- 
nia geme şi atunci din nou viermele 
morții roade balada acestei existenţe 
care se desfoae în propriul ei cuib ni- 
micitor. 

Este o ispită, în faţa căreia s'au ple- 
cat mulți poeţi, aceea de a face tradu- 
ceri din poeţii preferaţi, evidențiind 
prin aceasta o afinitate electivă, dar și 
o identificare cu meșteșugul poetic. 
„Antologia poeziei franceze” în tradu- 
cerea lui Ioan I. Ciorănescu, pe cât de 
bogată în întindere pe atât e de selectio- 
nată. Dela Charles d'Orleans (1391) şi 
Pierre de Ronsard până la Paul Valery 
este un drum de lungă durată pe care 
geniul poetic l-a parcurs revenind ne- 
contenit, după epoci de decădere, la 
echilibrul iniţial. 

Fără îndoială că loan I. Ciorănescu 
înainte de a scrie versuri a studiat, a 
iubit şi a visat şi aceste virtuţi pun o 
pecete de trăire și cunoaștere pe arta lui 
poetică. Un destin pe cât de repede atins 
de fiorul tragic al morţii, pe atât de 
puternic şi simetric organizat. Aceasta 
înseamnă că arta și viaţa se trăesc în 
intensitate și nu în durată, iar vârsta 


Costin Petrescu 


Au rostit cuvântări d-nii: prof. dr. C 
Angelescu, Stelian Popescu, Ştefan C. 
Ioan, gen. Dragu, Radu D. Rosetti, 
Trancu-laşi, Const. Kirițescu, N. N. Să- 
veanu, d-na Burileanu şi R. Mandrea, 
subliniind valoarea operei şi meritele 
artistice ale maestrului Costin Petrescu, 

A răspuns, apoi, sărbătoritul, care, 











nu înseamnă nimic atunci când muzele 
şi-au trimis răvaşul amantului ales. 
NICOLAE ROȘU 


în cuvinte mișcătoare, a arătat geneza 
operei şi evoluția ei în mintea si sufle- 
tul său. 


arm RET PT PR a it AER term ete zar 7 


Dome na m E A Re ae aeram a 





4 lunie 1938 





autocistrnă de ţiţei în curte. 

| Noembrie.  Caloriferul  ruginit 

al căminului studenţesc duduiă, 
fiindcă erau orele 12 ziua trecute, când 
apartamentele se repopulau cu băeţii 
întorși dela cursuri. Puiu-Popescu-Pa- 
radis, student în anul preparator la poli- 
technică, sta pe gânduri lângă fereastră. 
Venisem să-l iau cu mine la cantină, gă- 
sindu-l ca de obicei, în mare ţinută: co- 
stum bleumarin cu care ar fi putut face 
față unui ceai dansant, guler tare, alb, 
scos în revărsatul zorilor dela spălăto- 
Tia din colțul pieţei vecine. Inalt, slă- 
bănog, nu părea lipsit de voinicie; eu 
îi învidiam numai suplețea datorită că- 
reia vesta îl încorseta bine ca pe un 
greere... Fumam bucuroşi că nu are cine 
să ne dojenească pentru pierderea pof- 
tei de mâncare... Numai  rotogoalele 
noastre de fum dialogau în aer. Aseme- 
nea momente de tăcere nu erau rare la 
colegul meu când mă aflam cu dânsul. 
li dădeau fără îndoială prilejul să po- 
zeze. Știa că rămân câteodată cu o- 
chii nemișcați admirându-i profilul alb 
de Filip al II-lea, fără vlagă, al Spaniei, 
şeaua elegantă ce-o avea linia sa din- 
tre nas şi frunte. Mai știa că privirea 
mea îndelungă se termină  printr'un 
zâmbet ușor ironic pe seama feminită- 
ţii care se degaja din chipul său. In a- 
cest caz, el se scutura brusc din tăcere, 
făcea gesturi largi, sportive, înţepân- 
du-și ochii negrii și stropşind vorbele 
prin buzele subțiri, ca dintr'o mitralie- 
ră sigură, incisivă. De data asta, uită 
să reacționeze... 

De undeva, din altă cameră studen- 
țească, se auzea un acordeon trist, apoi 
un vesel comunicat pornografic sosi 
prin convenţionalul ţăcănit al calorife- 
rului. Telegrafistul anonim ne insulta 
generos și susţinut, neavând poate mij- 
loc mai plăcut de a-și distra siesta. Puiu 
nu mai puse mâna pe o daltă să isbească 
monoton conducta, spre a-l birui nu- 
mai prin perseverenţă. O pioaie de cio- 
cănele din alte odăi se grăbi, în schimb, 
să răspundă brutal imposterului volos, 





îns 


a 


acoperindu-l pur și simplu. Camaradul 
era lhniștit însă palid. Mă apropiai, oa- 
racum intrigat, de fereastră şi el făcu 
un salt spre uşă trăgând adânc din altă 
țigare... 

„O fată blondă, mlădie şi bine le- 
gată, cu mâinile înfundate băeţeşte în 
buzunarele pardesiului marron, se în- 
drepta încet spre poarta căminului, pe 
o alee perpendiculară fațadei lui. Abia 
intrați pe poartă, doi vlăjgani cu 
serviete se despărțiră insinuant, pen- 
tru a lăsa-o să iasă printre ei, a- 
poi râseră ca între cumetri. lată, gân- 
deam: explicabilă jena fetelor de a vi- 
zita căminul de băeți. Dacă ar fi timpul 
irumos și s'ar putea deschide feres- 
trele, fluerăturile echivoce n'ar cru- 
ța-0. Noroc că nu se îndură bieţii 








UNIVERSUL LITERAR 











oameni să lase a eşi pe geamuri 
căldura scump plătită. Un tramvai 
roşu, jilav trecu prin faţa ulucilor. 
Cer plumburiu. Sub haina fetei se 
presimțea o Veneră integră. Capul i se 
inclina sub apăsarea unui gând, sau a 
unei dureri... Cât îi eram de recunoscă- 
tor că nu îuţește pasul!.. 

Cineva viocăni iar ușa se dădu de pe- 
rete, înainte de a sosi răspunsul. Por- 
tarul devotat, cu fața mongolică, abia 
mai gâfâia: 

— Sus mai staţi domne Paradis. A 
venit domnişoara şi i-am spus că lipsiți 
din cămin de trei zile. 

— N'a lăsat nici un bilet? 

— Nu, dar a spus că vine mâine ia- 
răși. 

-— Mâine ce-i spun domnişorule?... 

Portarul aşteptă, puţin încurcat, un 
cuvânt mai mult din partea colegului. 
Primi numai un bacșiș. Zâmbetul de 
slugă ipocrit solidară i-a îngheţat pe fața 
gălbejită din cauza serviciului de noap- 
te, Acum se putea citi mai mult stupe- 
facţie în expresia lui, în mâinile cu 
care învârtea șapca scrisă cu fir pre- 
cum la portarii respectabili. Poate era 
tată, poate avea vreo copilă. Sa dus. 
ordinul nu i-a fost schimbat.... 

— Aj zărit-o? Ce părere ai? îmi zise 
cu o răceală, parcă torțată, Paradis, 

— Fata e bine dar o chinuești siste- 
matic precât văd. He, vrei s'o dai gata 
dragul meu. Nu ţi-am bănuit această 
interesantă laiură. Dar vezi să nu exa- 
gerezi! Nu uita că femeea e gingașă ca 
o cultură de microbi. Deaceea indife- 
renţa, spre a nu da greș, trebue să lie 
un termostat bine controlat, încropit. 
nicidecum un frigorifer. 

-— Aş, vreau doar s'o apropii de ade- 
vărata esenţă a iubirii... 

— Nu te înţeleg! îi spusei cu auto- 
ritate, convins că-l ţin sub efectul ti- 
radei nfele de om de lume. 

Auzii atunci, alte fraze ornamentale 
cu aceleaşi vorbe mari ca: esenţă, quin- 
tesență „absolut etc. Colegul meu eră, 
de aliminteri, risipitor cu asemenea 
fraze care aveau ceva din lipsa de pre- 
tenţie literară dar și din autoritatea u- 
nui om de știință. 

Mă interesa însă mai mult curiosul 
contrast între fața lui de var şi buzele-i 
sclipitor de roşii — o mască ai fi zis — 
din clipa aceea. 

— E foarte frumoasă, află, adăogă el 
cunfidenţial dar tăios; este pentru a 
douăsprezecea oară când vine astfel. 
Studentă la medicina umană. 

Imi mai dădu o mulțime de explicaţii 
inutile vorbind repede, poate spre a 
mă împiedeca să-mi exprim vreo re- 
zervă. 

— Dar o iubesc, o iubesc din toate 
tesuturile fiinţei mele, să nu te miri. 
Vreau s'o fac să priceapă un alt sens 
al iubirei, un ideal voit cu adevărat. 
Viaţa e voință, moartea e voință, dra- 
gostea e voință !... 

In glasul său era un amestec de ton 
liturgic și fanfaror, care mă intriga mai 
mult decât meditaţia filosofului poet 
caruia-i imprumutase cuvintele. Oare 
credea în ceeace spunea, acest adorabil 
tiran din anul preparator? Ceiace ră- 
mânea dincolo de orice îndoială era că 





Îristeţea lui Pan 


Pan s'a 'nfundat între sălcii, 
Trist, cu naiul în brâu 

Să-şi privească încă odată chipul 
Aplecat pe brânci peste râu. 


Şi astăzi şi eri, pe lunci de răchite 
Frumoasa albă — cu ochii flori vinete 
Şi-a râs de pânda lui de copite 

Și n'a aprins-o spasmul din sunete. 


Acopere cu pleoapele foamea din ochi, 

Să n'o mai vadă, să n'o mai halucineze; 
Dar umbra ei îi merge alăturea, 

Albele mâini pe clapele sângelui să-i vibreze. 


Macii roșii amintesc buzele ei de coraliu, 
Răchite parfumate cresc pe unde a trecut, 
Repertoriul verii cu farmecul variu 

— Râs vegetal de seve —spasm mut. 


Pretutindeni, pretutindeni o citeşte 'ntr'un semn 
Și florile patimei îi cresc până la coate, 

Sălciile arcuesc șoldurile ei în lemn 

Iar diavolul mic cu săgeți îi dă roate. 


ION BALAN 


Simplă-i bucuria mea adevărată 


Simplă-i bucuria mea, adevărată 
Cu obrajii de copil liniştit 

In gând îi fulgeră fruntea'nstelată 
Zâmbetul, încă n'a murit. 


lată printre lacrimi soarele străluceşte 
Intr'o copilărie depărtată. 

Poveşti, fragede zile, 

Simplă-i bucuria mea, adevărată. 


Orizonturi, prea multă lumină 
Pentr'un zvon de viaţă uitată. 
Cerul învaţă rugăciunea pământului. 
Simplă-i bucuria mea, adevărată. 


IULIAN VESPER 





NUVELA FANTASTICA 


Paradis avea un suflet plin de hotă- 
râre. Aceasta începu să-mi trezească o 
deosebită curiozitate pentru dânsul. Cu- 
riozitatea se transformă într'o mare 
admirație cu atât mai mult cu cât eu 
eram, pe atunci, subjugat de vanitatea 
unei femei cochete. 

„Vremurile de colegiu parcă se reîn- 
toarseră ;ne plimbam prin parcuri filo- 





| păr 


sofând cam în felul de mai sus, despi- 
când în patru firul a ceea ce ni se în- 
tâmplase mai recent: el, nobil, de ha- 
târul meu, iar eu de nevoie. 

Eram nefericit în dragostea mea și mi 
se părea că-mi descoperisem  vraciul. 
Ca să-mi poată găsi leacul îi povesteam 
amănunțit păţaniile umilitoare prin ca- 
re trecusem datorită firei mele senti- 
mentale, până mă opream răgușit, je- 
nat în noapte. Contrastul era enorm de 
dureros între mine cel plin de colbul 
aventurilor periferice şi acest cârmaci 
perfect al voinței sale, arbitru al ele- 
ganţei, idol neîndurat al femeii. 

Orbit de admiraţia mea colegul înce- 
puse a se îngâmfa — cum am înțeles 
mai târziu — și a-mi ţine adevărate 
prelegeri machiavelice despre secretul 
dominaţiei în viaţă. Cum punea aplica- 
rea lor în mare legătură cu hipnotis- 
mul, îmi dădu și câteva lecţii în acest 
sens, spre a mă deprinde de ex., să ţin 
privirea fixă asupra unui punct. Astfel, 
dimineața deschideam ochii pe un strop 
de cerneală din mijlocul unui carton 
fixat la căpătâiul patului, ca un diag- 
nostic şi stam așa, sărmanul de mine, 
până  lăcrămam.  Deaceea, deşi dor- 
meam onest, lumea mă credea după 
chef, văzându-mă într'una cu pleoape- 
le roșii. Plimbându-mă noaptea cu Pa- 
radis, rămâneam, adeseori, pentru a-i 
proba execesul meu de zel, cu ochii 
țintă în clarul de lună. O, da „ajunse- 
sem un caraghios! Obișnuit, la începu- 
tul plimbării, amicul, îmi stabilea punc- 
tui de fixat cu privirea, drept înainte 
și apoi era sigur de executare. Numai 
astfel se explică faptul că-şi  per- 
mise să zâmbească în câteva rân- 
duri, maliţios, nefiindu-i teamă să fie 
zărit. Eu însă fără vrere, obosit, pri- 
veam și lateral şi am fost destul de 
viclean să-mi dau seama că dânsul își 
bate joc cu sete de necazurile mele. 


de SIMION STOLNICU 


realitate. Ne preumblam printr'o pădu- 
rice dela marginea orașului, profitând 
de ultimile zile ale târziei veri a Sfân- 
tului Martin. Tovarășul meu se încăl- 
zise arătându-mi o scrisoare a femeei 
blonde. 

— In mare parte a împrumutat per- 
sonalitatea mea, expresiile mele — 
spunea el încântat de sine. Are însă 
ce-i drept şi o doză ge inteligenţă pro- 
prie... N'arată că o supără refuzul. 

— Vă salut coane Popescu! 

In fața noastră se afla din nou ma- 
tahala gardianului. 

Paradis a pălit ca ipsosul. 

-—— Data şi aici ? 

—— Să vezi coane, cu îndreptarea 
vremii am fost permutat, dela grădi- 
nile din oraş aici, cât o ţine plimbarea 
boerilor. 

Prietenul meu a avut după aceea o 
febră serioasă şi a trebuit să-i stau la 
căpătâi conform dorinţei sale, pentru 


o cât mai tainică îngrijire. CĂ 


„„„Femeea părea să presimtă ceva și 
încerca tot mai des a-i smulge consim- 
țimântul unui rendez-vous. În mintea 
mea de om atins în amorul propriv 
încolțise un plan tenebros., 

Nu-mi convenea ca prietenul să ce- 
deze cumva chemărilor medicinistei. 

De-ar fi cedat planul mi s'ar fi pră- 
bușit. Un glas tainic, poate al experien- 
ței strămoșilor mei, îmi spunea că nu-i 
vorba de v zână dar de o femee fru- 
moasă care se poate plictisi precum toa- 
te celelalte în urma unui refuz repetat 
la infinit. Paradis oscila. Dacă bănuia 
acelaş lucru? Nu-l slăbii: 

— Nu-ţi este îngăduit să revii — îl 
reprimam eu, excitându-i orgoliul îm- 
potriva femeii. Nu. D-ta nu semeni ce- 
lorlalţi! Prietenia și admiraţiea mea îşi 
au rațiunea doar atâta cât te vei men- 
ține pe aceste culmi senine.... 

Indemnul meu avu efectul dorit. 

Nu era în jalnica privire a lui Puiu 
un fel de rugă tacită de a nu-i mai pune 
paie pe foc mândriei care-l ducea de 
râpă?... 

— Nu mai nădăjduese din partea ei 
să înțeleagă spre ce tind, spunea el, lă- 
sând mâinile să-i cadă. 

Lucram bine. Incepui să mă felicit 
pe ascuns. Zeul sufereă, se usca de-abi- 
nel&a. Terestra mea prietenă, cu toate 
capriciile ei umilitoare, binevoia să-mi 
acorde din lucrurile bune cu care o în- 
zesirase natura, ceiace-i puţin spus... 
Zeul află de toate acestea cu prefăcut 
desgust. 

— Toate sunt animale, spunea el, o 
priveşti? 

Era într'una din zilele când iubita 
lui se reţrăgea spre ieşirea căminului, 
în pas de înmormântare, cu cerbicea 
frântă. 

—- Ştii ce poartă ea acum pe sub 
pardesiu? Halatul dela disecţie. Azi e 
Joi... Ştiu că vine dela disecție... Așa 
venea la întâlniri înainte. Ah, n'am 


putut s'o sufăr în ziua când mi-a spus 
cu orgoliu, cum a ciopârțit pe un Ado- 
his... Ascultă, l-ai cunoscut pe... 

Amicul se opri, îngălbeni şi privi cu 
faţa aproape mutilată de v scârbă inex- 
plicabilă, spre un obiect invizibil pe 
pardosea. 





Şi poate că nu mi-ar fi venit a crede 
asta dacă nu aș fi avut prilejul, în sfâr- 
șit, să-l văd pe el însuși slab de înger. 
Iată cum: ne aflam într'o mică gră- 
dină publică pe "'nserat. Apăru în fața 
noastră un gardian care duse mâna la 
chipiu salutându-l în special pe Puiu. 
I! întrebă chiar pe un ton cordial: 

— Ce mai faci domnule? 

M'a surprins, fireşte, tupeul acestui 
gardian. Trecurăm de el. Puiu scoase 
un geamăt şi începu să tremure. 

— Nu trebuia să-l întâlnesc, ah, ca- 
lamitate, spuse el, ca în delir. 


Aţât, Mi-a fost cu neputinţă să-i 
smulg „vreo lămurire asupra acestei 
ciudăţenir. 

In fine, o fanfaronadă mai mult. 


