Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0012

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL ” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscrisă *ub No. 163 Trib. Iifov 





„Lei 220 pe 1 an 
ABONAMENTE : „120 pe 6 luni 


TEUEFON; 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


3.30.10 


VAIVIEPSUL LIIIPAL 


ANUL XLVill e Nr. 12 
SAMBATA 25 MARTIE 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Vocaţia lui Mefistofeles 


de MIRCEA ELIADE 


 Comentatorii lui Faust au subliniat întotdeauna, ca un 
amemunt fundamental pentru înțelegerea gândirii goetheane, 
și totuși cu oarecare mirare, „curioasa indulgență” și chiar, 
după unii, „quasi simpatia” pe care o arată Dumnezeu lui 
Maeţisto. „Pe cei de felul tău nu i-am urât niciodată, mărturi- 
seste Domnul în faimosul pasaj din Prologul în Cer, adre- 
sându-se lui Metistotel. Dintre toate spiritele care neagă, bu- 
fonul (Schalk) e cel care mă plictiseșie mai puţin”, Simpatia 
aceasta divină față de un demon atâl de negator se sileşte 
30 justifice Goethe în versurile imediat următoare, „Activi- 
tatea omului prea lesne începe să tânjească; îndată ce-ar 
putea, omul n'ar mai face nimic. Deaceia, bucuros îi dau un 
iovarăș care să-l stimuleze, făcându-și astfel datoria de 
diavol”, 

N'a scăpat nimănui gravitatea acestor mărturisiri, Căci 
în niciuna din contesiunile creștine nu se întâlneşte o ase- 
menea indulgență a Creditorului față de demon. Indulgenţă 
care e coherent justificată de Goethe: „activitatea omului 
prea lesne începe să tânjească...", dar care, s'o recunoaștem, 
iși are şi un temeiu extra-rațional; s'ar putea vorbi de o sim- 
patie organică între Creator şi Metisto. Căci, e limpede, 
Domnul nu mărturiseşte că lenea și sterilitatea omului îl în- 
deamnă să dea acestuia un tovarăş dinamic și inventiv, E] 
recunoaște că face lucrul acesta bucuros: „Drum geb' ich 
gern ihm den Gesellen zu...” Evident, pe Creator nu-l poate 
șili nimic, nu-l poale nici măcar îndemna o anumită stare 
de lucruri (lenea omului, etc.), să intervină din nou în Crea- 
ție. Dumnezeu, chiar în concepția lui Goethe, e pe deplin li- 
ber. Dar, una este să hotărască în perfectă libertate un anu- 
mit lucru (bunăoară, tovărășia între om și demon) şi alta 
este să se bucure de hotărârea luată, așa cum mărturiseşte 
la începutul tragediei lui Faust. 


„Simpatia“ eşte, dealiiel, reciprocă. Mefisto, rămas sin- 
qur după ce se închide Cerul și se despart arhanghelii, se 
destăinuiește cu o egală sinceritate. „Din când în când văd 
bucuros pa bătrân, și mă feresc s'o rup cu El. E destul de 
drăguţ din partea unui mare Stăpân ca El să vorbească atât 
de omeneşte chiar cu Diavolul“, 


Von Zeit zu Zeit seh'ich den Alten gern... 

In versul acesta nu străbate numai ironia“ metistofelică, 
așa cum am îi înclinați a crede la prima vedere, E ceva mai 
mult decâ! zeflemea în mărturisirea lui Mefisto; este oare- 
care melancolie, și un foarte discret dor de a da ochii cu 
Creatorul. „Din când în când văd bucuros pe bătrân...” 
Aproape că s'ar putea vorbi de o simetrie obscură între 
mărturisirea Creatorului și a lui Mefisto. Căci, îndată ce 
recunoaște simpatia care îl atrage spre Stăpânul zidirii, Me- 
fisto se grăbește să și-o justifice printr'um raționament: „mă 
ieresc s'o rup cu El”... căci „e destul de drăguţ din partea unui 
mare Stăpân ca El să vorbească atât de omenește chiar cu 
Diavolul”, 

Nu e nevoie să fii un dibaciu comentator al lui Goethe 
ca să-ți dai seama că poetul a fixat cu multă grijă, în acest 
Prolog în Cer, poziţia „spiritului care neagă” iață de Crea- 
ior, Că, așa dar, niciunul din aceste versuri nu cuprinde 
cuvinte întâmplătoare. Și, dacă acel germ („bucuros“) este 
pronunțat odată de Creator și odată de Mefisto, simetria a- 
ceasta își are un sens adânc. O sinpatie reciprocă leagă pe 
Creator de buifonul care neagă. lar melancolia pe care o pu- 
tem descifra în cuvintele finale ale lui Mefisto, se referă iără 
îndoială la timpul îndelung care trebuie să se scurgă până 
ce se va afla din nou în prezența Creatorului. Von Zeii zu 
sit... Uneori, așa dar, Mefisto e primit de Stăpânul lumii. Nu 
străbate oare în acest vers goethean — von Zeit zi Zeit... — 
amintirea turbure a unui ritm cosmic, în care Binele şi Răul 
coincid un moment ca apoi să se despariă din nou, despi- 
cate în două extreme? Nu am îi îndrituiți să vedem în sim- 
patia dintre Creator şi Mefisto ceva mai mult decât concep- 
ţia demonică a acțiunei și creației umane, așa cum a formu- 
lat-o Goethe, să vedem anume: ideia tradițională, universal 
răspândită, a „coincidenţei contrariilor”, a contopirii dintre 
Fiinţă şi Netiinţă, a „totalizări” realului? Notele de faţă își 
propun să îndestuleze, între altele, și asemenea întrebări, 
care depășesc exegeza tragediei faustiene și își găsesc lo- 
cul în speculaţia metafizică, 

Evident, în opera lui Goethe „simpatia“ între Creator și 
demon are un tâlc bine precizat, E sufiicent să deschidem 
un bun comeniar al lui Faust ca să găsim din belșug texte 
lămuritoare, culese din întreaga operă a poetului. Mefisto 
e demonul care opreşte pe loc, şi oprind, stimulează, Răul e 
necesar, s'a spus de atâtea ori, căci provoacă binele, In- 
tocmai ca eroarea, căreia Goethe îi acordă virtuți stimula- 
toare: „Dacă nu greșești, nu vei dobândi înțelegerea” (Wenn 
du nicht irrst, kommst du nicht zu Verstand) spune Metisto 
lui Homunculus (vers 7847). „Contradicţia e ceeace ne face 
productivi”, mărturisea Goethe lui Eckermann (28 Martie 
1827). „Uneori ajungem la deplină conștiință și înțelegem 
că o eroare poate să ne miște şi să ne îndemne la acțiune 
intocmai ca și un adevăr” „Maximen, nr. 85), Sau, și mai 
clar: „Natura nu se preocupă de erori, eu însăși le repară 
intotdeauna şi nu se întreabă ce-ar putea ieși din „asta”, 
Texte culese din comentarul lui Manacorda, ed. III, p. 
464 sq). 

Intocmai ca şi eroarea, așa dar, care e un moment ne- 
cesar și activ în dialectica umană — Mefisto e un moment 
obligatoriu nu numai față de om, pe care îl dinamizează 
ispitindu-l, ci e obligatoriu chiar în Cosmos, în ceeu ce Goe- 
ihe numea (conformâmdu-se metafizicei sale  imementiste) 
„totUnul”, Formula aceasta — „Tot-Unul” — va ajunge 
mai clară cu cât ne vom depărta de Goethe și ne vom apro- 
pia de izvoarele inspirației sale (Giordamo Bruno, Bhme, 
Swedenborg). Noi nu ne propunem să urmărim izvoarele sau 
jiliația motivelor din Faust. Lucrul acesta a fost făcut, cu ne- 
siărşită competență, de foarte mulți comentatori şi exegeți 
ai tragediei goetheane. Studiul de față năzuiește să demon: 
streze coherența metafizică a unor motive străvechi, pe care 
le alegem într'adins din domenii disparate — poezie, icono- 
grafie, cosmologie, demonologie, etc. — tocmai pentru a do- 
vedi permanența și universalitatea lor. Am preferat totusi 
să începem cercetarea de faţă printr'un comentariu la câteva 
versuri din Faust. In Goethe se întâlnesc, cu sau fără ştirea 
iui, o seamă de curente de gândire care n'au mai fructificat 
opera niciunui european, după moartea poetului dela Wei: 





(Urmare în pag. 2-a) 


lubire 


Inima mea peste milenii de piatră 
E amintire strălucitoare. 
Tot ce-a fost lacrimi şi aşteptări 


E astăzi soare. 


Şi dacă uneori buzele strigă 
După un cuvânt, după o dimineaţă, 
Dacă timpul se 'ntunecă 


In pierduta viaţă. 


Liniştea veche învie 

La vorbele tale de mult 
Și iar în stinsa viață 
Stau luminat şi te-ascult, 
Şi cum numai în melodii 
Cerul tăcut te iubeşte, 

În grădinile raiului meu 


Un dor pământesc înfloreşte, 


Fluctuațiile criticei literare 


Curentul ştiinţist şi  pozitivist 
al secolului trecut a avut nume- 
roase ecouri în activitatea Lite- 
rară. Şcoala naturalistă poate fi 
socotită ca un rezultat ultim şi 
depărtat al unei direcţii spiritua- 
le al cărei punct de plecare tre- 
bue căutat în atitudinea obiecti- 
vă a omului de știință în fața 
universului neanimat. Prin imi- 
taie, romancierul îşi propunea o 
aceeași ținută morală ge neparti- 
cipare la mișcările de suflet şi la 
trepidanţa de viaţă pe care cău- 
ta să o sumprindă în viața e- 
roilor săi; anulând imaginația și 
evadarea totală în gratuitatea 
visului, el îşi circumseria câm- 
pul de activitate la descrierea 
impersonală a faptelor din jur; 
înlăturând decorul fantezist prin 
notația exactă și amănunţită a 
faptelor, romancierul tindea, cel 
puţin teoretic şi în intentia lui 
primă, spre o obiectivitate com- 
parabilă cu a omului de știință. 


lectuale, consistând în esenţă în 
îndepărtarea principială a reac- 
țiilor personale și în deosebi e- 
motive în faţa lumii, își găseşte 
un echivalent în critica literară. 
Nu ne referim, de sigur, ia criti- 
ca practicată de către reprezene 
tanţii înșiși ai şcolii naturaliste. 
Critica lui Zola, manifestele sale 
ca şi studiile sale teoretice, au 
erau decât o lungă urmare de 
confesiuni lirice, de pamflete 
violente sau de exaltări intem- 
pestive ale şcolii literare pe care 
o reprezenta; ne referim, cu deo- 
sebire, la critica cu năzuinţe de 
ştiințism şi impersonalism, în 
care coeficientul propriu al cri- 
ticului, preferința sa subiectivă 
şi îmbinarea sa nemărturisită, să 
fie “înlăturate. După exemplul 
spiritului științific şi în concor- 
danţă cu tendinţa sistematizaată 
în ordonanțe coherente de gân- 
dire, critica secolului . trecut a 
cunoscut mai multe asemeni ma- 


IULIAN VESPER 


Teodorescu-Sion 





Frumuseţea poporului român văzută 


Anatole de Dâmidoft publică la Pa- 
ris în 1840 un jurnal de călăţorie inti- 
tulat Voyage dans la Russie mâridionale 
et la Crimâe par la Hongrie, la Vala- 
chie et la Moldavie, 

Sosina în Muntenia, cu vaporul, dir 
susul Dumării, acest călător vine în a- 
tingere cu poporul mostru pentru prima 
pară la Schela (probabil în Oltenia) 
și se duce, însoțit de câţiva prieteni, să 
vadă satul Cerneţ, la un kilometru qe- 
parte de țărmul apei, 

Fiind zi de Duminică, bărbaţii şedeau 
pe vine, fără, ocupaţie, pe la porţile 
lor şi fumâu. Femeile formau grupuri 
aparte, fără să fie îmchise — lucru pe 
care Demidoff îl observă în mod spe 
cial, gândindu-se desigur la obiceiul 
turcesc de a ține femebe în harem, 

El spune mai departe, că „așezate a- 
lene jos ps un picior, în timp ce celalt 
genunchiu, ridicat în sus, se atinge de 
bărbia, lor, (femeile) şedeau de vorbă. 
Deși ciudată, această altitudine (cette 
pose) este graţioasă; ea învederează un 
fel de nepăsare, care este cu totul în 
armonie cu fizionomia galeșă a celor 
mai multe femei tinere”, Mai târziu, la 
Giurgiu, asistând la bâleiul local, Demi- 





Portret 


dofi vorbește de „fetele voinime ale 
Munteniei”, de galbenii de amr, cari îm- 
podobese capul şi gâtul unor fete destul 
de urâte, pe când „multe figuri nobile 
și :drăguțe n'aveau drept podoabă decât 
o biată salbă de parale”. 

Ceeace face rca Demidoff, dealtfel 
destul ide bun înțelegător al stărilor de 
lueruri dela, noi, să nu stăruie mai mult 
asupra, chestiunii de care ne ocupăm, 
este graba, cu care el trece prin Țările 
române. El recunoaște însuşi, ja un. mo- 
ment dat, că în cele vre-o patru zile, 
cât a mers cu poșta, dela Focşani la 
Sculeni prin Iaşi, m'a putut cunoaşte 
decât prea puțin Țara Moldovei. 

Un călător, care cu toată aparența 
că nu me este binevoitor, spune totuși o 
mulțime de lucruri frumoase despre 
neamul nostru, ese A. de Gerando, 
care a publicat la Paris, în 1845, lucra- 
rea sa în două volume, intitulată La 
Transylvania et ses habitants, Este aiti, 
cum se vede, vorba de Românii dim Ar- 
deal, pe cari autorul i-a cunoscut de a- 
proape. Francez de origină, A. de Ge- 
rando era ginerele contelui ungur Eme- 
rik 'Tekeli, căruia îi şi este dedicată 


Influența acestei mode inte- 


nifestări, cărora le-au corespuns 
reacţii tot așa de caracterizate 
din partea criticei impresionişte 
sau, mai târziu, a giletanților și 
a disociatorilor de idei în genul 
lui Gourmont și Gide. Critica Ii- 
terară parcurge astfel un drum 
întortochiat, cotind în direcţii 
uneori opuse, orientată când în- 
spre științismui obiectiv, când în- 
spre  subiectivismul mărturisit, 
Dar în toate acește direcții de 
gândire şi nuanţe doctrinale se 
pot desprinde preferințele in- 
time ale criticului, Armătura teo- 
reţică nu era în realitate decâț o 
suprastructură care se aplica u- 
neori aderenţ, alteori fără articu- 
larea organică peste adevărata 
tehnică spirituală a criticului, 
Căci, adesea, dincolo de teoreti- 
zările criticului asupra propriei 
metode şi împotriva lor se vă- 
deau reacțiile personale ale a- 
cestuia, atitudini care nu-şi re- 
cunoșteau o filiație exclusivă din 
ideile  girectoare ale armăturii 
teoretice adoptate. Critica ră- 
mâne în acest mod mai de grabă 
o mărturie directă a unui lector 
în fața producţiei literare cu- 
rente, decât ilustrarea unei me- 
tode critice; opera criticului ges- 
vălue deci mai mult o nuanţă de 
sensibilitate şi o vibrație emoţio- 
nală proprie, decât o direcţie 
teoretică  statornică, Tabloul si- 
noptic pe care l-am putea desena 
pentru a ilustra direcțiile diver- 
gente ale criticei literare din ul- 
timile decenii ar presupune deci 
mai curând diferențieri de natu- 
ră temperamentală și emotivă 
ale criticilor, decât opoziții de 
doctrine și şcoli. 

Acceptăm așadar în principiu 
toate orientările critice cu con- 
diția ca aplicarea lor să nu se 
facă în spirit îngust, aservind 
definitiv criticul unui sistem în- 
chis, făcându-l impermeabil fe- 
nomenului liţterar considerat în 
varictatea lui de manifestări. Pu- 
nem deci accentul pe supleţea și 
comprehensiunea criticului, așa 


de streini 


de prof. ION F. BURICESCU 


Date fiind legăturile familiare ale au- 
torului pedeoparte, date fiind pe de altă 
parte condiţiile politice şi sociale din 
ace! timp, este firesc a autorul să pară 
a fi prea binevoitor față de poporul un- 
gurasc și să nedreptățească pe Români. 
Ea împodobește daci — uneori, poate pe 
bună dreptate — pe ţăranul ungur cu 
insușiri alese, dar face aceasta stabilimd 
un contrast nejustificat între Unguri şi 
alte neamuri. Astfel ţăramul ungur „nu 
e nici lacom de câștige ca Sasul, nici le- 
neș ca Valahul”, sau „Ungurmul socotește 
că nu e demn de el să-şi umple cata 
cu copii ca Slovenii sau Valahii. Iapa 
nobilă nu dă naștere decât unui mânz 
pe an, pe când scroafa; cea vulgară naște 
o mulţime de purcei”. Convingere demo- 
grafică foarte discutabilă! 

Cu toate acestea A de Gerando recu- 
noaște fățiș — și acesta este un mare 
merit al imparțialităţii ce domnește în 
cea, mai mare parte a operei sale — că 
Românii sunt urmașii coomiştilor lui 
Traian, că ei n'au părăsit niciodată Da- 
cia și că „aveau șefii lor naţionali, când 
fură subjugaţi de Ungur”. 








(Urmare în pag. 2-a) 


de ION BIBERI 


cum se manifesta în activitatea 
dui concretă, în momentul luării 
de contact direct cu o operă Li- 
terară. 

In acest mod, rigorile spiritu- 
iui sistematic pot fi atenuate: în- 
chistarea într'o formulă exclusi- 
vă poate face nesimţit loc unei 
evadări dincolo de barierele ]i- 
mitative ale sistemului. In con- 
tact cu substanța multiformă a 
vieţii, criticul uită schemele lui 
uscate și poate judeca limpede, 
nestânjenit de încadrări impuse. 

Există însă o categorie de crl- 
tică literară care reprezintă ne- 
gația oricărei nuanţe și a orică- 
rui simț literar; ea e îngust sis- 
tematică şi tiranic  pozitivistă; 
metoda ei de lucru este de o ri- 
goare inuții științifică, iar con- 
cluziile sale dezolant de exacte 
şi de categotrice: această critiză 
ignorcază măsura, aproximati= 
vul, îndoiala și provizoriul; ea di- 
secă necruţător și decretează pe- 
danţ concluzii; definitive. Cititorul 
a înțeleş: este vorba de un dile- 
tantism critic, în care neofiți en- 
tuziaşti țin să ilustreze în această 
disciplină fluctuantă, validitatea 
unor teorii științifice la modă, 
Criticii improvizați sunt adepţi 
făvă rezerve ai unor mode inte- 
loctuale de mare prestigiu: în 
secolul trecut ei apărau de pildă 
ştiințismul iombrozian, astăzi ei 
sunt ladepţi ai freudismului. 

In posesia unui instrument de 
cercetare psihologică, ei au înţe- 
les că aplicarea lui în domeniul 
literar poate reprezenta un punct 
de vedere fecund. Principial, po- 
ziția este, desigur, valabilă. Ba 
se poate înscrie împreună cu ce- 
lelalte orientări în câmpul vast 
al doctrinelor critice. Am văzut 
însă că dacă orice poziţie ideo- 
logică este în principiu accepta- 
bilă, valoarea criticei care o re- 
prezintă este în funcţie de fine- 
țea analizei şi înmlădierea spiri- 
tuală a criticului. Este cesa ce 
lipsește, în genera!,  diletantis- 
mului critic care ilustrează teo- 
riile antropologice sau  psiho- 
patologice la modă. S'a ajuns în 
lipsa acestor calități cardinale ale 
spiritului critic, prin aplicarea 
stângace, exclusivă și sistematică 


„a teoriilor ştiinţifice, la o inter- 


pretare tendențioasă și neințele- 
găloare a câtorva opere literare 
esenţiale. Victimele notorii ale a- 
cestor aplicări de teorii  științi- 
fice în critică au fost Edgar Poe, 
scriitorii simbolişti şi Charles 
Baudelaire. Rând pe rând socotiți 
ca „degeneraţi“,  psihopați sau 
minaţi de tare morbide necruţă- 
toare, aceşti autori au fost amă- 
nunțiţi în faptele lor de viaţă 
cele mai neînsemnate, pentru ca, 
in urmă, pe cale deductivă, să se 
poată explica geneza operelor lor 
literare. Analiza «critică a fost 
însă îndeobşte primară,  înțele- 
gerea operelor literare respective 
deadreptul rizibilă, iar mânuirea 
instrumentului științific a fost 
făcută fără abilitate. Criticii di- 
letanți nu au avut în primul rând 
îndestulătoare înţelegere a rela- 
tivismului valorii teoriilor Ja 
modă; au crezut în valoarea lor 
ca în niște fapte definitiv stator- 
nicite, atunci când în realitate 
acestea nu erau decât simple ipo- 
teze de lucru și explicări ce nu 
aveau în sine nimic absolut şi 
indiscutabil; dar mai presus de 
toate, ei mu au avut corespon- 
dența sufletească necesară cu 0- 
perele respective, pentru a le 
putea cuprinde fin nucleul lor 
central şi în semnificaţia lor es- 
tetică. Printre numeroasele lu- 
crări aplicând metoda psihana- 
litică, se remarcă totuș încercări 
interesante, deși, subt numeroase 
raporturi, prea rigide şi lipsite 
de intuiție sigură. In general 
însă, aplicarea directă a psiha- 
naălizei în critică, considerată în 
sepiritul ei îngust și specializat, 
trebue socotită numai ca o ma- 
nifestare de diletantism fără con- 
secinţe. 

Rămâne deci direcţia de lucru 
şi nai ales spiritul teoriei, care 
aplicate în analiza literară pot 
conduce la rezultate uneori va- 
labile, Dar măsura reuşitei a- 
cestei orientări nu trebuește con- 
diționată atât de valabilitatea 
teoriei pe care o ilustrează exa- 
menul critic, cât de calitățile de 
pătrundere ale criticului. 


E i ara, 








CRONICA 

















LITERARA 


1939 


25 Martie 





de CONSTANTIN FAÂNTANERU 


Traian Lalescu: Lumină tristă, versuri, Colecţia 
„Universul literar“. Dem. Psatta: Carga, nuvele 


In debutul liric foarte tânăr al d-lui 
Traian Lalescu, ne-a izbit ceeace vom 
numi dela început, claritatea de struc- 
tură. Ar fi fost scuzabil pentru poet ca 
în primele sale versuri să nu se poată 
feri de sgura influențelor, să se arate 
pe ici pe colo copleșit de lecturi, de în- 
cătușări lexicale și armături ideologice. 
Un debutant se ambiţionează deobiceiu 
să pară înarmat cu arta poetică a vre- 
mii sale. Așa nădăjdueşte să învingă 
mai sigur. De fapt, primul lucru pe 
care trebue să-l facă spre a fi perso- 
nal, este să se scuture de livresc, de 
manierism, de mode. Sub acest raport, 
fără a impresiona printr'o captivantă 
noutate, volumul „Lumină tristă“, al 
d-lui Traian Lalescu ne vine totuşi sin- 
gur, nederivat de alte volume ale 
vremii, neritmat și muzicalizat pe mar- 
ginea lor. Vocaţia lirică a d-lui Lalescu 
n'a fost stârnită pe cale livrescă. 

Obârşia ei, clară şi sinceră, se află 
într'o împrejurare de viață a autorului 
care a cunoscut de timpuriu suferința: 
Eu n'am avut pentru cine să mă rog. 
Dumnezeul meu mi-a chemat părinţii, 
Undeva departe. 

Intâia singurătate a poetului a fost 
starea de orfan, în care s'a dospit o su- 
ferință complexă, alimentată de triste- 
țea iubirii înecate, a afectivității vagi, 
fără obiect, dar și de rodul de vis al 
interiorizării, al spaimelor copilăriei 
goale, al unei emotivități suplimentare 
şi premature. Atât de delicat exprimă 





Vocaţia lui Mefistofeles C MIRI] A Ca N | e N | OP 


Traian Lalescu speța gingzașă ae durere 

care i-a învăluit anii, care l-a silit de 

timpuriu să-și populeze sufletul cu fan- 

tasme, dintre care acelea ale poeziei 

înseși sunt greu de îndurat: 

A rodit în mine creangă de frică. 

Nici nu știu măcar încotro s'o pornesc; 

Nu mai vreau nici să plâng, ci doar să 
liubesc... 

Invaţă-mă rugăciunea, bunică. 


In puţine cărţi, durerea este un leit- 
motiv mai limpede și mai delicat. Din 
ecourile ei în sensibilitate, din desvol- 
tările ei pe portativele lăuntrice, din 
plusul ei adăugat copilăriei sa născut 
poetul. Fără poezie, viaţa ar fi fost o- 
sândă: 


Când m'a chemat din întunerec viața 

N'ar fi crezut vre-odată mama blândă 

Că s'a lăsat de undeva osândă 

Pe sufletu-mi senin ca dimineaţa. 

Dar am vorbit în noapte cu pământul 

Și am cioplit din gânduri poezie; 

Copacii toți erau atunci palate 

lar norii peste ceruri, par'că, pături. 

Dar sufletu-mi, ca ramura de-alun, 

S'a 'ncovoiat de-atâta bogăţie, 

Și au căzut din el comori pe glie. 
(pag. 12) 


Intoarcerea la rugăciune | 


Aproape toate poemele cuprind fire 
din această înduioșătoare împletitură, 
a suferinţei ce-și păstrează tonalitatea 
inițială și a curmării ei prin poezie. Fi- 
rele durerii sunt mai luminate însă, 
mai cuceritoare prin catifelarea lor 
blajină: 

Mi-au pus în ochii blânzi, de ametist, 





Traian Lalescu 


Tristeţi care niciodat nu moare, 


Sunt un cuvânt din cea mai tristă carte: 


Scrisoare către omul fericit. 


