Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0042

— iN 


ANUL L e Nr. 42 


VNIVIDSU 


PROPRIETAR: ABONAMENTE: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 Şi REDAC 1 ADMINISTRAŢIA . 

DIRECTOR Şi AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU  — Guiorităi! și instituții 1000 let deal j APAREISARI: SAMBATA !l! Octombrie 1941 
i d aaibată s00 „ BUCUREŞTI | Str. Brezoianu 23-25 PRE UL LE 

Inscrisă sub No. 163 Trib. Lifov particulare 250 Ț 5 I Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 











DIVERSE 


REGĂSIRE. Regăseam Florența pe o seară ploioasă 
de toamnă. Imi propusesem ca, de data aceasta, să urnez 
exemplul lui A. O. Barnabooth, m'lionarul americar: erou 
al romanului cu acelaşi nume al lui Valery Larbaud şi 
mărturie vie a neastâmpărului de a călători al Anglo- 
Saxonilor, și să locuiesc la un hotel de pe Arno. 

Urcat în grabă în camera hotelului, am fixat, prin 
fereastra deschisă, cu ochiul mărit de emoție, cadrul 
bucuriilor de mâine și de toate zilele. Apoi, gonit de nea- 
stâmpărul eroului meu, am coborit repede pe Lungarno 
şi am sărit într'unul din acele cupeuri trase de un singur 
cal, aşa cum nu am mai întâlnit în alte oraşe, mici vitrine 
ambulante din care poţi asista la spectacolul străzii şi la 
jocul luminilor pe asfaltul ud. 

Am oprit trăsura la locul cuvenit și m'am îndreptat 
pe jos în spre Piaţa Senioriei, unde luminile reflectoare- 
lor fac o ceață luminoasă. 

Piaţa e un salon ; o sală de recepţie în aer liber. Un 
decor de teatru permanent (impresie accentuată de lumi- 
na artificială). Pe fundalul de arhitectură medievală al 
Palatului Vechi, se profilează alba statuie a lui David, de 
Michel-Angelo, simbol al forţei virile, pe când la dreapta, 
printre sculpturile din Loggia dei Lanzi, se ridică Per- 
seul, de o graţie feminină, al lui Benvenuto Cellini. Acea- 
stă expoz ţie permanentă de sculptură, sub cerul liber, 
swzprinde pe spectator. Este ceva neașteptat într'o astfel 
de promovare publică a artelor plastice, în plin centru al 
unui oraș, și această primă impresie, de participare ob- 
ștească la bucuriile artei, domină pe toată celelalte. 

Râul Arno curge încet, galben şi încărcat de mâl, 
sub ferestrele hotelului. Ponte Vecchio e vecin. Acolo am 
petrecut, pe înserate, ceasuri întregi, prinzând, printre 
giuvaericalele din vitrine, priviri furișate de Shylock, în 
dosul tejghelelor, 

Farmec al acestor zile de ploaie, cu lungi stațiuni în 
muzee (Cina lui Andrea del Castagno, în sala părăsită a 
Sfinţei Apollonia, azurul din tablourile lui Beato Angelico, 
capodoperele dela Uifizi şi revelaţ a picturilor lui Polla- 
iuolo, cantitatea uriașă de pânze dela Pilti), biserici şi pră- 
vălii. La Doney, celebra cofetărie de pe v.a Tornabuoni, 
am regăsiț obișnuita socetate anglo-americană, înghe- 
suiță în sălița stil 1900, şi, pe scaunul de paie împletite, 
în aburii parfumaţi ai ceșştii de ciocolată, m'am lăsat cu- 
prins de confortul creat pentru acești cuceritori ai mă- 
rilor... 

Totul este de bun gust, la Florenţa, şi impresia de 
mare artă culeasă în muzee nu e desminţită de viaţa z.l- 
nică a oraşului, 

Pe V.ale dei Colli, în drum spre San Miniato, ordo- 
nânţa clasică a peisajului se armonizează cu impresiile 
culese în muzee. Vileie cu frontoane clasice, pierdute în 
parcuri în care exuberanța naturi este stăpânită cu is- 
cusinţă, te tac de atâtea ori să-ţi imaginezi posibile exi- 
stențe difer.te, realizate în dosul ferestrelor acum pustii, 
şi visezi la ce ar fi putut să fie cursul unei alte vieţi, cu 
aspectul lumii fenomenale radical schimbat... 

Pe asfaltul străzilor florentine, piciorul calcă mai 
uşor iar mintea este mai ageră. Dese ori recunoști în 
mulţime lungi figuri din pânzele maeștrilor și, de câte ori 
revezi Campanilul de marmoră albă, sprijin:t de Dom, 
ești cuprins de aceeași emoție ca în fața picturilor lui 
Giotto, căci are graţia fecioarei în alb, venite la împăr- 
tășanie, şi ceva din expresia nevinovată a îngerilor lui 
Luca della Robbia. 


AL ROSETTI 








Problema participării  seriito- 
rilor la lupta care se hotărăşte cu 
armele, preocupă spiritele de o 
bună bucată de timp.  Acuzări 
man lipsit, din partea acelora 
pentru care numai într'un singur 
fel se poate concepe lupta: ma- 
terial, pragmatic şi eroic. 

Acuzaţia de jnaderenţă la ac- 
tualitate adresată scriitorilor 
este injustă și tendenţioasă. Nu 
vom argumenta că, dintre serii- 
tori, se luptă pe front un număr 
respectabil, care reprezintă un 
procent tot atât de ridicat, şi 
uneori mai ridicat, decât ai mul- 
tor categorii de „intelectuali” ro- 
mâni. Nu vom aminti aceasta, 
deşi e o bună dovadă că şi scrii- 
torii pot fi cetățeni pur şi sim- 
plu, tot atât de dispuși să se sa- 
crifice, ca oricare alţii. 

Pentru felul nostru de a înţe- 
lege lucrurile, scriitorii n'au ce 
căută pe front. Nu doar că n'ar 
îi destul de în stare să lupte. 
Insă comparând folosul pe ca- 
re-l trage țara din activitatea lor 
pe front, cu serviciile pe carei 
le-ar putea aduce văzându-și ae 
trebile lor — de ttrebile lor 
scriitoriceşti şi nu de negustoria 
literară pe care o practică unii — 
concluzia este sigură: pe front, 
scriitorul nu e necesar, deși poa- 
te fi util momentan. La masa de 
scris, scriitorul poate ţi inutil 
pentru prezent, un lux social 
adică. E însă necesar pentru vii- 
tor. Un războiu valorează — ne-a 
demonsirat-o cel trecut — mai 
muit prin organizarea păcii sale, 
decât prin victoria militară. Adu- 
când pe front oamenii ce între- 
țin viața culturală a unei ţări, 
agenţii culturii, distrugem posi- 
bilităţile reorganizării spirituale a 
țării, după pace, înainte de orice 
alţ neajuns. Pe front, scriitorul e 
Un Soldat oarecare, uşor de înlo- 
cuit prin vecinul său din dreapta, 
la postul de mitraliori sau în for- 
maţia de atac. Funcţia pe care 
o împlineşte luptând, nu este 
numaidecât a sa. Rolul său este 
lesne de trecut altuia, oricare, 








Fungibilitatea este un semn cert 
al lipsei necesităţii. 

Omul de cultură nu e necesar, 
pentru că e fungibil, pe front. 
Este însă necesar la locul lui, 
pentrucă acolo nu mai e fungibil. 

Nici o ţară nu-și poate per- 
mite să-şi expună oamenii de 
creaţie spirituală, trimiţându-i 
ca simpli combatanți, la o lup- 
tă pe care ei ar putea-o livra 
mult mai cu folos, pe alt teren: 
al culturii, Funcţia socială au 
culturii nu încetează nici în mo- 
mentele de criză a societăţilor. 
Războaiele pot fi câştigate mili- 
tar: dacă sunt pierdute pe teren 
economic şi cultural, infrânge- 
rea este echivalentă cu una mi- 
litară. 

De fapt, războaiele decid pe 
câmpul de luptă soarta popoare- 
lor: ele nu se încheie însă defi- 
nitiv acolo. O înfrângere militară 
rar fi un dezastru social, dacă 
s'ar mărgini numai la atât. Ea 
este însă numai prima condiție a 
unor situaţii economice şi spiri- 
tuale de nesuportat pentru naţiu- 
nea învinsă. 

Economicul și spiritualul sunt 
elementele constitutive ale vieții 
sociale, Acţiunea producţiei bu- 
nurilor economice şi a celor cul- 
vurale, este viaţa însăşi a socie- 
tăţii, şi rostul ei oarecum. Dacă 
acțiunea militară ar paraliza a- 
ceste funcţii, organismul social 
pe care l-ar salva războiul ar fi, 
la sfârşitul lui, un organism 
mort. 

După cum imtervenţia  medi- 
cală, în cazul unei boale a or- 
ganismului omenesc, trebe să 
se sprijine pe rezistența orga- 
nismului, pentru ca nu cumva, 
oricât de măiestrit ar fi fost con- 
dusă operaţia, ea să nu mai fo- 
losească la nimic, odată asfixiat 
Prin narcoză paciențul, — tot aşa 
un războiu nu poate împiedeca 
activitatea producţiei materiale 
şi culturale, fără de care viața 
națiunii nu poate fi dusă mai 
departe. 


- 


TELEFON 3.380,10 


De 





O ţară care ar renunța la fac- 
tarii producţiei sale, pentru a-l 
utiliza în scopuri  combative, 
sar asemăna unui bolnav care 
ar renunța să mănânce, ca să-şi 
poată plăti cura de raze, 

Oricât de bincfăcătoare ar fi 
razele, bolnavul nu le va mai 
putea aprecia efectul: va muri. 

Vitaiitatea unui popor se con- 
stată după forţa cu care, în vre- 
murile de criză saniţară a socie- 
tăţii, în războaie, când ritmul 
social este dictat de necesitatea 
autoapărării, ştie să-şi păstreze şi 
să-şi sporească energiile produc- 
tive: pe cele economice şi pe cele 
spirituale, 

Exemplul Germaniei este edifi- 
câtor. Viața economică este orga- 
nizată cu o precizie care echi- 
valează genialitaţea tacticei mi- 
litare. Viaţa culturală este con- 
tinuată cu toate energiile dispo- 
nibile. Expoziţii de artă, spec- 
tacole, concerte, activitate edito- 
rială, toate cunosc un ritm deloc 
scăzut faţă de epocile de pace. 
Este o greșeală să se creadă că 
războiul are dreptul să suspende 
viaţa culturală, sau s'o rechizi- 
ționeze nevoilor sale, 

Scopul existenţei naţiunilor este 
culţura. Creiatoare de istorie ele 
nu devin decât creând şi impu- 
nâmdu-şi formele proprii de cul- 
tură. Războiul serveşte aşadar 
culturii, servind naţiunii, i 
nu invers, Acesta, este principiul. 
Valorificarea lui în fapt, depinde 
numai de fapte. 

Ne batem ca să ne câştigăm 
„spaţiul vital” necesar desvoltă- 
rii noastre ca naţiune eficientă, 
creatoare de cultură. Nu spa- 
țiu geometric dorim, ci spaţiu 
vital : valorile vitale ale neamu- 
lui, energiile lui creatoare nu tre: 
buesc sacrificate, atunci când nu 
pot fi inlocuite. De o mie de ori 
mai mulți gcriitori şi artişti 
de-am avea, și încă ar fi prea 
puţini. Avem dreptul oare să fu- 
răm generaţiei viitoare pe în- 
drumătorii ei spirituali ? 


ION FRUNZETTI 





MANZONI ŞI ROMANUL ISTORIC 


Intoarcerea către operele ola- 
sice, către proza şi poezia pe care 
pmbrele anilor nu aștern uitarea, 
trista învechire şi inactualitatea, 
este  reconfortantă.  Descoperi, 
dacă m'ai mai veriticat aitădată, 
câtă prospețime, câtă viaţă me- 
reu tânără şi clocotitoare crește 
și cuprinde personagiile de acum 
două veacuri sau două milenii. 
Imprejurările, atmosfera şi gân- 
durile unor asemenea tipuri lite- 
rare se aşteaptă la magica che- 
mare a lecturii, desfășnrând lu- 
mea eternă a artei adevărate, pe 
care timpul nu o întunecă. Omul, 
sufletul şi sentimentele lui nu se 
preschimbă, dacă aripa creaţiei a 
atins cumva opera unde uitarea 
poate să fie numai îniâmp.ătoare. 

Dacă ai ajuns să te apropii şi 
știi mai cu seamă, la răstimpuri, 
să păstrezi această legătură cu 
marile cărţi, satisfacţii şi bucurii 
nemăsurate îţi aparţin. Iată, de 
pildă, romanul „LOGODNICII”, 
al poetului și au:orului de tra- 
gedii Alessandro Manzoni, care 
în proza italiană înfăţişează 
aceeaşi culme pe care, cu cinci 
sute de ani mai înainte, o stră- 
bă.ea divinul Alighi.ri în poezie, 
unificând limba, topind formele 
dialeatala într'o singură formă, 
întemeiată pe dialectul toscan, 





ALESSANDRU MANZONI 


Manzoni a redat marea limbă în 
care vor scrie urmâșii şi pe care 
nu o vor depăși n'ei în structura 
intimă, nici în a'âtea din aspec- 
tele exterioare. Qricâţ rafinament 
s'a mai putut aduce, nimeni nu 
s'a depărtaţ de strălucita lecţie 
a acestui desăvârşit artist şi erta- 
MOT, - 

Romanul „LOGODNICII”, după 
câte ştim, va apărea în curând 
şi în tă'măc'e românească, priu 
strădania d-lui Al. Iacobescu. Se 
va puiea astie] cunoaște, excep- 
tâna negreşit limba gi genialele 
imtăptuiri stilistice ale originalu- 
lui, lumea pe care o cuprinde 


acest monument aj iiteraturii 
italiene. 

Manzoni a scris un roman isto- 
ric, alegându-şi o epocă sbuciu- 
mată, din secolul ai şaptespre- 
zecelea, când țara sa se afla sub 
stăpânire străină. Pentru ca odată 
cu figurile nemuritoare pe care 
le descrie, să arate experienţa 
morală prin care el însuşi tre- 
cuse, experienţă creştină to.otată, 
căci peste tot evanghelia pluteşte 
cu binefacerile și salvările ei. 

Conștiinţa religioasă, generozi- 
tatea, actele de omenie, binele 
înfăptuit pe pământ fără gândul 
răsplatei imediate, se întâlnesc 
mereu în „LOGODNICII“. Din 
viaţa umilă a doi țărani, — Renze 
şi Lucia, — creşte şi ia propor- 





u ştiu de unde am extrasul 
N ccsta. Trei versuri de Syl- 
vain Roy&: 

La victoire luira sur le dernier 
lcombat 

Seigneur  faites que ceux qui 
[connaitront ces heures 

Se souviennent de ce qui ne 
[reviendront pas. 

Poetul a murit pe front în ce- 

lălait răsboi mondial. 


ât sunt de grele clipele ace- 

lea când descoperi la altul 
trăsături sufleteşti pe care le 
credeai numai şi numai ale tale; 
cât de dureros este să constaţi 
că cele mai intime gânduri, cele 
mai personale doruwri sau senti- 
mente, în scurt cele moi caracte- 
ristice fundamente ale spiritului 
tău, au fost mai dinainte expri- 
mate de altul. Nu e vorba aici de 
„gelozia” unei anterioare publi. 
cări a rândurilor celuilalt. Asta e 
o prostie care mare nici o impor- 
tanță. E altceva. Simţi că nu mai 
ești tu.  Ceiace-ţi acorda con- 
știința unei unicități, a îmdivi- 
dualității tale distinctă de a al. 
tora, a dispărut. Nu mui poţi 
să-ți mai revendici drept ale tale 
gânduri, doruri, sentimente. Tre- 
bue să renunţi subiectiv și obiec- 
tiv la cele mai intime reatităţi 
ale ființei tale. Subiectiv, nu mai 
ai conștiința individualității tale 
— ești la fel cu atâţia alţii. O. 


iile unei epopei a creştinătăţii, 


o povestire simplă, cu incursiuni 
atât în universul moral, cât şi în 
cel material, astiel ca triumtul 
binelui să răsară aşa, cum 8e cu- 
venea şi cum autorul nedesmin- 
ţit socotea că trebue să se în- 
tâmple. 

Dar pe lângă această parte mo- 
rală şi creștină, o lume vie, me- 
reu tânără, oferă minunate pers- 
pective şi cititorului modern. 
Foarie rar, legile romanului at 
fost mai respeclate decât în car- 
tea lui Alessandro Manzani, a că- 
rui lectură aduce, prezent şi prin- 
tre nol, un suflu epic de proporții 
neobişnuite, 


C. N. NEGOIŢĂ 


bectiv pentrucă — pe drept cu_ 
vânt —- de îndată ce vei încercu 


să te exprimi ţi se vor desco- 
peri... „influenţe”, [ţi pui tot su- 
fletul tău acolo, în câteva cu- 
vinte spuse sau scrise. Ți se va 
răspunde de pildă (şi_ți dai sea- 
ma că pe bună dreptate): ăsta-i 
Cioran, sau  ăsta-i Laurențiu 
Fulca. “i așa mai departe mutatis 
mutanuiis. 

Dar tu atunci — tu acel unice 
— unde mai ești? 


A p aurice Barrăs spune undeva: 
“Vi Vadmire... le serieux qui 
ccuvre et permet toutes les fan- 
taistez", 

Nu ne îndoim că Barrâs ar fi 
admirat mulţ o recent apârută 
istorie a literaturii române. 


a crii versuri, m'a întreba! 
4 cineva ? 
Nu, caut să-mi aduc aminte 


ceva îndepărtat, armonii și rit- 


muri interioare care mă chia- 
mă în altă parte... 
esamăgitul vorbeşte: Aştep- 


tam ecouri şi nam întâlnit 
decât laude”. Cuvintele sunt «le 
lui Nietzsche. Pot fi însă şi ale 
altora... 
Voi scrie într'o zi ceva despre 


inutilitatea, scrisului săptămânal. 
"> 


D'ARIAGNAN 





Povestea 
toamnă... 

Odată cu urămia splendoare a 
peisagiului. 

N'ai de unde s'o ştii, laic ce- 
tilor al slovelor, căruia-ți place, 
pierdut în  lectora volumului, 
să-ți treci timpul în cămara ta 
— romantic — stând dincolo de 
perdelele grele ale ferestrelor 
ce-ţi oferă mai mult con oricare 
alt anotimp minunătăția culorilor 
şi care n'ai făcut nicicând par= 
te dintr'o redacție literară. 

N'ai de unde să ştii căntr'o 
gară mică, în noapte, un tânăr 


începe cu fiecare 


Îi 


A scrie 


Andr6 Gide are undeva în 
„Jumal” următoarea excla. 
mație: „Pluiot cesser d'âcrire 
que taire ce qui surtout gon- 
file mon coeur”. Recitind a- 
ceste cuvinte m'am gândit că 
sunt atâţia cărora nu le pasă 
de astfel de nimicuri. Sunt 
atâția oameni care scriu ori. 
ce, numai ca să scrie. L-am 
întrebat într'o zi pe priete- 
nui meu — ziaristul, scriito- 
rul — care scrie fel de fel de 
lucruri interesante, pentru ce 
scrie, S'a uitat la mime mi- 
rat. Nu_și pusese niciodată 
astfel de întrebări. Scria — 
ei bine scria în primul rând 
pentrucă se angajase pe dru- 
mul acesta, în meseria aceas- 
ta. Diviziunea muncii — fie. 
care cu ocupația lui; (iar la 
sfârşitul lunii salarul), ȘI- 
apoi e așa Ge uşor să scril! 
Treci pe stradă, vezi o vitri- 
nă cochet camuflată : un ar- 
ticol. Citeşti o carte, o re- 
zumi, câteva citate: un arti- 
col. Și așa mai departe. Serii 
orice—indiferent. (Dacă e ce- 
va care ar putea indispune pe 
cineva, mă rog, nu-l mai scrii. 
W'are nici o importanţă). Ai 
Scris, articolul apare, ai bu- 
curia de a ști că atâţia oa- 
meni îți citesc rândurile — 


sau chiar dacă nu le citesc 
îți văd numele tipărit aco.o 
in gazetă, Arta impune. Re. 
petarea aduce notorietate, 
numele va, îi cunoscuL de tot 
mai mulți — cu timpul ușile 
redacţiilor se descmă tot mai 
larg, cu oarecare insistenţă și 
ce.e ale vreunei edituri și 
iată Ziaristul ; mai mult poa- 
te, iată Scriitorul, 

Sunt totuși câțiva alţii 
pentru care „a scrie” are altă 
semnificaţie, Scriu pentrucă 
am ceva de spus — ceva care 
cere aproape tiranic să fie 
exprimat. Scrisul încetează 
de a mai îi o simplă meşesie 
şi devine într'o oarecare mă. 
sură eliberare — și ceremo- 





> n.al. Și atunci, decât să nu 


scriu tot ce am de spus şi de- 
câţ să nu scriu așa cum simt 
eu că trebue spus — maibine 
tăcerea. Piutât cesser d'6crire 
«us taire ce qui surtout gon. 
i.e mon coeur, 

„Succesul” însă aparţine 
ceiuilălu., E normal. El scrie 
ce.a ce interesează pe toţi. 
Tu scrii ceia ce te intere- 
sează numai pe tine — și 
cine știe poate pe alți câțiva 
asemenea ţie. 


