Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0015

UNIVEDSUL LIIIDAR 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 








Romanul 
românesc 


VI 


Pentru a intra în amănunte, se cere 
o deosebită pricepere şi un spirit de 
observaţie pătrunzător care să destra- 
me din ce ne înconjoară caracteristicile 
demne de a figura în roman, acestea 
trebuind să fie după cum am amintit 
chiar în articolul precedent, caracteris- 
tice acţiunii romanului, iar nu unui 
obiect exterior, întâmplător aranjat. 

Gândindu-ne la minuţiozitatea din 
Eugenie Grandet, nu trebue să vedem 
în ca un gen propriu al autorului ci 
tendința lui de a caracteriza un avar. 
Or, ce este mai nimerit într'o asemenea 
ptrocedare, decât a intra în minuţiozi- 
tatea, tot aşa de precisă şi plină de 
precauţie, ca şi sutleiul avarului. Se 
poate obiecta: Dar nu numai în acest 
roman este Balzac precis, minuţios. 

Desigur. Insă trebue să ştim că el 
cexcetează o societate burgheză diu 
veacul al XIX-lea, care în toate exte- 
riorizările ei se asemăna cu avarul bă- 
tân Grandet. EL își îndreaptă privirile 
asupra unei lumi în care amănuntul 
este primul element şi cel mai impor 
tant, 

Să ne dăm seama că cilrele joacă 
un imens rol în sutletul unui avar, şi 
în roman fiind vorba de un avar, de 
guintesența lui, repetarea până la ob- 
sesie a cilrelor, minuţiozitatea până la 
cele mai mici măsuri, este un element 
dator să producă efectul de  avariţie. 
Sgârcenia trebue să iasă de ori şi unde 
în roman. 

Chiar înălțimea lui, dacă ar fi fost 
mai extinsă, era prost, fiindcă ar fi 
necesitat mai multă hrană, și Crandet 
nu-şi poate permite acest lux. Prin ur- 
mare stabilirea înălțimei de cinci pi- 
cioare, atitudinea  îndesată, pătrată, 
precum şi multe alte preciziuni sunt 
amintite pentru a hotărnici  caracte- 
rul personagiului. 

Minuţiozitatea descripţiilor are ros- 
tul ei, când ele sunt făcute spre a de- 
termina sensul wpeiei. 

E permis să ne întrebăm dece 
Balzac nu ne descrie în Eugenie Gran- 
del a noapte cu lună? ităspunsul e 
simplu. Fiindcă o noapte cu lună n'ar 
avea nici o legătură cu avariţia. 

Minuţiozitatea lui tinde să relieleze 
tema romanului, să scoată în evidenţă 

caracterul de avar,  răsfrângându-se 
asupra obiectelor înconjurătoare, şi 
influențându-le în aşă chip, încât din 
toate, „sgârcenia“ să ne obsedeze. 

lar în celelalte opere precizia este 
impusă de logica superioară a tendin- 
ței ce le caracterizează, de a fi analiza 
unei societăţi anumite, caracteristică 
prin minuţiozitate şi pedanteric, 

Romanele ce alcătuesc un scenariu 
de a obsedantă preciziune în legătură 
cu fapte neînsemnate, sunt concepute 
pe baze greşite. 

La sfârșit, romanul clădit pe astfel 
de baze devine obositor, chinuitor, şi 
sunt demni de plâns numai criticii 
obligaţi să-l citească pentru scrierea 
cronicei literare. 

VICTOR POPESCU 





ABONAMENTE : Li 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 32.38.10 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





Grigorescu 








Bâlciu la Bacău 





GRIGORESCU 


Lumea oficială și neoficială comemo- 
rează azi o sută de ani de la nașterea 
lui Grigorescu, pictorul ce totdeauna a 
lost departe de oficialitate, în viață 
fiind, 

Rândurile de mai la vale vor să fie 
o contribuţie a generaţiei care, pe la 
1907, îşi făcuse apariţia în manifesta- 
țile de artă publice. 

Contactul pe care această generaţie 
il luase cu opera lui Grigorescu a fost 
destul de superficial, la început, Prima 
expoziție, văzută de aceia ce pe atuncea 
aveau vârsta de 20—25 ani, a fost la 
1900, alta Ja 1904 când,  artisticește 
eram Copii, proaspeţi ieşiţi din şcoala 
şi ce se numea de Belle-Arte. Cu toţii 
eram ucenici crescuţi în spiritul picto- 
rilor Mirea sau Popovici, de la Iaşi, ei 
înșiși prin opera și structura lor sutle- 
tească foarte departe situaţi de arta 
lui Grigorescu, și de orice apropiere cu 
pictura de plin aer, 

Eieciul pe care pictura lui Grigores- 
cu îl făcuse asupra generaţiei din care 
făceam şi noi parte a fost destul de 
curios: ne atrăgea pe unii, pe alţii ne 
fermecase deadreptul, fără să îndrăz- 
nim să o mărturisim. Arta aceasta sim- 
plă, lipsită cu totul de artificiile pictu- 
rilor așa zise de „grand apparat“ nu ni 
se părea că întruneşte destule calităţi, 
dragă Doamne, de înaltă şcoală, care 
cere nenumărate preparaţii și studii pre- 
mergătoare fiecărui tablou, de  „,„mise 
en scene“ și altele, Cu toţii nu înțele- 
geam o artă lipsită de obicinuita apa- 
ratură academică, cu care lucrează, au 
lucrat și poate vor mai lucra multă vre- 
me toate Academiile de pictură din 
toată lumea. 

Dar nu era numai aceasta cauza 
pentru care nu ne apropiasem de Gri- 
gorescu din prima clipă. Mai era o cau- 
ză, una mai adâncă, mai gravă. Bram 
generaţia ce se manifestase și creseuse 
în anii 1907. 1914—1918, până la 1927. 
Tinerețea noastră trăise mişcările agra- 
re, războiul cel mare, epoca agitată a 
împroprietăririlor, a inflaţiei... Ani de 
grele încercări pentru toată lumea și 
mai grei pentru artiştii de care efectiv, 


GRIGORESGU OMAGIAL 


Nu poţi vorbi de Grigorescu, fără să 
nu-ţi vină în minte poeţii Vasile Alec- 
sandri și Coșbuc. Cred că niciun alt 
pictor n'ar fi putut să ilustreze mai 
bine pe acești doi mari cântăreţi naţio- 
nali, de cât Nicolae Grigorescu, dela a 
cărui naștere sfântă sau împlinit de 
curând o sută de ani. Alecsandri și 
Coşbuc au exprimat în versuri acel 
specific românesc de Duminică, albas- 
trul optimism al acestui popor care şiie 
să și glumească, ei au cântat pe Rodica, 
pe Rada şi pe Gheorghe, au cântat 
nunta, oștirea, războiul și moartea, ioate 
marile evenimente care cutremură con- 
știința acestui popor de țărani. Acolaş 
lucru l-a încercat şi Duiliu Zamfirescu 
— altminteri poct cu mari însușiri — 
în ciclul lui de romane, dar din toată 
această uriaşă intenție n'a mai rămas 
astăzi decât o lungă dizertaţie nu lip- 
sită de stil literar. 

Rodica lui Alecsandri o găsim la Gri- 
gorescu. în faimoasa fată cu doniţa. 


de N. CREVEDIA 


apoi ciobanii, apoi celebrele care cu boi 
și chiar dorobanţii pe cari i-a nemurit 
și pictorul nostru cel mai mare, 

In căutarea specificului naţional, noi 
ne-am referi la doină, la „Mioriţa“, la 
linia jalnică de pe oale și la măreața 
armonie, dintre negru-cu-alb a unor 
costume. Nu demult, într'o conferință 
a noastră despre Primăvară, constatam 
că poeţii noștri n'au prea cântat acest 
anotimp luminos. Au cântat vara, iarna 
și mai ales toamna, pentru care d. Ion 
Pillat a întocmit chiar şi o antologie. 
Nota adâncurilor sufletești ale acestui 
popor, fiu al împilărilor și al codrului 
este tragismul și nu e o simplă întâm- 
plare că cel mai mare liric al nostru, 
Eminescu, e un poet ţragic și că George 
Enescu a fost atras de oarbele fatali- 
tăţi din povestea lui Oedip. 

Dar Eminescu de pildă e structural 
un poet tragic. Specificul său aci stă şi 
în expresia liricei sale care frământă o 
limbă românească autentică, dela isvor. 





(CĂTEVA REFLEXII) 


în largă măsură, nu se ocupa nimeni, şi 
au se ocupă nimeni, fiindcă așa e dom- 
nia economicului, ce nu vrea să mai 
tolereze şi alte preocupări alături. Anii 
aceştia crescuse o generaţie tristă, 
aproape că uitasem cu toţii, artiştii, că 
mai sunt cântece vesele pe lume. Na- 
tural a fost ca în asemenea împrejurări, 
in preocupările noastre de artă noţiu- 
nea liricuiui să nu-şi afle locul. Aceste 
împrejurări ne lăcuse arta aspră. 

Mai târziu, mult mai târziu am gă- 
sit-o, când drumul vieţii ni se scurtase 
cu o bună bucată, când luminile apu- 
sului vieţii se linișicau în amurgul ei, 
atunci când vârsta și experienţa ei 
ne-au adus o largă înţelegere a vieții 
in general. Când soarta fiecăruia din- 
tre noi se pronunţase potrivit firii fie- 
căruia, liberându-ne de balastul școlii, 
făcându-ne capabili să ne bucurăm de 
lume, de toată lumea cu făpturile ei de 
tot felul, să ne bucurăm chiar de viaţa 
noastră destul de tristă în fond, am a- 
juns să-l preţuim şi iubim pe Grigo- 
rescu. 

La rândul nostru am păşit din casă 
în lume, Am descoperit acelaș peisaj al 
țării în alte momente ale zilei, cu aite 
cotori decât ale lui Grigorescu „Peisa- 
jul nostru nu cunoaşte seninătatea ab- 
solută a lui Grigorescu. 


In colorile noastre cele mai vesele, 
în peisajul cel mai însorit, în florile 
cele mai viu colorate, se ascunde melan- 
colia tinereţii noastre triste. E o altă 
gamă a sentimentului ce colorează un 
peisaj, după spusa lui Grigorescu. 
Poate în toate lucrările generaţiei noas- 
tre stărue dorul Arcadiei ferice ce era 
pentru Grigorescu ţara lui. Poate, el 
însuși nu se simțea sufletește mai pre- 
sus, mai complicat decât ciobănaşiu din 
tablourile lui. De-aci omogenitatea sen- 
timentală a întregei lui opere, char 
când ea se afla înfiuențată de arta altor 
meleaguri. D. Ai. Busuioceanu s'a gân- 
dit să ne înfăţișeze pe acest Grigorescu, 
într'o expoziție înfăptuită prin însăr- 
cinarea primită dela Comitetul întocmit 
pentru comemorarea lui Grigorescu. 
Ne va arăta lucrări ce sau zămislit sub 


Dincolo de „Călin“ de „Făt Frumos din 
eiu“, de Scrisori şi de alte câteva pie- 
se, autohtonismul eminescian esţe de 
ordin cultural. Dupăcum tot din cul- 
tură şi din înclinarea lui spre un nihi- 
lism moral, se trage şi  pesimismul 
schopenhauerian şi setea de Nirvana. 

Nicolae Grigorescu nu face artă de 
idei. Pictura în genere se pretează mai 
puţin la expunerea ideilor pe care 
sculptura le poate mai uşor realiza. 
Pictura lui Nicolae Grigorescu e prea 
încărcată de acest specific exterior: 
față, basma,  pieptănătură, căciulă, 
brâu, opinci. carul, boii, caii, câinele 
ori măgarul turmelor. Peisajul e prins 
definiţie autohton şi Grigorescu e un 
mare poet al priveliştilor româneşti. 

De aci începe însă profunzimea ge- 
niului său. 

Grigorescu, Ca și Coşbuc, porniseră 
din popor, și se întâmplă foarte adesea 
ca unii artiști din această categorie să 
nu profeseze în arta lor realismul din 
care au purces. Nu știu: este aceasta o 
deficiență, e un fel de ciocoism sau 
este o etică și o superioară concepție 
despre artă? „Există atâta urâciune 


Dai 





de FRANCISC ȘIRATO 


intiuenţa maeştrilor de la Barbizon și 
de aiurea, poate. Ni se vor înfățișa 
ecouri ale pădurii de la Fontainebleau 
şi prin ele ne vom apropia de pictorii 
Rousseau, Troyon, Diaz, Millet, Jacque. 
La Fontainebleau a găsit Grigorescu 
acea lume simplă, neatinsă încă de in- 
fluenţele orăşeneşti, a găsit făpturi 
cum le cunoscuse și de acasă. Arta Bar- 
bizonului îi vorbea un grai pe înţelesul 
lui, altul decât jargonul artei salonarde 
a academicienilor parizieni. Acolo sa 
simţit între ai săi, între oamenii pă- 
mântului. 

Adevărata școală, Grigorescu la Bar- 
bizon a făcut-o. Invaţă repede meseria 
pictorului de şevalet, învață cum ire- 
bue văzută natura.  Invăţătura aceasta 
numai cultura ochiului i-o poate da. 
învaţă cum arată la față un peisaj tără 
„dresuri“ fără intervenţia minţii ce 
recțitică sau ce purifică natura. Natura 
artiștilor de la Barbizon e o mai apro- 
piaţă reproducere a realităţii decât o 
cunoașteau artiștii epocii romantice. 
Prin ei cunoaştem o natură nestilizată, 
tinerească adică fără pretenţii de „gran- 
doare“, obținută prin artificii de stiii- 
zare. Pictorii de la Barbizon trezesc lui 
Grigorescu sentimentul şesurilor natale, 
prin asemănarea, proporţională, a su- 
biectelor de acolo cu cele de acasă. 

De-aci înainte va realiza cu înţele- 
gerea ascuțită a aceluia care „știe” su- 
biectele pe care maeștrii de la Barbizon 
l-au învățat să le vadă fără vrejude- 
cata unei estetice scolastice. 

Indemnurile primite la Barbizon, 
Grigorescu le va urma o viaţă întreagă. 
Arta picturii, el de aci înainte o va 
înţelege ca pe o artă a colorilor și ni- 
mic nu-l va clinti de la această con- 
vingere. Ulterioara desăvârşire a artei 
lui, când ni se va înfățișa în autentica 
lui personalitate, desbătut de influente. 
el totdeauna acesta va rămâne: un 
poet al plaiurilor natale, un fermecător 
creator de imagini luminoase, fără altă 
semnificaţie, — și este învăţătura ce a 
lăsat-o urmașilor săi, cel mai autentic 
şi până azi cel mai reprezentativ pic- 
tor al țării lui. 


în natură încât ea nu mai trebuie ex- 
primată și în artă“ — spunea adesea 
poetul George Coşbuc, Se prea poate 
ca Niculăiţă, fostul copil desculţ care 
vindea iconiţe 'm praful Oborului, să 
se fi înnălțat cu timpul până la aceas- 
tă superioară concepție a frumosului. 
Groaza de acest horror din natură, să-l 
fi ridicat ca și pe autorul „Nunții 
Zamfirei“ până la idealismul acelor in- 
variabile fete cosânzene cu talia ele- 
gantă ca a fusului şi acei ciobănași de 
serbare câmpenească de pension ? Du- 
pă cum un George Lâwendal, baron din 
naștere, să fie atras de magnificul rea- 
lism al țăranilor săi. 

Dar, cum spuneam mai sus, dincolo 
de convenţionalul costumelor și al 
altor clișee, trebuie observat că pe*- 
sonagiile lui Grigorescu exprimă toate 
o indicibilă melancolie, o stare de paci- 
nică tristețe, vastă și egală cu aceea 
a câmpurilor, amiezelor și înserărilor 
atât de specifice ale Maestrului şi ale 
pământului acesta. Fata dela fântână, 
păstorul, plăvanii, caii, dulăii, cireada 
sunt toate niște fiinţe toropite de pei- 
sajul acesta românesc, a cărui pul- 


SAMBATA 28 MAI 


ANUL XLVIie Nr. 15 
1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Marea frescă a 
Ateneului Român 


Marea frescă a Ateneului, reprezen- 
tând istoria generală a neamului romă- 
nesc, ce s'a inaugurat în cursul săptă- 
mânei acesteia, poate fi considerată cea 
mai importantă operti de artă picturală 
executată la noi în ţară. Este în între- 
gime pictată de maestrul Costin Pe- 
trescu, profesor de artă decorativă la 
Academia de arte frumoase și cea de 
arhitectură din Capitală și prof. onorar 
la Academia din Lyon. 

Arta maestrului Costin Petrescu are 
adânci rădăcini tradiţionale, şi ea s'a 
desvoltat prin cultura dobândită după 
studii în mai toate centrele artistice 
europene. Reputația marelui pictor este 
de mult stabilită în ţară şi străinătate. 

imporianța operei săvârțite la Ate- 
neu prezintă trei aspecte. 

Din punct de vedere istoric şi cultu- 
ral, nu se poate găsi nicăeri o zugrivire 
mai limpede și mai sugestivă a trecu- 
tului Românilor. O simplă privire a- 
runcată în jurul marei săli a Ateneului, 
va arăta oricui, intelectual sau munci- 
tor, fazele glorioase ale poporului ro- 
mân, fără nevoe de explicații amănun- 
țite şi prelungite, 

Din punct de vedere artistic sau de 
artă pură n'am avut până acum în Ro- 
mânia o operă în care armonia Ccompo- 
ziţiilor succesive, fără a fi separate, să 
contribuie u pune în valoare cu atâta 
măestrie personagiile principale fără a 
strica ansamblul. Păstrând urmonia co- 


loritului, d. profesor Costin Petrescu 'a 
știu. să accentueze precizia desenului 
şi asemănarea izbitoare a Regilor şi 
Voevozilor, cari ne dau impresia că 
vor scobori de pe zid pentru a se rein- 
tegra în viaţa românismului. 

Din punct de vedere technic putem 
constata că este cea dintâi operă eae- 
cutată în întregime în pictură „a fres- 
co”, adică pe tencuială crudă după ve- 
chile tradiţii ale zugravilor de biserici 
români. 

Acest fel de a picta, cel mai solid din 
câte există, fusese părăsit de mai mult 
de un secol. Datorită tradiţiei păstrată 
de zugravii români, această technică 
şi-a reluat avântul şi acuma se practică 
cu cel mai mare succes în țară şi în 
străinătate. 

Nu putem descrie în aceste câteva 
rânduri toate scenele, altitudinile, un- 
samblurile care împodubesc această lu- 
crare magistrală, în sensul vechiu al 
cuvântului. 

Măreaţa operă a fost studiată mulți 
ani de maestrul Costin Petrescu. 

In urma aprobării schiţei generale, 
de către comitetul Ateneului român, 
sau început lucrările în vara anulut 
1934, iar după 3 ani de muncă neiîn- 
treruptă s'a desăvârşit în primăvara 
lui 1937. 

Cuvintele sunt neputincioase spre a 
descrie această operă monumentală, 
Trebue văzută şi înțeleasă, pentru a 
cunoaște Tâvna şi dragostea de muncă 
şi arta depusă în această înfăptuire, 


ME e 





bere, culoare blajină şi fermecătoare 
lene, nimeni nu le-a zugrăvit mai bine 
ca dânsul. 

Grigorescu nu e un penel dinamic. 
Chiar când înfăţişează o horă, persona- 
giile se mișcă încel, agale, ritmic, de 
teamă parcă să nu clatine mediul celei 
mai depline păci, să nu spargă visul 
care-a inspirat pe cel mai senin, mai 
armonic dintre artiștii noştri plastici. 
Viu nu este Grigorescu decât în por- 
tretura propriu zisă — ați văzut sfinţii 
dela Agapia cari te pun în genunchi, 
cu privirile lor! — și, bineînţeles, în 
puterea cu care geniul său, ca degetele 
înfrigurate ale unui nou Creator, ori ca 
o simplă scuturare de petale în diferite 
culori — reușește să dea viață unei 
lumi noui. Și tocmai prin caracterul 
static al acestei picturi, prin idealis- 
mul concepţiei şi frumusețea  realiză- 
rii, arta lui Grigorescu capătă un aer 
sfințit. 

Dincolo, însă, de toate convenienţele 
şi de toate controversele asupra autoh- 
tonismului său, rămâne o mare certi- 
tudine : arta, tehnica lui Nicolae Gri- 
Suita A ct ME tă la dei as ded e 


(Urmare în pag. 2-a) 


——= 2 








UNIVERSUL LITERAR 














28 Mai 


1938 





de CONSTANTIN FANTANERU 


_ TOPÂRCEANU: „Postume” Pe urmele lui G. Topârceanu 


în Bulgaria 


(Ed. „Cartea Românească“, 1938) 


S'a tipărit în „Postume” tot ce a lă- 
sat Topârceanu, după moartea lui, ne- 
strâns în volum. Sunt: un ciclu de șase 
poezii, un roman „Minunile Sfântului 
Sisoe”, ajuns deabia Ja 4 capitole şi ră- 
mas neterminat; 5 fabule penuu copii 
și alt ciclu cu „Fables microscopiques”, 
apoi o poezie neterminată Plouă; pro- 
logul unei comedii în versuri, Papură 
Vodă, traduceri din Nadeja Știrbei, 
Microcosm, (prologul în versuri). Acest 
material este precedat de un fragment 
dintr'o conferință a lui Topârceanu 
„Cum am devenit ieşan”, şi care ser- 
veşte drept „Prefaţă” volumului. 

