Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0038

VAIVIEPSUL LIIIDAR 


ANUL XLVIili e Nr. 38 


PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă “ub No. 163 Trib. Ilfov; 








“Din ramele iatacului vecfii 


Omicul alb de pe comoda bătrână 

Sună subțire și straniu ceasul străin... 
Picură timpul adânc din plină fântână 
Peste iatacul străbun cu divan și cu scrin. 
Și cine usa deschide cu teamă, nu ştie 
Că fata în crinolină din ramele vechi 
Și-aşteaptă, sfioasă, și astăzi iubitul să vie 
Romantic, cu barbă și plete, joben pe urechi... 
Şi cine ușa o crapă, cum o să creadă 

Că jupânita din ramă cu ochiul viclean 
Tot mai pândeste la scară să vadă 
Calpacul blănit cu samur al Marelui Ban. 


ION PILLAT 





Filatelia, Sportul şi... 
Eminescu 


de ŞERBAN CIOCULESCU 


Abia am isprăvit cu redactarea titlului, că mi-am şi dat 
seama de greșşita ordine ierarhică: nu tilatelia se cuvenea 
pusă în fruntea acestor „valori spirituale”, ci de bună seamă 
sportul. Dar pentru că iaptul pe care vreau să-l relev, este 
de natură filatelică, am iost silit să răstorn valorile, cu nă- 
dejdea că sportivii noştri eminenţi nu mi-o vor lua în nume 
de râu. Urişicât, ca să nu las o umbră de îndoială asupra or- 
todoxiei mele axivlogice, voi mărturisi că nu socotesc nimic 
superior pe această iume, sportului; sau, dacă definiţia nega- 
tivă ar părea suspectă, aş rectifica în termeni pozitivi: spor- 
tul ieste valoarea care se aşează pe treapta cea mai de sus în 
ordinea spirituală. Şi cu această mărtune de credinţă, mi-ar 
mântuit sutietul! Inir'adevăr; nu realizează sporuul şi numai 
sportul, cumpăna dreaptă dintre trup şi suilet? Cum Sar in- 
deplini deziaeratul dictonului latin cu amintea sanătoasă în- 
tr'un trup sănătos, dacă p'ar veghea sportul, cu feţele-i miul- 
tiple ? 

Eu unul, ca martor al vremii noastre şi chiar ca educa- 
tor, nu-mi pot stăpâni mulţumirea, când în fiece dimineaţă, 
la arele şapte şi jumătate, văd tinerimea studioasă îndreptân- 
du-se plâcuri-pâlcuri spre şcoală cu ziarele sportive larg des- 
chise, Alaturi, tuncţionari adulţi, îşi târăse, fară nici o tragere 
de inimă, membrele ostenite. Ve ce nu iau piidă de la admira- 
bilui nostru tineret, cure a găsit leacul impotriva necazurilor 
şi elixirul încrederii în viaţă? Ce bine vâd cu gândul, compor- 
tarea odraslelor noastre, în puterea cărora sta viitorul ţarii.se 
Pe masa de lucru, ziarul sportiv, sau mai multe, ca să se con- 
îrunte vederile, cu metodă; alături, mai multe sau mai puţine 
cărți de şcoală, care vur strâjui instrucţia copiilor. Nu prea 
muite, ca'n trecut, când se ialsitica sufletul şcolarilor, cu în- 
văţătură. Cât mai puţine, aşa. de sămânță, lar în sertar, al- 
bumuli de marci pustale, cu uitimele nvuraţi. Copiii uvyiri se 
ţin astiel în curent cu ce se petrece în lume, prin mijlovirea 
organelor sportive şi a vitrinei îilatelice, Si nu e bine? Ast- 
fel, bunăoară, a putut ajunge până Ja urechile lor, svonul des- 
pre existenţa unuia, Eminescu. 

Intr'adevăr, cu prilejul semicentenarului eminescian, o- 
ficiul nostru poștal a găsit cu cale să serbeze evenimentul, 
printr'a serie de mărci, — nu prea multe. Sau, în limbaj fila- 
telic: în amintirea unui scriitor de valoare, două „valori”, de 
5 şi de 7 lei. Nu este destul de generos? Am putut admira, mai 
la toate vitrinele tutungeriilor din Capitală, filatelic prevă- 
zute, cele două valori”, cu reproducerile totografiilor bine- 
cunoscute, ale lui Eminescu la 20 şi 29—30 ani. Negru cel de 
5 lei, vişiniu cel de 7, timbrele au limbajul lor simbolic, ce ne 
scapă nouă, profanilor şi pe care nu vor să ni-l divulge copiii, 
iniţiaţi. De ce o îi aşa de cernit Eminescu, la 20 de ani şi cu 
un mult prea vag fond de lumină, în jurul capului? Și de ce 
i-a crescut, la 30 de ani, o aurevlă, vişiniei întăţişeri fotogra- 

fice? Asta ţine de puterile oculte ale P. T.-ului, care a contri- 
buit pe toate căile la punerea în valoare a lui Eminescu, în 
luna comemorării lui, 

In timp ce municipalitatea îi ridicase un pavilion şi îi ti- 
părise o ediţie nouă, de ieftin lux, în timp ce kundaţia pentru 
literatură şi artă „Regele Carol ll” pregătea textului poeziilor, 
cea mai sărbătorească faţă, în timp ce ţara întreagă se lua la 
întrecere cum să consfinţească mai potrivit legătura ei mistică 
cu marele paet, poşta română ii distribuia chipul prin zeci de 
mii de timbre. Era, întradevăr, cel mai potrivit mijloc de a 
răspândi svonul sărbătorii: ca o trâmbiţă ce ar răsuna până 
la toaie hotarele ţării şi mai departe... Că aci au cam inter- 
venit speculanţii; sustrăgând mii şi mii de serii, de la oficii, 
ca să le pună apoi pe piaţă, cu prețul umflat, ăsta-i un acci- 
dent de minimă importanţă. La urma urmelor, scumpirea se- 
riilor cu chipul iubitului aostru Eminescu, ar înfăţişa, în sim- 
bolismul iilatelic, însăşi sporirea valutei eminesciene, 

Aşa, încetul cu încetul, au dispărut seriile dela poşta cen- 

trală şi s'au înmulţit cele de la vitrinele spevculei. Dar ce 
folos! Bi-tonia celordouă „valori”, ajunsese monotonă, Tim- 
brele Eminescu îşi trăiseră ceasul, înainte de a se fi sărbătorit 
semicentenarul, — deoarece, uitasem să scriu că, anticipativă 
ca întotdeauna, poşta română fusese gata cu timbrele mult 
înainte de data comemorativă. Alte evenimente, alte serii de 
mărci, se succedau într'o polichromie mai generoasă decât ne- 
grul şi vişiniul, eminesciene. 

Atunci, s'a găsit mijlocul ca să se pună întradevăr în va- 
loare chipul Luceafărului nostru, prea de timpuriu stins, Fila- 
telia e înir'adevăr de o ingeniozitate neinchipuită. Cine ar 
putea-o prevedea, necum întrece? 

lată, ne-au iăcut cinstea fraţii italieni să ne trimită o 
echipă de football. Peninsularii au catadicsit şi să ne cam bată. 
Dar ce-are aface! In timp ce echipele svârleau mingea, ba cu 
piciorul, ba cu capul, spre mai marea glorie a „spiritualităţii” 
continentale, un oficiu poştal funcţiona înfrigurat, la intrare, 
Filateliştii, în convoi care ar fi fost nesfârşit, dacă nu sar 
îi compus mai ales din negustori, îşi stampilau seriile, cu pe- 
cetea: Matchul de foot-ball, România-ltalia, Bucureşti, 11.VI. 
1939. Yot anticipativ morţii lui Eminescu. Şi astfel, după ce 
se răsuflase succesul de curiositate al timbrelor poştale emi- 
nescienc, ştampila sportivă i-a asigurat o recrudescenţă nea- 
şteptată, 

Intradevăr, apreciaţi şi d-voastră! O serie de mărci Emi- 
nescu, de valoare nominală 12 lei, se negociază la 17-—20 lei, 
pe piaţă. Dar cele cu pecetea matchului Romnia—ltalia, din 
clişeul nostru? Ele valorează, la negustorul român, 60 lei. E 
de prisos să spun că evreul, mai eminescian decât românul, 
l-a ridicat pe idolul său, la preţul de 100 lei. Nu e drăguţ? 
Eram noi eminescieni, dar cu concursul footballului şi al fi- 
lateliei, am ajuns să-l preţuim pe Eminescu la adevărata va- 
loare. Oferim şi cetitorilor noştri plăcerea de a vedea chipul 
netericitului poet; spiritualizat de pecetea sportivă. 
—————— (Vezi paz. 8-a) 

P. S. E de prisos să adaug că instituirea unui oficiu poştal 
în pavilionul Eminescu, n'ar fi dat rezultate. Poşta română a 
ştiut ce face, săltând preţul seriilor Eminescu, cu nobila ştam- 
pilă footballistică. Şi apoi, mar fi avut haz, o marcă Eminescu, 
cu pecetea: Pavilionul Eminescu! 


ABONAMENTE ; Li 220 pe 1 an 


„120 pe 6 lani 


Autorităţi și instituții — Lei 500 


Ion Andreescu 








REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIAJ 
BUCUREȘTI | Str, Brexolanu 24-25 
TELEFON 3.30.10 








Interior de pădure 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


SAMBATA 23 Septembrie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





de 


Colegiul Sainte-Barbe era 
în inima Cartierului latin, 
sub umbra  Panteonului. O 


clădire venerabilă şi o curte 
înconjurată de ziduri roşii. 
Director era  „excelentul“ 
Favre, iar profesor  princi- 
pal „eruditul şi  stimatul'“ 
Levy-Brul. Nu știu dacă 
S'ar putea spune căn acest 
colegiu, unanim recunoscut 
şi celebru, se învăța prea 
mult. Amintirile celor care 
au trecut prin el sunt lega- 
ţe esenţial de frenezia ado- 
lescenţii lor și de apropia- 
tele lor speranțe de-a intra 
în Şcoala Normală Superi- 
oară. Incere să evoce ceva 
din  neastâmpărul acestui 
colegiu șters odată cu tine- 
rețea acelor generoşi şi tran- 
sparenţi tovarăși. 

Charles Peguy a venit la 
Sainte-Barbe după anul lui 
de voluntariat. Singur, cu o 
figură care trăda o mare in- 
dulgență, o mare bunătate 
și o imensă „milă activă“, 
dar mai mult nimic. A in- 
trat în „curtea roşie“ la 
braţul lui Henri Roy, cu ca- 
re legase o prietenie dura- 
bilă în anul de ospitalitate 
dela liceul Lakanal privind 
în fiecare dimineaţă, prin 
geamurile sălii de lectură, 
iepurii ducelui de Trâvise 
cum alergau prin rouă. Au 
urmat apoi alte prietenii. 
Intâi, cu prea iubitul şi pre- 
țuitul Baudouin, tânărul a- 
cela tăcut, pe care nu l-a 
văzut nimeni învățând, dar 
care era întotdeauna cei 





Duiliu Zamfirescu si Maiorescu 


La începutul anului 1883, Duiliu 
Zamtirescu începe să vorbească des- 
pre şedinţele Junimei, din casa lui 
Maiorescu, ceea ce înseamnă că în- 
cepuse să le frecventeze. La 30 Mar- 
tie sunt citțite, fără să se arate au- 
torul, două poezii ale lui. In sfârșit, 
scriitorul fusese admis, măcar sub 
o formă anonimă, să participe activ 
la şedinţe. Faptului îi dă o așa mare 
însemnătate, că îl consemnă €l în- 
suși. Când, un an mai târziu, o poe- 
zie îi era publicată în Convorbiri, 
legătura cu acest cerc i se păru atât 
de definitivă în cât curând încetă 
colaborarea la România liberă, 

Este indiscutabil că frecventarea 
lui Maiorescu a fost fructuoasă, că 
şi literatura română şi Duiliu Zam- 
firescu nau avut decât de câștigat 
din ea. lar nu e mai puţin adevărat 
că şi înainte de acest contact scrii” 
torul trădează un interes remarca- 
bi] pentru cultură. Nu va dovedi a- 
ceasta, fireşte, numele pe care je 
vom întâlni atât de des ale lui La- 
martine, Hugo, Musset, care erau 
poate şi amintiri din studiile sale 
secundare. Nu vor dovedi de ase- 
menea nici unele citate din La Bru- 
yere. Sunt însă alte nume care ara- 
tă o oarecare orientare în literatură, 
In afară de Gautier şi Arnould, de- 
osebit de prețuiţi ca poeţi, se adaogă 
romanciaerii: Balzac, G. Sand, O. 
Feuillet, Gozlan, Gogol, Turgheneif, 
apoi. cu impresia că parţial erau 
cunoscuţi, Goethe, Young, Zimmer- 
mann. Cu Schopenhauer ia contact 
prin volumul de extrase publicat în 
1880 de J. Bourdeau: Pensees, ma- 
ximes et fragments. Este, aşa dar, 
lectura unui om obişnuit, a unui 
boem adesea, fără să cuprindă ni- 
mic extraordinar. Dar dacă ţinem 
seama că el scria foiletonul la Ro- 
mânia liberă şi că nicăieri ca în” 
tr'un foileton nu poţi îngrămădi a- 
tâtea nume proprii şi atâta etalare 
de falsă cultură, recunoscând că în 
aceste foiletoane numele de scrii- 
tori sunt destul de rare, amintind 
că rar se întâmplă să nu vezi din 
context că autorul citat este real 
cunoscut, trebue să conchidem că 
acest scriitor nu e „poseurul' care 
a părut unora. Sunt chiar momente 
în care se vădeşte că numele pro- 
prii pe care le consemnează el sunt 
puţine faţă de ceea ce cunoştea, 


Scriitorul nu fusese copleșit de 
boemismul macedonskian decât ex- 
terior. În scrisul său, în atitudinile 
sale literare, întrun spirit de con- 
frăție în care lauda reciprocă era 
preţuită, în lecturile sale, urma cer- 
cului frecventat până în 1882 se 
lasă văzută. Desigur aceasta l-ar fi 
pierdut dacă n'ar fi intervenit două 


elemente care au constituit provi- 
dența lui Duiliu Zamfirescu. Cel 
dintâi element a fost nu talentul, 
fără de care nimic mar fi fost posi- 
bil, dar care totuși se dizolvă mult 
mai uşor, ci substraturile adânci ale 
personalității sale, valorile sale su- 
fletești umane, nu cele artistice. Cel 
de al doilea a fost Maiorescu. 
Personalitatea lui din epoca în 
care se apropie de Maiorescu, N. 
Petrașcu ne-o înfățișează sugestiv: 
„In mănunchiul calităţilor sufle- 
teşti ale lui Duiliu, discreția ţinea un 
loc de frunte. Niciodată n'ar fi rănit 
el pe cineva; niciodată n'ar fi des- 
văluit un secret ce-i era încredinţat. 





Sflutoportre! 


Fără vopsele 

Şi lipsit de paleti, 
Linişti de stele 
Surd mă repetă. 


Muzici împiedică, 
Nu-mi aflu ramă. 
Vine și ptedică 
Râsul și teama, 


Dar, undeva, 
Pierdut rămas, 
Stă cineva 
Blând, fără glas. 


Soarele, retor 

De 'mălțimi, spune 
Vorbe 'ncet. Ur 
Prind să răsune 


Ca ?n asurzire. 

In sumbra noapte, 
Stărue fire 
De-amiază. Șoapte 


Ale luminii, 
Cine v'a spus? 
Două-trei linii 
Şi sa dus... 


ŞTEFAN STĂNESCU 


de G. C. NICOLESCU 


Discreţia lui nu era întrecută decăt 
de distincţia-i sufletească şi trupea- 
scă. Fiinţa lui văspândea o atmos- 
feră aristocratică, care îndepărta de 
lângă ea tot ce era mic şi vulgar şi 
care-ţi atrăgea dragostea înălțând-o. 
Rareori natura a pus o armonie mai 
desăvârșită între o frumuseţe fizică 
şi alta morală. In adevăr, dacă si- 
metria corpului său ar fi putut servi 
de model sculpturii, calităţile sufle- 
tului său ar fi putut alcătui legile 
unui catehism de nobleță. Nu știu 
dacă era întrânsul o moștenire de 
sânge, cum în glumă a spus-o el în- 
tro pagină de polemică; mai sigur 
nu. Dar însuşirile lui erau superi- 
oare unei moșteniri de familie, erau 
personale și se manifestau până în 
cele mai mici lucruri. De câte ori 
nu am avut ocazia să-l văd alături 
de unii aristocrați dela noi, pe care 
„îi lăsa la distanță cu un singur cu- 
vânt, cu un singur gest; ei rămâ- 
neau palide figuri de ceară. O 
doamnă de origină străină, căsăto- 
vită cu un român, îmi spunea într'o 
zi c'o încredere desăvârşită: „L-am 
întâlnit şi eu... Dela prima impresie 
recunoşti în el rasa; în felul cum 
călca, cum surâdea, cum vorbia“..., 
Aşa credea ea. Dar adevărul era al- 
tul. Duiliu era aristocrat prin el în- 
suși... Această aristocrație apărea la 
el în toate faptele lui, în felul cum, 
purta hainele, cum sta în picioare 
dinaintea cuiva, cum ținea o ceașcă 
de ceai în mână; pretutindeni se ve- 
dea pecetea unei personalităţi, a u- 
nei distincții pe care i-o recunoștea 
toată lumea, şi care avea mai cu- 
rând o bază sufletească estetică. O- 
chiul lui era pasionat de frumos şi 
torturat de ce era urât“. 

Nu trebuie să se uite că lucrurile 
acestea le scrie, la șapte ani după 
moartea scriitorului, cineva care, de 
la 1908, nu mai avusese relaţii per- 
sonale cu el, în urma unui conflict. 
Obiectivitatea este astfel oarecum 
garantată; iar Duiliu Zamfirescu ne 
apare de aici întreg, aşa cum era el 
prin 1883—1884, când îl cunoaşte 
Maiorescu. Boema îi pervertise 
scrisul, îl înclinase spre clișee, spre 
facilitate, îi împrumutase unele ati- 
tudini provocătoare, dar nuci alte- 
rase fondul sufletesc. Alcătuit este- 


(Urmare în pag. ultimă) 








Charles Pescuy 


AXENTE SEVER POPOVICI 


dintâi. Apoi  Baillet, care 
era ca și el din Orl&ans şi 
care, mai târziu, ajuns călu- 
găr benedictin, se ruga în 
fiecare zi pentru sufletul 
„fratelui Charles“. Nu tre- 
bue să-l lăsăm în umbră, 
deasemeni, nici pe Jerome 
Tharaud și nici pe abatele 
Batiffol, duhovnicul  cole- 
giului. Acesta era singurul 
preot cu care Peguy se sim- 
țea strâns într'o veritabilă 
prietenie. lar ceva mai târ- 
ziu, Charles Peguy întinde 
mâna lui aspră şi-i face loc 
în suflet „vigurosului, jovi- 
alului şi tandrului“ Joseph 
Lotte, care aduce în „curtea 
roșie“ un vânt din largul 
mării și veselia echipajului 
din anotimpuri furtunoase, 
El era fiul unui ofiţer de 
marină, 

Zilele treceau, una ca al- 
ta, în fugă. Mereu cu alte 
discuţii şi cu alte exaltări. 
In pauză se adunau în curte 
şi 'ncepeau regulata plim- 
bare în cadență militară. 
Charles Peguy era prezent 
în rond. El avea atât de pu- 
ternic simţul ritmului, încât 
nu putea merge cu ei dacă 
nu-și acordau cu toții pasul. 
Prestigiul lui se afirma zil- 
nic, Când lansa Peguy un 
ordin, toată lumea executa. 
Era ceva în el care trecea 
peste ceilalți. O sentință în 
fiecare cuvânt, o stimă pi- 
oasă pentru puritate şi, pe- 
deasupra, o violentă sinceri- 
tate. Incepuse deja să înflo- 
rească în el socialismul lui 
sentimental. In clasă era cât 
se poate de original. Henri 
Roy își aduce aminte că nu 


lucra bine decât cu ochii în- 
chiși. In zilele de compozi- 
ţii, când subiectul era deja 
dat, Peguy fixat în bancă, 
cu braţele încrucișate și o- 
chii închiși, părea că doar- 
me. Apoi, cu câteva sferturi 
de ceas înainte de sfârşit, 
după ce-şi linia meticulos 
hârtia, scria două sau trei 
foi, cu aceiași scriere ire- 
proşabilă şi atât de caracte- 
ristică. Fără nicio ştersătu- 
ră, fără nicio retușare şi 
niciodată mai mult. Levy- 
Brul i-o clasa totdeauna în 
frunte. 


In vremea asta, pe scena 
teatrului din Paris jucau 
„marele“ Mounet și „divina'" 
Bartet, pe care Peguy o 
prefera întotdeauna lui Sa- 
rah. Şi când se afişa că Mou- 
net joacă în Oedip-hege sau 
Bartet în Antigona, atunci 
Henri Roy, Deshairs, Abt, 
câteodată Tharauă şi întot- 
deauna Charles Peguy fă- 
ceau coadă în barierele tea- 
trului, începând dela orele 
trei după masă, ca să-şi a- 
sigure acel „prim rang dela 
parter“. Ce-au mai făcut a- 
poi în „curtea roşie“, nu-i 
prea important. In anul ur- 
mător, ei intră în Școala 
Normală Superioară. Cu 
câțiva pași mai departe, dar 
tot sub umbra Panteonului. 

Aci, caşi la Colegiul 
Sainte-Barbe, se formează 
atitudini, se ciocnesc idei, 
dar ceva mai serios, mai 
tactic, şi se cuceresc poziţii. 
Școala Normală Superioară 
era pe atunci un fel de se- 
minar laic în care triumfa 
indisciplina spiritului radi- 
cal şi în care se dădea un 
războiu pe faţă, în acelaşi 
timp fanatic şi amical, între 
grupul Talas (cei care mer- 
geau la liturghie) şi grupul 
Antitalas (cei care nu mer- 
geau). Charles Peguy „ocu- 
pă o cameră cu Mathiez, vii- 
torul istoric a lui Robespi- 
erre, cu Albert Levy, fiul u- 
nui rabin, şi cu Weulersse, 
nepotul lui Georges Re- 
nard“, Deasupra ușii, să- 
pând cu briceagul, au scris 
cuvântul: Utopie. Inăuntru 





(Urmare în pag. ultimă) 





Am cercetat până acum în ce 
chip se realizează, în poezia 
hermetică, puritatea ideii. Cu as- 


pră intoleranţă, ideia se definea 
ca o negaţie a imaginii. Arta 
pură nu va fi nici descripţie 
pastelică, nici experienţă psiho- 
logică, — în aceste două cazuri 
ea riscând să cadă în păcatul 
greu al imitaţiei. Poezia pură 
își construește o lume fără pă- 
cat, înainte de orice păcat, pre- 
adamică, arhaică! Lumea deci în 
care nu există nici nouri nici 
ape, — nici naştere nici moarte, 
nici trecut nici viitor, şi ca ata- 
re nici păcat, nici iad! Peste 
iad poetul trece „încruntat“: 
„Noroasă pata aceasta de in- 
fern!“ Spre a i se da prestigiu, 
viziunea pură era ridicată la 
un rang metafizic prin simbo- 
luri și prin caracterul ei iniţia- 
tic. Lectura unui poem herme- 
tic devine astfel un efort admis 
de autor ca piatră de încercare 
pentru cine solicită iniţierea. 
Cine vrea să afle adevărul, uni- 
cul adevăr despre eternitatea 
însăși, — trebue să se supue de 
bună voe la casne, la încercări 
eroice, cărora dacă le rezistă, 
dovedește vocaţia. Altminteri 
rămâne în afară, ca un impur. 
A rezista nu înseamnă însă alt- 
ceva de cât a descoperi drumul 
adevărului în tine însuţi, a fi 
capabil de a produce tu însuţi 
adevărul! 

Această semeață etică se înte- 
meiază pe convingerea că, în 
cele din urmă, omul cu adevă- 
rul, sunt tot una, că adevărulse 
ascunde în om și, spre a-l găsi, 
trebue nimicit ceva, în om. Ni- 
micirea este asceză! lar purita- 
tea, sfințenie păgână, magică, 
sfințenie fără iad. In producţiile 
sale cele mai limpezi în apa- 
renţă, poetul nu-şi va părăsi 
ambițiunea de a iniția, chiar 
acolo unde sar părea că citito- 
rul comun mărturiseşte că vede 


direct. Să luăm exemplu „Car 
de Septembrie“, din „Punct 


Vernal“, al d-lui Simion Stol- 
nicu: 


E însuși cimitiru'munți înmormântat 

Unde-un virtuoz are pe cruce-o liră de 
laur; 

E! im Brumar, de cântec s'a lăsat 

Și pădurile se vor fermecate... 


Chiar astănoapte-l chemară'mn triumfal 
[turneu; 
Indată-i s'a 'njghebat un car, model 
Cu roate de jerbi aurite, — mortul nu-i 
[greu, 
E numai lira de el... 


Caru-a ieșit rotind în loc de spiţe cruci; 
Vântul nu s'a întors sănchidă porți 
Iruginite; 

Peste păduri s'a 'nălțat să nu-și spargă 
[lira de butuci 

Ori poate, să majute un că'ător pe 
(drumuri. 

— Stai din mers şi cântec, virtuoz 
[funerar, 





CRONICA 


Să-mi spui unde te-ai odihnit eri! 

