Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0017

UNIVERSUL LIILPAP 


ANUL XLIXe Nr. 17 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Imscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





particulari 


————— 


ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 
de onoare 


500 « 
250 « 








REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
SUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 29-25 
TELEFON 3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULS5LEI 


SAMBATA 20 Aprilie 1940 


Redactor responsabil: MIHAE NICULI SCU 





M. Kogălniceanu 
intr'o nouă perspectivă 


II de G. C. NICOLESCU 


In primăvara anului 1838, în condiţuni cam nedorite, Ko- 
gălniceanu se întorcea în ţară, unde îl aştepta postul său de 
aghiotant domnesc şi poate unele musirări pentru purtarea 
din ultima vreme, Am arâtat ce ideal de viaţă liniștită şi izolată 
mângâia el încă de mai înainte. Contactul cu realitatea pare 
însă să-i îi schimbat dispoziţiile. Pe de o parte, intervenea 
contrastul pe toate laturile, dintre ceea ce văzuse în Germa- 
nia şi ceea ce găsea în Moldova, Pe de alta, erau fireşti resen- 
timente faţă de aceia care instigaseră contra „scumpei sale 
istorii”. In sfârşit, se adăoga temperamentul său de luptător. 
cu o incontestabilă înclinare spre naţional-social, care-l făcea 
să vadă imposibilitatea de a duce vicaţa pasivă pe care o vi- 
sase şi nevoia de a acțiuna în sprijinul naţiei sale, 

Colaborarea sa la Alăuta Românească, chiar articolul care 
a dus la suprimarea revistei, nu cuprinde nimic senzaţional şi 
mai ales nimic din ceea ce te-ar fi putut lăsa să întrevezi pe 
ideologul de mai apoi. Suprimarea quasi-nemotivată a Alăutei 
şi sancţiunea pe care o suleră el îi deschid noi perspective 'asu- 
pra lucrurilor. Cu atât mai mult cu cât, în situaţia oficială în 
care se afla, el putuse afla rolul pe care-l jucase funcţionarii 
ruși şi în greutăţile ce i se făcuseră lui pentru tipărirea istoriei 
şi în suprimarea revistei. Săplămânile de arest ce le avu îi fo- 
losiră să mediteze rnai adânc asupra amestecului străin în tre- 
burile interne ale ţării sale şi să-şi dea seama că el avea un 
rol de jucat în înlăturarea acestei situaţii. Fapt este că în la- 
nuarie 1839, probabil deci foarte curând după sfârşirea pe- 
“lepsei sale» îl găsim pe Kogălniceanu la Bucureşti, venit să 
disduie cu ei de nici, alcătuirea undi reviste care să fie a tu- 
turor scriitorilor de limbă românească şi care să se numească 
„Dacia Literară”. 

Această revistă apare, întradevăr, în 1840, având în trun- 
ca ei o Introducție. Dacă este mai în de-aproape privită, a- 
ceasta dă revistei cel puţin teoretic, dacă în practică, aşa cum 
se întâmplă adesea, ideile n'au fost susţinute cu acecaşi con- 
secvență, niţel un alt caracter decât cel sub care ne-am obiş- 
nuit să o vedem. Fireşte, este vorba în primul loc de litera- 
tură şi de critică, de cele care aveau să. fie. Se accentuiază că 
Dacia Literară se va sili să părăsească politica, dar adaogă 
imediat că se va ocupa „numai cu literatura naţională” şi că 
va ilăsa la o parte deosebirile provinciale adică faptul că un 
fenomen literar se petrecea în Muntenia, în Moldova, în Ar- 
deal, etc. De asemenea, este vorba de „duhul maţional”, pe 
care, cel puţin ca ideea generală, Kogălniceanu nau era cel din- 
tâi care-l reclama, după cum este vorba de o condamnare a 
iraducerilor. 

Este interesant de notat că într'o scrisoare din Mai 1837, re- 
Terindu-se la timidele începuturi ale teatrului din Moldova, 
Kogălniceanu spunea: „Contentez-vous des  traductions 
Pabord; les pi&ces originales viendront ensuite...”1), ceea ce nu 
mai repeta la 1540. S'ar putea zice să el socotea celelalte ge- 
vuri Jiterare mai înuintate decât teatrul. Dar el avusese prea 
real contactul cu literatura germană ca să nu poată cântări 
cât valora în adevăr şi literatura din celelalte genuri pe care 
o aveam până atunci, cu atât mai mult cu cât o examinase pu- 
țin înainte, când scrisese articolul despre Limba şi literatura 
vomânească sau valahică. Mai ales dacă observăm că în scri- 
soriile sale problema caracicrului naţional o pune în deosebi în 
se priveşte insțituţiile (de exemplu, în Scrisori, p. 110), nu 
nutein să nu conchidem că la Dacia Literară se produce o eloc- 
ventă schimbare de atitudine. Cauza stătea, desigur, şi în in- 
fluenţa pe care o exercitase asupra sa ideile unui Herder în 
ce priveşte literatura, dar mai ales în caracterul politic-naţio- 
nal pe care îl avea de fapt toată manifestarea dela această re- 
vistă, ca toate manifestările ulterioare ale lui Kogălniceanu. 
„Literatura — scria acolo, are trebuinţă de unire, iar nu de 
desbinare... ţălul nostru este realizația dorinţii ca Românii să 
aibă o limbă şi o litertură comună pentru toţi”. Sub pavăza 
cuvântului literatura se face astfel apologia unirii Românilor, 
la acea dută imposibil de făcut pe faţă. 

Semnificaţia aceasta naţional-politică ce trebue dată tutu- 
ror acțiunilur lui Kogălniceanu dela 1840 înainte, fie că sunt 
cu caracter beletristic, ideologic literar sau istoric, se explică 
imediat dacă ne amintim formațiunea sa intelectuală şi me- 
diul în care şi-a desăvârşit-o. 

In celebrul său discurs ţinut la Academia Română în 1891, 
evocând anii studiilor sale, vorbeşte de „marea mişcare naţio- 
nală ce domina”, de cei ce se pusese „în fruntea ideilor naţio- 
nale şi a reformelor sociale, cari se răspândiseră în toată Ger- 
mania. Sicegul lor era, înainte de toate, Unirea patriei ger- 
mane”. De asemenea, adaogă categoric: 

pe.Primit în cercurile politice din Berlin, am avut fericita oca- 
„Zune și putinta de a-mi îmbogăți mintea cu ideile reforratrice 
„ce atunci iînspirau înaltele inteligențe ale Germaniei... da, exem- 
„plului ce mi-a dat amorul pentru patria germană şi pe care l-am 
„Qăsit îm toute păturile societății germane, fie nobilime, fie bur- 
„Jhezie, datorese eu amorul pentru patria română şi spiritul li- 
„beral care ma însuflețit în toate acţiunile vieţii mele... am măr- 
„turisit în mai multe rânduri, că culturii germane, Universităţii 
„din Berlin, că societății germane, bărbaţilor și marilor patrioţi 
„cari au operat realțarea şi unitatea Germaniei, datoresc în mare 
„Darte tot ce am devenit în ţara mea, şi că la focul patriotismului 
„german s'a aprins făclia patriotismului meu Român !2). 

Intors în Moldova, hotărîndu-se să joace un rol politic, îşi 
să seama de imposibilitatea de a activa. Nicio mișcare naţio- 
nalistă nu era posibilă, Atunci el, care nu era un om uşor de 
desarmat şi care cunoştea de aproape rolul imens jucat de 
scriitorii germani în epoca 1800—1830 în împlinirea elibe- 
rării şi unităţii patriei lor, îşi dă seama că pentru un moment; 
în situaţia de atunci, literatura era singurul mijloc de 'activi- 
Late care să se poată strecura mai uşor. De aceea scoate Dacia 
ljiterară, care să pregătească un sentiment de unitate spiri- 
iuală, de limbă comună, indiferent de Statul în care formal 
se aflau încadraţi Românii pentru un moment. Faptul că în 
Franţa el concepe o istorie numai a Moldovei 3), iar când a- 
junge în Germania, unde ideea unirii şi a solidarităţii naţio- 
nale împotriva dușmanului, indiferent de unitatea politică din 
care fiecare făcea parte, era atât de puternică, se hotărăşte 
pentru o istorie a tuturor Românilor, chiar a celor transdanu- 
hieni, arată cât de mult îi vorbise încă de pe atunci exemplul 
acestei naţiuni “), 

Nu este posibil, în cadrele strimte ale acestui articol, să dis- 
cut şi să arăt cu precizie toate influenţele suferite de Kogăl- 
niceanu. Poate că atunci când cineva îşi va propune să facă 
aceasta, cu toată pregătirea şi conştiinciozitatea, să rămână, 
la urmă, desarmat şi fără rezultate concrete. Nu că în opera 
lui Kogălniceanu n'am găsi cristalizate idei certe din ideolo- 
gia romantismului politie german, dar pentrucă ele fac parte 
din atmosfera generală a epocii, dintr'un bun comun al tutu- 
ror şi nimeni n'ar putea identifica, afară de unele excepții, un 
izvor precis. 

Din această atmosferă ia el ideea de a se ascunde în dosul 
unei acțiuni cu aparenţă literară luptând în realitate pentru 
ceea ce-i era cu deosebire scump: destinul naţiunei sale. In 
momentul când îşi dă seama că era nevoie de o luptă pentru 





(Urmare în pag. 8-a) 


MARIUS BUNESCU 


aaceria 


ANTON HO 


Niciodată nu merg la un concert 
fără să "'ntâlnesc fantoma lui Anton 
Holban. Acolo unde muzica tălăzue 
armoniile-i divine mi se strecoară, 
din primul moment şi nu mă pără- 
sește până la urmă, în amintire, si- 
lueta firavă a scriitorului în a cărui 
viaţă ca şi 'n literatura lui trăită rea- 
litatea sunetelor a ocupat un loc atât 
de mare. 

Anton Holban n'a îost în stare să 
scrie nici un singur rând din imagi- 
nație: tot ce a tălmăcit în cerneala 
slovei a fost numai întâmplare din 
existenţa lui petrecută cu suferinţă şi 
cu c ciudată înţelepciune prematură, 
printre iubiri, boală şi arte. Inaptitu- 
dine organică desigur, dar și o cre- 
dință în necesitatea lucidităţii și a 
sincerității nude, amândouă l-au le- 
gat de stânca durerii până în litera- 
tura lui care nu e, întreagă, decât o 
strălimpede oglindă a unui destin şi 
a unui suflet, în aceiași măsură în 
care este transcrierea exactă a unei 
vieți. 

Amorul lui Anton Holban pentru 
o frază de Beethoven sau de Bach, 
pentru o simfonie de Mozart sau o 
operă de Wagner, amorul acela bol- 
năvicios, ca și o pasiune devorantă, 
de tot ce era potrivire de armonii, 
străbate toate paginile scrise de el, 
fără să-și poată găsi un corespondent 
muzical în stilul său- care este mai 
mult uscat şi abstract, dar muzica 
trăind în el ca un personagiu. Aş 
spune că unul din personagiile prin- 
cipale din literatura lui e pasiunea 
pentru muzică, după cum celelalte 
sunt teama de moarte şi goana după 
certitudine în dragoste. Nam scris 
cu majusculă aceste cuvinte, pentru 
a nu se crede că fac alegorii facile. 
Temele acestea, leit-motivuri ca de 
operă wagneriană, sunţ liniile con- 
stante ale operei lui Holban şi au 
vigoarea unor figuri de sine stătă- 
“toare, au aceiași plasticitate în ab- 
straci ca şi Ioana, Irina, sau Dania... 

Dania! Câte-mi evocă numele ace- 
sta! 

Am trecut mai zilele trecute pe 
locul unde a fost Casa Brânceni, în 
faţa Palatului Regal şi unde acum 
se întinde «pațiul gol, sprijinit cu un 
capăt în cer şi cu altul în asfaitul 
metropolei. Sentimentul zădărniciei 
lucrurilor omenești, sfâşierea în faţa 
trecutului ireversibil și remuşcarea 
pentru tot ce e meschin în sufletul o- 
menesc, mau încolțit ca niște furii 

Acolo sus, în spaţiul vid, cam la 
treizeci de metri înălțime, e un loc 





unde a trăit, a dormit, a râs și sa 
svâscolit torturat Anton Holban, un 
loc care a fost o cameră, mică, cu 
atmosferă, cu o sofa, cu o bibliote- 
că încărcată de cărți preţioase, cu o 
discotecă şi mai prețioasă, e acolo un 
loc unde a fost ceva și acum nu mai 
este nimic. Dacă ar trăi Anton Hol- 
ban şi S'ar opri aci, ar plânge. 

Aș vrea să plâng şi eu, dar nu 
pot. Anton mi-a fost prieten și i-am 
fost prieten, de ce l-am lovit? De 
ce n'am putut veni la capătul pa- 
tului de moarte să mă 'mpac cu el 
și să recunoaştem amândoi — ce 
târziu! — că sunt femei pentru care 
nu merită nici să te cerţi, nici să sa- 
critici nimic, mai ales o prietenie! 
De ce n'am putut să-i spun și eu vor- 
kele cu tâlc pe care, într'un balcon 
de acolo de sus, din locul unde acu- 
ma nu mai este decât, poate, uneori, 
fâlfâitul unei pasări ce duce pe aripi 
ceva din sufletul lui, vorbele pe care 
mi :e-a spus odată, înaintea despăr- 
ţirii noastre definitive: „Suntem lași, 


dragă Octav; de aci vine toată neno- 


rocirea noastră“. 


In gură am amărala inutilității, în 


inimă parcă lecţia unei pretimpurii 
înţelepciuni. La ce bun toate regre- 
tele?! Sunt prea sigur că Anton m'ar 
fi iertat înainte de a muri, după cum 
l-am iertat eu însumi. Nici el n'a gre- 
şit, nici eu, deşi am fost vinovaţi a- 
mândoi. Și, cu acea înţelepciune, fi- 
rească la un bătrâri,, dar bizară la un 
tânăr cum era el, — înțelepciune ce 
era ca o solie a morţii, el va fi înțe- 
les gestul meu trecând peste tot ceea- 
ce viaţa a pus stupid şi inevitabil, 
între noi. 

Căci, cu toată slăbiciunea sa sufle- 
tească, Anton Holban a avut un su- 
flet ales, de camarad, de frate. Supe- 
rioritatea lui asupra multora era că 
nu se putea răzbuna niciodată. Avea 
un cavalerism care-l oprea dela orice 
gest mărunt şi înjositor. Știu că a 
fost lovit și că n'a răspuns. Am văzut 
cum a fost pe nedrept rănit și a ier- 
tat. Era în aceasta, pe lângă senina 
pătrundere a vanităţii celor omeneşti 
şi o nobilă plămadă intimă care-l fă- 
cea să iubească mătăsăriile delicate 
ale versurilor lui Racine sau biju- 
teriile rare ale romanului proustian:. 

Il văd şi acum, înalt şi adus de 
spate, apărând, cu faţa bolnăvicioasă 
şi aer speriat de jivină isgonită, pe 
stradă, în librărie sau la cafenea, 
unde se așeza adesea lângă mine, 
strângându-mi mâna cu o putere şi 
o căldură ce nu erau de loc fizice 








Peisagiu' 





mr 


Siluete 





LBAN 


de OCTAV ȘULUȚIL 


şi, uitându-se în jur, la o lume pe 
care o disprețuia fără răutate, spu- 
nându-mi adesea: 

— Ce inutile mi se par toate, ce 
seci! Nici nu-ţi închipui, dragă Oc- 
tav, cât sufăr! Nu-ţi poți imagina cât 
sunt de bolnav ! 

Niciodată nu m'am îndoit de ade- 
vărul ce-mi spunea, dar azi imi dau 
seama cât de puţin participăm la su- 
ferința altuia! Anton Holban era ros 
de o boală crâncenă, care săpa loc 
pentru moarte, iar mie, deşi il cre- 
deam, nu mi se părea căi se poate în- 
tâmpla un rău grav, detinitiv, în ori- 
ce caz nu puteam cuprinde cu mintea 
sau cu suiletul grozavia pe care am 
realizat-o abia acum doi ani. Aturici 
am văzut că litania bolnavului Aa- 
ton Holban, era chiar cântecul mor- 
ţii. 

Acum, readucându-mi-l în lumina 
amintirii călcând precipitat şi nesI- 
gur, încovoiat şi automat în gesturi, 
pe Calea Victoriei, îl văd fugand le 
Moartea, atât de presimţită cu intui- 
ţia lui fină, temută de parcă ar îi 
fost el omul cei mai îndrăgostit de 
o viaţă de ale cărei plăceri nu se 
putea bucura însă și pe care a de- 
pistat-o şi identificat-o de câte ori 
a găsit-o în operei.e de artă, anali- 
zând-o cu un tel de dulce groază, de 
plăcută teamă, Moartea aceea care 
circulă pretutindeni în paginile lui, 
pe care nu a scos-o nici din irecven- 
tarea lui Bossuet, nici din a lui Rilke, 
deși a găsit-o şi în ci, dar care se afla 
mai înainte în el însuşi și l-a perse- 
cutat sub toate formele ei penibile, 
gonindu-l pe străzi, prin cafenele, 
prin librării, în căutarea prieteniei, 
în săli de operă sau de concert în 
căutarea muzicei sau în căutarea fe- 
meii. 

Pasiunea de muzică și iubirea sunt 
pentru Anton Holban strâns legate 
de groaza de moarte, Mai mult chiar 
decât aptitudinea lor organică, el 
simţea nevuia lor, refugiul în ele! 
Vocaţie, la început, muzica şi iubirea 
au devenit cu timpul locul evadării 
sale dintr'o viaţă neliniștită, din petr- 
secuţia ideii sfârșitului. 

L-am văzut pe Anton Holban *le 
atâtea ori ascultând muzică. Era din- 
tre aceia pentru care muzica este o 
manifestare a religiozităţii, singura 
modalitate de a crede! Anton Hol- 
ban nu credea decât prin Beethoven, 
prin Mozart şi prin Bach! Fiinţa lui 





(Urmare în pag. 6-a) 


Un parazit al artei: 
Internaționalismul 


de LUCA DUMITRESCU 


Numeroase sunt elementele 
prin care o operă de artă se 
definește. Dar decisiv2 pentru 
viabilitatea ei sunt numai 
două : originalitatea și speciţi- 
citatea. Redusă la cea mai sim- 
plă expresie, originalitatea este 
acea rară calitate pe care o 
are o operă de artă, spre deo- 
sebire de alta. în fond însă, 
originalitatea este o mare for- 
(ă, după indicaţiile căreia își 
ordonează artistul datele crea- 
ției. Ceiace caracterizează ori- 
ginalitatea, este apartenenţa ei 
la personalitatea artistului, şi 
anume, la acea parte din per- 
sonalitatea artistului, care nu 
ține nici de biologie, nici de 
ras, nici de cultură şi care 
este focarul particular în care 
toate acestea se topesc. 


In procesul de cunoaștere pe 
care opera de artă il săvâr- 
sește, rostul originalității este 
foarte important, pentrucă ea 
ține de grupa elementcior de 
fapt, prin care artistul se iden- 
tifică în mister. 

Specificitatea se confundă 
deseori cu originalitatea, pen- 
trucă în general se uită esen- 
țiclul fapt, că sfera ei e mult 
mai vastă decât a originali- 
tății. 

Prin specificitate noi înțele- 
șm şi apartenenţa lc persoa- 
na artistului a operei de artă, 
adică originalitatea, dar ceiace 
caracterizează  specit:citatea, 
este altceva și anume, suma 
multelor elemente prin care 
opera de artă se leagii cu per- 
soana fizică şi metațizică a ar- 
tistului. 

Un artist înainte de orice 
este un om şi în această cali- 
tate, el aparţine unei familii, 
unui neam. De mii de ani în 
urma lui, se desfășoară o ex- 
perienţă întrun cadru fizic, 
mai mult ori mai puţin fix. O 
sumă de reacţiuni la ocest ca- 
dru fizic, repetate mii de ani 
în șir îi Sau transmis lui sub 
formă de habitudini şi reflexe. 
Un om dela şes, obligat să trea- 
că întâia oară pe buza unei 
prăpăstii, va avea de suportat 
nenumărate ixhibiții a căror 
forţă conștiinţială va slăbi pe 
măsură ce faptul se 2u repeta 
și vor ajunge simple habitu- 
dini. Prin acţiunea timpului și 
a experienţei habitudinile unui 
şir de exemplare, se v-r trans- 
forma la alt şir în reflexe, aşa 
că, un artist care sar găsi la 
un moment dat în capul unui 
astfel de serii, nu se poate sus- 
trage acestora. A nu ține sea- 
ma deci de toate acestea, eo 
greșală cel puţin tot utât de 
mare, ca a ţine seama în ju- 
decarea unei opere de artă, 
numai de ele. 


Dar afară de aceste impon- 
derabile care tin de stricta lui 
psihologie, un artist aparţine 
unui neam organizat în legile, 
superstițiile şi credinţele lui. 
Gândirea lui, oricât de îndrăs- 
neață ar fi, nu poate scăpa ac- 
țiunei acestor factori, prin care 
neam de neamul lui a gândit 
şi s'a exprimat. O nație trăeşte 
prin miturile ei proprii, adică 
prin încercările ei particulare 
de a-şi explica lumea şi viaţa. 
Un artist, fiu al unei nații, nu 
se va putea sustrage niciodată 
acestei metafizici, pe care na- 
ţia şi-a creiat-o, în nesătulul ei 
dor de cunoaştere. 

Specificitatea ar îngloba deci, 
după noi, afară de elementele 
originalității prin care opera 
se caracterizează ca aparţi- 
nând unei forțe propri, ele- 
mentele prin care ea se vă- 
deşte ca aparținând unei forțe 
comune, grupării de oameni 
legaţi între ei prin necesități 
mitice aidoma. 

Im acest înțeles oricine îşi dă 
seama că specificitatea este a- 
celaș lucru cu specificul naţio- 
nal. Acest lucru am vrea să se 
vețină, dar în acelaș timp am 
ține să se înțeleagă importanţa 
considerabilă a specificului na- 
țional în artă. Comprumisă, de 
către mișcarea  semănătoristă 
dela începutul secolului, pro- 
blema aceasta esenţială pentru 
orice artă, la noi a ajuns să fie 
luată în râs, ca o pretenţie 
stupidă, menită să determine o 
şcoală minoră şi ca etare ne- 
semnificativă, 





(Urmare in pag. ultimă) 














UNIVERSUL LITERAR 








20 Aprilie 1940 


CRONICA LITERARA 


Constantin Cojan: Târgul cu himere, 


versuri, „Cartea Românească“, 1940. 


Coca Farago: Vulturul albastru, 


Volumul „Târgul cu himere“, al 
d-lui Constantin Cojan, tipărit recent 
la „Cartea Românească“, ne dă prile- 
jul să vorbim despre versuri, altfel de” 
cât de obiceiu. Aceasta pentru că tâ- 
nărul autor se deosibeşte de cei mai 
mulți dintre confrații d-sale prin ideia 
ce-o are despre rostul poeziei, D. Con- 
stantin Cojan nu se lasă amăgit de 
excese metaforice, sau ermetice, și nici 
nu versifică de dragul incantaţiilor nu- 
mai, transformând lirica într'o melo” 
pee vagă. D-sa ţine seamă de tiparele 
echilibrate ale psihologiei și nu şovăe 
să ritmeze tot ce-l preocupă : cugetări, 
chibzueli, proecte de viaţă, interpre- 
tări ale faptelor, nedumeririi în fața 
destinului, etc... Titlul dat cărţii, — 
„Târgul cu himere“, — ne face să ne 
gândim la o minte generoasă care ţine 
să împărtășească experiența sa acumu- 
lată. Această experienţă, bine înțeles, 
priveşte viaţa trăită direct şi surprinsă 
în conflictul ei cu idealitatea. Tra-” 
iul de toate zilele ocazionează un 
„schimb“ de „himere“, ca întrun târg, 
unde fiecare vizitator caută să desfacă 
„marfa“ sa și să primească drept preţ 
o alta, abstractă și mai durabilă, ca au” 
rul sau ca visul. Visul ar fi moneda 
care ar circula, cu convertibilitate ge” 
nerală, în „tângul himerelor“. Evident, 
„una din himerele cu cea mai deasă o- 

fertă, este iubirea. Dar și cea mai pre- 
„tenţioasă. Iubirea pune totdeauna con- 
„diţii, şi una din condiţii este „sincerita- 
„tea“. Nici vorbele şi nici faptele nu ga” 
rantează simțirea amoroasă, ci altceva 
mai misterios şi. mai din adânc. Un im- 
ponderabil ce se intuește lesne de cel 
interesat. Una din „himerele“ d-lui 
Constantin Cojan spune  sentențios: 
„Nici nu tu mă iubeşti“... De ce să ne 
minţim?'... Nimeni nu are dreptul să 
conteste diagnosticul himerei. Ea sin- 
gură ştie, fără putință de îndoială, 
când este minciună și când dragoste 
reală, Deaceea este „himeră“ să-și fău- 
rească legături tainice cu necunoscutul. 
Dar dacă „târgul“ nu se face cu o hi” 
meră care se plânge de nesinceriţate, 
poetul nu rămâne propriu zis în pier” 
dere, pentru că păstrează mai departe 
ceea ce ar fi trebuit să dăruiască și să 
risce : „Sentința ta senină e visul meu 
sublim“. S'a despărțit de o himeră a 
iubirii, dar visul nu s'a alterat, ci, în- 
„reg, el e „sublim“. D. Constantin Co- 
jan se arată un fin analist al psihoio- 
gie erotice, când categoriseşte o sentin- 
ță de libertate un „vis sublim“. Deait- 
minteri, aşa se şi cere, întrun „târg cu 
himere!“, unde, oricât de ciudat sar 
părea, cine vrea să fie liber se robeș- 
"te- visului de libertate. Poate pentru a- 
ceea nu declamă obișnuita bucurie a 
libertăţii, ci mărturiseşte numai, cu un 
“delicat regret : 
*- Nu-mi amântesc dece ne "'nstrăinasem 
- mult, 
Și vorba spusă 'ncet, ne 'ndepărta, 
cum zarea, 
„Pe câmpul larg al mării, adoarme zvon, 
| tumult, 
Și orice-i necuprins, când prinde zbor 
visarea... 
Instrăinarea sa produs, firește, din 
“pricina unui „zvon“, a unui „tumult“, 
dar amintirea nu mai învie „zvonuri“ 
şi „tumulturi“, cum, în depărtare, pe 
linia de orizont a mării, valurile nu 
mai par frământări de apă, ci orna- 
mente fragile ale reveriei. In perspec- 
tiva visului, „patimile“* devin așa dar 
„visări“, ele îşi pierd balastul și trec, 
" fantome, spre „necuprins“. 


Iată meșteșugul poetului de a se pue- 





"“OALATORIE 


Rar mai sui prin vreme drumul de baladă, 
Clopotele vremii cine să le tragă ? 
"Rar, auzi cum toacă toamnele și plâng. 
Slovele tăcerii singur le mai strâng. 

Le culeg din traista veacului bătrân, 
Le culeg cu taină grea de înserări 

Și le scriu în mine și le trec spre zări, 
Drumul către tine, suflete, e greu, 
Drumu-i o tăcere către Dumnezeu. 
Ape mari de toamne vechi mă poartă, 
Timpul a trecut pe lângă mine, 
Timpul a trecut și na bătut ta poartă. 


Pe poteca grea pe cure sui, 

Lângă cer şi lângă nesfârșire, 

Cu toiagul anilor subțire, 

“Voamnele au plâns tălăngi de gând. 

Am rămas în linişti ca 'ntr'un cântec. 