Colegul mă rugă să-l conduc imediat 
la cămin, fiindcă e bolnav. Avusei to- 
tuşi un nostim prilej să mă conving de 


Am ieșit încet din cameră. Uitase de 
altfel că mă aflam acolo. Eram impre- 
sionat, deşi nu înţelesesem dece, totuși 
plin de ciudă că într'un fel mă desar- 
mase iarăşi. Mă temeam să nu-mi îi 
făcut numai iluzii în privința influen- 
ţei mele întoarse asupra lui. Mă temeam 
că o altă putere, bizară, îi comanda să 
fie neîndurat până la moarte cu îe- 
meea. Altminteri, prevederea mea pă- 
ru să nu dea greș. Adoratoarea priete- 
nului nu mai veni multe zile de-arân- 
dul. 

Intr'o Duminică, dânsul propuse, bi- 
nedispus, o plimbare mai lungă ; invi- 
diam din nou rezistența omului acesta. 
Lăsarăm oraşul departe,  traversarăm 


„miriștile fără sfârșit în timp ce stâlpii 


radiofonici scădeau în urma noastră, 
văzând cu ochii. Mirosea a sfeclă des- 
gropată pe tot câmpul sub cerul lim- 


| 


— 4 





pede. Ajunserăm în fața unor clădiri 
inexpresive între coviltirele rănite ale 
unor pădurici. 

— Aici locuește ea, spuse Popescu 
Paradis, tolănindu-se.pe iarba arsă 

—- Glumești ? 

— La fratele ei, ofiţer... 

— Tot n'ai înţeles —- mai zise el cu 
un râset sec, în fața aerului meu per- 
plex. Aici este un fort. Fratele o aduce 
în fiecare zi la Facultate cu automobi- 
lui fortului. Poate între colegele ei din 
provincie este un caz unic. Dar în fond 
nu-i decât o banală soluţie a proble- 
mei locuinței. Fata respiră aer de câmp 
în fiecare zi, aceasta-i în adevăr, o ori- 
ginalițate a ei printre palidele chipuri 
universitare, Dar intemperiile fac dru- 
mul lung mai anevoios, de multe ori, 
când îl parcurge doar ca să mă vadă... 
lată ghereta unei sentinele. Nu putem 
inainta dincolo de o anumită zonă din 
jurul fortului. Să ne 'ntoarcem. Auzi 
trompetul?.... 

Şovăii o secundă, tentat — pare- 
mi-se —- a o vedea pe femeea cu bucle 
de aramă ieșind ca o spioană fatidică 
printre baionetele reglementare, din 
pădurea toamnei. 

Ne-am întors renăscuţi și am mân- 
cat porţii duble la cantină.  Meditai 
mult la singurătatea care făcea din a- 
mica lui Puiu, o creatură aparte care 
nu locuia nici în centru, nici la peri- 
ferie, nici în provincie. Dece nu mai 
venea?... 

Spre iarnă reîncepură chefurile şi 
ceaiurile studențești. Piaţa vecină că- 
minului, cu toate bodegile era un secior 
de Heidelberg. Paradis bea fără să dan. 
seze, fără să se atingă de vreo femee. 
Odată-mi spuse că se trage dintr'o fa- 
milie de aleasă viță armeană ce-și da- 
tora faima unei severe orândueli econo- 
mice; glasul său împrumuta acestor e: 
vocări sarbede — nu știu dece — un 
timbru de poezie. Ne desprindeam de 
cele mai multe ori din tărăboiul înghi- 
țitorilor de bere  cufundându-ne în 
noapte și 'n beţie a gândului. Amicul 
se astenizase, câteva tuleie îi crescuse- 





ră lungi din bărbie şi-i dedeau aspectul 
supt, ascuţit al unui fanatic. Intr'u- 
na din aceste nopţi târzii, la lumina vie 
albastră a focului de acelilenă, cu care 
oamenii mascaţi  reparau şinele de 
tramwai  reapăru în piață gardianul, 
desigur geniul său rău. Puțin beat cum 
era, Puiu plânse pe stradă. Se pornise 
vântul și cu el odată o ploaie rece. O- 
chii săi mă îngrozeau, aveau ceva sum- 
bru dedesubt. 

Atunci veni mărturisirea. Unul din 
cei mai buni amici ai lui se sinucisese 
în anul precedent. Neputând fi identi- 
ficat la vreme „ajunsese pe masa de 
zinc a facultăţii de medicină şi chiar 
sub scalpelul fetei dela fort. Era Ado- 
nis-ul cu pricina... Oare atitudinea lui 
Paradis deriva din repulsia subconști- 
entă pentru halatul cu miros de for- 
mol ? Simţeam că amândoi fusesem un 
joc de păpuşi în mâna umbrelor... 

N'am înţeles prin ce asociere de i- 
dei s'a hotărât a-mi face asemenea 
Gestăinuiie chiar în noaptea aceea... 
Evitam să-l vizitez. Căminiștii îl cre. 
deau zănatic. 

A bătut într'altă noapte la mine. A- 
fară ningea cu vârtejuri: prima nin- 
soare 'n lege. Era învestmântat ca pen- 
tru excursie. 

— Vrei să refacem plimbarea aceea 
pe câmpie? m'a întrebat somându-mă 
cu ochii negrii dilataţi. 

— Te'ncumeţi, pe așa viscol? am răs- 
puns timid. Ne mănâncă lupii omule! 

— A, nu-mi trebuesc decât oameni, 
oameni, cari să aibă curajul absurdului, 
eu mă duc singur mi-a strigat, trântin- 
du-mi ușa. A trântit-o ca să nu mă 
pălmuiască. 

Ştiam că nu se mai întoarce. Câmpia 
imaculată din jurul fortului i-a șters 
din minte suvenirul halatului pătat de 
disecţii, gândeam eu simplist. Halatul 
cel nou, de zăpadă cădea minunat pe 
trupul femeii cu scapelul pregătit pen- 
tru altă şedinţă,.... 

De ce nu mai venea? 

I-am spus gardianului. Nu sa mi- 
raț. A scos tabacherea şi-a învârtit o 
tigare lipind-o cu salivă dintre dinţii 
lungi, galbeni și surâzători : 

— Săracul, îm: da mereu bacșiș când 
ne vedeam, fiindcă eu l-am găsit mort 
pe prietenul său care sa împuşcat în- 
t”un boschet, acum un an.  Mi-aduc 
aminte că după aceea am fost permutat 
paznic la cimitir. Cea mai proastă mese- 
rie. Ne dă de colo până colo. Leafă mi- 
că... , 


— 4 








POPASURI 
DE SFINŢI 


Era'n răscurce de veacuri, 
Când sfinţii plecau din cetanii ; 
S'opreau în chilii cu cerdacuri, 


Sfinţind discuri de danii. 


Purtau cu smerenie, psaltirea sub glugă 
La vreun popă cucernic făceau un popas; 
Gustau din leuşteanul adus de vreo slugă 
Şin plecăciuni de sfială şi şopot de glas 
Cerşeau îngăduinţă, nopţii de mas. 


. 


Acolo, în taină, genunchii tociţi de mătanii, 
Pe lespezi de piatră, smeriți şi-i plecau ; 
Ochii scăldaţi în lumina de sfinte litanii 
Mila prea bună şi harul preasfânt îl cereau. 


Zăboveau desculți prin cele cătune 
Cu feţe supte de rugă, dormeau sub cetini de brad 


Drept căpătâie : 


ceasloave din ramuri străbune 


Blagosloveau somnul în murmur de vad. 


Prin vis ciopleau din pietate, troiță de cruce 

In jurul ei serafimii, soborul de îngeri adună 

S'o ctitorească pe cer, la drum de răscruce 

Ca semn de hotar, pentru ciobanul cu turma din lună 


Voroave cu tâlc, din sfânta scriptură 
Luceferii citeau, cu glasul de popi 

Stelele pe boltă, pristolnic de prescură 
Duceau pentru slujbă, pe Drumul de Robi 





ION HĂMBAȘIAN 





Săptămâna muzicală 


Probe și dublări 


Perioada ultimă a stagiunii de Operă 
din Bucureşti, situată în miez de pri- 
măvară, a fost consacrată în parte pri- 
măverilor de carieră artistică, dând în- 
tâlnire, în scenă, precum am mai ară- 
tat, tentativelor lirice tinerești. 

Este aceasta una din îndatoririle unei 
Opere în special al unei Opere de Stat, 
iar proparţiile care s'au dat anul ace- 
sta împlinirii ei, depășind în număr și 
ielurime ceea ce se făcea de obicei cu 
acest prilej, nu poate decât să bucure. 

Să bucure, pe candidaţi, pentru mij- 
loacele de control practic şi de afirma- 
re ce li sa dat; direcția Operei pentru 
materialul artistic ce i se oferă și de 
care va putea dispune; publicul, pentru 
ocazia ce i se dă de a arbitra, în anu- 
mită măsură, aceste concursuri, luând 
totodată cunoștință de starea recoltei 
de talente și de speranţele pe care le 
prezintă pentru efectivele de mai târ- 
ziu ale Operei noastre. 

Totuși, pentru ca iniţiativa Operei, 
excelenţă în intenţiile ei, să dea tot ro- 
dul cuvenit, sunt necesare unele con- 
dițiuni, în special de metodică și amă- 
nunțită punere în valoare, de înțelegere 
și îngăduință, Prima condiţiune pare să 
fi fost însă numai parţial atinsă iar cea 
de a doua se va putea verifica abia în 
stagiunea viitoare, când se va putea a- 
precia selecția și îndrumările pe care 
diriguitorii activităţi artistice a Ope- 
rei le vor efectua. 

Revenind la primul punct, trebue să 
amintim că nu este suficiant a procura 
candidatului la cântul scenic câteva co- 
repetiții, câteva sfaturi şi o repetiţie de 
scenă grăbită, şi a-l lăsa apoi să înfrun- 
te un spectacol, încolțit de riscuri mul- 
tiple, agravate de amenințarea conse- 
cinţelor distrugătoare de moral și de 
presupusă carieră, în caz de insucces. 

Pentru a putea judeca însă riguros 
un debut, trebue să i se pună la dispo- 
ziţie toate mijloacele pe care, cu atâta 








Cerul în icoană 


Colindul zorilor la geamuri verzi 
a înflorit, în boarea gerului, 
aroma năzdrăvană ?n care pierzi 

şi umbra ta și urma cerului. 


Isus, un abur de lumină, plin, 

în îieslea de omăt, cu stele'n păr, — 
veghiază trecerea sub cer străin, 
ştiutul drum, cu magi, spre adevăr. 


Ciobani cu bâte prinse în pământ, 

cari poartă frica ielelor în sân, 

pe umeri au brăzdare mari de fân — 

cu gând să-l ducă Domnului ca legă- 
mânt. 


Și s'a umplut cu ape şi cu stânci 
tot geamul, încuind în zori de zi 
re'ntoarecerea minunii de atunci 
şi-a cerului ce'n sticlă se urzi. 


Păsțorii au pornit la drum, 
iar umbra lor călătoreşte poate şi acum, 


GEORGE DRUMUR 


de ROMEO ALEXANDRESCU 
la Opera Română 


grijă şi minuţiozitate le acordă marile 
scene străine, noilor veniţi. Corepetiţii 
amănunțite şi de ansamblu, suprave- 
gheri și călăuziri atât regizorale, cât şi 
muzicale și vocale, de către cei mai au- 
torizaţi şi experimentați specialişti, în- 
sfârșit mai multe repetiţii sau cel pu- 
țin două, cu orchestră, pentru a pune 
la. punct în chip desăvârşit toate ele- 
mentele ce constitue un debut. 

Numai în cazul acesta, se poate lua 
act în chip concludent de resursele unui 
talent şi se poate aduce un serviciu de- 
plin artei, instituţiei și publicului. 

lar în cazul când aceste posibilități 
nu există, în toată calitatea dorită, in- 
dulgenţa cu care trebue privit un înce- 
put scenic trebue să fie mult mai mare, 
la nevoie, permiţânadu-se în anumite ca- 
uri încă una sau două încercări, pen- 
tru a nu se zădărnici aptitudini a căror 
insuficienţă în reuşită este şi în funcţie 
de circumstanțe nefavorabile, 

De asemenea, în bugetul, cât de mo- 
dest al unei Opere, trebue să existe un 
anumit fond anual dacă nu pentru bur- 
se de desăvârșire a studiilor cel puţin 
pentru angajarea permanentă a unui 
maestru de artă lirică, în îngrijirea şi 
sub controlul căruia să poată progresa 
atât tinerele elemente angajate ale O- 
perei, cât și debutanţii de talent, a- 
ceștia măcar un anumit timp din an, 
pentru a-și putea împlini cât mai mul- 
țumitor lipsurile și a învăţa rosturile 
artei la care aspiră, 

De aceea, credem că ultimele probe 
nu trebue să procure deducţii hotări- 
toare, ci să fie privite mai curând ca 
indicațiuni, ale căror urmări se vor lu- 
muri definitiv, ceva mai târziu. 

Bine înţeles, atunci când există chiar 
sub înfățișări defectuoase, rezerve do- 
vedite de materie primă artistică, aptă 
perfecționării. 

Debutul d-rei Elena Dumitriu poate 
fi considerat printre cele mai îngrijite. 
D-sa şi-a format un fond de muzicali- 
tate constituit mai curând pe baze 
tehnice de cât fizice, atenţia și îngriji- 
rea cu care reuşeşte să-și conducă vo- 
cea meritând să fie subliniate. Mobili- 
tatea, egalitatea sonoră în coloratură, 
tendința de stilizare serioasă, pe care 
le-a făcut apreciate, au recomandat 1ă- 
udabil înclinările frumoase ale d-rei 
Dumitrescu, către fineţe vocală și con- 
știinciozitate artistică. 

Tânărul bas Florian Delescu, cu voce 
al cărei timbru cald și debit plin și 
ferm ar putea fi foarte frumos folosit, 
n'a putut decât răsleț şi nesigur să le 
facă trecute în seamă, copleșit de cele 
patru roluri în care a debutat (Povesti- 
rile lui Hoffmann) și în deficit cu pre- 
gătirea necesară unui început atât de 
complicat. 

Perspectivele d-sale rămân totuşi în- 
teresante, 

Dintre tinerii cântăreţi angajaţi în 
ultimii ani de Opera Română cităm in- 
sistent pe d. Vasile Alexiu, ariist al 
cărui frumos talent pus la preţ de o 
școală excelentă, a evoluat mult. ] se 
cuvine toată atenţiunea în viitoarele 
distribuții ale Operei, repertoriul nea- 
vând decât de câștigat de pe urma con- 
cursului, astăzi prea limitat, pe care i-l 
poate da acest artist. 

D-na Maria Blejanu şi d. N. Secărea- 
nu au avut de asemenea bune afirmări. 


UNIVERSUL LITERAR 











4 lunie 1938 





Leopardi și ţările române 


S'a comemorat, anul trecut, o sută de 
ani dela moartea lui Leopardi. Persona- 
litatea, prin esenţă lirică, a poetului ita- 
lian, armonia înfailibilă a versului în 
care durerile întregei omeniri și bucu- 
riile mărunte, învăluite totuși de 
tristețea scurtimii lor, presentimentul 
morții sau calmul vieţii de provincie, 
unde participarea la existenţă se scur- 
ge în monotonie, — temele tratate cu 
deosebire de Leopardi, — au fost evo- 
cate cu acest prilej. 

Nu am lipsit nici noi dela acest oficiu 
solemn, și printr'un festival al Institu- 
tului de cultură italiană din Bucureşti, 
prin foiletoanele şi notițele răspândite 
în presa românească, s'a arătat publicu- 
lui ceea ce lirica universală datorește 
lui Leoparădi. 

Dar dacă Leopardi a fost totdeauna 
iubit la noi, — și dovada o fac nume- 
roasele traduceri, dintre care unele au 
isbutit să dea o imagine oarecare a poe- 
melor originale, — nu este îndeajuns de 
cunoscută bogata activitate a gândirii 
lui, pe care o regăsim fie în Operete-le 
morale, fie în însemnările publicate mai 
târziu, după acel vestit jurnal personal 
intitulat Zibaldone, sau, după subtitiul 
dat de editorul Le Monnier: „Pensieri 
di varia filosofia e di bella letteratura“. 

Incepând din 1820, Leopardi a trecut 
în Zibaldone, observaţii în legătură cu 
ţara, origina și limba noastră, vorbind 
când de Moldova, când de Valahia, când 
de Transilvania. Sunt aici notații şi a- 
supra folklorului balcanic, deopotrivă 
de interesante pentru noi, deoarece el 
pomeneşte și despre Românii macedo- 
neni. Cea mai mare parte au fost re- 
produse, în italienește și franțuzește, 
așa cum sunt trecute în Jurnalul lui 
Leopardi, de către d. Alexandru Marcu, 
în lucrarea ,, Romanticii italieni şi ro- 
mâni'“, 

Reamintind preocupările lui Leopardi 
despre limba și origina noastră latină, 
dintr'o vreme când atât de puțin se 
ştia despre noi, socotim că aducem și 
un omagiu pios divinei personalităţi de 
la Recanati, care, în târgușorul unde 
şi-a petrecut cea mai mare parte din 
cei treizeci şi nouă ani ai vieții sale, a 
scris cu multă competenţă despre ţările 
române, vlăstare latine izolate de trun- 
chiul roman, dar nu mai puţin înnobi- 
late prin pecetia lămurită a originii 
Jor. 

Mergând pe urmele puţin cunoscute 
ale linguisticei, a ajuns și la problema 
limbii moldo-valahe. La vârsta de 22 
ani, în Septembrie 1820, — Leopard: 
însemna condiţiile pentru ca o limbă 
să poată fi universală, asemenea limbii 
latine. 

Urmează pasagiul în care se pome- 
neşte despre Transilvania : 

„Acest lucru, — spune Leopardi, — 
se poate observa la limba latină, ale 
cărei vestigii însemnate se găsesc în 


- 








multe părți din Europa (şi poate și în 
alte părți), după cum se pot afla, 
dacă nu greşesc, în Transilvania, în 
Polonia, în Rusia, etc“. 