MIRCEA PETRESCU 





CIUCURENCU AL, 






a Scriitorii și războiul El.tinărul Poeti. 


S'a urcat în trenul ce merge spre 
București, 

Este el, Poetul! 

Și poate-i prima oară cânt 
vinen Capitală, 

A gândit, însă, la drumul ăsta 
atât de mult?.. 

Nare bagaje multe; grija lor 
e şi mai mică. Veghea-i este 'n_ 
areptată spre mapa de manu- 
scrise 

„„„Paginele pe care seară de sea- 
Tă s'a plecat, pe care Te-a prelu- 
crat de atâtea ori, despre care 
a spus, doar așa, ca să pară și 
mai înteresant, prietenului său 
bun — singurului căruia îi face 
mărturisiri — că nu sunt per. 
fecte, fiindcă el, în intimitatea 
cugetului altfel le socotește; sunt 
acolo, în mapa neagră de lângă 
el, 

Le-a strâns cu mare grije. Apoi 
le-a mșnuruit, legându-le de trei 
ori. Ca să aibă noroc, 

Vine să dea examen. Desigur, 
la Facultatea de Litere şi Filo- 
sofie... Ce are să le mai arate 
el profesorilor care nu l-au în_ 
țeles. In special celor de mate- 
matici şi fizică... Ba chiar şi celui 
de Română care a catadizit — în 
fine! acum, la urmă, să-i spună 
mai mult în ironie decât serios 
ca observat la el veleități de 
scriitor, 

Iși vandrepta manuscrisele ta 
o revistă, 


„Plicul i sa pierdut !.. Era 
cu manuscrise. 

Manuscrisele lui; comorile 
hi, 


Le iubește atât! Ani întregi a 
muncit la ele... 

Poetul! 

Te admir, prietene! 

Tu ești mai tare ca oricare 
dintre nui. Tu, singur!... 

Nu-ţi pasă de vremuri. 

Ware de ce să te'ngrijoreze 
soarta Europei. Sfârșitul răz- 
boiului, Pâinea cea de toate 
zilele... 

Eşti atât de departe de lumea 
asta! 

Şin ţara ta saud trompetele 
îngerilor! In țara ta semntăâlnesc 
Feți Frumoşi și Smei și se iau 
lu trântă pentru Zâne... 

Totul în ritm, în rimă. 

Poete, cât te admir!?.. 

Te vei duce la redacție. Indi- 
ferent dacă arogant ori plecat 
vei înmâna manuscrisul, ești si- 
gur de el. Și ce dacă de cele mai 
multe ori vei fi rejuzat?i... 

N'ai să tengrijorezi!... 
mă'nțelege”, vei spune. 

Sfătuit de un camarad de că. 
limară, vei aduna 'ntrun caiet 
„Doeziile cele mai reușite”, ca 
să le duci vreunui editor. S'ar 
putea nici să nu fii primit. 

Dar nici de data asta nu vei 
descuraja. 

Și ai dreptate, tinere! 

At mare dreptate să fit mân- 
dru. Unul din cohorta voastră se 
va desprinde şi va 'mprăştia au- 
rul greu al poeziei. 

Sunt sigur de asta, cum ești 
şi tu. 

Al lui va fi viitorul: — şi, 
poate, tu poetul tânăr de ustăzi 
vei fi amărit de ani, îl vei bârii 
— dar noi, laicii, îl vom prea- 
mări... 

„lată, de ce, cetitorule, te'na 
demn a primi cu drag pe tânărul 
scriitor, 

Iți spune asta un frate mai 
vârstnic deal lui care și dacă 
ra gândit încă să-şi însemne 
numele pe coperta vreunei cărţi 
— deși ar fi putut-o face — știe 
povesten ntâtor tineri poeți şi a= 
tâtor cărţi... 


„Nu 


EUGENIU V. HARALAMBIE 


E a 
Di aiia 


2 


PIATA EEDIMEOL O DECT 8 4 Dar 








UNIVERSUL? LITERAR 








Cronica dramatică Cronica muzicală 


TEATRUL NAȚIONAL : 
„DOAMNA BOVARY”, PIESA 
IN 3 ACTE (46 TABLOURI) 

DE GASTON BATTY 


Dintru început mărturisea 
Gaston  Batty întrun arti- 
col din „Figaro literaire“, că 
Flaubert sa 'opus oridecâte- 
ori cineva a căutat să-i 
transpună pe scenă romanul 
atât de discutat de critica a- 
celei vremi: „Madame Bo- 
Vary“, 

Abia acum, după ce am 
văzut pe scenă adaptarea 
dramatică a lui Gaston Bat- 
ty, ne putem dă seama de 
câtă dreptate avea Flaubert. 
atunci când refuza orice fel 
de colaborare cu  Hen'y 
Monnier, George Taylor sau 
Adolphe Dennery, afirmând 
că „Madame Bovary“ „nu 
oferă un subiect teatral”, 

Yată_|, însă, pe Gaston 
Batiy  motivându-și  astiel 
transpunerea pe scenă a ro- 
manului: „Arta dramatică, 
liberată de unele p'edici, are 
astăzi alte posibilităţi decât 
acum un secol. Dacă Flau- 
bert ar mai trăi încă, moti- 
vele pentru cari nu lăsa să 
se joace pe scenă opera sa, 
motive foarte juste pe a- 
tunci. mar mai existn. si nu 
ne îndoim că însuși Flaubert 
ne_ar autoriza s'o facem”. 

Bineînţeles, piesa lui Batty 
n'a mai dat naștere la un 
scandal ca acela provocat de 
transpunerea pe scenă, da- 
torită lui William  Busnach. 
Atunci, în urma articolelor 
lui Lucien Descaves, Busnach 
a fost socotit drept un im. 
postor. 

Nu tot acesta «e şi cazul lui 
Batiy. 

Şi totuşi mulţi critici n'au 
arătat de a ti de aceeaşi pă- 
rere cu Batty. 

Iată, de pildă, ce spunea 4. 
M. Martin în „Les nouvelles 
liti€raires“ : 

„Genurile nu trebuese a- 
mestecate. Ce-ar spune dom 
nul Batty dacă un scriitor 
Sar hotări să scrie un roman 
după „Polyencte“, după „Mi. 
zantropul“ sau după „Nunta 
lui Figaro 2” 


Foarte sever, criticul con- 
clude că „fapta“ domnului 
Batiy merită să fie judecată 
la Curtea cu juri, 

Şi, presupuâna că o astfel 
de judecată ar fi posibilă, să 
examinăm argumentele pe 
cari Gaston Batty încearcă 
să le aducă în favoarea sa, 
în art'cotul mai sus citat. 

El afirmă, astfel, că piesa 
este împărțită în numeroase 
tablouri, „nu ventru simnla, 
plăcere de a mări numărul 
decorurilor sau de a face 
concurenţă ecranului, ci pen- 
tru a exprima cât mai fidel, 
clipă cu clipă, viața interi. 
oară a Emmei Bovary“. 





Nu știm exact în ce condi- 
ţii s'a prezentat aceeaş piesă 
la Paris. Suntem, însă, con- 
vinși că ete au fost excelen- 
te, direcția de scenă fiind is 
călită de însuşi autorul. 
Astfel cum a prezentat-o la 
noi d. Soare Z. Soare, piesa, 
cu toată opaziţia lui Batty, 


ne_a făcut să ne gândim a- : 


deseori la cinematograf. 

Am avut, astfel, impresia 
că asistăm la un film mult 
ralat care este întrerupt din 
două în două minute, din 
pricina repetatelor ruperi ale 
„benzii“. 

Nu știu din ce” pricină, 
poate inspirat de camufiajul 
de afară, d. Soare Z. Soare a 
hotăriţ ca deseie pauze să 
aibă loc în mijlocul unu: în- 
tunerie opac. O fi crezut d, 
Soare că, prin acest îniune. 
ric, va isbuti să salvere uni- 
tatea piesei, spectatorii nea. 
vând timpul să-și comunice 
impresiile, în pauze. 

Domnul Soare a omis însă 
lămpile de buzunar pe cari, 
actualmente, toţi cetăţenii 
ce se respectă le poartă ia 
dânșii, și la cari au recurs şi 
spectatorii piesei, pentru a 
vedea, chipul tecinilor, 


Până acum, am vorbit des. 
pre piesa lui Gaston Batty. 

Ţinem, însă, să precizăm 
că astfel cum a fost prezen- 
tată la noi, piesa se  deose- 
bește mulţ de aceeaşș operă 
prezentată la Par:s. 

Mai întâi de toate, a fost 
redus numărul tablourilor. 
Şi noi avem impresia că ta- 
b.ourile sunt ceva cam nu. 
meroase în piesa lui Batty. 

Dar cum 20 de tablouri 
sunt prea multe, ţot așa și 16 
câte au îost prezentate la 
noi, nu Sunt mult mai puţine. 

Așa că nu ne putem deloc 
da seama ce l.a determinat 
pe regisor să facă această 
ampu:are, 

S'ar putea să fie numai 
plăcerea de a face altiel de 
cât Batty. 

Această eliminare a câtor- 
va tablouri n'a putut decât 
să dăuneze unităţii şi așa 
destul de șubrede a piesei. 





dela 
bioul XIV (scena dela tea- 


Astfel, trecerea ta. 
tru), direct la al XVII.lea 
(scena din hotel), ni se pare 
mult prea bruscă, 

Emma Bovary apare, 
tei, prea vulgară, aşa 
nu şi-au  închipuit-o 
Flaubert, nici Batty. 

In schimb a fost introdus 
un-tablou nou, care nu exis- 
tă în versiunea lui Batty (in- 
tervenţia Emmei pe lângă 
Rodo!phi, înainte de a se si- 
nuc'de). 

Este drept că această sce._ 


ast- 
cum 
nici 


nă nu lipseşte din romanul 
lui Flaubert, Insă aceleași 
cuvinte cari, citite, păreau 


normale, spuse pe scenă apar 
deadreptul vulgare. 

O femee care-i spune a- 
mantului ei că n'o mai iu- 
beşte fiindcă Wu-i dă bani, 
nu poate de loc să impresio.- 
neze publicul. 

In roman, Ema Bovary era 
prezentată într'un astfel de 
chip, încât această scenă 
dinspre final să nu  frapeze 
cititorii în chip neplăcut. 

Au fost apoi adăugate 
multe replici cari nu ex'stau 
în piesa lui Batty. Unele au 
fost în avantajul spectacolu- 
lui, altele în detrimentul lui. 

Astfel excelent şi cât se 
poate de caracteristie pentru 
Rodolphe este acel: „Pânămn 


Iulie !“, din finalul tabloului 
XII-lea. 

Tot aşa cum, dimpotrivă, 
lipsită de rost e repi.ca: „Nu 
mă lasă să.l duc la...” spusă 
de Homais în tabloul XI 
(cearţta cu Justin), care nu 
se găseşte în versiunea lui 
Batty. 

Inutilă este şi  inisistența 
doctorului Bovyary ca Lâon 
s'o mai vadă pe Emma (fin> 
lu! tabloului XIV). 

Acest procedeu pentru a-l] 
prezenta pe soțul nebănui_ 
tor, îl folosise Batty în ta- 
bioul VIII. Domnul Soare a 
găsit potrivit să_l întrebuin- 
țeze și în tabloul XIV. Or 


Flaubert l-a prezentat pe 
doctorul Bovary, ca pe un 
resemnat, iar nu ca pe un 
prostănac, cum îl vede a 
Soare Z. Soare. 

Din pricina spaţiului re. 
dus ne vedem siliţi să în- 


trerupem discuţiile fn jurul 
spectacolului dela  Naţiona! 

Vom spune doar că piesz 
a putut prea puţin să sug 
reze atmosiera oraşului 4 
provincie care, prin monoto- 
n'a, lui, a împins-o pe doam 
na Bovary la păcat. 

Am asistat la o oarecare 
poveste de dragoste, iar nu. 
la arama Emmei Bovary. 

In rolul interpretat la Pa. 
ris de  Margueritte Jamois, 
d-na Agepsina Macri Efti-_ 
miu a înlăturat ţoate pi&li. 
cele textului, isbutind să 
ne-o prezinte în ch.p .mpre- 
sionant pe această eroină a 
lui Flaubert, 

De mult nu l-am mai vă- 
zut pe d. Băltăţeanu atât de 
reușit ca în rolul acestui fă- 
ră de scrupule Rodolphe. 

Cu un simplu gest, dânsul 
ne-a făcut să uităm proasta 
impresie pe care ne-o lăsase 
anul trecut în rolurile lui 
Metisio și Torguemada. 

Domnul Calboreanu a fost 
excelent în rolul mi Homais. 

Un tânăr care a reușit să 
se impună publicului este 
d. Toma Dimitriu, care și în 
rolul lui Lheureux a isbutit 
lucruri minunate. 

Domnii Mihai Popescu, Ul. 
meni, Săvulescu, Clonaru şi 
doamnele Cleo Pan  Cernă- 
țeanu, Lulu Cruceanu, Nelly 
Dordea au completat în chip 
fericit distribuţia. 

Decorurile sunt de o  ase- 
mănare isbitoare cu acelea 
în cari s'a prezentat piesa la 
Paris (aceasta după câte pu- 
tem vedea din fotografiile 
reproduse într'un număr din 
colecţia „La petite iliustra_ 
tion“). 


TRAIAN LALESCU 





(Cântec 


de paia[ă... 


Durerea mea este ascunsă 
„De trei dungi trase cu făină; 


Sunt clown, o 


paiaţă vie 


Cu sufletul ca o ruină; 


Când mă ivesc, 


pe feţe 'mvie 


Un râs senin, plin de lumină; 
Mă dăruesc, cu bucurie, 
S'aduc o liniște deplină... 


Dar sufăr când sunt jucărie, 
Și o frumoasă colombină 
Imi râde'n nas, cu ironie, 
Deşi sunt mic, un bob de tină 


Am suflet și-o 


inimă vie... 


Durerea mea este ascunsă.., 
De trei dungi trase cu făină... 


PĂTRAȘCU 


ION SÂRBUL 





Ecranul 


CAPITOL: Ultima tinereţe 


„Ultima tinerețe“ nu entuzias- 
mează decât categoria cinejililor 
dozaţi cu răbdarea necesară re- 
vederii unei teme ce-au inspirat 
turnarea unei serii întregi de 
filme. 

Unele dintre ele, chiar foarte 
reuşite, — spre deosebire de pre- 
zenta, realizare, în care excelen- 
tul actor Raimu își dă toată si- 
lința de a alunga monotonia ce 
plutește în majoritatea actelor, 
deși la începutul lor speri că vei 
asista la un film rar. 

Singura surpriză e Jaqueline 
Delubac, ce interpretează rolul 
unei femei cu sufletul risipit de 
decenția primei drogoste, ce ac- 


ceptă să lumineze cu tinereţea 
ei confortabila casă a unui bă- 
trân agăţat cu disperare de 
viață, 

Plăcut impresionați, observăm 
transformarea acestei tinere co- 
nițe, care părea a fi devenit stea 
de cinema, nu grație talentului, 
ci soțului ei, regisor suveran în 
alegerea  interpreților. Se vede 
însă că divorțul de Sacha Guitry 
i-a folosit şi din punctul de ve- 
dere al interpretării rolurilor. 

Dar sensibilitatea  Jaquelinei 
Delubac și convingătorul şi va- 
riatul joc al lui Raimu nu pot fi, 
cu toată factura lor superioară, 
singurele elemente care pot asi- 
gură succesul unui film. 


ADRIANA NICOARA 


INCEPUT DE STAGIUNE 
SIMFONICĂ 


şi-a reinceput 


„Filarmonica“ 
dease- 


activitatea sub auspicii 
bit de fericite, 

Iăeia. călăuzitoare a sărbăto- 
ririi celui mai mare muzitian al 
țării, artist de fală în toată lu- 
mea, George Enescu, prisosul 
de emoţionantă bucurie cu are 
fiecare instrumentist, în frunte 
cu dirijorul  însuş, maestrul 
George Georgescu, sa avântat 





în rostirea muzicii omagiate, 
ecou] atâţ de viu şi de cald aflat 
sponţțan dealungul sălii entu- 
ziast înţesată, au fost clipe fru- 
moase și însemnate ale carierii 
acestei instituţii oficiale de 
artă. 

A fost semnul dragostei, re- 
cunoștinței, admirației, to; aiât 
de legitim constatat dela primul 
dintre interpreți până la fie- 
care auditor. 2 fost unisonul 
fără dubiu al unor simţiminte 
care s'au îndreptat în chipul cel 


mai firesc şi direct către cel mai 
înaly făptaş a exprimărilor 
prin muzică ae neamului. 

A fost poate şi altceva, S'a 
desluşit parcă, în accentele pă- 
trunzătoare ale momentului, 
ivirea zărilor unei  soarte noi 
pentru muzica isvorită din minţi 
şi talente românești, pentru a- 
ces grai ideal al suiletuiui na- 
țional, pentru ceace înseamnă 
bun şi valoare de artă proprie, 
Un viitor de sprijin, de recu- 
noaştere, de îndrăznire, se în- 





E GIPET 








CONSTRUCȚIA PRIMEI PIRAMIDE 
Faraonul : — Dela'nceput ! Nu-mi place așa! 


o a d a a ara a a a a a Ea Pre SR ta a a E a ia a pd n aa n RE 


STAGIUNEA DE TEATRU 
RADIOFONIC, 


s'a deschis Miercuri seara, cu 
„Oedip Rege“ de Sophocles, în 
adaptarea d-lui dr. V. Voicules_ 
cu. Prezentarea operei marelui 
poet grec a fost făcută ded, 
profesor Pippidi. 

Interpreţi au fost: d-nii Tony 
Bulandra, Dem. Psatta, M. Gin- 
qulescu, Petre Dragoman, Arse- 
ne Popovici, N. Brancomir, To- 
ma Dumitriu şi d-nele Marioara 
Zimniceanu, Lilly Carandino și 
Maria  Mohor. 


CV 


misi ÎN iii 
În n Ti RI 
—.r.. ne 
Îaee ae 
92 PN 
oct eaprme e RAE pp P TD eat 


Pret nur. O ZANBINR Ag aa 


Vom folosi acest prilej pentru 
ca recunoscând, cu meritate elo- 


Qi, efortul conducătorilor  so- 
cietății noastre de Radio, întru 
asigurarea unor emisiuni cât 


mai perfecte, să atragem atenţia 
celor în drept asupra unei gre= 
şeli în care se stărue — din pă- 
cate — de prea multă vreme, 

Se înțelege că imputarea noa- 
stră, nu se referă la miciunul 
dintre interpreţii de Miercuri. E 
strict însă, că pentru a asigura 
o bună emisiune, teatrul radio- 
fonice, pretinde — înainte de 
orire — un grup de actori cu 
voci bine diterențiate, 

Ori, în cele mai multe distri- 
buții și chiar în srălucita distri- 
buție a piesei „Oedip Rege”, care 
alinia în fața microfonului atâţi 
fruntași ai scenelor bucureștene, 
principiul acesta n'a fost respec- 
tat. 

De aci imposibilitatea pentru 
ascultători de a deosebi vocea 
unui personagiu, de vocea altuia. 