Dar numai a cincea roată la car 

S'a mai văzut cum alerga pe cer... 
(op. cit. pag. 9-10) 


Dincolo de aparenta claritate, 
am spus că poetul dospește pre- 
ocupări mai subtile, în care are 
ambițiunea să instruească pe 
lector. Ce  însemnează „cimiti- 
rul“ înmormântat în munţi? 
Pentrucă, firește, avem de afa- 
ce cu un simbol şi nu cu o ima- 
gine directă. Să ne amintim de 
alte versuri ale d-lui Stolnicu: 
„Selene, vrăjmașul cu suavul 
venin“ sau „Pe-acest aeroport 
de îngeri şi hulube“, „Stă um- 
bra ce-a văzut reversul sele- 
nar“i. — Selene, luna, astrul 
mort, fără lumină proprie, va 
simboliza cu uşurinţă moartea,— 
acea moarte însă care nu în- 
semnează stingere, ci dimpotri- 
vă, moartea cunoaștere, putinţă 
de a ști ce se ascunde de cealal- 
tă parte, — de a vedea „rever- 
sul selenar“. Nu trebue să se 
creadă că facem o sforţare, spre 
a încărca simbolul cu această 
semnificație! A muri nu consti- 
tue ovare prilejul de a şti, cu si- 
guranță, ceea ce este dincolo? 
Ori este ceva şi atunci știm ce 
este acel ceva, ori nu este nimic 
şi atunci știința o formează a- 
cest nimic. în acest sens Platon 
propunea pentru cuvântul „Ha- 
des“, etimologia: ha-+eidenai— 
cel ce știe toate, și explica pen- 
truce nimeni din câți au plecat 


spre Hades nu se mai întoarce 
pe pământ. Zeul  atoateștiutor 
vrăjește pe oricine se apropie 
de el și-i stârpește definitiv 


voinţa de a-l părăsi. „Cimitirul“ 
de care vorbește şi d. Simion 
Stolnicu este tot un fel de Se- 
lene, — umbra ce-a văzut re- 
versul selenar““, — poetul esen- 
țial, — „numai lira de el“.., ce 
se odihnește în munţi, — prin- 
cipiul său de ascensiune și pu- 
ritate. Când se va manifesta, 
postul esenţial va prilejui, desi- 
gur, o urcare spre cer; carul ce-l 
va puria va avea în loc de spi- 
țe, — cruci, — asceză, — vân- 
tul ce-l va mâna nu se va uita 
îndărăt, — ci înainte ca un mo- 
narh sublim; deasemeni se va 
înălța „peste păduri“, — tenta- 
ţii femeiești, psihologice, — cari 
„se vor fermecate“, dar cari 
sparg „lira de butuci“. Gestul 
suprem al poetului esenţial 
este însă acela de a nu ajuta 
„un călător pe drumuri“. Cine-i 
acest călător pe drumuri“ ? 

In calea poetului esenţial se 
iveşte poetul neesenţial, — bie- 
tul „călător pe drumuri“, care 
râvneşte inițierea de la cel care 
a văzut; „reversul selenar“ şi-l 
întreabă unde s'a odihnit eri? Ce 
era, „acolo“, unde adevărul este 


UNIVERSUL LITERAR 








Puritate și sugestie 


imuabil şi etern? Răspunsul îl 
constitue luna, a cincea roată la 
car, adică revelarea absurdităţii 
și a inutilului. Sufletul va ră- 


mâne mai departe  neajutat, 
pentrucă ceea ce i se va da, va 
fi totdeauna „a cincea roată la 
car“', — un adevăr mărginaș, i- 
nutil, — un „cașicând“. 
Analiza poeziei „Car de Sep- 
tembrie“ a arătat cum simbolu- 


rile, însămânţate subiil chiar a- 
colo unde sar părea că avem o 


descriere, — au de fapt funcția 
de a desvolta şi păstra puritatea 


IDEII. Dar această puritate a 
ideii se salvează unu numai pe 


calea abstractă a simbolurilor, 
a conceptelor  hermetice, ci și 


direct, prin exprimarea acelor 
stări paradiziaice, arhaice, depo- 
zitate în senzațiile pure. Mai 
pură de cât imaginea este sen- 
zaţia. In senzaţie, în  pâlpâirea 
proaspătă, aeriană a lucrurilor, 
în contactul lor prim și inefabil 
cu spiritul, — pare că nici nu 
există obiecte, — ci doar ideia 
lor, sugerată. Nu peisagiul stră- 
veziu este pur.—ci ideia că pei- 
sagiul este străveziu; puritatea 
isvorăște din ideia că braţele iu- 
bitei sunt albe și moi, din ideia 
că ochii sunt senini și profunzi, 
etc. Auroralul conștiinței, senza- 
ţia arhaică, fără păcat, primiţiile 
sensibilităţii ce se cuvin zeilor, 
--— sunt îngăduite în poezia pu- 
Tă, — alături de simboluri și 
tehnica hermetică. Tehnica tran- 
smiterii  senzaţiei este sugestia. 
Conștiinţa artistică se va înfă- 
țișa tot formală, — tot obiecti- 
vă, materialul senzitiv fiind o- 
ferit ca simplu pretext, ca ideie, 
spre a se constitui poezia. Nu 
confesiune, nu recunoaşterea u- 
nei contopiri cu tema, ci doar 
sugestia,  inidicaţia unor stări, 
cari, nefiind ale unui eu, sunt 
esențiale, pure. Se vor întâm- 
pla să fie stări de exaliare, sau 
de depresiune, de laudă sau de 
damnare... procedeul  enunţării 
lor rămâne identic, — obiectiv 
şi neaderent. Ele sunț teme, — 
posibilității lirice, game ce re- 
clamă un „timbru“ anume, des- 
pre care d. Ion Barbu încuviin- 
ţează că poetul se poate întreba 
ca un profesionist : 


Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în 
. [drum 


Durerea divizată o semnă 'ncet, mai 
[tare... 

Dar piatra — în rugăciune, a humei 
[despuiare 


Și unda logodită sub cer, vor spune — 
[cum? 
(Joc secund, pag. 14) 


Cu primele două versuri, ne 
găsim, — caz rar la d. Ion Bar- 
bu, — în sectorul emotivităţii, 
al lirismului confesional. Pen- 
tru durerea divizată, — a fie- 
căruia în parte, — durerea in- 
dividuală, se va găsi lesne un 
cimpoi sau um fluier s'o expri- 
me! Rămâne să se determine în- 
strumentul potrivit ca timbru 
spre a exprima „rugăciunea“ 
pietrelor,  „despuiarea“ copaci- 
lor (toamna,) „logodna“ apelor 
cu cerul! Deseori, nu ni se pare 
că tinerii poeţi au făcut altceva 
decât să caute „timbrul“ nime- 
rit, suma îndestulătoare de nu- 
anţe spre a exprima un com- 
plex de senzaţii, ca un dat v- 
biectiv. S'a organizat sugestia. 
Sa urmărit conştient scopul de 
a se comunica o stare emotivă 
în suspensie, neparticipantă, pu- 
ră. lată un caz de „durere divi- 
zată“' la d. Cicerone 'Theodore- 
scu, într'o poemă cu titlul „mu- 
zical“: „Glas din urmă al ma- 
mei“. Ce „timbru va găsi“? Va 
fi suficient să organizeze suges- 
tia, să adune cu aparent senină- 
tate câteva amănunte, din cele 
cu caracter de  primordialitate, 
ce poartă în miezul lor vibrația 
nealterată a clipei tragice: 


Sgârii mereu pe oglinzi și pe cești 
Privindu-ţi chipul, bându-ți otrava. 
Duhul strein fâlfâen grava 
Linişte. rele vești. 


Strig după tine, strigă ai tăi, 
Și nu te uiţi înapoi, 

Inima mamei nu ma iare bătăi, 
Și nu te uiţi înapoi. 

Nu-ţi apleca din sujflei grelele 
Frunze metalice, stelele, 'n ape 


Necunoscute. 
Vor rugini, vor rămâne pierdute! 


Nu, — unde-ai intrat, pe unde se vine? 


Tu, — mâiniie-ar ști, între ele luat, 
Să întoarcă din drum crinul prea 
[imclinat. 


Dă-mi mamă, drumul la tine. 
(Cleștar, pag. 59) 


Principiul poetic al purității 
și-a arătat în cele patru strofe, 
avantagiile! Cel cărui îi apa- 
ține „durerea divizată“ are aici 
dexteritatea de a rămâne un 
simplu observator, aflat la că- 
pătâiul bolnavei în ceasul când 
ea sgârâe „mereu pe oglinzi și 
pe cești“ și-și bea otrava morţii. 
Jar îndemnul de a nu apleca în 
„ape necunoscute“ stelele sufle- 
tului (steaua căzătoare!) îl pro- 











LITERARĂ 


nunță un strein, un zeu al ge- 
nerozităţii. Mama a intrat to- 
tuși undeva, în moarte. Pe unde 


se pătrunde acolo spre a cu- 


prinde în mâini „crinul prea în- 
clinat“ al sufletului mamei şi a-l 
întoarce din drum ? 


Tot ce poate face, — pentru 
„durerea  divinizată“, tehnica 
sugestiei ! Iată și un alt proce- 
deu al d-lui Cicerone Theodo- 
rescu : 


Să-ţi cadă aurie pe umărun mătasă 
Lasi umbreluta ţristă-o aripioară 
[ruplă. 
Şin mine e o larmă de aripi şi o 
(luptă... 
Treci. leneş, pe la poartă ca să te 
[văd frumoasă. 
(op. cit. pag. 27) 


Statua iubitei frumoase în 
trecere... Pe „umăru 'n mătasă“ 
cade  umbreluța aurie — aripă 
ruptă. Pentru poet, durerea a- 
nalogiei: nu pândeşte oare des- 
tinul Hbelulei găsite cu aripa 
ruptă între filele cărţii? Aceeaș 
tehnică, în altă poemă: 


Lumina înaltă sucită 'm răcoare 

Pe-un umăr, căzu, 

De înger, şi — acu 

Se trece — atârnând ca o ftoare! 
((Cleştar, pag. 99) 


Inregistrăm versurile,  desi- 
gur, printre realizările rafinate 
ale procedeului sugestiv, ca şi în 
această altă strofă pe care o mai 
alegem din volumul d-lui Cice- 
rone Theodorescu : 


Sorâncene, svâcnet negru pe două 

[dimineţi, 
Voi cereți dela toate aripele'n lumină 
Sub bolță desfăcute, aşa să o susțină 
In înălțime, sieș, suavă, în tristeţi. 


ab. cit. pag. 51) 


Deasupra dimineţii ochilor, 
bolta susținută de aripele pasă- 
rilor cerului „In înălțime, sieși, 
suavă, în ,tristeţi“. Intre ochi 
și boltă, cascada acelui peisa- 
giu străveziu, a cărui  ideie 
am preferat-o, platoul de rugă- 
ciuni, de „logodne“, de arhaice 
lumini, de senzaţii pure. 

Respectându-i coeficientul de 
originalitate, să căutăm şi la d. 
Eugen Jebeleanu, fructificat a- 
celaș procedeu al tehnicei su- 
gestiei organizate. Il întâmpi- 
năm, poate, destul de clar în 
strofa : 


Inelul frânt, o parte gravează pași de 
[beznă; 

Păduri de aer verde închid tălăngi de 
[vânturi. 

Cealaltă jumătate spre zori desfuae 
Iglesnă. 

In deșteptări de codri cu-aripi şi de 
[avânturi. 

(Inimi: sub săbii, pag 46) 


In zori, ziua despică din noap- 
te, două jumătăţi din acelaş i- 
nel, pe o jumătate se gravează 








23 Septembrie 1939 





întunericul, cu vânturile răma- 
se în păduri; pe cealaltă, inserip- 
ţia este ca o „desfoiare de gles- 
nă“; zorile deşteaptă viaţa luci- 
că, a luminii. Străvezimea ma- 
tinală o mai sugerează d. Jebe- 
leanu şi într'o strofă cu un suh- 
strat mai complex decât al unor 
senzaţii : i 


Iar aerul ca o ferigă 

Apleacă-ţi-l cu anii tăi: 

Primi. nesunații 2urgălăi, 

Suna-vor sub zări cari nu strigă. 
(op. zii. pag 52) 


Adolescentul va înclina vâr- 
sta sa fragedă „ca o ferigă“* 
și întrebările „prime“, ne- 
exprimate încă,— nesunaţii zur- 


gălăi, — vor fi puse de el unei 
existențe care va continua, să 
rămâie un mister, — zări cari 


nu strigă! Să subliniem ca pro- 
prie d-lui Eugen Jebeleanu ma- 
niera de a configura un peisa- 


giu, pe cale de sugestie organi- 
zată şi într'un plan mai desvol- 
tat: 


In zale verzi, cresc brazii, ca să-i văd 
La subțiori cu cruci legitimaţi. 

In toba din azur, bate-un prăpăd 

De beznă arabă. Iarba dă soldaţi. 


Mă clatină cămile de paragini, 

Prin oaze de oglinzi să dea'n hegi”ă. 
Văzduhul din atlazuri îmi resțiră 
Steaguri de muzici veştede, în pagini. 


Jerbele 'm cimitir urzesc turbane 
Şi-mi strigă ochii de captivi din vii. 
Stinsele bătălii 
Numai prin jaz de savane 
Pâlpâie în somn cu făclii — 

(op. cit. pag. 29-30) 


Invazia toamnei, în peisagiu, 
evocă, istoric, năvala unei armii 
turceşti — prăpăd de besnă a- 
rabă! Din primăvară, — lumea 
creştină, — au rămas doar bra- 
zii, legitimaţi cu „cruci la sub- 
țiori'“. Cotropirea triumfă. Iarba 


devine soldați — fesuri roşii! 
Peisagiul creşte fantastic, — că- 
mile de paragini, — începe era 


islamică, hegira! Somnul se tur- 
bură de coșmarul bătăliilor, al 
turbanelor, al captivităţilor! Să 
încheiem cu opt versuri delica- 
te, — semn că le preţuim, — ale 
a-lui Emil Gulian: 


Trece ea în plimbări 
Sau cu gândul o plimb 
Şi, neputând s'o pierd, 
In nopți albe o schimb? 
Sub falinar, pe stele, 
Când orbita-mi îndemn, 
Intre gene se ține 

Tot umbritul ei semn, 


(Duh de basm, pag. 20) 


In arsenalul poeziei pure stă 
la loc ae cinste instrumentul, 
prin care privind, te întrebi da- 
că vezi aieve, sau numai în spi- 
rit! Şi instrumentul merită elo- 
gii doar dacă face să apară fan- 
tasme, ceea ce trăeşte poate a- 
eve. Fantasme pure, transfigu. 
rate, veşnice, Idei! 





Cronica ideilor 








Etica desnăâdejdei 


Disperarea, din care Kierkegaard fă- 
cuse un sentiment meafizic, adică unul 
în stare să ne releve trăirea realități- 
lor 'absolute, o regăsim, sub o formă 
sau alta, în gândirea mai nouă a expo- 
nenţilor filosofiei existențiale. Jank6- 
levitch vorbeşte de o „conştiinţă dure- 
roasă'““, fundamental necesară conștiin- 
ţei, care indică deopotrivă vocaţia me- 
tafizică a spiritului omenesc, cât şi 
drumul către „conştiinţa pacificată“: 
eliberarea de rău. Funcțiunea metati- 
zică a desnădejdei revine deci a fi una 
etică, încât finalitatea supremă a vieţii 
omului pe pământ, pare să se rezolve 
într'o etică existenţială. „Metafizica nu 
este atât mirare cât criză a conştiinţei“ 
scrie Jankelvitch !). „Metafizica este 
frica scrupulului. Existenţa, înainte de 


toate, această existenţă care ne este 
dată ca ceva foarte natural, ca foarte 
evidentă şi foarte generală, între toate 
faptele, — existenţa accasta se arată 
dela sine? Intrebarea autorului fran- 
cez este profundă. Este și necesară, și 
dă de gândit în deosebi acelora care 
au crezut că rațiunea noastră este în- 
destulătoare pentru a cunoaşte realita- 
tea, întemeindu-ne astfel existența, pe 
certitudine. Nu este adevărat însă că 
putem obţine certitudinea, şi cu atât 


de MIRCEA MATEESCU 


mai puţin că, instrumentând logic asu- 
pra realității, vom şti aievea care este 
adevărul vieții pe care o ducem. Va- 
joarea practică a filosofiei, dela aceste 
constatări începe. „A filosofa însem- 
nează a se comporta în raport cu 
universul și viața ca și cum nimic 
mar veni dela sine. Contingenţă sau 
necesitate, există în real ceva care 
trebue justificat“. Insă „a te compor- 
ta“ în raport cu universul, astfel încât 
să poţi nădăjdui a pătrunde în concer- 
tul existenţii, este drama de totdeau- 
na a omului, mereu actuală, oricât am 
încerca s'o înlăturăm, printr'o atilu- 
dine definitiv sceptică sau radical em- 
piristă. „Omul este singura ființă care 
se miră că există“. Heidegger vorbeşte 
deasemeni despre „comportarea“ faţă 
de lume, pe care o realizează omul 
prin transcendența sa, — și care este o 
comportare esenţială în concepţia ace- 
stui autor, — singura esențială, — pen- 
trucă Heidegger nu recunoaște, pri- 
mordial, decât o singură existență: 
omul. Reţinem de aici perpetua mobi- 
litate dureroasă care caracterizează 
conștiința noastră activă şi etern ne- 
satisfăcută față de cunoaștere. „Ceeace 
n'a existat încă dar ar fi putut să fie, 
capătă deopotrivă un mod existenţial 





propriu“ serie și Dominique Parodi'?). 

Insă această atitudine activă a con- 
ştiinţei faţă de lume, nu trebue înţe- 
leasă în sens comod, optimist. Prin 
faptul acţiunii sale cognitive, conștiin- 
ţa nu poate pretinde că epuizează cu- 
noaşterea sau chiar cunoaște cu adevă- 
rat. Aspiraţiunile în acest sens, atât 
ale raționalismului empirist cât și ale 
psihologiei, au fost de mult desmin- 
țite de realităţi. Nu de o acţiune sal- 


vatoare a spiritului poate fi vorba, dar 
de o reacțiune dureroasă a conştiinţei, 
în fața misterului, de o trăire acută a 
ipotezei tragice, una care nu controlea- 
ză statistic și logic, datele obţinute, 
pentrucă nu acestea sunt reale, dar 
caută să ajungă realitatea prin efectul 
stăruitoarei trăiri a incertitudinei. La 
ordine etică, trăirea incertitudinei, se 
traduce prin trăirea răului, a păcatu- 
lui. Desnădejdea, căinţa, conștiința du- 
reroasă, sensul suferinţei, sunt stările 
de care ne vorbesc autorii filozofiei 
existenţiale, proprii pentru a conduce 
la o depășire a răului nu prin afirma- 


rea lui — pentrucă nu în acest sens 
periculos trebue înțeleasă trăirea  pă- 
catului, — dar prin efectul unei neîn- 


cetate mistuiri interioare, printr'o ne- 
întreruptă prezenţă a „căinței“ sau a 
„disperării“, în opera conștiinței, Func- 
țiunea etică a conștiinței dureroase, 
este astfel afirmată felurit, deşi por- 
nind din același isvor de gândire, de 
către autorii amintiţi. Scheler scrie în 
„Le sens de la souftrance“ că „remuș- 
carea nu îşi dobândește semnificația ei 
deplină și nu parvine la înțelesul său 
perfect decât în măsura în care, pe 


deasupra funcţiunii sale de eliberare 
de păcat, funcțiune foarte naturală de 
altfel, aceasta este trăită ca parte in- 
tegrantă de un ordin universal meta- 
fizico-religios“ (p. 126). Ceiace însem- 
nează că nu eliberarea de păcatul 
acesta sau de un păcat oarecare, iden- 
tificat, (?) poate fi funcțiunea căinţei, 
dar raportarea trăirii desnădăjduite a 
conștiinței (remuşcarea) la categoria u- 
niversală a răului, ceiace impune o ne- 
istovită mobilizare a spiritului. Cu alte 
cuvinte, niciodată o stare morală nu 
este suficientă sau realizată, în sine, 
absolut. Vom putea afirma contrariul, 
numai în cazul în care, în planul eti- 
cei, dorim să ne iluzionăm tot la fel 
cum au făcut idealiștii postkantieni, în 
oricare încercare filosofică. Putem spu- 
ne oricât, în teoria cunoașterii, că am 
ajuns granița realului, tot astfel cum 
putem afirma, în ordinea morală, că 
ne-am izbăvit de rău, și de păcat, —— 
aceste naive şi optimiste exaltări nu 
vor înșela pe nimeni, nici nu vor ador- 
mi murmurul Meîmpăcat al conștiin- 
ţei. Iankelevitch aduce o precizare pre- 
țioasă: „In tehnica materială (n. a. a 
ştiinţelor pozitive), ceiace este făcut 
nu mai trebue făcut; în morală, ceiace 
este făcut rămâne încă a mai fi făcut“ 
(op. cit. pg. 101). A uita că în oricare 
moment „mai este încă totul de făcut“ 
nu înseamnă a rezolva morala, dar, 
pur şi simplu, a fi imoral. Dificul- 
tatea se anunță așa dar astfel: „în- 
tre uitare, care este imorală şi repa- 
rațiune (a răului n. a.) care este im- 
posibilă, între aceste două  soluţiuni 
inverse, care amândouă mai mult vo- 


a pa a a pg a O a a a a a a a a Pa a a a N a ar 


latilizează problema 'decât v rezolvă, 
— nu există o a treia, care să o pri- 
vească direct, în loc să o escamoteze?“ 
(p. 100). Iankelevitch ajunge să se în- 
trebe care este „eficacitatea“ conștiin- 
ţei răului, care este funcțiunea ei eti-) 
căi „La mauvaise 'conscience est-elle 
efficace? La mauvaise conscience est- 
elle vertueuse?'. 

Amintind pe Kierkegaard şi pe 
Scheler, acest autor se referă la „dis- 
perarea“ de care este legată drama că- 
inței. O lege a ireversibilităţii fapte- 
lor noastre, împiedecă fatidic o „repa- 
rațiune“ integrală a răului, cu tot efor- 
tul dureros pe care îl angajează con- 

ştiinţa. Totuşi  ireversibilitatea este 
tendința  fonciară a conștiinței dure- 
roase. Lupta ei se enunţă în felul ur- 
mător: „nu există o ireversibilitate în 
totul nudă; aceasta este o superstiție 
logică, care desminte viaţa spiritului. 
Morala ignoră aceste posibilităţi des- 
cărnate, care, realizându-se, devin pen- 
tru deapururi fapte împlinite; posibi- 
lităţile morale, din contra, mu sfârșesc 
niciodată a se actualiza; aici actul is- 
prăvit poate întotdeauna să fie repus 
în cauză, căci posibilului îi trebue un 
timp infinit pentru a-și desfășura toa- 
te forțele sale“ (op. cit. pag. 101). 

Va trebui, până la urmă, să ne în- 
trebăm care poate fi suprema finali- 
tate a conştiinţei dureroase şi ce poate 
fi conștiința împăcată. 








1) v. „La mauvaise conscience“, nouv. 
€d. Alcan, Paris, 1939, pag. 2. 

2) v. „La conduite humaine et les va- 
leurs ideales“, Alcan, Paris, 1939, pag. 22. 





an 


Clujul. centru de cultura 





23 Septembrie 1939 


Clujul este prin excelență un oraș 
universitar. Asta nu înseamnă, neapă- 
rat, că în Cluj se adună un mare nu- 
măr de tineri ca să înveţe carte și să-și 
dobândească, după câţiva ani, o diplo- 
mă şi o meserie. Caracterul universi- 
tar al Clujului e pus în lumină mai 
mult prin activitatea sa științifică, de 
cea mai bună calitate, organizată în 
Jurul catedrelor şi institutelor univer- 
sitare. In această privinţă, Clujul se 
aseamănă cu acele vechi orașe univer- 
sitare germane, celebre prin tradiţia, 
lor culturală. 

Ceeace te impreisonează în primul 
rând la Cluj este marele număr de in- 
stitute de cercetări: Institutul de Stu- 
dii Clasice, Muzeul Limbii Române şi 
Atlasul lingvistic Român, Arhiva de 
Folklor, Muzeul Etnografic, Institutul de 
Speologie, Institutul de Istoria Medici- 
nii, Institutul de Istorie Naţională, In- 
stitutul de Istorie Universală, Institutul 
de Botanică generală şi Botanică siste- 
matică, Institutul de Fiziologie gene- 
rală, Institutul de Geologie şi Paleon- 
tologie, Institutul de Mineralogie și 
Petrografie, Institutul Pasteur, etc, O 
bună parte din Institutele acestea au 
fost creiate şi funcţionează în cadrul 
anumitor catedre universitare. Dar au- 
toromia lor ştiinţifică este neştirbită. 
In aceste Institute nu se urmăreşte e- 
ducarea studenților în vederea unei 
cariere pedagogice, ci formarea şi pro- 
movarea celor calități de cercetător 
prin care ştiinţa poate fi dusă mai de- 
parte. Evident, orice catedră universi- 
tară are acest dublu scop: să pregătea- 
scă profesori şi să selecteze cercetători. 
Cei dintâi vor răspândi în masse cât 
mai largi rezultatele dobândite în 
ştiinţa respectivă; ceilalţi, vor contri- 
bui la necontenita depăşire şi îmbună- 
tățire 'a acestor rezultate. Institutele: 
își propun cu exclusivitate să pregă- 
tească serii noi de cercetători şi să re- 
alizeze progrese efective în știința pe 
care o cultivă. 

Deaccia rodul muncii științifice în- 
tr'un asemnea Institut se impune în- 
totdeauna savanților din celelalte ţări. 
Prin marele său număr de Institute 
și prin capacitatea profesorilor care le 
conduc, Clujul și-a cucerit un nume 
glorios în știința europeană. Nu e de 
competenţa mea să vorbesc despre in- 
stitutele științifice clujene. Dar nu pot 
trece sub tăcere faptul că, bunăoară, 
Institutul de Speologie, condus de Dr. 
Racoviţă, este considerat ca unul din: 
tre cele mai serioase din lume. Deasc- 
mensa, nu poate fi lăsat laoparte, 
sub niciun motiv, Institutul şi Muzeul 
etnografic, condus de profesorul Ro- 
mulus Vuia, ale cărui colecţii alcătu- 
iesc o splendidă icoană a vieţii româ- 
neşti din întreaga Dacie. Cum, iarăși 
trebuie menţionat Institutul de Istoria 
Medicinei, condus de prof. V. Bologa, 
poate cel mai bun centru de cercetări 
medico-istorice din Sud-Estul Europei. 
Cu multă melancolie constaţi că a- 
cest Institut este singurul din Cluj care 
nu are local propriu și directorul lui 
e nevoit să-şi înghesuiască bibliotecile 
şi colecţiile în câteva camere de man- 


sardă, biblioteci nepreţuite, adunate 
cu multă trudă încă de pe vremea 
conducerii profesorului  Guiart. Dar 


destinul vitreg al acestui Institut de 
Istoria Medicinii —- unde vin să lucre- 
ze specialişti din multe ţări vecine -— 
este o excepţie. Toate celelalte centre 
de cultură universitară din Cluj își pot 
desfășura activitatea în condiţii priel- 
nice, dacă nu optime. Așa este, bună- 
oară, admirabilul Institut de Studii 
Clasice, condus de protesorul Daico- 
vici, ale cărui colecţii şi biblioteci pot 
ti pe drept invidiate de clasiciştii, ar- 
heologii și preistoricii dela București. 
A fost o bună ideie concentrarea, în 
acest Institut, a tuturor secţiilor în le- 
gătură cu istoria şi cultura veche, dela 
preistorie şi protoistorie, la antichită- 
țile şi istoria greco-romană. 