La 24 Aprilie 1821, îl vedem însem-: 


nând preocupările sale asupra limbii 
celor dintâi locuitori ai Italiei, stabilind 
apoi faptul următor, după teoriile filo- 
logice curente : „limba acestor neamuri, 
precum de altfel greaca și latina, ar fi 
derivat din cea indiană, deoarece po- 
poarele indiene, de pe țărmurile Orien- 


e ed 





Giacomo Leoparăi 


tului, au trecut către cele ale Apusu- 
lui și s'au așezat în Grecia și Italia“. 

Insfârșit, începe să vorbească şi des- 
pre noi: 

„Limba valahă, care îşi are origi- 
na în limba soldaţilor romani, lă- 
sați acolo de Traian, se apropie, prin 
multe cuvinte și prin multe fraze, de 
limba italiană, și ne arată, fără îndo- 
ială, vechimea destul de mare a ei“. 
Iar mai departe : 

„Limba lui Laţiu s'a răspândit în 
apropiata Illirie şi în Orient, nu mai 
puţin decât s'a răspândit în cele două 
Galii și în Apus. Și numele de Ro- 
mania, care până în zilele noastre s'a 
păstrat, şi limba numită de către va- 
lahi, românească, care atât de mult 
se aseamănă cu latina, după cum 
ne confirmă, de curând, un călător... 
Așează apoi limba noastră alături de 

cea franceză și spaniolă, prin latinitatea 
ei netăgăduită : 
„.. aşa dar, scria poctul la 12 
Mai 1821, — latina vulgară, mai mult 
sau mai puţin alterată de amestecul 
străin, se menţine fără întrerupere, 
în Spania şi în Franţa (precum și 
în Valahia), dela prima ei introdu- 
cere, până la ivirea limbilor spaniolă 
şi franceză, iar prin intermediul a- 
cestora, până în zilele noastre“. 





ae C. N. NEGOITĂ 


Peste o lună, poetul însemna iarăși 
gândurile sale despre rolul latinei în 
trecut, arătând totodată următoarele : 

..."limba valahă, derivată și ea din 
latină... prin faptul că şi-a păstrat 
forma primitivă, ne poate da multe 
știri despre latina vulgară, păstrătoa- 
re a formelor vechi ale limbii, așa 
cum sunt toate idiomele populare“. 
Insemnarea aceasta este datată 8-9 

Iulie 1821. In continuare, pentru aflarea 
proprietăţilor primitive ale vechei la- 
tine (le ignote e primitive proprietă del 
latino anlico) se referă la numeroasele 
dialecte ale limbii italiene. 

Puritatea latină a vorbirii noastre 
este afirmată cu prisosință, deoarece : 

„limba valahă... n'a fost niciodată, 
şi nici măcar pe cale indirectă. in- 
fluențată de vreo literatură, după 
câte ştiu eu“, (9 Octombrie 1823). 

In altă însemnare a lui Leopardi se 
află o reproducere după „Buletinul u- 
niversal de științe şi de industrie“, con- 
dus, pe atunci, de Ferrusac: 

„Sur Lidiome moldave, extrait d'un 
manuscrit de M. le C-te d'Haute- 
rive *) (Wikinson, Tableau de la Mol- 
davie et de la Valachie, etc.). 

Cu toate greşelile de transcriere a 
cuvintelor româneşti, provenind dela 
autorul articolului, și de care Leopardi 
nu poate fi făcut răspunzător, este în- 
teresant faptul că poetul dădea atâtea 
atenție limbii noastre, pe care o lua 
drept obiect de studiu în cercetările-i 
Iilologice. 

Din acecași revistă, Leopardi mai ex- 
trage o notă asupra cântecelor populare, 
grecești. Analele literare din Viena dă- 
deau o recenzie a culegerilor făcute de 
Fauriel şi Stefanovici. Nu erau strânse, 
acolo, cântecele datorite altor neamuri 


din Grecia : 
„Aceste trei popoare. — spune 
poctul italian, — sunt: Albanezii, 


Valahii și Bulgarii...“. 

Din acelaș an, aflăm ultima însem- 
nare, — o aluzie numai, — asupra unei 
cărți pe care Leopardi voia, poate, să 
şi-o procure: Grammatica Daco-roma- 
na, sive Valachica, latinitate donata et 
in hunc ordinem redacta a J. Alexi. 

De gramatica aceasta s'a slujit și pu- 
blicistul Carlo Cattaneo (1801—1861), 
pentru a arăta paralelismul dintre limba 
italiană şi limba română **). 

lată notele şi fragmentele filologico- 
istorice, pe care am socotit interesant 
să le scmnalăm, meritând să fie reamin- 
tite și după comemorarea lui Leopardi, 
a cărui amintire ne este scumpă şi prin 
aspectul acestei opere mai puțin cunos- 
cute în România. 


+) Despre contele Alexandre de Hauterive (1754 
1830) a se vedea; N. Iorga—Iscoria Românilor prin 
călători vol. II, pg. 224 şi 226. 

**) In această privință, eRomantici: italieni şi ro- 
mâni» de prof. Alexandru Marcu, 





Grupările plastice la noi 


Grupările artistice la noi nu au avut o 
importanţă atât de covârșitoare ca în 
alte țări — Franţa de pildă. Intr'adevăr 
până la Luchian, primul mare nedreptă- 
țit, plastica noastră puţină cum era își 
urma un drum comod și liniştit, înțelea- 
să şi încurajată de toţi cei ce contau în 
cultura noastră, adică de o elită care dacă 
era restrânsă, îi era unanim binevoitoare. 
Intr'un fel era rău.Lipsa diversităţii, de 
contrast și deci de  desbateri, dovedeau 
slaba vitalitate a copilului care era arta 
noastră atunci. Mă întreb chiar dacă Gri- 
gorescu nu ar fi profitat de o „opoziţie” 
inovatoare, dacă aceasta nu lar fi mân- 
tuit de abandonările supărătoare de mai 
țârziu. Că Luchian şi Amdreescu ar fi 
putut împlini această nevoe nu mai e 
nici-o îndoială, însă ei înșiși au fost co- 
pleşiţi de Grigorescu iar când au căpătat 
conştiirița propriei lor personalități era 
prea târziu: Grigorescu, bătrân, închidea 
ochii în plină glorie la Câmpina. Prima 
încercare de a evada din convenţional a 
fost făcută sub zodia lui Luchian care a 
înfiinţat soc. „Arta Română” dar care, 
cu tot interesul ce-l provocase a trebuit 
să dispară după o destul de scurtă exis- 
tenţă. Apoi, „Tinerimea Artistică a avut 
un rol dc frunte în viața noastră plastică. 
In sânul „Tinerimii” au avut mai toți 
artiştii noştri şi primele decepţii şi pri- 
mele succese. Acolo s'au făcut confruntă- 
rile între Petraşcu şi Vermont, Brâncuşi 
şi... Iordănescu. Tinerimea devenise cea 
mai importantă manifestare artistică si 
solicitudinea Curţii îi dăduse o aureolă, 
un prestigiu pe care nu le-au mai atins 
nici-o grupare şi nici un Salon Oficial de 
atunci încoace. Vernisajul ei era eveni- 
mentul cel mai de seamă al vieții mon- 
dene. In treacăt fie zis, cu toate păcatele 
inerente amestecului  „mondenului” în 
viaţa artistică — nu era rău. Azi, o per- 
soană indiferentă într'o expoziţie, consti- 
tue un public obișnuit... 

După răsboi, câţiva artiști, uniți de ura 
implacabilă împotriva contormismului și 
a falsei tradiţii, au reînviat vechea „Artă 
Română” a lui Luchian. Theodorescu- 
Sion, iniţiatorul — cel mai dinamic și 
mai interesant dintre ei, nu a putut îm- 
piedica însă destrămarea, cu tot entusia- 
smul său. Din nefericire, şi această încer- 
care a confirmat încă odată nesociabili- 
tatea artiștilor: după câteva expoziţii rc- 


almente interesante şi la care contribuiau 
artişti ca 'Theodorescu-Sion, Dărăscuj 'To- 
nitza, Steriade, Petraşcu, Șirato ctc., aso- 
ciația dispare. 

Cam în aceaș cpocă, „Tinerimea Artis- 
tică” văduvită de câțiva membri care-i 
făcuse fala şi care fic că muriseră sau 
plecaseră în străinătate -— încerca prin 
stăruitoarea sârguinţă a d-lui Kimon-Lo- 
ghi să-i redea interesul de altă dată. In- 
vitând pe cei mai aleși din generaţiile 
mai noi şi care se distinseseră la Salonul 
Oficial, încet-încet societatea altoită cu 
contribuţia unor artişti ca Ștef. Constan- 
tinescu, L. Grigorescu, lonescu-Sion, Pa- 
patriandafil, Iorgulescu, Baraschi și alţii, 
a recăpătat o atmosferă de libertate şi 
tinereţe sugerată de titlu. 

Una din cele mai închegate și mai im- 
portante asociaţii a fost a „Celor Patru”: 
Tonitza, Șirato, St. Dumitrescu și Han. 
A trebuit moartea atât de timpurie a lui 
St. Dumitrescu ca să desperecheze acești 
excepţionali artiști. Din pietate, tovarășii 
cu care pornise Ştef. Dumitrescu nu l'au 
înlocuit aşa că cei 3, rămași continuă să 
ne ofere expoziţii de cel mai înnalt in- 
teres, E poate gruparea cu cei mai mulţi 
sorţi de viaţă. Noi îi urăm din toată ini- 
ma. 

„Extremiștii”, adică acei din pictorii 
noștri cari au fost tentaţi de experienţele 
cubiștilor s'au asociat într'o grupare. care 
deşi îşi schimba titlul în fiecare an („Unu” 
„Contemporanul”) era compus din aceiaş 
membri; Mary, Marcel Iancu, Marg. Ste- 
rian €tc., şi care ilustrau o pictură cere- 
brală, în care literatura şi preocupările 
metafizice covârşeau interesul plastic. Iri 
mijlocul lor, căutările și rcușşitele lui H 
Catargi — pur picturale —- contrastau, în: 
avantajul net al acestuia din urmă. 

Acum 8 ani a luat ființă „Grupul Nos 
tru”. Un mănunchi de artiști fără dorin 
ţa de a impune sau a se aservi unei şcol. 
sau curente, s'au asociat pentru a expu- 
ne împreună. Astfel, din inițiativa lui C 
Baraschi, Băjenaru, M. Constantinescu, Șt. 
Constantinescu, L. Grigorescu, Ionescu: 
Sion, H. Avachian, Casstlda şi Paul Mira- 
covici, Al. Moscu, G. Nichita, Al. Phoe- 
bus etc., fac prima expoziţie în 1931. Fă- 
ră statute, cu o desăvârşită libertate, fic- 
care expunea ceace realizase mai bun în 
decursul anului. Poate pe lângă camară- 
deria ce unește pe expozanţi, completa li- 


de PAUL MIRACOVICI 


bertate constitue secretul duratei acestu: 
asociaţii. La început, membrii „Grupulu: 
Nostru” erau pe puteri aproape egale, în 
orice caz, îndreptăţeau aceleași speranțe; 
de la Al. Phoebus care flirtează cu ex: 
presionismul căruia îi dă o notă atât de 
personală şi până la cumintele Al. Moscu 
Azi, diferenţierile din ce în ce mai accer- 
tuate, mai adâncite măresc şi mai mul? 
interesul „Grupului Nostru” în plastica 
românească. Supt titlul „Luchian” câţi-va 
din cei mai tineri și mai valoroși artiști. 
legaţi de o ideologie comună ca și aspi 
rații de arte din cele mai înnalte au for- 
dat — e cea mai recentă dintre grupăr: 
—— o asociaţie care promite să aibe ce 
mai frumos viitor: Geo Zlotescu V. Hoi- 
lich, G. Vânătoru, Basarab sunt numeie 
entuziaștilor. | 

După cum se vede din această înșirare 
suntem departe de Salonul Refugiaţilor 
dela Paris şi de expoziţiile lui Manet în 
bărăci. Totuşi pentru noi, asociaţiile, gru- 
pările au contribuit mult la educarea pu- 
blicului fie că erau complect lipsite de 
interes şi erau criticate cu asprime fie că 
erau interesante dar lăsau publicul indi- 
ferent. Controversele, certurile chiar au 
folosit, fără să uităm tentaţia repetată de 
a fi vizitate, forțând astfel nepăsarea u- 
nui public nclămurit și mai ales nepre- 
gătit. 





Brăţară 


Corăbii strânse'n copci de-azur 
Săltau pe mări încondeiate 
Tăind în smalţuri — verde dur — 
Sirânsoare glesnei alintate. 


La zarea scrisă *'n tibișir 
Luceau zăpezile sihastre — 
Luceferi doi brodau în fir 
Legenda nopţilor albastre. 


Dar mâna ta cum a foșnit! 
Ca spumă albă dintre unde 
Brăţară gândului, stârnit 
Departe, cine știe unde.... 
MIHAI NICULESCU 





i 


„> PD PEPE PPE NP E TIE PRET > more ET PEPELEA EDT PT RED ae PORTO 2 ee 1 2 Amore 


roca retea eree: 


i 
LA 
3 
Li 
) 





Îi d inna teii ana am ante tn mul da daia ninti 


en e m a, em a PR are 








4 lunie 1938 





Ştefan Petică s'a născut în satul Bu- 
cești, într'a 20-a zi din luna Ianuarie 
a anului 1877, dintr'o veche lamilie ră- 
zeşească. Părinţii lui, Enache şi Ecate- 
rina, erau gospodari înstăriți și de cin- 
ste printre sătenii cari vorbesc și acum 
despre ei ca și despre fiul lor Ştefan 
Evident că nu poate fi vorba despre o 
apreciere literară sau culiurală a ope- 
rei acestui poet și critic cu aspecte mul- 
tiple, cât despre cinstirea, în faima pe 
care o simt şi a lor, a unui consătean 
despre care ştiu acum cu toţii că repre- 
zintă o nobilă pagină de cultură ro- 
mânească apreciată de cărturarii ţării. 

A debutat la „Lumea Nouă“ în 1896 
şi activitatea lui acolo trebue să fi fost 
prodigioasă de vreme ce, pe lângă o 
cantitate uriașe de articole, vedem anun” 
țându-i-se, întăi, la 21 Decemvrie 1897 
„libretul unci opere comice în îrei acte 
intitulată „Notarul Furtună“ făcută în 
colaborare cu amicul Macedonescu şi a 
cărui muzică e datorită maestrului C. 
Dimitrescu, compvzitorul  îndestul de 
cunoscut de publicul român şi autorul 
unei alte opere: Nini“. Nu am putut 
găsi nicio ştire despre această lucrare 
și tot așa despre „o dramă în 3 acte 
intitulată „Păcatul strămoșesc“ care 
urma să fie după cum anunţa „Lumea 
Nouă“ din 18 Fevruarie 1895 „prezin- 
iată în curând Direcţiei Teatrului Na- 
ționai“. Aceeași „Lumea Nouă“ mai 
anunța ia 3 Martie 1898, apropiata 
„punere sub tipar a unui frumos ro- 
man psichologic datorit d-lui Ștefan 
Petică, roman care se numeşte: „Vis 
primăvăratec“. 

Toate aceste lucrări se vor fi pierdut 
fără urmă dacă nu cumva vor fi fost 
salvate, sub altă formă, de autorul lor 
care, revenind, potrivit obiceiului şi 
metodei lui de lucru, asupra lor, din 
această întâie a lor formă le va [i con- 
centrat sau difuzat în alte lucrări ulte- 
rioare, fie de proză fie de versuri. Ele, 
în tot cazul, făceau parte din epoca cea 
mai puţin caracteristică a activităţii lui 
Ştefan Petică şi care a fost trecerea lui 
pe la socialiști. 

Aclivitatea lui Ştefan Petică începe 
însă să se amplilice considerabil și, 
după o scurtă colaborare literară la 
„Lumea Nouă“, la „Literatorul“ sau la 
suplimentul literar al „Lumei Noui“, 
tipăreşte în 1900—901, în revista „,Lite- 
ratură şi Artă Română“: „Solii Păcii“, 
despre care „Depeşa“ din 10 Aprilie 
1901, putea să creadă că „răsturnând 
cu totul vechiul concepl clasic, autorul 
stabilește o technică asemănătoare cu a 
lui Ibsen și Macterlink, păstrând în 
acelaș timp liniile generale ale artei 
romane din timpul maeștrilor  bizan- 





7 etapă 





Ls ui . i 
afie aupă un manuscris al poetului 


Tot atunci începe să publice în „Ro- 
mânia Jună“ o serie de poeme care, 
sub titlul de „La Creatura di bianco 
vestita“, aveau să apară pe urmă, în 
volum, cu titlul general de „Fecioara 
în alb“. 

Apar apoi, rând pe rând, ,„„Moartea 
visurilor“ şi „Serenade Demonice'“, ală- 
turi de nenumărate schițe, amintiri, e- 
vocări, nuvele, studii de critică lile- 
rară, de sociologie, de estetică, risipite 
pretutindeni, sub o mie şi unul de 
pseudonime, unele poate rămase încă 
necunoscute, cu dărnicia infrigurată cu 
care soarele, când e să apună vara, 
aruncă ultimele lui torente de lumină 
și de căldură pământului. 

Toată această înfrigurată activitate a 
fost însă, în vieața poetului, risipită în 
zadar. 

Petică și-a dat seama că trăiește o 
vreme potrivnică idealului său de artă. 
„Era vremea — spune el în „argumen- 
tul“ volumului „Fecioara în alb“ — 
când se sfărmau idealurile cu pornirea 
furioasă cu care trebue „să se fi dă- 
tâmat odinioară idolii depe altarele lor 





Fotogr 











de marmoră albă“. Aceasta a fost, de 
sigur, suferinţa lui cea mare. Desorien- 
tarea literară generală de atunci îl ţi- 
nea în afară de centrul din care ar fi 
trebuit să iradieze îndrumări în afară 
şi mândria lui nu se împăca cu o situa- 
ție pe care o socotea nedreaptă. „Ate- 
neu! Literar“, anul I nr. '7 din Septem- 
brie 1925, de sub direcția d-lui Gr. Tă- 
băcaru, ne aduce, în această privinţă, 
următoarea notiță răzleaţă, dar revela- 
toare, a lui Ștefan Petică : „Semnul lui 
Cain“. Un roman în care să se arate 
omul care „nu Sa bucurat niciodată de 
nimic, care a lost totdeauna respins, 
care a văzut totdeauna pe alţii luându-i 
înainte, care e părăsit cu încetul de 
prieteni, care nu are nicio femeie, care 
nu-şi poate îndeplini nicio dorință pen- 
tru că poartă semnul lui Cain adică, 
pentrucă sufletul lui e așa făcut încât 
nu se poate împăca cu nimeni şi cu 
NIMIC. 