In studiourile străine s'a ajuns, 
prin experiență îndelungată, la 
convingerea că actorii cei mai 
merituoși, nu sunt totdeauna cei 
cu voci excepțional timbrate. A- 
ceste voci, aduc riscul unei so_ 
norităţi excesive și metalice, care 
ostenește prea curând urechea 
ascultătorilor. 

Ce se cere unui actor, este po- 
sibilitatea de a varia, în chip fi- 
resc, tonurile unui glas agreabil 
pe care să-l cunoască bine în 
toată întinderea lui, 





Să păstreze, fie că citeşte un 
text, fie că-l spune pe de rost, o 
naturalețe și o sinceritate care să 
convingă pe ascultător, că în 
odaia lui a pătruns glasul și via_ 
ţa unui om adevărat. 

Pauzele, reticențele, anumite 
îngăimări fireşti în viaţa de toate 
zilele, ruperea unei fraze, unele 
Gradaţii, unele monotonii chiar, 
sunt nuanțe gonite în genere din 
meşteşugul actorului. 

O proastă deprindere îl în- 
tdeamnă să-și pozeze glasul şi să 
2orbească subliniind egal cutin- 
tele, Dar această valorificare cu 
dinadinsul a dicţiunei,  aceustă 
cursivitate teatrală, divulgă „ru= 
tina profesională” și supără o 
ureche sensibilă. 

Desigur actorul ideal, inteligent 
și cu mijloace variate de expre_ 
ste, cu glas melodios, cu acea co- 
municativitate care rezultă din= 
tr'o concentrare lăuntrică și din- 
tr'un magnetism. personal, acest 
actor înzestrat cu deosebire pen. 
tru cerințele microfonului, nu 
ne stă oricând la îndemână. Va 





—= 
— 


(> 









ji greu să-l aflăm chiar între 
actorii consacrați, Mai ales de 
acolo ne pândesc desamăgirile. 
lată pentru ce actorii noştri vor 
țrebui deprinși cu o tehnică nouă, 
încercându-le intuiţia și posibili- 
tățile de expresie de la un ma- 
teriai literar la altul, ca să fie 
feriți de orice „manierism”, 

Vor trebui să ştie când să vor. 
bească, răspicat ca în strană, 
când șoptind, când firesc şi con- 
versativ, când avântat, când do- 
mal, 

Vor trebui să captive pe ascul- 
tători — nu cu reputația unui 
nume — căci după cea dintâi, 


desamăgire, numele acesta nu va 
mai ispiti urechea nimănui — ci 
cu meșteșugul prin care vor şti 
să exprime convingător o pasiu- 
ne, sau prin humorul cu care vor 
şti să lanseze o vorbă glumeaţă. 

Imcheiinii aceste observaţii, nu 
vom mărturisi — pe marginea 
distribuției de Miercuri seara — 
o prejerință, pentru interpretul 
Păstorului, Arsene Popovleji — a 
fost urmarit cu interes şi emo. 
ție, pentru că a jost distribuit 
conform principiilor de care un 
bun regisor va trebui să ţie per- 
manent seamă, 


„INAINTE DE PREMIERĂ” 


a fost întitulat ciclul de mani- 
lesvari  Qaimoinicae, prin care 
'Teavrul Naţional se leagă să în- 
tăţişeze  publicuiui, personaliţa- 
tea tiecărui auior dramatic, ro- 
vân ce urmează să fie repre- 
zentat pe prima noastră scenă— 
odată cu cele mai sugestive frag- 
mente din piesa ce se repetă în 
vederea unei apropiate premiere. 

Aceasiă inovaţie a d-lui Li- 
viu Rebreanu, sa dovegit chiar 
dela prima manifestare, deose- 
bit de atractivă. 

Curiozitatea publicului a fost 
stârnită. Iar contribuţiile d-lor 
N. 1. Herescu, lone] “Teodoreanu, 
ion Sân-Giorgiu şi Pop Marțian, 
au răsplătit din plin atenția 
spectatorilor. 

Ne întrebăm însă, dacă în râv- 
na d-sale de a provoca interesul 
marelui public pentru actul de 
creaţie al dramaturgilor noştri. 
d. Liviu Rebreanu, va izbuti să 
sporească acest interes, numai 
cu mijloacele folosite Dumineca 
trecută, 

Poate că având la îndemână 
un personaj artistic aiât de nu- 





11 Octombrie 1941 =——= 






trezăreşte, parcă, în proectările 
de jumină ale zilei festive ela 
„Filarmonica“, 

In această închinare, către 
omul! care întrunește idealurile 
marilor realizări românești în 
arta muzicii, este furişaţ şi gân- 
dul pentru o mai mare apropie. 
re de muzila noastră, de creatia 
muzicală românească, de cei 
care o reprezintă și o transmit 
înțelegeri; celor mulţi. 

„Nu ne înşelăm. nu este o ilu- 

De aceea, semnificâţia multi. 
p'ă a zilei celei mari dela „Fi- 
larmonica“, trebue să lase dâră 
de lumină în urma-i însemnând 
o dată pe care realităţi f-umoa- 
se ale viitorului o vor confirma 
în rosturile şi anunţarea de ur- 
sită fericită de care credem că 
o putem lega, 


MODALITATEA DE FUNCȚIO- 
NARE A OPERII ESTE TOT 
NEHOTĂRITĂ 


După grele săptămâni de des. 
bateri, aceea incertitudine Qăi- 
nueşte la Opera Română, in 
ceate privește stagiunea viitoa- 
re. Dată, loc, condițiuni, sunt 
necunoscutele unei triste ecua- 
ţii... lirice. 

Ştirile „bine informaţilor“ nu 
lipsesc. Din păcate, lipseşte pâ- 
nă acum o decizie definitivă, 

Cea mai logică şi frumoasă 
dintre soluţii. aceea a cedării 
temporare a ţrei spectacole sa- 
rate şi — a unui matintu — ale 
„Teatrului Naţional“  „Operii 
Române“ va fi, se pare, redu- 
să la un compromis care va. crea 
Operii situaţia record de a nu 
avea teatuu cântând în două 
teatre, de a-şi duce existența în 
paru domicilii, de a, răsturna, 
ca o cante de joc dintr'un cas- 
tel, in cădere, o companie de 
ţeatru peste alta şi totul abia, 
în momentuj fericit în care în 
sfârșit se va fi luaţ o hotărâre 
definitivă, ceace, încă nu sa în- 
tâmplat. 

Starea de spirit în care se re- 
petă, în asemenea împrejutări, 
este uşor de bănuit. Şi e păcat, 
deoarece cu elementele pe care 
te posedă, Opera, Română ar fi 
putut să se ridice, altfel înţe- 
leasă şi susținută, la un nivel 
care mar fi fost fără repewcu- 
siuni nu numai în viața muzi- 
cală ramânească, dar şi în rân- 
duirea acesteia printre mărtu- 
riile similare ale străinătăţii, 
ceeace este un punct de vedere 
care, nu mai este permis să 
scape nimănui, Nam mai fi vă- 
zut, atunci, plecând tot mai 
mulți dintre cântăreții noştri 
peste hotare, pentru a nu se 
mâi întoarce și a ne lipsi de a- 


porturi cari ar fi dat primei: 


noastre scene țirice pecetea unor 
interpretări de mare clasă şi 
prestigiu și țării un titlu mai 
mu de mândrie naţională, 


ROMEO ALEXANDRESCU 





meros şi atâtea elemente tinere, 
nerăbdătoare să se afirme, d. Re- 
breanu, va putea afla mijlocul 
să experimenteze în LECTURI 
PUBLICE, duminicale — fie la 
Teatrul Naţional, fie la Studio 
— și texte neintrate încă în re- 
pertoriu, dâr vrednice a fi su- 
puse  verdiciului spectatorilor 
sau atenţiei directorilor de ţea- 
tru. 

In chipul acesta — credem 
noi — sar putea pune în circu- 


laţie, fără necesitatea urui sta-. 


giu prea îndelungat, câteva nu- 
me noui de autori dramatici. 
lar participarea publicuini or- 
golos să contribue prin verdic- 
tul său la consacrarea celor ce 
aspiră la gloria scenei, ar fi de 
real folos Teatrului Românesc. 
Ar fi, poate, actul de -ămislire 
a ceeace năzu m să fie un teatru 
contimporan de artă. 


CINE LA VAZUT 


pe d. Toma Dumitriu, noul in- 
terpret al rolului Vlaicu-Vodă, 
purtând cu  aceiaş nobleţe 
domnească,  straele purtate 
cânava de Aristide Demetriad, 
va trebui să fie de acord cu 
noi. 


ti cale Ia 
= i2ui E PER meu 


d m 


D. Toma Dumitriu, se do- 
vedește vrednic să dea viață 
nouă, pe prima noastră scenă, 
unui lung șir de eroi, al căror 
glas amuţise. 

Ca şi în „Icasii depe Argeş” 
d. Toma Dumitriu, ne-a apă: 
rut în „Vlaicu-Vodă”, cu chip 
şi atitudini de icoană bizanti- 
nă, drept un artist împlinit, cu 
prețioase daruri de compozi- 
ție şi transfigurare. 

După consacrarea d-rei Eli- 
za Petrăchescu, până mai ieri, 
necunoscută publicului bucu= 
reștean, iată — așa dar —o0 
nouă dovadă că înţelegerea 
d-lui Liviu Rebreanu  isco- 
dește și desvălue talentele, cu 
o râvnă pe care o dorim fără 
osteneală, în slujba Teatrului 
românesc, 

S.D. 


| 


ee ÎI Octombrie 194] 








UNIVERSUL LITERAR 


Prin linii de foc și cenușe.. 


Pruni uscați ; ciulini, sterpe ogoare 


„Ivan“ a încercat un contraatac, 
Din zori a inceput să curgă ?n tranșee foc, 


Dar stăm neclintiţi. Bateriile 
In aer e iad, proectilele 


Avioane răslețe sbor pe sus, 


noastre răspund, 


scormonesc orice loc. 


Coboară 'n picaj. Cu mitralierele le urmărim... 
Dar ele-şi aruncă pe câmp încărcătura, fug... 


Câte-o patrulă încearcă să se 


Vankurile au aceiaşi soartă. 


Pâlpâe în văzduh fumul greu. 


ridice, dar o ochim... 


Pâmânt răscolit, în sârme zeci de trupuri căzute. 
Se vâd mantale cenușii şi mâini rătăcite, mereu. 


Şi totuși, uneori e iarbă cu flori albastre de câmp. 


Or fi trecut şi pe aici înainte 


țărani şi femei ? 


Vor îi înnegrit plugurile ogorul, 
Şi se vor ti inchinat vrt'odată la amiază şi E]? 


Pe dealuri pârâe neinceţat mitraliere. 

Ai noştri execută un baraj cumpiit. 

Hecatombe dincolo ?n linii. Noaptea se aruncă in goluri. 
Se aug scâncete. Trebue să fie pe-aproape un rănit, 


LA UN REPAUS 


Pornim, Zorile tremură 'n pâclă, 
Câmpii jilave, brazde şi ierburi ude. 


Caii duc greoi mitraliertle 


Spre Molchiş artileria grea din nou se aude. 


Apoi răsare soarele. Prin praf 

Trec din urmă mereu camioane. 

Din când în când ne 'ndemnăm veseli 
„Ia, zi o domă dela noi, mă Ioane!“ 


Lângă un sat mai arde un tanc. 
Sunt şi doi conductori scrum, aproape. 


Butuc le face semnul crucii, 


Trecem 'nainte, Doi inși au rămas să-i îngroape î... 


Soarele toarnă pe noi aramă 


topită. 


Ne e sete, dar nu întâlnim în cale nimic. 


Note germane 





AM RECITIT POEMELE 


LUI SCHILLER 


ș. m'a copleșit un sentiment de 
stranie sfiulă. Schiller a fost, din 
creştet până în tălpi numai spi- 
vit — şi spirit de format neo- 
bicinuit de mare. Nu a fost deloc 
exagerată remarca prietenului 
său Goethe că Schiller era cu 
mult maj mare decât contempo- 
ranii săi chiar şi atunci când își 
tăia numai unghiile. (O tăiere cu 
cântec a unghiilor este și în tri- 
sta poveste a nunţii celei mai 


Carl 


Moor, în „Hoţii” (după 
P. C. Geissler) 


lrumousce tete a iui Vasile Lupu 
Vodă cu Timuş Hmelniţehi. O 
amintim pentru mai drastica su- 
bliniere a cuvintelor olimpicului 
din Weimar despre poetul Hoţi- 
lor, al lui Don Carios, Walien- 
stein şi Wilhelm Tell). 

Am recitit Die Kunstler, Die 
Goiter Griechenlands, Das eleu- 
sirche Fest, Der Ring des Poly- 
krates, Kassandra, Die Kraniche 
des Ibykus, Das Siegesfest, Das 
Ideal und das Leben, An die 
treude, Die Biirgschaft şi Das 
versehleierțe Bila zu Sais; am 
vecitii Der Taucher, Der Kampf 
mit dem Drachen şi Das Lied von 
der Glocke și am  recitit dela 
baladă la cântec catren şi distih, 
totul ce mi-a fost lectură sfântă 
odinioară când „descoperină”, ca 
orice cop:l,.pe acest neinţeles dar 
fascinant pentru copii condottier 
al poeziei, scoteam din  răbdări 
pe învăţătoarea Scholz din orășe- 
lul sudet Bauisch, unde am făcut 
trei clase primare, — şi-l neliniş- 
leam pe bunul director Eduară 
Greipel cu  apucături de Carl 
Moor înjghebând, dimpreună cu 
prietenul Egon Bierent şi alţii, o 
veritabilă ceată de haiduci cari 
vvâau în porpetuă gsuenillă cu 
baicții din vecinul Gundersdorf. 

Din păcate, Egon nu-l cunoştea 
decât pe Răuberhauptmann Fe- 
izer, iară eu nu m'am mai lăsat 
sedus decât de Heinz Brand şi 


Unsere Yeldgrauen, — ceeace 
n'a tost, propriu zis, lectură 
şcolară interz.să, dar, ca orice 


exatant ieftin al fanteziei pueri- 
le, ma dus ta o aventură pe 
care, câl pe ce era so p.ătesc 
cu eliminarea din instituție și 
pentru care am fost recompen- 
sat cu o de tot mediocră notă la 
conduită, iar aceasta numai și 
numa: fiindcă inţelegători: mei 
invăţători au socotit că aș fi fost 
Dioa bun €ley la celelate ma- 
erii, 





Dai ce puale avea Comun 
„Schii.er” *w năzărăvâniile ne- 
varstnice ale unui €e.ev? lată că 
are, cati, deși opera expucabii 
s.abă, — nici Goelz al lui Gve- 
ve nu e cu must mai metur din 
acest punct de vedere, — drama 
iniiluiată Hoţii va rezista, ca şi 
tinereţea, tuluror potrivniciilor 
ŞI BUSLULLIOT LELATE Şi Nicibudlă 
omul juvenii Du va ezita să 0 
cetească mai întâiu pe aceasta 
ŞI pe urma pe bon Carios. 

Poemeie lui Schiller mi-au 
vorbit insă aitiei: de această dată. 
Mai înta:u mi-a fost, oarecum, 
greu să le celesc. Schilier este 
prea abstract pentru noi cei în- 
dirăgostiți de imagine şi emoţii 
și iaeoiobi odală ce ne decidem 
să frunzârim o plachelă de ver- 
suri. E şi prea german poetul 
Schilier. E şi kantian pe deasu- 
pra. Dac, odată prins de vraja 
melodiilor şi ritmurilor mi di- 
nam.ce, te ridici, ca reptilui în 
taţa imblânzitorului cu fiaut, şi 

te .egeni fără să-ţi dai seama 
cum și de ce . Abea după ceai 
inuhis voiumui începe dumiri- 
rea: Schiiler idealistul pune un 
„ncomensurabil „substrat moral 
ia temea şin țesutul fiecărei 
opere. Pocmui, strofa, verşul şi 
chiar cuvântul luat în parte 
poartă n:mb, iară rodul de aur 
al acestui substrat moral este o 
mare bucurie: 

Freude, schâner Gâttertunken, 
Tochter aus E.ysium — 

o bucurie îmbătătoare și mân- 
tu:toare: 

Wir betreten feuertrunken, 
H:mm.ische, demn Heiligtum. 

(Bucurie, frumoasă scânteie 
zeească, fiică din Elisium, ne 
apropiem, divino, îmbătați de 
vâpăi, de altami tău). 

Şi „bucuria e ţel” cânțată de 
Scnuaatr e generoasă, nuugra- 
aia, nepartin.toare, înfrumuse- 
jaoare, fără prejudici:, nobula- 
toare şi liberaoare. Toate baia- 
de.e ş: ditirambele acestui poet, 
toate câniece,e şi imnurile lui 
inc.,ud și tind cătră marea şi cu- 
iata bucurie de care, din vre- 
muri imemoriale şi pânăn vecii 
vecl.or, va avea atâta nevoie 
„manitatea chinu.tă de prea gra- 
ve destine. 

Sâ-l secitim pe Schiller. Azi, 
mai mult ca oricând, versul lui 
ne poate fi far şi razim- 


KARL HEINRICH WAGGERL 


(n. 10-X1]-1897 în Bad Gastein) 
sa impus (1930) cu volumul 
Brot (carte gen Hamsun, de O 
irezistibilă forță  transfigura” 
toare pentru cetitor), şi a dă- 
ruit literaturii germane roma- 
ne ţărăneşti unice: Schuweres 
Blut (1931), Das Jahr des Herrn 
(1933), Miitter (1935) Mutter e 
operau cea mai caracteristică 
pentru Waggeri, precum Broi 
cea mai puternică. Schwees 
Blut și Das Jahr des Herrmn 
pline de Qârză dară pioasă 
lumină a sufletului rustice ne” 
falsificat de nici una din mul- 
tele tentaţii ale vieții zgomo- 
toase. 

Waggerl esie, prin axcelen- 
ță, romancierul provinciei sale 
Salzburg bogată în : rumuseţi 
ale peisagiului și bogată în 
ceeace, după cuvântul lui Hris- 
tos, se numeşte „sare a pămâne 
tului“, 


Ne-ajunge bucătăria. Oţet are de-acasă un plic... 
Ne-aşezăm pe margini de drum. Repaus. 


Deshămăm caii, trecem 


cu toţi la cazan. 


Departe se rostogoltsc avioane, 
De aici începe 'nsifârşit ofilit şi galben un lan. 


Trop ! Trop! După masă „împachetarea“... 


Câteva cătune 's pustii, 


Pe stuiul caselor sboară stăncuţe, 
Rareori pe uliţi, se văd bătrâni şi copii... 


BATE ARTILERIA 


La un alt popas ne privim curioşi 


Ne-au crescut bărbile, suntem 
Mereu, mereu înainte ! 


arşi de soare. 


Busu.oc a pierdut fiuerul. Spune omul ce-l doare !,.. 


Iitimie scrie ceva 'ntr'un carnet. 
Este singurul „teverist” dintre noi. 


Ne spune deseori şotii, poveşti 
Şi stmgă: Fârtaţi, hai o horă! 


Aşa._i la războiu !... 


Lângă Mândrești ne oprim. Bate artileria lor. 
Din nou văzduhul e negru şi plin 


De foc și cenușe. Pe brânci 


Instaiâm telefonul, punem mitraliere 'n faţă, ochim... 


Luăm satul cu asalt, Intre noi 

Parcă plouă cu foc. Nu se știe ce vor.., 

Se "ncrucişează ca îurmicile plumbii în aer. 
Un geamât : l-au lovit pe Bănică ?'n picior. 


il târâm, rupem ismana, "i pansăm. 

Dar nu mai poate merge. In drum 
Rămâne trist. Dintee noi cei nouă din saţ 
Au picat numai doi pân'acum,. 





AL. RAICU 


Pin volumul CARNET DE SOLDAT, care va apare în 


curând. 


Wagreiner Tagebuch (1936), 
cielul de povestiri Du und An- 
gela (1933), Das Wiesenbuch 
(1932) și Kalendergeschichten 
sunt, pe lângă cele de mai sus, 
principalele lucrări, . până în 
prezent ale lui Karl Heinrich 
Waggerl, care şi-a făcut un 
crez sfânt din datoria scriito- 
rului de a dărui lumii frumu- 
sețe, bună învoire, pace, bună- 
tate, — şi, toate acestea în ca- 
drul armonic al omeniei, tra- 
diției şi credinţei germane din 
Salzburg. . 

