Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0045

PROPRIETAR: 


BOC, AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 'Trib, Ilfov 


IPSUL | 





i, 
_.— 
ABONAMENTE: în 
FRI a tag pd REDACȚIA ȘI ADMINISZBATIA APARE SĂPTĂMÂNAL 
de onoare 500 .. PUSUREŞILI Be Areieaa 4990 PE ŢIA ERĂ 
patiiculare 250 „ TELEFON 3.30,10 














Da 


SAMBATA | 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





a ii SN 


ANUL L e Nr. 45 
Noembrie 1941 


e rate 





EVOIA DEA EXPRIMA Umde ne sunt 2 Noembrie 


Din punctul de vedere al 
cititorului, o carte este ceva 
mai frumos ca viaţa. El se 
consolează de proza vieţii de 
toate zilele cu proza sărbăto- 
rească a cărţii care-l ispitește 
cu făgăduiala celui mai pu- 
țin amăgitor paradis artifi. 
cial: acela al unei libertăţi 
nestânjenită de vreun fel de 
contingenţă nu numai socia- 
1ă, dar nici măcar lăuntrică, 
autobiografică: libertatea de 
a fi altul sau altfel, fără ca 
totuş această alteritate să-i 
ştirbească întrucâtva  con- 
stiinta identităţii cu sine. EI 
își redobândește, fie chiar şi 
pentru câteva ore, acea vir- 
tualitate originară la care fă- 
cea aluzie Paul Valery, prin 
guta lui Socrates, în Eupali. 
Nos, spunând că „ne naştem 
mai mulți dar murim unul 
singur”, Acest „unul singur” 
e produsul vieții sociale, unica 
şansă pe care am folosit-o re- 
nuuțând la alte!'e posibile. 
Dar aceste existenţe embrio- 
nare pe care le purtăm în noi, 
sortite unui minorat inex- 
presiv şi care  alimentţează 
până departe în viaţă regre- 
tele și nostalgiile noastre cele 
mai obscure își găsesc în răs- 
timpu] scurt a! Iecturilor şi la 
contactul sporadic pe care-l 
întreținem cu artele diverse, 
un climat favorabil în care sp 
exercită uneori cu o violenţă 
surprinzătoare, 


S'a observat însă că aceas- 
tă  virtualitate redobândită 
poate să aibă pentru existen- 
ţa noastră socială un efect 
adeseori dăunător. Simpliti. 
carta până Ja unilateralizare 
e necesară pentru „a răzbi”— 
cum se spune, — în viaţă. Și 
toată acea virtualitate pe 
care am semnalat-o nu face 
decât să îngreuneze, ca o alu-= 
viune, canalizarea directă şi 
lesnicioasă înspre viaţă. 

Spiritul practice american a 
seşizat primejdia înmagazi- 


nării de  „sentimentalitate 
inertă”, cum îi spunea Wil- 
liam James — pe care o ali- 
mentează în sutletele noastre 
bucuriile artei. La această ge- 
nerozitate pernicivasă, acelaş 
James a şi propus leacul: ie- 
șind dela un concert, de pil- 
dă, să ajuţi cuiva să se urce 
în tramvai sau să-i dai locul, 
să faci însfârşit un gest care 
să cheltuiască acel prisos su- 
fletesc ce s'ar putea depozita, 
ajttel, dăunător, ca un fond 
de sentimentalitate ineriă. Cu 
alte cuvinte să exprimi, ori- 
cum, prin unul din gesturiiv 
vieţii sociale. 

A exprima nu este însă nu- 
mai o terapeutică necesară 
pentru higiena bunelor rapor- 
turi sociale dar și un fel de 
a fi general omenesc. Ceea ce 
face posibilă viața în comun, 
si nu numai atât dar încă, 
suportabilă şi plăcută chiar, 
ceea ce cu un cuvânt numim 
sociabilitate decurge din ne- 
voia de a exprima, 

Amintiţi-vă ge scena crea- 
ției omului del, Capela Sixti. 
nă: degetul arătător al Crea- 
torului atingând aproape ară- 
tătosrul primului om, adunân. 
du] din neant, chemându-l 
să ființeze. E unul din cele 
mai expresive gesturi și mai 
adânci de semnificaţie Ain isa 
toria omenirii. E începutul 
dialogului între creaţie şi 
creatorul ei, reprezentarea — 
adică semnul — şi sensul în 
acelaș timy, a unei posibile 
sociabilități și îngădainţe re: 
ciproce. 

Oamenii sau deprins lesne 
să fie sociabili, — cu anumite 
restricţii pe care singuri și le 
impun și între limite arbi- 
trare — uneori cu o indis- 
creție și o brutalitate expre- 
sivă, încât s'ar părea că «e 
tocmai contrariul sociabilită- 
ţii. Istoria ne învaţă totuşi că 
nu țtrebuie să desnădăjduim, 


MIHAI NICULESCU 





UN PUBLIC NOU? 


Urmările cele mai puţin 
previzibile din câte poate a- 
vea o frământare socială şi 
politică de genul celei pe 
care o trăim astăzi, sunt 
schimbările pe care le vor 
suferi tabelele valorilor u- 
mManiste, Este, bineînţeles, 
pozibilă previziunea, într'o 
măsură oarecare, dar dela 
vagi intuiţii la certitudini 
coordonate pe planuri mul- 
tiple, distanța e însemnată. 
S'ar putea încerca stabilirea 
unui sistem, cu predominan- 
ţa probabilă a uneia sau al- 
teia dintre valorile presupu- 
se favorizate de noua struc- 
tură ia omului social, por- 
nindu-se tocmai dala con- 
ceptul de „om nou”, cu no- 
tele caracteristice cu care 
ni-l prezintă ideologia revo- 
luției europene ce se impu- 
ne acum prin duptă. Con- 
ceptele nu înfăţişează însă 
decâi entități tipice, pentru 
realizarea cărora, în indivi- 
dualitatea care să le confe- 
re existenţă, e nevoie de o 
serie de derogări. Nimeni, 
nici chiar apologeţii lui de 
astăzi, nu pot şti cu certi- 
tudine. <cum va arăta, în 
specificitatea sa de fapt, o- 


mul nou, pentru a răspunde: 


pe baza viziunii pe care in- 
tuiția acestui ins viitor i-o 
prilejuește, despre nevoile 
sale spirituale și preferințele 
Eustului său. 

Că va exista o transtor- 
mare înlăuntrul „republicei 
literelor”, nu mai încape în- 
doială. Este verificat că „gu- 
stu!” are condiționări sociale 
mult mai puternice decât 
cele firești, general umane, 
și decât cele individuale. 

Răsfoirea întâmplătoare a 
paginilor trecutului culturii 


de ION FRUNZETTI 


ne încredințează de adevă- 
rul revizuirilor tuturor va- 
lorilor spiritului, odată cu 
marile prefaceri sociale. Nu 
mai departe decât în Revo- 
luţia Franceză, fenomenul 
surprinzător al „uscării” u- 
nor anumite forme de cultu- 
ră, în favoarea altora, a că- 
ror filiație din primele nu 
se putea așa de ușor stabili, 
s'a putut observa cu maximă 
pregnanţă. Abolirea „Repu- 
blicei Literelor” care a pre- 
parat și premers revoluția 
propriu zisă, este un fapt 
concomitent cu abolirea ve- 
chiului regim social, al ari- 
stocraţiei.  Ne-mai-existând 
Academii, saloane, „Socie- 
tate“ (elită a gustului adică), 
nici  „„Connoisseurs', toți 
pilonii vechilor valori cu 
alte cuvinte, aspectul vieţii 
literare și culturale în gene- 
ral, era firesc să se modifi- 
ce. Creată pentru o anumită 
specie de „honnstes gens”, 
literatura de până la 1789 
rămâne după această dată 
în situația unei scrisori cu 
„adresantul necunoscut”. 
Noul public al oamenilor 
„mon-honnâtes”, ai celor de 
curând urcați în situații so- 
ciale importante, ca şi al 
străzii pur și simplu, cere o 
altă literatură. A existat a- 
tunci, observa criticul Thi- 
baudet, o literatură revolu- 
ționară, dar n'a existat încă 
o revoluţie literară. Este ce- 
eace se petrece astăzi. Epo- 
cile de mari răsturnări prag- 
matice sunt și epocile de vio- 
Jente contraste istorice: în- 
tre nevoia urgentă a unei 





(Urmare în pag. 3-a) 


SCRIITORII? 


Se spune că odinioară, când sălbăticiu-fiBrașov, că „este tare bucuros că i sa libe 
nile pădurii aveau glas omenesc, sa iscat frat mâna dreaptă din ghips și poate să ne 
o sâmgeroasă neînțelegere. Cum şi pe acea trimită câteva schiţe și versuri de război”. 
vrame, pe semne că era moda conterințe- Despre un gionţ, cuibărit în plămân, nu mai 
lor de răsboi, sau sirâns parlamentarii pa Purta de arilă. 
inapezi la un mare sfat, ca să găsească pri- De curând, patru tineri scriitori : Em. Voi- 
cina hărțuelilor. nescu, George Vaida, Stoian Tudor și Ser- 

A +. 2 irire Ă £ 34 aa la E 4 :] FA 

Stârșital îl știți din cunescuta fabulă, Sia iu budescu, au plecat în ceru. eroilor, să 
găsit, adică, um țap ispăşitor în persocma fină tovărășie lui Săulescu şi altora, dove 
nodestului iepuraş, care şedea mai la o dind că visătorii cru fost întotdeauna și bromvi 
parte, cugetând la existenţa lui precară, soldați. 

Poate că nu prec are legătură această Sa spus că în publicistica de astăzi nu- 
poveste cu cele ce voim să l&murim aici. mai activitatea ziariştilor se vede, pe când 
Citind în ultimul timp anumite aluzii la a- & scriitorilor nu. | 
dresa scriitorilor, fără vos ne-au epănut din Pemtru ce această demarcaţiune, toomai 
cărțile cepilăriei urechiușele iepureiui din În aceste clipe când toți mânuitorii de con- 


terbulă. dai sunt chemați să înalțe cugatele cu ha- 
„Unde ne sunt visătorii ? —- ce lao scrii. rul lor? 
torii ? — se întreabă unii confrați gazetari, Mulţi dintre trumtașii literaturii au fost şi 


poste măsură de îngrijoraţi. 

Şi pentrucă ei şi-au așezat de circum- 
stanță ochelari fumuri: pe coama nesuilui, 
nu tac decât să constate absența totală din 
viața publicistică de azi a seriitorilor, toe- 
mai în aceste momenta de Suprem exxmen 
național. 

In imaginația d-lor, ei consideră pe sti- 
huitori ca um stol de umbre rătăciloare, 
trăind undeva, în plometa Maite şi privind 
din înlățimi siderale cu ochi indiferenți la 
frământarea pământenilor, departe de ori- 
ce grijă himească. 

S'a răspuns prin câteva teorii de esiatică 
și anume că opera de artă durabilă este 
fructul unei eiaborări prelungite — că e 
navoe de liniște şi timp pentru apariția li- 
teraturii de răsboi și altele. 

Ne pemnitem a veni astăzi cu vâtevi pre- 
ciziuni, fiind necesar a se înregistra, din mo- 
ment ce sa pus chestiunea în discutie, 

Mai întâi, scriitorul este și el cetățeam, 
adică supus legilor ţării şi prin definiție 
irebue să se găsească la datorie, alături 
de toţi fiii patriei. 

Cunoașiem scriitori cari din prina zi c 
răsboiului au plecat pe iront, unii voluntari, 
dând dovadă de acelaș suflet românesc, ca 
orice ostaş. Spaţiul nu ne îngădue să ară- 
tăm faptele de arme patrecuie în lureșul 
huptelor. Amintim că um tânăr poet de ta- 
lent, aflându-se întrun moment critic, deși 
reporter de război, n'a pregetat să înhațe 
o pușcă mitralieră, salvând situația. Astăzi, 
pe piepiul acestui brav conirate strălucește 
pe merit decorația „Virtuţii militare“. Actul 
aceşta — se va vedea mai târziu — n'a 
fost izolat. 

Din spitalele de răniți am primit câteva 
scrisori care ne-au stors lacrimi. Un confrate 
ne scria zilele trecute, dintrum spital din 


buni ziariști, după cum şi unii profesioniști 
ai gazetei, publicând opere de substanță, se 
socotess pe bună dreptate în rândurile scrii- 
torilor. 

S'a masi afirmat că scritorii sunt absenți 
din arena propagemdei oficiale. 

Sumt în măsură a arăta, fără putință de 
desminţire, că la Ministerul Propagandei şi 
la Secţia respectivă a Marelui Cartier Ge. 
neral, cu mult timp înainte de începerea os- 
țilităiilor, lucrează o seamă de scriitori 
mmtaşi, cari alături de ziarişti cnimează 
serisul de astăzi. Este desiul de emoţionemt 
să vezi zilnic, cot la cot, peeti consacrați cx- 
lături de tineri începători, înfrăţiți printr'o 
caldă tovărășie în munca anonimă de fie- 
cara zi. Patriotismul lor este tot atât de 
sincer ca și al înaintaşilor din trecutul răs- 
boi. Hoiur mcestei activități se poate consta- 
ta îm reportagiile cotidianelor, în gazetele 
ostășeșii, în șezătorile spitalelor de rmiți, 
în „ora esiașului la radio” etc, 

Pentru opere de largă respirație, desigur 
că este nevoe de perspectiva timpului. Se 
ştie că bunăoară : romanul „Intunecare” al 
d-lui Cezar Petrescu — „Fate Moartă” — a 
d-lui Misir, şi celelalte cărți de răsboi au a- 
părut câțiva ani după sfărșitul lupteior. 

Prea sunt vii și zguduitoare evenimentele 
ce trăim, ca ele să nu impresioneze pe scrii- 
tori ; prea mare a fost primejdia dela răsărit 
și prea strălucit erciamul ostașilor noștri, ca 
să nu se găsească printre poeții noșiri cân- 
tăreți cari să evoce jertia românească. 

Primele semne au și apărut în lirica de 
astăzi — iar cetățenii noştri grijulii pot să 
fie siguri că, odată cu normalizarea sditu- 
rilor, nu vor întârzia să apară nuvela şi ro- 
manul de război. 


|. VALERIAN 





VIORICA ANA IONESCU Tânără țărancă 


Aș vrea în ceasul acesta, 
să-mi aducă cineva toate ca- 
lendarele celor 25 de ani din 
urmă, 

Fireşte, va, fi greu de supore 
tat întâinirea cu fiecare din 
celelalte chipuri ale mele. O 
clipă aș rămâne poate uimit, 
poate încleștat cantr'o du- 
rere repetată cu fiecare filă 


- întoarsă. Pentrucă n'am nicio 


vină de a mă fi născut aşa, 
ori de a fi continuat cu atâta, 
pasiune spiritele potrivnice 
ale ţuturor dinainfea mea, 

Apoi, cred că m'aş prăbuși 
înspăimântat, ca peste un 
trup arag gata să moară. 
Mi-aş strânge calendarele în 
brațe — așa cum mv'aș în 
brăţișa, pe mine însumi, şi O 
stranie mâhnire m'ar cuprin- 
de. Pentrucă e de neînțeles, 
cum de-mi pot aduce aminte 
toemai acum că'n fiecare cae 
lendar stau ascuns și nemân- 
gâiat, ca ziadiţ de viu undeva. 

Am astăzi revelaţia acestui 
bizar 2 Noembrie. Nu știu 
dacă ursitoarele au fost dar- 
nice şi grațioase prea mult. 
Dar mai târziu am cunoscut 
decretul divin, prin care mi 
se hărăzea să ispășese păcate 
și blesteme, comunicate mis- 
terios prin sânge. 

Mă asculţi ? 

Peste oraș trece dimineața 
ciocoiind ! 

Ar trebui să-ţi mărturisesc 
cât de umilă mi-a fost bio= 
grafia şi cât de fanatică. to- 
tuşi, în speranțele ei demo- 
nice, Trudit, am căutat ade- 
văruri și mai ales m'am cău- 
iat. Dece să te miri că necone 
tenit am dorit reprezentări 
armonice, tocmai într'o viață 
ca a mea — în Care armonia 
părea a îi un imposibil para- 
dox. Par nu ţii da seama, 
că peste toate (în existen= 
țele noastre superioare ca şi 
în mecanica brutală a consu- 
mării biologice) se ascunde 
pizmaș un frumos negru ? 

Deșşentăciunea nu începe de 
la „a nu afla” — ci de a fi 
oprit — nu știu de cine) să 
te afli. Căci ce poate însemna 
acest diabolic apel la calen- 
dare, dacă nu conștiința de 
a ţe şti un simplu om —.co= 
tidian ? Aşa ai fost şi tu, ast- 
fel toți:  oameni-cotidian! 
Unde sunt esenţele pure și 
religia nouă, pe care ni le 
credeam sortite ? 

Dă-mi voe să recunosc as- 
tăzi splendida mea, ratare. 

Asta demonstrează şi mai 
mult că n'am fost nici om- 
tip, n'am găsit nici adevăruri- 
tip, nu sunt nici măcar un 
categoric NU-tip. Ci mai de- 
grabă, in toate și an de an. 


- o superbă agonie lucidă ! 


Totuși te-am întrebat ade- 
sea : — „Mă recunoști ? Cine 
sunt ?* 

Şi Mieai răspuns cu gândul 
definitiv : — „Te ştiu. Eşti 
sufletul dela Inceput!” 

(Cui să-i mulțumesc, că 
te-am întâlnit ? Tu, primul 
om, care-mi iubeşti spaimele 
şi deliciile  nesimetrice ale 
spiritului ! Care priveşti în 
mine ca întrun straniu pa- 
radis și mă duci de mână 
printre lumini ca pe un orb! 
Cui să-i mulțumesc ?) 

Stăm aici, unul lână altul, 
pe aceelaşi trepte visând — 
într'o apropiere şi uitare atât 
de supremă, că lumea ne a» 
pare absentă, Avem totuși 
alături câteva castane, foi și 
crengi din toamna asta, un 
buchet proaspăt de crizante- 
me. Zorile sunt asa de îe- 
brile și vântul atât de calm ! 
Stiu pentruce ai venit. Misa 
terul e cuprins îm spirituali- 
tatea lui 2 Noembrie. Dar 
răspunde-mi clar: — „dece 
vrei să țe închi2i cu mine în 
destinul acelorași calendare?! 

Primejdia și fatalele noas» 
tre drame de mai târziu, nu 
vor veni din partea mea, ci 


din partea lui Dumnezeu. 
N'ar fi mai bine să fugi şi să 
te ascunzi altundeva ? 

— „B prea târziu !” mur- 
muri şi priveşti înfiorat în 
sus. 

Ai dreptate. Așteptăm să ne 
sosească al treilea : Iuzia — 
și pentru această pământeas- 
că trinitate, nicio jertfă nu 
e prea mare. 

Așa, dar, rămâi! E acest 2 
Noembrie prea cuprinzător și 
prea desăvârșit. Zi de naşteri 
și de iînălțări spre Azur, De» 
acum credem în Iiuzia, des- 
tin mai simfonic prin mine şi 
prin tine, 

Priveşte puțin în sus. 

Peste oraș, trec alături du- 
hurile noastre exaltate ! 


LAURENȚIU FULCGA 





lon Creangă 


— Portret — 


În apele întunecate ale tre- 
cutului, foarte rar pătrund lu- 
mini revelatoare, care să des- 
prindă şi să ne redea aidoma 
chipul adevărat al scriitorilor 
noştri, deşi amintirea apro- 
piată trebuia să fie stăruitoa- 
re. Uneori se întâmplă ca în 
această oglindă tulbure să ră- 
sară icoane diformate, dispă- 
rând ceeace a fost, topindu-se 
urmele sigure ale oamenilor ce 
supraviețuesc  tocirui prin 
ceeace nu au avut sau mu au 
voit să aibă. 