Aspiraţiile lui, de altă parte, călre o 
lume mai bună, înnoite prin dragoste şi 
prin avânt de socialismul în care se 
asvârlise copilăreşte, şi întemeiate pe 
iubirea dintre oameni şi pe ridicarea 
nivelului lor sufletesc și intelectual, 
deșteptau în inima lui dorința de a se 
vedea ascultat. In această privință au 
rămas câteva piese dostul de elocvente. 
Il vedem, astfel, prin 1898 activând di- 
reci prin judeţul Brăila, cu broșuri de 
propagandă la subsuoară, din sat în 
sat, şi vorbind într'o scrisoare adresată 
unui amic de crima de ,„lese burghe- 
zis“, Ca să zicem așa: 

„Suntem daţi în judecată şi vom 
avea în curând a ne înfățișa la Tribu- 
nal ca uitragiatori ai moralei publice: 
eu, tu şi Corodeanu. Vezi unde au a- 
juns stăpânitorii. Tu ia seama să nu 
vină vreun albastru pe acolo și să nu 
cumpere vreun țăran care să mărturi- 
sească fals în contra noastră“. 

Cunoașterea cu timpul a mediului 
acesta și a realităţilor lui,  judaizarea 
lui treptată până la confundarea socia- 
lismului cu un neomesianism  evreesc, 
în care cei mai buni dacă nu se cheniau 
Niţă Piţurcă trebuiau să se zhome S$. 
Edelstein, au îndepărtat pe Ștefan Pe- 
tică dela socialism, și l-au dus de-adrep- 
tui spre căile celuilait fecund idealism 
care este naționalismul. O serie de note 
fragmentare tipărite de d-l Gr. Tăbă- 
caru în „Ateneul Literar“ nr. 7? din 
Septembrie 1925, ne desvălue o parte 


din procesul acesta sufletesc al lui 
Ştefan Patică. „Să pun capăt — spu- 
nea el la un moment dat — lăcomisi 


proletarilor, acestor haite cărora oricât 
li sar da ei mai mult cer“. 

Un instinct de aristocrație țărăneas- 
că, de altfel, vorbea în cl destul de a- 
dânc pentru a-l întoarce pe căile fe- 
cunde ale naţionalismului. D-l Gr. Tă- 
băcaru, în nişte note biografice apărute 
în 1924 în volumul „Ștefan Petică“, ti- 
părit la Bacău, arată că „Familia Pe- 
tică este o familie de răzeși și țărani 
împrăștiată prin toate satele din jurul 
Buceștilor. Originea familiei ne-a po- 
vestit-o poetul: un străbun purta stea- 
gul în războaie, pe vremea lui Ștefan 
cel Mare. Tovarăşii de arme l-au £o- 
reclit pentru aceasta: „petică“, de 
unde i-a rămas numele familiei, trans- 
mis neamului întreg. „După ce Șielan 
Vodă a biruit pe Tătari, i-a făcut lui 
Petică danie, pentru vitejia și credința 
lui, răzeșie de pe Sire!, tot așa după 
cum lui Nicoară i-a dăruit Nicoreștii și 
lui Şendrea Şendrenii din judeţul Te- 
cuci, Poetul vorbea cu mândrie despre 
această origină vitejească și îndepăr- 
tată a familiei. Parte din vechea răzeșie 
a viteazului Petică este și astăzi în stă- 
pânirea familiei Petică“. Ilarie Chendi, 
întrun foileton apărut după moartea 
poetului, în „Voința Naţională“ din 29 
Octombrie 1904, observă că: „Muşat“ 
iscălea el articole năpraznice și sfâșic- 
toare prin care vestejea demoenica soar- 
tă ce ne cântă modernitatea şi civiliza- 
ţia. Și sub „Muşat“ el se înțelegea pe 
sine ca răzeș moldovenesc și descendent 
din vița marelui Ştefan“. 

Amănuntele acestea  definzsc o în- 


treagă latură din psichologia literară 
a lui Petică. 
Complexitatea aceasta a lui Ştefan 


Petică a lăsat, de altfel, urme printre 
contemporanii săi şi ea formează  le- 
genda de care încă se mai vorbește de 
către acei care au avut prilejul să-l 
cunoască. D-l Tutoveanu spune, de 
exemplu, că „vorbea tare, cu autoritate 
şi enunțând principii care nu mai su- 
fereau nici cele mai mici modificări. 
Dacă îl contraziceam, se supăra gro- 
zav, şi atunci ne mustra cu aprindere 
că ne „bălăcim“ în „proza neroadă“ a 
vieții. și nu suntem în stare să ne „a- 
vântăm“* de-asupra micilor mizerii. în 
clipe de acestea Petică avea în ochii 
lui albaștri fulgere de o mândrie săl- 
batecă“, 

D-l D. Karr cu care a fost coleg de 
redacție, mărturisește în acelaş număr 
din „Freamătul“ închinat lui Ștefan 
Petică, din [anuarie-Martie 1912, din 
care am citat şi pe d-l Tutoveanu, că: 
„avea temperament, cultură, sponta- 
neiţate la scris, combativitate“ şi că 





UNIVERSUL LITERAR 





Stefan Petică 
(Dasen de 1. Marinescu_Valsan) 


„sufletul, temperamentul lui poctie, 
arta lui, se rafinaseră prin lungi lecturi 
şi meditații asupra operelor lui: Bau- 
delaire, Mallarme, Verlaine, Verhae- 
ren, Samaine, Moreus“ şi că „dela Şte- 
fan Petică a rămas un maldăr de preți- 
oase manuscrise : versuri, romane, nu- 
vele, impresii de artă, studii filosotice, 
etc.“, 

Imbinarea aceasta de cultură 
sensibilitate tragică, de revoltă şi de 
reverie intensă avea să dea una din 
cele mai complexe opere din literatura 
noastră. Poezia lui, de altfel, cât și 
teatrul, poema în proză, schița prinsă 
în fugă, toate, în sfârșit, se oglindesc 
una într'alta, se definesc înire ele prin 
amplificare, își împrumută metoda de 
expresie, material de  sugestivitate, 
preocupări de cugetare, finalităţi şi 
alcătuesc astfel un tot organic şi ar- 
monic de adevărată orhestră. „,Techni- 
ca poemelor din acest volum, care este 
technica poemelor din volumul  dina- 
inte, a putut părca ciudată — spunea 
el, într'una din notele la care ne-am 
raportat şi mai sus, editate de d-l Gr. 
Tăbăcaru în „Ateneul Literar“. — 
„Sunt bucăţi legate psichologiceşte. E 
mai bine așa decât a da o serie de fe- 
nomene sufleteşti printr'o singură bu- 
cată care ar fi necesarmente declama- 
torie“. Şi adaugă în concluzie : „Dar nu 
mai avem gustul construcţiilor mari“. 
Acest gust al construcţiilor mari însă 
exista la Petică şi poate fi urmărit cin 
felul cum o asociere izolată de cuvinte 
este reluată în altă parte şi amplificată, 
devine refren sau leit-motiv mai târ- 
ziu, capătă aspect de poem, poemul se 
destăşoară unul dintr'aliul spre un ii- 
1ism de amploare opică şi cum, ele- 
mente de felul acesta, vin mai târziu 
de solicită intrarea şi vicaţa în dramă, 
in comedie, în eseu sau în studiu, 
Există astfel o seamă de constante de 
ordin intelectual sau sufletesc care 
apar în opera lui Petică nu ca la alţi 
scriitori, în legătură cu formația sub- 


Și de 


conștientă a personalităţii lor, ci ca 
preocupare necontenită de cercotător, 
de alchimist al propriului său suflet, 


de creator de miraje și de construztor 
şi inginer în acelaș timp, aşa cum ogiva 
este principial, întreg stilu! gotic. Imagi- 
na unui parc, a unei femei, a unui clar de 
lună, a unui gest caracteristic, consti- 
tuiau pentru el realităţi acvea până la 
tortură. Poezia lui este o autobiogra- 
(ie a vieţii lui spirituale de fiece clipă, 
Cinsteă însă, odată cu spiritul poeziei 
vremii, și pc acela al realităților noas- 
tre româneşti. Așa se face, bunăoară, 
că nota de cea mai exotică originali- 
tate se scutură cu firească graţie din 
creștetul celor mai autentici „tei mol- 
daveneşti“, sau că arabescuri de pre- 
țioasă linie se topesc în conture ae 
sboruri himerice de păsări, din covoa- 
rele oltenești, Analogiile dintre legen- 
da sufletească a lui Petică și dintre 
poezia lui, sunt adeseori izbitoare. 
Preocupările intelectuale ale lui Pe- 
tică, în sensul desvoltării gândului i- 
niţial în cât mai ample simfonii, se pot 
vedea, cum am arătat, din realizarea 
temelor favorite și  desvoltarea lor 
treptată. Un exemplu caracteristic în 
această privință ni-l dau articolele a- 
părute, unul în „România Jună“ din % 
Mai 1900 și întitulat „Momentul Na- 
țional în Artă“, iar celălalt apărut tot 
aici, în 14 Mai 1900 şi întitulat „Her- 
zen şi Turghienev“ și care, apoi, amân- 
două, sunt reluate pur și simplu tex- 
tual, ca două fragmente integrante în- 
tr'un mult mai însemnat studiu „Arta 
Naţională“, apărut în „România Ilu- 
strată“* din  Martie-Septembrie 1901. 
Aici Petică apare ca un naţionalist in 
arta cât și în concepţia generală a 
statului : „In România, generația dela 
1948 a făcut într'o măsură mai mare 
ceea ce voia să facă Turgheniev în îtu- 
sia. Entusiastă și primitoare de cul- 
tură acea generație ne-a făcut mult 
bine, dar în același timp ne-a înzestrat 
cu o mulțime de instituţii care nu a- 
veau nicio legătură cu vechile noastre 
iusțituţii. Datoria generaţiei de acum 
este de a se întoarce la studiul trecu- 
tului nostru și din istoria  desvoltării 
poporului să scoată formele care să re- 
guleze vieaţa națională“, Și în altă 








PEI 


parte : ceeace se cere acum în artă e 
cunoaşterea adâncă și deplină a popu- 
rului, dar cunoașterea liberă, neîmpie- 
dicată de niciuna din acele forme ale 
judecății sub care se obişnuia odinioară 
a se privi poporul. Această cunoștință 
va fi astfel temeiul arici sănătoase și 
îndărătul romanelor, poemelor şi dra- 
melor, se va simţi puternicul său spirit 
veșnic dătător de viaţă, veșnic înoitor. 
Aşa a făcut Ibsen, aşa a făcut d'Annun- 
zio, aşa a făcut Walt Whitman“. Şi în 
concluzie : artistul cât va voi ca opera 
sa să oglindească poporul român, va 
trebui să studieze arhitectura care e 
simbolica sa, iconologia, care e credin- 
ţa sa și poezia care e vieața sa. El va 
trebui să determine metatizica şi psi- 
chologia poporului român, şi să cu- 
noască etica şi estetica limbii române“. 

Moartea la vârsta numai de 27 ani, 
a lui Ştefan Petică, la 17 Octombrie 
1904, constitue astfel o mare pierdere 
nu numai pentru scrisul românesc li- 
terar, dar și pentru gândul românesc, 
pentru orientarea întreagă a culturii 
noastre, față de care Șicfan Petică se 
găsea pregătit să contribue cu admira- 
bile mijloace. 

Astăzi însă numele lui Petică iese 
cu îndârjire din umbra cimitirului sin- 
guratic din Buceşti, de lângă chiar casa 
unde şi-a dat duhul, a părinţilor săi, 
şi după atâţia ani de ingrată uitare tin- 
de să își găsească prietenii și admira: 
torii săi naturali. Lumea poate primi în 
cel mai firesc chip din lume cântece 
cu sclipiri de stele pe timpul nopţilor 
friguroase de iarnă, sau imagini de fe- 
cioară cu mâini întinse în rugăciune și 
cu ochii negri de păcate: 


Le-am urmărit ; erau frumoase 
Și gestui lor de stăpânire 
Punea pe buzele-mi setoase 

A voluptăţii amăgire 


Petică însă a plătit scump luxul a- 
cesta de iluminat al artei sale și gândul 
morții lui ne deşteaptă imaginea unei 
zile reci de toamnă, cu ploaie mărunlă 
şi deasă, şi al unui car singur, târât 
spre cimitir de-a-lungul satului pustiu, 
în mersul șovăitor al unci gloabe. Este 
probabil, ironia tragică a unei soarte 
care se răzbună astfel, împotriva încă- 


5 == 


ICĂ 


de N, DAVIDESCU 


Și degetele fine, în umbră, sclipitoare 
Păreau ca nişte clape de fildeș, ridicate, 
Pe flaute de aur în seri de evocare 

A îmnurilor triste din templele uitate 


Petică a fost astfel un revoluţionar 
în poezia noastră, dar nu în sensul ru- 
perii de eticul românesc ci în sensul 
unei aspirații spre o cât mai înaltă rea- 


lizare de sine prin necontenită  desă- 
vârșşire : 

„Dragă Tutovene, am primit ceea 
ce mi-ai trimis și îți mulțumesc. Văd 
însă că în articolul tău spui despre 
mine că nu mai sunt decadent. Ca şi 
când aș fi fost vreodată. 

O mică lămurire se impune. Dacă 


este vorba de decadent în înţelesul vul- 
gar, ţin să declar că aşa ceva nu am 
fost niciodată, Dacă însă se înțelege 
prin aceasta o cugetare mai subtili, o 
psichologie mai adevărată, o formă mai 
corectă, atunci astfel de decadent am 
fost totdeauna“ („Freamătul', Tanuarie- 
Martie 1912), 


Această preocupare de artă l-a dus 
la minunate realizări de personală sen- 
sibilizare şi intelectualizare a celor mai 
simple motive ale poeziei  contempu- 
rane lui. Balconul, noaptea şi iubita, 
bunăoară, pot fi de-a-dreptul, şi numai 
prin ele înșile poate, rușinoase. 

Petică, totuși, a reuşit chiar după E- 
minescu, să găsească accente personale 
şi emoţionante în aceste motive în apa- 
rență uzate și perimate : 


Peste balconul de ghirlande 
Te-apleci și stai pierdută 'n vis 
Ca o coloană de lumină 
Intr'un amurg de paradis. 


Petică, însă, nu numai că nu se sperie 
de motivele lui Eminescu, dar se sim- 
ţea, ca poet nou, simbolist cum se .spu- 
nea pe atunci, înrudit cu Eminescu: 
„Poezii ca Melancolie şi altele, ar în- 
dreptăţi mai curând trecerea lui Emi- 
nescu printre rândurile simboliștilor'* 
(Arta Naţională). Poate chiar că vedea 
în Eminescu un punct de legătură cu 
eticul nostru naţional al ideilor sale 
de desăvârșire de sine: „Școala estetă 
modernistă propagă de o potrivă cultul 
divin pentru technica măcstrită la care 





Casa din Bucureşti, unde s'a născut şi a murit Ștefan Petică 


păţânării de vizionar a unui uns cu 
mirul Domnului adversar al ei: 


Incet un glas 
tremurător 

Se înălță sfios şi trist ca adierea unui 
vânt, 

Și-o frunte largă lumina întunecatu-ne 
mormânt 

Hei încă unu 'nebunit de chinul crunt 
şi-ameţitor 


Vor înflori trandafiri. 


Pentru Petică din păcate, aceşti tran- 
dafiri nu au mai înflorit ; pentru scrisul 
lui, în schimb, nu s'au uscat niciodată. 
Praful lor e în toată poezia bună deia 
noi. In literatura românească puţini 
poeţi au avut, mai adânc decât Petică 
și mai contaminant decât el, simţul fa- 
talității tragice, al durerilor misteriva- 
sc, fără pricină, aproape estetice, şi io- 
buși de-a-dreptul fizice prin intensiia- 
tea lor, pur cerebrală, și al unei vaste 
şi mute, până la teairal, agonii. Peisa- 
jul ca și spectatorul, omul cu natura, 
realitatea cu iluzia se îmbină astfel 
pretutindeni, în această poezie pătrun- 
zătoare ca un țipăt de ajutor în noapte, 
într'o fastuoasă și permanentă rugă 
murmurată cu spaimă : 


Vai chinul nopţilor de vară, 
Și grouza razelor de lună, 
Misterul lor e o povară 

Și pacea lor e o minciună 


său: 


Păunii sub arcade visau plângând îm 
somn 

Și rozele păilră ca albele fecioare 

Ce mor chemând zadarnic al visurilor 
domn 


Avea de asemeni cultul imaginei sta- 
tuare, cu o grandioasă viziune estetică 
cizelată, nu numai formal, dar în în- 
săși sursa, substanţa ei organică de in- 
telectualizată emoție și expresia ei no- 
rocos lapidară: 


s'a ajuns în străinătate și cultul pen- 
tru sufletul românesc desbrăcat de ori- 
ce valuri înșelătoare puse de casmopv- 
liţii raționalişti“. 

