Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0010

PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 —————_— 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU autorităţi și inatituţii 1000 ies 
lascrisă sub No. 163 Trib, Itfov de, onora 500 « 

particulari 220 








Sincopa literaturii româneşti 


de MIRCEA ELIADE 


Cei care frecventau librăria românească de acum 7—8 
ani. nu le vine să-şi creadă ochilor intrând astăzi intr'a 
librărie. Aproape că nu mai întâlnesc cărţi de literatură 
românească. „Noutăţile sezonului”, cum se spune, sunt tot 
mai insistent semnate cu nume de autori iluştri — streini. 
Ed:turde care altidată lansau cu zgomot cărţile unui Mi- 
hail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu — vorbesc 
astăzi de „marele scriitor american X”, sau de „ilustra au_ 
toare a celei mai bun biografii engteze”, Cetitorii care 
aitădată întrebau „ce sa mai tipărit nou” — referindu-se 
ia cărțile româneşti — se mulţumesc să întrebe. astăzi, 
dacă sa tradus ultimul roman a cutărui autor american, 
roman de care a aflat „văzându-l” întâi p> ecranul unui 
mare cinematograf. Este astăzi o modă a traducerilor. în 
deosebi din iteratura engleză şi americană. modă care 
mulţumeşte deopotrivă si pe editor, şi pe cetitor. „Face bi- 
ne” să cilești astăzi pe Cronin sau pe Pearl Buck, nu pen- 
trucă ai avea o înclinare specială pentru subiectele sau sti- 
lul acestor autori — ci pur şi simplu pentrucă sunt autori 
americani modrrni. Ceeace „se poartă” este. în primul 
rând, actualiiatea anglo-saxonă — întocmai cam se purta, 
acum vreo zece âniarctualitatea franceză (Maurice Deko. 
bra) şi cea italiană (Pittigriuii, Guido da Verona). Incon_ 
testabi! că niciunul din autorii la modă acum vreo 10 ani 
uu se compară eu cei la modă astăzi. Incomtestabi! că tra- 
ducerile de atunci erau inferiotre majorităţii traduceri'or 
de astăzi. Dar suiecesu! de Librărie al traducerilor se datora. 
şi într'un caz, și în celalt, în primul rând modei. Se citesc 
astăzi romane bune englezești nu pentrucă suntţ bun=. cei 
pentrucă sunt englezeşti, şi moderne. Căci, evident, altmin- 
teri, dacă cetitorul sau editorul ar căuta îns:tat literatură 
bună — nu s'ar fi tradus 7—8 romane de Somerstt Mau- 
gham înainte de a fi fost tradus Charles Dickens, Bronte, 
Thackeray, George Meredith, Simu Butler, Thomas Hardy 
şi alţi luceteri ai romanului englezesc. 

Aşi vrea să vorbese cât mai limpede, ca să fiu bine înţeles. 
Este un mare noroc că am scăpât de Dekobra și Pittigrilli, 
şi se citeşte astăzi Baring și Sinctair Lewis; nu doară că 
acești doi din urmă ar fi cime ştie ce mari soriitori mon. 
d:a'i (peste o sută ae ani nu va mai vorbi nimeni de ei—— 
deşi se va vorbi de Bronie și de Hardy și de alţi:); dar, în 
orice caz, sunt scriitori, nu escroci ca ceilalți, autorii „la 
modă“ acum 10 ani. Este: iarăşi un noroc că s'au tradus 
atâtea romane anglo-americane, pentrucă cetitorii români 
vor invăța din lectura lor o sumă de lucruri pe care nu 
aveau cum Sâ le învețe din exclusiva cetire a cărților ro- 
mânești. Vor învăţa, bunăoară, că într'un roman bun au- 
torul poate pune orice îel de lucruri: și critică socială, şi 
filozotie, şi mistică, și multe alte lucruri pe deasupra. Ex- 
perienţa asta nu e de disprețuit; pentrucă, văzând că in- 
teligenţa şi cultura „se poariă“ de către marii roman- 
cier: .curepeni sau americani —- ni vor rezista erentualci 
intelizenţe sau „discuţii grele“ întâlnite într'un roman 
românesc. Nu vor mai cere romanului să fie „roman“; 
adică să-i spună ce s'a intâmplat cu personajul cutare, şi 
nici odată ce-a simţit, a gândit sau a visât el. 

Succesul de librărie al bunelor romane anglo-ami:ricane 
— spun bune, pentrucă mai sunt şi de at fel—ar îi, desigur, 
un capital inteligent învestit pentru viitorul literaturii ro- 
maneşti. Orice s'ar spune, cineva care a cetitani dearândul 
pe Baring şi Upton Sinclair— anevoie se va mai lăsa pă_ 
căiţ de popularul romancier autohton Ionescu sau Popescu, 
oricare ar îi numele sub care Ss'ar ascunde aceștia din 
urmă. Dar lucrurile nu se petrec atât de simplu. Baring 
sau Upton Sinciair, deocamdată, n'au în'ocuitț numai pe 
Pittigrilli şi Dekobra — ci au scos pur şi simplu din c:reu- 
laţie majoritatea scriitoriior români. Nu se mai scrie şi nu 
Se mai publică astăzi cărți româneşti. Cea mai bună do- 
vadă: singura carte literară românească, semnată de un 
autor cu renume, care a apărut din Octombrie până astăzi, 
a fvst Prăvale Baba a lui lonel Teodoreanu. Nu este numa! 
întristător; este tragic, 

Lucrurile acestea se întâmplă numai la noi. Pentrucă ro- 
manele ang'o_amtricane s'au tradus pretutindeni, dar ni- 
căieri nau adus după sine sincopa literaturii acel:i ţări. Li- 
brăria tranceză abundă de romane englezești traduse, dar 
cărţile franţuzești le intrec considerabil. In Germania, an 
fost traduse in întregime toţi autorii la modă astăzi in Ro- 
mânia, şi încă alte câteva sute pe deasupra, îără ca pro- 
ducţia auiohtonă să scadă. In Itata, ce! puţin, sunt tra_ 
duși absolut toţi autorii din lume; s'au tradus și vnto două- 
zeci de autori români, Dar asta nu împiedecă literatura 
italiană să meargă înainte, Ce să mai spumem de librăria 
maghiară sau bulgară, atât de bogată în tălmăc.ri dim toate 
limbile și din toate timpurile?! Aţi auzit însă vrrodată de 
o criză a cărţii naționale în aceste ţiri? 

Așa dar, să fim bine înțeleşi. Succesul romanului ang!o- 
american este un fenomen universal verificat în toate li. 
brărtile lumii— dar nicăieri n'a adus după sine strivirea 
literaturii autohtone, cum s'a întâmplat la noi. Cine e de 
vină? Toţi sunt de vină; şi ed-torii, şi scriitorii, și estitorii. 
De data aceasta, există o admirabilă solidaritate romă- 
nească— la care trebuiesc adăogaţi și librarii, care reco- 
mandă cartea streimă tradusă, pentucă e mai scumpă şi 
mai „sizură', Ne-am solidarizat cu toții împotriva cărţii ro- 
mânești; cu rezui'tate care întrec cu mult aşteptările, s'o 
recunoaştem cinstit. (Căci, eine ar fi putut spera ca o carte 
proastă ca Mătăniile a d_nei Barklay să ajungă în trei- 
patru ani la 5 ediţii, în timp ce Donna Alba s'a împotmo- 
dit tn editia II?). y 

Editorii sumit vinovaţi pentrucă acum cinci ani, când li- 
teratura românească marease cel mai mare succes de libră- 
Tie inregistrat de la războiu incoice. au publicat orice le-au 
căzut in mână; dela manuscrisul tânărului debutant, până 
ia manuscrisul negustorului de literatură. S'au tipărit atâ- 
tea cărţi mediocre în perioada de inf.aţie literară româ- 
ncască, încât cetitorul, de atâtea ori păcălit, a început să 
Aovină circumspect, Dar vina editorilor rămâne în picioare. 
P-ntrucă nimeni nu obiigă pe editor să fie şi un bun critic 
Literar, să-și dea adică seama de valoarea cărţii pe care o 
publică, Editorii englezi, câre au oarecare experienţă în a_ 
castă „branşă“, şi care pe deasupra mai sunt uneori și li- 
cenţiaţi in litere (M. A.)—nu au curajul să judece singuri, 
ci au întotdeaunu consilieri literari, cari citesc şi referă a- 
supra manuscriselor. Consilierii literari ar fi evitat edituri. 
lor româneşti o serie de grave greşeli; şi, în orice caz, ar îi 
pus capăt inflaţiei de cărţi proaste ori mediocre, care au 
descurajat pubiicul. 

Scriitorii sunt şi ei de vină pentrucă nu mâi produ, de. 
cât imtermitent şi cu desgust, lăsând pe cetitor să înţeleagă 
că a scris ca să-și respecte contractul. In clipa aceasta imi 
vin în. minte cel puţin numele a şase soriitori care şi-au 
câştigat un loc în literatura românească, și care n'au mai 
creat nimic de vreo zece ani. Fie câ le-a secat vâna ins- 
piraţiei, fie că s'au lăsat prinşi de treburi care n'âu nimic 
a face cu arta, fie că s'au Innevit sau se luptă cumplit cu 
sărăcia— fapt este că nu mai scriu. iși au fiecare scuzele 
lor— dar asta nu schimbă intru nimic situaţia; iar dacă e 
vorba de scuze, câte n'ar fi găsit Balzac, şi Dosto*wski, și 


(Urmare în pag. 8-a) 


PAUL CEZANNE 





BEDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 


BUCUREȘTI | Sir, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.19 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


VAI VIDSUL LIILLAP 


ANUL XLIX e Nr. 10 


SAMBATA 2 Martie 1940 


„Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 

















Autoritatea lui Titu Maiorescu: 


Sunt înaintași cari trăiesc în sufle- 
tul şi amintirea urmaşilor prin ceea- 
ce au lăsat adevărat, frumos şi mare, 
în scrisul lor, întruchipând în cărţi 
focul şi sbuciumul vieţii pe care au 
purtat-o cu ei. Aceştia sunt cei mulţi, 
cei obişnuiţi în istoria culturii unui 
neam, 

Dar sunt încă din aceia cari, peste 
moștenirea scrisă, peste valoarea căr 
ților, trăiesc prin vraja acţiunii lor, 
a atitudinei şi cuvântului rostit, cre- 
ind în jurul numelui lor acea fasci- 
nare şi autoritate pe cari timpul le 
transformă în valori ce se transmit 
ca a tradiţie vie. Aceștia sunt cei pu- 
țini, cei neobişnuiţi în istoria culturii 
unui neam. 

Maiorescu a fost unul din aceştia 
din urmă. 

Numele și gândurile sale trăiese 
—— oricât sar părea unora de curios 
— în sufletul şi amintirea color de 
azi, nu atât prin ceeace a rămas în 
prea puţinele lucrări scrise — cari 
circulă destul de rar mai alse în mâi- 
nile tineretului — ci prin valoarea 
acțiunii desfășurată în timpul vieţii, 
prin autoritatea cuvântului rostit şi 
a adevărului mărturisit, transmise, 
direct, pentru cei cari au mai apucat 
vremea lui, sau indirect, prin aceștia 
din urmă, pentru cei cari sunt azi 
încă la începutul luptei în viaţă. 

Maiorescu a scris, reiativ, foarte 
puțin, dar a rodit în cultura noastră 
mai puternic decât dacă ar fi scris 
de o sută de ori mai mult. Secretul 
valorii acestei rodiri stă în trei feţe 
deosebite ale activităţii sale: 

1. în autoritatea pe care a câşti- 
gat-o dela început, seriozitatea şi 
claritatea gândirii sale ; 

2. în autoritatea pe care o inspira 
gravitatea cuvântului rostit — trans- 
mis ca un adevărat „cuvânt de ordi- 
ne“ cultural pentru toţi; 

3) în autoritatea pe care o repre- 
zenta gestul şi fapta omului faţă de 
acţiunea semenilor săi, 

Căci, Maiorescu, înainte de toate, 
a fost nu un mare filosol și nici un 
mare inspirat, ci un mare dascăl, 
care a ştiut că valoarea acţiunii sale 
va fi nu în ceeace va putea face sin- 
gur, ci în ceeace va putea îndemna 
pe alții să facă — în ceeace va putea 
trezi și lumina în toţi acei cari vor 
ajunge în contact cu el. Deaceea, 
Maiorescu e mare şi va rămâne mare 
pentru cultura românească nu prin 
propriile sale creații, ci prin opera 


de conducător al creiaţiei timpului 
său. 

Ca dascăl şi îndrumător, Maiores- 
cu era aşa cum trebuia: un spirit 
sceptic, extrem de lucid, cu simţul 
măsurii şi al valorii, un logician şi 
în primul rând, deci, un spirit critic 
— un intelectual. Dar nu era inte- 
lectualul sterp al unei dialectici ri- 
sipite în erudiție şi catalogări de ier- 
bar, ci intelectualul viu, vibrant, 
pornit să promoveze ce e frumos şi 
bun, neîntâlnit, adevărat şi unic, 
dornic să însuflețească pe cei din 
jurul său pentru asemenea lucruri, 
îndemnat să creieze o „nouă direc- 
ție“ a culturii şi vieţii românești. 
Puterea de însufleţire o găsea în se- 
riozitatea şi armonia cuvântului şi 
în seriozitatea şi armonia vieţii sale. 
Maiorescu nu se juca nici cu gându- 
rile, nici cu cuvintele, nici cu faptele. 
El a cerut dela început cu gravitate 
o altă atitudine românea:că: o gân- 
dire românească, o luptă românească 
şi o faptă românească, terminând cu 
„retorii şi limbuţii“, cu „beţia de 
cuvinte“, cu neologismele şi etimo- 
logismul latinizant, renunțând la a 


de ION VEVERCA 


mai fi neisprăviţi în gând, nevolnici 


în faptă şi nesinceri în amândouă. 

Cu asemenea aplecări şi aseme 
nea intenţii, Maiorescu a găsit nein- 
doios ecou în sufletul fiilor cei buni 
ai neamului. Pe aceştia i-a descoperii 
şi i-a încurajat pe drumul cel adevă- 
rat, a devenit oarecum adevăratul 
lor părinte. Acesta este cel dintâi şi 
cel mai însemnat merit ai lui Maio- 
rescu. 

Pentru cultura românească dela 
sfârşitul veacului trecut și începutul 
celui de azi, Maiorescu rămâne astfel 
instrumentul unei renaşteri. El dă 
mai presus de toate generaţiei sale 
conștiința încrederii în propriile pu- 
teri şi trezeşte în ea simțul demnilă- 
ţii şi responsabilității vieţii. Prin 
aceasta — cu toate adversităţile şi 
amărăciunile — el a creiat şcoală şi 
rămâne un moment în istoria culturii 
şi vieţii noastre naţionale. 

Noi cei de azi, la sărbătorirea de 
acum a împiinirei unui veac dela 
naşterea sa, numai așa îl putem în- 
țelege pe Maiorescu, trăind în sufle- 
tul şi amintirea noastră cu această 
moştenire. 





Spovedania de noapte 


Ştiu că ai plecat într'o lungă călătorie E ubre ai 
Iubitul meu tăcut şi solitar ca munţii după asfinţit 
Mâinile tale niciodată nu le-am atins , 
Şi dragostea mea a rămas ascunsă ca lacul sub nuferi. 


Unde sunt ochii tăi, iubitul meu 

In ce limpezi ceruri i-a zidit Dumnezeu? 
Ochii tăi: noapte în care se înfiripau legende 
in faţa cărora toate animalele pădurii 


Incepeau să viseze, 


Unde e mândrul tău port, iubitul meu 
Singur, pe drumul regilor, numai stelele ţi-l văd 
Cerurile, numai cerurile călătoare 

Iţi însoțesc pașii în călătoria cea măre. 


Fruntea ta, înalta ta frunte, iubite 

Ce albă lumină de lună o face mai albă? 

O, pe care cărări de stele 'nzăpezite 

Vai uitat și m'ai regăsit, iubitul meu 

Cu faţa mea dintâi pe care n'o cunose nici cu ? 


O, iubitul meu, în cea mai adâncă noapte 

Departe de tine cum viaţa-i de tine departe 

Caut cuvintele care să te-apropie de mine | 
Caut cuvintele prin care să te trezesc în dragoste din 


moarte 


Dar stelele coboară 'ncet spre dimineaţă 





ia. Pe fruntea mea e încă scris cuvântul Viaţă. . 


ANIȘGARA ODEANU 








Meşteşugul 
crucilor de lemn 


de SIMION STOLNICU 


Definiția scrisului  esseist 
admite — dacă este îngăduit 
so reamintim — o extraor- 
dinară libertate în alegerea 
subiectelor. Astfel, un esseu 
poate şă discute foarte bine 
despre metaforă sau, la pro. 
priu, despre motorul Diesel, 
Intru cât acest motor con- 
stituie ca greutate şi precizie 
a forței o valoare de uma. 
nism față de altele, ar fi 
Chiar un subiect rozalb pen. 
tru un esseu! Totuşi acest 
mod este o unealtă cu două 
tăișuri. Esseul răscumpără su- 
hCient favoarea multiplicită. 
ţii subiectelor la îndemână, 
prin limitele ce le impune în 
cadrul fiecăruia. Nu se împa- 
că nici cu prea multă litera. 
tură, nici cu prea multă spe. 
cialitate. Și, mai ales, respec. 
tă acele granițe care se con- 
tinuă din domeniul stilistic 
în conștiința morală a scrii. 
torului așa cum linia Magi- 
not, să zicem, ar ji prelungi. 
tă, într'un fel, prin fortif.ca- 
țiile de est ale Țărilor-de. 
Jos, 

Am beneficiat de această 
larghețe a genului, în tim- 
pul din urmă, înjghebând un 
şir de articole d.n tema con- 
centrărilor militare și a râz- 
boiului isbucnit în 1939. Ne. 
greşit, asta nu înseamnă a 
bate monedă din orice lucru. 
Wu înseamnă a specula o 
chestiune de modă, pentru 
simplul motiv că pârjolul de 
azi depăşeşte mizera noțiune 
a actualităţii din care gaze- 
lăria îşi suge hrana. Nu-i, 
dacă observăm puțin mai a. 
tenți, o „actualitate gazetă- 
rească“, In branța jupuu u 
Jost înțeles din vreme, sub o 
mai mare presiune a epocii, 
iar scriitorii civili precum și 
cei dela hotar, eclipsându-i 
pe ziariștii năuciți de eveni. 
mente, se întrec în desbute- 
rea acestora, în rânduri com- 
puse, adeseori sub semnul pe. 
renității. Dar tocmai aici, în 
cursa lor de întrecere se află 
și răul, a scrie despre război 
sau mdi precis despre furun- 
culoza Europei de acum, fiind 
un meșteșug teribil de ispiti- 
tor în Occident, Noi l-tm 
numi „meșteșugul crucilor de 
lemn“ și iată dece. Sunt 
foarte mulţi căzuți cu acea- 
stă ocazie intr'o anumita ex- 
tremă iar printre uscături au 
djuns Să se prenumere, spre 
regretul nostru, chiar pro- 
ducțiile unor condeie cu fe- 
putație mondială. Unii având 
la activ cărți faimoase de- 
spre confiictul din 1914, bine. 
voesc să se amestece și în 
noua titeratură de război cu 
o lăudabilă  cutezanță de 
specialişti dar şi cu un aer 
cam prea bonom, în pantofi 
domestici de păsiă.  Hotărit, 
trebuie să se fi modificat o- 
dată cu tactica militară şi 
optica scriitorului din froni... 

Pe acesta, mar fi exclus 
să-l intrige, de exemplu, v0- 
ioșia de vechiu meșter în a 
pune în mișcare, pe hârtie, 
siluete cu gamelă, din cvloa- 
nele ce le umple regulat ce. 
lebrui autor ai „Crucilor de 
lemn“, Desigur, d. ROlnăd 
Dorgeles care ne-a înduioșat 
odinioară prin paginile unde 
răniții sunt aduși într'o ca- 
tedrală din a cărei cupolă un 
„Ade Maria“ ninge împeca. 
bil peste tărgile cu şsuspine 
incremenite, va măi putea să 
fie pe placul soldatului nou. 
Insfârșit, unele condeie din 
revistele franceze au reușit 
să fie deplin insuportabile, 
căutând să îndulcească reve- 
lionul celor din avantposturi: 
Către v0i, o, da, numai că- 
tre voi ni se îndreaptă gân. 
dul, scumpi ostași cari faceți 
sărbătorile sub promoroacă 
seu vâriți pe jumătate, în 
apa tranşeelor“,  etc., etc. 
Noi, din bietul Orient, am 
scris pentru câțiva prieteni 
militari și civili, am aQabu- 
zat poate cu prea multe 
basme de răbdarea d-lor, în- 
să, ce-i drept, mam oferit 
astfer de şabloane, asemenea 
invocați:i ticluite în aburi de 


şvarț. 
Soldatul francez a limpezit 
dintr'un condei chestiunea 


printr'o carte poștală ddre- 
sată de pe câmpul de 0pera- 


(Urmare în pag. ultimă) 





CRONICA LIIE 


Tinerii confraţi, poeţi şi prozatori 
deopotrivă trebue să mulțumească 
d-lui Al. Marcu pentru tipărirea sur- 
prinzătorului studiu despre „Ugo Fos- 
colo“. Zicem surprinzător, deoarece 
orice apariţie de poet surprinde. Or, 
prezentarea lui Ugo Foscolo, total ne- 
cunoscut la noi, de către profesorul de 
limba italiană de la facultatea de litere 
din Capitală, echivalează cu apariţia 
unui poet, uluitoare şi instructivă! Ci- 
ne a fost acest poet vrednic de cunoa- 


ștere şi aprofundare? S'a născut în in- 
sula Zante, în 1878, fiu al unui medie 
italian. Viața i-a fost plină de agitația 
romantică a epocii, — şi timpul și l-a 
împărțit ca ofițer luptător în armatele 
napoleoniene ce promiteau libertate I- 
taliei, — și între răstăţul saloanelor li- 
terare din Veneţia, Florența, unde se 
cultiva dubla tradiție, a prețuirii lite 
raturii greco-laține și a legăturilor a- 
moroase dintre poeți şi femeile aristo- 
craţiei protectoare. Ugo Foscolo a în- 
cercat să fie un ilustru amant, un ca- 
valer al eternului femenin, — şi În a- 
celaș timp un sacerdot al frumosului 


estetic. Gloria lui de oficiant sacru al 
poeziei, întunecă pe cea de amant, du- 
pă cât se pare, nu atât de norocos. Ca- 
pod'opera lirică a lui Ugo Foscolo este 
poema „Il sepolcri“ (mormintele), pu- 
blicată la vârsta de 29 de ani. Lirismul 
sepulcral aparține sensibilităţii roman- 
tice. Felurite sunt > aspectele psihologiei 
din acea vreme. Poezia ruinelor, de 
pildă, înțeleasă ca un anume cult al tre- 
cutului se sprijinea şi pe o filosofie a 
istoriei. Dar poemul lui Foscolo nu are 
aproape nimic cu „poezia ruinelor“. 
Tratează pur şi simplu despre mormin- 
tele din cimitirele orașului. 

In 1804, Napoleon hotărise printr'un 
edict, ca morţii să fie îngropaţi numai 
în cimitire așezate afară din oraş, prin 
zone nelocuite, şi nu lângă biserici, în 
mijlocul populației. De asemeni textele 
epitafelor trebuiau censurate de o co- 
misiune, care avea grija ca toate să fie 
redactate la fel, fiindcă „morţii“ sunt 
egali în fața „morţii“: 

Ugo Foscolo nu avea spirit creștin şi 
nu în numele doctrinei bisericii a in- 
terveniţ. Filosofia i-a inspirat un sim- 
bolism al mormitelor valabil pentru 
cultură şi creație. In istorie, cei vii 
caută la cei morţi secretul de a trăi 
virtuțile. Un tip uman superior rea- 
lizat în trecut, rămâne în posteritate, 
prin sensurile adâncite și exprimate ale 
adevărului. Pietrele de pe morminte ţin 
teafără viața care nu mai moare! Dela 
planul acesta real, al culturii tradiţio- 
nale ce se transmite prin chipuri uma- 
ne nemuritoare, Ugo Foscola trece pe 
planul mai înalt al filosofiei creaţiei. 
Ce-i altceva creaţia de cât o monumen- 
talizare a adevărurilor de artă? Versu- 
rile desăvârşite, capod'operele picturii, 
ale sculpturii sunt asemeni unor gra- 
nituri funerare care închid sufletul e- 
tem al frumuseţii, 

Artistul lucrează ca un cioplitor de 
pietre: cu cât se străduește mai înde- 
lung, întrun material mai rezistent, 
cu atât îl momește siguranța că va dăi- 
nui opera peste milenii, nepăsătoare la 
exigenţele timpului. Firește, o ilu- 
zie, fiindcă mintea nu poate concepe 
nimic indestructibil din câte sunt le- 
gate de destinul uman. Dar iluzia ar- 
tei, susține Foscolo, — este singura pu- 
tință de valorificare a vieții. Prin fun- 
damentarea iluziei ca principiu moral, 
poetul se înscrie printre romanticii in- 
doctrinați oarecum de criţicismul kan- 
tan, 





ELEGIE 


Departe, luna 'ncet, răsare 
E linişte și întuneric, 
Lucește luna, trist himeric, 
Pe mare 


Pe marea tristă, liniștită, 
S'aștern, ușoare, razele de lună, 
Vrând. parcă, marea nesfârșită, 

S'a 'mchine, s'o supună 


Străbat, ca nâște suliţi argintate, 
îmtunecimea valurilor adormite, 
Se oglindesc în ape liniştita. 
Pierdute 'n zările îndevărtate. 


Tremurător.., și trist pzisagiu, 

Tristeţea ta, trăeşte 'n mine: 

Şi m sufletul meu, e 'ntuneric, 
Tristeţe, lacrimi şi suspine. 
M. ALBON, Arad, elev cl. VI 


Interesanţe versurile dvs. Facem observa- 
ţia totuş că expr.marea durerii nu-şi găseşte 
ton sincer, în strofa ultimă. Căutaţi să fiţi 
cât mai natural. câţ mai nealterat de remi- 
niscenţe literare. 


TOAMNA RECE, TOAMNA GREA 


Toamnă rece, toamnă grea, 
Ce tot baţi pela fereștri 

Și tot legeni ramurile 

Ce ating încet geamurile 
Care plâng când le lovești 
Toamnă rece, toamnă grea ? 


Toamnă rece, toamnă grea, 
Ce-ai golit toată grădina, 
Și ne-ai uscat florile 

De ne plâng răzorile 

Căci n'abătut grindina 
Toamnă rece toamnă grea? 


Toamnă rece toamnă grea 
Pentru ce mă întrislezi 
Când aud plângând saicâmii 








UNIVERSUL LITERAR 











Al. Marcu: Ugo Foscolo, studiu 
Nichita Tomescu: Genuni, poezii 
Ion Biberi: Bruegel Ciudatul, studiu 


— Colecţia „Universul Literar — 


Dar prin monumentalizarea artei 
Ugo Foscolo este un clasic în înţelesul 
superior al cuvântului, un gânditor 
tragic a] destinului și un profet opti- 
mist al consolării prin creaţie. Un ast- 
fel de poet neo-clasic își deschide si- 
gur locul în sufletul naţiunii sale. Un 


profund poet neo-clasic ne apare Ugo 
Foscolo în studiul foarte valoros al 
d-lui prof. Marcu. 
9 

Cititorii ştiu că în acest loc al revis- 
tei ne-am ocupat stăruitor de producţia 
lirică cea mai recentă. Consideraţii 
teoretice pe care le-am voit cât mai a- 
dâncite, au explicat atitudinea noastră, 
în genere, netavorabilă pentru modul 
cum se gândeşte și se scrie astăzi poe- 
zia. in toate aspectele ei, cercetarea 
critică me-a fost închinată unui scop 
practic: acela de a îndemna pe autorii 
tineri să-şi  adâncească lirismul, sal- 
vândul de banalitatea înăbușitoare a 
formulelor în circulaţie. | 

In placheta d-lui Nichita Tomescu 
se remarcă 0 anumit claritate a 
simţirii, o conştiinţă lirică, am spune, 
ce înlesnește Weopotrivă autorului să 
evoce Bărăganul şi să găsească expre- 
sia corectă unei tinereţi boeme. Dacă 
bucăţile închinate locului natal, ar fi 
mai numeroase, l-am putea numi pe d. 