Chipul ireal trebue însă în- 
locuit, când izvoarele ne stuu 
la îndemână, cu portretul mo- 
ral autentic, pe care orice îisto- 
ric literar conştiincios trebue 
să-l urmărească. Să obţinem, 
Drin urmare, — din reconsţi- 
tuirea trecutului, — și înpele- 
gerea operei, și climatul în ca- 
re au trăit scriitorii noştri şi 
au făcut să crească această o- 
peră. 

lar printre atâtea deformări 
uluitoare, portretul lui Crean- 
gă a avut mai mult de suferit. 
S"a vorbit astfel de un Crean- 
gă „refractar învăţăturii”, care 
„nu iubea natura“, aplecat nu- 
mai spre „mediul scăzut, al 
prostimei“. Și toate s'ar fi pe- 
trecut, ca şi când în față nu 
ne-ar sta mereu vraja poves- 
tirii, arta cea mare a prozato- 
rului moldovean, care nu pu- 
tea să izbucnească din neant, 
din meștiință, din înclinarea 
către simplitate și vulgaritate. 
Amintirile şi Poveştile nu sunt 
reproduceri după folklorul nos- 
tru; autorul w'a fost doar un 
fonograf, care să înregistreze 
ceeace a auzit, ceeace îi s'a 
spus, ceeace își aducea aminte. 

Sub această mască, ailevăra- 
tă, ni-l înfățișează d. N. Țimi- 
raş pe Ioan Creangă, în lucra- 
rea d-sale tipărită de curând 
întro nouă ediție, unde măr- 
turii şi documente edificatoare 
arată personalitatea neîntrecu- 
tului povestitor. 

D. Țimiraş, găsind cărţile de 
şcoală şi de studiu ale lui 
Creangă, a putut să constate, 
urmărind însemnările, precum 
şi cuprinsul acestor cărți, că 
in vremea sa, autorul „Amin- 
tirilor din Copilărie“ își alcă- 
tuise o lume de gânduri şi de 
cunoștințe bogate, în care trăia 
şi-şi afla mulțumire. Dintr'o 
asemenea lume, din acest uni- 
vers sufletesc, s'a smuls, stră- 
lucitoare, proza care ne va în- 
cânta totdeauna. 

lată-l pe Ioan Creangă stu- 
diind limba în gramaticile de 
pe atunci; îată-l cercetând 
„Poesii“-le lui ÎI. Văcărescu; 
altădată făcându-şi colecţii din 
revistele periodice; sau învă- 
țând limba franceză și latină 
cu osârdie şi mărindu-și astfel 
orizontul sufletesc. 

Portretul moral al lui Crean- 
gă se întregește apoi cu alte 
preocupări, vrednice de mari 
cărturari. Artistul se apropie 
de creaţiile literaturii autoh- 
tone sau străine, intrând în 
familia spirituală a scriitorilor 
de seamă ai lumii. 


C. N. NEGOIȚA 





Dea 
SABII OT etala 


2 


(VATA DEDINCOL OPEEDA MDA 


Cronica dramatică Pin tea Cronica muzicală 


TEATRUL COMIC: 
„LUNA ŞTIE, DAR NU SPUNE” 
FANTEZIE MUZICALĂ IN 2 
ACTE, DE H, NICOLAIDI 


Excelenta fantezie muzicală 
prezentată de H. Nicolaidi pe 
scena Teatrului Comic, ne-a dat 
ocazia să facem câteva consta- 
tări în legătură cu publicul no- 
siru speciator, 

Ne gândim, fără să vrem, la 
revista „Așa te vreau, Tănase”, 
care şe prezintă în fiecare seară 
în faţa unor săli suprapopulate. 

Cu excepția unui foarte reu- 
şit tablou patriotic („Inimile 
moastre bat la fel, camarade!”) 
şi m finaluiui actului I, realizat 
în excelente condiţii, majorita- 
tea tablourilor din această Te- 
vislă nu sunt decât nişte înşi- 
ruiri de glume ancestrale cu 
„pointe” mai mult sau mai pu- 
ţin pornografice, 

Şi totuşi, spectatorii plătesc 
bani grei pentru ca să asiste la 
acest spectacol care — ceeace 
este mai amuzant — îi distrează. 

S'a spus întrun timp că spec 
talorul român suportă speolaco- 
lele slabe pentru simplul motiv 
că nu i se oferă ceva mai bun 
în schimb. 

E drept că am crezut şi noi 
puţin în autenticilatea acestei 
teorii. 

Şi pentru aceasta, am privit 
cu toată simpatia eforturile de- 
puse de H. Nicolaidi, care a în- 
cercat să realizeze, cu specta- 
colul său, un fel de reabilitare 
a genu'ui revuistic. 

N'am mai întâlnit în tublou- 
vile Teatrului Comic, sketchurile 
bazate pe echivocuri pornogra- 
fice, erketchuri cu cari ne-au o- 
bișnuit celelalie teaire de re- 
viste. 

Nu ni S'a mai vorbit de soa- 
cră; pe scenă n'a mai apărut 
cetățeanu: indignat care să co- 
menteze ultimele evenimente. 

Aceasta nu înseamnă că fan- 
tezia muzicală a lui Nicolaidi 
nu esle actuală, 

Actorii fac, în timpul celor 
două acle şi treizeci de tabiouri, 
diverse calambururi, spun ne- 
numărate vorhe de duh, în legă- 
tură cu situaţia actuală, 

Nu abuzează însă de cupiete 
în cari să explice, pe larg, ce- 
eace vor să spună, 

Le ajunge un singur cuvânt 
peniru ca să ridicutizeze o în- 
țreagă stare de fapte. 

Cu părere de rău însă, am 
constatat că publicul preferă 
lungile şi pornograficele cupie- 
te, risipei de humor şi faniezie 
din spectacolul Teatrului Comic, 

Putem spune că  Nicgiaidi a 
fos prea darnie cu un public 
care n'a ştiut să-i aprecieze e- 
forturile. 

Pe-alocuri, faniezia muzicală 
„Luna ştie dar nu spune” nc-a 
tăcut să ne gândim la acele mi- 
nunate jucării cinematografice 


ale lui Walt Disney, Siily S:m- 
phonies. 












Expediția imaginară a unei 
amilii de actori, tocmai în lună, 
ne-a făcut apoi să ne gândim ]a 


aventurile fetiţei pornite prin 
țări de vis, în căutarea Vrăjito- 
ruiui din Oz. 

Au contribuit mult la creerea 
aimosferci de basm, baleteie lui 
Gleg Danovski, care, acompa- 
niaţ numai de 7 qansatoare, în 
frunte cu o foarte talentată ba- 
letistă, Esmeralda Angelescu, 2 
izbutit să realizeze excelente ex- 
kibiţii coreografice, așa zum 
alții nu izbutesc să creeze nimir 
Lun, cu toate că au la dispoziţie 
un numeros corp de balet. 

Dintre actori, trebue să-l re- 
matrcâm mai întâiu pe H, Nico- 
laidi, care-a isbutit un adevărat 
„tur de forţă”, stând aproape 
tot timpul celor două acte pe 
scenă şi făcând o adevărată ri- 
sipă de gaguri bune, şi de talent. 

Remarcăm mai! ales ținuta dis- 
tinsă a acestui talentat actor de 
revistă. 

Nu l-am văzut, în nicio clipă; 
pe Nicolaidi agitându-se ca alte 
vedcte pe scenă şi nici cerşind, 
parcă, aplauze, 

Acest actor posedă un humor 
sec, de cea mai bună caiitate, 
pe care doar spectatorii stitaţi 
vor şti să-l aprecieze. 

Ca vedetă a trupei a fost a- 
nunțată doamva Marilena Bode- 
scu, care, trebue s'o mărturisim 
dela început, n'a făcut altceva, 
decât să ne deziluzioneze. 

Deși textul cerea ca Luna să 
fie interpretată în chip de vră- 
jitoare (gen „Silly Simphonies”) 
doamna Bodescu a căutat să la- 
se spectatorilor impresia unei 
tinereți de mult trecută, lucru 
care n'a putul decât să-i dău- 
neze, 

Un rol bun a fost ratat, nu- 
mai din ambiția unei vedete. 

Doamna Virginica Romanov- 





- lăsată 


”a 


4 


i 
ski a iost o talentată parteneră 
de haz pentru Nicolaigi. 

Domnișoara Francesca Cristian 
n'a putut să ne arate altceva de- 
câ! că este oarecum: frumoasă. 

Doninul Geo Maican a arătat 
că se poale uşor acomoda ge- 
nului revuistic, 

Despre domnu Gică Peirescu, 
ştiam că este diseur. Nicolaidi 
ne-a dovedit că poate îi şi actor. 

Domnul Călin Botez a. fost ex- 
celent, rceditând un vechiu suc- 
ces al său, în interpretarea u- 
nui monstru, gen Frankenstein. 

Domnul Ca'muski a fost amu- 
zant în rolul bucătarului, 

Jazzul a tost condus de ba- 
ehcta unui specialist: Dinu Șer- 
Vănescu. 

In concuzie, Teatrul Comic a 
izbutit să reprezinte un specta- 
cot revuistic occidental, pe care 








nu ne-am mira, totuşi, ca pu- 
blicul, credincios unti nefericite 
tradiţii, să-l evite. 

TRAIAN LALESCU 


Notă, :; Cronica nouei pre= 
zentări a lui Hamlet, pe sce- 
na 'Teatruiui Naţional, va a- 
pare după ce vom. avea Gca- 
zia să asistem și la prezenta- 
vea celorlalţi doi interpreţi 
anunţaţi : Calboreanu şi Va- 
lentineanu. 

In numărul viitor vor apa- 
re eronicile la spectacolele 
Teatrului din Sărindar și 
ale Teatrului Tudor Mușe- 
tescu. 

Doyar din pricina lipsei de 
spațiu nu le putem publica 
în acest număr. 





Dela poezia dramatică 
ia spectacol 


Dela primele man:festări ac- 
torizeşti au existat coniroverse 
asupra întrebării: „Ce ce tea- 
(zu? şi chiar azi, cu toate că 
multe nume de critici, actori şi 
literați ceebr; au desbătut a- 
ceastă problemă, şe pare că tot 
lu primii paşi ne atiăm.. 

Pentru  „.massa*  pubiicuul 
spectator, „teatrul“: este scena, 
este scârdura mai ridicată, pe 
care se suie unul înzestrat dela 
Dumnezeu sn schimbul banilor 
daţi ia intrare, vinde râs şi p:âns, 
cum ar cumpăra stambă, sau 
sticle deo lampă dea dugheană, 
într'o zi qe târg. 

Mare:e pubiic este atras nu- 
mai ge exiremităţi. Pentru el 
piesa trebue să se termine sau 
cu nuntă (4,Hapby End), ior- 
mua cea nouă, întrebuințată de 
americani,—sau cu o moarte tra- 
gică și: eroică, în care persona 
giul, până în u.timele momente 
să se sbată, ca un peşie pe uscat 
și, printre sughiţuri, să dez.ame 
patetic o tiradă dulceagă în 
ch.> de testamenţ literar. (Nu 
șt-u dacă aţ. observat câ în tea- 
tru nicicdăată nu moare cineva, 
până nu termină tot ce are de 
spus?) 

In rezumaț „mâssa“ vrea să 
vâdă fără stavilă, de un picior 
bine ţinitit în spate, sau de orice 
ait gen de astfe: de „artă* (am 
Văzut un actor care, dorind să 
fie original în scenă, într'un mo- 
menţ de furie a mușcat o per- 
dea)... Artă! Sau vrea să plângă 
cu sughiţuri, ştangându-şi dis- 
cret nasu. şi ochii, să nu observe 
vecinui, ocupat și ei cu aseme- 
nea îndeletniciri, când eroina 
îşi sută plămânii şi uitimeie cu= 
vinte, într'o batistă mâniiiă cu 
zarmin, 

Publicul nu e capabrl să pă- 
randă un moment intermediar, 
le multe ori superior acestor 
iouă extremități; nu vrea să de- 
pună o sforțare de gândire, ci 
'şteaptă totul de-agata, daia di- 
“ectorul de scenă. O stare su- 
fetească, un sbucium. o intrigă 
in Suspensie, ca însăşi 
vicața, nu-l atrag. 

Nu e de mirare că Pirandello 
nu „prinde” la noi, cu un astfel 
de public, tot astfel „Sam“, 
cea mai vertiabilă poezie drama- 
tică a marelui Gemi Zamfirescu, 
stă şi acum în cartoteca teatru= 
lui Naţional, d-nii directori, prea 
ocupați, neputând pierde o oră, 
de'ă cu citirea ei. Daa'life! exis- 
ia o iormuli foarte interesantă, 
adoptată de direcţia teatrului, 
când o piesă, deşi bună. nu pre- 
z.nLă o garanţie materială, adică 
sar putea să fie prea savantă, 
Să se dog creştinii cu capul de 
pereți şi să nu rai vină la tea- 
tu, când o văd, e refuzati. qar 
1 direct, facă inimă rea 
autoruiui, ci pe ocolite, lăsându-l 
pe bietul autor să aștepte ani 
intregi, sub preiext că: „Iartă- 
mă dragă, dar n'am avut timp 
încă s'o citesc. Te anunţ eu“. [ 


să-i 


mai „cavalereșie* aşa şi toată 
lumea e mulțumită... 
Acesta ar fi teatru” pentru 


ce: muţi. Pentru puţinii inițiați, 
iubitori și dornici să ajute, cât 
de cât, la rezolvarea acestei mari 
piob:eme, teatrul s'ar putea pre- 
zenta, zic sar,putea prezenta“, 
ca un compex între scândură, 
actor, decor, text şi direcție de 
scenă, mu: ales direcție de seonă. 

Aceslea suni punctele pe cari 
le urmăresc cei car: cunost cât 
de puţin culisele. 

Acesta ar fi „teatru“ 
iniţiaţi... . 

In rezuinut, teatrul este un 
text bun, debitat cu d'cţiune fru- 
moasă, de un actor cu sensibili- 
tale bine dirijată de un director 
de scenă, întrun decor ad2quat 
şi rea.izat artistic. 

iDsasemani, în vorbire okşnui- 
tă. poezia dramatică, prezentată 


pentru 


ca operă literară, fără auxilia- 
re'e scenice, se numeşte tot tea- 
tru, Amândouă aceste aspecte 
suni teatru? Creă că nu, Ade- 
văratul teatru este cel de pe 
scenă; celăla!t este iiteratură şi 
nurnai l'teratură. 

In scenă vedem piesa realizală; 
citind-o, o vedem imaginată; dar 
eceâta nu este teațru, fiindcă și 
un roman mpozte prinde vieaţă 
în închipuirea noastră. 

Un e:ocvent exemplu, poate 
cel mai bun chiar, l-am avut 
anu trecut, i-a deschiderea tea- 
truiui „IL. UL. Caragiale“, câna 
spectacoiui de inaugurare a fost 
a:cătuit e.n câteva schiţe drama- 
tizate aie genialului humorisf. 

Aceaie rici piese n'au fost 
altceva decât „Momente“ păs- 
irate în torma lor literară, cari 
au piins vieaţă, sau mişcat. și 
au vorbit, Vasăzică, până acum 
câțiva ani, aceste „Momente“, 
nefiind încă teatru, erau socotite 
literatură şi cu toate acestea 
aveau aceeași înfăţişare pe care 
au avut-o șin chip de spectacol 
teatrai, totuși: nau fost „teatru“ 
până nau prins vieață și nu s'au 
înfrățit cu scândura scenii. In- 
tun cuvânt, până nau isbutit 
să-ți înfrângă imaginaţia şi să 
te facă să le vezi aşa cum sunt, 
nu Ctim ar putea fi, după min- 
tea şi posibiiitățile inte-ectuale 
ale fiecăru” individ. 

Cu toate că poezia dramatică 
ex-siă și este bună pentru re- 

rezentat, nu e „teatru“ până în 
7iua când nu devine vie, nu e 
trasmentată în tipi, care-i în- 
terpretează situaţiile şi replicile. 

Există o literatură dramatică 
bună pentru citit şi pentru re- 
prezentat... Citită, îşi păstrează 
calitatea de literatură, bună sau 
rca, conformându-se, întru totul 
iiteraturii, şi numai reprezentată 
divine „teatru“. 


PĂTRAȘCU ION SÂRBUL 





UNIVERSULY LITERAR 


G 


Ei 





„in teatru 
Teatrul din Sărindar 


—. 


Pi 
i 


A 
LA ] = 


ON 


Ion 


Jancovescu 





Radu Beligan 


Teatrui Alhambra 


Jules Cazaban 


CRETA 












mai 








O PERSONALITATE 
COMPLEXĂ A MU- 
ZICU ITALIENE: 
ALFREDO  CASELLA 


Inaintaș şi îndrumător de sea- 
mă al şcoalei italiene contimpo- 
rane de compoziţie. Alfredo Ca- 
seila este nu numai unul din cei 
mai reprezentativi expontnţi ai 
ei, dar şi un creator capabil să 
caracterizeze remarcabil epoca 
rauzicală actuală. 

Muzician de vastă cultură şi 
vast orizont de gândire artisti-- 
că, Alfredo Casella ilustrează în 
opera sa, după criticul muzical 
italian F, L. Lunghi, trei faze 
principale de evoluţie: 

„Prima, simplă, conformă tra- 
diţiilor artistice ale timpului și 
ptin aceasta, de un caracter mai 
puţin decis; a doua, care ocupă 
mult mai mulţi ani din activi- 
tatea de până acum a compozi- 
torului, e combativă, polemică, 
de porniri caustice, epocă în care 





a e 1 


se resimte de oarecare influ- 
ență franceză; ultima, înstârşit, 
marchează o vădită întoarcere la 


.--. 





Dad 


VIORICA VRIONI 
noua protagonistă femenină din 
strălucita comedie „Papa se lus- 
trueşte“. 





Un eveniment artistic 
Sărbătorirea d-lui 6. Ciprian 


Impiinind 39 de ani de teatru 
în slujba întâiei noastre scene, 
d. G. Ciprian, distinsul actor-au- 
tor, îşi va sărbători această acti- 
vitate întrun tumneu jubiliar în 
țară, cu comedia „Omul cu mâr- 
țoaga”. 

Spre a da o deosebită strălu- 
cire spectacolelor, maestrul N. 
Soreanu, societar de onoare şi 
vrofesor la Conservator, va in- 
terpreta pentru întâia oară rolul 
arhivarului îndrăgostit de oameni 
şi de gloabe, 

D. Ciprian wa scupta silueta 
mucalitului „Varlam“, prietenul 
nedsspărțit al arhivarului; iar 
excelentul societar Victor Anto- 
nescu va compune masca hila- 
rianță a inspectorului general 
administrativ. 

Acest terțet va reuși să descre- 
țească toate frunţile şi va stârni, 
la scenă deschisă, ropote de a- 
piauze. 

Rolul principal femenin dă 
prilej d-nei Anca Balaban să-şi 
evidenţieze temperamentul său 
vibrant, precum și însuşirile 
d-sale firești de grație şi felini- 
tate. 

Rolul bestiei (Nichita) are în 
Ga D. Sireteanu un interpret ma- 
siv și autentic; N. N. Matei va 
incarna pe „ideologul“ ce vrea 
să cumpere pielea calului; Sabi- 
va Mușatescu va compune rolul 
pitoresc al unei simpatice băbu- 
țe; d. Mazilu va fi stăpânul ca- 
lului; iar silueta rustică a servi- 
toare: Fira va găsi în d-na Flo- 
vicu Teodoru o hazlie interpretă. 