In cadrul tuturor acestor date, Petică 
putea, astfel, să spună pe drept cuvânt, 
despre Eminescu că „e înainte de toate 
român, s'a născut și a copilărit în ţară, 
sa îmbătat de doinele şi de legendele 
străbune, sa înflăcărat de un mare şi 
înalt ideal naţional și l-a cântat în ver- 
suri minunate. Dar alături cu această 
personalitate a sa, strâns şi intim unită 
cu dânsa, așa de strâns şi de intim în- 
cât nu poate fi despărțită, e personali- 
tatea lui Eminescu creiat la şcoala fi- 
lozofiei germane, părtaş sincer și con- 
vins al lui Schopenhauer,  adorator al 
Nirvanei indiene, pesimistul adânc şi 
adevărat pe care l-a cunoscut lumea. 
Aceste două personalități așa de dife- 
rite prin natura și origina lor, sau con- 
topit într'una singură și poezia Emines- 
cului a izvorât din această contopire. 
De aceea nu se poate spune că poezia 
sa este curat naţională. Dar nu se poate 


spune nici că e cosmopolită. Ea „ste 
poezia izvorâtă din altoirea  cugetării 
germane pe lirea românească şi în- 


ir'însa se găsesc caracterele etnice ale 
celor două popoare care i-au dai naș- 
tere. In această poezie însă nu se află 
nicio urmă de  cosmopolitism pentru 
motivul foarte simplu că niciodată cos- 
mopolitismul n'a avut o existentă în 
sine, ci a fost totdeauna o noţiune lip- 
sită de sprijinul realității“. 

Socotim că această judecată este un 
act freudian „avant la lettre“ prin care 
Ştefan Petică, indiferent de faptul că 
ea se aplica atât cât se aplica şi lui E- 
minescu, s'a definit în primul rând pe 
sine, hotărâtor. 
volumului de 


(Din prefața la ediția 


„Opere'' de Ștefan Petică, ce va apare sub 
îngrijirea d-lui N. Davidescu, în 
Carol 1“, 


editura 
„Fundațiilor Regele de ziua 


cărții). 




















CARTEA FRANCEZA 








JACQUES CHARDONNE: 


Le Bonheur de Barbezieux 
(„Stock“—Paris, 1938) 


„Le romancier du couple* — cum i 
s'a spus d-lui Jacques Chardonne — a 
debutat în literatură cu un roman: 
L'Epithalame, ce n'a întârziat să-i adu- 
că consacrarea și în care stilul, tără să 
se resimtă de șovăelile şi stângăciile 
începătorului atingea dintr'odată per- 
fecțiunea maturității artistice. 

Fiecare din cărțile publicate de a- 
tunci, de scriitorul francez, — vreo zece 
la număr — a fost un nou „epithalam“, 
un imn închinat iubirii și vieţii conju- 
gale, Dar un imn sui-generis, în care 





Jacques Chardonue 


ne întâmpină nu lirismul radios al 
apologetului ci arta minuțioasă a unui 
analist lucid, pătrunsă de o nespusă 
simpatie omenească, delicată şi tandră. 
In toate acele romane, acelaș subiect: 
dragostea conjugală, din prima lui car- 
te, — era reluat, cu stăruința pasionată 
a unei preocupări exclusive, care nu re- 
ține, din bogăţia stufoasă și varietatea 
înfățișerilor vieţii decât  resfrângerea 
gândului unic, urmărit în desfășu- 
rarea lui lineară. Acestei împrejurări 
se datorește puternica unitate de at- 
mosferă din romanele  chardonniene, 
dar şi monotonia unui aer de familie 
accentuat, lesne de recunoscut, căruia 
nici o adiere străină nu-i maculează 
ostenitoarea puritate. 

In Le bonheur de Barbezieux, ultima 
carte de curând apărută a romancieru- 
lui francez, nota de intimitate a scrisu- 
lui d-sale e accentuată încă, prin ca- 
racterul autobiografic al paginilor ast- 
fel intitulate, dar nici o indiscreţie nu 
vine să le tulbure limpezimea. Anii 
copilăriei şi adolescenței, petrecuţi la 
Barbezieux, în Charente, în apropie- 
rea localităților Cognac și Jarnac sunt 
evocaţi cu mai multă bogăţie de amă- 
nunte decât epoca tinereții, ceea ce tace 
ca uneori să avem impresia ciudată a 
unor „faux-departs“, — încercări repe- 
tate şi rând pe rând părăsite de autor, 
care s'ar pregăti, după ocoluri şi schim- 
bări de perspectivă prealabile, să se 
aștearnă drumului întins al unei opere 
„de lungă respiraţie“'. Dealungul aces- 
tor luminoase evocări, sunt unele des- 
tăinuiri şi reflecțiuni preţioase care 
arată cât de intim amintirea primilor 
ani ai vieţii se află difuză și încorpo- 
rată organic în alcătuirea sufletească a 
omului matur şi artistului, — cât de 
activ și emoţionant e schimbul între 
naivele convingeri absolute — deși lip- 
site de sprijin material — ale copilăriei 
şi îndoiala tulburătoare a celui care șo- 
văe, chiar în faţa mărturiilor acumulate 
ale talentului său. 

„Nu mă gândeam decât la tragediile 
pe care le născoceam şi la teatrul meu“, 
— scrie întrun loc d. Jacques Char 
donne, despre îndeletnicirea care con- 
stituia obiectul unei înfrigurate predi- 
lecţii a copilăriei sale. 

„Această obsesie nu mi-a venit din 
cărți, nici dela vreun exemplu oarecare. 
Când vreau să-mi înfățișez vocaţia 
unui artist, mă gândesc la anii mei de 
copil și la această certitudine care nu 
m'a părăsit o singură zi din timpul ti- 
nereții mele, deși nu am scris nimic 
înainte de treizeci şi cinci de ani. 

Dar azi, când această credinţă și-a dat 
roadele, nu mai știu dacă sunt un scrii- 
tor. Ezit dinaintea fiecărei traze, nu 
ştiu cât ele preţuesc, le sfârșesc repede. 
Mi se pare că n'am spus nimic şi că n'a- 
veam nimic de spus. Dacă nu aş fi fost 
încurajat, m'aș fi oprit numaidecât“. 

„Fericirea dela Barbezieux“, sub a 
cărei invocare a fost scrisă cartea de 
față era rezultatul unui  conformism 


sociai, practicat printr'un consens una- 
nim şi prin recunoaşterea unei ierarhii 
firești, impusă de împrejurările vieții 
locale, care merită să fie cunoscute, pen- 
tru semnificația lor exemplară : locui- 
torii din Charente trăiau din vânzarea 
vinului acriu, puţin căutat, produs de 
pământul  sărăcăcios al regiunii. In 
urma unei invazii de filoxere, acest is- 
vor de venituri secase aproape de tot și 
amenințarea mizeriei părea de neînlă- 
turat. Atunci „prin stăruința încăpăţâ- 
nată şi dragostea de lucrul bine făcut a 
familiei romancierului a luat fiinţă o 
industrie nouă, aceea a cognacului, a 
cărei prosperitate a putut să asigure 
multă vreme pe a locuitorilor din Cog- 
nac, Jarnac și împrejurimi. 

inegalitatea rangurilor şi averilor și 
ierarhia socială decurgând din aceste 
împrejurări erau atât de firești şi de 
necesare, încât nimeni nu se gândea să 
le conteste în numele unor abstracţi- 
țiuni și utopii spulberate de observarea 
atentă și nepărtinitoare a realităţilor 
imediate. S'a spus de pildă, și se re- 
petă, că instituţia moştenirii are un ca- 
racter imoral, că încurajează lenea și 
vițiul: 

„Moștenirea e poate criticabilă din- 
tr'un punct de vedere abstract — răs- 
punde d. Jacques Chardonne; dar co- 
merţul de pe urma căruia trăiește so- 
cietatea charenteză se sprijină pe vechi 
obișnuințe, necesare toate, și ar dispă- 
rea odată cu ele, fără ca vreo compen- 
sație să fie cu putinţă... 

Puțin interesează dacă părţile nu 
sunt egale. Să legi de egalitatea averi- 
lor o idee de justiţie înseamnă să pre- 
tuiești prea mult banu! şi să măgulești 
invidia care-i singură satisfăcută din 
aceste nivelări.... 

Dacă suprimarea averilor  individu- 
ale și un regim social diferit ar putea 
ușura pe nenorociți, aş ști de care parte 
să mă alătur. Dar banul care e luat 
câtorva e pierdut pentru toți și în mi- 
zeriile cele mai aspre întâlnești un fel 
de vocaţie pentru nenorocire care face 
anevoios ajutorul când vine dela insti- 
tuţii colective atât de crud anonime şi 
prea vaste pentru a se interesa de cazu- 
rile atât de variate, de subtile și per- 
sonale, ale incapacității sau nenorocu- 
lui“. 

Se va obiecta poate, că această jude- 
cată de artist are cusurul de a fi ne- 
practică, deoarece problema socială e 
prea urgentă şi prea dureroasă pentru 
a suferi amânarea pe care i-ar impu- 
ne-o remediile parțiale și migăloase, a- 
plicate dela un caz la altul. Dar nu se 
poate contesta noblețea şi înțelepciunea 
atât de adânc și de omenesc înţelegă- 
toare a cugetării acestui scriitor care 
e și un artist desăvârșit al expresiei, 

ROBERT BRASILLACH: „COMME LE 

TEMPS PASSE...“ 


Autorul romanului Comme le temps 
passe..., cunoscut prin volumele publi- 
cate până acum : Le voleur d'âtincelles, 
l'enfant de la nuit, Le marchand 
d'oiseaux, este și un critic literar care 
aduce în exercitarea acestei îndeletni- 
ciri nu numai finețe analitică dar și 
căldura comunicativă a unei puteri de 
simpatie înţelegătoare. 

In literatura de creaţie a d-lui R. 
Brasillach, aceste însuşiri sunt poten- 
țate până la expresia deplină şi cea mai 
rotunjită, prin darul unei fantezii u- 
şoare, ca o învăluire de vis. 

Realitatea înconjurătoare, accesibilă 
observației oricui, formează miezul ro- 
manelor d-sale, al celui intitulat Com- 
me le temps passe..., ca şi al celorlalte 
citate, dar nu o realitate înregistrată 
fotografic ci transpusă, elaborată până 
la transfigurare printr'o aură de ne- 
desminţită și turburătoare poezie. 

Personagiile care apar dealungul ce- 
lor șase capitole sau tablouri ale ulti- 
mului său roman, în lipsa reliefului 
psihologic, se imprimă în amintire. cu 
o putere de sugestie  stăruitoare, ca 
niște grațioase și neuitate  apariţiuni 
diafane de feerie shakespeareană, sau 
de comedia dell'arte. Lipsa lor de in- 
dividualitate concretă, ca şi titlurile de 
semnificație simbolică ale capitolelor, 
dau acestei cărți o înfățișare ciudată și 
atrăgătoare, de  caleidoscop poetic şi 
joc gratuit. Ele se numesc — aceste ca- 
pitole — „Creaţia lumii“, „Vânătorii 
de imagini'', Noaptea din Toledo', „Is- 
pita“, „Călătoria cea mare“ și „Rega- 
tul orbilor“. Vicisitudinile dragostei şi 
peregrinările celor doi eroi, Florence 
şi Rene, pierduţi şi regăsiți de-alungul 
vârstelor şi împrejurărilor celor mai 
surprinzătoare sunt descrise cu un dar 
al fanteziei poetice care e cea mai 
prețioasă şi delectabilă însuşire a ro- 
manului ,Comme le temps passe...“ 

—m.a.— 


UNIVERSUL LITERAR 








4 lunie 1938 


URA! SUNT AVANSATI 


Intârziasem câteva minute. 

— lar au ridicat condica! — mă 
gândeam, cu ciudă. 

De-o vreme trăiam numai sub te- 
roarea amenzilor, la instituţia particu- 
lară unde lucram. 

Cinci minute dacă treceau peste oră, 
șeful de birou îți şi desena, în locul 
unde trebuia să semnezi, un şarpe gros 
și ondulat, de cerneală. 

Câte odată găseai în dreptul nume- 
lui și doi șerpi sau chiar mai mulți, 
încolăciţi într'un frumos buchet, ca și 
cum dacă ar fi fost numai unul, l-ai fi 
putut face, cine știe cum, să nu mai 
existe. 

Dar un biet funcționar ca mine nu 
se putea transforma într'un înghițitor 
de şerpi. 

In clipa când începusem să urc scă- 
rile dela intrare, dintr'un automobil o- 
prit în faţa lor cobori sprinten domnul 
director general. 

Alt ghinion ! 

Bine mai începeam ziua... 

Te pomenești că, pe lângă şerpi şi 
poate chiar amenda cu care mă aștepta 
șeful de birou, directorul general mai 
mă şi concediază... 

Neputând să mai dispar în nici un 
chip din calea lui, l-am salutat cât 
mai respectuos și i-am făcut loc să 
treacă spre ascensor. 

El mi-a răspuns la salut, zâmbind şi, 
intrând în ascensor, a lăsat ușa des- 
chisă ca să-l urmez... tocmai când în- 
cercam bucuros să mă strecor pe scări. 

Am intrat în... cușca leului, tremu- 
rând, cu inima cât un purice. 

Directorul general zâmbea însă, bi- 
nevoitor. 

Din înălțimea staturii lui, în timp ce 
ascensorul urca, şetul meu suprem mă 
privi întâi în treacăt, apoi atent... şi 
zâmbi mai larg. 


irc, Dumneata eşti Alexandrescu, 
Ștefănescu... sau așa ceva, dela comp- 
tabilitate ? — încercă el, scrutându-și 


memoria, să mă identifice. 

Cu burta suptă ca să nu-lating cum- 
va, cu respiraţia grea, răspunsei : 

— Exact, domnule director general, 
sunt Bratu, dela... registratură. 


Directorul general nu se supără de 


confuzie. 

Cu acelaș zâmbet pe buze stăruia să 
mă învăluie într'o privire tot mai li- 
niştitoare. 

Ghiceam că îmi cântărea sărăcia. 

— O duci greu ? 

— Potrivit... — minţii. 

Directorul general făcu „hm !”, apoi, 
după o mică pauză, începu să repete în 
şoaptă, ca un şcolar lecţia când simte 
că profesorul s'apropie cu degetul, în 
catalog, de numele lui: 

— Bratu... Bratu... da, da... Bratu... 
Dumneata faci parte dintre funcţio- 
narii buni, după câte îmi amintesc?... 

— Se spune... uneori, domnule di- 
rector general — răspunsei modest. 

— Da, Qa... chiar dintre cei mai buni. 
Ce salariu ai? 

— Trei mii, domnule director gene- 
ral. 

— Cât? 

— Trei... 

— Păi cum să nai figura asia pa- 
lidă şi amărită. De când n'ai mai lost 
avansat ? 

— De... nici odată. Sunt cu leafa de 
la început, de patru ani... și am nevastă 
și un copil... 





— Auzi, auzi !... Desigur că ești pus 
pe tabloul de înaintări care s'a întoc- 
mit acum ? 

— Nu cred. Ași fi aflat și eu... 

-— Nu se poate... nu se poate. Am să 
cercetez.... făcu directorul general, 
clătinând capul cu energie. 


Ascensorul îşi terminase cursa. Am 
deschis ușa și m'am strâns şi mai mult 
în mine, aşieptând să-mi iau, peste 
câteva clipe, respiraţia normală. 

Dar după doi paşi, directorul gene- 
ral se 'ntoarse din drum: 

— Am să cercetez faptul chiar acum. 
In orice caz, ţi-am mărit salariul cu 
două mii de lei.. Dela întâi ale lunii 
vei primi cinci mii de lei pe lună. Aşa. 
Și te felicit, domnule Bratu! Bună 
ziua... 

Uluit, nici nu mă gândii să răspund 
ceva. 

De-abia când directorul general dis- 
păru, îngânai un ,să trăiţi !” și 'n clipa 
următoare năvălii ca o furtună în bi- 
TOu : 


— Ura! Sunt avansat... 


— Ce mai e nou? — întrebă direc- 
torul general, lăsând pardesiul şi pălă- 
ria în mâna uşierului, pe subdirectorul 
care tocmai intrase pe o ușă laterală 
ca să-i dea bună ziua. 


Dar acesta n'avu timp să răspundă, 
căci directorul continuă : 

— Apropos, ca să nu uit. Notează-ţi 
şi trece-l pe tabloul de avansați, cu 
cinci mii de lei pe lună, pe funcţio- 
narul Bratu, dela  registratură. E un 
element capabil și cuviincios. I-am dat 
două mii de lei în plus. 

— Cred că n'aţi făcut bine, domnule 
director general ! — îndrăzni să ripos- 
teze subdirectorul. 

— De ce? 

— N'avea nevoe... Bratu e un func- 
ționar modest, care era bun la locul și 
cu salariul ce-l avea înainte. Acum nu 
se mai știe cum se va comporta... Dar 
însfârșit, dacă ați hotărît d-voastră... 

Directorul general se uită lung la 
subdirector și schimbă vorba, contra- 
riat. 


Svonul avansării lui Bratu se răs- 
pândi însă cu fulgerul prin toate bi- 
rourile. 

De-abia ieşi subdirectorul și 'n urma 
lui intră la directorul general directo- 
rul comptabilităţii. 

Acesta începu grav : 

— Domnule director general, ri s'a 
comunicat că aţi dat ordin să sporim 
cu două mii de lei salariul unui „oare- 
care” funcţionar dela registratură? 

— Exact. Lui Bratu. 

— Domnule director general, în- 
drăznesc ... cred... trebue să vă spun că 
este o avansare cam... neobișnuită. 
Două mii de lei deodată nu s'a acordat 
decât în cazuri excepţionale, unor 
funcţionari deasemeni  excepţionali. 
Sunt la noi atâţia cari se vor socoti jig- 
niți prin această avansare a lui Bratu. 
Funcţionari de carieră, cu merite, cu 
drepturi câștigate... E nevoe de păstrat 
o proporţie, altfel subalternii vor pier- 
de încrederea în putinţa de apreciere 
a șefului lor. Şi-apoi chiar bugetul in- 
stituţiei noastre n'ar putea suporta... 

Gândiţi-vă și d-voastră... 

Directorul general ciocănea nervos 
cu degetele în cristalul biroului. 

Medită un răstimp în tăcere, apoi ri- 
dică ochii spre şeful comptabilităţii: 

— Poate ai şi d-ta dreptate. Să i se 
reducă avansarea lui Bratu la o mie de 
lei. Patru mii lunar. 

— Aşa mai merge, — făcu directorul 
comptabilităţii, înclinându-se și se în- 
dreptă spre ușă. 