Această prefaţă, împreună cu poe- 
ziile: Martie, Aprilie, şi cele patru ca- 
pitole din „Minunile Sfântului Sisoe”, 
sunt producţii cu totul remarcabile. 
printre cele mai bune din opera autoru- 
lui. De „Prefață” ne-am mai ocupat în- 
trun număr recent din „Universul h- 
terar”'. Ne-am oprit cu prețuirea cuv?- 
nită asupra afirmației lui Topârceanu: 
„In artă nu există gen superior și gen 
inferior; există numai opere izbutite 
sau încercări avortate. Puterea de ex- 
presie este totu!”. Subliniem încă oda- 
tă asemenea gândire limpede despre 
artă! Ea ni se pare, în simplitatea ei, 
prea subtilă, spre a fi ușor înțeleasă, 
chiar de aceia cari își fac din artă o 


profesiune. 
„Extazul de unul singur”, „fiorul 
metafizic”, „documentul personal cu 


titlul de experienţă”, au intimidat mai 
totdeauna şi au împiedicat pe scriitor 
de a fi ce trebue să fie în primul rând: 
meșteșugar, lucrător dibaciu de cuvin- 
te și propoziţii. Această lege unică a 
creației scapă multora, cari nu pricep 
că în afară de expresie nu există înțe- 
les, și nici conţinut poetic. Valorează 
doar ceea ce ai putut transmite prin 
semne, prin convenție. Versificaţia este 
a convenţie tradițională de mii de ani. 
Ea este clasicism. Cine se folosește de 
resursele ei excepţionale este adevărat 
creator şi are siguranța că a transmis 
posterităţii ceea ce a urmărit. Cât pen- 
tru sentimente, ele au o importanţă cu 
mult mai mică decât expresia, decât 
convenţia tehnică. Fiindcă sentimentele 
.pot fi ale tuturor, iar expresia numai a 
unuia singur, a poetului. 

Topârceanu se întreba, de pildă, 
dacă au vreo însemnătate sentimentele, 
când ele sunt aceleaşi, pentru toți: „Va 
săzică nu e bine să-ți exprimi sentțimen- 
tele prea de-adreptul în versuri, — 
mi-am zis cu mai târziu; nu e bine să 
te dăruești cu totul. Dacă sentimentele 
tale personale n'au nici o valoare pen- 
tru alții, de ce să-ţi etalezi sufletul cu 
naivitate subt ochii semenilor tăi? Din 
acel moment am început să fiu mai pre- 
caut, să mă ironizez, eu cel dintâiu, 
înainte de a mă ironiza alţii; să-mi i-au 
în râs propriile sentimente şi, puţin, 
pe ale altora”. Poetul vrea să-şi expli- 
ce baladele sale umoristice, dar îşi ex- 
plică mai mult arta sa originală; iro- 
nia sa era luciditate, măsură, autocon- 
trol de poet scrupulos. Sub această 
ironie care nu era decât pasiune pen- 
tru reușita operei, se ascundea emoti- 
vitatea unui liric, din cea mai superioa- 
ră speţă, cum se vede, de exemplu, în 
Martie: 

Prin luminişul crângului tăcut, 
De-atâta vreme nimeni n'a trecut. 


Copacii goi, în lungă nemişcare, 

Par umbra lor ce stă'nălțată în picioare. 
Arar ajunge până-aici, 

O pasăre cu aripile mici, 

Și glasul ei răsună în linişte, prea tare. 


Dar Primăvara, care ştie tot, 

Va risipi prin iarba dimprejur, 

Scântei de-azur — 

Albastru miozot, 

Și dintre foi tivite cu argint, 

Vor crește ciucuri albi de mărgărint. 
Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele 
Șn fiecare noapte, culege viorele. 


Dar nimănui pe lume nu-i e dat so 
vadă 

Cum vine pe cărările din mladă, 

Făcând în taină îndelung popas, 

Din loc în loc, pe unde a mai rămas 

Zăpadă... 


Poezia poartă subtitlul Singurătate. 
Este vorba de singurătatea din păduri, 
către sfârșitul iernii, premergătoare iu- 
reşului de primăvară. Sunt atunci câte- 
va zile de tăcere totală. Copacii sunt 
negri, pământul gol şi uscat. Pasările 
apar sfioase și surpă treptat templul de 
tăcere! Cine a trăit aceste zile dintre 
iarnă și Primăvară, nu le poate uita. in 
poezia lui “Topârceanu, lirismul este 
reținut, ca şi când n'ar fi vorba de o în- 
tâmplare interioară, ci de un eveni- 
ment observat. E o tactică fină, care dă 


poeziei libertatea ei calmă. In Apri: 
lie, emotivitatea s'a camuflat sub zor- 
zoane decorative, sub culori pufoase și 
zumzet muzical: 
Baloane mari de spumă albă prin 
grădini 

(Și zarzărul, şi vişinul și perii), 
Siau gata să se'nalțe din tulpini, 

Spre cerul primăverii. 


Caisul nostru s'a gătil la poartă 

Cu panglici albe con tablouri vechi, 
Și cu zulufi de floare la urechi, 

Cum astăzi nicăer: nu se mai poartă, 


Pe strada mare, 

Ies flori înalte la plimbare 

În rochii de sezon, uşoare, 

Cu toate că-i o vreme-așa de schim- 
bătoare. 

Ah, fetele — şi mai ales cucoanele —: 

Când vine primăvara, 

Sunt dulci și colorate ca bonboanele! 





GH. TOPÂRCEANU 


Pe cea care-a trecut o chiamă Ciara, 
Fiindcă are 
Ochi albaştri tare, 

Și gura ei cu rouge ca de coral 
Surâde vertical, 


Un mic vârtej, copil al nefiinţei, 
Deacurmezişul străzii rătăcit, 

Nebun în jurul lui sa răsucit 

Să-şi prindă coada galbenă cu dinții. 


Departe, în azurul dintre nori, 
S'arată bifurcat pe cer, 

Un şir subțire de cocori, — 

O escadrilă de pe vremea lui Homer. 


Este clar că bucata e compusă după 
teoria ironiei. Poetul se temea de faci- 
litatea temei, de banalitatea ei. Dar fru- 
mosul din ea, nu-l formează nici me- 
taforele ornamentale, ori spoiala carica- 
turală, ci însăşi emoția foarte pură, atât 
de cavalereşte apărată de inteligenţa 
artistică. O altă măsură a inteligenţei 
sale de artist, a dat-o Topârceanu în 
acele bucăţi scrise în franțuzeşte dea- 
dreptul, intitulate „Fables microscopi- 
ques”: 


— Au revoir! dit Toto 
Et partit en auto. 
IL mavait nul souci. 
Au tournant dangereux 
II lui crea un pneu 
Toto creva aussi, 


Moralite: 
Mourir c'est partir un peu. 


sau : 
Un grand ours blanc mangea un petit 
daim. 
Il assouvit sa faim, 
Au moins pour une fois. 
Moralite: 
On a toujours besoin d'un plus petit 
que soi. 
şi ultima, din două versuri: 


Un moucheron d'un jour piqua le grand 


Ence 
Moralite: 
La valeur m'attend pas le nombre des 
anne&es. 


Rămâne să spunem câteva cuvinte 


despre cele patru capitole terminate din 
romanul: Minunile Sfântului Sisoe. In- 
tregul urma să aibă 12 capitole. Topâr- 
ceanu lucra la el, cu o lună înainte de 
a muri. Preţuia probabil mult acest ro- 
man „umoristic”, din care putem cita 
exemple de proză de  aceeaș calitate 
cu cea mai bună din literatura româă- 
nească. Tonul este cel de basm şi ne a- 


duce aminte de Creangă, din Harap Alb 
sau din Ivan Turbincă, gândirea este 
însă de actualitate, cu aplicaţia în lu- 
mea modernă: „In curând, oamenii or 
să dea gata Raiul, cu tot ce-i în el. Pă- 
mântenii își ucid morţii; viaţa cea veş- 
nică a morţilor n'o să mai fie, căci Ra- 
iul nu mai e veşnic. Muritorii și-au 
mâncat Raiul, ca ţiganii biserica“. 

„Molipsit de scepticismul universai, 
Bisoe, — care venise din raiu, pe pă- 
mânt, ca să facă minuni, spre binele 
oamenilor,— ajunge la urmă să se în- 
doiască şi el de existenţa raiului şi a 
vieţii veșnice, Atunci își pierde pute- 
rea de a tace minuni. Şi când se în- 
toarce în Raiu, „îl găsește firav, stră- 
veziu, gata să se risipească”, — ca o 
plăsmuire iluzorie”. (pag. 132). 

Iată tonul de basm, în cea mai aleasă 
limbă românească, din romanul acesta, 
pe care îl regretăm enorm că a rămas 
neisprăvit: „A doua zi dimineaţa, Sisoe 
se pogori cu hârzobul din cer, pe vârtul 
unui munte înalt. 


De acolo ar fi putut cuprinde cu 
ochii toate întinderile lumii, dacă piscul 
acelui munte n'ar fi fost pururi ascuns 
în nouri, ca să nu poată vedea nimeni, 
de jos cele ce se întâmplă pe acolo, pe 
sus; mai joacă o horă de Iele, mai po- 
goară din cer câte un Sfânt... ce ne- 
voe să știe oamenii tot? Dar asta-i, că 
nici de-acolo, din mijlocul acelor ne= 
guri posomorite, dacă te uitai în jos, 
nu prea se vedea mare lucru. Zădarnic 
se ispiti deci Sisoe să zărească ceva, 
măcar cât de cât, nai departe de vâr- 
ful nasului, ca să știe spre care parte a 
lumii să pornească. Dibuind prin ceaţă. 
ca omul lipsit de vedere, făcu câţiva 
pași încoace şi încolo, de 'ncercare; dar 
îndată ajunse la o margine și se trase 
îndărăt spăimântat, simțind că era gata 
să purceadă în prăpastie. 

-—— Aceasta numai pe pământ este cu 
putință, cugetă el îngrozit, — să stai cu 
prăpastia lângă tine şi să n'o vezi. 

Faţă cu asemenea primejdie, despre 
care în cer nici pomeneală nu putea fi, 
Sisoe socoti mai cu cale să rămâe ne- 
mișcat, până ce lucrurile se vor alege 
la vre-un fel. Se lăsă deci binişor la 
pământ și s'așează pe vârful muntelui, 
turcește. Și ca să nu stea degeaba acolo, 
înălță spre cer o cântare de laude, po- 
trivită cu starea lui de acum : 


Și iată, şi iată, 
Pe vârful munielui ne-am 
așezat...” 





GRIGORESCU, 


OMAGIAL 


(Urmare din pag. I-a) 


gorescu, pe care no încape cuvântul 
și stilurile plastice, necum foiletonul 
unvi simplu nespecialist.., 

Nicolae Grigorescu a cântat câmpu- 
rile, holdele și florile, crângul, tur- 
mele, zădutul, puţurile și înserările a- 
cestei ţări; a cântat țăranii cu vitele, 
hamurile, căruțele, hora și cârciuma 
lor; a cântat pe dorobanții Indepen- 
denţei ; pe țiganii și pe ovreii „noștri“ 
dacă vreți — geniul său a nemurit o 
întreagă lume și atmosferă româ- 
nească. 

Și totuși Nicolae Grigorescu este un 
necunoscut, Nicolae Grigorescu este cl 
însuși un biet clișeu pe care unii au 
început chiar să-l şi conteste ! 

Opera lui, care e cu mult mai vastă 
decât am încercat noi s'o caracterizăm 
aici, trebuie cercetată până în ultimele 
ei consecinţe și dacă din ea sau pier- 
dut pentru totdeauna atâtea capod'wo- 
pere, comoara trebuie reconstituită 
măcar sub forma unui mare album în 
culori, scos pe cheltuiala Statului. 

Și până se vor găsi fondurile agri- 
cole pentru înnălțarea unui monument 
măreț, — să-i zugrăvim chipul lui Ni- 
colae Grigorescu undeva într'o bise- 
rică. 

Tot ar fi un act de recunoştinţă și 
de cultură. 

N. CREVEDIA 


Când în 1916 am ajuns ca greu ră- 
nit, în luna Septembrie, în spitalele din 
orășelul bulgăresc Razgrad, repede am 
dat de urma lui Topârceanu, căci ace- 
laşi băiețel bulgar Andrei, elev în cl. 
VIII-a de liceu, care-l însoţise dela Tur- 
tucaia spre Razgrad, mi-a devenit şi 
mie prieten. Cum Andrei vorbia bini- 
şor franțuzește, el sa putut înţelege 
bine, mai întâi cu Topârceanu, apoi cu 
mine. De Topârceanu ştia multe lucruri 
privitoare şi la opera lui şi la orienta- 
rea ideologică a revistei ieșene Viaţa 
Românească. 

Bulgarii au multă consideraţie pen- 
tru scriitori. Când spun ei pisatel, scrii- 
tor. parcă li se umple gura cu miere. 

A mărturisit-o și Topârceanu în car- 
tea Pirin Planina. 

Liceanul bulgar Andrei ma în- 
trebat  dacă-l cunosc pe scriitorul 
român Topârceanu. Câna i-am răs- 
puns că-i cunosc opera poetică şi că 





GH. BANEA 


ştiu bine și cele ce se aesbăteau atunci 
în Viața Românească, a rămas gânditor 
şi nu și-a putut opri reflecţia: „Ţara 
asta a voastră e mare şi plină de multe 
resurse, dacă-şi îngăduie atâta risipă 
de oameni aleși“. 

In Bulgaria nu l-am întâlnit pe To- 
pârceanu. 

Când prin Fevruar 1918 ne-am adu- 
nat la Rusciuc invalizii români, am dat 
și de câţiva băieți de ai noștri, care fu- 
seseră la Sofia, în spitale, Pe ei i-am 
întrebaţ de Topârceanu. Il cunoșteau. 
Fusese cu ei până la un timp. Apoi fu- 
sese adus de Nemţi în țară, cum spune 
chiar e] în prima carte scoasă repede 
după războiu. Acea carte se numea: „In 
ghiara lor“. Aproape aceleași lucruri, 
mai amplificate și cu unele  adăogiri, 





de GH. BANEA 


cuprinde și ultimul volum Pirin Plani- 
na. În amândouă am căutat înfrigurat 
să văd dacă găsesc ceva despre Raz= 
graa, despre Andrei. 

In prima carte n'am găsit. In Pirin 
Planina am găsit. Am găsit şi aminti- 
rea liceanului bulgar Anarei, băiețelui 
subțire, bun cunoscător al limbii fran- 
ceze. Am găsit însă şi răspunsul la o 
nedumerire a mea din vremea aceea. 

Liceanul bulgar își aducea toţi prie- 
tenii, mari și mici, la mine la spital. 
Când am putut să ţin o carte în mână 
mi-a adus şi cărți de citit, cărţi fran- 
tuzești. Mi-a adus în vizită şi pe profe- 
sorii lui de liceu. 

Mi-amintesc de un bătrân de ştiinţe 
naturale, moșneag simpatic şi blând, 
pe care-l chiema lavaşev. Am zâmbit, 
căci numele-i venea dela cuvântul tur=- 
cesc iavaş, încet. 


Apoi și ai noștri râdeau de nume- 
le meu, spunea fiul profesorului de na- 
turale, ofițer de artilerie, rănit şi el, 
că nu prea mă grăbiam cu bateria mea. 
Dar și dacă mă grăbiam, prea multă 
ispravă nu făceam cu tunurile noastre 
vechi. Acuma da, acuma o să mă gră- 
besc, că am dobândit dela Tutracan 
multe tunuri bune românești... 


Andrei mi-a adus multe cărţi franţu- 
zești dela profesorul lui de limba fran- 
ceză, mi-a adus dela acesta şi o mul- 
țime de vorbe bune, de încurajare, dar 
pe el nu l-a putut aduce, 

Citind „Pirin Planina“ a lui Topâr- 
ceanu, mi-am explicat de ce n'a venit 
niciodată să mă vadă profesorul de 
Iranceză dela „Ghimnazia'“ din  Raz- 
grad. 

Bietul om avusese de suferit dela 
Bulgari pentrucă ajutase pe Topârcea- 
nu și-i dăduse la urmă chiar și o 
pâine când trecuse pe la Razgrad. 
Și cum la bulgari, mai mult ca da alţii, 
ziloţii mișună, omul se temea să no 
păţească mai rău din pricina mea. 


Pe Topârceanu nu am avut  feri- 
cirea să-l cunosc personal. L-am ascul- 
tat într'un an citind din versurile lui la 
o șezătoare la Brăila, alături de domrii 
Demostene Botez, Sadoveanu și de ră- 
posatul Panait Istrati. Voiam să-i trimet 
lui Topârceanu cartea mea Zile de la- 
zaret, dar, până să fie tipărită cartea, 
greerul micuţ și gălbior, care a ajuns 
să adune duioase accente de cântec, 
până și din Balcanii cei ciudați, sa 
stins. 

Cca din urmă icoană ce mi-a rămas 
dela acest minunai cântăreț este aceea 
a unui omulet firav, simbol al zreeru- 
lui care cântă : 

„Tare-s inic și necăjiţ“. 





Decernarea premiilor naţionale 
pentru literatură 


Marţi d. a. s'a întrunit la ministerul 
cultelor şi artelor comisia pentru acor- 
darea celor două premii naţionale : pen- 
tru nuvelă și roman și al doilea pen- 
tru versuri, în valoare de câte 100.000 
lei fiecare. 

A prezidat P. S. Nicolae Colan, minis- 
trul educației naționale și al cultelor și 
artelor. 

Din partea Academiei Române a a- 
sistat d. prof. Rădulescu Motru, iar 
din partea soc. scriitorilor a fost dele- 





Premiile Societăţii 


Societatea scriitorilor români a acor- 
dat anul acesta următoarele premii : 

Premiul „Regele Carol II“, de lei 
25.000, înfiinţat de ministerul cultelor 
şi artelor, sa acordat d-lui Ludovic 
Dauş, pentru romanul „Jumătate de 
om“. 

Premiul  „I. A. Brătescu-Voineşti“, 
de lei 10.090, pentru roman, înfiinţai de 
ministerul cultelor şi artelor, sa acor- 
dat d-lui Ion Missir, pentru lucrarea 
„Fata moartă“. 

Premiul „Socec“, de lei 10.000, pen- 


tru poezie, s'a acordat d-lui Șerban 
Bascovici, pentru volumul „Destăi- 
nuiri“, 


Premiul „St „1. Costacopol“, de ici 
6.000, pentru critică, s'a acordat d-lui 
Ion Biberi, pentru cartea „Etudes sur 
la litterature roumaine contemporaine“. 


gat d. prof. N. I. Herescu. 

Pentru premiul romanului sa dat 
următorul voi: d. Al. Cazaban a întru- 
Dit 9 voturi, d. Al. Lascarov-Moldo- 
vanu 5 voturi şi d, 1. Teodoreanu 3 
voturi. 

D. Al. Cazaban a fost proclamat lau- 
reat al premiului. 

Pentru premiul poeziei a fost ales d. 
Al. Stamatiad cu 10 voturi. D. Demos- 
tene Botez a obținut 9 voturi. 





scriitorilor români 


Premiul ,„$. S$. R.“, de lei 15.009 (di- 
vizibil), pentru cea mai bună carte a 
anului, proză sau versuri, sa acordat 
d-ior Mircea Gesticone, 7.000 lei pentru 
romanul  „Răsboiul micului Tristan“ ; 
Iulian Vesper, 4.000 lei, pentru volumul 
de poezii ,Poeme de nord“ ; Teofil Lia- 
nu, 4.000 lei, pentru volumul de poezii 
„Curcubeu peste ţară“. 

Premiul ,„S. 8. R.“, de lei 6.000, 
pentru cea mai bună traducere a anu- 
lui, nedistribuit anul trecut, se acordă 
d-lui N. i. Herescu, pentru „Lirica la- 
tină“, 

Acelaş premiu, pentru exercițiul cu- 
rent, se acordă d-lui Al. T. Stamatiad, 
pentru „Pagini din Oscar Wilde“, poem 
în proză, Povestiri feerice și moraie, 
Balada temniţei din Reading. 





28 Mai 1938 





1 


actorul face drumul până în sat 
F în două ceasuri și aduce poșta 
de trei ori pe săptămână. Rar, 
când are colete mari, înhamă calul la 
cariolă. Incolo, vine călare cu genţile 
de corespondenţă potrivite în dăsagi. 
Ca să fie la timp în oraș la poştă, se 
scoală înainte de cântarea rândunicii, 
că el şade cu casa tocmai în Bughea. 
Se ridică soarele sus până să-și cumpă- 
nească dăsagii pe cal și să pornească 
la drum. 
Calutl merge repede în aerul răcoros 
al dimineţii de munte. Factorul respiră 
adânc și se simte uşurat, parcă ar fi 





St a 


scăpat de cine ştie ce grije. Drumul alb 
se pierde în lumina soarelui, printre 
livezile înverzite. 