Nichita Tomescu „poet al Bărăganu- 


lui“, lăsând să se întrevadă în apoziţia 
noaătră intenţia de a-i acorda un blazon. 
Fireşte, cine a asistat de timpuriu și 
în repetate prilejuri, la un spectacol 
ca Fata Morgana, pe şesul ce se întinde 
de la București peste apele Ialomiţei, 
până la Dunăre, poate pretinde să 
exprime în versuri ceea ce știm că sa 
scris aproape sublim de un prozator 
clasic. Cu preocupări de bard al întin- 
derilor de porumb şi grâu văzute de 
mulţi confraţi numai de la fereastra 
trenului de Constanţa, cu dragostea sa 
pentru un pământ apropiat de cer prin 
miracolul  Fetei Morgana, G. Nichita 
Tomescu este un binevenit. Cuvintele 
d-sale plac, cu toată puţinătatea lor. 
Nici un vers în care pomeneşte de Fata 
Morgana, nu rămâne tără ecou, mai ales 
când asociază și alți termeni legaţi de 
peisagiu : 


Moşii mei vânau dropiile tăcerilor 


Din rădvanul singurătăţii, Le mustea du- 
rerea rana 


Săpată adânc, dimineața, de Fata Morgana, 
Şi mcercau s'o vindece cu iarba depărtărilor. 


(pag. 8) 


Imbinări ca: „dropiile tăcerilor““, „răd- 
vanul singurătăţii“, „iarba  depărtări- 
lor“, zugrăvesc un cadru prielnic liris- 
mului. Poetul are puterea de a situa 
geograficeşte un peisagiu, prin obser- 
varea juztă a amâănuntului. lată salcâ- 
mul, singurul arbore care creşte în 
câmpia dunăreană : 


Satul meu nu-i toc unde poți da drumul 
Cântului tineresc. Acolo singur salcâmul 
Stăjueşte nalt pământul, 

Cum gândul nopților şi-al amintirilor. 
Ecoul amăgirilor. 


Credinciosul copac al omului de la 
șes, merita un vers frumos: Nichita 
Tomescu i l-a dăruit, cu sinceritatea cu 
care îl dăruie şi satului evocat: 


„Oricând vrei, adăpost găsești 
Să-ţi plângi o parte din aleanul 
Pe cure-l are — visânad că moare — Bărăganul, 


(pas. lb 


Se'nchină, sărută pământul, țăranul 
Şi-apoi, la muncă-i una cu Bărăganul. 


(pag. 15) 


Poetul are și grija să-și facă sieși un 
portret, spre a ne feri parcă de a ni-l 
închipui altundeva decât în spațiul 
sensibilizat de el: 


Sunt un băiat firav, cu părul de lan, 
Cu ochii pierduţi, cu fruntea de ceață 
In fiecare dimineață 

M'a fugărit Fata Morgana 'm Bărăgan. 


(pas. 12) 


Lirismului de boemă sentimentală, 
îi dă autorul un loc mai întins în pla- 
chetă, ceea ce noi regretăm pentrucă 
am fi dorit mai numeroase  întâlni- 
rile cu Bărăganul, în memorie, mai a- 
les că într'o „Scrisoare tatii“ se confe- 
sează : 


Am văzut cum, pe Bărăgan, fântânile 
Intind spre cer, rugător, mâinile ; 
De-aceea 'n optsprezece primăveri, 
N'am putut aduna, tată, decât durerii. 


(pag. 17) 


Așteptăm cu nădejde, de la d. Nichi- 
ta Tomescu, sunete din ce în ce mai 
clare, ca mirajul Fetei Morgana, pe un 
cer din ce în ce mai senin. 


e 

D. Ion Biberi a isbutit să-și facă o 
personalitate destul de interesantă în 
literatura noastră denumită tânără. De 
profesiune medic, d-sa s'a pregătit o- 
biectiv într'una din ramurile esenţiale 
ale științei modeme. Studiul rnedicinei 
l-a întregit d. Biberi cu preocupări în- 
telectuale înrudite cu ea şi asttel a în- 
tocmit tratatele „Thanatos“, „Funeţiu- 
nile creatoare ale subconștientului“”. 


„: Medicul mai este însă și un spectator 


al sufletului care suferă, şi documentele 
psihologice culese din această experien- 
ţă se cuveneau a fi utilizate. D. lon Bi- 
beri e deci şi un literat, un romancier, cu 
„Proces“ şi „Cercuri în apă“. Faţă de 
fenomentul literar, omul de știință nu 
şi-a părăsit spiritul de observaţie și in- 
terpretare, de aceea, activitatea i s'a 
extins şi în domeniul de valoriticare a 
artei, al criticei. Pe lângă numeroasele 
sale cronici și articole neadunate încă 
din reviste, în volum, d. Biberi a publi- 
cat cartea „Etudes sur la litterature rou- 
maine contemporaine“, menită să ve- 
rifice actualitatea noastră, faţă de cea 
europeană, Insfârşit, cu ultima lucrare 
tipărită „Bruegel ciudatul', d. lon Bi- 
beri este şi un critic de artă, în înţele- 
sul propriu al acestui cuvânt, Spiritul 
d-aale s'o orprit asupra unui fecund su- 
biect de contemplaţie şi interpretare 





metafizică : pictura lui Pietr Bruegel, 
căruia i se potrivește epitetul „ciuda- 
tul“, E cu putință ca elecțiunea auto= 
rului să fie în legătură, deasemeni cu 
cercetările medicinei, unde anomaliile 
sunt naturale, ca făcând parte din do- 
meniul realului. Demonicul este un 
principiu cu care se exorcită  abun- 
dent gândirea modernă. D. Ion Biberi 
şi-a dat întru totul seama de preferința 
aceasta şi în sensul ci încearcă să adân- 
cească opera flamandului născut la 
1525. Adâncirea o vrea în direcţie 
metafizică şi respinge argumentele 
celor ce nu văd la Bruegel decât desen 
şi culoare. Așezat la răscrucea isto= 
riei, când se năștea o nouă religie 
(Luther) artistul a văzut lumea cu ne- 
cesitate, dialectic: demonul şi îngerul, 
şi-o disputau cumplit făcând din 
om eroul unor spectacole  aporalip- 
tice. D. Ion Biberi exprimă  admi- 
rabil, demonismul lui Bruegel : „Mis- 








1940 


—_.__ 


2 Martie 


ARA 


ticismul funciar ce structurează sufle- 
tul artistului, medievalismu! și neliniş- 
tea ce-l animă, i-au întredeschis feres 
trele către iad și către nebunie. In de 
senele destinate estampelor colcăe o în- 
treagă lume de estapiaţi sau de animale 
ditforme, de demoni trunchiați, cu capete 
de animale, având boturi ascuţite sau 
pliscuri late, de la care pornesc diver- 
gent membre rudimentare şi torsionate 
sau apendice ciudate. E aci o structură 
intravitală, unde formele de viaţă nu au 
putut ajunge la stabilitate şi echilibru 
și sau oprit la drum de mijloc, la faze 
eşuate și provizorii. In tumultul şi di- 
namismul desenelor, aceste creaturi de 
coşmar se agită în crispări încolăcite, 
în atitudini clovneșşti, îşi mușcă furios 
cozile sau își amputează membrele, 
întro învălmăşeală de delir. Sunt de- 
moni având drept corp o oală răstur- 
nată din care se revarsă lichide, cu pă- 
lărie de ciupercă, menţinută rizibil de o 
mână stângace ; pești spintecaţi, dra- 
goni pitici sburând comic, având în 
labe săbii şi scuturi; finţe simbolice, 
unde un ou spart  găzdueşte un om 
nemișcat, având răsărit în spate un 
copac cu ramificații sărace; obiecte 
personificate, plasticizări de noţiuni 
abstracte, creaturi cu corpuri de ani- 
male şi atribute umane, îmbinări de 
elemente disparate, în aceeaş vietate“. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Al doilea volum omagial al 
„Convorbirilor literare“ 


Intâmplarea a făcut ca d. 1. E. Ta- 
rouțiu să ia conducerea revistei „Con- 
vorbiri literare“ tocmai îu preajma da- 
telor comemorative a lui Eminescu, Ma- 
iorescu şi Creangă. Dar cine își dă 
seama de împortanța ce o are pentru 
trecutul culturii noastre, împlinirea a 
50 de ani de la moartea primului şi a 
o sută de ani de la nașterea celorlalţi 
doi, nu poate să nu constate norocul re 
vistei de a fi avut director, la o răspân- 
tie simbolică, pe cărturarul bucovinean. 
Dacă într'o sută de ani nu sa mai năs- 
cut un geniu ca al autorului „Amintiri- 
lor“ şi nu sa mai format o minte 
maioresciană, și dacă de cincizeci 
de ani, nu sunt semne că va mai răsări 
curând, un luceafăr, cel puțin să ne 
axprimăm prin fapte omagiale simiirea 
adânc admirativă. Să fim vrednici de 
a-i îi avut, preţuindu-i ; aceasta o pu 
tem face. Revista „Convorbiri literare“ 
a arătat această vrednicie necesară. 
După volumul monumental, consacrat 
lui Eminescu, de aproape 1000 de pa- 
gini, d. |. E. Torouţiu tipărește, în ace- 
laş spirit festiv al datei solemne, al 
doilea tom omagial, de 350 de pagini, 
pentru comemorarea lui Creangă și 
a Veronicăi Micle, de la a cărei moarte 
sau împlinit deasemeni 50 de ani, la 6 
August 1939. Insuși actualul director al 
revistei scrie articolul comemorativ : 
„Lua 50 de ani de la moartea poetei Ve: 
ronica Micle (1850—1889)%, spunând 
despre potrivirea de a fi murit în acelaş 
an cu Eminescu: „„...poeta se stinge și 
ea, urmându-şi prietenul şi iubitul la & 
distanță discretă“. 

Cu prilejul pomenirei  Veronicăi 
Micle, d. 1. E. Torouţiu, neobosit desco- 
peritor de documente, publică o serie 
de scrisori inedite ale poetei, scrise 
către prietena sa, Eugenia Prangulea, 


Corespondenţa noastra 


Și urlând a pustiu câinii 
Și dece nu mă'nbunezi 
Toamnă rece toamnă grea? 


Laculeţe, 20 Noemb. 1939. 
CHEMARE PENTRU TINE 


Iubită jecioară cu ochi mari și triști 
Cu zâmbet curat de madonă 
Privindu-ţi icoana, tu sufletu-mi mişti, 
Și lacrimi în ochi-mi, se adună, 


fubită fecioară cu ochi triști și dragi 
Cu ochi mari și plini de tainice visuri 
Ce taine ascunse în tine tu trugi 
Din îndepărtate şi mitice apusurt? 


Fecioara mai dragă în zâmbetu-ţi trist 

Tuţi plângi ale tale zisări ne'nplinite 

Cu dridg făurite'n amurg de ametist 

Acum pe tărâmuri cu zări nesfârșite. 

Fecioara mea dragă, spre miîne-ți îndreaptă 

Acum iar iubirea-ţi curată, 

Spre cele ce cu drag iar la pieptu-i te 
[aşteaptă 

O vin! şi în ochii-i tu cată. 


Laculeţe, 2 Ian, 1940. 
Gh. Pârcălabescu 


CATRENE AUTUMNALE 
Septembrie 


Svoniri de plecare prin aierul ud... 

Vâsițndu-și tristețea pe-un cer de fiori 

Senfige nostalgie cu vârful în sud, 

Un unghi ascuţit de cocori... 
Octombrie 

Cad clipe uscate în brațe de vânt... 

Risipă de galben pe ude trotuare... 

In rondul grădinii ce pare mormânt 

Se roagă de moarte o floare... 


Noembrie 


Așteaptă natura de ploi putrezită 

Ca iarna să-și poarte condurul de gihaţă 
Cu ochii spre zare câmpia murită 
'Şi-ascunde obrazul în ceață... 


Nic. Marian-Ghilia 
TAINĂ NOUA 


Imypietrire rece'n pragul nesfârşitulua, 
Pe buze flutură zâmbetul visului, 
Șin slavă se 'nalță fumul de tămâie, 
Degete de fum viaţa să mângâie. 


Crâncen la icoane, babele sufletului 
Inchină mătănii pentru slava pământului; 
Curând vor veni și îngerii Năierului, 

Să citească "n carte vraja cerului, 


Se desprind din linişti clopoței de şoapte. 
Prevestind începeri, mugurind a noapte; 
Tremurânăd cădelniți — fum — în ritmul 
Crezului. 
Se rostește — a doua slujbă a Botezului. 


V. T. Snazov 
SFARȘIT DE SEZON 


Cu-aripele negre corbii au adus 
Fășii de 'ntuneric peste 2ări bolnaue 
Pasărea tristeții aleargă pe suş 

Peste apele celor două Târnave, 


Geme suferința în codrii străvechi. 
Sezonul de toamnă apune 

Și zânei ce pleacă îi pune 'n urechi 
Cercei de cărbune. 


Frumuseța formelor pline — a secat, 
Glasul plăcut schimbat en reci şoapte, 
Parfumul trupului ei şi l-a dat 
Tuturor poamelor coapte. 


Şi-acum când se duce, din arborii grei 

O bat crengile goale pe umeri 

Şi ousele ei 

Tu poți prin galbenul pielei să-i numeri... 


Cu dinţii clănțănind, toamna Sa dus 
Tyrosnind dim închoituri bolnave 
Pasărea tvisteţii a țipat pe sus 

Și s'a rostogolit în Taârnane, 


M  VIFOREANU 
PLANG 


Tot susură 

din strașini durerea. 
Plânge, calmă şi duru 
cu lacrimi tăcerea, 


Pâipăe lampa — 

de fum se 'megrise -— 
tremură cloampu 
uşii închise. 


Tremură focul 

în sdrențe de seruri, 
trece sorocul 

se deapănă'n fum 


Tot susură 
viața, tăcerea cea mourtă, 
cine mă plânge, cine mă [ură ? 
cine a intrut colo pe poartă ?... 
SIMION CERACEANU 


FLORI DE GHIAŢA 


Sunt flori! și ce frumoase sun! 
Un crin îşi conturează-agale 

tot roiul alb de lungi petale. 
Sunt fluri. Și ce frumoase sunt! 


Le sorb parfumul cu plăcere 

şi pentru mine fiecare 

din flori îşi capătă culoare. 

Sunt flori! și ce frumoase sunt! 


intre 1815—1876, — în Germania, unde 
această domnişoară se afla la studii. 
Devenită soţia lui Samson Badnăreseu, 
scrisorile primite de la Veronica Micle, 
au fost transmise de Eugenia Frangulea- 
Bodnărescu nepoatei sale Mariela, ac- 
tualmente soţia d-lui căpitan Teodor 
Fortunescu, prin care au ajuns la di- 
rectorul „Convorbirilor““., Despre Crean- 
gă, un articol serios întocmit scrie d. 
Emilian Constantinescu, ,„Neologismele 
lui Creangă“, iar d. Liviu Marian cer- 
cetează obârşia familiei povestitoru 
lui, cu studiul: „Ion Creangă-Ardelea- 
nul“ (De unde, de când și de ce au 
venit strămoşii lui Creangă, din Ar- 
deal în Moldova). 

Acest al doilea volum omagial ai 
„Convorbirilor literare“ împlineşte un 
program de colaborări dintre cele mai 
valuroase. Cităm câteva dintre ele: 
Elena Farago, „Inchinare Măriei Sale 
Regelui“ ; general R. Rosetti, „Vasile 
Alecsandri şi chipul de luptă al Româ- 
nilor în trecut“; D. Caracostea, „Pozi- 
tivism şi expresie“; V. Voiculescu, 
„Charon“ (poezie); Radu Gyr, „Marire 
Ţie“; G. Mumu, „Mihai Viteazul“; 
Teodor Al. Munteanu, „Dantescă“; 
George Baiculescu, „Horaţiu în litera- 
tura română“; Ștefan Stănescu, „Cu- 


vinte de iubire“. Mai iscălesc apoi, 
studii, poezii, recenzii, d-nii: Gino 
lupi, Aurel Chirescu, M. Beniuc, 
Gh. Tuleş, V. 1. Posteucă, LI. D. 
Pietrari, Al. Dima, N. Otteru, 
Coca Farago, Ion Șiugariu, Ovidiu 


Calendoniu, George Voevidca, Teofil 
Lianu, D. Ion, Mihail Chirnoagă, G. 
Oprescu, Gh. A. Cuza, P. Strihan, |. 
Țolescu- Văleni, Emil Vora, G. Şt. Ca- 
zacu, E. Ar. Zaharia, N. Tatu, A.P. 
Todor, C. Pârlea, Lucian Dumitrescu, 
Sebastian Popovici, ş. a, 





Din cupa fragedutui crin 
se scurye-o lacrimă prelinsă, 
Păleste floarea albă 'mvinsă, 
îi plâng amarul ei destin, 


Imi strâng buchetul şi-l sărut, 
vorbesc cu toute şi-l admir 
șacuma plâng cu toate şir. 
Mă 'ntreb încet. co-i de făcut? 


Cum, toate plâng? Imi pare rău... 
Poate le-am iubit prea mult. 
Și plâinsu' amar eu îl ascut. 


Na nui rămas decât o ceață, 
fuseseri dour flori de ghiață. 


FÂNEL DUMITRESCU 
POEM 


Câna îmi bate noaptea, cu conita'n poartă 
Șin pământ cățelul cu ochi ca de șojfran, 
Muşcă besna dentă, mârâind sopran, 
Când înalții zărzări, boevozi pe zări, 
Scutur” somu, petale, peste gloate, ţări, 
Șicurmiile negre privind cerul de toartă. 


Pe cărări de basm cu stele şi luceferi, 
Ce vin neştiule, fluturare lină, 

Aducând cu tine, miros de rășină, 
Te-apropii ușoară, gând întreg, tu, albă 
Laura, cu roze primăveri în salbă 

Șin carne cu toamne și verile nuferi. 


Chiuie cărarea sub micile sandale, 
Când, zefir îi mângăi, solzii de lumină, 
Poarta se deschide: naltă şi senină, 
Imi soseşșți, cu cerul și roua 'nserării, 
Peste'mpărăția albă a visării 

Gândul, pajul tefer, îţi răsaren cale, 


Și te împresoară, până peste umeri, 
Ca vinete vile, ce cresc sus la cramă 
Inima se face clopot de aramă, 

Ca să-ţi clopotească chipul, în poeme 
Şi la gat să-ți pună strălucite steme, 
Anii; aprilini pe stele tu să-i numeri. 


Jon Cherej; 


1940 


a 2 Martie 


'Olga îşi ridicase privirile, așteptând. 
Mâinile lui îi strângeau umerii; obra- 
zul se alăturase de al ei alintător și cald. 

— Nu vezi nimic, Olga? 

— Ba da, întuneric. 

— Şi'n întuneric? 

— Niciun semn, nicio lumină. 

— Olga, vrei să asculți? (Adam vor- 
bea ca sub sugestia puternică a Ceza- 
rei). Amândoi: suntem tineri, dar tinere- 
ţea nu înseamnă încă o apoteoză, Pen- 
trucă ştii ce urmează apoi. Vom îmkă- 
trâni, ne vom slci, ne vor orbi sutle- 
tele și noi ne vom căuta mereu o feri- 
cire. Vom fi ca niște cârtițe bolnave de 
lumină, dar sortite mereu vieţii subpă- 
mântene. Mie va începe să-mi tremure 
mâna, bisturiul nu va mai valora ni- 
mic pentru bolnavi, nu voiu mai fi „„Lă. 
măduitorul', tatăl, Dumnezeul lor. Voi 
fi doar o umbră și-mi va fi rușine cam 
trăit aşa. Tu însăţi te vei slei. Frumu- 
seţea ta de astăzi va fi atunci o mască. 
Sânii vor fi moi, fața ţi se va stafidi, 
trupul tău trufaş va fi într'o zi umilit 
şi grotesc. 

— Taci, taci Adame! Nu vorbi des- 
pre asta tocmai acum, 

-— Ba da, trebue să-ți vorbesc. As- 
cultă-mă, Olga. Noi ne-am mințit unul 
pe altul, ne-am ascuns fiecare în desti- 
nul lui, vieţile noastre au mers paralele 
fără să se contopească. Suferim, ne 
doare că n'am putut să ne mișcăm în 
ritmul dumnezeirii. Noi nu suntem oa- 
meni după chipul și asemănarea Celui 
din cer. Ci reversele lui, Şi e groaznic. 
Ne trebue ceva, ne trebue a cincea 
mână. 

— Cine ne-o va da, cine o să ne tă- 
măduiască? își întoarse ea fața, cu 0- 
chii îngemânați și plânși, 

-— Noi, chiar noi, Olga. Eu aud acum 
un cântec care vine de departe, dela 
marginele lumii, din  străfundurile 
canștiințelor noastre, Auzi cântecul? 

Ca îmbătată, <a și cum i sar fi tran- 
smis în sânge viziunile luj Adam, ea 
căspunse : 

— Aud! 

— Simt un har care ne străpunge 
trupurile, ne luminează ca după o îm- 
părtășanie tainică. Simţi Olga? 

— Simt, Adame! 

— A cincea mână e sus, sus de tot, 
pe culmi ameţitoare spre care noi nam 
privit niciodată de frică şi de neputin- 
ță. Vezi a cincea mână? 

Extaziată, privind în sus, străpun- 
gând pereţii, cu ochii în ceaţă, în eufo- 
ria dorințelor, Olga răspunse încet: 

— O văd, Adame! 

— Olga, trebue să înceapă preludiul 
marei creații. Nouă ne trebue un copil, 
Olga! 

Deodată se ridicase. Intr'adevăr o 
clipă a fost și cântecul, harti, imaginea 
celei de-a cincea mână, toate se ame- 
stecară într'o viziune fermecată. Co 
dintr'un spațiu infinit purceseseră toate 
şi se sălășluiseră în sufletele lor. Olga 
alergă în bratele lui Adam plângând, 
râzând, îmbrățișându-l ca pe un sbură- 
tor care apare după ce l-ai cerșit nopți 
întregi. 

— Acum vezi, vezi Olga? Crezi în el? 

— Da, Adame. 

In noaptea aceea, pentru a doua oară 
dela început, Olga dăruia lui Adam pâ- 
nă în adânc sângele ei, Adam se lepăda 
cu patimă de conștiință pentru slava 
celuilalt. Intr'adevăr era o minune. 

Și de atunci toate se schimbară în 
casa doctorului Adam Varnali. Ca să 
ne dăm mai bine seama de aceasta, 
trebue să-i explicăm pe ei așa cum tră- 
iau noul semn, să sugerăm introspecții 
fecunde în conştiinţele lor. Desigur că 
numai un miracol putea să dea atâta 
viață unui fapt, care în aparenţă putea 
fi considerat ca orice întâmplare sor- 
tită cotidian. Gândindu-ne însă la pre- 
cedentele trăirii lor, ajungem pe nești- 
ute la un punct mort, unde se înămo- 
lesc toate idealurile şi toate credinţele. 
Oamenii iubesc adevărul numai în clipa 
în care el capătă o realitate, poate fi 
pipăit, poate fi consumat. Mai sunt în- 
să alți oameni care şi-l închipuie, pen- 
trucă dacă adevărul ar exista aşa — ei 
nu l-ar putea suporta. În prima lor pe- 
rioadă, Adam şi Olga așa se prezintă. 
Căsnicia nu poate fi valabilă ca act de 
justiție şi omenie, decât pentru îndi- 
vizii care nu-i adâncesc niciodată sen- 
surile. Pentru Adam (covârșit de pru- 
fesia lui, dedicat în întregime unei mi- 
siuni umane, trăind întotdeauna în a- 
fara cercului strâmt-vegetativ) căsnicia 
nu era decât o anexă care să-l ţină mai 
puternic legat de mirajul lui, așa cum 
o ancoră chiar în mijlocul furtunii poa- 
te susține corabia să hu se piardă. E a- 
devărat, adesea dragostea pentru oa- 
meni se transmitea și mai bogată în 
dragostea pentru Olga. Era ca un vie 
continuat în altul, ca o iluzie epuizată 
şi din al cărei sfârșit începe altă iluzie. 
Până în momentul când, odată cu apa- 
riţia Cezarei, apar alte sensuri. Ne tre- 
bue totdeauna un străin sau un om de 
departe, care să ne arate cu alți ochi 
cealaltă față a lumii. Cine știe dacă nu 
chiar necunoscutul (care trece acum 
pe stradă) nu poate fi marele nostru 
prieten, aproapele tău biblic! Fiecare 
ins este al doilea suflet, al doilea ma- 
gician al celuilalt care întâmplător 
merge în aceeași direcție cu noi. Dea- 
ceea Cezara trebue considerată ca o i- 
magine a Destinului sau chiar însuși 
Destinul. Ea scormoneşte în sufletele 
amândoura și află (datorită forțelor ei 
oculta) fenomenul viață închistat în a- 








UNIVERSUL LITERAR = 








ULTIMA SILEA 


dânc, fără putinţă de însufleţire. Adam 
îi cerșea lui Dumnezeu nu paradoxul 
material al trăirii, ci pasiunea dea fi 
continuată spre viziunea orbitoare a 
raiului. 

” Intrăm astfel în cea de-a doua peri- 
oadă. In locul realităţilor palide, apar 
iluziile. Această novă lume a concep- 
tului paradisiac se află în stare latentă 
în fiecare din noi. Chiar marii burgheji, 
acești maniaci  resemnațţi, chiar ei îşi 
dau seama odată de valoarea iluziilor. 
Fie există, așa cum adesca boabele de 
aur sau biriliantele se găsesc sub gră- 
mezi imense de gunoiu sau putregai, 
ascunse chiar simţurilor, împotmolite, 
nevăzute. Numai extraordinarii alchi- 
mişti sau gomoricii vrăjitori medievali 
le-ar fi putut evidenția realitatea, dacă 
li Sar îi îngemânat ideea asta în sânge. 
A iubi orbeşte o fantomă dela capătul 
drumului echivalează cu una din cele 
mai fantastice disperări. Huziilor, oa- 
menii le-au creat o existenţă, tocmai 
pentru a li se da lor înşişi o aparentă 
voluptate de depăşire. Olga și Adam, 
cristalizaţi în acea tenebroasă viață de 
dibueli şi remușcări, de-abia acum (cu 
ajutorul Cezarei) capătă, iubesc, se pa- 
sionează pentru această lume a hims- 
reior. Ce însemna manifestarea Olgăi 
faţă de copiii bolnavi ai sanatoriului, 
dacă nu o credință prea umană, o quasi 
maternitate? Se însemna criparea pri- 
mordială a doctorului Varnali (cău- 
tând luminile şi verificând ponderen- 
țele dumnezeieşti în inima fiecărui bol- 
nav) dacă nu participarea la aceeași 
viață a celui așteptat? Copilul nu era 
intrevâăzut ca un lucru forțat să se în- 





aia rm 7-3 i ae Sp ee aa te 


a 


tâmple sau ca un al treilea suflet la în- 
țâmplare, ci mai întâiu ca o necesitate 
de mântuire. Adeseori oamenii cer fe- 
meilor un copil din orgoliu, alții din 
simple interese burgheze. Adam își tră- 
ia dincolo de moarte — viața în con- 
tinuare. 