Ansambiul omogen, strunit de 
maestrul Ciprian, va fi complec- 
tat de d-nii: Stoicescu, Mihăilea- 
nu, 1. Pela, Comănescu, etc. 





VALE cinci 





E 
AR că 
(4U7ENTrIGE) 





Minos: — Cum a evadat minotaurul? N'avea planul labirintului! 
Ministru; de interne: — Er iare, o, rege! Sa ghidat după labirintul 


„Pe unio trece 


[ame e ai 





Nicuşor” din revista „Antichitatea copiiler”. 





Asupra valorei piesei e de pri- 
sus să insistăm. 

„Omul cu Mârţoaga“ ocupă un 
loc de frunte în dramaturgia ro- 
mânească și sa înscris de mult 
printre lucrările clasice ale ge- 
nului, 

In străinătate a biruit ca și în 
țară reprezentânău-se cu mare 


G. CIPRIAN 


răsunet ia Berlin, Praga, Berna 
și Paris. 

Neindoios că reluarea acestei 
comedii, după doisprezece ani de 
pauză, într'o nouă astribuţie, va 
stârni un viu interes şi nu ne 
indoim că sărbătorirea d-lui: Ci- 
prian va constitui un adevărat e- 
veniment artistic 

La sfârşitul spectacolului, săr- 
bătoritul va vorbi publicul: din 
întreaga ţară și cum verva sa 
caustică este apreciată în toate 
cercurile, este de aşteptat ca d. 
Ciprian să stârnească hohote de 
râs şi ca vorbitor. 





Noembrie 1941 


| 





forme şi expresii italiene în sens 
modern şi numără unele din cele 
mai semniticative compoziţii ale 
maestrului”. 

Desigur, ar fi greu să se 
săsească o demarcaţie matema- 
tic de exact calculată a acestor 
trei orientări stilistice ale lui 
Caseila. Poate că nu este nici 
cazul să se creadă că evoluţia 
„frământată” am putea spune, 
a concepției componistice a lui 
Casella a fost un simplu sistem 
de fortificare tehnică şi con- 
stnuictivă, de exerciţii de desvol- 
tare a darului muzical ereator. 

Cauzele schimbărilor atât ae 
pronunțate din opera lui irebue 
căutate mai de grabă în lupta 
inteligentă şi tenace dusă de 
Casella pe două fronturi para- 
lele : acela a] găsirii de sine, şi 
acela al găsirii unui italienism 
de semnificaţie universală. 

Cultura excepţională a lui Al- 
fredo Caselia i-a putut pune la 
dispoziţie nu numai toate mij- 
Icacele de autostudiere şi de cer- 
cetare stilistică şi expresivă, dar 
şi o înțelegere superioară a ma- 
rilor adevăruri estetice perma- 
menit, pe câtre a căutat să-și e- 
difice propria-i artă compozito- 
rească,. 

Facultatea de  sintetizare a 
marilor principii creatoare, stă- 
rânilă cu largă viziune de Ca- 
sella, nu este  dealife? demon- 
strată numai de opera lui de 
compozitor, dar şi de aceca de 
om de ştiinţă pe tărâmul mu- 
zical. 

Asitel, „Evoluţia muzicii”, 
carte scrisă de Alfredo Casella, 
izbuteşte, cu rară ingeniozitate 
şi temeritate, să dovedească imu- 
abiitatea fundamentelor muzi- 
nale creatoare, pe care le con- 


i fruntă, pornind dela perioada 


clasică şi chiar piec:as.că a mu- 
zicii şi ajungând până la ulti- 
meje pagini ale compoziţiei de 
astăzi, Privită prin această pris- 
mă, evoluţia lui Casella este 
poale și in funcţie de un anu- 
mit poliglotism muzical, conse- 
cință poate și a artei deosebit 
de larg utilată şi de bogată în 
ulemente a compozitorului, 

Alfredo Casella va fi în cu- 
vând oaspetele României şi își 
va executa sau dirija din com- 
boziţiile sale. 

Alături de Strawinski și de 
George Enescu, Caseila repre- 
zintă acele firi muzicale privile- 
giate, care nu pot niciodată a- 
junge la confinare, la stagna- 
ie, la limitare, dar pot găsi ne- 
încetaf. acea  reinoire de sine 
care îndepărtează pe compozitor 
de:a  anchilozarea în formule, 
astăzi când formula fixă nu mai 
prezintă extensibilitatea inepui=- 
zabilului şi minunatului stil ela- 
sic, ci prea izbitoare singulari- 
zări, şi îi deschide orizontul a- 
vântărilor libere în gândire şi 
creaţie, 


ROMEO ALEXANDRESŞCU 





CINEMA „ARO“: 
Răscoala Burilor 


Adoptând „la mediu” tezx- 
tul romanului „Om de stat 
jără popor“ de Arnold Hrie- 
ger, regisorul Hans Steinhoff 
ne prezintă n <hip de hașu- 
rată epopee felul cum vitea- 
zul popor bur a fost asimilat 
de civilizata şi superior nume- 
rica armată engleză. 

Acţiunea filmului începe *n 
jurul datei când guvernul en- 
glez începe să sprijine sforă- 
riile prin cari Jameson şi Ce- 
cil Rhodes urmăreau anexarea 
minelor de aur şi diamant ale 
Transvaalului — Angliei, 

Ne sunt astfel ingenios pre- 
zentate împrejurările în cari 
a început în anul 1899, răz- 
boiul anglo-bur. 

Cu toate pierderile însem- 
nate suferite de englezi, cari 
scontau o victorie mult mai 
uşoară, se 'ncheie, un an după 
moartea Reginei Victoria, pa- 
cea dela Vereeniging prin 
care viteazul popor bur își 
pierde independența. i 

Emil Jannings are o impre- 
sionantă creaţie în rolul Pre- 
şedintelui Statului Bur, ce nu 


amestecul 
protivnice 


înțelege să permită 
unei puteri străine 
intereselor ţării lui. 

Lucia H&flich, interesantă în 
rolul demnei soţii a lui Ohm 
Krueger. 

Heduig  Wangel, convinsă 
în rolul Reginei Victoria, 

Werner Heinz, în dificila 
ipostază a singurului element 
bur ce 'ncearcă a demonstra 
simpatia lui pentru englezi. 
Bineînţeles în prima parte a 
filmului... 

Gisela Uhlen, Walter Wer- 
ner, Gustav Gruendgens, Fer- 
dinand Marian, Florine von 
Platen și alţi actori de talia 
celor enumeraţi, în tipuri şi 
caractere specifice epocei. 

Film documentar ce reactu- 
alizează drama popoarelor 
mici, în veşnic pericol! de-ași 
pierde independenţa. 





Pa | 


Noembrie 1941 








UNIVERSUL LITERAR 





3 am ir Ac dart 





Note sermane Note italiene Cântec de tărancă 


CÂȚI ȘTIU CEVA DESPRE 


cotatarul JI. C. Durisch din Sils- 
Maria ? Cam atâţia câţi au cu- 
noştință cu masa de seară a ce- 
ui care, se retrăsese „6000 de 
picioare dincalo de om şi timp“ 
spre a medita asupra ui Zara- 
tnustra consta din lapte dulce 
şi... mămăligă. 

Nietzsche trăia în condițiuni 
extrem de precare, Deseori nu-și 
putea permite nici chiar o cafea 
la dejun, iară la prânz invaria- 
bilul menu de beefsteak crud, 
cartofi şi fasole îşi bătea, par'că, 
joc de vestitorui şi Botezătorul 
supraomului. 

Dar ceeace este bine să știm 
despre cofetar, fiindcă e semni- 
ficativ, se reduce la cam urmă- 
toarele : 

In Sils-Maria, Nietzsche a lo- 
cuit, mai multe veri de arândul, 
într'o prea modestă cameră dea 
etajul întâiu, (alte etaie nu e- 
erau), al casei unui oarecare J. 
C. Durisch, cofetar de meserie. 
Făcuse contract cu  strașnice 
ciauze, straniuj profesor căruia 
copiii locului îi ziceau, între ei, 
ii Narr: „La orele 12 fix prân- 
zul!! Şi  Doamne-fereşte de 
vreun deranij!!'. 

Durisch se executa întocmai 
de îndatorire, până într'o zi — 
(tot femeia ) — o sportivă, iubi- 
toare de autografe, îl corupse şi 
apăru în faţa filosofului. 

Nici Jupiter nu putea fi mai 
vehement ca omul acesta cu 
fruntea de titan și mustăţi de 
morsă. Se înțelege că „domnul 
profesor“ s'a și mutat în urma 
incidentului. Dară  Durisch nu 
i-a purtat obicinuita dulce pică. 

Nietzsche, perpetuu pelerin pe 


urmele cugetului și ale visului, * 


pleca de acasă, înspre Silvapla- 
na, înarmat cu o umbrelă colo- 
rată pe care o purta pe umăr, şi 
înarmat cu un fe! de traistă de 
piele plină de hârtii și,  pedea- 
supra, cu ceva merinde. 

Oriunde îl ispitea inspiraţia, se 
oprea şi-şi: nota, fugitiv, și a- 
proape ilizibil,  extraordinarele 
aforisme. Seara le transcria în 
curat, ordonând lui Durisch să 
distrugă fiţuicele  mototolite pe 
cari le arunca sub masă. 

Deși nu avea habar cine este 
acest Nietzsche, cofetarul u fă- 
cut tocmai contrariul. In loc 
să-şi aţâțe focul cu papillioanele 
pregătite taman pentru o astfel 
de funcție, el, Durisch, mânat 
de un instinct care-l depășea, 
le-a strâns, în taină, le-a netezit 
şi le-a adunat cu grija şi dra- 
gostea filatelistului atent să nu 
deterioreze nici măcar  zimţul 
cel mai puţin bătător la ochi al 
mărcilor sale. 


Lăzi intregi de  bruioane a 
fost rezultatul pasiunii nevino- 
vate — şi tezaur neprețuit pen- 
tru „Arhivele Nietzsche“ (Nietz- 
sche-Archiv') din Weimar când 
bunu! om și-a dat seama cine și 
ce fe! de profesor fusese singu- 
larul său chiriaş... 


Dece am ţinut să scriem aceste 
nimicuri? Ca să se pomenească 
de „întâlnirea“  Nietzsche-Du- 


rish ? Cu câţi ma; cu stea în 
frunte nu se 
dionisiac ! 


întâinise genialul 





Casa lui Durisch dia Sils Maria 


Sălășluiește însă un înţeles 
necotidiau în gestul cofetarului 
silsmariez. 

Desigur că, ridicând cea din- 
tâiu fițuică boțită, şi-a aruncat 
ochii într'insa, — ca omul curios, 
— să vază ce tot mâzgăleşte 
singuratecul Herr Professor. Și. 
desigur, o răcoare ca de mare 
prăpastie alpină i-a adiat dun 
rândurile descifrate. Ceva tainic 
1-a împins să cetească și alte a- 
semenea fulgerări, şi ceva şi 
mai tainic l-a oprit să le încre- 
Ginţeze focului. 

In pieptul așezatului cofetar 
încolţise, fără să o îi ştiut el, 
cultul prestaţiilor mari și cultul 
omului mare. Intâmplarea ulte- 
rioară cu  „N:etzsche-Archiv“, a 
lost o potrivire de împrejurări. 
Principalul, — ceeace s'a pro- 
dus ca tulburare și  lămurirea 
lăuntrică în pieptul lui Durisch, 
şi sa tradus în gest păstrător, 
ocolind. barbaria distrugerii, — 
a fost cultul lucrului şi insului 
extraordinar, cult menit să dea 
și alte înţelesuri divinului basm 
cu uriaşi şi pitici al vieţii. 

Câţi dintre cofetarii noştri s'au 


învrednicit de atâta  înjosire? 
Câţi dintre ceilalți  breslaşi ai 
uneltei şi ai condeiului? ” 

Am cunoscut o amfibie care, 
fiind librar şi băcan, sau, mai 
adecuat, nefiind nici una nici 
alta, împacheta măslinele cu pa- 
gini din Creangă şi Eminescu, şi 
cunose oameni cari, dacă ar 
primi, azi, vreo scrisoare dela 
unul din cei mai de seamă scrii- 
tori ai noștri, ar ceti-o și o ar 
arunca la coşul cu  ghemotoace 
de ziare şi puzderie de ţigări pe 
jumătate ronţăite. 


EXISTA POEȚI CARI 


scriu versuri foarte bune şi 
piese de teatru foarte bune, fiind 
citiţi şi lăudaţi, căutaţi și aplau- 
daţi. Totul ce încep le reuşeşte 
şi totul ce doresc li se împlinește. 
Stăpânind, din pragul tinereţii, 
virtuozităţile tehnice până la cari 
predecesorii trebuiau să se înalțe 
cu mare truaă, acești etebi înso- 
riți par a nu cunoaşte alt ceva 
decât numai bucurie şi numai 
dragoste. Răsfățând si răstățaţi, 


trec din succes în succes şi mulţi ; 


clatină din cap şi-şi spun: „Încă 
Puțin şi iată-t 
Schiller și Goethe. 


întrecând pe 


Se schimbă însă zodiile, brusc, | 
şi, pe nebănuite, viaţa și fapta | 


anacreontici iau 
Infăţişarea cea 
adevărată, — căci, până atunci, 


acestor  pgreeri 
altă înfățișare : 


totul ce iuseseră ei şi toiul ce 
înfăptuiseră, nu a fost decât ri- 
sipire pe căi streine şi cheltuire 
de avut strein. 

Tânăr cântăreţ al micilor do- 
ruri ale secolului său a fost şi 
Theodor Kârner. 

La 20 de ani sărbătorit, în 
Viena, ca autor al unor comedii 
in  genuij lui  MKotzebue (Der 
Nachiwăchter, Der Vetier aus 
Bremen, Die Gouvemarute). 

La 20 de ani autor apreciat al 
unor tragedii cari îi fac până şi 


pe bătrânul Goethe să spună: 
hm! hm!; (Toni, Zriny, Ros 
munde). 








La 21 de ani logodit cu o fru- 
moasă actriţă. 

La 22 de ani numit poet al 
Teatrului Curţii (Hoiftheaterdich- 
ter). Dar, tot la 22 de ani, vo- 
luntar într'un corp liber de ca- 
valerie german: —  neimpăcat 
duşman al lui Napoleon; — ră- 
nit şi, într'un al doilea aitac, mort 
pe câmpul de onoare. 

După moarte (1814) apare un 
volumaş : „Leyer und Schwert“ 
(Liră și spadă). 

Nu sunt decât poezii şi cântece 
simţite în toiul luptelor și serise 
în răgazul popasurilor dintre ele, 

Nu sunt decât strofe şi cântece 
pe cari le recită şi le cântă, dela 
călăreț Ja comandant şi dela bur- 





THEODOR HORNER 


ghezul anonim la citadinul saio- 
nard, toț natul nemțesc. 

Dar aceste strofe și cântece sunt 
Theodor Kârner, Sunt 
sufletul lui şi sângele lui, sunt 
el şi nu manieră şi reminiscență, 
— căci Sunt rodul miraculos al 
unei experienţe personale fără 


ale lui 


precedent şi pontlevisul minunat 
care a făcut legătura detinitivă 
între el, poetul frivol de până 
atunci, şi neamul care trecea 
printr'una din cele mai apăsă- 
toare crize ale istoriei sale, 

Aşa s'a întâmplat şi așa se ex- 
plică dece în literatura germană 
chipul lui a rămas ca şi legendar. 

Niciodată armele nu Sau im- 
păcat mai bine cu muzele în 
vreo inimă de poeti ca în imima 
tânărului căzut lângă Gadebusch, 
— şi niciodată muzele nu sau 
simţit mai fericite în vreo za 
ca în armura lui Theodor Bârner, 


TRAIAN CHELARIU 


rr. 


UN PUBLIG NOU? 


(Urmare din 


alte literaturi, deci a unei 
revizuiri de valori şi a rea- 
lizării lor pe planuri noui, pe 
de-oparte, și realitatea pro- 
priu zisă a consumului lite- 
rar din epocile revoluţiona- 
re, contrastul este de neim- 
păcat. 

Preocupată să-şi dea noui 
forme de existență economi- 
că, materială, de fapt, so- 
cietatea nu-şi poate întru- 
chipa aevea râvna unei re- 
forme literare, după nevoile 
noui. 

Revoluția literară întâr- 
zie, iar literatura revoluţiei 
este mai totdeauna, sub ra- 
port stilistic, de sintaxă es- 
tetică, de un contormism, de 
un sconservatorism, de un 
tradiţionalism vizând de-a- 
dreptul platitudinea și ba- 
nalul. Nici-o mentalitate nu 
e mai primară, pe plan ar- 
tistic, decât mentalitatea li- 
terară a epocilor revoluțio- 
nare pragmatic. 

Pe scenă, în sălile de ex- 
poziţii, în librării, se 'nvârt 
automat gramofoanele  ace- 
loraș sisteme de valori, con- 
tinuu reclamate de public. 
ca aliment al nevoiei de fru- 
mos, de bine şi de adevăr, 
continuu rămase alături cu 
noua frumuseţe, cu noul a- 
devăr, cu noul bine al socie- 
tăţii pentru care încă repre- 
zintă  „artă”, „literatură“, 
„filosofie”, etc. 

Um nou public bate la uşa 
culturii. Ciocănitul lui di- 
buit întâi, impetuos pe mă- 
sură ce revoluția înnaintea- 
ză, nu poate primi răspun- 
sul pe care-l așteaptă, pe 
care nici el nu știe încă în 
ce fel îl așteaptă. Din prici- 
nă că uşile la care bate sunt 


pag. l-a) 


vechi,  scorojite de ani și 
plesnite din încheieturi. Dar 
slujesc îmcă, 

Nu s'au difuzat totuși du- 
pă Revoluţie, „Les Liaisons 
Dangereuses” a lui Laclos, 
„Le Mariage de Figaro” a 
lui Beaumarchais, „Paul și 
Virginia” a lui Bernardin de 
Saint Pierre? Și nu sunt a- 
ceștia trei scriitori ai gene- 
rației precedente revoluţiei, 
fără aderenţa la valorile so- 
licitate de ea, cu toată for- 
mala lor încadrare de mai 
târziu? 

Cărţile sau citit totuşi, de 
un public numeros, publice 
nou, de oameni „non-honnâ- 
tes”, de parveniţi sociali şi 
de stradă. 

La noi se citesc astăzi, pre- 
dilect, romanele englezești : 
expresie a unei epoci depă- 
şite, oricum protivnice celei 
preconizate de revoluţie. 

Succesul lor este o probă 
că mecanismul rutinei se în- 
vârte, peste salturile istorie: 
pragmatice după lungimea 
resortului său cu cheiță și 
tără comștiința critică a dis- 
crepanțelor. 

Avem un public nou, în 
formaţie. O literatură revo- 
luţionară, dar mult va trece 
până să avem o literatură 
pe măsura revoluției. 

ION FRUNZETYTI 





PROBLEMA EDILITARĂ 


este ia fel de acută la sate ca şi 
la orașe. Soluţiile pe care încear- 
că să i le dea diverșii oameni de 
specialitate, arhitecţi, edili, con- 
structori sau esteţi pur şi simplu, 
cată toate înspre punctul centrat 
al acestei probleme: ridicarea la 
rangui de chestiune socială a sis- 
temului de interogative deschise 
în cadrul ei. Iață, în Italia con- 
structivă a Ducelui Mussolini, 
mai serios decât oriunde, pusă în 
termenii ei juști, problema edili- 
tară rurală. Arhitectul Dagoberto 
Ortensi, bine cunoscut publicului 
nostru mai cu seamă ca organi- 
zator, a adunat întrun volum în- 
ttulat „Edilizia rurale“, (605 pa- 
gini cu 1010 ilustraţii, Editura 
Mediterranea, Roma, 1941), pro- 
iecte și exemple practice de sis- 
tematizări urbanistice aplicabile 
la sate. O „urbanistică rumaiă“ 
pare un pleonasm, Este totuși 
singurul termen adecuai. 