Lângă ceasul vremii umbrele s'adună 

Spre povestea tristă, toamnele mă mână, 

Pe poteca vremii singuratic sui 

— Clopot de tăcere — gândul meu e șui. 
G. Egea 


GÂNDUL MEU... 


Gândul meu, pururea călător, de ţărmuri 
te izbeșşti 
dur nu te sfarmi, te lovești numai ca apa 
i . de mal. 
O clipă te oprești, apoi te-avânţi 
căci, ești pururea val de viaţă și viața-ţi 
i ua, Rai într'un val. 
" Te svârcolești în nopțile întunecoase 
casă ajungi să-ți aprinzi candela, 
dar. nu o poți, fiind tu prea departe de mal. 


" Găândești c'o să faci, dar nu poti 

"- fiindcă acolo calea ţi s'a închis. 

-Gânidule, rai să-ți îmdeplinești vrerea 

căti tot ce-i 'jos și sus, nu e nimic al nostru 

doar o clipă de viață și viața ca 'ntr'um vis! 
E i Nicolae M. Velin 


CRONICARUL . 


N'am tâlhărit, nu te-am vândut, — 
Creșteai din rană, din mizerii, 
Bătut în jug purtat sub cnut, — 
Pământ de jar al: primăverii! 


nuvele, „Cugetarea“ 


Aurel Marin: Însemnări de vacanţă, versuri 


rifica sufletește și de a face din durere 
o podoabă. 

Himera, care prin mijloacele ei ne- 
controlabile, tăgăduise sinceritatea iu- 
birii, continuă să argumenteze pentru 
ce refuză o dragoste „nesinceră“. 

Nu vreau să te iubesc, ca *n urmă eu 
să sufăr !* 

Suferința este demonul însoțitor al 
patimei erotice. Temerea de suferință 
naşte din prea marea ofertă, 

Toate „bhimerele“ vor iubire, „since- 
ră“ şi „definitivă“. Ceea ce pare cu ne- 
putință, pentrucă nu se pot satisface 
dorinţele tuturor : 

Priviţi... Târgu-i deschis... Himerele 

sunt multe... 

Logitu iluziilor pretinde contrariul : 
tocmai fiindcă sunt numeroase, incon” 
sistente şi efemere, ele năzuesc o dărui- 
re intensă, şi fără rezervă: 

Vrem răsplătire scumpă, căci mâine 
pierdem. lotul. 

Subliniem la autor iarăş subtila 
analiză a pasiunilor care sunt însoțite 
de conștiința efemerităţii lor, şi pe te- 
meiul acestei efemerităţi cer o răsplă- 
fire scumpă. Care ar îi însă, în gândi- 
rea poetului această „răsplătire scum” 
pă? El pare a spune că patima cere 
patimă, şi nimic altceva. ,„Himerele“ 
sunt imensele patimi, forțele  capti- 
vante : 


Suntem iluzii oarbe, oricine vrea, ne 
ne cheamă... 
Trăirea-i noastră-i viscol; de visuri 
ni e teamă. 
Căci de-ţi învingi destinul, eşti rob 
| - tao'himeră,.. 
După cât reiese, autorul vrea să spu- 
nă că patimile se tem de vis ca de sin 
surul lor adversar. Fireşte, visul de 
libertate ai creaţiei, dincolo de viscolul 
„trăirilor“. Gândirea se clarifică și se 
înfrumusețează în această perspectivă. 
Târgul nu sa încheiat. Visul i sa 
părut prea „prețios“, spre a-l schimba 
pe o iluzie, care pretindea robia since- 
rității și a dăinuirii necurmate, în timp. 
Un „vis sublim“ nu se lasă uşor înşelat 
de o iluzie „oarbă“. Mai ales când pos- 
tul știe că: 
O inimă câna bate, se 'ntreabă ea 


cumva, 
Că — odihna ei e moartea și viața-i 
0 durere ?... 

Poetul, rămas la visul „sublim“ 


caută în destinul său altă semnificație: 
E floarea vieţii pure, ce-adună *n 
” juru-i îngeri. 

Şi „viaţa pură“ şi „îngerii“ au locul 
pe alte meleaguri decât ale „patimei“, 
ferindu-se de sbuciumul ei aspru, cu 
descleștări și „strângeri“. 

Creasta pe care crește „floarea vieţii 
pure, ce-adună 'n juru-i îngeri...“ nu 
este aceeaş cu „zarea pe câmpul larg 
al mării“, unde adorm tumulturile şi 
dincolo de care se deschide drumul 
spre necuprins? D. Constantin Cojan, 
ştie să găsească ideia justă de „fru” 
mos“, la locul ei de producție, iar fie 


cărei funcții psihologice îi circumscerte 
valoarea cuveniţă. Patimile sunt alt- 
ceva decât „floarea vieţii pure“. Eie 
fac din viaţă „durere“ şi nu dăruesc 
altă odihnă decât a morții. Poezia se 
ferește de moarte însă şi refuză să în- 
cheie un „târg meşteşugit“. Refuză hi- 
mera iubirii, care cere patimă, obligă 
la suferinţă și îndepărtează de creație. 
Acceptă sentinţa senină a lucidităţii, 
spre a salva visul sublim. Intr'adevăr, 
îl vedem pe d. Constantin  Cojan sub 
protecţia ageră a lucidităţii. 

Gândirea sa poetică este cumpătată 
şi înţeleaptă. D-sa îşi măsoară experi- 
ențele și dă fiecăreia importanța cu- 
venită, Deasupra tuturor aşează tihna 
de a creia, „floarea vieții pure“, singu- 
ra producătoare de frumuseţe. Frumu- 
sețea este, în gândirea d-lui Constantin 
Cojan, o certitudine. Ei i se dedică fără 
șovăire, oricât de agresive ar fi tenta” 
țiile târgului cu „himere“. De „„adevă” 
rul“ frumuseții nu se îndoeşte. 

Mai rămâne totuși loc pentru o în- 
doială: unde se află cuvântul nespusei 
frumuseți? Căci frumuseţea adevărată 
este cea nespusă, cea pentru care cu- 
vântul este chin, nesăturatul chin! Ne- 
cuprinsul, unde pare a locui frumuse” 
ţea nespusă, devine uneori neant, sub 
pana poetului, care nu vrea să se smul- 
gă visului „sublim“, 

Stau nopți întregi cu gândul căpătâi: 
Doar nici-o zi nu-i sorocită mie, 

Și din reţeaua visului — robie, 

In marele neant „vreau să rămâi“, 

Cum să îndupleci un destin pe care 
l-ai vrea să fie al frumuseţii ? 

Ce să faci spre a fi sigur de victorie, 
de rodirea florii pure? Oricât de chib- 
zuită ar fi gândirea poetului, soluţie 
nu găsește decât în „aşteptare“ şi în pre- 
gătirea pentru ceasul unic. lar această 
siare de veghe, pânda spiritului îndră- 
gostit de „îngeri“, o exprimă d. Con- 
stantin Cojan cu aceeaș lină melanco- 
lie, cu care zugrăvia stingerea patimei 
asemuite cu tumultul mării trecut la 
orizont, Prin simplul fapt că dorim fru- 
museţea „florii vieţii pure  ce-adună 
n juru-i, îngeri“..., realizăm însă o 
trecere într'un „necuprins“, întrun ne- 
ant, ai cărui întâmpinători ar fi tris- 
tețea blajină a versurilor: 

Și-acum, ca şi ieri, cărări neumblate 
Imi flutură pașii cum frunzele vântul, 
Răspântii sunt multe, dur nu știu. cu» 
vântul, 
Ce-asmute destinul şi calea-i abate... 


Am urmărit cea ce mi sa părut e” 
senţial în cartea d-lui Constantin Co” 
jan: gândirea autorului despre poezie. 
Autorul pare a lega frumuseţea de „ne- 
cuprins“, de „neant“, de „jertfa 'n :- 
real“. In această gândire, ceeace dă 
frumuseţe, de pildă, — iubirii unei ma- 
me, este stăruința ei în irealitate. Ma- 
mele doresc totdeauna mai mult decât 
întoarce contingentul. 

Ele depăşesc posibilul omenesc. Fru- 
museţea pe care o intueşte d. Constan- 





tin Cojan este tot o întrecere, ceeace 
însmnază o creştere în suflet. „Jertfa 
'n ireal“ devine floare şi rodeşte. 


O notă pe coperta interioară a căr- 
ţii d-nei Coca Farago „Vulturul albas- 
tru“, informează că opera a fost reco” 
mandată editurii „Cugetarea“, de So- 
cietatea Scriitorilor Români”. Un sim- 
plu procedeu, de sigur de a se atrage 
atenţia asupra unei lucrări meritoase, 
dar de al cărui uz poate nu era nevoie 
pentru că autoarea este cunoscută prin- 
tr'o activitate literară de câţiva ani, şi 
manuscrisul, prezentat fără recoman” 
daţie, n'ar fi întâmpinat, probabil re- 
fuzul tipăririi. Deşi a debutat cu un 
volum de proză, — romanul „Sunt 
fata lui Gheorghe Antim“, — d-na 
Coca Farago şi-a impus numele, în deo- 
sebi prin susținuta publicare de ver- 
suri, în reviste. 

Ciţitorii îi cunose parcă mai mult 
versurile, și-acum Sar fi aşteptat, poa” 
te, să le vadă strânse în volum. Sunt 
dăruiți, în schimb, cu 7 nuvele „Vul- 
turul albastru“, „Strada“, ,Disc', „Pră- 
buşire'“i, „Scrisoare fără dată“, „Epi” 
log“, „Intunerec“. Dar cititorii nu tre- 
bue să se înşele asupra felului de a 
scrie epic, al d-nei Coca Farago. Au- 
toarea este numai poetă, cu frumoase 
şi bogate posibilităţi de plăsmuire, fără 
a fi nevoie, spre a-i caracteriza scrisul, 
de diferențieri între epic şi liric. Dacă, 
de pildă, ulțima bucată a volumului, 
intitulată „Intunerec“ ar merita defi” 
niția de poem liric în proză, rămâne pe 
deasupra dramatismul ei excepţional, 
care leagă cuprinsul de un personagiu, 
de biografia unei făpturi reale, înfă- 
țişată aici altfel decât sar fi putut în- 
fățişa într'o versificație  impersonală. 
D-na Coca Farago merită deosebite fe- 
licitări pentru îmbinarea de liric și 
dramatic într'o realizare literară, ce 
poate rămâne exemplară modului de a 
simți şi a se exprima al unei generaţii. 
Sunt în bucata „Intunerec'“, aşa zisele 
teme ale experienţei de azi. Insuşi tit- 
lul este caracteristic pentru neputinţa 
conștiinței moderne de a opri şi a face 
stabil un adevăr. Supusă devenirei, a” 
ceastă conștiință pierde până și simţă- 
mântul unităţii eului. Personagiul care 
spune „eu“ în tragica istorisire a d-nei 
Coca Farago, în căuțarea zadarnică a 
unui fundament, nici de propriu-i nu- 
me nu se poate atașa cu siguranţă: „De 
ce nu pot să plâng? Să încerc să mă 
gândesc? Dar la ce să mai gândesc? La 
ce să mai pot gândi?... In mintea mea e 
un cerc mare din care pornesc alteie 
mai mari şi altele şi mai mari. Parcă e 
o apă în care cineva a aruncat o piatră. 
Cine a aruncat-o?... Totuși trebuie să 
mă gândesc la ceva... Am găsit: Să mă 
gândesc la numele meu. Cum mă chea- 
mă? Dar asta-i prea mult, am uitat... 

Să zic... să-mi închipui că mă cheamă 


Dumitru, sau nu, Jeanne d'Arc... Ori, 


mai bine: Semiramis. Ce nume e ăsta? 
Se-mi-ra-mis... De ce râd? Flacăra lu” 


Corespondenţța noastra 


Beai veacul tot cu paparude, 
Flăcău voinic din buzdugane, 
Te-am, strâns din buciume zălude, 
Din munţi de foc „din bărăgane; 


Din vântul cel pornit să lutre, 
Te-am luat din fluere măestre, 
Să sparg avuturi idolatre, 

Să smulg din chiot altă zestre! 


N'am vrut pomeni, dar mici zălog! 
Dospeai în holde — adânc misterul 
Și mum târit, pe brâmci, olog, 
S'alătur lacrimilor cerul. 


Mi-ai fost bărdac de zile bune, 
Amvon de țară geto-dacă, 

Pământ de vis de promoroacă, 
Mi-ai fost și pravilă şi nume! 


Stelian Diaconescu 
NOSTALGIE 


Copac, sub strașina-ți de frunze! 
Sleit de-al dorului pojar, 

Stau zile 'ntregi șontind din buze 
La umbră, tristul meu calvar. 


Vântul ce-ţi îndoaie ramuri, 
Făcând ca trupu-ţi să se 'mcline, 
Mi-aduce 'n treacăt glasul mamii 
Şi şoapta ei, șia ei suspine. 


Ea ma crescut în dulci speranțe 
Să-i fiu spre mângâiere m sat, 
Muncind pământul şi pe braţe 
Să-i port nepotul înfășat. 


De-a anilor povară, părul, 

De mult i-a 'nzepezit pe cap. 
Ea plânge sărutându-mi chipul 
Şi haina veche din dulap. 


Instreinat îmi este portul 

Și sufletul mi-e "nstrăinat, 
Și cartea mi-e întins ogorul 
Vioara odor de aiintat 


C. Losif 
STRIGAT PRIMAVERII 


Azi dintWo spărtură de geam, 
Mi-a zâmbit de undeva primăvara, 
Fata cu șorțul brodat de fluturi, 
Și ulcioare de muguri din care beam 
Apă vie. 

Şi nu ştiu, eram poate flămând, 

Şi mi-o fi fost sete pustie. 

Că mâna mea tremurând, 

Nu i-a cerul — o azimi de soare, 
Și nici fetii nu i-a făcut semn; 
Mi-erau gândurile de lemn, 
Pleoapele de hârtie, 

Şi trupul apă sălcie. 

lar când departe de mireusă. 
Gătea 'n mătasă, 

O zambilă, 

Cu pașii mei trudiți, 

Cu luntrea ochilor cucliți, 

Am alergat în urmă-i ş'am strigat prin seură: 
Fată primăvară, fată primăvară, 
Imvolbită cu paftale, 

Dă-mi lavalieră de petale. 


Jean Greblescu 


ACEASTA STEPA 


Aceustă stepă din care-o să vnuşte iada 
primăverii, 
Această. stepă cu cenușii tristeți elegiace, 
Aşteaptă calm clipa azurie a învierii, 
Când s*o porni cu toți mugurii adâncului 
încoace. 


Nici o tresărire pentru arderea de mâine, 
Că vieatța a fost și iar vieață o va striga; 


Doarme cu răbdarea în grunzi și cu visul de 
pâine, 
Din corn îi picură linişti aceeași stea. 


Ca și când miriștea își mândrește vacul 
pe-aci 
S'aburcă iedera tristeții spre cuprinderi de an; 

Ci unde-s cerberii stepei să-i logodească 
mtr'un fapt de zi 

Junghiul plugului cu reavăna brazdă, în 
mari ochi de plăvan ? 


Clopoțească-i sânul vesteu din steag de cocori, 
Cum mut agurida palpită sorocul răpciunii. 
I-or doini mâine spice și mustră poate cicori 
Senina nepăsare de-acum, de lângă ceasul 
minunii. 


Aurel Dumitrescu 


PRAGUL CU BARDA 


Sângeră 'ncruntarea vremii din hoatică rană 

sbuciuamn de nori năvalnici în hoardă, 

tata înfipse în prag o primitivă bardă 

mama prigoni spre piept cutremurate cruci 

trăsnetul va să cadă — aud veghea tainei 
din pană — 

ora e spânzurată-acum în priviri de năluci. 


Imsulițat în patru picioare — un bou 
mugi prin haos şi cugetă tâmp — 
când tăcerea-și răsbună mânia m catou 
A căzut un copac trăsnit — pe lespezi 
de câmp. 
Pâm” aci Dummnezăirea se plimbase 'ntr'o 
ghioace de uu 
pe gânduri de 'nchipuire năucă 
firii, poate că i-ar fi venit dor de necuprins, 
de ducă 
dacă timpul n'ar fi tresărit pe culmi de gardă 
şi dacă trăsnetul mar fi știut de vraja 
pragului cu bardă. 


Simion Cercăneanu 


mânării tremură. Au aprins o lumâna- 
re, fiindcă afară e întunerec. Cine râde 
iar? Tăcerea. Ba nu, eu. De ce râd? Se- 
miramis, opreşte-te. Gândeşte-te la ce 
o să fie atunci când se va stinge lumâ- 
narea. Intunerec. In-tu-ne-rec... Patru 
silabe... Uite, patru colțuri are odaia 
asta. Eu am două mâini, adică zece de- 
gete... adică patru şi cu patru şi cu doi, 
care e jumătatea lui patru“... (p. 146). 

Se va zice că avem un caz de divaga- 
ție lirică. In fond este o minuțioasă a- 
naliză de conținut a conștiinței moder” 
ne. Nimic nu pare că mai prinde rădă” 
cini în această conştiinţă decât durerea, 
concepută ca o maladie căreia nu i se 
ştie nici cauza și nici remediul. Autoa- 
rea vorbește de „șarpele care mi-a muș- 
cat creerii“, simbol care se referă desi- 
gur la excesul de luciditate modernă. 
Accentele din confesia scriitoarei sunt 
pătrunzătoare, ca în această simplă fra- 
ză: „Ce mă doare, nu știu, dar cum mă 
doare!“ 

Mai rămâne rugăciunea, iubirea şi 
plânsul! „Aş vrea să fii aici, să-ţi simt 
suflarea cerească mângâindu-mi frun” 
tea“... scrie poeta, iar ultimul cuvânt al 
desnădejdei este:  „Plângi mamă, 
plângi!“ 

Am stăruit asupra bucății prin care 
se face mai firesc legătura cu versurile 
d-nei Coca Farago. Celelalte nuvele 
sunt deasemeni închegate dintr'un ma- 
terial liric, adică din acea parte o spi- 
ritului în căutare de sine şi în necurma- 
tă creștere. Dar, la autoare, „căutarea“ 
pare a se sfârși fără găsirea unui temei 
sufletesc și atunci, opera se construeşte 
din tristeţea unei zadarnice sbateri. Nu- 
vela „Vulturul albastru“, care dă titlul 
cărții, poartă concluzia zădărniciei de 
care vorbim, finalul fiind gestul cura- 
gios al unei sinucideri. D-na Coca Fa- 
rago ne-a dăruit o carte de o importan- 
tă contribuţie la cunoașterea vieţii ac” 
tuale pline de dramatism. 

[2] 

D. Aurel Aurel Marin a publicat la 
Braşov a șasea culegere de versuri a 
d-sale, cu titlul „Insemnări de vacanţă”. 
Sar zice că într'adevăr autorului i s'a 
părut potrivit să strângă într'o plache- 
tă versificaţiile dintr'o vară. (1939). Ca 
atare socotim un omagiu adus, poate 
fără calcul, anotimpului cald şi roditor, 
faptul că poemele cele mai isbutite din 
volumaş, tratează despre „ispitele ve- 
rii“ și „laudele vacanței“. 

Cu îmbrățișări 
De caldă amantă, 
Tată și vara 
Luzuriantă. 
Râde în ploile 
Pure, fecunde, 
Sfâşie vălul 
Zării afunde. 
Toate ispitele 
Lumii le-adună 
Și se Tăsfață 
Sub clar de lună. 
(pag. 11) 

In poema a doua surprindem un ton 
horaţian, nefamiliar în producția d-lui 
Aurel Marin, caracterizată mai mult 
prin concesii făcute duhului neliniștei: 
Să nu uităm că mâine, o cenușie zi, 
Căzând pe ne-așteptate, va aminti 

sfârşitul! 
Imbrăţișam, prieteni, prea clarul, 

infinitul... 
In care, cine ştie, când ne vor regăsi... 

Placheta tânărului autor nu conţine 
nimic altceva decât simple însemnări 
de vacanţă. E bine ca un meşteșugar să 
se exercite cu orice prilej. 


CONSTANTIN FANTÂNERU 





IDEAL PIERDUT 


Prin stropii deși de ploaie ce pică monoton, 
Privind în depărtare spre măgura de deul, 
Ascult acelaș cântec, acelaș unison, 

Și caut, dar zadarnic, pierdutul ideal. 


Prin stropii deși de ploaie, văd frunzele ofilite, 
Rămase în salcâmii ce par că plâng acum, 
Și "muie 'n mine glasul unei îubiri sfârşite, 
Pierdute 'n zări albastre, asemeni unui fum! 


Prin stropii deși de ploaie, simt ultimul regret. 
Și în zadar privesc acum cu dor în zări... 
Tristețea mă doboară, simt că mă sting încet, 
Visându-mi idealul, pierdut îm depărtări... 
Gh. Pârcălăbesecu 
Lăculeţe 


POEM DE PRIMAVARA 


Afară plouă mărunt și tăcut 

Şi Ziua spre seară coboară, 

Din cer câteva gheme de sfoară 
Inoadă durerea de lut. 


Din moapte fâşneşte tot vântul 
Şi jrunzele's pline de sânge, 

La geamuri 0 creangă mai plânge 
Tăcerea 'mi îngheață cuvântul. 


Afară e râu și uriît 

Şi nimenea nu cântă, mu râde. 
Se frâng două ramuri plăpânde 
Aproape de cer şi pământ. 


In luncă e liniștea moartă 

Și plouia se lasă pe-un ram, 
„Picăturile“ se frâng lângă geam 
Și vântul îmi bate ia poartă. 


Din crânguri ne vine tăcerea 
Când noaptea în noi a pătruns, 
E timpul când geana de sus 

In jos lasă lin mângâierea. 


Afară plouă mărunt și tăcut 
De-acum grădina-i pustie, 
Auzul tăcerei din vie 

Se lasă, așa cum am vrut. 


Toan Ramură-Bărcănescu 





20 Aprilie 1940 UNIVERSUL LITERAR Di 








Din_ ciclul ,, Ţara Românea că * 


Broasca țestoasă fermecată şi impărăţia ei de dor 


de N, DAVIDESCU 


Ea nu era o broască ţestoasă ca ori care 

Ci zână fermecată cândva de-o vrăjitoare, 
Şi-avea 'n adâncul apei seninului ei lac 
Grădină 'mpărătească şi 'mpărătesc conac, 
Maci gata să-şi înfrunte cu-ai zilei zori roșeața 
Pomi purtători de îructe de aur dimineaţa, Al unui rost pe lume de mare împărat, 

Flori cântătoare n largul amurgului tivit Si că o sgripţuroaică de vrăjitoare hâdă, 

Cu ciucuri lungi de roșii de sânge otrăvit,” Pornită ca de-atâtea mari frumuseți să-și râdă, 
Zăvoae 'nfiorate de-al lor sărut cu luna, I-a pus împărăţia şi strălucirea în 

ec er ia ile n roua i Le ai Vrăji dăruite dânşii de-al iadului stăpân, 

De telegari Air bot și nările de toc sii sac 5 toate Nanu de'odlabă i Au pie ibiciila 
Mărgăritare calde ca lacrimile pietre De nouă, ntațisare pierauţa lor fapturi: 
Cât gura cu jăratec nestins a unei vetre ti pios ta a ina da ea gl 
De diamante-albastre şi limpezi ca un vis Ali 096 pri iseuii ee pl Aa iii ag 
Al unei delicate flori albe de cais, za pi ici Aaa ci 


Și câte alte toate minunăţii de-acestea Ş CE aaa ae za 
De-i se dusese până departe 'n lume vestea. Şi ?n lac împărăţia din vremi în care ea 
In chip acum de broască ţestoasă petrecea. 


Un Făt-Frumos cu stele cusute pe manta, 
Să vină să-i desfacă cu-o lungă sărutare 
Această-a ei făcută cu vrăji înfățișare, 

S'o dăruiască iarăș cu omenescul grai, 

Şi 'nvestmântată 'n râuri adânci de păr bălai, 
Pe vechea *mpărăţie din basme-a ei, stăpână, 
Să se ridice 'n gândul și 'n inima lui zână, 

Și pajură, cu-avânturi în aripi, de drapel 
Să-i înflorească gura și zâmbetul prin el. 

Şi a venit; nu însă așa cum îl visase, 

Ca un arhanghel tânăr în haină de mătase, 
Ca un vârtej de aur topit, și ca un sbor 

Spre soare de lumină albastră și de dor, 

Ci liniştit și simplu ca un cioban la stână 
Cu-o nuelușe albă de lemn de-alun în mână. 


Fa s'a făcut iar zână cu părul vaporos 

Ca o mireazmă caldă în jurul frunţei sale, 
Cu trupul ca o 'naltă ninsoare de petale, 

Şi cu obraji 'n aur aprins de trandafiri 

Sub catiieaua moale a pielei ei subțiri. 

EI a 'mbrăcat hlamida atunci împărătească 
Și-au început în noua lor ţară să domnească 
Și căi necunoscute acum decâţ de ei 

In ploaia parfumată a florilor de tei, 

A tufelor înalte de lilieci albaștri 

Şi-a macilor în iarbă întipţi ca nişte aștri 
Să caute 'mpreună cu dorul lor şoptit 

In vraja caldă-a unui sărut nemărginit. 
Supuşii cu sfiâlă în urmă şi iubire 

Priveau această-adâncă şi caldă izbucnire 
De freamăt și de cântec de dor înaripat 
Ivită "ntre feciorul și fata de 'mpărat, 

Și care mai de care se întreceau să vină 
Naintea lor cu daruri de flori și de lumină; 
Privighetoarea, noaptea, cu trilurile ei, 
Cu-a lor zăpadă caldă modeștii ghiocei, 


Și scoicile ca niște bărci de ninsoare ?'n fund 
Iluminau zadarnic al lacului trist prund. 
Ea nu putea să uite că-a fost odinioară, 
Mai sveltă ca o fugă pe şes de căprioară, 

Şi 'mpărătească faţă de crin înaripat 


Ea l-a privit cu ochii turburători în ochi, 
El i-a răspuns cu teamă că-i este de deochi, 
Ea s'a prelins prin iarbă spre el ca o beteală, 
EI a luat-o "n palmă cu tâlc şi cu sfială 
Şi-au făurit cu 'ncetul şi 'ntrastfel amândoi, 
Din două doruri două credinţi în sine noi, 


Era întruna însă tot tristă şi tânjea 

Ca o gutue coaptă cu viermele în ea. 
Zadarnic peşti cu solzii mărunți ca nişte stele 
Căzute 'ntr'ale undei trandafirii dantele, 


In inima ei însă un gând tot încolţise 
Că pus e la o parte ce bietului om scris e, 
Şi că, mai ştie cine cum, într'o bună zi, 


Umblau să "'nveselească cu jocul lor zglobiu 
Melancolia-adâncă din sufletu-i pustiu, 
Zadarnic braţe 'ntinse şi lungi de plante rare 
Ii așterneau miragii de preșuri pe cărare 





Plecăm din Sinaia spre București cu 
acceleratul de 3,59, hotăriţi ca din gara 
de Nord s'o pornim cu primul tren că- 
tre Marea Neagră. Logodnica lui Dinu 
are o sută de mii de lei la „Cec“, şi 
prietenul meu, sătul de necazuri, vrea 
să-i expună situația şi să-i ceară un 
acont din zestre. In extremis, va con- 
veni să se căsătorească în minimum 
de timp. 

Obosiţi fizicește și sufletește, cum ne 
ocupăm locuri în vagonul aproape plin 
de călători adormiţi, cădem şi noi de 
îndată în brațele lui Morfeu. Dealtfel 
puteam să dormim fără nicio grijă, 
având în vedere că trenul merge nu- 
mai până la București, că aci călătorii 
sunt deșteptați de către oamenii cefe- 
reului, iar între sosirea noastră şi ple- 
carea  acceleratului de Constanţa este 
un interval de-o oră. 