Sa dus cu ei surâsul din alte lumi 
(bătrâne, 








S'a înecat în lacrămi, în lumile de azi; 
S'a spinzurat de vârful a optsprezece 
[brazi. 
Surâsul 
Obsedat de durerea statornică ce și-a 
altoit mugurii ei pe frăgezimile copilă- 
riei și ale adolescenţei, tânărul poet a 
căpătat îndemânarea să brodeze ver- 
suri atât de fine, din aceeaş aducere a- 
minte, chiar când s'ar părea că are cum 
să se schimbe la chip: 


Mi-am plecat fruntea pentru rugăciune, 

Fată cu ochi mari ca de tăciune 

Și cu zâmbetul ca o garoafă albă. 

Ți-am adunat visele ca 'ntr'o salbă. 

Și le-am pus în suflet lângă chipul 
(mamei. 

Tu nu cunoști roua din fundul năframei 

Care-a şters durerea dragostei mele, 

Si mau să priceapă pleoapele-ți grele 

Că tremurul lor ca de hulubi fricoși, 

A făcut să se plece alți ochi sfioși 

Și-a gonit gânduri să zboare spre tine. 

Lasă durerea mea să se anine 

De amintirea ta ca de un părete; 

Lasă-mă să beau fără sete 

Dureri din paharul ce mi l-ai întins 
Fata mea 

Dacă am încerca să găsim în „Lumi- 

nă tristă“ și alte poeme, care să indice 

şi alte aspecte ale inspiraţiei d-lui Tra- 

ian Lalescu n'ar fi cu totul infructuoasă 

căutarea. Semnele unei desvoltări vii- 


toare nu lipsesc, dar ele nu sunt domi- 
nante. 


In schimb tema pe care am urmărit-o 
şi am concretizat-o cu numeroase e- 
xemple, este îndestulătoare și pentru a 
denunța vocaţia unui poet și spre a a- 
sigura valoarea unei cărți, în care se 
aliază lumira cu tristețea spre a dura 
dincolo de trecerea vârstei. 


x 

D. Dem. Psatta este un nuvelist, u- 
nul din autorii care merită să-i felici- 
tăm pentru că cultivă un gen persecu- 
tat de public, dar durabil prin mijloa- 
cele sale de a cuprinde creaţia. In 253 
de pagini, d-sa publică 18 povestiri, din 
diferite domenii de viață, dovedindu-se 
când un abil! evocator al duioşiilor co- 
pilăriei, (Carga), când un bun cunoscă- 
tor al vieţii de oraș așa cum se înfăţi- 
șează în redacții, culise de teatru, loca- 
luri de noapte, (Ion Atanasof... intim), 
un observator de caractere și de medii 
sociale (Examen medical), un mistic al 
justiției imanente (Blestemul) sau, în 
fine, un poet al dragostei a cărei evo- 
luţie o urmărește logic, până la desno- 
dăminte catastrofice (Stanca). „Carga'“, 
(titlul acesta vine de la numele unei 
ciori pe care o domesticise autorul în 
copilărie) asigură d-lui Psatta un fru- 
mos debut, şi darul povestirii de acum, 
străvezimea expunerilor, căldura unor 
fraze pasionate, sunt îndemnuri de a 
urmări evoluția prozatorului. 








(Urmare din pag. 1-a) 


mar. Și cercetarea ni s'a părut mai ispititoare, începâmd prin 
a descifra, într'o tragedie care luminează cu osebire omul 
modem, urme dint'o metaiizică tradițională arhaică, extra- 
istorică, 

Mefisto, aşu dar, este, în concepția lui Goethe, spiritul 
care neagă, care protestează, care răstoamă și oprește pe 
loc, Această din urmă calificare ni se pare cea mai impor- 
tantă. Ea ne precizează nu numai funcția lui Mefisto (nega- 
ţia), ci şi direcția activităţii sale. Indreptată, aşa cum ne atra- 
ja atenția poetul, nu împokiva lui Dumnezeu, ci împotriva 
vietii. Căci, ce-i cere Mefisto lui Faust, ca sufletul acestuia să 
intre definitiv în stăpânirea sa? Să se oprească pe loc. Me- 
fisto este „Tatăl tuturor împiedecărilor” (vera 6205). Formula 
prin excelență metistofelică este aceasta: „Opreşte-te!” Ver- 
weile doch!l In clipa când Faust se va opri pe loc, sufletul 
lui va îi pierdut — nădăjduește Mefisto. Dar oprirea pe loc 
nu este o negaţie a Creatorului, ci a Vieţii. Melisto, așa dar, 
se împotriveşte nu direct Creatorului, ci zidirei sale. In lo- 
cul vieții, el încearcă să instaureze moartea; ceeace nu mai 
devine, cesace nu se mai transformă ci nu mai aleargă, se 
descompune, piere. Această „moarte în viață” aduce după 
sine sterilitatea spirituală; stare prin excelență demoniacă. 
Omul care a ucis în sine rădăcinile vieţii, a stârpii germe- 
nul creator, omul acela cade sub puterea spiritului care 
neagă. Crima împotriva vieţii, conchide Goethe, e o crimă 
împotriva mântuirii. 

Nu ne vom opri să examinăm aci în ce măsură este 
creștină afirmația aceasta. Un lucru se desprinde cu hotă- 
râre din rolul ambigen al lui Metisto: că el se împotriveşte 
prin toate mijloacele vieții, curgerii, fluxului universal. lar 
prin această împotrivire, el stimulează viața. Lucrează îm- 
potriva binelui (căci Viaţa, adversarul principial al lui Mefisto, 
coincide cu binele), dar stârșește prin a tace binele — după 
cum remarca un comentator recent, Acest demon care neagă 
este, totuși, cel mai vehement colaborator ial Creatorului. De- 
aceia, Domnul — cu preştiință divină — îl dă „bucuros to- 
varăș omului”. Să reținem deocamdată că Metisto, principiu 
al negaţiei şi prinț al întunerecului, dinamizează viața, orga- 
nizează creaţia şi susține lumina, Mai târziu, ne vom da sea- 
ma de ecumenicitatea acestei concepţii a lui Goethe, consi: 
derată de foarte multă lume extrem de personală şi chiar 
„eretică“, 

Poetul era însă și un perseverent comentator al propriei 
sale opere. O bună parie din maximele, retlexiile, jurnalele, 
conversațiile lui Goethe, converg spre o cât mai precisă ex- 
plicizare a lui Faust. „Lucrul cel mai înalt e să consideri di- 
versul ca identic: lucrul cel mai comun e acțiunea (Tot), adi- 
că unirea concretă a celor ce sunt separate, (transformarea 
lor) în identitate” (Maximen und Reflexionen, nr. 120). Goe- 
the era obsedat! de ideia totalizării şi a unificării, „Proprietate 
fundamentală a unității vii: să se separe, să se reunească 
să treacă în universal, să rămână în particular... A se naște 
şi a pieri, a creia și a se nimici, naștere și moarte, bucurie şi 
durere, totul lucrează întrețesânduse în acelas sens şi a- 
ceeași măsură (ibid. nr. 112). Oare coincidența aceasta între 
contrarii, „totalizarea“ aceasta care înlocuieşte ritmic des- 
picarea și fărămițarea universală , nu ne indică și sensul 
simpatiei polare între Creator și Metisto?.., 


Pentru a răspunde la o asemenea întrebare, e bine să 
petrăsim pe Goethe, şi să întrebăm alifel de texte, 


MIRCEA ELIADE 


Louis Lavelle şi Rene 1e Senne 
sunt inițiatorii colecțiunei „Phi- 
losophie ide Esprit“, în care au 
apărut, editate din 1934 până 
astăzi, lucrările reprezentative 
ale celor mai cunoscuţi autori 
ai spiritualităţii „mistice“ con- 
ţimporane, precum: Berdiaefi, 
Aime Forest, Simon Frank, Mar- 
tin Buber, Max Scheier, etc. 

Ultima, carte a lui Laveile]), 
deşi nu atât de consistentă ca, 
acelea anterioare („La Percep- 
tion visuetle de la profondeur“, 
„De VEtre“, „La Presence to- 
tale“, ete.) — aduce totuși pre- 
ciziuni nouă asupra atitudinei 
dim trecut a gândtiorului fran- 
cez. 

Această atitudine socotim că 
trebue pusă în legătură cu în- 
treaga metafizică actuală, ale 
cărei preocupări, după cum am 
avut prilejul să arătăm și în cro- 
nicile precedente nu numai că 
nu sunt străine de mistica in- 


diană, dar, împreună cu ea, for- 
mează un circuit ideativ închis. 

Ne amintim de problema uni- 
ficării depline a sufletului, de 
concentrarea eului către sine, 
ete. — calelaite motive ale spl- 
ritualității yogice post-belice — 
aie căror ecouri foarte puter- 
nice au fost interceptate, dela 
Schopemheuer, de mai toți au- 
torii ae filosofie de pe continen- 
tul nostru. 

Problema; voinței, ca un rău 
necesar și indisolubil, postulată 
de Schopenhauer la baza exis- 
tenţii omului, își capătă o ra- 
dicală, rejudecare și actualitate 
în cărțile lui Lavelle. Premiza 
generală a tuturor autorilor spl- 
ritualiști ai epocei, pare să fle 
următoarea: drama omului este 
deziănţuită paralel cu drama 
cunoașterii, iar aceasta, ne-o 
confirmă Lavelle în moua lu- 
crare „este proprie omuui“ (V. 
„L'erreur de Narcisse“, pag, 221). 


Prin urmare, omul nu se poate 
sustrage cunoașterii, este sigur 
că el trebue să cunoască, la a- 
ceaista, îl obligă vocaţiunea, fun- 
damentală a spiritului său. 

Ss afirmă însă, că eul nostru, 
ursit să derive spontan un eu 
cognitiv —, origimar şi din feri- 
cire, este unitar. Atâta vreme 
cât această unitate a eului este 
menținută, 'adică atâta vreme 
cât prozesul cunoașterii impli- 
cit spiritului nostru, are loc fără 
să sfarme ori să amenințe uni- 
tatea, aceasta a eului, nu se 
poate vorbi de o dramă a cu- 
noașterii, și deci, nici de o dra- 
mă 24 omului cunoscător. 

Se întâmplă însă, în realita- 
tea, imediată, tocmai faptul „ru- 
perii“ umităţii eului, și de aici, 
înţoarzerea omului către relativ 
şi pierderea contactului cu ab- 
solutul. 


socierea eului are ioc chiar în 
cadrul „polifoniei conștiinței“. 
Intr'adevăr, dacă se admite că 
numai coștiința este matca gno- 
seologică a eului nostru, atunci 
trebue să recunoaștem că pro- 
prietatea caracteristică a con- 
ştiimțe; este de a îngădui un 
mediu perpetuu de cireulaţie 
spirituală, în virtutea căruia 
„toate vocile sufletului să cores- 
pundă și să răspundă vocilor 
naturii exterioare“ (op. cit. pag. 
45). 

Prin urmare, principial și ge- 
neric, conştiinţa este unitară, 
iar percepția pe care aceasta o 
înregistoaază „mu este niciodată 
singură“, Ea instaurează în moi 
„perpetui dialoguri între pre- 
zent şi trecut, între trecut și 
viitor, între univers şi spirit, în- 
tre ceea ce gândim și ceea ce 
simţim, între keea ce simţim și 





Lavele precizează însă că di- ceea ce voim“ (pag. 45). 





Frumuseţea poporului român văzută de streini 


Când e vorba de frumusețea rasei — 
lăsând laoparte ceeace spune despre ie- 
meile din clasa nobilă maghiară — A. 
de Gerando nu pomenește aproape anl- 
mic despre fmamuseţea umguroaicelor 
din dlasa Ge jos, în timp ce vorbește 
adeseaori, cu multă căldură de frumu- 
sețea Româncelor. în călătoria pe care 
0 face în Transivania A. de Gerando 
ajunge astfel la Alba-Xulia. Oprind tră- 
sura, la oarecare distanță de acesţ oraș, 
observară, el şi însoțitorii săi, o casă ţă- 
rănească, așezată intr'o poziţie pitorea- 
scă, alături de drum. 

Vizitiul ungur strigâna „ape!”, „o îru- 
moasă Româncă, zice călătorul francez, 
ieși din casă ţinând în mână unul din 
acele graț:oase vase (urcioare desigur) 
de formă etruscă, de cari locuitorii se 
servesc încă în acest ținut, Ea avea fru- 
mosul costum al muntencelor din Zlat- 
na”. pe care autorul îl descrie cu oare- 
care amănunte. „Românca, zice e! mai 
departe, se apropie cu ochii plecaţi in 
jos, ne dădu să bem şi se retrase”. Mai 
departe, întrun saţ pe care nu-l nu- 
mește, priveşte hora și observă că „fe- 
meile în costumul lor elegant, erau ml- 
numat de frumoase”. Dealttel, spune el, 
locuitorii acestor ţinuturi aurifere, cari 
sunt aproape toţi Români „se disting de 
cei de un neam cu ei primir'o atitudi- 


(Urmare din pag, 1-4) 


ne mai hotărită, un spirit mai viu și 0 
frumuseţe uimițoare”. 

In legătură cu lenea ce se atribule 
Românilor, autorul araţă că, în schimb, 
femeia este foarte muncitoare. Ea lu- 
crează la câmp alături de bărbat, ea 
prepară mâncarea și ingriiește de copii, 
ea ţese și — lucru observat şi de alţi 
călători — chiar mergând pe drum, 
toarce dim furca, înfiptă în brâu. „Acea- 
stă muncă neîncetată o veștejește re- 
pade și o face să piardă prea. de vre- 
me acea frumusețe pe care și-o trage 
Gela, origina sa. Ţărăncile române au 
adeseaori acei tip particular, care se 
întâlnește la femeile din Italia. Când le 
vezi cum urcă coastele dealurilor, pur- 
tând cu 0 graţie severă, vasele lor de 
formă etruscă, îţi amintești de statuile 
antice. Doar cămașa au cusături, cojo- 
Gul și cismeie roşii dau acestor Romane 
(nu Românce N. R.) oarecare înfățișare 
orientală”. Este alci, cum prea bine se 
vede, o descriere aproape entusiastă a 
frumuseții femeii române. 

Dar călătoria lui A. de Gerando con- 
tinuă şi e! are prilejul, mereu reinnoit, 
să-și întărească convingerea că rasa ro” 
mânească e o rasă frumoasă. „Am a- 
sistat, zice el în altă parte, la o șeză- 
toare, unde patruzeci de fete, așeza.be 


în jurul unei vechi săli boltite, tonceau 
cântând. Unele erau foarte îmrmoase; 
mișcările lor erau totdeauna graţioase 
şi cântecul avea ceva plângător”. Vor- 
bind de obiceiul pe care îl au ţăranii 
români de a fi respectoși şi de a săruta, 
mâna, călătorul francez cată să arate 
că acest obiceiu nare deloc caracterul 
galant, care i se atribuie în occident și, 
cu această ocazie, povestește următoa- 
rea întâmplare: „O societate veselă (un- 
gurească desigur N. R.), oprindu-se în- 
tr'o zi 1a poalele Detunatei, găsi acolo 
o Româncă de o așa de mare frumuseţe 
încât fiecare își arătă admiraţia. Uitând 
de orice ideie aristocratică, doamnele, 
în loc de a lăsa să li se sărute mâna, 
imbrăţișară, trățeşte pe ţărancă. Nobilii 
cavaleri nu puteau să facă altceva mai 
bum decât să urmeze acest exemplu. Ei 
întinseră braţele deschise spre frumoa- 
sa. Română; dar ea o luă la fugă, iz- 
buenind în hohote de râs”. 

Chiar despre bărbați, cari în mod 
firesc i-au atras mai puţin atenţia în a- 
ceastă privință, A. de Gerando afirmă 
că „Țăranii români au deobiceiu tipul 
meridional. Se văd: mulţi, al căror profil 
amintește busturile, cari ne rămân din 
antichitate”. 

IOAN F. BURICESCU 


Intre voinţă, afectivitate şi 
gândire, există în realitațe o 
unitate deplină. Ca să ne expri- 
măm în termeni kantieni, a- 
ceasta ar fi însă, după părerea 
noastră, ipoteza lui „soillen“ — 
a imperativului moral-spiritual, 
a realităţii foarte greu de atins 
— iar nu aeeea, a lui „sein“ — 
ipoteza, comună, și, din meferi- 
cire, cotidiană, în care trăim 
noi oamenii. 

Astfel cum suntem deobiceiu 
şi în majoritate, nu corespun- 
dem „reaiităţii pure“ de care 
vorbește Lavelle. In viața apa- 
rentă, adică aceea de fiecare zi, 
sufletul nostru nu face dovada 
deplinei unităţi între simţimânt 
şi voinţă, și mai puţin: a fap- 
tului că participă printr'o „pre- 
zență toală“ Ja actul cunoaş- 
terii, fără să se lase determinat 
de glasurile ajtermative și izo- 
late, fie ale voinţei, fie ale sen- 
saţiei afective... 

„Logica şi morala ne-au învă- 
țat să gândim și să acţionăm în 
alternative“, scrie Lavelle, deși, 
cum am văzut, originar și esen- 
țial, „percepţia nu este niciodată 
singură“. De obiceiu însă, cu- 
noaștem izolat — și contundăm 
totul cu unul din aspectele lui 
trecătoare, pentru că „suntem 
încercuiți de zidul materiei“, 
iar conștiința, care și-a pierdut 
unitatea spiriuală, nu mai este 
capabilă să rețină simbolul, a- 
dică realul, — și se opreşte în 
imediat, adică în aparent, în 
material, în obiect, 

Atunci când este vorba să de 
terminăm „Spaţiul spiritual“ al 
unei persoane, din moment ce 
am susţinut că misiunea, eternă 
a spiritului este de a stabili o 
deplină unitate între voinţă, 
sentiment și materie — nu ne 
rămâne să afirmăm, cu privire 
la întinderea acestui „spația 
spiritual“ al emlui — decât că 
ea are o vocaţțiune universal- 
cosmică. „Un spirit spaţios a în- 
lăturat toate barierele care îi! 
concentrau atenţia sau dorinţa, 
El îmbrățișează un orizont fără 
Umite“ (pag. 227). 

Ajungem și de astă dată la 
confuziunea eului cu cosmosul, 
unitatea desăvârșită a spiritului 
impunând o reală înțelegere a 
dumii. 

MIRCEA MATEESCU 


1) „L'erreur de Narcis“, Grasset, 
Paris, 1939. 


Martie 1939 


oaptea pe furtună, la margi- 

N nea pădurii, 

Nu se distinge decât un şir de ar- 
bori despletiţi de vânt. S'ar spune părul 
Erinnyilor în cursul unei alergări fan- 
tastice. Plouă rar, intermitent, cu varia- 
ţii de lumină cenuşie. 

Un om intră, urmărit par'că de pro- 
pria-i umbră, 

ADMETOS. — E el. Ii simt răsuflarea. 
E aici, lână mine, răsuflarea lui, mai 
cumplită decât mugetul vântului, de- 
cât spaima acestei nopți fenomenale. 
Ce vrei dela mine, demon ? Ce-mi 
ceri, înger fatidic ? 

INGERUL. — (Totdeauna nevăzut şi 
al cărui glas pare emanaţia furtunii). 
Ştii bne ce vreau. Eşti prada mea. 
Mi-ai fost dat mie. 

ADMETOS. Dar spune-mi, voce tur- 
burătoare, înger şi demon, nu eşti tu 
imaginea propriei mele agitaţii, um- 
bra nefericită a vocii mele, proiecția 
spaimei, întruparea tuturor slăbiciu- 
nilor, tuturor nemerniciilor cari zace 
în mine ? 

INGERUL. — Sunt mai real decât ulti- 
ma realitate. 

ADMETOS. — Eu sunt Regele, sunt 
Admetos. Zeii mă ajută. Phoibos a 
fost păstor pe plaiurile mele, 

INGERUL, — Moartea e mai tare decât 
zeii, 

ADMETOS, — Ingere, am o regină, pe 
dalba, învoalta Alkestis, 

Ingere, am 0 soție pe care mi-ar în” 
vidia-o zeii, 

lubirea ei scânteie ca un chivot, 

Ca un crin la marginea genunei. 

O iubesc, îngere, cu sufletul meu 
întristat, 

Zeii au binecuvântat iubirea noastră 
Doi copii s'au născut dintr'însa, 
Indură-te. 

INGERUL. — Nu cunosc îndurare. 

ADMETOS. — Lasă-mă, cel puţin, să 
respir, la-ţi umbra din calea mea. 
Du-o departe pe tărâmul morţilor. 

INGERUL. — Veghez asupra ta. Sunt 
pus să veghez. 

ADMETOS. — O, nuntă! Vis al tinereţii 
mele ! i 
Nefastă a fost ziua în care te-am visat, 
Amare auspiciile tale ! 

Văzusem pe fecioara din Iolkos, 

Pe fiica Regelui, 

Pe limpedea Alkestis 

Viaţa fără ea'mi părea un blestem. 
Viaţa fără ea asemeni morții, 

Era mai luminoasă ca aerul delphic, 
mai vie ca apele largului, înfiorate de 
lună, 

Dar părintele ei, Regele, legase 

Un aspru legământ. Numai acela 
Care ar fi intrat la curtea lui 

Pe un car tras de un leu şi un mistreţ 
— fiare cumplite — 

Numai acela putea fi 

Mirele fetii. 

Prin Phoibos și Athena am învins. 

In carul cel sălbatec am venit, 

Carul asupra căruia se proiecta 
Umbra Fatalității. 

Și în ziua nunții noastre am jertfit 
Prinos zeilor pururi. 

Pe toţi i-am pomenit. Numai pe Pallas 
Athena cu ochi albaștri, am uitat-o. 
Vai mie, vai! 

Chimvalele sunau pieirea mea, buciu- 
mele jalea casei mele, 

Florile de mirt aveau mireazma 
Mormântului. Cămara nupțială, 
Patul iubirii noastre mișuna 

De șerpii cei trimişi de neîndurata 
Fiică a lui Zeus. 

Am întrebat oracolul. „Semn rău“ 
Mi-a spus. „Va trece timpul 

A cinci semănături şi vei fi mort“. 
Cu cât treceau cu atât mi-era mai 
dragă, Alkestis, 

Când semănătura cea de-a cincea 
Veni, veni și Ingerul la mine. 
De-atunci alerg, de-atunci încerc 
să'nlătur 

Fatalitatea, 

De-atunci tot rătăcese ca un nebun 
Prin munți sîlhui, prin păduri negre 
sau pe malul 

Marilor ape. 

Și demonul pe urma mea și glasul 
Fatidic care nu mă părăseşte. 

Unde ești, o satelit al Morţii ? 

INGERUL, — Sunt aici, sunt lângă tine, 
sunt la dreapta ta. 

ADMETOS. — (Fuge în altă margine a 
scenei). Unde eşti, Inger al Extermi- 
nării ! 

INGERUL. — Sunt cu braţul pe umă- 
rul tău şi aripa meu peste tine face o 

noapte mult mai neagră decât noaptea. 

ADMETOS. — Mirosul cărnii mele va 

îmbăta pădurea. Paserile vor fugi. de 

spaimă. Sufletul meu se va duce la 
înfricoşatul județ. Cântă harpie lu- 
gubră, du-ți mai departe cu vântul să- 
rac, funebrele tale armonii, despică în 
fibre copacii, seacă-le seva! E o 
noapte unică această noapte, ultima 
moapte a vieţii mele! (Işi simte lira 
atârnând pe pieptu-i). O, deșertăciu- 
me ! Simbolul unui glas care se stin- 
ge pe veci ! La ce ești bună acum când 
sufletul meu se destramă ? Ce să fac 
cu tine, când nici cântecul de bucurie, 
nici cântecul de jale nu pot mângâia 
sufletul meu, când o crispaţie, o scrâş- 
nire e în toată natura. (Aruncă lira.) 
când nu-mi mai rămâne decât fuga. 

(Fuge din scenă. Vântul își continuă 

melopeia. Se aude din depărtare dia- 

logul lui Admetos cu Nevăzutul.) 

Aripă neagră, ai dispărut? Umbră 

fatidică, mi-ai pierdut urma ? (Nici 

un răspuns). Spune-mi, demon, ai re- 
nunțat să-mi numeri paşii? Ai re- 
nunţat să te ații în cale-mi ? 

INGERUL. — Nu, nu, niciodată ! 

ADMETOS. — Ooh, noaptea aceasta e 

o prefigură a ladului. (Se aud paşii 


== 25 











lui cari se apropie în fugă). Şi arborii 
aceştia despletiți, și dezolarea care 
plutește peste fire, și vântul acesta 
turbat. Mi-e frig. Mi-e frig, până la 
măduvă, Mi-e frig... Par'c'ași fi în 
cămările lui Hades, umbră subţire în 
poienile lui devastate, umbră fără 
voinţă, într'o lume ca asta, fără cer, 
fără stele. (Vântul a tăcut). Numai 
pacea morţilor, numai o apă încropi- 
tă şi eternă. (Se aşează pe o piatră, 
undeva în marginea scenei. Plânge cu 
capul în mâini). Mi-e frică de moarte, 
mi-e frică de moartea mea! (La pi- 
cioarele lui, lira aruncată străluce- 
şte misterios. E o emanaţie radioasă a 
fibrelor ei, sau, poate, o rază de lună 
care, printre norii fugari, o poleieşte 
cu lumină. Admetos o vede, o apucă 
fascinat. Mâna lui plimbându-se în- 
tâmplător pe coarde, scoate un vast 
acord, o suprafirească armonie). 