— Eu acolv, el aici. Nu ne va lega 
decât o inimă, o singură conştiinţă! 

Şi așa zi de zi, săptămână după săp- 
tămână, cel care trebuia să se nască 
era aşteptat ca un Mesia. Olga și Adam 
se regăsiseră în preajma aceleeași ilu- 
zii. Cesara venea aproape în fiecare zi. 
De atâtea, ori, tot mai mult esenţialul 
îl formau conversațiile despre meta- 
morfozarea omului în faţa anumitor 
întâmplări. 

Odată se găseau în salonul cel mare. 
(Olga mereu preocupată — cumpăra 
jucării, bibelouri, păpuși — ca şi cum 
le-ar fi adus sieşi, să-și amintească de 
cealaltă copilărie). Era o cameră înaltă, 
tapetată cu roşu, în care luminile aveau 
ceva de hieratică împământenire a sfe- 
telor. i 

— Una din cauzele nefericirii noaâ- 
tre (îi spusese Adam) e neputinţa de-a 
nu fi în stare să uităm trecutul. Astăzi 
de pilâă, aş vrea să uit toate întâmplă- 
rile petrecute cu zace sau douăzeci de 
ani în urmă. Se mă lepăd de ele, să ca- 
păt altă existenţă. 

Cezara îl privea prin semiîntunericul 
odăii cu ochi scânteetoari, 

— La ce ţi-ar ajuta? întrebă ea, a- 
plecându-se înainte să-l audă mai clar. 
Intr'adevăr vocea lui Adam avea ceva 
de foşnet de toamnă, amar, cu dispe- 
rări trunchiate și pe care le vroia as- 
cunse în el însuși. 

— E firesc să întrebi aşa, răspunse 
scuturând din cap cu faţa străbătută 
de un zâmbet ironic. La ce mi-ar ajuta? 
M'aș simţi mai plin de propriile mele 
creații, Cezara, mi-aș însuşi altă con- 
ştiinţă. Prea mă simt legat de amintiri. 

— Dar tu şi aşa urăști trecutul Ada- 
me, şi așa nu vrei să te gândeşti la ce-a 
fost. 

— Nu vreau să mă gândesc, dar nu 
scap de tortura lui. Iată, să-ți spun un 
fapt oarecare petrecut acum vreo cinci. 
sprezece ani. Mă înscrisesem la medi- 
cină și datorită vnor influențe, asistam 
și la lucrările profesorului Varlaam la 
spitalul Colţei. Intr'o zi se părea că 
profesorul trăește o criză puternică. Nu 
ştiu dece, dar de mine se simțea foarte 
ataşat. Mă duse într'o rezervă şi-mi a- 
rătă acolo un om,a cărui înfățișare 
n'am putut-o uita nici până azi. Se ve- 
dea bine că nu mai are mult de trăit. 
Dar agonia putea dura trei-patru săp- 


—- Episod inedit — 


tămâni, ceeace însemna că omul ar fi 
murit şi înviat de zeci de ori. El își dă- 
dea seama de asta. li cerea protesorului 
să-l ucidă, pur și simplu. Doctorul Var- 
laam era insă un om mediocru, Aveam 
19 ani, Cezara. Noaptea aceea am pe- 
trecut-o la spital, langă patul omului 
acela, al cărwm nume nam vrut să-l ştiu 
niciodată. Mi-a spovedit viaţa lui. Ni- 
mic tragic, nimic neomenesc. Totul de- 
cursese normal, liniştit. Avea o concep- 
ție a lui particulară despre viaţă, Dum: 
nezeu, adevăruri. Pe mine nu mă im=- 
presiona starea aceea lamentabilă, în 
care agonia, convulsiile se amestecau 
cu luciadjtăţile ferme, cu seninătăţile 
orbitoare, Mă înduplecam să aflu ce 
simţe sutletui lui în clipa aceea, să gă- 
sesc ce se întâmplă în conştiinţa lui. 
La un moment dat (mijeau zoriie) mi-a 
luat mâna şi mi-a spus: — „lată, în 
clipa asta Dumnezeu e în mine, îl simt 
cum stă ascuns în inima mea, Şi ce bi- 
ne «e, ce lericit sunt! Dece nu mor a- 
cum!" M'auzi, Cezara? Am fugit ime- 
diat din odae, m'am furişat în labora- 
tor și i-am adus o fiolă de arsenic. L-am 
otrăvit pur şi simplu. Dar a murit atât 
de senin, fără să ştie, atât de cuminte: 
încât m'am cutremurat când obosit, ră- 
pus de remușcări, l-am strigat, l-am 
sgâlţâit. Era rece. Murise şi parcă Dum. 
nezeul acela sălăștuii în el — incepuse 
să agonizeze în mine. Iată Cezara, ce 
înseamnă un trecut. Oricâte încercări 
am făcut ca să scap, el răsuflă mai tra- 
gic şi mai demoniac în mine. E ca o ra- 
nă peste care a crescut o cicatrice falsă, 
pentru că de câte ori apăs cu degetul, 
iese puroiu. 

Cezara se ridicase pătrunsă de fiorii 
acestei spovedanii simple și veni până 
aproape. Celălalt de-abia o simţi. Işi a- 
şeză mâinile odihnitoare pe umerii lui 
ca o dojană sau desmierdare duioasă şi 
deabia atunci Adam tresări. 

-— Nu vezi Cezara, că însăși viața mea 
are proecții definite în viitor? Nu vezi 
că nu mai pot rezista amintirilor şi nici 
acţiunilor prezente? Impleticit, beat de 
fantome, amețţit fug înainte, orbește. 
Nu ştiu dacă acolo e lumină sau întu- 
neric, Nu văd. Inainte! Mi se pare ca o 
magie pe care o doresc toți vracii, toți 
halucinaţii și n'o ajung. Eu trebue s'o 
cuprind, s'o posed, Cezara. 

"—— Atunci care-ar mai îi rostul iu- 
birii pentru Olga? Așa cum vorbeşti, 
n'o întrezăresc acolo, înainte. 

Iubire? făcu Adam după o clipă de 
tăcere. Se zice că e sentimentul primor- 
dial, sentimentul etern. Toţi iubesc dar 
nu ştiu dece fac lucrul ăsta, nu știu mai 
ales ce 'nseamuă iubire cu adevărat. 

— Olga merită și sacrificiu, Adame, 

— Nu ştiu dacă îl merită. Deaceea 
iubirea mea acum e un paradox. Astăzi, 
în clipa asta, când ştiu că mâine va ve- 
ni copilul. 

— Ul dorești mult? 

— Nu îl doresc, îl vreau, îmi trebue! 
Știi cum sunt eu, Cezara? Ca un colac 
de salvare care călătoreşte singur, pier_ 
dut pe valurile mării înfuriate. Colacul 
acesta presupune o decapitare a fiinţei 
omeneşti, înseamnă o sfâşietoare ima- 
gine a unui naufragiu inuman. Atunci? 
Trimite-i colacului în cale un naufra- 
giat, un candidat la sinucidere, un îno- 
tător obosit. Nu nenorocitul aceia va 
întinde mai întâi braţele să-l prindă, ci 
colacul se va înfăşura în jurul gâtului 
lui şi-l va duce la mal, se va duce pe 
sine. Din viziunea decapitării, iată dar 
— colacul este viaţă, este mişcare. Co- 
lacului îi trebuia un suflet, un om: mie 
îmi trebue copilul, 

Nimeni mu putea să-şi închipue că 
acest simulacru de comparație poate 
deveni o tragică realitate peste câteva 
zile. Cezara rămase tot acolo, lângă 
umerii lui. 

— Ai devenit egoist, Adame. Nu te 
gândești că pe Olga o supui unei schin- 
giuiri, 

— Să se jertfească. A naşte înseamnă 
a fi jumătate de Dumnezeu. 

— Dumnezeu nu poate fi luat pe jur 
mătăţi. Observ însă că Olga nu e pentru 
tine decât un mijloc. 

— Un mijloc? Nu e bine zis. Olga e 
o mântuire. Poţi înţelege ? Nu sunt în 
stare să fac din ea o anexă, un fal de 
indispensabilă de care să mă servesc. 
Olga îşi va da seama, Ea îmi deschide 
drum spre viitor, spre continuarea ilu- 
ziei. Și nu numai mie, Chiar ea va vedea 


altfel viața, va căpăta o credință, un 
sprijin. 
Intunericul violenta parcă tăcerea 


care urmă apoi. De afară isbucniră foş- 
netul copacilor și ploile. Așa se închee 
înțelegerea întâmplărilor acestui om 
neobişnuit — Adam Varnali. De aci în 
colo, toate se desfășoară calm, fără alte 
îndoeli, fără alte turburări. Până în 
seara când sorocul se  hărăzise spre 
crearea copilului. Miracolul se întnu- 
chipa în mii de feţe. L! simțeau toţi; 
trăiau prin farmecele şi fantasmele lui. 

Era o seară de August înăbușitor de 
caldă. Adam aştepta, plimbându-se cu 
pași agitaţi dealungul coridorului. I se 
părea că timpul trece prea încet. Sgo- 


motele surde dinlăuntru sau ţipetele » 


înăbușite îi aduceau în față imaginea 
jertfei. — „A naşte înseamnă a fi ju- 


de LAURENŢIU FUL:GA 


mătate de Dumnezeu“. Vedea ca prin 
vis, cu ochii încețoşați, toate svârcolirile 
lehuzei, schisma trupului greoiu, balele 
care-i spumegau gura. O dorință incertă 
de a rupe cu faptul acesta care se pe- 
trece alături, de a sparge oglinda asta 
a unei realități barbare — îl încremeni 
în loc, Ar fi vrut să bată cu pumnii, să 
dărâme uşa, să intre acolo și să oprească 
operația. 1 se părea meschin, diabolic să 
ceară Olgăi, femei lui (aceea care te-a 
întruchipat întrun anumit fel, care a 
făcut din tine zeul ei ocrotitor) săi 
ceară să se fărămiţeze atât, să se hol- 
beze, să se diforme, să sufere pentru 
unul umil, unsal acum fără nicio însem- 
nătate, pentru o iluzie a retrăirii, a con- 
tinuării vieţii hui. 

— Și dacă sar termina odată! îşi 
vorbea singur, frământându-şi fruntea, 
netezindu-şi tâmplele. 

Sudorile curgeau de-avalma pe obraz, 
începuseră să-i tremure şi brațele. Din- 
colo nu se mai auzea nimic. Niciun 
semn, Cașioum dintr'odată s'ar fi frânt, 
S'ar fi cutremurat pământul, s'ar fi căs- 
cat un gol imens şi i-ar fi înghițit pe 
toţi. Pașii îl duceau, îl aduceau, îl în- 
torceau —— mereu neregulaţi, sunători şi 
crispaţi. In urmă, în trecut — se văzu 
copil, îşi aminti de fotografia din poşeta 
Cezarei. Copilul ! 

— „Dar e oribil, e neomenesc ce-am 
făcut. O viaţă înseamnă în acelaş timp 
altă moarte, O naştere înseamnă în ace- 
laş timp o împingere în întuneric a altui 
suflet“. Cum o iubise pe Olga ? Cum o 
căutase, cum o fericise ? Dece n'a rămas 
între zidurile spitalului? lubea oamenii, 


pentru ri se măscusc, pentru cei slabi şi 


bolnavi, pentru umanitate. Dar dece 
trebue să se chinue Olga pentru ceilalți? 
Totul se întunecă : sensul fericirii ca- 
pătă acum un aspect mediocru, chiar 
lumea iluziilor, cercul magic al depășirii, 
lupta conștiințeloir sunt fade și ridicole. 
Experienţa asta îl scufundă ca pe un 
nelegiuit în catacombe macabre şi or- 
dinare. Se vedea ca pe șerpii care-și 
rod propriile cozi ca să trăiască totuşi. 
Spectacolul lua înfățișări schimonosite ; 
măști caraghioase defilau prin fața lui 
ca la un carnaval mizer-periferic sau ca 
la o agonie a lumii. Acum toate se răs- 
toarnă. El însuşi se rostogolește în gol. 
A iubi un om înseamnă a i te dărui fără 
condiții. A iubi zeci de oameni înseamnă 
a te fărămiţa ca o stea pentru fiecare 
în pante. O iubea pe Olga (în clipa 
aceea) în afară de universul celorlalți, 
dincolo de limitele carităţii şi ale ome- 
nici. Contraste violente între sentimen- 
tul aşteptării copilului şi închircirea în 
faţa gemetelor lehuzei. Olga se azemăna 
acum mirajului pe care-l văd toţi pere- 
grinii, înlănțuiți de spasmurile necu- 
noscutului. şi ale rătăcirii. Alerga (el, 
Adam — idolul miilor de tămăduiți, el 
unicul om) alerga spre Olga ca spre 
alţă stea grăitoare a altor adevăruri, 
vestitoare a altor minuni. - 

Şi însfârşit şa se deschise. Adam 
crezu că se destace cerul cuprins de ful: 
gere şi trăsnele. In semi-obsoeuritatea 
coridorului, dâra de lumină făcu pe 
pereţi umbre neliniștite, Nu văzu, nu 
auzi nimic dimtâiu. Doar Cezara înspăi- 
mântată, mată, apăruse în prag. Ochii ei 
aveau ceva de mumie scoasă din sarco- 
fag, o mumie prin care trăesc parcă ge- 
neraţii întregi de magi sau căutători 
habotnici de comori. Mută, fără gesturi, 
fără sclipiri. La trei paşi înaintea ei — 
Adam, căruia îi trebuia un copil. Gân- 
durile ei păreau încâlcite şi crispate. 
Işi aducea aminte de toate câte s'au în- 
tâmplat şi totuşi nu poate să se razime 
pe nicio credință. O văzu pe Olga în 
convulsiile nașterii, ca pe o sfântă cu- 
prinsă de remușcări, după un păcat să- 
vârșit, Şi când întinsese palmele so 
desmierde, s'o întărească în puterile ei, 
Olga avu o mișcare de repulsie, între- 
bând-o apoi gemând-cu ochi vicleni şi 
arzând : 

— Spune-mi, îl iubeşti Cezara, îl iu- 
beşti pe Adam ? 

Nu mai știe cum a tresărit și şi-a 
retras mâinile. De unde pornise între- 
barea asta, cum scormonise Olga în su- 
fletul ei şi crezuse că poate fi așa? Ca 
înbr'un act reflex se aplecase totuși şi-i 
sărutase fruntea, ceeace însemna că nu 
poate fi adevărat, că nu poate să i-l fure 





3 — 


pe Adam. Atunci fusese, — acolo. Şi a 
cum nu mai știe unde să fugă, unde să 
se ascundă. Cum să-i spună tocmai ca —— 
lui Adam, adevărul, adevărul îngrozi- 
tor, mizerabil ? Desmeticită, descleștată 
din spasmul acela materializal, împietrit 
o năpădi plânsul, un plâns cu sughiţuri, 
transmis trupului întreg cu chip trud- 
nic de prăbuşire și se refugie în camera 
cealaltă. 

Lui Adar îi apăreau toate ca 'ntr'o 
panoramă de circ. Ce înseamnă turbu- 
rarea şi plânsul Cezarei ? Ce se întâm- 
plase dincolo ? I se opriseră cuvintele în 
gâtle) amestecate cu salivă şi greață, 
respiraţia era înăbuşită. Ar fi vrut să se 
ducă după Ursula, cra datoare să răs- 
pundă, să-i explice. Nici nu putea să se 
mişte, nici nu putea să facă primul pas 
spre camera Jehuzei, Aștepta scânceţul 
moului născut, ţipătul care-l ştia ca pe 
semnul! renaşterii. Ţipătul care nu venea. 
O liniște de biserică din care parcă şi 
sfinţii au fugit. Ce înseamnă îngheţul 
ăsta, încordarea asta oarbă ? Ieși Runa, 
apoi sora Clementa, apoi sora Maria. 
Toate cu capetele plecate, cu umerii 
strânși. Il priveau pe Adam ca pe un 
câine plin de boli şi otrăvuri. Nicinu 
cuvânt. Apoi doctorul Ranetti care se 
strecură pe alături, cașicum nici nu l-ar 
fi văzut. Adam alergă dintr'odată spre 
el, îi apucă umerii, îl sgâlțâi : 

— Spune-mi ce este? Ce s'a întâm- 
plat ? 

Doctorul îi prinse brațul 
spre el: 

— Trebue să-ţi vorbesc, Varnali ! 

Adam văzu atunci clar. Se adevereau 
minciunile spuse de alții despre Dum- 
nezeu, îi veni în mine imaginea colacu- 
lui de salvare. A naște înseamnă totuși 
a muri. Și răsucindu-se din strânsoarea 
celuilalt, fugi împleticit în camera 
Olgăi. Mai întâi lumina îl buimăci, age 
zânduri în față un vă! de ceață alburie. 
Apoi ochii le văzură pe toate: vată, 
sânge, tiole, bisturii, clești, miros de 
clorotorm, miros de iod şi peste lighean 
o ciosvârtă de carne lată, diformă care 
n'avea nicio înfăţişare. Intre cearceafuri 
Olga. privea în sus cu ochi albi. Adam 
înţelese. Copilul (cum avea să se cheme?) 
Copilul se născuse mort. Mort! Era ka 
un hoit bun de anuncat la câini, Deci 
nici de jertfa aceasta nu [usese în stare 
Olga, Se invălmășesc toate. Nicio raţi- 
une nu mai poate controla aspectele rea- 
lității din odae și nici tencbrele din ini- 
mile lor. Olga se ridică pe jumătate, 
sprijinindu-se în mâini, E atât de gal 
benă şi atât de înspăimântată, de parcă 
sar fi trezit atunci dintrun coşmar 
violent. E1 o privește năucit, cu pumnii 
strânşi, gata să ţipe sau să plângă. Se 
întreabă : — „nu visez, nu dorm, o fi 
adevărat ? Poate că totul nu se petrece 
aci lângă mine, ci altundeva, în altă 
lume, în alt spaţiu, în ied poate. 

— Fiei milă, Adame ! strigă wa în- 
rădăcinată în durere, orispată,  învol- 
burându-se. 

El aude și i se par cuvintele ca nişte 
flăcări care-l întășoară și-l sugrumă. 

— Milă? răspunde apoi înăsprit cu 
un zâmbet chinuit între buze. Milă? 
Milă înseamnă scârbă, înseamnă greață. 

— Iartă-mă că n'am putut să-l nasc 
viu ! 

— Eu să te ert? eu care-l 
care trăiam numai pentru el? 

— Cine e vinovat? 

— Nici eu, nici el, nici Destinul. 'Tu. 
Tu Olga, l-ai refuzat. Dumnezeu n'ar 
fi fost nebun să mi-l dăruie aşa. 

— Acum îmi pângăreşti iubirea, 
Adame ! 

-— lubirea ? Dar n'ai simțit mortul în 
tine, n'ai simţit că mu e viu, că duci cu 
tine de atâtea luni o umbră, un spirit 
gol ? 

— Fie-ţi milă, Adame ! 

— El a trecut în mine. Il simt în 
carne, îmi circulă prin sânge ca un 
vierme. Il simt în ochi cum îmi acoperă 
văzul, îl simt în inimă cum mă strânge. 
Un copil mort! Copilul meu născut 
mort. Nici să te urăsc, nu mai pot. 

Şi de-aici încolo se întunecă totul. 
Adam nu se poate lepăda de imaginea, 
ligheanului plin cu sânge, peste care 
plutea trupul fără nicio înfăţişare de 
om. Copilul mort a intrat în legătura 
celorlalte amintiri, parcă e o amintire 
de demult, din veacuri. Lângă rămăşi- 
țele putrede, mucede ale jluzici s'a așe- 
zat şi această de-a două năruire. De asta 
se înspăimântă mai mult Adam. De 
amintirea copilului. Nu-l poate uita, 
nu-l poate vedea altfel, nu și-l poate în- 
chipui mergând, zâmbind sau spunând : 
„tată“. EL rămâne tot o halcă de carne 
fără suflet, fără viaţă. Adam se chinue, 
se frământă, se întreabă, caută o desle- 
gare, nu găseşte liniștea nicăiori, E o 
stare mizeră de decapitare a conștiinței, 
Dumnezeu e înlocuit cu idoli, credința 
se spulberă, iluziile se îngroapă dela 
sine. Acum nu mai poate crede că în- 
tr'adevăr a naşte înseamnă a muri. Ve- 
dea în copil o completare a relaţiilor 
lui cu lumea cealaltă, o taină pentru 
mântuirea lui. Acum toate s'au prăbușit, 
au fost cuprinse de moloh, au trecut în 
letargia voluptoasă a destinului. Parcă 
Olga l-ar fi înșelat cu altul, cu cel mai 
bun prieten. Nu simte decât gust amar 
în gură, nu mai poate dormi, nu e în 
stare să mai lucreze, mici să gândească 
nu mai poate. La spital se duce rar, se 
interesează în grabă de bolnavi şi plea- 
că. Asistenţii, cloegii îl privesc nedu- 
meriţi, neputincioşi să creeze o altă 
fantoşă de apărare în jurul lui. Cașicum 
copilul mort sar ridica, ar căpăta o 
viaţă aiurea și l-ar supune unul Sur 
ghiun îndelung. El ridică ochii, înalță 
mâinile, se roagă de copilul mort să-l 
lase, să-l ierte, dar viziunea rămâne și 
scuti iris A ul o a e goi 


şi-l trase 


doream, 


(Urmare în pag. 6-a). Ş 

















Cronici germane 





Titu Maiorescu: Gedichte 


O neașteptată surpriză, la centenarul 
naşterii lui Titu Maiorescu, credem că 
a fost upariţia unei broșuri cuprinzând 
unsprezece poesii scrise în limba ger- 
mană, între anii 1855—1878. O surpri- 
ză dublă: Maiorescu poet, ba mai mult: 
poet de limba germană. Pasiunea și 
priceperea distinsului critic, care e d, 
[. E. Torouţiu, a făcut să apară, în e- 
ditura „Bucovina“, această interesantă 
lucrare. Şi pentrucă nu e pentru pri- 
ma dată, când d. Torouţiu se dovedește 
a fi un mare animator, ne folosim de 
ocazia aceasta prinsă din sbor, spre a-i 
aduce, în public, recunoştinţa noastră, 

intrun scurt cuvânt înainte al edi- 
torului, este reprodus și un fragment 
de scrisoare a lui Maiorescu, către sora 
sa, doamna Emilia Humpel, în care 
Maiorescu scrie astfel despre încercă- 
rile sale poetice: „Știi că la fiecare cinci 
ani întreprind exerciţii de călărie pie 
Pegas“. (Textul original al scrisorii e 
în limba germană). Om rece, calculat, 
plin de autocontrol, Maiorescu însuși 
a denumit poesiile sale, simple exer- 
ciții. Deaceea să nici nu le cerem mai 
mult! 

Incercâna să scrie o poesie de idei și 
aceasta la vârsta de cincisprezece ani, 
nu vam putea fi severi cu nici una din 
juvenile:e stângăcii care străbat versu- 
rile filosofului de mâine. Poesiile din 
anii 1855, 1256, 1858 și 1861 sunt im- 
pregnate de-o naivitate desarmantă, 
care e poate singurul farmec al acestor 
versuri. Vom da în traducere două- 
trei strofe alese la întâmplare, spre a 
ilustra afirmaţiile noastre: 


„Totul râde în mândră bucurie 
„Pretutindeni văd doar plăcere, 
„Doar la mine nu; eu numai sufăr 
„Și simt durere în piertul meu. 


„Dar ce dureros e, când simt 
„Inima mea înfierbântată 
„Dar nimenea, atunci, 

„Nu împărte durerea cu mine“. 


E drept că autorul acestor strofe e 
un copil și numai acest lucru scuză 
„tristețea“ şi stângăcia lor. Am afir- 
mat la începutul acestui comentariu că 
apariția poeziilor lui Maiorescu a fost 
o neașteptată surpriză, dar aceasta nu- 
mai în măsura în care am luat la cu- 
ncştință că Maiorescu se îndeletnicea 
uneori şi cu compunerea poesiilor. 
Pentrucă, în rest, nu puteam să afirmăm 
în nici un caz că Titu Maiorescu a fost 
miruit cu harul poetic şi ideile versi- 
ficate, îmbrăcate în recele straiu al 
versului nu ne arată deloc că Maiore- 
scu a avut în viaţă adevărate momente 
de inspirație. 

Făcând un salt în timp, vom trece la 
o poesie scrisă în anul 1876, Maiorescu 
fiind deci om matur. Nici aici nu vom 
putea afla tremurul autentic al liris- 
mului, strofele sunând în nota colone- 
lului Șerbănescu, poet pe care mi se 
pare că Maiorescu îl considera egal cu 
Eminescu. Iată două strofe din poesia 
„Pe malul Dunării“, tot îm traducere: 


„Trebue să-mi apari pretutindeni, 
„Oriunde-aud, oriunde văd? 
„Poţi să ascunzi lumea în tine, 
„Tu minunată femee? 


„Eşti tu legată cu fluviul ? 
„Florile pomului îţi sunt înrudite? 
„Rândunelele ţi se pot semui? 
„Eşti cunoscută norilor?" 


Nemaidorind să lungim citatele, va 
trebui să ajungem în mod logic la con- 
cluzia că exerciţiile poetice ale lui Ma- 
iorescu, nu sunt decât o latură destul 
de ştearsă a unei personalităţi care 
PRIN VOINŢĂ a încercat să serie 
versuri. , 

Poetul născut liind, iar nu făcut, ori- 
cine își va putea da seama că zadarnic 
vrei să devii poet, când nu cântă în tine 





de ȘTEFAN BACIU 


glasul dulce al Polihymniei. Un alt 
aspect interesant şi damn de remarcat 
în cele unsprezece poesii ale lui Maio- 
rescu, este ace.a al influențelor. Ince- 
pând cu Heine, pe care-l aflăm din 
plin în poesia „Metaphysik der Liebe“ 
(„Metafizica iubirii“) şi trecând prin 
câţiva romantici care apar mai bine în 
„Pe malui Dunării“, vom ajunge la fi- 
losofia lui Plato și la aceea a lui Scho- 
penhauer, pe cari — pare-se — Maio- 
rescu îi studia în acea vreme. Şi, în 
fond, credem că nici nu mai avem ceva 
de adăugat la aceste observaţiuni pe 
cari le aveam de făcut asupra poesiilor 
în sine, care (lucru de așteptat) nu 
ne-au desvăluit un post. 

Maiorescu a fost: un cerebral. lată 
marea lui calitate, marele lui defect. 
In clipa în care ne-am apropiat de căr- 


= UNIVERSUL LITERAR 


ţulia care închide poesiile sale, mărtu- 
risim că am avut o explicabilă emoție, 
o emoție de natură poetică, am putea 
zice. Ne-am gândit că acesta e omul 
care avea să-l critice pe Eminescu, așa 
că Sar putea ca universul său poetic 
să constitue pentru noi o revelaţie, 
Dar gândul acesta a căzut destul de 
repede. Am parcurs paginile cu răgaz 
şi înțelegere și ne-am dat seama de 
toate lucrurile pe care am cercat să le 
formulăm în rândurile de mai sus, lu- 
cruri pe care orice cunoscător va trebui 
să Je confirme, într'o formă sau alta. 