Trece tot călare o nevastă la târg. 
Neajungând până la scări, ține picioa- 
rele în cureaua scării. Fota i sa dat 
mult la o parte și se văd poalele albe. 
Și e îmbujorată la față, că soarele o ba- 
te drept în spate şi are niște ochi ne- 
gri. 

— Bună dimineața! 

— Mulţumim dumitale ! 

Și-și vede fiecare de drum. - 

Ce l'o fi apucat pe factor că incepe 
să cânte încet numai pentru el: 

— Murguleţ, căluţul meu! 

Ce te-abaţi din drum mereu? 

Ori ţi-e greu trupşorul meu? 

Factorul își saltă pălăria depe frun- 
te, mai respiră odată adânc, parcă ar 
ofta. Dorește ceva şi nici el nu ştie ce. 

Inainte se vede marginea rumenă a 
pădurii şi lucește fierul alb la clopotni- 
ța bisericii tocmai în vale. Parcă i-ar 
face semn să vie mai degrabă. 


Calul flămânzeşte de aşteptare în 
curtea oficiului poștal și de drumul lung 
și de aerul tare. 

Când simte frâul slab, pleacă botul 
pe răzoare și retează faţa ierbii. O mes- 
tecă ronțăind tare, îl supără zăbala 
și fluștură din cap să scape de frâu. 

De căldură, de oboseală, de mersul 
prea încet, pe factor îl apucă piroteala 
de somn și merge cu ochii închiși câte 
o postată bună. 

Calu] se oprește de tot şi începe să 
rupă iarba cu dinții. 

Factorul se trezește, trage frâul şi 
strânge pintenii: 

— Hi, gloabă! că-i tot mânca în curtea 
lu: Vâlcu! 

Ca şi cum ar fi înţeles, calul strănu- 
tă odată tare şi pornește în buestru 
mărunțel și legănat. 


II 


Vâlcu stă la marginea satului, pe 
drumul dinspre oraş. Factorul se obiş- 
nuise să nu tragă drept la primărie 
Strigă la poarta lui Vâlcu: 

—Acasă sunt oamenii, măi nene Vâl- 
cule? 


Omul îi iese înainte, îi răspunde la. 


bunăziua și se uită la factor cum dă 
jos dăsagii cu gențile umplute de co- 
respondenţă. 

Aci sunt copiile de chemare în jude- 
cată, cu citaţiile dela tribunal, gazete 
cu războaie între țări, molimi grozave... 
vești din toată lumea. 

Factorul așează cu grije dăsagii pe 
prispă, cântărindu-i în mână, să vadă 
dacă sunt grei; că de aci până la pri- 
mărie îi duce în spinare, că nu e depar- 
te... un pas de loc. 

Vâlcu nu știe să citească. A învățat 
„az buche“ la cerc, o iarnă, pe nisip, în 
școala veche. A rămas doar cu dorul 





de carte și-i place să audă »e Pcire, 
fiu-său, citindu-i din cărţi noutăţi dela 
marginea pământului. 

De aceea așteaptă cu multă bucurie 
pe factor şi până se întoarce de la pri- 
mărie, îi îngrijește de cal, îi scoate frâ- 
ul din cap, îi slăbește chinga şi-l lasă 
să pască iarba de subt pruni. 

— De un cârd de vreme aduci tot mai 
multe hârtii. Iar s'o fi întâmplat ceva 
prin a lume! 








UNIVERSUL LITERAR 








Scrisoare din Cogealac 


-— Se întâmplă multe, nene Vâlcule. 
Ei le scriu prin gazete şi-mi  incarcă 
mie gențile, dar ce, o să poată să le cu- 
prindă pe toate? 

Vâlcu ar fi vrut să afle ma multe; 
mai ales era doritor de războaie, pen- 
trucă fusese și el în războiul cu Turcii, 
Fericea pe factor: ce noroc are el, să 
știe tot ce se peirece pe fa, pământu- 
lui. 


III 


Factorul lasă calul priponit in curte, 
aruncă dăsagii la spinare şi pornește 
spre primărie. Când dă în ulita satului, 
sună din corn şi purcă trece un fior 
peste lumea care așteaptă în curtea 
primăriei. 

Femeile se opresc din tors şi se uită 
cu jind la dăsagi. In gând se roagă la 
Dumnezeu să le fi venit scrisoarea aș- 
teptată, sau bani trimiși de bărbatul 
plecat în baltă, după muncă. 

Mai pe toate le știe factorul pe nume. 

— Nimic, Mariţo, nimic, nici azi. Du- 
te acasă și mai așteaptă. 

Şi femeia tot nu pleacă. De unde ştii, 
că n'o fi scrisoarea aruncată acolo, în 
fundul genţii. 

— Lele Sultano, eşti bună de cinste. 
Ţi-a căzut în bobi veste bună pe drum 
de seară? 

— Căzut, maică. 

— Și scrisoarea uite-o colea la mine. 

— Hai, neică, hai în primărie! Am un 
pachet, care îmi miroase mie a citaţii, 
se adresează el altuia, urcându-se pe 
scări, 

Notarul iscăleşte de primire, factorul 
îşi ușurează gențţile şi glunieşte cu 1u- 
mea. Nimeni nu sar fi supărat pe el 
şi când pleca, lăsa în urmă păreri de 
rău sau veselie, 

Cei cari nu primiseră nimic se mân- 
gâie cu gândul: 

— Acu, poate poimâine, dacă o vrea 
Dumnezeu! 


IV 


La întoarcere, Safta Vâlcului îl cin- 
steşte cu ce se întâmplă să aibă în casă 


Lc 


Debutul lui Duiliu Zamfirescu 


In articolul O monografie despre 
Duiliu Zamfirescu, publicat tot în a- 
ceastă revistă, arătam, printre multele 
greșeli care se puteau reproşa celui ce 
scrisese o carte despre această remar- 
cabilă figură a literaturii românești, că 
nu fusese cunoscută data debutului. Lu- 
crul acesta, de alţfel, era una din cele 
mai mici vini ale studiului de care mă 
ocupam şi pe care nu-l recomandam de 
loc celor ce voiau să cunoască un ade- 
vărat Duiliu Zamfirescu. 

Debutul acestui scriitor a îost so- 
cotit la 10 Februarie 1880, când apare 
în Literatorul lui Macedonski poema 
Levante şi Kalavryta. Chiar într'o 
carte atât de bogat informată ca Istoria 
literaturii românești contemporane a 
d-lui N. Iorga, această dată apare și nu 
alta. In articolul pomenit, am repro- 
șat că data din 1880 nu corespunde 
realului debut. Mă simt dator cu câ- 
teva precizări, cu atât mai mult cu cât 
afirmaţia ar putea surprinde pe foarte 
multă lume. Prezentarea lui Mace- 
donski, care însoțea prima bucată a 
poetului publicată în Literatorul, pă- 
rea că nu lasă nicio îndoială că acela 
era adevăratul debut, mai ales când 
nimeni, nici cercetătorii literari, nici 
cei ce au publicat amintiri despre 
scriitor, nici el însuși, cât a trăit, prin 
scrisori, n'a pomenit, de altă dată. 

Debutul însă n'a fost acela, ci cu a- 
proape doi ani mai înainte. 

In ziarul Re&sboiul, condus de scriito- 
rul Gr. H. Grandea, se află în ziua de 
12 Mai 1878, poezia Bătrânul şi fluturul, 
semnată Duiliu L. Zamfirescu. Cum 
numele Duiliu este foarte rar, iar pe 
tatăl scriitorului îl chema Lascăr, este 
neîndoelnic vorba de autorul Vieţii la 
ţară. Reproduc această poezie, moder- 
nizând scrierea: 


BATRANUL ȘI FLUTURUL 


„Vale verde 'ncântătoare, — tainic râu 
[ce liniștire 
înflorite  ne'ncetat 
[călătoreşti, — 
„Flori și fluturi ce vă treceti toată 
[vieaţa 'n îndrăgire, 

„Jacă-mă, — venit-am iară ca din tim- 
[pul de iubire 

„Ce-a trecut, să-mi daţi o parte! — 
[Puterilor omeneşti, 

„Nu le “i dat să poată-a 'ntoarce a tre- 
[cutului marire. 

îmi daţi profumul, iar voi 
[fluturi aripioare. 

„Ca să sbor şi s'ajung timpul când am 
[fost tot fericit. 

„Nu voiesc vieaţă lungă, ci numai cât 
[ține-o floare 


„Printre maluri 


„Florilor, 








un ciocan de rachiu, o glugă de mere, 
două-trei oușoare... 

— la maică, ia! Să duci acasă la co- 
pii! 

— Leică Safto, leică Safto! Nu ştiu, 
zău, cum o să mă plătesc eu de dum- 
neavoastră! 

— Las că nu e nici o pagubă! Ai 
dumneata cu ce să te plătești. Uiie că 
mai € o leacă şi-mi ia pe Petre militar 
şi o să te rog pe dumneata să-mi aduci 
scrisorile. 

— Fac tot pentru dumneavoastră. 


V 


Toamna le-a plecat băiatul la un re- 
giment de călăraşi tocmai în Dobrogea, 
la Cogealac. Era singurul copil și Safta 
nu mai înceta din plâns. 

Vâlcu ştia că miliția nu e ca răzbe- 
iul, când gloanţele şueră pe la urechi, 
îți spintecă mantaua și ți-aruncă chi- 
piul cât colo. 

Pe băiat îl dusese până la tren, îl vă- 
zuse urcându-se în vagon, se uitase în 
cale, până nu sa mai văzut fum de ma- 


NAN 
“ui NA SȘ 


(i E Ad AA! N A ] 
„ce alia) ) 
2% jun il 


[| 


I | AI 


Sa 


pm 


pi ai 





şină, l-a plecat băiatul militar, cum 
pleacă fiecare flăcău. N'are dece şă se 
întristeze, că doar nu e război. 

Se mai îmbună Vâlcu, dar toi îl să- 
getau şi pe el câteodată noduri în capul 
pieptului. 


„Să trăesc în fericire, şi apoi întinerii 
„Să mor vesel ca un flutur, desi alt, 
[imbătrânit. 
Doarme fluturul pe floare ! —- 
Moşu'i zice cu 'ntristare!: 
„Măi băete, nu dormi. 
„Dă-mi aripele-ți uşoare 
„Să cutreer lumea mare... 
„Voiesc a întineri, 
Și îndată mâna *'ntinde 
De aripi voind a-l prinde 
Sprinten, fluturul zbură, 
Dar din zboru-i lin el pică 
Căci după aripa-i mică 
Praful, î se scutură. 
„— ICe nebun, îşi zise iară, 'moșul cu 
[barba albică, — 





Cu ce slabe aripioare după ani voiam să 
zbor... 

Gândule, tot împreună spre junețea-m: 
[fericită 

Vom zbura, căci pentru, aripi de un 
[flutur sprinteor 

Prea sunt grei ai vieţii mele ani de îale 
[şi de dor!“ 

O lună şi jumătate mai târziu, ace- 

lași ziar publica. în nr. 334 din 23 lu- 
nie 1878 (p. 3), următoarea scrisoare: 


D-le Redactor, 

Vă sunt necunoscut, și cu toate a- 
cestea vă scriu. — Un redactor vede 
multe curiozităţi în vieaţa sa de ziarist, 
dar un redactor, însă care esta și poet, 
acela de sigur, trebue să vadă şi mai 
multe, — dar acela şi iartă muite, 

Mulţumindu-vă pentru publicarea 
celor dintâi versuri, vă rog a citi și pe 
acestea. 

DUILIU L. ZAMFIRESCU 





de 1. BOTENI 


La trei zile după plecarea lui Petre, 
câna era să vie factorul, Safta a stat 
de dimineaţă în capul tinzii şi nu mai 
slăbea din ochi drumul oraşului. 

— Om fi având şi noi vre) scrisoare 
de la băiat... se adresă ea factorului, 
cam cu ruşine. 

Vâlcu, deschizâna poarta cea mare, 
ca să încapă calul, gros de corespori- 
denţă, intervine repede: 

— Taci, fermee, din gură! Ce scrisoa- 
re? Băiatul, nici n'o fi sosit acolo... 

E drum lung, ce crezi? încheie el, în- 
dreptându-se către factor, trei, patru 
zile... şi pe urmă mai merge și pe jos. 

Factorul crede că trebue să spue și 
el o vorbă: 

— Peste o săptămână trebue să pri- 
miţi scrisoare. 

Safta sa mai liniștit şi de câte ori 
pune cava în desagii factorului, îi spu- 
ne în taină; 

— Vezi, maică, ado-mi o scrisoare ! 

A trecut săptămâna, a trecut alta și.. 
nimic. 

Factorului îi era rușine să mai lepe 
calul în curtea lui Vâlcu și îi era milă 






și de unul şi de altul, pentru că amân- 
doi îl aştepţau acum cu lacrămile în 
ochi și Safta se jelea ca după mort la 
gestul din umeri, când omul oprea ca- 
lu! în poartă, 

— Nimic! Nimic! 





ISTORIE LITERARĂ 





de G. C. NICOLESCU 
Noua poezie trimeasă, ultima publi- 


cată în ziarul lui Grandea, cu care se 
va înțepa mai târziu, este următoarea: 


OH! TACI. 


Din ochii tăi cei negri o lacrimă fierbinte 
Pe mâna mea răcită — în umbră a 
Ipicat, — 

Și ce-am simţit atuncea... nu ştiu; 
(plăpânda-mi minte 

Părea că se topise în plânsu-ți înfocat. 

Oh! taci, oh! taci, îubito! — Pământul 
[tot înghite; 

Curând... Și răsuflarea pe buze-mi va 
[ngheţa, 

de buzele-mi 
(pălite 

Lipesc încă-odată, gingaș figura ta. 

Văzut-ai tu vr'o dată, în zorile senine, 

Lucind a nopţii rouă pe frunze și pe 
flori? 

— Ca noaptea-am plâns adesea, uitân- 
[du-mă la tine, 

Gândind că las în urmă o floare printre 
flori. 

Oh! taci, dar, taci, iubito, şi tasă-mă pe 
[mine 

Să plâng, nebun de dorul ucestor ochi 
frumoşi. 

Eu plec, mă duc departe, îar tu rămâi 
[cu bine, 

Și uită tot trecutul din anii furtunoşi. 


Imcet, încet mai vino; 


Sigur, ambele poezii sunt slabe. Nici 
vârsta autorului, nici data la care erau 
scrise nu le pot scuza. Istoric literar 
însă este prețios să ştim data exactă 
şi împrejurările în care a debutat un 
scriitor, mai ales dacă elementele aces- 
tor bucăţi se întegrează în cadrul idei- 
lor pe care le reprezintă toată poezia 
lui D. Zamfirescu. Strofa, în care poe- 
tul, la 1899, se adresează fluturelui: 

Dau pentru clipa-ţi ușarnică 

Toată viaţa mea harnică: 

Dau pentru leagănul vântului 
Tronul pământului. 

(Fluture). 
reprezintă, cu alte posibiltăți de ex- 
presie, ceea ce încercase cu 21 de ani 
mai înainte. 

Când prima poezie publicată de un 
poet se dovedește a avea adânci legă- 
turi, vizibile dela prima privire, cu o 
întreagă trăsătură din opera de mai 
târziu, însemnătatea descoperirii aces- 
tei bucăţi, păstrând cu.grije proporţiile, 
nu va putea fi contestată nici de cei 
mai sceptici. 


P. S. Datoresc d-lui Barbu Yheodo- 
rescu sugestia că Duiliu Zamiirescu a 
debutat înainte de 1880. 


9 = 


Dimineaţa, când pleca din poștă, fac- 
torul se uita la toate sorisorile și se în- 
trista, când vedea că nu e niciuna cu 
adresa lui Vâlcu. 

Avea el un plan mai demult, Acum, 
zis şi făcut. 

Se așează la masă și scrie: 

Cogealac, 22 N-brie 
Iubiţii mei părinţi, 

Din mila lui Dumnezeu aflaţi că sunt 
sănătos şi o duc bine cu serviciul. Am 
venit întâi în Tulcea la regiment şi pe 
urmă am făcu patru zile pe jos şi 
n'am avut timp să vă scriu. 

Scrisorile vin anevoe, că vin pe apă 
şi aşa să ştiţi că eu sunt sănătos şi nu 
mi-au ajuns paralele. 

Tată, să-mi mai trimeți ceva bani, 
că mâncarea e rea de la cazan și puţină, 
de te scoli dela masă mai flămând ca 
înainte. 

Mar lătra Lăbuş o săptămână, să 
mă vadă cum sunt îmbrăcat, Curând 
o să ne dea caii în primire, dar să n'a- 
veţi nici o grijă, că ştiu eu să mă păzesc 
de dobitocul nărăvaş. 

De Crăciun nu-mi dă permisie, poa- 
te tocmai de Paşti o să ne mai vedem 
sănătoși. 

Al d-voastră fiu, care vă doreşte 
Petre N. Vâlcu 


Bătrâna îl aşteaptă. Se tot uită după 
soare și i se pare că întârzie factorul. 

— Ce zici, omule, vine scrisoarea? 

— Știu eu? 

— Ba eu cred că vine, N'ai văzut pă- 
ianjenul ăla cum s'a lăsat din grindă 
drept în pat. Şi am visat azi-noapte 
faptori d'aştia, mulți... se părea că era 
plin satul de ei. Eu am fiert găina și 
mămăliga e gata. Să mănânce călătorul 
la masă. 

Adu-l Doamne, cu scrisoare! 

Uite de eri mi se bate mie geana 
dreaptă și asta e ceva. 


VI 


Factorul, după cal, a făcut semn că 
e veste bună. S'a dat repede jos, a des- 
făcut geanta, a căutat între hârtii, a 
desfăcut plicul tacticos, uitându-se 
când la Vâlcu, când la Safta, bucurân- 
du-se și el de bucuria lor. 

A citit scrisoarea tare, dregându-și 
glasul, când și când. Pe urmă a mai 
luat-o la repetiţie şi Vâlcu l-a întrerupt 
la cuvântul Tulcea: 

— „.„Turcia, cum ziseşi? 

— Nu! Tulcea. 


— Mă miram şi eu! Ce să caute el 
în Turcia? Că doar nu e războiu acu? 

— Ba o fi mă! Mai știi? vorbea şi 
Safta. 

— Nu e, nu. 
Vâlcu. 

Factorul n'a putut să scape şi a stat 
la masă. A băut ţuică din butoiașul cel 
mic, păstrată din anii trecuţi şi au vor- 
bit despre băiat. 

A spus el cum e prin părțile alea, că 
lăcuse oastea tot în Dobrogea. Cum se 
vindea vinul cu un ban de zece ocaua, 
că Turcoaicele umblă îmbrobodite peste 
față... 


Las'că ştiu eu, zice 


Tocmai era să plece, când se aud pași 
de cisme pe sală. Ușa se deschise încet 
și Petre se arătă în prag. 

Dintru 'ntâi mesenii au crezut că e 
vreo arătare. 

Petre dă mâna cu toţi şi spune cum 
l-au întors îndărăt în oraș, să facă mi- 
liția mai aproape, fiindcă e singur la 
părinţi, 

S'a încontrat cu un căprar şi l-a bă- 
gat la închisoare, de aceea n'a scris ni- 
mic acasă 


— Ai scris, maică! Tocmai azi am 


- primit dela tine, 


— Hu? N'am scris. 

— Păi, asta ce e? adaogă Vâlcu, întin- 
zându-i plicul. 

Ia băiatul scrisoarea, o citește, o în- 
toarce, o răsuceşte. Se uită la factor; ar 





Acesta se 


vrea Să-i ceară o lămurire. 
grăbeşte să mulțumească, încălecă ca- 
lul şi pleacă. 

Safta dă băiatului soaun la masă şi-i 
spune, rugându-l: 


— Ji fi şceris, maică! Tu ai scris, că 
prea spunea frumos acolo! 


Din ziua aceea factorul n'a mai dat 
prin curtea lui Vâlcu și Safta se miră, 
că ce să fie, că nu-l supărase cu nimic. 


— 4 








DANTE 


Ades, cu Dumnezeu, în ochi şi 'n gând, 
Truditul suflet stă pe loc, şi-ascultă 
Tristul nenoroc, al glasului, plângând. 


E-al veacurilor glas, nestins, ce frânge 
Liniştea de vis, şi 'nchis îşi plânge 
Taina neînvins, de-al iadului abis. 


Un om şi-un duh, prin iad, cercetători, 
Pe mal de stânci, ajunseră, spre zori, 
Pe unde Christ, cu ochii-I, iertători, 


Prin EI, de El le-a amintit. Un soare 
Nou, pe drumul ce urcuş, de-acum, era 
Le lumina şi le-aducea 'ntr'o boare 


Viaţa Sa 'n ecou de suferind, 
Ecou al unui vis, ce fi-va, în curînd, 
Etern, al celor ce vor fi iertaţi. 