Nu trecu mult timp și în biroul di- 
rectorului general intră şeful persona- 
lului. 

După două trei fraze, el aduse vorba 
despre noua avansare. 

— Am auzit că i-aţi făcut lui Bratu 
cinci mii de lei pe lună? 


— Numai patru — îl corectă direc- 
torul general. 
— Chiar şi patru e... mult! — pro- 


testă șeful personalului. Pentru prote- 
jatul meu, care știți bine, mi-e oare- 
cum rudă, vă rog de-atâta timp să-l 
măriţi salariul cu o mie de lei... 
Vorbiţi de... Elvira Vasilescu ? 
Da. 

Cât are pe lună? 

— Acum are cinci mii. 

— Şi când a fost avansată ultima 
oară ? 

— Tocmai cu * vre-o trei 
urmă. 

— Apoi vezi ? — explodă triumfător, 
directorul general. 

— Da, dar ea este o funcționară e- 
minentă, fată de familie... D-voastră ar 
trebui să vă îngrijiţi de cei cari vă sunt 
mai aproape, nu de un pârlit dela... re- 
gistratură. Alte cheltueli are o fată tâ- 
nără ca Elvira Vasilescu şi alt aspect 
dă instituţiei noastre prezenţa ei aci. 
Ce aport real ne aduce Bratu ca sărl a- 
vansaţi cu o mie de lei? Sunt destui 
alți funcţionari cari au nevoe de sala- 
rii mai mari și eu v'am citat cazul dom- 
nișoarei Vasilescu fiindcă m'am ocupat 
mai de aproape de el și fiinăcă, de, lu- 
crează cu mine. De aceştia trebue să ţi- 
neţi seamă când sunteţi dispus să faceţi 


luni în 


de VALERIU MARDARE 


un gest generos. In orice caz, domni- 
şoarei Vasilescu i se cuvine această... 

— Nu-l mai avansez pe Bratu — îi 
tăie vorba directorul general. Rămâne 
cu vechiul salariu de trei mii de lei. 

— Vă mulțumesc, domnule director 
general! —răspunse şeful personalului, 
ca și cum ar îi fost avansată domnișoa- 
ra Elvira Vasilescu. 


Şeful biroului unde lucra Bratu se 
făcu a nu fi auzit strigătul vesel al 
subalternului: ura ! sunt avansat... 

Pufni un timp cu nasul în hârtii, 





trânti sertarele de câteva ori, apoi îşi 
întocmi în grabă un dosar cu câteva 
acte şi ieşi cu ul sub braţ, încruntat. 

Dosarul era un pretext ca să poată 
pătrunde la o oră atât de matinală în 
biroul directorului general. 

Pe buzele acestuia nu mai flutura 
acum nici un zâmbet 


După ce-i întinse la semnat ma! 


multe acte pretinse „urgente”, cu lă- 


muririle necesare, șeful lui Bratu spu- 
se așa în treacăt: 

— Mi-aţi inebunit un funcţionar 
astăzi de dimineaţă, domnule director 
general. 

— Eu !? — se miră superiorul. 

— Da, registratorul. A intrat în bi- 
rou ţopăina, cântând, aruncând cu pă- 
lăria în aer... Mă rog, nici nu mai știa 
ce e cu dânsul. Mi-a tulburat tot biroul, 
funcţionarii.  Pretindea că s'a întâlnit 
cu d-voastră în ascensor şi i-aţt mărit 
leafa cu două mii de lei pe lună. 

— Nu i sa mărit cu nimic leafa — 
preciză directorul general, rece. 

— Mă miram și eu, domnule direc- 
tor general... — se înveseli. șetul lui 

Bratu, nevenindu-i totuși a crede. De 
altfel e cel mai dezordonat funcţionar 
— continuă el. Mi-i strică şi pe ceilalți. 
Vine la serviciu numai cu întârzieri. 
Are o grămadă de amenzi. 

— Amenzi ? 

— Da, da, amenzi — se încălzi şe- 
fui, văzând că directorul general se in- 
ieresează (prin urmare tot era ceva a- 
devărat cu avansarea!). Amenzi, adică 
vreau să spun întârzieri la slujbă. Pe 
urmă lucrează fără nici o atenţie. In- 
curcă actele. O, Bratu este un element 
care nici nu are ce căuta într'o insti- 
tuţie ca a noastră. Chiar mai zilele tre- 
cute a făcuat o greșală depe urma 
căreia era să păgubim. Noroc că am 
intervenit eu la timp. N'am vrut să vă 
mai aduc cazul la cunoștință ca să nu 
vă mai supăr. Dar Bratu, după mine, 


e bun de cu totul altceva decât de 
slujbaș. Intr'o zi cine știe ce boacănă 
mai face... să vn'o mai putem repara 
nici cum ! 


Directorul general, după ce ascuită 
până la capăt raportul verbal, tuși și 
își îndreptă ochelarii. 

— Auzi colo! se încruntă el, 
sever. Nici nu ştie să umble cu actele, 
vine târziu, strică funcţionarii și... mai 
are și pretenţii la avansare! Asta nu 
s'a mai pomenit la noi... 

Luând apoi o filă de hârtie, directo- 
rul general scrise apăsat, cu creionul 
TOȘU : 

„Funcţionarul Brutu dela registratu- 
ră este concediat pe ziua de 1 cor.” 

El semnă complect, adăugă data și 
întinse fila omului din față: 

—— Poftim, asta-i avansarea pentru 
care funcţionarul d-tale „ţopăia” prin 
birouri. la-o d-ta spre executare... 





CERAMICĂ 


Fântânarii adună seara prin căldări... 

Stele — inimi de cetăţi stinghere — 
Desghioacă ploape peste gări, - 

Să privească 'n mânăstiri cu maici şi miere... 


Ţi-a rămas copilăria semn 

— Alb presată între foi de cante — 
Cu poveștile crestate 'n lemn, 

Cu păpușile de piatră sparte... 


Colier de toamnă — unde stai — - 
O să-ţi cadă ?n noaptea de mătasă, 
Luna blondă — strop imens de ceai — 


- Să-ţi deştepte molii mari prin 


Doamne, Doamne... Câte nopţi 


casă... 


târzii !... 


Ceasul dimineţii când o bate 'n soare, 
Leapădă-ţi tristeţea — rouă grea prin vii —  * 
Mâine să ţi-o bea văcarii din ulcioare... 


DUMITRU LIUBEN 











4 


apei 


1938 





4 lunie 








Cărţi streine 


THOMAS MANN — AVERTISSE- 
MENT A L'/EUROPE. 

Ajunsă la a şasea ediție, culegerea 
aceasta a câtorva texte ce au făcut vâl- 


“vă, nu mai este nouă. 


Atitudinea politică a domnului Tho- 
mas Mann este prea bine cunoscută, 


precum și meritele sale literare. 


Avertissement ă Europe este o carte 
de atitudine politică şi nu pentru acea- 
stă atitudine înţelegem să o semnalăm. 
Şocotim însă că dincolo de răfuelile 
domnului Mann cu actualul regim din 
Germania, vieţuiește în textele sale un 
puternic atașament pentru tot ce se nu- 
mește valoare spirituală, o reţinută in- 
dignare împotriva oricărui atentat la 
demnitatea omenească și la libertatea 
gândului. 

Intru exprimarea acestor sentimente 
domnul "Thomas Mann află cizelări de 
antologie. 

Pentru ele, cartea apărută la Gali- 
mard trebue să fie citită de orice in- 
telectual. 

D. H LAWRENCE — JACK DANS 
LA BROUSSE (Tradus în limba fran- 
ceză de Lillian Brach). 

O carte prea puţin cunoscută. 

Un personagiu în plictiseala căruia 
obsesia sexuală, eterna obsesie a lui 
Lawrence, rămâne permanentă şi de- 
terminantă. 

In jurul lui o lume întreagă. Dina- 
mică, trepidantă, stufoasă. 

Un roman care fără a depăși scrie- 
rile ce i-au făcut renumele, completea- 


"ză profilul lui Lawrence. 


DR. FREDA UTLEY — LE JAPON 
AUX PIEDS D'ARGILE. 
Un text ce a făcut mare ecou în A- 


merica, un text de grave divulgări, o 





carte interzisă în Japonia. 
răşelul V. este o localitate din 
|) Nordul Moldovei, aşezat între 
dealuri şi străjuit de ruinele u- 
nei cetăți de pe vremea lui Ştefan cel 
Mare. 

Mai are câteva biserici istorice, este 
luminat cu electricitate (dela orele 17 
până la 7 dimineaţa) are doi coiffeuri 
de dame, un restaurant — cafenea-bar, 
ude Sâmbătă seara se adună toată pro- 
tipendada orașului, în frunte cu d-l To- 
taiu, președintele judecătoriei mixte, cu 
doamna, discutânăd chestiuni înalte. 

Ca price urbe care se respectă, are şi 
un Ateneu popular, unde se ţin conte- 


„zinţe, se joacă teatru şi chiar se tace 


muzică de cameră, când cei patru irați 
profesori universitari, cari compun 
guartetul, nu sunt certaţi. | 

Am uitat să spun că mai vieţuesc și 
doi pârliți de librari, pe numele lor 
Weiner, şi că fac mare dever toamna, 
când începe sezonul şcolar. 

Mai ţin ei așa, ca pentru orice even- 
tualitate şi câte o carte de literatură; 
mai cumpără „Ateneul”, domnul Vela- 
pescu, preşedintele Ateneului și beifer 
de limba română, ori vreun pricăjit de 
incționar care nu face parte din elită. 

Personagiul principal al urbei, resor- 
tul cum s'ar zice, este conu Fănică Ve- 
lapescu, vecinic tânăr, mereu amorezat, 
totdeauna în căutare de „ceva nou” 
pentru Ateneu. Şi are noroc, găseşte 
mereu câte ceva pentru satisfacerea 
gustului selectului public. Ori îl aduce 
pe Liviu Rebreanu la o şezătoare, ori 
vreun profesor universitar să conferen- 
țieze, sau cu trupa de teatru bine con- 
dusă îi arde un sectacol „mai ceva ca la 
Capitală“, 

In anul acela îi ințtrase lui în cap că 
trebue să-l aducă pe marele romancier și 
poet al tinereței, T. I. să vorbească la o 
șezătoare, Odată invitat, romancierul 
nostrul nostru nu s'a lăsat mult rugat, 
anunțându-şi sosirea pentru | Martie. 

Noutatea se știa de pe la jumătatea 
lunii Ianuarie, aşa că lumea şi în spe- 
dia] cucoanele, să se poată pregăti. O 
rochie nouă, comandată la Dubary, la 
Cernăuţi (să plesnească a lui Dughelaru 
prefectu) ori domnul Păștuleanu, zugra- 
vul de biserici, intitulat „pictor” să poa- 
tă termina tabloul marelui scriitor, exe- 
tutat „bust stând jos“ şi care urma să 
i se predea în ziua festivalului, de cele 
două fetiţe ale comisarului Poponete. 

Intre timp, se ţineau concitiabule la 
„Ateneu“ în fiecare zi, cum să i se facă 
primirea. Se emiteau opinii, unii ziceau 
să-l aducă în trăsură cu caii deshămaţi 
dela gară în oraș cam vreo patru km., 
elevii de liceu urmând să ia lotul cai- 


- mecările şi sugestiile 








UNIVERSUL LITERAR 


= 
cv 


rime et Duci 
CP 
pe PI DIRe 


E Z 


d 
fă 














CRONICA DRAMATICĂ Posta redacţiei 


„Culcă-te în patul meu“, 


Doi populari şi ingenioşi comici ai 
ecranului — ingenioşi spre deosebire de 
cei ai scenelor noastre, cari sunt mai de 
grabă populari, fără „şi“... — se duc la 
cofetărie și întreabă pe rând: 

— Aveţi cataifuri ? 

— Nu mai avem. 

— Dar torturi aveţi ? 

— Nu mai avem nici torturi. 

— Poate aveţi indiane ? 

Nici indiane nu mai avem! 

— Şi... ce nu mai aveţi ?, întreabă 
suszișii, în loc să se înfurie şi să excla- 
me : de ce nu daţi faliment atunci ? 

9 


Cu teatrele nvastre se întâmplă la 
fel, acum ia început de vară plină când 
„stagiunea“ îşi usucă la soare ultimele 
arojdii : 

— „lonescu G. Maria“ se mai joacă ? 
ne întreabă un cititor din provincie, se 
vede treaba amator de Fodor Laszlo în 
versiune românească. 

— Nu se mai joacă. 

— Dar „Madame Sans Gene?” (l 
vedem interesându-se mai departe). 

— Nu se mai joacă nici Madame 
Sans G6ne. 

— Şi ce nu se mai joacă? ar fi în 
dreptul său să ne întrebe cetitorul din 
provincie, ca să fie sigur că e la adă- 
post de orice pericol şi că poate, foarte 
liniștit, să ia un bilet cu reducere şi să 
vină la Bucureşti, 

Intrebarea lui ne-ar dumiri. 

L-am preveni totuşi, că oricât ea 
ne-ar dovedi (odată mai mult) că frica 
e capabilă să păzească pepenii, nu e 
mai puțin adevărat că de ce ţi-e frică 
nu scapi. 

Ba încă ţi se întâmplă să te frigi cu 

iaurtul mai de-afurisenie decât cu su- 
pa... 
După această raită — căreia nu i-am 
refuzat, pentru plăcerea jocului, adul- 
de vacanţă —- 
prin lumea fără fard a proverbelor, să 
ne oprim, bineînţeles, din nou la :năş- 
tile noastre. 


„Strânge-mă la sânul tău“ 


In adevăr, ce se joacă e ca şi cum 
nu s'ar juca. 

Balivernele dialogate, sosurile come- 
dioarelor pipărate pe gustul publicului 
de vară, taifasurile vodevileşti prepa- 
rate cu „mujdei“ sau aromele grăta- 
rului cu mititei injectate textelor de 
circumstanță — cui ce strică şi pe cine 
cu ce supără, nu? 

„Culcă-te în patul meu“, „,Strânge- 
mă la sânul tău“ sau „Sue-te în capul 
iui“ sunt tot, ce poate oferi ca nivel ar- 
tistic, acest soiu de teatru zis distractiv 
şi presupus inofensiv. 

Reclama lui inundă azi zidurile bu- 
cureştene şi coloanele ziarelor. 

Nu suntem deloc moralişti în sensul 
pe care alții au avut destulă grijă ca 
să-l compromită şi, implicit, să ne fe- 
rească de asemenea foarte discutabile 
„poziţii spirituale“. 

Bunul simţ elementar şi culoarea 
normală a obrazului, au însă — respec- 
tiv — a se întuneca o idee şi a roși pu- 








„de CICERONE THEODORESCU 


sau „Sue-te în capul lui“ 


țin de umbra rece a plictiselii sau, după 
vemperament, de vaivâtaa iute a in- 
dignarli. 

„tulcă-te in patul meu“ se conjugă 
prea direct cu obscenitatea cea mai ap- 
solvită de vreo urmă de necesitate ar- 
tisucă. 

Imdemnul e strict comercial, face bine 
pe aiiş şi aduce lume la cassă. 

»„Cutcă-te în patul mew”, „Ține-te de 
gâtul lui” sau „Bagă-te în fusta ei? 
dacă nu sar chema că sunt tipice titluri 
de comedii bucureştene estavale, adică 
mă rog dumneavoastră „piese de tea- 
tru”, vă asigur că ar îi provocat ime- 
diat un enocm scandal în tabăra mora- 
Jiştilor. 

Imaginaţi-vă un roman sau nuvelă 
cu un astiel de titlu: n'ar fi fost au- 
torul, deindată, infierat cu roşu, dat 
sdravăn în tarbacă şi trimes plocon 
parchetului, pentru atentat la moralita- 
tea publică ? | 

Diterenţa e sensibilă, vom recunoaș- 
te: un asemenea roman n'ar avea decât 
într'un an (oricât de bine se desiace 
marfa de soiul ăsta, scrisă sau vorbitâ)... 
„tirajul“ pe care-l atinge o asemenea 
piesă de teatru, într'o lună ! 

Un motiv în plus ca să ne declarăm 
amici ai „artei libere de orice con- 
strângeri“, 

Nu nădăjduim — şi fireşte cu atât 
mai puţin nu cerem să se purceadă -— 
la vreo măsură, din partea ministerului 
educaţiei naţionale sau din partea mi- 
nisterului artelor. 


Aşa ni se cuvine. Şi aşa se cade: să: 


acceptăm şi să nu crâcnim. Poate că, în 
vreun fel ciudat, întors şi absurd, pen- 
tru toţi aceia care au scris cândva un 
rând, sau au luptat (la vremea lor) cu 
riscuri pentru intangibilitatea „libertă- 
ţii artei“, este aici şi este acesta prile- 
jul de a pătimi pe acolo pe unde (din- 
tr'un nobil, o fi fost!, exces) au păcă- 
tuit. 

Să ne punem cenuşă în cap, iubiţilor, 
și — vorba ceia — să ne... culcăm în 
patul pe care ni l-am aşternut ! 


“De ce a demisionat d-nul Totoiu 


de la Ateneul Popular 


lor. Colonelul comandantul regimentu- 
lui era de părere să se înhame 15 pluto- 
aieri majori cu gorniştii în frunte şi 
să-l aducă astfel în pas de defilare pâ- 
nă în oraş, 

„Ştii mon cher, e mai triumfal“, 

S'a renunțat și la această idee căci un 
ofițer a opinat că nu ştie precis dacă 
celebrul scriitor este ofiţer de rezervă. 

Directoarea dela liceul de fete, veni- 
se cu ideea să fie adus intr'un car ță- 
rănesc, impodobit .cu scoarțe româneşti, 
iar de pereţii carului să fie prinse toate 
operele autorului. Să se aleagă 20 din- 
tre fetele cele mai 
voinice, cari să tragă 
carul. 

In sfârşit s'a ho- 
tărît ca să fie adus 
cu trăsura lui Un- 
garisch, ca fiind cea 
mai bună din loca- 
litate, la care să se 
înhame 15 băeţi și Mm 
10 fete. 