Oricum însă, culegerea de poesii 
scrise în limba germană de marele nos- 
tru critic, e un mie fenomen care me- 
rită să fie reținut. Şi stăruind asupra 
lor, am făcut tocmai acest lucru, acor- 
dându-le nu o importanţă absolută, ci 
una cu titlu de documenţ. Morala aces- 
tei experiențe este însă una. Luminoa- 
să, clară, care poate să dea de gândit: 
spiritele de renaștere care pot să cu- 
prindă și să cultive mai multe arte —— 
cu acelaşi talent — sunt astăzi din ce 
în ce mai rare. Să fie, acesta, un bine 
sau un rău? 





Latifundiarii spiritului 


O „întâmplame': din viaţa lui Goga, în fața 
căruia se prezentase un mare magnat: 
— Dumneata ay o biată grădină în jurul 
casei, dă-mi voe să-ți ofer 200 jugăre ! — Nu 
pot, e prea puţin. — 500 jugăre. — Tote 
puţin, — 1000 jugăre: — E mult prea puţin, 
domnule ; mie nu-mi âjunge o moşia, mie 
îmi trebue o țară. 

Nu ştiu dacă discuția nare cumva o 7mo- 
rală poiitică, In orice caz, ea nu interesează 
acum; răspunsul trădează mai curând pe ar- 
tistul care răspundea, pe artistul care nu se 
putea îngrădi într'un loc pentrucă privirile lui 
ze cereau scăldate în cele mai depărtate zări. 
Era genul care pentru a se realiza a avut 
nevoe de câtova genuri literare, de ziaristică, 
de sbuciumul vieţii publice, de oratorie. 

Toate acestea. mi-au fost amintite de măr- 
turisirea unui tânăr şi foarte talentat poet 
care mă asigura că el nu va scnie niciodată 
altceva decât versuri. 

Afimmaţia era menită să zăpăcească, Cum, 
un om de mare talent care „încape“ numai 
în poezie ? 

Un artist este un mare călător al suiflebulurii, 
un „«căutător de comori“, cum i-a: spus Ștefan 
Baciu, căruia n'ar trebui să-i ajungă nicio- 
dată spaţiul, așa cum nu-i va ajunge nicio- 
dată timpul ca să afle tot, ca să spună tot 
ceeace ştie că trebue să spună, Un mare călă- 
tor, un vagabond al căilor înstelate, închis 
într'o „biată grădină în jurul casei“ ! Oricât 
ar fi qe încântătoare grădina, mu voi în- 
țelege niciodată cum prietenul meu mai poate 
viețui acolo, cum nu se simte sufocat, 

Poate are dl dreptate! In orice caz nu-l 
va putea înțalege un om pe care l-au fas- 
dimiat „întinderile“ sufletești ireale peste care 
stăpânea un Leonardo da Vinci şi care a 
avut cultul marilor iatifumdiari ai sufletului. 

Multilaterabitatea mecesară pentru wealiza- 








EXPOZIȚIA D, GEIAȚA. (SALA 
MINISTERULUI  PROPAGAN_ 
DEI, STR. WILSON 8) 


Ministerul Propagandei a 
avut şi de data aceasta ins- 
pirația bună alegând pe d. 
Ghiaţă pentru a evoca fru- 
museţile țării noastre. Dintre 
artiștii noştri, d. Ghiaţă e 
acel care ştie cel mai bine 
să-și aleagă motivele. Mai 
mult, d-sa dă peisagiului un 
înțeles nou, o căldură, un far- 
mec cu totul propriu. Ela 
fost cel dintâi să descopere 
pitorescul unui deal cu sonde, 


pictat cele mai frumoase pei- 
sage de iamă, amândoi cu 
facturi şi viziuni 
deosebite însă. Dacă acelza 
ale d-lui Bunescu aveau ac- 
cente patetice evocând tris- 
tețea mahalaleior bucureşte- 
ne, iernile d-lui 
colorau în armonii delicate în 
care chiar ceața căpăta un 
aspect atrăgător. 


de COSTIN 1. MURGESCU 


rea unui artist, nu poate fi niciodată în pa- 
guba creației ; numai îmțirmii au dieptul să 
pretindă că înt.mderea în suprafață slăbeşte 
„tăria“, „adâncimea“ unei opere; pentrucă 
numai infirmii îşi pot închipui pe un Laeo- 
nardo exclusiv pictor, nm Haşdeu numai 
filolog, pe un' lorga numai istoric, pe un 
Hugo numai poet. 

Lucrurile se srhimbă desigur dacă un 
sărman proprictar de grădină, pomeşte să 
cucerească 0 ţară”. Dar sunt aceşti latifun- 
dinari ai creaţiilor pe care toate  adâraimite 
unui singur sector de akctimitate nu-i pot 
satisface, care măzuesc să fecundeze totul, 
pentrucă lor nu le ajunge nici măcar o 
țară ! 

Imi. închipui ce penibil sentiment de ex- 
propriare, de mutilare ar însemna pentru 
un asemenea stăpân de spaţii sufleteşti obli- 
gaţia de a trăi numai într'o „grădină“ fie 
chiar și de dimensiunile unu. pare. Am con- 
vingerea că ar refuza să mai trăiască și re 
fuzul n'ar avea nimic nenatural. Dimpotrivă, 
ar fi o poruncă a structurii sale de „latifun- 
diar“, De alttel, mă întreb: n'au fost oare 
toți marii creatori ai omenirii, astfel de lati- 
fundiari ? Chiar dacă no: îi cunoaștem numai 
într'o singură înfățișare, cca care ne con- 
vine mai mult sau cea în care ni se pare 
că s'au realizat mai mult, 

Nu se poate ca oamenii care se ridică 
să-și Ipsască frumtea de sticla cerului, să nu 
vadă zări: interzise celor dope pământ și să 
îndrăgească acele zări. „Tăria“ unei opere, 
„Yenialitatea“ mu se poate să nu dea măsura 
întinderilor peste care a stăpânit mintea şi 
sufletul unui semen de-al nostru. : 

Dreptul de a se mulţumi cu o grădimă, cu 
poezia nu-l pot avea decât sărai ; „latifiun- 
diarii“* cer o ţară întreagă. Sau şi mai mult. 


Cronica plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


cu  fotul 
le prezintă, 


Ghiaţă se 
roșul, albastrul 
mai intense 
De câţiva 


găsit in d. Ghiaţă un pasio- 
nat interpret. Lucrările de 
mică dimensiune în care ni 
sunt pictate cu 
multă vervă şi spontaneitate. 
Ele au fost pretexte de a co- 
lora mai mult şi mai variat 
de cât până acum. Verdele, 
sunt 
decât au fost de 
vreodată în tablourile d-sale 








2 Martie [940 === 


Titu Maiorescu 
la Academia  Theresiană 


Absolvind gimnaziul Theresian, Titu 
Maiorescu trece în 1856 (6 Oct.) la Aca- 
demia cu acelaș nume. 

Intemoiată la 1746 de iesuiţi, această 
instituţie de învățământ superior ocupa 
clădirea fostului castel „Favorita“, vechi 
din 1623, locuință a trei împărătese. 
„Collegium Theresianum'“ fusese  des- 
chis la început numai fiilor de nobili 
(Institut. Nobiliaris Juvent,  Theresia- 
num erectum M.D.CC.XLVI). Trecută 
pentru o vreme sub conducerea piariști- 
lor, un alt ordin care se ocupa într'un 
chip specia! cu învățământul, Acade- 
mia se laicizează treptat, atât în ceeace 
privește personalul, cât și programul de 
studii. Totodată, alături de tinerii no- 
bili, încep să pătrundă în şcoală și fii 
de burghezi bogaţi, chiar străini. Intre 
1850 şi 1857, pe vremea când Titu Ma- 
iorescu era elev aici, Academia trăia o 
epocă de transiţie, în urma sdruncină- 
rilor aduse de revoluţia din 1848. Deşi, 
încă dela 1849, contele Leo Thun, mi- 
nistrul culturei și al educaţiei, moaiti- 
cass organizarea şcolară, nici în 1854 
nu se încheiase trecarea dela vechiul 
ia noul sistem de învățământ. 'Torre- 
sani, clev al Academiei între 1855—59, 
își dă seama, deşi încă tânăr, de starea 
aceasta de provizorat. La 1855 e numit 
curator contele Georg Stockau, care o- 
cupă această demnitate zece ani. Mili- 
tar în tinereţe, noul curator demisiona- 
se din armată cu gradul de maior. Spi- 
rit militar, bun organizator,  Stockau 
lucră cu mult succes la îmbunătăţirea 
situației materiale a instituţiei. 

Directoratul (întrucât conducerea v 
avea alături da curator și un director) 
îl deținea Heinrich Demel, un homo no- 
vus. El venea de'a Politehnică, pe vre- 
mea aceea o şcoală înaltă de meserii, 
dar, deși matematician, ţinea prelegeri 
de logică, pihologie şi morală, purtând 
titlul «de „doctor în știința dreptului și 
în filosofie“. Elevul său Karl Freiherr 
von 'Torresani ne-a lăsat câteva infor- 
maţii interesante asupra lui. Se pare că 
nu era un pedagog cu tact acest „wi'der 
Leutenant'“, cum îl numeau elevii, „Era 
totuşi un caracter. Pătruns de spiritul 
dinastic, partizan convins al drepturilor 
împărăteşti '.... 

Ca ajutor de director, Demel avea pe 
matematicianul Johann Lokbpreis, „ein 
herzensguter alter Herr“, cum îl nu- 
mește acelaș 'Torresani, „plin de o pă- 
rintească bunăvoință, împărțea  bom- 
boane rite din buzunarele lui murdare 
de tutun şi avea pentru fiecare o glu- 
mă, un cuvânt prietenesc“. Iată dezi, 
cum conducerea Academici o avaau 
doi oameni de ştiinţă pozitivă, ceeace 





care nu le cere decât un 
plus de disciplină şi de efort. 

Prea mulţi artişti au sim- 
plificat până la exces și mo- 
tivul ca şi mijloacele de ex- 
primare. Se întrec în a-şi ste- 
nografia, dacă se poate 
spune astfel, sensaţiiia, emo- 
ţia. Am ajuns la această să- 
tăcie de fond abdicând me 
reu de la legea firească a 
efortului. D. Ghiaţă, prin se- 
riozitatea cu care-şi studiază 
personagiile, prin încercările 
compoziție şi-a mărit 
câmpul cu probleme cât se 


mudt 


să redea suflet şi poezie unui 
peisagiu mutilat de negrul 
păcurii și de prezența acestor 
monştri. De atunci au făcut 
şi alții sonde şi poate nu cu 
atât talent — dar.d-lui Ghia- 
ță îi revine meritul de a le 
fi dat „droit de cite“ în pic- 
tură. 

Intr'o epocă — poate im- 
portantă — din cariera d-sate 
d. Ghiaţă a pictat aproape 
exclusiv ierni (din care sunt 
câteva şi în expoziția ac- 
tuală). 

D-sa şi cu d. Bunescu au 


ani, d-sa cutrecră ţara în lung 
şi în lat, adunând documente 
despre varietatea  nesfârșită 
a costumelor și a pesagiului 
xomânese. Din Vâlcea ne 
aduce costumele atât de ele- 
gante ale oltencelor şi grația 
maramelor de borangic, de la 
munte frumusețea aspră a 
înălțimilor, iar de la mare, 
Balcicuri cald colorate şi 
parcă înnoite de o lumină 
potolită, calmă. 

Târgurile, cu pestrița lor 
înfăţişare de asemenea, au 


şi socotim aceasta ca un CÂș- 
tig, pentrucă ne dovedeşte că 
poate stăpâni cu acelaş meș- 
teşug o paletă cât de colo- 
rață. 

Proţuim apoi cu deosebire 
interesul ce-l arată d. Ghiaţă 
figurii umane.  D-sa nu se 
sfieşte de greutățile ce le 
întâmpină de obicei un pei- 
sagist care trece la studiul 
portretului sau al comipozi- 
ției. Aceste greutăţi fac ca 
atâţi dintre pictorii noștri cei 
mai aleşi să ocolească un gen 


poate de interesante şi mai 
ales actuale. Noi dorim ca și 
publicul să înţeleagă acestea, 
căci — ca întotdeauna — el 
mai crede în prejudecăţi în- 
vechite. Se crede şi acum că 
un „peisagist“ nu trebue (şi 
se bănueşte că nu poate) să 
facă altceva decât peisaj, 
„portretistul'' numai portrete 
sau anumiţi pictori, marine. 
Artistul trebue să tie o sin- 
teză a acestor specializări. 
Altfe:. nu va putea năzui la 
realizări armonioase, com- 
plete. 


Cronica ideilor 








Jean Rostand: Pens&es d'un bioleiste " 


Este cu dosebire dilicilă, in filozofie. 
poziția unui gânditor cu  tormaţiune 
ştiinţifică biologică. Experienţa lui 
Jean Rostand ne-a amintit pe aceia a 
lui Bergon, deşi concluziunile şi atitu- 
dinea cclui dintâi sunt în totul altele 
decât ace.ea la care a ajuns autorul lui 
„Maticre et Memoire“, Am remarcat 
adesea că biologii tind în filosofie că- 
tre monism, și, ceiace surprinde în mod 
evident, deşi se ocupă cu studierea fe- 
nomenului viaţă, mai întotdeauna 
ajung s'o postuleze acolo unde nu exis- 
tă şi aşa cum nu există. 

Biolog ca şi Bergson, fără să fie în- 
zestrat însă cu o intuiţie atât de bogată, 
— Rostand se recomandă ca un gân- 
ditor modest, incapabil să teoretizeze 
valabil cunoştinţele sale de specialitate. 
Nu reprezintă vreo importanță deose- 


de MIRCEA MATEESCU 


bită pentru filosofie, să afirmi, în di- 
ferite nuanţe, că protoplasma ori Chro- 
mosoma există, preexistă- şi se trans- 
mite necesar. Acest punct de vedere 
biologic, susținut-ca atare prin raport 
la ideile fundamentale de viață, moar- 
te, realitate, etc., este cel puțin neex- 
ploatat dacă nu chiar inutil. Este ade- 
vărat, Bergson însuşi a capotat, după 
părerea noastră, într'un gen de mo- 
nism materialist, însă deosebirea cola- 
sală dintre el şi toţi ceilalți biologi care 
s'au amestecat în filosofie, vine de acolo 
că ultimii nau înţeles, elementar, cât 
şi întrucât punctul de vedere biologic 
poate fi concludent în teoria cunoaş- 
terii, ori în problema morţii, şi a spiri- 
tului însuși. Aprofundând biologia, 
simţitor şi stăruitor influențat de cri- 
tica biologică, Bergson nu a tăgăduit în- 





să niciodată valoarea spiritului, nici nu 
a încercat să îl confişte, ieftin şi teo- 
retic, în profitul materiei inerte. Mo- 
nismul materialist pe care i l-am atri- 
buit cândva, nu isvorăște din însuşi 
termenul „materie“, cum ni se pare că 
este cazul cu Jean Rostand ori cu ame- 
ricanui Miiller. Bergson se servește de 
exemplul „evoluţiei creiatoare“ şi ne 
întrerupte a materiei, cules din biolo- 
gie, pentruca, traducându-l psihologic 
în filosofie, să opteze pentru o metodă 
intuitivă în teoria cunoaşterii, proprie 
a prinde realitatea, spontan, în durată. 
Rămâne stabilit aşadar că în vreme ce 
lui Bergson biologia i-a furnizat exem- 
plul metodei, nu realismul nemotivat al 
monismului materialist, pentru  Ros- 
tand, cași pentru ceilalţi autori de 
„pen&e“-uri, viața aşa cum se prezintă 
în biologie este considerată, excesiv și 
grosier, ca realitatea însăși. Paradoxul 
nu întârzie să se ivească. Până la u- 
mă, viața este confundată cu materia 
şi mai departe, cu moartea. Rostand 
presupune viața şi spiritul dincolo de 
conștiința omului — evident, fără ca 
să le atribue existenţei divine, dar 
confundând ideia vieții cu perpetuarea 


protoplasmatică a materiei. Undeva 
scrie: „majoritatea elementelor din 
care suntem făcuţi sunt, în mod poten- 
țial, imortale. A muri, este un fenomen 
colectiv“. (pag. 53). Prin urmare, sun- 
tem nemuritori, nu pentrucă altceva 
sau cineva din noi supraviețuiește ma- 
feriei, dar pentrucă elementele biofizi- 
ce ale corplui omenesc, sunt nepieri- 
toare. Francois Ponche îl consideră pe 
Rostand un „raţionalst complet“, un 
gânditor al „pesimismului integral“ etc. 
Renaşte însă întrebarea, de atâtea ori 
propusă minţilor gânditoare şi adesea 
ignorată de biologii teoretizanți: oare 
există universul în afară de conştiinţa 
care îl reflectează? In mod grăbit sar 
putea răspunde afirmativ, apelându-se 
la unele opiniuni astronomice despre 
existenţa altor „lumi“ planetare, din 
care viața a fost abolită. Exempiul este 
însă neesenţial, tot atât de neesențţial 
ca şi punctul de vedere astronomic. 
Pentrucă între viziunea astronomică 
(potrivit căreia universul este  întot- 
deauna măsurat „în mare“) şi între vi- 
ziunea biologică (care tinde, dimpotri- 
vă, a studia universul cât mai „în mic“) 
— nu există, prin raport la întrebarea 


de ION ROMAN 


ar putea explica şi dorința de mai târ- 
ziu a absolventului Maiorescu de a ur- 
ma ingineria. 

Un alt profesor, însă, îi deschize ori- 
zonturi noi spre o știință care avea să-l 
pasioneze: filosofia. Era Hermann Sut- 
tner, care între 1839 şi 1043 profesase 
la Praga ca asistent și suplinitor. Pro- 
fesor de limba germană, istorie şi pro- 
pedeutică filosofică, Suttner e unul din 
cei mai valoroşi și iubiţi membri ai 
corpului didactic din Academie. Ca 
scriitor, sa manifestat mumai în tine- 
rețe, publicând articole şi critice asu- 
pra literaturii germane vechi. Aţât de 
mult îl va influența Suttner pe Maio- 
rescu, încât acetta va lucra la o siste- 
matizare a prelegerilor lui de logică, 
notând în caietul său de însemnări zil- 
nice: „filosofia, o ştiinţă divină. Orice 
studiu pe de lături l-am părăsit acum“, 
(9 Dec. 1857). 

I! atrage totuşi şi filologia, pe care o 
preda profesorul Lang, care, prin pre- 
legerile sale atrăgătoare, l-a făcut să 
cunoască frumusețea operelor clasice, 
mai ales pe Demostene. Latina o învaţă 
cu dr. Anton Goebel, „un eriţie rece, 
care aproape te îndepărtează, dar un 
învățat admirabil de pătrunzător“. 

Doi profesori noi la Academie sunt 
Karl Tomaschek şi Josef Zhismann. A- 
mândoi veneau dela drept. Tomaschek 
studiase ca autodidact filologia, 1storia 
și estetica filosofică. Scrisese un studiu 
asupra unității în dnama , Wallenstein“ 
a lui Schiller și luase premiul dat de 
Academia de științe cu o lucrare pur” 
tând titlul: „Schiller in seinem Ver- 
haeltnis zur Wissenschaft'“'. Dela intra- 
rea lui în Theresianum se îndreaptă 
spre istoria literară. Plin de patos, nu 
numai pe catedră, devenea adesea ri- 
dicul în fața elevilor săi. Cât priveşte 
pe Zhi“mann, care „a fost pentru mine 
(notează T. M.) un model în privinţa 
zelului ştiinţific, care rămâne totdeau- 
na egal cu sine însuşi“, Torresani îl 
caracterizează ca pe un „ideal de pro- 
fesor, înflăcărat, elocvent, însuflețit de 
propria-i materie“. Preda limbile cla- 
sice, istoria şi geografia. Specialist în 
istoria bisericii orientale, a tipărit în 
1858 v carte asupna negocierilor de u- 
nire dintre biserica orientală și cea ac- 
cidentală. 

% 

Noului elev al Academiei Theresiane 
1 se dă una din nenumăratele camere 
ale acelei clădiri enorme, cu intrări 
monumentale, împodobite cu bogate 
sculpturi în lemn, cu vaste culoare spri- 
jinite de coloane prismatice masive, cu 
săli de curs, de duel, de [izică, de dans, 
de pe pereţii cărora îl urmărește pri- 
virea severă a  împărăteștilor protac- 
tori. E], care nu dansase niciodată, e 
nevoit să ia lecţii de dans cu destulă 


„neplăcere. Deşi are abia 16 ani, îi re 


pugnă jocul colegilor lui şi se expune 
ironiei lor, cetind mereu, chiar în orele 
de repaos. În general, atmosfera din 
Academie i se pare ostilă. Li place to- 
tuși aici, fiindcă e însfârșit liber şi scă- 
pat de penibilele certuri de acasă. Din 
păcate, prefectul camenatsi nu-l simpa- 
tizează, din neîntemeiatul motiv că dă 
lecții unui coleg cu faimă rea în şcoală. 
(Camerata este formată din zece sau 
doisprezece elevi de aceiași vârstă, 
care-şi pregătex lecțiile și iau masa 
împreună, sub supravegherea unui pre- 
fect, sa piimbă prin grădină, şi, pe cât 
e posibil, stau în grup în clase). 

Intre atâţi fii de nobili, Titu e oare 
cum un iînirus şi are din întâiele zile 
neplăcerca să se audă numit „tâlhar de 
Valah“. „Nu mă interesează câtuși de 
puţin prostia asta, notează el] în aceiaşi 
seară în jurnalul său intim. Zică ce-o 
polti, numai să nu-mi tulbure nimeni 
cercurile mele de şcoală“. Nu poate to- 
usi trăi într'o astfel de atmosferă, izo- 
lat cu desăvârșire. Băiatul acesta batjo- 
corit are un suflet cald, pasionat după 
priotenie. Nu poate, însă, accepta pe 
oricine. Aşa, de pildă, Kutschera, ca- 
re-l iubește şi speră să devină amici, 





(Urmare în pag. 8-a) 


E eee E RC e e 


fundamentală nici o deosebire, Astfel, 
este necontestat că atât viața de pe 
planeta noastră cât și lipsa de viaţă, îin- 
vocată pe alte conpuri astrale — apar 
omului, ca atare. Se poate concepe, pâ- 
nă la urmă, un obiect al cunoașterii în 
afara sau autonom de existenţa subiec- 
tului cunoscător? Indiferent de proble- 
ma atât de disputată în metafizică, da- 
că realitațea rezidă în ființa subiectu- 
lui ori în aceia a obiectului — credem 
înză că niciodată nu se va putea ad- 
mite în mod absolut că tot ceiace ştim 
despre acest univers sau despre alte 
universuri — ne-ar fi opozabil dacă nu 
ar exista rezistenţa spiritului, pe care 
o întâlneşte materia, organizând astfel 
la nesfârșit conflictul și antagonismul 
real dintre subiect şi obiect. 

Dacă realitatea este diferenţa specifi- 
că esențială dintre cei doi factori ai 
cunoaşterii — orice monism devine im- 
posibil, chiar în cazul în care este sus- 
ținut psihologic, în felul lui Bergson, 
— cu atât mai puţin când este afirmat, 
material şi facil, în felul biologului 
Jean Rostand. 


1) Stock, Paris, 1929. 


—._— 1940 


2 Martie 








UNIVERSUL LITERAR 








$ Doo aa 


= Cautatcu piese eg e ore 


(Din viaţa chefliilor ) 


Tărăşemia pe care vreau să v'o po- 
vestesc, s'a patrecut la. Craiova. Nu ştiu 
dacă în altă parte o fi aşa, dar în ora- 
şul acesta funcţionarii dela orice insti- 
tuţii, îi găsești la ora aperitivelor, acolo 
unde s'a svonit de un vin bun şi mai cu 
seamă eftin. Sunt întocmai ca şobolanii, 
care emigrează acolo unde se descarcă 
cereale proaspete. Dacă aceștia sunt 
conduși de miros, funcţionarii au pe 
câte un coleg priceput în gustarea vi- 
nului şi mai cu seamă în beutul lui. A- 
ceştia îşi au un fel de gloriolă de pe 
trecăreţi şi de cheflii, care ştiu să-şi 
incurce prietenii şi colegii la câte un 
pahar de vin bun. Cheiliul ţine la beu- 
tură tără să se imbete. Aceasta, lirește, 
a căpătat-o după o practică indelunga- 
tă, lucrând cu toate „metalele preţioa- 
se'* adică cu toate fe.urile de beuturi 
spirtoase. Când a trecut măsura, spun 
în limbajul chefliilor: că „sau cam 
afumat puţin“ cu ocazia unui chef în 
cutare sau cutare loc, căci de „îmbă- 
tat“ nu se îmbată decât agiamiii şi 
peștii. 

Pe timpul :când făceam şi eu parte 
din tagma funcţionarilor, colţul din 
piața bretecturii era înzestrat cu un 
chioșc unde se vindeau ţigări și ziare. 
Acest loc era numit: Unlătoarea. Acolo 
se adunau după ieşirea delu slujbe func- 
ționarii dela Prefectura judeţului, a po- 
liţiei, cei dela Finanţe, cei dela Justiţie, 
ca și ai băncilor şi alte instituţii, încru- 
țișindu-se în pâlcuri unii cu alţii, 
schimbând grăbiţi câteva cuvinte şi a- 
poi împrăștiindiu-se. 

— Aide, dă-i drumul !... 
nou pe la voi? 

— Mai nimica, iată cutare şi cutare, 
încolo bine, pace. Dar pe la voi cum 
mai merge? 

— Ei, așa şi așa... 

Dacă era vre-un eveniment la ordi- 
nea zilei, colegii țineau să afle părerea 
celui mai în curent cu situaţia politică 
intemă sau externă. 

— Ei, ce zici colega, de cutare şi cu- 
tare? Aide dă-i drumul, fire-ai al dra- 
cului, ori ai rămas de-aseară cu limba 
încurcată. 

Amiocul, fireşte, da drumul comenta- 
riilor și prietenii după ce-l ascultau un 
timp, începea altă discuţie, căci nu tre- 
bua pierdut prea mult timp cu „gogoşi 
pe groși“. 

Când între ei se afla şi un chefliu, 
băeţii îi aădeau considerați cuvenită 
şi-l întrebau: 

— Cu ce casă mai lucrezi, șefule? De 
ce-ai plecat dela Spirtaru? Unde te duci 
acum ? i 

— La „Gambeta“ neică, ca 
„oțul“ ăla nişte vin pă cinste, 

— Da și Fițurea a adus niște pelin 
fain — spunea unul. 

— Aş, pelin bun nu face decât Măr- 
culescu de pe Sf. Dumitru. Ala e spe- 
cialist în pelin. 

— Am beut la Cioroianul, măi fraţi- 
lor, nişte pelin cum nu cred să mai 
existe altul, intră în vorbă alt funcţio- 
nar cu pretenţii de cunoscător. 

— Ce știi tu mă ageamiule, unde se 
află beutură bună — intervenea che- 
fliul. 

— Ce, eu beau de eri, de alaltăeri, ca 
tine ori ca burtăverde ăsta, ca să nu 
ştiu cine are şi cine nare pelin sau vin 
bun în Craiova ? 

Acest argument era convingător şi 
grupurile se îndreptau în direcţia câr- 
ciumii indicată de specialist. Urlătoa- 
rea era locul unde se destina soarta 
cârciumarilor, iar dacă mai mulţi spe- 
cialişti cheflii cădeau de acord asupra 
vreunui cârciumar, apoi pe acela îl 
vedea Dumnezeu. Grupurile de însetaţi 
năvăleau într'acolo, de nu putea omul 
să prididească la ora aperitivelor. Vinul 
bun, fireşte, nuputea ţineo veşnicie și 
cânrciumarul care îi momise cu un vin 
bun, îl schimba cu altul, iar chefliii și 
după ei băeții emigrau în altă cârciu- 
mă sau bodegă. 