Waggeri, fiul tâmplarulu: 
din Bad Gastein a fost parecă 
predestinat să sufere mult pene 
tru a putea alina mult. Groom, 
vânzător de ziare, călăuză pen- 
tru alpiniști şi, târziu, elev a, 
unei şcoli normale de învăţă- 
tori, Wagaeri face o nemiloasă 
ucenicie a vieții. Condiţiile a: 
cestea însă nu-l abrutizează 
ci-i  rafinează  sensibilităţile 
apropiindu-l şi mai mult de 
vocile și tainele patriei sale. 
Războiul mondial şi anii de 
captivitate închee cu și mat 
puţină considerație formarea 
spirituală a viitorului scriitor. 
Wagger! este, în înţelesul cel 
mai larg, cremene şlefuită nu- 
mai în zbuciumul torentelor 
vieţii. De aici şi dragostea lui 
pentru totul ce duce trai greu 
dară nerătăcit de vârteje tre- 
cătoare și neabătut de pe bu- 
nele căi ale înțelepciunii ţără- 
nești, 

Cărţile lui înseninează şi re 
confortează, iată, necunoscutul 
meu prieten, cât știu şi cât 
îți pot spune despre scriitorul 
de care te interesezi. Totul cu 
a scris el găsești la Insel-Ver- 
lag din Lipsca. 


ESTE INEXPLICABIL 


cu ce puteri magice i-a atras 
Rusia pe Rainer Maria Rilke. 
„Că Rusia este patria mea, — 
seria el din Roma, 1904, — apar- 
fine marilor şi misterioaselor 
certitudini din cari  trăiese“. 
— „Poate că Rusul este făcut să 





Kari Heinrich Waggeri 


lase să treacă istoria omenirii 
spre a se topi apoi, cu inima-i 
cântătoare, în armonia lucruri- 
lor. Chemarea lui este numai să 
dureze, să rabde, asemeni violo- 
nistului căruia nu i sa făcut 
încă semn să ia loc în orches- 
tră“... 

Prieten cu poetul ţăran Dros- 
chin, Rilke e învins de tatinde- 





rile Rusiilor, atras de necunos- 
cut şi răscolit pânăn temeliile 
ființei sale de larga tălăzluire a 
ortodoxismului rusese mistic și 
misterios. 

Rilke a iubit Rusia sufletului 
său şi Rusia veacurilor de ges- 
tație a mecunoscuturilor. Roma, 
Parisul şi celelalte cetăţi ale lu- 
mii îl vindecau, tenaporar, de ma- 
rea melancolie de care suferea, 
Moscova însă-l fascina. 

Asemeni ţuturor apusenilor şi 
Rilke sa înşelat cu privire la 
fiinţa cu nenumărate feţe a Ru- 
siei. Dacă necunoscutul ne atra- 
ge mai multi decât orice, şi Rilke 
nu i sa putut sustrage, — mai 
ales că vedea în mujic numai 
umilinţă creștinească şi dragoste. 


TRAIAN CHELARIU 








Raetia et 
DP Va 


3 


Note italiene 


MONTAIGNE ŞI ITALIA 


De curând, criticul italian 
Giuseppe Tofanin, preocupat de 
tot ceeace se raportă la uman:s- 
mul italian, a publicat un inte- 
resant volum în editura Nicola 
Zanichelii, Bologna, intitulat 
„Montaigne și ideea clasică“. 

Se înscrie acest volum în linia 
atât de importanteior studii de 
genul acesta, raportate la legă- 
turile dintre Italia şi „filosoful 
eără filosofie“ al  clasicismuiui 


francez 
in seria studiilor începute de 
Laurini, —— Montaigne e alcuni 


şscrittori italiani del secolo XVI 
(Revista Pedagogică, 1921); con- 
tinuate de Terlizzi (Montaigne e 
Italia, în „Studi di letteratura 
italiana; XII, 1922). P. Hazard 
(A Pltalie cue doit Montaigue?, 
în revista „Dante“,  Octomvrie 
1933) şi P. Michei (M. de Mon- 
taigne et Vitalie, în același „Dan- 
ve“, Iuiie 1922). Toffanin ope- 
roază curagios cu o bibliografie 
Bun cunoscător a] is- 
italiene ale culturii 
Totfanin înţelege ce 


'mensă. 
voarelor 
tranceze 


» 





Montaigne, portret de Genest. 


din Montaigne este datorit lui 
Castiglione, din al său „Corte- 
g'ano“, sau Principelui lui Ma- 
chiavelli. 

Dependenţa lui Montaigne de 
gândirea umanistică italiană, şi 
de cultura italiană imediat pre- 
renascimentală, atât de dificil de 


din motive de orgoliu naţional 
o influență nu atât dovedită cât 
dorită, ci este studiată, documen- 
tată, dovedită, cu un spirit cri- 
tic şi o perspicacitate care fac 
calităţile cele mai preţioase ale 
omului de ştiinţă umanistă, 
Destul de prudent şi calculat 
în afirmaţiile sale, Giuseppe Tof. 
fanin se mulţumeşte să afirme 
un lucru ce nu poate fi suspec- 
iat: că ideea umanistă italiană, 
ideea clasică, își săseşie varia- 
țiuniie cele mai puternice, mai 
cu seamă în legătură cu contras- 
tul dintre Natură şi spirit, cu 
proza lu: Montaigne, care, fără 
să aibă o filosofie, e un filosof 
cu multă trecere la cei moderni. 

„A-l considera pe Montaigne 
închis în orbita unui clasicism 
fără timp şi fără spaţiu, acel 
ciasicism care, pentru a uza de 
o definiţie a lui Descartes, tre- 
bue să reprezinte „ordinea între 
ucele sisteme care nu rezultă di. 
rect dependente între ele, sau 
unul din aitul, este prea pu- 
țin“. Desigur, scrie recen- 
zentul iucrării lui Toffanin. 
E. Viiia, în „il Libro italiano nel 
Mondo“, No. 1—2, 1941, induc- 
țiunile de caracter istoric ale lui 
Tottanin, sunt de natură să pună 
intro lumină mai clară, mai mo- 
demnă, figura izolată şi definito- 
vie a lui Montaigne. 


POEZIA LUI MICHELANGELO, 


este, prin extrema e; diversitate 
şi prin eleganța sigură de sine 
a tehnicei, de o rmarmoreeană 
concepţie, un subiect care a îs- 
pitit mulţi critici literari. Nu de 
mult, în limba română, a apărut 
volumul „Michelangelo poet“, 
datorit d-nei Ninette Facon, con- 
stituind, dacă nu ne înşelăm, te- 
za de doctorat a apreciatei au- 
toare. Iată că de curând, lu Ro. 
ma, în editura „Fratelli Palom- 
bi“, (1941, p. IX+162+k25 planşe 
hors texte), domnul Valerio Ma- 


viani dă la iveală un studiu 
asupra aceluiași subiect, 
Lirica  michelangiolescă este 


qici reprezentată la spiritul  ar- 
tei marelui sculptor al Prebaro- 
cului italian. Ea nu e privită, ca 
de obiceiu, drept un document 
hiograjic, ci ca o realizare echi- 
»alentă plasticei artistului. Poe. 





susținut, nu este afirmată de 


'Poftanin cu siguranţa şi încrede 
rea ne-critică a celui ce susţine basoreliefuri, unele 


“/lbecedar 


Câna ies în zori pe prispa cu urme de luceteri 
Mă 'ntâmpină, să-mi dee bineţe verzi, livada, 
ȘI dacă vreau tăcerii să-i descifrez balada 
M'ajutură lăstunii dim cuiburi, mici şi teferi. 


De vreau să ştiu ce cântec au învăţat alunii 


Și ce poeme noaptea a 


furişat prin flori, 


Chem cumpeni de fântână — aburinăd de rouă "n zori, 
Chem spicele de-avalma cu merii şi cu prunii. 


Şi le citesc răspunsul în semnu 'ncovoial, 

Și le citesc lumina în frunzele jilave; 

Strâng cântece din svonul ce curge prin dumbrave 
Şi simt cum ard punți albe pe inimă de sa. 


DRAGOŞ VICOL 


Preludiu 


Cântecele mele sunt 


îngeri 


porniţi spre tine *n faptul serii, 
când — îngenunchială — sângeri 
şi scurmă 'n tine cazmalele durerii. 


Cântecele mele, 
îngerii mei 


sboară din mine, din taina unei hrubi, 
ca un stol alb de hulubi. 


Ascultă-i cum fâlfâe 


m jurul tău, 


Ascultă-i, iubito, primeşte-i. 
Ţi-aduc pe aripi smirnă. 


lubeşte-i... 


Ce noapte de aur! Tot cerul 
şi-agaţă colane, cercei... 
Unde ţi-e lună, misterul? 


Cântecele mele... 
Ingerii mei.. 


MARIN SÂRBULESCU 


“Plop înal! 


Am crescut înalţ ca plopul 


și ca €l de dârz 
vorba mea — în 
se întinde ca un 


în vânt — 
freamăt verde — 
cânt. 


Hăt departe 'n zarea tristă, 


gândurile mi 


Je'mplânt — 


tot ca plopul, singuratec, 
peste 'ntinderi — singur sânt, — 


Impletină nemărginirea 
cu vântoasele mă pierd — 
coama visurile noastre, 
în mnădeijde-o desmierd. — 


Plop înalt crescut spre ceruri 
iremură-ţi tristeţea 'n şir — 
nu uita că fericirea 


ține cât al ierbii 


fir, — 


EMANOIL FLORENS 


ziile sale ornează uneori unele 
statui sau 


unele monumente arhitectonice 
ale Titanului florentin. 
Subdivizând vastul material în 
trei părți: „Amor“, „Moarte“, 
„Credinţă', Valerio Mariani ştie 
să descopere  aderențele  sufle 
tești ale fiecăreia. 


Micelangelo (Autoportret din 
Pietă) 

Giganticul dar de realizări pla- 
siice, sentimentul titonie al for- 
mei vii, adăugat unei exigențe 
lineare dinre cele mai pure, 
mărturisite în miraculoasa arht- 
tectonică a monumentelor sale 
(biblioteca Laurenziana) de pil. 
dă) îşi găseşte expresie tot așa 
de bine în poezia ca şi în plasti. 
ca sa, 

Amorul: sentimentul  gigan- 
tesc al posedării lumii materiale, 
mai cu seamă a celei organice. 

Moartea: vanitatea sforțării o- 
snenești de a se elibera de lan- 
țurile trupeşti. Poetica „Nopţii” 
din Capela Medicee delia Floren- 
fa: elogiul somnului, lipsei de 
conștiință dureroasă, 

Credinţa: moartea pentru lu- 
me, renaștere pentru spirit. 

Meritul mare al lui  Valerio 
Mariani, este de a ști să des. 
prindă din opera lui Buonarotti, 
marile sensuri ale vieţii, marile 
aventuri ale spiritului, exprima- 
te deopotrivă în plastică și liri- 
că. Perfecţia tehnică la care a 
ajuns în  aceustă  lăturalnică 
preocupare Michelangelo, dove- 
dește că uneori „le violon d'in- 
gres“ poate suna și virtuos, 


SORACTES 





CANTECE NOUI 





Surprize epistolare 


Ne_am obicinuit, de când 
scriem în aceste coloane, cu 
cele mai ciudate și mai fe- 
lurite întâlniri și pretenţii. 
'Fim.de sau arțâgoase, dis.an- 
te sau familiare, pe toate 
le-am luat aşa cum sunt, d=s- 
Dounzand insă de ele poezia 
— amta esenţialui. Baiastul 
acesta de proză de care po- 
meneam Mal SUS, CONSutue, 
oricum ar îi, un material a0- 
cumentar desiul de intere- 
sant, stâna mărturie desp.e 
zeci și zeci de mentalități, O- 
dată, când  „„materialui” va 
mai fi crecut pe sub patina 
vremii; vom cerca să schiyâmn 
o hartă spirituală, din care se 
vor putea desprinde atatea şi 
atâtea semniticaţii. 

Până atunci însă, să ne 
mărginim in a prezenta prie- 
temuior cetitori, un mic „caz, 
care prin tonul și maniera 
sa, nu va avea nevoe de p:ea 
multe comentarii. Printre 
atâtea alte plicuri, am pri- 
miţ mai acum cătăva vreme 
unul, alb și subţire. Am ceuit 
cu luare aminte ceie trei sau 
patru  possii, care nu ne-au 
spus prea mare lucru şi toc. 
mai vroiam să trecem ia alt 
plic, când ne-a câzut în mână 
și un biieţel care însoțea acea 
producţie lirică. Câteva pân- 
duri numai, dar deajuns ca 
să ilustreze o mentalitate și 
o metodă. După ce eram s0- 
mâți ca poesuie să ne piacă, 
(1) corespondentul pe care 
dorim să-l lăsăm anonim, ne 


lua „PP Sus” —— Cum ap Zice 
românul, -- provocându-ne, 
ca in cazul in care nouă 


„personal” nu ne piac pro- 
ducţiile „să facem un curs 
de cum se scrie poezia, spre 
a mă conforma şi pe viitor”. 

Cu cea mai profundă mâh- 
nire ne vedem siliţi să anun- 
ţăm pe domnul poet că nu 
am putea scrie un asementa 
curs, din motive prea simple, 
pe care le-am desbătuţ nu 
odată, aiurea şi mai ales aici. 
Staturi și reţete-—am scris-o 
și-o mai scriem —- se pot da 
din cale afară de greu, mai 
ales acolo unde scânteia și 
harul lipsesc. Sfaturi şi re- 
țete nu se pot da în poesie, 
iar dacă totuşi se va afia 
cineva s'o facă, să fie siguri 
iectorii că nu noi ne vom lua 
această sarcină ingrată. Ceea 


ce era însă mai trist la au- 
torul acelui bileţel, era call 
tatea (se poate spune oare 
astfel” unei mărfi lipsite de 
aşa ceva?) atât de îndoelnică 
a strofelor sale, din care ne 
abținem de a cita. Nu „ati- 
tudinea” de care am amintit 
ne mâhnește pe noi, ci faptul 
că o manifestare spirituală de 
acest fel, însoţeşte opere care 
nu se pot numi ,„pubucabile”, 
cu tot excesul de umanitate 
şi bunăvoință. Caracterisiice 
însă amănuntul că gesturi de 
acest solu nu se pot intâlni 
niciodată acolo unde bate o 
inimă de artist, acolo unde 
strofele şi poesiile sunt ar- 
monii autentice. Poeţii ade- 
văraţi nu vor scrie niciodată 
scrisori, întrebând „cum se 
scrie poezia” și nu vor răcni 
niciodată la noi. Și tocmai 
asta e marea noastră satis- 
îacţie. E 
e 

Altă ordine de idei. Un plic 
cuprinzând stihuri de-ale 
unui poet cu totul necunoscut 
ne-a sosit eri, dar nu ca toate 
celelalte, Cenzorul care le-a 
cetit, s'a nimerit să fie unul 
din.re scriitorii noşvri de sea- 
mă. Și iată că acest meşter 
se pleacă asupra versurilor 
trimise nouă și înseamnă câ- 
teva rânduri de apreciere a. 
supra poetului, pe marginea 
hârtiei,  întovărășindu-le de 
un salut. Preferăm să nu dăm 
nici un nume, dar dorim ca 
însemnarea de faţă să arate 
tuturor că munca poetului 
tânăr nu e întotdeauna ne- 
rostnică şi stearpă. Intre 
atâtea lovituri pieşize, între 
neînțelegeri şi şoapte, cuvin- 
tele fratelui omului mai mare 
(care are de mult un nume) 
vin nu numai ca o reparaţie, 
ci ca o înțelegere totală și 
gravă, a unei munci şi aunei 
misiuni. Imi iau ingăduința 
să mulţumesc, de_airci, scrii- 
torului. 

STEFAN BACIU 


N. B. — Manuscrisele se 
trimiţ pe adresa: Ștefan Ba- 
ciu, str. Dr. Baiulescu 9, Brâ- 
șov. Şi cuvintele de răspuns: 
Constantin D., lonel Radu. 
Iuliu Th., Dimitrie C., Ioan 
P. Gr., Grig. P. L., Ionel L.: 
Nu. Virgil P.: Indescifrabile. 
Al. S. Jeb., Em, Furs., . Goga: 
Da. C. Mjhal.: Altele. 





4 








UNIVERSUL LITERAR 








1) Octombrie 1941 === 


CASA VORNICULUI 
ALECU KRETZULESCU 


de OLGA GRECEANU 


In București, în chiar mijlo- 
cul orașului în strada Benito 
Mussolini Nr. 5, există încă 
vechea casă a Vornicului Kret- 
zulescu, de acum 124 ani. 

Azi, stăpâna casei e Doam- 
na Anna Em. Alexandru La- 
hovary, fiica lui Nicolae Kret- 
zulescu, el însuşi fiul vorni- 
cului. 

Pe dinafară şi pe dinăuntru 
casa Vornicului „de opt stân- 
jeni domnești lungul şi de 
şapte stânjeni domnești latul” 
şi pentru care s'a cheltuit în 





Nicolae Kretzulescu 
(Desen de Negulici, 1338) 


anul 1817 aproape unsprezece 
mii de taleri, a rămas aşa cum 
a pregătit-o e] şi cum a lăsat-o 
în anul 1847, ultimul lui an de 
viață. 

Nimic nu sa pierdut, nimic 
nu Sa schimbat. Nu e vorba 
numai de ziduri, sau de obiec- 
te massive, de mobile, dar nu 
s'a pierdut nici măcar cea mai 
mică  fiţuică însemnată de 
veacuri de mâna unuia sau al- 
tuia din Kretzuleşti. 

Astfel, supravilețuește încă, 
între altele, o veche carte de 
rugăciuni, pe scoarța căreia e 
scris de mâna Vornicului: 

„M'am născut în Bucureşti, 
mahalaua Cosma, în casele 
mele din Vopseaua de Galben, 
Nr, 344, la 4 Februarie 1781, 
în ziua Sfântului Isidor”... 

Casele din Vopseaua de 
Galben, Nr. 344, ridicate în 
1741 de Radu Kretzulescu, 
Mare Logofăt, fiul imi lorda- 
che şi al Safiei Brâncoveanu, 
ctitorii bisericii Kretzulescu 
din Calea Victoriei și unde sa 
născut Vornicul, au ars în 
1815, într'o noapte de iarnă, 
mistuind din plin ziduri, ham-, 
bare cu mălai, cu făină, căma- 
ra unde gemeau tot felul de 
băcănii şi de sărături, odăile 
şi cuptoarele framzelarilor, ale 
croitorilor,  cizmarilor, toate 
aştennuturile cu macaturi și 
perdele ţesuie şi cusute în ca- 
să, toate sofalele cu saltelele în 
cofuri şi cu pernele de jur îm- 
prejur ale dascălilor greci, ale 
grămăticilor, cântăreților, ca- 
fegiilor, ciubucciului, feciori- 
lor de casă, cusătoreselor, ale 
stolnicului, vătafului şi chelă- 
resei, căci înainte de 1800, un 
boer trăia în casa şi curtea 
lui, cu toată familia, cu itoate 
slugile, cu toţi oamenii casei, 
până la o sută de suflete, fără 
nici o nevoe de lumea din a- 
fară. 

A ars tot; dar cum focul a 
izbucnit mai departe dela una 
din bucătăriile cu măreţe cup- 
toare „unde se mistuiau lem- 
ne întregi, așa cum veneau de- 
la pădure, netăiate, nedespica- 
te”, a mai fost destulă vreme 
să se scoată afară din casă: 
mese, jețuri, perdele, paturi, 
țesături, argintării, bronzuri, 
lăzi cu acte şi mai tot cuprin- 
sul încăperilor. 

Vomicul Alecu Kretzulescu 
avea atunci 34 de ani, era în- 
surat de nouă ani şi avea cinci 
copii: pe Lucreția de 7 ani, pe 
Costache de 6 ani, pe Scarlat 
de 5 ani, pe Nicolae de 3 ani 
ş: pe Raluca de câteva luni. 

Au fost duși în grabă în ca- 
sele părinteşti de pe podul 
Mogoşoaiei, în mahalaua zisă 
a Kretzuleștilor şi a căror 
curte cuprindea o bună parte 
din cuntea de azi a Palatului 
Regal. 