Nu este deloc o întâmplare că istoriu 
și filologia au stăpânit destinele cul- 
turii româneşti moderne încă dela în- 
ceputurile ei. Neamul românesc trebuia 
să-și dovedească lumii glorioasa lui 
descendență romanică, şi, în acelaş 
timp, să restaureze în propria sa con- 
ştiinţă destinul major al istoriei sale. 
Şcoala latinistă, dela începutul veacu- 
lui trecut, na făcut zadarnic istorie și 
filologie. Nu este, iarăși, lipsit de sem- 
nificație faptul că toți oamenii creiatori 
ai României moderne — dela Cipariu 
până la N. lorga — au fost, întrun 
fel sau altul, preocupaţi de istorie sau 
filologie. In Transilvania, vocaţia a- 
ceasta a ajuns aproape o obsesie. Doar 
ultimele promoții de tineri cărturari 
ardeleni dovedesc o altă orientare, spre 
filozofie, mai ales. Dar imediat după 
Unire, istoria a jucat un rol de frunte 
în cultura ardelenească. Institutul de 
Istorie Naţională, creiat la 1 Februarie 
1920 din voința Regelui Ferdinand, 
are drept scop „studiul istoriei româ- 
ne, atât de vitreg tratată sub stăpâni- 
rea trecută“. Condus dela întemeiere 
până astăzi de profesorii Alexandru 
Lapedatu și loan Lupaș, Institutul de 
Istorie Naţională a promovat în deo- 
sebi cercetările în legătură cu trecutul 
Ardealului. Chiar şi Institutul de Isto- 
rie Universală, de sub direcţia profe- 
sorului C. Marinescu, nu neglijează 








studiile referitoare la istoria români- 
lor. 

Este în această pasiune pentru tre- 
cutul românesc o aprigă voință de afir- 
mare a capacității neamului nostru de 
a creia istorie. Căci nicăieri „istoria“ 
nu c€ înţeleasă mai dinamic ca în Ar- 
deal. Nu e vorba de un simplu pro- 
fetism naţional, susținut de studii căr- 
turăreşti, ci de un fel deosebit de a în- 
țelege istoria : ca singura știință a spi- 
ritului care poate releva calităţile ra- 
sei şi destinul neamului nostru. Pasiu- 
nea pentru asemenea  descifrări de 
semne în trecut corespunde, dealtiei, 
rolului de creiatori de istorie romă- 
nească pe care l-au avut ardelenii din 
vremurile descălecărilor până la școa- 
la iatinistă, În privinţa aceasta, nu mă 
pot opri să nu menţionez admirabilul 
esseu al lui Vasile Băncilă, intitulat 
Semmficaţia Ardealului, şi apărut în 
ultimul număr din „Gând Românesc“, 
un număr extraordinar de bogat, aşa 





1. Viasiu 
Bust (studiu pentru statuia lui Horia) 


cum se cuvenea pentru festivitățile 
„Astrei“ la Cluj.  Esseul lui Vasile 
Băncilă trebuie cetit și meditat de toți 
acei care se preocupă de structura is- 
toriei și culturii românești. Poţi să nu 
fii în deplin acord cu unele concluzii 
ale acestui studiu, dar e peste putință 
să nu admiri perspicacitatea, intuiţia 
şi siguranța orientării teoretice a lui 
Vasile Băncilă. (In paranteză fie spus, 
este regretabil că acest harnic şi inteli- 
gent esseist amână necontenit publica- 
rea în volum a scrierilor sale). 

Dar, ca să ne întoarcem la pasiunea 
ardelenilor pentru istorie şi filologie, 
anevoie am putea vorbi despre Cluj 
centru de cultură, dacă n'am aminti 
Muzeul Limbii Române, condus de pro- 
fesorul Sextil Pușcariu. In ședința din 
27 August 1919, Sextil Pușcariu a pre- 
zentat Consiliului Dirigent planul de 
întemeiere şi organizare al acestui Mu- 
zeu, celbru astăzi în lumea întreagă. 
Un număr considerabil de filologi, is- 
torici, etnografi, geografi şi literați au 
lucrat la adunarea, clasarea şi înter- 
pretarea materialului linguistic din 
toate ţinuturile locuite de români. În 
afară de publicarea Dacoromaniei şi a 
Bibliotecii Dacoromaniei, Muzeul sa 
angajat la tipărirea a două opere mo» 
numentale: Dicţionarul Academiei și 
Atlasul lingvistic român. Nimic mai 
reconfortant decât o vizită la acest Mu- 
zeu, aşezat pe una din colinele Cluju- 
lui, cu încăperile lui pline de cărți, cu 
bibiliotecile lui de fişe, în care stau 
adunate milioane de foiţe de hâriie, 
așteptând să fie clasate, interpretate şi 
redactate definitiv pentru a alcătui, 
încetul cu încetul, coloanele volume- 
lor Dicţionarului.  Intâlneşti în acest 
laborator un văzduh ciudat, de râvnă 
neistovită, care nu-şi numără rezulta- 
tele cu anii, ci cu zecile de ani. Ar tre- 
bui cândva scrisă povestea acestui 
Dicţionar al Academiei, încredinţat lui 
Sextil Pușcariu încă din 1906. Fără în- 
doială, însă, că cea mai glorioasă eta- 
pă a Dicţionarului a început odată cu 
întemeierea Muzeului. O clădire  în- 
treagă pusă la dispoziția lui. 

Atlasul lingvistic român e o lucrare 
aproape tot atât de considerabilă. Ideia 
este tot a lui Pușcariu, dar Atlasul a 
fost redactat de S. Pop şi E. Petrovici, 
fiecare dintre acești doi lingviști lu- 
crând, în cadrul unui plan unic, cu me- 
tode personale. Inceput în 1930, numai 
munca de adunare a materialului a 
durat 7 ani, iar la Crăciunul anului 
1938 a apărut primul volum al Atlasu- 
lui. Acest tezaur viu al graiurilor noa- 
stre, reprezentând adevărata limbă a 
ţăranului român, alcătueşte un monu- 
ment de care nu numai Ardealul — 
în mijlocul căruia a fost el ridicat — 
dar întreaga ţară se poate pe drept cu- 
vânt mândri. Puţine sunt țările cara 
au elaborat asemenea Atlase lingvis- 
tice. Importanţa lui e cu atât mai co- 
vârşitoare, cu cât ilustrează capacita- 
tea de muncă științifică și organizată 
a Ardealului românesc. Ca şi Arhiva 
de Folklor a Academiei Române, adu- 
nată tot în Muzeul Limbii Române şi 
îngrijită de tânărul folklorist 1. Muşlea. 

Intr'adevăr, ceeace îţi atrage atenţia 
în acest centru de cultură, Clujul, este 


UNIVERSUL LITERAR 


faptul că aproape toate Institutele sale 
de cercetări științifice sunt o creaţie 
românească. Afirmația aceasta nu im- 
plică niciun fel de șovinism. Este vor- 
ba, pur şi simplu, de un fapt de cultu- 
ră. Reintegrat politțiceşte neamului său, 
Ardealul a dovedit, într'un răstimp a- 
tât de scurt, puterea de creaţie a ro- 
mânilor dedincolo :de munţi. Forţa 
aceasta spirituală, generatoare de cul- 
tură, sa manifestat firesc în tot cu= 
prinsul Ardealului. Ea n'a fost promo- 
vată de Stat, n'a fost organizată prin 
virtuţi administrative. Statul romă- 
nesc i-a constatat doar existenţa, şi a 
colaborat cu ea, pe cât i-a stat în pu- 
tință. Cele mai multe institute de cul- 
tură din Cluj au subvenţii modeste, 
uneori mizerabile. Creaţiile lor se da- 
toresc, deci, în primul rând capacității 
şi jertfelor conducătorilor şi colabora- 
torilor. Ele nu sau născut  dintr'un 
spirit de „propagandă“, ci  pentrucă 


_răspundeau unei nevoi organice de 


creație. 

Acest caracter de creaţie românea- 
scă îl identifici pretutindeni în viața 
socială și culturală a Clujului. Au ră- 
mas destui burghezi și negustori mi- 
noritari în Cluj, dar tot ce este fer- 
ment de cultură, de nouă orânduire so- 
cială, întrun cuvânt de creație — 
poariă  pecetia spiritului românesc. 
Acmirabilul pare sportiv din marginea 
orașului este creația „Astrei“ și a luat 
naştere din inițiativa generoasă a d-ru- 
lui d. Hăţiegan. Clinicile celebre ale 
Clujului şi-au dobândit renumele  da- 
torită tot geniului şi muncii românești. 
Biblioteca universitară a devenit ma- 
rea instituție de astăzi prin eforturile 
conducerii româneşti. 

Lucrurile acestea ar fi căpătat încă 
o luminoasă ilustrare prin serbările 
„Astrei“, pregătite pentru începutul 
lunii Septemvrie şi amânate din prici- 
na evenimentelor externe. Congresul 
„Astrei“ Ia Cluj, în capitala 'Ardea- 
lului, ar fi arătat nu numai cât sa 
muncit în 20 de ani de viaţă românca- 
scă, ci și continuitatea tradiției cultu- 
rale ardelene. Căci „Astra“ a fost un 
fenomen specific al culturii ardelene 
dinainte de Unire. Este, în toată cultu- 
ra ardeleană, o aplecare către pragma- 
tic pe care „Astra“ o ilustrează de mi- 
nune. Asociația aceasta, intitulată 
„pentru cultura poporului român“, a 
depus eforturi considerabile în cei 86 
ani de existenţă, pentru a păstra trea- 
ză conştiinţa națională a românilor de 
dincolo de munţi, și a le asigura, în 
acelaș timp, o dezvoltare firească în 
toate domeniile de activitate. Din ex- 
pozițiile și festivitățile proectate pen- 
tru Congresul Astrei la Cluj nu s'au 
realizat decât câteva fragmente: Viata 
Astrei în documente, cărţi şi imagini, 
expoziție organizată la Biblioteca  U- 
niversităţii;, Expoziția de artă plastică 
ardeleană (1915—1939), la Colegiul A- 
cademic Regele Carol II; și numărul 
din Gând Românesc, adevărat volum 
comemorativ al celor douăzeci de ani 





SE î 7 
De sie te ace pei taiate man 3 ft i DĂ 


T. Marchini Portretul doamnei L. 
de viață spirituală în Ardeal, Fiecare 
din aceste fragmente sunt deopotrivă 
de semnificative şi emoţionante. 

Viața Astrei în documente, cărți și 
imagini, expoziție organizată sub în- 
grijirea d-lor 1. Muşlea, directorul bi- 
bliotecii universității și I. Breazu, st- 
cretarul „Astrei“, ar trebui să devină 
o expoziție portativă, măcar în elemen- 
tele ei esenţiale, care să circule prin 
toate orașele de seamă ale României. 
Lecţia morală a acestei expoziţii este 
considerabilă. Toate acele tablouri şi 
Iotografii de oameni dârji, cărturari de 
mare clasă, luptători neînfricaţi, care 
te întâmpină în sălile Expoziţiei, îţi 
revelează mai precis decât orice expu- 
nere istorică imensa energie morată a 
Ardealului. Nu poţi să treci fără ermo- 
ție prin faţa bărbaţilor acestora care 
au refuzat tot aurul trădării ca să-și 
apere limba şi naţia lor. Este un exem- 
plu care turbură, astăzi, până la me- 
lancolie. 

Tot atât de emoţionante sunt hâr- 
tiile „Astrei“, procesele verbale cu 
semnături ilustre, scrisori adresate so- 
cietăţii (printre care una semnată de 
Eminescu), cereri de cărți şi broșuri. 
Sunt câteva scrisori trimise de pe fron- 
turile războiului cel mare, în care bie- 








tele cătane ardelene cereau să li se tri- 
meată, în tranșeele for, publicaţiile 
„Astrei“. Sunt, iarăși, serisori primite 
dela românii din America, toate  ce- 
rând cărţile şi revistele marei socie- 
tăţi transilvănene. Altă scrisoare e tri- 
measă din Jugoslavia. Şi în toate răz- 
bate conștiința că eforturile „Astrei“ 
întâmpină greutăți mari, deaceia ni- 
meni nu cerc publicaţiile „gratis“. Fie- 
care se grăbește să adaoge că trimite o 
mică sumă de bani, în moneda ţării 
unde se află, zvârliţi de Dumnezeu. 
Toţi aceşti corespondenţi nevoiaşi şi 
obscuri înţeleg să sprijine, cu puterile 
lor, centrul izbăvitor, de cultură, care 
era „Astra“ înainte de Unire... 
Cealaltă Expoziţie a „Astrei', în care 
se află adunate cele mai reprezentative 
opere de artă plastică ardeleană din 
ultimii douăzeci de ani, este tot atât 
de semnificativă pentru psihologia şi 
orientarea spirituală a Transilvaniei. 
Expoziţia aceasta a fost organizată de 
un comitet alcătuit din d-nii: Prof. 
Dr. luliu Moldovanu, președintele „As- 


raita: ș ti a 





R. Ladea Țăran din Bănut 
trei“, Profesor Dr. luliu  Haţieganu, 
președintele despărțământului Cluj al 
„Astrei“, V. Beneș, critic de artă plas- 
tică, ], Breazu, secretarul „Astrei“, I. 
Chinezu, directorul revistei „Gând Ro- 
mânesc“, A. Ciupe, pictor, E. Cornea, 
pictor, R. Ladea, sculptor şi ]. Muştea, 
directorul bibliotecii Universităţii. 
Sunt adunate aici opere de ale artişti- 
tor plastici ardeleni, fie că au lucrat 
exclusiv dincolo de munţi, fie că au 
venit, după Unire, în ţara veche. Câ- 
teva din numele artiştilor care expun 
la Cluj sunt bine cunoscute în toată 
România?  Theodorsscu-Sion, Sabin 
Pop, Ion Jalea, Cornel Medrea, Rodica 
Maniu, A. Demian, E. Gâscă, etc. Sunt 
alţii, însă, care au activat exclusiv în 
Ardeal și Banat, talente mai puţin cu- 
noscute în țara veche, dar cel puţin tot 
atât de semniticative. Dacă n'am men- 
ționa decât numele unui Ladea, Ciupe, 
Tasso Marchini, lon Vlasiu, Catul Bog- 
dan, Nicolae Brana -— şi încă plastica 
ardeleană modernă ar merita o atenţie 
deosebită. Mai ales că cea mai mare 
parte dintre artiştii expozanţi se re- 
vendică dela o „școală ardeleană“, și 
ea o creaţie românească realizată în 
cei dintâi ani după Unire. Se întâlnesc 
foarte multe talente tinere în această 
Expoziţie, și aproape toate sau desă- 
vârşit la Şcoala de Arte frumoase în- 
temeiată la Cluj, şi transferată de 
câțiva ani, nu se ştie din ce motive, la 
Timișoara. Ladea este încă profesor la 
această Şcoală de Arte Frumoase din 
Timişoara, dar aproape toţi elevii săi 
suni din „epoca clujană“ a Școlii. Tre- 
bue amitit mai țles 'Tasso Marchini, 
mort prea de timpuriu, al cărui talent 
prevestea o creaţie de mare clasă. 
Unul din primele rezultate ale aces- 





3 





de MIRCEA ELIADE 


tei Expoziţii organizate în cadrul „As- 
trei“, va fi, fără îndoială, transforma- 
rea ei într'o Expoziţie permanentă a 
artelor plastice din Ardeal. Lucrul a- 
cesta l-a spus și d. Ion Chinezu, în cu- 
vântul său de deschidere al Expoziţiei. 
Caracterul cu totul special al plasticei 
ardelene din ultimii douăzeci de ani l-a 
scos la iveală tânărul critic și nuvelist, 
V. Beneş, autorul volumului de nuvele 
fantastice „Hanul Roșu“, întrun lung 
şi pătrunzător studiu tipărit în volu- 
mul comemorativ Gând Românesc. 
Este cel puţin ciudat ca în acest mi- 
nunat Cluj, de unde pornesc atâtea 
inițiative şi unde se realizează opere 
de mare răsunet, să lipsească o Şcoală 
de arte plastice. Ardealul, atât de îna- 
intat pe alte tărâmuri culturale, șovăie 
încă pe tărâmul plastic, tocmai din 
lipsa unei continuităţi artistice și a u- 
nui mediu prielnic dezvoltării gustului 
pentru artele plastice. 

Nu pot încheia aceste note fugare a- 
supra culturii capitalei Ardealului, fă- 
ră a menționa cea de a treia manifes- 
tare a Congresului „Astrei“. Este vor- 
ba de volumul magnilic, de aproape 
300 pagini, îmbogăţit de numeroase 
planşe, al Gândului Românesc. Revi- 
sta aceasta, editată de „Astra“ şi în- 
grijită de  neobositul ei redactor, Ion 
Chinezu, a jucat un rol esenţial în pro- 
movarca şi limpezirea culturii româ- 
neşti moderne în Ardeal. Nu trebuie 
să uităm că cele mai bune nuvele ale 
regretatului Pavel Dan au apărut în 
Gând Românesc, și că volumul postum 
ai aceluiaș tânăr scriitor, Urcan bătrâ- 
nul, a fost editat la Fundaţiile Regale 
prin îngrijirea d-lui lon Chinezu. Una 
din nuvelele lui Pavel Dan, Inmor- 
mântarea lui Urcan bătrânul, este poa- 
te cea mai bună nuvelă românească a- 
părută dela războiu încoace. Dacă ar 
fi trăit, acest tânăr scriitor ardelean 
ar Îi ajuns foarte curând în fruntea 
generației sale. 

Tot la Gând Românesc, Vasile Băn- 
cilă a tipărit ani dearândul esseuri a- 
supra problemelor actuale ale culturii 
românești, şi îndeosebi asupra operei 
lui Lucian Blaga. Dealtfel, revista clu- 
jeană a contribuit enorm la interpre- 
tarea și promovarea operei lui Blaga. 
Volumul lui Băncilă, închinat lui Lu- 
cian Blaga, energie românească — vo- 
lum controversat astăzi cu pasiune, 
chiar și în Ardeal — a apărut întâi în 
paginile Gândului Românesc, 

Clujul activează, însă, şi în alte sec- 
toare. 'Tinere talente ardeleneşti se a- 
firmă pretutindeni. Vorbeam mai sus 
de ultimele promoţii de cărturari și 
scriitori ardeleni, care au depăşit ob- 
sasia istorică şi se îndreaptă spre filo- 
zofie sau creaţie literară. O sumă din 
acești tineri lucrează pe lângă Institu- 
tul de Psihologie. Alţii, cum e Grigore 
Popa, au încercat să ducă mai departe 
tradiția filozofică transilvăneană, brăz- 
dând alte niveluri și revendicându-și 
alţi inspiratori. Nu mai puţin intere- 
santă, ca fenomen de cultură, este tă- 
năra revistă Symrosion, cu o grupare 
cu totul specială, în care se promovea- 
ză în deosebi universalismul valorilor 
spirituale. Aici, la Symposion, a înce- 
put o aspră critică a interpretării o- 
perii lui Blaga de către Vasile Băncilă, 
critică de pe urma căreia gândirea lui 
Blaga nu are decât de câştigat. In sfâr- 
șit, trebuie menționată, tot în cadrul 
culturii clujene, activitatea d-lui Vic- 
tor Papilian, directorul Teatrului Na- 
țional. Dacă serbările „Astrei“ sar fi 
ținut în toamna aceasta, viaţa teatrală 
din Cluj ar fi cunoscut o seziune în- 
tr'adevăr unică... 





Două studii italiene 
despre scriitorii români 


In colecția Piccola biblioteca ro- 
mena, publicată de editorul Angelo 
Sienorelli din Roma, în care au apă- 
rut câteva monografii asupra scriito- 
rilor Coşbuc, Caragiale, Cerna şi Re- 
breanu, au mai apărut, încă două: una, 
a d-rei Lena Maria Bevilacgua, întitu- 
lată Emilio Gârleanu nella vita e nelle 
opere şi cealaltă a d-lui Walter Ru- 
ccato: [. Al.  Brătescu - Voineşti .no- 
velliere. 

Amândouă, ta şi celelalte, sânt lu- 
crări cu care autorii respectivi au ob- 
ținut titlul de doctor în litere. 

D-ra Lena Maria Bevillacqua ne-a 
dat în Emilio Gârleanu nella vita e 
neile opere un studiu conștiincios, me- 
todic, informat, 

O bună introducere, în care caută să 
situieze literatura română la apariţia 
semănătorismului în cadrul realismu- 
lui ca mișcare literară dominantă în a 
doua jumătate a sec. XIX, e de mare 
folos, în deosebi cititorilor italieni. 
pentru înţelegerea curentului semănă- 
torist — căruia autoarea pare să-i a- 


de TITUS PÂRVULESCU 


corde o însemnătate exagerată — și, 
prin urmare, a operei lui Gârleanu. 
Analizâna cu atenţie și foarte adesea 
cu pătrundere opera lui Gârleanu, d-sa 
subliniază cele trei epoci din evoiuţia 
artistică a poetului: semănătoristă, în 
care încearcă să reconstruiască, în Bă- 
trânii, „cu un spirit fin, poetic, de un 
discret realism“, viaţa ultimilor repre- 
zentanţi ai boierimei moldovene, cea 
desfășurată la Convorbiri critice sub 
auspiciile Școalei noui, epocă „in care 
se îndreaptă spre noui orizonturi şi în- 
cearcă marea artă a simbolismului 
dându-ne câteva nuvele din cele mai 
complete şi mai complexe din toată 
opera sa, dintre care cea mai. reușită e 
„Nucul lui Odobac” şi epoca după pă- 
răsirea Convorbirilor Critice, în care 
„recade în genul descriptiv al Bătrâni- 
lor şi caracteristicile artei lui: sensi- 
bilitatea, melancolia, iubirea pentru 
trecut, puterea de poetizare, cu lim- 





(Urmare în pag. 6-a) 








INNNNANNNNNNN NN 
i e stia aia pata cra vei] 
SMNNINNNI SN NINI NT INNA 


ORAȘUL NECUNOSCUT 


Sub depărtate și reci lumini 

Doarme orașul necunoscut. 

II chemi de neunde, să i te'nchini — 
Dar el s'ascunde trist şi tăcut. 


Obositoarea, muta chemare — 
Se'ntoarce'n aripi, dar în zadar. 
Ca focul lunii aprins pe mare, 
Tremură glasul mereu amar. 


Inșelătoarei lui aurore 

Te-ai vrea deapururi stăpân, 
Dar treci din iluzii în ore 

Și visul se curmă păgân... 


O, vraja acestei himere, 

Prin lumea când sângeri străin|... 
Îţi creste-o speranţă, iar piere 
Și'n loc de cucută bei vin. 


IMN SINGURĂTAŢII 


Din nou te-oi îndrăgi, singurătate, 

Ca pe-o prietenă mersu mai bună. 

Știu: te voi recunoaște dintre toate 

Şi ne-om plimba prin gânduri, împreună. 


lar când m'or legăna tăceri, departe, 
Sub umbra ta de pace și răcoare — 
Mi-oi aminti de lume ca de-o carte 
Citită'n viață, ca'ntr'o închisoare. 


Șin somnul pur, al iocului cu mine, 
Când nu voi şti de mor, sau *e ascult — 
M'or pogori luminile în tine, 

Să mă îmbăt de suflet cât mai mult. 








UNIVERSUL LITERAR 


Sase poeme 


ORĂ 


Când joacă lelele mărunt pe prund 
Şi buiniţele'n scorburi se ascund, 

De rămâne'n noapte numai luna 
Să-și privească “n ape reci cununa — 
Vei desbrăca mantia ta de lut 

Şi ai să-mi vii în somn, pentru sărut. 


Te văd în vis, cu pas încet şi rar, 
Cum treci prin zid ca raza prin frunzar 
Şin clipa rotitoare de minuni, 

Din somnul meu geros cum mă aduni, 
Ca peste ape de'ntuneric mort 

Să-mi intri'n sânge ca o navăn port. 


INTALNIRE CU 9 AUGUST 


Cum moare veselă, întrun tăciune — 
Sclipirea mică-a unui aspru foc, 
Lumina ta în gândul meu apune 

Şi sufletul la raza ei mi-l coc. 


De vreu să urc potecile spre dor, 

Să te mai văd înaltă și tot pură — 
Mă rătăceşte vântul cobitor 

lar noaptea mă alungă și te fură. 


Amurguri mari când se stârnesc pe zare 
Şi-alunecă vedenii depărtate. 

Te simt in mine grea ca o chemare 

De ape negre'n codri revărsate, 


Și sterpele frunzișuri iarăş sună 
Podoaba lor de veștedă cicoare: 

Dar vechea amăgire te adună 

Şi ne'năltăm în vis, mai sus de soare... 








23 Septembrie 1939 === 








de TEODOR SCARLAT 


INVITAȚIE IN TOAMNĂ 


Rămâi puțin, în toamna care'ncepe 
Să-și unduie neliniştea amară ! 

E aerul bolnav de amintire 

Şi-au început fânețele să moară. 


Sub cerul greu, rotind a destrămare — 
Privi-vei trist cum veștede viori 
Adorm uitate'n negrul asfințit, 

Când spumegă pădurile 'n colori. 


Insingurat, în toamna amețită — 

De aromiri și umbre de tăciune, 

Pe inimă — de te-o chema pământul — 
Ca pe o rană mâna îţi vei pune. 


TOAMNA RURALĂ 


Porumburile sdrenţuite s'au trezit 
Să strige, vântului, la vânătoare 
Şi iepuri mari aleargă'n asfinţit... 


Pe câmp, lumina păleşte şi moare. 


S'adună ierburi stinse'n mărăcini, 
Făâlfâie un sbor ca o văpaie... 
Pe dealurile fumegând rugini 
Cântă clopoței de acioaie. 


Un chiot lung se urcă dinspre stână, 
Să cheme câinii rătăciţi 'napoi 
Şi iată'n staul, ceața — ca o lână — 
Işi face loc să doarmă lângă oi. 





Biografii lui Leonardo da Vinci nu 
uită să amintească anscdota blocului 
de marmoră pe care i l-au dăruit flo- 
rentinii şi care, după câtăva vreme, a 
ieşit neatins din atelierul artistului 
pentruca mai târziu, Michel-Angelo să 
sculpteze din el statua 'colosală a lui 
David. 

Explicaţia care se propune obişnuit, 
în chip de scuză, este că Leonardo a 
avut, ca întotdeauna, atâtea proecte în 
cap incât n'a mai fost în stare să ia o 
hotărire. 

Mă gândesc la amănuntul acesta, e- 
senţial pentru îndrumarea spiritului 
către o înțelegere mai adâncă şi dreap- 
tă a lucrului artistic, înainte de a fi 
tipic pentru cariera lui Leonardo. Sim- 
bolul pe care-l cuprinde are puteri de 
semnificație şi de sugestie tulbură- 
toare. Pentru un cercetător tema e pa- 
sionantă: să desluşeşti în biografia și 
în operele insului excepțional urmele 
„blocului de marmoră“, materia infor- 
mă, ostilă şi inexpresivă dar bogată de 
toate posibilitățile, receptacol suprem 
Și irezistibil magnet al meditaţiei ar- 
tistului hărțuit de obsesia perfecţiei şi 
a expresiei liberatoare. Balzac a scris 
la această temă o variație pasionantă 
şi stranie: „Le chef-d'oeuvre incon- 
nue“, care-a nedumerit pe mulţi citi- 
tori, așa cum Mallarmă, într'o măsură 
cu mult mai mare, a dat de lucru glo- 
satorilor şi exegeților cari ostenesc za- 
darnic străduindu-se să ne facă accesi- 
bile presupusele virtualităţi poetice ate 
enigmaticului poem „gitur“. 