Ne deșteptăm însă, adică mă deştept 
eu și-l trezesc și pe Dinu, când soarele 
era sus și câmpul forfotea de lucrători. 
Ne dăm imediat seama că nu suntem pe 
drumul dintre Sinaia şi București, dar 
ca să nu ne facem cumva de râs, nu în- 
trebăm pe nimeni. In compartimentul 
nostru era dealtfel o pereche de unguri, 
oameni în etate, carc, după cum ne-ar 
convins mai târziu, nu ştiau o boabă 
românească. 

Aşteptăm să se ivească o gară, ca 
astfel să ne dăm seama ce s'a întâmplat 
cu noi. Trenul trece cu iuțeală mare 
printre lanuri  nesfârşite de grâu, cu 
maşini de secerat la intervale foarte 
mari, pe câmpie netedă, fără vreun 
sponci de pădure, fără vreo apă curgă- 
toare, fără vreo ridicătură la orizont. 
Deci nu suntem pe drumul pe care am 
plecat. Intre Sinaia și Bucureşti nu 
există asemenea bărăgan, iar linia fe- 
rată e dublă. 

Dar iată că intrăm într'o staţie. Citim 
„Lehliu“... N'am auzit niciodată de a- 
cest nume. leşim pe culoar şi băjbâ- 
căim cu ochii pe o hartă. Căutăm spre 
Giurgiu — nu e. Căutăm spere Videle 
— nu e. Spre Buzău — nu e. Tocmai 
când să începem a dibui către Constan- 
ţa, trece conductorul. 

— La ce staţie opreşte trenul, dom- 
nule conductor ? 

— La Ciulniţa. 

Prin urmare ne aflăm: în drum spre 
Constanța. Râdem ca proştii și ne tru- 
dim să deslegăm misterul prin mijloace 
proprii. Dar nu-i chip să izbutim. Pleci 
din Sinaia la Bucureşti și te deştepţi 
-— de unde şi până unde? — la Lehliu, 
pe linia Constanţa! Desigur, asta era și 
intenția noastră, să mergem la mare, 
dar, după cât ne amintim, n'am măr- 
turisit-o nimănui. Şi chiar dacă am fi 
mărturisit-o, să zicem unui ceferist, nu 
credem să existe în gara de Nord un 
serviciu rpecial pentru transbordarea 
călătorilor adormiţi. 

Abia în gara Ciulniţa ne lămurim 
cum stau lucrurile. Pe vagonul nostru 
serie Budapest-Curmen-Sylva. Aşa dar 
ne-am urcat la Sinaia, în vagonul a- 
cesta, iar la București am fost ataşaţi 
la acceleratul de Constanţa, fără să lim 
câtuşi de puţin deranjaţi. Să fie întâm- 
plarea aceasta un semn că vom ieși în 
curând din cemtura necazurilor ? Tot 
ce se poate. Dacă Dinu va izbuti să-și 
convingă viitoârea-i consoartă, că lo- 
godnicii săraci sunt îndreptăţiți să as- 
pire la un aperitiv din dotă, ne vom 
întoarce la București, și vom face pe 
dracu în patru să legăm din nou gura 
pânzei. Mai ales că n'am luat nici note 
ca să soriem cartea proectată și deci să 
putem justifica faţă de noi înșine con- 
tinuarea acestei călătorii amărite. 

După ce ne răcorim feţele cu puţină 
apă, în toaleta vagonului, speranțele 
noastre saltă cu încă două grade. In 
așteptarea Feteștilor, unde vom schim- 
ba sutarul dăruit — sau împrumutat — 
de bunul negustor din Sinaia, ca să îm- 
păcăm stomacurile cu plăcintă caldă, 
aprindem câte o țigară și vorbim de 
nestatornicia lucrurilor pământeşti şi 
de puterea de răbdare a omului. In 
acest timp, ungurul își mestecă în col- 
țul gurii trabucul stins, iar doamna, 


N 


tânără și izbitor de nostimă, își plimbă 
ochii-i verzi şi nedumeriți, dela mine 
la Dinu și viceversa. Amicul meu, în 
imposibilitate de a-i face curte, își 
mușcă buzele și suprimă intervalul din- 
tre picioarele lui şi ale  unguroaicei. 
Doamna zâmbeşte orgolios şi primește 
provocarea. Dinu se zăpăceşte și bâl- 
băe vorba. Ungurul îşi mută ţigara în 
colțul celălalt al gurii și scoate bricheta. 
Știind pe tovarășul meu că-și pierde 
capul în astfel de situaţii, îl evacuez cu 
sila din compartiment, sub pretext că 
am Să-i arăt ceva, și-l aduc la o fa- 
reastră deschisă de pe culuar. 

— Fii mai serios „omule! De fleacuri 
iți are ţie acum? 

Dinu râde gălăgios şi răspunde cu 
entusiasm la salutul unei tinere fete 
care şi-a lăsat o clipă sapa și ne su- 
râde fără niciun pic de invidie. 

— Să trăești! Să-ţi dea Dumnezeu 
un bărbat frumos, zece copii şi două- 
zeci de pogoane de pământ | — îi urea- 
ză Dinu fără să fie sigur că fata îl în- 
țelege. Apoi cade în melancolie. Re- 
gretă c'a părăsit satul şi că şi-a com- 
plicat viața cu cunoștințe care nu în- 
dulcezc destinul.  Işi aduce aminte de 
bucuria — necunoscută unui târgoveț-— 
pe care o avea tatăl său când rupea cea 
dintâi azimă făcută din grâu nou, când 
vedea pătulul plin de porumb, când 
mângâia un vițel nou născut, când pu- 
tea să răstoarne brazda în pământ să- 
tul de apă şi de soare... Dacă i-ar fi 
posibil să reînceapă viaţa cu picioarele 
în opinci, cu amnarul la brâu și cu bu- 
suiocul la ureche; să abandoneze mu- 
zica lui Wagner, după care e atât de 
ahtiat, de dragul ciocârliei; piciorușele 
ascunse în ciorapi de mătase și în pan- 
tofi de liliputan, în schimbul celor pâr- 
lite de soare și însângerate de țepile 
miriştelor; să se lipsească de trăncăne- 
lile cafenelei şi de Calea Victoriei, pen- 
tru a asculta pălăvrăgelile inofensive 
din cârciumile  duminicilor și a privi 
horile din răspântii „ar renunţa imediat 
Ja hainele nemţești şi la vocabularul 
pestriţ, chiar dacă ar fi sigur că viito- 
rul îi va aduce un portofoliu ministe- 
rial şi o nevastă cu vapoare pe ocean 
şi cu vilă pe Coasta de Azur... 

Ar rămâne de văzut. 

După ce ne îndestulăm cu plăcintă 
în gara Fetești, ni se face poită de ca- 
fea turcească. Avem totuşi răbdare să 
privim peisagiul dunărean din fereas- 
tra pe care o acaparaserăm în culuar. 
Când ajungem însă la Cerna-Vogdă, 
Dinu îmi mărturiseşte, ridicând nemul- 
vumit din umeri, că întârzierea cafelei 
ma fost compensată de cele văzute. Ca- 
nalul Borcea i s'a părut prea îngust, 
lunca dintre Borcea şi Dunăre prea us- 
cată şi cu prea puţine sălcii, iar bătrâ- 
nul Danubiu însuşi mai puţin impună- 
tor ca la Giurgiu. E drept că seceta 
lungă a secat bălțile și a constrâns Du- 
nărea și Borcea să se umilească in ca- 
rapacea ailbiilor, dar nişte oameni ne- 
umblaţi ca noi pot fi satistăcuți că au 
avut înstârşit prilejul să treacă pe unul 
din cele mai falnice poduri din Europa 
şi să admire în malul stâng al Dunării, 
cel mai frumos zăvoi pe care şi-l poate 
imagina mintea unui poet, 

In vagonul restaurant luăm loc la 
masa ocupată în parte de o doamnă și 
de „primul ministru“ al Muncii,  Bo- 
nom şi în vervă, d. Trancu-lași poves- 
teşte vecinei  peripețiile ceasurilor de 
după căderea „cărămizii“.  Teribila 
veste l-a găsit la Geneva în toiul unui 
congres internațional. 

Solul Dobrogei, în comparație cu 
plaiurile muntenești, e sărac și puţin 
atrăgător pentru ochiul călătorului pe 
care nu-l interesează schimbările la 
față survenite în lunga carieră a plane- 
tei noastre. lar așezările turco-tătărăști, 


Chiar și nemângâierea ei s'ar putea trezi 

Că-adâncurile nopţei i-au împlinit sorocul 

Şi ca un soare ?n cale o 'ntâmpină norocul. 
Şi-așa, închisă *'n ţeasta ei rece, aștepta 





întâlnite în cale, nu ne spun altceva 
decât că aci a fost odinioară altă stă- 
pânire şi că bunii noștri concetăţeni, 
închinători ai Coranului, nu prea se 
grăbesc să se agaţe de coada civiliza- 
ției. Se simt probabil destul de bine în 
casele lor lungi și scunde, cu porţile 
zăvorite şi fără pic de verdeață îm- 
prejur. 

Tovarășul meu, prea puţin încrezător 
în virtuțile casnice ale viitoarei sale 
soţii, îmi mărturisește că ar fi în stare 
să adopte legea lui Mahomed, numai 
ca să aibă dreptul so ţină închisă în 
tovărăşia unei pisici, a havaianei și a 
cărţilor pentru copii. Bineînţeles, el să 
continue a face curte evelor scurte şi 
cârne, indiferent dacă acestea îşi în- 
şeală bărbaţii sau numai logodnicii. 

— Păcătosule ! Să nu mai spui ni- 
mănui că ai crescut cu cărțile biseri- 
cești în mână! 

Dinu râde mefistofelic — și-mi arată 
marea. E pentru prima dată când o ve- 
dem. Constatăm mai întâi că nu e chiar 
așa de albantră, cum o desemnează car- 
tografii, rămânând să verificăm dacă 
nu cumva e mai puţin sărată decât o 
acuză profesorii de geografie. Suntem 
siguri însă că oferă mai puţine șanse 
de salvare decât bazinul dela Lido și 
decât strandul Kiseleff, singurele ape 
în care ne-am fălit cu ştiinţa noastră 
de straşnici înotători. 

O Dle Di Da 55% 


E e ca PI A 
- = eri a 


e VARA ma IP e m at 


dări e 


== 


>>> 


LA 
VA 
Lj 
/ 
V 


ema drtuai 


SEES 


AVIARE se ĂLAARABRARIEI 


Ira zen aa 


= IS > E 


= 
-. UD ea N 


NA 


UA 


2 a mome se VINE 
NN 


LAN 


1 


— Nu crezi că gara primului nostru 
port maritim e prea modestă? grăesc eu 
către Dinu, sigur în sinea mea că dacă 
n'aşi fi citit în gazete şi n'aşi fi mai 
auzit dela alții, n'ași fi făcut această 
justă remarcă. Dar tovarășul şi priete- 
nul meu n'aude şi deci nu-mi răspunde. 
E nervos şi gânditor. Imi închipui pri- 
cina. Se apropie clipa în care va să dea 
ochi cu logodnica, şi omul își verifică 
inima şi conștiința, Sunt convins că 
inima îi bate încă pentru fata cu bucle 
blonde, cu ochii verzui şi cu năsucul în 
vânt, cu toate că el a încercat în mai 
multe rânduri să-mi demonstreze con- 
trariui;, cât pentru conştiinţă, sunt tot 
așa de convins că are multe să-și repro- 
șeze. Dinu e ușuratic, după cum îl știm, 
prea încrezător în forțele lui de sedu- 
cere şi destul de naiv ca să-şi închipue 
că o femee — mai ales când are părul 
blond și nasul în vânt — își poate sa- 
crifica, pentru un crai ca el, şi capriciile 
și demnitatea. Dar vorba lui: dece să 
facem probleme de conştiinţă, din sbur- 
dările firești ale trupului ?... 


— Vom trăi și vom vedea, — mă pro- 
nunț eu destul de tare ca să audă și 
colegul. 


Amicul îmi citește adevărul în priviri 
şi-mi strânge braţul, afectuos şi neli- 
niştit, 

— Sandule dragă, sunt așa de sigur 


Din două suferințe o nouă bucurie 
Și dintr'a lor tristeţe o mare 'mpărăţie. 
El sa schimbat de-a 'ntregul în tânăr Făt- 





[Frumos 


1) 


de DAMIAN STĂNOIU 


că Vergi mă iubeşte încă, după cum 
sunt sigur că mă găsesc acum în tren, 
lângă priatenul meu cel mai bun. Pur- 
tarea ei din ultimul timp n'a fost decât 
o simplă, cinstită şi firească încercare 
de a-mi tatona sentimentele și de a mă 
readuce pe făgașul primelor noastre vi- 
sări. Şi când mă gâdesc că i-am răs- 
puns cu mofturi de chiulangiu răsfăţat, 
sau cu învinuiri de amorez care caută 
ruptura fără să aibă curajul so pro- 
voace, îmi vine să-mi sparg capul de 
pereţii vagonului. Am vrut să văd în 
privirile e misterioase eterna poveste 
a femeii care şi-a inchiriat inima altui 
bărbat, când în realitate n'au fost decât 
reproşuri tăcute şi intrebări pe care 
n'avea curajul să le pună direct. Bucu- 
ria atişată la plecare, şi pe care eu am 
socotit-o drept pașaport diplomatic, — 
deştept băiat, nu? — a fost paravanul 
care ascundea durerea şi lacrămile te- 
tei ce se vede înşeiată în speranțele le- 
gate de primii paşi. 

Sandule, aș putea să pariez pe-o a- 
vere şi să jur pe ce am mai sfant, că 
Vergi a izbuemt în plâns de îndată ce 
trenul s'a pus în mișcare către Constan- 
ţa. Ai văzut pe'căpitanul acela, care o 
sotbea din ochi, cum fereastra vecină ? 
Ah, că încrezuți mai sunt domnii aceș- 
tia cu trese și cu cisme! Sunt sigur că 
până la Constanţa, dacă o ti avuL şi el 
acelaș drum, na izbutit să-i stoarcă 
măcar un zâmbet, o privire, necum o 
conversaţie în stil de flirt, cu mijiri 
de speranțe realizabile. 

Biata Vergi! Parcă o văd întinsă pe 
plajă, cu ochii ei frumoşi fixaţi departe 
intre cer şi. apă, cu ottatul pe buzele-i 
senzuale şi cu inima închisă în gânduri 
mistuitoare, cu totul inditerenta la ze- 
cile de priviri pe care masculii dimpre- 
jur — ah, bărbaţii! — i le aruncă în 
tormă de lanţuri sau de sulițe. Când 
catadixeşte să arate vreunuia verdele 
pupilelor ei fără pereche, o face numai 
şi numai pentru a se încredința încă 
odată — a suta sau a mia oară — că 
iubitul ei nu suferă comparaţie. Și „iu- 
bitul“ ei — cel mai mare dobitoc din 
coșarele lui Dumnezeu ! Este, Sandule? 

— Probabil. 

Pe măsură ce ne apropiem de gara 
terminus, nerăbdarea lui Dinu ia as- 
pecte de nebunie. Se mută dela o fe- 
reastră la alta, măsoară culoarul cu 
paşi de picher, își piaptănă părul şi-şi 
drege glasul, hotărit să se cunune, de 
va fi posibil, până în seară, sau până 
mâine seară. e 

— Carmen Sylva ! 

Dinu era sigur că logodnica lui îl 
aşteaptă pe peron. Indrăgostiții își au 
telegraful lor, prin care comunică Orl- 
decâteori se doresc cu  fierbințeală, 
chiar dacă sunt despărțiți prin mii de 
kilometri. Şi chiar dacă unul din ei se 
află pe ceailaltă lume. Dar Vergi nu e 
pe peron, — pesemne că nu-i funcțio- 
nează bine aparatul. In schimb, ochii 
nedumeriţi ai amicului meu se lovesc 
de privirea ironică şi șatisfăcută a pro- 
tesoarei cu care lăcuse cunoștință în 
gara de Nord, Tânărul cu mustață bă- 
lae, cu faţa fără obraji și cu picioarele 
fără pulpe, lângă care își fâțâe persoa- 
na, posedă probabil calităţi pe care nu 
le divulgă figura-i bleagă și antipatică. 
Dinu se opreşte o clipă, apoi strâmbă 
dușmănos din nas și obosește mereu și 
zadarnic în căutarea logodnicei. 

— O îi bolnavă, — presupune el sin- 
cer sau numai așa ca să-i scuze întrun 
fel absenţa. 

— 0 fi. 

Logodnica lui Dinu, fiică de colonel 
pensionar, locuește împreună cu mama 
ei, la sanatoriul militar, cale de două 
minute dela gară. Convins că le va face 
o surpriză în stare să topească ghețu- 
rile dela poli, amicul meu refuză să se 


Cu 'mbătătoare ?n inimi polenuri trandafirii, 
Și cu răcoare ?'n aripi de zori de zi Zetirii, 
Iar eu le cântam leneș şi trist ca un izvor 


Dintr'o a mea poveste mai veche şi pe-a lor. 
a at nt a 0 n a a a a a aa tea rap te 


Voiaj de plăcere... 


anunțe sau să ceară portarului altă in- 
tormație decât numătuil camerei. 

Cheia e în uşă, deci avem motive să 

credem că locatarele sunt înăuntru. 
„ — Regret că n'avem un fotograf cu 
noi, să înregistreze cea mai fericită în- 
tâlnire a doi logodnici care cu zece zile 
în urmă, se credeau despărțiți de mun- 
tele Ceahlău, — zice Dinu exaltat şi 
naiv, înainte de ciocănițura absolut de 
rigoare. 

Ne deschide femeea de serviciu. 

— Eşti singură? întrebă Dinu decep- 
ționat şi revoltat pe servitoare şi pe 
destin, 

— Doamna a ieșit de zece minute, 
iar domnişoara a plecat de azi diminea- 
ță la Mangalia cu domnu” căpitan... 

— Care căpitan ? 

— Logodnicu' dumneaei! 

Dinu lăsă capul în jos, ca omul bătut 
de Dumnezeu și jefuit de cea din urmă 
speranță. Femea îl priveşte speriată, iar 
mie îmi vine să râd şi să plâng. Imi 
închipuiam că-l aşteaptă o privire rece, 
explicaţii iritante, apoi surpriza :  îm- 
păcare fără vlagă sau ruptură definiti- 
vă. Dar la aşa dezastru nu m'am gân- 
dit nicio clipă, Ştiam că fata e în stare 
să „alunece“, mai ales pe nisipul exci- 
tant al plajei, dar nu chiar așa de re- 
pede, şi mai ales oficial. S'au iubit doi 
ani de zile ca doi porumbei; şi Dinu cu 
toate scăderile lui dealtfel susceptibile 
de vindecare, nu e un băiat pe care 
să-l arunci de dragul primului bărbat 
cunoscut în tren. 

— Nu te descuraja pentru atâta lu- 
ceru, caut eu să-l consolez, în franțuze- 
şte, ca să nu înțeleagă servitoarea. 
„Logodnicii“ de astăzi au luat locul 
„verilor de altădată. Cu toată liberta- 
tea moravurilor din zilele noastre, fetele 
simt nevoia să dea o aparenţă de serio- 
zitate flirturilor trecătoare. Mai aies 
față de servitori. 

Dinu mă priveşte cu ochii naufragia- 
tului care a zărit o corabie venindu-i în 
ajutor, dar licărirea de nădejde n'a du- 
rat decât un sfert de clipă. Fotogratia 
unui bărbat pe care Virginia o insta- 
lase pe etajera dela capătul patului, cu 
toate că avea doi logodnici, purta ur- . 
mătoarea dedicație : „Lui Vergi, cea 
mai dulce fată, în semn de dragoste e- 
ternă. Aurel“, 

— Mai ai ceva de adăugat? mă în- 
treabă nefericitul ex-logodnic, cu aere 
de dușman. 

— Nimic. 

Ne înapoem la gară, fără să mai vor- 
bim şi fără să mai gândim, și ne uncăm 
în automotorul care tocmai se pregătez 
să plece. Incotro? Niciunul nu ne-am 
dat osteneala să întrebăm. Eram siguri 
însă că nu poate să ia altă direcţie de- 
cât Constanţa sau Mangalia. Din în- 
tâmplare, mergea spre Constanţa. Dacă 
nu s'ar fi potrivit automotorul — stării 
noastre sufieteşti, cu siguranță că sar 
fi aruncat în mare sau ar fi luat-o rasna 
prin porumbişti. 

-— Ca o culme a ironiei, o mai chea- 
mă şi Virginia! răsuflă Dinu, drept răs- 
bunare, după ce trecusem de Eforie. 

-— Nume predestinat, dragă prietene. 
Ţi-ai închipuit oare că „virgin“ este . 
sinonim cu „Maginot“ și cu ,„Sieg- 
fried“ ?.,. 

Briza mării, ale cărei efecte le înre- 
gistrăm progresiv la fereastra unicului 
compartiment de clasa II-a, ocupat în 
întregime de  simandicoasele noastre 
persoane, ne ajută în curând să decre- 
tăm necazul cel mai recent ca un acci- 
dent normal, mai ales că furtunile lui 
Dinu sunt, din fericire, simple vârteje 
în nisip. Până la Constanţa, sărmanul 
meu prieten, încornorat cu anticipație, 
se reface într'atâta sufletește, că mul- 
țumeşte lui Dumnezeu pentru cele des- 
coperite. Şi pe drept cuvânt. O fată 
care se „logodește“ cu trei bărbaţi, — 
trei știm noi, — are toate şansele să se 
„mărite“ cu nouă. Cel puţin. 


1) Fragment din romanul cu acest titlu. 
co va apare în curând în editura „Bucur 
Ciobanul", 





4 











Sentimentalitatea lui Ibrăileanu 


Numai la Iași șin anumite cercuri lite- 
rare care-i păstrează amintirea cu sfințe- 
nie, mai este cetit Ibrăileanu. Şi cu toate 
acestea, ce pline de sugestii sunt cărţile 
sale, ce moderne, în accepțiunea frumoasă 
a termenului, deşi m'ar fi cazul să vorbim 
de modemitate la un scriițor abia plecat 
dintre noi. Și totuși moderne sunt, întoc- 
mai ca eseurile cele mai vii, mai limpezi, 
mai suculente care se scriu astăzi. Ne-ar 
părea poate ciudat gustul de a comenta 
pe Turghenev, dar spiritul care-l comem- 
tează, este al timpului nostru, unul din cele 
maj clare şi mai fecunde din câte am în- 
tâlnit. Nu pot înțelege pentruce se lasă 
topite suveniruri atât de preţioase, penibru- 
ce nu se resuscită interesul față de opere 
care ne îmbogățese? Nu aste vorba de li- 
ceanul obligat, să cetească, mai bine zis să 
frunzărească, câteva wapitole pentru ba- 
calaureatul său. Mai înţăi că pe Ibrăileanu 
nu-l gustă liceenii, nu-l pot gusta. E vorba 
despre oamenii maturi, despre scetitorii pa- 
sionaţi, obligaţi să cumpere traduseri, pen- 
trucă asta oferă librăriiie. Chiar dacă o 
ediție completă Ibrăileanu s'ar epuiza in 
câțiva ani și tot ar fi un lucru deosebit de 
împontanit, «xlitarea, lui în întregime. Sau 
o monografie Ibrăileanu, pe care so în- 
tocmească, să zicem, un ieșean, admirator 
constant al criticului. Dim această privin- 
ţă Ibrăileanu este un uitat. Mai este citat 
pe ici pe colo și asta mai ales în legătură 
cu ediția Eminescu pe care a, realizat-o 
atât de rnăestrit, 

Aşi încerca să desprind Qin câteva capi- 
tole a unei cărți!) o caracteristică a lul 
Ibrăileanu ce mi se pare mespus de im- 
portantă, caracbaristică susținătoare a 
unei mari părţi din activitatea lui șin a- 
calaș timp una, din acele care întreţin îră- 
gezimea scrisului său. Ibrăileanu este un 
critic dJucid şi sentimental. Are el posibili- 
tatea să înțeleagă totul, adică intuiţia lui 
este fără greș în faţa, scriitorilor celor mai 
variaţi ? ) 

Pe ai noștri i-a, înţeles și i-a interpretat 
strălucit. Dar ai noștri nu propumiau 0 
esțaţică, sau mai multe. Ci opere geniale 
sau de talent, Ceeace se găsește in puterea 
de pătrundere a criticului cu... o estetică 
vmitată. Deindată însă ce această estetică 
intâinește una. adversă său de o altă cu- 
loare, luciditatea lui Tbrăileanu pătrunde, 
observă, analizează dar concluzia nu «ate 
cea justă. Intr'un esseu despre Baudelaire, 
de o finețe deosebită, desprinde limpede 
figura marelui poet, dar până la urmă nu-i 
acordă genialitatea. Căloi figura, pe care o 
detaşează este o proecţie a spiritului său 
care nu poate cuprinde pe întregul Baude- 
laire, ci numai acea partie care se atinge 
cu sentimentalitatea sa. Lucrurile se vor 
înțelegaa imediat. Ceiace Ibrăileanu repro- 
șază lui Baudelaire este lipsa acelei pu- 
teri de a, se iluziona. Baudelaire mu mai 
putea arunca peste viață vălul iluzisi, sin- 
gura care deşteaptă curiozitatea, înidkam- 
nă la activitate, alungă pliotiszala şi... pă- 
strează normalitatea individului îm ordine 
sexuală. Deanonstrația este fără greş: plic- 
tisul apare ca 0 consecință a lipsei iluzii 
lor, (Ga, o consecință a incuriozităţii, de 
unde lipsa de vitalitate, raretierea, activi- 
tății vitale. Ca o aită consecimță firească 
iubirea normală n'are jfarmek din moment 
ce sentimentul iubirii se clădeşte pe forţa 
ce individul posedă de 'a, se iluziona,. De a- 
ceia iubirea se va rezuma Ja senzaţii, iar 
senzațiile vor trebui mereu improspătate, 
de unde nevoia, organică desipur, — din 
acest nyoment, — a perversiunilor şi a. în. 
d. Se debaşează din această argumentaţie 
o nuanţă vădit, sentimentală. Ceiace a ob- 
servat mai întâi criticul este impos.bihita- 
tela. poetului de a se iluziona. Dar el, sar 
pume îmtrebarea, Ibrăileanu, o are? Nu 
putem răspunde în mod definitiv, căci şi 
el este un sceptic, ca atâţia alții. Fiste evi- 
dent însă faptul că adesea afirmă că pu” 
terea de iluzionare este absolut necesară, 
da unde se poate conchide că a ţinut iă 
ea, că deci o avea şi căuta să și-o păstreze. 
Porţa de iluzionare aste generată de aspi- 
raţiiie oarecum vitale, e zăcămintele în- 
conștinte şi nu de luciditate. Ea, proec- 
taază, conform argumentaţiei însăși a lui 
Ibrăileanu, pe individ într'o zonă în per- 
mahentă prefacere atractivă, în care zonă 
tinde să se absoarbă. 

Ea acţionează în legătură cu instinctele, 
din care cel mai important este instinctul 
sexual. [n admiraţia, femeilor, ituzionistul 
pune cea mai mare parte a. ființei lui. Noi 
spunem acestui fel de comportare, o icom- 
portare sentimentală, spre deosebire xle 
una lucidă, raţională. 