In acele case vechi părinte- 
ști, locuite odată de Iordache 
Kretzulescu și de Safta Brân- 
coveanu, se vor mai naşte pe 
rând fetița Marița, apoi Zoiţa 
și Smaranda. 

În vara anului 1817, Alecu 
Kretzulescu, pe atunci Pahar- 
nic, începe înălțarea casei de 
azi. Începută în luna Mai, va 
fi sfârşită în luna Noembrie, 
așa cum glăsueşte actul de zi- 
dire, păstrat în lada cu como- 
rile serise:... „cu şanţuri în 
„Pământ de trei palme dom- 
„nești, umplute de jur împre- 
„jur cu două cărămizi şi ju- 
„Mătate, deasemenea cu două 


„cărămizi la despărţiturile o- 
„dăilor până în faţa pardose- 
„i, iar din faţa pământului 
„Şi până la pardoseala duşu- 
„melii, o jumătate de stânjen 
domnesc. Arcadele să meargă 
„de sus şi până jos într'o cără- 
„midă şi jumătaie; lumina bi- 
„nalii de un stânjen. domnesc, 
„din duşumea până la grinzi- 
„le tavanului, stâlpii, câți vor 
„fi credincioși, să fie tăiaţi de 
„o palmă proastă în toate mu- 
„chiile ei şi o sală lungă tot 
„de un stânjen lumină. Feres- 
„trele în lemn de stejar drept, 
„fără perghel. 

„Dulapurile  înfundate în 
„Zid, în tăblii de scânduri de 
„brad şi paturi înfundate cu 
„seniarurile lor, tot de scân- 
„duri de brad, apoi. cămară, 
„galerie de plimbare de jur 
„împrejur, pivnițe, pălimar pe 
„stâlpi de zid, pardosiţă larg 
„de cinci palme...” 

Mai, poruncește Vornicul să 
fie duşumelile prin toate odăi- 
le de scândnri încheiate cu ce- 
puri. de fier, uşile să fie în tă- 
blii cu câte două canaturi de 
scânduri de anin, broaşiele de- 
la toate uşile, din fier înfun- 
date, „iar tălpoaiele ce sunt 
de așternut jos la pardoseală, 
să fie tălpi groase bune, nu 
grinzi...” 

Poruncește „„tavanuri cu ciu- 
buce”, paturi, sobe, cercevele 
la ferestre cu „hiarele lor” şi 
cu geamurile lor, şi încă fier 
atât cât trebuie „piroane mari 
şi mici, cuie şi şimdrilă”. 

Calfa Leontie s'a legat să 
facă 'toate asiea „fără cârtie şi 


„la sorocul de patru luni a le da 


gata, fără nici un cuvânt”, 

Vornicul s'a mutat în casa 
nauă abia în anul 1821. 

Și această casă e azi în pi- 
cioare , ca atunci, în 1817, ca o 
dovadă că de „bun lucru şi 
trainic s'a ţinut calfa Leontie”. 

„„„In timp ce mă sui pe cele 
tre: trepte de piatră, în timp 
ce ating cu mâna clanţa dela 
intrare şi sui. scara de stejar, 
mă gândesc la atâtea anterii, 
giubele şi islice cu samur, care 
Sau văzut pe vremuri urcând 
şi scoborind aceleași trep'e de 
atâtea ori înainte și după pro- 
tipendadă. 

In capul scării erau desigur 
arnăuţii cu fustele albe cuta- 
te şi cu iataganele la brâu. Cu 
mâinile încrucișate pe piept, 
se aplecau în salut adânc în 
faţa  postelnicilor, vornicilor, 
clucerilor, căminarior, pahar- 
nicilor, serdarilor şi pitarilor 
lui Vodă. 

Dacă cei ce urcau aveau bar- 
bă, arnăuţii ştiau că trebue să 
se încline până la pământ, căci 
barba însemna ultimele ran- 
guri de protipendadă, cea mai 
înaltă boerie. 

Vornicul Alecu Kretzulescu 
era el însuș Mare Logofăt al 
Credinței. Chipul lui veghează 
aci, înir'o ramă aurită, prins 
deasupra pianului: Bărbat fru- 
mos, cu obraz rotund și ochi 
mari negri, cu expresie paci- 
nică şi mulțumită, cu mustață 
căruntă şi barbă mare, zâm- 
bește, cum zâmbea pe vremuri 
tuturor celor ce-i intrau în 
casă. Lângă el, cu capul aproa- 
pe de umăr, fratele lui, Pahar- 
nicul Dincă Kretzulescu. 

Acest Vornic Alecu Kretzu- 
lescu poartă în sângele lui un 
amestec din sângele celor mai 
iubiţi Voevozi ai noșiri şi din“ 
ir'al Doamnei Stanca, soţia lui 
Mihai Viteazul, cea dimtâi 
Doamnă a tuturor Românilor, 
fiind o fiică a lui Stan Kre- 
izulescu. Poartă, prin două ra- 
muri, sângele lu: Matei Basa- 
rab și se scoboară în linie 
directă din Vodă Brâncovea- 
nu, căci fiica martirului Domn, 


în prima odaie din stânga de 
la intrare, următoarele rânduri 
Mitropolitului; 
„Inchinându-mă, sărut dreap- 
ta Sfinţiei Voasire, plecat rog 
pe prea Sfinţia  Voastră să 
binevoiască a face cele de cu- 
viimță ca Cinstita Obşteasca 
Adunare extraordinară, să mă 
excepteze din numărul Can- 
didaţilor și să nu-și mai dea 
osteaneală de a balota şi pen- 
tru mine”, 

Mai mult decât domnia, i-a 
plăcut să rămâie în casa lui 


din vopseaua de galben, pentru 


Ca. alături de soția lui, Anica 
Câmpineanu, să citească în fie- 
care seară copiilor câte o pa- 
gină din Biblie, apoi când copiii 
dormeau în cele două odăi din 
dreapta, să se scoale tipfil, să 
vină în vârful picioarelor să 
vadă cu ochii lui dacă focul 
din sobă mai arde, dacă copi- 
laşi: sunt înveliţi. Cu înima 
împăcată, se reîntorcea la pa- 
tui lui să mai doarmă până la 
ziuă. 

Vornicul era un om din cale 
afară de ordonat. Calm, cu 
multă judecată și sânge rece 
iubea cu tot sufletul tot ce era 
viața lui de familie şi când în- 
semna e! cu mâna lui, într'un 
carnet caligrafic, naşterile fie- 
cărui copil în parte cu anul, 
ziua, ceasul, cu numele naşu- 
lui și al preotului ce J-a bote- 
zat, în casele cui, și în ce zi, şi 
ce sfânt era atunci în calendar, 
şi cine era de faţă și ce daruri 
a primit, simţi cum de acea 
clipă se leagă o pregătire su- 
fietească cu totul specială, atât 
religioasă cât şi morală, duioa- 
să şi afectuoasă, plină de nă- 
dejde, de teamă şi de iubire. 

Toi ce avea un rost în viaţa 
lui de familie, era însemnat în- 
imun caet numit chiar de el 
„Caet de însemnări”. 


subţire ca o mătase, cu mâneci 
largi și lung până în pământ, 
el păstrează urma unor mMiş- 
cări repetate, căci cutele dela 
piept, gât şi îndoiiura cotului, 
după 135 de ani încă n'au dis- 
părut. 

Aşa cum stă caftanul întins 
pe jeţ, poţi crede că e pregă- 
tit de vreun slujitor, că Vorni- 





tei = 
a 


RA 
i Pa 
L] 
ta rul Lu! 


Vornicul Alecu Kretzulescu. 





iai SI, 


cul Kretzulescu e alături în- 
tr'o odae, că peste puţin se va 
scula, că va bate din palme 
pentru a-şi chema slugile să-i 
aducă aprinsul caftan ca să-l 
îmbrace... 

De ce nu? Caftanul nu e un 
obiect izolat în aceste încă- 
peri. Tot ce se grupează în 
jurui lui, sunt încă din vremea 
Vornicului. Mese, jeţuri, can- 
delabre, cuverturi ţesute în 
fir, medalii, sfeşnice, vase, 
ciubucuri de chihlimbar, lan- 
țuri de aur, ceasuri de pere- 
te, bronzuri, călimări de brâu, 
estampe, albumuri, Biblii, seri- 
sori și cărţi mai ales cărţi 


multe, cărţi rare, cărți de mare 
preţ. ? 


deoparte învechitaie privilegii 
boerești, dar cu toa:ă iarna a- 


nilor dlui, cu toţi fulgii albi ce-i 
împresyurau tâmplele, a înţe- 
les şi a ajutat pe feciorii ui în 
lupta ce au dus, pentrucă şi 
el a dorit ca un nou neam să 
răsară, cu noui dorinţi şi noui 
idei, cu oameni noui și vremuri 
moui, cu noui cuvinte și noui 
veştminte, 

La masa dela prânz şi la cină, 
cei doi bărbaţi între anii 1840- 
1847, stau față în faţă. Unul 
are educaţia fanariotă, celalt 
educaţia latină. 

Unul e în anteriu cărămiziu 
cu işlic de samur cu fund de 
postav roşu, celalt cu capul 
gol, cu mustața mică tăiată 
framțuzește, cu mici favoriie, cu 
guler alb în jurul căruia cra- 
vata stă învârtită de câteva ori, 
cu redingota încrucişată strân- 
să pc talie, cu reveruri satina- 
te şi larg desfăcuie, cu veston 
de catifea, pe care stă prins 
dela al doilea nasture de sus, 
un lanţ subțire de aur. 

Trecerea dela giubea şi du- 
lamă îmblănită, la redingotă şi 
pantaloni strâmți, s'a făcut aci 
în casă fără nici o discordie, 
penirucă atât sub anteriu, cât 
și sub jiletca de catifea, a bă- 
tut tot o inimă de Kretzulesc, 
adică o inimă cu adevărat ro- 
mânească, 

Niciodată în inleriorul aces- 
tor încăperi nu s'a uneltit vreo 
intrigă, nu s'a făcut vreo pâră, 
vreo judecată nedreaptă, vreo 
nelegiuire, vreun act câ; de 
neînsemnat care să îi putut 
roade cât de puţin conştiinţa 
unuia din Kretzulești! 

Dimpotrivă, toţi au luptat, 
din vremea lui Mircea cel 
Mare, până acum, la ridicarea 
neamului şi pentru binele țării. 











extra ord aice cowmoogiuse a 





ae i di ea SE: 


la 












Cartea de intrare în Adunarea Deputaţilor a Vornicului Kretzulescu. 


Acolo citesc: 

„M'am însurat la 1 Februa- 
rie 1805, cu Anica, fiica răpo- 
satului Vornic Scarlat Câmpi- 
neanu și a Luxandrei Cândes- 
cu, fiind cununați de Măria 
Sa Constantin Alexandru Ipsi- 
lanti Voevod”. 

Fata răposatului Vornic 
Scarlat Câmpineanu, avea 
drept bunică pe Maria Cante- 
mir, ea însăşi nepoată de fiu 
lui Constantin Vodă Cantemir, 
asifel că în sângele copiilor lui 
Alecu Kretzulescu, se va mai 
adăuga pe lângă al Basarabilor 
și Brâncovenilor şi acela al în- 
văţaţilor Cantemireșşti, 

Insemna și lucruri mai mă- 
runte, ce ne plac azi cu deose- 


Safta Brâncoveanu, măritân- bire. Astfel înseamnă el: „In 
2 pi su, ” PP z 

: (48 (asa Ad e sa. 
ri 





Scrisul  Vornicului Kretzulescu. 


du-se cu Iordache Kretzulescu, 
devine astfel bunica tațălui lui 
Alecu Vornicul. 

Modest din îire, blând, afa- 
bil, primitor, trăind retras de 
lume, departe de goana după 
ranguri, posturi şi onoruri, Vor- 
nicul Alecu Kretzulescu, care 
în 1842 e propus a fi Domn, 
scrie dela biroul ce e şi azi 


ziua de nuntă, care era într'o 
Joi, am îmbrăcat caftanul de 
Vel Paharnic”. 

Caftanul de care vorbeşte, 
există încă. Scos din ladă şi în- 
tins momentan pe un jeţ, mă 
întreb unde, decât în frescele 
dela Pompei, mai poţi întâlni 
un roșu de foc atât de viu, de 
intens, de cald? Ţesut în lână 


E de ajuns să te apropii de 
rafturile biblioiecei, să vrei să 
descifrezi pe cotorul volume- 
lor legate în piele numele au- 
torului şi titlul, ca să vezi oum 
între cele trei rafturi de sus 
şi cele trei rafiuri de jos, s'a 
strecurat „mişcarea dela 1848”. 

Sus sunț cărţile grecești ale 
Vornicului Alecu Kretzulescu. 
Jos sunt cărțile franțuzeșşti ale 
fiului, Nicolae Kretzulescu, el 
însuși luptător principal pentru 
ridicarea naţională a poporu- 
lui, pentru transformarea ţă- 
rilor române în state democra- 
tice cu participarea poporului 
la cârmuire, cu  împroprietă- 
rirea ţăranilor. 

Dacă cineva mai are în ar- 
hivele casei un număr din zia- 
rul „Pruncul Român” din 13 
Iunie 1848, va putea citi acolo 
cuvintele: „Trăiască Kretzule- 
ştii care au luptat la dobândi- 
rea libertăţii”. 

A fost o vreme între 1830 şi 
1848, când aci în casă au trăit 
laolaltă Vornicul Alecu şi fiul 
său Nicolae, unul reprezentând 
pe boerul dinainte de 1848, cu 
deprinderi patriarhale, altul 
pe boerul de după 1848, ca un 
nou tip psihologic, ironizat a- 
tunci prin porecla „,bonjou- 
rist”, dar prețuit de toată 
massa poporului pentru min- 
tea lui ageră și întreprinzătoa- 
re, dublată în suflet de gus- 
turi, înclinări și obiceiuri la- 
tine, care toate trebuiau, să 
ducă la deșteptarea  conștiin- 
ţei naţionale. 

Dar Vornicul Alecu, nu nu- 
mai că de bună voe va lăsa 


Vornicul s'a bucurat de toate 
rangurile: Postelnic în 1802, 


-Vel Serdar în 1804, Vel Pa- 


harnic în 1806, Vel Clucer în 
1817, Vel Agă în 1820, Vel Vor- 
nic în 1825, Logofăt de obiceiuri 
în 1827, membru al Divanului 
în 1832, Mare Logofăt al Cre- 
dinţei în 1839, membru în a- 
dunarea obştească din 1842 
Vornicul Alecu Kretzulescu va 
muri ]a vârsta de 66 ani, în 
anul 1847, în chiar ajunul re- 
deșieptării conștiinței naţiona- 
le și în plină fierbere a miş- 
cării tineretului patriot din 
care făceau parte toţi feciorii 
lui. 

A fost îngropat cu bogat alai 
boeresc în tinda bisericii Kre- 
tzulescu din calea Victoriei. Cu 
al s'a dus utimul anteriu din 
casa Kretzulescu, dar în schimb 
toate au rămas așa cum le-a 
orânduit el. 

Aci a stai, aci a lucrat, la 
masa de aici a scris; aceeaşi 
călimară, acelaş jeţ, aceleaşi 
mătăsuri orientale pe diane. 

La masa lui de lucru— păs- 
trată și azi în același loc, se 
va așeza după moar:ea lui, Ni- 
culae Kretzulescu, al cincilea 
din cei şapte copii ai Vornicu- 
lui şi care va locui în această 
casă timp de aproape 83 de 
ani. Va fi pe rând: Ministru al 
„Trebilor Dinăuntru”, Ministru 
de Finanțe, Ministru de Agri- 
cultură, Ministru al Lucrărilor 
Publice, Ministru plenipoten- 
țiar la Moscova, Berlin, Lon- 
dra, Roma, Paris, Ministru Pre- 
zident al 'Țării, cel dintâi doc- 
tor în medicină al "Ţării Ro- 
mâneşti, cel dintâi întemeetor 


al Invăţământului medical, cel 
dintâi autor al unei cărţi de 
anatomie în româneşie, iniţia- 
tor al Şcoalei de Arte Fru- 
moase, al Spitalului de Chi- 
rurgie, al Muzeului de Anti- 
chități, al Societăţii de Știin- 
țe Naturale, al Arhivelor Sa- 
tului, al celei dintâi Societăţi 
Literare, al Academiei Româ- 
ne, al Ateneului Român, sfă- 
tuitor intim al Regelui Ca- 
rol I-iu. 

In fiecare ceas de muncă, a- 
vea în minie şi în suflet de- 
viza tatălui său, a Vornicului 
Alecu Kretzulescu: 

„Jertfeşte interesul tău, pen- 
vu fericirea aproapelui”. 

Mă uit îndelung la jeţul bă- 
trân cu braţele uşor sculptate, 
cu catifeaua verde roasă; Ja 
călimara de pe vremea fana- 
rioţilor, la peceţiile, monezile, 
bronzurile din alte veacuri, şi 
la lampa cu pstrol de aa ă dată, 
cu glob alb pictat cu rămurele 
cu mure negre şi cu o m:erlă 
cu ciocul ridicat. 

Parcă şi vremurile s'au apro- 
piat. 

Parcă nu mai e așa mult de 
când Nicolae Kretzulescu scria 
Prinţuiui Cuza: 

„Prințe, Slavă Domnului, to- 
:u] merge bine în ţară... Pot a- 
sigura pe Alteța  Voastră că 
mă silesc ca toţi supușii ţării 
să nu se abată din drumul 
Qreptăţii şi nici din litera 
legii...” 

Dar în casa Vornicului Kre- 
izulescu nu trăeşte numai a- 
mintirea rămasă dela el şi fiii 
săi, dar câte o amintire dea 
toţi Kretzuleştii ce au depăşit 
zidurile de biserici, pentru a 
fi chiar ctitori ai României de 
azi. Frumoasele lor amintiri 
sunt în suluri și acte, cu sfin- 
țenie păstrate în numeroase 
lăzi. 

E deajuns să deschizi capa- 
cul lor, să citeşti în acele îoi 
învechite, galbene, zdrenţuite, 
prinse cu peceţii roşii  dom- 
neşti şi scrise cu cerneală fă- 
cută din gogoși de ristic şi calai- 
can, ca să atii că dela fiecare 
cap de generație din neamul 
Kretzulescu, Ţara Românească 
a avut un câștig moral. Sunt 
aci documente dela Stan Ve. 
Spătarul din 1480, omul cu „cu- 
getul curat”, suluri scrise în 
limba slavonească a cărţilor 
Sfin'e dela Vintită Paharnicul 
ot Răteşti, dela Stan ot Băr- 
buleşti, mare cancelar al Țării 
sub Pătraşcu cel Bun, socrul 
"ui Mihai Vi'eazul, acte solem- 
ne dota alt Stan ot Kretzu- 
leşti, logofăt în 1620, însurat 
cu Stanca Greceanu, dela 
Radu Kretzulescu, Mare Logo- 
făt în 1610, dela Pârvu Mare 
Postelni, data Marele Vornic 
Iordache, ginerele lui Vodă 
Brâncoveanu, actul de cunun:e 
din 12 Mai 1700 al Saftei Brân- 
coveanu cu Iordache Kretzule- 
scu, deci chiar în vremea când 
Brâncoveanu era Domn. 

Se pare că Safta era cea mai 
frumoasă dintre fete. Nunta a 
ținut din Duminică în Dumi- 
nică, nuntă din povești, cu ta- 
lere şi cupe de aur; ginere- 
le sta da dreapta lui Voaă 
cu gugiuman domnesc pe cap; 
şi mireasa cu conciul semănat 
în diamanturi, cu obrazul as- 
cuns în dosul zovonului de fi- 
daliu, cu aurit văl de beteală 
răsfirat pe un biniş de suvai 
alb, cu gâtul și grumazul stră- 
lucind de șiruri de  mărgări- 
tare, ascuiia, la braţul tânăru- 
lui mire de 19 ani, în marea 
sală a tronului din Palatul 
Domnesc dela Curtea Veche, 
binecuvântarea părintească. 

Afară, în curte, se împărțeau 
norodului bani mărunți de ar- 
gint și de aramă cu chipurile 
lui Vodă Consiantin și al Ma- 
riei Doamna. 