„In concepția italiană, serie în 
legătură cu cartea sus amintită, 
întrun mensual de informaţie 
critică, Agnoldomenico Pica, fap- 
tul estetic este și el un fapt s0- 
cial, prin nimic străin categoriei 
de necesitate la care participă e- 
lementele exclusiv utilitate. 

Inutil să spumem că prin „fapt 
estetic” nu înţelegem — Doamne 
fereşte — acel decorativism spre 
care par să încline unii dintre 
proiectiștii care sunt cuprinși în 
anto'ogia tui Ortensi. 

Intr'adevăr, aceștia din armă 
sunt rari, şi este demn de notat 
cât de elevat este nivelul tehnic 
și estetic, adică, întrun cuvânt, 
srhitectonic al exemplelor propu- 
se. Opera, după o prefaţă a lui 
Arnaldo Mussolini, cuprinde pa- 
ragrate interesante, din care se 
pot desprinde  legiurile actuale 
ale statului fascist, cu privire la 
boniticări şi adaptabilitate a ca- 
selor rurale, ca şi cele privitoare 
a demolițiuni. 

„Principalele norme igienico- 
constructive pentru nouile clădiri 
rurale“, ale comisiei superioare a 
Sindicatului ingineresc,  sumt şi 
ele cuprinse. Ne putem face o 





idee despre felul cum sunt pri- 
vite aceste „minime“ probleme 
de gospodărie rurală, într'un re- 
gim bazat pe restabilirea valo- 
rilor reale ale existenței unei na- 
iuni. Problema locuinţelor colo- 
niale este şi ea edificator ilnustra- 
tă în cartea lui Dagoberto Or- 
tensi. 


ESTE DE REMARCAT 


câtă atenție dau teatrele româ- 
ești repertoriului italian, de o 
bucată de vreme. Numai în ulti- 
mul an, următoarele piese ita- 
lieneşti au fost traduse şi repre- 
zentate pe scenele noastre oficia- 
le sau particulare. Astfel, teatrul 
din Sărindar ne-a oferit „Calul 
năzdrăvan'“ (ppogrito) a lut Ghe- 
rardo Gherardi. Studio-Naţional 
a obținut un spectacol rarisim cu 
„Luna vinovată“  (Guarda alla 
Luna) de Massimo Bontempelli, 
impreună cu „Al patrulea perete“ 
(La quarta parete) a lui Luigi Bo- 
nelli. „Fiecare cum vede“ (Cosi 
€ se vi pare) şi „Imbrăcaţi pe cei 
goi“ (Vestire gli nudi), ale lui Pi- 
randello, au demonstrat nivelul 
posibil, ca plafon marim, al Tea- 
trului Ligii Culturale, „Slugă la 
doi stăpâni“ (Servo Qi due pa- 
droni) a lui Goldoni, s'a jucat la 
Teatrul Luptă și Lumină, 

S'au mai reprezentat  „Questi 
ragazzi“, de Glorardi;  Canicola 
de Rosso di San Secondo; La 
donna di nessuno a lui Ludovici, 
Mirra lui Alfieri şi Moartea civi- 
tă a lui Giacometti, toate cu suc- 
cesele publicului respectiv vizat. 

De curând, Teatrul Naţional a 
inaugurat stagiunea cu „Astă 
seară se joacă fără piesă“, de Pi- 
randello, după succesul celor 
„Șase personagii în căutare de 
autor“ de anul trecut, care ne-au 
relevat regia lui Ion Sava. Spec- 
tacolul actual oferă garanţii de 
reușită, prin numele d-lui profe- 
sor Al. Marcu, traducătorul pie- 
sei, și al regisorului ei, Francesco 
de Cruciatti. Dar despre ea, în 
numărul viitor, ' așa Cum se 
cuvine. 


SORACTES 


Intru din nou cu sufletul în soare 
Simţind în pântec plodului povara, 
Ca Bărăganul când crește secara 
Zvonind pretutindeni, de rod, izvoare, 


Curacesta care va să vie, sunt cinci — 
Bucuria mea, — cruci, aprigi de voinici, 
La toți scutecele le-am spălat : de mici 
Le-am pus sapa'n mână şi le-am luat opinci, 


SŞ'ar putea acum să îie fată. 

Bine-ar îi, Doamne, — ar avea fiertura 
Cine a'o facă —— să astâămpere gura 
Celor care la câmp nu stau niciodată, 


Ci s'ar pulea, olog sau fără deşte, 

Că prea mă bucur, așa, dincinte, 

— Aş băga seceran el şi, fierbinte, 

Aș spăla-o șin mine — Doamne fereşte. 


NICHITA TOMESCU 


Poem 


Câna nu mai cauţi vieţii înţelesul 
In slovele îngălbenitei file, 

Ce gând neturburat de nopţi și zile 
Ți-arată adevărul sau eresul? 


Şi când uitate cărţi — comori pierdute — 
Nu poate nici un vis să le adune, 

Ce glas adânc, al inimii, îţi spune 

Cum să străbaţi cărări necunoscute? 


Simţi, parcă, scrumul vremii cum se cerne 
In. sufletul cu doruri nesecate, 

Câna peste slova filelor uitate 

Grea pulbere de moarte se aşterne. 


DIMITRIE ALBOTA 





CANTECE NOUI 





Yncepult 


Hai, Sonia, vino, v'sul mustește doar tumină 
în noaptea care creşte albastră lângă noi, — 
copiii de-altădată vor înflori aceiaşi 
nevinovaţi în pacea tăcerilor dim noi, 


Vom fi atâţ de singuri — şi clarul amintirii 
ne-om regăsi aceiaşi copiii de-odinioară, — 

şi casa şi ograda şi iernile de-atunci 

vor lumina în ora colindului de sară. 


Te uită, Sonia, noaptea e-atât de 'naltă 'n no 

şi tremură în suflet pe corzile viorii 

Crăciunul creşte-alături, — din nou, din nou Crăciunul 
şi în pridvorul casei ne vim colindătorii. 


Aprinde, iar podoabe în Pomui de Crăciun 

și anii de-altădată pe uliți iar să sune, — 
vom lumina alături, găsiți lângă poveste, 

şi cu ani vom trece cuprinși ca 'ntr'o minune. 


Om duce trişti pe brațe din nou copilăria 
ş?-om tremura în suflet o clipă doar, Crăciunul, 
ieri vor crește iarăşi albastre lângă tâmple 

şi vor cădea învinse în noapte cu Crăciunul. 


Jar pentm bucuria de-a regăsi o clipă 

pe dealul amintirii, iar, casa cu povești, 

ienchină pentru fata cu bucle mari și blonde 

şi pentru năzădrăvanul cu-obraji de meri domnești. 


EUGEN ENĂCHESCU 


“Dor de ducă 


Aș vrea, tată, să mă duc în cer 
Domnului voie să-i cer; 

Să culeg stelele cu mâna, 

Să mă joc cu luna, stăpâna. 

Cu Sf. Ilie să mă plimb printre nori 
Și printre luceferi căzători. 

Să schimb cu El lumina ochilor mei, 
Să-mi dea gânduri de funigei. 

Cu îngerii laolaltă să sbor, 

Să simt că n'am să mai mor. 
Mintea să-mi fie plină de har 

Să pot cerceta împărăția de cteştar — 
Să pătrund taina scrisului, 

Să cutreer ţara visului, 

Să pasc boii Domnului 

Pe-aripile somnului, 

Să "nfrunt stâncile u”cuşului 

Și ciulinii scoborișului. | 
Aş vrea, tată, să mă duc în cer... i 


1. GOGA 


Inspirația 


Ce-alean năvalnic mă cuprinde 
Un rug de foc în piept s'aprinde 
Ca seva 'n mladă se înalță 

Şi gându'n jaruri mi-l încalţă. 


Un dor de ruperi de cătuşe 
In înălțări către urcușe: 
Pe pârtii vii curcubeene 
De versuri înflorite'n steme, 


Suvoiu dă'n lături stânci de gânduri 
Și azuriu se scurge'n rânduri 

Ca razele din ochiul lunei — 
'Tăiate'n svon de-arcușul runei. 


Apoi în paroxism durerea 

De-a fi simţit prin sânge cerul, 
Cerșeşte gloatelor tăcerea, 
S'asculte'n visuri tuinicerul. 


M. 1. COSMA 


A nu fi banal 


Ne vor ierta cetitorii, dacă 
şi astăzi vom merge puţin pe 
urmele gândului pe care îl 
desbăteam săptămâna tre- 
cută în acest loc. Nu vrem să 
facem vreo erată, precum nu 
dorim să facem o completare; 
știm că scrisul săptămânal 
este supus tuturor greșelilor 
si scăpărilor și deaceea nu 
mai privim inapoi. Ceeace 
am pus pe hârtie, rămâne 
bun-spus și dacă severitatea 
prietenilor poeţi ne-ar lua la 
răspundere, ne-am „apăra” 
numai cu acel clasic „errare 
humanum est”. 

Dar scriam în numărui 
trecut despre „lucrul care s'a 
mai spus”, ajungând la con- 
cluzia că tânărul poe trebue 
întotdeauna să se ferească de 
acest rău, care îl pândește 
perfid, tocmai acolo undenu 
se așteaptă. Originalitatea — 
și aici comitem noi o banâ» 
litate curentă — este ținta 
spre care tinde orice creator. 
pentrucă, bătătorirea poteci- 
lor umbiate de alţii este tot 
ce poate fi mai trist pentru 
un om — și mai ales pentru 
un tânăr. Din nefericire, 
foarte puțini sunt aceia care 
își pun cu toată seriozitatea 
necesară întrebarea dacă, iu- 
crul pe care»l au de spus, me- 
rită, să fie scos la aer de 1u- 
me, ca un plus de noutate și 
de surpriză. Alții au descope- 
rit America, însă fiecare are 
datoria, să vadă peisagiul cu 
ochii care să fie ai săi și nus 
mai ai săi. Un lucru spus de 
cineva și repetat de altul se 
numește în poesle clişeu, și 
e cu atât mai dezolant, cu 
cât la reintrebuinţare el pler- 
de din coloare şi din intensi- 
tate. 

Poșta de mâi zilele trecute 
ne-a adus o confirmare pe 
care nu am fi vrut-o, a lu- 
crului pe care îl scriem mai 
sus. Un tânăr 'versificator. aș- 
terne pe hârtie strofe de care 
uită că au mai fost spuse de 
mii și mii de ori, mai frumos 
și mai nou. Atingână coarde 
prăfuite, poetul a putut să 
dea la lumima scrisului doar 
versuri ca acestea: 

„E 'toamnă, toamnă obosită, 
„Afară plouă, pică, pică... 
„Și frunzele se vestejesc, 
„In vale-apoi se odihnesc 


„lar vântul fuge șuierând 
„Să-i prinză puiul muribund 


„Năuc de toate se isbeşte 
„Și fuge... fuge nebunește”. 


Dece oare să cităm mai 
mult ? Asigurăm însă pe cei 
ce se interesează într'un fel 
sau altul, de manifestările 
poetice, că mai avem zeci de 
„încercări” identice. Ştim că 
în sufletul firav al fiecărui 
începător se petrec „trage- 
dii”, care dau naștere la poe» 
me, dar tot aşa de bine știm 
că Traian Demetrescu, Gr. H, 
Grandea şi Caro: Scrob au 
cântat câteva zeci de ani, a- 
proape, aproape la fel. Si a 
merge şi astăzi pe urmele lor, 
nu se chiamă oare  banali- 
tate ? 

Conştiința artistică, trudă 
și muncă — iată elementele 
care după umila noastră pă= 
rere sunț componentele unui 
talent. Și acolo unde nu se 
află acestea, nu va fi vorba, 
decât teribil de greu, de poe- 
sie şi de inspirație, ci în cel 
mai bun caz, de anemice tân- 
guiri. 

Şi de acestea tânăra noas= 
tră poesie nu mai are nevoie! 
Scriu și astăzi, ca si în atâtea 
alte dăţi, pentru tine, dârz 
și izotat prieten, care-ţi fău- 
rești poesiile cu sânge, ţi le 
smulgi din came, ca să îne 
sângerezi cu ele o biată pa- 
gină, de ziar sau de revistă. 
Pentru tine scriu, și ţie îţi 
mulțumesc din adâncul îni- 
mii pentru bucuria ce-o am 
când aerul nou al talentului 
mi se arată din fiece plic. 
Dar scriu şi pentru tine, îirav 
versificator, şi te rog să mă 
ierți dacă am îndrăsnit să 
pun în faţă universul aceluia 
de care aminteam, cu pali- 
ele umbre care deabia se 
bănuesc. Nu-mi plac antite= 
zele, dar iubesc poesia și aşă 
se explică rândurile de mai 
sus; nu ne îndoim că îm- 
preună cu noi mulţi alții gân- 
desc la fel. 

Acelora le spunem un Cu- 
vânt ae totală frăţie întru 
ideal. 


ȘTEFAN BACIU 


N. B. Manuscrisele se trimit 
la redacţie, menționându-se pe 
plic: pentru Ștefan Baciu. Și 
răspunsurile : Ambrozie D.: Al- 
tele. George P.: Da. FI. L.: Idem. 
Pușcariu G. N.,: Nu. Florin Gug.: 
Altele. 





| 


4 





Intr'o scrisoare pe care, în a- 
nu) 1870, Daniii Barcianu o a- 
dresează din V.ena surorii sale, 
el sere: 

„„Astă năpte avui un vis fru- 
„MOS, care me ducea dintre zidu- 
„rile şi stradele Capitalei de aci, 
„în acel unghiu micu şi roman- 
ticu au Transilvaniei, care ţine 
„în sine aşcunsu „aceea ce am 
„Mai Sscumpu: casa mea părin- 
„tescă!.., 

Dacă în 1870 — când Daniil 
Barc' anu avea 23 de ani, — casa 
d.n Răşinari de lângă Sibiu era 
tot ce avea el mai scump, cu cât 
mai scumpă trebue să fi devenit 
în urmă copiilor lui, care văd în 


DANIIL POPOVICI BARCIANU 
(după o fotografie mai veche) 


ea nu numai o scumpă şi bă- 
trână casă părintească, dar casa 
istorică de unde el, Daniil Bar- 
cianu, luptător al neamului, a 
piecat silit ca să țrăiască câtă- 
va vreme  într'o îndepărtată 
temniță ungurească, pentru vina 
gravă de a îi cerut un biet drept 
politic şi pentru românii din 
țara ce Majestatea Sa Imperială 
Regală şi Apostolică stăpânea. 

In poarta aceasta grea din Ră- 
şinari, pe care abia o dau în lă- 
turi doi oameni voinici, și în 
geamurile păzite de gratii de 
fer, au lovit de multe ori jandar- 
mii unguri cu patul puștii, între- 
rupând în livada cu meri, jocul 
celor opt copii cari alergau în- 
spăimântaţi spre casă ţipând: 
Vin jandarmii! Vin jandarmii ! 

Şi veneau mereu jandarmii, 
când pentru o pricină, când pen- 
tru alta... O zi petrecută fără ei, 
era o zi dela Dumnezeu! 


* 

Casa Barcianu din satul Ră- 
şinari, la 12 kilometri de Sibiu, 
e mai retrasă decât toate cele- 
lalte case ain sat, înconjurată de 
livezi vo'oase, peste care se a- 
pleacă, ținându-se de mână, un 
Jung şir de munţi voinici cu 
piept stâncos. 

Grinzie şi cărămiziie, uşile şi 
ferestrele, treptele şi terasele au 
privit mai bine de două veacuri 
ceeace un neam poate îndura 
pentru un câștig de drepturi în 
Biserică şi în Națiune. 

Inăuntrul casei, mai nimic nu 
s'a clintit. Din cadrele lor aurite, 
țoți stăpânitorii de odinioară, 
oameni cu multă carte, iubitori 
de neam, slujitori credincioși ai 
lui Christos, veghează încă, 

Veghează Sava Barcianu, ma- 
xele cărturar al Ardealului, ve 
ghează blândul său fiu Popovici 
Barcianu, sfătuitorul din zile 
grele al lui Andrei Şaguna, ve- 
ghează și fiul acestuia, distinsul 
pictor al Academiei din Viena, 
dar mai ales veghează din toate 
colţurile, în rame mari şi mici 
aurite şi de nuc, puse pe mese, 
pe pereţi şi pe bibliotecă, seve- 
rul Doctor Daniil Barcianu, u- 
nul din cei patrusprezece autori 

: „Memorandului“, care întors 
în ţară cu diplome universitare 
din Viena, Lipsca şi Bonn, retu- 
ză să vie ca profesor la Univer- 
sitatea din București, răspun- 
zână cu tot respectul înțeleptu- 
lui Rege Carol Il-iu „că ma e 
mult de lucru în Ardeal şi lup- 
tători sunt puțini“, 

Mobila masivă cu multe ser- 
tare, clavirul care a cântat ro- 
manțe în surdină, poate „Deș- 
teaptă-te Române“, masa-birou, 
călimara de bronz, Evanghelia 
impodobită cu superbe gravuri, 
jețuriie bătrâneşti pe scurte pi- 
cioare, dulapurile de nuc, bănci- 
le cu picioare încovoiate, biblio- 
teca cu trei mii de volume și măi 
aieş sertarele cu sute și sute de 
scrisori aăresate de mai bine de 
un veac de membrii familiei, 
unul a:tuia, întreţin aci în casă 
o sfântă atmosferă de sbucium 
patkiotic. 

Neam de cărturari, clăditori de 
inimi româneşti, iubitori de Pa- 
trie şi de limbă românească, toți 
Barcienii, dela cel dintâi, Coman 
Bârsan (adică venit din Țara 
Bârsei, Terra Barcia, de unde 
numele de Barcianu), până .la 
ultimul, au arătat dragoste de 
muncă, de luptă și de cheltuială 
a tutulor puterilor lor, chiar de 
m'ar fi folosit decât pentru un 
"cât de mic câştig în folosul na- 
"ţiei române din Ardeal, 

Destoinici să-şi transforme cu- 
'getul în faptă, oameni de hotă- 
rîre, de luptă, uniți în înalte și 


A 











aprige voinți, apărători de țară 
și sprijin pentru neam, din rodul 
chibzuinței lor au ridicat  bise- 
rici și au tipărit cărți românești, 
ca să-și împace cugetul că au 
făcut ce au putut pentru țara pe 
care au iubit-o mai mult decât 
o pașnică viaţă, 

Nu voi pomeni aci nici de fap- 
tele lui Coman Bârsan, din 1680, 
nici de cărturarul Sava Barcia- 
nu, cercetător al trecutului nea- 
mului, scriitor de rasă, ziditor 
de tradiție, autor de cronici, de 
interpretări religioase, de învă- 
țături tstorice, de traduceri de 
studii gin greceşie, de geografi, 
de letopisețe, dar mai ales au- 
tor al Istoriei Românilor şi Ță- 
rii Ardealuiui, pe care o începe 


“în anui 1786, la vârsta de 58 de 


ani, îndată qupă tragica moarte 
a lui Horia, Cloşca şi Crişan, şi 
în care el, cel dintâiu, arată o- 
rigina şi continuitatea  româ- 
nească în Ardeal. £ o lucrare 
scrisă și tipărită de el, cu un 
sfert de veac înaintea lucrării 
iui Petru Maior, care nu-şi va 
tipări decât în 1812 Istoria lui 
pentru „Inceputul Românilor în 
Dachia“ şi in care va susține, 
după Sava Barcianu, prioritatea 
elementului latin. 

în cuvântarea ţinută la moar- 
tea lui Sava Barcianu, sa spus: 

„S'a stins o lumină de pe ce- 
rul Ardealului... 