Cei doi urcând, în spre destin, se-opresc. 
Virgil s'a dus — Iar Dante, singur, 
vede un vis, 
E Beatrice 'naintând, spre flori ce crese 
i Paget ra ia X* i 
In Paradis. Lumină ?n cer și flori 
Lumini şi flori şi scânteieri, ce 
prevestese 
Seninul drum, pe care, Dante ?n zori 


Purtat va îi, de har dumnezeiesc 
Mai sus. Se 'nalță-uşor, iar ochii'n ochii 
Ingerului prinşi, senini, găsesc 


Un ireamăt ca de sbor, în care-aprinşi, 
Toţi fericiţii cresc. Un trandafir 
De duhuri care ?n freamăt prins, 


Pe Dumnezeu îl simt, în ochi şi'n gând 
Și-l ţes, în fir, inel de scump topaz, 


aprins. 


Eternă viaţă 'n candelabre, stând. 





Expoziţia de 


ILEANA BUSUIOCEANU 





COVvOATre 


a d-nei Maria Nisipeanu 


In una din primitoarele săli al fun- 
daţiei Dalles se află deschisă dela înce- 
putul acestei luni, expoziţia de envoa- 
re a d-nei Maria Nisipeanu, directoa- 
rea școalei de industrie casnică, Este — 
dacă socotim bine — a zecea expoziţie 





Covor oltenesc 


de acest fel, în care d-sa înfățișează 
publicului produsele unei arte în prac- 
ticarea căreia se cer însuşiri alese de 
gust sigur şi îndemânare atentă şi mi- 


“găloasă, un simţ exersat al armoniei 


colorilor dar mai ales o grije nespusă 
în dozarea și distribuirea accentelor de 
inovaţie personală, constrânse în toată 
clipa, de respectarea celor mai stricte 
tradiţii. Aceste însușiri, d-na Nisipeanu 
le vădeşte cu prisosință, întrun grad 
remarcabil, sub  îndoitul raport al 


.măestriei artistice, al meşteșugului teh- 


nic propriu zis, ca şi sub al gustului 
propriu și nuanţei personale. 

Arta populară românească şi-a mani- 
festat cu o rară plenitudine expresivă 
toată bogăţia motivelor de inspiraţie, 
în această importantă ramură de pro- 
ducție a industriei casnice țărănești, 
care este țesutul scoarţelor. 

Intuiţia sufletului artistic popular a 
surprins secretul îmbinării colorilor și 
al împietirii motivelor după o ritmică 
armonioasă, fixând astfel, cu prestigiul 
desăvârşitei frumseţi, canoanele rigu- 
roase ale unei arte, dela care orice aba- 
lere s'ar părea o erezie. 

Am amintit de aceste lucruri, cunos- 
cute probabil de cei mai mulți, dar nu 
ştiu şi în ce măsură trăite cu toată 
sinceritatea şi realizate cu fineţea ar- 
tistică pe care am putut-o admira în 
expoziţia d-nei Nisipeanu. 

Dela sobra eleganță a feței de masă 
oltenești, cu motive florale, admirabil 
stilizate şi dungată diagonal de o lată 
fâşie albă, până la bogăţia fastuoasă de 


de M. NICOARA 


motive şi colori a marelui covor de pe 
păretele din fund al sălii, privitorul are 
duar greutatea alegerii și a fixării pre- 
ferințelor sale. 

Coloritul. șters, atât de sugestiv şi 
ritmica liniilor ondulate ale motivelor 
din covoarele oltenești sunt cu deose- 
bire atrăgătoare și cu greu te poţi 
smulge farmecului discret pe care-l răs- 
pândesc. Sunt tot atât de remarcabile 
prin intensitatea simţirii și perfecţiune 
artistică, acele compoziţii lucrate în 
motive și tonuri de toamnă, 
preocuparea de a reda mai deaproape 
asemănarea cu modelele din natură — 
ciorchini de struguri și păsări — în” 
frânge rigoarea unei excesive stilizări, 

Bogăţiei ornamentale din covoarele 
oltenești, în care abundă motivele flo- 
rale şi tot ce natura poate oferi cu mo- 
del, contrastează cu precăderea acorda- 
tă motivelor geometrice din compozi” 
țiile basarabene. Stilizarea este aci mai 
riguroasă şi coloritul mai viu, deo 
prospeţime spontană, efectul mai direct 
dar poate și de aceea mai puţin durabil. 

Priceperea, gustul şi stăruința entu- 
siastă cu care d-na Nisipeanu continuă 
frumoasele tradiţii artistice ale ţesu- 
tului covoarelor, delăsate astăzi de ţă- 
răncile noastre, s'au bucurat de preţui- 
rea și încurajarea unor cunoscători, 
dar se pare că publicul mai larg, ce 
frecventează de obiceiu expoziţiile de 
pictură, ocolește astfel de  manifesta- 
iuni de „artă minoră“ — formulă co- 
modă care, greșit înțeleasă de cele mai 





3707902 Se ilie 7 aa CL Ceata 
și i, ai 


Covor basarabean 


multe ori, îl lipsește de prilejul unor 
nebănuite satisfacţii artistice. 

Un asttel de prilej este expoziţia de 
covoare a d-nei Maria Nisipeanu, care 
va fi socotită credem, chiar de cu- 

noscători, o revelaţie. 





în care. 


UNIVERSUL LITERAR 


CONU NICU 


Nu l-am cunoscuti niciodată (a mu- 
rit înainte de nașterea mea) însă, de 
mult ce am tot auzit de dânsul, par'că 
l-aş fi cunoscut. O ciudată vrere a des- 
tinului a făcut să aud mereu de „conu 
Nicu“ și, chiar, să calc pe urmele lui. 
Dar, asta se va vedea mai încolo, 

Pe „conu Nicu“ am început să-l cu- 
nosc, întâi, din povestirile Juliei 

Când aveam vreo cinci ani, am că- 
pătat într'o zi o dădacă nouă, Era o fe- 
mee înaltă, voinică, nemţoaică şi — așa 
mi s'a părut — bătrână. Poate nu era 
chiar atât de bătrână cum mi sa pă- 
rut, dar, oricum, era trecută bine cu 
vârsta. O chema Iulia. Deşi „nemţoai- 
că“ pentrucă vorbea nemţește, era ori- 
ginară dela Brody, din Galaţia, și, desi- 
gur, după chip și tip, era ruteancă, ori 
poloneză. In ținereţe slujise „tot pe la 
boieri mari“ — cum spunea adesea — 
şi se mândrea cu asta. Câte povestiri 
frumoase cu lume de altădată, cu mo- 
şii şi curţi şi boieri nam ascultat, de- 
alungul copilăriei, din gura ei! Cunos- 
cuse toată boierimea Moldovei de acum 
o sută de ani. Aș putea întocmi azi un 
volum întreg din povestirile ]uliei pe 
care de atâtea ori le-am auzit, în cele 
două decenii cât a stat la noi în casă. 
„Când eram la Sturza...“* — căci așa în- 
cepea Julia — știam ce avea să urm=- 
ze. „Când eram la Canta...“ sau „Când 
eram la Cerviceşti...”” — dar o ascultam 
ca şi când atunci povestea pentru întâia 
oară, 

— Câna eram la conu Nicu... 

Așa am auzit întâi de „conu Nicu”. 

Iulia fusese şi la „conu Nicu“. Și mai 
ades și — parcă — mai cu drag, po- 
vestea din vremea tinereţelor ei, „când 
era la conu Nicu“, la ţară, cămărășiţă, 
mai întâi la una din moșiile lui, apoi la 
alta, căci conu Nicu avea vreo patru 
moşii, şi tot atâtea cămărășițe. Pe dân- 
sa am auzit-o spunând că „conu Nicu“ 
era om „iute la mânie și aprig la fire. 
Bătea haidăii şi argaţii — spunea lu- 
lia — „cu harapnicu“ și nimeni nu crăc- 
nea înaintea lui. Numai pe dânsa na 
bătut-o niciodată. Dimpotrivă, în ea a- 
vea toată încrederea. Ea era „cămără- 
șiță“ şi „mai mare peste cei mai mici“. 
Toată curtea şi gospodăria erau pe 
mâna ei, în lipsa dela moşie a lui conu 
Nicu. Câna, pe nepusă masă, cum [i 
era obiceiul, singur ori cu droaie de 
vânători după dânsul, conu Nicu pica 
la moşie și afla dela „lulișca” ceva pe 
seama cutăreia din slugi, îl chema 
pe făptaș în ,cănţălerie“ şi îl Ju- 





Dau 








deca în patru ochi de se auzea dela 
poartă „harapnicul”. De aceea toţi oa- 
menii din ogradă, tot slugăretul dela 
curtea lui conu Nicu ascultau de ,„„ma- 
dama lulia” și nu-i ieşeau din cuvânt. 
Voi povesti cândva ce a păţit unul Ste- 
jar; care era fecior boeresc şi s'a obrăz- 
nicit cu ,„madama lulia', pe când conu 
Nicu nu era casă. 

De altfel conu Nicu nu prea şedea 
acasă. Era holtei, (apoi burlac) şi mare 
vânător. Când era la sitari, când era 
la rațe, când la prepeliţe, când la vulpi, 
când la bursuci, când la mistreți, singur 
sau cu alți vânători, pe toate meleagu- 
rile judeţului, sau mai departe chiar; 
ori era dus, la munte, după cerbi şi 
urşi. Avea în târgul Iaşului casă şi gos- 
podărie, avea și acolo — ca şi la fie- 
care moșie — o „cămărășiţă”, dar ni- 
căeri nu stătea statornic, căci mereu 
era dus la vânătoare 

Patima lui cea mare era vânatul. Fai- 
ma lui de straşnic vânător și de bun o- 
chitor era cunoscută în toată Moldova. 
In amintirea acestei faime societatea 
vânătorilor din Vaslui îi poartă nu- 
mele 1). 

Conu Nicu — povestea bătrâna lulia 
— asvârlea gologanul în sus şi da cu 
puşca după el. Şi gologanul venea îna- 
poi, totdeauna, găurit. Şi câte povestiri 
vânătoreşti ! 

x 


Aveam vreo 16 ani când mama a 
cumpărat, în județul Vaslui, o moșie. 
Moșia fusese, pe vremuri, a lui „cony 
Nicu““ pe care îl cunoșteam din povesti- 
rile Iuliei. Era chiar aceea dintre mo- 
şiile lui unde își făcuse, cu multă chel- 
tuială și strădanie, temeinică așezare de 
curte. La moșia aceea își făcuse acare- 
turi despre a căror strășnicie îi mersese 
vestea în tot ținutul, grajduri mari cu 
ziduri groase, șuri pentru trăsuri, piv- 
nițe boltite numai în piatră, gheţărie 
adâncă, tot de piatră, beciu pentru ver- 
deţuri și murături, săivane mari pentru 
vite, case pentru argaţi, standoale, șo- 
proane, hambare, hulubării, găinării, 
câte și mai câte. Acarete ca la conu Ni- 
cu — spunea lumea — nu şe mai văd de 
cât la frate-său, Gheorgheș, la $oro- 
nești. Făcuse şi niște coșare mari pe 
stâlpi de stejar şi temelie de piatră, cu 
trei rânduri în înălțime de încăpea în 
el porumbul și de pe celelalte moșii. Nu 


erau în toată partea locului mai straș- 


1) „Nicu Racoviţă“ (T.R.) 








283 Mai 1938 


e TH. RÂŞCANU 


nice coșare ca ale lui conu Nicu. Și tot 
ce clădise conu Nicu era numai în pia- 
iră şi 'n stejar. Tot ce făcuse, făcuse ca 
pentru vecinicie cu toate că nici însu- 
sat nu era, nici copii nu avea. Și a mai 
împrejmuit cu gard de nuiele câteva 
fălci de loc, în spatele curţii, până de 
vale, în apa Bârladului şi a adus un 
grădinar neamţ care a croit drumuri pe 
care a așternut prundiș și năsip galben, 
şi a sădit tot soiul de copaci de pe la 
noi şi din străinătăţi şi a cărat apă cu 
sacalele ca să-i tot ude în timpul verei 
şi a tăiat un mal de a cărat pământ în 
mijlocul grădinii unde a ridicat o mo- 
vilă mare pe vârful căreia a aşezat un 
pavilion lucrat şi el numai în steja:, 
Apoi, a mai făcut o moară pe apa Bârla- 
dului. Mult stejar şi multe parale a mai 
băgat și 'ntr'însa. Şi a înconjurat toată 
moşia cu un şanţ adânc, să nu-i mai 
calce nici un vecin hotarele. 

Dar, după atâtea cheltueli, conu Nicu 
s'a îndatorat peste cap şi, cum s'au ni- 
merit nişte ani răi, a trebuit să vândă 
moșia, 

De atunci, ea a trecut prin multe 
mâini până când a cumpărat-o mama. 
In fiecare vară veneam de la lași la 
țară împreună cu mama și cu Iulia, care 
tot la noi era şi căreia ciudata vrere a 
destinului îi hărăzise să se întoarcă bă- 
trână acalo unde, în tinereţe, slujise la 
„conu Nicu“, 

Așa mi-a fost dat să aud iarăș 
despre „conu Nicu“. Amintirile Iuliei, 
revenită cu noi pe locurile unde fusese 
altă dată „la conu Nicu“, erau împros- 
pătate de prezenţa ei pe acele locuri şi 
de ceea ce mai rămăsese din vremea 
lui conu Nicu. Căci multe se schimba- 
seră de-atunci. Vremile şi oamenii adu- 
seseră destule prefaceri. Proprietarii şi 
arendaşii cari sau perindat pe moșie, 
dela conu Nicu până la noi, au schim- 
bat multe din rosțurile de odinioară. 
Dar strășnicia acaretelor „lui conu Ni- 
cu“ a înfruntat vremea și urgia aren- 
dășimii. Iulia a regăsit grajdurile cele 
mari, de piatră, și coşarele, și pivnițele, 
și gheţăria. Mai erau în picioare, și săi- 
vanele cele mari de vite. Dar multe din 
acareturile vechi nu mai erau, ori erau 
dărăpănate. Gardurile erau toaţe că- 
zute, iar în grădină, (unde „foişorul lui 
conu Nicu“ înfrunţa ncelintit furtunile 
pe vârful movilei de pământ) săpâneau 





(Urmare în pag. 7-a) 





SĂPTĂMÂNA MUZICALĂ 


Debuturile dela Operă. Deschizând 
mai larg decât în alţi ani porţile Operei 
Române, în ultimele săptămâni din sta- 
giune, tuturor încercărilor tinereşti se- 
rioase conducătorii ei au răspuns cum 
se cuvine misiunei de valorificare a e- 
Yementelor noi şi de pregătire a viito- 
rului lor artistic, ce le este încredin- 
tată. 

S'a dat prilej în acelaş timp, anga- 
jaţilor mai recenți ai Operei, să-și veri- 
fice forțele interpretând roluri noi, din 
repertoriu. 

Dintre candidaţii acestor examene 
publice pline de riscuri şi quasi elimi- 
natorii, merită să fie consideraţi reușiţi 
cu succes, în special d. Mihail Ştirbei 
şi d-na Olga Bercescu-Dudău. 

Din punct de vedere al simțului ar- 
tistic, al inclinărilor către rafinament 
în expresivitate şi muzicalitate aleasă, 
se cuvine întâietate d-lui Mihail Ştirbei. 

D. Știrbei a asigurat primilor d-sale 
pași în scenă o ţinută artistică de bună 
calitate și a cântat rolul ducelui de 
Mantua din „Rigoletto“ cu debit vocal 
inteligent studiat, cu reală distincție 
muzicală și însușiri naturale de frăge- 
zime în substanța glasului şi de accent 
cald, evidente. 

Intreaga d-sale prezentare a fost o 
indicaţiunie prețioasă cu privire la vii- 
toarea d-sale carieră, în care se poate 
nădăjdui în chip întemeiat. 

D-na Becescu-Dudău a străbătut di- 
ficultățile esențiale vocale ale rolului 
„Gildei'' cu dovezi de ușurință de vânt, 
limpezime, colorit atrăgător şi şcoală 
destul de sigură. 

Jocul de scenă a părut apt acţiunei 
de meșteșugiri viitoare a exteriorizări- 
lor la care va trebui supus iar linia ge- 
nerală vocală a redării rolului permite 
deasemeni să se țină seamă de acest de- 
but și de perspectivele ce deschide. 


Din efectivul permanent al angajaţi- 
lor Operei Române, o afirmare artiştică 
isbutită a fost acea a d-rei Irina Do- 
geanu, soprană lirică şi interpretă a 
„Margaretei“ din opera „Faust de 
Gounod. 

Distribuirea d-sale în acest sol în- 
semnat și de delicate exigențe, s'a do- 
vedit bine justificată, atât prin contu- 
rarea muzicală de deosebită graţie, cât și 
prin sensul expresiv inteligenti netezit, 
pe care le-a desemnat cu resurse de 
glas ce trebuesc evidenţiate pentru o- 
mogenitate structurală în toate regis- 
trele, flexibilitate catifelată și căl- 
dură. 


D. N. Secăreanu, a cărui capacitate 
artistică în necontenit progres, a putut 
răspunde, ferm, vocalmente în spezial, 
unor cerinţi de răspunderea celor din 
rolul ,„Mefisto“, d-ra Florica Popwvici, 
talent vocal ce evoluiază interesant, 
sprijinit de o mlădioasă muzicalitate, 
d-ra Maria Blejanu, înzestrată cu pli- 
nătate dar care ţine uneori să folosea- 
scă acute străbătătoare chiar în clipa 
în care riscă să creeze dezechilibru de 
ansamblu, d. Aurel Borneanu, cu glas 
cald și robust și dicțiune serios pusă 
la punct, au susținut fiecare, cu văd 
aport pozitiv, cauza extinderii cadrelor 
de interpretare. 

Concerte corale, Pe tărâmul muzicei 
corale, țara noastră a isbutit să înain- 
teze apreciabil și este capabilă să se 
menţină cu cinste, printre ţările cu bu- 
ne organizaţii corale „atât materialicaș- 
te câţ şi calitativ. 

Corul „Carmen“ a dovedit-o strălu- 
cit. la expoziția internațională din Pa- 
ris iar corul „România“ în frumoase 
călătorii de concerte la Roma şi Istam- 
bul 

Societatea „Cântul nostru'“, Corala 
învăţătorilor români, corul craiovean 
şcolar remarcabil dirijat de prof. Nelu 
Ionescu, corul „Bach“ din Brașov, su- 
portă, toate, comparație cu realizările 
hune ale vecinilor noștri, cu vechi tra- 
diții de artă corală. 

Două noui demonstraţii, la „Ateneu. 
fără îndoială nu singurele ce trebue a- 
dăogate înșiruirei de mai sus, sau cla- 
sat, în condițiuni de asemeni demne de 
toată atenţiunea și succesul, printre 
cele mai bune alcătuiri corale dela noi. 

Au fost concertele date de corul aso- 


JOC 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


ciației culturale C. F. R., sub condu- 
cerea d-lui Georgescu Postelnicu și 
de cele două coruri reunite ale Episco- 
piei din Cluj și Academici Regale de 
muzică tot din Cluj, dirijate de d. Au- 
gustin Bena. 

Dacă ambele concerte au fost exce- 
lente, primul, compus liind din părtași 
benevoli din feluritele servicii ale căi- 
lor ferate, iar nu coriști specializaţi sau 
viitori muzicieni, ne-a surprins prin 
ținută artistică, nuanţare aleasă și mai 
ales gradări expresive de cea mai reu- 
șită prezentare. 

D. Georgescu Postelnicu are meritele 
— ce presupun reală competenţă și 
muncă stăruitoare — de a îi obținut, 
cu acest cor, atât de lăudabile rezultate, 

Concertul de muzică religioasă și 
populară dat de corurile din Cluj, a 
cuprins exclusiv lucrări datorite d-lui 
Bena, rectorul Academiei din Cluj și 
dirijorul concertului. 

Din toate sau putut lămuri atât cu- 
noștințele experimentate de scriere cy- 
rală ale compozitorului Bena cât şi dex.. 
teritatea inspiraţiei d-sale melodice ca- 
re-şi găseşte cu expertă uşurinţă liniile 
potrivite. 

Amintim astfel corurile ,„,Mântueşte 
Doamne poporul tău“ sau triplul cor 
„Impărate Ceresc“, cel mai apropiat de 
stilul nostru bisericesc cu fundamente 
bizantine sau cântece ca „Foicica“ şi 
„La fântână“, ultimul în special bine 
cunoscut asociaţiilor corale, 

Afară de oarecare surplus de inten- 
sitate la vocile femeeșţi, execuiiile con- 
certului nau acumulat decât mărtuiii 
categorice de disciplină. de sonoritate 
și ritm sănătoase şi simțită nuanţare. 


a 


„Cine nu mă lasă să mă joc, 

Liber să dau ochi cu sveltele 

Forme fără timp şi tără loc? 

Cine-mi fură, rând pe rând, uneltele? 


Cine-mi toarnă "n desfătări obidă 
Şi-mi dă zor şi totu-i în zadar? 
Ii cer apă şi-mi dă cărămidă 
Si-mi dă ?n loc de piatră, — var ?“ 


Strigătul acesta, tot mai crud, 

Ma 'ntâlnit sub timp și loc. 