Mai e în ladă foaia de zes- 
tre a Sajtei Brâncoveanu, apoi 
testamentul Doamnei Maria 
Brâncoveanu, din 17 Iunie 1717, 
care începe cu cuvintele:... „ca 
o mamă dar, fiindu-mi milă 
de Dumnealor, am socotit dar, 
câtă vreme voi fi cu puţintel 
suflet, ca să odihnesc pe dum- 
nealor cu bună pace...” Şi ara- 
tă tot ce lasă lui Iordache Kre- 
tzulescu: moşii „dela răposatul 
soțul meu”, case din vii, ţi- 
gani, rumâni, bani, scule, ar- 
gint, aur şi lucru mişcă'or, aci 
în țară și în alte ţări şi ori 
unde se va mai afla şi banii din 
Țara Ungurească, şi banii câţi 
vor îi în Veneţia şi bani ne- 
puși la Teacă şi întinderi de 
pământ, case şi livezi... 

Mai Sunt scrisori, însemnări 
și fragmente de publicaţii, din 
care reiese figura acestui Ior- 
dache Kretzulescu, ginere de 


<hiar evlavia, 


Domn, om bisericos, scump la 
vorbă, tăcut şi iubitor de via- 
ţă retrasă. Se pate că nicio- 
dată „nu întra în glumă, nu 
lua mită, pentru orice treabă 
ar fi puiut face, deşi singur cu- 
vântul lui era cu trecere pe 
lângă Vodă Brâncoveanu, bani 
împrumut niciodată nu da, mă- 
car au întreite părți de ză- 
loage”. 

Era drept judecător, nefă- 
ţarnic, vorbea drept, fără sfia- 
lă, aşa încât boerii toţi se te- 
meau „de judecăţile hotărite 
de dânsul”, 

Pentru cinstea de -a fi ginere 
de Domn, Iordache Kretzules- 
cu a fost şi el ridicat în 1714 
dela casa lui, în săptămâna Pa- 
timilor și închis în ţtemniţa E- 
dicule dela Constantinopole, 


fără haine, fără o învelițoare, 
fără o ţoală pe care să fi putu. 
să-și odihnească oasele. Din 
beciul Temniţei nu-l scotea de- 
cât ca să-l chinuască și pe el, 
şi pe celalt ginere, Ienăchiţă 
Văcărescu. Ii chinuia pe rând, 
unul în fața celuilalt, ca să ştie 
cel de pe urmă ce avea să în- 
dure tăinuind averile Brânco- 
veanului. 

Tot aci în ladă, e o fiţuică 
unde e notat, că după tragedia 
Brâncovenilor, lui Iordache 
Kretzulescu i sa dat drumul 
să vină în țară, dar că „de acum 
era chiar mai tăcut decât era 
înainte, şi că nici viaţa n'o mai 
înțelegea aşa cum altul o în- 
țeiegea. Capetele nevinovate 
tăia. sub ochii lui, i se puneau 
mereu în faţă, în orice ceas dim 
zi sau din noapte. Nu găsea 
liniște decât în umbra biseri- 
cii; vară, iarnă, ploaie, zăpa- 
dă, ger, — el mergea la bisc- 
rică de lua arţos”. 

Mai sunt în ladă actele dela 
ridicarea bisericii Kretzulescu 
de pe Podul Mogoşoaiei, acte- 
le de moarie ale lui Iordache 
KretzuLescu, înmormântat în, 
tinda Mitropoliei, actele prin 
care soția lui, Safta Brânco- 
veanu, închina Mitropoliei mo- 
şiile Voineşti, Gogoşi, Bradul, 
apoi zeci şi zeci de scripie ale 
copilor lor: Radu Kretzulescu, 
Mare Logofăt pe vremea lui 
Mihnea Vodă al III-lea; Con- 
stantin, Mare Ban în 1750; To- 
ma, Vel Ban; Nicoae, Medelni- 
cer; şi Maria, viitoarea soţie a 
lui Constantin Văcărescu, căro- 
ra Safta Brâncoveanu, pe lân- 
gă moșii şi case, le mai lasă 
osebit câte 160 pung: cu aur. 

Foaia de zestre a Mariei 
Cazi azuzino care, măritându-se 
cu fiul jui Radu Kretzulescu, 
îi aduce ca zestre giuvaericale, 
haine, aş:ernuturi, rândueli de 
masă, argintărie, vite, vii, 
moșii, case în Bucureşti, şi 
foaia de zestre a Raliţei Flo- 
rescu, a doua dui soție, cu mo- 
șia Ulmeasa, Știrbei, cu cescei 
cu smaragde mari „și aripi de 
diamante” cu şase şiruri de 
mărgăritare, cu inel de logod- 
nă cu trei diamanturi, alt inel 
cu şapte diamanturi, cu cercei 
cu trei picioare de diamanturi, 
cu paftale de argint, cu colan 
de fier, cu cătie de argini, tăvi 
de aur, „rochie de atlas în şa- 
tranțe cu fir și anteriu la fel”, 
o jupă de lastră de fir şi îm- 
blănită cu nurcă, o giubea îm- 
blănită cu sângeap și atâtea 
al.e juvaericale  înşirate, ve- 


nind abia la urmă zecile de 
moşii, case şi vii. 





Pecetea lui Radu Kretzulescu 
din 1740, 


Teancul foilor de zestre se 
îngroașe, pe măsură ce se a- 
juge la vremuri mai apropia- 
te: sunt ale Jupâniţeor Goles- 
cu, Fălcoianu, Assan, Grădiş- 
teanu, Brezoianu, Cantemir, 
Cantacuzino, Câmpineanu, Glo- 
goveanu, Leurdeanu, Văcăre- 
scu, Slătineanu, Filipescu, Flo- 
rescu, Greceanu, toate viitoa- 
re soţii ajle Kretzuleştilor. 

Acum înţeleg când îmi spu- 
Doamna Lahovary:  „Singură 
nu mă simt niciodată. In jurul 
meu îi regăsesc pe ei toți şi 
bunătatea şi 
vrednikia. strămoşilor mei”, 


ma ae 


11: Octombrie 1941 





Cronica literară 


Ştefania Zottoviceanu Rusu: 
De ziua Tatii si Scrisoare câtre Dunnezeu 


În lirica femenină este in- 
teresant de urmărit un sen- 
timent pe care îl vom numi 
al creativităţii, dând terme- 
nului un înțeles pe care tre- 
bue să-l lămurim. Datorită 
unor cauze speciale, în femeie 
se desvoltă o concepţie des- 
pre instrumentul cuvântului, 
mai apropiată de semnifica- 
ţia lui creiatoare, în înţelesul 
oral, nu literar. 

Nu ne raportăm la credin- 
ţa, favorizată prin literatură, 
că îi place să fie omagiată 
din vanitațe. 

Simţământul la care ne 
referim, este mai complicat 
și mai subtil. Dacă, într'ade- 
văr prin literatură, a devenit 
axiomă populară afirmaţia 
că femeii îi place să fie „a- 
dulată'“, ca şi când ea ar ve- 
dea în vorbire un instrument 
pentru lauda frumuseții ei, 
este de mirare cum aceiaș li- 
teratură nu s'a sezisat nici- 
odată de faptul că, în limbaj,. 
există nişte stranii expresii 
pentru insulta femeii. Lecto- 
rul înțelege, credem, la ce 
sector al vocabularului de 
toată ziua, facem aluzie. 

Sentimentul creativităţii 
este, în esenţă, o înzestrare 
specială a femeii de a reac- 
ționa la efectele cuvântului 
rostit. Ea vibrează deopotri- 
vă la expresia de elogiu pen- 
tru darurile ce i-au fost a- 
cordate, dar este sensibilă în 
aceiaşi măsură la violența 
cuvântului. Această funcţiu- 
ne dublă, a cuvântului — sa- 
bie cu două făişuri — păs- 
trează simțământul că prin 
felul cum i se vorbește, făp- 
tura ei de femee se creiază 
sau se degradează. Trebue 
deci considerată din altă per- 
spectivă nevoia ce ea o sim- 
te să i se spună, bunăoară, 
că este „frumoasă“. Fără să 
i se spună aceasta, frumuse- 
țea nu ar avea ființă pentru 
ea, Şi n'ar servi la nimic. De 
altminteri, ceeace în fond re- 
prezintă, lauda „frumuseţii“, 
este doar întrebuințarea' a- 
firmativă a graiului, şi sub 
tendinţa aceasta înăscută în 
bărbat ca deţinător al pre- 
rogativei prin cuvânt, asupra 
fen.eii, se ascunde un scop 
al creaţiei, desigur, necerce- 
tat, şi ne dat la iveală. Lite- 
ratura se mulţumeşte să per- 
sifleze dotația masculină, fă- 
ră să se seziseze de forţa con- 
trară, a vorbirii care produce 
suferinţă, desvoltată şi culti- 
vată, se pare, cu multă na- 
turaleţe. 

Firește, nu adâncim aci o 
problemă prin care depășim 
cadrul unei simple recenzii. 

Aceste consideraţi sunt va- 
labile despre mai toată lirica 
femenină despre care am a- 
vut prilej să scriem aici. Se 
observă în această poezie, 
un îndemn la „descrierea“ 
propriei făpturi, nu însă în 
accepţie picturală. Autades- 
cripţiunea este încuviințarea 
funcţiei orale a vorbirii. 

La a-na Ştefania Zottovi- 
ceanu Rusu se remarcă acest 
mod de plasticizare lirică, 
“ără a-i aparţine exclusiv. 
Autoarea se solidarizează cu 
o „mentalitate“  femenină, 
din care, e posibil să se ivea- 
scă, o nouă viziune a vieţii. 

Iată exemple, din versurile 
autoarei : 


Ai luat tu smântâna de pe lapte, 
Și mi-ai zidit cu «ea, obrajii, 
Dar cum ţi-am părut, cu ei, prea 
[rușinos de albă, 
Ai rupt din grădina noastră două 


[mușcate 

Invoalte, 
Și mi i-ai acoperit, cu ele, pe 
[jumătate, 


Ai strâns apoi, un mănunchi de 
[tulpină de nalbă, 
înălțat, din el, colină 
(gâtului, grumajii. 


Și mi-ai 


Doi fluturi de catifea negri 

Ochii, după făptura ta, potriviți, 

Urechile, ghiocuri, întegri; 

Pe atât de descântate, pe cât de 
mici. 


intreg vaerul lumii. în el să-l 
[strângi. 


Volumul „De ziua Tatii“ şi 
„Scrisoarea către Dumne- 
zeu“, deschide precum se 
vede, discuţia despre femeia 
ca temă lirică, deşi prin el 
se recomandă femeia autoa- 
re. Asupra „femeii autoare“, 
generalități nu vom îace. 
D-na Ştefania Zottoviceanu 
Rusu, are desigur, sensibili- 
tate rodnică şi ştie să gân- 
dească liric. Volumul cuprin- 
de exprimarea spontană a 
celor simţite în atmosfera e- 
venimentelor din vara 1940. 
Este o isbucnire sinceră ce 
va rămâne ca document ilu- 
strativ al acelui timp. Valoa- 
rea în sine a versurilor trece 
pe un plan secundar. Sub a- 
cest raport, trebue să obser- 
văm că autoarea este o vic- 
timă a libertății formale. 
Călearea legilor formale, în 
lirism duce, inevitabil, Ja fa- 
cilitate.  Remarcăm totuși 
multe fragmente scrise dens, 
ce se pot cita cu interes, cum 


este în poema Intoarcere, în- 
chinată soldatului : 


Și s'or porni atunci, de pe sub 
(dealuri, 
Apele, ieșind, sdruncinătoare, 
Ldintre maluri, 
Ca să-șț împletească, ţie, în 
Igrabă, 
Și țără zăbavă, 
De argint punți. 
Şi s'or porni, stâncile, din munți, 
Să-ţi dureze împărătesc tron; 
Şi s'or porni hotarele, 
Și ogoarele, 
Toate, 
Și tremurând, înţiorate, 
De prin desişuri, 
Tocmai de dincolo de cele trei 
- [Crișuri, 
Sau din munți oltenești, 
Sau cei moldovenești, 
Căprioarele, 
Nema; înfiorându-se de răgetul 
[de corn. 


" Îmtenţia lirică este, fără 
îndoială, activă în versuri. 
O energie specială o accentu- 
iază. Totuşi efectul nu se 
produce spontan, din pricina 
neintegrităţii formale. Im- 
brăcămintea aceasta sigură 
a lirismului, este ceeace se 
învaţă cu timpul: 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Note ro 


LEON DICULESCU: ANTONIO 
TARI 


Dintre figurile proeminente ale 
literaturii şi filosofiei ita:iene, 
numeroase în cursul veacului tre- 
cut, se desprind luminoase numai 
'câteva care-au avut o circulație 
mai mare. In umbra lor sau ală- 
tuni de ele sunt însă multe nume 
ce-au rămas departe de sgomo- 
toasa publicitate, nefiind totuş cu 
nimic mai prejos ca interes pen- 
tru cercetătorul atent al mișcări: 
culturale italiene din a doua ju- 
mătate a secolului XIX. 

Un astfej pe nedrept uitat este 
napolitanul Antonio ari, care 
n'a reuşit să se'nşurubeze în in- 
teresul comun lăsat alături - de 
l6tul celor intrați în aprecierea 
cantemporană. Izoiat în singură- 
tatea studiile sale de istorie, eri- 
tică sau filosofie Tari s'a străduit 
ca din toate să găsească şi posibi- 
litatea valorificării spiritului na- 
ţonal. 

Istorismul, devenit preocupare 
generală a timpuiui câştigase pe 
cei mai de seamă cercetători. A 
te împotrivi curentului, era o ten- 
tativă prea îndrăsneaţă, atunci 
când însuş De Sanctis fusese cap_ 
tat de această „literatură a argu- 
mentului”, — supremă garanție a 
seriozităţ: ştiinţitice — şi publi- 
case Storia delia cittă di Roma 
nel Medievo. La aservirea faţă 
de sistemul german, Tari răspun- 
de cu efortul redeşteptării  umui 
sentiment de romanitate, 

Studiul d-iui Leon Diculescu 
pune într'o lumină dintre cele 
mai favorabile personalitatea pu- 
ternică a răzvrătitului Antonio 
Tari, contribuind astfel la cu- 
noașterea culturii italiene la noi, 
printr'unul din cei mai aleși re- 
prezentanţi mai ei. 

„Stilul în care d. Diculescu ne 
prezintă pe Tari şi opera sa, vă- 
dește pe un ser:os cercetător al 
fenomenului cultural italian și 
așteptăm dela d-sa și alte lucrări 
la fel de interesante. 


INTER ARMA SILENT MUSAE 


ne învaţă un proverb bătrân, 
potrivit, cu siguranță, unor 
timpuri de mult apuse. Nicio- 
dată poate mai mult decît în 
acest din urmă război, n'a fost 
mai hotărit desminţit dictonul 
de mai sus. Faptele de arme au 


" vrăit îm bună înțelegere cu mu- 


zele ; dovada ne-o face marele 
număr de volume de versuri 
de toate... calibrele ce pândesc 
pe cititori dim vitrinele libră- 
rilor, Fără exagerare, anul u- 
cesta, ca şi cel precedent de- 
altfel, a jost al poeziei.. Dacă 
în cele mai multe cazuri acea- 
stă poezie, îmbulzită frenetic 
spre lumina tiparului, n'a fost 
de cea mai bună calitate, nu îi 


mânești 


se poate mega, imcontestabil, 


trăsătura caracteristică: since- - 


ritatea, 

Culegerea de versuri a d-lui 
Adrian Dimitriu-Șoimu, 'apăru- 
tă recent la  „Bucovina”, în 
alese condiții technice, şi inti- 
tulată: Cântecele mele, cuprin- 
de o seamă de bucăți scrise în 
decurs de 10—12 ani. Din cele 
şease cicluri, câte cuprinde. vo- 
lumul, primul —— care dă chiar 
titlul cărţii — Cântecele mele, 
pare a fi cel-mai reușit. Diver- 
sitatea motivelor de inspiraţie 
i-a permis autorului o. gamă 
adecuată de tratare. 

Cităm, cu 'titiu reprezentativ, 
două strofe din poezia Poetul, 
cu cure se deschide volumul. 


In mine cântă doruri ne'nţalese 
Ce's plămădite — poate de .-. 
e) dă “demult, 
Din ghemul veşniciilor culese 

Zadarnic caut firul să-l descurc. 


Zadarnic taina caut s'o pătrund, 
In haosul de cute-adânc ascunse 
Cu.cît ma: aprig cerc să mă 
afund, 
Cu-atât răsar noi colțuri 
nepătrunse. 


. . . . . . . . - 


C. POSTELNICU 
A a a aia a iti să 


ISTORIA ROMANȚATĂ A ORA- 
ŞULUI MEDIAŞ 


Dintre cetăţile Ardealului, Me- 
diașuil are una din istoriile cee 
ma; bogate şi mai interesante, 
păstrate în cărți şi în documente, 
dar și pe cale orală. Totuși ara- 
reori sau ivit cronicari care să 
strângă viața şi gloma acestui 
oraş într'o singură carte. In ve- 
chime a existat un Johann Hutt- 
ter; de atunci însă nicio lucrare 
compactă despre Mediaș n'a a- 
părut. 

În curând însă această carte 
mult aştepiată îşi va face apari- 
ţia. Autorul ei este d. George To. 
gan, fiu al acestui oraş. 

Se vor găsi în pasinile aceziei 
lucrări descrierea cetății şi a îm- 
prejurimi:, olxceiuiri şi aspecte 
de altădată, diferite credinţe și 
superstiții sau veţi găsi prezentă 
puterea alchimiştilor, alături de 
un inspirat poem despre Mediaş, 
scris de Cristian Schezaus, pre- 
văzătorul şi profetul ruinei pano- 
n:0e. i 

Ceeace va fi deci nou în a- 
ceaştă carte c va constitui cons- 
tructia ei pe temeiul istoriei ro- 
mânţate. 


„RĂZBOIUL OPIULUI” 


In curând va apare în edi- 
tura „Gorjan“ romanul „Răz- 
boiul opiuiui” de Rudo'f Brunn- 
graber, care a ajuns în limba 
germană la a şaptezerea mie de 


exempare în curs de numai doi 


ani, Bd:tura „Gorjan” a îngrijit 
de o extepțională prezentate 
grafică acest roman de .pasio- 
nantă actualitate, pe care 1-a 
tradus d. Mircea, Streinul. 


500.000 LEI 


Ne simțim ispitiți să lepădăm 
haina de glumă în care am îm- 
brăcat până acum notele din 
această rubrică şi să împărtășim 
cititorilor noştri toată tristeţea 
pe care am simţit-o, citind un 
afiş albastru al unei reviste de 
teatru, 


Dar, în fond, de ce să nu dăm 
în vileag numeie acestei celebre 
reviste ?... Ea se numește „Cor- 
tina“ ! Destul am  trecut-o cu 
vederea până acum. Am tot cre. 
zut că prietenul Teodorescu Va- 


e 


lahu își va da seama că sfătui- 
torii săi semiţi mau dreptate şi 
că nu informaţiile despre nasul 
dui Birlic sau despre ochii Vir- 
ginicăi Popescu sunt acelea de 
cari au nevoe spectatorii noștri. 

Dar ultima informaţie a rev:s- 


tei de teatru este cea mai teri_ 
bilă. 
Este atât de teribilă, încât 


redactorii revistei au socotit că 
nu ajunge s'o publice doar în 
corpul revistei, ci au făcut şi a- 
fişe speciale, în cari trecătorii 
erau informați cu litere de-o 
schioapă că: 500.000 LEI AU 
COSTAT TOALETELE UNEI 
ACTRIȚE DE REVISTA. 

Auziţi, domnilor? Lângă afi- 
șele cari îndeamnă populaţia să 
subscrie la Imprumutul Reîntre- 
girii, se lătăeşte acest superb 
anunţ. 

Citiţi ziarele, domnilor ? 

Un lucrător, cu o leafă mini. 
mă, a subscris o mie de lei pen- 
tru Imprumui. 

Și o actriță de revistă, cu un 
talent foarte îndoelnic, strigă în 
gura mare: 

— „Eu am bani! Eu îmi 
toalete de 500.000 de lei“. 

Am văzut un om îmbrăcat 
modest, un om tare, poate, abia 


fac 








3 


| 





s'a întors de pe front, citind a- 
cest afiş. 
Și am zărit numai silă pe 


chipul lui. 
War strica puţină  decenţă, 


domnişoară Valerica Cevie! 