Unul dintre chetliii cu renume bine 
stabilit între funcţionarii locali, era şi 
colegul meu Gheorghe, cu care eram 
prieten încă din gimnaziu. El ocupa un 
post la unul din serviciile prefecturii. 

Intr'o zi mi-a venit să mă abat pe la 
biuroul prietenului aproape de ora ieşi- 
vei, pentru a discuta amândoi miște 
chestiuni care ne interesau. La prima 
ochire, înțeleg că prietenul-o făcuse la- 
tă sau „se atumase'“ în seara trecută. 

— Mi se pare că „te-ai călit“ aseară, 
ori te-ai culcat la ore mici? 

— O scoţi dela tine, ori ţi-a spus ci- 
neva ? 

— Nu mi-a spus nimenea nimic, dar 
se cunoaşte. 

—După ce cunoşti ? 

—— După ochii, care sau micit ca 
măslinele de iepure şi după „prăjala“ 
care se vede'n faţă. Iacă, am să mă dau 
mai la o parte, ca nu cumva aprinzând 
ţigara cu vreun chibrit, să nu mă po- 
menesc cu tine că-ţi ia gura foc, — îl 
iau pe prieten puţin la vale. 

-— ie “ți arde de glume, da eu îs 
necăjit și amărit de sare cămașa de pe 
mine. 

— De ce? 

— Ei, de ce? De ce i se poate întâm- 
pla omului într'un ceas rău. 

— Ia spune-mi și mie păsul amice, 
că poate ţi-o fi de vreun ajutor, dacă 


Ce mai aveţi 


adus 


nu'ntr'alt tel, cel puţin cu o vorbă bună 
sau un sfat bun. 

Prietenul începe : 

— Ştii că mă pricep la gustarea vi- 
nurilor bune... 

— Ei, parcă mi-ai spune o noutate? 
Treci peste asta. Slava Domnului, mai 
sunt şi alţii. 

— Cârciumarul Nedeianu din Justi- 
ției, m'a rugat să cerceiez de unde ar 
putea să cumpere nişte vin bun. lam 
recomandat vwmul șetului din Viile Mâ- 
năstireşti ale Jitianului, că doară şi tu 
știi ce 1el de vin se face acolo. 

— Cum să nu știu? E cel mai minu- 
nat vin ce se tace in plaiurile din jurul 
Craiovei... 

— Cârciumarul m'a rugat să întreb 
de preț și să-i tratez toata afacerea. 

— Nu te ştiam şi samsar. 

— Face omul ce poate, când e vorba 
să ese un pahar ae vin bun. 

Aicea tebuie să spun spre cinstea 
prietenului meu, că exa nu numai un 
bun camarad de petrecere, dar ga cu- 
noscuţiior staturile şi înorumări:e cele 
mai preuse, încat era subit și stimat 
pentru caracterul său bun şi desinte- 
resat. 


Ca slujbaș era foarte activ şi absolut 
conştiincios. La un pahar de vin, știa 
totoeauna să arunce o glumă sau o u- 
șoară  înțepătură, care dacă ustura 
puţin, nu durea însă niciodată. Aceste 
glume sau prietenești pişcături, năsteau 
sămanţă de vorbă, așa că unii din prie- 
teni îi spuneau „încurcă lume“. 

— Și cum spun, — urmează priete- 
nul — după ce cârciumarul a vorbit cu 
şeiul, a numărat banii, şi a trimes ca- 
rejie cu butoaie la crama dela vii, ca 
să încarce vinul. 

— Mult ? 

— Cam vre-o trei mii de deca, dacă 
nu mă 'nșel... 

— Ei? 

— Cârciumarul ma invitat eri la 
prânz ca să merg cu el la vie, spunând 
că după ce o da drumul carelor, care 
încurcă acolo încă de dimineaţă, să pe- 
trecem și noi o leacă la cramă, ca după 
vechile obiceiuri ale pământului. 

Am luat cu noi întrun coş nişte pas- 
tramă de capră, şuncă şi costițe aluma- 
te, un purcel de lapte să ni-l fnigă a- 
co.0, ceva brânză, ceapă şi murături. A- 
colo am găsit pe „şeiulanul'* Gănescu, 
Papa Bertrar.d — inginerul şi colonelul 
p= care îi ştii... 

— Ai noștri, ca brazii!... Eraţi unul 
şi unul, nu mi-ar fi fost ruşine cu voi!.., 

— Si. ne-am așezat la masă. Apoi 
dă-i. Mănâncă la pastamă fumegândă 
pe grătar, costițe aiumate şi hartane de 
purcel cu şoricul cum e aurul trosnind 
în dinţi şi bea la vin cu oala mouă ca 
la cramă. Scosese vierul niște vin de 
cinci ani, care mergea pe gât de parcă 
te ungea ca untdelemnul, 

Teșghetarul cârciumarului, după cea 
tăcut încărcătura, a pornit careie de 
vale și a plecat în spre oraş, iar noi am 
ţinut chetul înainte. 





“Dor necuprins 


Să nu-ţi trimită nimeni ecoul tâmplei : „hai !“, 
Ci praful să-l împrăștii cu mâinile 'nstrunite. 
Aproape, tot zăpada spre ceaţă te trimite, 

Că se aprind prin friguri nălucile pe cai. 


Un codru scurs din coarne melodice de cerb 

Iţi ţese iar ursita : cu borangic de schit — 

Și trupu 'nchide'n umbre izvodul întrunzit, 

Dar nedesprins din lacăt de ochii : nopţi ce fierb. 


In deget, porți deschise 


Li 


Iau îngerilor sborul să-l scutur clar din ani, 


Acolo unde bate în vine altă viaţă 


Şi mor tăciuni de fildeş, cum toamna pe castani. 


şi crainici sus, de ceaţă 


Pastrama și costițele la grătar, ne 
făcuse o sete de speriat. Goleam oală 
după oală de parcă le turnam pe fierul 
ars. 

Papa Bertrand înțepenise întrun fo- 
toliu cu oala 'n mână şi închisese ochii. 
Pe semne că s'apucase să doarmă, iar 
noi, l-am lăsat în pace. 

Când aproape să plecăm, am vrut să 
mai ciocnim câte o oală, așa ca la „bo- 
tul calului“ şi numai ce vedem pe Pa- 


pa Bertrand că duce şi el oala la gură 


și bea odată cu noi. Colonelul de colo. 
făcându-ne atenţi: 

— Straşnic chefliu dom'le. Asta bea 
și câni doarme. 

— Ei şi pe urmă? 

— Pe urmă a venit birjarul, că ce-i 
facem? Plecăm ori nu plecăm, că a în- 
ceput să înegureze ? 

— Și n'aţi plecat? 

— Ba am plecat, dar abia ne-am 
deslipit de pe scaune şi ne-a dus vierul 
pe rând la trăsură. Eu cu cârciumarul 
ne-am aşezat pe perina din fund, iar 
Şefulanul Gănescu, hai că merge şi el 
cu noi în oraș, că i s'a urit de când tot 
stă la cramă şi sa aşezat pe scăunelul 
din faţă, ţinând între picioare și o di- 
mijenuţă cam de vreo cinci liiri, de co- 
mină, tare cum e focul. 


e] 
“d 
N: 


Am scoborit dealul conduși de vier, 
care mergea înainte la oişte, ca să nu 
ne răstoarne trăsura în vreun şanţ, 
până ce nea scos la şosea. 

Inserase şi burnița ca prin sită, dar 
noi mam ridicat coșul, căci vream să 
ne mai înviorăm o leacă în aerul ră- 
COTOS. 

Când aproape să intrăm în Craiova, 
pe la hanurile dela-bariera orașului, am 
văzut că Șefulanul Gănescu nu mai era 
pe scăunelul din faţă. Unde dracu s'o 
fi dat jos? 

— Oprește birjar !... 

— Da de ce oprim aici, întrebă câr- 
ciumarul ? 

— Ce s'a făcut, măi birjar, domnul 
Gănescu, ande s'a dat jos ? 

— De unde să ştiu eu, că doară a fost 
cu d-voastră aci? Eu habar n'am — a 
răspuns birjarul care și el abia se mai 
putea ţine.pe capră. 





„Mă bate Doamnă geana, prea toşnitoare beznă, 


„Mi s'a prelins din trupu-i 'ndurerată stea, 
„Acum când nu vezi palma ce-ţi toarnă gândul în : 


„Si-ți înflorește, Doamnă, tristeţi de catifea“... 


gleznă 


LUCIAN DUMITRESCU 


— D-ta ai văzut unde sa coborit Se- 
fulanul ? — întreb pe cârciumar. 

— L-am văzut numai când coboram 
coasta, că i-am făcut loc să-și ocrolească 
damijana la picioarele noaatre. 

Eu îl văzusem pe când treceam Jiul 
pe podul de tigr al Jitianului, dar când 
sa oprit trăsura şi când sa dat jos, nu 
ştiu 'cu-afurisenie. Poate o fi căzut din 
trăsură ? 

Ingrijorărea asta aproape ne-a trezit. 
Am opruat trăsura în rața unei cânciumi 
mai rasărite şi am intrat înăuntru. A- 
colo o mulțime de săteni chirigii, care 
beau ţuică iartă iar mai în tund un 
țigănuș cânta de inimă albastră, dintr'o 
woară spartă, unor flăcăi din mahala. 
De la uşe fte îsbea o duhoare ca de ca- 
zangerie, 

— Măi oameni buni — strigă câr- 
ciumarul — care din d-voastră vrea să 
ne iacă un serviciu, va ti cinstit. Pun 
la bătae un deca de ţuică. 

De prin funduri se ridicară 
ainci-șase vlăjgani tineri. 

— Ce să facem boerilor ? 

— Mă, perdurăm pe drum pe unul 
cam cherchalit. Nu ştim adică dacă sa 
coborit el sau a căzut din trăsură. E 
vorba să-l căutaţi şi săil găsiţi. Il cău- 
taţi, mă? 

— Il căutăm boerule. 

— fa că domnule încoace un tunt de 
lumânări şi câteva cutii de chibrituri 
— spune cârciumarul apoi către vlăj- 
gani : 

— Iată la fiecare câte o lumânare și 
câte o cutie de chibrituri, 

— Păi bine boenule, cam puţin ne 
daţi! intervine unul din vlăjgani mai 
țigănos. 

— Vă mai dau şi un kil de zahăr, ca 
să beți țuica fiartă şi acum căraţi-vă 
mai degrabă. 

Oamenii au plecat cu lumânările a- 
prinse în mâini, după ce au fost orân- 
diuiţi să meargă unul drept pe mijlocul 
şoselei, doi pe marginea dinspre şan- 
ţuri, iar alţi doi pe partea din afară de 
şanţuri, 

— Și i-aţi găsit ? 

— Cum au plecat oamenii așa sau 
întors. 

— Şi Şefulanul ? 

—- Nicăeri, pare că-l înghiţise  pă- 
mântul — sfârșește prietenul dezolat. 

— Frate Gheorghe — spun râzând — 
dracu v'a luat !... Asta-i chestie de Par- 
chet. i 

— Aşa cred și eau-—răspunde Gheor- 
ghe serios, fiindcă mă gândesc că ne- 
norocitul 'a căzut singur din trăsură cu 
damijeană cu tot în mijlocul drumu- 
lui şi l-o fi călcat vreo mașină. 

— Nu cred. Mașinile au faruri. 

— L-o fi călcat vreo căruță sau car 
şi chirigiii, băgând de seamă, l-or fi luat 
și aruncat în vreo băltoacă din margi- 
nea Grumului, după ce-or fi căutat 
poate să-l buzunărească cumva — că 
sunt și ticăloşi de ăștia. 

— Cum o tragi tu de păr, sar mai 
putea, dar nu trebuie să-ți faci atâta 


Vreo 


inimă rea, că Șefulanul e deşcă bătrână 


într'ale chefurilor. 





Jlărţişor 


Inima-i una: iubirii, pâine şi sare — 
Dar întoarcerile 'ntotdeauna au durut. 
Unde-s limpezimile dela 'nceput? 

— In vreme-i sângele, ca inima, mai tare. 


Păstrează visul, primăvară fierbinte. 
Inima o ai; gândul, totdeauna — 

Ca'n fiecare seară cum înflorește luna 
Şi-adoarme 'n aceleaşi lumini ca "nainte... 


Dragostea, tinereţe fără bătrâneţe, 

După înfrângeri ai crezut c'ai găsit-o 
Sângele însă, sângele strigă, iubito, 

Şi lângă ani, popasul nu poate îi 'n tristețe. 


Totuși amurgul seninul îl frânge. 
Douăzeci de ani — 
Ca'n baladă, vei avea iubirea-mi toată, 

Când în năframă-ţi vor plânge trei pete de sânge. 


tinereţe beată. 


NICHITA TOMESCU 


/a creasta visului... 


Mersul acela printre lămpi şi îmbătrâniţi castani, 
florile pe care le-ai pus cercei frumoşilor tăi ani, 
mâinile mici, ispititoare, calde și inelate 

cu care-mi mângâiai obrajii de jumătate, 


le privesc cu ochii plini de lacrimi și regrete, 

N'am fost niciodată rău cu tine, niciodată erete 
să-ți fur din geacul cu zâmbete unul pentru mine, 
să-l ascund, să gemi frângându-ți mâinile fine. 


Luna era bună cu noi, vrednică gospodină. 

Ne spăla rufele sufletului, ne căuta prin grădină. 
De câte ori nu ţi-ai şters cu năframa ei fruntea mică 
și nu ţi-ai acoperit diademele sânului de frică? 


In marginea parcului am întâlnit primăvara 
desculță, cu voal de mătase, urmată de viori. 
Râsul ei, bun ca grâul, al meu ca secara... 
Parcă era o fată cunoscută pe străzi, în zori. 


Pe creasta visului ne-am regăsit în amurg trist 
obosiţi de lumina focurilor ridicate pe munţi. 
Te-ai apropiat, sfielnică de mine ca de-un Crist, 
iar pădurile erau iarmaroace, lumești nunţi. 


Nu ești iata despre care am cetit în cărți. 

Vinul tinereţii l-ai împrăștiat în prea multe părţi 
că te cunosc, privighetorile, luceterii, luna 

de ţi-au pus în trup toată frumusețea, cununa. 


CONST. ENE 


de NICOLAE AL LUPULUI 


-— Nu, dragul meu, trebuie să înţe- 
legi cu tot optimismul tău, că nenoro- 
cirea s'a întâmplat. 

— Nu-mi vine să cred în ruptul ca- 
pului, 

— Dar nu înţelegi omule, că am tele- 
fonat la vie. am telefonat la Primărie 
și la jandarmii din Balta Verde, am 
întrebat la ei acasă la novastă-sa dacă 
a venit și din toate părțile răspunsul 
este că nu ştiu nimic de el. Nu se poate 
dovedi nici că e mort, nici că e viu, [ţi 
închipui în ce stare de nervi sunt? 

— Şeful tău știe? 

—— Da de unde!... îmi închipui ce 
scandal are să fie când o afla nenaro= 
cirea.. 

E ereu Gheorghe era în plină tra- 
pgedie !. 

— Frate Gheorghe, Panchetul te mă- 
nâncă !... îi spun cu zâmbet sceptic. 

— Îţi arde de glurne. 

— Haide, ia-ţi paltonul să ieșim, că 
a trecut ora și-om mai discuta şi pe 
drum chestiunea asta şi încetează de a 
te mai amări atât. 

Ne-am dus amândoi glonţ la cârciu- 
ma lui Nedeianu, 

Cârciumarul întrebă de după tejghea 
din ochi pe Ghevrghe, care se aș.epta 
șă- spue el ceva, dar Gheorghe răspun- 
de cu un gest de desnădejae, ridicând 
umerii în sus şi îndepărtând braţele în 
lături, 

— Adu ceva vin bun și gustări, să 
mai uităm năcazurile, comand eu. 

Cârciumarul, după ce ne-a servit, s'a 
așezat lângă noi, lămurindu-mă când și 
cum a văzut pe Şetulanul, făcând şi el 
ca şi Gheorghe tel de fel de presupu- 
neri, unele mai negre decât altele. 

Dar să vă prezint acuma şi pe Şe- 
fulanul, pe care amicii îl cătaseră cu 
lumânarea aprinsă. Era fiul vestitului 
boer şi poet oltean Gănescu, născut din 
căsătoria sa cu o artistă tranceză de 
pe timpuri. Averea boerului poet s'a 
topit mai curând decât trebuia şi fiul 
său care învățase franțuzeşte într'un 
pension local, a fost inrolat întrun re- 
giment de cavalerie, unde se duceau pe 
atunci copiii boierilor mai scăpătați, 
spre a-și face cariera, putând înainta 
până la grade otițereşti. Șetulanul îna- 
intase până la grudul de vagmistru în 
cavalerie, Și, ca ori şi cărui cavalerist, 
îi plăceau temcile irumoase şi vinul bun. 
Odată, după ur chef strașnic, a urcat 
călare scara regimentului la etaj, ca să 
dea coloneluiui raportul escadronului. 
După această ispravă, Șefulanul şi-a 
mărginit gradul la vagmistru și a in- 
trat în viaţa civilă ca alujbaş pe unde 
putea găsi câte un locşor. Acesta era 
Șefulanui cel căutat cu lumânarea. 

Cum stam noi la vorbă în cârciumă, 
când aproape să ne puie băiatul pe ma- 
să a doua jumătate comandată, văd cei 
dintâi pe Șelulanul că intră pe ușă şi 
dau un cot cârciumarului. Șefulanul 
văzându-ne la masă, se opreşte în drep- 
tul ușii: 

— Beţi tără mine, lire-aţi ai dracului 
de cheflii ?... Vreţi să vă dregeţi ? 

— Ptiu!.. Scuipa-te-ar mâţele, Șetu- 
lanule, exclamă Gheorghe înciudat dar 
Huminat la față. 

— Așa să fie, da unde-i paharul 
meu? Şi se așeză pe scaun la masa 
noastră. 

— Adu, mă, pahare mari, comandă 
cârciurnarul. Eu mă uit la Gheorghe 
semnificativ. 

— Nu-ţi spuneam eu ție Gheorghe? 

— Ce spuneai, măi dezertorule, că 
te-am dat lipsă la apel? 

— Pa unde-ai dormit azi noapte, Șe- 
fulanule? — întreb eu, ocolind răz3pun- 
sul. 

— lacă, la un cismar prieten, din sa- 
tul Româneşti, aci bre, cum intri pe 
banieră. 

— Și cuin ţi-a venit asta? 

— Iaca bine. Mi-a trăsnit prin cap 
că am aci un prieten, un cismar, care 
are, măi băeţi, o cismăriță so bei într'o 
lingură cu apă. Şi fiindcă nu-l văzusem 
demult, m'am dat jos pentrucă gloabele 
abia mişcau pe drum. 

—— Păi cum de noi nu te-am văzut? 

— Cum o să mă vedeţi, dacă eraţi 
morți pentru patrie ? 

— Ei, şi apoi? — întreb eu nerăbdă- 
tor. 

— Acolo am început să ne cinstim 
cu comină, până ce cismarul a adormit 
lângă banc. 

— Şi d-ta? 

— Când m'am trezit azi dimineaţă 
simțeam că mă ţine ceva de gât. Când 
bag bine de seamă, cismărița era agă- 
țată cu mâinile de gâtul meu. Dor- 
misem ca un copil după scaldă în bra- 
țele maicei sale şi în patul ci+marului, 
care încă nu se deșteptase de sub bari- 
cul de lucru, lângă care căzuse. 

— Ptiu!... Bătu-te-ar toți dracii, Șe- 
fulane!... Şi noi, care ne-am amărit atât 
şi te-am căutat până şi cu lumânări 
aprinse ?!!... 

De atunci se spune în cercurile che- 
fliilor de la Craiova: 

— Culmea chefului este să-ți pierzi 
prietenii şi apoi să-i cauţi cu lumânarea 
aprinsă. 





—— 6 


Mă durea capul de gânduri şi încer- 
cam pentru a suta oară să adorm. A- 
fară aceeaş noapte friguroasă și aceeaș 
ploae de toamnă plumburie. In gară 
soseau mereu trenuri și din sfert în 
siert de ceas sunau ornicile bisericilor. 
Le-am învățat pe de rost şi ştiu care 
sunt din centru şi care delu periferie. 
Toate bat trist şi toate te lac să vezi 
numai turle înecate în şiroaie. 

Trecuse de mult de unsprezece când 
am auzit bătăi în poartă. „lar mă chia- 
mă. Și doar eri am terminat de lucrat 
schiţele!“ Fără să mai şovăi, cobor din 
pat, îmi trag cismele și, înfășurat în 
manta, ca un cavaler din evul mediu, 
ies să văd cine-i. Mă picură stropi de 
ploae pe mâini, reci, ca niște ace de 
ghiață. Calc unde "nimeresc. 

— Hei, care eşti acolo de baţi, la 
ușă? 
— Deschide, sunt eu... 

Până să 'nvârtesc cheea, îl identific. 
E Arghir Zarioiu, student la filosofie. 
Când intră, îi zăresc figura, pururi vi- 
sătoare, şi, vipuşca galbenă, de elev te- 
terist. 

— Nu cumva mă chemi la cance- 
larie? 

— Nu... 

— Atunci? 


Drept răspuns, își scutură capela de: 


ploaie, şi oftează lung. Înţeleg că a ve- 
nit să-mi facă destăinuiri, ori că i-a 
sosit vreo carte, care merită citită în 
miez de noapte. 

— Poftim, îl invit eu cât pot mai 
bine, bucuros că nu-mi aduce altfel de 
veşti. la seama la bălți. In curtea asta 
se strânge atâta apă! 

Insă prietenul meu calcă a rasna, fă- 
ră a evita băitoacele. Fac ia tel, şi mă 
reped înainte, să aprind lampa. incep 
a prevedea scopul vizitei şi lucrurile 
se întâmplă întocmai, 

— Nu mai pot, dragul meu, irebue 
să-i scriu... 

Arghir Zarioiu, deşi ucenic într'ale 
filosofiei, e o fire cât se poate de lirică. 
Il impresionează orice şi e un mare ad- 
mirator al naturii. Cum se ivește o zi 
de repaus, trecem amândoi Mureşul, să 
ascultăm cum bate vântul în turiele 
mânăstirii Radna. Băiat comunicativ, 
se destăinue totuși cu ţârâita. 

— Inţelegi tu că nu mai pot? 

— Inţeleg. 

Ottează din nou, ridicându-și capela 
pe vârful capului. 

— Am văzut-o azi pe strada princi- 
pală. Ii stă așa de bine în rochie de 
şcoală! 





mai obsedantă, crepusculară, aproape 
vie. Incearcă să fugă, se pierde pe stră- 
zile întunecate ale oraşului, ar dori să 
le ascundă între neguri, să-şi acopere 
ochii cu cenuşă, dar e ceva care-l opreş- 
te. Intotdeauma se întoarce spre casă, 
spre camera unde acela fusese și unde 
totuşi este, există, el îl vede (colo lângă 
noptieră, în lighean), ca un duh care 
apare dintre ziduri şi te chinue, ca un 
spirit scăldat dintre hăurile păcatului. 
Olga sa îmbrăcat în doliu și a slăbit 
atât de mult, că de-abia o mai recu- 
noaşte. Umblă încet ca să nu trezească 
parcă din veșnicie copilul mort. Are 
gesturi deslânate şi nu vorbeşte nimic. 
Simte şi ea cum îi apasă amintirea ce- 
luilalt. Adam nu știe cum să se poarte 
cu dânsa. Acum îi e milă, acum o 
urăşte. Intr'o clipă ar vrea săi spună 
că totul n'a fost decât un vis urit, că 
totul s'a sfârșit, i-ar cere să zâmbească; 
dar în clipa următoare rămâne trăsnit, 
Duimac în faţa ei. Dacă ea se retrage 
in camera din fund şi plânge, aude 
olânsul venind spre el ca un gemăt al 
duhurilor în iad. Dacă ea ridică pal- 
mele și se închină, el se cutremură: 

—, Pentruce te mai închini, pentru 
cine te mai rogi ? 

Ea are ochii tot albi. privirile de ani- 
ma] sortit să moargă mereu cu săgețile 
otrăvite în piele. 

— Mă rog pentru tine, 
pentru el, Adame ! 

— Eşti o nebună ! și pleacă. Rătăceşte 
pe străzi, se opreşte în faţa vitrinelor 
cu manechine şi lucruri pentru copii, se 
înfioară, fuge mai departe. Intră din 
nou la spital, la ore la care asistenții 
şi surorile nu se așteaptă. Rămâne mult 
timp în salonul copiilor. Unul are părul 
galben şi ochii atât de frumoși! Celă- 
lait surâde ca un înger. Altul seamănă 
cu o păpușă. In aparenţă, la suprafaţă 
numai, pentrucă după aceea în mintea 
lui feţele lor se schimbă, se schimono- 
sesc, se diformează. Toate chipurile 
copiilor capătă înfățișarea copilului 
mort, ca o mască urîtă şi  grotescă, 
Atunci îşi afundă tâmplele în palme și 
caută să scape de imaginea aceea. Orice 
sforțare e inutilă, orice căutare şi mai 
prăbușitoare, Și bolnavii au observat 
lucrul ăsta. Dar ei nu-l compătimesc, 
nu-l iubesc pe doctorul Adam Varnali. 
Ei sunt epoişti, se gândesc numai la 
viețile lor. Acum câteva zile trebuia să 
opereze un u!cer. Bolnavul știa ce se 
petrecuse. De pe maza albă îi observa 
toate mișcările, Îl văzu spălându-se, 
desinfectându-se, acoperindu-și fața cu 
apărătoarea de vată și când din întâm- 
plare pusese mâna pe un bisturiu, bol- 
navul îi văzuse mâna tremurând. Se în- 
fricoşase deodată şi fugise gal din sala 


pentru noi, 











— Ascultă, Arghir Zarioiu — mă a- 
dresez în stil rusesc ca să dau mai mul- 
tă amploare întrebării mele — cel pu- 
ţin o cunoşti? 

— Nu, însă nu asta mă chinue. Ci 
altceva. 

— Aş pulea să ştiu și eu? 

— Poate că n'ar fi nevoe să-ți mai 
spun; vei asista la destășurarea eveni- 
menteior.., 

— Așa dar, ești amurezat lulea! 

— Da, şi mă tem că nu mă va înțe- 
lege. 

— Pe ce-ţi întemeezi presupunerile ? 

— Pe firea mea de ghinionist, 

— Altfel de motive n'ai? 

— Nu. 

— Ce-ţi place mai mult la ea? 

— Tot. 

— Cum are ochii? 

— Negri. 

— O adevărată madonă... 

— Glumești, în loc să mă salvezi! 

— Arghir, nu știu ce să cred,., 

— Da, băiatule, sunt îndrăgostit! 
Fata asta întrunește în chip splendid 
toate visurile mele. Mi-a ieşit în cale 
pe neașteptate. Ce vrei, sorocul sa 
împlinit! De când aştept! 

— Eşti convins că este cea visată? 

— Absolut. 

Nu mai zic nimic. In definitiv, de ce 
n'ar fi așa? Dragostea este nouăzeci și 
nouă la sută opera destinului. In zadar 
vei alerga după ea, dacă nu te aiută 
norocul. Se vede că i-a fost scris prie- 
tenului meu să-și găsească fericirea 
tocmai aici, în pierduta asta de Lipovă! 