In ce-l privește pe Leonardo, şi dacă 
ne este îngăduit să lunecăm pe firul 
nestânjenitei lantezii, am putea să ne 
închiguim că blocul de marmoră, ne- 
schimbat în aparenţă când a părăsit a- 
telierul artistului, nu mai era totuşi 
acelaș. Purta în el, însămânțată de 
gândul creator, forma ideală, al cărei 
contur avea să-l cioplească mai târziu, 
cu 0 dârză convingere dalta lui 
Michel-Angelo. Ce admirabil şi fertil 
simbol: Leonardo meditând în faţa 
blocului inform, insuflând materiei in- 
diferente, în apriga încleştare a geniu- 
lui său viguros, duhul modelator, tipa- 
rul virtual bogat de toate putinţele 
statuei viitoare! 


Fără "'ndoială, că în mintea atoteu- 
prinzătoare a lui Leonardo, încăpătoa- 
re pentru toate frământările proble- 
mat:ce, sau putut săvârşi asocierile și 
schimburile cele mai variate, toate a- 
cele „corespondențe“ între senzațiile 
feluritelor regimuri și ideile lor, pe 
care le putem doar gândi simbolic sub 
semnul infinitului, tără să le putem a- 
mănunţi sau inventaria. 

Viaţa i-a fost necontenită pândă la 
hotarele necunoscutului și luptă fără 
odihnă împotriva besnelor ignoranței, 
ale prejudecăţilor şi superstiţiilor de tot 
felul. A avut prea multe de spus Leonar- 
do da Vinci, ca să poată aștepta culesul 
ideilor pe care el însămânțându-le, 
aiţii le luau pe seama lor, trăgând fo- 
loasele și împodobindu-se cu ov glorie 
uzurpată. Tot ceea ce artele, știința și 
tehnica modernă îi datorează acestui 
geniu a fost înfățișat cu gust şi o desă- 
vârșită pricepere în memorabila expo- 
ziţie dela „Palazzo dell'arte“ din Mi- 


Mostra di Leonardo 


lano, care a însemnat în acelaș timp, 
— realizată cu mijloace excepţionale —. 
și confirmarea prestigiului de univer- 
salitate de care se bucură Leonardo. 
Cifrele vorbesc singure, cu o elocvenţă 
sulicientă: peste o sută douăzeci de sa- 
vanţi, artiști, ingineri şi arhitecţi, îm- 
părţiţi în 22 de subcomitete au lucrat 
la reconstituirea tuturor invențiunilor 
leonardești, prin machete şi chiar ma- 
şini în stare de a funcţiona, realizate 
după studiile, calculele şi indicațiunile 
autorului, prezentându-ne întrun an- 
samblu grandios, cronologic şi siste- 
matic, dealungul celor 24 de săli, acti- 
vitatea covârșitoare a lui Leonardo da 
Vinci. După crearea atmosferei Rena- 
şterii italiene şi iconografia Jeonarde- 
scă, împreună cu preţioasele documen- 
te privitoare la viaţa şi activitatea ma- 
estrului, dela nașterea lui în satul 
Vinci şi până la săvârșirea din viaţă, 
la șaizeci şi şapte de ani, în castelul 
din Cloux (Franţa), trei săli succesive 
înfățișau etapele cele mai importante 
prin rodnicia operei şi a influen- 
ței lui Leonardo: Florenţa din timpul 
Medicilor, Milano sub efemera domnie 
a lui Lodovico il Moro, căruia Leonar- 
do-i pusese la dispoziție, printr'o seri- 
soare celebră, talentele şi cunoștințele 
sale multiple, şi în sfârşit Franţa lui 
Francisc I, unde a găsit, odată cu pre- 
țuirea ce i se cuvenea, ospitalitate şi 
sprijin bătrâneţelor sale. Apoi, biblio- 
teca lui Leonardo cuprinzând volu- 
mele consultate de el, şi alte câteva 
săli, ilustrând şi reconstituind desco- 
peririle şi  anticipările lui în  anato- 
mie şi botanică, în hidraulică şi arta 
militară, în aviaţie, mecanică, arhitec- 
tură, urbanistică etc. 

Acecaş prezentare sistematică şi 
completă înfățișa opera artitică a 
lui Leonardo, începând cu influenţele 
exercitate asupra lui de Verocchio; a- 
poi salonul de onoare cuprinzând ta- 
blouri împrumutate muzeelor de artă 
din Italia, Europa şi America, peste v 
sută desene, multe provenind din fai- 
moasa colecție dela Windsor, altele de 
la Louvre, Florenţa, etc., din colecţii 
particulare, copii din veacul 16 după 
opere neterminate sau dispărute și în 
sfârșit tablouri ale pictorilor din şcoala 
leonardescă, mai cu seamă Bernardino 
Luini, Boltraffio şi Francesco Melzi, 
acesta din urmă prieten statornic până 
în ultimele ceasuri ale maestrului. 

Din opera picturală a lui Leonardo 
puţine opere, după cum se ştie, au a- 
juns până la noi şi din acestea abia câ- 
teva păstrate în condițiuni care să în- 
dreptăţească și în ochii privitorilor de 
acum, admirația contemporanilor. Din 
faimoasa „Cină“ dela Santa Maria delle 
Grazie, ca şi din „Sala delle Asse“ din 
Castello Sforzesco abia dacă mai pu- 
tem ghici liniile mari ale compozițiilor, 
cuajutorul puţinelor pete rămase pe zi- 
durile leproase. Faimoasele „cartoane' 
cu schițele bătăliei dela Anghiari, du- 
pă care s'au inspirat Rafael și Rubens 
Sau pierdut ciopârţite de furia colec- 


ționarilor şi amatorilor de fetişuri au- 
tografe, iar frescele pe care le-a zu- 
grăvit după acele cartoane, în sala con- 
siliului Signoriei s'au scurs, din cauza 
nefericitului procedeu întrebuințat, 
astfel că florentinii au fost nevoiți să 
facă apel la serviciile inevitabilului 
Vasari, cunoscutul biogral al pictorilor, 
a cărui mediocritate persistă neștirbită 
până azi. Se ştie de asemeni și soarta 
monumentului egquestru de proporții 
colosale, al lui Francesco Sforza, de la 
Milano: soldaţii victorioși ai Regelui 
Franței şi-au ex€rsat asupra lui înde- 
mânarea de ţintași, până ce n'a mai 
rămas decât în amintirea contimpora- 
nilor... 

Artistul e admirat astăzi pentru fi- 
neţea desenului și modelajul desăvâ'r- 
şit al formelor, pentru suavitatea colo- 
ritului și magia contrastelor luminii cu 
umbra, pentru  surâsul arhaizant ai 
Giocondei şi al capetelor de Fecioară, 
amintitor de farmecul enigmatic al sta- 
tuilor primitive. Un tablou neisprăvit 





Leonardo 
Autoportret (Sanghină, Ton:no) 


al lui, cum este „Adoraţia regilor 
magi'“' dela Florența pare și mai reve- 
lator încă pentru uimitoarea siguranță 
și precizie a desenului leonardesc, de- 
cât cele două „Buna-Vestire“ sau „Si. 
Ion Botezătorul“ dela Louvre, care se 
puteau vedea deopotrivă în salonul de 
onoare din Palazzo dell'arte dela Mi- 
lano. Și aceiași liniște și adâncime con- 
templativă se desprindea și din desene, 
între cari cel dela Torino, întățișând 
pe Leonardo bătrân, văzut de el în- 
suși e un document artistic și omenesc, 
de o sinceritate în expresia descura- 
jerii, cum numai îm opera rembrand- 


de MIHAI NICULESCU 


tiană vorm mai întâlni exemple. Este, 
probabil, ilustrarea momentului biogra- 
fic în care, spre sfârşitul vieţii, cu pu- 
terile istovite (mâna dreaptă-i era pa- 
ralizată), își pune întrebarea dospită de 
îndoială: „O, Lionardo, perche tanto 
penate ?* (O, Leonardo, pentru ce a- 
tâta te ostenești?). Din opera lui—câtiă 
putuse realiza — multă se irosise, și mai 
multe planuri rămăseseră doar pe hâr- 


lie (pictura a fost pentru el doar o ocu- 
paţie sporadică și nu cea mai însen:- 
nată preocupare). Deslușim în haluci- 
nanta topografie a chipului acesta, ur- 
mele clipelor de oboseală fizică și de- 
primare, când ar fi vrut să treacă în 
alte mâini, mai voinice paharul care-i 
fusese sortit să-l bea până în fund. Dar 
cl a rămas până în ultima zi a vieții 
lui acelaş geniu solar, radios, îndră- 
gostit al conturului şi liberator al for- 
mei inteligibile, în luptă cu monștrii 
întunericului şi ai ignoranței. 


Milano, August 1939. 





Cronica muzicală 





Un muzician italian 
despre pianiștii contemporani 


Unul din csi mai rafinați intelectu- 
ali ai muzicei de astăzi, nu numai din 
Italia, dar din lumea întreagă, Alfredo 
Casella, consacră, în „Revista interna- 
țională de muzică“ din Bruxelles, un 
important articol, marilor interpreți 
ai pianului. Eminent pianist el însuși, 
cunoscător de mare autoritate al între- 
gei mișcări muzicale actuale, Alfredo 
Casella este într'adevăr în măsură să 
facă juste şi preţioase aprecieri, odih- 
nindu-ne de surlele gălăgivase ale re- 
clamelor şi afirmărilor interesate, de 
tot felu!, care de atâtea ori scot în a- 
fară nume care nu-și au rost printre 
ale artiştilor de seamă, căutând să im- 
pună clasificări absurde și nesincere. 

Casella așează în fruntea personali- 
tăţilor contemporane ale pianului pe 
Alfred Cortot şi pe Walter Gieseking. 
Iată cum îi caracterizează, reliefând 
cu mare comgetenţă şi fin spirit cri- 
tic, exeopţionalele lor calităţi: 

— Printre marii pianiști ai zilelor 
noastre. sunt doi care se desprind ko- 
tărît de toţi ceilalți. Unul este Alfred 
Cortot, care incarnează în lumea noas- 
tră pianistică actuală o figură de talie 
extrao:aQinară. Cortot realizează exem- 
plul rar al omului care gândește în 
fața pianului. O calitate de sunct uni- 
că prin timbru, prin nobleţe, prin in- 
cisivitate de pătrundere, îi permit să 
creeze un stil în care fiecare sunet 
este dens de maturitate. 

Sti] în care se îmbină o măreție su- 
verană cu o duioșie infinită. Stil în- 
sfârşit care este într'o perpetuă evolu- 
ție şi denotă la acest mare ariist o 
grije constantă de ameliorare, un eiori 
către o perfecțiune care îl atrage ne- 
contenit în măsura în care îşi conti- 
nuă triumfala ascensiune, exemplu de 
înaltă conştiinţă artistică pe care ma- 
joritatea celorlalţi pianiști ar face bine 
să-l mediteze adânc“. 

Alături de acest mare poet al clape- 
lor, Casella așează pe uimitorul Wal- 
ter Gieseking, încă neauzit în Romă- 
nia, dar pe care cred că nimeni din 
cei ce l-au ascultat în Germania, Italia 


de ROMEO ALEXANDBESCU 


sau Franţa, nu l-ar putea uita sau mă- 
car alătura un moment de atâţi „vir- 
tuoși“* la modă, care parcurg lumea în 
ploaie de calificative ieftine, stârnită 
de excesele comerciale și lipsa de con- 
ştiinţă şi bun simţ ale impresatilor. 

„Lângă Cortot“ scrie Casella „Wal- 
ter Gieseking reprezinţă un chipcu tu- 
tul nou dea cânta pianul. Stilul lui 
Gieseking merge dela preciziunea mi- 
nuţioasă a unei gravuri din secolul al 
XVIII-lea la  fluiditatea vaporoasă şi 
estompată a admirabilelor  execuţiuni 
din Debussy. O artă a pedalei incom- 
parabilă, un contact de o sensibilitate 
unică, o muzicalitate care poate fi com- 
parată fără niciun inconvenient cu a- 
ccea a lui Casals, o mentalitate pro- 
fund germanică, dar totdeodată excep- 
ional de deschisă la tot ce este latin: 
acestea sunt calităţile care fac din Gie- 
seking una din cele mai înalte perso- 
nalităţi pianistice ale epocei noastre“, 

Casella face apoi simple citații a câ- 
torva din acei pianiști care merită să 
figureze în elita pianului, printre cari 
Jese Iturbi, Alexandru  Brailovsky, 
Backhaus și Carlo Zecchi (toți as- 
cultaţi și în România de publicul con- 
certelor) adăogând că, dacă a analizat 
numai arta a doi mari pianiști (Cortut 
şi Gieseking) este, pentrucă aceștia îi 
par în deosebi semnificativi şi repre- 
zentativi pentru starea actuală a isto- 
riei pianului. 

Pentru cei ce nu l-au ascultat încă 
niciodată pe Gieseking, adăgăm că, a- 
cest vrăjitor al claviaturcei este singu- 
rul, dintre toţi pianiștii pe care i-am 
ascultat, a cărui paletă sonoră, ale cărui 
cterate tonuri şi minunat dar de a me- 
tamorfoza vibraţiile pianului după 
voie, se înrudesc cu chipui nu maipu- 
țin fenomenal de a-i răsfăța glasurile 
a iui George Enescu, cu care, deşi ma- 
estrul numai intermitent și cu rare 
prilejuri se face auzit la pian, arta ro- 
mâncască a pianului se poate mândil 
cu tot atât drept cât şi muzica româ- 
nească. 


ma 23 Septembrie 1939 


Damaschin creștea mai mult prin fai.. 
mă decât prin trup. Dacă n'ar fi fost 
cine era în mintea copiilor, porecla l-ar 
fi botezat Chipăruş — mic şi iute — 
nu numai fiindcă era astfel, dar și pen- 
tru că unde se afla el şi ceilalți se iu- 
ţeau ca mâncarea beţivilor, în care arde 
un chipăruş. Dar Damaschin n'avea po- 
reclă. „Damaschin de la  Prăvale- 
Baba“. Când spunea el, cun fel de ifos 
al lui, „la mine la Prăvale-Baba', parcă 
se înfășura într'o strașnică pelerină de 
subt care răsărea un vârf de spadă vi- 
tează. 

Nimeni nu râdea. Căci dintâi era el; 
apoi în susul lui zvonea un cântec des- 
lușit şi de copii: 


„Foae verde de pelin 

De pelin şi ibrișin 

Vin de unde-i numai vin 
Maci de sânge de păgân 
Cine vin fără suspin ? 
Machedon și Damaschin 
Că aşa li-i dat tain 

De tătucul cer creştin...“ 


Iar dincolo de Valea Babei, pe-acoio 
de unde începe Codrul Şugului, se ri- 
dicau două dealuri gemene. Unul se 
numea Dealul Damaschinului ; celălalt, 
Dealul Machedonului. Când le bătea din 
ceruri dalbul lunii, parcă veneau că- 
lări, oblânc lângă oblânc, din negreața 
anilor şi a pădurii, numai zale. 

Astfel de strămoși avea Damaschin. 

Incercaseră unii să-l umbrească. Ast- 
fel, Patlagică, feciorul primarului, care 
abea în clasa treia îşi scurtase pletele, 
spusese odată, istorisind isprăvile lui de 
la moșie: 

— Tocmai atuncea veneau de la păs- 
cut vacile mele... 

— Da ce eşti bou, măi? se hlizise 
Oacă, unul dintre credincioșii lui Da- 
maschin. 

Era osândit Patiagică să fie și mai 
roș, de câte ori cerca să strălucească. 

Altădată : 

— Eu am haine de la Paris. 

— Şi chiele de Patlagică, — îl rete- 
zase un clonţos de-a! lui Damaschin. 

Altădată : 

— La mine la moșie... 

— „„mMerg calare pe scrumbie, îl în- 
călecase gura lui Oacă. 

Ş'asa mereu, de câte ori Patlagică în- 
căleca pe-o șea, un bine-voitor îl răs- 
turna. 

Nici Decebal Cotruţă, băiatul căpita- 
nului de jandarmi, nu se lăsa mai 
prejos. 

— Eu trag cu pușca Manlicher, măi! 

— laca ! Şi ce faci? îi întorcea Oacă 
puşca. 

— Cum ce fac? 

— Lasă-l, măi, spunea Oacă lui Oan- 
ță, că face în pantaloni. 

Şi nu se alesese Decebal decât cu po- 
recla  Mac-Mac-Licher, devenită apoi 
Mac-Mac-Licar, şi la toată urma, adu- 
nată și rotunjită de porecla Cumar, 
preamărită de stihul epigramatic : 


„Uite, măi, la Malica+ 
Care trage pe Cumar 
De s'aude la hotar“. 


Mai cra Andarache, feciorul băca- 
nului cu patru vii şi două moșii, pe 
care-l dusese tată-său cu vaporul, de 
la Constanţa până la... gura lui Oacă: 

— Ma te? La noi la Grechia creste 
țirele pe deal și gainuţele se ouă masli- 
nuţele și caprele draguţele faţe alte 
maslinuţele si vaţele faţe untdelemnul 
țel galben ţe-l vinde tatuța cu sipu. 
Ah! ţe bine este la noi la Grechia! De 
asta tatuţa oftează între atâtea spur- 
cațiunile de Românuţele, adunând pa- 
raluţele! 

— M-m-m-mă O-o-o-oa-c-c-că, 

Patrocie Andarache era  bâlbâit — 
mai cu seamă când buzele lui întâlneau 
numele lui Oacă — și fudul. Şi de câte 
ori cerca să se laude, gura lui Oacă vor- 
bea în locul lui. 

Dar când spunea Damaschin „la mine 
la Prăvale-Baba'“, îi şedea bine, al dra- 
cului, şi nimeni nu putea face la fel. 

La el acolo nu era nici mahala, nici 
stradă, nici casă de oraş, nici moşie; 
era, dracu știe ce, dar era altfel decât 
în toate părțile. Oleacă de poveste — 
viscolea pe-acolo un galop de Făt-Fru- 
mos cu Vidma după e. —, cimitirul, fe- 
linarul, Dealul Damaschinului, Dealu! 
Machedonului peste Valea Babei, lângă 
Codrul Şugului, — şi toate erau acolo și 
de-acolo, dar erau şi 'n el și 'n toate ale 
lui: vorbă-zvârlugă, ochii lui Pepelea, 
parascovenia lui de cărbune, faptă, țât- 
nă, joacă, învăţătură, glumă, şotie, is- 
pravă, născocire, toane... Din degetarul 
lui de trup căpos ieşeau de toate ca din 
mâna scamatorului. Era un fel de ho- 
cus-pocus şi încă ceva pe de-asupra, 
căci dintăi şi 'ntăi era Damaschin de la 
Prăvale-Baba. 

De ziua lui Patlagică, mama lui, soața 
primarului, făcuse zaiafet pentru cole- 
gii lui Şerban. 

— Puişorule, îi spunea ea una-două; 
vezi să nu-ţi feştelești hăinuţele de la 
Paris. 


Toate bunătăţile de pe lume clădite 
şi 'nşirate ca la praznic pe o masă lungă 
într'o odae înaltă cu zugrăveli, butet 
strălucitor de ferestre, cu sticlării şi ar- 
gintării, portrete, perdele de biserică, 
oglinzi şi servitori asudaţi. S'au ghiituit 
pe întrecute, au mai împins şi 'n buzu- 
nar, dar parcă înfulecau din vrăjmaş. 
Când la joacă, ba să nu spargă oglinzile, 
ba să nu strica covoarele-—de altfel, de 
la intrare sergentul îi luase în primire 
dacă-s curaţi pe tălpi — ba să nu facă 
rău mâţei — râe boerească — ba să nu 








UNIVERSUL LITERAR 








ODastea lui Papuc 


(Fragment din romanul „Prăvale-Baba”) 


calce florile, ba să nu ţicnească globu- 
rile din grădină, ba să nu pue mâna pe 
harapul cu tavă de porțelan, din an- 
tret, ba să nu facă ceia, ba ceialaltă... 

— Măi, strecurase Oacă o şoaptă de-a 
lui; când se pune Patlagica pe cumar, 
ce i-o. fi spunând mă-sa? Să facă sau 
să nu facă ? 

La plecare, le-a fost greață de atâta 
ghiftuială, şi lehamite de-așa petre- 
canie. 

— Parastasu lui Patlagică, Dumnezeu 
să-l ierte că noi nu-l iertăm, a spus 
Oacă. 

Şi a doua zi, la școală, au îiost cu 
Patlagică aşa cum sunt zmeele maida- 
nului, făcute de mâna derbedeilor, cu 
zmeul venetic, cumpărat de-a gata de 
la dugheană. Zbârnâiau în jurul lui 
Patlagică, îndârjiţi de vrajbă piezișă. Şi 
Patlagică nu i-a mai poftit acasă pe 
„golani“. 

Au mai fost poftiţi şi pe la alte case 
mari. Case  boerești, îndestulate în 
toate, dar grele de părinţi și de opre- 
lişti. 

La mama lui Damaschin însă era alt- 
fel. 

— O venit oastea. 

Aşa îi întâmpina când sadunau mai 
mulți. Le dădea nuci, perje afumate şi 
pâne, şi-i lasa să fie stăpâni pe livadă, 
fără să pâhdească de la fereastră, cum 
făceau  mamele-paianjen. Când huia 
cerdacul de  tropăiala lor, îşi punea 
mânile în cap și spunea de la fereastră, 
lăsând o clipă zornăiala maşinei de cu- 
sut : 

— Măi tatarilor, m'aţi năucit! 

Dar râdea cu crețul ochilor şal gurii. 

Odată i-a prins sus de-asupra casei. 
Se urcaseră desculți, cu Damaschin în 
cap. De-acolo, ochiul cuprindea întin- 
derea. Dădeau cu praştia. 

— Aha ! a spus ea. Daţi-vă jos îndată 
că v'alum ca pe guzgani ! 

Dar jos îi aştepta o masă cu harbuz 
murat. 

La câte-unul le spunea: 

— Hai să-ți cos bumbu, să nu gân- 
dească maică-ta c'ai fost în casă de 
păgân. 

Şi-i Mai cosea, îi mai cârpea, dre- 
gându-le în toideauna halul şi desmă- 
țul, cu mânile ci. Parcă era o prisacă 
mana lui Damaschin. Roia. li mai 
ckeltănea uneori, când se 'ntreceau cu 
gluma. Dar numai cu vorba, o vorbă 
care avea în totdeauna şi creţul râsu- 
lui. Apoi: 

— Acuma că v'am judecat, s'o is- 
prăvit. Facem pace. 

Şi le întindea brațele la toţi ca o bi- 
serică Duminica. 

Şi ei niciodată nu uitau că mama lui 
Damaschin e os de Machedon: 


„Că-s ca doi feciori de Domn 
Crăișorii lui N'Adorm 
Damaschin şi Machedon“. 


II cunoșteau și pe tatăl lui Damas- 
chin, pe Damaschin-Puşcașul care tră- 
ia în codru. Impuşcase uliul subt ochii 
lor, cum ţi-ai lua cuşma din cui, Dă!... 
Și venea de-acolo de unde frunza ver- 
de n'a uitat c'a fost odată un haiduc... 

Tatăl lui Damaschin ii învățase să 
facă zmee mari, praștii-glonţ, catalige, 
săniuțe, stele de Crăciun. Grozav îi 
asculta lemnul. In mâinile lui dibace 
lemnul era ca aţa în acul femeilor. Fă- 
cea tot ce vroia. Le clădise un foişor 
în fundul  livezii. „Foișorul voinicei- 
lor“: aşa îl botezase, cu zâmbet subt 
musteață. Nicăeri nu era mai bine de- 
cât acolo. Parcă pluteau într'o corabie 
la capătul lumii. Nu-i auzea decâi 
frunza, nu-i ştia decât cerul. Erau sin- 
guri, în miezul tainei. 

— Tata-i un năzdrăvan, spunea Daâ- 
maschin acolo în foișor, și ci pricepeau 
şi dau din cap, încuviinţând, ca niște 
cinstita fețe la auzul unei vorbe cu 
tâlc. 

Dacă întârziau și-i întreba pe-arasă: 

— Unde mi-aţi fost? 

— La Prăvale-Baba, răspundeau. 

Şi după cum spuneau îi cunoșteai 
că-s din oastea lui Damaschin. Nu-i 
poftca la el; ei veneau. Dar parcă nu- 
mai el şi-i alegea, pe sprinceană. No- 
trebnici, lingăi, pâriîtori și fii-de-lele 
nu se nimereau. 

Așa că încet cu 'ncetul a venit de- 
acolo vorbă: Cei dela Prăvale-Baba. 
Adică cei care erau ai lui Damaschin, 
botezați în taina voiniciei la Foişorul 
Voiniceilor. Damaschin hotăra — ast- 
fel poruncind —- iar ei nu-i ieşeau din 
vorbă. Şi nimeni nu se mira că-i aşa, 
în loc să fie altfel. Cu Damaschin era 
mai bine decât singur sau cu alţii. 

Căci erau și alţii. 

Avea și Patlagică linge-biidele lui, 
alaiul lui de terchea-berchea sau „Pat- 
lageluiţii““, cum le spunea Oacă. 

Avea şi Cumar cumarașele lui, sau 
Pârţişorii. 

Avea şi Andarache năimiţii lui, An- 
darachiii. 

Ce are aface? 

Cei dela Prăvale-Baba nu crau nu- 
mai în frunte la orice, dar şi mai pre= 
sus de ceilalţi. 

Dintâi venza Damaschin; fruntea 
şcolii. La examene, mama lui Damas- 
chin nu venea — avea treabă acasă, —- 
dar veneau în schimb domnul şi doam- 
na primar, domnul și doamna căpitan 
de jandarmi — vai de scaunele școlii,--- 
domnul şi doamna Andarache, domnul 


şi doamna tuturor fârțângăilor şi mior- 
țăiţilor, fandocsiţilor şi  moftangiilor, 
pârțișorilor, patlagelniților şi amdara- 
chiilor. Mirosea examenul a parfumen- 
turi şi odicolonuri, şi te 'mpuşcau inc- 
lele cucoanelor cu strălucirea lor. Toţi 
se supărau pe întrebări, când Coconul 
scos la tablă tăcea mâlc; şi toţi se gro- 
zăveau de răspunsurile scremute și bâi- 
bâite. Mai și suflau pe dc-asupra, fără 
obraz, foindu-se pe scaune, holbânti o- 
chii și dând din buze ca peştii scoşi 
din apă. 