Mă simt agitat de zeu ca un arbore 
la freamătul furtunii. 

Purtat ca o navă când suflă zefirii. 
(Cântă acompaniat de liră. La început 
timid, apoi din ce în ce mai puternic, 
într'o exaltare continuă). 


O Apollon, tu floare 
Inflăcărată, centru radios 

Al lumii, zeu cu plete 

De aur, te implor, tu ale cărui 
Dorice cântări desvoltă cursul 
Armonios al miilor de stele, 


Mi-e somnul o durere, de-ași avea 
Somnul cocorilor prin care 

Se alungă norii. 

Mi-e somnul plin de spaime. De-aşi 
avea 

Al cerbului somn limpede în care 
Şoptesc izvoarele. Tu poţi 

Să 'ndupleci Parca, Parcele sunt stele. 


Pe o margine de mlaștină cerească 
Unde o apă curge din fântâna 
Infernului, sub ceața cea mai deasă, 
Intăşurată 'n văluri de porfiră 

Stau Parcele surori, fiicele Nopţii, 
'Țesând fără repaos. Ele stau 

Și lângă ele, cu o mână 

La frunte, stă Speranța. Ele stau 
Și'n ochii lor întunecaţi tremură 
umbra 

A nenumărate gândiri. 

(lată că la efluviile cântării, o apari- 





ţie de o luminozitate infinită se înfiripă 
în centrul scenei, în inima întunecatei 
privelişti. E Apollon). 
APOLLON. — Rege, am venit, A 
ADMETOS. — O Phoibos, în coardele 
lirei erai, 
In undele ei de lumină, 
Vindecătorule, Paian, îndură-te. 
APOLLON. — Rege, ţi-aduc alinare. 
INGERUL. — (Tot nevăzut, cu glas 
puternic, în care nu se mai topesc mo- 
dulaţiile vântului). 
Ce cauţi cu arcul și tolba pe umeri, 
O Phoibos, 
Venit-ai să usurpi un drept al Morţii? 
APOLLON. — Tu eşti ? 


UNIVERSUL LITERAR 


ALKES 


ACTUL 1 


INGERUL. — Eu sunt. 


APOLLON. — Ce tare-ţi lucesc ochii, şi 


ce negri 

Sunt ochii tăi. Sar spune două 
Letargice întunecate lacuri 

In care se aruncă două fluvii — 
Fluvii fără fund. 

Eşti mult mai frumos decât zeii! 


INGERUL. — Vrei poate să mă 'ndu- 


pleci, o subtile! 
Voi zeii greci sunteţi nespus de 
meșteri 
In cuvinte, 

APOLLON. — Negre-ţi sunt aripile, 
îngere, mai negre 
Ca aripile a mii de vulturi negri. 


INGERUL. — O Apollon, tu nu me- 


mești a bine. 
APOLLON. — Am cugete curate, 
înger negru. 
INGERUL. — (Ironic) 
Venit-ai poate să ajuţi pe rege ? 
APOLLON. — Poate... Căci amar l-a 
bătut soarta. 


INGERUL. — Vrei deci să mă despoi de 


un cadavru ? 

APOLLON, — Nu, îngere, tu vei lua 
an altul 
In locul lui 


A Saam 


INGERUL. — (Teribil) Ce? 
APOLLON. — E vrerea Parcelor. 
Cuvântul lor ţi-l aduc: 


„Oricine "n locul iui ar vrea să moară, 


„Oricine sar pleca funestei sorți, 
„Oricine-ar spune da, chiar într'o 
doară, 
„Pe acela tu să-l numeri printre 
morţi“. 

INGERUL. — Aj adormit pe bietele 
bătrâne 
Surori. O, cine ştie 


Ce putred hoit îmi va cădea în mână! 
APOLLON. — Tot un mort e. Ce pierzi? 


INGERUL. — Nu e tot una 
Un mort bătrân şi nn mort în 
floarea vieţii. 

APOLLON. — Mi-e teamă să nu fie 
Un tânăr mort! 

INGERUL. — Oricine-ar îi acela, 
Părul lui 
Cu sabia l-oi consacra Reginei 
Din Hades. Eu prin sabie însemn 
Semnul neînvins al Morții. 

APOLLON. — Tu fă ce ştii. 
(Către Admetos). 
Eu nu pot smulge Morţii 


Mai mult decât i-am smuls. Moartea 


e Doamnă. 

Moartea e mai tare decât zeul 

Etherului, a Florii de Lumină. 

Rege, încearcă, până mâine seară 

Ţi-e dat să 'ncerci. Inlătură urgia ! 
INGERUL. — Mâine seară. 


(Admetos care urmărise în picioare, 
aproape nemișcat, într'o încordare pa- 
sionată, straniul dialog cu Nevăzutul, se 
aruncă la picioarele Zeului într'o porni: 
re de recunoștință. A rostit abia cuvân- 
tul „Doamne“ şi zeul s'a mistuit în pro- 
pria-i lumină, lăsând în urmă prive- 
liştea magnifică a unui plai lunar îm- 
presurat de arbori, In fund, o casă mi- 








TIS 


Dramă în trei acte de DAN BOTTA 


nusculă, s'ar spune un cuib, spre care 

duce o cărare albită de lună). 

ADMETOS. — (Cu ardoare). Ş 
„Oricine'n locu! lui ar vrea să moară, 
„Oricine sar pleca iunestei sorţi, 
„Oricine-ar spune da, chiar într'o 
doară... Ş 
(Se întoarce. Un alaiu lugubru intra- 

se în scenă. 'Irei apariţii desprinse par'că 

dintrun 'Trionto della Morte: orbul, 

ologul şi paraliticul). i 
Uno, momâi sinistre, oho, spectre in- 
fernale, un zeu prieten va scos în 
calea mea ! Vom incheia un pact mâ- 
reţ, vom face un schimb fără pereche! 

ORbUL. — (Agitând un braţ căruia-i 
lipseşte mâna). 

E târziu, cată-ți de drum. 

OLOGUL. — Mai e mult până la satul 
vecin ? : 

PARALITICUL, —  Arătând celorlaţi 
umbra pe care o proiectează aripa In- 

gerului). U-u, mu-u, u-u. (Dau să plece). 

ADME'LOS. — Staţi, staţi, doar un 
cuvânt ! 

ORBUL. — Ce vrei, omule ? 

ADMETOS. — (Neştiind cum să încea- 
pă). Să vedeţi... câinele negru... Am 
un câine de care vreau să scap, 
(Răspicat.) Cine mi-l ia? ? 

PARALITICUL. — (Il scuipă.) P-tiu. 

ADMETOS. — Voi aparţineţi pe trei 
sferturi Iadului. Ce vă pasă de Iad? 
voi înzestra pe copiii voştri cu averi 
domneşti, cu pământuri întinse. Sunt 
bogat, sunt rege. Cine vrea să moa- 
ră 'n locul meu? Cine spune sorții 
mele „da'? 

INGERUL. — Spuneţi „da“! 

OLOGUL,. — (Către orb.) Ce vrea omul. 

ORBUL. — (Strigându-i la ureche, — 
ologul «e şi surd.) Vrea să cumpere o 
viaţă. 

OLOGUL. — (Şi mai tare.) Și cine-i 
prostul care să i-o vândă? 

ADMETOS. — Cum? Nimeni? Nimeni 
nu dă o viaţă imundă, o sdreanţă, un 
petec, pe aurul regelui? 

ORBUL,. — Nimeni. 

PARALITICUL. — U-u. 

ORBUL, — Eu nu mai văd, dar îmi 
aduc aminte 
Lumina dulce a soarelui. Un balsam 
E amintirea ei. Am doar o mână 
Şi totuşi pot cuprinde, pot alinta, 
Pot plânge și pot ride 
Cu mâna mea. 

OLOGUL. — Eu n'am picioare. Umblu 
ca un vierme 
Dar plăcută, ah plăcută e lumina 
Pe care ne-o dau zeii ! 

ADMETOS. — (Către paralitic.) 

Tu singur ai rămas pe gânduri, o sobol 

Sau cârtiță, cum să te chem, tu eşti 

Jur împrejurul tău zidit 

Cu nesimţire, ferecat, indiferent 

Contactului cu lumea. Spune „da“, 

Ci spune într'o doară... 

INGERUL. — Spune „da“! 

PARALITICUL. — (Se ridică. Indig- 
narea lui înfrânge suferinţa. Muge 
spunând.) Eu?! Te blestem! (Es tus- 
trei.) 

ADMETOS. — (Ca fascinat de puterea 
blestemului.) Pieriţi moime, conglo- 
merate de ochi şi de picioare, de 
braţe și de pântece, pieriţi! (In faţă-i 
radiază casa de pe colină.) 

O, casă a părinţilor mei, 

Lari atât de dragi inimii mele, 

Cine te-a adus în calea 

Atâtor rătăciri? 

Un geniu bun, un zeu, o stea de veghe 

(Adânc turburat.) 

Ah, de-ar fi 

Un semn acesta! Totuşi cum să ceri 

Părinților tăi viaţa, când tu însuţi 

Ești viața lor. O nu, departe 

De mine acest blestem 

Şi totuşi e un semn, 

Totuşi prin mine, 

Piere Speranţa... 

Piere lumina lor. 

(Apucă drumul către casa luminată 
de lună. Asupra lui flutură, imensă, um- 
bra pe care o zărise paraliticul şi care-l 
împresură mereu.) 

Lor să le cer mântuire? 

Lor să le cer alinare? 

Ei să se 'ndure de mine, 

Numai ei pot avea îndurare. 

(Ajuns în faţa casei bate puternic în 
poartă.) 

Sunt eu tată, eu Admetos. 

(Se deschide o fereastră şi bătrânul 
Pheres apare, apoi o alta, şi răsare 
chipul Mamei.) 

PHERES.—Ce vânt te-aduce, fiul meu? 

ADMETOS. — Tată, tată, se apropie 
ziua, 

PHERES. — Ananke e o zână fără milă. 

MAMA. — (Ştergându-şi o lacrimă.) 


3 — 





Nemuritoare. Tată — ce să spun? — 
Mori pentru mine. 

PHERES, — Vai fiule, ce vorbe 
Ţi-au lunecat pe buze şi ce demon 
Te-a îndemnat să ceri acelui care 
Ţi-a dat ființa, te-a 'nfruptat din alba 
Lumină a lumii, te-a 'ncărcat de 
daruri. 
Să-ţi dea şi viața lui! Ce legământ 
Mă poate face să-ţi închin 
Ultima jertfă? 

ADMETOS. — Mi-e sufletu 'ntristat 
până la moarte. 
Tu cugetă, sunt tânăr, pe Alkestis, 
Visul imens al anilor mei tineri, 
O am. Ea e regina, e soţia 
Mea. Şi dacă mor, eu cui o las, cui 
las copiii 
Şi în ce noapte a Hadesului pot 
Spera s'o văd venind, pe scara 'naltă 
Cu pasul Artemidei, Tată, tată, 
Nu pierzi tot ce pierd eu, 

PHERES. — Iţi place mult lumina zilei. 
Crezi 
Că tatăl tău nu-i fericit de ea, 
Că dorul ei nu-i tot mai mare 'ntrînsul 
Când ea se duce? 

ADMETOS. — Fie! Totuși mâine când 
m'aşteaptă 
Moartea, să nu ţe văd venind, să nu 


te-apropii 
Să-mi plângi cadavrul! 

ADMETOS. — Fiule, cumplită 
Impietate spui. 

ADMETOS. — Sunt scuturat 


De toate spaimele, bătut 

De vânturi infernale. 
PHENES. — 

Nemernică. 

ADMETOS. — Pe când eram în vale, 
Trei oameni răi, trei fioroase 
Lepădături, m'au întâlnit, și unul 
Din ei m'a blestemat. Blestemul 
L-am dus cu mine, am rostit 
Nebune vorbe, Nici nu ştiu 
Cum mi-au venit pe buze, tată! 

MAMA. — (Cuprinsă de o mare duio- 
şie.) Eu una, ce să zic... Eu pentru el.. 
ași spune „d... (Na putut pronunţa 
cuvântul fatidic, căci Pheres a lovit-o 
peste gură.) 

INGERUL. — Spune „da“. (La auzul 
acestei vorbe străine, Pheres s'a în- 
încruntat, a privit larga pată de um: 
bră ce-i însoțește fiul şi a priceput, 
Cu un gest violent închide ferestrele. 
Admetos o ia la vale abătut, aproape 
împleticindu-se, pe cărare. Ajuns pe 
primul plan al scenei, o femeie intră 
cu paşi sfioși. 1 se aruncă în braţe. 
E Alkestis.) 

ADMETOS. — Alkestis, stu! 

ALKESTIS, — De-atâtea zile, 
De-atâtea nopţi te căutam! 

Era furtună. Ştiam că te-oi afla. 

Lumină 

Nemuritoare se făcuse 'n mine, 

Ţi-a fost frig? Nu? Ori ţi-a fost 

foame? 

Nu? 

ADMETOS. — O Alkestis, se apropie 
ziua! 

ALKESTIS. — Poate că profeția a 
minţit, 

Poate că totul nu e 

Decât fantasma sufletului tău. 
ADMETOS. — (Arătându-i umbra.) 

Nu, Alkestis, Vezi tu ? 
ALKESTIS.— Văd. Cumplită e Ananke. 
ADMETOS. — Mâine 

Când uitimele flăcări ale soarelui 

N'or mai încununa a Pelionului 

Limpede culme, voi muri. 

Deşi Apollon a smuls Parcei 

O altă soartă pentru mine, 

Dacă cineva se 'ndură 

Să moară "n locul meu. 
ALKESTIŞ., — ŞIi?.., 
ADMETOS. — Nimeni 

Nu vrea să moară pentru mine. 
ALKESTIS, — Dar bine, rege, eu, 

Vreau eu! 

INGERUL. — Spune „da“! 

ADMETOS. — (Teribil.) Nu! 

ALKESTIS. — (Răspicat.) Dar am spus 
„da“! (şi duce mâinile cu spaimă la 
tâmple.) 

ADMETOS, — Ce este? 

ALKESTIS. — O mână, 

Un Nevăzut, m'a tras de plete! 

O şuviţă care-a dispărut... 

ADMETOS. — (Cu o sfâşiere imensă.) 
Au consacrat părul tău! Te-au închi- 
nat reginei Morţii! (Se vede depăr- 
tându-se proiecţiunea aripelor Nevă- 
zutului.) Hei, îngere, demone, oricare 
ar fi numele ţău,  Exterminatorule, 
dă-mi înapoi cuvântul! Cu moartea 
ei n'am ce face! Vreau să mor eu! 
Vino îndărăt, dă-mi moartea mea, 
dă-mi moartea! (Umbra dispare.) 

ALKESTIS. — Admetos taci. El nu se 
mai întoarce. 

ADMETOS. — Cu sufletul la gură, te 
rog întoarce-te, 

Dacă o iei pe ea, ce-mi mai rămâne? 

Ce pot să fac cu zilele vieţii? 

Cu zilele și nopţile vieţii. 

(Noaptea e nespus de frumoasă. Pa- 
serile cântă. Se aude murmurul a mii 
de izvoare, — țesătura  zăbranicelor 
nopţii.) 

ALKESTIS. — E 'ultima noapte, 


Ai o fire 





ADMETOS. — 


Toţi vom muri odată, fiul meu. 


ADMETOS. — Şi totuși Parca sa 


înduplecat, 

Ea a lăsat ca cineva să poată 
Muri în Jocul meu. Dar cine 
Se 'mdură a muri? Oh, nimeni, 
nimeni... 


PHERES. — Cred, fiule, căci dulce e 


lumina | 

Pe care ne-o dau zeii. 

Tată, tată, 
Te-ai bucurat din plin de ale vieții 
Daruri. Ai fost rege. Azi eu duc 
Lumina vieţii tale mai departe, 

Prin fiij mei viaţa ta se face 


Admetos! 

Aerul e plin de mii de șoapte, 
Germenii împresură pământul. 
Noaptea e un cuib aerian, 

Un imens receptacol de Iubire. 
Vino, iubitul meu să ne iubim! 
Ciutele își simt puii în pântece, 
Cântecul privighetoarelor e ca un 
îum, 

Coarnele la cerbi se luminează, 
Vino, iubitul meu, să ne iubim... 
Pentru ultima noapte de Iubire. 
(Pleacă înlănțuiţi, scăldaţi în lumină 


de lună, cu o expresie de nespusă feri- 
cire,) 


CORTINA 











CRONICA 


— N — i i i 


Do A PCA n PE RE. CR E E i 
DI O 


de PAUL MIRACOVICI 


Pictorul Băncilă, care expune în 
prezent la Dalles este printre cei 
câțiva cari s'au bucurat de succes 
înainte de răsboi. Publicul l-a îm- 
brățișat şi i-a admirat lucrările atât 
de ancedotice și cari par atât de de- 
sucte azi. Desuete pentru că acelaş 
public — calitativ -— care l-a admi- 
rat altă dată are acum alţi idoli. 

Niciodată gustul marelui public nu 
rezistă timpului și — asemenea mo- 
dei — in spaţiul a 10—15 ani, pic- 
tura dictată de el pare veche, demo- 
dată. Pictura d-lui Băncilă a plăcut 
și mai place încă pentru o aparentă 
virtuozitate. In culori vii, cu o pastă 
excesivă, d-sa a trecut, mulțumită 
facturii sale, peste toate greutăţile 
de care trebue să se lovească un 
artist. D-sa le-a eludat prin formulă 
nu printr'un studiu adâncit. Incon= 
testabil, d. Băncilă are un ales tem- 
perament de pictor și o vigoare care 
se vădește și în tablourile de azi, iar 
în anumite lucrări, în care anecdota 
îl preocupă mai puţin, d-sa ne des- 
văiue frumoase calități de simţire. 

In sala Sindicatului Artelor Fru- 
moase expun 14 pictori din Baia- 
Mare şi doi sculptori. Baia-Mare a 
iost, înainte de răsboi un centru ar- 
tistic dintre cele mai cunoscute — 
se putea vorbi —ca și acum de altfel, 
despre o „şcoală“ dela Baia-Mare. 
Această şcoală a fost întotdeauna 
influenţată de pictura ungurească și 
germană. Nici în ziua de azi ea nu 
a împrumutat nimic spiritului latin 
al artei românești sau mai bine zis 
franceze. Să-mi fie îngăduit să spun 
că aceasta e o lipsă, o lipsă impor- 
tantă în zilele noastre, când nu e 
îngăduit să ignorezi nu numai arta 
franceză contemporană ci şi ultimul 
secol în care s'a elaborat pictura 
modernă. 


| De aceea, subliniez cu deosebit 
interes expoziția pictorilor din Baia- 
Mare și semnificaţia ei. De asemenea 
ministerul artelor ar fi trebuit să 
încurajeze efortul ce fac acești ar- 


tişti de a lua contact cu arta româ- 
nească, efort considerabil sub ra- 
portul material. Ramele, transportul 
dintr'un punct atât de îndepărtat al 
țării, tipărituri şi atâtea cheltueli nu 
sunt ușor de suportat de bugetele 
anemice ale unor artiști. Perspecti- 
vele de vânzare de asemenea sunt 
foarte puţin probabile, cei mai mulţi 
dintre ei fiind cu totul necunoscuți 
la Bucureşti. 


Vom cita în ordine alfabetică ope- 
rele expozanţilor. Astfel d. P. Abru- 
deanu e, și el ca toți pictorii cari 
trăesc la Baia-Mare sclavul, deși în 
mai mică măsură, al aceleiași concep- 
ţii, aceleași tehnici; culori violente, 
efecte de lumină puternice și o oare- 
care brutalitate inutilă. Aceasta va 
trebui s'o spunem despre toţi expo- 
zanţii pentru că acestea sunt carac- 
terele cele mai isbitoare ale picturii 
lor. Tabloul No. 2, al d-lui Abru- 
deanu, care e printre cei.mai buni 
din grup dovedeşte resurse frumoase 
și o certă aplicație pentru studiu. D. 
Ferdinand Dceak de asemenea pre- 
zintă lucrări bine studiate, în spe- 
cial o „Piaţă“ e o lucrare merituoasă. 
Dl. Gyarmati Francisc e mai violent, 
technica d-sale mai puţin îngrijită. 
Dl. Gavril Gyimesy încearcă prin 
pete de valori să se singularizeze de 


factura comună expozanţilor. E o in- 
tenţie lăudabilă şi stadiul în care se 
ailă ne dă dreptul să sperăm că va 
reuși. 

Dl. Kiss Carol e incomparabil mai 
interesant în negru și alb. In ese- 
nuri d-sa e adese-ort foarte expresiv. 

Dl. Kadar Gheza expune ierni 
frumos luminate. Kovats Gheza deși 


foarte violent, studiază atent și redă 
cu justețe diferența ae planuri. D-na 
sau d. Elemer Mezei expune un co- 
vor sumbru, mult prea sumbru. Dl. 
Scheip Carol prezintă desenuri fă- 
cute cu sentiment. D. Shakisov Se- 
bastian pare mai puţin pregătit. 
D-lui Şerban Raul de asemenea îi 
recomandăm o mai temeinică pregă- 
tire, şi în privința desenului şi mai 
ales al valoraţiei. Dl. Norbert Stelek 
e slab în lucrările expuse. Lila Gas- 


sert Uica expune aquarele pictate 
cu multă spontaneitate şi cari ne 
amintesc pe Arnold, Dl. Alexandru 
Zilier are acelaş isvor de inspiraţie 
ca şi d. Hans Eders — adică de in- 
fluență germană. Sculptorii Peer 
Merloe și Manu Gheorghe contribu- 
esc în mare măsură la reuşita expo- 


zițţiei. Dl. Peer Merloe nu este ne- 
cunoscut la București, am avut şi 
altă dată prilejul să scriu despre 
ytilizările d-sale, întotdeauna inte- 
resante. Anul acesta, mai toate lu- 
crările sunt în lemn, material pe 
care d. Merloe îl lucrează cu măe- 
strie şi dragoste, 

DI. Manu expune un cap și un 
nud, amândouă corect și atent stu- 


diate, 





plastică— 


n i i. RE 


a a a d td a E E d a 
—— i n E i d 











UNIVERSUL LITERAR 


Cartea străină 





Edouard Peisson, romancier al mării 


D. Edouard Peisson e astăzi unul din 
cei mai talentaţi romancieri ai mării. 
Dovadă, acmirabila serie, dela Hans le 
Marin, Mer Baltique şi Le Courrier de 
la Mer Blanche, până la Parti de Li- 
verpool, căruia Academia Franceză i-a 
decernat acum doi ani premiul pentru 
roman, încoronând astfel, cu autorita- 
tea recunoașterii oficiale, o operă con- 
sacrată anterior de sufragiile mulţimei 
cititorilor. 

In scrisul d-lui Edouard Peisson se 
răsfrânge, cu un accent veridic impre- 
sionanț, aventura personală şi propria 
experiență a vieții autorului,— de aceea 
lectura cărților lui este tot atât de e- 
moţionantă ca şi aceea a unor Joseph 
Conrad sau Jack London. 

Ceeace deosebește literatura marină 
a acestui scriitor, dându-i un caracter 
de autenticitate neîndoelnic, este că 
autorul lui „Hans marinarul“ nu are 
despre mare şi despre viața ei proprie, 
cunoașterea sentimentală a celui ce o 
contemplă dela țărm sau de pe bordul 
unui pachebot insensibil la sbuciumul 
ce o frământă spre a o reconstitui apoi, 
în liniștea cabinetului de lucru. Scrisul 
d-lui Peisson relevă deopotrivă pre- 
zenţa vie, deși nevăzută, a mării și ati- 
tudinea spontană, de o neobosită recep- 
tivitate, a celui care participă la fră- 
mântările ei, cu interesul pe care-l pur- 
tăm fiinţelor ce ne sunt dragi. 

Le Courrier de la Mer Blanche, una 
din primele lui cărţi, publicată întâia 
oară în 1930 şi reeditată cinci ani mai 
târziu, era însoţită de această reco- 
mandare a autorului, semnificativă 
pentru accentul veridic netravestit al 
cuprinsului ei: „Nu sunt un literator. 
In această carte, mai ales, n'am vrut să 
fac literatură, ci să-i arăt așa cum sunt, 
pe mateloţii din marina comercială. 

Se reamintesc acolo, ceasurile tragi- 
ce ale războiului maritim din 1916, 
trăite de scriitor pe bordul unui vas 
care transporta material de război des- 
tinat armatelor ruseşti. E relatarea so- 
bră a odiseei echipajului acestui vapor 
care, plecat din Brest cu destinația Ar- 
hangelsk, ocolește coastele Irlandei și 
traversează Cercul polar, strecurându- 


se printre submarine și câmpurile de 


mine presărate în calea lui. 

Mer Baltique era o evocare puterni- 
că, intens colorată, a mării și a oameni- 
lor ce trăesc în preajma ei. Trei vieţi o- 
menești formau acolo miezul interesu- 
lui povestirii, dând prilej autorului să 
facă dovada unei înţelegeri adânc pă- 
trunzătoare în resorturile unor senti- 
mente din specia celor zise „etern o- 
meneşti'', dar condiţionate în desfăşu- 
rarea lor de prezența mării. 

Vieţile a trei băeţanari, tustrei copii 
de marinari, se întretaie și se înfrățesc 
în acest roman, ca trei drumuri într'o 
răspântie. Şi marea Baltică, rând pe 
rând de un calm feeric sau înfuriată 


formează decorul fastuos în care vie- 
țile acestora se agită, legănându-le vi- 
surile și gândurile, iubirile şi suferin- 
țele, până în ziua când va reteza cu 
brutalitate firele celor trei destine o- 
mencşti. 