DEFINIȚII 


Am vrut să împărtăşim citi- 
torilor noștri părerile câtorva 
reprezentanți ai hazului româ- 
nesc, despre hwmor. 

Nu ştiu însă cum s'a făcut Că 
nam isbutit sajungem la ni- 
ciunul dintre ei. 

Obosiţi de atâta alergătură, 
am adromit. Şi — culmea! — 
i-am întâlnit în vis pe toți oa- 
menii cu care mam putut să 
vorbim, când eram trezi. 





lată, de-o pildă, ce ne-a de- 


clarot domnul VIRGIL SLĂ- 
VESCU, directorul revistei 
„Păcală” : 


—— „Humorul este bum atunci 
când m'apare îm gluma şi Când 
nu-l face Anestin”, 

Dela revista GLUMA, l-am 
întâlnit pe cunoscutul GÂGĂ. 
Acesta a binevoit să ne spu- 
nă : 

— „Omul râde atunci când e 
vesel, dar şi atunci când nu e 
trist”. 

lar Stan Palanca, renumitul 
boem, cunoscut sub numele de 
„Regele șprițurilor”, ne-a dat 
următoarea definiţie : 

— „Humorul e ca şi vinul. 
Cu cât e mai vechiu, cu atât e 
mai bun”. 

In numărul viitor, vom pu- 
blica alte răspunsuri. 


TIRAJ 


O revistă bună, dar ceva cam 
discretă este săptămânalul de 
teatru „Galeria”. 

Redactorii își dau toată silința, 
iar revista apare în condiţii mult 
mai bune decât „Cortina”. 

Şi totuşi cetăţenii nu se 
ghesue de loc s'o cumpere. 

Așă că membrii din comitetul 
de conducere al revistei, sunt me- 
reu în căutarea unei formule cu 
ajutorul căreea să poată fi atraşi 
ceva mai mulţi cititori. 

Zilele ţrecute, Vlaicu  Bârna, 
unui din membrii comitetului de 
conducere, a fost oprit pe stra- 
dă de un tânăr actor, dispus să-i 
vândă această formulă magică: 

— »Eu pot să fac în aşă fel, 
ca într'o zi să ţi se dubleze tira- 
jul revistei. 

Vă închipuiți entuziasmul 
Vlaicu Bârna : 

— „Hai spune iute ! Nu mă mai 
lăsă să aştept“. 

— „Cât dai ?” a sunat, sec, răs- 
punsul. 

— „1000 de lei“, 

— »Dă-i încoa!”. 

Vlaicu Bârna, s'a executat. 


în- 


lui 















eh, 
Sp te, ST Aa Pa 


ONE pe 227 
=—— dd 


Și actorul a binevoit, în sfârșit 
să vorbească : 

— „Formula e foarte simplă. 
Incepând de mâine, am să cum- 
păr şi eu galeria”, 

Apoi tânărul actor a tăcut sin- 
gurul lucru ce eră de făcut: a 
fugit de lângă Vlaicu Bârna. 


SĂRĂCIE 


Mulţi oameni se plâng de sără- 
cie. 
Până și pe prietenul meu, mi- 





Aurei Iraâila 


Pădurea dormea adânc. Rar, 
Câte un .greer întrerupea tăcerea, 
şi din. când în când — doar câte- 
va di:pe — ţ.pa str:deni o pasăre 
speriată în vis... Ţipăt mic: par- 
că țipa tăcerea... 

Aure. Trăilă răsufă ușurat. 
Isprăvise de încărcat căruţa, cu 
"emne. Își ridică pălăria dn cap 
Şi se închină smerit: 

— Doamne!  Mulţumascu-ţi 
Doamne că m'ai ajutat. Dacă nu 
m'o prins până acum, scap... 

Despriponi că.uţul şi-l înhămă 
la căruţă. Işi mai făcu o eruce. 
apoi urcă şi el sus: 

— Hai Murgu.e, hai dragă, am 
avut nonoc.. ne-o ajutat Ce, ae 
sus... Hi, noa... hi. 

Căruţa, bine unsă de cu seară. 
aproape nici nu se auzea Cauui 
mergea lin, cu grije. Părea înţe- 
ies și părtaş cu Trăilă. Bun frate 
de pecazuri.., 

— Hi Murgu, hi dragă,.. țo 
du ovăs şi zahăr... numai să scă- 
păm cu bine... Hi dragă... 

Intunerec adânc siâpânea peste 
tot : să-l tai cu cuțitul. Nori grei 
amenințau pămân.ul, Murgu iși 
continua drumul Liniștit,  s.gur. 
Cunoştea mai bine decât toţi cani 
din jur, drumurile, noapea. Şi 
mai ales drumu! păduri. Ca. tre- 
cut prim multe, ob.şnuit cu întu- 
nerecui şi cu mirosul jendarilor 
și oamenir stăpânirii... [i sim- 
ea ca pe iupi. 

Trăillă, se uita în sus şi se 
muga în gând să înceapă ploaia 
Cât de mare, cât de cumpiită. Să 
curgă cu găleata. Să alunge din 
păduri și depe drumuri. voamenu 
stăpânirii. Şiia e«, că pe vreme 
rea nu umblă mici jendarii ni 
brigadierul.., 

— Hi dragă, hi Mungu... ha- 
da-hai, că nu mai e mult. Am 
trecut  Părăul Cerbului, odată 
suntem în iuncă, şi peste câmp 
— să nu ne vadă și audă n.meni 
— ajungem curând a grădina 
domnuui arvocat. Lăsăm povara 
şi pxecăm acasă... Şi-ţi dau zahăr 
şi ovăs... Hi: Murgu... 

Vorbea mereu cu calul să-si 
facă puţin curaj. Ii tremusa de 
frică şi pălăria pe cap. 

Norii se vânjoleau pe deasu- 
pra pădurii, se isbeau umul de 
altul durduind. Fuigere brăzdau 
din când în când Tăria. Ploaia 
însă, nu se încumeta încă 'să rupă 
zăgazurile și să se arunce spre 
pământ... 

Trăilă, cum vedea un fulger 
brăsdând Cerul își scotea pălă- 
via şi se închina zori, făcând 
cinci-şase cruci una după alța, 
vorb:nd cu Dumnezeu : 


— Ajută-mă Doamne, iartă-mă 
şi ajută-mă.. lartă-mă Doamne, 
fur că nu pot altfel. Dacă ași 
avea maşi fura, Zău, că nași 
fura. Da, aşa ce să fac? La dom 
nu arvocat trebue să-i dua. e 
dreptul lui şi eu n'am de unde 
să-i duc decât din pădure... 

La - „Cotitura Stejarului“, când 
tocmai trebuia să părăsească 
drumul. so ia pe câmp, deodată 
din noaptea adâncă, la câţiva 
pași numai, răsună înfiorător 
asul aspru și rece al brigadie- 
rului : fu-ger isvorit din noaptea 
pădurii. 

— Stai... oprește tâharule... că 
te puşc.„.. Crucea şi grijania.... 
Sai... 

Trăită simţi, întâi, un fior de 
gh-aţă de sus până jos, apoi, o 
c.:pă mai târziu, simţi sudoarea 
rece pe tot trupul. Părul i se ri- 
adică măciucă în cap, ochii-i ie- 
şeau din orbite. Cu greu isbuti 
să ingăimeze, dând drumul ama- 
rusul : . 

— Paștite şi Dumnezeii ei de 
viaţă... 

Br.gadierul, cu arma întinsă se 
aprop'e de căruță. La lumina 
unui fui.ger recunoscu faţa ingro- 
zită a țiganuui. 

— Tu ești cioară ? Crucea şi 
arjania tat-to... tu ești tălharu- 
le ?... pentru tine îmi pierd eu 
nopție și bat potecile pădurii.. 
dare-ar dracu în neamu vostru 
da țigani tâ.hari... 

Cu ţeava armei, îi dădu o lo- 
vitură în coaste, de-l dobori din- 
colo de căruţă. Hoţul icni din râ- 
rufchi de durere, Caini întoarse 
capul şi căuta să străpungă cu 
ochii  somnoroşi, noaptea... 1] se 
părea că parcă este ceva în ne- 
reguiă cu stăpânu! său... 

— Zi... tu furi lemne tâlharu- 
le ?... Na... mai pa. Na... Grojania 
și Sâmbăta cui te-o făcut... na... 

Aure! Trăilă căzut în margi- 
nea “anţului, ghemu:t aștepta l0- 
viturile una după alia. Prinse a 
se ruga în gând: de l-ar omori, 
să-i scape de viaţă. Dar, imediat 
gândul îi fugi a nevastă, ia co- 
p.lașii flămânzi... Se gândi apoi, 
cu groază, la judecătorie... la 
temniţă... Abia scăpase şi intra 
iară... Tot maj bine să moară, să 
scape odată de necazuri... 

— Hai, scoală_te şi să pornim 
la drum. Sus tâlhanule... Ai no- 
roc că vine ploaia, că aitâei... 
Ha:... Hai mai iute că-ți orep ca- 
Pui... sus țâiharule,.. sus că âcum 
pușoăria te mănâncă... ocna. Ai 


scăpat odată, da acum ţi se în- 
îundă... ocna... 

Trăilă se ridică cu greu, I se 
rupea trupul din şale de lovitu. 
rue prim.te. 

— Mai iute, întoarce şi dă-i 
drumul spre Sistari, acolo mer- 
gem, la postui de jandarmi... Da, 
mai: întâi descarcă iemnele.. Hi, 
Gă-i drumul cioroiuie, că iar în- 
cep şi te snopesc în bătăi, te o- 
mor Sspurcăc-une... 

Trăiiă, cu gândurile pierdute 
în întunerecul din el, întoarse 
căruţa şi dădu bice, 

— Hi, Murgu... hi, că neo bă- 
tut Dumnezeu... hi Murgule.. hi... 
nam scăpat bime de una, am dat 
de aita.. Ce să-i faci? Așaci 
soarta noastră... a ţiganilor... Hi 
Murgule... hi... 

Br.gadieru! se întoarse spre el 
murat. PăLăvrăgeaa ț:ganu.ui îl 
scotea din sănte... Vorbea cu ca- 
iu încet, pe nas, de parcă ar face 
vrăji, 

— Ce-i mă?.. ce tot spui?.. 
Faci vrăji. Să nu te prind că nu 
mai vezi d.mineaţa... Acu, te ju 
dec... şi te as lat... Ce tot bosco- 
rodeşti ca o babă rea... 

— Nim-c domnule, nimic pen- 
tru oamen:, vorbeam și eu aşa cu 
cau... Ii spuneam amaru.. El 
mă înțelege... el știe cei necazul 
ț.ganului... că-i ţigan şi e! ...siab 


şi necăjit ca un ţigan... Şi flă- 
mânid.. parcă mi frate... 
Tăcură din nou. Brigadierul 


pr.vea îngrijorat în sus, la vân= 
jolea.a norilor... li vedea luptân- 
du-se din ce în ce ma: aprig pe 
sus, deasupra or... Durduituriue 
ş. fulger:le făceau lanţ, unu: du- 
pă altul, cutremurând pădurea. , 

Ş:-apoi, deodată parcă s'au des- 
ch:s porți uriașe, a pornit de sus 
potop de apă... cu găeata... fără 
măsură .. râu de apă :svorât din 
nori... 

Vreo jumătate de oră a fost 
iadul pe pământ... Fulgerile, dur. 
duiturile și p.oaia se  întreceau 
în tărie. Pădurea se aplecă io- 
vită. Frunzele gemeau dureros 

Apoi, ca prin farmec, totui s'a 
oprit. Luna, și-a arătat mai întâi 
un colț de obraz, apoi fața în. 
tneagă... Norii sau  împrășchiat 
ca potârnichile... stele nenumă- 
rate împodobeau Cerul... Pădu- 
rea sa scuturat, şi-a îndreptat 
fața în sus, privind mirată şi 
fermecată... Din spaima furtunii, 
a rămas cu o răcoare păcută, 
privind îndrăgostită spre "ună. 

Bnigadierul și Trăilă întoncân- 
du-se unul spre altul își căutau 
achi, în începutul de zori.. 


iionarti, l-am putut întâlni, 
foarte trist, luând un aperitiv la 
Dragomir, 

L'am întrebat : 

— „Ce mai faceţi ?” 
bogaţi îmi 


(oameni 
impun un oarecare 


respect). 
Mi-a răspuns, cu durete în 
glas: 


a) 


— „Ce să fac? Mă lupt cu să- 
răcia! Uite: Mănânc nişte icre, 
şi astea sunt negre... Beau un 
vin, şi ăsta e vechiu,” 

= 0127 

Atât am putut să răspund. 

PUNCT ŞI VIRGULĂ 


ud 


CORESPONDENŢA NOASTRĂ 


Ion Boldur, C. N., V. Marinescu 
şi ceilalţi: 

Am primit răspunsurile pentru 
concurs, în numărul viitor, vom 
publica rezultatul, 

Radu Pătrășcanu: Ai toată 
dreptatea în privința articolului 
„care”. Totuşi cred că fraza ar fi 
fost „perfectă”, aşa cum pretinzi 
dumneata, dacă ar fi sunat ast- 
fel: „Intre timp Vlaicu Vodă unel- 
tește împotriva mame: sale vitre- 
Ee, cu Simeon, craiu] Serbiei, că- 
ruia îi promite de soţie pe Anca, 
fiica mezină a Doamnei Clara“. 
Am Sau n'am dreptate? Când te 
întorci în București, treci, te rog 
pela redacţie şi întreabă de Pumct 
şi Virgulă. Aș vrea să mai stăm 
de vorbă, fi:mdcă îmi pari simpa= 
tic şi știu, dim rubrica lui Baciu, 
că ai talent, 


Tei epitete 


— Credeam că nu se mai sfâr- 
şeşte... Is ud până ia piete. Leoa- 
că, Pentru ține... Dece nu vă as= 
tâmpăraţi?... dece furaţi mereu... 
Cu voi am de furcă mai mut de- 


cât cu toți,.. toți sunteți hoţi. 
Sunteţi  blestemați ma, neam 
hiestemat... 


Br.gadierul vorbea potolit. Ua, 
cum era, parcă se făcuse mai 
bun, mai om, mai înțeregător... 

Trăă, prinzând scânteia de în- 
țelegere din ochii omului stăpâ- 
nirii, primse curaj... 

— Domnule brigadier... vă spun 
tot... ca la popă... la spovedan:e... 
Am copi... go.aşi... şi abia de pot 
câştiga cât să-i satur... Am avut 
un năcaz... ştiţi bine, am fost în 
temn-ță ș; m'o scăpat domnu a= 
vocaţ ăi. tânăr din Recaș.. Şi 
dacă m'o scăpat, arvocatu. trebue 
p.ătit... că din asia trăeşte şi 
el... Aşa-: dept şi era şi vernie... 
dea mare năcaz m'o scăpat.. 
Bani n'am. Ne-am învo't cu lem- 
ne... Să-i duc lemne... Trebve să. j 
duc lemne că m'o scăpat din lem= 
niță, băgat pe nedrept. Așa_i ţi- 
ganu: născut fără noroc, în zodie 
rea, cu jondaru ia uşe.. şi cu 
temnița în faţă... 

Fața brigad'erului se lumină. 
De undeva zorile imcepură să 
vimă tipi, Vietăţiie pădunii în- 
cepură forfota, dând gias bucu- 
rOase... 

Ajunseră "a stiva de lemne. Au 
coborât fără să spue o vorbă. In 
câteva m'nute au așezat 'emnela 
ia toc în stivă. S'au uitat unu la 
altul. Sfrede.itor. Işi căutau par- 
că sufietul. 

— Dacă-ţi dau drumu, mai vii 
să furi Trăiă? Spune... dacă te 
fac scapat... 

Aurel Trălă piecă ochii în pă- 
mânt. Nu-i venea să-și creagă u- 
rechi.or. 

— Din pădurea asta nu... cât 
0, tră:... pe Viața mea... 

—  Dumte Trăilă, du-te... dar 
dacă te ma: prind îţi fac seama... 
te judec şi-ţi trimit un g.onţ în 


S'au mai privit odată  adâme, 
până în moaie'e suf.etului. Tră.lă 
iși «uă pălăria din cap, se uta 
smerit în sus şi-şi făcu cruce; 

— Muiţumescu-ţi  Poamne. 
Mai scăpat... lartă-mă Doamne. 

Porn: apoi, spre casă, alături 
de căruță, dus pe gânduri, Se 
frământa să găsească cum şi 1n 
ce fel să facă să mulțumească pe 
advocat şi să trimită ceva și bri- 
gad:emiui, că-i un fel de jendar 
şi el, plătit ae Stat cu leată pu- 
țină... Şi l-a făcut scăpat delia 
mare încurcătură... 

— Hi Murgu, hi dragă... cam 
avut noroc și am scăpat de mare 
necaz astăzi... Hi Murgule hi, . 


N. HAIDUCU 





Când vrea Dumnezeu să-l piardă pe 
om, îi ia mai întâi mințile... Dupe ne- 
cazul pe care era să-l trag, vorba asta 
mi sa părut plină de adevăr și de 
temei. 

Implinisem 25 de ani, aveam certi- 
ficat în regulă de patru clase gimna- 
ziale, iar cu armata o ferminasem, fiind 
reformat legal, pentru defectul că sunt 
şchiop. Cu atâtea drepturi la mână, duh 
necurat mi-a suflat în cuget, că s'ar pu- 
tea să mă învârtesc şi eu de vreo slujbă 
mai grasă, mai ales că tocmai se schim- 
base guvernul şi-mi aveam şi eu oami- 
nii mei. 

Nu sunt înfipt din fire, și pentru 
treaba ce vream s'o fac, asta era un 
defect mai mare ca ăl cu piciorul. Așa 
se explică faptul că până la vârsta mea 
şi cu drepturile mele, a trebuit să stau 
telefonist la Smârcuri, satul în care am 
văzut lumina zilei şi îmbesnarea celor 
mai frumoşi ani de tinereţe. 

Aveam la „centrala“ Urziceni o tele- 
fonistă,  domnişoara Lucreția Iordan, 
care mânca sufletul omului. Câna „mă 
lua la telefon“, duduiă receptorul şi-ţi 
spărgea timpanul urechii: și din măgar 
şi mitocan, nu mă scotea. Separat ame- 
nințări că-mi dă cu telefonul în cap, 
că mă reclamă zapciului, că duhnese a 
băutură, și câte altele mai ale dracului. 





Naşu-meu, Iorgu logofătul, față de 
care cutezam să mă jelui că mi sar f: 
cuvenit o altă slujbă, bunăoară agent 
de urmărire la percepţia Urziceni, unde 
încăpuseră alții mai proști decât mine, 
m'a povăţuit să-mi văd de telefon, unde 
se prăpădește gură, care nu costă pa- 
rale, şi să las gândul dela percepţie, 
unde fiecare lună trage și perechea de 
pingele. 

Am stat în slujba asta patru ani în- 
cheiați, nedespărţit de nădejdea că are 
să-mi vină şi mie rândul odată, ca să 
bat din picior... Până în ziua în care am 
primit un plic oficial, cu o scrisoare par- 
ticulară dela fostul meu coleg de gim- 
naziu, Lică Hurdubelea, — căruia mă 
adresasem pentru protecție — și prin 
care mă chema urgent, să mă căpătu- 
iască aşa ca să-mi mulțumească sufle- 
tul. 

De cum am citit-o, m'am și făcut al 
dracului. Fiindcă tocmai sbârnâia tele- 
fonul dela „centrală“, m'am proptit în 
piciorul ăl bun, și i-am retezat-o dom- 
nişoarei Lucreția Iordan să mă ţină 
minte cât o trăi: 

— Dece nu răspunzi la telefon, dobi- 
tocule ? Am să-ţi fac raport. 

— Ascultă coțofană, să fii la locul 


tău !... 

„— Beţivule... Mitocane... Am să-ți 
rup picioarele când te-oi prinde pela 
plasă !... 

— Zât... 


Și i-am închis receptorul în nas... Am 
arvunit o căruță cu un cal, și am por- 
nit spre Urziceni, unde eram chemat. 
Viitorul începuse să se arate zâmbăreţ 
iar eu luam act de el cu îngâmfare. 

— Rămâi sănătos, logofete Iorgu... 
Salutare, dom'le primar !... 

-— Dar încotro, nepoate ? 

— La oraș, şefule!... M'au numit... 

— Unde? 

— De-asta ai să auzi dumneata !... 
Moş Iroftie, dă biciu bălanei, că avem 
drum de făcut şi scăpăm chilipirul... 