Nu vo: pomeni ati nici de fiul 
cărturarului, alt Sava, mort tâ- 
năr. îndată după terminarea A- 
cademiei de Arte Frumoase Gin 
Viena, nici de Dan, de Sabin și 
cei-aiți urmași pentru cari păs- 
trez, ceva mai târziu, o largă 
tălmăcire a vieţii lor rodnice, 
dar voi pomeni numai pe Doc- 
torul Daniil Barcianu, ca unul 
ce a luptat mai aproape de zilele 


noastre, şi care, cu puțin noroc, - î 


ar fi putut fi încă în viaţă. 

In sertarele bibliotecilor din 
Răşinari există sute de scrisori 
schimbate între Dan și tatăl său, 
pe când Dan iși făcea studiile 
universitare la Viena, apoi la 
Lipsca şi Bonn. 

Un continuu schimb de idei, 
care ne arată în toate amănun- 
tele morale, atât pe tată cât şi 
pe fiu. 

Par'că era altțfel lumea de al- 
tă dată. Mai solidă, mai serioasă. 
mai muncitoare, mai politicoasă, 
Citesc și recitesc scrisorile lor, 
pentrucă nu poate fi lectură mai 
lacomă ca aceste rânduri ce-ţi 
pun în față, cu toată Sincertta- 
tea, o viață de student de acum 
70 de ani, când studenţimea cu 
berete speciale și cu ochelari era 
respectată ca o clasă de rasă, ca 
o tinereţe curată, înfiăcărată de 
idei patriotice, iubitoare de fa- 
milie, respectuoasă față de pă- 
rinţi şi de profesori, recunoscă- 
toare pentru educaţia ce prime- 
şte, pentru banii ce i se dau, 
ascultătoare la sfaturile ce i se 
trimit, însfârşii, ţinerețea din a- 
cea epocă de perfectă moralitate 
şi de mari virtuţi, care nu sa 
menținut parcă decât atâta timp 
cât se scria cu î din a, cu z din 
d, cu ădine. 

* 

Dan Barcianu, viitorul memo 
randist, s'a născut câteva luni 
înainte de anul istoric, 1843. 

Câna tatăl său era la Viena, în 
delegație 1a Impărat, pentru 
a obţine drepturi civile pentru 
națiunea noastră românească, 
Dan era acasă, la Răsimari, în 
scutece. 

Astfel Ursitoarele, care s'au 
aplecat deasupra leagănului său, 
erau pe deoparte protipendiștii 
din Regat care luptau să tre- 
zească conştiinţa națională, pe 
de alta delegația ardeleană, 
în frunte cu Andrei Şaguna şi 
cu tatăl său Sava Barcianu, care 
luptau să aducă dela Viena pen- 
tru români „măcar atâtea drep- 
turi cât au şi Sașii“, 

Așa a crescut, așa sa tăcut 
mare, aşa a plecat la Viena la 
Universitate, cu poveşti, cu în- 
cercări, cu nădejdi, cu frămân- 
tări, cu speranțe de mai bine, 
dar mai ales cu dorința aprinsă 
şi veşnică de a-și da viaţa toa- 
tă pentru a putea iscăli odată 
şi odată, ca și tată! său către 
Ardaleni : 

„Sunt al Domniei Voastre, a- 
devărat patriot naționalist“, 

Schimbul de scrisori între tată 
şi fiu are loc între anti 1870- 
1874, adică atâta timp cât au du- 
rat studiile lui Daniil Barcianu 
la cele trei Universităţi din Vie- 
na, Bonn şi Lipsca, unde a ur- 
mat literatura, filosofia şi ştiin- 
țele naturale. 

Urmașii lui au colecţionat 
scrisorile, după ani. Fiecare pa- 
cheţel lezat cu panglicuță repre- 
zintă un an. Trăesc și eu anul 
1870... 1871... 1872... 

lau parte la cursurile lui, la 
Expoziţiile din Viena, la răz- 
botul germano-francez din 1871, 
la manifestaţiile din cafenele... £: 
urmăresc programul, palpit o- 





SA 
IN 





5 
ii 


UNIVERSUL LITERAR 


Ah 
ASE 








de Olga Greceanu 


dată cu el când se apropie un 
examen, mă bucur de reușita lui, 
Mă îngrijesc când scrie că e noi- 
nav, însfârşit, nici un roman nu 
mai poate fi pentru mine aţât de 
emoționânt ca citirea acestor 
frumoase scrisori, unde se con 
turează și  înflăcăratul patriot 
de mâine, și omul moral. 

Dan ajunge la Viena. Nu des- 
crie orașul, pentrucă şi tatăl lui 
a urmat Universitatea din Vie- 
na şi deci cunoaște bine capitala 
Habsburgilor, dar serie de scum- 
petea traiului pentru studenți 
„căci numai pentru viața de toa. 
te zilele am nevoe de 80 florini 
pe lună“, 

Fiul scrie tatălui unde şi-a a- 
ies odaia, unde ia prânzul, unde 
ia cina, care e programul la fa- 
cultate, cum sunt profesorii, des- 
crie expoziţiile de piciură, pe- 
trecerea din Prater, obiceiurile 
Vienezilor, atmosfera înflăcăra- 
tă și discuţiile în jurul răzbaiu- 
lui îranco-german, în jurul Jui 
Gambetta şi chiar mărunte tm- 
presii, cum de exemplu asupra 
imnului Wachi am Rhein, ps ca. 
re-l găseşte ca muzică și cuvinte 
„0 forţă“, 

E| scrie: „Cercetez prelegerile 
„regulat dela 9 ore lu 1, îar în 
„anele zile și după prânzu dela 
„5-6 jumătate, pentru care pre- 
„legere din urmă, am să fac de 
„acasă un drum de mai bine de 
„173 oră, adeveratu însă, că prin. 
„locul cel mai frumosu al Vie- 
„Nei, pe Ring. Pe la 9 dejun, la 
„Îl prânziescu, câte odată mai 
„merg după prânzu în cafenea 


„spre a ceti gazete și pentru a 





După fiecare mandat poștal 
primit, fiul scrie tatălui „că se 
„simte îndatorat a-i săruta mâi- 
„hile pentru banii trimeși, ne- 
„cesari săvârșirii studiilor”.., 

Dan are 23 de ani. E student 
universitar, dar când «e vorba 
să-şi schimbe gazda, el cere în- 
tâi consimțământul tatălui, şi nu 
se va muta până nu primește în- 
voirea de acasă ! 

Distanţa dela o scrisoare ia 
alta e de cinci zile. Numai în e- 
poca examenelor se măreşte spa- 
țiul la şapte sau opt zile, Şi toc- 
mai pentrucă există o astfei de 
xegularitate, totalul scrisorilor 
formează mai mult un jurnal, din 
care luăm cunoştinţă de ce era 
atunai o viaţă de student, ce aț- 
mosferă era la Viena, ce preocu- 
pări generale, dar mai ales care 
era tondul studentului Dan Bar- 
cianu. Prea serios, din cale afară 
ac sobru, pare că a purtat întat- 
deauna în el presimţirea unui 
destin neobişnuit, a unui rol 
pentru care «cuvintele de „tinc- 
reţe” şi „petrecere”, nici nu sar 
fi potrivit. 

E matur chiar în nevinovatele 
refiexii asupra artei, când vizi- 
tează picturile din Kunstverein : 

„In încăperile acestui Kunstve- 
„rein, se află din timp în timp 
„expuse cadre de ale pictorilor 
„mai tineri, ce se află sau în 
„Viena, sau în alte cetăți ale Ger- 
„muaniei, cu deosebire Miinchen 
„și Diisseldorf. Cele mai multe din 
„cadrele expuse sunt istorice. 
„Precum sujetele sunt mai mă- 
„runte și nu conţin în sine idei 
„Așa sublime, cum au eternisat 


„geamurile păzite cu gratii de fier, în care au lovit de multe 


ori jandarmii 


„bea O „negră“ și seru apoi, pe la 
„7 e cina. Odaia o am către uli- 
„ță, tapetuită, frumuşică“, 

Biătrânu. tată trebue să fi ci- 
iit şi recitit de zeci de ori pro- 
gramul fiulu; iubit, căci în Mar- 
tie 1870, îi răspunde : „Am făcut 
„socoteala cu mama ta, că sunt 
„ADroape două ore de când ai 
„părăsit casa, ca să mergi prin 
„Ring, la Facultate. Oare plouă 
„Şi acolo ca aici ? Pus-ai tu pul- 
„tonaşul pe tine să.nu simţi ră- 
„corela la întors acasă ?* 

Pentru e!, fiul Dan, de 23 de 
ani, era tot băețelul de acasă și 
paltonul lui serios de student, 
bătrânul îl vedea tot „paltonaş”. 

Tată!, de aci, dela masa lu; de 
lucru, scrie şi e! de toate întâm- 
plările din Sibiu, de recolta de 
pe pământul lor, de activitatea 
lui Andrei Șaguna, de lungile 
zile petrecute aci la Rășinari cu 
Avram Iancu de care spune: 
„Când mă cercetează acasă A- 
„vram Iancu, e o zi de mare săr- 
„bătoare sufletească,  pentrucă 
fiecare cuvânt de al lui e o să- 
„mânță mai mult pentru înălța- 
„Tea neamului, pentru drepturile 
„Poporului român, pentru mora- 
„ditatea nației”, 

In alte scrisori îi dă relaţii și 
de activitatea lui, de publicațiile 
lui recente: „Adunarea de isto- 
„rioare morale alese, traduse din 
„limba italiană, un Epistolar a 
„cărui a doua ediţie se epuizase 
„încă din 1863, un curs de Ariţ- 
„metică, o gramatică română — 
„Care avea să cunoască trei edi- 
„tii — o carte de conversaţiune 
„Şi vocabular român-german, și 
„mai ales un Dicţionar german- 
„IOMâN, Care şi azi e consultat 
„de studențimea dim Ardeal”, 


(Desen de Sonia Barcianu) 


„penelul unui Raphatl, unui Leo- 
„nard0, așşia și impresiunea care 
„0 face asupra privitorului e mai 
„măruntă, mai pacinică, mu te 
„ridică, nici nu te zgudue, nici nu 
„te răpește şi îți stârneşte numai 
„încâtva plăcere”. 

Dar când e vorba de frumoasa 
Împărăteasă Elisabetha, gravita- 
tea lui, găsește un entuziasm po- 
trivit : 

„Împărăteasa Elisabetha, ală- 
„turi de Impărat, a luat parte la 
„0 procesiune ce sa desfăşurat 
„pe străzile Vienei, dela Graben, 
„Drin Kărnthnerstrasse până la 
„Lobhkowicz Platz, Scirea aceas- 
„ta, precum ușor ţi poţi imagina, 
„Otrăsese o mulțime mare de lo- 
„cuitori de prin pregiuru și 
„străini, cari, adaoşi pre lângă 
„Populațiunea vieneză, renumită 
„Pentru curiositatea sa, înmulțise 
„numerul spectatorilor la zieci de 
„mii. Cu vreo câteva zile mai 
„înainte se făcu abonamentele— 
„bime, forte bine plătite pentru 
„un pPătraru seu a 8-a parte din- 
„io ferestră de către stradele 
„ce am numit. In zi6a anumită 
„apoi de pe la 5 Ore dimineţia şi 
„încă mai de timpuriu se adu- 
„na! seră o mulțime menumerate 
„de omeni în acele strade pen- 
„tru de a privi conductulu pom- 
„DOSU. La gurile tutulor strade- 
„lor laterale, la tâte porțile şi 
„de alungul trotoarelui erau fă- 
pcute tribună de tribună, în pi- 
„Cioare, decât pentru 2-3 florini 
„Şi abia atunci dacă puteai să 
„Vezi ceva, 

„Pe la 7% 6re se puse conduc» 
ptulu în mișcare și pe la 85, a- 
„junse abia la loculu unde eram 
„și eu, îndesit şi tescuit încatu mi 
„curgeau sudorile şiroi. A ți des- 





„erie totu conductulu în detaliu 
nu mi-e cu putințea, nu am 
„putut observa pe toți şi tote 
„cele, căci atențiunea mi era cu 
„deosebire îndreptată spre lu- 
„ebferulu acelei; procesiuni : Im- 
„părătesa !, pentru-că prima data 
„cra să vâd o îrmnpărătesă şi încă 
„pre o împărăl6să renumită prin 
„lrumuseţia sa, 

„Gardele de curte în plenu 
„ornatu, Archiepiscopulu în vest- 
„minte serbotoresci, toți miniștrit 
„îmbrăcaţi, în vestmintele loru de 
„statu, brodate cu quru, genera- 
„ii în uniformele loru splendide. 
Imperatul în uniforma de mare- 
„saliu, toți fură întunecați prin 
„aparenția  majestatică și tot 
„odată blândă, ce arată o intmă 
„bună și simţitoare, a împărăte- 
„sei. O statură sveltă, înaltă cu 
„proporțiunile cele mai potrivite. 
„cu capu micu, ca la statuele c 
„tice grecesci, unu gutu înaltu + 
„unu Deru blondu castaniu, ce- 
„atârna în două părți pe ume: 
„îm şiosu, diademul de diama: 
„cununa de [lori într'o mână, i. 
„în cealalță un evantail prețios 
„îmbrăcată întro haină de « 
„albu, cu un mantilu de danleii 
„Ulbă, şi cu garnituri de pene 
„struț alb, mergea cu ochii ple- 
„Cafi, o ființă adeverat regeas- 
„că, în mijlocul conductulu. Nu 
„boiu uita acestă aparițiune nici- 
odată. 

„Pe la 10% 6re, era totulu gata. 
„Mulțima se retrase, siradele își 
„luară €râși aspectulu loru obici- 
„nuitu, Viena deveni €răşi la sta- 
„rea se normală...” 

După această scrisoare recrea- 
tivă urmează câteva luni dearân- 
dul o corespondență de foc 
unde-şi împărtășește  enervarea 
zilnică cu zvonuri și aprecieri: în 
jurul războiului germano-francez 
din 1870. 


„Noutăţile de zi care le veți 
„Îi aflat poate din gazete și cari 
„preocupă cu deosebire opinia 
„publică sunt luptele francezilor 
„câştigate asupra bavarezilor la 
„Orleans și nota „cabinetului ru- 
„Sesc prin care — spre surprin- 
„derea lumei întregi — care de- 
„odată, sau mai bine zicând, de- 
„Clară pur și simplu în modul 
„cel mai brusc. că dânsul nu se 
„mai simte legat prin punctele 
„din tratatul dela Paris din 1854, 
„care-i mărginesc tăre puterea 
„sa în Marea Neagră. 


„Din cauza acestui rezbel fran- 
„Cezo-prussian și din cauza im- 
„periului german aci părerile 
„Sunt darăşi despărțite în două 
„tabere, Unii delirează pentru 
„Germania mare și liberă, sub 
„scutul Prusiei, alții însă, cari nu 
„se închină așa necondiționat 
„Succesului, voiesc o Germanie, 
„fără tutela Prusiei, Această îm- 
„prejurare a dat însă loc la un 
„spectacol neobișnuit. Joi seara, 
„se adunaseră într'o sală foarte 
„frumoasă „Diana Saal”, la vreo 
9.000 de persoane, cu deosebire 
„studenți, la un  Griindungs - 
„Kommers. Se înțelege, că într'o 
„astfel de adunare nu au putut 
„rămâme neatinsă chestiunea rez- 
„belului și a Germaniei recons- 


wtituite. Se ținuse toaste patrio- 
„tice, se salută tricolorul negru, 
„Poșu, alb (negru-alb, culori pru- 
„siene; roșiu ca reprezentant al 
„Germaniei) şi strigă: Trăiască 
„Prussia şi Germania sub scutul 
„ei! A urmat un 2gomot înjri- 
„coșat, răspuns de partea con- 
„trarie, Tricolorul prussian-ger- 
„man fu apucat de aceştia și 
„sfârticat. Scandalul fu gata: 
„scaune, mese, decorațiuni de ule 
„Săi, pahare, lămpi, pumni, 
„plouau ca o tempestate asupra 
„demonstrațiilor de una şi de 
„altă parte—ba pe un ovrei carea 
„strigat „să trăiască Prussia, pia- 
„ră Austria !, au vrut patrioţii 
„Austrieci a-l arunca în cana- 
„ul Dunării, care curge în a- 
„Droniere...” 


In sfârșit la 1 Ianuarie 1871: 


„Armatele Jranceze menite de | 


„a veni Parisului întrajutor, fură 
„toate trei bătute de nemți la 
„Chancy la Mans, Taidherve la 
„Saint-Quentin, Bourkeki la Bel- 
„fort. Lipsit dar de ori ce spe- 
„ranță de ajutor din afară şi ne- 
„Dutând sparge lanţul de fer ce-l 
„înconjura și văzându-se devenit 


„pradă foamei, Parisul, după o “* 


„rezistență de 4 luni, trebui să 


„capituleze, Nemţii n'au intrat 
„îmsă în Paris ci au ocupat nu- 
„mai jorturile, poate că vor în- 
„tra după ce vor fi trecut cele 
„trei săptămâni de armistițiu şi 
„dacă francezii nu vor toi atunci 
„să Jacă- pace. Inchee — vor pace 
„Sau ba, nu se știe, atârnă mult 
„de condițiunile nemțești. Au 
„avut o jalnică soartă de astă 
„dată  bieţii francezi, au plătit 
„Amar uşurătatea lor arătată în 
„multe privinți și auze, au pățit 


„rău, de tot rău, pentru că au 
„suferit a purta jugul unui regim 


„demoralizator a] unui nedemn 
„descendinte a! gloriosului prin 


| 


„lmpărat dim casa Napoleonizi- 


lor”. 


„Dee Dumnezeu că dacă vor fi 
„siliți să piardă Alsacia şi Lu- 
„ena şi să plătească 4 miliarde 
„de franci contribuțiune de rez- 
„bel, să cedeze 20 de vase de rez- 
„bel de mare și o colonie în mâna 
„nemților, el puţin să-și poată 


„salva republica, iibertutea şi 
„Să-i ferească Cerul de regimul 
„acela corupător și demoraliza- 
„tor care 
„nefericire...” 
Dar toate aceste scrisor: sunt 
numai indicaţii 
sentimentele şi 


judecățile lui 


Daniil Barcianu, pentru chestiuni 
duioase 


generale, Cu mult mai 
sunt scrisorile intime, unde şi 
tatăl şi fiul, îşi împărtășesc cea 
mai mică întâmplare, cel mai ne- 
însemnat gând, numai pentru a 
se simți unul şi altul mai a- 
prcape. 

Dan, 
muiţurmnească 
Gemn de sacrificiile co se fac pen- 
tru el! EI, tatăl, având o 


mereu preocupat 


ruia îi scrie simplu: 


de bună seamă că bun trebue să 
î:e”. Când însă îşi arată bucu- 
ria pentru „succesul desăvârșit” 
ebținut la examene, Dan, serios, 
răspunde : „Cu adevărat succes 
mare am avut. Mă întreb numa: 
cu teamă, dacă putea-voi cu în- 
„văţătura mea să aduc folos Pa- 
„trei, așa cum şi Părintele Șa- 
„guna așteaptă de la mine?” 

Nu se gândea la folosul lui per- 
sonal, la cariera lui, la câștigul 
lui, ci la Patrie. 

Aceleași gânduri regăsesc în 
scrisoarea tatălui, la 20 Iulie 1874, 
când îi scrie: „Fie, şi cariera pe 
„câmpul practic să fie încoronată 
„CU asemenea succes pentru „no- 
„rocirea neamului mostru şi al 
„tău”, 

Intâi neamul. 