Și în romanul Le Pilote, publicat a- 
cum doi ani, ca în toată opera d-lui 
Peisson, marea nu e un simplu element 
decorativ, spectacular, ci o prezenţă 
activă, care îndrumează destinele fiin- 
elor omeneşti supuse înrâuririi ei, lu- 
crând cu puterea misterioasă şi învă- 
luitoare a unei vrăji. 

Simplitatea cadrului în care se des- 
tăşoară acest roman, în timp și în spa- 
țiu, accentuiază intensitatea zguduitoa- 
re a dramei din sufletul lui Pierre 
Laurent, căpitanul vasului de pasageri 
„Virginia“, în timpul traversării Atlan- 
ticului, din America în Europa. Lau- 
rent, tipul veritabil al lupului de mare“ 
își dă seama că e ameninţat să orbea- 
scă. Orgoliul sau, poate, teama de a fi 
silit să se despartă de vaporul pilotat o 
viață 'ntreagă, îl împiedică să destăi- 
nuiască celor dimprejur, îngrozitoarea-i 
taină. Dar suferința şi sforțarea desnă- 
dăjduită de a nu da de bănuit nimic, 
nimănui, îl umanizează. Și atunci, zeul 
atotputernic şi aspru, temut și adorat 
de echipajul vasului, săvârșește unele 
stângăcii și are șovăeli surprinzătoare, 
reuşind totuși să-și aducă vaporul la 
destinaţie, în ultima lui călătorie. 

Le voyage d'Edgar, ultima carte, re- 
cent apărută, a d-lui Edouard Peisson, 
e povestea fermecătoare a unei lungi 
plimbări marine. Tatăl lui Edgar, lem- 
nar de corăbii, a plecat într'o zi în 
Groenlanda și n'a mai dat de atunci 
semne de viață. Băiatul își pune în gând 
să-l regăsească și, ca un nou Telemac, 
pleacă în marea aventură, întovărăşit 
de un fost bucătar pe transatlantice, 
negrul Sam, ocrotitor cu inimă de aur 
şi nesecat izvor de sfaturi înțelepte. 
După multe peripeții şi numeroase a- 
vataruri, Edgar izbutește să-și regăsea- 
scă părintele, în ţinuturile polare. 

Scopul autorului n'a iost doar să po- 
vestească o minunată istorioară de a- 
venturi. A vrut și să inițieze, pe tinerii 
lui cititori mai ales, în tainele vieţii pe 
mare și ale marilor corăbii cu pânze, de 
odinioară sau ale uriașelor pachebo- 
turi — cetăţi moderne, — să le plimbe 
pe dinaintea ochilor minunile multiple 
ale ținuturilor îndepărtate şi să îmbine 
realitatea cu poezia, născocind pentru 
ei legendele cele mai fermecătoare. 


WILL DURANT: „HISTOIRE 
DE LA CIVILISATION 
(3 vo:ume) 


In cursul anului trecut au apărut, în 
traducerea franceză a d-lui Charles 
Mouray, primele trei volume dintr'o 
vastă lucrare de sinteză asupra istoriei 





civilizației omenești, întreprinsă de sa- 
vantul american Will Durant, autorul 
cunoscutei opere „Vies et doctrines des 
grands philosophes“. 

Cele trei volume cu care se îmbogă- 
tește prețioasa „Bibliotheque histori- 
que“ a editurii Payot tratează despre 
ceea ce autorul numește partea de „mo- 
ștenire orientală“ din patrimoniul civi- 
lizaţiei actuale şi anume : 

Primul, istoria civilizaţiei în Egipt şi 
în Orientul apropiat (Babilonia și Asi- 
ria) până la moartea lui Alexanâru şi 
prăbuşirea marilor imperii din acest O- 
rient, cu o introducere asupra naturii 
civilizaţiei și a diferitelor elemente care 
o compun. 

Al doilea volum cuprinde studiul ci- 
vilizației ebraice până la cucerirea ro- 
mană, al Persiei antice până la cuceri- 
rea lui Alexandru și al Indici, dela ori- 
gini şi până în zilele noastre, autorul 
socotind cu drept cuvânt, că pe când ci- 
vilizaţiile Iudeei şi Persiei antice au 
încetat să mai exercite vreo înrâurire 
asupra mersului omenirii, acelea indice 
își continuă influența, poate chiar cu 
mai mult răsunet în cultura europeană 
modernă. 

Al treilea volum, cuprinzând istoria 
civilizațiilor chineză şi japoneză contir 
nuă şi închee primul ciclu „al moşte- 
nirii orientale“, din această sinteză is- 
torică, deopotrivă de interesantă pen- 
tru valoarea ei recapitulativă cât și prin 
originalitatea aprecierilor de ansamblu 
cu privire la evoluţia diferitelor civili- 
zații. 

In acest volum se arată raporturile 
dintre Europa şi Extremul Orient, a- 
jungându-se până la expunerea moti- 
velor cari au determinat Japonia să-și 
întindă stăpânirea asupra Manciuriei și 
a Chinei de Nord. Cititorul găsește ast- 
fel, într'o prezentare limpede și conci- 
să, îndrumări preţioase pentru înţele- 
gerea problemelor din Extremul Ori- 
ent şi Pacific, de a căror deslegare va 
depinde, poate, pentru multă vreme, 
soarta omenirii întregi. 

Autorul nădăjduește să poată duce la 
bun sfârșit, şi restul operei întreprinse, 
publicând la răstimpuri de câte cinci 
ani, părțile consacrate „moștenirii“ cla- 
sice, medievale, europene și moderne, 
din istoria civilizației universale. 

Oricât de prezumţioasă ar părea o a- 
tare năzuinţă, mai ales pentru puterile 
neajutorate ale unuia singur, numai 
rezultatele vor măsura temeinicia și 
valoarea sforțării, Judecând după cele 
trei volume apărute până acum va tre- 
bui să recunoaștem îndreptăţirea d-lui 
Will Durant de a îi pornit la elaborarea 
vastului subiect ales, pe care-l înfăți- 
şează cu o rară putere de sinteză şi cu 
preocuparea umanistului de a scoate 
necontenit în lumină, semnificaţiile 
largi și durabile din istoria omenirii. 

MIHAI NICULESCU 





Drum fără înloarcere L iniște 


Pe drumuri și văi luminate de lună, 
Când apele dorm şi stelele 'nchină 
Tăcerea căruntă - a veciei, 

Dă-mi mâinile ; crinii Mariei. 


Cu traista mea de stele şi luceferi 
Şi cu sandalele din fruze de glicină 
Străbat livada anilor mei teferi, 
Ca un cocor gonac, după lumină.... 


Săracă mi-a fost masa; vârsta neplivită 


Din stihuri mi-am bâut rachiul întremării 


Am tras căruţe cu belșuguri, ca o vită 
Şi- am pescuit prin ani coralii mării „., 


Indemnuri n'am avut decât lăuta 


Podoabă, câte-o creangă frântă de povară; 


Tovarăşi, firele de iarbă şi cucuta 


Credinţă, chipul blând din bobul de secară. 


Mi-a fost iubirea dată murmur şi fântână 

Şi frunzele-au crescut în mine, aripi de lăstun; 

Din amintiri, doar moartea, mi'ntinde câte-o mână 
Când urc spre ea, în suilet, cu micul meu cătun. 





Să mergem; doar umbra şi fiorii din paşi 
Din tărie ?n tărie — ne fie părtași, 

Până la stînile visului — 

La porţile paradisului — 


Privindu-ţi ochii clari, uitat-am să mă ştiu — 


De sgomotul din mine : de cel ce vreau să fiu... 


Pe crestele de linşiti — valuri — 


Nu mi-or mai duce — iarăşi — tăcerile la maluri. 


Tore greierii ?n iarbă vecia de-aici, 


EMIL VORA 


In colbul din drum — pier şi răsar licurici. 
Zînele nopţii mi-aduce acasă 
Heruvul de vis şi mătasă. 


ION A. BUCUR 


EDUARD SAULESCU: Trei fragmente din fresca dela Mausoleul Eroilor Neamului, din Mărăşeşti 











25 Martie 1939 


ati aaa 
Ponte e 


CRONICA 


a m e i Tate aT m ———————————————————————————————_————————— SC — 


— muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


FILARMONICA: DIRIJOR, FELIX VON 
WEINGARTNER : 


Un concert în care au fost pros= 
crise orice capricii personale şi efecte 
de bun plac în interpretare, a fost 
acela al „Filarmonicei“, condus de 
Felix von Weingartner. 

Ordinea, justa măsură, linia ne- 
tremurată şi nedeformată, au dom= 
nit fără încetare în întregul concert, 
înlăturând din calea înţelegerii a 
două  simtonii de Beethoven, tot 
ceace ar fi putut să le fie balast, ne- 
potrivire sau înstrăinare de sens. Fil- 
trajul stilistic pe care, cu un presti- 
giu de multă vreme neclintit, Felix 
von Weingartner îl impune orche- 
strelor pe care le conduce, nu cu- 
noaște, întru realizarea acestui scop, 
nici o concesie. Mișcarea dătătoare 
de echilibru şi expresie fidelă cerin- 
țelor textului, evaluarea rolului fie- 
cărei grupe, fiecărei fracțiuni de 
muzică, îață de tot, obținerea acelui 
mare ritm capabil să lămurească un 
caracter și o ideie în tot cursul ex- 
primării lor, pornesc la Felix von 
Weingartner dintr'o organizaţie de- 
săvârşit de clasică, Academician al 
dirijoratului, Felix von Weingartner 
stăpâneşte arta conducerii orchestra- 
le cu o prestanță pe care nimic n'o 
desminte : atitudine,  concisiune în 
elocinţă, sobrietate în îndemn, înăl- 
țarea permanentă a rostului de sine 
la acela de a mijloci cu absolută fi- 
delitate realizarea operei muzicale, 
în cea mai pură esenţă a ei, până la 
abstracția de sine. 

Muzicienii „Filarmonicei'* noastre 
şi-au câştigat în frumoasă măsură 
meritul de a urma cu  condescen- 
denţă şi neprecupeţire a resurseior 
călăuzirile mari ale ilustrului diri- 
jor, isbutind un concert Beethoven 
autentic în toate esenţialele lui în- 
fățişări, | 

CONCERTUL VIOLONCELISTULUI 

ATTILIO RANZATO 


Violoncelul trece drept un instru- 
ment muzical generos în expresivi- 
tate. Credinţa nu este falsă, dar pu- 
țini își dau seama de covârșitoarele 
greutăți care trebue învinse pentru 
a benelicia, în deplin acord cu arta 
de a interpreta muzică, de dărnicia 
emotivă a violoncelului. 

Justețea de intonare, puritatea so- 
noră, dificilă în „piano“, mult mai 
ingrată încă în „forte“, apoi acea 
acrobație inerentă tehnicei violonce- 
lului cât și problemele de arcuș și 
de echilibrare a unui registru grav 
surd faţă de unul înalt străbătător, 
acumulează asupra executantului tot 
atâtea  anevoinţi, îi condiționează 
necruţător isbânda artistică, impu- 
nându-i canoane cărora nu oricine 
este chemat să le ţină piept. 

Unul din rarii privilegiați ai ta- 
lentului muzical, care se pot numi pe 
bună dreptate artiști ai violoncelului, 
este și tânărul concertist italian, At- 
tilio Ranzato. 

Activitatea exemplară a „Institu- 
tului de cultură italiană“, i-a prile- 
juit un concert la „Dalles“ și recu- 
noașterea viu manifestată, de către 
publicul românesc, a  puternicelor 
d-sale însușiri instrumentale. 

D. Ranzato este un imperios şi 
cuceritor virtuos. In mâinile d-sale, 
în brațe, mai bine zis, căci artistul 
îşi îmbrățișează în neîntreruptă 
strânsoare, ca pe un odor neprețuit, 
violoncelul, se concentrează o forţă, 
o ardoare, un flux de avântări, care 
smulg strunelor sonorități de o îru- 
musețe dinamică, şi intensitate în 
elocinţa melosului, vibrant susținute. 

Agerimile foarte personale ale ar- 
cușului, mobilitatea volantă a stân- 
gei, iscusinţa în variaţia timbrelor, 
elanul peremptoriu în mișcările de 
mare bravură, lirismul cald și spon- 
tan degajat în desfășurarea cântului, 
reprezintă, de sigur, la Attilio Ran- 
zato, dăruire şi cultivare abundente. 

De aceea succesul pe care l-a câș- 
tigat, cu ușurință, dela începutul 
concertului,  n'are nevoie de nicio 
altă explicaţie, iar vizita d-sale, a 
fost cu totul binevenită. 

D. Renzo Bossi, atât în compozi- 
țiile d-sale, ascultate în concert, cât 
şi prin modul în care a efectuat 
acompaniamentul, a dovedit că este 


'un excelent muzician. 


——___————————— = i 


——————— e E, E E, Za 





1939 


— 25 Martie 








UNIVERSUL LITERAR 








Noaptea celor trei crai 


Mai erau trei zile până la Crăciun. 
Guzli, Dobreideni şi  Melancolicu alcă- 
tuiseră un plan sirașnic de petreceri 
pentru primele două zile da sărbătoare: 
plimbări, cinematograi (la Roxy era a- 
nunțat un program eisf!), patinaj pe pă 
râul Clocucica etc. Dobrideni târguise de 
pe acuma o mulţime de bunătăţi, iar Me- 
lancolicu procurase niște vin grozav. 

Căzuse zăpadă destulă şi-un puiu 
de ger o întărise de-a mai mare dragul. 
Cernăuţii căpătaseră un aspect fearic, de 
vis, ca decupat dintrun desen animat. 
Zurgălăii săniilor clincheneau vesel și 
lumea aleraa de colo până'n colo după 
cumpărături. În piaţa Teatrului Naţional, 
mii da brazi coboriseră din pădurile Vij- 
niței, aducând copiilor bucuria zăpezilor 
înalte şi parlumul de răşină al munţilor, 
Vitrinele s= prefăcuseră în liliputane o- 
rașe de carton aurit, pe ale căror străzi 
presărate cu vată păpușila așteptau ivi- 
rea unui FătFrumos. Cine-ştie... Poate 
că seara, la bătaia unei baghete magi- 





ce, clavecinele începsau o gavotă şi mi- 
cila zâne dansau can grațioasele ta- 
blouri ale suzvului Watteau. Piaţa Unirii 
era cmimată can preajma unsi serbări 
populare şi câleva grupuri de gură-cască 
admirau dsefilarex sutelor de cucoane, 
cozi se 'ntorceau cu brațele pline de 
cumpărături, acasă. 

Guzli era atât de bine dispus, încât fă- 
cea adevărate piruete când oferea ziare 
trecătorilor. 

-- Fioroasa crimă a lui Ivan Strașnmei! 
O famee ciopârțilă cu securea. 

— Ai să răgușeșii, Tsu-Tşui | îi stri- 
î dela celălalt copăt al pieţei, Dobrei- 
ani. 


— Nuii nimici O să beau un cediu 
de tei... Ivan Strașnei a zugrumat copiii 
moșierului... Fioroasa crimă! Fioroasa 
crimă... un leu... fioroasa crimă... un 
leu... Soţia moșierului a fost ciopârțită 
cu securex... Amănunte sensaționale | 

De astă dată, banditul se 'ntrecuse cu 
firea. Nu numai că jefuise o mare sumă 
de bani, dar și masacrase în modul cel 
mai sălbatic o întreagă familie. Nu scă- 
pase decât moșierul, care, în noaptea 
fatală, se 'ntâmplase să fie plecat la Cer- 
năuți. Poliţia își dădsa toată silința să-l 
capiureze pe Ivan Straşnei, însă efortu- 
rile ei erau zadarnice. Exasperat de în- 
succesul organelor polițienești, moşierul 
anunța prin afișe lipite la toate colţurile 
străzilor că instituie un premiu de 100.000 
de lei pentru cel ce va denunța bârlogul 
banditului, dar nimeni, nici un complice, 
nu se grăbea să facă acest lucru. 

Dobreideni veni la Guzli, 

— Măi, ai observat? Smarc e întot- 
deauna furios când anunțăm crimele lui 
Ivan Straşnei. 

— ihiîl Și niciodată nu pomenește de- 
spre bandit. Auzi | 

Intr'adevăr, Șmarc anunța mereu, cât 
il ţinea gura, „aroaznicul accident de 





DE] 


cale ferată... doi morţi și trei răniţi... un 
leu bucata |” și nici nu amintea despre 
ultima — și cea mai fioroasă din crimele 
banditului. 

— Dar să dăm dracului ps spurcăciu- 
nsa aceea de Șmarc! Mai ai multe exem- 
plare de vândut ? 

— Aproape că 
Tsu-Tsui | 

— Eu, la fel. 

După câteva minute, Dobreideni nu 
mai avea nici un ziar. Din această cau- 
ză, Şmarc — care nu reușise să vândă 
decâi vre-o zece exemplare — crăpa de 
invidie şi era atât de furios, încât numai 
că nu vărsa spumă pe gură, aşa că'nce- 
pu să-i caule pricină lui Dobreideni. 

Guzli ripostă şi el: 

— Prietenul meu a vândut toate exem- 
plarele fiindcă a anunţat titlurile cele 
mai sensaţionale din ziar. Dacă făceai 
la fal, le vindeai și tu pe toate. 

— Dal — spuse Dobreideni. — N'ai 
decâl să strigi despre crimele lui Ivan 
Straşnei şi vânzarea ziarelor ar merge 
ca la pânea cea caldă. 

Șmarc nu se mai putu stăpâni și-i pu- 
se o piedică lui Dobreideni. Acesta îi 
răspunse cu un ghiont în coastă, dar 
Șmarc, mai puternic, îl trânti din nou la 
pământ. Guzli, văzând c& dușmanul lup- 
tă cu viclenie, ca un cuţitar ordinar, ieși 
din rezervă şi-i dădu ajutor prietenului 
său. Agresorul fu bătut și trebui să se re 
tragă. 

— Lasă, că varăt eu vouăl — îi a- 
menință e] pe cei doi prieteni şi dispăru 
în strada Romană, 

În curând, soarele apuse întt'o baie de 
sânge şi-o pulbare aurie plouă asupra 
fsrestrelor, iar v&păile albastre ale ceru- 
lui se stinseră în dulci lumini cenușii. 
Dinspre Țeţin veneau nouri grei, așa că 
noaptea promitea să fie caldă, Lămpile 
răspândeau fluturi galbeni pe trotoare. 

— Straşnic! plăcută seară, măi Tsu- 
Tsui | 

— Ihi! Şi poate co ninge lu noapte... 

— Tare m'aş bucura să ningă! Am sta 
la fsreastră, pe 'ntuneric, şi-am bea 
ceaiu... —- şi-adause misterios: — ceadiu 
cu rom, măl| 

— Ţyţ! Ai cumpărat şi rom ? 


le-am terminat, măi 


— Sigur! Da' ce? Noi nu suntem 
boieri ? 
— Suntem ! — şi râşeră amândoi, 


Când coborau prin ulița Evreească, 
Dobreideni și Guzli se pomeniră față "n 
față cu dușmanul lor, care era întovără- 
şit de-un găligan spătos şi chior. 

Lupta se 'ncinse imediat. 

S$marc tăbări asupra lui Dobreideni, 
iar găliganul îl luă prin surprindere pe 
Guzli. 

Nimeni în apropiere. 

De dsparte, pătrundea doar hârâitul 
tramvaielor, 

Gâtâitul celor ce se luptau se-auzea 
clar în aerul înghețat. 

Cei patru se rostogoleau încleștați prin 
zăpadă. 

Cu o sforțare supraomenească, Guzli 
isbuti să se descotorosească de adversa- 
rul său, pe care-l ameți cu o lovitură de 
pumn aplicată sub bărbie. În acelaş me 
ment Şmarc îl ridica de mijloc de Dobrei- 
deni, lăsânau-l, apoi, să se prăbușească 
pe trotoar. În cădere, bietul se isbi cu 
ceafa de-un bolovam și-o șuviță de sân- 
ge îi curse din gură. Guzli scoase un ur- 
let și se repezi asupra lui Șmarc, dar a- 
cesta, urmat de găliganul care se des- 
meticise'n curând, o luă la goană prin 
întunericele uliței și dispăru după colț. 

— Dobreideni, te-ai lovit rău ? — însă 
băiatul nu răspunse decât printr'o bolbo- 
rosire, care-i aduse un nou val de sânge 
pe gură. 

— Pentru Dumnezeu, măi frate-miu, 
ce-i cu tine? — șopti, cuprins de panică 
și înecat de plâns, Guzli. 

— Tsu... Tsu-Tsui... Eu... Mă dor ochii... 
Mi-a intrat zăpadă'n ochi, măi... Să des- 
gropi banii... Să-i iei tu... Vai... Tsu-Tsui.., 
Eu... mi se pare... că... Mor... — și, într'o 
supremă încordare, zâmbi: — O să mă 
cam plictisesc pe lumea cealaltă... N'am 





SJlătucite 


albe... 


Mai fug câte-odată după năluci, 
Fuhia toamnei uneori mă mai strânge, 
Când cad în ferestre îngeri din nuci 
Și pasărea lumii de dincolo plinge. 


Mai cat în privdoare urme de sfinți 
Şi-atâtea grădini de rod şi de seară, 
Prin care umblau în aur părinți 
Desprinşi de pe ziduri şi pete de ceară. 


Şi albă tresare domniţa din vii 


Cu mâna ei plină de vrăbii la geam, 
'Ţesând o năfrană, chemând pe copii 
Din uliţa 'n care cu Vodă treceam. 


Mai picură 'n ochii mei azi untdelemn, 
Mai scrie-un călugăr pe pleoapa mea rece. 
Din cartea amurgului iar crește-un semn 
Și iarăşi o mână pe fruntea mea trece, 


Tree zilele astfel, cerul mă 'ngroapă, 


Zmeii poveştilor trec osteniţi, 
Şi 'n fiece noapte îmi sap câte-o groapă... 
Nălucilor albe, de unde veniţi ? 


ALEXANDRU RAICU 


nici o cunoștință pe-acolo... Tu... Frate 
Tsu-Tsui... — și 'ncepu să plângă, dar ca 
din mari depărtări, 

— Dobreideni... Ninge, Dobreideni ! 

Prinsese să fulguie și-o pace desă- 
vârşită so 'ntindea peste oraş. Era un 
început de noapte ciudată, cu mii de 
fantasme mici, cari dănțuiau voios în 
asr, și nici un om nu se-crăla prin a- 
propiere, 

Incă un val de sânge și Dobreideni 
gemu lung. 

Guzli se plecă asupra ochilor tulbu- 
rați și v&zu că Dobreideni a murit. 


Băiatul rătăci până târziu pe uliţe. 
Fără să țină seama că gulerul i se des- 
cheiasa şi că zăpada i se-așternea tot 
mai groasă pes umeri, umezindu-l până 
la piele, că, de-asudat ce era, părul i se 
lipise de frunte şi că obrajii îi ardeau 
de-o febră chinuitoare, care-i uscase bu- 
zale, Guzli umblă ca halucinat până ce 
oboseala îl răsbi complet, răpindu-i res- 
pirația și ologindu-l. 

Întră într'o cârciumă de lângă viaduc- 
tul c, f. r. din suburbia Caliceanca, Loca- 
lul avea înfățișarea unui beciu neten- 
cuit — un fel de grotă înfiorătoare, în 
care consumatorii păreau niște morţi în 
vacanţă. Muncitori dela abator,  apași, 
smei de stradă, bătreme şi uscate, șo- 
meri și câţiva soldaţi se amestecau în- 
iro hărmălaie de infern, iar patru lău- 
tari își chinuiau zădamic instrumentele, 
ale căror sunete se pierdeau în vălurile 
dese ale fumului de tutun. Băiatul ceru 
un siert de vin roș și-l bău pe nsrăsu- 
flate. O uşoară  amețeală îl cuprinse, 
sângele îi circula mai repede și abu- 
reala-i deschise o ciudată viziune: Do- 
breideni alerga printro ceață deasă, iar 
moartea încerca să-l rețină, în timp ce 
un clopot enorm îşi răspândea strigătul 
de metal. Apoi, fantasmele își pierdură 
contururile şi totul se topi întrun fel de 
fum alburiu și aspru, care-l făcu pe Guzli 
să tușească, 

— Bietul Dobreideni... Zace singur şi 
capul i s'a afundat în omăt... Şi n'a în- 


cstat să  ningă... Doamne, ajută-mi, 
Doamne | — şi iar plânse, ceeace atra- 
se atenția consumatorilor dela mesele 
vecine. i 


Deodată, cârciuma căzu în întuneric: 
se făcea o razie. Poliţia îl căuta din nou 
pe Ivan Siraşnei. Alunci, Guzli avu un 
gând care-l fulgeră: să denunțe poliției 
bârlogul banditului și al complicilor lui. 
In fslul acesta, aăligamul cel chior și 
marc îşi vor primi cea mai cumplită pe- 
dzapsă. 

Când se lumină dz zi, se duse să vân- 
dă ziare, ca şi cum nimic nu sar fi în- 
iâmplat, însă îi evită pe ceilalţi colpor- 





tori, Citi într'o gazetă locală o scurtă in- 
formaţie, la „Diverse”, despre moartea 
prietenului său. Se credea că decesul 
acestuia se datorește unui accident ne- 
norocit şi notița încheia acuzând proprie 
tarii de case că nu-şi curăță d2 zăpadă 
trotoarele... Guzli zâmbi; apoi, îşi strivi 
câteva lacrimi sub pleoape. Nu, n'avea 
voie să plângă. Trebuia să se ţină tare. 
Dar un dor cumplit după Dobreideni în- 
capu să-l sfâşie şi Guzli se duse la mor- 
gă. Dobreideni zăcea gol pe-o masă de 
marmoră. Autopsia i se şi făcuse. 