Că Ibrăileanu ţinea să-și afirme ca prin- 
cipiu, na de critică, deoarece el n'a fost 
um doctrinar, el n'a lăsat prinripii dog- 
matice, ci de pătrundere îm miezul unei 
opere, acklastă forță de  iluzionare, stau 
mărturie și alte articole. 

Pentruce se extaziază în faţa romanului 
„Ape de primăvară“ a lui Turghenev? 
Turghen=v, pe kare, în treacăt fie zis, îl 
consideră cel mai mare romancier din 
veacul al 19, „prin urmare din toate tim- 
purile“. Pag. 9. Iată ce ne spune el însuși: 
„Ceiace este extraordimar în acesţ roman 
e puterea şi siguranța cu care un om de 
52 de ani zugrăvește fionul iubirii deta 20 
şi farmecul atât de gingaş al unei fete de 
19 ani“. Și peste o frază: „La, vânsta, de 52 
de ami, — și încă îmbătrânit la, trup fără 
vreme, — 'Turghenev trăește din mou sen- 
timentele dela 20 de ani, cu o putere par- 
că şi mai mare, potenţată de regretul lu- 





de MIHAIL CHIRNOAGĂ 


crurilor ce nu Mai sunt“. Pag. 13. Acestea 
pusen legătură cu încheerea capitolului: 
„Ca să ai toată impresia pe care această 
posmă-roman e în share să o dea, cuiva, 
trebue să fi trecut de amiaza vieţii. Un â- 
năr, va pricepe perfect, iubirea dela încs- 
putul romanului. Tristeţeia dela sfârșit n'o 
va pricepe bine decâţ acela care se uită 
înapoi și de departe, spre anii tinereții...“ 
Pag. 19, me duc la concluzia că aprecierile 
ce criticul face acelsbui roman și autorului 
său, pornesc din contemplarea dela acelaş 
nivel al vânstei, 'coneplares sentimentală, 
a lucrurilor ce mu se mai întorc. Și mai cu 
seamă, existenţa acelei fecioare d> 19 ani, 
și-a celorlalte femei din carte, pare alti 
mângâiat în mod nespus de pur, delicata 
sentimentalitate a acestui contemplativ, 
care a fost Ibrăileanu. 

Puţine pagini vorbase de romanul Abate- 
lui Prevost, „Manon Lescaut:“, Și pe trumoa- 
sa Manon ajunge so înțelezem, spune 
Ibrăileanu, când cetim romanul la 0 „a 
numită vâmnstă“: „Dar când cetim pe Ma- 
non la ceiace se numeşte „o anumită 
vârstă“, când ma trecem fără atenție peste 
desvinovăţirile ei, mai bine zis peste ex- 
plicaţiile ei scurte și întâmplătoare, căci 
ea eașa de departe de a se crede vinovată! 
Când, așa dar, cetim şi ca psihologi, nu nu- 
mai ca, tineri înflăcărați, atunci începem 
so pricepem“. Recunoaştem în voluptățile 
acestei lecturi târzii intmuzia, sentimentali- 
tății coapte, care regretă propria sa nai- 
vitate. din: epoca fimereţii, când ni ştia să 
urmărească precis, în schimbările sale, su- 
fletul femenin. Epoca cea mai fertilă în e- 
lamuri amoroase, delicate și limpezi! Este 
chiar o plăcere pentru Ibrăileanu să con- 
state că în candoarea sa Manon este a- 
morală, este lipsită de „onoarea sexuală“, 
cum 0 denumește chiar el. Şi cuvântul 
plăcere nu e putermic şi mici impur în în- 
irebuințanea de mai sus; este o plăcere 
imtaiectuală, resemnată, pe care 0 cunosc 
prea, bine toţi acei care obișnuese a, face 
notații pe marginea, cărţilor. Faptul cel mai 
important din micul comentariu este a- 
cela al curiozităţii pe care o desvăluie Ma- 
nom în cazul așa de cunoscut, cand ea tre- 
buind să plece în aventurie impuse de 
lipsurile materiale în care s2 alla, pentru 
a potoli pe Des Grieux, pentru a-i oteri un 
mijloc de a nu se maj chinui, îi aduce o 
fată depe străzile Parisului, pentru a-și 
trece vremea. Și Ibrăileanu comemtează cu 
a iluzionare ce-i aparţine, căci adevărul în 
iubire este aşa de variat dela caz la caz, 
incât nu se pot fonda legi decâţ prim... 
propria-ți  sentimentalitate: „Acest din 
ummă fapt ne aruncă încă o lumină asu= 
pra sufletului ei: ea are, la extrem acea 
psihologie fememmă, greu de înțeles pen- 
tru un bărbat, care le face pe femei să nu 
priceapă deloc acele bine definite torturi 
ale gelozie: masculine, de care vorbeşte 
Spinoza“. Pag, 22. 

Că, Ibrăileanu este un pur, un sentimen- 
tal candid, cu voluptăți cel mult retras- 
pective, nu mai rămâne nici o îndoială. In 
comentariul pe careu face romanului „Ana 
Karenin“ a, lui Tolstoi, găsește, spre exem- 
piu, că Ana trebuie să ispășească în moarte 
păcatul de a fi devenit amanta lui Wronski! 
„Desigur, aruncarea ei sub tren este o în- 
țâmplare. A fascinat-o tremul. Na putut 
rezista în acel moment acelui fal d= ten- 
tație care seamănă cu tentaţi abisului. 
Dar întâmplarea asta trebuia să se întâm- 
pile. Moartea prin sinucidere este tot atât 
de „determinată“, cași orice moarte, caşi 
moartea de. cancer. Moartea cauzată de o 


UNIVERSUL LITERAR 


boală fizică e termenul fatal al umor pro- 
cese fiziologice. Sinuciderea, al unor pro- 
cese sufletești“. Pag. 28, Comentariul este 
elocvent pentru demonstrarea  determi- 
nării mora:e, în manifestările de iubire, așa 
cum o concepea criticul ieșean. Oricime își 
aminteşte magistralui studiu pe care-i în- 
Chină lui 1. Al. Brătescu-Voinești, ștudiu 
care n'ar îi putut sta. scris de o altă mână. 
decât 'a unuia cu o concepție atât de plă- 
cut burgheză, adânc impregnat de o mo- 
ralitate care reparcutează în adânc eveni- 
meniele de dragoste, care n'au liberă ma- 
nifestare, Și tocmai deaceia mai măguli- 
toare, mai line şi calde, in contemplarea 
retrospectivă. Aşa dar după Ibrăileanu tre- 
buia să se întâmple simuciderea, Anei. Este 
o predestimare. Concepţia acestei predesti- 
nări morale se găsește şin alte studii ale 
criţicului. Fără să precizăm deocamdată, 
ns face impresia că ea intră, în criteriiie 
de judscată ale iui Ibrăileanu, nu estetice, 
căci nu este un estetician, ci sociale, eri- 
tie sociale întrucât critica ibrăilianistă 
ese socială. Un principiu social este și mo- 
ralitatea în 'căsnicie. Ibrăileanu a avut, ca 
foarte puţini alţii, instinctul sigur în ale- 
gerea unora din principiile de menţinere 
a ordinii sociale prin literatură, Astfel se 
explică și aversiunea exprimată pentru 
modernism, pe care-l considera ca o ma- 
nifestare de dibertinaj. Pemtru a ilustra 
mai bine că notaţiile din capitolele citate 
suni determinate de o anumită seleetivl- 
tate sentimentală, vom mai lua un exeni- 
plu: Levin iubește pe Kity, care însă este 
nebumește înamorată de Wronski Câmd a- 
ceasta o părăsește, consimţe să-l ia pe Le- 
vin, Tată cum comentează criticul această 
situație care cade în afara, zonei lui de în- 
telegere: „Farmecul nu mai este întreg. 
Rămâne veșnic ceva amar în sufletul... ce- 
titorului; (A cetitorului, desigur, căci Le. 
vin era, fericiţ. Iar nefericit că acea fru- 
moasă Kity ma fost dintrun început a lui 
Levin, cu care cetitorul se substitue, în ca- 
zul nostru Ibrăileanu, va fi tocmai el, care 
contribuie cu propria-i senţtimentalitate la 
mișcările eroilor! Observaţi și punctele, 
tvarte semnificative! N. A.) Dacă nu-i vine 
În minte lui Levin, — căci e], ca om pozi- 
tiv şi Lipsit de imaginaţie, n'are gelozia 
ratrospsctivă, — (pe care noi catitor sem- 
timental — nu pozitiv — o avem! m. a.) 
Apoi ne vine nouă în minte o consideraţie 
foarte legitimă: Dacă atuncri ar fi vrut 
Wronski, Kity s'ar fi arumkat cu fericire 
in braţele lui, Bi, Lovin, na fost ales. 
Pag. 34. 

Legitimă? Sar putea. Dar numai din 
punctul de vedere al senţ'mentalităţii lui, 
cara dorea cu aviditate starea amoroasă 
pură. De aceia cetitorul, adică Ibrăileanu, 
poate avea, gândul de mai sus, pentrucă 
sentimentalitatea 'sa năzueşște către starea 
cea; dintâi a iubirii, către virginătatea, nu 
numa; fizică ci și morală (icăci Kity, qacâ 
Wironski ar îi vrut-o, i sar fi dat! Este im- 
pozibil ca, acest gând să nu fi trecut prin 
spiritul fetei, ceiace o murdărește în spi- 
rit, moralmente, deși fizicul este intart! 
Astfel a gândit cu siguranță și Ibrăileanu 
ca să poată comenta astfel amorul lui Le- 
vin cu Kity, amor pe are-l respinge cu 
tristețe). Iată dar o reacțiune tipică a, sen- 
timentalităţii ibrăilene. 

Cuprind aceste observații pe îbrăileana, 
așa cum ne-a rămas? Cuprind încă prea 
puțin. Articolele pe care l-am discutat 
sunt nişte Mici esseuri, care ne arată chi- 
pul visător și metancolie al unuia din spi- 
ritele noastre cele mai fertile. Și poate am 
urmărit să deșteptăm interesul pentru I- 
brăileanu, ale cărui cărți sunt pline de 
sucuri fertile. 





sad Note și impresii, Viaţa Românească, 





Catrene 


JUCARII 


Un urs de puf, păpuși de catifea, 
Un arlechin — și cărţi de versuri, 
Cu bucuria ta, cu peana mea 
Infiripăm din ele universuri, 


CARTEA 
Lângă tine, fila ei 


Pare fluture de-argint; 
Literele — dacă vrei, 
Guri tăcute care mint. 


FOTOGRAFIA 


Atâta mi-a rămas dintr'o iubire: 

Sub lampă, chipul ei cu umbre dulci, 
Șoptindu-mi: „Du-te să te culci 

Și nu trăi mereu din amintire !“ 


REVEDEREA 


Tăceri prelungi, nimic mai mult, 
Trecutul gâlgâie în noi şi piere; 
Amarul cântec i-l ascult, 
Sunând în timp ca o durere. 


DUREREA 


Trecutul nostru, dragoste, m'apasă 
Cu toată, rece, umbră-a sa; 

Mă *'ncinge amintirea ca o plasă: 
Pedeapsa grea de-a nu putea uita. 


Cronica ideilor 








Problema lucrului in sine 


Am discutat sub diverse forme şi în 
ocaziuni felurite problema „lucrului în 
sine“ de care se leagă atât de strâns 
aceia a metafizicei şi a oricărei teorii 
a cunoaşterii, 

Intr'atât este de centrală întrebarea 
cu privire la realitatea obiectului tran- 
scendentul — încât nu este greşită im- 
presiunea că ea reprezintă pentru orice 
cercetător în filozofie chestiunea pri- 
mordială, faţă de care trebue să adopte 
o atitudine mai înainte să pornească pe 
calea rezultatelor mai puțim abstracte. 
Am ajuns la convingerea că dacă „lu- 
crul în sine“ nu este chiar cauza imper- 
ceptibilă a producerii fenomenelor în 
conștiință, —aşa cum reiese din afirma- 
țiunile lui Kant — ideea despre lu- 
crul în sine asfel cum a fost disputată 
şi agravată de comentatorii lui Kant — 
apare drept cauză sigură a oricărei ati- 


de MIRCEA MATEESCU 


tudini în filozofie. Nimeni nu mai poate 
pretinde că punctul de vedere pe care 
şi-l însușşeşte este independent de con- 
vingerea ce şi-a tăcut cu privire la exis- 
tența şi la modalitatea „lucrului în 
sine“. 

Am cetit de curând capitolul lui Del- 
bos cu privire la această problemă — în 
lucrarea amintită în cronica precedentă. 
Parcă ne-a redeschis o rană cicatrizată 
superficial rana pe care o are oricare 
cetitor al lui Kant: ce este cu lucrul 
în sine? Putem oricât să contestăm 
existența ori posibilitatea logică a aces- 
tui concept, putem spune că nu este 
concept dar este altceva, de pildă o exi- 
gență fundamentală, ori o realitate 
ascunsă — însă oricât vom tăgădui 
„existența“-—luerului în sine, niciodată 
spiritul nostru mu va putea să îi tăgă- 
duiască realitatea, pentrucă mereu, la 


ŞTEFAN BACIU 





diverse etape ale gândirii, ne întâlnim 
sau suntem întâmpinați de această rea- 
litate. 

Nu mai trebue să alungăm ideea ca 
nefolositoare ori neconeludentă. După 
un timp de eroică rătăcire, după o 
vreme de încăpăţânată rezistență pe 
poziția unui empirism neconcludent — 
nu mai putem alunga această „,fan- 
tomă“': îi simţim realitatea, fără să mai 
simţim necesitatea de a o verifica în 
câmpul sensibilităţii ori al înțelegerii 
logice. 

Delbos distinge, competent şi didac- 
tic, între susţinătorii şi detractorii „lu- 
crului în sine“. Ii amintește, le anali- 
zează opiniunea, le-o încadrează sub 
firma diverselor școale de gândire, dând 
îndicațiuni bibliografice prețioase... Dar 
am din ce în ce mai mult sentimentul 
că această problemă, întrucât este 
metafizică, trebue trăită — nu discutată 
teoretic. 

De o sută de ori şi în o sută de ipo- 
teze ne putem gândi la modalitatea lo- 
gică în stare să concilieze problema 
lucrului în sine cu ideea că el este im- 








20 Aprilie 1940 ——— 


Eugenio Montale 


(Quasi una fanlasia 


Se face ziuă, o presimt 


după albul de argint vechiu 
al pereţilor: o geană de lumină 
pune chenar ferestrelor închise. 


Se întoarce evenimentul 


soarelui şi vocile împrăştiate, 


obicinuitele sgomote 
nu le aud. 


Dece? Mă gândesc la o zi de vrajă 

şi de curgerea egală a orelor 

mă răscumpăr. Oh, se va revărsa puterea 
care mă umple, mag nebănuit, 

de atâta vreme. Mă voi arăta, 

voi prăvăli clădirile înaite, iargile străzi pustii. 
In faţă voi avea un ținut de zăpezi neatinse 
uşoare însă ca văzute pe un covor, 

Din cerul ceţos va cobori o rază târzie. 
Inţesate de lumină ascunsă, păduri şi dealuri 
îmi vor mărturisi elogiul întoarcerilor comice. 


Vesel voi citi semnele 


"negre ale crengilor pe alb 


asemeni unui alfabet esenţial. 
Intreg trecutul îmi va apare înainte 


intrun punct. 


Nimeni nu-mi va turbura această 


siguratică bucurie. 

Va sbura 

şi se va cobori pe uluci 
un cocoș de Martie. 


Din italieneşte de DRAGOŞ VRANCEANU 


Tăria vinului bătrân 
Cu serile se-aprimd făclii şin gropi... 
Şi trupuri ca neliniștea din plopi, 

Se sbat sub biciuirile de spasm 

A vrăjii calde ce nu are basm. 


Tăria vinului bătrân o sorb 


Să 'mbete sutletul cu ochiul or 

Jar 'naripatul gând ne 'ntemnițat, 

Iși caută hrisovul prin păcat... 

„„Indemnul e mai vechiu de început: 
Piutea prin tlacăra de "nalt şi lut, 

Poate mai vechiu ca Vraciul în cer Domn... 
Cu care ne luptarăm pentru somn 

Când moartea vieţii-imense am trezit 

Cu darul şarpelui ce ne-a vrăjit, 

Iar gândul din descântec a rămas 

Un sbor de flacără peste pripas 

— Când demoni scot și morţii de prin gropi — 
In rugă cu nelinişte de plopi 

Ce pe amanți îi biciue cu spasm, 

Sub vraja unei taine fără basm. 


SILVIU LAZAR 





Simple note 


Paâasânism și creștinism 


C carte despre care am scris într'o aotă 
trecută, pune în discuţie una din proble- 
mele cele mai impontante cu referir> la îi- 
neretul din zilele noastre : aceia a pietrifi- 
cării dui sufieteşti. A scepticismului, mai mu! 
a neinorederii în forțele  idominatoare ale 
Dumnezeirii care atrage în mod implicit un 
scepticism faţă de orice valoare spirituală. 
Pentrucă este evident că pierderea definitivă 
a credinţei echivalează cu sfărâmarea ulti- 
mei iluzii asupra forţelor sufleteşti. 

In discuţiile gânditorilor, problema sa pus 
sub forma posibilităţilor unei reiîntoarceri la 
păgânism, Că neopăgânismul ar fi constat îm 
cultul amumitor forţe materiale, sau pur şi 
simplu în negarea  încăpăţânată a oricărei 
puteri cerești, era o problemă de ondin cu 
totul secundar. Ceeace interesa era poziția 
creștinismului îm fața acestei rebarbarizări 
a omenirii, mai precis: capacitatea lui de a 
antrena şi coordona, în limitele „învățătu- 
rilor“ sale, exploziile sufletești ale tineretu- 
lui european. (Subliniez: explozii, pentru a 
îngloba și forța acestor manifestări, şi lipsa 
lor de comtinuitate, în acelaş timp). 

In fața umui t:meret european deci, care 
— la amurgul umei civilizaţii și într'o ultimă 
sforțare bărbătească — propovăduia (dacă nu 
putea să practice) eroismul, interesul era să 
se ştie dacă ar fi putut creștinismul să ca- 
nalizeze în sensul Mui aceste forțe. Intrun 
tel, se discuta astfel problema permanenti- 
zării creştinismului ca revoluţie sufletească; 
aceasta deşi unii gânditori  interziseseră 
această ambiţie creștinismului prin afirmația 
că el „a încetat să mai existe ca revoluţie 
sufletească din clipa în care n'a mai dat mar- 
tiri şi sfinți“. 

Momentul socotim totuși că era unic; în 
orice caz, era una din puţinele împrejurări 
dela data „morţii“ creștinismului ca revoluţie 
mondială, prin faptul că venea după secolul 
XIX, după acest obositor secol XIX care 


probabil. însă tot de atâtea ori nu vom 
obține rezultate, eşuând ori în sceptl- 
cism, ori în idealism, ori în realismul 
cel mai empiric. După Kant, Iacobi, Al. 
Riehl, Reinhold, Schulze, Salomon Mai- 
mon, —— pentruca să nu cităm decât pe 
cei mai puţin citați dintre continuatorii 
criticismului —— au optat, diferit, pen- 
tru aspectul idealist ori pentru acela 
realist al probiemei, adeverină, prin ati- 
tudinea lor diferită, o constatare sigură: 
problema lucrului în sine, întrucât este 
fundamentală și primordială, își dove- 
deşște realitatea prin necesitatea exi- 
genţelor contrare, Acum, o precizare : 
realismul ca și idealismul postkantian 
— cele două curente opuse — le putem 
ințelege ca atare, adică antagonice şi 
inconciliabile — numai din punctul de 
vedere al înţelegerii logice. Indiferent 
dacă obiectul „realmente“ existent în 
afară creiază şi determină impresiunea 
sensibilă despre lume (realism) ori dacă, 
dimpotrivă, conștiința noastră, uzând de 
acele disponibilități formale pe care 
Kant le-a numit categorii — crează lu- 


crezuse că poate face din lisus um om, supus 
criticilor, discuţiilor, dar mai ales înţelegerii 
raț»onale, pentru a-l transporta astfel, „în re 
giunea inatacabilului“. După un secol raţio- 
nalist până într'atât, nu se putea să nu ur- 
meze 0 vnişcare în sens contrar, ca o relaxare 
a întregii omeniri. Dar mișcarea în sens con- 
trar, mavea decât o singură direcţie: misti- 
cismuul. Și direoția aceasta trebuia suprapusă 
„revoluţiei creștine“, care ea însăşi — după 
ce trecuse prin „regiunea  inatacabilului“, 
unde căpătase Jiniile grele și reci dogmatice 
— simțea nevoia unei mișcări, a unii nou 
puls de viaţă. 

A reușit? Indoelnic. Dar momentul încă 
n'a trecut complet. In orice caz, a încercat, 
A încercat mai ales acolo unde raţionalismaul 
nu arsese tot. Dar a încercat vag, fără ho- 
tărire şi fără 'contimuitate. Deaceea, chiar 
dacă a încercat, n'a reuşit. Sau, rar, a încercat 
tot cu argumente iraţionaliste ; dar acolo nu 
se mai putea pune problema reușitei, ci e 
ridicolului. De altfel, zonele europene în care 
tentativa s'a dus cu astfe] de arme, au că- 
pătat cred o „imunitate“ definitivă pentru 
creştinism. 

Cesace este însă esenţial, este că micăeri 
el m'a pătruns până la a căuta să răscolească 
limitele creştinismului, fondul lui. Și îm mă- 
sura în care creştinismul va rămâne un pre- 
text formal, cu um ritual „bine crescut'*, care 
nu angremează cu nimic acele „forţe telurice“ 
ale sufletului contemporan, răscrucea : păgâ- 
nism-oreștinism, rămâne de actualitate. 

P. S. Poate că nereușița acestor tentative 
se datorește faptului că la avantgarda lor a 
stat catolicismul. Şi catolicismul, în sensul 
văzut de „nota“ noastră, care este singurul 
sens valabil pentru judecarea reinvierii for- 
elor creştinismului, nu poate juca niciun 
rol. În orice caz, mu dela el poate veni vreo- 
dată „salvarea“. 

COSTIN 1. MURGESCU 


a a Ra a a a E a, a Ep a e a a a a a E a aaa e a 


mea, — toată această „neînțelegere“ își 
pierde din gravitate şi din importanţă 
— în afara înțelegerii logice a proble- 
mei — adică acolo unde sar putea să 
se afle realițatea. Reţinem doar că „„lu- 
crul în sine“ este cauza acestui anta- 
gonism disputat în plan logic —dar că 
acest antagonism nu mai există în plan 
metalogic (expresiunea este a lui Simon 
Frank, mi se pare) — pentrucă  rea- 
lismul metafizic, spre deosebire de rea- 
lismul logic ori empiric, — și spre deo- 
sebire de idealismul logic — presupune 
echivalarea ideilor de realitate şi idea- 
litate, mai bine zis: sublimarea aces- 
tora în cauza originară și reală a lu- 
crurilor. 

Tot mai mult ideea lucrului în sine 
se leagă de aceia de cauză. O rejude- 
care a cauzei, pe deasupra logicei, ar 
valorifica în mod real problema lu- 
crului în sine — şi în mod sensibil, ne- 
cesitatea metafizicei. 

Ceiace vom încerca să facem, într'o 
aplicaţiune practică a ideei lucrului în 
sine — care se va numi, probabil: „Cau- 
za juridică“, 





20 Aprilie 1940 











UNIVERSUL LITERAR 








5 





UN RIVAL NEVAZUT 


— Amintiri din alte vremi — 






De cum intra pe ușa cafenelei liniș- 
tite din oraşul nostru de provincie, îl 


şi înconjuram pe „Nenea doctorul“, 
cum îi spuneam noi băeţii, să ne mai 
spue câte ceva, din lumea lui de odi- 
nioară, 

După ce îl cuibăream unde era lo- 
cul mai bun ca să fie ferit de curente 
reci de aer, şi i se servea obișnuitul său 
ciai, începea : 

— Am să vă spun, măi băeţi, o po- 
veste decând am intrat eu întâi în sluj- 
ba sănătăţii publice, adică de acum 
peste treizeci și cinci de ani. Pe atunci 
oamenii rar de călcau pragul doctorilor. 
Se căutau cu babe și cu vrăjitoare. 

Am apucat timpul când erau numai 
doi sau cel mult trei doctori p'un judeţ. 
Aveau atâtea comune de cercetat, încât 
nu știu dacă le venea timpul să le poată 
vedea pe toate întrun an. Și-apoi, ce 
cercetare ? Doi trei bolnavi, văzuți așa 
pe apucate şi la repezeală, de cum se 
nimereau să fie mai în drumul ui. 
Dacă ar fi stat să vadă toţi bolnavii câţi 
erau cu adevărat prin comune, putea să 
pună acolo de mămăligă pentru vreo 
două trei zile. Dar așa ceva nu Sa în- 
tâmplat niciodată, precât ştiu. 

Cum însă stăpânirea le cerea să îna- 
inteze liste de bolnavi și o situaţie sta- 
tistică, doctorii se mulțumeau să pună 
pe noile liste bolnavii din anii trecuți 
încărcând lista și cu câţiva presupușşi 
copii ce ar fi avut. 

Chiar umbla pe timpul acela şi o 
snoavă : Cică un Ministru mai ceapcân, 
s'ar fi dus la plimbare prin ţară, să vază 
cam cum îşi fac slujba doctorii de plăşi. 
E! dedese porunci că doctorii să scrie 
într'o condică de la Primării, un proces 
verba! că au inspectat comuna și câţi 
bolnavi au găsit şi de ce fel de boale. 
Constatând că doctorii, nu numai că nu 
se duc să vadă bolnavii de prin comune, 
dar pretind logofeţilor de pe la Primă- 
rii să le aducă condica la reşedinţa plă- 
şii, ca să serie în ea, Ministrul a dat 
ordin  zapciilor de pe la tacturi sau 
suprefecturi, ca să fixeze condicile pe 
masa din Primărie prin niște benzi de 
pânză cu peceți de ceară roșie, ca să nu 
le mai ia notarii sau logofeţii și să le 
ducă la plasă. Zis şi făcut. 

Odată însă Ministrul, pe când iar 
plecase prin Țară în inspecții, întâ!neș- 
te într'o zi pe un călăraş cu schimbul 
—— cum era pe atunci — care mergea 
călare cu o goșgogeamite masă în spi- 
nare. 

—— Ce-i cu masa aia, măi călăraș? 

— E masa cu condica dottorului, de 
la comuna cutare. A dat ordin domnul 
„Zapeiu“ s'o duc la „tact“. 

— Păi, de ce, leat? 

— Ca să scrie domnul doctor un 
„procest“* în ea — pe cât am înţeles. 

— Dar nu putea doctorui să se ducă 
în comună şi să-i scrie, cum e ordinul? 

— Nu l-a lăsat domnul „zapciu“ să 
se ducă azi, că şi ceilalţi plecase și nu 
avea cu cine juca cărţi şi table. 

Ministrul cică ar fi rămas întâi cu 
gura căscată, dar apoi s'a pomenit râ- 
zând cu gura plină. 

După ce s'a întors la Minister, a dat 
ordin ca să se desprindă condicile de 
pe mese, nu de aliceva, dar să nu se 
facă călărașii de râsul și de „bazna“ lu- 
mii, umblând pe drumuri cu mesele de 
pe la primării în spinare... 

Dar să nu credeți că la orașe era ait- 
fel. Pe timpurile acelea numai cei mai 
bogaţi și cu ceva învățătură de carte se 
rluceau la doctori, iar sărăcimea și pros- 
timea se căutau înainte cu leacuri bă- 
beşti, descântece și vrăji. 