Din grumazuri încordate 'n munci, din foc, 
Din sudoare, groaznic, copilăros, aud : 
„Cine nu mă lasă să mă joc?“ 


ȘTEFAN STANESCU 





28 Mai 1938 








UNIVERSUL LITERAR 








5 O —=— 


VIAȚA ȘI OPERA PICIORULUI 
NICOLAE GRIGORESCU 


Rânduri despre Grigorescu 


N. Grigorescu şi sinceritatea în artă 


Netăgăduit că însuşirea dominantă 
în arta lui Grigorescu este sinceritatea. 
Glasul ei este cântecul nou, pe care l-a 
adus Grigorescu pe lume. Prin acest 
farmec iresistibil, lucrările lui Grigore- 
scu au plăcut dela început, chiar celor 
cari nu prea ştiau ce să vadă în ele)). 
Şi sinceritatea nu i-a fost turburată de 
nimic: nici de regule învăţate, nici de 
“setea de glorie, nici chiar de şcoala, pe 
care a primit-o la Fontainebleau. Ea 
nu i-a dat decât o direcţie; i-a arătat 
un drum. Incolo, şi-a descărcat prisosul 
fericirii lui sufleteşti în pictură aşa cum 
cântă privighetoarea sub farmecul di- 





Ciobănaş 


mineții de primăvară 2). 

Opera lui Grigorescu ne dă astfel 
prilejul de a încerca o lămurire a in- 
teresantei chestiuni de estetică: ce iîn- 
seamnă sinceritaţea în artă? Sinceritu- 
te în sensul că aria ar redasexact rea- 
litatea? In acest caz, ar însemna că arta 
este o copie fidelă a naturii. Teoria a- 
ceasta a explicat szcole de-a-rândul ar- 
ta; astăzi, însă, nu mai mulțumește pe 
nimeni. Și o sinceritate în acest sens 
nar fi asigurat lui Grigorescu un loc 
de frunte printre creatorii de cuitură 
românească, Ceea ce înseamnă că alta 
este semnificația sincerităţii în artă, 

Pentru explicarea ei, facem o distinc- 
ție: a) sinceritatea obiectivă, în raport 
cu realitatea eternizată în artă şi b) 
sinceritatea subiectivă, în raport cu 
ctarea sufletească a artistului. 

In sensul sinceritţăţii obiective, Gri- 
gorescu afirma: „Orice lucru are o la- 
tură a lui mai expresivă.... Acolo e tai- 
na vieţii lui“ *) ; sufletul misterios al 
lucrurilor, pe care nu-l descoperă ori- 
cine, în afară de artist. „Artistul vede 
şi înțelege o mulțime de lucruri, pe care 
alții nu le văd, cărţile nu le spun, și 
pe care numai ani şi ani de adâncă ob- 
servație și de răbdătoare muncă te a- 
jută să le desgropi și să le tragi la lu- 
mină din propriul tău suflet“. Este spe- 
rificul, eternul din lucruri. „Şi din acest 
etern al lucrurilor, natura n'arată de- 
cât linii vagi, forme nehotărâte şi pete 
de colori; eu am să completez, am să 
spun tare ccea ce-mi șoptește ea în- 
ceţi“ 4), 

Prin urmare, sinceritatea în artă nu 
înseamnă că aceasta este copie a lucru- 
rilor. Sinceritate nu este exactitate! 
„Ce înseamnă exact în artă?'' se în- 
treabă Grigorescu. „In sufletul tău 
este taina care dă vieaţă pânzei, nu în 
forma şi coloarea exactă a lucrurilor. 
In sutletul tău e aerul, mișcarea, pal- 
pitarea caldă a liniilor din afară, prin 
care vorbește înţelesul din lăuntru ! Nu 
vezi atâtea tablouri corecte, linse, reci, 
așa de uscate și de lustruite că oamenii 
de-acolo parc'au fost niște păpuși de 
lemn, date bine la strung.... îmbrăcate 
şi aşezate frumos după regulele ştiu- 
te!... Exactitatea strictă. Nu-i tot- 
deauna adevărul 1... Despre un copac 
în care-mi desenezi frunza cu nervura 
sau un peisaj, în care-mi faci firul de 
iarbă, voiu spune că nu-i adevărat... 
Ne uităm de departe la un necunoscut, 
care vine încet spre noi. Ce vedem noi 
din forma și mișcarea lui ? Câteva linii. 
În acele câtova linii e „caracterul“. Să 
le ştii prinde pe acelea — şi să nu 
le pierzi apoi, în mulţimea detaliilor). 

Dorinţa de a prinde adevărul, eter- 
nul, specificul din lucruri îl făcea pe 
Grigorescu să creadă că, în natură, nu 
există repetiţie! „Vai de acel, care, pri- 
vind un lucru frumos numai odată şi 
numai dintr'un punct. de vedere, crede 
că l-a văzut destul... Nicio floare nu e 
repetiție!.. Nicio undă de lumină. De 
milioane de ani, de când soarele trimite 
raze de lumină pe pământul nostru, 
nau venit două la fel!“. 


Se lămurește prin urmare că sinceri- 
tatea în artă, în sens obiectiv, constă 
în a prinde esenţa, eternul din lucruri. 

Dar sinceritatea în sens subiectiv? O 
explică tot Grigorescu, „Eternul miste- 
rios din lucruri nu poate fi prins ori- 
când, ci numai când îl descoperi în su- 
tletul tău, numai când eşti sincer... A- 
tunci, uită-te bine la el și, dacă eşti 
sincer, din două lovituri de pensulă, îl 
vei lua cu viaţă cu tot... Dacă nu ai a- 
ceastă pregătire de suflet (sinceritatea), 
poţi avea toate celelalte pregătiri și poţi 
mâzgăli săptămâni întregi: nu-i vei lua 
decât umbra“ %). Eternul găsit în lucruri 
este redat prin sentiment, dacă a- 
cesta este sincer. „Sentimentul colorea- 
ză „nu pensula! Poţi colora cto bucăţică 
de cărbune. și toate tuburile din lume 
nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor, 
dacă nu-l ai în suflet':. „„De câte ori nu 
mi s'a întâmplat, — continuă Grigore- 
scu, — să văd un colţ din natură admi- 
rabil, când n'aveam colorile la mine.. 
Mă uitam la ceas, casă viu a doua zi 
la aceeași oră, să lucrez... Veneam... și... 
nu mai era nimic. Erau copacii, era va- 
lea și aceeași lumină era, dar... nu mai 
eram eu cel de ieri“). 

Iată dar în ce constă sinceritatea su- 
biectivă în artă... Artistul e dator să a- 
leagă din natură, din realitate, clipa. 
care înfățișează eternul (sinceritate o- 
biectivă), s'o simtă sincer şi s'o redea 
ca atare (sinceritate subiectivă). Şi Gri- 


Amintirea 


Cu o sută de ani în urmă, într'o zi 
dela jumătatea lunei Mai, se năștea în 
satul Văcăreștii-de-Răstoacă din jude- 
țul Dâinboviţa, al șaselea fiu al îngri- 
jitorului de moșie Ioan Grigorescu, Ni- 
colae, care avea să ajungă artistul cel 
mai reprezentativ, în pictură, al sufle- 
tului românesc și al peisagiului ţării 
sale. 

A fost, fără 'ndoiaiă, un predestinat 
al peneluiui şi neuitată va rămâne i- 
maginea copilului iconar Grigorescu, 
— evocată de poetul Al. Vlahuţă — cin 
vara anului în care abia împlinise vreo 
doisprezece, când, într'o Duminică, la 
oborul din marginea orașului, pe hăi- 
nuţa așternută jos şi mai la o parte, îşi 
întindea iconițele lucrate pe ascuns 
— marfa lui — așteptându-şi ca urice 
negustor, mușterii, Și năvalnica lui în- 
suflețire, când va fi simţit, nedeslu- 
şită încă din negurile adolescenței, dar 
cu aţât mai poruncitoare, predastina- 
rea chemării lui artistice : 

„Eram mare, — aduceam parale în 
casă, bucurie la ai mei, eu, cu munca 
mâinilor mele...“ 

Munca mâinilor lui !... Prodigioasă şi 
inspirată muncă a unor mâini care pă- 
reau a fi prelungirea sufletului — a- 
celaş suflet neschimbat din opera îi- 
tregei vieţi a lui Grigorescu, respirând 
candoarea și puritatea icoanelor adu- 
cătoare de noroc ale copilului  nevi- 
novat. 


Artistul al cărui 
releve curând, de o 
maturitate, ajunsese totuşi la deplina 
stăpânire a  meşteșugului zugrăvelii 
fără să fi urmat vreo școală și fără 
să fi văzut un muzeu de pictură, ci 
numai din acea bucoavnă a zugravilor 
de biserici, despre care ne spune pic- 
torul însuşi că era „o carte veche, cu 
slove cirilice care ne da reţete dela 
Muntele Athos pentru prepararea co- 
lorilor şi câteva lămuriri despre vâr- 
sta, îmbrăcămintea, viaţa şi însuşirile 
fiecărui Sfânt. Atât. Incolo făceam îie- 
care cum ne tăia capul“. 


talent avea să se 
'Surprinzătoare 





de prof. IOSIF 1. GABREA 


gorescu alegea. 
Eu aleg!“... „Fac ce-mi place mie! 
Ce corespunde sufletului meu... Căci 
nici maș putea să fac altceva... Numai 
în războiu am fost silit să ies din ho- 
tarele firii mele.. dar acolo aveam co 
chemare, mai presus de arta și de vieața 
mea... eram în războiu“. „Sunt atâtea 
lucruri frumoase în natură... Unde pu- 
tem noi urca, nu până la ele... că acea- 
sta nu e dat'omului... dar să ne apro- 
piem de ele... Intotdeauna, rămânem 
departe... sub adevăr... foarte depar- 
te... Dar, cel puţin, unde nu mai ştim 
ce să spunem şi cum să spunem, să lă- 
cem; să nu minţim! $). 
Din cele două sensuri ale sincerităţii 
în artă, obiectiv şi subiectiv, se des- 
prinde menirea artiștilor: de a desface 
din haosul vremii clipa, prin care se 
poate privi în eternitate... Aceasta e 
funcţia, pe care o împlinesc ei pe pă- 
mânt : „să te facă să vezi în vecii vecilor 
ceea ce natura nu arată decât odată, în 
fulgerarea unei clipe“ ?). 
1) Al. Vlahuţă-,N. Grigorescu“, Bd. Casa 
S-oalelor, pg. 63. 

2) Ihidem, 214. 

3) Tbidem, 118. 

4) Ibidem, 

5) Ibidem, 175. 

6) Ibidem, 155. 

7) Tbidem, 180. 


8) Ibidem, 180. 
9) Ibidem, p. 31. 


Grigorescu a avut satisiacţia de a 
fi fost nu numai înţeles dar şi încon- 
jurat de admiraţia discretă şi de prie- 
tenia statornică a unor Kogălniceanu 
și Odobescu, Alecsanări și Vlahuţă, ale 
căror nume, pe lângă acela al Domni- 
torului Carol I, le întâlnim printre 
cumpărătorii tablourilor lui. 

El însuşi recunoștea, cu prilejul pri- 
mei lui expoziţii, ia București, în 1873, 
că fără să fi avut norocul unui public 
cunoscător și iubitor de artă, pregătit 
pentru înțelegerea picturii lui, sa bu- 
curat. totuşi de atenție, nu a fost ocolit 
şi cu atât mai puţin ignorat. 

Dar mai presus de orice — și decât 
atmosfera caldă a prieteniei înțelegă- 
toare de care simte nevoie chiar sufle- 
tul unui artist orgolios — a avut parte 
„meșterul Nicu“ de bunul cel mai pre- 
țios pentru artist : timpul liber — „„ma- 
teria primă a creaţiunii“, în care-și 
dorm somnul lor vremelnic, aşteptând 
să fie trezite la viața veșnică a artei, 
atâtea nebănuite comori. 

Acest bun l-a putut dobândi Grigo- 
rescu cu prețul unor străduințe oste- 
nitoare, fără îndoiala, dar i-a fost cru- 
țată aspra suferinţă a mizeriei care des- 
curajează deprimă și sleiește puterile 
creatoare ale celui încăput în ghiarele 
ei. Acestor împrejurări se datorește 
probabil, într'o măsură apreciabilă — 
dar în primul rând structurii tempera- 
mentale a artistului— armonia şi opti- 
mismul operei lui lipsită de urma vre- 
unei indiscreţii biografice, simţirea de 
seninătate calmă și echilibru lăuntric 
ce se desprinde din contemplarea «ei 
și ușoara tendinţă idealizantă a artei 
grigoresciene, mai accentuată spre 
sfârșitul vieţii pictorului. 

„Afară de episoadele de războiu și 
de tipurile semite din Moldova — scrie 
d. V. Cioflec în cunoseuta-i monografie 
închinată artistului — nu avem în o- 
pera lui Grigorescu nici o impresie tris- 
tă, nu găsim o diformitate, nu întâl- 


[i 


nim nici o exagerare“. 





Pe Vârtul cu dor 





Cât trăesc oamenii mari, nu prețuim 
îndeajuns norocul acestei tovărășii. Do- 
liul recent, moartea marelui Octavian 
Goga confirmă încă odată acesti adevăr. 
Calomnia, bagatelizarea de către cei 
fără nici o credință, fără alt ideal de- 
cât un scaun comod la cafenea, rod în- 
cet, încet respectul şi  veneraţia ce le 
datorăm. De sigur, în sufletele multo- 
ra aceste sentimente nu slăbesc nicio- 
dată dar aceștia — cei cinstiți — “sunt 
mult mai puţini decât ceilalți şi... mult 
mai făcuți. Aceste reflecții mi-au fost 
sugerate cu prilejul comemorărei lui 
Grigorescu, la Ateneul Român, unde d. 
Adrian Maniu, într'o cuvântare emo- 
ționantă ne-a evocat figura marelui 
pictor. Nicolae Grigorescu nu a fost 
prețuit așa cum se cuvenea nici ca ur- 
tist nici ca om fiindcă viața lui, ca și 
pictura căreia i-o închinase a fost și ea 
o capo d'operă. 

Cel dintâi „profesor“ al lui Grigore- 
scu a fost un iconar la care intrase 
ca ucenic când avea numai 10 ani dar 
nu a stat decât doi ani. Totuşi, o- 
chii lui ageri au prins meșteșugul şi a- 
cum le face el singur iconiţele pe care 
le vinde în târg. 

De aci încolo, tot ce face poartă 
semnul măestriei. Icoanele lui încep să 
fie din ce în ce mai căutate iar el — 
avea numai 14 ani — începe să viseze 
Parisul unde presimțea marea revela- 


„meșterului Nicu' 


de MIHAI NICULESCU 


El n'a avut „cum se spune obișnuit, : 


o „tehnică“ fixă, un procedeu al lui in- 
variabil, caracteristic ca atare, ci sa 
folosit pe rând, de toate — și nici o pre- 
dilecție anume pentru un anumiti gen 
de subiecte, Opera lui e tot atât de bo- 
gată și de variată ca şi natura dela ca- 
re neconțenit s'a inspirat, liber de orice 
constrângere: „Eu aleg, nu corectez, — 
spunea el: fac ce-mi place mie, ce co- 
respunde sufletului meu“. 





Fată cu furca 
(Descn aparţinând d-lui N, G. Grigorescu) 


Preocuparea  coloristului e aproape 
exclusivă în arta lui Grigorescu, artă 
impresionistă prin excelență, — a nuan- 
elor celor mai fugare și mai subtile — 
în care liniile, formele, ca şi toate va- 
lorile spaţiale sunt redate prin inten- 
sificarea sau diluarea cromatică a to- 
nurilor, determinând planurile şi adân- 
cimea perspectivei. 

Dar o artă de reculegere şi distinc- 
ție, străină deopotrivă exuberanţei dio- 
nisiace și crudității realiste, — expre- 
sie a unui suflet de o rară intensitate 
contemplativă. Sentimentul  neturbu- 
ratei singurătăţi sporit cu impresia u- 
nei desprinderi şi izolări insulare din 
mijlocul semnificațiilor și interpretări- 
lor ce l-ar putea localiza  aneedotic, 
— pe care-l încerci în fața unor ta- 
blouri ca Primăvara sau Ciobănașul de 
pe valea Prahovei, — constitue sea 
mai temeinică îndreptăţire a speranţei 
că arta grigoresciană, neîncetând de a 
fi comunicativă și prezentă în miezul 
preocupărilor de cultură ale veacului, 
își va găsi întotdeauna admiratori de 
elită. Lipsa de ostentaţie a operei lui 
e o chezășie mai mult că dintele tim- 
pului nu-i va știrbi farmecul, nici nu-i 
va ofili frăgezimea coloriiului și căl- 
dura învăluitoare a simţirii pe care o 
degajă, ci va trece pe lângă ea întoamai 
ca mulțimea distrată şi  nepăsătoare, 
spre satisfacția celor puţini fericiți. 


de PAUL MIRACOVICI 


ție. După o muncă uriaşe de trei ani 
căreia îi datorăm pictura bisericii S-ţii 
Voivozi dela Agapia, „Meşterul Nicu” 
îşi împlinește visul; Kogălniceanu, cu- 
cerit de cele văzute la Agapia îi acordă 
o bursă iar cu banii ce putuse să agoni- 
sească la mânăstire își pregătește ple- 
carea la Paris, După câteva încercări de 
a se acomoda academismului, își dă 
seama cât de străine de orice simţire 
sunt învăţăturile oficiale și ploacă la 
Barbizon, unde, deși aproape necunos- 
cuţi încă, lucrau marii artişti ai timpu= 
lui. Grigorescu a avut şi imensul merit 





Dela izvor 


de a fi ştiut să ocolească academiile și 
școlile oficiale, să se ducă alături de 
Millet, Corot, Courbet, deși aceștia nu 
erau încărcaţi de glorie ca Bouguereau 
şi ceilalți corifei ai saloanelor oficiale 
din acea vreme. De aceea Grigorescu 
a primenit și a îndrumat spre adevăra- 
ta tradiție pictura românească. Fără el, 
am fi rămas la tradiţia lipsită de inte- 
res și viaţă a „picturii istorice“ adusă de 
Aman sau la aceea stearpă, academică 
adusă de Mirea. Cei ce au făcut rău lui 
Grigorescu nu au fost nici detractorii, 
nici acei cari nu Yau înţeles și nici acei 
cari Pau acuzat și îl acuză de „dulce- 
gărie'“. 

Duşmanii lui au fost acei ce l'au imi- 
tat la exces, i-au vulgarizat, trivializat 
viziunea și subiecteie. A fost imitat şi 
admirat pentru slăbiciunile operii sale 
ca întotdeauna când un artist e difuzat 
într'un cerc excesiv de întins; publicui 
îl coboară la el. Este însă un alt Grigo- 
rescu, pe care nu l-a putut imita și di- 
fuza nimeni; acela dela Barbizon, acela 
al studiilor sale neîntrecute, a! figurilor 
rembrandtiene din epoca sa de bărbă- 
ție. EI, ca și Corot au fost ispitiți — și 
asta chiar prin esența felului lor comun 
de exprimare — de o reprezentare op- 
timistă, bucolică a vieţii, atunci când 
au ajuns la plinătatea meșteşugului lor, 
când au căpătat acea mare ușurință, re- 
zultatul unei lungi și încordate experi- 
enţe. 

De aceea, opera amândorura, şi a lui 
Grigorescu ca și a lui Corot ne apar in- 
finit mai  emoţionante atunci când 
poartă în ele drama îndoelii, a efor- 
tului. 

Tinerii ar trebui să ia aminte la a- 
cestea, să înţeleagă cât de mult se răs- 
bună pictura când începi cu sfârșitul 
cum fac atât de mulţi dintre ei azi 


Trist adevăr e acela că lumeu nu se 
schimbă, Grigorescu când a venit în 
țară a solicitat o catedră la Şcoala de 
Belle-Arte. „Nu-i loc vacant“ i s'a răs- 
puns... Nu e greu de conceput cât ar fi 
folosit picturii românești învăţăturile, 
entuziasmul lui Grigorescu. Numai e- 
vocarea a două nume ajunge; Luchian 
și Andreescu. Amândoi au pornit dela 
învățăturile lui cari nu puteau să nu lie 
fecunde. 

Mirea și cu școala lui au născut pe 
Romano... Când era copilandru Grigo- 
rescu cade la un concurs al Eforiei 
Școalelor pentru obursă în străinătate 
— visul lui. E respins nu că pictţura nu 
era bună, i se recunoscuse calităţile 
dar... îi lipseau câteva clase „umani- 
oare'* (el nu avea — copilul genial — 
de cât două primare). 