Hei ! dar acum în- 
cepe partea grea. 
Bine, de adus îl a- 
duc până în oraş; 
dar ce fac cu el dela 
ora 1? până la 16 


ceasuri a doua zi, 
când va avea loc 
conferinţa. 


Tot conu Fănică i-a dat de hac şi a- 
cestei dificultăți. Va aranja un ceai în 
saloanele d-sale, invitând comitetul A- 
țeneului, când va cânta corul afară la 
geam. (Dă-i încolo că prea e mulţi ca 
să-i chemi în casă, insinuă colonelul). 
Toată lumea este de acord. D-l Totoiu 
însă devine agitat. Ochelarii îi joacă pe 
nas. Tremură. Și în timp ce conu 
Fănică vorbeşte, etalează programul, 
înşiră invitaţii, d-l președinte al jude- 
cătoriei mixte scoate verigheia de pe 
deget, lucru neobicinuit de grav la dân- 
sul, o învârtește de duă trei ori, o pune 
la Joc, adresându-se președintelui : 

„Mă rog, dacă nu supără înţrebarea 





mea, acest domn, cum i-ați spus că-i zi- 
ce, nu-mi este un necunoscut, că eu pot 
pentru ca să spun, că nevasta mea, da- 
că citeşte o carte, când viu de la jude- 
cătorie, mi-o povestește şi mie. O îi ma- 
re scriitor, nu zic ba, că-l ştiu şi copii) 
dela școală, dar aşa în societate are vrea 
situaţie? Că eu sunt cineva şi nu pot 
pentru ca să stau alături de lume ames- 
tecată“ 

Pentru un moment, toţi au tăcut, au 
rămas încurcaţi, nu ştiau ce să zică 





Domnul  Velapescu intervine şi-l asi- 
gură că în afară de meritul de a fi mare 
romancier, mai este şi un avocat cu re- 
nume, foarte bun penalist. 


D-l Totoiu răsuflă ușurat și promite 
tot concursul. 

Vine și ziua cea mare. 

Ateneul „George Enescu“ în tot com- 
pletul lui la gară. Flori, urale, discurs 
de bun venit, elevii îl iau pe braţe şi 
fug cu el la trăsură. Programul se exe- 
cută întocmai şi iată întreg alaiul la 
casa lui conu Fănică. 

Aci, după prezentările de rigoare și 
examinările amănunțite pline de co- 
mentarii în surdină, se aşteaptă sosirea 


de NICOLAE RADU 


ceaiului spre a desmorţi pe drumeţul 
plin de lapovița de afară şi să se dă- 
râme baricadele. 

— „Vai dragă, ce subtil e! exciamă 
doamna Cismărașiu, soție de căpitan cu 
vechime şi cu şcoala de informaţii fă- 
cută. 

— „Am auzit că nu trăeşte bine cu 
nevasta“ își dă cu ideea d-ra Smadu de 
la orfelinat. 

Romancierul nostru stă stingher la o 
parte şi discută cu conu Fănică progra- 
mul de a doua zi. 
„Care va să 
zică d-voastră sun- 
teţi, cum să zic şi 
avocat” caută să se 
asigure domnul 'To- 
toiu intrând direct 
în chestiune. Dar 
doamna  Velapescu 
îşi face apariţia ur- 
mată de două servi- 
toare aducând gus- 
tările. Servește fie- 
căruia lângă ceaşca 
de ceai, pesmeciori, 
câteva tarţine și o 
felie de ţort. | 

Afurisitul de tort. 

Printr'o ciudată întâmplare, pe farfu- 
rioara doamnei 'Totoiu, delicioasa pră- 
jitură este lipsă la apel, deşi d-l jude- 
cător lansase la un moment dat, un 
mandat de aducere în ultimă instanţă, 
prin sticlele ochelarilor. 

A fost cu intenție sau nu, această în- 
deplinire a procedurii, nimeni nu ar 
putea să o spună cu precizie. Cert este 
că tocmai d-sale i se făcuse un astiel 
de afront. 

Doamna depune frumos farfuriora 
pe măsuța de alături, apucă încetişor 
cu două degete mâneca dreaptă a soţu- 
lui şi cu ochiul stâng îi arată dosarul 
depus în plină şedinţă cu piesa princi- 
pală livsă. Buzele îi şueră subţire ca o 
lamă de oţel. 

— ,„„Muţi, aiasta nu o pot tolera“. 

„Omisiune voliţională, curtea se re- 


Răgălie Constantin. — Versurile dvs. sunt 
inspirate de o simţire sinceră, care ne-a 
mișcat. Continuaţi să scrieţi, şi mai ales citiţi 
multă, foarte multă poezie. Aşteptaţi cu în- 
credere ceasul, care nu va întârzia, al matu- 
rizării în deplinătatea semnificației şi a ex- 
presiei personale armonios rotunjite. 

Faceţi-vă din versurile acestea, ale unui 
poet celebru, un îndreptar de viață lăuntri- 
că, de rigoare şi discipumă severă: 


Patience, patience, 

Patience dans Vazur 

Chague atome de silence 

Est la chance d'un fruit min. 


Simom Crețu. — Nu se poate publica. 

Carol Czenkner.. — Versurile pe care ni 
le-aţi trimis nu pot fi publicate. Forma «e 
neângrijiță, exprimarea prea de-adreplul, 
prozaică. Mai încercați. 

Victor Gh. Bălănescu. — Arta poetică pre- 
supune constrângere critică, ad.că tocmai 
ceea ce vă lipsește dvs., care vă lăsaţi „furat 
de versuri contuze ca acestea : 

Icoane vechi, ce mai trăesc, 
In cartea amintirii ! 
In gând de sloi se răscolesc, 
Spre calea revenirii. 

Evitaţi mai ales bâlbâiala, atât de supă- 
tătoare, în poezie. 

Lucian lanculescu. — „Modeste“ sunt „lu- 
crările“ dvs, dar „stilistice“ nu prea. Nu vă 
imbătaţi de vorbe aruncate vraișie pe hârtie, 
Exprimaţi-vă simplu, elamentar şi mai ales 
corect, Ce înseamnă: „Nsamul acesta, în toată 
vitregia istoriei, a avut mântuitorii lui. Ar 
fi nedrept să-i se dea (?) dreptul la viaţă și 
că-i (?) se fure dreptul de a-şi ridica spiritul 
până la moralitatea ideală. In acest scop, 
(în care scop?, n. r.), m'așşi simţi onorat dacă, 
pe lângă prețioşii dumneavoastră colabora- 
tori, a-ți îngădui să contribui şi eu... etc. 

Gheorghe V. Zaharia. — Ne cereți — vorba 
poetului — „un lucru prea cu neputinţă“, a- 
dică, în termenii dvs., „un îndemn de mer- 
gere înainte sau de oprire“. Veţi fi citit poa- 
te, „Scrisonile“ lui Rainer Maria Rilke, a- 
dresate unui tânăr poet, de curând apărute 
în traducere franceză, la editorul Grasset. 
Spunea în una din ele — citez din memo- 
rie-—: „Dacă simţi că nu ai putea trăi fără 
să scrii, atunkci organizează-ţi viaţa în jurul 
acestei preocupări esențiale“. Indemnul sau 
încurajarea nu trebue să le așteptați dima- 
fară, dela altcineva, oricine ar fi acela. 

Scrisul, în măsura în care e simţit. ca o 
nevoe organică de expresie nu poate fi de- 
cât o chestiune intimă, strict personală. Cât 
despre o „dreaptă judecare“ a versurilor ce 
ne trimiteţi, iată: „Tinereţea mea“. și 
„Noapte albă“ ne-au plăcut mult, mai ales 
cea de-a doua pe care o vom publică. Vă 
rugăm să o transerieţi citeţ şi să ne-o retri- 
miteţi. Fxprimarea e încă prea directă, dar 
puterea de sugestie a poeziei este remarcabilă. 

— n. — 





trage în ședință secretă spre a delibe- 
ra” murmură tăios judele. 

Ca svârliţi de un arc, ambii se ridică 
şi după un rămas bun ostentativ, se 
îndreaptă spre eşire. 

Toţi rămân  stupefiaţi, se 
din ochi ce s'a întâmplat. 

Gazdele conducând spre eşire siman- 
dicoasa pereche, după repetate încer- 
cări de a-i reţine, nu obţin nici o lă- 
murire. 

Romancierul îşi soarbe încetinel 
ceaiul aromat, cu ploapele uşor lăsate 
şi se gândește undeva departe. Ce ştie 
el de miile de drame provinciale, poa-! 
te nu va afla niciodată nedreptatea la 
care este supus un președinte de ju- 
decătorie. Sigur că nu va şti niciodată 
de ce familia Totoiu n'a fost în sală în 
ziua conferinței. Dar domnul Vela- 
pescu a fost curând lămurit sub forma 
unui bileţel astfel conceput: 

Domnule Preşedinte, 

Subsemnatul Pahomie Totoiu preșe- 
dinte al Judecătoriei Mixte din V. da- 
misionez din funcţia de vice-președinte 
al Ateneului popular „George Enescu” 
ca unui a cărui soţie a fost ultragiată 
cu intenţie de ceaiul oferit în casa dvs. 
față fiind şi d. 1. T. marele avocat. 

Semnat Pahomie Totoiu 
Preş. Judecătoriei din V. 

Iată lămurirea misterului în ceea ce 
privește lipsa d-lui Totoiu dela vrice 
manifestare culturală din V 


întreabă 


rr i a a E a 


CONCURS PENTRU TEXTUL UNEI 
POEZII 


Comitetul corurilor lucrătorilor tipo- 
grafi din Cluj, Sibiu şi Timişoara publi- 
că concurs pentru textul unei poezii cu 
caracter social, care să poată îi pus pe 
note. Textul poate fi scris în formă de 


imn, marș sau operă artistică şi să nu 


depășească 16 rânduri. 

Lucrările trebuie să fie originale şi 
să nu fi fost publicate. Pentru cele mai 
bune se acordă următoarele premii: 
premiul 1 : 1200 lei, premiul II: 600 lei, 
premiul III: 300 lei. 

Pentru lucrările însoţite de compu- 
ziție muzicală se acordă două premii : 
premiul I: 1500 lei și premiul îl: 300 
lei. 

Concurenţii vor trimite lucrările lor 
prevăzute cu „motto“ (iar în alt plic 
pe care vor scrie acelaș „motto“, adresa 
exactă a autorului) cel mai târziu până 
la 1 August a. c. pe adresa : George Ur- 
zică, Cluj, strada Memorandului 23, Că- 
minul Gutenberg, indicând pe adresă: 
„Lucrări pentru concurs". 





Lucrări premiate la concursurile soc. „Tinerimea Român 








Cum vedeţi o sănătoasă desvoltare 


Sincer vorbind, întrebarea aceasta 
mi-am pus-o încă de când am făcut 
primii paşi în studiul literaturii 
noastre. 

Imi aduc aminte de gimnastica min- 
taiă pe care o făceam când era vorba 
să prind înțelesul uneia din frazele 
textelor vechi maramureșene, sau chiar 
mai târziu când citeam îragmente din 
Palia dela Orăştie sau scrierile lui 
Coresi. 

Imi dădeam seama că acele fraze, în 
adâncul lor cu un înțeles deplin, as- 
cundeau o gândire mai clară. Fraza 
aceea stângace, plină de forme arhaice 
sau de cuvinte împrumutate din alte 
limbi, mi-a tăcut impresia unui om 
care a fost îmbrăcat cu niște haine 
prea mici pentru el; prin definiţie, 
limba literară este limba operelor 
scrise care la rândul ei, pentruca să fie 
literară, trebue să fie bogată, clară, u- 
nitară, estetică; ori, limba acestor texte 
se caracteriza prin  opusele acestor 
condiții : sărăcie, neclaritate,  provin- 
cialisme. 

In clasa opta mi-am dat seamă, după 
ce făcusem la curs drumul evoluţiei 
limbii literare, că îmi erau absolut ne- 
cesare cunoştinţele căpătate în clasa 
şaptea şi într'a upta, pentru a putea 
răspunde (cu mai mult sau mai puţin 
noroc de a mă apropia de adevăr) în- 
trebării care formează titlul acestei lu- 
crări scrise. 

Am văzut, spun, cum Sa pășit încet, 
încet la câștigarea, la început desigur 
într'o măsură mai':mică a fiecăreia 
dintre calitățile absolut necesare unei 
limbi literare. | 

Am văzut ce au însemnat scrierile 
lui Coresi care a impus graiul munte- 
nesc, prin număr și circulație, celor- 
lalte graiuri. 

Am văzut ce au însemnat cronicarii 
în direcţia bogăției și clarității limbii 
literare. 

Am văzut ce au însemnat acei scrii- 
tori cari alcătuiau mănunchiul numit 
„Școala critică moldovenească“ în ai- 
recția bogăției, a grijii de a realiza fru- 
mosul și prin limbă, a clarităţei,, 

Am văzut lupta titanică purtată 
„Junimea“ pentru a forma o limbă 
terară estetică şi unitară. 

Am admirat în mijlocul acestei mi- 
nunate „Junimi'' grija de frumos a lui 
Odobescu (cu toate că nu trebue con- 
siderat ca un junimist propriu zis), am 
rămas înmărmurit în faţa versurilor 
aceluia care prin darea în cea mai 
mare măsură a tuturor calităţilor ce- 
rute unei limbi literare, bogăţia, cla- 
ritatea estetică, unitatea limbii sale, 
îşi merită pe drept cuvânt titlul de 
„creator al limbii literare românești“, 
Eminescu. 

Am văzut lupta de apostol a lui Ma- 
iorescu contra acelora care îşi închi- 
puiau că limba este un instrument, un 
mijloc ca culorile în pictură sau sune- 
tele în muzică, de a reda frumosul. Ei 
neglijau adevărul că o limbă este un 
organism viu care are evoluția sa pro- 
prie, evoluţie care nu poate fi grăbită 
decât de un geniu ca al lui Eminescu. 

Am văzut perfecția, până la fanatism 
în ce priveşte forma, la Caragiale, 
am văzut izvorul prin care curgea 
graiul viguros al poporului, care a fost 
Creangă, și alţii, şi alţii, Slavici, Deia- 
vrancea, Iosif, Zamfirescu, nume care 
înseamnă tot atâtea capete ce în 
afară de prinosul de gândire adus lite- 
raturii noastre, au și o contribuţie (fie- 
care într'una sau mai multe direcţii) 
la evoluția limbii literare. 


de 
li- 


Am crezut necesară această privire 
în urmă, în evoluţia limbii literare, pen- 
tru a-mi aduce în minte unele ele- 
mente și date, realităţi de care, nece- 
sar, trebue ţinut seamă înainte de a 
răspunde întrebării. 

De fapt răspunsul este format din 
câteva concluzii logice a celor consta- 
tate în decursul veacurilor : 

a) Dacă limba în general este un 
organism viu, apoi cu atât mai mult 
limba operelor scrise, adică 
terară. 


O sănătoasă  desvoltare a limbii 
moastre literare, în viitor, este în 
strânsă legătură cu această realitate, 


căci în nici un caz nu trebue limba li- 
terară concepută în „Academii“ şi apoi 
impusă celor ce sunt chemați a o în- 
trebuinţa ; limba literară trebue (așa 
cum nu au făcut latiniştii) constatată 
de „Academii“ sau „cercuri literare“. 
Ea trebue impusă de opere. Limba lui 
Eminescu cu toate formele ei noi (ex. 
genune) s'a impus nu datorită unor dis- 
poziții ale Academiei ci numai datorită 
operei lui. 

b) Limba literară a plecat ca la orice 
limbă literară dela acel „sermo vul- 
garis“, adică dela graiul poporului. Am 
văzut în ce măsură şi-au căutat izvoa- 





limba li- . 





UNIVERSUL LITERAR 


a limbei literare? 


re de graiu poporan cei cari au avut 
o contribuţie reală, la formarea limbii 
literare. Deci, în viitor, tot așa cum 
au făcut mândriile noastre literare în 
trecut, limba literară nu trebue să se 
depărteze de graiul viguros, mai sărac 
poate, dar specific nouă, al poporului. 
Altfel ajungem sigur la acele limbi 
fundamentale deosebite, ca în Grecia 
(situaţie în contra căreia se luptă a- 
colo) Franţa, Germania. Să păstrăm 
măcar acest lucru invidiat de streini, 
unitatea limbii noastre. 

c) Limba trebue îmbogăţită desigur, 
dar această îmbogățire trebue făcută 
aşa: numai după ce te-ai adresat is- 
vorului de limbi al poporului, alergi 
la un neologism, la o formă absolut 
necesară căreia nu-i găsești corespon- 
dent în limba poporului, și aceste cu- 
vinte străine, trebue adaptate specifi- 
cului nostru, limbii noastre, 

Intrebuinţarea barbarismelor e o do- 
vadă de superficialitate. 

In încheere, cred că în viitor limba 
literară trebue să se desvolte numai în 
cadrul tradiţiei. specificului, şi încă 
odată, specificului nostru naţional. 

Fiecare. generaţie, 
sau spirituală, are această datorie. 

JONAȘCU PETRE 
Elev cl. 8-a; Liceul militar, Iași 


fie ea biologică 











4 lunie 1938 





>), 


a 


Care dintre curentele literare sub care sa desvoltai 
literatura românească le preferați şi pentru ce? 


Dacă în trecut scriitorii români din 


„toate provinciile României Mari au dai 


directive pentru epocele în care ei au 
vieţuit, arătând drumul, pe care cei- 
lalți scriitori şi literatura noastră ar 
trebui, să-l urmeze, azi este o obli- 
gaţie a scriitorilor să. 1& adâncească şi 
să vadă care dintre norme sunt bune 
sau ar putea folosi scrierilor lor ca în- 
drumare. 

Curente literare, cercuri de scriitori, 
ce elaborau prin scris norme de con- 
duită literară n'au fost multe în lite- 
ratura română. Și întrebarea de mai 
sus mi-am pus-o nu de multă vreme... 
Când literatura noastră populară, acel 
tezaur nepieritor de viaţă românească, 
începe să-și micșoreze domeniul, ochii 
se îndreaptă către ea, fiindcă ea nu 
trebuie să decadă, ci mai curând să se 
ridice. 