Tăcem amândoi. Cu siguranță că și 
pe el îl fulgeră aceleaşi gânduri. N'a- 
puc să redeschid discuţia, că mi-o ia 
înainte: 

— Dacă observi, e mult destin ia 
mijloc. A trebuit să se iște războiul 
germano-polon din Septembrie, să fim 
transportaţi dela Slatina aici, să can- 
tonăm în Lipova, să fiu dat cu secția 
mea tocmai pe strada ei... 

— Adevărat; şi eu m'am gândit la 
asta. Insă cred că ar fi bine să mai re- 
flectezi... 

— Deloc. Dragostea refuză judecata. 
Ea vine ca trăsnetul din senin. Adu-ţi 


Ultima ste 


(Urmare din pag. 3-a) 


de operaţie. Acum toate le vede Adam, 
le constată, le înțelege. A fost nevoit 
să-l roage pe Robu să-l înlocuiască. 
— „Am să demisionez, am să plec, am 
să fac întrun fel“. Dar îndoelile, re- 
muşcările revin. Cașicum copilul s'ar îi 
născut mort din cauza lui. În aceeaşi zi 
luă din sertarele laboratorului o fiolă 
de otravă şi-o ascunse în buzunarul 
vestei, Ş 

Aşa trecu o săptămână, două, trei. 
Sosi toamna. Procesul de destrămare 
continua, procesul de descompunere 
apărea și mai înfiorător. Gândul unei 
sinucideri îi părea caraghios. Căuta so 
îmblânzească pe Olga, so  linișteastă, 
încredințat că prin ea ar putea uita și 
el. Olga devenise însă şi mai cenușie. 
Stăteau ceasuri întregi alături şi nu 
vorbeau nimic, — „Am putea face alţul, 
îşi spunea singur. Dar nu va purta și 
acela stigmatele ăstuilalt ?* Olga nu 
gândea la nimic. [n ea se golise orice 
bunătate, orice însuflețire. Părea o 
umbră, îmbătrânită cu zece ani deo- 
dată. Oricum încerca o salvare, o por 
tiță de eșire, se simțea înhățată de guler 
şi trasă înapoi. în întuneric. 

Din seara aceea Adam nu se mai gân- 
dise la Cezara. Nici nu mai venise pe 
aici. Inviorat o clipă „avea credința, că 
numai Cezara ar putea să-l tămăduias- 
că. Alergă spre ea într'un suflet. Era în 
această răsucire, un gând nou de liniște 
şi prihană. Sumă mult, îndelung și aș- 
teaptă uproape un sfert de ceas până 
să i se deschidă. Fugi pe coridor înain- 
te. Ajuns în fața uşii, se opri o clipă (ar 
fi vrut să audă cântecul sau să simtă 
respiraţia molcomă a Cezarei ; o tăcere 
însă de pietre şi cenuşă), atunci des- 


chise nervos și intră. Nimeni. Intuneric. 


Doar pianul se vedea în fund cu cla- 
viatura deschisă. Bătrâna venise din 
urmă, aprinse lumina, nu spuse niciun 


cuvânt. Adam căuta cu privirile în jur, . 


cașicum Cezara ar fi fost ascunsă pe 
undeva prin colțuri sau existența ei se 
infiltrase în ziduri. Aşteaptă să apară, 
să-l ia de mână să-l desmierde, să-i 
spună că adevărul e altul (nu acesta 
omenesc, nu acesta apropiat pământu- 
lui), ci celălalt care purcede dela Dum- 
nezeu, care se identifică cu nostalgia 
paradisiacă. Bătrâna umbia prin odae 
cu mişcări umilitoare, de paiaţă trasă 
pe sfoară. Se duse până lângă fereas- 
tră, deschise sertarul de sus al sicriu- 
lui şi-i întinse tot fără să rostească vreo 
vorbă — un plic alb, mic. Apoi eși, 
ştearsă ca umbra unei lămpi care va 
să se întunece peste o clipă sau două. 
Adam nu știa ce să creadă, Privea în 
fund, acolo unde era fotoliul şi unde i 
se năzărea că există încă făptura Ce- 
zarei. Străpungea pereţii și o căuta prin 


UNIVERSUL LITERAR 


(nuvelă) 


aminte câte feste n'am văzut împreună? 
Prin câte săli de facultăți m'am fost? 
La câte serate studențești n'am lua! 
parte? Nicăeri însă nam simţit mai 
mulți fiori ca aici! 

— Sunt de părerea ta, dragă Arghir, 
şi întrucât te văd atât de înflăcărat de 
frumusețea acestei fete, de aie cărei 
calități nu mă 'ndoesc, îţi doresc reu- 
şită deplină. Cum o chiamă? 

— Anghelina. Mi-a spus o prietenă 
a &i... 

— Care va face pe intermediarul? 

— Da, Adică, mu... 

— Cum nu? 

— Foarte bine: nu-i scriu. Precis, 
nu-i scriu. Mam hotărît! Mă duc, lar- 
tă-mă că te-am deranjat. La revedere. 

— Mai rămâi un pic. Serveşti stru- 
guri? 

— Mulţumesc. Mi-a dat şi mie gaz- 
da. Caraghios ce sunt. Oare numai pen- 
tru asta am venit? Nu, nu-i scriu! Cât 
o fi ceasul? 

— Unu după miezu nopţii. 

— Târziu, 


ii 


i 
Î 
j 


aaa a eate, 








întunecimile pământului, ale largului. 


Iși dă seama de ceie ce sau întâmplat. 
La ce să mai deschuciă plicul? Ce să mai 
afle! Cezara se retrăsese în lumea ei, 


“fugise în trecutul spiritelor, se resem- 


nase, se ascunsese să no mai vadă o- 
chiu de om pământean. Mai e nevoie 
de explicaţii! mai trebue să citească 
scrisoarea? Vrea s'o rupă, so fărămi- 
ţeze, dar un gând tainic il oprește. Ce- 


zara a fost ea însăși o magie, o vrăji- 


tonească realitate. A respectat în ea în- 
totdeauna dorul de altceva, pasiunea 
după o lume de dincolo de ocni și pu- 
ter omenești. O destace, Literele se in- 
vălmăşesc, se amestecă, se încolăcesc ca 
văpăile dintr'un foc imens care ne va 
cuprinde dintr'o clipă în alta. 

— Nu ţi-ai putut da seama că te 
„iubesc, Adame? Eu, Cezara, care nu 
„ţi-am spus niciodată asia, care nu lă- 
„sam să se întrevadă. Poate că eu aș 
„Ji fost în stare să-ţi nasc un copil viu, 
„copilul tău adevărat. Dar astăzi? Am, 
„ajuns la marginea prăpastiei. Privesc 
„in jos. E un gol în care cresc adevă- 
„ratele lumini. Aş vrea să mă prăbu= 
„pesc, dar alături de mine ești tu. 
„Ce-um fost până eri? Nişte umili cău- 
„tători de mântuire ; am umblat orbe- 
„tăind şi tremurând, plângând şi înge- 
„mânând pe de-asupra tuturor adevă- 
„Turilor — cașicur mântuirea ar ji fost 
„un bob de aur ascuns în vre-o mocir- 
„lă. Nu era mai bine să nu te fi che- 
„mat atunci, să nu fi venit? Am crezut 
„odată că ne regăsim unul pe. altul, că 
„me întregim. Tu mi-ai redat mie dorul 
„de viață, dorul de voluptăți neștiute. 
„Eu ţi-am dat iluzia lumii celeilalte 
„Drin copil. Până la un punct am fost 
„convinși că noi doi am învins legile, 
„am răsturnat valorile naturii. Și ce 
„am ajuns? Am sfârşit prin a te iubi 
„pe tine (tu care erai zeul bolnavilor, 
„marele iubit al Olgăi), deci departe de 
„mine dincolo de marginea lumii. 'Tu 
„Qi Sfârşit prin a-ţi vedea iluziile în- 
„Chircite, strangulate în trupul unui 
„copil mort. Nu observi legătura? Nu 
„simţi că dertinele noastre s'au împre- 
„unat de-abia în inima golului, în ini- 


„ma morţii? Adame, fericirea e o mas" 


„că a nebuniei, un revers mizerabil al 
„dumnezeirii. Aci se termină tragicele 
„noastre vieţi. S'au sfârșit şi miracolele, 
„Sau sfârșit și himerele. Vine vijelia, 
„bezna, agonia. O să ne'ntâlnim în altă 
„Parte. — „Pour vivre, îl faut descen- 
„dre en Enfer. Tels comme les crimi- 
„nels qui revent la liberte en se trou- 
„blant au dessous de la lumiere. Pour 
„posseder la vie — manquts vous de 
„votre Dieu, aimez le Diable, oubliez 
„Qwautrefois il a existe un Paradis!“ 
„Nici eu nici tu, n'am putut uita. O să 








Preferinţele A nghelinii 


de VLADIMIR DOGARU 


— Când imi citeşti? 

— Ce? 

— Scrisoarea, 

— Nu 'nţelegi că nui scriu? Dixi. 

— Mai stai... 

— Nu. 

Pieacă prin ploaie, pierzându-se în 
întuneric. [i aud tropăitul de cisme 
până dincolo de colţul străzii. 


A doua zi ne-am întâlnit la câmp, 
cu ocazia unei teme. Până la amiază 
n'am putut schimba un cuvânt, așa de 
mult a trebuit să stăm fiecare la pos- 
tul său, Când s'a sunat încetarea, ne- 
am așezat sub poalele unui măceș, şi 


în timp ce se strângeau firele telefo- 
nice ne-am împărtăşit din nou gându- 
rile. Am început despre Dostoievski, 
am vorbit despre muzica lui Verdi şi, 
aproape pe nesimţite, ne-am legat de 
subiectul de aseară. 

.— Ce-ai mai făcut? 

— l-am scris... 

— Parcă te hotăriseşi alliel? 

— Da. Însă până acasă mi-am schim- 
bat părerea. Adică am fost învins ia- 
răși, fiindcă, în principiu, sunt perma- 
nent contra... 

— Iubirea, firește, n'o negi? 

— Nu! nu! 

— Atunci ce te nemulțumeșşte? 

—- Faptul că sunt puţini la număr 
cei care înțeleg cu adevărat dragostea. 
Majoritatea o iau drsgt aventură. li 
pare așa de rău că i-am scris! 

N'am timp să-mi expun părerea, fi- 
indcă, din spate, apare, subit, coman- 
dantul bateriei: 

— Staţi la tailas, în loc să aveţi gri- 
jă de oameni!... 

— E repaus general, domnule loco- 
tenent. 

— Știu, dar avem atâtea de iăcut! 

Ne ridicăm rușinaţi. Peste o oră am 
plecat spre cantonament. Pe Arghir nu 
l-am mai văzut :0 săptămână întreagă. 
L-a luat maiorul, să-i ajute la ridică- 
rile topografice, 

* 

Eram foarte curios să ştiu ce s'a în- 

tâmplat cu dragostea prictenuiui meu. 


„ne întâlnim, dar şi acolo vom plânge 
„şi nu ne vom putea iubi, pentrucă şi 
„după moarte destinele ne supravie- 
„țuiesc. Ce ne rămâne atunci? Iată o 
„întrebare de care mi-e frică. Apoteo- 
„zele întunericului (cum le numești tu) 
„au căzut în mine cu sgomote surde, 
„ca niște lanţuri de osândă. Unde e 
„Dumnezeu? încotro Paradisul? O, dra- 
„gul meu Adam — trebue să renunţi 
„la glorie, la iluzii, la fericire. Numai 
„așa tei uita de păcat, numai aşa vei 
„putea intra în somnul pur.  lubirea 
„mea îți va ajuta să nu nai umbli pe 
„Sub lumină. Nu trebue să mă visezi, 
„nu trebue să mă cauţi. Rămâi cu ai 
„tăi! Cezara“. 

Prin fereastră pătrundea întunericul 
cu scrâşnet şi încolăcire de tentacule 
nevăzute. Adam crezu o clipă că sgâ- 
râe cineva cu deget subţire în perete, 
că timpul a rămas în loc şi pe alături 
mu trece decât veșnicia, goală, fără 
Dumnezeu. Nu se putea desmetici din 
scrâşnirea crispată a sufletului, Se ve- 
dea ca un ceas lără cadran, peste care 
vremea nu lasă niciun semn; se vedea 
ca o inimă sfâșiată, suspendată în gol. 
Scrisoarea în loc să-l îngrozească, îi 
creiase pe negândite alt tărim care tre- 
buia să ajungă. Avea nevoie de altă a- 
xistenţă, de alt ăconștiinţă, de o reîn- 
carnare fără tarele amintirilor, fără 
imaginile din urmă. Acestea se adevă- 
rau prin iubirea Cezarei. Cezara era ca 
ultima stea de pe cer, ca ultima făptură 
a pământului după apocalipe. Care sunt 
profunzimile unei iubiri, care sunt va- 
jorile ei esenţiale — dacă nu chiar sen- 
sul ei inuman, magia care o naşte şi-o 
ține aprinsă ? 

Bătrâna nu vru să spună dela început 
unde șe află Cezara, dar în faţa banena- 
telor foşnitoare, tremurând şi cu ochii 
vicleni, indică numele unui sat de prin 
preajma Chişinăului. Adam ieși din ca- 
sa aceia cu gura strânsă, să nu strige 
lumii marea bucurie care se arăta. Era 
în el ceva de vânjolirea pubertăţii, 
când trupul simte celelalte însângerări 
ale vieţii. Parcă *n el crescuse alt om 
peste rămășițele celuilat. 

Ii spuse Olgăi că trebue să plece. (A- 
vea să ţină o conferință unde în pro- 
vincie). Olga avu o tresărire spontană, 
pornită din adânc, fără înţeles, amară 
supurantă. [i ceru în acelaş timp să-l 
însoţească până la gară măcar. Nu ştia 
dece cere ata, dar orbită, cuprinsă în 
clanul marilor remuşcări, presimţise 
svâcnetul destinului în prajma lor. In 
maşin ănu vorbi niciunul. Luă biletul, 
trecură pe peron, o sărută pe frunte şi 
se pierdu în îmbulzeala celorlalţi. Nici 
un cuvânt, niciun zâmbet. Olga auzi vo- 
cea dela megafon. Așteaptă. "Trenul 
porni încet, pierzându-se în ceaţă. Ri- 
dică mâna, o flutură de câteva ori. [i 
răspunseră alte mâini. Adam căutase 
un compartiment gol, găsise şi se aşe- 
zase acolo în colț, fără să mai privească 
înapoi. Simţi trenul mişcându-se, apoi 
trepidația de pe o șină pe alta. Clipele 
treceau încet, Intunericul acoperea fe- 


2 Martie 1940 zace 


ei 


Până să-l reîntâlnesc, mi-au spus alţii 
că l-au văzut plimbându-se pe stradă, 
în tovărăşia a două fete, dintre care 
una tare drăgălaşe. Am dedus numai- 

ecât că scrisoarea a avut succes. Nu 
mai încape îndoială că fata drăgălaşe 
era Anghelina. Arghir Zarioiu poate fi 
deci fericit. Impresia asta mi-a făcut-o 
când l-am întâlnit pe sălile popotei. Nu 
l-am putut întreba atunci. E un tânăr 
plin de conștiința datoriei, şi nu sufe- 
ră să-l întrebi despre lucruri secun- 
dare. 'Ți se destăinuc el singur. Alaltă- 
eri mi-a cerut „Memorialele“ luj Pâr- 
van. lar am bănuit ceva... 

— Ai absolută nevoa de ele? 

— Da. Vreau să citesc pasagiul a- 
cela... 

— Care? 

— Referitor la moartea rănitului,.. 

— Ți-l pot declama eu: îl știu pe de 
rost. 

— Nu vreau să mi-l declami. Dă-mi 
cartea, 

I-o dau şi, la plecare, îndrăznesc a-i 
spune : 

— Imi pare bien că te văd iubind. 
Eşti fericit. 

— Da. Și dacă va fi să mor — știi 
că azinoapte au intrat Ruşii în Polonia? 
— Voi muri cu gândul la ea. Mă tem 
totuşi că nu merită această cinste. 

— Mereu sceptic... 

-— Da, liindcă-mi dau seama de pu- 
ritatea dragostei mele. Peste o oră îţi 
inapoez carţea. 

— Aşa de repede? 

— Imi trebue doar să copiez pasa- 
giul acela... Vreau să-l port la piept. E 
teribil. 

Cartea nu mi-a adus-o peste o oră şi 
nici peste două. A venit cu ea azi noap- 
te. Era tot ploaie și tot frig. A bătut în 
ușă până m'a deşteptat. 

— Tu ești, Arghir? 

— Tu... 

„După ce intră, își scutură capela ca 
şi altădată, așezându-se pe scaun. 

— Sunt distru, băiatule. De ce mi-a 
fost frică n'am scăpat. Ceeace îmi mai 
rămâne e să 'mcerc s*o salvez. Inchi- 
puie-ţi în seara asta am dat în poartă 
peste un altul. Ți-am adus cartea. Iar- 
tă-mă că iar te-am deranjat. 

— Nu mai stai? 


-— Nu... 

Dispare brusc, tropăind din cisme. 
Noaptea e iriguroasă şi ploaia cade 
impăciuitoare. 


a a a a a e i a 


restrele, dincolo de ele tot întunericul. 
Inainte — zarea. Inainte — Cezara. O 
stație, două, trei. Trenul aleargă săl- 
batec, înnecându-se în fum, şi ntre ne- 
guri. Cezara. Copilul. Raiul. Toate crese 
din străfunduri, apar bizare ca alte fe 
țe ale lui Dumnezeu şi sunt atât de a- 
proape! — „Ce caut la Cezara? Cine mă 
îndeamnă spre ea ? Oare iubirea Ceza- 
rei nu s'a stârşit chiar în clipa în care 
a dat-o pe faţă? Chiar Cezara în această 
fază nu e o femee sfârşită, o femee a- 
gonică? Iluziile, credințele ei nu s'au 
spulberat din clipa în care mu fusese 
în Stare să mi le destăinuiască“? Adam 
vedea acum mai clar; rațiunea îl ajuta 
să judece aspru, total, până la epuizare 
toate întrebările. — „Nu mai are nici 
un rost. Totul e zadamic. Dacă Cezara 
ar fi crezut că e în stare să-mi dărue 
celalt copil, m'ar fi chemat, m'ar fi im- 
plorat să viu. Dar așa?“. Adam îşi dă 
seama că se allă pe drumul greșit, îşi 
dă seama că Cezara nu poate fi acum 
decât o femee oarecare fi, nu o femee 
— miracol. — „Unde să mă întorc? 
Inapoi? Cine mă așteaptă? Nimeni, 
doar trecutul", Cu un gest pornit reflex 
sau dintr'o inconştienţă larvară, dege- 
tele pătrunseră în buzunarul vestei. A- 
dam tresări. Fiola! Caracterul ei lua a- 
cum aspecte valoroase de umanizare, 
caşicum în praful alb sar fi descompus 
toate ginriile pământului. Deodată ochii 
lui se întunccă. Deaceea nu vede nimic. 
Doar aude un glas răbuinit, sec, lă- 
crămat: „Tată!“. Se scutură, se întoar- 
ce, dă perdelele la o parte, vocea ră: 
Sare mai chinuită :, „Tată !. Priveşte 
fiola, nu-şi dă seama ce cuprinde, dacă 
intradevăr e o otravă sau numai un 
narcoiic. Glasul se amestecă cu sgomo- 
tul roţilor şi se pierde... Gândul lui ră- 
mâne înlipt însă în golul de unde se 
iscase chemarea. Laşitate? Nebunii vor 
crede aşa. Oroare? Nici. Dragoaste de 
moarte? Nu este ăsta mumele unei 
morţi. Altceva : pasiuna de a se vedea 
în altă realitate, de a se întâlni cu copi- 
lul, de-a o aştepta pe Cezara dincolo. 
Nimic din ceeace mai gândi Adam în 
clipele următoare nu făcea parte din- 
tr'o psihoză generală a sinucigaşilor. 
Actul în sine purcedea dintr'o înțelege 
arbitrară a vieţii, dintr'o dorință de e- 
liberare. Şi atunci închise ușa compar 
timentului, se întinse pe sofa pe dea'n- 
tregul, se acoperi cu pardesiul până 
sub bărbie şi duse mâna la gură. Som- 
nul veni după câteva clipe binecuvân- 
tat şi fecund. In tot ce fusese, nu se 
arăta semnul morţii ci semnul eflori- 
zării, semnul purificării. Trenul mer- 
gea mai departe. 

In aceiași clipă, pe peronul gării, 
Olga simţi lucrul ăsta, simți cum o 
spintecă şi o străpunge ca o săgeată. 
Știa că Adam nu se va mai întoarce, 
că Adam se desferecase de tenebrele 
pământului. Plânsul isbucni aspru, în- 
tretăiat de alte priviri speriate. In ju- 
rul ei însă, nu se arăta nici una din 
vastele lumini. 

LAURENȚIU FULGA 


2 Martie 1940 


— 


TEATRUL COMEDIA: 
SARBATORIREA D-LUI MIŞU 
FOTINO 


intrun cadru sărbăloresc a a- 
vut loc Vineri 23 Februarie, sea- 
ra, aniversarea celor 30 de ani de 
icatru ai maestrului Fotino. Ci: 
fastul binemeritat. întrun  ca- 
dru de entusiasm sa reprezentat 
„Prostul”, comedie în 3 acte de 
Fulda. şi sau ţinut cele câteva 
discursuri, cari au relevat perso- 
nalitatea lui Fotino în teatrul ro- 
mânesc. Emoţionat cum nu a fost 
aiciugată distiasul artist a pri- 
mit decorarea din partea d-lui 
ministru Nistor şi caldele cuvin- 
te de elogii ale directorului său, 
Sică Alexandrescu şi ale colezi- 
lor de scenă, Timică, 1, A. Ma- 
no.escu, M. Șeptilici. Ion Lâvescu, 
preşedintele sindicatului artişti- 
lor dramatici, a subliniat cu pri- 
cepere activitatea sa, 

Reprezentarea comediei „Pros- 
tul“, 'o reînviere din vechiul re- 
pertoriu, a fost pentru Fotino un 
prilej nou spre a-şi valorifica 
alesele caiităţi.  Nefiină vorba 
decâț de un sirgur spectacol nu 
vom face aprecieri asupra lui. Ci 
doar vom remarca  naturaleţea 
şi fine nunnţări pe care sărbă- 
toritul le-a adus în scenă, inter- 
pretând rolui titular, cu aceeaș 
binecuvântată noță de studiat, 
până la cele mai mici amănunte, 
de largă înţelegere a puterii ex- 
presiai juste,  neșarjate, la mo- 
mentul oportun. 

Restul ansamblului, compus 
din d-nele Dima Cocea, Nora Pia. 
centini, Mimi Enăceanu M. Vau- 
vrina şi d-nii  Eterle, Ciprian, 
Renza şi alţii, au contribuit cu 
entusiasmul jocului lor, și cu in- 
telegerea sarcinii ce aveau să în- 
chege un spectacol desăvârșit. 


TEATRUL VESEL: „FLORETTE 
ŞI PATAPON”, COMEDIE IN 
TREI ACTE DE HENNEQUIN ȘI 
WEBER. DIR. DE SCENĂ: SICA 
ALEXANDRESCU 


Comedia teatrului Vesel, farsa 
mai bine am spune, o fantezie 
plină de vervă și humor, clădi- 
tă pe un conflict nu foarte se- 
rios, dar putând da naştere la 
situaţii tragice, ceeace crează 
elementul oarecum senzațional, 
palpitână, însă totăeauna știind 
să evolueze între asperităţi cu 
acea pricepere care din orice in. 
tâmpiare, fie ca cât de negu- 


roasă, isbuteşte să desprindă 
doar humorul, uneori ridicaiul, 
întotdeauna  plăcutul, comedia 


aceasta, spunem, afară de unele 
scăpări din vedere ale montarii, 
şi ele trecând aproape neobser- 
vate în mijlocul celorlalte cali- 
tăţi, este un prilej de muncă și 
proaspătă delectare. 

Fără pretenţii de artă drama_ 
ţică deosebită superficială chiar, 
sfârșindu-ze putin forțat, Flo- 
reţte și Patapon face parte din 
ace! repertoriu simpatic şi ară. 





Dosare 


gător, in care au mai excelat şi 
alţii ce ne sunt nouă binecunos- 
ouți, precum Amold şi Bach, 
repertoriu plin de farmez, mijloc 
pentru a ne desereţi frunțile, 
graţ:e unor confliste imaginare 
depuse în spinarea eroilor, oa_ 
meni simpli, binevoitori, încreză- 
tori, şi cari până la sfârșit se 
desleagă fericit, fiindză nimenl 
nu ia in serios nici chiar perso- 
nâgiile, fleacuri de azest soiu. 

Calitățile acestor piesete, sunţ 
in mare parte cele ale interpre- 
tării care ştie să imprime nervul 
şi vigoarea cerută, nuanţarea 
și șarja nu prea exagerată, şi, 
mai cu scamă o ușurință în joc, 
un fel de neseriozitate care să 
antreneze, interpreţi şi specta- 
tori, pe valurile râsului sănătos. 
spontan, fără ca aceasta să re_ 
iasă din spirite forțate, din 
cuvinte tari: apropos-uri nime- 
rite. 

Deacea în Floreţte şi Patapon, 
vom râde și aplhuda la scena 
deschisă apariţiile lai Ionel Ţă- 
ranu în costum de baie şi in ju- 
pon. Bux:esc, absurd, dar extra- 
ordinar de amuzant, fără pre- 
ienţii, și iată scopul piesei. Şi 
tot aşa, vom avea surâsul inflo:iţ 
pe buze la fiecare venire a lui 
Birlic, îmbrăcat fără gust, bă- 
tut, sau ud din cap in picioare 
şi nu vom exagera spunând că 
în mare parte el susţine fante_ 
zia şi hazul spectacolului, prin 
verva şi humonul său irezistibil, 

Nu mai puţin atrăgătoare va 
fi apariţia lui Toneanu, cu 0 
mimică perfect adaptată rolului 
in situaţia sa de bârbat incorno- 
rat, singurul din întreaga piesă, 
dar şi singurul care nu știe, cre. 
zându-i pe toţi ceilalți inșelaţi 
de soțiile lor. 

Iar ele în fond, sunt ființe 
foarte bune; doar cea mâi cu- 
mințe, după toate aparentele. 
exagerează puțin cu tempera- 
mentul, Nutzi Stănescu îm ro- 
lu! soției bietului incornorat Pâ_ 
ţapon. contractând cu Florica 
Demion, care din toate aventu- 
rile sale rămâne nevinovată su- 
bliniindu şi doar rolul cu far 
mec şi plăcută voioşie. 

Bubiectul farsei nu contează şi 
e prea complicat spre a fi expus 
in câteva rânduri. Văzut, el se 
desfășoară adectându-ne și 
dând posibilitatea, pe lângă cei 
câţiva Pratagoni păi citați cari au 
marcat spestacolul prin iscusin- 
ţa lor, să-si dovedească fine ca- 
lităţi: d-rele Lulu Popescu, Suzy 
Iupceanu şi d_nilor: Romeo Lă- 
zărezcu, Niculescu Buzău şi alţii, 

Cald și antrenant, unu) d.ntre 
spectacolele reuşite ale actualei 


stagiuni, 
a VICTOR POPESCU 








UNIVERSUL LITERAR 








? ră aaa a 





Noţiuni de artă dramatică 


— Lecţia 


Din cele ce am spus lecţia tre- 
cută am văzut cum creerul omului 
poate fi luat drept o placă fnto- 
graficii, pe care ni se imprimă 
imaginile, adică urmele unor e- 
motii pe care mintea noastră ie 
păstreoză timp indelungat. Și de- 
oarece aceste imagini ne apar 
cu sau fără voia noastră, în le- 
gătură cu alte subiecto, însem- 
nează că ele trăiesc şi consti- 
tueosc memoria emoțională a ac= 


torului: izvorul! imaginaţiei sala. 
Prin urmare nu e deajuns ca 


cineva să fie impresionabil şi să 
simtă o emotie, ci trubuie să o 
şi țmă minte, alfel nu mai poa- 
te fi vorba de imaginaţie. Şi în 
acest caz la ce mai poate folosi 
sensibilitatea actorului, dacă nu 
are cine să o stârnească? 