— Măi trati-miu, măi... cum te-au tăiati 

Un frig grozav domnea în sala spa- 
țioasă, de-un alb ucigător de monoton. 

— Măi Dobreideni... — dar nu con- 
tinuă, ci-şi întoarse încet capul, căci, 
înapoia sa, cineva plângea cu hohote. — 
Melancolicul — atât mai spuse și, apoi, 
tăcu tot timpul. 

Apropiindu-se de cadavru, îi mângâie 
fruntea. Ochii lui Dobreideni rămăszseră 


deschiși și Guzli se uită adânc în iântâ- . 


na lor fără fund. Când se gândi că, pes- 
te câteva luni, vor foi nenumărați viermi 
grețoși în camea asta netedă și sănă- 
toasă, se îngrozi pentru întâia oară de 
moarte şi-i veni să fugă, să fugă undeva 
departe, tocmai la copătul lumii. 

Nu era nici un nour pe cer. Soarele 
apunsa într'o stranie limpezime roză, ca- 
re aşternea peste zăpezi suave lumini de 
trandafir. Pădurile albăstreau dincolo de 
Prut. Csmăuţii se 'nvăluiau în dulcele 
fum al înserării şi depărtările se estom- 
pau sub vioriul tot mai adânc al cerului. 

Pe imensul platou al Horecii, Guzli îi 
istorisi lui Melancolicu întreaga dramă. 

Apoi, primul o luă peste câmpiile în- 


Episod inedit de MIRCEA STREINUL 


ghețate, în direcția suburbiei Caliceanca 
iar al doilea spre oraş, ca să pândeas- 
că dacă $marc nu se arată prin piața 
Unirii. 

Guzli se opri în niște tutișuri din apro- 
pierea fabricei de cărămizi şi se trânti 
pe burtă. Rămase câteva ore așa, ne- 
mișcat, în zăpadă. Nici un semn de via- 
jă în împrejurimi. Un vân! rece, tăios, 
sburătăcea zăpada. Pietrele cimitirului 
evreesc luceau stremiu. Băiatului îi era 
somn și lupta din răspuleri să nu adoar- 
mă. Picioarele începeau să-i îngheţe. O 
furnicare călduță îl amăgea în pleoape, 
așa că trebui să și le frece cu zăpadă. 

Abia pe la miezul nopţii un geam se 
lumină sus, la etajul fabricei, și, imediat, 
ca din pământ, răsăriră a:feriți oameni, 
cari soseau unul câte unul. Între ei, Guzii 
îl recunoscu și pe Şmarc. Mai tărziu, îl 
desluși, întrun grup, şi pe găliganul cel 
chior. O stranie viaţă însutieţi noaptea. 
Cânii urlau prin sate depărtate și svonul 
ajungea misterios până aici. Fără să ţi- 
nă seama de vălurile alba, cari fluturau 
în cimitirul evreesc, Guzli se tări pe 
brânci până la uliţă, ca, apoi, so ia la 
goană spre oraş. Ajungând la poliţie, 
sa isbi de comisarul de serviciu, căruia 
îi spuse totul. Indată se dădu alarma și 
un automobil porni spre Caliceanca. 


Poliția reușise să captureze aproape 
întreaga bandă a lui Ivan Strașnei. 
Șmarc, totuşi, scăpase și Guzli se gân- 
dea cu amărăciune că asasinul priete- 
nului său mai e liber; cu toate acestea, 
nu pierdu speranța că Șmarc va îi prins 
odată și odată de poliție, mai ales că pa- 
tronul lui era acum îndărătul zăbrelelor 
dela închisoarea din piaţa Ghica-Vodă. 

Guzli devenisa eroul zilei. Corespon- 
genţii ziarelor din Capitală și chiar și 
cei ai marilor ziare din străinătate lau 
interviewat, reporterii fotografi i-au făcut 
poza, iar chestorul poliției, domnul Bolo- 
can, i-a înmânat personal premiul de 
100.000 de lei. Băiatul, obosit și trist, a 
trebuit să răspundă la tot felul de între- 
bări: câţi ani are? cine a fost Dobrei- 
deni ? cum a descoperit bâriogul bandi- 
tului ? ce are de gând să întreprindă cu 
banii ? etc., etc, etc.!) 

Imediat ce se putu sustrage din ghia- 
rele curiozităţii publice, Guzli se duse a- 
casă și, trântindu-se pe patul lui Dobrei- 
deni, dormi până după-amiază, Când se 
trezi, spuse ca de obiceiu: 

— Hallo, Dobreideni! — însă nu-i răs- 
punse decât un trosnet de lemn uscat şi 
Guzli se desmatici, reamintindu-și de 
toate câte se întâmplase în ultimele zile. 

Odaia îi păru monstruos de goală: pe- 
reții, acoperiţi de  mucegaiu; mobilele, 
mâncate de cari ; ferestrele, sirămbe. ȘI, 
totuşi, azi e ajunul Crăciunului! Pe Do- 
breideni lau înmormântat în fundul ci- 
mitirului. O mulţime imensă a luat parte 
la ceremonia funerală. Abia acuma își 
dă seama Guzli că moartea e ceva în- 
grozitor și absurd, și, de multe ori, stu- 
pid de nedrept. Singurătatea îl doare a- 
proape fizic. Toate și-au pierdut sensul 
și băiatului îi vine să se arunce în patru 
labe și să urle, căci tăcerea odăii îl îne- 
bunește. Nervii i s'au încordat în așa 
hal, încât Guzli ar fi în stare să accepte 
un miracol. Deaceea, când i se pare c'a 
auzit sgomot de pași sub pereții casei, 
aleargă la ușă și, văzând că nu e ni- 
meni, rămâne năucit: se-așteptase ca 
Dobreideni, înviat din moartea lui crun- 
tă, să-i răsară cu un „Te-ai speriat, măi 
Tsu-Tsui ?" în faţă. 

Fulgi mari de zăpadă lunecă pe geam. 

Băiatul se plimbă ca un lunatec prin 
odaie. Când înserează, se îmbracă şi, 
după ce aruncă în dulap pachetul de 
bancnote, o ia spre oraş. 

Uliţele au început să răsune de olin- 
chetul argintiu al colindelor. Săniile go- 
nssc, par'că, printr'o poveste. Cânii latră 
vesel în suburbii, iar locomotivele de 
manevră dela gară îs, deastădată, şi ele 
bine dispuse, părând niște cheflii, cari 
chiuie a buiecie. 

Guzli rătăcește în neştire pe lângă via- 











ductul c. f. r. Inserarea-i aminteşte de 
plimbările cu Dobreideni şi asta îi face 
rău. Cerul se 'ncovoaie ca o boltă de bi- 
serică deasupra câmpiilor și-a dealurilor 
din depărtare şi imensitatea liniștii lor 
e înspăimântătoare. 

Deşi pe străzi domnește mult sgomot 
şi veselie, Guzli are impresia că un pe- 
rete gros de sticlă îl izolează de restul 
lumii şi, sforțându-se să-și păstreze cum- 
pătul, încearcă să râdă, însă sunziele îi 
ies atât de schimonosite din gâtlej, încât 
se teme. Clătinându-se, ca şi cum cineva 
l-ar fi lovit în tâmplă, îi trebuie destulă 
încordare ca genunchii să nui se în- 
doaie şi să nu cadă cu fruntea în zăpa- 
dă. Înghite adânc câteva guri de aer şi, 
făcându-i-se ceva mai bine, en stare să 
meargă lără şovăială. 

„Îrei crai dela răsărit 
Spre stea au călătorit 
Şi-au mers după cum citim 
Până la Ierusalim...” 

Aproape de tot sună dulce ca un zetir 
prin crengile unui măr înflorit: 

„Asta-i seara serilor.” 

Guzli o ia din nou spre casă. Uneori, 
i se pare că Dobreideni merge ca o um- 
bră alături şi, atunci, zâmbește. Apoi, fă- 
ră să ştie de ce, simte deodată o mare 
căldură în piept şi vede un fel de lumi- 
nă putemică. Picioarele i se moaie și se 
prăbușește cu fața în omătul proaspăt, 
care, parcă, miroase a tămâie. In cu- 
rând, își dă lămurit seama că moare, 
însă nu se revoltă, ci, dimpotrivă, o dul- 
ce bucurie îi inundă pieptul. Băiatul își 
duce mâna în dreptul inimii şi degetele 
i se umezesc de sângele care-i pătează 
cămașa, 

Cuţitul, aruncat cu dibăcie, l-a nimerit 
în g&tlej și-a intrat până'n prăselie, 

Guzli abia de are limp să se mai gân- 
dească : 

„Acuma, Dobreideni n'o să se mai 
plictisească pe lumea cealaltă, că mă 
mut şi eu dincolo... — și gura i se um- 
ple cu sânge. 

O noapte mare, fără nici o stea, ni- 
MIC... 

Şmarc râde cu hohole şi se pierde 
printre pietrele cimilirului evrezsc. 


Ziarele au scris: 
UN EPILOG DRAMATIC 
— PDenunţălorul banditului Ivan Straşnei 
a fost asasinaț, — Cum s'a produs ori- 
bila crimă, — Victima, colportorul de 
ziare Guzii, zis Tsu-Tsui, era în etate de 
numai 16 ani. — Asasinul a reușit să 
dispară. — 

În ajunul Crăciunului, tâ:ziu noaptea, 
câțiva trecători au făcut o lugubră des 
coperire în apropierea viaductului c. î. z. 
din suburbia Caliceunca, 

Un cadavru cu o rană oribilă la be- 
regată zăcea într'un șanț al uliței, 

Poliţia fiind înștiințată imediat, comi- 
sarul de serviciu s'a transportat la faţa 
locului, 

Procedându-se la identificarea cada- 
vrului, s'a stabilit că e vorba de colpor- 
torul de ziare Guzii, zis Tsu-Tsui, al cărui 
rol în capturarea bandei lui Ivan Siras- 
nei, a fost, după cum am arătat în nu- 
mărul de Crăciun al ziarului nostru, a- 
tâ! de hotăritor, 

Se crede că... 

Etc, 

Etc, 

Etc, 

MIRCEA STREINUL 

1) Celebrul Goldenberg — genial, dis- 
trat sau tâmpit — l-a întrebat pe bietul 
Guzli, care ar fi vrut ca toate acestea să 
se sfârșească mai curând, dacă e sau nu 
căsătorit. 





Crtimut poem 


Şintr'o primăvară tristă şi târzie 
Va veni aşa... ca un blestem 
Steaua să ţi-o smulgă din tărie. 
Şi 'ntr'o primăvară tristă și târzie 
Iţi vei scrie ultimul poem. 


Și va plânge luna peste flori 

Când pământul lacom îţi va strânge 
Ochii rătăciţi şi visători. 

Și va plânge luna peste flori 

Şi 'n tăcere florile vor plânge. 


NICOLAE PELIGRAD 


Elegie 


Purtăm în suflete tristeţea 
De-a fi închis, în amintire, 
Atâtea veri fără de holde, 
Atâţia pomi în desfrunzire ! 


Şi nu putem uita, vreodată, 
C'am ascultat un cântec nou, 
Ce-a răsunat pustiu în suflet, 
Ca un îndepărtat ccou. 


Noi nu mai întâlnim, în visuri, 
Lumina ce alină gândul, 


Când, fără scut, primim săgeata 
Unei dureri, ani mulţi de-a rândul. 


DUMITRU IOAN ALBOTA 





6 











UNIVERSUL 


FELAGRAN 


Adrian Varolea, controlor la Per- 
cepția IX-a, rămăsese singur în 
bot biroul. Ceilalţi plecaseră unul 
câte unul, mai devreme. Avea, mult 
de lucru. Până la 1 Fevruarie tre- 
buia, să fie gata o situaţie pe care 
o cerea ministerul. Controlorul-șef 
îl rugase să se ocupe el de ea, fiind 
singurul în care putea avea mai 
multă înkcredere. Patru ore nu se 
ridicase dela masă. Cifrele-: fugeau 
pe sub ochi, cu repeziciune uimitoa- 
re. Se simţea obosit, Privirea-i cădea 
g:eu pe coala mare de hârtie, întin- 
să cât ţine biroul. 

Ion, omul de serviciu, stătea ca pe 
ghimpi. Ar fi vrut să plece, dar nu 
putea. A doua 2i era sărbătoare. 
Vrea să-și ia și el nevasta şi să, se 
ducă la un cinematograf, aco:o la 





ei, în Grand. Varolea întotdeauna îi 
incurca socotelie. De nenumărate 
ori intrase și ieşise pe uşa mare, că 
Qoar lo vedea și și-o aduce aminte 
să plece. Dar controlorul stătea ple- 
cat pe coala de hârtie, fără să se 
ciintească,... 

In soba nouă de teracotă, focul 
ingâna un.cântec, ca o poveste a- 
pusă. Prin ferestre:e miri, ce se des- 
chideau spre câmpul Sebastian, pă- 
trundea un întuneric gros, vâscos, 
ce se spărgea de cupoa abajurului. 
Nervos, începu să bată cu degetul în 
masă, încet, apoi din ce în ce mai 
tare. Nu-i ieșea o sută de mil la 0 
coloană. Adună din nou. Acum, nu-i 
ieşea cu-o sută treizeci de mii. Ne- 
căjit, lăsă creionul pe masă. Clipi 
de câteva ori ca, să-şi alunge obo- 
sea'a, din ochi, care par'0ă i se lip:se 
de gene, și rămase câteva minute 
ca spatele rezemat de speteaza, scau- 
nu'ui, sprijinit numai în tocuri. Se 
uită la ceas. Opt. Când naiba a tre- 
cut așa de repede?!... 

Ii părea rău că nu mai poate lu- 
cra, Anny ştie că iese mai târziu. 
Așa i-a spus la plecare. Din cauza 
aceasta a refuzat s'o ducă la, teatru. 
Și ea nu s'a supărat. Inţelege totul 
şi respectă munca soțumi său. In- 
cercă să mai adune odată, dar acum 
s'a 'ncurcat deabinelea. Nici nu știe 
ce sumă a ieșit, 

Strânse toate hârtiile de pe masă 
și le inchise în birou 

— Ioane, 

— Da, domnule controlor 

— Cum e vremea-afară, mă?... 

— E frumos, domnule controlor... 
Ninge liniștit. Cam adie puţin vân- 
tul, dar nu-i nimic. 

— Adă-mi paitonul și pălăria, 

Ion, care de mai bime de-o oră aș- 
tepta să plece, se execută imediat. 
Adrian Varolea, după ce-i dâdu câ- 
teva dispoziţiuni, cobori scărie mari 
de piatră. Afară, câteva căruțe goale, 
așteptau la rampă trecerea unui 
tren de martă. Frigul uscat, ii înţe- 
pă faţa ca un ciulin de foc. Ridică 
gulerul paltonului. Ningea liniștit 
și frumos, 

Ion avusese dreptațe, Fulgii că- 
deau drept, ca un stol de imagini, 
Lipindu-se de pământul îngheţat. Pe 
calea 13 Septembrie, sgomotul înze- 
tase. Prin nămeţii alunecoși, auto- 
buzele înaintau gr=oa:e, uneori gata, 
gata, să derapeze. Adrian Varolea o 
luă pe jos până la staţia de ţram- 
vai... Câteva sute de paşi, In aerul 
mase, oboseaa îi trecuse. Ozhii 
strângeau în pleoape amintiri tre- 
cute, la vederea peisajului minunat. 
A ieșit mai de vreme decât se aştep- 
ta, Anny ştie că cel puţin la 11 va 
fi acasă. Ce-i va spune-acum?,.. Ds- 
sigur, se va supăra puţin că n'a 
dus-o la teatru. Hotărit, trebue să 
mai întârzie prin oraş, pe undeva... 
Poate chiar să vadă un film. Sau la 
un pahar cu vin, 

E] 

De-abia împlinise 28 de ani in 

octombrie, însă fața veşnic posomo- 
râtă, fruntea brăzdată de șănţuieţe 
adânci, arătau un trai sbuciumat, o 
viaţă intelectuală frământată. Iși 
pusese prea multe nădejdi in pute- 
rile lui, ca să vadă la urmă, că nu 
tot ce dorești ți se poate îndeplini. 
A terminat Academia comercială la 
23 de ani. Un an a fost ajutor de 
contabil la o bancă pe Lipscani, 
însă fiind plătit prost și având mul- 
tă răspundere, a: piecat. Mai primea 
de-acasă, regulat, câte 3000 lei. 

Tatăl său avea o moşioară prin 
No.dul Moldovei. Erau numai doi 
copii: el și o fată măritată cu un 
administrator financiar. Fata tră- 
sese 0 parte din avere cu ea, așa 


că bărânul Varolea se resimţise 
mul, în urma măritişuui îstei. 
Faptul că Adrian se piinsese atât 
de mult, de București, nu-i con- 
venea. Ar fi vrut să vină acasă, să 
condusă el treburile, cu priceperea 
și exuberanţa, lui tinerească. Dar în 
ce'e din urmă l-a lăsat să-şi eroia- 
scă singur drumul în viaţă, cum va 
crede mai bine. O singură dorinţă 
avea bătrânul, Să nu se 'ncurce cu 
cineva, Insurătoarea e o mare lote- 
ris, își spunea el deseori. Ori te ri- 
dici, ori te prăbașaşti., Si atunci 
nu-ţi mai vii în fire toată viaţa. 

Până la vremea de studenţie, A- 
drian iubise, întâmplător. Pe ici, pe 
colo, fără să-i rămână vre-o amin- 
tire: eleve, cu uniforma strânsă pe 
mijlocul subţi e, cu obraji rotunzi 
şi tari, cari au trecut ca niște lebe- 
de prin apele ado'escenței lui. Apoi, 
câte-o fată mai răsărită, în faţa că- 
reia, își pierdea de tot cumpătul. In- 
tr'o vară, la moşia lor, a venit fa- 
milia unui dostor din Iași, care-avea 
o fată Cornslia. Ei o mângâiau Li- 
liea, De-abia terminase clasa, VI-a 
in anul acela. O lună de zie, între 
e] şi Lilica s'a legat cea mai trainică 
prietenie, Se duceau amândoi 4a 
pescuit, călărenu, culegeau emeură 
de prin zăvoaele stufoase, cari în- 
conjurau sâtul ca un brâu verde. 
Apoi făceau excursii pe dealurile 
din apropiere. In depărtare, la vre-o 
30 ds km., se profilau mumţii, cari 
în aiminsţile senine, înainte de ră- 
săritul soarelui, erau de-un albastru 
pierdut. O singură dată au fost 
până acolo. 

Da-atunti, anii au trecut unul du- 
pă altul, fără ca el să bzge de sea- 
mă. In amintirea lui a rămas nu 
numai o urmă de prietenie pentru 
Li ica, Car și un dor ascuns, ps care 
nu l-a aastămuit nimănui. 

N'a mai văzut-o decât odată, în 
trecere prin București. Dar n'a a- 
vut țimp să schimbe cu ea decât 
câteva cuvinte, căci chiar în seara 
aceea pleca la Paris. 

Tot aşa. simpatică... Insă cu totul 
alta... Cum pot unii să uite atât de 
repede?!.., 

Imediat ce şi-a dat demisia delu 
bancă, Adrian  Varolea fu numit 
controlor la Percepția IX-a. Era cel 
mai tânăr controlor, dar și cel mai 
bun. Primea um salariu de aproape 
5000 lei, și neavând cheltueli prea 
mari, o ducea bine. Tatăl sâu îi tri- 
mitea regulat ajutorul lunar, expri- 
mându-și uneori regretul că după 
atâta muncă, băiatul lui a tebuit 
să se ?nfunde într'o percepţie. Dar 
fiecare e sciavul fatalităţii. La un 
an după numire, Adrian se însură 
cu o tânără nostimă și frumoasă: 
Anny Boeraşu. Numele ea probabil 
o ironie, căci Anny era săracă |pită. 
Tatăl ei, un pensionar necăjit, nu 
i-a putut da decât o masă și câteva 
scaun. Toată zestra ei. E curios cum 
această fată a știut să-l atragă, să-l 
facă să accepte totul, cu ochii în- 
chiși... 

I-a fost prezentată într'o seară, 
la o vizită, unde venise cu sora ei 
mai mare. Era onomastica unui cu- 
noscut, și nici el nu știe cum s'a po” 
meniţ acolo. Lume multă, de um- 
plea o cameră şi antreul. Vinul 
curgea spumos în paharele de cri- 
stal, cari se goeau imediat. Toţi 
erau veseli. Adrian Varolea, cu chipul 
lui blond, distins, și cu puţin accent 
moldovenesc, plăcu mult în seara 
aceea, mai ales că-şi ase costumul 
cel mai elegant. Domnișoara Anny 
Boerașu l-a remarcat imediat. To- 
tuşi privirea ei îi o2olea. Ii plăcea 
să fie rezervată... 

Nu vorbea decât rar, și-atunci mai 
mult zâmbind. Lui Voroiea îi plâcu 
atât ce mult, încât nu-și putea lua 
gândul dela ea... A invitat-o de două 
ori la dans. 'Cânta un patsfon crâm- 
p=e de valsuri vieneze. Prima dată 
l-a. refuzat, pretextând că nu ştie. 
Apoi, strâmbând puţin din gură, a 
accepiat. 

La terminare, sa desprins caimă 
de lângă el, fă:ă să facă vre-un 
semn, și-a trecut la loc. Nici cel pu- 
țin o privire... 

— Sau că e incultă, sau că e săl- 
batecă, se gândi el]. Totuși e fru- 
moasă. Şi fnumuseţea e prima vir- 
tute, după cum iubirea, este cea mai 
puternică pasiune. 

D-ra Anny era brunetă, aproape 
măslinie, Inaită. Cu ochi negri, miti, 
încadraţi de sprâncene stufoase, 
bărbătești. Privirea adâncă, ispiti- 
toare. Când mergea, corpul se mlă- 
dia ca după meodia plăcută a unut 
tango. Trecea  repeda dela um su- 
biect de conversaţie la altul, iar 
sufletul și-l schimba după cum 
vroia. Cel puţin așa i-a făcut lui 
mpreşia. La plecare s'a oferit s'o 
einducă până acasă: 

— Nu, mulţumesc. Pe mine nu mă 
conduce nimeni, Și intinzându-i nu- 
mai două degete pe cari el le-a să- 
rutat ușor, a dispărut cun taxi. 

Din clipa aceea era veşnic preozu- 
pat. Iși impunea o Voinţă de fier 


spre a nu fi stăpânit de stăbiciune, 
dar încetul cu încetul, cedă. Se ve- 
dea vicima unei iubiri ne 'mpărtă- 
șita. Se vedea 'ndrăgostit de-o fată 
necunoscută. Nu știa unde locuește. 
Nu avusese curiozitatea s'o 'ntrebe. 
De altfel nici nu i-ar fi spus, 

Câteodată  rătăcsa  iînadins pe 
străzi, doar o va 'mtâini. Nimic. 
Noaptea, se furișa ca o șopârlă prin 
vimurile lui, iar dimineața, când se 
deștepta, nu-şi mai amintea nimic. 
Pe neașteptate, o tristețe imexplica- 
bilă puse stăpânire ps el. Intro zi 
traversa strada Dr. Lister, să ia 
tramvaiul. O maşină trecu fulgeră- 
tor prin faţa lui. Ds-abia avu timpul 
s'o vadă înăuntru c'un ciiţer. 

Ii aruncase o privire curioasă prin 
geamul din spabzie maşinii. 

— Şi-mi spunaa că e cuminte, se 
gândi Adrian Varoea. Totuși nu va 
scăpa. 

Ii trebuia neapărat adresa fetei. 
Cum so procure?.. Se gândi în cee 
Gin mrmă la persoana ce-l invitase 
la onomastică. Dar cum să i-0 cea- 
ră 9... Il ştie om serios. Și-apoi dacă 
va răspunde că nu ştie? Că fusese 
invitata unsi invitate a unor invitaţi 
at lai?.. Totuși, într'o după amiază 
se duse mai devreme la birou şi te- 
lefonă. La telefon era doamna, Mai 
bime. Femeile întotdeauna înțeleg. 
Mai sunt şi femsi bune 'n lume. Nici 
nu se gândea să afle-așa de repede. 

Seara, tramvaiul 12 îl duse până 
acolo. O stradă liniştită. Era o sea- 
ră. caldă, de sfârșit de primăvară, 
Adrian, cu pantofii bine lustruiți, 
că'că stângaci pe trotuarul pietros 
al străzii, cercetând atent numerele 
fără soţ, de pe partea cealaltă. Se 
opri în faţă, la mr. 9. Un gard de 
scânâură țărănesc, înalt, sprijinit în 
nişte stâlpi să nu cadă, și-o casă 
modastă care se 'ntindea până n 
fundu! curţii, ca un vagon. Doi pomi 
infioriţi în faţa casei. Prin curte, 
nici o mișcare, Aflase că fata nu are 
mamă, că murise întrun Mod cu- 
rios; medici ineputânâu-i stabili nici 
un diagnostic. 

Ce-ar fi să intre m curte şi să 
întrebe de cineva ?... Vr'un nume fic- 
țiv. Par'că-] cunoaşte?... Dar renun- 
ţă. Lamini sommoroase clipeau pela 
colțuri. Peste arum un doliu mare 
acoperea o poartă ce fier înaită, 

— Samn rău, se gândi el. Și plecă, 
mulţumit că a aflat cel puţin unde 
locueşte. 