Măcar acum să se facă ceva. In pri- 
mul rând un Muzeu Grigorescu, Apoi, 
cum a sugerat d. Adrian Maniu, în casa 
de la Câmpina a maestrului să se facă 
un muzeu și o școală de plin-aer, Având 
înaintea ochilor  priveliștile atât de 
dragi meşterului, elevii vor înțelege 
mai bine cât de mult a pătruns el firea 
şi din pilda lui, vor ști, cei chemați, să 
culeagă rodul unei atât de frumoase 
vieţi, închinate artei, 











CARTEA FRANCEZA 








Marcel Ayme: Gustalin, roman 


(„Gallimard”— Paris, 1938) 


Sunt autori cari izbutesc, îndeobşte 
mai aproape de începutul carierei lor 
literare, să-și afirme cu atâta strălu- 
cire și vădită plenitudine a mijloacelor 
de expresie, toată măsura talentului 
lor, într'o carte excepţională, încât pre- 
ferințele publicului se fixează asupra 
ei cu o fidelitate exclusivă, care nu în- 
târzie chiar să dea naștere unei preju- 
decăţi dăunătoare pentru înţelegerea 
şi dreapta preţuire a viitoarelor opere: 
aceea de a considera cartea, prin fap- 
tul perfecțiunii ei, ca un criteriu defi- 
nitiv şi obligator. | 

In ce-l privește pe scriitor, excesul 
acestei concentrări de atenţie a lecto- 
rului asupra uncia din cărţile sale, îi 
ridică în faţă ispita primejdioasă de a 
încerca să se menţină la aceeaş preţu- 
ire superlativă atinsă, nu printr'o con- 
tinuă storțare de a se depăși cu fiecare 
operă nouă, ci supralicitând, prin abuz 
de procedeu, ceea ce-l va duce, inevita- 
bil, la reţetă şi manieră. Spre lauda 


d-lui Marcel Ayme trebue spus și cu 
prilejul ultimului său roman Gustalin, 





Marcel Ayme 


ca şi pentru Le moulin de la Sourdine 
şi Le nain, următoare  extraordinarei 
reuşite pare a însemnat acum patru 
ani La jument verte, că amintirea suc- 
cesului răsunător de odinioară na iz- 
butit să disciplineze șerpuirea capri- 
cioasă a fanteziei sale mereu  ocoli- 
toare a drumurilor bătute, 


Subiectul romanului și participarea 
personagiilor la desfășurarea lui, pot 
să pară neverosimile și artificiale ace- 
luia care ia cunoștință de ele din rezu- 
matul unei recenzii, dar pentru cititor, 
arta naturalistă a d-lui M, Aymă, graţia 
ușoară și firească a tonului povestirii 
îl vor ajuta să pătrundă, sub înfăţişarea 
aparentă de prinsoare, în semnificaţia 
tăinuită a cărții, doveditoare a unei ge- 
neroase înțelegeri. Fără ca autorul să 
accentuieze o precădere vizibilă pentru 
personajul al cărui nume stă scris pe 
coperta cărţii Gustalin se desprinde 
din conturul unei făpturi pline de via- 
ță și admirabil individualizată, întrun 
înțeles simbolic, prelungindu-se în a- 
mintire mai stăruitor decât în cazul 
celorlalți. 

Pasiunea lui pentru mecanica auto- 
mobilistică ar putea fi socotită, în alte 
împrejurări, ca semnul unei vocaţii ne- 
desmințite, dar imposibilitatea de a și-o 
exercita cu folos, de a trăi de pe ur- 
ma ei, în satul Chesnevailles din apro- 
pierea munților Jura, pe unde nu tre- 
ce în fiecare zi câte o mașină de turism, 
la care se adaugă și lipsa simțului prac- 
tic, fac din Gustalin un soi de maniac 
idealist, de visător himeric, pierdut în 
reverii fără sfârșit. De obicei firul pe 
care se deapănă razna  neostenita lui 
închipuire începe dela vreo desco- 
perire sau un miracol ce ar trans- 
forma modestul lui sat natal în locali- 
tate istorică sau loc de pelerinaj. Rezul- 
tatul ar fi o prosperitate  nebănuită 
pentru garaj și mai ales o răsplată mo- 
rală meritată adusă credinței lui sta- 
tornice. Alteori, imaginează o țesătură 
balzaciană de operaţiuni financiare, 
pornind însă, vai! de Ja sprijinul ipo- 
tetic al aflării unui secret numai de el 
ştiut: că pământul din Chesnevailles şi 
împrejurimi cuprinde fabuloase zăcă- 
minte petrolifere. 

Ipotecându-și țarina lui, cu banii 
luaţi, Gustalin ar cumpăra alte  pă- 

“mânturi, până când, printr'un șir de 


ipotecări şi cumpărări ar deveni pro- 
prietarul întregului sat. Atunci ar înce- 
pe exploatarea bogățiilor subsolului și 
în scurtă vreme Chesnevailles ar ajun- 
ge un centru industrial important, o li- 
nie ferată s'ar construi, care tăind dru- 
mul principal, ar face Ca toate mașinile 
să aștepte, — prilej de a se alimenta cu 
benzină și ulei dela garajul lui Gusta- 
lin. Singurul însă pe care Gustalin nu-l 
va specula, cumpărându-i pământul, va 
fi Hyacinthe, bunul lui prieten, Acest 
Hyacinthe, cu toate studiile făcute ca- 
re-l destinau  profesoratului, renunţă 
la beneficiile unei licenţe în științe și 
trăește viaţa agricultorului, perfect a- 
daptat, prin apucături și vocabular, la 
ritmul muncilor câmpului, senin şi îm- 
păcat cu o existenţă mediocră, lipsită 
de orizonturi. Așa o judecă nevasta lui, 
Martha, fiică de pădurari,. care spe- 
rase, căsătorindu-se cu el, să trăiască în 
orașul dorit cu o patimă aprigă și mis- 
tuitoare. Când e silită, în cele din urmă, 
să renunţe la orice nădejde de a-l mai 


convinge pe Hyacinthe să plece la Be- 
sangon, fuge împreună cu Gustalin, 
care nu poate rezista temperamentului 
voluntar al Marthei, cu toată prietenia 
și admirația ce o are pentru Hyacin- 
the. Dar în oraș Marthe moare curând 
din cauza unei nașteri, iar Gustalin se 
întoarce la Chesnevailles, unde rewveri- 
ile lui nu erau silite să se adapteze for- 


mei precise și să suporte controlul bru- 
tal al realităților. Hyacinthe însuși se 
recăsătorește și viața-și reia, netulbu- 
rată acum, cursul monoton intrerupt 
pentru scurtă vreme. 

Regăsim în Gustalin aceleași însuşiri 

din La jument verte, de observaţie 
minuțioasă împletită cu o fermecătoare 
ingenuitate aparentă, care creiază între 
toate făpturile, oameni şi animale, cli- 
matul favonabil unei intime înţelegeri, 
ce pare foarte firească ; apoi, un simţ 
al comicului gras, de cea mai pură spe- 
ță molierescă și un limbaj truculent 
de o nesecată vervă, uneori cu efecte 
de brio extraordinar, atingând fără să 
le fi căutat cu dinadinsul, amploarea și 
exemplaritatea unor pagini de antolo- 
gie. 
-» Acelea în care este vorba despre Mu- 
seau, câinele ciobănesc al familiei Jou- 
quier ,sunt dintre cele mai remarca- 
bile, pe care le însemni la prima lec- 
tură, ca să le poți mai lesne regăsi, 
cu prilejul unei reveniri. lată câteva 
rânduri numai, dintr'un fragment mai 
întins, din care se poate vedea totuși 
darul de povestitor şi puterea înţele- 
gătoare a simpatiei autorului: 

„După obiceiul lui, Hyacinthe îl des- 
legă pe Museau după vreo jumătate 
de oră dela plecarea Marthei. Neştiutor 
despre ce avea să urmeze, câinele nu 
se arătă deloc recunoscător. Dealtfel, 
omul şi animalul, trăind în bună înţe- 
legere „nu păreau să fie în legături prea 
strânse. Işi acordau unul altuia puţi- 
nă însemnătate și cu toată admirația ce 
avea pentru felul viu al lui Hyacinthe 
de a-l păli cu vârtul saboților în coaste, 
Museau era mai puțin zelos față de el 
decât de stăpână-sa, șovăind un răs- 
timp, ca și cum ar fi vrut să se asigure 
mai întâi că era vorba de o poruncă 
chibzuită. Lucru ciudat, Martha le vor- 
bea adesea amândorura pe  acalaş 
ton de bănuială și iritare stăpânită. 

Câinele, pornind dela această obser- 
vație, se ohișnnise să-și privească stă- 
pânul ca pe un tovarăș destul de în- 
zestrat sub anumite raporturi, dar de o 
sensibilitate rudimentară. Cel puţin 
dela el nu se putea aștepta la surprize 
și loviturile de sabot al căror privile- 
giu îl avea erau mereu echitabile și 
întotdeauna așteptate, Dinspre partea 
lui, Hyacinthe nu încerca pentru Mu- 
seau decât un sentiment de  amiciţie 
foarte moderat, De altfel nu punea 
mare preț pe câini, așezându-i în rân- 
dul acelor specii domestice, cu deose- 
bire supuse autorităţii femeilor, care 
iubesc: în ei o înclinare impudică spre 
umilință. 

Museau nu se grăbi să profite de li- 
bertate, ţopăind prin curte. Vroia să 
manifesteze împotriva atmosferei  du- 
minicale şi să arate în acelaș ţimp că 
nu-i bucurie pentru ei, în casa asta, în 
lipsa Marthei Cum părea puţin dispus 
să răspundă chemării sale, Hyacinthe 
îi zise, ieşind din curte: 

-- Nu mai face motiuri! Cu mine nu 
merge". 


— m, n, — 


UNIVERSUL LITERAR 








PP a Pap e) 





28 Mai 1938 





BANI NOROCOŞI 


2 RD 

Pe deasupra mesei verzi, fumul de 
tutun se ridica în valuri groase, cuprin- 
zând bucăţică cu bucăţică atmosfera și 
făcând-o irespirabilă. 

Crupierul cel gras şi chel, cocoțat pe 
scaunul lui înalt, strigă cu voce subți- 
ică: — „Faceţi jocurile, domnilor !. 

Discul, presărat cu cifre colorate, pe 
care alerga în salturi desmetice, o min- 
ge micuță, se învârtea din nou, ameţi- 
tor de repede. 

Mulțimea de capete asudate, ca la o 
comandă magică, sa aplecat deasupra 
mesei. O sută de mâini tremurătoare 
Sau întins peste postavul verde și pă- 
tratele numerotate sau acoperit de tise 
colorate. 

Instinctiv, Radu duse mâna la buzu- 
narul hainei şi deşi ştia bine că nu mai 
are nici un ban, se scotoci cu îndărăt- 
nicie, întâi în buzunarul surtucului, a- 
poi în cele ale pantalonilor, 

Nimic! Nu mai avea nimic, 

Privi, buimac, în jurul lui. — Doam- 
na grasă de alături consulta un carto- 
naș pe care notase nişte cifre. Era sta- 
cojie la față și din când în când otita 
înăbușit. In partea cealaltă, un tânăr 
slab şi palid, lăsase să cadă, cu o mână 
tremurătoare, câteva fise pe un număr, 
dar se răsgândise numaidecât şi le 
schimbase pe altul. Se agita într'una, 
cu nervozitate şi lovea cu cotul pe ve- 
cinul său, un omuleţ cu un neg mare 
pe vârtul nasului. Se întoarse, cu o fi- 
gură ruşinată către acesta şi se scuză 
politicos; — „lertaţi, vă rog”. 

Dar omulețul părea cu totul absent. 
Luuă câteva fise verzi şi le aruncă pe 
un număr. După aceea îşi sprijini, li- 
niștit, capul în palme și aşteptă me- 
mișcat. 

Radu privea toate cele ce se pe- 
treceau în juru-i și i se părea că tră- 
ește în vis. Destinderea ce urma ener- 
vării pe care o îndurase atâtea ore de-a- 
rândul îl cufunda întrun fel de îin- 
conştiență. Totuși gândul de adineaori 
reveni, îndărătnic, sfredelindu-i creie- 
rul ca un cui: „Nimic! Nu mai avea 
nimic”, 

Se smulse de lângă masa de joc și 
cu paşi repezi ieşi din sală. In timp 
ce-și îmbrăca paltonul se privi într'o 
oglindă. 

Oare el era omul acela palid ca un 
cadavru, cu obrajii scofâlciţi şi cu o- 
chii adânciţi în orbite? Vru să zâm- 
bească dar imaginea din oglindă nu-i 
întoarse decât o strâmbătură penibilă. 
Băiatul dela garderobă care îi ajutase 
să îmbrace paltonul, îl privea mirat. 
Iși aduse aminte că ar trebui să-i dea 
un bacșiș și faptul că nu putea s'o facă 
îi ridică un val de sânge în obraji. 

— Iată că mai sunt în stare să ro- 
şesc și pentru fleacuri, gândi el. ]şi 
puse pălăria strâmb pe cap şi scobori 
în grabă treptele Cazinoului. Aerul rece 
şi umed de afară îl izbi în faţă cu vio- 
lenţă, făcându-l să stea o clipă locului, 
desorientat. 

Ploua — o ploaie măruntă şi înghe- 
țată de toamnă târzie. Sub lumina pa- 
lidă a becurilor electrice, trotuarele 
cheiului luceau de parcă ar fi fost lu- 
struite. Marea se agita nebuneşte, sco- 
ţând mugete sălbațice de păreau, în în- 
tunerec, strigătul de moarte al unei 
fiare apocaliptice. 

Radu porni cu pași şovăelnici dea- 
lungul cheiului. 

„Ce să facă acum ? Incotro să mear- 
gă ? Pierduse tot, absolut tot. Nu mai 
avea nici măcar atât cât i-ar fi trebuit 
ca să-și astâmpere foamea, care înce- 
puse deodată să-l chinuiască. Ce ani- 
mal caraghios mai e şi omul! E drept 
că nu mâncase nimic de azi dimineaţă, 
dar într'o împrejurare ca asta mai tre- 
buia oare să-i fie foame? 

Pierduse bani cari nu erau ai lui — 
banii aceia blestemați pe cari trebuia 
să-i înapoieze chiar mâine. Bucuros ar 
ti răbdat de foame, bucuros ar fi răbdat 
de frig, bucuros ar fi răbdat orice, dacă 
ar mai fi avut banii aceia străini. 

Acum de unde să-i ia Doamne? De 
unde ? 

Se opri în fața balustradei ce mărsi- 
nea cheiul, și privi sbuciumul mă- 
rii care, în  întunerec, părea ca de 
păcură. Cu tot frigul umed al nopţii, 
lui îi era teribil de cald. Iși scoa- 
se pălăria şi șezu aşa, cu capul 
descoperit în bătaia aspră a ploii. 
Picăturile se prelingeau, îngheţate pe 
față, strecurându-se pe subt gulerul 
paltonului şi gâdilându-l pe gât. Deo- 
dată, cineva din spate îi puse o mână pe 
umăr. Se întoarse, tresărind şi la lumi- 
na slabă a felinarului putu să distingă 
aţa trudită a unei femei tinere îmbră- 
cată sărăcăcios. 


— „Ai pierdut ? — îl întrebă ea cu o 
voce aspră. 





— „Am pierdut tot, tot, absolut toi, 
răspunse el mașinaliceşte, 

— Ei, şi acum ?” Radu nu răspunse, 
Se mulţumi să ridice din umeri şi işi 
întoarse privirea din nou spre mare. 

— „Acum, gândi el, nu-mi rămâne de 
cât moartea”. 

— „Prostii, spuse femeia, ca şi cum 
i-ar fi ghicit gândul și luându-l de braţ, 
adăugă repede, aproape poruncitor; 
„Haide, vino cu mine. Trebuie să te în- 
călzești o leacă. Trebue să bei un ceai 
fierbinte. Nu vezi cum te-a pătruns 
ploaia până la piele?” 

Raicu se uită la ea mirat, Pe fața ră- 
văşită a necunoscutei, ploaia se prelin- 
gea în râuleţe subțiri, ştergându-i pe 
alocuri fardul. Așa, inegal vopsită, îe- 
meia părea că poartă o mască cara- 
ghioasă, 

„Ce tot vorbea ființa aceasta stranie? 
Doar îi spusese că nu mai are nici un 
ban. Ce naiba nu-l lăsa în pace ?“* 

O urmă totuși cu docilitate. Orice 
urmă de energie i se topise şi se simţea 
atât de sleit de puteri încâţ îi venea să 
se trântească jos în stradă şi să rămână 
acolo în ploaie. 

Nu şi-a dat seama cât a mers până 
ce S'a pomenit dinaintea unei case 
strâmbe, cu porți mari de lemn. A urcat 
ca un automat, scările putrede care 
trosneau îngrozitor sub greutatea pași- 
lor. A intrat după aceea într'o odăiță 
caldă în care mirosea plăcut, a gutui, și 
epuizat, s'a întins, așa îmbrăcat cum era, 
pe patul mic de fier ce ocupa o jumă- 
tate din încăpere. Căldura îi pătrundea 
prin toţi porii, moleşindu-l. 

Rămăsese cu privirea pironită în ta- 
vanul care părea că se apropie din ce în 
ce de el, gata să-l strivească. Aproape 
că nu-și mai dădea seama ce se petre- 
cea în juru-i. Parcă femeia i-a spus ce- 
va şi a râs. După aceea a dispărut din 
odaie şi el a rămas singur. Vru să-şi a- 
mintească ce i-a spus „Dormi dragă. Mă 
duc să-ţi fac un ceai şi viu acuş“. — 
Cam aşa ceva. Dar asta n'avea nici o 
importanţă. Ii era somn şi ar fi vrut să 
doarmă o veșnicie, Ah, Doamne ce somn 
îi era! 

Se întoarse pe o parte şi băgă mâna 
fierbinte sub saltea ca să şi-o răcorea- 
scă de fierul rece al soneriei. Deodată 
tresări şi dintr'un salt tu în mijlocul 
odăii. In mână avea o pungă veche de 
piele plină de monezi şi hârtii, 

Bani ! Dumnezeule mare — bani! O 
deschise şi începu să numere repede: 
cinci sute,., o mie... o mie trei sute... 
două mii cinci sute. Două mii cinci sute! 
Erau destui. Cu banii aceștia pulea să 
câștige într'un ceas tot ce pierduse. 

Fără să mai stea pe gânduri, îşi luă 
pălăria de pe masă şi deschizând binişor 
ușa, scobori treptele și ieşi în stradă. 

Se apropie de poartă să vadă numă- 
rul casei căci nici o clipă nu-i trecuse 
prin minte că s'ar putea să nu mai îna- 
poieze banii aceștia. In surescitarea ner- 
voasă în care se găsea, eventualitatea 
unei pierderi nu-i apăruse în minte. 

Cu greu putu să descifreze pe tăbliţa 
ruginită cele două cifre : 1 şi 7 deci 17. 

Porni aproape în fugă spre cheiu. [i 
era teamă acum să nu se fi închis Cazi- 
noul. Dar nu, slavă Domnului, nu se în- 
chisese încă. Văzu de departe ferestrele 
luminate cari, în noapte, păreau un 
grup de licurici şi simţi inima sbătân- 
du-i-se, gata să-i spargă pieptul. Cână 
deschise ușa, băiatul dela garderobă, 
care aţipise, tresări înspăimântat. 

— „Domnul s'a întors ? întrebă el cu 
jumătate de glas. 

Dar Radu nu răspunse. Iși asvârli 
paltonul și se repezi spre sala de jocuri, 
Când intră, lumina puternică şi fumul 
de tutun, îl orbiră o clipă, silindu-l să 
închidă ochii, 

Auzi vocea obosită a unui crupier a- 
nunțând : „Faceţi jocurile domnilor“. Se 
apropie atunci de una din mesele verzi, 
dimprejurul căreia lumea se mai rărise 
şi scoțând din punga jerpelită o hârtie 
de o mie, o puse pe numărul 17. După 
aceea închise ochii și aşteptă  spri- 
jinit cu palmele de marginea me- 
sei. Vocea monotonă strigă : —— „Nimic 
nu mai merge“. Numără câteva clipe 
grele în care Radu avu senzaţia morții. 
Inima nu-i mai bătea în piept iar mâi- 
nile și picioarele i se făcură ca de ghia- 
ță. Şi deodată, în tăcerea ce se făcuse o 
clipă în jurul mesei, vocea cunoscută a- 
nunță pe acelaș ton neutru: 

— „Şaptesprezece, negru, impair ! 

Radu nu se clinti din locul lui. De- 
schise doar ochii și privi muntele de fișe 
colorate pe care cineva i-l împingea în- 
nainte. Era liniștit ca şi cum se aştep- 
tase să câștige. Gânduri multe şi 
felurite i se învălmăşeau în minte. Nu 
mai era atent la cele ce se petrecea în 
jurul lui. Grămada colorată de bucățele 
de os îl fascina și nici nu auzi când cru- 
pierul anunţa un nou joc. Tresări pu- 
țin doar atunci când auzi aceeași voce 
subţirică și monotonă repetând : „șap- 
tesprezece, negru, impair. 

Se uită ameţit împrejur și văzu pe 
omuleţul cu neg pe nas, privindu-l mi- 
rat, îşi dădu seama că se aşezase din 
întâmplare, la aceeaşi masă la care ju- 
case și mai înainte. 

— „Luaţi-vă banii. domnule, îi spu- 
se crupierul cel gras şi chel, de pe scau- 
nul lui înalt şi cu lopăţica îi împinse 
imediat un nou morman de fise şi de 


hârtii de bancă. Ca în vis, Radu le luă: 


de PETRU ȘERBANESCU 


și-și umplu buzunarele cu ele. Așa tre- 
buia să fie, așa era drept să fie... șap- 
tesprezece, negru, impair... Doamne ce 
mai bani... mâine va putea înapoia ba- 
nii ce nu erau ai lui... șaptesprezece, 
negru impair... oare câte mii avea în 
buzunar ?.... 