„Un actor când vrea să redea 
natural o pasiune, îşi aminteşte 
pe cât poate pusiunile pe care 
le-a simţit? — zicea Bossuet — 
cu alte cuvinte face apel la me- 
moria sa emoţională, 

Să vedem acum în ce mod se 
foloseşte actorul de aceste două 
însușiri principale și aşa de 
strâna legate una de cealaltă, 
care se chiamă: imaginaţie şi 
sensibilitate. 

Un actor are um rol de repre- 
zentat. Il citeşte odată, de două 
ori. de novă ori, de câ; mai mul- 
te vri. Economia de timp şi gra- 
Ca in memorizarea iextu.ui, 
pune în primeidie succesul ro- 
luiui. i 

Memorând însă cuvintele, ima- 
&:nile acestora se întâlnesc în 
creerul nosiru cu celelalte ima- 
gin: rețmute în diferite împre-= 
Îuxrări de memora emoțională. 
Fără ajutorul acestor imagini 
din nurmă, ar fi greu de provo- 
cat o emoție, poate chiar impo- 
Sibil. De exempiu: Cum ne-am 
putea închipu: frumusețea Arle- 
losianei, din poemul cu acelaş 
r.ume, personaj care nu apare 
n:cicdetă în scenă, dar de care 
un bieț tânăr este îndrăgostit 
până la sinucidere? Şi totuşi 
ne-o înch:puim şi ne emnționăm 
de fmimuseţca ai. Cperaţia se 
fzce prim roportarau patimei tâ- 
nă:ulu: la frumuseție memorate 
de noi în ate î:nprejurări, Ace- 
essi operaţie se întâmplă şi cu 
cetorul care joacă pe scenă. Prin 
acecazi raportare sa emoţionsa- 
ză, reușinil să transmită cezace 
vrea. In mintea sa portre:ul Ar- 
lestaneai este viz.bil. Acolo vede 
actorii tot ce vrea și tot ce spu- 
ne. Şi numa! aşa se explică, cum 
în locul pompierului suu reziso- 
rului care se pimbă liniştit, el 
vede între culise lupta înverşu- 
nată po care vo descrie. O vide 
in mimica sa şi so emuţionează, 
ca de o luptă existentă. Refiec- 
tul electric pentru nu actor 
devine soare, lună tot ce vrea 
autorul dramatic să spună; ca- 
marazii de care abia su despărţit 
acum câteva minute sunt perso- 
nugiiie ale căror nume le poartă. 

Dar oricât de putemică ar fi 
maginaţia,  închipumndu-și cu 
uşurinţă că revolverul cu care 
este ameniniat pe scenă este un 
revolver veritabil, că e încărcat 
cu gfoanțe ucigătoare, că împuş- 
cătura si va ridica vienţa, totusi 
niciodată nu va reuşi să expri- 


me. deci să transmită frica de 
moarte în faţa unui  revelv2 
fals. dacă near îi dotat şi de: 


sensibilitate 

In privimţa acestei calităţi fi- 
lozoful Diderot a scris un volu- 
mas, mie dar usturător pentru 
noi actorii, intitulat:  Paradoxe 
sur le comeden, căutând să dn 
vedească cum că: „O prea mare 
sensibilitate creiază actori proşti, 
o sensibilitate mediocră creiază 
actori mediocri şi numai o lipsă 
totală de sensibilitate creiază pe 
actorii sublimi”. 

Se ştie, că Diderot a fost ex- 
presiunea filozofie: secoiului ul 
XVIII-lea, că a fost critic şi 





Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Punerea în scenă a d_lui Constantin 
Pavel a ţinut seamă de coloritul par- 
ticular în care trebue situată acțiunea, 
de redarea simplă și vorbitoare cerută 
pentru un interior de un anumit carac- 
ter, de crearea  neostentativă a unor 
juste tablouri, impresiuni și desemnări 
de personagii și tipuri. 

Mâna d-lui Pavel a lucrat cu compe. 


„LUIZA“ LA OPERA ROMANA. Fără 
să constitue o partiţiune de primă im- 
portanță nici în repertoriul universal, 
nici chiar în biblioteca liricei franceze, 
„Luiza“ de Gustave Charpentier nu 
este lipsită de elementele menite să_i 
dea posibilităţi de susținere dramatică 
şi muzicală onorabilă şi chiar destul de 
interesantă, a unui spectacol de Operă, 
Fără prea multă consistență muzicală, 
fără mâi cu seamă acel relief expresiv. 
acea facultate de a plasticiza senti- 
mentul, de a-l caracteriza și propaga 
prin muzică, pe care îl presupune folo- 
sirea motivului conducător, de a cărui 
formulă uzează  Charpentier, 
păstrează avantagiile de a fi unitar at. 
mosierizată și din punct de vedere 
simtonic, de o factură destul de îngri- 
jită în formă şi de îndemânatecă în 


pitoresc. 


„Opera Română“ a studiat cu conș- 
tiinciozitate şi hărnicie această nouă 
achiziţie adăogată la capitalul ei 
zical. Punerea la punct generală a in_ 
terpretărei a tost mai mult decât mul- 
țumitoare, Se poate chiar afirma că 
omogenitatea obţinută în totalul con- 
dițiilor de reprezentare, a recomandat 
in deosebi de favorabil capacitatea ae 
finisaj arţistic a ansamblului Operei 
noastre, care pare în excelentă organi- 


zare şi dispoziţii de lucru, 


IV-a — 
de V. MAXIMILIAN 


chiar autor  dramație, Pentru 
marca sa cultură a fost invițat la 
curtea Ecaterinei: cea Mare, N'am 
găsit însă nicăieri un indiciu cât 
de mic din care să deduc cum 
că Diderot ar f: fost şi actor sau 
că a jucat vreodată pe vre-o 
sconă cum a făcut genialul său 
coleg Voltaire. FE adevărat indi- 
când feul cum ar dori să fic un 
actor, nu sa gândit câtuși de pu= 
țin să micșoreze arta dramatică, 
ci s'0 ridice. El cerea actorului să 
aibă: o judecată sănătoasă, să 
fie cult, race şi  imperturbabil, 
inteligent, considerând acestea 
ca adevărutele şi bunele calități 
actoricești, Ne interzicea însă să 
2vem inimă sau să ne  emoţio- 
năm. Actorul, după părerea sa, 
trebuie să-şi pămreze calmul ju- 
decăţii ca astfel să se poată ur- 
mări pe el însuşi în to momen- 
tul, | TR e 
in susținerea tezei sae, Dide- 
tot citează o muiţ.me de exem- 
Ple foarte amuzante. De execm- 
plu: i 
isa reprozontația lui Polyeucte 
de Pierre Corneille actorul Qui. 
nault Dufresne juca rolul lui 
Severe,  ir:misul împăratului 
Decius, să persceute pe creștine. 
Pentru a destăinui unui prieten 
al său că şi el face parte dn a- 
ceastă sectă calomniată. Sevăre, 
adica Quinault îşi spunea pe 
şoptite cuvintele din roi. Publi- 
cui a început atunci sa strige; 
„Mai tare” iar el răspunse: „Şi 
dv. mai încet!”, contnuându-și 
apoi roiul caşicum nu sar fi în- 
tamplat nimic. „Numai un actor 
excelent — spune Diderot — își 
poale scoate şi pune la loc masca 
rolului“, 
Tot în „Paradoxe sur le come- 
dien” găs.m un alt exemplu: 
Actorul  Lekain în rolul :ui 
Ninus Il-lca regule  Aszirienilor 
cobora în mormântul tatălut său. 
ş. apărea apoi în fața publicului 
cu mâinile sângerânde, Era fu- 
rios, braţeie-: troemurau,  ochi-i 
erau rătăciţi, părul în dezordine, 
în vreme ce spectatorilor ii se 
tăia respirația. Cu toate acestea 
Lekain, în acest moment de ne- 
bunie, împingea cu piciorul  în- 
tre cuiise un cercel ce căzuse 
din urechea unei  camarade ȘI 
în timp ce striga: „Unde sun? 
Unde sunt ?“, i sar £: răspuns din 
sală: „Lasă că ştii tu, unde eşti. 
Eşti pe scenă si împingi cu pi- 
ciorui un cencel între culise, 
După părerea 
kain în poul lu: Ninus nu simţea 
n'mic, dar reprezenta magistral 
sensibilitatea. „Emuoţiile actoru- 
lui — spune el — vin din cre- 
ier (?) lacrimile sale sunt ca ae 
seducătorului la genunchii, unei 
femei, pe care n'o iubeşte, dar pe 
care vrea so însele. Sunt lacrimi 
la fel ca ale unui cerşetor care 
tenjură imediat ce treci: şi nu-i 
dai nimic“. După părerea sa, „ac- 
torul îşi are totdeauna gesturile, 
imtonaţiile şi atitudinile studia- 
te”. Așa dar, acela care va avea 
de redat groaza, de exempiu, va 
lua o cante de mimică — sunt a- 
tîtea—în care va citi şi va afla, că 
această pasiune se exprimă: ridi- 
cână şi arcuind sprincenea, des 
chizând ochii peste măsură, sco- 
tând în afară globul înroșit al o- 
thilor, deschizând gura şi deve- 
nind palid”. Şi credeţi că va reu- 
şi în modul acasta să redea 
groaza? După părerea mea nu 
va  izbuli decât "i obţină o 
strâmbătură, care su spune ni- 
mic. Un actor cu o sensibilitate 
desvoitaţă însă va, reda grouza, 
imediat ce-și va imagina un 
fapt care ar putea să-l  îngro- 
zească. E cazul artistei Rachel. 
Simţămintele pornesc din creier, 
aşa susține Diderot, dar se ex- 
primă cu ajutorul sensibilităţii, 
care porneşte din nodul vital. 
Creenui este doar  controlorul 
emoţiilor. 


tentă și măestrie, 


„Luiza“ 


lor și negustorilor 


Parisului, 
mu: 


a realităţii 
renunțarea 
presiva ale 


jui Diderot. Le-. 


D. Alfred Alessandrescu, despre care 
am âminti că este un bun cunoscător 
al muzicei şi tradiţiilor franceze, dacă 
nu ne-ar fi teamă că sar putea uita că 
stăpânește în aceeaş măsură atâtea lu- 
crări importante din alte 
șlefuit cu siguranță și 
aesfăşurare muzicală, 

S'au suprimat, la noi, acele faimoase 
„strigăte“ ale Parisului, ale meseriaşi. 


scena simbolică a vieţii de plăceri a 
al cărui miraj străbate nu 
odată și aduce o notă specifică întregei 
opere, apărând aproape drept un „leit- 
motiv“ de ordin psihologic. 

Fără a se stânjeni propriu zis mersul 
şi continuitatea interpretării, aceasta a 
fost întrucâtva lipsită de pulsaţiile de 
viaţă apârte și de zugrăvire negativă 
mediului înconjurător, prin 
la aceste preliminarii ex- 

destăşurării 


SPECTATORUL 1+N N. Toniza 


Ne întrebâim de multe ori cu 
vădită nedumerire dece o reali- 
zare dramatică trăieşte departe 
de simpatia publicului şi dece 
aita are destinul nmmui răsunet 
cu succes de public? Pe umerii 
cui apasă vina sau meriti? Ci- 
ne sunt fădlierii cari deschid a- 
csste drumuri? Ce tainică cola- 
borare trebuie să existe, pentru- 
ca vraja succesului să se înfăp_ 
tuie?... 

Te opreşti vu gândul pe fi'e- 
căre dintre cole trei elemente e- 
sențiae: autor. actor, spectator. 
Vina sau meritul 'cade pe rând, 
atingându-l pe fiecare. 

Se spune de cele mai multe 
ori că piesa nu a fost bună sau 
că monturea nu m fost suficienț 
de sugestivă, de spectaculoasă, 
de meritorie sau că actorul e lip- 
sit de putere de  exterionizare, 
de sensibiiitate, fără comolexul 
de nuanţe atât de necesar carac- 
terizării unui personagiuw.. etc... 
dar, la spectator nu se gânde_ 
şte nimeni. El scapă întotdeauna 
din acest angrenai. Pentrucă, da- 
că există o complicitate tainică 
care înfăptuie marea — ciipă de 


artă — apoi în această tainică: 


complicitate vine și spectatorul 
cu aportull lui, Căci: dacă specta- 
torul ar ibrăi cu totul în afară de 
acest joc all artei, şi dacă o lu- 
orare dramatică trăieşte numai 
prin adevărul conținutului ei — 
te întrebi atunci dece triumfă de 
cale mai multe ori, succesul mne- 
diocrităților, sal acelor expuneri 
directe, fără ocoluri de replică, 


fără un ideal artistic, fără 
culmi de estetică sau cău- 
tări de  aevăruri, spectacole 
ia cara auditorul nu-i con- 


strâns la eforturi rle prea multă 
imteligenţă şi simțire!? Şi atunci 
menitul al cui e?... Al autorului 
came jonglează cu arta? Al ac- 
torului, prin a cănui capacitate 
spirituală se transformă  mate- 
malul brut și încolor al piesei în 
ceeace se poate numi viața? Sau 
al spectatorului care se 'asă pă- 
călit? Si atunci te întrebi ne.ă- 
murit, ce joc famtezist săi re- 
prezinți acestui spentator, ce î- 
geie să-i subliniezi, ce sent.ment 
nou să-i conturezi, ce frazmenit 
de viaţă să-i canisializezi, pentru 
ca gustu şi mentalitatea să-i fie 
sutisfăcute ? De ce legi estetice 
asaultă gustul acestui capricios 
public?... Căror idoli se închină? 
Ce idea! mrtiat:c- armăeește. când 
se îndepărtează de cele mai mul- 
te ori de tot ce e simbol, trans. 
figurare, stil, artă, înflăcărându- 
se şi tresănind la orice spectacol 
de pur și exclusiv d:vertisment?.. 

Pentrucă, îmi îngădui să în- 
treb pe acest mare anonim, pe 
acest copil răsfățat şi entuziast, 
câţi dintre spectatori vin într'o 
sa.ă de teatru cu dorința de a 
îmbrăţia un luminiș de gând, 
ae a cerceta un adevăr?... Câţi 
pleacă cu o simţire nouă, cu o 
învățătură cât de neînsemnată, 
cu mun cuget mai alb? Câţi inţe- 
leg şi privesc cu ochi: de artist)... 
Câţi insemneuză în carnetul îm. 
tim al sufietului lor o licărire 
din atotputernicie?.,, 

Dar, pentru aşa ceva se cere 
altceva acestui spectator exi. 
gent. se cere poate — o mai bu- 
nă pregătire — un pic de educa- 
ție dramatică care l-ar face poa- 
țe să înțeleagă puţin „necesita- 
tea ascultăni”. 

Da, ascultare, pentrucă pe lân_ 
gă inteligență şi simțire ceace i 
se mai cere spectatorului este de 
a dori să se identifice, să se ar- 
monizeze o clipă cu scena. Dar, 
faptul acesta nu se poate înfăp- 
tu: pimbând leneş privirile prin 
sală, observând decolteu: doam- 
nei din fototul de alături sau 
privirile fascinante ale cuiva din 
ioje; dlipa dramatică se cere s0- 


de ADRIANA KISELEF 


iuționată — de ce! ce stă cu pâr- 
ghia în mână — orişice con. 
flict lămurit, orişice sensibilita= 
te înțeleasă, orişice dialog avân- 
du-și rostul lui. Dar, — clipa de 
artă trece, spectatorul mărește 
ochii nedumerit, picând pe cine 
ştie ce crâmpeiu de gând sau 
gest, pe cine ştie ce fărâmă de 
fragment din viaţă, în timp ce 
sufletul lui se încurcă în cine 
ştie ce păienjeniş de gânduri! 

Câţi dintre speontatori nu trec 
prin vârtejul de viaţă întrupată 
pa scenă, cu sufletul gol, suflet 
pe care nimic nu-l impresionea» 
ză, nimic mul îmbogățește. 

Ce-i pasă lui de adevărurile 
esențiale ale vieţii câtă vreme el 
nu poate să râdă cu poftă!?., 

Spectatorul, acest ctudat perso- 
Nagiu înarmat până în dinţi cu 
pretenții, cerând pe rând auto- 
rului ca şi 'actomului, observația 
justă a vieţii, adâncă cunoaște- 
re a sufletiuaui omenesc, sensi, 


bilitate, temperament —  elc., 
etc... în timp ce e! nu-şi poate 
ancora gândirea — frânând-o în 


atenție, puținul timp ajes de 
bună voie să fie respirat în at- 
mosfera caldă a unei săli de 
teatru. 

Și când te gândeşti că acest 
spectator — printr'o tainică con 
spirație — îţi cere să-ţi înge_ 
nunchezi um ideal de artă, să-ţi 
sugrumi poate un crez!... 





- DOAMNA 
AGLAE ENESCU-METAXA 


un element de mare talent al 
tinerei generaţii actoricești. Aş- 
teptăm să o vedem pe tânăra 
actriţă întrun nou mare succes, 
care să reediteze impresionanta 
creaţie din „Fiica lui I1orio“. 


Nu ştim în ce măsură firea 
sau feul de a fi al omului 
care a fost artistul Tonitza 
S'a resfrânt în opera lui, ce 
misterioase corespondențe 
s'au urzit între vremelmicia 
lui de toate zilele și ceeace 
din el va rămâne nepieritor. 
Cei cari l-au cunoscut, cari 
au avut norocul să fie prie- 
tenii momentelor lui de ge- 
neroasă dăruire suttetească 
ne-au lăsat despre el mărtu- 
rii  emoţionate. Amintirea 
lui va dăinui desigur, proas- 
pătă, împletită cu admirația 
și recunoştinţa datorite anti- 
stului fără prihană, colori- 
stului fermecâtor care a fost. 

In paginile acestei reviste 
chiar, acum câțiva ani, con- 
deiul lui Tonitza a semnat 
niemitate pagini de proză, scă- 
părătoare de vervă şi ironie 
fină, ţipsite de veninul amă- 
răciunii „pagini în câre ex- 
presia amintea, prin frânge- 
rea înţelesului  înir'o nese- 
cată bogăţie» de nuanţe şi a- 
Juzii, de infinita  reverbera- 
ţie a luminii dim paleta pic- 
torului. 

Dincolo sau pe deasupra 
compart:menţărilor d:dacţice 
poezia comunică şi se îmbo- 
sățeşte cu sugestiile artelor 
plastice şi muzicale într'o in- 
timițate care ne îngăduie 
să întrevedem o probabilă e 
sentă comună a lor, intuită 
deaittel de Baudelaire în- 
truin sonet celebru. In acest 
c'imat superior, în care ma- 
terialele se transfieurează în 
sensuri tu burătoare, iar sen- 
timentul participării la mi- 
sterul Artei se purifică într'o 
desăvârșită euforie, pictura 
iui Tonitza întruneşte graţia 
mozarţiană cu duhul feeric 
al unui Ariel, subti! și fan- 


tasc, așa cum 1-a creat inchi. 
puirea lui Shakespeare. 
„Nudurile lui Tonitza au în 
liniile lor ealme, sinnozitatea 
şi unduirea pură a melodiilor, 
peisagiile lui însorițe o exu- 
beranță  imnică, dar în chi- 
puriie de copii, cu expresia 
de-o candoare îngerească si o 
inoldență dezarmată, pândea 
nu ştiu ce neliniște, o teamă 
de viaţă, ceva ca o îngândura- 
re adâncită îndărătul aparem- 
telor ei îmbietoare. Era poate, 
acolo, mai sensibil! ca oriun- 
de „mai omenesc, sufetul ax- 
tistu'ui însuși, asa cum ni-l 
închipuiam, cum l-am îndră. 
zit şi nu îl vom putea uita. 


— PR. n. — 


Am apărut in colecţia „U- 
niversul Literar“ două vo- 
lume noui datorite, primul, 
d-lui doctor Ion Biberi, și 
al doilea scriitorului Mihail 
Chirnoagă, 

D-nul Ion Biberi, ne pre- 
zintă un foarte interesant 
studiu asupra pictorului 
Bruegel, acest puţin cunos- 
cut dar mate cmwator fia- 
mană, într'un volum de fru- 
realizare  grafiţă. 


moasă 
Prețul este de 40 lei. 

D-nul Mihail Chirnoagă 
se afirmă încăodată ca un 
fin analist de suflete, suce- 
rând în pazinile romanului 


său  LOGODI4Ă, o atrăgă- 
toare aventură a iubirii, 

Amândouă volumele vor fi 
puse pe piaţă, săptămâna ce 
vine, 





Incepând cu numărul viitor, 
pigina noasțră de teatru va 
publica o interesantă serie de 


articole datorie  d-rei Adriana 
Kiselef?, 





Actori şi angajamente 


S'ar părea că teatrul «ste sin- 
jurul sector de activitate în care 
sub nici o formă nu sa produs 
nici unul din actele de prejacere 
și organizare cari au răscolit şi au 
pus pe buze noui toate ramurile 
de activitate. 

In toate sectoarele s'au făcut 
deblocări şi împrospătări de ca- 
dre; în teatru nu s'a produs nici 
un simpton care să poată indica 
preocupările și necesitatea înca- 
drării elementelor în ritmul şi di- 
namica actudlității. 

In viața artistică circulă şi as- 





SCALA: Cocosatul dela Notre 
Dame. 


Povestea respingătoruiui Qua- 
simodo. îndrăgostit de o țigancă, 
a înspăimântat, cred, cu ani în 
urmă, multe dudui romantice, 
din acelea cari în fața unui 
lucru urât, își acoperă, înspăi- 
mântate, fața, neuitând să pri- 
pească urițenia, cu coada ochiu- 
lut, 

Omul urit este, dela sine în- 
țeles, ținta privirilor curioase şi 
amuzate. Când omul urit este 
ceeuce se numeşte: un „intelec- 
tual”, nu se sfiește să treacă 
prin fața privirilor prostimei de 
care se apără cu indiferență şi 
cu 0 răutăcioasă ironie. 

Când omul este însă o simplă 





operei, nu fără de rost simbolic şi de 


savoare teatrală. 
Interpreţii au isbutit creaţii remar- 
cabil de isbutite. 


D. Niculescu_Basu, a dat încă odată 


frumosul 


calitate. 


literaturi, a 
tact întreaga 


Popovici, 


- și d_nii 
cât şi 


ambulanți, 


fică. 


capitale ale 


măsura plină a marelui d-sale talent, 
a trăsăturilor magistrale în care ştie 
să-și compună un rol, să-i împrumute 
viaţă, să_i cânte. 

D-na Dora Massini a pătruns cu fru- 
mos simț al valorilor latura dramatică 
a rolului d-sale, pe care l_a redat cu 
alese mijloace de stilizare artistcă. 

D. Mircea Lazăr a extras din atât de 


foni al resurselor d-sale de 


cânt şi de căldură tirică, accente de 
sinceră vibraţie şi 


comunicâtţivă muzi- 


D_na Maria Moreanu, a scos în evi- 
denţă prețioase calităţi ae analiză dra- 
matică, traducându-le reuşit în 
pretarea d._sale muzicală și scenică, 

D-nele Evantia Costinescu, 
dra Flefterescu, Tana Nanescu, Florica 


inter- 
Alexan- 


Maria  Blejanu, Irina Do- 


geanu, Ritta Cottescu, Arax  Sawvagian 
Ştirbei 
găsit bună orânduire și justă încadrare 
în structura generală a spectacolului, 
susținându-l cu o netezime şi o punc- 
tuaiitate demne Ge relevat. 

D-na Elena Penescu_Liciu 4 dansat 
o scurtă dar simțită schiţă coreogra- 


şi G. Marinescu au 


D. Rosensteck a veghiat încă odată 
la buna contribuţie a rolului iar d. V. 
Feodorov a imaginat decorurile cu vie 
viziune, cu toţii colaborând, împreună 
cu excelenta „Filarmonica“ la urzirea 
unui bun spectacol! muzical, 





brută, din acelea cari nu se pot 
apăra de răutatea lumii, va în- 
cerca să trăiască retras, chiar şi 
într'o clopotniță, tovurăş fiin- 
du-i doar glasul asurzitor al 
ciopotelor. ă 

Victor Hugo și-a pus urmă” 
toarea întrebare: o ustfel de 


brută nu poate avea şi ea su- 
filet ? 
Rezultatul: românul „Coca 


șatul dela Notre Dame“, 

Ne închipuim cât de gustat 
trebue să fi Jost, acum câteva 
decenii, acest roman cu î2 ro- 
mantie, cu palpitantele urmăriri 
pe străzile unui alt Paris, -cu 
oameni buni, ori odmeni răi, cu 
aventurieri lipsiți de teamă şi, 
marcate, cu acest obsedant şi 
bun Quasimotio. 

Acum vreo 10 ani, poate chiar 
și mai mult, multe domnişoare 
și chiar domni nu au putut 
dormi nopți întregi din: cauza 
chipului îngrozitor al lui Qua- 
simodo interpretat pe ecran de 
Lon Chaney, acel rege al ma- 
chiajului, 

Pentru transpunerea sonoră a 
acestui roman pe ecran, s'a re. 
curs la ajutorul lui Charles 
Laughton, care obsedat, poate, 
de creația lui Lon Chaney, și-a 
realizat o mască din cele mai 
îngrozitoare. 

In. favoarea măștii, a renunțat 
chiar la jocul lui interiorizai 
cu care ne obișnuise. Aceasta nu 
înseamnă că în scena din ClO- 
potniță, în care încearcă să-i 
arate țigăncei cât o iubește, nu 
este magistral, 

In restul scenalor sa multu“ 
mit să se strâmbe și țopăe hidos, 
isbutind să îngrozească publicul 
femenin din sală. 

Versiunea mută a acestui film 
era, poate mai dinamică, mai 
mult gen: „film în serie“. 

De astădată regisorul, cu ris- 
cul de a plictisi publicul, a pre- 
ferat să redea atmosfera aceltii 
sbuciumat Paris, din alte 
veacuri. 

Scopul lui a fost realizat. 

După ce asiști la acest film, 
rămâi cu impresia că ai cetit 
nişte prăfuite pagini din Victor 
Hugo. 

Maureen O. Hard, un unme 
nou, este o actriță cât se moale 
de frumoasă şi chiar, talentată. 

Ceilalți interpreți sunt toți, 
cât se poate de reușiți. 

Ii domină însă Charles Laug- 
ton cu a sa obsedantă creație. 


TRAIAN LALESCU 


tăzi moneda a cărei vechime stă- 
pâneşte şi intimidează. 

Dacă am încerca să  cercetăm 
valorile, cu mai multă atenție, am 
putea afia aniănunte de cinică 
spiritualitate teu.rală; au dispă- 
rut Dână şi actele de rațiune ca- 
maraderească. 

Tineretul artistic, fiindcă tot de 
el am vrea si ne ocupan, e mun- 
Ciţ mult prea rnult şi e plătit pu. 
țin, umilitor de puţin. 