* 


Deşi nu primise nici nm răspuns 
la sorisoarea pe care i-o trimisese, 
avea siguranța că va veni la, în- 
ţâlnire. Cel puţin din curiozitate, 
căci nu semnase. De o jumătate de 
oră aştepta în colţ, la Regina Ma- 
ria, urmărind toate tramvae:e. Ve- 
nise mai înainte, de frică să na fie 
prins pe undeva și să târzie. Exact 
la ora fixată îşi făcu apariţia Anny. 
Când îl văzu, rămase surprinsă: 

— Aaa!... Dumnsata erai?... De ce 
nu sunteţi serioşi, domnule?!! Şi-a- 
poi, fără să-l lase să vorbească ceva, 
adăugă : | ă 

— Spune-mi repdde ce vrei, că 
vam timp. De-abia mi-a dat drumul 
as-acasă, : 

Agran Varolea urmărea SVĂrco- 
liriie sufletești ale acestei fete, care 
nici cel puţin manierată nu era. 

— Zău, spune-mi repede... Vai!... 
Câţ o fi ceasu... Mi-ai spus în scri- 
soare că vrei să-mi spui ceva. Aș- 
tept. Ochii lui o urmăreau pierduţi, 
adânc, fără ca ea să 'nţelează O 
ură i se strecura încetul cu 'ncetul 
în inimă, și privirile i se posomorau.. 

— Nu-ţi mai spun nimic. 

— "Tot dumneata te superi?.. Mă 
ţii ce zece minute fără să-mi spui 
vr'un cuvânt. In scris îi tragi și verzi 
și uscate, dar așa văd că ești un ti- 
md. Se cunoaște că ești provincial. 

Adrian Varoiea vru să apună ceva, 
dar se stăpâni. Mergea alături de ea 
fără s'o vadă, fără so privească. 
Apoi, pe un ton mai cald: 

— Haide, spune-mi, te rog. Haide... 
Numai de dragoste să nu-mi vor- 
bești. Eu nu pot să iubesc pe nimemi. 

— Dar dacă eu te iubesc, domni- 
şoară, îndrăzni Varolea să-i în“ 


frângă cerbicia feciorelnică, 

— Te rog, să nu mai vorbim de 
asta, Altceva... 

— Altceva, nimic, domnişoară. 

— Atunci, am plecat. La revedere, 
subțire se pierdu în 


Și silueta «ei 


LITERAR 








25 Martie 1939 === 


A DELICI 


mulțimea unui vagon de tramvai, 
fără să privească inapoi. 

— Curios, își zise Adrian Varolea. 
Și cu cât căuta s'o uite mai mult, 
cu atât ea pătrundea mai mult în 
gânaul lui, ca un junghi ide foc. 


Rămăsese o E citi posibilitate. 
Să vorbească cu tatăl ei. Să se'nsoa- 
re cu ea. Nu trăia pentru nimeni 
alteimsva,. O căsătorie fără iubire, e 
ca o pianţă care dacă nare apă se 
usucă 'ncetu!l cu 'mcetul. 

Şi ca. să-şi potolească și instinctul 
de ură ce se născuse n el odată cu 
cal de dragoste, adăugă;: 

— Şi-atunei voi ști eu să mă răs 
bun, pentru toate câte-mi face. 

A fost mai simplu decât credea. 
Tatăl «i, un bătrân abit de neca- 
zuri, care avea şi grija acestei fete 
înainte de a închide ochii, primi 
buauros propunerea tânărului. 

Ea însă nici nu vrea s'audă: 

— Nu mă mărit, tată. Nu vreau. 
Nici nu-l cumosc pe domnul ăla. 

Dar aceasta, probabil, a fost o ma- 
nevră, că 'n urmă a acceptat totul. 
Iși privea mereu inelul prins de de- 
gat, zâmbind. 

Acum O duce cam greu. Privind în 
urmă, nu-și aduce aminte nimic. 

Par'că-a fost hipnotizat. Plăteşte 
chirie, masă, toate numai el le plă- 
teşte. Uneori are, alteori se mai 
strânge. Bani Qs-acasă nu-i mai vin. 

Bătrânul a murit supărat, la un 
an după nynta lui. Maică-sa își vede 
de treburi singură. Ii răspunde nu- 
mai la feiritările e i le trimite re- 
gulaţ de sărbători. Atât. Any, ime- 
diat, după căsătorie, sa schimbat 
mult. Seara așteaptă, nerăbdătoare, 
acasă. Cuvintele ei sunt mieroase și 
niciodată nu iese din sfatul lui. Nu 
va uita niciodată nopțile petrecute 
alături d ea, când îi prindeau zorile 
imbrăţișaţi. Căsătorită. se făcuse 
mult mai frumoasă, 

Trupul subțire și mlădios de a!tă- 
dată, luase forme qe pepene pâr- 
guit, și deși era tot bopilă, fața, 'nce- 
puse să se maturizeze. 

Unsori avea, gusturi copilărești. 

— Adriame, să-mi cumperi o pă- 
pușă... 

— Ce să faci, dragă, cu păpuşa... 
Nu ești tu păpușă?.. 

— Mi se urăște singură, Tu tot 
plecat... N'am cu ce să mă joc. 

Alteori autoritară, : 

— Adriana, când îmi iei o haină 
cu vulpe?..,. De doi ani mă ţii în asta. 

Adrian Varolea, care știa câte sa- 
crificii face ca să nu sufere soția sa, 
răspundea plictisiț: 

— Păi, o să-ţi iau. Trebue să-ţi 
iau, 

Trecuseră trei ant. Dacă Anny mar 
fi fost prea săracă, totul ar fi mers 
bine. Ea a înțeles totuşi fără greu- 
tate situaţia și a căutat să-l facă fe- 
ricit, cel puţin prim iubirea. ei. 

* 

Ninge tot liniștit şi frumos. Fulei 
mari şi moi. A 'ncaput să bată și un 
vânţ subţire de iarnă. Troene ridi- 
cate pe la colțuri de stradă, lume 
sgribulită şi grăbită, audui cu cavul 
vârit în căciulițe de lână ca'ntr'un 
ciorap, dădeau Capitalei un aspect 
de oraş orientţal, Inzepus> să se lase 
și ger; sub șoșoni trosmea găpada ca 
un vraf de vreascuri uscate. La li- 
csul „Lazăr“, lume multă aștepta 
tramvaiul care nu mai sosea. Unii, 
cari înghețaseră, se 'nvârteau în )02 
săltând picioarele întrun ritm uni- 
form, de par'că jutau după o mu- 
zică, Adrian  Varoea îşi cumpără 
niște ţigări dela  chioșcul din coţ 
și-o luă pe bulevard în sus. Mergea 
încet, ca omul care nare de ce se 
grăbi. 

Iși aduse aminte de Anny. Ce vă 
fi făcând acum?... I-o fi urât, că așa 
spunea, deseori, când venea acasă. 
Acum par'că-i părea rău că na 
luat-o și pe ea 'n oraș. De-o sâp- 
tămână n'o mai dusese nicăeri. Dar 
cine știa?... 

Situaţia aceea i-a 'ncurcat toate 
planurile. Trebue s*o termine cât de 
curând. Altădată îi va spune șefului 
să mai aleagă și pe aitul, 

In timp ce rătăcise pe străzi, cea- 
sul trezuse de 9. Unde să se ducă?.. 
La un film?... Nu. Acolo trebue să 
stea mult, şi la 11, cel mai târziu, 
trebue să fie acasă. Dar dacă i-o fi 
dat Anny un telefon la bi:rou?... In- 
dapărtă, repede acest gând pe care 





nu vroia să-l creadă, Intră într'un 
restaurant să ia un pahar cu vin 
şi s'asculte muzică. Pentrucă restau- 
rantul era pin, de-abia găsi un loc 
aproap: de orchestră, Se cânta un 
vals de Strauss. 

La acordeon o fetiță, să, tot fi avut 
14 ani, işi plimba leneșă degetele 
subţiri pe clapele albe. Adrian o ad- 
miră indelung. Lângă el un domn cu 
monoslu, roșu și grav, bea d> unul 
singur. Intr'um co ţ observă pe con- 
trosorul şef cu soția, 

Işi întoarse de câteva orl capul 
într'acolo. Şeful săltă paharul în sus, 
semn că-l văzuse, iar nevastă-sa, îl 
trimise um zâmbet discret, 

— O baterie și pune-mi un muşchi 
de vacă, 

— Inainte, cava?... 

— Nimic, dar mai repede... 

Incepusa să-i fie foame. Era și târ- 
ziu. O să spună acasă ca luat o gu- 
stare pe undova. Anny nu se supără, 
Tommai se pregătea, să facă semn 
cheinăruiui, când o mână grea i se 
lăsă pe umăr. Intoarse capul şi ră- 
mase ca trăznit: Petre Vântu. 

— Extraordinar! Tu?! Se frecă ia 
ochi, să-i arate că i-aşa de plăcută 
clipa încât îi e teamă să mu fe vis. 
Ce-i cu tine pe-aici?... Nu-mi vine a, 
crede. 

Cai doi prieteni nu știau ce să mai 
spună. Intâlnirea lor era prea ne- 
aștaptată, Nu se mai văzuseră de 3 
ani. Exact dela bacalaureat. El ve- 
nise la. București, iar Vântu rămă- 
sese la Iaşi, să urmeze dreptul. 

Au fost colegi de bancă până m 
clasa VI-a, apoi s'au despărțit: Va- 
rolea a rămas tot în banca II-a, rân- 
dul din mijloc, iar Petre Vântu s'a 
mutat mai în fund. Ii plăcea să co- 
pieze. Dar tot prieteni au rămas... 

Chelnerul aduse bateria și muș- 
Ghiul. Orchestra începuse să cânte 
un tango străin. Sunetele preumgi, 
melodioase, sempieteau cu bucuria 
din ochii oslor doi prieteni. Adrian 
îl rugă să ia masa, cu €l, dar Petre 
Vântu refuză, A mâncaţ în altă 
parte. 

— Nu mi-ati spus ce te-aduce pe 
aici... 

— Dragă, am auzit că se fac nu- 
miri în magistratură. Am pus și eu 
o vorbă... Mi s'a u:ât cu avocatura, 
I-a premis ministrul, tatei, c'o să mă 
numească chiar în Iași. Dealtfel sunt 
destul de tânăr. Vre-au să 'ncep v 
viață nouă... 

Intr'adevăr, era mai tânăr ca A- 
drian Varolea cu doi ani. Iși amin- 
tește chefuri'e făcute cu el prin câr- 
ciumi'e Iașului nostalgic, năsbâtiile 
din ora profesorului de franceză. De- 
odată și-aruncă, ochii şi văzu pe de- 
get o urmă de verighetă, ca um cere 
negru, 

— Ce, ești insurat?.. 

— Adică am fost... Dovadă c'am 
anuncaţ veriga din deget. 

— Şi-acum?.., 

— Am divorțat. Mam săturat și 
de dragoste și de căsnicie. Petre 
Vântu vorbea cu un aer atâj de 
plictisit, încât cuvintele-i rămâneau 
jumătate n gură... 

— Şi cum sa 'ntâmplat?... 

— Am prins-o "n flagrant delict... 

— De adulter?... 

— Păi... 

Se scutură ca de-o vedenie rea, 
și-apoi, ps un ton revoltător: 

-— Femeia nu merită nic! o aten- 
ție, dragă Varo'ea. Să te porţi cu ea 
ca un câine. Nimeni nu poate şti 
drumul ce duce la inima ei. Ştii, cum 
a spus Solomon. M'a costaț o avere 
întreagă. Imi pusesem nădejâi mari 
în ea. Doar ne luasem din dragoste. 
Ochii tui Petre Vântu se roșiseră, 
ca 'ntotdeauna. când se enerva. Pum- 
nii-l ținea, strânşi sub masă, lovind 
nervos în genunchi. 

— Da, imi pusesem mari nădejăi 
în ea. Acum trebue so iau iar dala 
început. Sau poate n'aan să mă mai 
căsătoresc niciodată. Nu mai pot 
iubi pe nimeni. Deșertă un pahar, 
care se aburi de buzele lui fierbinţi. 
Adrian Varolea asculta, tăcut, ră- 
mânând minute 'ntregi cu furculiţa 
înfiptă 'm bucata, de carne. 

— Să nu mai ai nici un pic de 
încredere, orice ți-ar spune. Tu stai 
pe-aici şi ea cine știe cu cine este 
acasă. Varo'ea se cutremură ca și 
când cuvintele îi fuseseră adresate 
lui. Nu. Anny e cuminte. Il iubește. 
I-a 'dovadit-o de atâtea ori. Dar fără 
să vrea îi veni în minte ofițerul care 
stă în acelaş imobi! cu ei, și care de 
multe ori întorsese capul după ea, 
Gândurile i se risipiră, când Vântu 
adăugă: 

— Și tu ești însurat, mi se pare. 

— Da, şi Varolea îi arătă degetul 
cu verighetă, 

— Ai grijă, dragă! Imposibil, dacă 
e frumoasă. Nu-ţi spun asta pentmi 
că e nevasta ta, ci pentru că este 
„temee“. Că înainte de a fi nevastă, 
e „femee“. 

Adrian Varo'ea se răsuci pe scaun. 

— Câns ți-arată iubire mai multă, 
atunci te minte. Te desmiardă pe 


de CONSTANTIN SALCIA 


tine, gândindu-se la altul, Și-apoi, 
c'o urmă de regret în glas: 

— Eu am iubit-o mut, Nu meri- 
tam să se poarte-așa. Am purtat ve- 
righeta până la transcrierea sen- 
tinței, mai mult ca o morală. Totuşi 
nu se mai putea... 

— Așa, dragă Varolea. Ia seama, să 
nu-ţi găsești odată locul ocupat. 

Cuvinteie prietenului îi pătrun- 
deau în inimă ca un cuţit, dar ca să 
nu pară turburat, răspunse că „sunt 
femei între femei“ şi că „o temee 
serioasă nu faze lmoruri de-alea“. 
Dar un gând iarăși puse stăpânire 
p2 el, făcându-l să strângă involun= 
tar revoiverul din buzuranul de la 





spate. Apoi arlăugă iarăși, în gând: 
Nu. Anny e cuminte. Ea m'așteaptă 


acum. Ei 

Se uitţă la ceas. Aproape 12. Dom- 
nul cu monollu de lângă el plecase, 
Plecase și controlorul șef, fără să-l 
observe. Chemă  chelnerul şi făcu 
plata. 

Petre Vântu sta memişcat pe 
scaun, 

— Nu mergi? 

— Nu, mai rămân, răspunse el. 
Tot n'am ce face. Iși strânseră mâi- 
nile încântați. Dacă yii prin Iași, mu 
mă uita. Ași fi bucuros să te mai 
văd, In caz că nu mă numeşte în 
magistratură, am să m'apue iarăși 
de avocatură. Ce să fac!... Varolea 
se despărți, mișcat, de Prietenul lui, 
care rămăsese lângă paharul cu vin, 
şi-ale cărui cuvinte i se lipiseră de 
gând, ca. un stol de insecte rele. 

Luă un taxi S'ajunsă mai repede 
acasă. Locuia în cartierul Cotroceni, 
ps str. Dr. Herescu, 1a etajul 
unui bloc. Tot în blocul acela stă- 
teau: un locotenent de cavalerie, doi 
căsătoriţi de curând și proprietarul. 
E| avea două intrări: prin îață, fără 
să deranjeze pe cineva și prin dos 
pe scara de serviciu. Gerul se 'nte- 
țise, geamuri'e taxiu'ui erau acope- 
rite de ghiaţă. In mai puţin de un 
sfert de oră fu acasă. Din stradă, se 
vedea în cameră o lumină verzue, 
pierdută... 

— Desigur, Anny s'a culcat și pen- 
tru că i-e urât, a aprins veilleuza. In 
faţa porţii vântul grămădise o mo- 
vilă mare de zăpaqă. Urcă 'ncet scă- 
rile, să nu facă sgomot. Toţi dor- 
meau la ora aceea. Locotenentul 
probabil că nu venise, căci el întot- 
dsauna se cu'ca târziu. Când termi- 
nă, ge urcat scări'e, se opri puţim să 
respire. Se simțea ameţit. Vinul fu- 
sase prea tare. Dar faţa i se 'nveseli 
când se gândi că va găsi pe Anny 
înăuntru, caldă, așteptându-l. Deo- 
dată i se păru c'aude vorbă. Ce 
înseamnă asta?!... Ochii i se des- 
chiseră largi ca 'n faţa unui mare 
psricol. Apropie urechia de ușă. In- 
tr'adevăr auzi glasul ei: 

— Ce ochi adânri al... Ce privire 
pătrunzătoare... 

Adrian  Varolea simţi sloiuri de 
ghiaţă alunecându-i pe şira spinării, 
și picioarele 'ncepură să-i tremure... 
S2 ţinu de ușă şi lipi urechia mal 
bine: 

— 'Ţi-e frig. Vino mai aproape. 
Vino la sânul mew.. Era chiar glasul 
el. Patul se auzi scârţâima, ca și când 
cineva s'ar fi 'ntors pe partea cea- 
Iaită. Puse o mână pe clanță și cea- 
laltă pe revolver. Dar se stăpâni. 
Vrea, să trăiască scena, până la sfâr- 
şit, 

Cum, Anny?!... Nu şi-ar fi 'nehi- 
puit. Va să zică Vântu a avuţ arep- 
tate: „Când ţi-arată iubire mal 
multă, atunci te minte. Te aesmiar- 
dă ps tine, gândindu-se la altu“. 
Acum s'a sfârșit... Strânge mai tare 
mânerul armei în buzunar. Desigur, 
mâine vor urla toate ziarele. Va fi 
eroul unei drame pasionale. 

Nimeni nu poate fi decât locote- 
nentul de cavalerie. Și deodată, un 
la de sânge îi trecu pe sub ochi. 
Iși adună amintirile răvăşite, ca un 
condamnat, 

Anny... Câte sacrificii!,,, Câtă dra- 
goste!,.. In cameră, un moment se 
făcu tăcere, apoi glasul ei iarăşi se 
auzi. 

— Suntem singuri. Am rămas nu- 
mai noi... Copilaşul meu... 

Ca o fiară se repezi în uşă, cu 
browningul în mână; 

— Canaliilor... 

Din așternutul cald, pisoiul ţâșni 
sp2riat de sgomotul produs, și se re- 
trase 'ntw'un col, tremurând ca și 
când l-ar fi prins ia slănină. 

Adrian Varolea se prăbuși în bra- 
țele soţiei sale. 





25 Martie 


1939 








UNIVERSUL LITERAR 








CRONICA DRAMATICA Cronica universitară 


i 


Bucureşti . 
LE IE, 


TEATRUL COMOEDIA: 
„GREVA FEMEILOR“, COME- 
DIE IN TREI ACTE DE NICU- 

ȘOR CONSTANTINESCU 

DIRECȚIA DE SCENA: 

AUTORUL 
DECORURI ȘI COSTUME: 
W. SIEGFRIED 


Teatrul Comoedia ne-a oterit 
zie.e acestea un savuros divertis- 
ment, în genul încercat cu puţini 
ani în urmă de Giraudoux. O co- 
medie veselă, antrenantă, plină de 
haz, care înodând o foarte super- 
ficială legătură cu teatrul vechei 
Ellade, ne-a transportat în lumi- 
ha unui cadru antic, cu un mă- 
munchiu de  şarje spirituale şi 
Sarcastice, 

Autorul a priceput cu multă 
pătrundere rostul unei comedii 
de situaţii, dar nu numai de si- 
tuații, și aci stă meritul lui. O 
piesă care are şi oarecare fond. 
Un fel de pulverizare discretă 
dar stăruitoare a moralei. 

Unii au spus cu răutate că se 
resimte de revistele scrise până 
în prezent. 

Răspunsul pentru aceştia nu 


simte, mare importanţă, fiindcă 
genul reprezentaţiei nu exclude 


o asemănare cu revista. Fără a fi 


o scădere. 

Avem aceeaș prospețime, acelaş 
ritm, aceleaşi replici vioaie şi in- 
cisive, 

Deaceea asemănarea ni se pare 
o calitate. Mai ales în subiectul 
ales. 

Nu e atât de ușor cât s'ar pu- 
tea crede să tratezi hazliu şi to- 
tuși plin de învățăminte proble- 
ma tineretului, a năzuinţelor lui 
tumultoase, a amestecului său în 
conducerea politică, a situaţiilor 
cari decurg din aceasta și nici 
nu e ușor să poți trage o conclu- 
zie serioasă, fără a îndepărta co- 
micul. 

Ideia de a trata piesa în cadrul 
simpatic ai Greciei antice este 
câţ se poate de spirituală fiind- 
că permite întrebuințarea a nu- 
meroase artificii cari produc ve- 
selia publicului. In special între- 
buințarea de termeni moderni 
crează situații admirabile, 

Iși poate oare cineva închipui 
hazul la care dă naștere 'replica 
unei femei din lumea mare aie- 
niană care spune nepotului său 
întors răcit din război: Dece nu 
ţi-ai pus un pullower? 


vechi, coloane de marmură, 
sclavi, ete şi pricepeţi rostul aces- 
tei fraze! 

D. N. Comnstamtinescu a între- 
buințat câteva asemenea trou- 
vai'le-uri şi dacă piesa suferă de 
um defect, poate tocmai acesta e: 


prea puţine modernisme, A 
In orice caz spectacolul merită 


toată atenția. 





Pai 
V. Maximilian 
Interpretarea s'a arătat co- 
rectă, 


D-ra Leny Caler nu prea se- 
măna a Lysistrată. Mult mai bine 


unei nopţi de iarnă, 

Totuși a avut momente bune. 

In schimb d-na Nora Piacentini 
a smuls publicului ropote de a- 
plauze și murmure aprobative 
ia orice pas. Creaţia dumneaei 
de tânără fecioară Ateniană va 
rămâne o glonie a carierei. 

D-na Silvia Fulda, continuă să 
privească prea cu insstenţă pu- 
blicul, și nu e prea atentă la ce 
joacă. Totuși corectă. 

D. Jules Cazaban, puțin forţat, 
dar splendid. Parodiază minunat 
pe entuziastul strateg, tânăr şi 
nesocotit, idealist, războinice şi 
puţin casnic. 

D. Maximilian aşijderea se in- 
tegrează în joc, închegând un 
personagiu omogen și bine inter- 


k O pretat. 


O revelație am putea spune, a 
fost Marcel Alexandrescu în ro- 


; dul bâlbâitului Tyraxion, înfocat, 


prost şi Norocos. 

In restul interpretărei, Beate 
Fredanow interesantă iar Tina 
Radu slab. 

Decorurile şi costumeie lui W. 
Siegfried au produs admiraţie. 

Cu fineţe elaborate sau inte- 
grat grațios în atmosfera limpede 
a spectacolului. 


va fi o apărare. Chiar dacă se re- 





Imaginați-vă cadrul, costume şi-a interpretat rolul în „Visul 


VICTOR POPESCU 





Th6ophile Gautier şi epoca baletului romantic 


Theophile Gautier (1811-1872) este 
inițiatorul şi animatorul baletului ro- 
mantic. a 

Răsturnând principiile lui Noverre, 
cari cereau realul în artă, Gautier își 
îndreaptă întreaga sa ironie contra rea- 
lismului coregrafic şi apără farmecul 
fantomelor și al închipuirilor sale. Te- 
mele extrase din viaţa reală, cari dela 
Menestrier și până la Noverre au ținut 
un loc atât de însemnat, sunt părăsite, 
subiectele clasice eliminate iar eroii dis- 
păruți. Personagiile cele noi fac parte 
dintr'o lume stranie şi misterioasă, pre- 
tându-se de minune, fanteziei maeşirilor 
de balet. 

La fel ca şi poezia romantică, baletul 
trebue să exprime nostalgia sufletului 
rătăcit în lumea realităţii. 

Coreografii epocii clasice a baletu- 
lui, în frunte cu marele Noverre, erau 
convinși de superioritatea artei lor, ale 
cărei posibilități depăşeau aproape ori- 
ce limită, pe când Theophile Gautier cu 
grupul său de poeți, nu vedeau în dans 
decât o artă inferioară, un simplu în- 
strument de care se serveau în lupta lor 
cu clasicii. 

Noverre considera pe cei cari voiau 
să „danseze pentru a dansa“ ca pe oa- 
meni-maşini, neputând să-i dea emoția 
artei, Gautier dimpotrivă, susținea for- 
mula „dans pentru dans“ insistând ex- 
clusiv asupra plăcerii vizuale ce o 
procură dansul. Acestei grozave eronări 
i-a asigurat el aproape un secol de dom- 
nie. 

Referindu-se la dans, Gautier spunea: 
„Fără îndoială, spiritualismul este nun 
lucru respectabil, însă în ceea ce prive- 
şte dansul, se pot face unele concesii ma- 
terialismului“. 

Această definiție a rămas valabilă 
până spre începutul secolului XX şi în 
numele ei, se combătea orice tentativă 
de primenire. Dansul nu era altceva de 
cât arta de a arăta forme elegante și co- 
recte în diferite pozițiuni favorabile des- 
voltării liniilor. Principiul lui Noverre, 
după care capul trebue să conducă miș- 
carea fu repede dat uitării. Formelor 
frumoase le trebue un decor corespun- 
zător. Gautier cere decoruri străluci- 
toare şi costume elegante. Baletul de 
acţiune devine astfel înlocuit prin bale- 
tul-feerie, 

Frumuseţea feminină era expresiunea 
cea mai perfectă a visurilor romantici- 
lor, Gautier s'a luptat din răsputeri pen- 
tru a elimina din balet pe dansator, dar 
nereușind, l-a trecut doar pe plan se- 
cundar. Nemulțumindu-se cu atât Gau- 
tier a atacat și technica baletului clasic, 
criticând poziţiunea „în afară“ a picio- 
rului, dar în cele din urmă s'a convins 
de marea sa greșeală, căci îl găsim re- 








Dalila: — Barba sau părul? 


proșând mai târziu dansatoarei Cerrito, 
lipsa ei de technică. 