Gândurile i se învârteau în creer ca 
într'un galop fantastic. Așteptă să mai 
strige odată crupierul și când acesta 
anunţă : „33. negru impair” — simți 
parcă o mirare că nu ieșise iarăşi 
17. Se depărtă de masă, șovăind ca un 
om beat, ţinând mâinile strâns lipite 
de buzunarele pline cu fise. Trecu pe la 
„cassă“, ca să le schimbe, apoi îşi luă 
dela garderobă, paltonul, pe care ucelaș 
băiat somnoros îl ajută să-l imbrace şi 
ieşi din Cazino. 

Făcu câţiva pași pe cheiu şi se așeză 
pe o bancă — pe aceeași bancă pe care 
șezuse femeia trimisă de providenţă. 

Nu mai ploua şi marea se mai poto- 
lise puţin. De după nouri, apăruseră 
câteva stele care clipoceau, stinghere, 
în întunerec. 

Mai târziu, n'ar fi putut spune cât a 
stat acolo: o oră, două, mai mult poate. 
Dormise sau fusese treaz? Nu-și mai 
amintea nimic. Atât doar ştia că a- 
tunci, când Sa trezit din toropeala a- 





Demn i Za 





ceea, vecină cu moartea, se făcuse ziuă. 
Marea era acum liniștită și în lumina 
nehotărită a dimineţii, valurile păreau 
cenușii, 

Departe, spre răsărit, văzduhul se 
înroşise, Avea să răsară soarele. Radu 
se ridică depe bancă şi-şi întinse tru- 
pul înțepenit. „Banii' fu primul lui 
gând şi speriat își pipăi buzunarele. Dar 
banii erau acolo: hârtii multe şi mone- 
de grele. Erau mai multe decât ar îi 
sperat vreodată să aibă. Iși strânse la 
piept, paltonul şi zâmbind fericit, porni 
cu paşi mari spre oraș. „Trebuia să dea 
înapoi, numidecât, banii necunoscutei, 
banii pe cari îi luase aseară... Îi luase 
sau îi furase? Bine înţeles că nu se 
gândise nici un moment să nu-i înapo- 
ieze,, dar dacă pierdea? Ei bine, atunci 
ar fi murit și el. Ei, și? asta parcă 
schimba situaţia ? Banii tot furaţi e- 
rau”. Radu se opri o clipă și, dându-și 
pălăria mai pe ceafă, își șterse cu dosul 
palmei nădușeala ce-i izvora de pe 
frunte, 

Ce rost mai aveau gândurile acestea, 
acum ? ]i va da înapoi femeii toți 
banii și îi va mai da dela el încă pe 
atâta. 

Grăbi paşii și peste câteva minute 
îu dinaintea casei dărăpănate cu porţi 
mari de lemn. Pe tăbliţa ruginită, nu- 
mărul apărea acum clar, scris cu vop- 
sea roşie, de o mână nedibace: un l 
mare şi un ? mai mic. Intră în curte şi 
începu să urce scările de lemn putrede, 
care trosneau îngrozitor la fiecare pas. 
O pisică neagră îi ţâșni în faţă, făcân-: 
du-l să tresară. Dar ovare ce era lumea 
acea adunată pe coridor ? Ce s'o fi în- 
tâmplat ? 

O bătrânică încovoiată ca o cârjă, 
şedea rnai la o parte şi privea împre- 
jur, cu ochii speriaţi. Radu se apropie 
de ea. 

— „Dar ce s'a întâmplat, mătuşico?” 

— „Apăi sa spânzurat, săraca. 

— „Sa spânzurat ? Cine sa spân- 
zurat ? 

— „O femeie, dom'le dragă. Că-și 
strânsese și ea sărăcuţa câţiva gologani 
să poată pleca la maică-sa, în Polonia 
și i-a furat as'noapte un golan. Trăs- 
ni-l-ar Dumnezeu să-l trăsnească, Lă 
cică era un boer, boeri-l-ar Scaraoşli 
pe lumea cealaltă ! A lăsat, sărmănica, 
o scrisoare. Dacă vreţi, puteţi să intraţi 
că e domnu comisar înăuntru. 


Radu nu mai ascultă sporovăiala bă- 
trânei. Gâtlejul i se uscase ca după 
febră, urechile îi ţiuiau și simţea 
sângele svâcnindu-i vijelios, în tâmple. 
Impleticindu-se, scobori treptele şi ieși 
în stradă. Se opri puţin şi rezemat de 
poarta mare, de lemn, căulă să-și li- 
niştească bătăile nebunești ale inimii. 
Incolo, spre stânga, la capătul străzii, 
se vedea marea, care acum, în bătaia 
razelor soarelui, era albastră — de un 
albastru splendid, de safir. Un vânt căl- 
duț aducea dinspre pori miros sărat și 
aspru. Avea să fie o zi minunată. De 
după un colț apăru deodată o femeie 
sdrențăroasă, cu un copil în braţe, 
Când ajunse la dreptul lui Radu, se 
opri să ceară ceva de pomană. Acesta 
tresări şi o privi mirat, ca şi cum sar 
fi deşteptat dintr'un vis, într'un loc ne- 
cunoscut. Scotocindu-se, repede, prin 
buzunare, scoase un pumn de monede 
şi de hârtii de bancă şi i le dădu. Cer- 
șetoarea îi privi o clipă înmărmurită, 
apoi vru să zică ceva dar Radu îi în- 
toarse spatele şi se depărtă. Undeva, la 
o biserică, porni să sune clopotele. A- 
tunci femeia se întoarse spre răsărit — 
într'acolo de unde soarele îşi trimite a- 
cum razele calde — şi cu mâna plină 
de bani îşi făcu cruce. 


28 Mai 1938 





C itim: 


"„Stagiunea Teatrului Naţional se 
închide în seara de Duminică, 29 Mai“. 


La un sfârşit de stagiune a primei 
scene românești, şar cuveni — veţi 
spune de bună seamă — să ne arun- 


căm privirile înapoi pentru a îmbră- 
țișa holdele cu rod, terenurile artei 
dramatice muncite cu râvnă, belșugul 
însfârșit al rezultatelor culese. 

Ne-am propus să o facem, nu firește 
fără a ne înarma cu un binoclu. 
Şi recunoaştem că am greșit. 
Am greșit, trebue să precizăm, 

strumentul. 


in- 


Activitatea teatrală dela noi plutind 
în cel mai bun caz în nori (fiindcă de 
viziuni conforme unui progres real, 
sau de înfăptuiri demne de admiraţie, 





Poşta redacţiei 


D. AL, P. B. COHULEANU. — Vă Tăs- 
pundem la acest „psiodonim“ așa cum 
aţi dorit, nu insă tocmai cum veţi îi dorit. 

Colaborarea d-voastră nu poate fi ac- 
ceptată cu asemenea versuri: 

„Erai micuță în vremea aia 
O biată humă (2) în coajă verde 
Gândul, îţi zbura, ca ploaia 
La vârsta ta cum lumea crede“, 

E incă departe vremea dia când — 
versurile d-voastră vor putea fi inserate 
intro revistă literară. 


AUREL CHERLEA., — „Imi permit, scrieți 
d-voastră, cu puțina mea însemnătate (de 
te atâta modestie?) să vă, rog ca alăturată 
poezie „Vagul' cu totul originală (lucrul 
se dovedeşte — din păcate — a îi cu totul 
exact) pe care, dacă o veţi găsi de cuviinţă 
bună, să mi-o publicaţi şi mie... 

Dacă ar degaja vreo însemnătate 
permit să vă mai trimit succesiv“. 

Mai trimiteţi succesiv. Sar putea ca alte 


imi 


versuri dintre cele — să zicem — poste- 
rioare să degajeze insemnătate. Vagul nu 
prea degajă: 

„Inform 


Pe-o pernă dorm 

Geana umedă, debilă 

S'a inchis dormind copilă, 

Visuri vagi prin cap incerte-mi trec. 
Sumbru chipuri mă'afioară 

Simt că mă'năbuş şi mă 'nes, 

Și co mână mă omoară 

Tresar 

Un vis bizar“. 

Un sfat: nu vă recitiţi versurile. 
putea s' aveţi coşmaruri mai fioroase, 


EMIL DEM. RUSU. — „Poiana licuri- 
tior“ promite. Mai trimiteţi. 


Sar 


D-NA FAVORITA ROMANESCU. — 'Tri- 
miteţi-ne ceva fără caracter ocazional 
versuri care să nu aibă nevoie a fi de- 
clamate. Primim cu plăcere. 


TEOFIL ALBATROS, — „iar prin raf- 
turile circumvoluțiunilor gânduri negre 
imi vin ca nişte torente mânate de tai- 


tunul distrugător şi sălbatic al vieţii, 
Intins pe patul nenororirii mi se perindă 
prin minte, furtuni de coşmar şi ultimele 
clipe ale nenorocirii .... Firul gângurilor 
îmi e curmat de besna de moarte adusă 
pe aripile vântului haotic, ce-mi lovește 
tenuporar în timpan şi care mă obsedă ca 
0 părere de rău“. 

„Torentele de gânduri“ ce vă vin „prin 
rafturile  circumwvoluţiunilor cerebrale“ 
mânate de taifunul distrugător al vieţii” 
canalizaţi-le spre altă destinaţie decât o 
tevistă literară. 

„Temporar“ e cel mai bun lucru ce pu- 
leți face. 


SANDU RUSSU-SARU. —  „Picăturile 


de otravă“ au duh. Continuaţi. Se vor Du- 
dlica unele, ' Sa, 
PAUL ȘTEFANOVICI. — „Fragment“ e 


plin de duioşie. Aveţi calităţi literare. 
pa veți a ii lepădaţi unele trivia- 

1 Serisul d-voastră va fi demn să vadă 
bmima tiparului. peaă 


Ve IVANESCU. — Versificați cu uşu- 

rs pc sli cât mai mult și revedeţi-vă 
Sui. Foarte curând vă veţi vedea ver- 

surile tipărite, ” ate 


Eau iv ce pă — Versurile d-voastră 
a de retorism. Feriţi-vă i 
ocazională, îs A "0 DECAN 


MATEI BATRANU. — Aveţi imagini fru- 
moase și versuri muzicale. Mai trimiteţi. 


P. P. TĂTARU. — Mai aşteptăm şi 
“ £ Ş şi alte 
poezii. „Drum“ ne-a plăcut mult, 


VICTOR BALANESCY. — SE 

îi publicaţă, as 0E. A poate 
„La umbră să ascult un cor 
De nații pădurene“ (1), 


UNIVERSUL LITERAR 





CRONICA DRAMATIC 


" de CICERONE THEODORESCU 


La închiderea stagiunii Teatrului Naţional 


şi nici chip de vreo greşală nu este. 


n'a putut din păcate să fie vorba) ar fi 
fost mai indicat telescopul. 

Şi încă... De pe terasa Cercului Mi- 
litar, de pildă cu telescopul care stă 
'ntr'un picior, visând ca dulcele coco- 
stâre meditativ al lui Alecsandri, tot 


mai poţi vedea ceva. 

Poate nu luna şi poate nu inelele lui 
Saturn, în orice caz însă limbile ceasu- 
lui ciclopie de pe frontispiciul hotelu- 
lui Bulevard se văd destul de limpede... 


C, un ce profit, în cazul de mai sus, 
vreasăzică, tot te mai alegi. 

La ce ne-ar îi slujit (iată-ne ușor şi 
repede consolați. nu ?) fie şi un iele- 
scop „pentru urmărirea activităţii mai 
de grabă cenușii decât strălucitoare 
(negativ, cum arătarăm: mai de grabă 
igrasie de nori ameţiţi, decât lumină 
de astre neuitate) a Teatrului Naţional 
în decursul ăstui an? 

Anul cu pricina, stagiunea 1937-35, 
se închee așa cum S'ar încheea cineva 
-— trumușşel de tot, tacticos şi de modă 
veche —. la nasturii dela redingotă, 
înclinându-se delicat din șale, amabil, 








zâmbitor, ferice și fără a face nimănui, 
nici prea mare bucurie, nici prea mare 
supărare, foarte dispus să dispară ne- 
lăsând motive de vorbă sau cumva de 
regrete, foarte... „englezește“ și de-o 
perfectă discrețiune! 


CL] 
D.. pentru a păstra fiecărui lucru 
genul său — asta și în sensul grama- 
tical — nu vom zice, iarăș, despre ră- 


posata stagiune (Dumnezeu s'o erte, că 
dacă nici El n'o va face, apoi specta- 
torilor — deh! — ce să le mai pre- 
tindem ?) urmând pilda lui Odobeszu : 

De e curcă 

Ce se 'ncurcă 

In revărsatul zorilor 

In calea vânătorilor... 

Nu vom zice din două motive. 

Mai întâiu pentrucă noi, cum ne-a 
plăcut s'o spunem şi în alte rânduri, 
nu suntem vânători mai altcum decât 
Odobescu, şi pe urmă pentrucă însăși 
zisa stagiune ne sugerează, dacă e vor- 
ba să-i căutăm asemănări în neamul 
păsăresc. mai repede bibilica sau gâsca, 
decât curca. 

Dacă ne vom fi gânâit şi la aceasta 
din urmă, faptul se datorește negreșit 
numai înfățișării ei, la fel de piă- 
pândă... 


$; mai la urma urmei de ce nu am 
spune-o pe şleau ? 

In sensul contabilicesc, putem vorbi 
pe bună dreptate de o închidere a sta- 
giunii Teatrului Naţional. 

Faptul este cu strictețe exact. 

In sensul artisţic însă, n'ar îi o gen- 
tilă — numai — balivernă, prefenţia 
de a vorbi și de un bilanţ al stagiunii? 

Ni se pare că îndoială nu mai încape 





Prima noastră scenă (şi e locul să 
reamintim că îi zicem cum i se zice; 
„prima noastră scenă“... fiind în cele 
ce scriem despre dânsa, de fapt un 
citat căruia în mod corect musai ar fi 
să-i punem ghilimele!) n'a îmbogăţit 
şi n'a sărăcit, n'a ajutat şi n'a umilit 
mai mult decât era, n'a stimulat şi na 
dat înapoi peste ce dăduse până acum, 
viața teatrală românească, 

Anul 1937—38 al Teatrului Naţional 
Sa scurs monoton, — fără să-și simtă 
tristeţea, fără să-și schimbe un mili- 
metru din matca tăiată oblu, — ca o 
suprafață netulburată, de apă .de șes. 


I-: de ce nu avem curajul („cu 
raj“, în româneasca ţăranului  însem- 
nează inimă, îndemn) de a aminti, de 
a menţiona, de a cataloga, de a expri- 
ma... deziderate, de a releva realizări, 
de a sublinia erori. 

Nu ni se pare, această nobilă și feri- 
cită treabă, de nici o specială lipsă. 

Şi nici nu ne găsim covârșiți de vre- 
un deosebit sentiment de răspundere, 
sau de datorie  neîmplinită, sau de 
absenţă nemotivată, 

„lar dacă este vreo absenţă în ade- 
văr, apoi mai ales motivată este! 


A naar „stagiunea  'Teatrului  Na- 
țional se închide în seara de Duminică, 
29 Mai. Şi gata? 

Am tras cortina de fier, cu sgomot 
de prăvălie la ora de după amurg, am 
oblonit dreptunghiul —  pasă-mi-te 
magic — al scenei, am răsuflat ușurați 
și ne plimbăm de aci înainte pe Calca 
Victoriei sau ne pregătim de cecace se 
chiamă la noi „un voiaj de studii 
(dragă...) în străinăţate?“ 





LOCALISM CREATOR 


Problema culturii regionale e deosebit 
de importantă, fiindcă din acest focar 
care este provincia, se creiază un mediu 
de înalte preocupări literare. Localis- 
mul creator este deviza cu care au por- 
nit scriitorii și literații din orașul atâ- 
tor strălucite tradiţii culturale : Sibiul. 
„E vorba anume de ilustrarea prin noui 
fapte, a activităţii creatoare a provin- 
ciei și implicit de o temerară luptă 
împotriva perimatei concepţii ce a so- 
cotit atâta vreme provincia drept un 
țintirim al valorilor culturale“. Astfel 
vorbea profesorul Al. Dima, președin- 
tele scriitorilor sibieni, într'o  confe- 
rință. Au pornit scriitorii sibieni la 
muncă, spre a reînvia filonul de esen- 
ță pură al Ardealului tânăr, Din rle- 
mentele ce lucrau mai înainte disparat 
Sa constituit acum gruparea intelectu- 
ală „Thesis“, care se străduiește să re- 
învie localismul creator și prin care se 
sădesc năzuințele spirituale ale unei ge- 
nerații veșnic stăpânită de bogăţia va- 
lorilor culturale, 

Cu mult înainte, regretatul Octavian 
Goga, în „Fragmente  autobiogralice: 
scria că literatura trebue să izbucnească 
local, vulcanic, din rărunchii unui pv- 
por, căci numai atunci își are valcarea 
ei. Iată dece justificările d-lui prof. Al. 
Dima asupra localismului creator sunt 
cu totul întemeiate. Căci sufletul arda- 
lean ce se desvoltă pe aripa etnicului 
este în scădere în fața puternicei o- 
fensive a spiritului minoritar. Deaceea, 
localismul creator trebue să opună a- 
cestur năzuinţe minoritare, opere posi- 
tive ale spiritului nostru naţional. D. 
Ioan Chinezu, într'un interesant studiu 
intitulat „Aspecte din literatura ma- 
ghiară-ardeleană“, spune că o învio- 
rare, o creștere cantitativă și calitativă 
a producției literare minoritare, se re- 
marcă în mod evident. Societăţi şi gru- 
puri literare încep să aibă o viață mai 
intensă ; numai dela 1918 încoace, s'au 
întemeiat, în răstimp de 5 ani, 243 pu- 
blicaţii noui, iar viaţa  zevistelor ma- 
ghiare, cu toate oscilările, a cunoscut 
un avânt deosebit. Apoi, trebue să mai 
ținem seamă, că în Ardeal, mişcarea li- 
terară a sașilor este foarte bine orga- 
nizată, iar revista „Klingsor“ a cărei 
activitate este bine cunoscută, în decurs 
de 16 ani a avut o fructuoasă activi- 
tate ce sa răspândit până în Germa- 
nia și a realizat la noi în ţară, acea 
faimoasă „Deutsche Buchgilde in Ru- 
mânien'“, 


In faţa acestei ofensive de creaţie 
culturală minoritară, localismul creator 
al intelectualităţii ardelene este piedes- 
talul unei trainice afirmări româneşti. 
Iar dinamica autohtonismului nu tre- 
bue să se sprijine numai pe argumente 
istorice în Ardeal, ci trebuie să se le- 
gitimeze şi printr'o creaţie spirituală 
manifestată în ciclu românesc, în feno- 
men naţional organizat. 

Localismul creator care a dat naştere 
grupării intelectuale „Thesis“ destășoa- 
ră o remarcabilă activitate, 

Din sânul acestei grupări fac parte 


CONU 





numeroase talente afirmate sau pline 
de făgăduinţi ale literaturii contempo- 
rane şi de mai târziu. In mijlocul a- 
cestui cenaclu literar îşi desfășoară 
activitatea : Al. Dima, Emil Cioran, 
Pimen Constantinescu, dr. Popescu Si- 
biu, Licu Pop, Mircea Alexiu, Ionel 
Neamtzu, Paul Constant, Lucian Bolo- 
ga, lulian Dumitru, Giuseppe Cifarelli, 
G. Fonea, C. Medrea, Ecaterina Săndu- 
lescu, îndrumați de personalitatea co- 
vârşitoare a venerabilului scriitor arde- 


lean Horia Petra Petrescu. 
NICOLAE CIUCEANU 


ERE e pe fa 


NICU 





(Urmare din pag. 4-a) 


paragina şi caprele arendașului. Mama, 
când a cumpărat moșia, a găsit-o aren- 
dată unui evreu şi a trebuit să respecte 
contractul de arendă încheiat de fostul 
proprietar. 

Bâtrâna Iulia se războia aproape zilnic 
cu arendaşul când vedea caprele lui în 
grădină, când vedea că ţine viței în o- 
daea „portarului“, sau că a făcut găi- 
nărie în vreuna din încăperile conacu- 
lui şi îl ameninţa cu mânia de dincolo 
de mormânt a lui „conu Nicu“. 

Iulia — de sigur — nu ştia de altcine- 
va decât de „conu Nicu“, dar chiar bă- 
trânii din sat, deşi văzuseră perindân- 
du-se afâţia proprietari la stăpânirea 
moșiei, nu pomeneau decât tot de „conu 
Nicu'. 

Fiecare loc, fiecare acaret le răsco- 
leau aduceri aminte din vremea de de- 
mult „când era conu Nicu“. 

Deşi conu Nicu nu mai cra de mult, 
deşi moşia trecuse de-atunci prin atâ- 
tea mâini, țăranii nu pomeneau decât 
numai de „conu Nicu“, Duhul lui „conu 
Nicu“ plutea, după atâta vreme, peste 
lucruri şi peste locuri. 

— Când era conu Nicu... 