Dar Doamna, mereu cu ei în toate 
clasele primare, nu-şi pierdea măsura. 
Ea avea cântarul ei din timpul anului, 
pe care nu-l schimba. 

Când venea rândul lui Damaschin, 
Doamna parcă-l trecea prin strecură- 
toare. Intrebare lângă întrebare; şi el 
dădea răspuns lângă răspuns, cum stau 
dinții în gură: desime strălucită, 

Şi toți vedeau de ce-i Damaschin 
premiant întâi, cu toate că examenul 
lui era orfan de părinți. 

Aşa era Damaschin dela 
Baba. 

Apoi veneau Oacă, Oanţă şi Chilug. 

Oacă, ghidușul ghiduşilor, roșcovan 
şi hlizit, cu ochi de broscoi și buzuaice 
clămpănitoare. Ţâşnea din bancă întoc- 
mai ca o broască din apă, co vorbă în 
gură, părână merocu că latră pe cineva, 
sau că stă la pândă să-l apuce. 

Oanţă, păpălugă. Avea în gâtlej 
şi în burtă scofala tuturor glasurilor: 
ca porcul, măgarul, boul, vaca, huhu- 
rezul, scatiul, bot-grosul, cuvaia. Când 
scotea el o vorbă de-a lui, sughița pă- 
durea. 

Ghigă, zis Chilug, cra un zdrahon 
cu ceafă lată şi pumn necruţător. Când 
se supăra, spunea: 

— Măi, ia'n vezi, că te otânjesc.., 

Şi dacă celuilalt nu-i ajungea, apoi 
întradevăr tăvălucea cu pumnul ori- 
şice împotrivire. 

Numai că el, de felul lui, era tare 
blajin: ca un rumegător. Pricepea aşa 
de domol, încât supararea nu-l ajungea 
niciodată la timp. Dar Oacă îl vestea: 

— Supără-te, Chilug. 

Căci QOacă stârnea pricinele. 

Şi Chilug se supăra, turtindu-le. 

Oacă, Oanţă şi Chilug erau gardul cu 
câini al lui Damaschin, între el şi cei- 
lalţi. 

— Noi de la Prăvale-Baba. 

Asta însă nu însemna că erau ca Da- 
maschin, ci ai lui Damaschin. Căci nici 
unul dintre ei în parte, şi cu toţii lao= 
laltă n'aveau schepsisul şi hocus-pocus- 
ul lui Damaschin. Ei între ei sar fi 
sfădit şi desbinat, fiecare căutând în- 
tâetate, fie cu pumnul, fie cu tertipul. 
Cu Damaschin însă erau toţi, fiecare 
la locul lui, toţi pentru el şi fiecare 
pentru toţi. Pe lângă multe altele, Da- 
maschin îi învățase buchile surdo-mu- 
ţilor. Ştiau să vorbească unii cu alţii 
numai din mână. Patlageluiţii, Pârţi- 
şorii şi Andarachiii crăpau de ciudo- 
şenie. 

— Crapel Pârţi 

Fără îndoială că Ilie Pânișoară, pri- 
etenul lui Damaschin, avea credința și 
prieteșugul tuturor celor dela Prăvale- 
Baba. Nimeni nu râdea de el, oricât ar 
fi fost de beat. Pe uliți, când îl întâl- 
reau, îl salutau, spunându-i: 

— Bună ziua, Moş Ilie. 

— Bună, măi țâcă, da cini-i fi tu? 

— Eu îs cu Damaschin. 

— "Te-al Gracului!.. Măi Fănuţă, îi 
spunea Ilie seara, când se întâlneau pe 
bancă; te-ai tocmit staroste la Gâgâlici? 

— Ei, copii! 

— Iaca bărbosu! Măi, ce-ai sâ fii tii 
când ţi-or da tuleile? 

Fănuţă cfta, mai mult cu „Dă, Doam- 
re“ decât cu „Știu eu?“, privind la fe- 
linarele din vale. Mai avea puțin şi în- 
cepea liceul. Era o fierbere de grabăn 
el. Toate mergeau încet, la pas, cu ca= 
rul dus de boi. Șin el parcă era iadul 
ţânţarilor. 

Uneori stătea ceasuri dearândul sus, 
dincolo de cimitir, la marginea râpel, 
cu ochii duși pe Dealul Damaschinului 
şi dealul Machedonului, sau în fundui 
Văii Babei. Tot stând așa de unul sin- 
gur, se răcorea ca într'o poveste spusă 
de altul, fără de vorbe auzite cu ure- 
chea. Nu-l tulbura acolo nimeni, nu că 
nu l-ar fi descoperit, dar fiindcă ile 
lăsa semn pe zaplaz, lângă felinar: o 
cioară cu pliscul în jos, desenată cu 
cărbune. 

— Damaschin are hachițe, spuneau 
ei, pe rând, cum sadunau, și-l lăsau 
în pace să le aibă şi să-i treacă. 

li deprinsese Damaschin cu tot felui 
de semne, pe care aiţii nu le pricepeau. 
Nici-un zaplaz nu scapa necercetat de 
ochii lor, Descopereau de pildă, două 
codițe împerechiate cu două bombiţe. 
Asta însemna că acolo s'au copt cele 
dintăi cireşe. lar dacă mai vedeau și un 
fierăstrău scobit, asta-i vestea că un 
dulău păzeşte. 

Dacă Damaschin o lua razna spre un 
capăt al orașului, fie ducându-se spre 
Jazul Turcului, fie spre Cornul Luncii, 
apoi pe fiecare stâlp al felinarelor din 
drum, lăsa fie un fes, fie un corn. Şi ci 
ştiau unde să-l caute. Scris cu cărbu- 
nele lui Damaschin un zodiac de taină 
pecetluia oraşul pentru ochii lor. Așa 
c'aveau orașul lor, cu semne, drumuri 
și întâmplări, încuibat într'al oameni- 
lor mari, altul decât al lor. Un oraș 


Prăvale- 


de IONEL TEODOREANU 


Prăvale-Baba prin care treceau felina- 
rele lui Ilie Pânişoară şi o oaste de 
mărunți, căpetenie fiind Damaschin. 

Patlageluiţii, Pârţişorii şi Andara- 
chiii se perpeleau să afle dresul celor- 
lalţi, căci ci nu se jucau într'ale lor, ci 
numai se 'nverzeau de pizmă, jinduind. 
Trimeteau iscoade la  Prăvale-Baba. 
Dar vai de als, dacă Chilug primea po- 
runcă să se supere. 

Până când sau pritocit și cărdăşit 


unii cu alţii — patlagelniţii lui Patla- 
gică, năimiţii lui Andarache și pârți- 
şorii lui Cumar — hotărîndu-se la 
luptă. 


Cei de la Prăvale-Baba au simţit că 
nu-i lucru curat. Prea erau unşi cu 
zâmbet, ceilalți; prea clipeau unii la 
alții, de parc'ar fi avut toți câte-o mu- 
scă la același ochi; prea sadunau prin 
colţuri, în timpul recreaţiilor, stând la 
şoaptă ca la foc. Si prea erau toți lao- 
laltă ciotcă. 

Intr'o dimineaţă, Damaschin, tocmai 
când pornea la școală, a găsit pe banca 
de subt nuc, cinci guzgani morţi înşi= 
rați pe-o şfoară. 

— Măi, cine pute a guzgan? între- 
bau la școală, zgâiţi la poartă, adulme-= 
când câneşte, patlageluiții, pârțişorii și 
andarachiii. 

Damaschin na spus nimic. Toţi se 
uitau la el, nu la Oacă: venit la școală 
odată cu Damaschin. 

In recreaţie, cântecul a început din 
Nou, 

— Măi, cine pute a guzgan? 

Dar când, după recreație, Patlagică, 
Andarache şi Cumaraș au intrat în 
băncile lor, au găsit câte doi guzgani 
în fiecare pupitru. Iar la plecare, Oacă 
i-a strigat astfel pe Patlagică: 

— Măi Şerban... 

Patiagică a vorbit fără să 'ntoarre 
capul. 

-— Ce vrei? 

— Ţi-a căzut ceva din buzunar. 

Și i-o zvârlit în braţe şi pe-al cinci- 
lea guzgan, — cu Damaschin, cu Oan- 
ţă şi Chilug în preajmă. 

Aşa încep războaele: cu guzgănii; a- 
poi cu oști. 

A doua zi, felinarul de la poarta ca- 
sei lui Damaschin era spart. lar pe 
stâlpul felinarului şi pe fiecare scân- 
dură a zaplazului, o vorbă dănţuia, 
scrisă cu cridă: Sâc! 

Când a văzut Fănuţă felinarul lui I- 
lie spart, sa încruntat urit. Dar după 
ce-a descoperit vorba de cridă, a zâm- 
bit cu milă, dând din cap: vai de pi- 
cioare! Și s'a dus la vale, ascuţit. 

La școală, de la poartă, fariseii l-au 
întâmpinat cu sclifosiri viclene. EI, ni- 
mic. N'aude, n'avede! S'a dus ca de a- 
bicei între ai lui, a stat puţin, și'ndată 
Oacă și cu Oanţă, fără de Chilug, sau 
dus spre poartă, amestecându-se cu 
ceilalți. Nimeni nu sa ferit de ei, fi- 
indcă fără de Damaschin și de Chilug, 
Oacă şi Oanţă nu mușcau. 

— Măi Cotruţă, am o marcă pentru 
tine. 

Decebal Cotruţă — Cumar — colec- 
ționa mărci poştale. 

—- Să văd, a spus Cotruţă, holbându- 
se cu ațâţare, 

— Da pitaci ai? l-a întrebat Oacă. 

— Am. 

— Să văd, a spus Oacă. 

Decebal Cotruţă, scotocind prin bu- 
zunare, a scos o cutie de chibrituri, 
plină cu mărci, o batistă, niște scobi- 
tori, o ascuţitoare şi niște gologani cu 
fărmituri. 

— Vezi? 

— Văd. 

— Acum arată. 

Dar suna clopoţelul. 

— ţi arăt în recreaţie, a spus Oacă, 
şi l-a luat prieteneşte de după gât, 
Oanţă mergând în cealaltă coastă a 
lui Decebal. , 

Cum a intrat Doamna în clasă, Oacă 
a sărit: 

— Doamnă, cineva mi-a fÎurat cuţi- 
taşul. 

—— Poate că l-ai pierdut. De unde ştii 
că ti l-a turat „cineva“? 

— A văzut Damaschin. 

— Aşa-i, Damaschin? 

„— Da, Doamnă, a spus el cu tărie; 
Decebal Cotruţă i l-a luat. 

Cumar a sărit fript. 

— Nu-i adevărat. Minte Damaschin. 

— Veniți la mine, a spus Doamna. 

S'au dus: Damaschin din banca în- 
tâia; Decebal Cotruţă din banca a şa- 
sea, cornut de mânie, şi Oacă din fund, 
târşind picioarele, tot întorcând capul 
spre Oanţă și bodogănind; 

— Parcă tu nai văzut? Da ţi-i frică 
de Cotruţă! 

— Cu cine vorbeşti? l-a 
Doamna. 

— Cu Oanţă, Doamnă. Credeţi-mă: 
şi el a văzut. Jură-te că nai văzui. 

Oanţă se codea, cu ochii înspre uşă. 

— Ai văzut, Oanţă? l-a întrebat 
Doamna, poruncitor. 

Oanţă a oftat, sa ridicat și a pornit 
și el, amar, 

Au stat astfel la judecată la catedra 
Doamnei care i-a privit pe rând, adânc. 

— Decebal Cotruţă, te 'ntreb: ai lu- 
at cuţitaşul lui Ilie Oacă? 

— Nu l-am luat. Mă jurpe ochii 
mei. 

— Poate că l-ai găsit și l-ai strâns? 

— Nu-i adevărat. Nu l-am găsit şi 
nu l-am strâns. Imi trebue mie cuțita- 


întrebat 





5 





şul lui Oacă? Eu umblu și la raste.u 
de arme!... 

— Bine, Decebal Colruţă, te cred pe 
cuvânt... Damaschin, l-ai văzut tu pe 
Cotruţă umblând cu cuţitașul lui Oacă? 

— L-am văzut. 

— Minţi, a sărit Cotruţă. Jură-te. 
Să-ţi sară ochii din cap ? 

— Mă jur, a spus Damaschin. Cuţita- 
şul e la Cotruţă. 

— Tu, Oanţă ? l-a cercetat Doamna 
cu încruntare. 

— Aşa e, cum spune Damaschin. Mă 
jur. 

— Bine, a oftat Doamna. Vă cred pe 
cuvânt și pe unii şi pe alţii. 

— Şi eu să rămân fără cuţitaş? a 
scâncit Oacă, uitându-se la toţi Sfinţii. 

Doamna a bătut cu degetul în cate- 
dră. 

— Cotruţă, arată ce ai în buzunare. 

Nici n'a așteptat Cotruţă să isprăvea- 
scă Doamna şi din suflet şi-a răsturnat 
buzunarele. 

— Uite-l, a ţipat Oacă, tresăltând. 
Cuţitașul meu de la tataia ! Ce mai spui, 
domnule Cotruţă ? 

Cotruţă nu mai spunea nimic: parcă 


„fierbea bulion de patlagele roşii în apu= 


calips. Mintea lui era mai înceată decât 
sângele; dar tot l-a ajuns din urmă. 

— Doamnă, Doamnă, să nu mai ajung 
până mâne, el mi l-o pus în buzunar. 
Acuma ştiu eu ce fel de mărci ! Lasă tu, 
lasă !... 

Doamna a chibzuit, cuprinzându-i pe 
fiecare şi pe toți — pe cei de la catedră, 
ca şi pe cei din bănci — în privirea ei. 
Simțea că nu-i lucru curat, că adevărul 
e alături de vorbe. Ceiace o încurca era 
mărturia lui Damaschin. Fănuţă nici 
nu era pâritor, nici nu minţeoa: prea 
mândru pentru aşa ceva. Totuşi, întâm- 
plarea parcă purta pecetea minţii lui. 
Doamna era încredințată că Decebal 
Cotruţă nu furase. Prostuţ, greoi şi lip- 
sit de imaginaţie, Cotruţă nu putea si- 
mula indignări atât de arzătoare. Oacă 
și Oanţă erau vulpi pe de-oparte, iar pe 
de alta erau credincioșii lui Fănuţă. 
Chilug însă, al treilea credincios. nu cra 
amestecat. Ciudat! Dar  Chilug era 
pumnul tovarășilor, nu capul. Inlătura- 
rea lui parcă-parcă avea înţelesul unei 
fereli... 

— Damaschin, l-a ales Doamnă; încă 
odată te întreb: l-ai văzut tu? 


— Am văzut. 

— L-ai văzut ? am întrebat, 

— Da. 

— Ce să-ţi fac, Cotruţă? a spus 


Doamna cu severitate şi mâhnire. 

— Minte Damaschin, a strigat Cotru- 
ță devenit de must roş. 

— De ce mint? l-a întrebat în cechi 
Damaschin. 

— Mă paşti! Tu crezi că eu ţi-am 
spart felinarul.., 

— Nu l-ai spart tu? Da cine? l-a în- 
trebat iute Damaschin. 

— Ssst! a făcut unul din bancă, dar 
Doamna s'a uitat cu coasă, şi băncile au 
amuţit. 

— Şerban l-o spart cu praştia, a vor- 
bit Cotruţă. 

— Minţi, a sărit Serban din bancă. 
Minte, Doamnă. Pârîtorule! 

— Tu minţi, a răcnit Cotruţă. 

— Ai jurat, a spus Şerban. 

— Cum mint? Eu, măi? Tot eu? Toţi 
sunteţi niște mincinoși. Numai eu spun 
adevărat. Tu i-ai spart felinarul lui Da- 
maschin, şi Damaschin se dă la mine. 
Să crăp, Doamnă, dacă nu-i așa cum 
spun. Iaca să jurăm pe cruce. 

— Aşa-i, Doamnă, a spus Damaschin. 
Cotruţă n'a furat. 

— Vedeți, Doamnă, a trâmbițat Co- 
truță, uitându-se abraș la Andarache şi 
Şerban, ş'apoi abea la Oacă și la Oanţă. 

— Tu taci. Spune, Damaschin: tot. 
De ce l-ai acuzat pe Cotruţă? şi de ce-ai 
jurat strâmb ? 

— N'am jurat strâmb. Am jurat că el 
are în buzunar cuțitașul lui Oacă. Nu-t 
aveai, măi ? 

— Voi mi l-aţi pus: pe la spate. 

— Asta-i altăceva. Dar n'am jurat 
strâmb. 

— Și de ce i-aţi pus cuţitașul în bu- 
zunar ? 

— Fiindcă vroiam să ştiţi şi dumnea- 
voastră că băiatul domnului primar 
sparge  felinarele cu praştia, ca să le 
plătească din pungă Ilie Pânișoară. 

— Aşa-i, Postelnicu ? 

Patlagică a lăsat capul în jos, învins. 

— Damaschin, ești vinovat? l-a în- 
trebat Doamna. 

— Sunt vinovat, a recunoscut el. 

— Oacă și Oanţă sunt vinovaţi ? 

— Mai puţin decât mine, fiindcă eu 
i-am pus la cale. Ei numai au ascultat. 

— Bine, a spus Doamna, pecetluind 
astfel cercetarea pricinei. Damaschin, 
să văd ce pedepse dai tu... 

— La toţi ? 

— La cine trebue. 

— Postelnicu să plătească din pungă, 
el, cu Andarache şi Cotruţă, da Postal- 
nicu partea leului, felinarul pe care l-a 
spart. Postelnicu să caute chiar acuma 
geamgiu şi să nu vie la școală până 
când felinarul nu-i dres. Da să vie la 
școală cu geamgiul care să aducă măr- 
turia lui de om că a pus geamul şi <ât 
costă; fiindcă Postelnicu n'are cuvânt. 
Şi cât o lipsi Postelnicu de la scoală să 
aibă absenţe nemotivate, fiindcă el îi 
pricina buclucului nostru. 

— Du-te, Postelnicu, a spus Doamna, 
întărind judecata lui Damaschin. Şi si 
vii cu geamgiul la mine. Mai departe, 
Damaschin, 

— Damaschin, a spus Damaschin, să 
stee la colț în genunchi toată ora, fiind- 
că vrea să-și facă singur dreptate, fă- 





(Urmare în pag. 6-a] 








6 





Hotărit lucru, Maria Vergatti era o 
fire nostalgică, Ştia singură această as- 
cunsă înfățișare a sufletului ei, pentru 
că nu avea prietene, iar Michael, tână- 
rul student care-o iubea — (nu-i măr- 
turisise nicicând dragostea lui, e ade- 
vărat), nu aflase încă acel cuvânt ma- 
gic, unic, care duce spre tainiţile de la- 
birint, lăuntrice, 

Nostalgiile Mariei Vergatti se aseamă- 
nau cu undele line, oglindind înaltu- 
rile, în marginea unui țărm de mare, 
unde lucii, molatice, mulcome, dogo- 
rite de soarele torid, care ascund în a- 
dâncuri nedeslănțuite furtuni, potopi- 
toare talaze, neliniștea huiei. 

Ochii verzi, de piatră scumpă, ai Ma- 
riei, răsfrângeau, arareori, încremeni- 
rea zărilor depărtate, unde gândurile 
rătăciau, fără ţintă, 

Nostalgia  peisagiilor neîntâlnite, a 
iubirii hotăritoare. deplină și minunată, 
o înfiora — însă — pe Maria, cu fis- 
care şuvoire a sângelui ei de meditera- 
neeană. 

Unica fică a lui Andoni Vergatti, ve- 
nit cu ani în urmă pe meleagurile noa- 
stre, ca să ajungă după ani de luptă cu 
viaţa și cu oamenii — un bogat arma- 
tor, Maria. purta în svelta ei făptură de 
Arthemis — căldura neobișnuită a sân- 
gelui ei neliniștit, asemenea tuturor 
semenelor din insulele Egeei. 

Tristeţile ei nemărturisite, strecurate 
în sângele ci dogorit, însemnau — me- 
reu — un isvor tainic, ale cărui unde 
aveau puteri de elixir, 

Işi hrănea gândurile cu imaginile 
portului pitoresc, gălăgios, asurzitor, zu 
atmosfera în totdeauna încărcată de 
miresmele exotice, învâlvorate de boa- 
rea sărată a mării, cu fumul locomoti- 
velor, al vapoarelor şi al remorchere- 
lor. 

O, glasurile portului! Ce îngemânare 
fantezistă de sunete, de strigăte, de 
scrâșnete metalice, ascuţite, baritonale. 
Se chemau sirenele grave ale cargo- 
urilor, Le răspundeau  macaralele cu 
braţele în mișcare, balansând peste ca- 
pate uriaşe baloturi sau stive întregi 
de cherestea. Suerau trenurile lungi — 
cu cisterne de petrol, huruiau motoa- 
rele silozurilor, răcneau hamalii şi ma- 
trozii, auia geamandura. 

Şi umbrele portului, în înserarea al- 
bastră! 

Maria Vergatti întârzia, fie pe coa- 
ma digului, fie jos, pe cheiu — în for- 
fota care se stingea odată cu soarele, 
adunând mereu alte imagini, de negru 
şi albastru, cu ochii fascinaţi — stăru- 
ind asupra fiecărui detaliu al decoru- 
lui, ca pentru a-l imprima cât mai des- 
luşit pe o peliculă sensibilă: siluetele 
farurilor, înălțarea încremenită a ma- 
caralelor complicate, trupurile vagoa- 
nelor greoac ancorate la dană, pădurea 
de catarge subțiri, încurcate în firele 
întinse dela unul la altul... Catargele o 
mânau pe Maria spre cele mai neinchi- 
puite vise. Catargele profilate pe ceru- 
rile sângerii şi arămii ale amurgului, 
împlineau un miraj, ieșind parcă din 
mare, 

* 


Una din împrejurările care-i prileju- 
iau ciudate tresăriri, acele turburări de 
ape de dinaintea furtunii, erau sosirile 
vapoarelor. Se îndrepia cu paşi înceţi, 
să întâmpine la dană, coborirea călă- 
torilor. Era de [aţă la cercetarea vali- 
zelor, atentă să vadă chipurile celor 
care debarcau, să întrezărească în pri- 
virile lor — rămășițe din decorurile 
altor limanuri. Oameni venind de peste 
mare, poate, din tărimurile în care Ma- 
ria dura visele ei de lunatecă. 

Inchipuirea n'a purtat-o spre întâm- 
plarea care i-a adus înainte pe Al. Nu 
aştepta — ca de obicei — pe nimeni. 
Salutase, fluturând braţul, vasul ita- 
lian de călători, în clipa când trecea în 
dreptul farului mare. Soarele mai stră- 
lucia — de aur — în scoborișul boltei 
din apus — şi poleia odată cu undele 
de un albastru ciudat, — chipul fetei 
bronzate, avântată — cu rochia albă — 
pe cea mai înaltă lespede, cu mâna a- 
gitată de briză, parcă. Atunci chiar re- 
morchevul liliputhan  încordase pari- 
mele, slobozind glasul ca un urlet al 
sirenei: vasul intra în port. 

Când s'a scoborit schela, Maria se 
găsea acolo. Până să ajungă la dană, 
urmărise de departe manevra ancoră- 
rii, febrilă, în semnalele fluerate. Pe 
'ncetul, silueta prorei i se arătase — 
înaltă cât un bastion, de după un car- 
gobot românesc. 

— Schela! 

Ultimul șuerat. Manevra se sfârșise. 
Al a coborit întâiul, fără să ia aminte 
la traversele punţii, cu privirile îmbră- 
țişând mănunchiul de siluete de pe 
țărm. Numai când a pășit pe chciu, 
mai înalt parcă de cât cei dimprejur — 
din felul cum ridica fruntea deschisă, 
luminată, şi-a întors ochii spre func- 
ționarii vamali, care-i cereau passe- 
port-ul. S'a mişcat în voie, ca un per- 
sonagiu de marcă, desfășurând o mit- 
mică de o rară distincţie, mult calm. 
Omul de pe bord —- din urmă — a așe- 
zat pe o masă o valiză şi un geaman- 
tan. Vameşii s'au apropiat. Maria se a- 








UNIVERSUL LITERAR 








POOR TI 


fla de cealakă parte a mesei. Ştia a- 
cum că Al are la tâmple părul puțin 
argintiu, iar glasul cu inflexiuni so- 
nore — de parcă ar fi vibrat o coardă 
de bronz. Ochii lui au aţintit-a de sub 
arcade largi, cu priviri învăluitoare. 
Au stăruit — îndelung — asupra Ma- 
riei. In spatele lui, un funcţionar va- 
mal mulțumea pentru control. Pe când 
omul de pe bord încărca totul într'o 
birje, Al sa apropiat de Maria. 

Ea a înălțat fruntea încununată de 
legătura întunecată a părului, ca să-l 
întâmpine. Au unduit vibrații de pe 
coarde de bronz: 

— Dudue, mă ierți. Ne-am cunoscut 
cândva... Spune-mi, nu ai fost într'unul 
din porturile Italiei... Pe coastele Adri- 
aticei...? 

— Nu. 

S'a ridicat în ea hotărirea să se îm- 
potrivească. Glasul de bronz însă stă- 
rue : 

— Atunci, sunt sigur că ne-am cu- 
noscut. la Napoli. 

— Nu. domnule... Nu cred. 

— Atunci, rămâne — neapărat — 
Pireul... 

— Nici Pireu... 

- Maria surîde, stăpână peste nelini- 
ştile care o potopesc, ca'n jocul de ten- 
nis — dominând un adversar enervat -— 
cu precise riposte de rachetă. 

— Spune-mi, totuşi, nu te-am aflat 
într'alt oraş mare? 

— Nu-mi amintesc. 

— Ciudat! Am colindat atât... 

Şi pe când replica lui desfășură pri- 
velişti, așa cum încă-i stărue — adânc 
imprimate în priviri — Maria îşi măr- 
turiseşte gândul care-o face să frca- 
măte — că el e mai calm decât ea. Și 
atunci, alungă și gândul. E atentă la 
glusul evocator de peisagii îndepărtate. 

— „Şi totuşi te-am întâlnit undeva! 
revine Al. 

Pășesc alături, de-alungul silozurilor, 
spre vamă, urmați la pas — de birjă. 

-— Nu uit uşor chipurile pe care le- 
am văzut, cândva. Haide, spune-mi, 
unde ne-am mai cunoscut? Nu-ţi a- 
minteşti, cu-adevărat...? 





-- Nu ne-am văzut nicicând — pen- 
trucă n'am plecat vreodată, din portul 
acesta. E singurul motiv! 