Inspirându-se din romanticii Hugo şi 
Musset, coreografii au compus baletele 
„Esmeralda“ şi „Namouna“ iar 'Theo- 
phile Gautier, devenit critic de artă, 
scrie libretele baletelor „Giselle“ şi „la 
Peri“. 

Cel care a tradus idealurile lui Gau- 
tier, punându-i în practică aspiraţiunile 
a fost Philippo Taglioni, mare coregraf 
al timpului, tatăl şi profesorul celei mai 
reprezentative dansatoare a baletului 
romanțe : Maria Taglioni (£804—1884). 

Fiică de dansatori, sub direcția seve- 
ră a tatălui, Maria Taglioni, după lungi 
şi obositoare studii, ajunse cea mai glo- 
rificată dansatoare a epocii sale. Tatăl 
său îi pregăti debutul la Viena, în 1822, 
întrun balet compus de el anume pen- 
tru fiica sa, întitulat : „„Reception d'une 
jeune nymphe ă la cour de Therpsicho- 
re“. La Paris a debutat în 1827 cu bale- 
tul „le Sicilien“, urmând apoi „la Vesta- 
le“, Mars et Venus, Fernand Cortes, les 
Bajadăres şi le Carnaval de Venise. Ta- 
lentul ei era alcătuit dintr'o graţie pudi- 
că şi naivă, supleţa atitudinilor ei era 
voluptoasă și totuș decentă, dansul ei 
nou şi plin de inspiraţie, fermeca prin 
arta diafană și virginală împrăștiată de 
aeriana ei apariţie. 

După încântătorul miraj revărsat asu- 
pra celor ce au avut norocul să o vadă 
dansând, Maria Taglioni și-a purtat glo- 
ria prin Miinchen, Stuttgart, Berlin, 
Londra şi alte centre artistice europene. 
Pretutindeni au aclamat-o aceleași a- 
plauze entuziaste. 

Adevărata dată pentru triumful bale- 
tului romantic şi al Mariei Taglioni, a 
fost anul 1832, când a avut loc repre- 
zentarea baletului „Sylphides“ după li- 
bretul compus de Adolphe Nourrit, prim 
tenor al Academiei Regale, muzică de 
Schneitzhătfer şi cu aranjamentul core- 
grafic de Philippo Taglioni. Creaţia Ma- 
riei Taglioni în acest balet a rămas me- 
morabilă. In anul 1837 a pornit în tur- 
neu prin Rusia. Scena a părăsit-o în 
anul 1847 şi mai târziu s'a stabilit la 
Londra, pentru a da lecţii de dans. A 
murit la Marsilia, în vârstă de 80 ani, în 
mare mizerie şi părăsită de toţi cei cari, 
pe vremuri, își făcuseră din ea un idol. 
Baletul romantic mai numără, cu deo- 
sebire, printre marile dansatoare ale 
epocii, pe: Fanny Cerito și Lucille 
Grahn, 





Neptun (care suferă de reuma- 
tism): Dacă nu mi se dă un alt 
post, mă retrag din mitologie. 


de MITIȚA DUMITRESCU 


Fanny Elssler, născută în 1810, a fost 
fiica copistului marelui compozitor 10- 
seph Haydn şi-şi primi educaţia core- 
grafică la Viena și Neapole. Primul ei 
mare succes l-a obținut la Berlin, în 
anul 1830, unde a dansat alături de sora 
ei mult iubită, Tereza. Intre 1840-1842 
Elssler a făcut un turneu triumfal în 
America. Intorcându-se în kuropa, ea 
dansă în Italia și în Rusia, In 1843, Uni- 
versitatea din Oxtord îi acordă titlul de 
„docteur es art coregraphique'“. Moartea 
ei (1884) afectă o lume întreagă ce o 
aplaudase, în mare admiraţie pentru 
dansul ei, sensibil şi delicat, pentru da- 
ru] ei de expresivitate. 

Gautier numește pe Taglioni, „dansa- 
toarea creştină“, înger fericit, care de- 
abea dacă poate atinge cu delicatele-i pi- 
ciorușe, gingașele flori de pe pajiște, pe 
când Elssler este „dansatoarea păgână“, 
care are un ce omenesc şi care se adre- 


sează, mai ales simţurilor. El preteră to- 
tuș pe Carlota Grisi, creatoarea „Gisel- 
lei“, adevărata zeiță a dansului, ființa 
diafană cu ochi de violete, plină de foc 


a 


şi de adorabilă graţie. Carlota Grisi îi 
urmă lui Fanny Eissler, devenind în 
1841, steaua Operei. Debută cu „La Fa- 
vorite“ şi fu primită cu entusiasm pen- 
tru dansul ei mlădios şi viguros în ace- 
laș timp, ca și pentru „originalitatea 
care o așează înaintea Mariei Taglioni și 
a lui Elssler“, cum spunea marele ei ad- 
mirator, Thophile Gautier. Creaţiile ei 
au fost „la Peri“ apoi „Giselle“ cu mu- 
zică de Adam, „la jolie fille de Gand“, 
„Griselidis ou les Cinq Sens“, etc. 

De-abea părăsi Opera şi locul ei fu 
ocupat de o altă stea a dansului, anume 
Fanny Cerrito. Tot de origină italiană, 
ca și Grisi, Cerrito se căsători cu marele 
coregraf și dansator al timpului, Saint- 
Lon, om remarcabil, literat şi violonist 
totodată, alături de care a creat la Ope- 
ră frumoasele succese din „la fille du 
Danube, la Vivandiere, le Violon du 
Diable, (în care Saint-Lon apărea atât 
ca dansator cât şi ca violonist) les Con- 
trebandiers, etc, 

In acest timp, Opera număra pe lân- 
gă Saint-Lâon, pe coregrafii Coralli și 
Lucien Petipas care a pus mai târziu în 
scenă Namouna de Lalo, în timp ce fra- 
tele său Marius Petipas, trecu în Rusia, 
unde domni peste baletul rusec timp de 
cincizeci de ani, sub patru țari. 

Baletul romantic a produs cele mai de 
seamă opere ale sale, în prima perioadă, 
când era încă în comunicare cu spiritul 
timpului. Mai târziu însă, fermecat de 
propria-i frumuseţe şi îngrădit  într'o 
formulă unică, a trebuit să se separe de 
artele celelalte, cu cari până atunci îm- 
părțise destinul, cari acum se avântau 
către alte idealuri. 


Regele Lear: — Nici da una, nici 


W alta? Ei bine, fetele 
ia hotel 





mele, mă mut 


Miercuri, studenţii „Semi- 
narului de istoria literaturii 
române moderne“ au discu- 
tat opera critică a lui Titu 
Maiorescu. Importanţa aces- 
tei personalităţi în evoluţia 
culturii noastre este unanim 
recunoscută și totuși nui sa 
alcătuit încă o monografie. 
(Dar câte monografii știinţi- 
fice avem?). 

In mic, lucrarea de semi- 
nar a d-şoarei Elena Lemrău 
aceasta a căutat să fie. Refe- 
renta a subliniat dela înce- 
put, că apariţia lui Titu Ma- 
iorescu alături de scriitorii 
cari cultivau toate genurile 
literare, dela poezie până la 
nuvelă şi dramă, şi se pro- 
nunțau în același timp în 
chestiuni de filologie, este 
cu totui deosebită. D. Mircea 
Eliade explică, în prefața e- 
diţiei operelor lui Hasdeu, 
multilateralitatea de preocu- 
pări a scriitorilor români de 
la începutul literaturii noa- 
stre moderne, prin dorința 
lor de a înălța cultura pa- 
triei lor la nivelul celei eu- 
ropene. S'a făcut atunci un 
salt uriaș, dar dacă progre- 
sul a fost mare cantitativ, 
din punct de vedere al cali- 
tăţii, scrierile au rămas de 
cele mai multe ori inferioa- 
re. Acel „scrieţi, băeţi, scri- 
eţi!“ era departe de întreba- 
rea autocritică a lui Grigore 
Alexandrescu : 


„Când me 'mțeleasa natură, din 
[sânu-i cel roditor 


Cu talentul poeziei naște pe un 
(muritor, 


Hotărăşte deodată şi felul scrierii 
[lui ?» 


Desigur, în graba aceea 
creatoare, nu se putea vorbi 
încă de o atitudine critică, 
în nici-un caz, de sentinţe o- 





biective date în baza unor 
principii de estetică. Era de- 
stul că se scria şi se scria ro- 
mânește. A trebuit să treacă 
timp, până ce însuși Heliade, 
după alte încercări și renun- 
țări, să afirme necesitatea u- 
nei judecăţi a operelor im- 
provizaţilor scriitori de tipul 
lui Sarsailă autor. Un sistem 
de critică, însă, el n'a dat 


niciodată. Nici Negruzzi, Ko- 
gălniceanu şi Russo n'au al- 
cătuit vre-unul. Russo, e 
drept, simţia nevoia unei te- 
melii ideologice, dar n'a pu- 
tut-o găsi răspicat. Pentru 
toţi aceştia, literatura rămâ- 
nea o armă de luptă politi- 
că. Şi atunci, în confuzia a- 
ceea de valori, apariţia lui 
Titu Maiorescu, spirit exclu- 
siv critic, este de o impor- 
tanţă capitală. 

D-șoara Lemrău urmărește 
îormaţia spirituală a acestui 
critic, pentru a descifra de 
aici influențele ce se vor re- 
găsi în opera lui de mai târ- 
ziu. Inainte de toate, se cu- 
vine o atenție deosebită at- 
mosferei din familie. In „A- 
mintirile“* sale dela Junimea, 
Iacob Negruzzi relatează 
cum, după multe discuţiuni 
sgomotoase, asupra ortogra- 


fiei, Titu Maiorescu aduce la 
o şedinţă un studiu ştiinţific 
despre scrierea limbii româ- 
ne. Contrastul dintre spiritul 
acestei lucrări și diletantis- 
mul celorlalți membrii ai 
„Junimei“ este surprinzător. 
Explicaţia pregătirii lui Ma- 
iorescu o avem în tradiţia fi- 
lologică ce exista în familia 
sa. Ar fi interesant să se ur- 
mărească mai de aproape lu- 
crările de filologie ale lui 
lon Maiorescu, tatăl criticu- 
lui, publicate în Foaia lui 
Bariț. 


Sânt unele păreri ce revin 
la Titu Maiorescu și uneori 
formulate aproape întocmai. 
Aşa, de pilâă, în „Asupra 
ortografiei rominești“ (,„,Foa- 
ia...“*, 1838), profesorul arde- 
lean vorbeşte despre „înce- 
putul literelor“ (istoria alfa- 
betului o găsim şi în „Criti- 
cele“ fiului său) și notează 
„atâtea semne ne sunt de tre- 


„buinţă câte sunete avem în 


limbă, şi nici mai multe, nici 
mai puține“. Dela același 
principiu pleacă şi Titu Ma- 
iorescu în „Despre scrierea 
limbei române,! 28 ani mai 
târziu. în felul acesta, întâ- 
iul nostru critic, în studiile 
de filologie, continuă și în- 
tregește pe tatăl său. 
Indrumările de estetică, 
Maiorescu le capătă la Ber- 
lin. „Einiges Philosophische 
in gemeinfasslicher Form“, 
lucrare puțin originală, vă- 
dește influența lui Herbart 
şi, prin Feuerbach, a lui He- 
gel. Din același an (1861), a- 
vem o altă mărturie, care ne 
arată contrastul direct cu îi- 
losofia hegeliană. Este con- 
ferința „Die alte franzâsi- 
sche Tragâdie und die Wag- 
neriche Musik“, rostită la 27 
April, la Berlin, repetată la 
Paris şi din nou la Berlin, la 
Soc. de studii hegeliane. (A 
fost publicată în original şi 
traducere şi analizată de d. 
T. Vianu în „Influenţa lui 
Hegel în cultura românea- 
scă,“ 1933). Nici deosebirea 
dintre sublim și fermecător, 
nici aceea dintre armonie și 
melodie, nu le vom regăsi în 
opera de mai târziu, dar de- 
finiţia frumosului ca întru- 
pare a ideii în materie sen- 
sibilă va torma punctul cen- 
tral al esteticei maioresciene. 
ION ROMAN 





Cinematosratele 





CINEMA ARO: 
OAMENI CU ARIPI 


Mai întotdeauna au isbutit 
Americanii să realizeze bune îil- 
me de aviaţie de oarece niciodată 
nu s'au dat în lături dela orice 
cheltueli pentru a putea oferi pu- 
biicului filme în cari să abunde 
impresionante lupte aeriene, lo- 
opinguri de efect, într'un cuvânt 
o bogăţie de avioane şi de figuri 
aeriene. 

Asemenea filme au avut întot- 
deauna un public al lor, format 
mai ales din tinere dudui în al 
căror sufieţ ocupă un însemnat 
loc tinerii care zboară. Nu trz- 
buia deci să mire abundența de 
fuste şi de pălării „dernier cri“, 
dela premiera cinematografului 
Aro. Dar toate domnişoarele cari 
veniseră cu o mare doză de curaj 
pentru ca să poată asista la „im- 
presionantele manifestații aviati- 
ce“ anunţate de reclamă, și cu o 
mare provizie de batiste pentru 
ca să poată plânge în voe soarta 
eroului care trebue neapărat să 
moară, păreau tare decepţionate 
la sfârșitul filmului. 

Un film care se cheamă „Oa- 
meni cu aripi“, trebue neapărat 
— aşa cel puțin ne-au învăţat 
vechile filme americane — să 
prezinte cât mai mult aripi sau, 
mai simplu, avioane. Te duci la 
astfel de filme întro anumită 
stare sufletească, așa că eşti cu 
totul decepţionat, dacă trebue să 
constați că filmul nu-ți poate 
oferi senzațiile la cari te aştep- 
tai. 

Inceput cât se poate de promi- 
ţător, acest ultim film de aviaţie, 
devine la un moment dat o sim- 
plă înşiruire a celor mai mari 
evenimente aviatice. Nu ne în- 
dim că datele pe cari le dă fil- 
mul sunt foarte interesante, mai 
ales pentru aviatori. 


| 
i fi 
r 


Charlotte Corday: — Poftim ghi- 
mion! De când i sa stricat duşul, 
Maratţ nu mai vrea să facă baie. 





O carte care să cuprinaă toate 
aceste date — desvoltate, bine 
înțeles — ar face, desigur, sen- 
zaţie, Dar în cinematograf, prin 
care trebua neapărat să înţele- 
gem acţiune, o înşiruire de fap- 
te nu-și are rostul. Şi dacă, mă- 
car, ne-ar fi fost prezentate în 
scene sugestive aceste întâmpiări, 
filmul, tot ne-ar fi putut inte- 
resa, 

Dar cum ele nu sunt decât co-= 
mentate în redacţia unui jurnal 
provincial, filmul devine, la un 
moment dat, plicticos. 

Jocul actorilor a dat satisfac- 
ție fără ca să ajungă a fi excep- 
țional. Raj Millanăd şi Frea Mac 
Murray sunt doi tineri simpa= 
tici, cari însă câna nu sunt ser- 
viți de un scenariu excepţional, 
nu se prea omoară cu firea pen- 
tru ca să-l înalțe. 

Filmul este colora — şi, orice 
sar spune, nu ne prea împăcăm 
cu peliculele zugrăvite în genu! 
iiustratelor pe cari ni le trimet 
prietenii din provincie. Progra- 
mul este completat cu un docu- 
mentar românesc cu acelaș su- 
biect: Aviația. E o înşiruire de 
scene din vechi jumale româ- 
nești. 


CINEMA SCALA ; 
GUNGA DIU 


Opera lui Rudyard Kipling s'a 
dovedit și în alte dăţi ca fiind 
foarte adapiabilă pentru ecran. 
Ne-am dus deci cu încredere la 
filmul dela Scala și nu am fost 
de loc decepționaţi. Camaraderia 
celor 3 sergenți din armata gră- 
nicerilor Angliei, e plină de hu- 
mor şi, în acelaș timp, de duioşie, 
Nu voiu povesti aici scene din 
film, căci nu vrem să răpim cu 
nimic din farmecul acestei po- 
veşti. i 

Vom remarca doar felul în care 
este privită de către Rudyard Ki- 
pling camaraderia, Cei trei cama- 


razi sunt mereu în conflict, la 
care nu renunţă în cele mai gra- 
ve momente ale vieții lor. După 
ce doboară un dușman, nu uită 
să se certe până în clipa în care 
intervine un altul cu care trebue 
să se războiască. Ero:smul lor, de 
asemenea, este într'un chip foarte 
ciudat privit. Unul dintre ser- 
genţi se duce în mijlocul duşma- 
nilor, doar fiindcă îl atrage tem- 
piul lor de aur. Ceilalţi doi se 
duc după cl, fiindcă îi interesea- 
ză ma: mult soarta elefantului cu 
care pornise primul la drum. Şi 
aşa mai departe. Impresionantă 
e candoarea cu care Gunga Diu 
ace fapte eroice. Şi de aceea toa- 
tă povestea înduioșează şi în ace= 
laș timp distrează. Intr'un cuvânt 
filmul de la Scala merită să fie 
văzut, 


CINEMA TRIANON : 
ECHIPA DE ONOARE 


Vă mai aduceţi aminte de fil- 
mul francez: „Echipajul“ ? După 
trei ani, dela rularea lui, iată că 
Trianonul prezintă versiunea a- 
mericană, în interpretarea lui 
Paul Muni și Miriam Hopkins, 
Toate trucurile regiei din filmul 
rancez le regăsim şi în această 
versiune. Interpretarea nu se de- 
osebește cu nimic de cea a fil- 
mului francez. Chiar şi măştile 
eroilor sunt imitate. Dar cum fil- 
mu! francez era o peliculă supe 
rioară, recomandăm această ver- 
siune, acelor care mau văzut edi.. 
ţia franceză. 

RELUĂRI: 


Cinema Femina : S. O. S. Tan- 
ger. Un fiim superior. 

Cinema Regal: Valsul nemuri- 
tor. Un film ratat. 
Cinema Roxy: 
american obișnuit. 
Cinema Elyse : Familia judecă- 
torului Harding. Un film deose- 
bit, TRAIAN LALESCU 


Zaza. Un film 





(Popeea lui Neron) :— Cherie, 
vrei să amâni incendiul cu zece mi- 
nute? Ştii, nu-mi găsese binoclul! 


8 





Literatură. arta. idei... 








UNIVERSUL LITERAR 








Literatura și critica Cincizeci de ani dela moartea lui Eminescu „Alkestis* dramă în 3 acte de Dan Botta 


Nu avem nisi un critic care să 
stea, la pândă şi să înșface tot 
cs apare și să spună răspicat 
dacă se cuvenea sau nu se cu- 
venea să se tipărească, Este o 
mare lipsă în literatura noa- 
stră de azi. Critica nu-si face 


datoria. Cele câteva spirite in- * 


eligante, pregătite îndeajunis 
și prin cultură și prin contactul 
strâns cu ce sa publicat de la 
Tăsboiu incoace, iși îndreaptă 
ocupațiile spre altă parte a li- 
teraturii şi neglijează faptul 
„esenţial după noi, de a urmări 
zi de zi, tot ce se expune în 
vitrine şi de a se pronunţa a- 
supra valorii. Tăcerea critici- 
Mor este cu tact uneori, dar în 
cele mai multe cazuri araţă că 
ei n'au timp să citească. Nu- 
meroase opere rămân necitite 
deaceia cari în mod deosebit ar 
trebui să le citească și să-și 
dea verdictul. 

Sunt chiar câţiva romancieri 
cari sistematice nu mai sunt 
citiți de critici, lucru de care, 
dealtiel nu se sinchisesc prea 
mult, ci își văd de treabă, 


fiimdsă relația lor esta directă 
cu librarul şi cu publicul cum- 
părător. 

Puțina vigilență a criticei 
este  ingrijorătoare.  Fiinacă 
tensiunea înaltă a literaturii, 
febra ei, critica o stimulează ! 


cupă de soarta in timp a ope- 


Scriitorul adevărat se preo- 


Peste aproape trei luni, Ja, 15 
Iunie, se vor împlini 50 de ani 
dela, moartea, celui mai mare 
poet român, Mihail Eminescu. 
Cu acest prilej, se va serie, fără, 


ie] 


rei sale. El vrea ca, să dureze, :...: 


să nu imbătrânească, să mu 
moară. Și criticul atent acest 
oficiu l-ar avea, să afirme fără 
înconjur, ce şanse de dunabili- 
tate au atâtea cărţi ce defilea- 
ză prin vitrina îngăquitoare a, 
zilei. Şi cum ar muri atâtea, şi 
atâtea, sub cuvântul aspru al 
criticei, sar face loc altora, cu 
pași mai ssmeţi spre un tron 
al domniei îngelungate, 

Altminteri se înbulzese ţoate, 
cot la cot, fără selecţie, fără 
eleganţă, Literatura noastră 
sufsre astăzi de o pestriță iîm- 
bulzeală. 

Ne-ar trebui ceva mai mult 
calm, 0 reculegere, o măsură a 
propriilor puteri, o cântărire a 
meritelor. 


Fata lui Codru-Impărat 


A ieşit de sub tipar în 
colecţia „Universul literar“, 
volumul de versuri al d-rei 
Anișoara, Odeanu, intitulat 
„Fata lui Codru-Impărat“. 


Autoarea, este cunoscută şi 
apreciată de marele public. 
Ultimul său volum „Călător 
în noaptea de Ajun“ a în- 
trunit elogiile criticei, în 
deosebi pentru nota nouă, 


de lirism pe care o aducea. 
In volumul „Fata lui Codru- 
Impărat'“, d-ra Anișoara O- 
deanu arată o latură nouă 
a talenvuiu. său, putinţa de 
a da expresie unui lirism 
bogat și irumos. :Cele mai 
multe poeme sunt de dra- 
goste, o dragoste purificată 
şi topită într'o atmosferă de 
basm. 


Poeziile lui Alexandru Macedonski 


Dintre aăiţiile scriitorilor ro- 
mâni apărute la „Pundaţiia 
„Carol II”, acea a lui Mace- 
donski, de sub îngrijirea d-lui 
Tudor Vianu este poate cca 
mai impresionantă. Şi ni se 
pare că d. Tudor Vianu a mun- 
cit cel mai mult spre a o în- 
tocmi. Cele 120 de pagini de 
introducere probează cu priso- 
sință că spre împlinirea edi- 
ţiei Macedonski, travaliul a 
prezentat aspectul dubiu, de a 
găsi opera oropsită prin re- 
viste și nepusă cuviincios in 
circulaţie şi de a, reface presti- 
pgiul artistice și moral chiar al 
poetului năpăstuit în posteri- 
tate, din vina lui sau a al- 
tora. Robustimea, cărturărească 
a d-lui Tudor Vianu a irwins 
dificu'tățile şi din ediţia plă- 
nuită în 4 tomuri, avem pril- 
mul, de 463 de pagini, format 
mare, E temelia, solidă a unui 


CINCI CANTECE, DE RADU GYR 


In revista „Gândirea“ de pe 
Martie, d. Radu Gyr publică un 
ciclu de „Cinci cântece“, care 
sunt, fiecare, desvoltarea lirică 
a versutilor dela începutul unor 
cunoscute poezii populare, Iată 
aceste versuri : Cucuruz Cu 
frunzan sus, Pasăre galbenăn 
cioc, Cărărue, cărărue, Ineluş în- 


vârteluș, Frunză, frunză de 
cucută. 
Broderia ingenioasă în ju- 


rul acestor tipare de emotivi- 
tate populară, dovedește,  cre- 
dem, la d. Radu Gyr, maturiza- 
rea talentului, care își îngădue 
asemenea, frumoase virtuozi- 
tăţi, 


Redăm din ele: 

Cărărue, cărărue, 

dorule, cărare șue... 

Tot cotind către fântână, 
mergi cu nopțile de mână. 
Printre lanuri de mohor, 
plângi cu Drumul-Robilor, 
şi oftezi cu Carul-Mare, 
printre lanuri de cicoare. 
Treci un deal şi sări o vale, 
peste lacrimile tale. 
Cobori văi şi urci pieptiș, 
peste inimă, pieziş... 
Blestemat cine te sue, 
dorule, cărare șut... 