Am pomenit mai sus de Șa- 
guna. Mitropolitul era un foarte 
bun prieten al casei Barcianu, 
Unul era alţuia un bun sfătuitor 
in orice grele împrejurări. Bine 
înțeles, nici plecarea lui Dan 
Barcianu în străinătate nu sa 
făcut fără ca Șaguna să-și dea 
cons:mțământul, Şaguna a spus: 
„Mergi dintâi la Viena, apoi la 
„Bonn, și. vino acasă, mare în- 
„Văţat”, 

După ce Dan sfârşeşte studiile 
universitare la Viena şi Bonn, îi 
vine gândul să meargă un an și 
la Lipsca, unde să audieze cursu- 
rile de filosofie ale lui Nietzsche. 
Cere consimțământul tatălui şi-l 
roagă totodată să obțină și con- 
simțământul Mitropolitului  Șa- 
guna. 

Tatăl scrie: „Deşi ași fi voit 
„să te am mai curând în mâjlo- 


„cul nostru, nu socotesc decât 


„bun tot ce tu ai socotit dinain- 
„te trebuincios, dar cât despre 
„Excelența Sa Episcopul, nu-ţi 
„Dot transmite consimţământul, 
„ne voind a-l interoga acum, 
„când e cam suferind” 

Dan Barcianu așteaptă la Bonn 
consimțământul, dar scrisorile 
aduc mereu vestea că Mitropoli- 
tul e tot suferind, iar după o 
tună, că a murit. 

Urmează acum, dintr'o parte și 
din alta un şir de scrisori, cu în- 
webări: „Ce facem acum ?” 

Aceşti doi bărbați, unu! la 
fonn, altul ia Rășinari, își fac 
examenul conştiinţei. Saguna a 


Vedere 


murit, şi din această cauză nu 
indrăzneau nici unul nici altul să 
ia o hoțtărire care ar putea echi- 
vala cu o emancipare. Nu vroiau 
să profite de libertatea de ac- 
ţiune ce le-o dădea moartea lui 
Șaguna, 

Dan scrie: „Din conversațiile 
„avute cu răposatul, ţi-a rămas 
„poate toată impresia că ar ţi 
„dorit să mă întorc mai de 
„grabă ?” 


din Răşinari 


i-au adus la utâta 


ae aprecierile. 


să-și 
părintele, să fie 


în- 
credere sublmă în fiul lui, că- 
„Dacă tu 
ai prețuit că acest lucru e bun, 


1 Noembrie 194] mmm 


N 


Tatăl răspunde: „Fără îndoia= 
păjubite Fiule, răposatul Epis- 
„cop se bucura că te vei în- 
„toarce şi vei mări grabnic nu- 
„mărul oamenilor de cultură, 
„Pentru binele națiunii române, 
„dar tot răposatul spunea că în- 
„vățătura cu cât e mai multă în 
„mintea unui om, cu atâta e mai 
„de prețuit acel om”. 

Scrupuloşi până la suferinţă, 
tatăl şi fiul s'au ferit să ia o ho- 
tărire, ca nu cumva să contra- 
zică, prin hotărrica lor, părerea 
ce Șaguna ar fi avut asupra unei 
plecări a lui Dan Barcianu îa o 
a treia Universitate, 

în fine, sfatul bătrânilor din 
Sibiu hotărăşte pe Dan Barcianu 
să meargă la Lipsca. Fl spune în 
rânduri înflăcărate că „mult a 
„folosit la Bonn ca elev al lu 
„Nannsteim, Rath şi Troschel, dar 
„că prelegerile lui Nietzsche întrec 
„Ori ce închipuire şi că „pe cât 
wsuntem de mulţi în amfiteatru 
„Universităţii, îndesați și umăr 
„la umăr, cu gâturile întinse pes. 
„te capetele celorlalți, totuși nici 
„o suflare nu împiedică sborul 
„cuvintelor luminatului filosof, 
„căci cine ar cuteza să facă alt- 
„jel, decât să-şi ție sufletul pen- 
„tru mai târziu ?* 


Cu această scrisoare, ajung spre 
sfârşitul ultimului pacheţei de 
scrisori, 


La 20 Iulie 1874, o scrisoare 
anunţă pe bătrânul Sava Bar- 
cianu că Dan şi-a luaţ dycto- 
ratul în filosofie. La 24 Iulie 
1874, tatăl adresează ultima lui 
scrisoare lui Pan, cu începutul: 
„Iubite Fiule şi Doctore”, şi ter- 
mină : „Te aștepiăm cu brațele 
„„leschise să te îmbrățişăm în 
„patria-ţi iubită, după un răs- 
timp de patru ani de absentare, 
„în mijlocul nostrw”, 

„Și așa încheiem coresponden- 
„la noastră cu Viena, Bonn şi 
„Lipsca. 

„Al tău îubitoriu tată, 

Sava” 

Dan Barcianu, docto: în Filo- 
sofie și în Științe Naturale, se 
întoarce în patria iubită. 

Curând după venirea lui în 
Sibiu, va fi numit profesor la 
Seminarul Andreian ; sub dra- 
pelul ae ocrotire al Astrei, va în- 
ființa şcoli şi internate româ- 
nești ; va fi secretar la Soc.eta- 
tea Astra, Preşedinte la Reuniu- 
nea Agricolă, Inspector la Invă- 
țământul confesional ortodox ro- 
mân din Ardeal, va scr.e la „Te- 
jegralul Român”, va conduca so- 
cietatea de lectură „Andrei Șa- 
guna”, va scrie în „Foaia Pedago- 
gică”, va organiza opere cu.tura- 
le, va edita albume de artă, va 
fi vice-președinte la Reuniunea 
de Muzică din Sibiu, secretar la 
Comisiunea tipografică, va în- 
ființa un Muzeu de Istorie Na- 
turală la Sibiu, însfârșit, va fi 
peste tot unde se agită un cât 
de mie sâmbure cultural româ- 
nesc, și se poate înțelese răspun- 
sul jui către Regele Carol: „e 
mult de lucru în Ardea! și lup- 
tători sunt puțini”. 

Bine înţeles, toate aceste sar- 
cini şi le-a luat fiindcă nădăjduia 
să facă din fiecare român. un 
bun român, un patriot convins 


şi ştia că pentru aceasta nu e 
nevoie decât de o deșteptare a 
demnităţii şi a înţelegerii, că în 
fiecare român e un suflet de dac. 
stăpânitor de întotdeauna al pă- 


mântului ce-și cultivă pentru 
hrana zilnică. 

Dela catedră îşi propovăduia 
misiunea culturală şi națională, 


lar pe profesori și învăţători îi 
aduna la un loc şi le arăta mi- 
siunea lor naţională, I se spunea 
„dascăl al dascălilor”. 

Dar şcoala și biserica, graiul şi 
credinţa, care însemnau dreptul 
neamului, au găsit un Jegământ 
maj trainic între ele, o armonie 





(Gravură de Sonia Barcianu) 


mai deplină din ziua când a luat 
fiinţă Comitetul Naţional, al 
cărui scop era „mergerea fără a- 
mânare la Monarhul cu un me- 
morand”, în care să se cuprindă 
Plângerea Românilor din statul 
ungar faţă de situația politică ce 
li. s'a creat. 
Ce cereau Românii ? 





(Urmare în pag. 5-a) 


Dame] 





Noembrie 194) 


Cronica literară 


S. MEHEDINȚI-SOVEJA: 


Creștinismul românesc, 


caracterizarea etnografică a poporului român 


In această carte recentă a 
d-lui prof. S. Mehedinţi-So- 
veja, citim următoarele con- 
sideraţii în legătură cu cre- 
știnismul lui Dante : „Din 
cauza, simbolismelor sale teo- 
logico-metafizice și a preo- 
cupărilor politice în atâtea 
scene din Infern, poetul fio- 
rentin a, fost asemănat cu o 
hienă care face poezie prin- 
tre morminte“. Se înțelege, 
o astfel de caracterizare este 
brutală și prin urmare lip- 
sită de măsura dreptății. 

Dacă avea atitudini de 
hienă, n'ar fi fost în stare 
să scrie o poemă cu atâtea 
frumuseți, ca „Divina“, și 
nici n'ar fi dus o viaţă atât 
de mândră și plină de jertfe. 
Dar nu este mai puţin ade- 
vărat că nici prea multă 
iubire creștină n'a arătat a- 
prigul ghibelin față de ad- 
versarii săi. Iubirea lui a fost 
„mai mult din cap decât din 
inimă ; mai mult teologică, 
decât evanghelică“, Nu. i-o 
spune asta nici Nietzsche, 
nici alt strein, ci un italian 
contemporan care, pe lângă 
„Viaţa lui Iisus“, a scris și 
„Viaţa lui Dante“, afirmând 
din capul locului că autorul 
operei „Divina Comedia“ nu 
poate fi înțeles decât de ci- 
neva czre întruneşte aceste 
trei condiţii: să fie italian, 
apoi florentin, și pe deasu- 
pra să fie el însuși poet“. 
(pag. 202). 

Lectorul a înţeles, bă- 
nuim, că autorul care a a- 
semănat pe Dante cu o „hie- 
nă care face poezie printre 
morminte“, este Frederic 
Nietzche, iar italianul con- 
temporan, a cărui opinie 
despre iubirea din cap a 
poetului, o citează d. prof. 
Mehedinți ieste Giovanni Pa- 
pini. Rostul acestor relatări 
privitoare la opinii și autori 
streini, într'o carte despre 
„creştinismul românesc“ 
este, fireşte, de a. deschide, 
prin comparație, discuția a- 
supra situaţiei dela noi. D. 
prof. Mehedinţi, spune: „în- 
tâmplarea aceasta, poate ser- 
vi ca orientare și pentru Ro- 
mâni. După ce am cunoscut 
creștinismul „din inimă“ al 
străbunilor noştri, con- 
firmare firească a evlaviei 
Dacilor, — ar fi o mare gre- 
şală să ne orientăm acuma, 
după creștinismul „din cap“, 
adică, mai exact din căli- 
mară, adică al celor care fac 
teologie pe veresie. După 
cum unij ticluesc o teologie 
verbală, interpretând în chi- 
pul cel mai ipotetic viaţa 
sufletească a poporului no- 
stru, și se desfată în adevă- 
rate „satumalii de cuvinte“, 
tot așa și alții au început să 
facă exerciţii . verbale, cu 
privire la teologie. Să nă- 
dăjduim însă, spre cinstea 
Bisericii și sănătatea lite- 
raturii române, că astfel 
de rătăciri nu vor dura mult. 
Simțul religios al poporului 
nostru, ca, şi cel estetic, este 
atât de fin, încât orice notă 
falsă se simte repede, ca o 
disonanță în cântare și o 
pată pe un tablou. Nu e ne- 
voie de schimonosel; stilisti- 
ce spre a scrie cinstit teolo- 
gie“ (pag. 202). 

Prinurmare, este clar. 
Dante a făcut teologie dim 
cap, deoarece „prea multă 
iub-re creștină n'a arătat a- 
prieul ghibelin față de ad- 
versarii săi. Iubirea, lui a fost 
mai mult din cap, decât din 
inimă, mai mult teologică“. 
Luând, apoi, întâmplarea ca 
„orientare și pentru ro- 
mâni“, autorul observă că, 1a 
noi sunt umii care „fac teo- 
logie pe veresie... ticluese o 
filosofie verbală“. „au în- 


ceput să facă exerciții verba- - 


le cu privire la teologie“. A- 


poi autorul trage concluzii : 
„să nădăjduim pentru sănă- 
tatea literaturii române, că 
astfel de rătăciri nu vor du- 
ra mult... Nu e nevoie de 
schimonoseli stilistice, pen- 
tru a scrie cinstit teologie“. 

Lăsăm lectorului putinţa 
să remarce dacă argumen- 
tația silogistică a autorului 
este valabilă. Pentrucă, da- 
că Divina Comedie serveşte 
ca punct de plecare spre a 
conchide silogistic, despre 
creștinismul „din cap“, că 
„nu e nevoie de schimono- 
seli stilistice pentru a scrie 
cinstit teologie“, deducem cu 
necesitate că aceste „schimo- 
noseli stilistice se află în 
Divina Comedie. Este posi- 
bil ca, autorul român să nu 
fi gândit aceasta despre 
Dante. 

Totuși lucrul este afirmat, 
căci implicaţia logică nu se 
poate suprima. 

Ceeace ne interesează pe 
noi este însă un alt aspect 
al problemei, în legătură cu 
preocuparea despre „creşti- 
nismul românesc“. Ca să sta- 
bilească vina de „teologie 
din cap“ a lui Dante, autorul 
invocă argumentul că „prea 
multă iubire creştină n'a a- 
rătat aprigul ghibelin faţă 
de adversarii săi“. Iată punc- 
tul esențial al problemei. 
Când d. prof. Mehedinţi a- 
mintește că Dante a fost 
aprig faţă de adversari, d-sa 
se referă, desigur, la modul 
cum i-a descris poetul în In- 
fern. Or, declarâna lipsă de 
iubire creştină, această si- 
tuare în infem, autorul ro- 
mân afirmă implicit că de- 
scrierea diverselor persona- 
gii damnate, este o invenție 
poetică a lui Dante, că ope- 
ra, sa aparţine, deci, modului 
de a scrie pe care îl numim 
ficţiune literară. Nu încape 
îndoială că aceasta trebue 
să fie părerea despre „0 po- 
emă cu atâtea frumuseți ca 
„Divina“, 

Dacă într'adevăr, lucrurile 
ar sta astfel, dacă poema s'ar 
reduce la descripţie fictivă, 
cu „frumuseți născocite, şi 
nimic mai mult, atunci acu- 
zarea de „teclogie din cap“ 
ar fi îndreptăţită... Pentru 
a realiza o poemă, cu oricât 
talent literar, nu este ne- 
voie, și poate nici nu este 
permis, să imagimezi pe con- 
timporanii morți sau vii, în 
infern... executându-și osân- 
da veşnică... etc.... 

Firește, discuţia asupra u- 
nor astfel de lucruri este o- 
țioasă, câtă vreme mentali- 
tatea modemă concepe Di- 
vina Comedie ca pe o ficțiu- 
ne, şi nimic mai mult. Mo- 
dul literar de a înțelege pe 
autorul creştin medieval este 
însă şi o măsură după care 
gânditorul modern înţelege 
creștinismul. Cât se pricepe 
din teologia Divinei Comedii, 
atât se pricepe din doctrina 
creştină. 

Teologia lui Dante nu este 
însă „din cap“ şi cu atât mai 
puţin „teologiile“ infernului 
său nu sunt „născociri ale 
unei hiene printre mormin- 
te“. 

Cine tăgăduește realitatea 
substanțială a spiritelor din 
cele înfățișate de Dante, tă- 
păduește implicit + doctrina 
creştină. Rămâne, firește, 
să demonstrăm că teolagii- 
le danteşti descriu o realitate 





substanțială, ceeace, evident, 
nu putem întreprinde acum 
şi aici. 

Vom indica, totuși, un 
aspect al probiemei creștine 
care poate stârni reflecţii. 

Ceeace ar trebui să împie- 
dice din capul locului pe mo- 
derni, să vadă numai o fic- 
țiune în Divina Comedie, 
este construcţia operei cu 
ajutorul științei mumerelor. 
Sunt două disciplime moder- 
ne, aritmetica formală şi 
geometria în spaţiu, care au 
servit de instrument poetu- 
lui. Când spunem că au ser- 
vit de instrument, nu trebue 
să întelegem însă că a fost 
o ingeniozitate medievală a- 
pelul la prestigiul mumere- 
lor, spre a impresiona pe 
credincioşi și pe  necredin- 
cioși, Se ascunde în acest 
mod de interpretare o gre- 
şeală de viziune. Modernul 
vede ştiinţa numerelor în 
tratate diverse, scrise de 
specialiști cu profesie de ma- 
tematicieni. 

La o examinare elementa- 
ră a lucrurilor, se descopere 
totuși că numerele ca și gra- 
iul articulat „se află în facul. 
tatea fiecărui om, care vor- 
beste și care calculează... 
Cele patru operaţii ale arti- 
meticei formale sunt efec- 
tuate de orice minte norma- 
lă, indiferent dacă este ţă- 
ran analfabet sau . savant 
matematician. 

De aci raportul dintre vor- 
bire și calcul, și dintre ace- 
ste două și doctrina sacră. 

De ce nu se întreabă au- 
torii diverselor pledoarii ale 
iubirii din inimă, cum se ex- 
plică faptul că bisericii îi re- 
vine sarcina de a stabili ca- 
lendarul ? La întocmirea ca» 
lendarului se aplică, precum 
se ştie, cea mai subtilă știin- 
tă a raporturilor numerice 
dintre om şi totalitatea fe- 
nomenelor ce se manifestă 
în timp și spațiu. lată o in- 
dicaţie ce poate duce la a- 
dâncirea lucrurilor. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


DESPRE PALTOANE 


Ultimul val de frig i-a silit pe 
cetățeni să-și scoată paltoanele 
dela maftalină. 

Bine înțeles, unii domni au 
avut neplăcuta surpriză să con- 
state că le-au rămas paltoanele 
prea mici, sau că le-au fost roa- 
se pe la poale în ciuda „buiine- 
lor de naftalină, „spaima mo- 
iilor”, pe care dânşii au avut 
grije să le pună în buzunarele 
hainelor de iarnă. 

Dar, instârșit, au tăcut oame- 
nii ce-au putut, Au mai lungit 
mânecile, au mai cârpit poale... 
Şi astfel paltoanele și-au putut 
face apariția pe străzile bucu- 
reștene. 

Se întâmplă, totuşi. în timpul 
:ernii, mioi drame. 

Chiar această discuție care-a 
avut loc pe strada Sărindar, o 
vom numi: dramatică, deşi ea 
apare în coloanele unei rubric: 
vesele. 


Posesorul unui foarte îsumos 


palton s'a întâlnit zilele acestea 
cu un poet tânăr care dârdăia, 
îmbrăcat fiind într'un prea sub- 
țire costum “de vară, 

— „Ce-i cu tine?., Ți-e frig?” 
naiv, domnul 


l-a întrebat, cu 


palton. 














— „Da! Mi-e tare frig!” a 
oftat poetul. „Nu ştiu de ce nu 
inventează oamenii ceva gros 
pe care să-l pu: pe tine, pentru 
ca să-ți ţină cald”. 

— „Păi ăsla e paltonul!” l-a 
informat prietenul. 

— „Da? E paltonul? ..” s'a mi- 
rat teribil! de mut tânărul poet. 


DISCREȚIE 


A propos de paltoane. 

George Voinescu, brunetul 
caricaturist al nebunilor, şi-a 
făcut zilele trecute apariţia în 
cafenea, îmbrăcat în cunoscu- 
tul şi cenușiul său demi. 

După cum știți, demiul este 
un fel de compromis, care poa» 
te foarte bine sluji şi de pal- 
ton, şi de pardesiu,. 

O tânără dudue, crezând că 
demiul e nou, sa simţit da- 
toare să-i ureze: 

— »Să-ți porți sănătos de- 
miul', 

Atunci, Voinescu disperat a 
dus un deget la gură şi pri- 
vindu=și patern demiul, a şon- 
ut: 

— „st! Vorbeşte mai încet... 
Să nu te-audă.., Că el. săracul, 
crede că-i palton. 


DELA BACIU 


CETIRE 


In tânăra editură „Goerjan” a 
apărut, zilele acestea, interesan- 
tul roman „Anilina”, al lui 
Schenzinger. 


Găsind volumul pe una din me- 
sele redacției, postul Traian La- 
lescu s'a inţeresat: 

— „Ce fel de carte o fi „Ani- 
lina?” 