Unul mai bătrân dintre noi şi mai 
sceptic, aruncă vorba : 

— Eu cred că exagerezi puţin, doc- 
tore | 

— Nu exagerez nimic, măi băeți. Şi 
de-aveţi răbdare, am să vă scot din sac 
şi povestirea unei întâmplări absolut 
adevărate şi-oi reveni apoi la ce aveam 
să vă spui. 

— Spune „nene doctore“, s'auzim, în- 
demnăm noi care mai de care. 

— Domnitorul Barbu Dimitrie Ştir- 
bei, avea medic al său de casă pe un 
doctor care făcuse studii strălucite în 


- străinătate şi pe care îl cunoscuse îna- 


inte de a fi Domn. Când sa urcat pe 
Tron, l-a întrebat : 

— ia spune-mi doctore, ce vrei să-ți 
dau ? 

— Mie ?... Nimic. 

— Cum, d-ta doctor tânăr, găsești că 
nu e nimic de făcut în ţara asta? 


— Ba din contră, găsesc că pentru 
sănătatea publică e totul de făcut. 

— Atunci te numesc Proto-Medic al 
Țării, şi să te-apuci de treabă. 

Doctorul și-a început slujba cutree- 
rând "Ţara de la Brăila la Severin, ca 
să cunoască doctorii, care pe unde 
sânt, ce diplome și de unde le au, şi 
care ar fi nevoile sanitare în oraşele 
şi Județe lor. 

După ce sa dumirit de-a fir a păr, a 
prezentat lui Vodă un raport de cum 
trebue întocmită paza sănătăţii în "Ţară 
Acesta, după ce l-a citit şi a chibzuit 
bine asupra lui, a dat cuvenita porun- 
că de orânduire doftoricească. 

După doi ani, doctorul a venii! cu 
altă propunere: să se înființeze câte 
un spital în fiecare capitală de județ 
unde să se caute pe de geaba ori ce 
fel de bolnavi, fie ei bogaţi, fie săraci. 

— Dar de unde ai să iei pe doctorii, 
care vor trebui la atâtea spitale ? a în- 
trebat Vodă. 

— Facem mai întâi unde avem doc- 
tori buni, Măria Ta, și pe măsură ce 
vom mai avea doctori titraţi, vom face 
pe rând şi unde se va simţi nevoe mai 
mare. 

— Foarte bine doctore, aşa mai vii 
de-acasă. Unde socoteşti să faci înce- 
putul ? 

— La Ploești, fiindcă acolo am un 
coleg muncitor şi învăţat. 

— Și câte paturi ai dori să aibe spi- 
talul ? 

— Treizeci, Măria Ta. 

— Bine. Aprob, însă cu o condiție: 
Dacă în trei luni de la înființare nu va 
avea 30 de bolnavi, revoc ordinul. 


Doctorul, bucuros că planul său va fi 
pus în executare pentru binele poporu- 
lui, de către un Domnitor bun, s'a dus 
ia Ploești să împărtășească celor de a- 
colo bucuria sa și să ia măsurile cuve- 
nite, împreună cu ispravnicul, maghis- 
tratul orașului şi fruntașii negustorimei 
de vază. 

Un om al lui Dumnezeu, ca să con- 
tribuie la această faptă bună a Domni- 
torului, a dăruit nişte case destul de 
frumoase și încăpătoare ka să adăpos- 
tească un spital, Ispravnicul şi mai ma- 
rele orașului au pus la mijloc banii 
pentru înzestrare și au trecut în bugete 
sumele de întreținerea bolnavilor cu 
hrană și doctorii, nevitând nimic din 
ce ar fi trebuit. După ce spitalul a fost 
complect înzestrat, aducându-se de la 
Viena tot ce nu se putea cumpăra în 
țară, doctorul a spus lui Vodă că spita- 
lul din Ploeşti e gata. 

— Bravo doctore !.. Va să zică de azi 
în trei luni îl inaugurăm ? a întrebat 
Domnitorul, notând data într'un catas- 
tif depe masa de lucru... 

Trece o lună, trec două şi nici un 
răspuns dacă spitalul din Ploeşti sa 
umplut de bolnavi, așa cum se învoise 
să-i scrie colegii. Alarmat, se duce la 
Ploești. 

Cum întră în spital întreabă pe pri- 
mul coleg (îi aștepta după cum tele- 
gratiase) : 

— Cum staţi cu bolnavii? 

— Nici gând să vie vreunul, 

— Ce-i de făcut în cazul ăsta? 

Un doctor dintre cei mai bătrâni a 
răspuns atuncl : 

— Eu cred că nu putem scăpa cu 0- 
braz curat, decât dac'am găsi vrea 20 
de bărbaţi şi vreo 10 femei, dintre lo- 
cuitorii de prin mahalale, mai săraci şi 
mai slabi, pe care să-i plătim cu câte 
un sfanț pe zi, mâncare şi ce le-o mai 
trebui, ca să stea culcaţi în pat, îmbră- 
caţi în ţoale de spital și acoperiţi cu 
păturile. 

Doctorul spitalului să-i înveţe ce să 
răspundă fiecare şi să le scrie pe tă- 
hliță ce boală ar putea avea... c'o trece 
şi asta, cum trec toate pe lume —a în- 
cheiat doctorul cu filosofie... 

Fireşte, doctorul cel mare sa făcut 
foc şi nici nu vrea s'audă de așa ceva. 

— Atunci păsește d-ta altceva — a 
răspuns bătrânul filosofi — căci altfel 
ni se desființează spitalul și pierdem și 
casa dăruită. 

Doctorul a plecat necăjit la Bucu- 
reşti, 

— Ei, avem ceva bolnavi la spital, 
dloctore, că Dumineca asta ce vine merg 
să-l inaugurez?  — a întrebat Vodă 
zâmbind. 

Doctorul a ocolit să spuie o minciună, 
îngăimână : 

—- Incă n'avem Măria Ta, că deabia 
am venit de acolo, dar colegii mă asi- 
gură că vor veni, pentrucă până acum 
au fost mereu ocupați cu muncile 
câmpului, dar de acum cred cor avea 
răgazul să-şi caute şi de sănătate. 

— Bine doctore, dar ia aminte că Du- 
minecă îl inaugurăm. 

Doctorul ce să facă? a plecat iar la 
Pioeşti cu o zi înainte şi a admis pă- 
rerea colegului mai bătrân, iar spitalul 


sa umplut cu bolnavi de ambe sexe, 
destul de slabi şi de prăpădiți, plătiți 
anume cu câte un sfanț pe zi, ca să 
facă pe bolnavii. 

In prezența lui Vodă s'a slujit sfeş: 
tania de inaugurare, sa citit hrisovul 
de înființarea spitalului și întărirea da- 
niei făcute, iar Vodă a vorbit spunând 
celor adunaţi cu această ocazie ca și 
bolnavilor, că a înfiinţat spitalul fiind- 
că vrea să ajute pe cei săraci să-și în- 
grijească sănătatea, ca să nu se mai dea 
pe mâna babelor și vrăjitorilor, după 
care a stat puțin de vorbă cu câțiva 
bolnavi și a plecat. Şi cum spusese bă- 
trânul doctor... A trecut şi asta, iar 
ploeștenii au și azi spitalul. 

Acum, că vam dat o ideie de cum își 
căutau oamenii pe timpuri sănătatea, 
daţi-mi voe să reiau de la capăt firul 
povestirei mele... 

— Cum plasa mea se întindea într'u- 
nul din județele de munte, chiar măr- 
ginită de el, mi-a încăşunat, între altele, 
să mă ocup și cu ceva culegeri de fol- 
clor și cercetări etnografice. Trece o 
lună-două, bolnavi la mine la dispen- 
sar, câţi iepuri la biserică. Aceasta nu 
îmi convenea deloc, căci șefii îmi ce- 
reau date statistice de câţi bolnavi am 
consultat, Aceştia trebuiau să fie, bob 
numărat, scriși întrun registru. Ce te 
faci, de unde-i scrii, de unde să-i ei, 
dacă nu vin la tine? mi-am pus între- 
barea : — Cu cine s'au căutat oamenii 
aceștia de pe la sate în decurs de 
veacuri, când nu se pomenea nici nu- 
mele de doctor ? Și tot eu mi-am răs- 
puns că trebuie să fi fost printre ei oa- 
recari oameni și oarecare femei, care 
să se fi priceput cât de cât a da un a- 
jutor sau cel puţin o îngrijire bolnavi- 
lor. Şi adică de ce nu ași cunoaște mai 
de aproape pe acești confraţi în slujba 
zeului Esculap și a fiicei sale Hygia? 
Zis şi făcut. M'am pornit pe cercetări. 
N'a fost însă deloc ușor. Sătenii nu spu- 
neau pe babele ori vracii cu care se în- 
grijise la boală. 

Iscodind cu răbdare prin copii, am 
aflat în cele din urmă pe toate femeile 
doctoroaie ale satelor ca şi pe toți vra- 
cii, și care de ce faimă se bucura şi 
cum lucrau. Sătenii nu le-ar fi spus 
nici în ruptul capului. 

Am spus odată unuia: — Am aflat 
că cutare bolnav în loc să vină la mine 
sa dus la baba cutare și l-a trimes pe 
lumea ailaltă. "Țăranul mi-a răspuns: 

— S'a dus prea târziu, când nu i-a 
mai priit leacul.. Și apoi ăla e leac bun, 
ori te scoală, ori te curăță de pe lume. 
La ce-i bună omului, numai așa, un fel 
de „târomeală mâromeală” ? lacă de aia 
fug oamenii de doftori. 

Ce era să fac? M'am apucat să stau 
de taifas, așa prietenește, cu babele 
și cu vracii satelor glumind, ba de una 
ba de alta, fără să mă arăț supărat că 
îmi fac concurenţă. Cheia însă care 
mi-a deschis inimile tuturor a fost a- 


“tunci când  administrând un medica- 


ment întrun caz foarte grav, la care 
fusesem chemat, că doară oi şti eu ceva 
mai .bun, şi eram sigur de vindecare. 
am Spus şi un  descântec pe care îl 
știam, din niște culegeri ale mele. 

— Vai de mine, maică !.. N'am crezut 
şi nici n'am auzit să fie doctori, care să 
descânte ca noi babele. 

— Ei, noi ăștia mai tineri, învăţăm 
la şcoala de doftori și descântece. Ni le 
spune un doctor mai învăţat şi mai 
mare, care știe toate drăcoveniile de pe 
lumea asta mare. Trebuie să le prin- 
dem cu urechea, altfel nu au leac. 

— Aşa-i maică. Se vede treaba că 
d-ta ai cap uşor, care prinde în minte 
tot. Jurata mea de fată, n'a putut să le 
prindă când descântam eu la lume, iar 
a vecinei le-a prins. 

— Ce să faci mătuşe, pe lumea asta 
fiecare-i om cu capul pe care-l are. 

— lac'o să-i ia pâinea de la gură. Nă- 
roada i.. 

Odată năduful trecut şi încrederea 
căpătată, începeam cu baba să vorbim 
despre ale meșteșugului, povestindu-i 
cum am învăţat noi să punem „oblani- 
cul cu iarba lui Tatin“, cum oblojin 
buboaiele cu „foaie de patlagină“ şi pe 
ce anume „bube rele“ trebuie pusă 
„broasca spintecată de vie“, ca şi rno- 
dul cum trebuiesc plămădite buruene 
de leac. | 

Baba rămânea încremenită de câte 
ştiam eu, apoi începea să spună şi câte 
mai ştie ea, că aproape să ne luăm la 
întrecere, care știe mai mult. Aflam 
astfel, spre bucuria mea, toată practica 
medicinii empirice cu care poporul era 
obișnuit de veacuri. 

Arătând babei, care leacuri ştiute de 
ea sunt bune, care sunt periculoase și 
care sunt prostești ori nu plătesc nici 
cât o ceapă degerată, ea spunea: 

— De, maică, noi am rămas cam 
proaste, că n'am avut de la cine învăţa, 
că n'au toate cap să le prindă câte tre- 
buie știute şi vezi d-ta, au cam murit 
femeile care ştiau leacurile cele bune. 

— Lasă că vă învăţ eu, că poate m'o 
muta altundeva și cum o să rămăie lu- 
mea bolnavă şi să n'aibe cine-o căuta 
cum trebuie ? 

— Da am auzit prin oameni, că doe- 
torii ar fi dat în judecaţă pe unele fe- 
mei care au căutat cu doftorii şi plămă- 






deli pe unii boinavi, care au murit. E 
adevărat ? 

— E adevărat. Aia au fost oameni răi 
şi lacomi de câștig. Eu nu-s de ăia. Pe 
mine mă plăteşte statu, care îmi dă şi 
leacuri bune pe degeaba să le dau la 
cei care vin la mine. Nam nici un înte- 
res, adică vorba unui cântec, nu câştig 
nu păgubesc, dar doctor mă numesc. 

— Adică avem şi noi voie să ne dea 
câte ceva bolnavii dacă le dăm leacuri 
şi îi îngrijim? 

— Fireşte că da, fiindcă depui o 
muncă. Dar e oprit să înșeli dând un 
leac care ori nu e bun de nimic, ori e 
primejdios și omoară bolnavul şi apo! 
nici bolnavul nu trebuie jupuit când 
leacul i-a fost de folos. 

— Cică doară avem şi noi suilet, 
domnule doctor, cum o să luăm noi de 
pe omul sărac când n'are, dar nici de la 
cel ce are. Noi doară ne ajutăm între 
noi unii pe alţii, că așa am pomenit să 
ne sărim în ajutor unii altora la vreme 
de boală şi nevoi. 

După asttel de ciorovoeli cu babele, 
am avut în ele cei mai buni agenți şi 
informatori. Bolnavii au început să 
curgă în cârduri la dispensar, căci ele 
îmi făcuseră cea mai bună reclamă. 

Se dusese vestea de mine ca de popă 
tuns, așa că începuse a veni bolnavi de 
la depărtări de poște întregi. Cei mai 
bogaţi începuse a-mi plăti pentru con- 
sultare. 

9 


Intr'una din comunele din plasa mea, 
vecină cu cea de reședință, întâlnisem 
încă de la venire, pe un fost coleg de 
gimnaziu. Era acum om bogat în comu- 
na lui, însurat cu o fată din sat și avea 
slujbă de agent de percepţie, nu de alt- 
ceva, dar după spusa lui: „dacă nu 
curge tot pică“. 

Oridecâteori venea cu vărsarea la 
percepţie, venea şi pe la mine, unde 
mai totdeauna îl învitam Ja masă. 

Am petrecut astfel de mai multe vri 
și totdeauna când venea îmi făcea plă- 
cere. Aveam cu cine să dapăm aminţi- 
rile de pe timpul când eram la școală. 

Odată, pe când îl aveam mosafir, îmi 
spune : 

— Eu cred căuvoi doctorii nu știți 
toate boalele câte sunt pe lumea asta ! 

— Ba da. Doctorii au identificat şi 
au descris în cărţi aproape toate boa- 
lele și nu știu dacă 'n prezent să mai 
fie vreuna rămasă necunoscută. 

— Păi vezi ? 

— Ce să văd? 

— Că mai sunt boale necunoscute 
de medici. 

— Cel puţin astfel de boale, după cât 
știu eu, nu sa dovedit pe la noi, ci în 
alte continente. 

— O fi, dar eu ştiu o boală, pe care 
nu cred, în ruptul capului, s'o ştie doc- 
torii de pe aici. 

— Aş fi curios să mi-o arăţi și mie. 


Prietenul, fără a răspunde, mă în- 
treabă : 
— Ce zici de dracii, pe care lisus 


Christos, i-a scos din cei doi îndrăciți, 
trimeţându-i în porcii, care s'au înecat 
cu ei în mare? 

— E o pildă din Evanghelie, care-și 
are tâlcul ei, și despre care, dacă vrei, 
vom vorbi mai pe îndelete altădată, 
fiindcă s'apropie ceasul slujbei. 

— Dar d-ta crezi în draci? — ma 
întrebat, 

— Nu. 

-— De ce? 

— Fiindcă nu există în realitate, 

— Eu cred. Dar o să vorbim — după 
cum spuseși, mai târziu. Apoi brusc: 

— Te-am rugat de-atâtea ori să dai 
şi pe la mine p'acasă şi nu te-ai abătut. 
“Te-a stânjenit cumva dorinţa mea ? 

Mirat, că nu-i dedesem prilej să se 
plângă de mine în vreun fel, m'am 
gândit că poate vrea să se achite la rân- 
dul său de obligaţia ospitalităţii ce o 
găsea la mine de câte ori venea adus 
de serviciul său. l-am răspuns cu ho- 
tărîre : 

— Sâmbăta asta ce vine, sunt oas- 
petele tău amice, dacă alte treburi îţi 
dau răgazul să fii acasă. lacă, te rog să 
iei şi asta pentru primarul din comuna 
ta, ca să ştie şi el că atunci vin să fac 
vaccinările copiilor. Eşti mulţumit 
acum? 

— Sunt. S'a făcut, 

După ce mi-am sfârșit operaţiile ce 
aveam de făcut în ziua aceia, la vremea 
prânzului m'am înființat la prietenul 
meu. 

Recomandându-mi pe  nevastă-sa, 
care robotea să pună tacâmurile pe 
masă, a luat cheile pivniţei şi s'a dus 
să scoată băutură. 

Neavând ce face, urmăream cu ochii 
mişcările ce le făcea femeia, luându-i 
seama mai bine. Parc'o văd şi acum: 
Era potrivit de înaltă, plinuţă Ja trup, 
oarzănă la obraz, cu ochii negri, amig- 


de NICOLAE AL LUPULUI 


dalaţi, pupilele negre și o privire de 
căprioară speriată. Avea mișcările chib- 
zuite, unduietoare şi luată în totului 


tot era chiar foarte frumoasă. Ii sta 
bine în costumul de sărbătoare ce îm- 
brăcase cu această ocazie. Dar i-ar fi 
stat bine să fi fost îmbrăcată chiar în- 
trun -costum de pânză de sac. 

Aveam impresia că ne serveşte o 
doamnă de la oraş, travesiită în hai- 
nele unei țărance. 

A servit masa, fără să mă fi privit 
măcar odată drept în față. Presimțeam 
că prezența mea o neliniştea. 

Prietenul nu- vrusese să rămâie mai 
prejos cu masa decât mine. Nevastă-sa 
ne aducea una după alta farfurii încăr- 
cate, cu păstrăv afumat bun la țuiculi- 
ță, apoi păstrăv rasol cu sos de muștar 
şi fripturi rumenite de pui fripți ori 
rățuișcă rumenită pe varză. 

Aşteptam, după cum e obiceiul, ca 
nevasta, după ce aduce ultimul fel de 
friptură, să se așeze şi ea cu noi la masă 
— dar gazda mea întârzia să vină spre 
a sfârși prânzul cu toții. 

Ajunsesem la sfârşit. Prietenul mă 
îndesea cu pahare de vin și urări de 
noroc. Eram gata să întreb pe femeie, 
de ce nu stă la masă cu noi, când ob- 
serv o tremurare pripită a pleoapelor 
iar ochii rotindu-și albul în orbite în 
moda neobișnuit. Faţa căpătase o cu- 
Joare puțin palidă şi începuse a se clă- 
tina pe picioare. 

Până să-i alerg în ajutor, și căzuse. 

— Las'o doctore aşa şi uită-te la ea 
— a spus prietenul hotărît, aproape au- 
toritar. Am îngenunchiat lângă femeie, 
observând cu atenție fazele accesului, 
fără să intervin în vreun fel. Muşchii 
corpului erau într'un fel de tremurătu- 
ră fibrilară, părând animați de niște 
mișcări de frământare lăuntrică,. ce se 
întețeau din ce în ce. 

O astfel de mişcare i-a desvelit coap- 
sele şi pântecele. Corpul şi braţele au 
început să fie animate de nişte mișcări 
convulsive, închipuind ca niște îmbră- 
țișeri voluptoase, a unei ființe nevăzu- 
te, căreia părea că “i se dă cu toată fre- 
nezia unei dragoste nemărginite. 

Treptat apoi aceste frământări s'au 
potolit. Respirația din anevoioasă și 
gâfâitoare a devenit normală. Totul s'a 
terminat printr'o puţină urinare şi şi-a 
revenit în fire. 

Am ajutat-o să se scoale şi ducând-e 
în camera vecină, i-am recomandat să 
stea culcată în pat cam o jumătate de 
ceas cel puţin. 

— Văzuşi doctore ce patimă urită 
are? 

— Văzui dragul meu.?... 

— Ai mai văzut, ori măcar ai mai 
auzit cumva despre vreo aşa boală? 

— Da. 

— S'o spui la alții. 

— Îţi spun pe cuvântul meu de cins- 
te, că am văzut astfel de boale într'un 
spital ; e drept însă că nu tocmai la fel 
cu asta, dar noi avem descrise în cărți, 
cazuri la fel cum se prezintă la nevas- 
tă-ta. 

— Eu nu cred. 

— Atunci e de prisos să mai vorbim 
— răspund oarecum supărat. 

— Şi ştiu doctorii ce fel de boală e 
asta ? 

— Da. E o boală a sistemului nervos 
cunoscută de peste o mie de ani. 

— Eu tot nu crea. 

— Treaba ta. 

— Habar n'aveți î... Numai eu știu 
de unde-i vine boala asta. 

— Aș fi curios să ştiu şi eu. Poate 
învăţ ceva nou. 

— Aici e la mijloc Dracul sau Demo- 
nul de care vorbeşte SE. Evanghelie. 

— Eşti greşit. 

— Eu cred că ai să fii de părerea mea 
când ţi-oi spune toată tărăşenia, pe 
care numai eu o ştiu. 

— Spune bre omule ce ştii ? 

— Mama ei — începe prietenul cu 
vocea scăzută — a fost o vrăjitoare cum 
nu s'a fost pomenit alta paici, pe sub 
poala muntelui. Venea lumea la ea din 
sate aflate la depărtări de poşte, să le 
descânte, să le .dea'n bobi şi să facă fel 
de fel de vrăji. Ştia „să pună cuțitul“ 
să culeagă buruenile de leac şi de vraje 
noaptea pe lună, să ia laptele de 1a 
vaci, ba „să facă şi să scoată chiar pe 
dracu”. 

— Ia-auzi acuma na! 





(Urmare în pag. 6-a) 

















Să ne ocupăm puţin şi de clasici 


In genul lui Eschyle —€ 


O noapte de mythologie. Fulgere cla- 
sice greceşti brăzdează întunecimea O- 
Iympului. Jos, în adâncuri infernale, 
marea se agită de furtună, s'ar zice că 
Ulyse își retrăeşte  Odyseea. Intr'un 
templu cu coloane dorice, ionice și co- 
rinthice, amestecate într'o sublimă mă- 
reție, se văd în fundul scenei, cufundați 
înir'o înghețată umbră, Jupiter şi Ju- 
nona, pe înalte tronuri de aur. Alături, 
la picioarele lor, pe o perniţă, filozoful 
Platon. In toată atmosfera, brăzdată 
din când în când de lumina albastră a 
fulgerelor şi înfiorată de  răbufnirea 
furtunii pe mare, plutește ceva decisiv. 
E o noapte de neuitaţ, 

Junona (se ridică greu, ca apăsată 
de un blestem, din tronu-i zeesc și vine 
spre public). O, noapte infernală! O, 
voi cei ce aţi inventat mythologia, a, 
vOL cei ce înecaţi în noroiul nimicni- 
mei voastre telurice aţi coborit zeii 
până la voi dăruindu-le toate păcatele 
omenești, vă blestem! Suflarea voastră 
otrăvită mi-a îngheţat toţi crinii sufle- 
tului meu de zeiță şi femee. (Intorcân- 
du-se spre Jupiter). O, tu soț netrebnic, 
iată nici fulgerele nu le mai poți stă- 
pâni! O, blestemul a căzut peste căsni- 
cia noastră! O, nenorocire mie că eu 
totuși n'am urmat nici exemplul fru- 
moasei şi infidelei Elena, deşi pe Apol- 
lon cel mândru îl aveam oricând la dis- 
poziția mea, nici exemplul poetesei Sa- 
pho, deși Grecia e plină de nimie, nici 
nu m'am preschimbat în sirenă să aţin 
calea corăbierilor. O, Junonă, cea dea- 
pururea fidelă, fie ca exemplul tău să 
folosească tuturor femeilor din Grecia, 
o, blestem tuturor deapururi. (și în- 
groapă faţa în mâini și geme îndelung). 

Jupiter (sumecându-și poala mantiei, 
îşi şterge adânc nasul și ochii. Pare con- 
sternat. Rosteşte ușor, îndepărtat, cu o 
voce melodioasă, ca vocea însăși a ze- 
phyrului. Furtuna tace pentruca publi- 
cul să-l poată auzi). 

O, zei, zeilor toţi, supuşii mei, eu tată 
vă sunt... O, amară ruşine mi-a fost dat 
să mă încerce, pe treptele bătrâneţțelor 
mele. O, toate apele mării nu vor putea 
s'o şteargă! O, toate vânturile Argonau- 
ţilor nu vor putea s'o molcomească! O, 
de-ar izbucni toți vulcanii, nu vor arde 
mai mistuitor decât inima mea! Bizare 
auspicii au patronat dragostea mea în- 
târziată. Parcele mi-au tăiat inima și 
viața. Cronos m'a mâncat, vai, ca pe un 
copil abea născut. Decât al lui Neptun, 
= cel care stă în fundul mării şi dă de 
mâncare peștilor — mi-e trupul mai 
putred, mai înăbușit de alge. Și nicio- 
dată simt că nu voi mai renaşte, ca Ve- 
nus din Millo, din spuma oceanului de 
tenebre cem'a îngropat. (Se oprește, 
bâjbâind cu mâinile parc'ar căuta unde. 
va un sprijin. Il vede pe Platon). 

O, tu Platon, filosofi neîntrecut, iubit 
de atâtea generaţii de învățăcei, spu- 
ne-mi tu ce să fac cu desnădejdea asta 
mai neagră decât fluviul Lethei? 

Platon (Tace). 

Junona (care până atunci a stat ne- 
mișcată, îşi descoperă faţa încet şi îi a- 
runcă lui Jupiter o privire ucigătoare. 
Cu o voce de tunet. Deodată cu ca reîn- 
cepe și furtuna, refrenindu-i cuvintele). 

Mult mai poţi pălăvrăgi, Jupitere, 
tată al zeilor, rușine a Olympului! Tot- 
deauna cei 'ce n'au avut dreptate au pă- 
lăvrăgit ca tine, sperând că vor ieşi cu- 
rați ca oglinda apelor sub lună. Sofiștii 
tot aşa făceau, în piețele Atenei, ca să 
mistifice Adevărul. O, dacă te-ar ascul- 
ta cineva, ar crede că tatăl zeilor e cel 
mai cinstit soţ, bărbat şi zeu. Pe când 
vorba ta e plină de păcate ca barba lui 
Neptun de scoici. 

Jupiter (o întrerupe). 

Junona, fii înţeleaptă ca Minerva, o- 
dată măcar, în lunga noastră căsnicie. 
(şi frânge mâinile. Ochii îi ard). Ce 
vină a avut blânda, feciorelnica 10, 
fiica lui Inachus, cea albă, mai albă de- 
cât toate florile Olympului, mai castă 
decât toate zeițele, ea să merite răzbu- 
narea ta ucigătoare?  (Tremurând). O, 
toate mugetele furtunii, nu pot acoperi 
în urechile mele, tristul ei muget, me- 
lancolic ca o coandă de vioară! O, săr- 
mana lo, care n'ar fi nupt niciodată o 
floare, un fir de iarbă, e blestemată a- 
cum să se hrănească numai din ele. O, 
parcă o văd acum dormind liniştită în- 
trun staul. Mâine, toţi vânzătorii de 
lapte din câmpiile dela poalele Olym- 
pului, o vor profana. O, sânii ei, caştii 
ei sâni, ca două prepelițe gemene, nu 
vor mai hrăni de acum decât — în loc 
de pruncii ei frumoși — nişte viței cu 
boturile roze. (Extaziat). Parcă îi văd! 
Și iată, mie, tatăl zeilor, îmi vine să 
plâng. (Cu revoltă şi amărăciune). O, tu 
Junona, cu gelozia ta, ai trimis-o şi pe 
fiica bietei Cora, în străfundurile pă- 


mântului, Și câte și mai câte! O, tu ai 
complicat mythologia, de nu-i mai dă 
nimeni de rost! 