ISTORIA UNIRII ROMANILOR 


de Î, LUPAȘ 
In colecția „Cartea Satului“ 
scoasă de „Fundaţia culturală 


regală „Principele Carol“, a apă- 
rut „Istoria Românilor“ de 1. 
Lupaş, „cu 0 reproducere în cu- 
lori după o pânză de D. Stoica şi 
cu multe ale chipuri şi vederi“, 
Opera este împărţită în șase 
părți: 1) Temeiurile unirii Româ- 
nilor; 2) Infăţişarea Ţărilor ro- 
*nâne până în preajma celei din- 
tâi uniri; 3) Intâia unire a Țări- 
lor române, 1599—1601; 4) Dsla 
întâia până la a doua unire 1601- 
1821; 5) A doua unire 1822—1866; 
6) Unirea atreia și cea din urmă, 
1866—1918. Cuprinde 400 de pa- 
gini şi e scrisă pentru înţelesul 
poporului, 


EPISCOPUL MELCHISEDEC, 
VIAŢA ŞI FAPTELE, de 
Gheorghe Dincă 


In coenția „Cunoştinţe folo- 
sitoare”, tipărită de „Cartea 
Românească”, sub conducerea 
d-lui prof, 1. Simionescu, a a- 
părut broșura „Epscopul Mel- 
chisedec”, viaţa şi faptele, de 
Gheorghe Dincă, bibliotecar la 
Academia Română. Este o carte 
corecţ scrisă şi folositoare. 





mare monument. Cât de sigur 
este meritul d-lui Tudor Vianu 
în înălțarea operei lui Mace- 
donski în conştiinţa zromâ- 





Tudor Vianu 


nsască, îl va indica faptul că, 

acsastă ediţie este un model 

pentru altele ce se fac şi se vor 

mai face, 

LOGODNA APELOR, POEZII 
DE CONSTANTIN SALCIA 


In colecţia „Drum”, sa tipă- 
rit volumul de versuri „,Lo- 
godna apzlor”, de Constantin 
Sacia. Am anunțat de mai 
multe ori apariţia cărții tână- 
rului poet, al cărui talent îl 
apreciem și în a cărui frumoa- 
să evoluţie credam. „Logodna 
apslor*” înmânuchează 30 de 
poszii, şi paginile sunt împo- 
dobite şi cu 5 gravuri de Cice- 
ron Popescu. Imtr'o cronică 
viitoare ne vom ocupa ste volu- 
mul d-iui Constantin Salcia, 
autorul de altă dată al acelui 
prețuit „Năvodar de Stele”. 


SERIA MARGA MUNTEANU, 
moman de B. Lordan 


După „Satele” român de a- 
proape 500 pagini, apărut nu de 
mul ia „Cugetarea”, d. B. Ior- 
dan tipărește Ja „Cartea Româă- 
neasc”, Seria Marga Munţeanu, 
alt roman de 270 pagini, Care 
nu sar putea spune că tânărul 
autor serie şi mai ales publică 
prea. mult? In cazul unui serii- 
tor ca d. Iordan, publicul mare 
este judecătorul care decide... 

După cât se pare, criticii nu 
se amestecă şi-l lasă în pace pe 
romancier să facă ce vrea. Să 
colaboreze chiar şi cu d. Lucian 
Predescu. 


GREȘEALA CUCONULUI 
SIMION IACOBACEI 


„„ăreșeala cuconului Simion 
Iacobachi” se intitulează roma- 
nul d-nei Clementina De.aso- 
cola, tipărit recent de „Cartea 
Românească”. Amintim că au- 
voarea a mai pubiicat până a- 
cum următoarele volume:, „Așa 
a tost să, fie”, roman ! „Creşti- 
nă soție de evreu” nuvele; 
„Familia părintelui Nedelcu”, 
Nuvele. 

„Greşeala cuconului Simion 
Iacobachi” este un roman de 
aproape 250 pagini, scris plă- 
cut, dintr'un material semănă- 
torist, 


PREMIUL CITITORILOR 


Anunţăm că „Premiul citito- 
rilor“, acordat de „Universul li- 
terar“ pentru cea mai bună 
analiză literară asupra perso- 
nagiilor evrei din romanele 


Fundacul Varlamului, de Ionel 
Teodoreanu şi Doud chemări, de 
Octav Dessila, se va acorda la 1 
Aprilie a. c. Modalităţile decer- 
nării se vor anunţa întrun nu- 
măr viitor al revistei. 


Mihail Eminescu 


indoială mulţ, Vor îl articole de 
gazetă, studii în reviste, se vor 
îmbrăca, vitrinele cu volume de 
lux, — câte avem, — se vor etala 
ediţiile critice și complete. Se va 


ii. poată formula vre-o 
4 de valoare 
i poet? Care să vrea şi să poată 





face totţ ce e cu putinţă spre a 
pătate omul, poetul, gândito- 
rul. 

Dar Eminescu este mai mult 
decât toate acestea, decât ce 
ştim Gin cărţile scrise despre el 
și decât putem noi aşterne pe 
hârtie. Petntru viaţa  româ- 
nească, pentru neamul nostru 
tânăr, Eminescu rămâne un 
mister ca și cerul nostru albas- 
tiu, ca şi această magnifică pri- 
măvară aceeaş de mii de ani pe 
aceste locuri, 

Cum vom exprima, la pomeni- 
rea celor 50 de ani, cutremurul 
sufletelor noastre, adânciie vi- 
braţii ce ne străbat când pra- 
nunțăm ca simple vorbe: „Lu- 
ceafărul“, „Făt-Frumos din tei“, 
„Călin“, sau mai  copleşitoarea 
„Melancolie “ ? 

Eminescu, geniul şi creaţia 
sa, au devenit o altă dimensiune 
a sensibilităţii şi a viziunii de 
viaţă românești. Există oare la 
noi, astăzi, vreun intelectual, 
vreun cărturar de vază care să 
judecată 
impotriva marelui 


face aceasta ? Nici indiferent cel 
puţin, nu este vreunula. Emi- 
nescu este tiparul a cărei mă- 
sură de gândire o îa sufletul ro- 
mânesc așa cum pământul țării 
îşi găsește în Dunăre şi Car- 
pai  noimele așezării sale 
spaţiale. 


Treptele lui Julien Green 


In numărul pe Martie al „Re- 
vistei  Pundaţiilor regale“, d. 
Mircea Eliade publică un arti- 
col intitulat „Zreptele lui Julien 
Green“, Nam citit de mult 
lucruri mai pline de o stranie 
noutate, de o turburătoare îru- 
museiye, ca în aceste câteva pa- 
gini. Este vorba despre un cițat 
al lui Green din Journal (vol. 
T, 1928—1934, Plon, 1938), în 
care romancisrul spune că ideia 
da frică, de spaimă, presimţirea 
morţii şi a unui eveniment ca- 
tastrotic, a fost la el legată, în 
toate împrejurările „de o scară“. 
In copilărie a avut obsesia scă- 
rii, — visa că este fugărit pe o 
scară, iar în toate romanele 
sale, toate spaimele le îndură 
personabpiile atlânau-se pe trep- 
tele unei scâri. Julien Green dă 
acest fenomen pe seama unor 
amintiri îmemoriale. Pornind de 
la mărturisirea aceasta, d. Mir- 
cea Eliade face un scurt, dar, 
foarte interesant expozeu asu- 
pra frecvenței extraordinare „a 
treptelor şi scărilor în credin- 
țele tuturor popoarelor“ şi asu- 
Pra „semnificației lor simbolice 
și metafizice“, 

Treptele sau scara, constată 


VÂNT DE RĂSĂRIT, 
VÂNT DE LA APUS, ROMAN 
DE PEARL S. BUCK, 
TRAD. DE JUL. GIURGEA 


D. Jul. Giurgea, popularul 
traducător âin )teralura anglo- 
americană, ne dăruie o nouă 
carte vreanică de citiţ, roma- 
nul „Vânt de răsărit, vânt de 





Jul. Giurgea 


la apus”, de Pearl 8. Buck. Au- 
toarea, misionară americană 
în China, este un renume lite- 
rar mondial, mai ales în urma 
premiului Nobel, primit anul 
trecut. In romanul de faţă se 
descria conflietul dintrte lu- 
mea 'străvechilor tradiţii chinie- 
zaşti și spiritul nou al tinere- 
tului ce şi-a făcut educaţia 
modernă în Europa sau Ame- 
rica. Cartea este de mare im- 
portanță documentară și scrisă 
<u superioare daruri artistice. 











ŞT. E. — Sunteţi rugat să tre- 
ceți pe la redacţie. 

IL. D. — Se vor publica. Pen- 
tru întârzierea, datorită mataria- 
lului care așteaptă de multe luni 
să intre în revistă, vă cerem de 
pe acum Scuze. 

CONSTANT I. COSMA. — A- 
celași răspuns ca mai sus. Primă 
scrisoare nu am primit-o. 

GABRIEL PETRIN. — 
Râşnitul vieţii trece peste umbra 
Pe care-o lusă pașii noștri "n 

(praf; 
Pe rajtul creerului, vrafj, 
Stau răvășite gândurile mele. 


T. A. PAVO. — Mai trimiteţi. 


I. |. DRAGAN O. — Povestea 
fetei; care cedând dragostei prea 
grăbite a iubitului este apoi pă- 
văsită, e greu să mai poată con= 
stitui prilej de poezie, chiar dacă 
îmbrăcaţi pe „bădița“ cu „zale“ 
şi-l tegaţi cu „cingătoare“. 

Și în orice caz nu cu asifel de 
versuri o puteţi reînvia: 


Ea l-a strigat sburdând nebună 


d. M. E, reprezintă, în absolut 
toate tradiţiile, drumul către 
realitate absolută, Această „rea- 
litats absolută“, (care se opune 
„devenirei“, vieţii profane, ne- 
consacrate, iluzorii, în care 
trăesc oamenii întreaga lor 
viaţă) este concentrată într'un 
centru, într'o 20nă sacră, care 
poate fi formulată prin 
„templu“, „munte cosmic“, „axă 
a Universului“, „Pomul vieţii“, 
ete. „Ascensiunea unui munte, 
(trepte, etaje, terasz, scară etc.) 
are, fi:eşte, şi sensul trecerii în 
tărimul celălalt, în moarte... 
Cână tărimul celălalt este con- 
ceput ca o lume subternană, 
(evrei, greti, etc.), sufletul co- 
boară. Când, dimpotrivă, lumea 
de dincolo se află în Cer, (indi- 
eni, australieni), sufletul mor- 
tului urcă trepisle unui munte 
sau se catără p5 un pom sau pe 
o frânghie“... Amintirile ime- 
moriale, de care vorbeşte Julien 
Green că ar îndreptăţi asociaţia 
trepte-spaimă-moarte, își gă- 
sesc, — încheie a. Mircea Eliade, 
— o justificare teoretică „în cel 
mai pur şi mai economic simbo- 
lism. 


SĂRACĂ ȚARĂ A MOLDOVEI, 
ROMAN DE CONST. CEHAN- 
RACOVIȚĂ 


A apărut la „Cartea Româ- 
nească” romanul „Săracă ţară 
a Moldove”, ds Const. Cehan- 
Razoviţă, 

Acţiunea cărţii se petrece „în 
alțe vremi”, și unele din titlu- 
rile capitolelor sună asfel: 
„La tislă pe prispa lui moș- 
Luca”, „Acelas suflet la ţăran 
și la boer”, „Prin frânturile co- 
drilor” „La Qumnealui boer 
Racoviță acasă şi apoi la căf- 
tănie”, etc. 

Romanul vine însă în public 
cu un cuvânt de introducere 
extrem de favorabil al d-lui 
Ion Alexamdru. Brătescu-Voi- 
mești. Iată-l: „Nu e bună, 
foarte bună din toate punctele 
de vedere, limbă, stil, ordine 
desăvârşită în expunere, lipsă 
de orșice artificii inutile, mă- 
sură și stăpânire, — într'un cu- 
vânt minumată, atât de minu- 
mată, încât m'aş simţi extrem 
da fericit şi de măgulit, dacă 
aș fi scris-o eul“, O astfel de 
recomandare din partea unui 
scritor de prestigiul d-lui Bră- 
tescu-Voimești, ar trebui să 
lanseze cartea fulgerător. 

Se va 'ntâmpla oare? Se va 
mișca publicul pe paginile pll- 
ne Ge evocări „din alte vre- 
muri” ale d-lui Racoviţa ? 


Posta redacţiei 


Vor mai petrece-o oră bună 
Cântâna în melodii de strună. 


GH. GH. PANESCU. — 


Mi-e dor de valuri verzi de grâu, 
De luna Mai, de cânt şi flori, 
Mi-e dor de-al apei joc în râu, 
De doina cea cântată 'n zori, 


Mi-e dor de miez de noapte mut 
Și de-un surâs al unei flori 

Cu care mult am petrecut... (!?). 
Și prea mi-e dor adeseori. 


Mi-e dor de-un ţimp mai liniştit 
Când Poşta nu venea mereu 
Din zori şi până 'n asfinţit, 
Cu versuri fără Dumnezeu. 


Mie dor de-un timp mai bun, 

Ima: blând... 
De timpul când a) meu popor 
Năştea, așa din când în când, 
Şi câte-un june prozator. 


]. 8. 8. — Mi-e dor... 


ELIAZAR P. VANTU. — In 


fine proză!!t!.., 

Dacă mar îi decât această ca- 
litate și încă scrisul d-tale sar 
impune. atenţiei noastre. 


In pag. 3 a revistei, publi- 
căm un fragment din drama 
„Alkestis“, de Dan Botta, 
care va apărea în curând în 
colecţia „Universul Literar. 
Reprezentant în literatura 
de creaţie, al celui mai pur 
clasicism, d. Dan Botta este 
un scriitor de o înaltă cul- 
tură umanistică şi de o gân- 
dire originală și amplă, Au- 
tor al volumelor „Eulalii“ 
(poeme); Limite (studii); Co- 
media fantasmelor (dramă), 
prin Alkestis, drama pe care 
o tipărește colecția „Univer- 
sul literar“, d. Dan Botta ne 
dă una din cele mai adânci 
interpretări ale dragostei și 
morții, asemănătoare numai 
cu drama glorioasă „Tristan 
și Isolda“, 


Cercuri 


Volumul va fi ilustrat de d. 
Geo Zlotescu, şi va îi fără 
îndoială o carte strălucită ce 





Dan Botta 


va, împodobhi vitrinele în pri- 
măvara aceasta. 


în apă. 


roman de lon Biberi 


In colecția „Universul lite- 
rar“ va apărea în curând ro- 
manut „Cercuri în apă“, de 
Ion Biberi. Autorul este cu- 
noscut și apreciat de marele 
public. In urma premiului 
„Eforia - Tekirghiol“, de 25 
mii lei, obţinut acum câţiva 
ani pentru romanul „Proces“ 
şi deasemeni în urma volu- 
mului „Oameni în ceaţă“, d. 
Ion Biberi s'a impus ca unul 
din scriitorii de valoare ai ge- 


EXPOZIȚIA NEAGU RADU- 
LESCU 


Mâine, la orele il a. m, va îi 
în sala teatrului „Comoedia“, 
vemisajul expoziţiei de carica- 


turi a. d-lui Neagu Rădulescu. 
Talentul tânărului artist este 
de mult cunoscut şi apreciat, 





L.ă 


Neagu Rădulescu 


Uninăd humorul cu un remarea- 
bil simț de inte:pretare, d. 
Neagu Rădulescu creează din 
câteva linii abil compuse, ade- 
vărate portrete de un bogat cu- 
prins psihologic. In expoziţia de 
la teatrul „Comoedia“, vor fi- 
gura astfel portretele caricatu- 
rale ale celor mai de seamă per- 
sonalităţi, dela noi, din lumea 
artiştilor şi a teatrelor, 


MARIN PREDESCU 
ZÂMBETELE VISURILOR MELE 


D. Marin I. Predescu este un 
poet, destul de productiv. D-sa a 
publicat, până acum următoarele 
volume:  „Cântăreţii strane”, 
poezii (1927); „Cântăreţii stra- 
nel şi alte poezii”, (1935), „Co- 
piii, floriel vieții”, poezii cu ilu- 
strații (1936); „Evanselia dela 
Ioan în versuri” (dala Paști pâ- 
nă la Rusaţii) (1938). Ultimul 
volum tipărit al d-lui Marin I. 
Predescu se chiamă „Zâmbetele 
visurilor mele”, şi cuprinde 44 
de poezii, în 67 de pagini, fru- 
mos tipărite. Poetul mai are 
gata pentru tipar „Copilăria 
mea la ţară” (Zburaălniciile u- 
nui pui de oltean), şi „Pildeie 
lui Esop”, traducere în versuri 
după original. 











este deosebi de interesantă şi 
prezentată cu mai mult calm de- 
cât o faceţi d-voastră, poate for- 
ma obiectul unui articol în 
„Universul literar“. 


FLORIN LUCESCU. — Muncă 
multă şi veţi reuşi curând. 

PREDA SACSU. — Puteţi ex- 
pedia volumul pentru a fi re- 
cenzaț. Pentru publicarea la noi 
trimiteţi alte versuri. 


UN ROMÂN. — Nu putem pu- 
blica scrisori nesemnate, Soco- 
tim de altfel că este incompara- 
bil mai urit să trimiţi o scri- 
soare anonimă decât să scrii o 
broşură ca aceea împotriva că- 
reia vă îndreptați săgețile. 

Fapta d-voastră este cu atât 
mai respinsâtoare cu cât îndrăs- 
ni să semnaţi Un român. Un 
român, un adevărat român are 
curajul opiniei, nu-și mânjeşte 
mâinile scriind „anonime“, Sau 
poate râvniţi gloria unui perso- 
naj caragzalian care se oferea 
să semneze şi cl o scrisoare an0- 


Tr, st. 





nerației tinere. Romanul 
„Cercuri în apă“, pe care îl 
editează colecţia „Universul 
literar“, reprezintă una din 
cele mai prețioase creaţii ale 
autorului. Cartea cuprinde 
zugrăvirea caracterului în- 


teresant al unui erou, care 


evoluiază în mediul particu- 4 


lar al provinciei. „Cercuri în 
apă“ va fi un sigur succes 
literar. 


CARMEN SAECULARE 


Vă mal aduceţi aminte de 
„Carmen  Saeculare”? Este 
poate cea mai firumoasă odă a 
dui Horaţiu, serisă, pemtru prea- 
mărirea Romisi. 

Indemnăam pe poeții tineri de 
azi so citească spre a învăţa 
vitmul a cărui înaltă frumu- 
sețe a știut-o Eminescu și a dă- 
Truit-o limbii româneşi in Oda 
in metru antic: Nu credeam 
să, mvăţ a muri vreodată, 
Rândurile noastre sunt prile- 
juite de poezia d-lui C. I. Ni- 
'culascu, (dim „Convorbiri lite- 
rare”, „Lui Horaţiu”, în splem- 
cidă strofă safică : 

Lut de oale unt senatori 


şi consuli, 
împărați,  vestale și gravi 
pontifici 
iar iubitul tăw cavaler Me- 
cena 

pulbere mmţă. 
Unde sunt acum Galatea, 
Phyllis, 
Chloe, Pyrrha, Cinara, Leu- 
canoe, 
Lyde, Chioris ? Caldul lor râs 
sburdalnic 
stins e de-a-pururi. 
ŞEZĂTOAREA STUDENȚILOR 


FACULTĂȚII DE DREPT 

Dumimică 19 a. c, a fost în 
sala Dailes o şezătoare literară. 
Inure muutele manifestații cultu- 
rale cari alcătuesc preocupările 
ţinerilor seriitori, aceasta, a îost 
una din cele mai izbutite. 

D. prof. G. G. Mironescu, de- 
canu facumtăţii, sub a cârul 
preşedinţie sa ţinut şezătoarea, 
a rostit la început câteva cu- 
vinte calde, lămurind valoarea 
unor astfel de manifestații, 

A urmat apoi conferinţa d-lui 
prof. Mihai Antonescu. Defini- 
rea, destinului naţional. ! 

D-sa a subliniat atitudinile 
terme ale popoarelor în antite- 
ză cu pasivitatea, atitudini cari 
isvorăse din conștiința unui 
destin spiritual plin și în ne- 
contenita mişcare, Făcând I- 
cursiuni prin istoria Franței, 
Germaniei, Angiiei şi Stateior- 
Unite, spre a-și demonstra teza, 
conferențiarul a ajuns la con- 
cluzia că fiecare popor are 0 
menire, pe care dacă o respectă, 
calea mărirei îi este deschisă. 
Apoi, trecând la poporul nostru, 
a precizat, că drepturile noastre 
sunt imuabile, fiind isvorâte 
din iradierea poporului nostru 
pe un teritoriu vast, Iar acest 
teritoriu a fost cerut de popor, 
în expansiunea sa naţională, 
iar nu poporul de el, ceeace con- 
sfințeşte granițele noastre. 

D, N. Ciuzeanu a vorbit din 
partea studenţior. Următorii 
seriitori au citit apoi din ope- 
rele lor: 

D. George Axinteanu, un 
fragment din „Convoiul flămân- 
zilor“, a. Serafim Cadan, o nu- 
velă foarte reușită, d. C. Ene și 
d-ra Polihron. Versuri au citit 
d. Niculae Peligrad, care s'a re- 
levat a fi un poet cu rare cali- 
tăţi artistice, d. George Șoimu, 
d. Culică, d-ra Gaby Henegariu. 

Din grupul revistei „Universul 
Literar”, sau remareaţ înde- 
osebi, poeţii: Traian Lalescu, 
cilind versuri din volumul re- 
cent apărut — Lumină tristă — 
Ștefan Baciu şi Alexanaru Pa- 
leologu, cu o reuşită poezie în 
limbă cronicărească, 

D. Victor Popescu a cițit din 
volumul Biserica Neagră, 

Şezătoarea a ţinut tot timpul 
pubiicul încordat. Trebue să mai 
amintim că mult inainte de a 
începe desfășurarea, festivităţii 
saia era plină de lume, mulţi 
trebuind să plece din lipsă de 
locuri. 

Sezătorile sprijinite de revista 
„Universul Literar” se dovedesc 
astiel a fi un excelent mijloc 
pentru a tace cunoscută litera- 
tura şi pe scriitorii tineri, ma- 
relui public. 


25 Martie 


1939 === 





CONVORBIRI LITERARE 


Ravista „Convorbiri literare”, 
Vechea și glorioasa publicaţie 
a „dunimii”, a trecut recent 
sub conducerea d-lui profesor 
I. E. Torouţiu, membru al A- 
cademisi Române și unul din: 
tre cei mai valoroşi cercetători 
iai trecutului literar românest, 


Primul număr (Ianuarie, 
1939) aduce următorul cu- 
prins: 1. E. Torouţiu: „După 


11 ami“..; G. Murnu: „Pe pia 
iuri“ (Un admirabil triptic poe- 
tic); IL. Petrovici: „Amintiri delă 
inceputul carierii“; Teodor Al 
Munteanu: „Moldovă...“ (poe- 
zie); D. Murărașu: „Maiorescu 
şi Schopemhauer”; Gh. Tuleş, 
„M'am rezemat de-o lespede, 
să, scriu“; Leca Morariu: „Canti 
popolari Romeni“ (Un aspru şi 
indreptățit articol despre tra- 
ducerea d-lui Al. Salvini a cân- 
tezelor populare romneşti în 
limba italiană); Aurei Chimresra: 
„Umbre de baladă“ (poezie); 
Const, I. Niculescu: Lui Horaţiu 
(Versuri); Alexandru Ionescu: 
Noi contribuţii filosofice ale lul 
I. Petrovici. 

Cronica este semnată de 
d-nii: Prof. Pamfil C. Geor- 
ian, prof. Petru  Grigorcea, 
prof. Dan Smântânescu, prot. 
D. Murărașu, dr. Florin Nicu- 
descu, prof. A. P. Todor, ș, g. 
Bibliogratie bogată, 


Da A a a ad a ta PRD. 


FIGURI FEMENINE DIN RENAŞ- 
TERE PREZENTATE DE 
ALEXANDRU MARCU 


Volumul „Figuri tfemenine din 
Renaştere prezentate de Alexan- 
ru Marcu'“ a apărut zilele aces- 





Al. Marcu 


tet în ed. „Cartea Românească“, 
Este una din cele mai frumoase 
tipărituri din câte s'au făcuţ în 
literatura noastră. Ne vom ocupa 
de lucrarea d-lui prof. Al. Marcu 
într'o cronică viitoare 


E RR a 


IACOB NEGRUZZI 


DE au a 


La, „Cartea Românească” a a- 
părut „Amintiri din „Juni- 
mea”, de Iacob Negruzzi. 

Iată capitolele mai impor- 
tante din această carte, pe care 
trebue neapărat să ne găsim 
timp şi so citim: „Infiinţarea 
societăţii literare”, „Procesul lu! 
Maiorescu”, „Tipografia socie- 
tății Junimea”, „Convorbiri 
literare”, „Vasile Alecsandri”, 
„Do sarul Junimei-Poșta Redar- 
țiunei”, „Câteva portrete”, 
„Banchetul”, „Prieteni și Duş- 
mâni”, „Eminescu”, ete, 


TEODOR AL. MUNTEANU 


D. Teodor Al Munteanu, au- 
tor al volumului de versuri 
„Viori de lut”, redactor la 
„Monyvorbiri literare”, publică 
in această revistă, poema Mol- 
dova, în care sunt versuri atât 
de personale: 

In clipa asta, sub lungi pa- 

trafire 





Teodow Al. Munteanu 


Da singurătate şi sdrenkuit 
eând, 

Sufletul sapleacă pe fântâni, 
plângând ; 

Peste el, — grei struguri de 
amintire... 

Numai peana, numai peana 
milădie 

Nu șovăește, nu ascultă de ani. 
Moldovă, tu ai cei mai cu- 
minţi țărani 

Din câţi s'a fost scris pe lu- 
me să, fie. 


PREMIILE FUNDAŢIILOR 
„REGELE CAROL II” 


Și în acest an, Fundaţia pen- 
tru Literatură şi Artă „Regele 
“Carol Il“ a instituit un concurs 
pentru premierea celor mai fru- 
moase cuiegeri de versuri şi a 
celor mai substanțiale esseuri 
sau studii critice, iscălite de 
scriitorii tineri, 

Au fost incununaţi d-nii: Au- 
rel Chirescu, pentru culegerea 
de versuri „Finister“ şi prof, 
Petru P. Ionescu, pentru esseul 
„Ontologia umană şi cunoaște- 
rea“, 

Manuscrisele vor fi puse ime- 
dia su btipar, iar premiații vor 
primi respectivele drepturi de 
autor. 





Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 -938