Și Maria îi susține privirile. Merg 
de-alungul cheiului. Ea își spune: Al e 
fascinant. 

Cu adevărat! De cum Maria i-a des- 
văluit că n'a călătorit pe mare, Al se 
întrece pe sine. Ca un negustor din- 
tun bazar oriental, desfășoară — cu o 
risipă de imagini şi culori — privelişti 
neştiute, din toate colțurile lumii, în- 
chipuind din vorbe decorurile celor 
mai stranii climate ale iubirii. Al e un 





prestidigitator neobosit. Pășind alături 


de el, Maria proectează imaginile pe 
zarea sângerie a apusului, Merge parcă 
în spre un miraj. 

— Dece ai venit la debareader? 

Maria abia şoptind: 

— Era o deprindere. Știu cu? 

Iar mai târziu: 

— Ciudat! Parcă, totuşi, am venit să 
te aștept! 

Privirile ei încremenite erau poleite 
de luminile de aur ale apusului. 

* 


A coborit din camera lui, după cele 
zece minute ge care i le ceruse Mariei 
În hall, s'a precipitat spre ea. Era îm- 
prospălat de duşul luat în pripă. Sau 
retras în două fotolii — întrun colţ 


de CAMIL ARMANU 


Glasul lui are — acum — în cuprinsul 
hall-ului, tonul larg, generos al gon 
gului greu de aramă, cu prelungi rezu: 
nanțe. 

Maria a statornicit un întreg eșato» 
daj de presupuneri. Oricum, Al — de 
unde ar veni, din ce trecut ar păși, e 
călător orientat, — sigur de mișcările 
lui. Maria l-a aşteptat în hall. De ce 
n'a plecat înainte ca să fi revenit, cu 
privirile lui învăluitoare, cu lanterna 
magică și nesfârşita perindare de pri- 
velişti de peste mări. 

— Nu ai călătorit... 

— Numai în închipuire!... 
Maria. 

— Nu te-ar ispiti un itinerar com- 
plicat, fantezist? Am putea porni să 
regăsim acel peisaj unic, ascuns acum 
între clişeele amintirii noastre, unde 
ne-am întâlnit, cândva... 

De-ar fi vorba şi de-o altă viaţă, cred 
că l-am recunoaște! Nu? 

O secundă mai apoi: 

— Te-ar opri ceva? Iubeşti? 

— Nu ştiu ce m'ar opri... 

I-a spus: — Mă numesc Al. Am o 
biografie încurcată și plină de contras- 
te. În clipa de faţă, călătoresc — cu 
pasiunea colecționarilor de ţablouri — 
în căutare de peisagii şi aspecte ne- 
maiîntâlnite. 

— Tatăl meu e armator. Nu m'ar 0- 
pri nici el, nici nimeni. Cu dumneata, 
lumea mi Sar înfățișa altfel. Eşti un 
vrăjitor. 

— Nu te temi de puterile mele nefi- 
reşti? 

— Nu. Ţi-am spus: parcă am coborit 
în port, anume ca să te întâmpin! 

— Crezi în destin, Maria Vergatti? 

— Poate. Dar dumneata? 

— Nu sânt eu chiar, Destinul? 

Ji desvălue un adevăr, Al. Cortina a 
lăsat privirilor ei — priveliștea nostai- 
giilor care o stăpâneau. 

— Eşti cititor în suflete, Al? 

* 


Trec zilele, ca paginile răsfoite ale 
unui caet, în care stylo-ul aşterne im- 
prejurări, gânduri... 


i-a surîs 





Două studii italiene despre scriitorii români 


baj sobru şi artistic și adesea energia 
expresiei, priceputa exploatare a amă- 
muntului, dar şi sărăcia imaginaţiei, 
din cauza căreia se repetă, şi neputința 
de a pătrunde în adâncimile sufietu- 
lui omenesc, care face să nu-i isbu- 
tească încercările de a crea caractere. 
Concluzia autoarei, justă, e că opera lui 
Gârleanu, deşi nu e lipsită de însem- 
nătate, „nu poate figura pe primul plan 
în istoria literaturii române“. 

Păcat însă că autoarea s'a lăsat ade- 
sea dominată de materialul strâns și, 
mai ales, că s'a arătat lipsită de un cri- 
teriu propriu, în analizarea operei. S'a 
sfiit, parcă, să rămână singură în pre- 
zența autorului şi a apelat cam prea 
de multe ori la ajutorul criticilor cer- 
cetaţi, chiar atunci când aceştia nu-i 
puteau fi călăuze sigure, Deaceea ne 
lasă, câteodată, impresia că şi autorul 
şi opera ii scapă. 

Mai multă încredere în sine ar [i 
dus la contopirea într'un tot organic a 
multelor observații personale, la înde- 
părtarea unor  contraziceri inerente 
când nu urmezi un drum precis şi, mai 
ales, aşi zice, la mai multă sinceri- 
tate. Pentru că e vădit că toată sim- 
patia şi aprecierea autoarei se :în- 
dreaptă — şi are dreptate — spre schi- 
ţele Din lumea celor care nu cuvântă 
care sunt „partea cea mai spontană şi 
mai originală din toată opera lui“ și în 
care „Gârleanu se lasă cu totul în voia 
firii sale poetice, sensitive şi melanco- 
lice, creind adevărate mici bijuterii, 
care, după mine,sunt expresia cea mai 
vie a adevăratei sale firi şi sunt prin 
urmare spontane, adevărate roade ale 
sufletului său care, trecând prin încer- 
cările dureroase ale vieții, a înțeles a- 
dânca semnificație a acestora și a isbu- 
tit să-şi creeze un fel de filosofie fă- 
vută din resemnare și din înțelegerea 
legilor universale”, dar nu îndrăzneşte 
să le pună mai presus de Nucul lui 
Odobac, de pildă, deși își dă seama de 
ce e „exagerată”, iin această nuvelă, 
pentrucă n'a găsit sprijin la nici unul 
din criticii cercetaţi. 

X* 

Mai puţin didactic, dar cu mai multă 
căldură şi siguranţă, cercetează d 
Walter Roccato opera lui Brătescu- 
Voineşti. 

Intr'un prim capitol d-sa caută să 
precizeze cauzele acelui surâs amar 
care străbate cea mai mare parte din 
opera lui Brătescu-Voineșii şi care, 
câteodată, ca în sfârşitul nuvelei Nicu- 
ldiță Minciună se transformă în sarcas- 
mul cu care autorul pracă își ușurează 
sufletul şi pana; le găseşte mai cu 
seamă cu ajutorul Scrisorilor lui Mişu 
Gerescu din care reiese acea evidentă 


(Urmare din pag. 3-a) 


antiteză dintre dorinţa intimă de a trăi 
în liniște în acea bunăiate și senină- 
tate a mediului în care crescut şi sau 
format cei ca Mişu Gerescu: Conu Co- 
stache Udrești, Pană Trăsnea Sfântul 
și chiar conu Alecu și conu Costache 
din „Vârcolacul”, reprezentanţii unei 
clase sociale aproape de dispariţie şi 
viaţa tumultoasă din jurul lor sfâșiată 
de egoismul josnic al celor care vor să 
stoarcă vieţii toate acele satisiacţii pe 
care ţi le dă bogăţia şi situațiile câşti- 
gate cu orice preţ. 

Afară de aceasta, alte trei elemente 
își găsesc locul în opera lui Brătescu - 
Voineşii, toate trei „momente esenţiale 
ale sufletului autorului: umorul, li- 
ricul, tragicul”. Surâsul amar face loc 





Emil Gârleanu 


surâsului îngăduitor şi melancolic, care 
însoțește direct pasiunea babei pen- 
tru magheran, disperarea lui Isaia 
Vasilescu când trebuie să se convingă 
să i sa furat blana, sau mişcătoarea 
atenţie a bătrânului din Una om pentru 
soția sa. 

Unui humor „creat cu o mai peL- 
fectă intenție artistică“ îi datorăm 
a“ea savoroasă Un reghiment de anti- 
lerie şi acele „mici bijuterii de spirit“ 
care sânt Vârcolacul, Conu Alecu, Ne- 
nea Guţă, Coana Leonora şi „cea mai 
fină dintre toate prin acel spirit neîn- 
trecut” Călătorului îi şade bine cu 
drumul. 

Lirismul lui Brătescu- Voineşti «e 
„un lirism nostalgic, e poezia tristă a 
sfârșitului unei familii, a neînţelegerii 
umane”, iar tragicul e în acea durere 
mută caracteristică personagiilor auto- 
rului şi care e unu! din elementele lui 
cele mai poetice, în acca nebunie a lui 
Andrei Rizescu, in moartea lui Nicu- 
lăiță Minciună. 

E greu să alegi din opera atât de 
egală şi de cizelată a d-lui Brătescu- 
Voinești capodopera. D. Walter Roc- 


cato a ales Niculăiţă Minciună. Fără 
să critic alegerea d-sale, mie îmi pare 
rău că nu s'a oprit mai îndelung asupra 
Călătorului îi şade bine cu drumul şi că 
a trecut cam repede pe lângă Sâmbăta 
şi Moartea lui Castor, care trebuiau 
puse cel puţin pe acelaș plan cu Ni- 
culăiță Minciună. 

Intr'un ultim capitol Brătescu - Vo- 
ineşti şi critica română d. Walter Roc- 
<ato respinge teoria inadaptabilităţii, 
arătând că inadaptabilii din Intunerec 
şi Lumină şi din Lumea Dreptăţii, cu 
excepţia lui Andrei Rizescu, singurul 
cu adevărat imadaptabil, sunt ființe 
umile, învinse și, pe drept cuvânt, îi 
apropie de personagiile lui Verga. 

Recunoscând autorului studiat un loc 
de frunte în literatura română, d-sa 
conclude, alături de d. Caracostea, că 
Brătescu- Voineşti iși are locul său în 
cadrul amplu al literaturii mondiale, 
un loc poate modest, dar propriu. 


TITUS PARVULESCU 





Oastea lui Papue 
(Urmare din pag. 5-a) 


când-o pe Doamna să-şi piardă vremea 
cu treburi netrebnice. 

Doamna n'a zâmbit, dar parcă a lup- 
tat cu un strănut, stăpânindu-și-l cu ba- 
tista. 

— Oacă şi Oanţă, a continuat Da- 
maschin, sau supus lui Damaschin 
chiar şi 'n faţa Doamnei. Pentru asta, 
Damaschin merită patru linii la palmă, 
iar Oacă și Oanţă numai două: ca să-şi 
aducă aminte. Cotruţă... n'are nevoe de 
altă pedeapsă. L-a pedepsit Dumnezeu. 

Cotruţă n'a priceput. 

Nici Chilug care stătea cu gura căs- 
cată. 

Doamna s'a făcut că nu pricepe. 

Dar cineva din bancă i-a șoptit lui 
Coiruţă : 

— 'Te-o făcut prost. Să vii cu tata. 

— Si cu mama, a șoptit altul. 

— De ce, măi? a întrebat Chilug. 

— Ei l-au făcut! 

— Asta-i tot? a întrebat Doamna. 

Damaschin a aruncat o privire cu 
ghiare înspre bănci. 

— I-am uitat pe Andarache care se 
ascunde după mână. Andarache, fiind- 
că-i viteaz cu mâna altuia și dă bir cu 
fugiţii când la adicătelea, să înveţe pe 
de rost „Dumbrava Roşie“ şi s'o recite 
la tablă, nu în bancă. 

— Da, a spus Doamna. 


Si da a fost. 

Cum a vrut Damaschin de!a Prăvale- 
Baha. 

Sâc ? IONEL TEODOREANU 


23 Septembrie 1939 muz 


Au revăzut, cu Al, portul—și marea! 

— Spune-mi, Al! De-aici ai pornit? 

— Mă crezi, Maria? Nu-mi amintesc. 
Cred că m'am dumirit de mine, pe un 
vas de călători, pe mare. 

Râdeau amândoi. Apoi, Al 2ugrăvea 
priveliștile undelor, în larg. Călătoria 
pe Adriatica. Popas la Gibraltar. Me= 
diterana în larg. Şi drumul — prin ar- 
chipelagul grecesc. 

In amurg, pe lespezile digului, pa- 
norama şi chipurile porturilor. Ce ca- 
leidoscop însufleţit şi colorat! Răsăriau 
ca pe un ecrân, Alexandria, Pireu, Tri- 
este, Napoli, Marsilia, Gibraltar, cu pi- 
torescul culorilor și-al glasurilor... 

Atunci au alcătuit — cu modificări 
nesfârşite — itinerariul călătoriei lor 
apropiate. 

— Ai să vezilo asigura Al — pe 
când reveneau spre oraş. Am să fiu o 
călăuză tăcută: priveliștile vor spune 
totul. 

-— Nu, Al! Dimpotrivă. Alifel n'ar 
ține totul de puterea minunii. 


x 


Cu scrisoarea încă nedeschisă, Maria 
a revăzut cuprinsul celor două zile din 
urmă, 

Portarul îi 
merei. 

— Mai bine vorbesc la telefon! --— 
i-a replicat. 

In cabină așteptase legătura. Glasul 
lui Al îi răvășise gândurile: 

— Cine e la aparat? 

— Eu, Al! Maria Vergatti! 

„Nu-l recunoştea. Un glas graseiant, 
fără notele generoase, obișnuite. Ezită, 
de parcă sar fi împiedicat. Totuși 
spune: 

— Voiam să te văd, Al! 

— Intr'un sfert de oră sânţ jos. 

— Nu pot să urc? 

Al a acroșat, fără să răspundă. Şi ea 
care trebuia să-i vorbească, pregătită, 
după o noapte de veghe, de întrebări 
și replici, Care au dus-o spre cuvântul 
unic, magic, deschizător al drumurilor 
spre tainiţile sufletului ei: iubire. 

Al: dragostea ei cea mare. 

Când a apărut în hall, l-a târît în 
port, printre hamali și macarale, au în- 
chiriat o barcă cu pânze şi au ieşit spre 
larg, Prin poarta deschisă dintre cele 
două iaruri mici. Era o dimineaţă în- 
sorită și prora tăia ca un diamant — 
sticla lucie, ce răsfrângea flăcările soa- 
relui. 

— Mâine, pe-aici vom trece. 

Hotărirea rămăsese  nestrămutată: 
porneau spre Sud. 

Maria i-a vorbit. Al o asculta cu o- 
chii pe mare. 

— Da, Al! Eşti 
mare. 

— Un fragment din mirajul tău? 

— Nu, Al! Dragoste, nu închipuire! 

Erau alături, la pupă, cu bara cârmei 
între ei. 

> Maria, ce farmec  deosebiţ râs- 
frângi tu... Şi Al a îmbrăţişat-o. 

Vaporul italian pleca a doua zi, pe 
seară. Maria sa oprit la hotel, pe când 
se îndrepta spre biroul tatălui ei. Por- 
tarul i-a înmânat plicul. 


* 


indicase numărul ca- 


dragostea mea cea 


Hotărit lucru, Maria Vergatti e o fi- 
re nostalgică. I-o spune şi Michael, care 
a însoţit-o azi, pe dig. Maria nu se mi- 
ră când aude vorbele acestea — rostite 
de Michael. Ştie acum că nostalgia ei 
sa adunat în jurul lui Al. Al, care a 


plecat eri, — aşa i-a scris — spre nord, 
în fiorduri, rugând-o să-l creadă că, 
nicidecum, el, Al. — nu are nimic cu 


Destinul. „Drumurile soartei, Maria, au 
itinerarii precise, pe când eu. eu...“ — 
adăoga el în scrisoare. 

Tocmai iese din port vaporul de că- 
lători pentru Levant, în legătură cu 
alte linii de vase — spre Apus, spre 
poarta Atlanticului. Remorcherele se 
îndepărtează  şuerând: manzvra sa 
sfârşit. La pupa vasului, învolburarea 
clicelor. Drumurile largurilor sunt 
deschise. Vaporul se avântă, ducând 
cu el atâtea variante inedite ale desti- 
nului ei. | 


Se întoarce către Michael : 

— Crezi că mă mai iubeşti, Michael? 
După un timp, el: 

— Te iubesc, Maria! 

Işi surâd și Maria tresare: 


— Spuneai că ai adus cu tine ver- 
Sur... 


-— Dar tu? Tu, Maria, mă iubeşti? 


-— Citește, Michael, versuri de dra- 
goste... 


Michael răsfoește cartea. Știe că Ma- 
ria este asemenea undelor line — care 
ascund furtuni și talaze, iar nostalgiile 
ei, o briză care-i va purta peste ape — 
spre dragoste. Se vor găsi alături, în- 
tr'o luntre cu pânza umilată de vânt. 
Maria trebue să rămână lângă el. Mi- 
chael crede în destin. 

— Citeşte, Michael... 

— Da, ai dreptate, Maria... Inchipu- 
eşte-ţi, visam cu ochii deschişi. 

Răstoind filele cărții, Michael nu 
deslușește cum în privirile umbrite ale 
Mariei Vergatti, stărue imaginea infi- 
nitesimală a unui vas, care se pierde la 
orizont. 





=== 23 Septembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











Teatrul din Sărindar: 


Deschiderea stagiunii 


Public pentru teatrul nostru, 
teatrul nostru pentru public. — 
Iată o formulă, care cuprinsă în 
rândurile hilare ale prologuiui, 
conține totuşi definiția teatru- 
lui din Sărindar, așa cum şi-a 
propus să-i prezinte actuala 
stagiune. O parte de crudă rea- 
litate, cerința stringenţă a unui 
public, dar publicul nu pentru 
orice teatru, ci pentru „teatrul 
nostru”, ceeace, cunoscând nă- 
zuinţeie sălii din Sărindar este 
un element de siguranţă artis- 
tică, iar altă latură, o deferenţă 
a spectacolelor față de pubiic, 
o dăruire sinceră, spontană a 
grupării, vorba lui Iancovescu 
poporului şi presei. 

Trebue să recunoaştem că 
teatrul din Sărindar, astfel cum 
şi-a deschis porţile, a însemnat 
un progres. A adus într'adevăr 
un ritm nou în mişcarea tea- 
trală, un impuls entusiast pen- 
tru producţiile artistice. Blimi- 
nând, în aceste consideraţii ge- 
nerale de început, evaluarea, ca- 
Utăţii celor ţrei spectacole, pen- 
tru a, privi qoar stilul teatrului 
il apreciem la justa valoare. 

Probabil că și publicul, prin 
manifestaţiile întreţinute, a avut 
aceeaş părere. Am regăsit in 
fond pe aceiaşi oameni. Figurile 
cunoscute ale premiereior bucu- 
reștene. Poate la unii obișnuita 
lor blazare, A fost incontestabil 
insă, o atmosferă interesantă, 
Şi nouă. 

In ce privește spectacolele pro- 
priu zise, avem tot dreptul să fa- 
cem anumite rezerve. Sau, alt- 
fe] spus, să adoptăm sareasmul 
unui girector de teatru care, 
satisfăcut, a exolamat: 

— Nu este teatrul meu. 

Dragodana, deschizând grupul 
celor trei spectacole a însemnat 
o frumoasă realizare. Atât ca 
desfășurare dramatică, parte ex- 
clusiv aparținând interpretări, 
cât şi ca substanță, lucrarea 
d-lui Anestin formează în Te- 
pertoriul teatral, o operă de 
seamă. 

Cu profunde rădăcini în viața 
poporului român, într'o epocă 
cu parfum legendar și eroic, 
Dragodana întruchipează o per- 
fectă unitate şi o chibzuită gra- 
dare de efecte. Poate, din cau- 
za dimensiunilor reduse ale 
piesei, forţat, oarecum nenatu- 
ral, rolul Maria. Element puţin 
important însă, fiindcă şi su- 
biectul cere o precipitare de 
evenimențe, un trecut vijelios în 
ciocnirea sentimentelor. 

D. Ciprian, duce cu succes la 
bun sfârșit rolul bătrânului boer 
Dragodana, secondat corect de 
d. C. Mitru în rolul Ioniţă. 

O frumoasă, interpretare a- 
duce Gette Kernbach, țigăncii. 

Regia d-lui Victor Jon Popa 
împreună, cu decorurile lui ton 
Anestin, autorul, au subliniat 
cu fineţe posibilitățile piesei. 

Noaptea Sf. Andreiu în schimb 
a însemnat o cădere. Un fel de 
succesiune pe diferite planuri 
ae momente dramatice, provo- 


cate de noaptea sf. Andreiu, a- 
ducătoarea strigoilor şi nenoro- 
cirilor. Prea dramatică pentru 
a putea subsista, şi prea puţin 
pentru a concentra în jurui €i 
atenția spectatorului, a însem- 
nat un fel de compromis, în 
cure d. Cazaban s'a remarcat, 
nu atât ca tragedian cât ca fiind 
un inepuizabil comedian. D. Ci- 
prian in schimb a adus pe scenă 
un rol clasic de bătrân, prea 
tipic, pentru a fi serios luat 
in seamă. Mania Antonowâ 
nu-și desminte ginta şi cre- 
dem că ar putea da interesante 
roluri, în piesele ruseşti. Un 
semn de întrebare. 

Istoria se repetă, a d-lui Mir- 
cea, Ştefănescu, este mult mai 





puţin o piesă de teatru cât un 
discurs dialogat pe alocuri, asu- 
pra problemei căsătoriei în trei. 
Piesă, jicnitoare pentru mora- 


ljşti, foarte reală în fond, în- 
seamnă o expunere de păreri a 
autorului, pentru care mulţu- 
mim frumos dar sincer credeam, 
aşteptam, mai mult, pentru un 
început de stagiune, dela Mircea 
Stetanescu. 

In rolul principal, oratorul, ali 
nume nu-i putem da, Jules Ca- 
zaban, execută o tiradă cu un 
debit inepuizabil, abea ir.tercep- 
tat, nici măcar întrerupt, de 
Beate Fredanov, sigur meritând 
o creaţie superioară după cali- 
tățile ce posedă, sau de d. To- 
mazoglu, eare poate nu greşește 
atâs el cât autorul sau eventual 
regia, acordându-i situaţii fără 
sens, Ă 

Şi în aceste ultime două pie- 
se, decorurile şi costumele sunt 
de Anestin. Deci bune. Contrar 
regiei d-lui Val Mugur. 

Proiogul care a deschis piesa, 
l-am lăsat la sfârșit, pentru a 
nu remarca din primele rânduri 
pe d. Ion Iancovescu care nu a- 
similase îndeajuns rolul. Fără 
comentar. 

In fona teatrul din Sărindar a 
dat mai puţin decât ne aștep- 
tam, ca realizări, dar s'a menţi- 
nut ca năzuinţi. Un viitor apro- 
piat ne va permite pe marginea 
premierei — Calul năzdrăvan — 
să dăm o părere mai hotări- 


toare. 
VICTOR POPESCU 





POȘTA REDACŢIEI 





[te Măniţiu: Foarte simpati- 
cului „cârtan“ îi dâm sfaturi să 
mai aștepte, pânăce va trebui 
să ia plecarea în marea cursa. 
Grăbindu-se, riscă să-şi frânga 
picioarele, încă fragile. 

Const. Galitza: Nu publicăm 
pucăii ppărute odată în alte re- 
viste sau ziare. Trimiteţi ceva 
inedit. Ceeace am primit, vă 
stă la dispoziţie. 

Horia Amărăscu - Prundu 
Poema în proză este un gen 
destul de dificil, pentru a îi 
abordat cu succes de un ince- 
pător. Cere o technică, deosebi- 
tă, pe care în rândurile primi” 
te zadarnic am căntat-o. 

M. Ionescu: „Ploaie imbur- 
nâţiită — cu păreri de rău — Pes- 
te tatăl meu“ etc, nu prea sea- 
mănă a poezie. | 

C. : Picuri de spaimă justifi- 
cată poate în acest început de 
toamnă cu nervi biciuiți sălba- 
tec. Versuri ce se susțin pe un 
ritm în care armonia este cu 
grije observată. 

Veghe Staneu-Buceşti: „Cin- 
cinat Pavelescu și Stancu-Bu- 
cești, s'ar putea întitula aceas” 
tă, firmă, literară, despre care 
defunctul nu știu ce părere af 
avea, 

1. Nicolau-Constanța: Câteva 
edituri: „Universul“, „Cartea 
Românească“, „Ciornei“, „Fun- 
dațiile regale Carol II“. 

Pentru condițiuni, se poate 
arania pe cale de coresponden- 


ţă cu fiecare dintre ele. Aare- 
saţi-vă direct lor. 
Alin  Stegarul :  Tovarăşele 


nopţilor albe, se prezintă  în- 
tro ţinută atrăgătoare. Mai 
multă insistență in ideea conți- 
nută, de fiecare şi pot deveni tot 
atât de bune prietene şi pentru 
zile mari! 

Gormin M. Florin: Cunoşteam 
„imfmă de aur“, și-alte metale 
niobile“, dar de „inimă de fier", 
mărturisesc, nu auzisem.  ȘI- 
apoi: raze blânzi... 

N. A.-Hotin: Prea multă tris- 

„Toată bunăvonța  noas- 
tră de-a o salva din „doliu“, — 
zadarnică, 


Sofia dr. 7. : Iată un strigăt 
de naiarmă, pe care l-am întâlnit 
deseori la rubrica respectivă a 
statisticii populaţiei Franţei 
Noi vrem copii ! In definitiv, 
dacă George Coşbuc sa făcut 
interpretu. unei arzătoare do- 
rințe a iobagilor transilvani, 
mai puţin pretenţioşi, îmi pare, 
în „Noi vrem mământ“, dece 
m'am avea şi-un „Noi vrem 
copii“?! 

Const. Cursaru: In imposibi- 
litate qe-a pune virgula şi 
punctuaţia, nu vă putem sa- 
tisface, pierzând astfel ocazia 
de-a ne împărtăși din marea 
cinste ce, darnic, ne-o acordaţi. 

Gh. D. Rosu: Cui nu-i e dor 
de ceva? Și nouă. Mai ales de 
liniște 1 De aceea „rugămintea 
dim mrmmă“ a noastră: Nu me 
mi trimite versuri şi... salutare! 


Titi Popescu: Până în pre- 
zenit, mici noi n'am prmit, nic. 
Probabil că sau rătăcit ma- 
nuscrisele, așacă puteți trimite 
oricând câte o copie după ele. 
Aşteptăm. 

G. G. T.-Pătroaia: Desigur, 
biețul Eminescu a muncit mult 
si-a, suferit din greu, așacă e 
păcat să-l mai deranjem din 
marele refugiu în care sa retras 
pentru totdeauna. La impietăţi 
nu dăm curs. 





„Biblioteca 
Teatrului Naţional“ 


„este satisfacerea unei mari ne- 
cosități şi indepiinirea unei regre- 
tabile iacune. Apare sub îngriji- 
rza d-ior Massof și Aurel Căli- 
mescu, în foarte bune condiţii teh- 
nice, publisând piesele de succes 
als „I'eatrului Naţional” şi „Situ- 
dio“-ului, din repertoriul clasic 
şi modern. 