In orice domeniu ar părea para- 
dozală scaru retribuţiilor, în tea- 
tru însă nu. Aci şi numai aci pu- 
tem înregisira variații de tempe- 
ratură pecuniară (lefuri) cari os- 
ciiează între 30-40.U00 lei lunar și 
2000 lunar... 

In romantismul lor, actorii ti- 
neri nu uită nici de pluta impozi- 
telor, după cum din  obișnuință, 
nu învidiază lefurile celor mai 
mari ori mii vârstnici. 

Dacă nu din cavalerism, cel 
puțin de omenie, ar trebui ca pu- 
finii artişti mari să nu rămână 
indiferenți în fața axestui incori- 
gibil tineret, care în splendoarea 
entuziasmului artistic, uită sau 
poate nu îndrăznește să-și spună 
păsurile, deşi ar avea cui să se 
spovedească. Este însă o datorie 
elementară, grija de a asigurau 
teatrului românesc,  regienerarea 
pe care o impune momenţul, 

Şi Par lipsi nici omul în a că- 
rui pricepere, părere și putere să 
citim deslegurea dreptei rândueli 
a teatrului. 

Ceoace lipsește — și e dureros 
că trebue s'0 spunem — e unita- 
tea tineretului artistic; mulţi a- 
leargă după sprijinul mai mari 
lor, încrezându-se prea mult în 
plictiseala făgăduelilor, alții nu 
știu să-și valorifice situațiile fiind 
că se tem că nu vor mai juca, iar 
alții așteaptă privind afișul. 

Teama de a nu supăra pe ni- 
meni, grija de a fi pe placul ori- 
cui: iată ce-i înspăimântă pe toți 
şi-i agonizeazii. 

Astă>:, slavă Domnului, nu se 
mai poate vorbi de teșchereaua cu 
bilețele, astăzi actorul nu mai are 
nevute de „cineva“ cure să puna 
o vorbă bună ln căpătâiul unui 
angajament şi conducătorii, se 
stie de toată lumea, nu mai simt 
nevoia multiplicării și cultivării 
legăturilor... 

Astăzi și asta se știe și se tut 
spune zilnic: Vorbește numai pre- 
gătirea şi talentul solicitantului. 

Pantruce atunci perlidia negării 
realiiăților ? 

Toate afişele zâmbesc pline de 
podoaba numelor actorilor ţineri; 
ici colo numai, câte un nume ga- 
rantat, câte o forță permanentă. 

Și actori: țineri sunt plătiți cu 
câte 1916 lei lunar, îar unii cu 
câte trei poli pe seară (când joa- 
că). 

Povestea e veche şi nu mai îm- 
presionează pe nimeni... 

La întâi; ale lunii, uctorul (tâ- 
nr) e angajat pentru o lună; să 
expire angajamentul şi e iar an- 
gajat pentru o lună ori două săp- 
tămâni. 

Ordinele  cwrculare încep să 
curgă apoi în virtutea imerției; pe 
ziua de, actorul află că nu mai e 
ce-a fost, iar a doua zi că e ce 
știa, 

Oricât de entuziast și de: gene. 
ros ar fi acest tineret, nu-i va fi 
greu să-şi dea seama că se minte 
prea mult, dureros de mult, de 
dragul meseriei Realităţi... 


GHEORGHR SOARE 





8 





Literatur 


OCTAVIAN METEA 


in editura  „Fruncea“, de Ja 
Timișoara, d. Octavian  Metea, 
un tânăr şi vaLoros cărturur bă- 
năţean, a publicat mu de mult, 
lucrarea „Viaţa de basm alui 
Badea Cârţan“. Ciobanul Cărţan 
a fost un propagandist inspirat 
al latinităţii noastre şi cele trei 
drumuri ale sale, făcute pe jos, 
până la Roma, constitue desigur 
un întreit simbol al iegăturii ro- 
mânesti de prietenie, cu Italia. 


OMULE, IŢI DAU O CARTE 


Cu acest titlu curios, a apărut 
de curând la „Cugetarea“, o 
plachetă de versuri, a d-lui Con- 
stantin Bivoiaru. 

Nic: un semn deosebit în com- 
punerile autorului, prin care să-l 
remarcăm între numeroșii versi- 
ficatori de azi. Astfel d. C. Bivo- 
laru zadarnic crede că „plastiui- 
zează“ când afirmă că „vecinicia 
are rugină la țâțână. Tăipile ci 


au început să se roadă. Dumne- 


zeu se ține cu moartea de siadă“.. 
CĂRTURARII BASARABENI 


D. Gh. Bezviconi, un tânăr cer- 
cetător de la „Institutu. sud est- 
european", a pubiicat de curând, 
la Chişinău, un mic studiu inti- 
tulat „Cărturarii basarabeni“. 








Autorul continuă prețioase cer- 
cetări deschise în această airec- 
ție, de d-nii N. Iorga, Șt. Cio= 
banu, P. Haneş, ş. a... 


PLAIURI SĂCELENE 


In ultimul mumăr al revistei 
„Plaiuri Săcelene“, (an. VII, Ian. 
Febr., 1940, nr. 1—2), impresio- 
nează „cuvântul“, prin care se 
anunță intrarea în anul VII de 
activitate. Faţă de vremurile 
„grele“ prin care trecem, con- 
ducătorii publicaţiei şi-au pus 
problema dacă se continue tipă- 
r.rea cu jertfe a revistei... Li sa 
părut că ar fi o dezertare de la 
datorie, încetarea muncii lor 
ş: aeaceca promit cititorilor apa= 
miţia mai departe a revistei. Noi 


le preţuim fapta şi le urăm is- 
bândă. 
LITORAL 
Ne-a sos:t uitimul număr al 


revistei „Litoral“, publicaţia im- 
genioasă de la Constanţa, con- 
dusă de d. Dumitru Olariu și 
ilustrată cu gravuri de C. Grossu. 
D-iui Dumitru Olariu i-am re= 


cenzat nu de mult, la cronica 
literară, volumul de versuri 
„Crângurile ceruilui“, Despre d. 


C. Grossu spunem că este unul 
din artiști piastici de mare va- 
loare, pe care i-a dat tânăra ge- 
neraţie. 


Meşteşugul crucilor de lemn 


rUrmare din pag. 1; 


țiuni binefăcătorilor săi lite. 
rari: „.daţi.ne o uteratură 
bine gândită, nu uşoură şi 
distractivă, fiindcă nu ne pri- 
vește decât pe noi faptul Că 
suntem în uniformă. Consi- 
derați-ne drept niste civiii Q 
căror situație specială de ași 
putea scruta eventualul de- 
stin tragic îi ajută să aibă 
conştiinta adovărutelor  va- 
lori...“ Și, pănă una.alta, a- 
cest soldat preferă în Cam. 
panie volumele de cugetări 
ale lui Pascal şi Montaiyne, 
Am fost, poute, singurul 
scriitor care a vorbit, cu tot 
seriosul, duspre soluatul nu- 
etru concentrat în fatidicul 
1939. Insă în urma ucestui 
„gest de zahăr cum l-du a- 
precial unii conjruți, nam 
fost cu inima uşoară, Să nu 
râdeți dacă transcriem un 
mic examen al conștiinței 
noastre de puşcuş /... Incă de 
pe când se băteau prunii dan 


anul trecut, purtăm și un. 
gem 0 fi.nță, dar n'um trecut 
poate prin toate neplăcerile 
traiului de frontieră. Să nui 
Spunem despre  lașitatea u- 
ceea lipită în chiagul ființei 
omeneşti, tendinta de a ocoli 
greul pe cât posibil? Dar e- 
roismul, de pildă, să traver- 
sezi întrun autocamion h0- 
dorogit și descoperit, sub 
marele viscol o câmpie de 
cinc.zeci de km., fie şi sus- 
tinut de preteztul Scriitori- 
cesc de a-ți rev.zui senzațiile 
iernii așa cum qi face cu im. 
presiile despre Wagner du- 
cându-ie să-l ascuiți intro 
sală proprie, lu Salzburg. Bă- 
num cd pretextul de mai sus 
nu va fi suf.cient la al doilea 
concert... Retușarea onestă a 
unui articol literar e mult în 
funcție de căldură şi mai 
Poate apăsa pe conștiința 
unui publicist militar Drin 
faptul că ea a mai solicitat 
și timp... ApOi această retu- 





Sincopa literaturii româneşti 


(Urmare Gin DUQ. 


i; 


Eminescu, şi Knut Hâmsun, ca să nu se mai aşeze la masa 


de scris?! 


nusia:şit, nu trebuie să uităm că şi cetitorii 


poartă o 


mare parte din vină. Cetitorii care n'au cumpărat Craii de 
la Curvea Veche a Jui Matei Cărăguate, dar au cumparat 
operau cumputca a tu. Somerset Miugnam; cetitorii car n'au 
apreciat Fuga lui Şelki a lui Emanoil Bucuţa, căutând ,€- 
xoticul”* în romanee englezeşti, etc. «tc, Dacă pub-icul ro- 
mănesc, cumparâtorii de carți romaneşti, ar fi fost bogaţi— 
iuciuriit nu sar ÎL imtaţeşău advat de tiag-e. Dar cuunpară- 
torui de carte româueaşca este in genere un om nevoiaș; 
elevul de lceu, studentul, micul funcţionar titrat, învăţa” 
torul, prolesorul ,oiitenul. ki nu poi depăşi o anumită sumă 
Yunăra pe cumpărarea de cărți. Ei nu pot cumpara mai 
mult de două sau vei cărți p> lună. antrând astazi în 
librărie, acest cumpărător nevo:aş işi alege o carte tra- 
dusă, pe care o pateşte destul de scump, dar o cumpără 
și penirucă e englezească, şi pentrucă autorul e la muvdă, 


şi pentrucă are 60U de pagini. 
Lteraturii romănești 


S:ncopa. 


se  datoreşte în bună 


parte bugetuiui limitat al cumpărăterului. Cei care dă 180 
de lei ps două volume ale uitimei noutăți traduse, nu mai 
poate da 7U de lei pe o cartţe de Gib. Mihăescu. Nu mai 
are, ăsta e adevărul. Fiecare nouă carbke tradusă, înseamnă 
ce! puţin o mie de cetitori in minus la cartea originaă 
care eventual ar apane in acel sezon — evident, dacă nu e 
vorba de un autor popular, ca Ionel Teodoreanu, bună_ 


oară. 


Așa că, deşi traducerile recente ar îi putut face un 
mare bine literaturii românești de mai târziu, pregătin- 
du-i cetitori avertizați — deocamdată i-a făcut cel mai 
mare rău. A suprimat-o, pur și simplu. 








TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 


MIRCEA ELIADE 


CONSPIRATORII 


a. 


— Sst!! Ne priveşte cineva?! 





POEM DACIC 


Voimamul pe care mi-l dărue d. 
Șt. Cuciuneanu, „Poem Darie“, 
nc-a atras atenția în mod deo- 
sebit şi vom reveni asupra lui. 
Autorul a făcut studii da Roma, 
unde a fast membru al șcalii 
române, înființate de V. Pârvan. 

Fructul „poetic“ al meditațiilor 
d-iui  Cuc'ureanu asupra  isto- 
riej strămoşilor noştri carpatici 
este acost „pom“, în care nume- 
roase versuri au nevoie să fie ex- 
plicate prin citate din autorii 
vechi greci şi latini. 


FUMUL PĂMÂNTULUI 


Poetul Ioan  Gcorgescu este 
cunoscut prin culegerile de ver- 
suri : „Metanii şi ore“ (1929). şi 
„Cântece din umbră“ (1934). Noul 
volum tipărit acum, la  „Uni- 
versul“, cu titlul „Fumul pămân- 
tuilui'*, cuprinde 40 de poeme, 
compuse  cumpătat, în ritm și 
sensibiuitate tradiționalistă. 


LADMISS ANDREESCU 


Peste câteva zile va apărea în 
„Colecţia Universul Literar“ 
cartea de proză a colaiboratarului 
nostru Ladmiss Andreescu. Car- 
tea va cupriade un iclu de şase 
nuvele : In ţara cerului, Alb și 


șare este o problemă umilă 
— ca să luăm un termen 
de comparație da întâm- 
plare — fuță de aceea a mi- 
lițianului care se teme că 
după tăerea mustății din or- 
dinul superiorilor, copilașii 
NU-L VOr mai recunoaște a. 
casă. 

Și ca să completăm, în 
multe privințe, materialul q- 
cesta uman din actualele a- 
glomerăâri militare, se asea. 
mănă cu periculosul radium 
în mâna unui literat oricât 
de conștiinc:os, Iţi este tea- 
mă, dupăce te-ai atins de el, 
și te tot gândești că ru vei fi 
isbutit să-i realizezi chemnarul 
epic pe care îl merită. 

Greu se poute imagina un 
scriitor nou, cu adevărat la 
inâițimea  diversului mediu 
ostăşesc de acum, împestrițat 
de toate diulectele, toate 7ap- 
sodiile. Imposibil să nu ni se 
întoarne gândul spre acel li- 
terat înzestrat cu mazimum 
de carate, vrednic de orice e- 
popeică situație: Eminescu. 
In vremea noastră ar fi avut 
şi dânsul vreun A Z 1 sau mai 
ştim noi ce indicativ pe 0rdi- 
nul de chemare, La un loc cu 
„Frații“, sub casca verauie, 
mar mai fi simţit nevoia să 
Deregrineze  nemâncat prin 
toate provinciile, pentru spO- 
rirea mugiei şi diversității 
legicului poetic ! 

Să revenim, talpa țării în- 
fiptân  hăurile hotarelor, 
mare 20r de silogisme scrise 
precum amintitul soldat fran- 
cez şi nici măcar de merpe- 
leala conștiinței noastre lite. 
rare. Am scris într'o măsură, 
ca soldat, despre soldat şi nu 
neapărat pentru el. Avem 
acum consolarea de a nu fi 
singurul scriitor inutil acestei 
masse cure înseamnă infinit 
și absourbe (Ceiuce nu se pe- 
trece în Franța), până la des- 
Dersondlizare, Oarecum, pTO- 
centul de intelectuali con. 
centraţi. Astfel, aceștia se po- 
menesc cântând lu unison cu 
camarazii din popor: „Foae 
verde și.un dudău, Nistrule pe 
mălui tău“. Fără îndoială, 
colectivitutea aceasta de soi- 
dați înlocueşte orice bunuri 
spirituale mijlocite de presă, 
prin substanta cert superioa- 
ră a milenarului alean și a 
unei filozofii proprii:  Fata- 
lismul, lată că trebuia api- 
sate cu creionul albastru, 
pentru puținii noștri cititor!, 
unele jimite înăuntrul artico- 
leior de jrancheță militară. 


SIMION STOLNICU 





UNIVERSUL LITERAR 


negru, Fratele, Ochii de pisică, 
Zidărnicie şi Diagnoză, care vor 
da măsura unui talent necontes- 
tat. Din fragmentele publicate în 
„Universul Literar“ şi în alte 
reviste de literatură, iubitorii de 
slovă bună au putut desprimde, 
în parte, calitățile acestei cărţi 
care nu ne îndoim că va obține 
un menita* succes de critică şi 
librănie. Cartea va apare într'o 
îngrijită haimă grafică având o 
copertă minunat realizată de 
Voinescu. 


mandi a 


Iamand:, 


V. IFTODE 

La Arad, s'a imprimat placheta — Mihail 
cu versuri „Freamătul  serilor“, 
a d-lui V. Iftode. Ne bucură apa- 
riţia poemelor d-lui Iftode, în 
care vedem un talent frumos, în 
desfăşurare. 

noastre. 


PAGINI ALESE 


Sublimiem activitatea colecţiei 
„Pagini alese“ ce apare sub în- 
grijirea d-lui Ion Pillat, în ca- 
drul de activitate al edituri 
„Cartea Românească“. Ultimoe 
volume tipărite în colecția „Pa- 
gini alese“ sunt: „Insemnare a 
călătoriei mele“, de Constantin 
Golescu şi „Scrisori“ de Icn 
Ghica. 


pe care în 


In ultimii 


cărți : „Galeria oamenilor poli- 
tici“, „Eroii revoluţiei ruse“, „Ga- 
leria dictatorilor“:. 
tura „Cugetarea“ publică lucrarea 
de 420 de pagini, a d-lui Sterie 
Oameni şi aspeote dim 
istonia Aromânilor“, 


CORPUS EMINESCIANUM 


Insemnătatea culturală  deose- 
bită și calităţile de alcătuire ale 
ediţiei integrale şi critice „Opere 


primul voium a apărut în editura 
Fundaţiei pentru 
Artă „Regele Carol II“ au fost 
recunoscute cu elogii de cei mai 
de seamă fruntaşi 


De curând cuvântul 
prestigiu şi căldură 
nostru învățat Nicolae Iorga a 
reliefat, în şedinţa 
Române, rostul 


realizează d. Perpessicius. Este în 
orice caz o preţuire dintre cele 
mai luminoase şi mai recomfor- 
tante, ea venind d:n partea celui 
mai ascultat profesor de sensi- 
bilitate românească şi cenui mai 








nescian. 


Un vechi des:derat 
prof. N. Lorga 


ami, d. Sterie Ia- 
tipărit următoarele 


Recent edi- 


național“. 
Un monument 
reusit să fie această 


potrivă magnifice. 


Eminescu“, din came 


spiritualității regeşti, 
prin veacuri 


Literatură şi 


ai culturii 
plin de lum apărut. 
al marelui 


Academiei 
înalt al ediției 
condiții optime — o 


purcede însfârşit la 


năzuinţele ani de 


aprig apărător al geniului emi- 


a fost exprimat 
astiel : „Ediţia integrală Emines- 
cu, trebue să fie un monument 


naţional a şi 


ed.ţie patronată de spiritul Inalt 
îndrumător al M. S$. Regelui şi 
prezentată în condiţii grafice deo- 


Ţinând să răspundă în totul 
Inalta. solicitudini a M. S. Re- 
gelui Carol II, ediţia integrală și 
critică a operei eminescione „ilus- 
trează odată mai mut primcipitle 


destinele  cultunii 
noastre contemporane“ subiinea= 


ză editorul monumentailei 
zentări, în prefața primului vo- 


Trebue rețimut că numai 
semnul acestei Auguste spiritua- 
ităţi, mai presus decât 
chemare şi indrituite la o ase- 
menea: operă definiţivă, se putea 
împlimirea 
acelui „corpus eminescianum“ la 
care şi memoria poetului și obili- 
gațiile culturii contemporame şi 
ani amânate, 
au deopotrivă dreptul“, 


2 Martie 1940 


La 
o reia 


a, arta. idei... 


STERIE IAMANDI 


I, C. POPESCU-POLYCLET 


Il cunoaștem pe d. I.C. Po- 
pescu Polyelet, ca p2 unul din- 
tre bunii epigramişti cari știu 
să-și înmoae săgețile catrenice 
în cel mai fin și usturător 
humor, 

Volumul său recent apărut 
la Craiova „Reliefuri“, ne mai 
desvălue o latură a bogatului 
talent al scriitorului. 

Dibaci povestitor, el știe să 
evoce minunat figuri dispărute, 
precum tot atât de bine pote 
schița în câteva pagini chipu- 
rile altor personalităţi în viţă. 

Iată ce simplu şi frumos 
evocă d. Pop=scu Polyelet fi- 
gura lui Cincinat Paveleszu: 

„sentimental şi sarcastic, deci 
și post şi epipramist, un curios 
amestec sufletesc. Bunii lui 
priteni, acei cari-l cunoştezu de 
aproape, iau scuzat întot.- 
Geanna micile răutăţi  epigra- 
mistice și poate că el este sin- 
gurul epigramist care a pus 0 
floare in vâriul fioretei“. 

Mai se găseze în voum urmă- 
toarele portrete: Radu D. Ro- 
sstti, Traian  D:metrescu, Lu- 
cille Chiţu, G. Marincu, Vasile 
Lascăr, G. D. Pencioiu, N. But- 
lănescu, Alin. 

Fiecărui din aceştia a izbutit 
autorul să-i desvălue nota ca- 
racteristică, 


al d-lui 


magnifică 


călăuzind 


pre- 


sub 


oricare 





Titu Maiorescu la Academia Theresiană 


nu-i place, fiindcă nu are un „spirit 
viu literar“ și de câte ori îi cetește ceva 
din clasici sau din propriile sale scrieri, 
„Stă ca un lemn şi cască“. Titu e dornic 
să aibă pe cincva, cu care să-și împartă 
părerile, discutând despre sentimentele 
stranii care-l copleșesc, despre religie, 
depre stil. Kutschera nu e bun pentru 
aşa ceva, totuși, când acesta îi mărtu- 
risește că nu-l mai poate iubi, iese din 
cameră vlăguit de tot, fără să poată 
spune o vorbă. Deşi prietenul se întoar- 
ce peste câteva zile la sentimentele de 
mai înainte, Titu începe să-și piardă 
încrederea în oameni. Totuşi el mai 
leagă prietenii cu Welserheimb, Rylski, 
Tegethof şi alţi câţiva. Ii adună în gră- 
dină, antrenându-i în convorbiri filoso- 
fice, care-l fac „să guste iar viaţa“, A- 
poi citesc şi comentează literatură sau 
scrieri proprii. In şcoală se răspândește 
svonul batjocoritor că a întemeiat o 
școală filosofică. Colegii răutăcioşi îl 
numesc „Cristos şi cei 12 apostoli“, 
„Hans Sachs şi ucenicii cismarului“. 
Carcano îl poreclește „Adonis“, tocmai 
fiindcă e urit, alţii îi spun Plato, Socra- 
tes, un individ arogant şi filosof. Pri- 
goana aceasta îl doare cu atât mai 
mult, cu cât cei mai mulţi dintre bat- 
jocoritori n'au vorbit măcar odată cu 
el. Nici colegii săi de camerată nu-l 
cruță. Ii înfruntă, însă, pe toţi, nepăsă- 
tor, surăzând, superior. 
* 

După un an de convieţuire, colegii 
tot nu-l cruţă. Din 280 de eievi, numai 
10 vorbesc cu el: „şcoala lui filosofică“. 
Uneori efortul de a se stăpâni în faţa 
răutăţii colegilor, 
până la cruzime, devine uriaș şi când 


rămâne însfârșit singur, cade istovit pe : 


pat, covirșit de o desnădăjduită tristeţe. 
Când se îmbolnăvește, singurătatea îl 
chinueşte și mai mult. Nu e aici un fals 


pesimism, dar lipsa unui prieten adevă- 


rat şi al unei luminoase iubiri îl face 
să se gândească la moarte... 
Salvarea veni. Intr'o zi portarul îl 
anunţă că în faţa Academiei îl așteaptă 
dineva. E Olga Coronini, de care se 
despărţise certat cu un an înainte. Olga 
îi cere iertare și o corespondență sc 
leagă între ei, dar paginele pe care şi 
le scriu sunt reci, impersonale: vorbesc 
despre Dumnezeu, despre imortalitate... 
In felul acesta, Olga e pentru el totuși 


I-ul 


care uneori ajunge - 


(Urmare din pag. 4-a) 


un stimulent preţios. Il vizitează uneori 
convorbind jos lângă trăsură îndelung. 
In Mai, 1858, a doua zi după o astfel de 
întâlnire, Titu începe o scrisoare pe care 
apoi renunţă s'o mai trimeată: „Şi d-ta 
zici că nu există nimic frumos legat de 
simțuri? Oho! la această teorie d-ta mai 
puțin decât oricine mă vei putea con- 
verti... Ştii d-ta Olga, până astăzi deve- 
nisem un om care sfagnează, un om 
împietrit; această blestemată logică mă 
cristalizase cvarț dur. N'ai simţit d-ta 
din ultima scrisoare că o morişcă a ra- 
țiunii, morișcă îngheţată, își tireşte 
penibi! roatele? Astăzi am fost emoţio- 
nat — însfârșit emoționat“! 

Strigătul final vine din bucuria de a 
fi simțit sufletul vibrându-i după o 
ciudată împietrire. Fostul elev al gim- 
naziului Theresian avea un suflet cald, 
pasionat după prietenie, un suflet de 
poet. Cei doi ani petrecuţi în Academie 
înseamnă o accentuată desvoltare a ra- 
țiunii reci în dauna sensibilităţii. 'Titu 
îşi dă seama de aceasta. Schimbarea 
este însoţită de mari tulburări sufie- 
teşti, care-l duc până la desnădejde. In 
Aprilie 1857, se simte bolnav, nu-și mai 
găseşte locul, rătăcește prin biserici şi 
râde „văzând oameni nebuni“. Copil 
încă, ajunge la concluzii pesimiste: lu- 
mea-oameni „alergâna fără scop, fete 
cochete, bărbaţi afectaţi, un spectacol 
desgustător“. Are insomnii și neputința 
de a crede în Dumnezeu îi măreşte des- 
nădejdea. După ce va realiza ceva î,să 











Da = daia 
PE ST a 








nu zic că avui cap şi nu făcui nimic cu 
el, ci-l pierdui ca ceilalţi proşti“), e ho- 
tărit, se va sinucide! Nimic nu-l mai 
mulţumeşte, nici teatrul care altădată 
îl pasiona, nici sărbătorile, nici societa- 
tea. Doctorul, mirat de acesti desgust la 
un copil de 17 ani, se teme că va de- 
veni ipohondru, Titu observă, însă, că 
el nu-şi face iluzii bolnave, ci vede ..o 
realitate goală și rece“. Ii e teamă că-şi 
va pierde „focul vieţii şi a] stilului, 
susceptibilitateai* pentru ce e frumos. 
Intr'adevăr, nu mai scrie versuri, lucru, 
pe care de altfel nu-l regretă: „pe 
deoparte, mărturiseşte cel, sunt bucuros 
că a încetat această ocupaţie neserioasă, 
pe de altă parte, poate şi din cauza 
asta devin din zi în zi mai rece, pentru 
cci mai mulţi din jurul meu mai indi- 
ferent”. 

Făcându-şi obișnuitul examen de 
conştiinţă anual în Decembrie 1857, el 
inseamnă: „în totul, o rece, o apăsă- 
toare indiferenţă, acest colos de ghiaţă, 
căruia prin reflexiunea mea i-am căzut 
pradă“. S'a spus că Maiorescu a fost 
autorul propriei sale personalităţi. Ii 
vedem însă asistând disperat la schim- 
barea ce se produce în sufletul său, 
fără să poată interveni cu ceva, bucu- 
rându-se când se simte emoţionat, în- 
grijorat. de „scepticismul neconcertant, 
care sa infiltrat în el, de punerea la 
îndoială a tuturor celor tradiţionale, ba 
chiar a ideii de Dumnezeu şi de nemu- 
rirea sufletului“. 

Serioasa. pregătire ştiinţifică l-a în- 


depărtat de creaţia poetică. De unde 
cu un an înainte scria versuri, acum 
alcătueşte numai dizertaţii  filosolice. 


Citeşte cu aceeaşi pasiune pe Herbart, 
din care și prelucrează, pe Goethe, 
Lessing (cu care găsește că se aseamă- 
nă în unele privinţe!), pe ceilalți clasici 
germani și francezi, 

La absolvirea Academiei, Titu Maio- 
rescu este clasificat întâiul. Ca şet de 
promoție, el rostește obișnuita alocuţiu- 
ne în limba iatină. Ministrul Leo Thun, 
care ia parte la serbarea de fine de an, 
îl felicită, propunându-i să rămână în 
Austria, unde va îngriji personal de el. 
Cu tot succesul acesta, absolventul e 
indiferent, ba chiar trist. 

La 4 August 1858, părăseşte, 
patru ani de școală, Viena, 


după 


A 


“ “TON ROMAN. 


ne NR 


Nu vii pe sârmă? 


Di e rs ete mreana în 


Somnambull : 


anna 


II-lea Somnambul: La, ce bun? Eu port luna cu mine. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.