Junona (sarcastic), Si tu, nesocotite 
Jupiter, crai bătrân şi neghiob, ai luat 
pe rând înfățișarea tuturor animalelor. 
Una singură ar fi trebuit s'o iei și să 
rămâi într'una: (Pauză de efect). Aceea 
de măgar. 

Platon (a adormit pe perniță, adânc 
mâhnit de această ceartă nesocoțită). 

Se limpezește de ziuă. Furtuna s'a po- 
tolit, Feţele lui Jupiter şi Junona apar 
în toată cruditatea dimineţei, bătrâne, 
zbârcite. De afară se aude o zarvă de 
lume ce se agită. Deodată, un muget 
dureros. Jupiter are o grimasă de du- 
rere, își acoperă amâmdouă urechile cu 
mâinile. Junona se apropie de el, încer- 
când să-i tragă mâinile de pe urechi. 

Junona: Ascultă-ţi, Jupiter, iubita, ce 
blând te chiamă, cu glasul duios cu care 
vițelușii îşi cheamă mamele, în limpe- 
zile dimineții dela poalele Olympului. 
(Se duce spre fereastră). Dar, iată, 
Phoebus a inundat câmpia! Carul lui 
de foc îşi scapără roţilepe crestele 
munţilor. E timpul să dormim câteva 
ore! (Il ia de mână silindu-] să se scoale. 
Jupiter moţăind de somn, o ascultă ca 
un Copil; ies amândoi din scenă, Juno- 
na înainte trăgându-l pe Jupiter după 
ea. In locul lor, după niște lungi drape- 
rii de catifea, apare corul, bărbaţi şi fe- 
mei, se aranjează în cerc, bărbaţii de o 
parte, femeile de altă parte. Cântă:) 

Corul: Sperăm ca publicul să nu fie 
atât de incult, ca să nu fi înțeles că, în fa- 
ţa lui, s'a jucat drama în care se spune că 
Jupiter îndrăgostindu-se de o castă 
nimfă, Junona a transformat-o pe acea- 
sta în vacă. Această dramă este foarte 
tristă, fiindcă, de sar admite, chiar, că 
o femee seamănă uneori cu acest ani- 
mal, cert este că nu mai poate deveni 
niciodată femee. 

Corul feminin: O femee este, o voi 
bărbaţi, o bijuterie rară. E mai pură 
decât soarele dimineţii oglindit în sânul 
florilor! Numai voi, infideli bărbaţi, nu 
i-aţi prețuit niciodată gingăşia! 

Corul masculin: Suntem înfideli, o, 
voi veverițelor, tocmai pentrucă prea 
mult o prețuim. Femeea e ca vinul din 
Cypru, din ce îl bei, tot mai mult te în- 
deamnă. 

Corul femeilor: Fidelitatea, vai, e cea 
mai frumoasă floare, mai frumoasă de- 
cât frunzele de acant de pe coloanele 
corynthiene. Dar voi, sunteţi în stare, 
vai, să luaţi pe rând chipul tuturor a- 
nimalelor, numai ca s'o terfeliți. 

Corul masculin: Iar voi, sunteţi mai 
gâlcevitoare decât patroana Junona! Și 
nici una nu vaţi da înapoi, dacă aţi 
putea să vă transformați rivalele, în 
surori de ale bietei Io. 

Corul (împreună). O, vai nouă, ce ar 
fi dacă am avea. toţi puterile lui Jupi- 
ter şi ale Junonei?! Lumea ar deveni o 
mare menajerie! 

Această scenă ar mai continua multă 
vreme, dacă, deodată, cu ug răbufnit de 
tunet, n'ar apare din culise însuși Es- 
chyle cu un bici în mână, strigând: 

Afară, afară netrebnicilor! Cum aţi 
îndrăznit să vă bateţi joc de un subiect 
pe care eu l-am tratat așa de frumos în 
„Operele mele complecte“ traduse în 
limba franceză de Louis Humbert?! 
Cum aţi îndrăznit să intraţi în domeniul 
meu cu limbajul vostru vulgar! Nimic 
v'a rămas nepângărit de voi, actori fără 
talent, voi cei ce aţi învăţat după ure- 
che puţină mythologie și credeți că pu- 
teți scrie tragedia antică a bietei Io! A- 
fară cu voi, netrebnicilor! 

Corul se retrage speriat. Scena rămâ- 
ne goală. Eschyle priveşte îndurerat de- 
corurile și publicul, apoi pleacă și el. 
Cortina se lasă scârțâind jalnic. 


BELZEBUTH 


UNIVERSUL LITERAR 








ȘI Ed 


20 Aprilie == 


1940 


Un rival nevăzut 


— Da au văzut-o oamenii noaptea pe 
lună desbrăcată şi cu părul despletit 
culegând la burueni în livezile de sub 
pădure. 

— Li s'o fi părut, 

— Ce să li se pară?!.. Chiar taica 
a văzut-o eșind călare pun sul de la 
răsboi, înaintea vitelor când scoborau 
la sfârşitul verii din munte, ca să le ia 
dulceaţa şi smântâna laptelui şi s'o dea 
numai vitelor ei. 

— Vorbe. 

— Nu sunt vorbe, doctore. Eu cunosc 
mulţi p'aicea, care au câştigat procese- 
le ce le aveau la Tribunal, numai cu 
ajutorul ei. 

— Cum adică ? 

— Alergau la ea, o plăteau să le „facă 


cu dracul” care să „homolocească” 
capul judecătorilor spre a-și câștiga 
procesele, 


-—— Și tu crezi toate astea? 

— Cum să nu cred? Iacă, să-ţi poves- 
tesc ce i Sa întâmplat lui Moş-Bârlă. 

— Povesteşte. 

— Moş-Bârlă avea un proces pentru 
niște pământ, cu nişte rude, care stă- 
pâneau pe nedrept şi dreptul lui şi ca 
să câștige procesul au alergat la vrăji- 
toare, adică la mama nevesti-mi, ca să 
„le facă cu dracul“ pentru a ,„homolo- 
ci“ judecătorii, 

Moș-Bârlă a bătut drumurile orașu- 
lui vreo zece ani şi judecătorii, „ho- 
molociţi“ la cap de Necuratul, o ţineau 
numai în amânări, că doară s'o lăsa un- 
chiașul de proces și de cheltuielile de a 
îmbogăţi, de pomana dracului pe „avu- 
cați”. Moșul însă sa ţinut ţăpur, de 
proces, şi nu s'a lăsat neam. 

Când a fost însă în cele din urmă — 


(Urmare din pag. 5-a) 


era iarnă — moşneagul și-a încălţat 
niște opinci noi și a băgat în sân și o 
sticluță cu aiasmă de la Bobotează, 
după povaţa unui călugăr. A plecat la 
târg cu toiagul în mână. 

Pe drum sa fost alăturat de el un 
om cu care a prins vorbă, cum se prin- 
de între drumeţii ce au aceiaşi cale. | 

Moşul a băgat de seamă că tovară- 
șul avea opincile rupte ferfeniţă. 

— Măi creştine, de ce ai plecat la 
drum cu opincile necârpite, ori măcar 
să fi pus în găuri niscaiva plotoage, că 
uite, ţi-au ieșit degetele afară? Nu simţi 
cumva gerul? 

Cum ei treceau în momentul acela 
pe lângă un lăcășteu îngheţat tun, în- 
conjurat de niște sălcii și pruni bătrâni? 
şi care se afla pe un drumeag mai drept 
care scurta cotitura şoselei, numai ce 
sa pomenit cu tovarășul că se duce 
de-adreptul pe ghiaţă şi făcând de sun- 
ţiori nişte aripi ca cele de liliac, a pliu- 
țăit din ele ca cocoşii când prind a cân- 
ta avântându-se în văzduh şi plesnind 
în schintei. Ghiaţa lovită de aripi, a să- 
rit cum sare pământul când explodează 
o ghiulea, iar sloiurile sau agăţat prin 
crăcile prunilor și ale sălciilor. In ziua 
aceia Moş-Bârlă a câștigat procesul, 

Când a arătat oamenilor cu care se 
încârduise la înapoiere  gheţoaiele cât 
piatra de moară agățate prin pomi şi 
sălcii, oamenii s'au început a închina, 
iar unul mai bătrân și mai ştiutor a 
spus: 

— Dracul slujeşte pe omul căruia 
i-a fost dat de vrăjitoare ca să-l slu- 
jească atâta timp, cât î! ţin opincile, 
care i-au fost date când i s'a dat a- 
ceastă poruncă. 





Anton 


Holban 


(Urmare din pag. I-a] 


devenea altceva decât un leș pămân- 
tesc însuflețit, de câte ori asculta. El 
ştia să asculte! Privindu-l, în scau- 
nul dela Operă, dela Ateneu, acasă 
la o tânără pianistă care ne invitase 
să ne cânte, sau în odăiţa unde Mar- 
cel Breliska ne fermeca cu liedurjle 
sale pline de brume olandeze, de re- 
zonanţe din ghetto sau de luminoase 
seri din grădini mediterane, ori în 
camera lui care nu mai e și unde An- 
ton punea la patefon quartete de 
Beethoven sau părți din pasiunile 
lui Bach, acolo am înţeles ce se 'nţe- 
lege prin transfigurare, a unei figuri 
şi a unui suflet! 

Anton Holban a fost desigur un 
om ca noi toți, cu elanurile lui, cu 
prăbușirile lui, cu înălțimi morale, 
dar şi cu lașităţi. Ceeace însă l-a 
deosebit de alţii a fost curajul de a 
nu purta o mască. E] era sincer. Atât 
de sincer, că părea contrafăcut în- 
tro lume de histrioni şi de simulări. 
EL a avut curajul de a trăi ca om cu 
păcate şi cu virtuţi. Nu, Holban nu a 
fost un om laș! Căci dacă ar fi fost 
astfel, ar fi trădat şi sar fi răzbunat. 
Dar el nu s'a minţit nici pe sine, 
după cum na minţit nici pe alţii şi 
dacă a făcut vreodată cuiva vreun 
rău, a fost numai pentrucă s'a lăsat 
totaeauna în voia fatalităţii oarbe, 
recunoscând că nu are forța de a-i 
rezista. Inţeleg dece îl iubea pe Ra- 
cine şi dece Corneille îi era ini fe- 
rent. 

Sbătându-se în reţeaua unei sensi- 
bilităţi bolnăvicioase, carne vie sgân- 
dărită permanent cu unghia lucidi- 
tăţii, sfredelit de boală și de neli- 
niște, refuzându-se atitudinilor de 
voinţă, Anton Holban a ţrăit marlie 
probleme ale vieţii sub aspectul de 
detalii mărunte. Măreţia vieţii, a boa- 
lei și a morții, a iubirii şi a geloziei, 
a surprins-o nu în faptele „Covârşi- 
toare şi definitive, ci în amănuntele 
semnificative care lui îi vorbeau mai 
mult decâţ orice gest grandilocvent. 





“fim stat ca doi străini —. 


Din tot ce-a fost nimic nu poţi să schimbi, 
Zadarnic înapoi privirea-ţi plimbi. 
Am stat străini grăind în două limbi, 


Mustind de pofte trupul ţi-era graiu, 
Lumină lâncedă de putregaiu. 
Am căutat ce nu puteai să-mi dai. 


Tu cunoșteai fierbintea voluptate, 
Dar nu puteai cu-o noapte de păcate 
Să stâmperi setea de eternitate. 


Ci şarpele strivindu-l sub călcâiu, 
* Intoarsă "n puritatea cea dintâiu, 
In nefiresc cu mine să rămâi. 


Prin dragoste am început să ştiu. 
Prin tine trebuia deplin să îiu. 
Acum pe altă cale, mai târziu. 


MIRCEA BARBULESCU 


Viaţa, ca și literatura lui Holban, 
fărămițate în nuanţe și frumuseți 

iniaturale, se pot defini ca niște ca- 
tasirofe cuprinse și declanșate in 
spațiul restrâns al unei clipe, unde 
sunt văzute şi mărite cu lupa inteli- 
genţej analitice. Ceeace spectacolul 
teribil al corpului neînsufleţit al iu- 
bitei nu-l poate face să înțeleagă, a- 
dică grozăvia risipirii în neant și mai 
ales golul pe care îl va lăsa pentru 
totdeauna în urmă plecarea ei, îi 
descoperă deodată găsirea pantofului 
purtat de femeia îngropată deja. Ex- 
traordinar amănunt dintr'o nuvelă a 
scriitorului, sintetizând mai preg- 
nant decât orice aceeace a fost viaţa 
lui Anton Holban: o luptă cu mărun- 
țişurile existenţei, în care îi apărea 
rânjind masca hidoasă a descompu- 
nerii în moarte. 

Aș vrea să pot îmbrățișa umbra a- 
celuia care a fost Anton Holban si 
care ştia să-și iubească ardent prie- 
tenii, — deși era egoist ca noi toți — 
așa cum ştia să adore poezia, muzica 
— pentru care era în stare să-şi piar- 
dă timpul făcând coadă la bilete zile 
întregi, cum i sa întâmplat la Paris 
— ori femeia — asupra căreia totuşi 
nu-și tăcea nicio iluzie. Aş vrea să-l 
simt apărând lângă mine şi punân- 
du-și amândouă mâinile pe umerii 
mei să-și apropie bărbia de capul 
meu, ca în totogralia pe care am fă- 
cul-o împreună după ce mi-a citit 
Ambigen şi pe dosul căreia mi-a 
scris: „Lui Octav Șuluţiu, pentrucă 
în Ambigen am descoperit un frate” 
și să-mi spună :,,Nu tesupăra. Totul 
e atât de inutil! N'are nici o impor- 
tanţă. Şi eu aș îi făcut aşa în locul 
tău. N'am ce să-ți iert. Te-ai purtat 
ca orice om”, 

Dar în amintire îmi răsună râsul 
lui nefiresc şi strident, depărtându- 
se în ncfirescul nefiinţei, râsul omu- 

„lui chinuit de dureri zilnice pe care 
nu le putea înlătura cu niciun me- 
dicament — odată îmi spunea: „Ce 
crezi că beau acum, Octav? Ai să râzi! 
Beau pelin, ceai de pelin. Incerc şi 
asta, să vedem !' — râs sughiţat de 
om nefericit, râsul acela care-l va fi 
tăcut pe un Remy de Gourmont să 
spună că: „Trebuie să fii prea feri- 
cit pentru a nu râde niciodată“, râs 
care răsuna prea des în figura răvă- 
șită şi nevrotică a prietenului meu 
Anton... 

Aș vrea să întind o mână dincolo, 
peste mormânt, dar umbra lui o res- 
pinge şi-l aud murmurând decepţio- 
nat, ca în atâtea rânduri: 

—- Nu, dragă Octav, nu... Eşti prea 
sănătos pentru a mă putea înţelege, 
ești prea sănătos pentru a mă putea 
iubi... 

Ş: totuşi, cine știe... nu se ştie... ni- 
meni nu ştie... poate că totuși pe An- 
ton Holban îl voi putea înţelege și 
iubi destul de bine, aşa cum îi înțeleg 
ce a scris, azi, mâine, oricând... 

Niciodată nu e prea târziu... 

București, 3 Ianuarie 1940. 


OCTAV ŞULUŢIU 


— Iată, dragul meu, de ce a câștigat 
moșul procesul. Acuma crezi? 

— Hm! 

— Şi acum să vin la soacră-mea,. Se 
vede treaba că pentru a avea pe Dra- 
cul mereu în slujba ei, el nu s'a mulţu- 
mit cu sufletul ei pe lumea ailaltă şi i-o 
fi cerut între altele şi pe fiică-sa ca să 
păcătuiască cu ea, că după cum spune 
toată lumea: Necuratul nu-i învățat să 
facă nici toacă şi nici temeiuri de bise- 
rică. 

— Şi crezi tu astea ? 

— Cum să nu cred, că doară le văd 
cu ochii, cum deasemenea le văzușşi şi 
d-ta !... 

—— Da, dar ce are a face boala cu po- 
veștile tale ? 

— Ce boală?.. Nici o boală... Vine 
Necuratul la ea fără să-l putem vedea, 
o giugiuleşte, o îmbrățișează şi se are 
cu ea, ca omul cu muierea lui !... spune 
destul de amărit bietul nenorocit... 

— Imi vine să mă omor de ciudă vă- 
zând cum îmi necinsteşte femeia chiar 
sub ochii mei, — mai spune cu o ne- 
mărginită și adâncă ură şi disperare în 
ochi... 

— Dar tu, care crezi toate cele ce 
Mi-ai spus, de ce te-ai însurat cu fata 
vrăjitoarei ? 

— Fiindcă nu mai era alta mai fru- 
moasă, măcar să fi căutat un sfert de 
țară. O cunoşteam de când era un no- 
duleț, numai p'atâtica. 

— Fata ţinea la tine? 

— Spunea că se omoară dacă n'oi 
lua-o de nevastă, că a deschis ochii 
numai pe mine și după altul nu sar 
duce măcar de ar muri. 

— Și tu? 

— Crăpa inima în mine, dacă no 
vedeam măcar într'o zi. Pe semne că 
mă-sa ne fermecase  p'amândoi, căci 
taica — fie ertat — ţinea în ruptul 
capului să nu 0 iau. 

— Dragul meu, mi-ași dori şi mie o 
astfel de fermecătură. Păcat că nu mai 
trăeşte soacră-ta, că aşi plăti-o cât 
mi-ar cere, până şi cămașa de pe mine, 

A început a da cu tristețe din cap. 

— Ei, şi pe urmă? 

— Când bătrâna i-a spus că ne dă 
două sute de poli zestre și tot pământul 
ei ne rămâne nouă, s'a lăsat şi taica mai 
moale. Am făcut o nuntă de pomină. 
După un an bătrâna a murit iar la șase 
luni s'a dus şi taica după ea. 

După doi ani de căsnicie, nevasta a 
fost lovită de patima pe care o văzuși. 
Pe semne se împlinise sorocul pe când 
fusese juruită să fie a Necuratului. 

Citeam pe faţa îndurerată a acestui 
om, sbuciumul adânc al sufletului său. 
Trăise an de an, o tragedie sufletească 
grozavă. Nenorocitul era gelos de un 
rival nevăzut cu care-și împărțea ne- 
vasta, şi în faţă căruia era desarmat și 
cu totul neputincios, invizibil, dar ma- 
nifest în a-i disputa ce awea mai drag 
ca lumina ochilor din cap. 

Eram îngrozit de oribilul dezastru ce 
putea să producă într'un suflet o cre- 
dinţă falșe. 

L-am luat cu binişorul, căutână să-l 
fac să înțeleagă, că soţia sa era bolnavă 
de una din numeroasele forme aie his- 
teriei, de care nu numai femeile dar şi 
bărbații pot suferi şi că noi medicii cu- 
noaștem toate felurile de a se manifes- 
ta ale acestei boale şi că o avem des- 
crisă chiar în cărţile de medicină. 

— Poţi, doctore, să-mi arăţi şi mie o 
astfel de carte? — întreabă cu figura 
străluminată ca de o nădejde. 

— Firește că am şi cu una în biblio- 
tecă. Când vii pe la mine, adu-mi amin- 
te să ţi-o arăt, 

— Merg chiar acum, a spus brusc şi 
ieşind afară a chemat o femeie din ve- 
cini să vină la nevastă-sa şi s'a apucat 
să pună caii la trăsură. Până sajung 
la dispensar, credeam că se face trăsu- 
ra țăndări,. 

Acasă, am scos cartea din raft şi 
deschizând-o unde trebuia, am început 
să citesc, traducând de-a dreptul și pe 
înțeles, perfect simptomele boalei, 

Părea că o mănâncă cu ochii și m'a 
silit să repet citirea în traducere de 
mai multe ori, ca să memoreze simpto- 
mele spuse de carte cu cele ce le vedea 
el în mod obişnuit. 

Când a văzut şi gravurile cu atitu- 
dini pasionale de femei histerice, a ex- 
clamat : 

— 0, doctore, acuma cred că doctorii 
ştiu de boala asta, pentrucă o văd şi eu 
descrisă în cărţi, dar spune-mi, pentru 
Dumnezeu, dacă are vreun vindec. 

— Are — i-am răspuns energic, pri- 
vindu-l în ochi. Să ai încredere în doc- 
tori că ţi-o vor face bine şi să-ţi ese din 
cap ideia că-ţi împarți nevasta cu vreun 
rival... 

— Ei şi pe urmă? — întrebăm noi 
curioşi de a şti ce a mai urmat, 

— Pe urmă? A fost ce trebuia să fie. 
Femeia a fost îngrijită de un medic 
specialist și acuma e tot așa de sănă- 
toasă precum sunt şi eu şi cu voi. Dar 
ceia ce am vrut să vă spui prin poves- 
tea asta, este că pot fi pe lume şi sufe- 
rinţe grozave, și numai din cauza unor 
credințe faișe. Ea nu vă spune: Crede 
şi np cerceta, ci cercetează şi apoi crede 
-— a conchis doctorul zâmbind blajin. 


NICOLAE AL LUPULUI 


20 Aprilie .1940 








UNIVERSUL LITERAR 











Teatrul Regina Maria 


„AMORUL E FRANCEZ”, 

COMEDIE IN TREI ACTE 

DE DEREK PATMORE ŞI 
MARGARETH STERN 


Divertismentul pe care direc- 
ţia teatrului Regina Maria, ni l-a 
dăruit spre a preceda sărbătorile 
Pagtelui a fost o fericită ocazie 
pentu a ne pune față în faţă cu 
o distractivă comedie, sorisă cu 
mult. antren, atrăgătoare, nu Lib- 
sită Ge unele pricepute şi inteli- 
gent dosiegate, confiate. 

Inainte însă de a aprecia cum 
se cuvine piesa, ceaace poate nici 
n'avem nevoe să facem prea am- 
plu, ea îimpunânidu-se tuturor fă- 
ră nevoia  încurajărilor  arttice, 
suntem nevoiţi să  reievăm um 
punct slab a! ei, provenind din 
regie, defect pe care dealtfel ]-am 
mai întâlnit în alte spectacole, 
dar niciodată atât de excesiv ca 
de această dată, tocmai probabil 
din cauza amploarei care i sa 
dat. : 

Intre Amgtia şi Pranța există 
acea apropiere, natunală geogra- 
fică, precum şi culturală, ce a 
dat nespus de multe roade. Plim- 
barea Paris-Londra și Londra- 
Paris este un weeck-end agrea- 
bii de o parte și de alta între- 
buinţat fără impedimente, cu- 
rent. Spectacolele insulare pot fi 
succese şi pe continent, în Fram- 
ţa, sau invors. ȘI, pentru a nu 
insista prea mult, întrobuințarea 
într'o piesă, a celor două lim- 
bagii, nu ar părea stranie, nici 
deplasată. 

Dar la noi în țară staţia nu 
este aceaaş. Mai cu seamă dacă 
adăugăm o proastă pronunțare a 
imbii franceze, care, pentnu cei 
ce o cunosc este ocazie de hilami- 
tate, iar pentru csilalţi, un rebus. 

Apoi, psrsonagiile piesei despre 
care scriem, sunt engjeze. Se pre- 
supune deci, că atunci când vor” 
besc românește, realitatea este 
că discută în limba engleză. şi 
uneoni, în franțuzeşte, conform 
textului. Dar nu sar putea ac- 
cepta ca scriitorii, — aceştia sunt 
francezi fiindcă piesa se petrece 
în Midi, — să dea replicile doar în 
franțuzeşte. Și prin uumare când 
aceştia vorbesc românește, se 
presupune că vorbesc  franţuze- 
şte. 

Şi dacă, după cum se și întâm- 
plă, la telefom, se discută „cu a- 
ceeaş persoană, când româneşte, 
când franţuzeşte, suntem uşor 
convinşi în a concede că nu mai 
pricepem nimic. 

E inutil să împingem până a- 
colo snobismul, încât să nu ne: 
înăurăm să ţraducem câteva rân- 
duri. Sorieni, au citate sau fraze 
străine sunt o posibilitate. Dar 
într'o piesă de teatru acest a- 
mestec nu se contopeşte. Pronun- 
ţia ne aduce la realitate. Faptul 
că însăşi piesa e tradusă, ne pu- 
ne în fața umor situații curioase, 
când nu mai ştim, în fond, pe 
ce limbă se vorbeşte. 

Am făcut doar o fugară rele- 
vare a acestui defect, care, în 
timpul spectacolului ne-a distrat 
foarte mult. Şi e păcat pentru 
piesa în sine, despre care spu- 
neam că este atât de simpatică. 

Un subiect uşor, şi bine inter- 
pretat, O incursiune în sudul 
Franţei, pentru câteva cipe sun- 
tem pătrunși, precum şi persana- 
giile piesei de miragiul medite- 
vanean, de soarae şi nopțile îm- 
băltătoare şi repede ne  întoar- 
cem la viaţa noastră, pre- 
cum și ce: doi tineri eroi ai co- 
mediei, după ce, un scurt răgaz 
au uitat ce-i uneşte, dar au în- 
văţat ceva din senzualismul vie- 





Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


artistice serios cultivate spre a-i servi de 
intermediu la analizarea şi redarea conţi- 
nutuiui poetic şi sonor al liedului de felu- 
rită structură, școală şi gen. Şi de data a2- 
ceasta, d-na Nina Aurelina a stabilit în- 
țelegătoare contingenţe de ritm cu textele 


CONCERTUL NINA AURELINA - GH. 
DRĂGHICI. Impletind în. cursul aceleiaşi 
seri, interpretări vocale cu elementele unui 
concert de violoncel, cu îndemânare com- 
primat spre a prezenta în scară redusă un 


ţii se vor reîntoarce la traiul 
lor, poate mai uniţi, poate 
nu. Nu este o piesă cu vreun 


fond moral, şi cu 'atât mai bine. 
Suntem dela o vreme obosiţi de 
acele proaste comedii, ce pentru 
a avea succes își arogă un su- 
biect cu tâle şi predică din su- 
perba lor mediocnitate cine ştie 
ce adâncimi filosofice,  isbutind 
să menţină afișul cu lunile. Sau 
uneori cad, pur şi simplu, şi nu 
e prea rău. 

Piesa nu este nimic mai mult 
decât distractivă, Dar o distrarc- 
ție fină, plăcută, lipsită de ca- 
lambururi și cabotinisme. Inevi- 
tabil ne vom refeni la interpreții 
ei, ațâţ de distinși antişti, 

D-na Lucia Sturdza Bulandra, 
înibrun rol care-i convine nespus 
de bine. merită apiauze la scena 
deschisă. D. Tony Bulandra, prin- 
cipaul interpret a adus multă 
convingere în rol. 

Cât se poate de interesantă a 
fost apaniţia revelatoare a lui 
Tamtzi Căpăţână, care dacă de 





muie oni nu a deslegat diferen- 
ta dintre teabhru şi comedie mu- 
zicală, de această dată a conturat 
cu tinereţe și muit elan, un ca- 
raoter dinamic de fată copiiăroa- 
să şi entuziastă. Un rol care pro- 
babil îi convine, dim fericire. 