Ultima este piesa lui Pirandello 
„Șase personagii în căutarea  u- 
nui autor“, cu o admirabilă pre- 
față datorită aceluiaşi Aurel Că- 
linescu. 

In curs ds apariție: „Glumele 
destinului“ de Aslan şi Casa îmi- 
milor sfărâmate. 


Cum se scrie istoria 


(Povestea unei premiere) 


20.30 
Primul nostru contact cu Japtul 
istoric, l-am luat în fover, la ora 
8.30. Un faver populat chiar dela 
această oră de diverse smochin- 
guri şi toalete mai mult sau mai 
puțin de Sea 
2 


Doamna Filotti primește flori, 
20.34 


Facem o vizită cabinelor. 

Aici găseşti emoție câtă vrei, 
Şi emoția se manijestă divers: a, 
Aurel Athanasescu se plimbă, se 
plimbă — gata machiat — cu paşi 
mari, costumat, pletos şi mustă- 
cios, şi mocină fraze şi replici. D. 
Jules Cazaban cuscă — de altfel 
ca și d. Tomazoglu. 

Se primesc şi flori. Doamna Ma. 
deleine Andronescu, e „tușată“ 
până !a lacrimi. li admirăm toa- 
leta albă, coafura cu „telefoane“ 
şi cruciulița masivă dela „oncle 
Bâbâ“, 

Doamna Filotti e în toaletă de 
granae gala. In schimb d. Ane- 
stin e în gris, fiindcă e modest și 
nu are de gând să-și culeagă 
inurii la rampă. Iar d. Val. Mu- 
gur, în calitate de director de 
scenă, face turul cabinelor şi con- 
tinuă explicaţiile fiindcă repeti- 
țiile mu se termină decât la ulti- 
mul spectacol ul unei piese. 

D. Handoca anunță: 

— „Prima sonerie! Un sfert de 
oră până la începere“. 

Asta înseamnă că mai avem 
vreo patruzeci de minute. 

31,25 

Publicul pătrunde în sală. E o 
afluență extraordimară; chiar şi 
plasatorii sunt copleșiți şi uită să 
dea rest, săracii. 

Privită din profil: o sală d ac- 
tori şi guzetari — fenomen expli- 
cabil. A, d. Timică s'a aşezat pe 
locul meu; mu e nimic: vom face 
sport. 

21.35 


Gong — cortina — publicul în- 
cepe să-şi caute locul — doamna 
Filotti recită prologul. Emoționa- 
tă „amfitrioana“ face onorurile. 
Iancovescu, „copilul cel mare“ e 
în sală, şi îi servește replica. Din 
fericire copilul teribil nu se des- 
minte: nu ştie textul — şi ta sfâr- 
șit (ah sfârșitul acela, pentru care 
acum câteva zile îi felicitai 


maestre, pe d. Muşatescu!) o scal. 

dă rău de tot. Dar maestrul cu 

păr & la marchizul de Priolă su- 

râde candid, şi totul e salvat gra- 

ție debordantei sale simpatii, 
21.40 


S'a ridicat cortina asupra ex- 
celentei „Drugodana“, şi recade 
după al doilea tablou, în 'mijlo- 
cul imperioasei reclamări a au- 
torului. Dar d. Bebe e, vă spu- 
neam, modest. Și nu se arată. 

Descurajat, de refuz, publicul 
iese în fover. 

22.14 

In culise, lumea continuă să fie 
emoționată şi să-şi lipească bărdi. 

D-na Mania Antonova şi-a fă- 
cut un cap straniu: jumătate roșu, 
jumătațe verde. Pe a. Cazaban 
nu-l mai recunosc sub chica ne- 
pieptănată. 

Interesul general merge spre 
„public“, 

— Cum e pubilcul? Cald? 

— E cald prietenos şi câștigat. 
De obiceiu la piesele cu bărbi și 
mustăți se cam amuză: de data 
aceasta a fost atent şi emoționat. 

Am şi un „Drogram'* care face 
senzaţie. Intr'adevăr, cei de jos 
nu au văzut încă programul tea- 
trului care e foarte reușit şi deo 
factură nouă. 

22.31 

„Noaptea Sfântului Andrei“ de 
d. Val. Mugur. Piesă de atmos- 
feră: atmosferă grea. Un specta- 
col interesant, 

23.40 

A doua pauză: se bărfeşte dar 

noi am închis urechile. 
23.50 

„Istoria se repetă“  excelentul 
act al d-lui Ştefănescu, viu, scli- 
pitor, Lomea Se amuză (dacă nu 
sar amuza la poveștile în triun- 
ghiu...). D. Cazaban e în vervă, 
d-na Beate Fredanov picantă, d. 
Tomazoglu soț idea! de încoronat 
iar d. Dumitrescu chelner descu- 
rajat. Și totul e bine, fiindcă 
spectacolul de vernisaj s'a termi- 
nat cu bine, 

24.30 

Trupa pleacă spre banchet, Noi 
luăm tramwayul. 

P. $. — Nu ştiu dacă ceasul 
meu mergea bine. 


GEORGE VOINESCU 





„SGUFIȚA ROŞIE“, 


Muncă şi voe Bună 


piesă pentru copii 








de Radu Gyr şi N. Milcu 


Cum am putea să  aplaudăm 
mai călduros, spectacolul pentru 
copiii al d-lui; Radu Gyr de la 
„Muncă şi Yoie Bună?“ Farmecul 
său delicat „atmosfera de joc, în 
lumea desuetă și magică a bas- 
MULUĂ. aa. 

Fericiţi copiii care pot să stea 
de vorbă cu pitici; de pe scenă — 
pitici adevăraţi, cu bărbi până la 
brâu, înţelepţi şi şugubeți, o gro- 
zăvie — care văd pe Scufița roșie 
aidoma pozei din carte și imagi- 
nii dim povestea bunicăi... 

Mica operă a d-lui Radu Gyr 
şi a delticatului poet, plecat prea 
timpuriu dintre noi, N. Miclu, 
este una din cele mai frumoase 
lucrări ce s'au scris pentru tea- 
trul celor şuse ani. 

„Scufița roșie" nu este numai 
transpunerea scenică a basmului 
copilăriei noastre, ci este şi o 
operă de invenție, Pe canavaua 
clasicului basm, autorii au brodat 
cu multă fantezie, întâmplări 
noii și care fac deliciul micilor 
spectatori. 

Și, fără a uita să felicităm, pe 
actorii, care au știut să se ridice 
până la nivelul fanteziei primei 
noastre copilării, vom aduce aici 
elogiile cele mai  neprecupeţite 
domnișoarei  lliada Munteanu, 
care, în acest spectacol constia 
tue sub toate raporturile, o a- 
pariţie, fermecătoare. 

Mai notăm pe  d-nele Maria 
Sandu, Joujou Pavelescu şi d-nii: 
Rovințescu, Matei, Gheorghiu, 
etc. 

Şi repetăm,  matineurile cu 
„Scufița roșie“ sunt spectacole 
pe care le recomandăm cu căl- 
dură tuturor. 

vV. 


SALA 


Domnul Radu Gyr, împreună 
cu regretatul Nicolae Milcu, au 
hotăriţ cândva să scuture sacul 
cu jucării și amintiri, și au căzut 
din el, val-vârtej, chipuri pe 
cari tu, cetitorule, n'ai maj căutat, 
pe semne, de mult, să le desprinzi 
din negura amintirilor. 

Iată, a venit iar o oaste de p.- 
tici, să afle pățaniile fetiţei cu 
scufița roșie. Le-a dat o doamnă 


-u ochelari — o fi împărăteasa 
din cine ştie care poveste — o 
bucăţică de hârtie verde în 


schimbul celor cinci lei căpătați 
de ia „mămica”, şi iată-i acum 
aşezaţi pe margine de scaun, ne- 
răbdători — „de ce nu mai în- 
cepe? o fi murit fetița?“ 

O mână nevăzută a 'mprăștiat 
lumina, gata! V'aţi dus, necazuri! 
Cine mai ţine minte palma căpă- 
tată dela „tăticul” pentru vasul 
spart din sufragerie? 

A'nceput povestea! 
scaune, pitici printre ciupercile 
din basm mari ca niste case, pe 
lângă bărboşii cari dorm într'un 
degetar. 

Sunt isteţi 
veseli. 

Dar dai isteață-i vulpea. Iși 
bate joc de lupul gras care în- 
cearcă să vorbească subțire. 


Pitici pe 


omuleţii. Isteţi și 


E caraghios lupul! Uite-l cum 
se'nvârteşie. Așă! Bravo, vulpeo! 

A isbucnit râsul, jucărie, şi 
acum nu mai știe unde să se pi- 
tească. L-a gonit băiatul grăsuț 
şi cu ochelari, care a ajuns acum 
sub scaun — „ah! nu mai pot!"— 
şi sa animat dlopoțel, de buclele 
fetiţei cu rochie nouă, 

Dar 'ce sa întâmplat? 

A făcut lupul: „hap” şi a pă- 
pat-o pe bunica. Gata! A muriţ 
bunica! 

Și acum — chipurile s'au în- 
cruntat; e-atât de-aproape plân- 
sul — a mâncat-o lupul şi pe 
Scufița roșie. 

Dar vulpea, şireata, nu se lasă. 
Ii pune pe pitici ia lucru. Ce 
grea e ioarteca pentru ei! Lupul 
doarme și pitici: scoț din el pe 
bunică şi pe fetiță, 

Trăiască piticii! 

Lupul, hainul, e pedepsit. Zdup 
cu el în fântână, 

Doar un bondoc 
„Săracul lup!”. 

Dar cine-a gonit basmul? 

Oastea de pitici a ajuns 
stradă. 

Trece un tramvai în goană. 

Dar nu-l vede nimeni. Pitici 
novăzuţi i-au luat de mână pe 
copii şi le arată drumul spre casă. 

Ca nu cumva să-i mănânce 
lupul! 


s'a întristat: 


. 
IN 


Tr. L, 





ECRANUL 


CAPITOL: CÂNTECUL 
EROILOR 


Incontestabil, Americanii au a- 
vut  mulț de suferit, până să 
ajungă la gradul actual de câvili- 
zaţie. 

Astfel, nu sar lamentă atât din 
pticina ncajunsurilor pe cari au 
trebuit să le îndure, până la con- 
struirea căilor ferate de-alungul 
întregului pământ american. E 
vorba şi în acest „cântec al eroi- 
lor“* de oamenii lipsiţi de scru- 
pulle cari încercau să se îmbogă- 
țească pe spinarea nevoiaşilor. 

Rezistenţa acestora din urmă 
și victoria lor finală, îmbracă fil- 
mul într'o haină de sănătos opti- 
mism, care e cât se poate de plă- 
cut, pentru orice gen de specta- 





0 privire grea de melancolii... 


„0 gură modelată de tristeţe. E 





MADELEINE ANDRONESCU 


tânăra noastră artistă cu opt- 
sprezece ani de teatru. A, să fim 
clari: a debutat la fericita vâr- 
stă de cinci ani în „Nora“, cu 
Agepsina Macri în rolul princi- 
pal. A „jucat“ apoi, ca o actriţă 
care se respectă, doar marele 
repertoriu: „Visul unei nopţi de 
vară“, „Medeai (cu Agata Bâr- 
sescu), „Schylock'“ (cu Brezea- 
nu), „Bolnavul închipuit“ (cu 
Vasile Toneanu), „Secretul lui 
Polichinelle“, (Soreanu). 
„Intr'adevăr, o falangă impre- 
sionantă de mari maeștri şi un 
repertoriu prețios. 

Prima „creație“? Fetița din 
»Omul cu mârțoaga“, a lui Ci- 
prian, i-o datorăm... 

Dar primele începuturi şi pri- 
ma copilărie au trecut. Şi Ma- 
deleine a devenit domnișoara a- 
Ceia xn ochi mari, nostalgici, 
care, în primul an de conserva- 
tor, „debutează“, iar, pe scena 
teatrului Naţional în „Casa Har- 
vey“ (cu Marioara Voiculescu și 
George Vraca), jucând de Gata 
asta  „de-adevărat“ pe Lady 
Doris. Urmează „Borgia“ în care 
deţine roln! „Ines“ — iubita 
Marioarei Ventura... care e de 
astă dată în travesti, 

Dar iată că vine „Mansarda“: 
acel dle neuitat spectacol, care a 
insemnat în cartea teatrului 
trei debuturi fermecătoare: Ma- 
deleine Andronescu, Marcel An- 
ghelescu și Mircea  Septilici, 
Dintre toate debuturile, începe 
să fie cel „adevărat“, 

A mai apărut în spectacolele 
de entuziasm tânăr ale elevilor 
de conservator. „Pescuitorul de 
perle“ al lui Clonaru — şi „Cri- 
mă şi pedeapsă“, în care a fost 
atât de emoţionantă, alături de 
Ton Aurel Manolescu și Pascal 
Marcu. 

Madeleine Andronescu ar fi o 
JULIETTIA fermecătoare; de 
altfel e și rolul pe care-l visează, 
Iar în OFELIA — cine ştie, 
Poate o vom vedea în curând... 


G. V. 


tori. „Cântecul eroilor“ se mai 
bucră şi de o bună distribuţie în 
care Victor Mac Logeln cu chipul 
lui de animal bun e cel mai reu- 
şit. Rubicondul Elward Arnold, 
interpretează un rol din acelea o- 
bișnuite pentru ei. Despre Virgi- 
nia Bruce am fi: avut o părere mai 
bună dacă mar fi cântat în film. 
Ar fi trebuit să-l lase să cânte 
doar pe Nelson Eddy, care are o 
voce minunată și care a mai a- 
dăugat o buclă la impecabila sa 
freză. 


CINEMA ARO: FECIOARA 
DE. AZI 


(După câte am putut vedea, din 
cele câteva filme americane pre- 
zentate în actuala stagiune, „ne- 
bunia“ specifică  produrției de 
peste ocean nu mai este specu- 
lată întrun grad atâţ de intens 
ca în anii trecuți, 

De bună seamă, nici eroii fil- 
mului dela „ARO“ nu sunt oa- 
meni prea nommnali. Fiecare are o 
teorie, fiecare vede viața sub alt 
aspect, E normal deci — mă gân- 
desc la americani — să se ivească 
conflicte pe cari eroii să Je re- 
zolve, nu pe calea cea mai 
dreaptă, preferând drumul cu: 
multe ocoluri, care dă naștere la 
situaţii comice, 

Dar, mai înaintea „comicului“, 
ceeace sec poate remarca la acest 
film, este preocuparea tuturor 
pentru a găsi metoda cea mai 
sănătoasă de educare a tineretu- 
lui de azi. 

Sub haina glumei, se ascund 
probleme din cele mai serioase. Și 
aceasta înseamnă mult pentru 
„neserioșii” americani. 


CINEMA SCALA: NOAPTEA 
AMINTIRILOR 


Sunt imutile eforturile dapuse de 
Jules Berry şi Jean 'Gabin, Sce- 
nariul este prea plicticos pentru 
ca să poată fi salvat. Francezii, 
căutând să realizeze un film rea- 
list în genul „Sufletelor în 
ceaţă“, au dat de astă dată greș. 
Totul în film e nenatural înce- 
pând cu nepulința poliţiei de a 
reacționa împotriva unui: om în- 
chis într'o 'cameră. 

Intâlnim, e drept, în film, câ- 
teva noutăţi de regie, — sfârșitul, 
de piidă, e remarcabil, — dar 
atâta lucru nu ajunge pentru un 
film pe care îl aşteptam cu ne- 
răbăare, 


TRAIAN LALESCU 
ÎN aa ae a i 


Domnul 





V. Maximilian, care a revenit 
la direcţia Teatrului „Regina 
Maria“, joacă unul din rolurile 
principale în .,Molima'“, premie- 
ra inauguraiă. Vom reveni în nu_ 
mărul viitor. 









PE flu Lita ter 


pd 








NAŢIONAL. 


Se deschide Joi 28 Septembrie 
cu „O scrisoare pierdută“. In 
distribuție, d-nii: Soreanu, Măr- 
culescu, Finteșteanu, Manu, Pel- 
la, Săvulescu, Demetru şi d-na 
Eug. Zaharia, 

Celelalte spectacole se vor re- 
lua cu o distribuţie nouă, din 
care putem anunța pe d-na El- 
vira Godeanu și pe d-nii Bră- 
deseu şi Marțian. 


* 
Se reia „Modame Sans-Gene“. 
E: d 
S'a scos din repetiţie „Caterina 
V-a”, 
* 


Premiera următoare va fi co- 
media lui Shaw: „Casa inimilor 
sfărâmate“. In regia a-lui Şa- 
highian, repetă a-nele: Marieta 
Anca - Sadoveanu, Elvira Godea- 
nu, Sonia Cluceru, Marieta De- 
culescu şi d-nii: Ion Manolescu, 
Ion Manu, Finteşteanu, Bălță- 
țeanu, Marius, Ulmeni, 


Se proectează „Amphytrion“ de 
Moliere, în traducerea d-lui Ar- 
ghezi. 


* 
Tot în stare de proect: „Hedda 
Gabler“ de Ibsen, 





„TUDIO 


După „Medalionul“ de Ghe- 
raxlo Gherardi (de care ne vom 
ocupa pe larg în numărul vii- 
tor), va urma „Profesorul Stor- 
țin“ de Andreew. Distribuţia nu 
este încă definitiv stabilită. A- 
nunțăm totuși pe d-na Agepsina 
Macri și d-nii Storin (în repre- 
zentaţie), şi Ciprian, 

* 

Se praectează „Cei mai frumoși 

ochi din lume“. 


OCDE DA 


Se pregătește o montare deo- 
sebit de spectaculoasă baletului 
„Cutia cu jucării“ de Claude 
Debussy, 


Opera română a angajat un 
talentat tânăr dansator din 
Ciuj, pe d. Gellu Matei, 

+ 


Tenorul Calmuschi dela Opera 
din Cluj, va ţi detaşat pentru 
întreaga stagiune la Opera din 
București. 


Anul acesta vor fi cântate trei 
opere originale şi anume; Ale- 


zândru Lăpușneanu de Zirra, 
Kir Janulea de Drăgoiu şi A- 
gamemnon de Cuctin. 


+ 


Baletele româneşti noui, care 
vor fi reprezentate tot în acea- 
stă stagiune, sunt semnate de 
d-nii Jora și Rogalski. Se va re- 
lua și „La piață“ de Jora, în- 
îro nouă adaptare coreograțică, 
întocmită de d-na Floria Cap- 
sati. 

+ 


Opera română va face anul 
acesta „râlache“ nu numai Joia, 
ziua comcertalor „filavmonicei“, 
dar şi Lunea, pentru a putea 
pe deoparte menține contribu- 
ţiile artiştilor pe un plan cât 
mai rațional, pe de altă parte, 
pentru a putea depune o cât 
mai amănunţită muncă, de pre- 
gătire a premierelor şi reluări- 


107, 
+ 
D. Niculescu-Bassu a terminat 
traducerea operetei „Vânzătorul 
de pasări“. 


Baritonul Arnăutu dela Cluj, 
va cânta și anul acesta la Bu- 
cureșşti. 

+ 


D-nele Victoria Costescu Duca 
și Eugenia Babad au fost rein- 
tegrate în posturile de soliste ale 
Operei române, 


i 


7 





Pe Broadway 


cu 





C. Tănase 


Pe naţionalui nostru C. Tănase 
cel de toate zilele, îl cunoaşteţi, 
Nu-l cunoaşteţi însă pe d. Radu. 

Cum să facem ca să vă prezen- 
tăm pe d. Radu? — ne-am între- 
bat noi. Fiindcă, cert, d. Radu me- 
vită să fie cunoscut, și din mai 
multe motive: e simpatic, e inteli- 
gent și... băiatul lui Tănase. 

Formula am stabilit-o în manie- 
ră de joc util: Radu să ia „baba- 


cului“ un... interview. 

P. S.— (Nu vă formalizaţi că-l 
spune „domnul“: e din cochetă- 
rie). 


* 


L-am vizitat îeri la „Savoy“, pe 
domnul C. Tănase, care pregă- 
tește de zor -premiera „Cărăbu- 
şului“. 

Lume multă, ontren — și în 
special muncă, muncă încordată 
prezidată de acel Tănase, tot mai 
fânăr — de pare că îmbătrâneşte 
„& rebours*... Am reușit să-l re- 
ținem câteva clipe, cu toate pro- 
testele lui Stroe, care în calitate 
de regisor, avea pretenția ca tot 
ansamblul să fie pe scenă, pen- 
tru finalul de proloy. 

— Cum priviţi domnule Tăna- 
se, actuala: stagiune? Mă gândesc 
la evenimentele externe.... 

— De, eu am fost o viață în- 
treagă optimist: dă-mi voe să fiu 
Și acuma. 

De altfel am convingerea că 
anul acesta teatrele vor merge 
foarte bine, 

— Ca noi achiziţii ? 

— Ah... am 0 trupă de acrobați 
negri, excelenți. Refugiaţi de Ja 
Varşovia, acum o săptămână, s'a 
întâmplat să se potrivească per- 
fect tabloul meu dela Piramide; 
aşa că n'am mai stat la. gânduri 
şi i-am luat imediat. 

— Ce apariţii interesante ne 
puteţi semnala în noua revistă ? 

— Stai încet, nu te grăbi. Asta 
nu se poate spune înainte de pre- 
mieră. Să-mi aduci aminte să-ți 
dau o... invitaţie (sic! n. m.) şi al 
să le mezi nestingherit!... In ori- 
ce caz ştii că apariţiile senzațio- 
nale sunt la „Cărăbhuş“ de ri= 
goare. 
sala. 

— Da, am făcut zece loji, lucru 
indispensabil unui teatru. Am 
schimbat decorația sălii, lumi- 
nile... însfârşit sunt foarte mul- 
tumit de sală anul acesta. 

— Și acum, încă ceva: mai pro- 
ectați vre-un turneu în străimă- 
tate ? 

— Sigur:că da! (d. Tănase e foar- 
te convins). Indată ce situaţia în- 
toermaţiomală va permite. voi face 
un turneu în Orient. căci deviza 
mea, O ştii: Fără frică! 

— Pără frică? Asta e o poantă 
bună de cunplet. 

— Cred şi eu, e poanta cuple- 
tului meu din actul 1. 

Văd că domnul Tănase sa îm- 
pacientat, aşa că îi mulţumesc și 
mă rotrag, în timp ce d-sn fuge 
repede pe scenă să întruchipeze 
pe... d, mu; era să uit că e o sur- 


priză)... 
RADU TANASE 


Văd că aţi înfrumusețat 








A murit Georges Pitoăft în- 
tr'o clinică din Elveţia. Eu- 
ropa în arme, atentă Ja feno- 
mene cari nu sunt ale spiritu- 
lui, nici n'a observat că unul 
din cei mai buni fii ai săi, sa 
dus, 

Xustrul actor şi animator a 
murit! Aducem gândul, şi o- 
magiul nostru cernit, memo- 
riei acestui mare şi devotat 
slujitor al scenei. 











Cărți şi reviste 
primite la redacţie 


Vatra, anul V No. 16 din 19 
August 1939. condusă de C. Fă- 
gețal şi D. 'Tomescu. 

Innvirea, anul II No. 21-22 din 
1-15 August 1939, dir. Tiberiu 
Vuia. 

C. Cantilli: Sapho, tragedie în 
3 acte în versuri, „Vremea” 1939, 
112 pag. 40 lei. 

Muncă şi Voe Bună, 
No. 9 din 1 August 1939. 

Revista vânătorilor, anul XX 
No. 8 pe August 1939. 

De strajă, anul 1] No. 7-8 pe 
Iulie-August 1939. 

Păstorul creștin ortodox, anul 
VII No. 48 din 1 Septembrie 1939. 

Bacăul, anul XVII No. 938 din 
4 Septembrie 1939. 

F. Creţeanu: Cântec întrerupt, 
versuri 114 pag. 40 lei. colecţie 
„Drum” 1939. 

J. O. Suceveanu: Fântâni pen- 
tru popas, versuri, 48 pag. 30 lei, 
1939. 

Maior C, M. Sandonici: Des- 
tăinuirile unei generaţii, 248 pag. 
140 lei, „Vremea” 1939, 


anul I 











UNIVERSUL LITERAR 








23 Septembrie 1939 


Literatura. arta. idei... 


„POEME PENTRU ALTĂ 
VIAȚĂ“ 


și-a întitulat d. George Ionașcu 
un volumaș de poezii, pe care 
l-am primit mal zilele trecute. 
Venind gin Bucovina atâtor €- 
lanuri literare, cartea aceasta a 
fost nu numai o rara vis în 
sbuciumul ultimei săptămâni, 
(alte cărţi de poesle nu ne-au 
mai parvenit!) dar în paginile 
ei am aflat câteva poesii remar. 
cabile. Ceeace va trebui să facă 
d. George Ionașcu, este o mai 
atentă muncă a versului, o mai 
poetică  adâncire a gândului. 
Constituind însă debutul aces- 
tui poet, „Poeme pentru altă 
viață” este o onorabilă intrare 
în arena literaturii. Intru întâ- 
rirea spuselor noastre, vom 
transcrie aceste strofe pe care 
le-am subliniat cu creionul 
TOȘu: 


„Pe turnuri vechi în aer râzi- 
mat? 

„șinvăluiten pacea înălțimi. 

„Dlutese luciri eterizate 

„din agonia lentă a luminii. 


„Un bucium de pe ziduri crene- 
tate, 
„dă semn de ncopte în cetate. 
„Sus o fereastri se deschide 
„și brațe de dorinți întinde... 
„In poartă nimenea nu bate. 


(Amurg vechi). 


Pe copetra volumului, autorui 
ne anunţă că mai are în lu- 
cru nu mai puţin de șase cărți; 
bogată activitate, pe care o do- 


rim înălțându-se și calitativ, cu 
fiecare nouă tipăritură. Pentru 
cea de azi, un gând bun d-lui 
George Ionașcu. 


PETRE PASCU 


vechiul militant pe târim poe- 
tic, în mai toate foile Ardea” 
ului, tânărul animator al „In- 
noirii“ din Arad, va tipări, pa- 
re-se, în toamna aceasta nm 
volum de poesii, strângând în 
acest chip tot ce-a publicat în 
„Abecedar“, „Societatea de mâi- 
ne”, „Vestul“ și în: atâtea alte 
reviste. Aşteptăm cu încredere 
apariţia, acestei cărţi, luându- 
ne voie să stăruim asupra ei 
mai pe îndelete, când îi vam a- 
vea, paginile sub ochi. 