Ghinionul a făcut ca să se afle 
prin redacţie şi poetul calam- 
burgiu, Ștefan Baciu, care, ime- 
diat, a răspuns: 

— „Păi, nu vezi? E un roman 
de iubire. E vorba în el de două 
fete: Annie și Lina!“ 

Promitem că acesta este ulti- 
mul calambur al luj Baciu, pe 
care-l mai publicăm în rubrica 
noastră. 


BĂTAE 


La „Teatrul Comic” se repre- 
z.ntă un deiicios spectacol al lui 
H. Nicolaidi: „Luna ştie dar nu 
spune”, 

Cum se întâmplă de obiceiu 
cu spectacoie:e bune, nu prea 
vine lume multă la această „Lu- 
nă“ dea Teatrul Comic. 

Nicolaidi, totuşi, nu dispe:ă. 

Și, ca dovadă, a şi început să 





se ocupe de viitoarea premieră 
a “Teatrului său. 

Un prieten, influențat de un 
film american, cu cowboys și cu 
bătăi, a găsit că ar fi bine să-i 
dea un sfat: 

— „Prezintă o piesă cu bătă: 
pe scenă”. 

Imediat, Nicolaide a replicat: 

— „Mai bine-aș scrie o piesă 
cu bătăi la cassa de bilete, de- 


Xe 


cât pe scenă“. 


PUNCT ȘI VIRGULĂ 





Colţul cu epigrame 
MARILENEI BODESCU 


Interpreta rolului titular 
în „Luna ştie dar nu spune” 


Dac'o 'mtrebi pe Marilena 
De câţi ani ea urcă scena, 
Câna termină să-i adune. 
Luna ştie, dar nu spune... 


LUI ION IANCOVESCU 
După premiera piesti 
„Oraşul fără avocaţi” 


Orașu-i fără avocaţi 

Piindcă fugit-au consternați 

„Văzând că tu î-ai întrecut 

In pledoarii... pentru împrumut? 
JEAN MOSCOPOL 


e tea iad 


CASA BARCIANU DIN RASINARI 


(Urmare din pag. 4-a) 


Simple drepturi politice cari 
sau acordat tuturor minoritari- 
lor din Imperiul Austro-Ungar. 
afară de români, cu toate că ei, 
românii, erau în număr de l mi- 
ion 500.000 în 'Transilvania, față 
de Maghiari, în număr de 200.009, 

In acest Memorandum, iscălit 
de Doctor Raţiu, Pop de Băseşti, 
Dr. Coroian, Dr. Mihali, Triton. 
Dr. Lucaci, Daniil Barcianu, Ru- 
bin Patiţia, Mihai Veliciu, Com- 
şa, Cristea Nicolae, Gherasim 
Domide, Patriciu Barbu, Suciu, 
scris în 1284 de rânduri, ei cereau 
dreptu! de a vorbi limba lor ro- 
mânească, de a avea o şcoală ro- 
mânească, susținută cu banii lor 
româneşti, 

Memorandul a fost închis cu si- 
gilii și încredințat unei depuia- 
țiumi de 300 Români, în frunte 
cu Ion Raţiu, care avea să-l ducă, 
în Mai 1892, Impăratului, la 
Viena. 

Drumul deta Sibiu la Viena, a 
celor 300 de delegaţi, a fost fă- 
cut în plin entuziasm, cu cunoş- 





Notiţe literare 


»VIRTUȚILE SUFLETULUI 
BASARABEAN“ 
de PETRU CAMARNESCU 


Publicarea în broșură aparte 
a unui studiu de mică întindere: 
„Virtuţile sufletului basarabean” 
apărut în ultimul număr al Re- 
vistei Fundațiilor Regale şi da- 
torit «d-lui Petru Comamescu, se 
justifică prin bogăţia gi sub- 
stanța observaţiilor interesante 
ce cuprinde, 

Autorul acestui studiu are 0 
pregătire temeinică şi o înţele- 
sere mult exersată la cercetarea 
manifestărilor vieţii sufleteşti în 
expresia lor socială. 

Dintre „virtuțile sufletului ba- 
sarabean”, pe care l-a putut cu- 
noaşte în împrejurări prielnice, 
datorită simpatiei pină de înţe- 
legere prin care a ştiut să şi-l 
apropie, d. Petru Comarnescu 
subliniază ca o trăsătură carac- 
teristică majoră, înclinarea spre 
misticism. Ortodoxismul a înde- 
plinit pentru basarabeni aceeași 
funcţie organizatoare, în sensul 
unei trainice solidarități, pe care 
l-au avut în alte ținuturi româ- 
neşti 'aflate subit vremelnice stă- 
pâniri străine, conştiinţa latini- 
tății sau conceptul de etnicitate. 
Pentru mo!dovenii basarabeni ca 
și pentru acei transnistrieni cre- 
dința creştină a fost practicată 
şi înţeleasă „ca mijloc de sal- 
vare, iar nu ca armă de domi- 
nație în vremelnicie“. 


„HYPER'ON” (D'APRES M. E- 
MINESCU) TRADUIT PAR 
PAUL LAHOVARI 


Nu e întâia oară, prin tradu- 
cerea în limba franceză a „Lu- 
ceafărului“ de Mihai Eminescu, 
când d. Paul Lahovari face do- 
vada că posedă o înţelegere opor- 


tună și necesară despre schim- 
burile pe care o cultură ca a 
noastră trebue să le întreţină în 
mod necesar cu altele mai bo- 
sate şi de o mai îndelungată tra- 
diţie, cum este cultura franceză, 
cu care avem atâtea afinități fi- 
rești, 

Cititor pasionat al lui Flau- 
bert, despre care a publicat, în 
anii ţrecuți un studiu cuprinză= 
tor, traducător acum al lui Mihai 
Eminescu în limba lui Flaubert, 
d. Paui Lahovari aduce în aceste 
preocupări o stăruinţă, o price- 
pere şi un gust, ce trebuesc sem- 
nalate şi acelora cari îl cunosc 
doar ca autor al remarcabilei 
cărţi de nuvele: „Casa  Tere- 
kov”, apărută anul trecut. 


Traducerea în limba franceză 
a poemei „Luceafărul” e o încer- 
care meritorie, ca gest de cul- 
tură în primul rând, întrepririsă 
cu mijloace care isbutese să rea- 
lizeze uneori şi în transpunere, 
un frumos poetic, 0 poezie se 
poate sta a'ături chiar fără să 
o echivaleze, de frumuseţea pos- 
mei originale. 

Ne-au plăcut mai ales, între 
altele, aceste strofe descriptive, 
de pură vizualitate, în care apare 
Cătălin: 


Pendant ce temps un espiegle 
Et fourbe jouvenceau, 
L'echanson qui selon la regle 
A soin des commenseaux ; 


Le page qui soutient la traine 
Et qui suit d'un pas lent. 
JVad:s recueilli par ja reine; 

Un audacieux enfant 


Au front pur et teinte de rose, 
Au minois seducteur, 
Guette furtif Cateline, ose 
Plus dun regard guetteur. 


— m. nic, — 


tnța dreptului în ajunul unei 
mari cuceriri, 

Din prima zi a sosirii lor la 
Viena, Doctorul Raţiu s'a pre- 
zeutat la cancelaria împărătească 
pentru a se înscrie cu cei 299 de 
iovarăşi în audienţă. 

Apoi, mulţumit, cu inima înti- 
nerită, gândindu-se dinainte la 
zilele luminoase ale neamului ro- 
mânesc în viitor, aștepta la Ilo- 
telui de pe Ring, răspunsul, 

A aşteptat o zi, a așteptat două. 
a așteptat mai mute 

Impăraui e ocupat. Impăratul 
a plecat. Impăratul e obosit. Im- 
păratul e suferind. Şi iar Imbă- 
ratul e ocupat. 

Acum treccau săptămâni, 
mai treceau zile. 

Amânări, ezitări, răspunsuri 
ocolite, începeau să întunece pri- 
virea Doctorului Raţiu și să în- 


nu 


până în anul 1919, când Românii 
ocupând Budapesta, l-au ridica! 
odată cu toată arhiva găsită acolo 
şi l-au trimes la București, unde 
în sfârșit după 27 de ani, de 
când a fost scris, o mână, tot 
românească, a desfăcut plicul, li- 
pit în Martie 1892, 

Românii respinşi pe cale legală, 
sau întors la Sibu şi au mai aş- 
teptat câteva luni un răspuns de 
la cabimetul Resal din Viena 
Poate că au aflat că a fost tri- 
mes guvernatorului din Buda-= 
Pesta, și poate că iar au mai aș- 
ieptat câtva, până când, sătui da 
datjocora făcută, sau hatărit să 
tipărească memorandul, si odată 
tipărit să fie împărțit dea mână 
la mână şi expediat în toată lu- 
mea, în toate colțurile unde mai 
bate o inimă înțelegătoare de 
dreptate. 





Casa Barcianu: interior 


crunte frunţile delegației Ro- 
mâne. 

Insfârşit într'o zi, şi încă o tru- 
rnoasă zi de Primăvară, a sosit 
tăspunsul, frumos pecetluit, în 
ceară roșie pe care se desemna 
limpede forma vulturului cu două 
capete:  „Impăratul refuză să 
primească delegaţiunea română” 

O mai mare umilință nici nu 
se putea. 

Ce era să facă delegaţiunea Ro- 
mână, astfel disprețuită ? 

Au predat Memorandul, ch:pă 
toate regulele legii, tot închis şi 
pecetluit, cabinetului rcgal din 
Viena. 

Odată și odată, impăratul îl va 
citi. 

Azi însă ştiu că Impăratul nu 
i-a citit niciodată, şi că acele 1284 
rânduri frumos caligsrafiate n'au 
fost niciodată de nimeni citite. 

Plicul cu memoriul, fără să fi 
fost desfăcut, a fost trimes la 
Buda-Pesta, guvernatorului. 

Guvernatorul a cercetat. adre- 
sa cu numele  trimiţătorilor şi 
văzând că e vorba de Români, nu 
l-a desfăcut nici el. A ghicit omui 
că e vorba de vreo plângere, și 
dece sar fi turburat? l-a în- 
chis într'un sertar, și acolo a stat 


(Desen de Sonia Barcianu) 


Pentru această vină, cei 14 is- 
călitori ai Memorandului au fost 
socotiți drept „Făuritori de de- 
lict de răscoală”, drept provocă- 
tori, rebeli, agitatori, și au fost 
Qaţi în judecată. 

Judecarea  Doctorului Daniil 
Barcianu a venit în rând la 7? Mai 
1894, la orele 8 dimineaţa, la 
Cluj, unde a fost dus cu jandar- 
mii, în sălile redutei orășenești, 
din strada Mânăsturului;  Ro- 
mânii, în 1920, au stabilit acolo 
Cercul Militar, iar străzii i-au 
spus : Strada Memoranduiui. 

Procesul, aşa cum. a fost condus, 
a fost o parodie a dreptăţii. Pre- 
şedintele se arată de o părtinire 
revoltătoare. Juraţii insuliă pe a- 
cuzaţi, iar aceștia şi apărătorii 
lor suni atacați pe străzile Clu- 
jului, ide toziă popwaț:ia surex- 
citată. 

Daniii Barcianu şi-a luat în- 
treaga răspundere, a afirmat to- 
tul, a confirmat dar | 

„Neg însă, că prin fapta mea 
„recunoscută mai Sus, ași fi co- 
„mis vreo iniracţiune, fiindcă nu 
„conține nimic ce ar agita pe 
„Ssinguraţiei (?) sau pe naționa- 
„lişti, una contra alteia, sau con- 
„tra legilor, și ar ataca puterea 


„obligatorie a legilor, fiindcă bro- 
şura menţionată este numai co 
„petiție adresată Majestății Sale, 
„iar dreptul de a petiționa îl are 
„ori cine”. 

Condamnaţii au fost porniţi din 
Ciuj la Budapesta. La Budapesta 
au schimbat vrenul. Au aștepiat 
pe peron patru ceasuri, înconju- 
rați de curioşi şi păziţi de jan- 
darmi, au așteptat să sosească un 
mic tren de legătură, cu două 
vagoane, dintre care unul avea 
gratii la geamuri și servea tutu- 
lor deținuților ce trebutau să fie 
imati din Budapesta şi duşi la 
Vatz. 

Condamnaţilor dela Cluj li s'a 
spus: martiri, aposinii ai națu- 
nii române, bărbaţi vrednici, 
luptători naţionali, iubitori ai 
dreptăţii, ocrotitori ai adevăru- 
lui, victimele persecuției, eroi ai 
nzamului, dar aci în casă, soţia 
îi spunea „Dănuj dragă”, și toți 
ceililți „tută”, și durerea pentru 
„tată” e nesfârșit ma! fierbinte 
ca pentru un erou al neamului... 

Ajung la ultimul pachet da 
scrisori, Scrisori din închisoare, 
omate cu schițe în creion făcute 
din geamul celulei lui. Scrisori 
amârite. rezultatul a 3 iemi, 3 
primăveri, 2 toamne, 2 veri..., în 
timp ce în casa de la Răşinari, 
în dosul ușilor zăvorite, copiii 
Doctorului Dan  Barcianu cân- 
tau: 

„Nu fii mierlă supărată ! 
Nu-i robia neîncetată... 
Vine-u dalbă primăvară 
Fi-va tata” liber iară. 

Poporul însă cânta 

„Lucaci” liber iară, 


„Fi-va 


Și în sfârşit, o ultimă scrisoa- 
re: „Cum toate trec, au trecut 
şi anii mei de temniţă, și peste 
câteva săptămâni mă ”oj întoaz 
ce acasă”. 

S'a înţors, 

Desfa? lunduliţa altu: pachet 
de hârtii: Insemnări asupia ac- 
tivităţii lui culturale, întrerupte 
Ge 'doi ani, socoteii, programe. 
cheltueli cu școala copiilor, re- 
zumate de conferințeie  ţnute, 
proecte pentru un Muzeu în S.- 
biu, şi apoi, unul după altul două 
anunțuri mortuare cu late măr- 
gini negre : unul al soţiei Silvia 
Barcianu, (fiica profesorului 
Constantin Parcianu, și sora ge- 
neralului Marcel Olteanu), moar- 
tă în 1902, al doilea, al Doctoru- 
lui Dan Barcianu, din Februarie 
1903, câteva luni abia după moar- 
tea soţiei, doborit de durerea de 
a fi pierdut-o. 

Leg la !oc funduliţa, și închid 
sertarul unde se păstrează atâ- 
tea bătăi de inimă și atâta zbu- 
cium, 

„Dumnezeu: să ajute Ţării 
Mele, ca mulți copii să poată 
păstra cu acesași mânarie docu- 
mentele scrise despre tatăl lor, 
mărturii sublime a unei vieți tot 
ațât de limpede și de pură ca un 
cristal. . . 


OLGA GRECEANU 








Era primăvară. Soarele cald. Ana își 
auzea pasul sunând deslușit pe calda- 
râm. Se simţea ușoară, diafană, fără 
importanță. Pe strada pustie pasul ei 
avea ceva nostalgic, umblet de pasăre 
așezată pe picioare înalte și subțiri, 
purtat pe iiniștea unui câmp trist și gol. 
Alături de Ana, Lucia Stavri, mama ei, 
umbla tăcută, liniștită. 

Strada era pustie. Totul învăluit în- 
tr'o lumină rară, şi clipele plutind în 
aerul blând, se opreau locului, neștiind 
încotro să plece. Oraşul era mort. 

„Astea sunt uniforme nemțeşti“, își 
spunea Ana ca o încercare, dar nu mai 
simţea nimic ca și cum durerea, prin 
acuitatea ei dela început, sar fi tocit. 
Ştia că odată oamenii aceștia străini 
vor' pleca, dar timpul trecea atât de 
„greu, încât părea nemișcat. De aproape 
doi ani, orașul murise... aproape doi ani 
de când răzobiul începuse, de când fie- 
care gest era provizoriu, făcut numai 
ca să macine ciipele, 

De câtva timp Ana simţea o revoltă 
mocnind împotriva zilelor cari treceau 
fără să aducă niimre, fără să cuprinză 
nimic, decât numai și numai aceeași 
așteptare obositoare. 

Acum mergea cu mama ei la dentist, 
o plictiseală, apoi altă plictiseală, se va 
reîntoarce acasă unde o aştepta profe- 
soara, domnişoara Hormniman's, cum îi 

ea Ana dip pricina unei cutii de 
ceai Horniman's de care profesoara 
nu se despărțea niciodată și în care a- 
duna de pe la eleve zahăr, cafea sau 
alte delicatese greu de găsit în timpul 
ocupaţiei. Şi Anei îi era groază de fe- 
meia aceasta săracă, nemăritată, neno- 
rocită, urită, cu ochii veșnic plini de la- 
crimi, cu glasul monoton. Știa că lângă 
ea i se va face somn, intolerabil somn, 
cu pleoape din ce în ce mai grele cari 
nu pot fi reţinute deschise cu cazna în- 
tregului trup. 

— Ce ai? o întreba inevitabil dom- 
nișoara. 

— Sunt... obosiţă. 

— Intotdeauna ești obosită. 

— Am umbiat mult pe jos. 

Aci profesoara suspina. 

— Da, e greu fără tramvaie! Eu care 
trebuie să alerg toată ziua pe jos, la 
eleve ! 

Şi Ana îşi da seama că ar fi vrut să 
vadă un surât de lumină pe fața aceea, 
dar nu din milă ci numai pentru că îi 
era ei prea greu să stea atâtea ceasuri 
pe săptămână închisă în odaie cu acea- 
stă ființă făcută parcă din cenușă. Se 
plictisea cu ea peste măsură, până la 
exasperare. 

— „logaritm de... logaritm... 

La colțul ochilor profesoara are cute 
mărunte cari se încrețesc când încear- 
că să surâdă. Totuşi domnişoara Horni- 
man's nu Sa fardat niciodată. Nici 
mama domnișoarei Hormiman's nu sa 
pudrat niciodată. Despre lucrul acesta 
domnișoara Horniman's vorbește ca și 
cum ar constitui semnele unui blazon 
familia). 

— 'Te uiţi la mine ca şi când nu mai 
mai fi văzut! 

— Niciodată nu ai vrut să te măriți, 
domnișoară ? a întrebat-o Ana într'o 
zi, nemai putându-se stăpâni. 

Domnișoara a tresărit. 

— Nu... nu m'am hotărît mictodată,,. 
până acum... 

— Dece ? 

— Dacă ar fi cel puţin timpuri nor- 
male... să nu alerg așa toată ziua pen- 
tru o pâine... 

Şi domnișoara a început să plângă. 
Asta înseamnă că lecţia a luat sfârşit, 
căci altfel, oricât de anormale ar fi 
timpurile, domnișoara Horniman's n'ar 
scurta din leeţie cu plânsul. 

Lucia Stavri şi Ana ajunseră în fața 
casei dentistului, intrară în salonul de 
așteptare și se așezară tăcute pe cana- 
peaua cea mare de piele a încăperii. 
Intunerecul şi răcoarea odăii erau plă- 
cute. Lucia Stavri luă de pe masă ga- 
zeta „Lumina“ şi alte câteva ziare nem- 
țești. Citea cu atenţie. Ana îi vedea 
fața aplecată asupra gazetei. Obrazul ei 
cuprindea o linişte resemnată. In părul 
castaniu, o şuviţă de păr alb curat a- 
şeza o podoabă curioasă. Intreaga ei 
fiinţă avea ceva îngrijit, ponderat, cin- 
stit. Părea hotărită să fie răbdătoare. 
Câteodată Ana, privind-o, îşi da seama 
cât suferise în ăşti doi ani de război, 
de despărțire. O tristeţe, o oboseală își 
așezase semneie pe orice trăsătură, pe 
orice surâs. Ar fi vrut să o ajute dar 
nu găsea nici un cuvânt, nici un gest 
exterior, numai o căldură dureroasă în 
suflet şi imediat redeșteptată grija 
imensă pentru tatăl ei dela care, de 
când plecase, nu mai avusese nicio 
veste. Şi aci tot numai așteptare, re- 
semnare, nemișcare.,, 

Acum, în odaia asta rece și întune- 
coasă vedea în jurul ei aceeași oameni 
ca întotdeauna, aceleași fețe posomo- 
rite, cari stau plictisiți. Timpul trecea 
încet. Și deodată Ana simți o revoltă, 
o furie. Cu vioiență, dori o schimbare, 
ceva care să strice monotonia în care 
i se părea că se mișcă inutil. Se simţi 
atât de tristă de povara acestor gân- 
duri, încât lacrimi îi umplură ochii, 
Toate lucrurile erau grele, încete, plic- 

" 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taza poştală plătită în mumerar conform aprobării dir. G-le P. T.T. 