Sentimentele de buni Români ale 
scriitorilor noştri din secolul trecut și 
starea în care se afla literatura popu- 
lară românească în acea vreme, i-a 
determinat să se strângă .în asociaţii 
şi cercuri literare, care au fost lurri- 
nătorii curaţi ai literaturii româneşti 
și trebuie să fie şi de acum înainte. 

Curentul tradițional (M.  Kogălni- 
ceanu, Al. Russo, N. Bălcescu, C. Ne- 








CHESTII... 


„Omul băncos*“ face și el parte din 
galeria marilor vertebrate cu caracter 
aparte şi deosebit, 

Pentru a putea studia însă cu toată 
migala științifică (de care am dat tot- 
deauna dovadă în acest colț de slovă) 
și pe acest cetățean din marea faună 
a societăţii, e nevoe să dăm cititorilor 
noștri câteva deslușiri prealabile. 

In primul rând, trebue să spunem ce 
înseamnă substantivul „banc“. 

Acest cuvânt, cuprinde în elastica 
sa rază de înțelegere, noțiunea de ati- 
tudine, faptă sau tentativă vocală de 
spirit, pornit dela un personaj care 
ține să arate cu ori ce chip (şi cu ori 
ce mijloace) că iese cu totul din comun. 

Omul „băncos“ este persoana „inte- 
ligentă“ care întrebuinţează „bancuri“ 
în toate ocaziile vieţii. 

Cu cât „bancul“ folosit este de o 
stupiditate manitestă mai consistentă, 
și cu cât rostul lui rămâne mai nelă- 
murit pentru câți mai mulți cetăţeni 
cu spiritul pașnic, se spune despre el 
că este reușit. 

Și acum, să pășim la. bârfirea bine 
distilată a „omului băncos“. 

Individul care are reputația că este 
împodobit de natură ou această bla- 
goslovită podoabă „intelectuală“, se 
bucură în rândul cetățenilor (și mai 
ales al cetăţenelor) de o consideraţie 
neasemuită. 

El este tânărul (căci „băncoşii“ sunt 
100% născuți proaspăt) care are răs- 
punsuri, replici şi bineînţeles „,ban- 
curi“ în toate buzunarele și colțurile 
creerului. 

Nu poţi să-l zărești, să te apropii de 
el, fără să nu te ochiască dela distan- 
ță cu „una bună“ care „să te încuie“. 

Astfel, dacă îi întinzi mâna amical 
și banal la un colț de Cale, (N. R,, 
„cale“ scris cu c mic înseamnă o stra- 





CRONICA MĂRUNTĂ 


„LE PROBLEME DE LA METHODE' 


De curând, a apărut în edit. „Alcan“, 
de la Paris, o importantă lucrare de 
filozofie a d-lui prof. universitar Marin 
Ştefănescu, cu titlul: Le probleme de 
la Methode. Până la expunerea mai lar- 
gă a noastră asupra operei filozofului 
român, înfățişăm cititorilor câteva din 
părerile despre Le probleme de la M&- 
thode, exprimate de autorităţile în ma- 
terie ale apusului. 


D. L. ROBIN, profesor de istoria fi- 
losoţiei antice la Sorbona : „,...V'am citit 
frumcasa carte asupra Problemei Me- 
todei. Aceasta este un adevărat progiam, 
filosofic, în care meditaţia personală 
cea mai înaltă se însoţeşte cu un studiu 
istoric minunat de substanțial, puternic 
şi direct... D. ANDRE LALANDE, 
profesor de logică la Sorbona, membru 
al Academiei Franceze: ,...V'am citit 
frumosul uvragiu. Problema Metodei, 
— uvragiu așa de respectabil şi aşa de 
simpatic, şi care este admirabil de cre- 
dinţă, de bunăvoință, de entuziasm re- 
ligios. Dv. precizaţi acel gen de probă 
experiențială la care Pascal își în- 
demna cititorii, şi pe care o regăsim la 
Maine de Biran. Cred, în adevăr, că du. 
o caracterizați foarte just. Vă mulţu- 
mesc viu, scumpul meu coleg, pentru 
acest uvragiu de inspiraţie așa de nobi- 


. 


!ă, așa de plin de ardoare morală... D. 
LEVY BRUHL, profesor la Sorbona, 
directorul revistei franceze de filosofie 
(Revue  Philosophique), membru al 
Academiei franceze: ,,...Vă sunt foarte 
recunoscător de ocazia ce rzi-ați dat în 
chip așa de prețios, prin problema me- 
todei, — de a relua contactul cu gândt- 
rea du,, care se exprimă așa de clar în 
toate dimensiunile sale, de profunzime 
şi de înălțime. Vă rog să credeţi că dacă 
uneori am sentimentul că rezist piosu- 
lui dv. elan de inspiraţie, este numai 
după ce am simpatizat sincer cu dv. 
și fără a pierde speranța de a ne întâl- 
ni la capăt, cu toată diversitatea apa- 
rentă a drumurilor noastre...”. 


D. EMILE BREHIER, profesor de îs- 
toria filosofiei la Sorbona : „....Am citit 
cu mare plăcere Problema Metodei... Nu 
împărtăşesc toate ideile, dar nu pot de- 
cât să fiu mișcat de această operă. Să 
vă aducem deci mulțumiri pentru aceas- 
tă carte vie, așa de vibrătoare şi uşa 
dea umană...“ 

D. A. REYMOND profesor la Univer- 
sitatea din Lausanne : „...Am luat cu- 
noștință cu cel mai viu interes de fru- 
mosul dv. uvragiu, Problema Metodei. 
In prima parte mi-a plăcut mult privi- 
rea dv. istorică, privire care desprinde 
cu claritate şi cu măestrie, marile linii 
ale chestiunilor considerate. A doua 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 





dă cu pomi care iese afară din oraş, în 
timp ce „Cale“ cu C mare, e titula- 
tura obișnuită a „băncoşilor“ când 
vorbesc de Calea Victoriei) spunân- 
du-i bunăoară „bună ziua dragă prie- 
tene“, îţi va răspunde foarte aferat: 
„Cum, cum? Cine a murit?“ 

A fost un „banc“! 

Sau dacă în miezul unei conversații 
cu substrat ştiințifico-socialo-istorico 
economico-politico-literar, vei vorbi 
cu o însufleţire mai acută, el îți va re- 
teza elanul incandescent al vocabula- 
rului printr'o singură întrebare bine 
aplicată : 

„Şi zici că-ţi este mai bine ?“ 

A fost din nou un „banc“! 

Dar „băncosul'“ de cursă lungă nu se 
mulțumește numai cu atât. „Bancurile“ 
lui sunt de multe ori debitate întru 
ritm şi o cantitate atât de copleșitoare 
încât aceste atentate la inteligența o- 
menească, sfârșesc prin a te face „Knok 
out“ spiritual. 

Omul cu mintea „obișnuită“ stă și se 
miră, și „nu sesizează savoarea bancu- 
lui în toată plenitudinea lui sacramen- 
tală“, E taxat, sărmanul, de către cei 
„iniţiaţi“ drept „cetăţean obscur şi ve- 
ros, cu o ancestrală rezistență în cir- 
cuit“. 

Astfel stând lucrurile, trebue să re- 
cunoaștem cu toată resemnarea, că ava- 
lanşa acestei stări de spirit (al cărei ex- 
ponent autorizat este Domnia Sa „Ban- 
cul! — cu B mare —) s'a întins ca o 
pecingine mintală peste toți. 

Dela şcoiarul cu șorțul pătat de cer- 
neală, care-și trimite cu deliciu dege- 
tele în excursie prin fundul nasului, și 
până la cel mai răcnitor zarzavagiu sau 
injurător birjar de caleaşcă demodată, 
toți sunt cel puțin „super-băncoși şi 
mânuitori de temut ai acestei catastrote 
intelectuale. 


parte nu m'a interesat mai puțin vinu, şi 
în deosebi ceeace priveşte rolul rugă- 
ciunii. 

Asupra acestui punct în totul de acord 
cu dv... 


D. CHARLES LALO, profesor la Sor- 
bona: „...Am parcurs Problema Metodei, 
şi îmi propun să reviu asupra ei acum în 
vacanță... Este o introducere la un în- 
treg sistem de filosoţie. Este o frumoasă 
operă. pentru care vă rog să primiţi 
toațe urările mele de izbândă...“. 


DESPRE OCTAVIAN GOGA 


a cărui covârșitoare amintire va stă- 
rui neslăbită în sutletele contem- 
poranilor cari l-au cunoscut, d. Camil 
Petrescu scrie, în editorialul ultimului 
număr apărut, pe luna Iunie, din „Re- 
vista Fundațiilor Regale“, rânduri vi- 
brante de simţire şi caldă înţelegere, 


din care desprindem această justă în- 
cadrare a poetului în ethnosul ro- 
mânesc : 

„Intr'o Românie Mare cu vatra în 
tăriile Ardealului, nimeni nu era mai 
mult „de-ai casei'* decât el, şi se sim- 
ţea atât de răspunzător de aceasta, iar 
acest lucru venea dintr'atâtț de mile- 
nar străfund, încât la urmă îţi dădeai 
seama că românismul şi el sunt struc- 
turați din aceeași esenţă, ca și „clăca- 
şii“ robiți împăratului, ca şi ciobanii 
mioriţei, dar ca și istoria românismului 
întreg, stăpân pe vremea lui Mircea ca 
şi a lui Octavian Goga, de ambele părţi 
ale muntelui și ale drumului de apă“. 


In societate, sau la o masă de familie, 
la birou, la cafenea sau când faci coadă 
la vre-un sfânt ghișeu de-al Statului, nu 
mai poți plasa nici cea mai mică obser- 
vaţie, aluzie sau gând personai, fără să 
nu-ți atragi răspunsul prompt şi scânte- 
ietor al celor ce te înconjoară: 

„Schimbă placa micule !“ sau „Cum 
stăm cu mansarda şefule ? E de închi- 
riat ?* 

Tot așa, când îndrăznești să emiţi în 
public o optime de spirit (pe care'l crezi 
bun) te alegi la iuțeală cu aluzia „spiri- 
tuală“ : „Atenţiune, în caz de mare pe- 
ricol, a se trage de mâner!“ 

Dar gama de cascadă spumoasă a 
„bancurilor“ contimporane nu se mai 
sfârșește. 

Ar fi să lupți cu imposibilul ca să 
poţi prinde toată măreţia stupidităţii a- 
cestor pervertiri mintale, în cadrul în- 
gust al acestor trei ciosvârte de co- 
loane. 

De aceia, ne mulțumim doar să po- 
menim cititorilor noștri despre exi- 
stența acestor vietăți „atot-băncoase” 
cari nesocotind bătrânul bun simț al 
cugetului, transformă totul în materie 
primă de fabricare a „bancurilor“ lor. 

Acestea fiind zise, dacă ai ghinionul 
să fii prins în capcana abstractă a vreu- 
nui asemenea viţios spiritual, să nu în- 
drăsnești să-i spui cu convingere : 

— „Oamenii aşa zişi, băncoşi“ sunt 
nişte imbecili revoltători cari te scot din 
sărite !“ 

Căci te vei alege cu răspunsul fleg- 
matic şi compătimitor : 

— „O da, desigur... n'ai fost mamă!“ 

Şi atunci nu-ți rămâne de făcut, de 
cât adaptându-te stupidității generale 
să spui cu durere în inimă: 

— „Sunt un învins. M'aţi făcut 1 la 
zero...“ 

GRIGORE OLIMP LOAN 


RASPÂNDITA 


revistă săptămânală „Les nouvelles 
litteraires“, cunoscută și preţuită pen- 
tru eclectismul larg primitor şi varie- 
tatea rubricilor interesând mișcarea 
literară, artistică și ştiinţifică din 
Franţa şi de peste hotare, publică în 
penultimul ei număr un surprinzător 
„inedit“ al fiziologului Claude  Ber- 
nard — surprinzător prin violenţa și, 
dece n'am spune-o, absurditatea dia- 
tribei împotriva filosofiei și a filosofi- 
lor ale căror speculaţiuni nu se spri- 
jină pe experiment şi observație. 

lată, mai întâi o definiţie a filoso- 
fului positivist, de un umor particular, 
— definiţie care e o parafrază a ce- 
leia mai lapidare, datorită lui August 
Comte: „un om care-şi face o specia- 
litate din genecralități“. La întrebarea : 
„Ce este un filosof positivist ?“ ilustrul 
autor al „Introducerii la studiul medi- 
cinei experimentale“ răspunde: „E 
acela care face o filosofie cu toate ge- 
neralităţile științelor, care adică raţio- 
nează despre ceea ce fac savanții ca să 
şi-o însușească“. 

După Claude Bernard filosofia nu 
poate năzui la rangul de ştiinţă spe- 
cială, cu un obiect propriu, de sine 
stătător : 

„Este filosofie în toate şi întocmai 
ca proza Domnului Jourdain, toată lu- 
mea o face fără să ştie... Numai prâc- 
ticienii sunt cu adevărat filosofi. Un 
om care găseşte faptul cel mai simplu 
face mai mult pentru căutarea adevă- 
rului decât cel mai mare filosof din 
lume“, 


gruzzi şi curentul Junimeisunt prefe- 
rate de mine. De ce? 

Dar care dintre Români nu e pă- 
truns de sentimente de dragoste pen- 
tru patria lui, pentru Regele homâniei 
Mari, pentru tot ce e românesc ? 

Tinerii: Români, cari învăţaseră in 
străinătate şi în special în Germania, 
țara tradiţiilor vii, se întorceau în 
țară şi-şi dădeau seama perfect de 
starea culturii româneşti. Era o nece- 
sitate de prim ordin ivirea oriticei ro- 
mâneşti. Curentul tradiționalist cerea 
o literatură românească inspirată din 
literatura populară românească. Deci, 
o literatură în care să transpire viaţă 
românească, i 

Nu admitea prelucrări după scrierile 
din literatura străină şi nici traduceri. 
lată dece Al. Russo scrie „Cântarea 
României“ și lucrarea despre poezia 
populară românească : iată un Româna 
conștient de datoria lui. 

lată de ce Mihail Kogălniceanu scoa- 
te „Dacia literară“, organul curentului 
naționalist. lată de ce Bălcescu scrie 
acea „Istorie a Românilor sub Mihai 
Viteazul“ și Negruzzi nuvela care va 
rămâne model in literatura noastră, 
„Al. Lăpușneanu“. „Acest curent ne 
scutură praful cronicilor cu duhul tre- 
cutului autohton“ scriă de curând în- 
tr'o revistă d. Î. Băleanu. 

Iată de ce acel didacticism al lui 
Kogălniceanu și față de curentul arde- 
lean se ridică „Junimea“, Legătura 
între școala „Daciei literare“ şi „Juni- 
mea“. o face V. Alexandri, care ne 
arată că curentul junimist, negativist 
de fapt, înalță valorile literare înain- 
tate. 

Titu Maiorescu, când a înfiinţat „Ju- 
nimea“, a avut acest punct de plecare: 
înlăturarea  superficialităţii. Superfi- 
cialitatea consta într'o cultură apusea- 
nă privită la suprafață, neadâncită, în- 
trun fel de „spoială a culturii“. 

Această față, acest aspect al litera- 
turii şi culturii româneşti din timpul 
său se născuse dintr'un elan al tinere- 
tului studios, elan care alunecase pe o 
pantă prăpăstioasă. Intrarea adevăru- 
lui şi frumosului în literatura noastră 
sa făcut odată cu naşterea „Junimei”, 


a cărei activitate şi-a deschis larg 
braţele unor scriitori ca: M. Emi- 
nescu, I. Creangă, V. Alexandri, lon 


Ghica, Al. Odobescu, Carageale și atâ- 
ţia alții. 

Prefer aceste două curente pentrucă 
mi-am dat seama de rolul covârzitor 
pe care l-au avut în desvoltarea lite- 
raturii adevărate românești, pentrucă 


cei mai de seamă scriitori ai noştri 
s'au strâns în aceste cercuri literare 
care au ajuns la o propăşire demnă 


de imitat. 

Dragostea lor pentru literatura ro- 
mânească, dorința lor ca să meargă pe 
arumul cel drept, i-a pornit la muncă. 
Și munca lor trebuie să ne fie icoană 
vie mai ales asiăzi, când literatura 
noastră îmbracă formă nouă. 

Nu trebuie să socotim că nu putem 
face nimic, pentru o cât mai bună 
orientare a ei. Nu. Cât de puţin prin 
ideile noastre, prin gândurile care ne 
frământă sufletul nostru de tineri si 
de Români, pe care suntem datori să 


le dăm la iveală, vom contribui şi Yom | 


ajunge ca mâine, din noi să iasă buni 
înărumători, buni sfătuitori, ai scrie- 


rilor literare românești. 
CRISTESCU I. CONSTANTIN 


Elev cl. 7-a, Liceul „Știrbei Vodă“, Călărași 


3..Filosoful care nu este savant, e 
steril şi orgolios: el vrea să-și însu- 
şească toate progresele spiritului ome- 
nesc închipuindu-și, ca musca la arat, 
că el e acela care dă naştere tuturor 
descoperirilor, prin ideile pe care Je 
emite privitor la ele. Filosofia e deci 
rezultatul cunoștințelor, iar nu cunoș- 
tințele sunt rezultatul filosofiei... 

Şi în concluzie: 

„Nu există deci decât știința expe- 
rimentală, şi dincolo de experienţă, nu 
se ştie nimic. Filosofia nu învaţă nimic 
şi nu poate să înveţe nimic nou prin 
ea însăşi, deoarece ea nu experimen- 
tează și nu observă“. 


PROBLEMA 


întâietăţii religiei sau a ştiinţei, care 
a dat naştere la atâtea procese între 
reprezentanţii uneia şi alteia, își gă- 
seşte o consideraţie, în genere, de îm- 
păciuire, în cartea recentă apărută sub 
titlul Religie și Știință, datorită dom- 
nului Constantin C. Radu. 








Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. [. Nr. 44908 -938 


|