IATA O LISTA 


(am putea zice: un pomemic) 
de poeţi, pe cari am dori să-i 
cetim în volum în lunile care 
vor veni, nu numai fiindcă Je 
prețuim versul, ci şi pentru 
faptul că mu au tipărit versuri in 
ultima vreme: Cicerone Theo- 
dorescu, Radu Boureanu, Vlaicu 
Bârna, Eugen Jebleanu, Mircea 
Streinul, Traian Chelariu, Pa- 
vel Nedelcu, Maria Banuș, Yvo- 
nne Rossignon, Ştefan Stănes- 
cu, Emil Botta, D. Ciurezu, Ci- 
rii Vârnav, Horia Stamatu. Toa- 
te aceste nume, înșirate 24 în- 
tâmplare, ne sunt dragi foarte 
şi fiece volum de stihuri al 
unuia, dintre ei, va alcătui un 
popas în miezul cronicii noas- 
tre. In așteptare, le trimitem 
tuturor un gând de prețuire de- 
plină 


INTAILE PRUNZE CAZUTE 


în toamna asta, ne-au adus a- 
minte că alte toamne ne-au lu- 
at câţiva prieteni. Gândul se 
întoarce mai ales la Al. Căli- 
nescu şi Niculae Cantonieru, 
purtându-ne pe aripiie suple și 
triste ale aducerii aminte. Am 
scris de câteva ori despre aceşti 
plecați din rândurile noastre, 
dar iată că dintrun teanc de 
scrisori a picat pe jos, cu alte 
câteva, un carton iscălit de Ni- 
culae  Cantonieru. Tocmai fi- 
indeă au trecut patru ani şi 
ceva de când au fost chinuite 
acele slove, ne permitem să le 
dăm la lumina zilei. Desprindă 
dm ele confratii și cetitorii boa- 
tă amara durere, toată crunta 
sbatere ce le umple. Iată întreg 
cuprinsul cărții poştale care e, 
azi, o tragică mărturie: 

„Dragă Baciule, sânt așa de 
aăpăcit de bucuria produsă de 
scrisoarea ta, încât îmi face im- 
presia că m'a lovit o cărămidă 
în cap și ca să nu rup farmecul 
bucuriei am amânat zi de zi 
răspunsul. Asta ar fi un motiv 
glumetț al tăcerii. Adevărul este 
însă că mă simt foarte rău şi 
tu mu trebue să te superi când 
fac, Sânt puține clipele când 
îmi dau seama de mine. 

La boala inițială s'au adăogat: 
diabetul, inima, stomacul,  în- 
testinele, etc., care m'uu înge- 
nunchiat de tot. Doar ochii 
mi-au mai rămas să văd şi sânt 
bucuros și de această favoare 
ce-mi mâi face viața.  Incolo, 
pentru tinerețea ta şi pentru 


sufletul risipit pe  cartonul 
cărții voştale, aș scri un basm 
frumos ca o poveste cu pitici, 
ca să răsplătesc sentimentele 
bune ce-mi păstrezi; dar nu 
mui pot nici să mă gândesc la 
ce-a fost, nici la ce va fi. Mi-e 
dor de Braşov, imi pusesem 
speranța în vara asta, dar mam 
putut-o petrece decât pe spate. 
Acum amân speranța până la 
anul; dar e așa mult până 
atunci. Doresc pe toți prieteni, 
Cantonieru”, 

Mediteze toată lumea pe mar- 
ginea acestei tragice confeşiuni 
pe care-o făcea un om care, la 
două luni după asta, închidea 
ochii pe veci. Lacrima care udă 
fila, ne face să punem punct. 


INTR'UN CARNET 


de vacanţă însemnam odată, au 
trecut câtiva ani de-atunci, a- 
cest ciob de gând: „O îmagine 
este, mai întotdeauna, o îluzie 
optică”. Şi azi cred cu. tărie in 
acest adevăr, care poate părea 
multora un simplu maradox ; 
dar nu! Gândiţi-vă numai la 0 
tufă în umbre:e serii, care pare 
o medalie pe pieptul nopții, sau 
la un om în zăpadă, ca un 
trunchiu de carpen doborit de 
joagăr. Aș putea, în acest fel, 
cita atâţea și-atâtea imagini dim 
caetele mele şi dim cărțile altora, 
făcând-o cu convingerea că 
transcriu mereu alte cazuri de 
miopie sau presbitism poetic. 
Acest joc, dus până la limitele 
sale, e înțrucâtva captivant. In- 
cercaţi-l ! 


AM REMARCAT 


în uitima, vreme un poet care a parte 


nile „Gândirii” și ale „Revistei la acea dată ps adresa: Str. Dr. 
Fundațiilor Regale”, cunoaştem Baiulescu 9, Braşov. Cerem scu- 


din versurile 


acestui ze ceţitorilor pentru acest a- 


sub versuri care conţin destule volum și bocmai de aceea în- nunţ, care e menit să evite în- 
A | i Ă drăsnim să afirmăm că „Priwi- târzieri şi contuzii deloc plă- 
Negrescu. Atât din cărțulia sa ghetoarea oarbă“ va fi un fru- cute, 

mos dar al aceluia ce-a scris 


frumoase accente,  iscăleşte Ion 


de poeme: „Harfa din umbră” 


(colecţia „Adonis”) cât şi din „Drum lung“ și „Amvonul de 


unele reviste, am reţinut, cu 
multă 'saltisfacție, unele poezii 
care m-au plăcut. Am scris cu 
bulurie oridecâteori am aflat 
un nou poet pe care-l socoteam 
talentat; iată şi rostul însem- 
nării noastre despre Ion Ne- 
grescu, pe care am dori să-l 
găsim din ce în ce mai nou și 
mai personal, 


„ORTODOXIE ȘI CULTURA“ 


se întitulează cartea pe care d. 
profesor Nichifor Crainic o va 
tipări în toamna aceasta, la una 
din miarle edituri din București. 
După  „Punete cardinale în 
haos” și „Ortodoxie și etnocra 
ție”, această nouă lucrare va îi. 
nu ne iîndoim, una dintre cele 
mai serioase cărţi. Din  frag- 
mentele pe care le cunoaștem 
din „Gândirea” şi din paginile 
revistei noastre am desprins 
idei pline de miez — iată incă 


un motiv de nerăbdătoare a- - 


șteptare a cărţii. 
IN ACEST SEZON LITERAR 


între alte cărţi, pe care încă nu 
le cunoaștem, va fi pusă în vi- 
trine şi cartea de poezii „Privi- 
ghetoarea oarbă”, semnată :; 
Gherghinescu Vania. Din pagi- 


POETUL „LUMINII TRISTE“ 


azur”, Stim că în ţară sunt 
câțiva rari şi preţioși iubitori despre care am scris în cadrul 
de har poetic; lor le impărtă- cronicii noastre, are gata de ti- 


șim această veste. 


O VACANŢA PRELUNGITA 


Par uh n0u volum de poezii, nu- 
mai de dragoste. Cei ce preţuesc 
versul lui Traian Lalescu, vor 
afla în cartea aceasta noul do- 


ne va, ține la Braşov până în vezi despre un autentic talent, 
jurul lui 15 Octombrie; scriem Cartea sa se va numi, proba- 
aceasta pentru a încunoştiința pi, „Oraşul celor două luni” şi 
pe cel ce au de trimis reviste va apare nu peste prea multă 


sau cărţi 


„literatură, vreme. 
artă, idei“, să le expedieze până 


ȘTEFAN BACIU 





„Pecetea matchului România — Italia” 





(Vezi art. pag. I-a) 





tic, cu simţ estetic — se poate ve- 
dea aici măcar moştenirea .mamei, 
sora unui mare artist, a arhitectului 
Mincu, — într'o epocă în care a fi 
scriitor nu era o meserie, când el 
încercase pe rând să fie ziarist, ma- 
gistrat, avocat, profesor, se Bimţea 
totuși făcut numai pentru literatură: 

„Intro zi, el care se stăpânia tot- 
deauna şi nu ţi-ar fi spus nimic din 
ceeace i se părea lui că-l micșora, 
îmi destăinui: 

— Mă crezi că m'aș da tot cuiva, 
numai să pot scrie literatură?“ 

Este izbucnirea unui om reţinut, 
care totuşi nu mai poate suporta ju- 
gul materialităţii potrivnice scrisu- 
lui? Sau scriitorul nu văzuse în a- 
ceastă mărturisire nimic ce l-ar îi 
putut „micşora“? Este o taină. Dar 
oricum, mărturisirea vădeşte aceeaşi 
pasiune. 

Ea nu-i putea scăpa neobservată 
tocmai la Maiorescu, care, sub re- 
zerva lui olimpiană, era un foarte 
atent psiholog. Cum a ajuns în cer- 
cul Junimii Zamfirescu nu știm. 
Probabil a fost introdus de Olăne- 
scu, ca şi el, focșănean și colabora- 
tor la România liberă. Lui Maiore- 
scu, școala lui Macedonski şi tot ce 
provenea de acolo nu-i putea face 
tocmai mare plăcere, pentrucă-i re- 
pugna tot ce era desordine, imper” 
fecţiune artistică, formă fără fond, 
şi amestecul scriitorului în alte do- 
menii decât ale creaţiunii. Insă Ma- 
iorescu avea un mare dar de obiec- 
tivare în faţa poeziei, dar care i-a 
creat prestigiul. Un  contimporan 
mai tânăr, care nu l-a iubit nicio” 
dată şi care n'a uitat aceasta nici 
mulţi ani după moartea lui, scria: 
„Când are dinaintea sa opera unui 
poet, n'o cercetează decât din punc- 
tul de privire al artei. Autorul ei a 
fost un om bun sau rău, un binefă- 
cător sau un criminal, nu se ocupă: 
omul îi este indiferent, artistul sin- 
gur îi rămâne scump“. Era firesc 
deci că, odată adus în mijlocul Ju- 
nimii, opera lui Duiliu Zamfirecu 
să fie privită cu interes şi el însuși 
cu atenţie. Maiorescu a văzut, cu 
intuiţia ce-i era proprie, ce este de- 
fect. și ce este virtualitate în acest 
nou venit; el şi-a dat seama îndată 
care este direcţia în care trebue în- 
dreptat, unde se poate desvolta el 
în optime condiţii. Spre tânărul 
scriitor, pe care o vreme l-a privit 
cu multă rezervă, l-au atras deopo- 
trivă talentul, pe care el a ştiut să-l 
Gscearnă, caracterul și străduinţa 
de a se cultiva. În două scrisori din 
1889, pe care i le adresa în Italia, 
criticul îl caracteriza astfel, lăsând 
să apară unele din primele sale im- 
presii : 

„Eu să te cred pe d-ta invidios? 
Dar eu știu tocmai, și o ştiu de mult, 
că nu ești invidios, în genere că ai 
inima sus şi că ești în această pri- 
vinţă dintre puținii oameni de va- 
loare... Eu aștept mult dela d-ta ca 
autor al viitorului. Primitor de im- 
presii, precum ești, pus într'o lume 
așa de bogată în forme felurite, iu- 
bitor de lectură (una din cele două 
mari comori ale unui spirit superior 
în ziua de astăzi), trebue să se cri- 
stalizeze mai întâi în d-ta şi apoi să 
se manifeste modul sigur şi perso- 
nal al d-tale de a vedea întregimea 
lumii morale“. 

„Irebue să se cristalizeze mai în- 
tăi d-ta“ — aici este tot Maio- 
rescu și probabil toată prima atitu- 
dine faţă de Zamfirescu. Criticul nu 
putea gusta prea mult nota de dis- 
perare şi de personalism pe care o 
avea literatura scriitorului. Maio- 


: a e e ete «Di e Rig 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23. => ea A Taxa poştală plătită 
E gena). n să 





Duiliu Zamfirescu şi Maiorescu 


rescu, care scrise mai demult: „Arta 
e senină, trebue să rămână senină, 
chiar când exprimă disperarea; şi o 
disperare, ce nu se poate deslipi de 
cugetări aşa de întunecate, e sem- 
nul unei mari nefericiri private, dar 
nu ocazia unei concepţii poetice“, 
era acum cu atât mai mult partiza- 
nul înălțării impersonale. In Insem- 
nări zilnice, la sfârşitul lui 1880, el 
scrie: „Anul, despre oameni, stăpâ- 
nit de d-ra A. Rosetti şi Grisebach 
și Zizin Cantacuzene“. Grisebach, 
consulul Germaniei venit în 1880 în 
București, este cel care a dat o foar- 
te bună ediţie a lui Schopenhauer; 
iar Camtacuzene este cel care a dat 
prima traducere franceză a operii 
capitale a filosofului german. Lă- 
sând deci la o parte pe Ana Rosetti, 
reiese că în 1880, prin cei doi care 
el singur declară că l-au stăpânit, 
începe să se apropie mai atent de 
Schopenhauer, Din această vreme 
poate ideea ]ui Cantacuzene de a 
traduce, din această vreme, mai se- 
rioasa pătrundere a lui Schopen- 
hauer şi ajungerea la concepţia ide- 
ilor platonice, atât de limpede ex- 
primată în Comediile d-lui Cara- 
giale. De altfel, în 1885, Maiorescu 
chiar traduce din Lumea ca voință 
şi reprezentare. In această epocă, 
Duiliu Zamfirescu întră în intimi- 
tatea lui Maiorescu. 

Odată cu apropierea de persona- 
litatea covârșitoare a acestuia se ob- 
servă schimbări. Ii recomandă lec- 
turi, îi împrumută cărți, îl stimu- 
lează să citească nemţește. Numărul 
bucăţilor publicate de scriitorul nos- 
tru este, repartizat pe ani, următo- 
rul: 1880-—15; 1881—25; 1882—49; 
1883—45; 1884—16. Este adevărat 
că în 1884 el este reținut mai mult 
de romanul In fața vieții (însă şi 
mai înainte, în 1883, scrisese piesa 
Prea târziu, ceea ce nu i-a micşorat 
debitul), dar nu e mai puţin adevă- 
rat că se poate bănui o influenţă a 
lui Maiorescu, mai ales dacă obser- 
văm că notațiile cu caracter critic, 
înainte abundente, acum sunt a- 
proape absente, Probabil plăcându-i 
şi caracterul omului, Maiorescu se 
hotărăşte să şi-l apropie și să-l for- 
meze. Iși dădea seama că tânărul 
trebue să arunce o întreagă forma- 
țiune şi să-şi alcătuiască alta, de a- 
ceea, îi dă cu siguranţă orientări și, 
sub o formă sau alta, îi interzice să 
mai publice. Sfatul din 1889 desigur 
îl mai dăduse şi mai înainte: „tre 
bue să se cristalizeze mai întâi în 
d-ta și apoi să se manifeste modul 
sigur şi personal al d-tale... Pen- 
tru a nu da lucruri în care cele două 
concepţii de artă atât de anta- 
gonice sar fi întâlnit, lucruri care 
ar fi fost baroce şi nerealizate, în- 
trucât n'ar fi corespuns unei adânci 
personalități artistice, el nu publică 
în 1885 nimic în (Convorbiri, desi- 
gur după sfatul criticului care odată 
îi va scrie: „Nu e nimic mai fals de- 
cât împestrițarea unei  individuali- 
tăți cu fragmente din altă indivi- 
dualitate“. In altă parte va publica 
numai cinci poezii, poate scrise de 
mai înainte, şi două cronici literare 
de circumstanță. 

Poate pentrucă bucăţile în proză 
îi inspiraseră mai multă încredere, 
poate pentrucă în proză un seriitor 
reuşeşte să se obiectiveze mai ușor 
ca în poezie, deci ea este un exerci- 
țiu nimerit pentru a se desface de 


(Urmare din pag. 1-a) 


anumite cute, fapt este că, desigur 
tot în urma sfatului lui Maiorescu, 
Duiliu Zamfirescu nu mai publică 
poezii, ci numai nuvele. 

Văzându-l străduitor şi ascultător 
la sfaturile sale literare, Maiorescu 
se îngrijește și de altceva. EL avu- 
sese totdeauna concepţia că un scrii- 
tor trebue să aibă asigurat un mij- 
loc de trai care să-i dea siguranța 
zilei de mâine şi, prin aceasta, posi- 
bilitatea  creaţiunii. Sunt nenumă- 
raţi aceia care au beneficiat de a- 
ceastă concepție. Datorită ei, cu si- 
guranţă, se convinge și el să pără- 
sească meseria nesigură de profesor 
suplinitor (în 1885 nu mai era zia- 
rist) şi se prezintă la un examen, în 
urma căruia el este numit, pe ziua 
de 4 Iulie, atașat de legație clasa |. 
Acum, într'o lume în care prețuia 
puţin valorile ideale, cum era lumea 
românească de atunci, scriitorul a- 
vea o situaţie socială şi una mate- 
rială. 

In chipul acesta el se  desvoltă 
lângă Maiorescu, lepădână treptat 
mai toate elementele primei sale 
faze literare, de care mai târziu nici 
nu-i făcea plăcere să i se amintea- 
scă, şi căutând să-și apropie cât mai 
mult principiile noiei estetice. In- 
vaţă mai ales să mediteze înainte 
de a crea și să şe străduiască asupra 
formei până să o afle pe cea defini- 
tivă. Incât se poate spune că dacă 
Duiliu Zamfirescu a învățat  deia 
Macedonski noblețea artistului și 
cultul pentru acesta, dela Maiorescu 
a învățat un lucru încă mai preţios: 





se studia Marx, această dia- 
lectică hegeliană camuflată, 


noblețea artei, cultul pentru ea și 
drumul prin care s'o realizeze. 
Raporturile cu Maiorescu a deve- 
nit din ce în ce mai strânse cu toată 
rezerva obișnuită a criticului, cu toți 
cei 18 ani ce-i despărțeau ca vârstă. 
li apropia o dragoste comună de li- 
teratură şi pe Maiorescu, probabil, 
convingerea că a găsit un talent şi 
un caracter nu ușor de aflat laolaită. 
Poate mai era și fireasca înclinare a 
esteticianului pentru armonia înfă- 
țişării scriitorului, în concordanţă și 
aceasta cu însușirile lăuntrice. Aşa 
s'ar explica mărturia lui N. Petrașcu 
că „Duiliu era iubit acolo în casă şi, 
când intra, Maiorescu îl întâmpina 
cu  desmierdarea: Duiliu, Duiliu!“, 
care dovedeşte o prețuire altfel de 
cât cea față de ceilalți. Așa sar ex- 
plica caracterul asic..u şi destul de 
intim al corespondenței dintre ei, 
după plecarea lui Zamfirese în 
străinătate, când Maiorescu i se a- 
dresează, cum către puţini se găseşte 
că a făcut-o: „al d-tale prieteneşte 
devotat“, „al d-tale totdeauna devo- 
tat“, „ştii că-ţi sunt prieten din ini- 


mă“, „d-tale o îmbrăţișare“. Se sta- 


bilise în orice caz o consonanţă în- 
tre cele două temperamente şi câte- 
odată criticul, care era veşnic încon- 
jurat de oameni pregătiți să discute, 
duce dorul unei conversații cu acest 
scriitor: „mi-e dor de vorbă lungă 
şi liniştită cu d-ta“. Sigur, lui Ma- 
iorescu, pe lângă care trecuseră a- 
tâția oameni aleși, cu talent, cu si- 
tuaţii sociale sau materiale înalte, 
pentru a rămâne legat de Duiliu 





Zamfirescu, îi vorbise această con- 
sonanţă față de artă, care câteodată 
era simplă rezonanță a fiecăruia, 
deosebită de a celuilalt, dar îi mai 
vorbise şi trăsătura de caracter, 
Vorbind, într'o scrisoare, despre trei 
scritori, spune: „toţi trei [sunt] du- 
pă simțământul meu,  îndoioși ca 
caracter, dar asta e treaba lor și nu 
influențează de loc asupra relațiilor 
noastre literare; deşi... Dar în fine!" 
Relaţiile noastre literare, deși, apoi 
se opreşte, nu vrea să-şi dea pe faţă 
tot gândul, care totuşi reiese clar, 
mai ales dacă alăturăm acestui text 
un altul, dintr'o scrisoare tot către 
Zamfirescu: „...Şi atunci am simţit 
eu, că ai acea inimă dreaptă și sin- 
ceră, care e temeiul oricărei bune 
relaţii între oameni și care e aşa de 
grozav de rară la noi...“. 

Acestea, din ce în ce mai strânse, 
erau raporturile lui cu Titu Maiore- 
scu, când, la 12 Martie 1888, juni- 
miștii vin la putere. Criticul, acum 
ministru, nu-și uită tânărul protejat 
şi îl dă în grija lui Carp, ministrul 
de externe, de care depindea ca 
funcţionar, iar o lună mai târziu, la 
16 Aprilie, este avansat secretar de 
legație clasa II şi mutat la Roma. 
Era de ales între Roma şi București, 
între Petrașcu şi D. Zamfirescu. 
Sunt lăsaţi să se gândească până a 
doua zi, când Carp, cu siguranţă 
sfătuit de Maiorescu, le-o ia îna- 
inte: „Duiliu, ca poet, să meargă la 
Roma, tu rămâi în prozaicul Bucu- 
reşti“'. Astfel, Petrașcu rămâne şei 
de cabinet al lui Carp; iar Duiliu 
Zamfirescu pornește la 5 Mai, prin 
Viena, Veneția, spre Roma. 

Acum, un nou destin literar se 
Geschidea înaintea lui. 


G. C. NICOLESCU 





cialism romantic, de priețe- 
nii ireproşabile când „came- 


se organiza un atac siste- 
matic împotriva clerului şi 
se puneau bazele reale ale 
socialismului. „Cetatea ar- 
monioasă“ a lui Peguy își 
trage rădăcinile din această 
cameră a Școlii Normale Su- 
perioare. Tot aci venea în 
vizită Lucien  Herr, biblio- 
tecarul Şcolii, doctrinarul și 
militantul de stânga, în care 
țineretul iubea „desintere- 
sul, puterea de muncă, eru- 
diţia universală și brutala 
sinceritate“, Câteodată ve- 


nea și Jaures, cu dubla lui 
aureolă de pe atunci, şi care 
nu s'a şters încă, de profet 
şi de apostol. Toate mer- 
geau cât se poate de serios. 
Charles Peguy își afirma 
deja preferinţele viguroase. 
Literatura străină şi o mare 
parte din literatura, france- 
ză modernă nu-l interesau 
E] recita sute de pagini cu 
aprindere şi fără eroare din 
Victor Hugo, ignora tot atât 
de magistral cercul simbo- 
liştilor şi „a descoperit in- 
tâmplător într'un foileton de 
jurnal că exista pe atunci şi 
Stendhal“. Chiar şi între 
clasici, Peguy stabilea anu- 
mite categorii ierarhice. As- 
cultați cuvintele lui! „Je 
suis un classique de la pre- 
miere generation, je veuz 
dire Sophocle et Corneille, 


si 
E Mee I-3 


Charles Pesuy 


(Urmare din pag. 1-a) 


et non de la seconde, Euri- 
pide et Racine“. Iar în filo- 
sofie, el era, într'o măsură, 
elevul iui Platon, într'altă 
măsură elevul lui Descartes 
şi, mai mult decât amân- 
două, incomensurabil, ele- 
vul lui Bergson. Franța era 
atunci într'o epocă ingrată. 
Monismul, mecanicismul și 
deteroninismul oficial erau 
în plină conducere. Dar nu 
prea mult. Căci a venit 
Henri Bergson, acest prinț 
al spiritului, care a reușit, 
printr'un efort personal, să 
se ridice împotriva acestei 
„ordini oficiale“ şi să arate, 
printr'o dialectică remarca- 
bilă, gratuitatea totală și 
copilăria acestor teorii. E] a- 
firma peste tot drepturile 
metafizicei și ale cunoașterii 
absolutului. Sorbona înce- 
pea să-și piardă din presti- 
giu, şi chiar din glorie, căci 
toată generaţia asta de ti- 
neri, cu reale apetituri me- 
tafizice, treceau strada în 
fiecare Vineri după masă, și 
ascultau la Colege de France 
lecţiile noului maestru. Berg- 
son transpunea atunci filo- 
sofic pe Sf. Paul, şi le spu- 
nea, că „noi suntem în ab- 
solut, trăim în absolut și ne 


mișcăm în absolut“. Frazele, 
câteodată lungi şi €legante, 
alteori tăiate brusc, apoi ia- 
răși reluate, încercuiau toa- 
tă sala, ideile cădeau ca sen- 
tințele sacre și metaforele 
acordau paradoxele cu sen- 
sibilitatea. Charles Pâguy a 
fost pe deplin cucerit. Pozi- 
ţia lui teoretică şi toate ac- 
țiunile lui viitoare îşi au ră- 
dăcinile în aceste lecţii. Ha- 
rul lui violent împotriva 
schematismului logic şi îm- 
potriva abusului ce silogism, 
critica lumii moderne, criți- 
ca, dusă până la explozii, 
împotriva Sorbonei şi, în ge- 
nere, critica formelor noas- 
tre de cunoaştere. Dece să 
gândim prin, concepte toate 
faptele şi nu prin condiţiile 
noastre organice care sunt 
condițiile omului și ale fiin- 
ței? Oare inima nare şi ea 
o uşă spre claritate și rațiu- 
nea una spre patetic? Și, în 
sfârşit, nu sunt și una și alta 
ale noastre?  Inchidem pa- 
ranteza acestui climat de ti- 
nerețe şi să revenim la via- 
ţa, deja izbită nemilos, a lui 
Charles Peguy. 

Era în anii aceia de aspre 
frământări spirituale, de so- 


ra celor trei'* primi vestea 
că „scumpul'“' lor Baudouin 
a murit în cazarmă. Charles 
Peguy era informat că ma- 
rele lui prieten a fost victi- 
ma unui sergent. A douazi, 
insoţit încă de doi prieteni, 
înarmat cu revolvere, se 
prezintă la regiment, hotă- 
rit să termine cu acest „mi- 
zerabil“. Dar acolo se con- 
vinge că sergentul era un 
militar admirabil, un om ad- 
mirabil şi că regretă sincer 
moartea „prea  inteligentu- 
lui“ camarad. Charles Peguy 
merge să mângâie familia 
prietenului, și mai târziu, ca 
un semn al nepotolitei lui 
iubiri, se căsătoreşte civil cu 
domnişoara Baudouin. 
Tânăra femeie dispunea 
de patruzeci de mii de franci 
și era de acord cu el de-a 
nu-i întrebuința decât în 
mod generos. Atunci, în col- 
țul străzii Cujas şi Victor 
Cousin, Charles Peguy luă o 
prăvălie unde își instală li- 
brăria şi editura, cu gândul 
sincer de-a servi cauza s0- 
cialistă. Aci își publică el 
Primul dialog despre Ceta- 
tea armonioasă și tot aici în- 
cepu aventura vieţii lui. 
lupta, mizeria, turmentarea 
religioasă, marea lui operă, 
pelerinajul și moartea. 


AXENTE SEVER POPOVICI 


în num erar conform aprobării dir. G-le P. 7. T. Nr. 24464-939.