Peace Ze 7 CI 


tisitoare. 
bucurie. 

Deprimată, obosită îș apăsă tare şi 
îndelung ochii cu vârful degetelor reci 
ca să potolească arsura lacrimilor re- 
ținute, 

„Am început să semăn cu domnișoa- 
ra Horniman's, îşi spuse, am să bâzâi 
petru orice”; dar în gând nu era surâs, 
ci tot numai revotă inutilă, 

Rămase însă așa multă vreme. 

Când privi din nou în odaie, văzu 
lângă uşa care deschidea spre odaia de 
lucru a doctorului așezată pe un scaun, 
o ființă care îi păru extraondinară, 
Niciodată nu văzuse o asemenea faţă. 
Totul era straniu, într'atât încât Ana 


Nimic nu avea viaţă, sens, 





Tăuasase inmarmurită, cu privirea le- 
gată. 

Faţa aceea părea de ivoriu mat şi 
parcă transparent, ochii verzi, palizi şi 
ei, aveau seninătatea dispreţuitoare și 
liniștită a animale.or sălbatice prinse 
în cușcă. Clipeau rar, iar pleoapele a- 
plecându-se peste imensitatea privirii, 
păreau conştiente de valoarea mișcă- 
rii lor, 

Privirea aceea, oprită asupra Anei, 
nemișcată, fixă, părea cuprinsă parcă 
de un gând unic, îndepărtat și etern. 

Ana primi drept în ochi privirea 
verde. Inima îi bătu mai repede. Dar 
privirea imediat se depărtă cu o miș- 
<are liniştită şi indiferentă. Totul se 
potoli ca seara odată cu apusul soa- 
relui. 

Ana se simţi turburată. 





UNIVERSUL LITERAR 





E 


(Episod inedit ) 


către Lucia 


— Spune-mi, șopti Ana abea respi- 
rând, domnişoara de acolo e foarte fru- 
mioasă, nu? 

Lucia Savri privi cu mare atenţie 
spre ființa arătată. Se întoarse apoi 
discret către Ana şi îi spuse cu acecași 
şoaptă catifelată : 

— Da, foarte frumoasă, dar mai ales 
stramie. 

Niciodată Ana mu bănvise că poate 
exista o asemenea față și mai ales 0 
atât de supranaturală privire. 

Părul ei era bogat, negru, cu reflexe 
arămii, ca acelea ale lemnului de vio- 


DR 


Ei EAT 


loncel. Un păr tăiat scurt, ondulat, 
extraordinar de frumos. 

Mai târziu, încet, înălță pleoapele, 
căută în jurul ei şi privirea aceea se 
aşeză iar asupra ochilor Anei care o 
o aștepta. Era îmțelegere şi chemare 
parcă... 

Privirea Anei se oferi întreagă ce- 
leilalte priviri și um val de sânge care 
purta bucurie i se urcă în obraz... O 
mare nelinişte o cuprinse. Ştia, era si- 
gură că trebue să facă ceva pentru a se 
apropia de ființa aceea. După câteva 
clipe, maşinal, o întrebă pe Lacia Sta- 
vri, aplecându-se până a-i atinge ure- 
chea: 

— Mă lași să o întreb la ce coafor 
merge? Mi-ar plăcea să fiu pieptănată 
ca dânsa. 

— Lucia Stavri o privi cu uimire. 





— Bine înţeles, faci cum vrei, dar 
ce idee ! | 
Ana rămase locului. Inima îi bătea 
repede. li era necaz că se simțea atât 
de timiaă. 

„Nu are de ce să se supere” se gândi, 
dar rămase tot nemişcată. Vedea acelaș 
du-te vino tăcut al clienţilor care îi 
arăta că timpul trece... 

Mai târziu, când se sculă şi merse 
către ființa aceea, o făcu fără să-şi dee 
seama, cu mișcări inconștiente ame- 
țite, ca sub o poruncă, 

Cu cât se apropia, privirea aceea i 
se părea că se schimbă, mai palidă, din 
ce în ce, cu transparenţe lichide, ireale. 

— Dacă nu supăr, şopti Ana, aş vrea 
să ştiu adresa coaforului dumitale... 
dacă nu supăr.., 

Glasul îi tremura uşor. 

Ana simţi așezarea unei mâni reci și 
ușoare pe mâna ei. Răceala aceea i se 
urcă pe braţ și alunecă apoi dealungul 
întregului corp ca un fior. Mâna nu se 
mai mișca. Părea că pătrunde în în- 
treaga făptură a Anei şi Ana se simţi 
aproape de ființa aceea, aproape cum 
nimeni nu i-a mai fost vreodată. 

— Cu plăcere, răspunse un glas. 
Dacă vrei, o să mergem împreună... zi- 
lele astea. i 

Mâna se depărtă, dar pe locul unde 
fusese rămase o răcoare uşoară şi blân- 
dă ca urma unei sărutări, 

— Mulţumesc, şopti Ana și privirea 
i se furişă spre pământ. Se simţea pro- 
tund înduioșată. Un elan generos o 
înălța spre orice sacrificiu. 

— Am eu grije. Iţi voi spune. Mer- 
gem amândouă, mai şopti glasul. 

-— Mulţumesc. 

Ana se îndepărtă. Se întoarse la lo- 
cul ei. Mama ei o privi întrebătoare. 

— "Ţi-a dat adresa ? 

— O să meargă cu mine... a spus. 

— Da? Și când? 

Glasul Luciei Stavri se făcuse as- 
pru, rece, 

— Zilele astea... O să-mi spue ea. 

Lucia Savri nu putu reţine un surâs 
în colțul buzelor. Ana se așeză lângă 
ea, liniştită. Fiecare trăsătură cuprin- 
dea o încredere proaspătă, aprigă, de 
fruct crud. i 

Dar Ana înţelese din glasul mamei 
ei tot ce gândea. Văzuse privirea ei cer- 
cetătoare aşezată asupra ei, neliniştită, 
şi apoi acel surâs ușor ironic, dar în 
Ana triumfa o victorie, o certitudine. 
Simţea încă atingerea aceleea așezată 
pe mâna ei, răcoarea rămasă ca în 
urma unei sărutări și în sufletul ei a- 
ceeași căldură gata de-a se jertfi în- 
treagă. Clipa fusese clară. Niciodată 
nu o va uita. O exaltată bucurie îi um- 
plu sufletul, dar temându-se de paza 
mamei €i, care sta alături, rămase ne- 
mişcată. 





= Fragment — 


„Pe uu album — 


Recunoaște-mă ; l-am 
transcris pentru tine. 


„Patru zile de când sunt 
aici. Singur, ca 'mtr'o temă 
romantică, Faptul de-a fi găz- 
duit la Mânăstire n'are decât 
să accentueze nota. 

Munții se lasă mai mult 

ghiciţi. Mai ales în Est. Per- 
delele de ploaie îi acoperă 
mai toată vremea, și când — 
pentru scurtă durată — norii 
fug pe jghiabul văii, pe acolo 
pe unde şerpueşte şi şoseaua, 
cej care au mai rămas se 
strâng în sublime valuri de 
ireal, sdrențuiţi de colții ma= 
iestoşi ai vârfurilor. 
La câțiva zeci de metri doar 
este satul — dar n'am apucat 
încă să mă duc până acolo, 
Este atât de odihnitor să stai 
în jilțul din balcon, să pri» 
vești la micile chilii de din- 
colo de grădiniță, la Părintele 
Miron care coase de zor la co- 
manacele călugărițelor, Im şo- 
pronul de lângă odaie, Fratele 
Grigore îngrijește de-o fiertu- 
ră pentru cină. 

Linişte„. Linigte. 

Azi noapte au cântat cucu- 
vaele. Le-am ascultat cu ace- 
iași plăcere din copilărie, când 
trecea pe însoritele străzi ale 
orașului, flașnetarul. 

— Cucu-veau; cucu-veaul 

Altădată, poate mi sar fi 
părut şi mie cântul ăsta, în 
noapte, sinistru — acum, însă, 
mi se pare minunat, poetic. 
Imtratât, încât pot să-l înțe- 
leg ce l-a determinat pe Ed- 
gar Poe să-și aleagă în fioroa- 


sa-i și celebră poezie corbul. 
(Aceasta îţi dă un sentiment de 
silă, de amară scârbă — pe 
când cucuveaua te cheamă *n 
moapte, întocmai ca'n vrajă, 
ursitoarele. 

— Cucu-veauj; cucu-veaul... 

Cântul ei este prohodul zi- 
lei care a trecut şi invocația 
somnului, visului, zeilor... 

— Cuou-veau; cucu-veaul,., 

Splendidă rugăn noapte. 

Plouă, însă, rece şi urât. 

Streașinele sau adunat în 

sobor de cobe pentru moarte 

Ploaia asta atât de discor- 

dantă!... 

Aşi vrea să fie soare, A- 
tunci, însă aşi colinda pe 
munţi. N'ași mai scrie. De 
fapt, scrisul nu are nici o im- 
portanță. Chiar cred că voi 
rupe  paginele astea — ori 
mam să-ți mai înapoiez albu- 
mule 

Altul mi-a fost sufletul când 
ți l-am cerut, 

Participasem amândoi la o 
după masă stupidă. Fumasem, 
fiindcă altceva maveam ce 
face; toată vremea minunân- 
du-mă cum M. nu plesneşte 
de bogăția argumentelor în- 
îro mereu neinteresantă pen- 
tru mine discuție. Seara ţi-am 
şi spus părerea mea cinstită 
pentru ceeace se întâmplase. 
Dar, ca totdeauna, au fost lu- 
cruri pe care nu ţi le-am pu- 
tut spune, pe care mă gân= 
disem să ţi le scriu aici. A- 
cum, însă, aş renunţa la orice 
mărturisire, 

Aşi vrea să stau locului, ne- 
mişcat zile 'ntregi, Să nu mă 
maj sbucium de nimic, să nu 


mai știu nimic. Să dorm mâ- 
Teu... 

Un prieten îmi făcea, cu 
câțiva ani în urmă, o teorie 
asupra fericirii: — „Omul, 
pentru a fi fericit, trebuie să 
aibă bani mulţi. Va cheltui 
din ei şi va obține fericirea. 
Nu totală. Sunt culmi pentru 
care dacă ai sacrifica toţi ar- 
ginții şi tot nu le-ai putea a- 
tinge. Și totuși, îți rămâne o 
singură dar mare posibilitate: 
somnul. Visând, trăieşti a- 
tâtea...” 

La ce toate astea? 

Un pasagiu  deadreptul i» 
nutil, 

Dar câte lucruri nu sunt 
inutile din ceeace facem a- 
cum? Insuşi faptul de-a trăi 
este atât de plictisitor, Viaţa 
asta cu posibilități de evada» 
re doar în propria-ţi fantesie 
şi totalmente interzise exte- 
riorului, 

Fără realizarea factică, o» 
biectivă, aq eului din cauza 
permnanentului conflict cu le- 
giuirile şi, mai ales, prejude- 
cățile sociale. Te supără îm- 
tmatât încât, deseori te ispi- 
teşte a renunța să mai tră- 
ieşti, Eşti doritor de-a pleca 
dincolo de azi, de aici. Dincolo 
— cum îmi place să spun — 
în Impărăţia Marelor Intre- 
bări şi tot atât de Marelor 
Tăceri, 

Există o bucurie în a dis- 
pune de tine. 

O bucurie care merge până 
la delir atunci cână îţi îngă= 
dui să-ți ridici viața singur. 
(A nu se confunda cu banale 


și idioate sinucideri din cine - 


ştie ce motive). Este o bucu- 
vie imposibil de comparat cu 
alta, fiindoă nu cred ca vre» 
una din cele pământești să î 
se poată alătura, Condiţia sin- 
gulară: să fii conștient de asta. 
Să trăieşti până la ultimele pi- 
cături de sânge. Să le simţi şi 
pe acestea cum te părăsesc. 

(Eram tânăr. Atât de tânăr, 
incât să cred că totul se redu- 
ce la mine și să nu mă intere- 
seze altceva nimic. Atunci, 
mi-am pus şi problema acea- 
sta: a trecerii voluntare din- 
colo, — Ce este acolo, mă în- 
teresa prea puţin; credeam că 
ştiu tot ce este aici. Și asta era 
suficient pentru mine. Dacă 
ar fi să-mi revăd însemnările 
de atunci, le-ași intitula ori- 
când Odă mie. Mă credeam un 
semizeu, hotărindu-mi  desti- 
nul. Mai mult, mă vedeam e- 
xecutându+mi»l. 

Din prea mare egoism, ni- 
mănui, niciodată, nu i-am po- 
vestit suprema satisfacţie pe 
care am trăit-o zi de zi proec- 
tându-mi şi  închipuindu-mi 
indeamănunțit șim mai multe 
feluri trecerea dincolo, 

Nu mă 'nspăimânta moartea. 
Așa credeam. Și n'avea dece 
— dar amânum marea hotă- 
rîre. Apoi, singur, am obser- 
vat că asta sa 'ntâmplat de 
câteva ori. 

De ce să nu recunosc? — 
am ratat hotărtrea luată. Mă 
gândeam la ce va spune lu= 
mea, părinții, prietenii,,, 

Suprema cireumstanță este, 
însă, alta...) 


. . . e . . . Li e. 


EUGENIU V. HARALAMBIE 


1 Noembrie 1941 ==——== 


de HENRIETTE YVONNE STAHL 


Câteva minute mai târziu, ființa a- 
ceea dispăru în odaia de consultații. 
Uşa se închise în urma ei. 

Atentă. Ana auzi din odaia de lucru 
un râs tăios, scurt şi grav totdeodată. 
Râsul se înălță de cateva ori cupă 
pauze lungi, identic, ca o frază repe- 
tată pe de rost, repetată mecanic ae- 
câteori era nevoe, hRâsul trist avea o 
rezonanţă metalică şi se oprea brusc 
ca vibraţiile unor coarde atinse cu 
mâna. 

Uşa se deschise şi în cadrul ei ființa 
aceea reapăru. Când trecu pe lângă 
Ana, privirea ei verde alunecă spre ea 
ca o mângâere. Plecă. Pasul ei era lin, 
armonios, aerian, 

Ana întră cu mama ei în sala de 
consultații. Aci era linişte. Se auzea 
Dumai din timp în timp instrumentele 
Jovindu-se de masa de sticlă. Ana nu 
se mai putu stăpâni şi întrebă brusc: 

— Domnule doctor, cine este domni- 
şoara care a plecat acum de aci ? 

— Domnișoara Marta Veniamin 
Vrânceni, 

— E toarte stramie, spuse Lucia Sta- 
vri. Stă în București? 

— In ultimii ani a stat la Predeal. 

— Bolnavă? ! 

— Poate. Plămânii, se spune, Eu aș 
crede nervii. Dealtiel, de o inteligență 
uimitoare, salipitoare, originală. 

— Cu ce se ocupă ? 

— Foarte contuz lucru! A studiat 
pianul la Leipzig... iar acum, mi sa 
spus, mama ei mi-a Spus, că vrea să 
termine liceul, pe care îl întrerupsese, 
şi să facă medicina, 

— Câţi ani are? întrebă Ana care as- 
cultase cu aviditate. 

— Douăzeci, douăzeci şi doi poate. 

— Şi... în ce clasă e? 

— Nu ştiu, Fleacuri. Cum o să stea 
să înveţe să dea examene când, acum 
câteva luni chiar, când a venit adusă 
de mama ei la mine, nu umbla pe jos 
şi nu voia să dea mâna cu nimeni, 
Niciodată nu întinde mâna nimănui. Şi 
azi încă, gestul o costă un efort vizibil 
şi, dacă poate, îl evită. 

— Pentru ce nu dă mâna cu nimeni? 
Se miră Lucia Stavri. 

— Ceva nervos, mi-a spuse mama ei. 
S'ar fi surmenat cu pianul şi de atunci 
a rămas aşa.. 

— E de familie bună ? 

— Mama ei pare foarte simplă. Fată 
de preot din Brăila. Tatăl domnișoarei 
Vrânceni e cunoscut în anume cercuri 
politice... liberale... Probabil, sunt şi 
ioarte bogaţi. Ea însă, fata, e de o ori- 
ginalitate neobișnuită. 

— Da, se vede. 

In timp ce doctorul lucra, Ana se 
plecă cu hotărîre asupra caetului unde 
erau scrise vizitele şi văzu numele 
Martei Vrânceni însemnat pentru joi; 
iar la plecare, când doctorul le dete 
oră pentru ziua de Vineri, Ana spuse: 

— Vineri... vine domnişoara la lec- 


In glas avea stială. li era rușine că 
minte. 

— Atunci, Joi? 

— Da. 

— Eu însă, spuse Lucia Stavri, dacă 
se poate aş veni tot Vineri. Joi sunt 
ocupată. 

— Bine, rămâne aşa: domnișoara Joi, 
dumneavoastră Vineri. Ora ca deobi- 
cei, aceeaşi. 

In hall, așezându-și pălăria, Ana se 
uită cu o atenţie violentă în oglindă. 
Era parcă prima dată că se vedea, to- 
tal conştientă :de prezenţa ei, ea, Ana. 
Orice se va întâmpla în viaţă, ea nu va 
fi niciodată altcineva decât ea, petoet- 
juită cu ochii, gâtul, părul, umerii ei. 
Iși va purta trupul acela viaţa întrea- 
gă. Vopseli, farduri, haine, sănătate, 
emoții, vârstă, nu vor fi decât lucruri 
secundare, lucruri de suprafaţă, cari 
nu vor putea schimba niciodată ceeace 
exista și se numea Ana, așa cum, între 
o caricatură şi un portret ori cât de 
flatat, recunoști pe acelaș om, unul și 
acelaş, imuabil. Efortul de-a se întrece 
pe sine, de-a căuta ceva exterior, chiar 
dacă efortul sar fi întins pe timp de 
o viaţă şi ar fi consumat puteri supra- 
omeneşti, nu va reuși oare să depă- 
şească graniţele trupului care o con- 
tura? 

Ana avu o mișcare de-a se strânge de-a 
se feri. Purta parcă povara devenită 
deodată conștientă a întregii ei vieți. 

— Ana, nu vii? întrebă Lucia Stavri. 

— Imediat, mamă. . 

In minte nu avea nici un fel de gând. 
Se trezi mai târziu când trecu pe străzi 
cunoscute și, înainte de-a găsi firul 
gândurilor, ştiu că se întâmplase ceva 
însemnat. Apoi, îi răsăriră în minte 
ochii aceea de lumină verde a Martei 
Veniamin Vrânceni. 

Abea acum îşi da seama cât de pa- 
Hdă era fața aceea. Fruntea îngustă, ca 
a statuilor egiptene, — gândire concen- 
trată și fatală, — era subliniată violent 
de dunga sprâncenelor îmbinate şi des- 
tinse apoi în lături ca aripele păsărilor 
în zbor... Marta. 


Dim romanul sub tipar, la „Editura 
Contemporană”, 





Nr. 24464-938,