D. P. Nove nu a fost lipsit de 
corectitudine ; o simpatică apari- 
ție, și pe atât de fugară, d-ra 
Gaby Antoniu. În schimb, ne pa- 
re rău să fim atât de categorici, 
d-na Nutzi Stănescu cu desăvâr- 
șure în afară de rol. Și ce e trist, 
e că vizibil îşi dădea întreaga os- 
teneală. 

Tânărul Vârtejeanu a primit 
un roi destul de greu, pe care, 
cu o şarje uneori exagerată, l-a 
dus la bun sfârșit dovedindu-se 
un comedian priceput. Rămâne 
de văzut dacă în alțe roluri va 
putea aduce aceeaş măestrie de 
joc, 

Pentru a încheia, o laudă fru- 
moaselor decoruri ale lui W. 
Siegfried, cu părerea de rău că 
nu sau schimbat la fiecare act 
spre a ne bucura mai mult, şi o 
recomandaţie pubiicului: Un foar- 
te amuzant şi plăcui spectacol. 

VICTOR POPESCU 


Pentruce Sarah Bernhardt n'a 
putut interpreta pe Corneille 


La 15 de ani Sarah Bernhardt, 
mai putea spune: — „Je suis in- 
corrigibiement jeune“. La 75 de 
ani Sarah Bemhardit., era de-o e- 
nergie care sunprindea, de-o vi- 
talitate care uimea, de-o sprin- 
teneală care impresiona. Cine a 
avut norocul să-i fie contempo- 
ran și şi-a putut încânta sufletul 
şi ochiul la jocul acestei umiver- 
sale plăsmuiri, poate susține dacă 
nu chiar îmbogăţi cu amănunte, 
mărturiile de mai sus. Dar, nu 
există cronici, amintiri ale alto- 
ra despre ea, ca şi însemnări ale 
ei despre alţii, din care să nu 
desprinzi că Sarah Bernhardt, 
putea să dicteze neobosită secre- 


tarei sa'e, romane de ui roman- 


tism înduioşetor, nuvele senti- 
mentale, în timp ce răspundea 
prompt şi cu vioiciune celui cu 
care eventual se întreținea într'o 
discuţie care o amuza. Cineva, 
care a trăit în. preajma ei la Pa- 
ris mi-a mărturisit că în antracte, 
Sarah Bemhardt putea discuta 
cu 5-6 persoane deodată, având 
pentru fiecare subiecte diferite 
şi dacă totuşi te părăsea pentru 
câteva clipe, revea la tine con- 
tinuând discuţia dala punctul la 
care te-a lăsat. E întradevăr u- 
Yuitoare această forță și agerime 
a minţii la o vârstă când alţii 
fac eforturi de memorie pentru 
lucruri de minimă importanţă, 
Şi totuşi această excepțională ar- 
tistă a fost tot atât de excepţio- 
nal de modestă. In însemnările 
ei în „L/Art du Theâtre“, mărtu- 
riseşte că avea trac şi că din 
momentul în care nu mai juca 
n piesă, rolul dispărea compieot 
din memoria ei. Dar, susține că 
cea mai extraordinară memorie 
pe care a întâlnit-o. vreodată este 
accea a lui Gur:betta — marele 
tribun — care a putut recita la 
un dineu oarecare, întreaga piesă 
a lui Ossian „Ruth et Booz“, în- 
cepând cu ultimul cuvânt al ul- 
timulu: vers. A recitat această 
piesă, am putea spune „de rac- 


courci“, așa cum obicinuim să 
numim în arta plastică, acest 
procedeu. După cum Constant 


Coqgualin, putea dormi în scină 
la adăpostul figuranţilor, până la 
intrarea din ncu în replică. după 
care fiind trezit la vreme răs- 


i. alese. 


Fie în melodii de Scarlatti, Gluck, Du- 
rante, Schubert, fie trecând la epoci foarte 
apropiate (Grieg, Faur6, Debussy) sau la 
contemporan  (Rachmaninov) 
d-na Aurelina a evocat cu nuanţată emo” -- 
ție conţinutul liric şi caracteristicele me- 
lodiilor cântate, lăsându-ne numai regre- 
tul că dintrun singur punct de vedere, a- 
cela al rostirii verbului, al finisajului în 
declamaţia silabei, în scandarez. ei, care 
pretinde o claritate şi un relief desăvâr- 


un ilustru 


şit, d-sa nu insistă 


artei d-sale. 


D. Gheorghe Drăghici este ru numai 
unul din cei mai buni violonişti ai noştri, 
dar şi unul din aceia, mai puţini la număr, 


de ADRIANA KISELEFF 


pundea furtunos, fără greşală, 
fără să piardă nici cel mai mie 
amănunt din vedere. 

Faptul că toată viaţa ei a fost 
refractară operei lui Corneiile, 
după cum singură mărturisește 
că a premis da peste 20 da ori, 
directorilor de teatre, că-l va in- 
tevpreta pe Corneille, și toțt de 
peste 20 de ori şi-a luat cuvântul 
înapoi, trădează un suflet cu altă 
sensibilitate decât aceea închisă 
în sufletul eroinalor lui Corneille. 
Sarah Bernhardt, a rămas dea- 
lungul vieţii ceeace se poate numi 
pe drept cuvânt „o femee“; o 
pasionată, o îndrăgostită de tot 
ce e natural şi frumos, de tot ce 
nu e artificial şi pretenţios, de 
tot ce e omenesc! Cum ar fi 
putut interpreta Sarah Bern- 
hardt, eroinele lui Comeilie, care 
perorează când vorbesc de dra- 
goste, care complică în loc să 
limpezească, pretemțioase până la 
absurd, antificiale, lipsite de na- 
turaieţe, care pun gloria mai pre- 
sus de dragoste, într'un cuvânt 
care nu sunt femei, cu un sufiet 
ca al ei care ardea de pasiune 
şi se topaa ia flacăra adevăra- 
tei vieţi ?.. 

„Nimic nu ma obosit mai 
mult ca studiul caracterelor fe- 
meilor lui Corneille“, spune Sa- 
rah, şi totuși această Sarah Bern- 
handt, care adora pe Racine, care 
rostea versurile-i armonioase şi 
piine de lir'sm, cu răsuflarea re- 
ținută până aproape de expiare, 
nu uită să susțină cu aprindere că 
acest Comeille e supra-human, 
e sublim, dar că — „il ne sait 
pas faire parler la femme“, că 
femeile lui nu sunt femei ci avo- 
cata că nu au decât creer şi nu 
suflet, că nu se deosebesc de băr- 
baţi decât prin histerie, că în- 
trun cuvânt nu sunt decât „des 
raisonnenures hystâriques*!  In- 
tradevăr, dacă încercăm să re- 
producem numai două din ver- 
surile lui Comsille, cuvintele 
Paulinei din „Polyeuote“, vom 
înțelege frământarea Sarei Bern. 
hardt, ori de câte ori își punea 
în gând să-l interpreteze pe Cor- 


„Tu vo's, 


Glori 


DOMNUL 


—h 


Ion Aramescu-Fox, era un om 
extrem de inteligent. Deaceia, în 
timpul când se gândea, era capa- 
hil să urmărească simultan patru- 
rinci idei, 

Dealtfel d-sa nici nu începea 
să se gândească până ce nu avea 
câteva idei la dispoziţie. 

Să se mai știe că d. 1. A-F. di- 
vija o mică afacere de blănuri de 
ncazie şi ştofe în rate. 





Voilă notre pouvoir sur les es- 

prits des hommes!.., 

Mă întreb dacă nu cumva am 
găsi și noi cu totul stupid ca o 
femee să poată vorbi astfel ! ? 

In timp ce eroinele lu: Racine 
sun: femeile din toate secolete, 
sunt femsiie de mâine şi de fat- 
deatma. Pentrucă e suficient să 
ne gândim la Fedra, la această 
dureroasă victimă a amorului, la 
cuvintele si când îl zăreşte ve 
Hippolyte : 

„Vers mon coeur tout min 
sans se raiire 

Joublie en le voyant, ce que 

je viens lui dire. 

Cuvinte simple, lipsite de arii- 
ficialitate, cuvinte pe care le-ar 
spune poate... orice femee! Sarah 
Bernhardt nu-şi putea apry>ia 
un iol pe care nu-l putea cât: 
prin simţurile sale ! Arta ci era 
adevărată, era omenească, nimi: 
fabricat, nimic adăugat, deacsea 
poate arta ei e atât de superioară, 
e atât de greu de atins! Since- 
ritatea interpretului joacă poate 
cel mai categoric rol în arta tea- 
trului „Mă întreb cum sar putea 
aplica teoriile lui Diderot, care 
susţine că :um artist nu trebuie 
să simtă nimic ?.. 





Printre picături, excepţionaiul 
vm reușea să se ocupe şi de „A. 
A. C."1), birou de impresariat ar- 
tistic, 


CAP. Ii. 


imtw'o zi, impresarul din el, stă- 
tea cu picioarele pe masa-biurou. 
făcând diverse  aranşurmente, 
combinări şi permutări de idei. 
Acestea din urmă erau de o bo- 
găţie și de o varietate fastuoasă. 
Însăși d. [. A.-F. era mulțumit 
interior. Le aranja, le distila, le 
mângâia.  Insfârşit, la ora 12,47 
alese una, care îi păru mai feri- 


cită Care? Veţi aţia în 
Cap. II]. 
La orele 18.45 ale aceleiași 


zile, o telegramă pornise pe ruta 
București-Porojin 2), adresată lui 
Ioan Aramov. 

Cap. II bis (explicativ). 





(loan  Aramov, era actor lu 
„teatrul Comunal“ din locuahtate, 
şi o veche cunoștință a d-lui 1. 
AF. care în prodigioasa sa ti- 
nerețe, activase puţin și pe a- 
cola). 


CAP. VI. 


Textul telegramei era redactat 
în franţuzeşte : 

„Je vous paye chemin, viens 
jouer Bucarest, je vous atte 
grand artist stop contre dormir 
st manjer beaucoup”. 





CARLTON: Mezalianţa 


Scenariștii americani s'au do- 
vedit întotdeauna a fi cât se pou- 
te de inventivi, 

Intr'un ceas şi jumătate, dura- 
ta obișnuită a unui film, spec- 
tatorul întâlneşte nenumărate 
„9a9“'-uri, cari-l fac să râdă, mai 
mult sau mai puţin, după calita- 
tea lor, 

E normal ca într'un film bogat 
în „trouvaille“-uri, jocul actorilor 
să fie oarecum trecui cu vedereu. 
Unii spectatori ies, însă, nedume- 
riti dela filme, cari, cu toată în- 
ventivitatea regisorului şi a sce- 
naristului „nu i-au amuzat prea 
mult. Vina o poartă în aceste ca- 
zuri, actorii cari, cât de frumoşi 
ar fi, nu sunt în stare să pară și 
spirituali. Cu totul aitul este ca- 
zul actorilor superiori, cari n'au 





neille, și renumtarea ei totodată. nevoe de prea multe glume în 
ma  Stratomice, en film „pentru a-l face pe gustul 

qual siecle nous sommes: publicului, 
Sonoritatea d-sale, întotdeauna  abun- 


dentă şi cald simțită, a devenit mai mlă- 
die în stilizare, mai fin nuanţată, mai ae- 


riană. Fraza a câștigat în netezime şi or- 


dări mai 


s'a părut 


ganizare generală, culoarea a găsit 


gra- 


felurite, întrun cuvânt jocul 


d-sale, întotdeauna de sinceră vibraţie ni 


acum mai subtil, mai măestrit, 


mai bogat. 


Variaţiile de Beethoven, „Fandanguillo” 
de Torroba-Cassado, „Romemţa” de Rege, 
au apărut drept cele mai elocvente dovezi 


ale acestei interesante evoluţii. 


întotdeauna destul. 


Când şi acest puneti va fi integral câştigat, 
interpretările d-nei Nina Aurelina vor a- 
vea o nouă şi nu neînsemnată calitate, ar- 
monizată cu celelalte bune afirmării 


ale 





D-nii Filionescu şi Bucholtz, au susţinut 
cu deosebite merite latura pianului. 





cere activează mai intens. 

Numărul şi calitatea concertelor pe care 
le-a dat şi în care a înţeles să facă loc 
unui număr foarte puţin obicinuit de pri- 
me audiții sau de compoziţii româneşti, 
colaborarea dată mai multor guupări mu- 
zicale („Analele române”, „Criterion”, pre- 
zentări diverse de muzică de cameră) au 
demonstrat . posibilităţile deosebite ale 
hărnirciei muzicale ale artistului şi un spi- 
rit de inițiativă cu atât mai îmbucurător 
cu cât venea mână în mână cu o îrumoa- 
să înzestrare muzicală. 

Concertul dat cu dma Aurelina, a ac” 
centuat parcă mai fericit ca oricând însu- 
şirile artistice ale d-lui Drăghici, 





D. GHEORGHE DRAGHICI 


tot armonios, concertul Nina Aurelina (can- 
to) Gheorghe Drăghici (violoncel), a apro- 
piat doi distinşi artişti, al căror făgaş în lu- 
mea muzicei este trainic croit. D-na Nina 
Alurelina a putut dovedi într'adevăr, în 
diferite rânduri, o cultură şi posibilităţi 


| Domnișoara 
TANTZI CĂAPĂAŢÂNA 
obţine un meritat mare succes 
în „Amorul e îrancez'“, 


Astfel, acestui incomparabil ac- 
tor care este Garry Cooper i-au 
ajuns câteva scene „tari“, în fil- 
mul „Mezalianța“, pentru ca să a- 
muze sala la maximum — lumea 
râdea atât de tare, încât la un 
moment dat, nu se mai auzeau 
replicile actorilor. 

Un exemplu:  într'o scenă 
Garry Cooper trebue de vreo 
zece ori să desfacă șorțul unei 
durdulii mătuşi—căreea traducă- 
torul îi spune foarte românește: 
țaţa. E o glumă destul de eţtină 
şi de cunoscută. Lumea însă râde 
atât de tare la prima desfacere, 
ca şi la ultima. Meritul este nu- 
mai și numai al lui Garry Coo- 
per. 

im celelalte scene, el se mulţu- 
meşte să-și „plimbe“ plictiseala 
sa atât de „pe placul publicului“, 
Merle Oberon, foarte inteligentă 
actriță, se acumodează perfect în 
comedie „ca și în dramă. 

Filmaul, cu toată „vechimea“ su- 
biectului, reuşeşte să distreze pu- 
blicul. 

Concluzia : unui regisor înven- 
tiv îi e de preferat un actor bun, 
ca Garry Cooper. 


TRIANON: Steaua Nordului 


Fimul acesta foarte „ameri- 
can“ cu multă muzică bună — 
numele lui; Irving Berlin e o ga: 
ranție — şi cu mai puţin patinaj 
— ce-o fi căutând atunci Sonia 
Henie în distribuţie ? E o între- 
bare pe care n să vi-o puneţi și 
dumneavoastră după ce o să ve- 
deți filmul — ne aminteşte po- 
vestea veche a lui Cyrano de 
Bergerac. Bine înţeles un Cyrano 
în ritm de jazz, cu negri, cu lan- 
seri de vedete cinematografice şi 
ate americanisme. Bine înţeles, 
„happu-end“-ul nu lipseşte. In 
dorice caz, americanii sunț nişte 
cetățeni foarte curioși. Ei își în- 
chipue că Ruddy Vallec, cu chi- 
pul său de măcelar, dar cu glas 
frumos, e mai cuceritor decât 
Tyrone Power. Și își mai închi- 
Due ceva: că Sonja Henie e ta- 
tentată și drăguță. Oricât de con- 
cesivi am fi, nu putem admite 
așa ceva. 


ARO: S'au cunoscut şi S'au iubit 


De mut timp nam mai întâl- 
nit un subiect atât de „liniştut* 
ca acela al filmului dela Aro. 
După primele scene, spectatorul 
poate dornui liniștit. Totul se va 
petrece normal, „așa cum scrie 
la carte“. 

Tinerii soți vor întâlni multe 
piedici, dar le vor învinge pe toa- 
te, -fiindcă „așa este frumos“ și, 
în fond lumea nu este chiar așa 
de rea cum pare. 

Pe James Stewart, o veche 
simpatie a noastră, am fi vrut să-l 
vedem întrun rol ceva mai ori- 
ginal. Ne mulțumim însă, și cu 
eforturile ve cari le face pentru a 
salva anemicul său rol 

Mai ales că are drept parteneră 
o actriță destul de inteligentă și 
mai ales, foarte picantă, Carole 
Lombard. 


TRAIAN LALESCU 


e și cafea cu lapte 


de GEORGE VOINESCU 


Fără să mai aștepte răspunsul, 
d. 1. A. F. tipărise afișe pentru 
două reprezentații extraordinare: 
„Marele actor sovietic Ivan Ara- 
mov, va juca „Romeo și Julietta 
şi „Oedip Rage". 

Repertoriul e drept, nu se prea 
„lega“, Prima era însă marele 
succes Porojinian al lui ÎI. Ara- 
PiCV, iar cu a doua, impresarul 
spera să facă rețetă frumoasă, 
dutorită, „complexului Oedipian'" 
de care a auzit toată lumea. 


CAP. V. 


Imtr'o zi, se opri în gară 


| ( 





un tren 

Acest tren, care, pentru toat 
lumea ar fi putut trece ca un 
tren banal, pentru d. 1. AF. 
cra un tren prețios, 

Scumpii mei cititori, 
perspicacității lor obișnuite, 
ghicit dece. 

D. 1. A.F, a recunoscut îndată 
pe marele actor, după un fel n* 
nume în care își ţinea unul „din 
picioare — şi își făcu vertiginos 
un drum larg prin mulţimea a- 
aonimă şi vulgară. 

— Zărastia! îi ură bun venit d. 
Ion Aramestcu-F'ox, pe rusește. 

—  Bune-Zâua, răspunse zâm- 
bind înduiosat d Ivan Aramav 
în româneşte. 

Conversaţia continuă. animută, 
îm ewreeşte 


CAP. Vi 


Deoarece marele actor începea 
să-şi încaseze gajul, de la venirea 
îm București, simpaticul grup a! 
celor doui oameni de teatru, se 
opriră la „Caraiman”. Aci, Ivan 
Aramov înfulecă un menu dintre 
cele mai bizare și mai îmbelșu- 
gate, cerând chiar aconto din 
ziua următoare o cafea cu lapte. 
Aceasta din urmă, îl impresto- 
nase teribil, fiind servită în pa- 
har şi nefiind totuşi ceai 


Drumul următor îi ruse la ten- 
tru, unde ansamblul repeta fe- 
bril şi îi aştepta cu flori 

Marele actor făcu a impresie 
covârșitoare de grandoare şi al- 
titudine artistică. 


CAP. VII. 


graţie 
au 


Repetiţiile au fost puțin cam 
dificile. Marele actor, care nu știa 
pe româneşte decât „Bune zâua” 
își spunea rolul în limba rusă. 
Julieta și restul trupei îi dau re- 
plica în româneşte, 

Regia abilă ta care a contri- 
Luit şi d. L. A. F. a simplificat 
mult lucrurile. D-sa a sțătuit pe 
mareie actor să numeroteze re- 
plicile partenerilor, în raport cu 
replicile sale. 

Ivan Aramov a dat însă so- 
luția și mai simplă : nu începea 
să vorbească până ce nu tăcea 
partenerul din scenă. 

„Generaia” a fost grandioasă. 
Mai cu seamă cei care cunoșteau 
și limba rusă, erau zguduiți de o 
mare emoție artistică. 





7 





Cea mai mare emațte era însă 
a Juliettei: d-ra Mir Romiro, 
care nici nu visase să joace vrea- 
dată cu un actor atât de mure. 
Tracul o covăârşise de trei zile 


CAP. VIII 


Primul spectacol! se începuse 
îmtr'o atmosferă de sărbătoare. 
Fotoliile gemeau, îar de pe scenă, 
înainte de ridicarea cortinei, res- 
ptrația Dublicului se auzea 
vuindă ca a unei hidre cu mii de 
capete 

Primul act s'a jucat cu o preci- 
zie matematică şi a ținută arti: 
stică elevată 

Imsă.. 


CAP. IX (dramatir) 


Nu toate 
de cele mai 


reuşesc în viață, 
multe ori, mtervine 





DRAMA 


Ca în acest capitol, de exemplu. 
„ Se juca actul dui, tabloul cinci, 
scena dvua. Patul mergea în plin. 
Mira Romiro nu mai tremura, 
iar marele actor nu începea 
niciodată replica până ce nu tă- 
cea partenera sa. Emoţia stră- 
bătea sala ca un fir rosu, o !ega, 
o strangula. Când — fatalitate — 
Ronien și Julheta începură, — lără 
motiv, — să nu se mai înțelvagii 

— „Te duci...” spunea, pierdut, 
Romeo pe Rusește 


— „Ce vrei să-ți dau? răs- 
pundea tandră Julieta 
sau 
Je —- „Când să trimit eu mâine 
la. tine?” 
R. — „Dar pentru mine? Două”. 
sau 
R. — „Voi fi. Mai vii?” 
J -- „Viu doică, aibi răbdare!” 
san 


R. — „O noapte, dulce noapte! 
Frumoasă eşti... 
J. — „Bagă de seamă să nu 
te-audă!” 
sau însfârșit 
J. — „Atunci mă vui preface că 


uit întruna, Numui Ca să mat 

stau” a 
R. —- „Somn lin! Somn dulce 
Salu devenise un complicat 


g”up alegoric al îndignării. Insăşi 
cortina a căzut, roşie de mânie 


CAP. IX bis (explicativ). 


Explicaţia e simplă ca orice ex- 
plicaţie: marele actor, sărise din 
yreșeală, o replică. 


CAP. X (foarte tristi 


D. Ion Aramescu-Fox a scăpat 
usor, căci nu i-a cerut nimeni 
banii înapoi. A irebuit însă, spre 
marea lui durere, să renunțe la 
complezul lui Oedip şi coada la 
cassă... 

Cel mai crunt lovit a fost însă 
marele actor Ivan Aramov, care, 
deşi, nevinovat, a fost expediat 
cu primul tren. Scurtând aşa dar 
turneul cu patru zile, a pierdut 
patru dejunuri, patru cine şi pa- 
inu cafele cu lapte !!! 

Ce dezolare. ce dezolare!. 





h „Aurora Artistică-Culturală“, 
2 Undeva prin Rusia. 


Da ai a a 


SCARĂ LA CER 


După marele succes dobândit 
de Virgil Carianopol apreciatul 
poet al tinerei generaţii, cu volu- 
mul „Frunzişul toamnei mele“, 
numele lui a reapărut zilele a- 
cestea, în vitrine cu un nou vo- 
lum de versuri, intitulat „Scură 
la cer“, scos în colecţia „Univer- 
sul Literar“. 

E de prevăzut un nou mare 
succes al prețiosului poet. 





Literatură și teatru (|) 


Prin literatură dramatică se în- 
țeleg toate acele texte cari au fost 
compuse, într'o anumită formă, cu 
intenția de a obiectiva prin cu- 
vânt, un conflict dramatic oareca- 
re. Dar nu tot ceeace sar cuprinde 
întrun inventar, să zicemn complet, 
el acestei literaturi este apt pentru 
a deveni pe o scenă, teatru. Dece? 
Pentru a formula răspunsul cuve- 
nit acestui de ce?, să lăsăm la 0 
parte orice judecată de valorifica- 
re, adică bun sau rău, şi să ne mul- 
vumim a deosebi, ce este potrivit 
de :e nu e potrivit, adică ce e şi 
ce nu e teatru. Limitând astfel un 
punct de vedere, distincția devine 
mii ușor perceptibilă şi putem în- 
lătura primejdia echivocului. Atât 
în literetură cât şi in teatru există 
personagii şi ecțiune. Deosebirea 
constă în faptul următor: în lite 
ratură  personagiile îşi desfășoară 
act.unea prin rmii.oc.rea celui care 
le prezintă, adică  discursiv, pe 
când în teatru personagiile se miş- 
că ele înşile în fața noesiră, eadi- 
că au un fel dea fi ectiv, Contu- 
zia dintre discursiv şi activ a făcut 
mult rău teavului, iar abuzul dis-= 
cursivității într'o epocă oarecare a 


.dus chiar la criza teetruiui, feno- 


men caracteristic culturii  româ- 
neşti actuale. 

Doşi trăim vremuri în cari pro- 
movarea valorilor colective este pe 
zi ce trece mai evidentă, culture 
noastră poartă încă pecetea litera- 
ră a intimismului post-balic (şi în 
acelaş timp referindu-ne la. stricta 
actualitate ante-belic). Valul con- 
fesionist, lexsiănțuit de :narea cr:ză 
a războiului trecut încă ne mai 
bântue în manifestări, deși virtual 
a fost lichidat de o gemerație acti- 
vă. Criza războiului, în urma că- 
ruia fiecare soldat desbrăcând uni- 
forma după patru eni de anihilare 
în marile masse luptătoare. a sim- 
țit nevoia să exprime şi el ceva pe 
socoteală proprie, nu a dus la un a- 
devărat individualiem, cum a fost 
individualismul renașterii care «e 
dat in țara individualismului pe 
Shakespeare. Individualismul ate 
nuat şi exhibiționist de după răze 
boi, când invalizii își expuneau la 
toate colțurile urmele lăsate de 
măcel, nu implica 0 dinamică pro- 


prie desvaoltării dramei, ci numai 
posibilităţi medi: de literatunizare. 
So:datul era obosit și simțea nevoia 
să devină liric, să împărtășească şi 
altora micile sau marile lui mize- 
rii morale. Se dădea în spectacol 
iără a face dremă, ci doar literatu- 
ră. De aceia per.oada cuprinsă în- 
tre fosiul și actualul război a dat 
naştere unui teatru imbâcsit de Li- 
teratură. 

la noi aceste fenomene de cul- 
tură europeană sau maniiestat sub 
îiorma „experiemțialismului“,  for- 
mulă caracteristică Gilmantiemuiui, 
ale cărei roude se pot vedeau azi în 
decrepitudinea adepților ei de 
ieri, Cecace vine in sprijinul afir- 
maţ.si noastre este însuși faptul 
că ne lipseşte cu totul creația dra- 
matică în manitestările scriitorilor 
tineri. Cu mici, şi dealtiel  nein- 
semnate excepții, teatrul nostru 
actual, în care nu punem la soco- 
teală comedivarele de trei parale 
sau adaptările mai mult sau mâ: 
puin deghizate, nu a ieșit din ca- 
drul literaturii pe podiumul, auto- 
NnomM, al scenei, 

Soriitorul fiind obsedat de mania 
de a face din el însuşi un specta- 
col, a uitat că pentru spectacol nu 
e bună de nimic gazeta, după cum 
n.ci foiletonu! nu are ce căuta pe 
scenă.  Pentrucă eiementeie cele 
mai veloroase ale culturii noastre 
tinere s'au refugiat cu totul în li- 
teratură, teatrul a fost invadat de 
către cele mai sinistre  personali- 
tăţi ale ignoranței şi lipsei de ta- 
lent. Putem spune că estiel litera- 
tura ne-a omorit teatrul. 

Ispitelea literaturii sunt, este 
drept, cu mult mai mari, In lite- 
ratură apare în primul plen un EU 
pe când în teatru apar EI, ceeace 
pentru un diletant este foarte su- 
părător. 