— Diii cu taica, fetițo!... 

După patru ceasuri de sguduitură 
prin toate hârtoapele șoseiii naţionale, 
am tras în curtea unui han din Urzi- 
ceni. Moș lIroftie a aruncat un maldăr 
de dughie la botul bălanei, și s'a apu- 
cat să dreagă beteșugurile căruței, care 
se slăbise pela cusături. Eu am întrat în 
„local“ şi am cerut un pahar cu bere, 
fiindcă de rachiu de moşmoane eram 
sătul peste cap. 

Stând aşa şi legumind berea, ca să-mi 
ajungă până o veni colegul meu Lică 





pm arma 





Hurdubelea să mă ia, m'am lăsat dus 
de gânduri: printre care cel în legă- 
tură cu viața lui svăpăiată, și pe alocu- 
rea de necrezut, de care nu cred să fie 
vreunul dintre foştii noştri coiegi, să 
nu-și amintească... 

Gimnaziul nostru funcționa într'o 
fostă casă boierească, cu camere dără- 
pănate și parte pustii. Curtea era bătă- 
torită numai pe locul unde se jucau 
elevii : restul era înnecată în bălării şi 
resturi de zid surpat... In spatele şcolii 
cra „Câmpia lu: Solomon“, loc de vatră 
al unor alte case boierești, pe care se 
mai păstra o bisericuță cu turlă prăbu- 
şită şi ziduri crăpate. Iar dincolo de ea, 
pământul mlăștinos al Belcineanului şi 
lunca Urzicenilor... 

Pivniţele gimnaziului erau cu trep- 
tele scărilor putrezite sau luate, iar din 
gura gârliciului se puteau vedea bolțile 
groase şi înverzite de mucegai. Din 
când în când, către scapătul soarelui, 
eșeau lilieci lipicioși şi sglobii, care dau 
ocol clădirei, căutându-și hrana. 

Nici servitorii gimnaziului şi nici 
vreun coleg nu pătrunsese vreodată în 
aceste tainiţe, despre care se povesteau 
fel şi fel de grozăvenii. Singurul care 
avea acest curaj era Lică Hurdubelaa, 
colegul meu de clasă, om neînfricat și 
cutezător, căruia îi mai ziceam și Ja 
Spintecătorul. 

Era mărunt la trup, cu capul cât ba: 
nița, dinţii laţi și galbeni, părul mare şi 
câlţos, cu ochi ca de veveriţă... Moartea 
lui era cititul „crimelor celebre“, şi să 
nu audă de școală... Imboldit de părinţi, 
o lua către gimnaziu : nu putea fi însă 
văzut decât după terminarea cursurilor, 
când apărea cu părul vâlvoi şi plin de 
scaeţi, cu hainele mirosind a mucegai 
sau cucută strivită. Il înconjuram cu 
toții, ascultând cu gurile căscate poveș- 
tile „descoperirilor“ făcute prin hru- 
bele gimnaziului, și de care avea „să se 
ocupe“... Ziduri stropite de sânge, sche- 
lete omenești legate în lanţuri, stafii, 
gemete subterane, bandiți şi comori... 
Nouă ni se strângea pielea pe trup şi 
ni se făcea părul măciucă... Ba unul, 
de-i zicea Nică Blându, a dat în gălbi- 
nare, de abia l-a vindecat mă-sa cu 
niște rădăcini  dospite în rachiu de 
drojdie.., 

Lică însă nu se impresiona şi căuta 
să ne asigure că toate astea sunt „floare 
la ureche“, şi că are să le dea el de 
hac... Avea un revolver ruginit, și o 
lampă de buzunar fără baterie, echipa- 
ment de detectiv consacrat. Separat, 
țigări, atâtea câte putea ciordi din ta- 
bacherea lui tată-său.., 

Tată-său... Ce om cumsecade !... Era 
aprod la judecătorie şi om cu multă 
vază printre colegii lui, care din „nea 
Oprea“ nudd-ar îi scos pentru nimic în 
lume, nici la slujbă, nici la un pahar de 
vin plătit de vreun împricinat scăpat 





LA O RASPANTIE 


dela năcaz de judecată... Mi-amintesc 
că văzând cum caută judecătorul să-şi 
crească băiatul, punându-i profesor de 
vioară, a făcut şi cu Lică al lui la fel: 
i-a cumpărat diblă şi i-a tocmit meşter. 
De cum a putut împlini aceste iucruri, 
S'a şi lăudat pe sala judecătoriei : 

— Eh, Lică al meu să fie sănătos și 
cuminte : dinspre partea mea, nu mă 
uit la cheltuială !... Mi-am pus carnea 
în saramură și-l ţin la ghemnaziu, i-am 
cumpărat vioară şi i-am tocmit profe- 
sor. Să ajungă şi el ceva, şi să nu nă- 
căjească în viaţă, cu mâna pe coada 
măturii |... 

— Să-i ajute Dumnezău !... 

Neamului rău însă n'ai ce-i face.. 
Intr'o seară l-a dibuit în poarta unui 
golan din mahala, încercând la o vizar- 
monică „Valsul dimineții“, slăbiciunea 
mardeiașilor și beţivanilor. Luat de 
scurt, i-a găsit desemnată pe piept o 
inimă străpunsă de săgeată, sub care 
scrisese cu creion chimic: „Lino, pen- 
tru tine fac armata“... I-a tras o dără- 
ceală ţeapănă prin păr, din care abia 
i-a scăpat mahalaua. Apucat la fugă, 
nu sa oprit decât în bălăriile din 
„câmpia lui Solomon“, unde a clănţă- 
nit de frig până la ziuă. Când am dat 
cu ochii de el, părea sculat după lin- 
goare sau speriat din vis. Liniștit, ne-a 
povestit că este pe urma unor bandiți, 
și că i-a pândit toată noaptea să afle 
unde-și au ascunse comorile și vic- 
timele... 

Cam astfe] de gânduri treeram prin 
minte, când m'am pomenit cu cârciu- 
marul că mă bate pe umăr: 

— Bei, domnu, vezi că ţi-a dat o 
muscă în pahar. Poate vrei să mai co- 
manzi altul !... 

I-am mulțumit pentru serviciu, şi 
l-am refuzat, gândindu-mă la cheltu- 
ială. Ca orice negustor care-și cunoaște 
meseria şi nu vrea să-și piardă clien- 
tela, şi-a vârât două degete în pahar, 
scoțând gângania, care da să se înnece. 

Plictisit de atâta aşteptare, m'am 
scărpinat în cap, neştiind de unde i se 
putea trage întârzierea. Asta însă n'a 
mai durat mult timp : în pragul prăvă- 
liei a apărut și el întrebând dacă nu l-a 
căutat „un individ, având ca semne 
particulare, piciorul drept șchiop'“. L-am 
poftit la masă și am comandat, pe con- 
tul meu, încă două pahare cu bere. Şi 
cum €l spunea că nu trebuie să stea 
în ochii „infractorilor“, ne-am tras la 
tereală, într'o odaie cu perdelele lăsate 
şi murdare. 

Era tot Lică de acum 10-—12 ani... 
Capul tot cât baniţa, dinții tot laţi şi 
nespălaţi, părul câlțos, cu breton lăsat 
pe ochiul stâng. Separat însă, avea o 
pipă pe care o strângea nervos, şi din 
care trăgea în 'sec, scuipând des... Am 
băut berea și am dat să aduc vorba 


despre slujba mea. Lică însă mi-a rate- 
zat-o scurt, bătându-mă pe umăr: 

— Mii de bombe, are să vină şi 
asta !... La noapte dai examen !... 

Mărturisesc, această neașteptată con- 
diție nu mi-a prea convenit : întâi pen- 
tru că nu mă pregătisem pentru nici un 
fel de examen, iar în al doilea rând 
socoteam că din moment ce am actele 
în regulă, examenul nu-și mai avea 
niciun rost. I-am răspuns, totuşi, ca să 
nu-l contrazic şi să se enerveze : 

— Bine Lică, dau examen... 

Lică a scrâșnit in dinţi, de credeam 
că are să reteze coderia pipei. 

— La 12 noaptea, în mahalaua „Fe- 
ricirii”, la primul felinar. Să stai din- 
colo de şanţ, culcat pe burtă, şi să mă 
aștepți... Când oi soheuna ca vulpile, să 
îi lângă mine... 

Nedumerit, am îndrăznit să-l întreb: 

— Nu s'ar putea altcumva ?... Fiindcă 
întâi că am apucat cu hainele ăle bune 
şi mi-este frică să nu le tăvălesc prin 
noroi, iar al doilea, sunt în vorbă de în- 
surătoare cu o moaşă din Scorburi, şi 
poate află că am bântuit prin „Feri- 
cirii““. Mai bine să te aştept la vreo co- 
fetărie... 

Răspunsul l-a desgustat : s'a uitat la 
mine urit, şi şi-a rânjit dinții de parcă 
să mă rupă bucăţi. 

— Mă băiatule, fi-ţi-ar moaşa a dra- 
cului !... Tu să faci cum îţi spun eu! Și 
eu am nevastă, dar stă acasă și-și vede 
de gospodărie !.., 

— Aşa am să fac, 

— In „Fericirii“, la miezul nopții... 

— 'Trânţit pe burtă, dincolo de șanț... 

— Văd că te-ai luminat... Și să ştii 
că de astăzi înainte te chiamă „Wily 
cel șehiop'“... 

Parcă mi-a dat cu resteul de fier în 
cap. M'am despărţit de el şi m'am abă- 
tut pela moş Iroftie, să-l rog să mai ză- 
bovească plecarea până a doua zi. Mă 
gândeam că poâte m'o deşela vreunul 
cu bătaia, şi să aibă cine mă duce acasă, 
să mor pe căpătâiul meu, creştineşte. 
Inţelegător, moș Iroftie a primit bucu- 
ros, fără să mai mă iscodească ce este 
cu slujba cu care mă lăudasem... 

o 

Se făcuse întuneric de puteai să-l 
tai cu cechia. Trântit în bălării, aștep- 
tam să aud scheunat de vulpe, ka so 
putem alege la un fel... Pe ulița lumi- 
nată cu felinare colorate ,se putea vedea 
forfota haimanalelor, trăind un fel de 
viață cu care nu m'am împăcat nicio- 
dată... In fața cârciumilor se ridica [u- 
mul grătarelor icu fripturi şi cântece de 
oameni prididiți de băutură. Imi amor- 
țiseră picioarele şi simțeam  glodurile 
de pământ că-mi pătrund în carne. 

Insfârșit, aud și scheunat de vulpe... 
Mă ridic și plec spre felinarui sub care 
se oprise Lică. Avea şapca lăsată pe nas 
şi mâinile îndesate în buzunări, până 








Vornic se așeză întrun fo- 
toliu. 

La spatele lui pendula sfâr- 
tica timpul în făşii subțiri pe 
cari le răsucea pe resorturi 
ca să le împrăștie apoi — pe 
deasupra capetelor, în stropi 
sunători, 

Soția lui, pe un alt scaun, 
își purta mâinile pe un lucru 
de mână. Privirile îi erau a- 
țintite spre firul de mătase 
ce se înșira în flori pe bucata 
de pânză. 

La masă, copila își pregă- 
tea lecţiile pentru a doua zi, 
Abajurul proecta asupra ei 


un cerc de lumină ca razele 
de soare filtrate prin desișul 
frunzelor mătăsoase de fag. 
O șuviță de păr îi s'a desprins 
din funda roșie, alunecându-i 
pe obraz. 

Vornic frământa în nești- 
re colțul feței de masă. Ca 
și în alte rânduri, încerca 
să-şi dea seama cum a alu- 
necat în familia Străulea. 
Singurul punct nebulos în 
viață. 

Intr'o zi, domnul Străulea, 
directorul ziarului „Dreptul 
nostru“, la care colabora, l-a 
chemat spunându-i că i-a 
murit fratele pe urma căruia 
a rămas o avere importantă 
— dară încolțită de încurcă- 
turi; și o cumnată svăpăiată 
care li s'a introdus „prin fe- 
reastră“ în familie şi o copilă 
care nu-i dela fratele său, ci 
dela un poet, pleșuv ca un 





— schiţă — 


bostan, cu doi ochi mari ca 
de broscoi, Cum Străulea era 
ocupat cu înjghebarea noului 
partid politic, l-a rugat pe 
Vornic — ca avocat tânăr — 
să descurce averea. 

Când a dat cu ochii de 
doamna Străulea, i s'a aburit 
mintea. I-a intrat dintr'odată 
în viaţă. Când se oprește a- 
supra acestui punct, sângele 
îi dă în clocot topindu-i ari- 
pile gândului. 

iși îndreptă privirile asu- 
Pra soției. Trupul ei e ne- 
muncit, cu forme calde. Peste 
pieptul neastîmpărat îi alune- 
cau, în falduri moi, ciucu- 
rii unui șal de mătase. In col- 
ţul buzelor îi flutură un 
zâmbet. Cât e de fericită. La 
cine s'o fi gândind ? Scânteia 
geloziei incendie sufletul lui 
Vornic alarmându-l. Ii venea 
să alerge so scuture de 
umeri, spre a-i împrăştia gân- 
durile. 

Copila urmărea cu ochii 
plugul condeiului care răs- 





turna pe hârtie brazde negre; 
sub care ea arunca sămânța 
înțelepciunii. 

Soneria sbârnâi prelung. 

Vornic, aducându-și aminte 
că a concediat servitoarea la 
cinematograf, se ridică și tre- 
cându-și degetele prin inelele 
părului, vrând parcă să-şi li- 
niştească gândurile, ieși. Su- 
cind cheia în broască, se găsi 
în fața unui străin, 

Se priviră o clipă unul pe 
altul, 

Priviri cari imprimă urme 
pe frunte. Străinul întrebă 
de doamna Străulea. Vornic, 
bănuitor, răspunse că e la 
teatru. 

Pe străin nu l-a împăcat 
răspunsul. 

Dădu să plece. Cu vârțul 
pantofului bătea în treaptă 
scadența gândurilor neîmpăr- 
tășite. Vădind o părere de 
rău, îşi muşcă buzele, după 
care își deseleștă gura veşte- 
dă, seacă, schițând mai mult 
un aer de întrebare pe care 
o frământa de mult: 

— Dară dumneata ce ești 
îm casă ? 

Vornic recunoscu în străin 
pe tată! fetei. li păru rău că 
nu i-a spus că d-na Străulea 
e plecată la moșie. 

— Sunt fecior în casă ! răs- 
punse întrun târziu, regăsin» 
du-se, 


— Hm, și zici că doamna e 
la tearu, adause străinul pri- 
pindu-l în albul ochilor. Des- 
chizându-se la haină, îşi vâri 
mâna în buzunar și despătu- 
rând un portofel, scoase o 
carte de vizită pe care așter- 
nu câteva rânduri. Alătură 
apoi un pol și-i zise lui Vor- 
nic pe un ton care distan- 
țează : 

— Mă băete, predă scrisoa- 
rea aceasta doamnei Strău- 
lea când se va întoarce acasă. 

Câteva clipe în urmă Vor» 
nic lăsă să-i cadă din mână, 
pe masă, banii şi scrisoarea, 
povestind întâmplarea. 

Copila făcând haz, luă 
banii. 

— Las că aceștia îmi prind 
bine mâine la şcoală, pe cor- 
nuri şi ciocolată. 

Soţia încadră cartea de vi- 
zită între degetul arătător şi 
cel mare, savurând conținu- 
tul, 

— Păcat că nu l-ai primit! 
Nu l-am văzut de mult. Ei 
hai... uite, te rog du-te și 
adu”! la noi. Fă-mi plăcerea 
aceasta. 

La rădăcina părului lui 
Vornic apărură broboane de 
sudoare care îi abureau frun- 
tea. Un nod al durerii i se 
urcă din cruceg pieptului 
oprindu-i-se în gât unde îi 
sufocă explozia unui răspuns. 


11 Octombrie 1941 =—— 


de PAUL CONSTANT 


către coate. Era fioros şi parcă pus să 
facă moarte de om. 

— Ceai facem ? 

— Aştepţi aci. Ţine revolverul ăsta : 
când oi şuera prelung, slobozi două 
focuri în aer, şi dai năvală spre mine... 
Vezi să nu faci vreo prostie. 

— După ce terminăm, am să trag un 
somn sdravăn. La Smârcuri eram cul- 
cat de mult la ora asta. Poate te aşteap- 
tă şi pe tine nevastă-ta. 

— Mii de bombe !... Cu nevastă-mea 
am aranjat... Ştie că am o afacere mai 
delicată, şi că n'am să vin acasă până la 
ziuă... Aşa că doarme, mititica... 

— Atunci este bine. Să nu aştepte 
femeia ! 

— Nevastă-mea este un înger, băa- 
tule ! 

— Așa este şi moaşea mea... 

— Rămâi sănătos, şi fii cu ochii m 
patru !... 

A plecat cu pas legănat, de parcă era 
altul.  Meșteșugul lui, ce puteam să 
spun ! Eu m'am trântit din nou pe bur- 
tă, punând revolverul alături, ca să nu 
ia, cumva, foc, fără ştirea mea, şi să 
intru în rușine. 

Să fi tot stat preț de un sfert de 
ceas, așteptând şueratul prelung al lui 
Lică. In timpul ăsta mă dibuiseră niş- 
te javre de câini din mahala, şi-mi dau 





ocol, năzuind să se dea la pantalonii 
mei. Eu nu mai aveam suflet în mine, 
şi aşteptam să se isprăvească odată cu 
mizeria şi să se aleagă la un fel. Strân- 
geam din dinţi ca să nu dârdâi, şi mă 
rugam lui Dumnezeu să nu mă uite. 
Când aud chirăituri şi ocări de femei 
încăerate, și vocea lui Lică înfiorând 
mahalaua. . 

— Stricato, eu te ţin de femeie cin- 
stită, şi când colo tu îţi faci mendrele 
pe „Fericirii“ !... Am, să-ți rup oasele în 
bătaie !... 

— Criminalule !... După ce te ţin cu 
parale, ca pe golani!... 

— Nerușinato! Mâine înaintez di- 
vorțul ! 

— Vardist !!... Căutați vandistul, că 
aici iese cu lăsare de sânge!... 

— Să nu vă amestecați, că vă îm- 
puşc pe toţi !... Bste nevasta mea cu cu: 
nunie, derbedaeilor !... 

Când am auzit că vrea să-i împuște, 
m'am ridicat, cu gând să-i duc revol- 
verul, ca să aibă cu ce se ţine de cu- 
vânt... Nu după mult timp însă a venit 
şi Lică: era cu capul gol, şi se vedea 
bine că-i trecuse părul prin dăracul ăl 
des. Mi-a dat un ghiont în burtă, și m'a 
poftit să plecăm. Cum dobândisem cu- 
raj, l-am întrebat, așa ca să fiu lămurit: 

= Dar cu banda ce-i facem ?..,. Ai 
descoperit vreun bandit sau vreo mi- 
noră răpită ? 

Lică a scuipat cu scârbă și mi-a răs- 
pun acru ; 

— Mii de bombe, mi-a eșit afacerea 
prost. N'am descoperit-o decât pe ne- 
vastă-mea !... O stricată ?... 

Mi-a venit să cad din picioare... Sfin- 
te Dumnezeule, să-mi fi făcut mie 
moaşa o figură ca asta, o spintecam şi-i 
dădeam sare... Păi ea, săraca, n'a făcut 
decât un copil de fată mare, şi tot parcă 
mă râcâie pe suflet!.., 

— Să nu mai discutăm, Chestiunea 
rămâne clasată... 

S'a oprit la primul felinar, a scos din 
buzunar carnetul şi creionul, şi şi-a 
notat acest fapt. Eu i-am dat revolve- 
rul și m'am înapoiat la han, unde m'am 
odihnit pe înţelesul meu, în căruța aş- 
ternută cu fân, alăturea de moș Iroftie. 

Când se crăpa de ziuă, eram pe dru- 
mul de întors la Smârcuri,  hotărit 
să-mi văd de telefon şi să mă împac cu 
domnişoara Lucreția Iordan, înainte de 
a da drumul raportului la prefectură. 

Și cu asta mi-am cârmit gândul de a 
mai umbla cu „oameni“, pentru vreo 
pricopsită de slujbă la oraș. 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. Gj-le P. 7. . Nr. 2464-9938,