Iaca, așa l-am cunoscut pe conu Ni- 
cu ; din gura lumii. În copilărie dadaca 
îmi tot spunea de conu Nicu; mai târ- 
ziu, la moșie, oamenii și locurile iarăş 
vorbeau de „conu Nicu'. Mi-a fost dat 
să aud mereu de el şi să trăesc în aca- 
returile lui dela țară care, astăzi, sunt 
ale mele. Grajdurile cele mari, pivnițele 
cele grozave, foișorul de pe movila din 
grădină (pe tăbliile căruia s'au iscălit 


Vasile Alexandri, Mihai! Eminescu, Eu- 
gen Ventura, P. P. Carp, Gh. Volenti 
ș. a.) copacii bătrâni cari au mai rămas 
în viaţă îmi aduc mereu aminte despre 
conu Nicu. Aceeași ciudată vrere a des- 
tinului a voit ca și la Iași să locuiesc, 
cei din urmă opt ani până la moartea 
mamei, în casa de pe strada Română 
care a fost a lui. Şi casa lui din Iaşi 
avea ziduri groase, pivnițe mari cu cot- 
loane de catacombă, grădină cu movilă 
de pămâni și kiosk, grajduri temeinice 
şi șuri, și remize — ca la ţară. Se cu- 
rioștea că au fost ale lui conu Nicu. 
Dar nici casa din laşi — în care am 
locuit — nu mai era de mult a lui... 
Multă vreme nu știusem cum era la 
față acel „conu Nicu' despre care tot 
auzisem și pe care imaginația mea, din 
copilărie, mi-l înfățișa, după povestirile 
luliei și ale sătenilor de ia Buhăeșşti. 
Intr'o zi, din întâmplare, l-am văzut. 
Faţă uscată, aspră, și căutătură în- 
cruntată. Privea fioros cu o pereche de 
ochi sfredelitori din portretul atârnat 
în sala Prefecturii din Vaslui — unde 
sunt portretele tuturor foştilor prefecţi. 
il ştiusem pe conu Nicu mare vână- 
tor şi mare ctitor de acarsturi, dar nu 
știusem că a fost şi prefect de Vaslui... 
Iar chipul lui din sala Prefecturii mi-a 
confirmat spusa lumii că „era conu Nicu 
om aprig la fire şi iute la mânie“. 
Abia acum am aflat că mormântul 
lui, părăsit și înstrăinat, se află la Ză- 
podeni, în ţinutul Vaslui, unde a avut 
moșie. 
TH, RÂŞCANU 


| 





Cam aşa ceva. 
Regisori, actori, piese, decoruri, ma- 


șiniști, iau — până la data când vor 
începe repetițiile pentru stagiunea 
viitoare — pe loc repaos. 


Vom ceti magazine franțuzești ilus- 
trate, vom povesti (unic exerciţiu pen- 
tru spălarea creerului) anecdote sa- 
vant ardeiate, vom trece după sucee- 
scle scenei la succesele de vestimenta- 
ție estivală și ne vom hodini din bel- 








Șug, generos, mulţumiţi, cu convinge- 
rea de neclinţit a celor siguri de meri- 
tele și de steaua lor. 





ION MINULESCU: 
Recital de versuri 


In recitalurile de versuri găsim ade- 
sea cunoştinţe vechi, Primim alte ori 
îndemn de a cerceta opere care prin 
cine ştie ce împrejurare ne-au râmas 
neștiute, 

Când cel ce recită este vreun actor 
cu sensibiliţate atot-cuprinzătoare ne 
verificăm propria noastră putere de 
simpatie, de Einfiihlung în acest. cosmos 
care este v poesie de câteva strole. 
Adeseori versurile capătă aspecte noui, 
îngroşându-se liniile pe care poetul a- 
bia le-a schiţat. 

lar când poetul însuși și le recită, a- 
vem prilejul de a privi în sufletul lui, 
aflând partea din operă care îi este 
mai dragă, pe care o socotește mai ca- 
racteristică sau mai aptă de a-l pune 
într'o mai bună lumină în fața publi- 
cului. 

De aceea de fiecare dată comentăm 
acest gen de manifestări și am voi să 
ne convingem cititorii să le urmărească. 
Sperăm că odată şi odată ele vor depăşi 
ctapa aceasta de producţii la microton, 
etapă pe care am numit-o de propagan- 
dă, de câştigare de nevifiţi și că iubitorii 
de poezii se vor putea strânge la un loc 
pentru a-şi asculta poeţii favoriţi în di- 
ferite înterpretări. 

Sunt şi greutăţi de organizare: timpul 
scurt, cel mult douăzeci de minute, în 
care pot fi prezentate abia câteva poc- 
zii. Şi parcă nu din dragostea pe care 
o are cineva din direcția programelor 
sunt date, ci pentru alte considerente. 
Căci altfel nu ne putem explica marile 
intervale dintre ele. Inaintea celui de 
care vorbim astăzi a mai fost unul a- 
cum o lună și ceva, un timp cam prea 
lung. 

În cadrul acesta așa dar, continuând 
seria poeţilor moderni, după lon Pillat, 
Lucian Blagu, Demostene Botez, Otilia 
Cazimir, și-a prezentat d. Ion Minule- 
scu câteva poezii, 

Domniei sale i se aplică nespus de 
bine acea caracterizare a poesiei mo- 
derne ca plantă de seră. Culoarea pe 
care a îndrăgit-o și în care a devenit 
un virtuos este nostalgia pentru țara 
de dincolo de orizont, o nostalgie adân- 
că de hamal în port, care între două 
schimburi privește corăbiile înaintând 
spre insula enigmă, țara parfumurilor 
şi a cadânelor. 

In atmosfera aceasta, irealul unci 
ropţi cu lună poate căpăta contur poe- 
tic. Dar poetul prin acest ochian pe 
care vânzându-i-l bătrânul a uitat să-i 
spună că numai peste mare trebue să 
privească, priveşte şi bietele manifes- 
tări ale elementelor pe meleagurile 
nvastre. Iar cititorul are impresia de 
manierism, impresie cu care nu poate 
coexista plăcerea artistică. A fost cazul 
cu poeziile „Strofe pentru ploaie“ și 
„Rurală”. 

In schimb „Insula enigmă“ împline- 
știe condiţiile unei bucăţi reușite. 

D. Ion Minulescu a recitat întocmai 
cum mi-am închipuit că trebuesc citite 
poesiile domniei sale. Realizând prin 
prelungirea, infimă de altfel, a silabe- 
lor accentuate, coloarea exotică. 

MIRCEA BĂRBULESCU 





E a 
m 








UNIVERSUL LITERAR 





28 Mai 1938 





CRONICA MĂRUNTĂ 


Incepând cu numărul viitor, 
publica în paginile revistei noastre cale 
mai bune lucrări premiate la concursu- 
rile 'Tinerimii române, 


DOAMNA 


Severa Sihleanu a tipărit recent la 
„Cartea Românească” volumul „Note 
şi desminţiri asupra amintirilor doam- 
nei Sabina Cantacuzino”, 

Volumul doamnei Sihleanu aduce o 
serie de precizări necesare tuturor ace- 
lora ce vor să cunoască în adevărata 
lumină, activitatea doamnei Sihleanu, 
care numără multe servicii aduse cul- 
turii române. 

Scrisă într'un stil ce denotă o tine- 
reţe spirituală puţin bănuită, cartea 
d-nei Severa Sihleanu cere un popas 
mai îndelungat. 


PARAZIȚII TACÂMULUI 


romanul d-lor M. Toneghin și Al. 
Bilciurescu este menit unui deosebi! 
succes, 

Cei trei muschetari, eroi ai romanu- 
hui — cari, ca toți muschetarii ce se 
respectă sunt patru — duc o viață de 
boemi plăcută şi lor și cititorilor. 

Sandu Vălaru, avocat grav şi cel mai 
abil dintre „cei patru”; Lulu Zadig, 
iul care reușește să speculeze cu egală 
rentabilitate pasiunea unei june mame 
vitrege pentru pintenii ofițerești ca şi 
aceea a unui taţă ceva mai copt pentru 
o artistă „in spe“, Zeița; Bob Calistrat 
poet şi ziarist şi Pompi, mâncău de 
frunte şi artist fără roluri sunt cele pa- 
tru ilustre figuri ale veselei companii 
care ştie să înfrunte cu optimism greu- 
tăţile vieţii. „Principiul” celor patru 
este că banii nu trebuesc aruncați în 
niciun caz pe chirie, ceea ce nu convine 
tocmai gazdelor succesive şi numeroase, 

Toate trucurile aducătoare de golo- 
gani, până la șterpelirea unui căţel dela 
o proprietară iubitoare, pentru a obţine 
recompensa de cinci mii de lei oferită 
aducătorului, sunt folosite de membrii 
acestei asociaţii cari, până la urmă — 
folosind naivitatea unui înalt funcțio- 
nar de Stat — reuşesc să-și asigure și 
hrana zilnică, devenind paraziți ai ta- 
câmului respectivului domn Morfeu 
Popescu-Frunziș. 

In cartea d-lor Toneghin și Bilciu- 
rescu abundă situațiile comice, cari fac 
lectura agreabilă și silesc cititorul să 
nu lase cartea din mână, odată înce- 
pută. 


INTR'UNUL 


din numele noastre anterioare am 
scris despre broşura d-lui prof. Pimen 
Constantinescu, „Li'infinito di Leo- 
pardi în romeno”. 

Cu acest prilej s'a strecurat, din vina 
culegătorului, o eroare capitală pe ca- 
re d. Pimen Constantinescu a avut bu- 
năvoinţa să ne-o semnaleze. Sa putut 
citi anume în cronica despre care po- 
meniin că traducerea d-lui Ai. Iacobes- 
cu este „dintre cele mai reuşite” când 
de fapt noi scrisesem —- după cum a- 
firma d. Pimen Constantinescu — că 





obs, modesvăj destul să zâmbesti 


O, 


TIP. ZIARULUI! „UNIVERSUL“, BU CUREŞTI, 


este printre cele mai puţin reuşite („tra 
le meno reuscite”, op. cit. p. 8). Omi- 
țându-se cuvântul puţin, omisiune care 
ne fiind observată de noi la corectură, 
lucrul a apărut tocmai pe dos de cum 
trebuia. 

Facem această rectificare pentru că 
ea este cu atât mai necesară, cu cât 
nu e vorba de o opinie a noastră ci de a- 
ceea a unui specialist în materie. 


RECENT 


au apărut de sub teascurile „Cărţii 
Românești” în seria C. a colecţiei Cu- 
noştințe folositoare (No. 70 şi 71) două 
monografii asupra lui George Enescu 
şi Dr. C. 1. Istrati. 

Dacă asupra aceleia privitoare la ma- 
rele nostru muzician nu avem prea 
multe de spus, scurta biografie a d-ru- 
lui Istraţi datorită d-lui Constantin Ki- 
rițescu este o lucrare al cărei singur 
detect este că nu are decât treizeci și 
două de pagini. 

Figura doctorului Istrati trebuia să 
fie evocată atât pentru meritele ştiin- 
tifice cât şi pentru activitatea lui de ani- 
mator, Am recitit, cu prilejul comemo- 
rării pictorului Grigorescu, articolul 
„Doi luceleri“, publicat de doctorul 
Istraţi în Almanahul Minervei pe anul 
1908. Cei „doi luceleri” sunt Grigores- 
cu și Hașdeu. 

Puţine prilejuri am avut în viață să 








întâlnim rânduri atât de înţelegătoare 
și însufleţite ca acelea semnate de doc- 
torul Istrati. 


DOMNUL 


Petru Șerbănescu a cărui vigoare 
epică, cititorii noștri o pot aprecia din 
nuvela „Bani norocoși' pe care o pu- 
blicăm în numărul de tîață, are sub 
tipar în editura librăriei Montaureanu 
un roman care va face senzaţia aces- 
tui sezon literar, 


GORILA 


romanul d-lui Liviu Rebreanu pe 
care publicul îl așteaptă cu o nerăb- 
dare egală numai cu insistența cu care 
editura îi anunţă apariţia, va vedea 
— în fine — lumina tiparului de ziua 


cărții. 

Gorila va fi un roman... frumos. 
„AVENTUROASA 

viață a lui Despot-Vodă“ publicată 


de d. Romulus Seișanu în editura ,„,Cu- 
getarea“ aduce odată cu noutatea ge- 
nului „vieții romanțate“ în literatura 
noastră, o bogată şi serioasă informaţie 
istorică. 

Sunt o seamă de lucruri, în special 
în legătură cu viața de student a voe- 
vodului român, pe care puțini le vor 
fi ştiut, 


Cartea d-lui Șeișanu are  incontes- 





tabile calităţi literare pe care spațiul 
nu ne îngădue decât să le semnalăm. 


FĂRĂ 


să fie dintre cărţile a căror apriție 
a stârnit entuziasm și aprinse discuţii 
„Măria sa cetățeanul“, cartea d-lui 
Tim. Pleșea este un document de va- 
loare indiscutabilă pentru viaţa  po- 
ltică de tristă memorie, care sa  în- 
cheiat acum câteva luni. 

La valoarea sa de document se a- 
daugă sinceritatea și claritatea scri- 
sului d-lui Pleşea. 


TOT 
editura „Cugetarea“ a mai tipărit 
pentru început de vacanță romanul 


„Meduza“ ai Sărmanului Klopstock. 

Faţă de „Feciorul lui nenea Tache 
vameșul'“,  „Meduza“ este o excepţie 
dela legile progresului. 


RETIPĂRIREA 


Iliadei era o necesitate  imperioasă. 
Traducerea d-lui profesor Murnu este 
— după cum am mai scris — una din- 
tre cele mai perfecte versiuni pe care 
Iliada le-a cunoscut în limbile mo- 
derne. Valoarea acestei traduceri de- 
pășește cu mult pe aceea a operelor 
originale tipărite la noi în ultimii ani. 





CHESIII... 


Tot din marea cuşcă a societăţii, ză- 
brelită cu drugii elastici ai prejudecă- 
ților „face parte şi omul „lasă-mă să te 
las” pe care lam semnalat la sfârşitul 
„chestiei” trecute. 

In marea frescă a caracterelor de 
care ne ocupăm aci, printre răutăţi și 
aluzii mai mult sau mai puţin nevino- 
vate, trebue să plasăm la loc de cinste 
pe acest „homo îndolens” cu toate de- 
rivatele lui. 

Cetăţeanul „lasă-mă să te las” este 
prototipul individului care a corcit fleg- 
ma britanică, cu tembelismul  fatidic 
laţino-balcanic. El este acela pe care ni- 
mic nu-l zdruncină, nimic nu-l sgân- 
dără sau îl iuțeşte. Ii plac lucrurile 
luate de-a gata, şi dacă are obiceiul 
oriental al comentărilor şi interpretă- 
rilor celor mai subtile, nu trece nici- 
odată la fapte. 

Ca un discipol clandestin și îndepăr- 
tat al bătrânului și înăcritului Mon- 
taigne, are și el scepticismul lui. Nu- 
mai că dela formula distilată a gândi- 
torului francez, închegată atât de clar 
în simbolicul „que sais-je?”, el a ajuns 
la  dâmboviţeana expresie „și ce 
dacă?” 

Mâine, de exemplu, dacă se deslăn- 
țue un război, se întâmplă o catastro- 
fă sau cine știe ce urgie cerească se a- 
bate ca o măciucă peste capetele păcă- 
toase ale semnilor săi, „omul” nostru, 





STR. BREZOIANU, 23 





j 


atât timp cât prețioasa-i epidermă îi 
va fi bine ferită, va exclama cu cinism: 
„ei şi?.. mă lasă rece!..” 


Când acest personaj (bun doar de 


"închiriat ca să-ți desmorţești pumnii în 


el, în fiecare dimineaţă) e în faţa unui 
avânt, a unei energii incandescente, a 
unei realizări de mare nădejde, în vo- 
cabularul său lipsit de religia creaţiei 
şi a entuziasmului, va găsi doar câteva 
frânturi de fraze ca să-şi ilustreze con- 
sistența absentă a emanaţiilor sale ce- 
rebrale. Va spune tărăgănat şi agresiv, 
ridicând din sprâncene: „...e! și la ce 
bun?.. crezi c'o să iasă ceva? Fugi 
de-aici”, 

Acest vertebrat dizolvant, este ace- 
la care nărue toate nădejdile și spul- 
beră toate avânturile generoase. 

După ce-i explici cu elan zbuciumul 
care-ţi pulsează 'n suflet, îţi tae rece 
cuvântul cu replica sa montonă: „...și 
mă rog, la ce servește?”. 

Un alt apanaj al acestui cetățean 
pentru care nu există cinste, dreptate, 
misticismul sfânt al crucii sau credinţa 
vânjoasă în strălucirea vitoare a nea- 
mului tău, este şi acel al neîncrederii 
generale. 

Pentru el tuți sunt suspecți, corupți 
şi buni doar de bârfeală. Răspunsurile 
lui sunt întrebări şi îndemnurile lui, 
descurajări camuflate. 

In faţa unei iniţiative, 
cu întârziere spunându-i 


reacţionează 
întotdeauna 








prin colțul buzelor lăsate în jos: „.-și 
dacă n'o fi azi, ce-o să fie?” ca să ajun” 
gă la concluzia clasică şi stereotipă de: 
„mai las-o șefule!..” 

Omul „lasă-mă să te las” e în mod 
invariabil, gras, chel, cu guşe, şi pălă- 
ria pe ceafă. El ese în preajma prân- 
zului din bodegi cu scobitoarea ţinută 
molatec în dinţi și cu mâinile în sub- 
țiorile jiletcei veşnic descheiate. 

De spiritele prietenilor râde cu un 
sfert de gură, şi ca să le dizlove hazul, 
declară cu ifos să ştia „poanta” de mai 
înainte. 

In sfârșit, la birou te amână cu o 
săptămână ca să-ţi pue o simplă ştam- 
pilă pe o petiție, sau te lasă să aștepți 
un sfert de ceas în picioare în faţa lui, 
în timp ce este „ocupat” să-şi soarbă 
cafeaua cu sgomt. 

Acasă, obișnuitelor cicăleli conjugale 
le răspunde doar dând resemnat din u- 
meri şi când scandalul menajer ajunge 
la culme, începe să sforăe subit, apro- 
fundat în dulcea toropeală a unui 
somn ușor de după masă. 

Pe stradă, el merge totdeauna agale, 
şi dacă'l întâlnești, dialogul este veşnic 
acelaş: 

— Ce mai faci? 

— Ce să fac? 

— Ei, ce zici? 

— Ce ză zic? 


GRIGORE OLIMP IOAN 


D. CLAUDIU IONESCU 


autorul volumului „Suzana“ anunță 
pentru la toamnă apariția romanului 
„Suflete  chinuite“. Bănuim că nue 
vorba de lectorii domniei sale. 


SATELE 


romanul d-lui B. lordan obţine un 
succes apropiat celui înregistrat de 
„Ogio-San'“ lansat de aceeași editură. 

Calitățile epice ale d-lui B. Iordan 
sunt prea evidente spre a le mai su- 
blinia. 


DUPĂ 


numeroase invitații la vais, la lite- 
ratură  etc., etc., d. Ovid Caledoniu 
lansează în Porunca Vremii o „invitaţie 
la fantastic“. 

Tema pusă de d. Caledoniu este deo- 
sebit de interesantă. 


PESTE 


câteva zile, va apare în vitrina libră- 
riilor, într'o ediție de lux „Le Miroir 
d'Obsidiane“* poeme în limba franceză 
de Paul Lahovary. 


IN 


ultimul număr al revistei „,Gândi- 
rea“ d. Ștefan Baciu, autorul fragedelor 
„Poeme ale poetului tânăr“ publică un 
ciclu de versuri din care desprinde 
următoarele strofe din poesia intitulată 
Nimicnicie : 
Ce mic, ce gol mă văd alăturea de Tine 
Când uneori făptura în mine Ţi-o 

încheg 

Sunt ca o piatră arsă din ruine 
Un bolovan sgrunţos din Marele intreg 


Strigarea mea în șoapta Ta se duce 
Ca un isvor în gura largului ocean 
Şi mâna mea, vrând steaua s'o apuce 
Iși mişcă brânca, gravă, pe cadran. 


O FRAZĂ 


ca multe altele, poate ca toate cele- 
lalte, a unui contrate cronicar drama- 
tic etc., etc. : „Este drept că, — (obser- 
vaţi virgula şi linioara) cu toată 
repulsia pe care o manifestă unii dintre 
literaţii noștri faţă de scrierile pentru 
copii și tineret, — este drept, spunem, 
că i se cere creiatorului de literatură 
infantilă, (sublinierea este a noastră) o 
sumă de însușiri speciale“. 

„Dar tocmai pentru aceasta poeziile... 
nu trebuesc a fi lăsate pe seama unor 


nechemaţi străini de psihologia copilu- | 


lui şi de toate exigenţele acestei psi- 
hologii atât de complexe“. 

Tot de aceea — adăugăm noi — nu 
trebuesc a fi lăsate coloanele ziarelor 
pe mâna unor cronicari dramatici stră- 
ini de toate exigenţele scrisului româ- 
nesc, întrucâtva, literar. 

r. st. 










Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 44908 -938