Adevăratul creator nu vorbeşte 
numei despre el, ci dă posibilități 
eului său să se manifeste prin or- 
donarea materiei asupra căreia se 
aplică. E vremea să înfrângem a- 
cest diletantism şi după exemplul 
dasicilor noștri să trecem la creu- 
ție, Şi să nu uităm că teatrul re- 
prezintă în chipul cei mai concret 
o cultură, 

AGATHON 











E iii 


8 





Literatură, 





“n 





S'A SFÂRȘIT 


Editura Cartea Românească 


Ancient iati 


„CURTEA DE ARGEȘ” 


D. arh. Grigore Ionescu, autu- 
rul „Istoriei arhitecturii române” 
şi al excelentului „BUCUREȘTI 
— ghid antistic gi istoric”, a dat 
la iveală o nouă lucrare de real 
tolos, E vorba de „CURTEA DE 
ARGEȘ” — o istorie a orașului 
prin monumentele lui — lucrare 
recent apărută în editura Fun- 
dației pentru Literatură şi Artă 
„Regele Carol II” şi care aduce 
o prețioasă contribuţie la cunoaş- 
terea vechei cetăți domneşti. 

Evocator sunt prezentate aci 
monumentele de artă, bisenicile 
glonioase, mormintee voevodaiie, 
comorile pictauralea, împrejurimile 
etc. 








curând va apare 





PRIMĂVARA 


nuvele de VICTOR POPESCU 


a a. 


Se pune astfel la îndemână 
oricui, un ghid compiet al Curți 
de Argeş, lucrat cu sobrietate 
ştiinţifică. 

55 izustrații şi 8 planuri în a- 
fară de text împodobesc această 
lucrare  mimuţios întocmită a 
d-lui Arh. Gr, Lonescu, 


MIHAIL DRUMEŞ 


valorosul nostru colaborator, a 
cărui reputaţie literară este una- 
nim prețuită, în urma marilor 
biruințe literare  „Invitaţia la 
Vals“ şi „Scrisoarea de dragoste“, 
a pus sub tipar o nouă luorare 
„NĂLUCA“, dramă în trei acte, 
care va apărea, înainte de Paşti, 
în colecția „Universul Literar“. 








D. Mihai! Drumeș este cunos- 
cut şi ca autor dramatic. Piesa 
d-sal> „O crimă pasională“ s'a 
jucat cu deosebit succes pe scena 
teatrului Regina Maria din Bu- 
cureşti și a teatrului Naţional din 
Cluj. O altă lucrare dramatică 
„Ioana d'Arc“, cronică istorică în 
9 tabloumi a apărut în Bibliciicee 
Teatrului Românesc Cemtimpo- 
ran. Deasemenea d. Drum=ș este 
autonul a două comedii „Școala 
Nevestelor“ si „Calul de curse“ 
cari au fost transmise de Radio- 
București, 

În urma succesului obținut a- 
ceste piese au fost tradusa, iar 
prima a ș. fost transmisă în ita- 
liană de Radio-Milano. 


SCRISORI CĂTRE POEȚI 


Este noul volum de poezii an 
d-lui 1 D. Pietrari. Acest feicund 
poet, care este la; al cincilea 
volum, cu fiecare volum apărut, 
aduce o noutate de expresie în 
poezie. In acest votum vom găsi 
frumoase acorduri lirice, redate 
printru vers bine stăpânitţ, II 
recomandăm tuturor iubitorilor 
de poesie, 





UNIVERSUL LITERAR 


IOAN DIMITRIE SUCIU 


Nicăeri n'am putut constata o 
mai puternică dragoste de echi- 
pă, o emulaţie care primează în- 
totdeauna, dar nu distruge ideea 
de tot, ca la Bănăteni. 

Este, fără îndoială, nefirească 
această întârziată neadaptare la 
ritmul vremii. 

Cunosc o mulţime de astfel de 
inimoși. Sunt scriitori, poeţi, pic- 
tori — în general oameni cu pre- 
ocupări dincolo de cotidian. Pre- 
cum în auzul și inima îndrăgos- 
titului nu răsare decât numele şi 
imaginea iubitei, aşa şi în dis- 
cuţiile şi lucrările tor, sâmburele 
este Banatul, 

Cei msi mulţi dintre ei sunt 
țineri. „Tinerețea e privelegiul 
speranțelor și al nebunilor“. Dar 
rostirea, cânțărirea actelor noa- 
stre, nu poate fi făcută de noi 
înșine. Veni-va odată timpul, 
când se va şti dacă foot-ball-ul 
sau altfel de preocupări trebuiau 
să fie cartea de vizită a tinereții. 

Unul âimtre acești bănățeni, un 
tânăr care lucrează asiduu și nu 
fără rost, este Ioan Dimitrie Su- 
ciu. 

Am primit — cu destul de mul- 
tă întârziere, — o carte apărută 
anul trecut la Timişoara: „Emilia 
Lungu-Puhailo — și alta, în anul 
curent, în București: „Comuna 








arta. 


Alioş“ — din punct de vedere :s- 
toric, demograțic şi cultural. 

Dacă în prima lucrare ţână- 
rul Suciu se mărginește a e- 
voca interesanta figură a doam- 
nei, care acum 60 de ani a scris 
primul roman cu adevărat, ser- 
vindu-se de un ton reţinut şi o 
frază sobră, — în monografia 
„Comunei Al:oş“, probleme'e de 
acută actualitate şi reală impor- 
tență ;  denatalitatea, pierderea 
portului și a vechilor obiceiuri 
românești și situaţia culturală ri- 
dicată a acestui sat din Bana 
sunt foarte bine desbătute, reu- 
șind să dea un foarte precis con- 
tur «cititorului. 

— Chiar dacă druumul început 
este foarte greu — cum ni se 
piângea odată I. D. Suciu, chiar 
Gacă înmiite îi vor fi puse piedi- 
cile, nu trebue să se oprească. 
Ar fi păcat de tinerețea lui nă- 
valnică şi de harul cu care e 
miruit, 

Aşteptăm cu încredere studiul 
ia care lucrează Ioan Dimitrie 
Suciu — şi despre care vom vorbi 
cu aceiaşi plăcere. 


TRIBUNA TINERETULUI, 
săptămâmni da luptă si orien- 
tare românească. Am, IV. No, 
47. In acest mumăr cclaborea- 
ză: Eugen Victor Popa, Ponypi- 








idei... 


li  Preca, Petre Paulescu, 
Adrian Scântee, Locmiss  An- 
areescu, Cristofor Dancu,  Oc- 


tavian TVudu, Marin Găizselamu, 
Romeo 'Taşcău, Aristita Gabrie- 
lencu, Const. D. Cârjam si Em. 
Moten Galaţi. 

Desprindem artiecele Libra- 
ru? al d-lui 1. Andreescu și 
Par Histridhica de Cristofor 
Da nemu. 


„ISTORIA LIMBEI ROMANE“, 
DE PROF, AL. ROSETTI 


Primită de specialisti ca o Iu- 
crare de mare importanță pen- 
tru nivelul culturii româneşti și 
ca opzra cea, mai însemnată de 
astăzi, în ce priveşie evoluţia 
limbei noastre, „ISTORIA LIM- 
BEI ROMANE“ de a. Al. Ro- 
setti, profesor la Facultatea de 
Litere și Filosofis din Bucureşti 
a deschis perspeniive inedita a- 
cestui studiu, aducând în ace» 
laș timp o ecncepție originală 
și o prezentare nouă a materia- 
iului. 

Volumul 1 epuizându-se, zi- 
lele acestea s'a pus sub tipar e- 
diția II-a. 

Operă de concepţie si anver- 
gură, de uriaşă muncă şi per- 
sonală sistematizare şi interpre- 


AP ip 


20 Aprilie 


M. Kogălniceanu într'o nouă perspectivă 


(Urmare în pag. 3-a) 


a realiza o unire spirituală a Românilor, prealabilă înlăturării 
dominării străine şi mentalităţii politice de atunci, şi că acea- 
stă luptă nu era posibil de dus pe faţă; ca un om realist, el 
vu face gestul eroic dar nefolositor al celui ce se sacrifică pa- 
tatic. El îşi ascunde intenţiile, se sfătueşte cu scriitorii români, 
de pretutindeni, animați de sentimentele naţionaliste care au 
caracterizat generaţia aceea, şi scoate o revistă literară, Aici 
publică el Nou chip de a face curte şi Fisiologia provincialu- 
lui în Iaşi, care nu sunt opere beletristice, ci bucăți unde pre- 


domină intenţia de a scoate în 


lumină anumite virtuţi sau 


vicii sociale, în vederea unei corectări şi a unei finale consoli- 
dări, potrivit specificului şi destinului naţional. 





Un parazit al artei: 
Internaționalismul 


(Urmare din pag. 1-a) 


Adevărul e însă, că înmul- 
țindu-se punctele de frequenţă 
între naţiuni din pricina în 
special a uşurinței de comuni- 
care, căreia civilizația ultimei 
jumătăţi de secol i-a imprimat 
un vădit caracter de viteză, s'a 
născut acea nouă filozoție a 
umanitarismului, care a lansat 
printr'o propagandă bine în- 
reținută în special de presa 
oureiască, o noţiune caducă 
„internaţionalismul“, care da- 
torită caracterului său de du- 
plicitate s'a instalat cu iuțeală 
pentru conștiința generală şi 
mult prea superficială a cultu- 
rilor noi, în locul noţiunei au- 
-tentice a „universalităţii“. 

Astăzi, se pot cita artişti se- 
vioși dela noi şi de aiurea, cari 
cred că internaționalismul este 
o treaptă superioară specificu- 
lui naţional în raport cu uni- 
versalitatea. 

Din această falşă înţelegere 
a noţiunilor, problema specifi- 
cului național sa ales la noicu 
un caracter peiorativ, de care 
vrând nevrând te isbești a- 
tunci când ești obligat s'o dis- 
cuţi. Ca să evităm acest prost 
înţeles, dar şi din credinţa că 
dăm mai precis poziţia proble- 
mei în raport cu universalita- 
tea, um întrebuințat roţiunea 
de: specificitate. Ca o urmare 
a acestui fel de a gândi, am re- 
fuzat şi termenul de specifici- 
tate etnică, pe care-l socotim 
drept un pleonasm. 

Odată fixaţi asupra terment- 
lor, vom spune deci că printre 
condițiile de viabilitate a ope- 
rei de artă, esențiale sunt ori- 
ginalitatea și  specificitatea. 





ECONOMII 


Originalitatea întru cât consti- 
tue elementul de fapt prin 
care artistul se identifică în 
mister, forța proprie, unghiul 
de vedere special sub care ar- 
tistul  întrezărește fața lui 
Dumnezeu, iar  specificitatea 
întru cât este mijlocul cel mai 
potrivit de expresie, vehiculul 
cel mai reprezentativ al clipei 
creatoare, ea fiind elementul 
de apartenenţă a artistului la 
forța comună. 

Intuiţia artistului, sau cu un 
cuvânt mai obişnuit inspiraţia, 
oricât de înaltă ar fi ea, dacă 
nu este susținută de forța sen- 
sibilizatoare şi ca atare comu- 
nicantă, a  specificității ma 
se va putea ridica mciodată 


peste nivelul massei  fenome- 
nale, amorfe. 
lată deci că  specificitatea, 


joacă în artă, rolul pe care de- 
finiția îl joacă în imperiul ce- 
lălalt al ştiinţei. Ea desface în- 
spirația din  paianțenişul a- 
mori al massei fenomenale, o 
singularizează, adică îi dă rea- 
litate de sine stătătoare şi o 
introduce în lumea ordonată a 
valorilor: o ierarhizează. Prin 
această acţiune valorificatoare 
ificităţii și nunuai prin 
aceasta, opera de artă se ridică 
la universalitate. 
Specificitatea este cu alte 
cuvinte forța care indică ar- 
tistului tehnica. Intre aceste 
două realităţi: tehnică şi spe- 
cificitate se insinuiază acel pa- 
razit al artei care este inter- 
naționalismul şi care face în- 
minore, sau încă destul de ti- 


nere, cum este cultura noastră. 
LUCA DUMITRESCU 


Când Dacia Literară este suprimată şi Kogălniceanu nu-şi 
mai poate face din literatură un instrument de luptă politică, 
el caută să şi-l facă din istorie. Şi scoate în 1841, Arhiva Ro- 
mânească, în Introducţia căreia scria, pentru cine ştia să ci- 
tească printre rânduri, că nu publica acea colecţie decât pen- 
tru a constitui un miloc de cunoaștere de sine a Româhilor 
de reacțiune în contra primejdiei şi de descifrare a destinului 
spre care națiunea noastră trebuia să se îndrepte: „Să ne ţi- 
nem de limba, de Istoria noastră, cum se ţine un om, în pri- 
mejdie de a se îneca, de prăjina ce i se aruncă spre scăpare. 
Istoria Românească mai ales să ne fie cartea de căpetenie, să 
ne fie paladiul naţionalităţii noastre. Intr'ânsa vom învăţa ce 
am făcut, şi ce avem să mai facem; printr'ânsa vom prevede 
viitorul, printr'ânsa vom fi Români”. Şi sfârşeşte cu convin- 
gerea că tendinţa Arhivei Românești „nu poate decât să fie 
bine primită de toţi acei ce'şi iubesc patria”. Caracterul ace- 
stei publicaţii era de fapt mai puţin ascuns decât părea: Să 
realizeze, prin cunoaşterea trecutului, o solidaritate între ge- 
neraţiile româneşti, între cea a prezențului, cele ale trecutu- 
lui şi cele ale viitorului. Această solidarizare a generaţiilor, 
prin evocarea umor momente din istoria patriei, motiv frec- 
vemnt în literatura romantismului patriotic german, ducea prin 
o bună cunoaştere a trecutului, la întărirea sentimentului de 
naționalitate, la unul de răspundere faţă de viitor şi la po- 
sibilitatea de a judeca prezentul. 

Ideea de a face din istorie nu numai instrumentul de tre- 
zire a demnității naţionale, prin mândrie care ţi-o inspiră fap- 
tele străbunilor, dar şi unul de judecată a fenomenelor poli- 
tice actuale, este ceva ce depăşeşte influenţa lui Karamzin, cu 
care s'a pus în legătură Cuvânt pentru deschiderea cursului de 
Istorie Naţională din 1843, şi descinde tot din atmosfera ger- 
mană în care se desvoltase Kogălniceanu, In 1836, când el era 
la Berlin, unul din profesorii pe care i-a audiat și pe care-l a- 
minteşte printre cei ce au exercitat o înrâurire asupra sa, Leo” 
pold Ranke, deschidea cursul său cu o lecţie despre Inrudirea 
şi deosebirea dintre istorie şi politică 5), ale căreia idei erau o 
întercare de limpezire a frământărilor adânci ce existau în 
Germania vremii aceleia. 

Tot într'o lecţie de deschidere, încearcă şi Kogălniceanu să 
facă apropierea dintre istorie şi politică, îndepărtându-se toc- 
mai în aceste momente anume de modelui urmărit până a- 
tunci: Introduction ă Yhistoire de Russie, a lui Karamzin, „Is 
toria mai are şi nepreţuitul dar — spunea Kogălniceanu, de a 
judeca cu nepărtinire faptele contimporanilor noştri...”. Sco- 
pull real al cursului de istorie din 1843 reiese limpede, El nu 
urmărea erudiţia propriu zisă, crearea unei discipline care 
până atunci mai nu existase la noi; întemeiată pe mijloace 
moderne, cum o făcea oarecum el, după modelul istoricilor 
germani şi francezi. El voia altceva şi anume: trezirea con- 
ştiinţelor naţionale pentru a le uni împotriva străinilor asu- 
pritori şi a elibera națiunea. Intrun loe spune: „Trebuinţa 
istoriei patriei mi este neapărată chiar pentru ocrotirea drep- 
turilor noastre împotriva naţiilor străine”. 

Creearea unui sentiment de unire — aceasta era suprema 
ţintă a cursului lui Mihail Kogălniceanu. O țintă politică şi 
naţională; iar nu una gtiinţifică. Şi el o afirmă atât de catego- 
ric că ne putem mira cum rândurile acestea au putut scăpa 

ii: 

„Inainte de a sfârși, dați-mi vote, Domnij mei, să chem luarea 
„voastră aminte asupra cursului meu, Dacă Grecii au căzut odată 
„sub jugul lui Filip, şi în urmă subit jugul Romanilor, este pen- 
„trucă au voit să fie Plateani, Tebani, Ateniani, Spartiaţi şi nu 
„Heleni ; tot așa şi strămoșii noștri au vroit să ţie Ardeleni, Mun- 
„teni, Bănăţeni, Moldoveni, și nu Români ; rareori ei au oroit să 
„se privească între dânșii ca o singură și aceeaș nație; în neu- 
„nirea lor, dară, trebue să vedem îsvorul tuturor nenorocirilor 
„trecute, a căror urme, încă până astăzi, sunt vii pe pământul 
„nostru... Sprijinul cel mai temeinic ca să pot ajunge la felul 
„dorit, îi aştept dela indulgența D-voastră, şi dela nădejdea mă- 
„Julitoare, că prin prelecţiile mele voiu putea deștepta în Dvs. 





„un duh de unire mai de aproape între toate ramurile neamului 
„românesc şi un interes mai viu pentru nație și pentru patrie. 
„Aceasta mi-ar îi cea mai scumpă răsplătire și cea mai bună 
„îmbărbătare în trudnicul meu drum 6). 


Se pare totuşi că dacă aceste cuvinte au putut fi spuse şi 
publicate, ele au adus, curând, interzicerea continuării cursu- 
lui şi, în anul următor (după părerea lui A. D. Xenopol), su- 
primarea Propăşirei, în care apăruse. De altfel, şi activitatea 
acestei reviste, deşi inu poate fi pusă în întregime în seama ]ui 
Kogălniceanu, se încadrează în cele spuse până aici şi, din nu- 
mărul păstrat necenzurat se poate vedea că scopul revistei 
era, prin toate domeniile cărora se consacra, „a deştepta un 
interes mai viu pentru ştiinţă şi nație”. 

Suprimată şi Propăşirea, el nu desarmează, ci îşi continuă 
cu iermitate drumul propus. In 1845, îl găsim scriind articole 
cu caracter social: Despre civilizație, Despre pauperism, în 
care, în special în primul, se strecoară şi o notă naţională: 
„niciodată un Stat m'a pierit prin prisos de dreptate. Pururea 
dimpotrivă....”. Publicarea în limba franceză a unor Fragments 
tires des chroniques moldaves et valaques..., din acelaşi an, 
avea scopul mărturisit în prefață de a ne prezenta străinătăţii 
într'o lumină demnă. 

La 1848, activitatea sa politică este fățişe. Intors îm ţară 
insă, trebue din nou să se supună rigorilor să-şi acopere acti- 
vitatea sa naționalistă şi recurge la istorie. In 1852, apare pri- 
ntul volum din Letopisitele ţării Moldovii, în care printre a- 
firmaţii cu caracter ştiinţific, menite să înlăture orice suspec- 
tare, el strecura: „Nădăjduiesc că în privirea importanţei sale, 
această colecţie va fi bine primită de Români ca temelia isto- 
riei țării, ea trebuie să fie îmbrăţişată de toţi acei ce se inte- 
resează de naționalitatea şi de civilizația noastră”. 

Colaborarea dela România literară, din 1855, n'are de loc 
caracterul literar, ci pe cel naţional-social. In acelaşi an, cel 
scoate Steaua Dunării. Posibilitatea întrezărită a unirii îl face 
să treacă la o luptă pe faţă. Momentul, determinat de războiul 
Crimeiei; nu trebuia .pierdut şi toate forțele trebuiau puse în 
joc. Nu mai era vremea simbolurilor, pentru a crea o stare de 
spirit, ci a luptei dure pentru a materializa un vechi ideal. De 
aceea trece la luptă politică pe faţă, prin ziar, cu atât mai uşor 
de dus cu cât, în 1856, cenzura se desfiinţează. 

Literatura şi istoria îşi făcuseră datoria. Acum el urmărea 
să scoată rezultatele, de aceea le părăseşte fără să mai revină 
la ele. Kogălniceanu rămâne, aşa cum a fost necontenit, numai 
un om politic care, datorită împrejurărilor fericite în care s'a 
desvoltat; a ştiut să-şi facă din literatură şi istorie nişte arme 
de luptă. 

Coat ist toate aceste consideraţiuni o încercare de a 
diminua figura lui Kogălniceanu? Nicidecum. Semnul marilor 
personalităţi rezidă în darul lor de a simţi necesităţile cele mai 
însemnate ale unor momente. Meritul lui Kogălniceanu stă în 
aceea jcă şi-a dat seama care era cea mai poruncitoare cerinţă 
a timpului său şi că sa subordonat împlinirii ei cu toate pu- 
terile sale. Rândurile acestea n'au căutat decât să limpezească 
realul aspect al prețioasei contribuţii pe care Mihail Kogăl- 
nicaanu a adus-o, sub toate formele, desvoltării noastre na- 
ționale. Este odată mai mult când se impune rolul jucat de 


i ş ă î ea unităţii româneşti, 
cultura noastră în formar ţii era NICOLESCU 





1) M. Kogălniceanu, Scrisori, Buc., 1913, p. 177. 

2) M. Kogălniceanu, Opere, «ed. Clasii români 
p. 116—117. 

3) Scrisori, p. 26. PE. 

4) Cât de hotăritor era exemplul mişcării în favoarea umității 
din Germania o arată şi faptul că el era invocat și de alţii. Ghica 
de pildă, în lecţia sa de deschidere Despre importanța economie! 
politice, vorbaşta în favoarea punctului său de vedere, arătând 
precedente din Germania, unde „poate că generația „noastră va 
vedea staturila Germaniei unite aşa cum trebuie să fie un, neam 
de oameni cari vorbesc aceeaș limbă şi au aceeaș origină“. Alu- 
zia la situaţia dela noi este transparentă. 

5) Cf. î. Lupaș, Leopold Ranke şi Mihail Kogălniceanu, p.' 13. 

6) Subiinierea este a noastră. 


comentaţi, 


G. C. NICOLESCU 


1940 


[Me 
a ierr 





tare, așa cum nici unul dintre 
linguiștii noştri de seamă nu a 
mal încercat deia Ovid Densu- 
şianu, „ISTORIA LIMBEI RO- 
MANE“ a d-lui prof. Al. Ro- 
setti alcătuește o lectură esen- 
țială şi de cel mai viu interes. 

Faptul că ediția II-a apare 
la un interval atât de scurt, 
contirmă marele succes pe care 
această lucrare îl cunoaște în 
rândurile oameni'cr de ştiinţă 
și cetitorilor în de obște dela 
noi. Prezentată în Biblioteca 
„Enciclopedică“ a editurei Pun- 
dației pentru Literatură și Artă 
„Regsle Carol II“ alături de 
„Istoria Românilor“ a  a-lui 
prof. Const. C. Giurescu, lu- 
crarea d-lui prcf. Al. Rosetti 
apare ca. o completare a acestei 
Opere ps ce-ălalt plan: al evo- 
luției limbei noastre. 


BIBLIOGRAFIE 


Am pm la redacţi: următoa- 
rele cărți editate de consiliul ar- 
hizpizsicpese otodox din Sibiu: 

S. Bulgakoji: „Orlodoxia“. Si- 
biu, 1933. Pag. VIII+245. Preţui 
broşat 1% lei. 

N. 1. Popoviciu:  „Inceputur.le 
nestori:nismului':. Sibiu, 1933. 
Pag. 76. Preţu: 40 lei. 

Preot Ii. V. Felea: „Convert:- 
rea creştină”, Sibiu, 1935. Pag. 
10448. Preţul 60 lei. 

Nicolae Berdiaeff : „Um nou ev. 


mediu“, Sibiu, 1936. Pag 165. 
Prețul 75 lei. 
Nicolae Popovici-Arad:  „Opi- 


nii asupra prosatului de moaâiti- 
care a legii și statutuiui pentru 
organizarea bisericii ortodoxe ro- 
mâne“. Sibiu, 1936. Pag. 69. Pre- 
țul broşci 35 lei. 

A. Huonder: „La  picioareie 
Mântuitorului“, voi. 1, prelucrare 
de prof. I. Mogoiu, pag. 208. Pre- 
țul broșat 80 le. 

A, Huonder: „La picioarele 
Mântuitorului“, vol. 11. pretucra- 
re de prof. I. Moşoiu. Sibiu, 1937. 
Pag 282. Preţul broșat 195 lei. 

Pr. Ilarion V. Felea: „Critica 
ereziei baptiste“. Sibiu, 1937, Pag. 
96. Preţui 35 lei. 

Dr. D. Stăniloae : „Viaţa şi în- 
vățătura SE. Grigorie Palama“. 
Sibiu, 1938. P. 250+C1,X. Preţul 
110 lei. 

Prof. Vasile  Sto'canea: In 
s.ujba Domnuiui  Lisus“, Sibiu, 
1938. Pag. 220+8 Preţul 80 lei. 

Sf. Ioun Gură-de-Aur:  „Pre- 
diei despre pocăință şi Viaţa Sf. 
Vavila”, traduse de Ștefan  Bez- 
dechi, prof. univ. Pag.160. Preţul 
60 lei 

Dr, Liviu Stan: „Mirenii în bi- 
scrică“. Studiu  istoric-canonic. 
Pag. 816+1. Preţul îei 320. 

Diacon Dr. Grigorie T. Marcu: 
„Saul din Tars“ Sibiu. Pag. 126. 
Preţul 50 lei. 

Pr. Prof. Sp. Cândea : „Hristos 
și mâwtuirea sufietească a orășe- 
nilor“. Studiu. de teologie pasto- 
ra.ă, Sibiu 1939. Pag. 302. Preţul 
140 lei. 

Pr. Ilarion V. Felea : „Pocăin- 
a“. Studiu de documentare teo- 
logică și psihologică. Pag. 444+ 
VIII. Preţul 175 lei. 

Dr. Nicolae Neaga: „Nam ve- 
nit să stric legca!'* Consideraţi. 
generale privitoare la însemnăta- 


tea Vechiului Testament. Pag. 
276+VIII. Preţul 120 lei. 
Pomenirea Mitropolitului  An- 
dreiu. Album 1933, p. 28, lei 50 
broșat. 
Dr. Silvu Dragomir: „Istoria 


desrobirii religioase a Românilor 
din Ardeal în secoiul XVIII“ Voi. 
I, p. 224, lei 200. 

Idem, Voi. II, 1930, pag. 
Lei 400 broșat, 

Dr, Dumitru Stăniloae : „Orto- 


440. 


doxie şi Românism'“, S.biu 1939. 
pag. 394. Lei 140. 
Dr. Ioan Mihu: „Spicuiri Gin 


gândurile mele“. Sibiu 1937, pag. 
500. Prețul dei 190. Legat în pân- 
ză le: 270. 

Dr. Gr. Cristescu : „Mai aproa- 
pe de tine Doamne“, Sibiu, 1926, 
pag. 318. Lei 100. 

D. Cunţan.: „Cântările  biseri- 
cezti“, ediția III, pag. 96, lei 135, 

D. Cunţun: „Cântări funebrale 
pemtru cor de bărbaţi“, p. 20, lei 
30. 

Pr. Gr. Petrov: „Un păstor Mo- 
del“, traducere din rusește de 
Episcopul Nicodim, Sibiu 1935, 
pag 224. Lei '70. 

Lyman Abbot : Femeia virtuoa- 
să“, traducere din engiezeşte ae 
Tr. Scorobeț, Sibiu 1929, pag. 56, 
lei 25. 





VIS URAT 





la cafenea 
Ţine 3 lei 


— Uite artiștii, 
— Dece Nâică? 
vezi pe toţi. 


. Mergem diseară la teatru ? 


Un ţurneu, înseamnă o lună de caldă atmosferă prietenească, 


„ intri înăuntru, bei un ceai, şi-i 





Stafia: — Nu te temi 


de mine ? 
Actorul : — Fugi de aici, că ve cunos: 
porc pe care l-am mâncat după spectacol. 


eşti antricotul de 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plăţită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 7. Nr. 24464-938,