Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0004

UNIVERSUL 


PROPRIETAR: 
a E 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU a3 - 3 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE; 
autorităţi și instituţii 1000. Lei 
parctţiculare ' 12 luni 500 „ 
6 luni 400 „.: 
_3 luni 210 





RANATUL 
IN LITERATURĂ 


de DUMITRU IMBRESCU 


Banatul, deşi sa vorbit atât de puţin de el, în legătură 
cu mişcarea li.erară, are dreptu! de a se mândri cu căteva 
izbânzi răsunâtoare, incât prezenarea lor mar face decât 


să reactualizeze, în conșuinţa opinie: publice, o serie de. 


strădanii creatoare, cart au lumunat, în întunerecul yre- 
murilor de altădată, drumul spre cuitură al bănâţenilor. 
Ch.ar dacă sub raport individuai, Banaiul nu se poate pre- 
zenta, cu un număr îimpres.onanţ de scriitori, el rămâne 
însă pe o treapră snperioară de apreciere, prin altceva cu 
mult mai preț.os și anume prin fapiul că a reușit să creie- 
ze şi să întreț.mă in permanență o atmosferă literară pri- 
elnică realizărilor. Aceasta nu sa răsfrânt numai asupra 
unei pături restrânse de profesionişti, ci a format preocu- 
parea iăominantă a întregii colectivităţi bănăţene, din ve- 
chime şi până în clipele actuale. Şi e, credem, mult mai 
important să ai întotdeauna la îndemână o ambianţă fa- 
vorabilă unor înfăptu.ri, sarantând, prin prezenţa ei, de- 
plina lor reuşită, în faţa unor realizări izolate şi intâm- 


plătoare, al căror aport devine minim, dacă nu nimereşte 


pe un teren fertil. 

Banatul ţiterar nu a strălucit prin afirmări individuale. 
Exponenţii săi au făcut o î:gură mai modestă in ansam- 
biul realizăritor literare şi poate ca acest fapt să se ex- 
plice şi prin aceea, că nimeni nu s'a lăsat preocupat de 
punerea ior în lumină şi vaoare. Realizările tor, deși 'do- 
vedesc un real talent și o strâlucită probă de aderenţă 
la postulatele artei, nu Sau putut bucura de beneticiile 
unei opere publicistice și de propagandă. Cauzele pot fi 
multe, dar cea mai evidentă trebue căntată în starea de 
izolare în care s'a sbătut atâta vreme cultura Banatului, 
în truda ei de atirmare spre culmile progresului şi civi- 
lizaţiei. Scriitorii pe care i-a dat Banatul nu au putut să 
rămână numai în Slujba altarului artei, ci au trebuit să-l 
şi apere de distrugători. Scrisul lor poartă deci în el pe. 
cetea unei atituăini luptătoare, de care trebue să ținem 
neapărat seama, dacă nu vrem să cădem în erori de apre- 
ciere și judecată. Abia după ce au reușit să menţină un 
climat pr-elnic unor realizări, şi-au putut struni lira și 
pune falentul în valoare. Producțiile lor sunt rezultatul 
unor astiel de împrejurări și a nu ţine seama de ele în 
pâncărirea judecății. ar însemna o nesocotire a realităti. 
or existente, . i 

Cu toate acestea, dela începutul afirmării noastre cul- 
turale, prezența Banatului, prin exponenții săi competenţi, 
pe ogotul atât de spinos al acesteia, este cât se poate de 
evidență şi în permanentă frecvență, Chiar dela primele 
tipărituri româneșt:, înfăţișână, după moda şi necesităţile 
timpului, trajiuceri de texie religioase şi apocrife, se poate 
retea contribuția considerabilă pe care au dat-o bănăţe- 
nii. La traducerea Paliei dela Orăștie, tipărită în 1583, ve- 
dem printre ostenitori şi trei cărturari ai Bânatului : Şte-_ 
fan Hera, predicator în Caransebeș, Zacan Efrem, dascăl 
la Caransebeș și Moise Pestişel, predicator la Lugoj. La 
această traducere contribuția Ardealului era mai mică, 
participânii numai doi ardeleni la ea (episcopoi Mihaii 
Tordaş şi Archirie, protopop ie Hunedoara). Dar efo.tu- 
rile spre cultură ale bănăţeni.or nu se oprese ati numai, 
ci se continuă în tot lungul veacurilor de opreliște pentru 
neamul nostru. Mai târziu, un Dimitrie Țichindeal „gură 
Ge aur“ 'iin Epigonii lui Eminescu, avea să dea o luptă iu- 
verşunată contra tendințelor de sârhizare, sprijinite de 
oficialitatea dominatoare. Prin procedeele sale ide adaptare 
a unor scrieri străine, a reuşit să facă o operă de redeş- 
teptare românească, fapt care a dus la popularizarea nu- 
melui său. Şi el face parte (din cercul șooalei latinisie, lup- 
tână pentru unitatea și biru.nţa neamului. Dar tot el mai 
are şi meritul de a fi primul scriitor care a întrebuințat 
termeni noui în limbă, unii dintre ei impunându-se, astfel 
că se mai întrebuințează și astăzi. Dar mwam putea fi 
drepţi, dacă nu i l-am alătura, la acelaş loc ide cinste, pe 
Paul Iorgovici, din aceeași tagmă a școalei latimiste, autow 
a] aceiei taimoase „Observaţii de limbă românească“ din 
1799, iucrare care avea să-i pricinu:ască multe suferinţe 
şi necazuri, culminând cu temniţă. EL se gânileşte la în- 
frumusețarea limbii, în chip fresce, fără a se recurge la 
refotine radicale, fapt care-l pune printre cei ce au depă- 
şit, prin vederile lor juste, radical.smul exagerat al lati- 
niștilor dela Blaj. Paul Yorgovici a fost un mare cărturar 
şi o personalitate cu vederi largi pentru timpul său. In- 
tenţia lui era de a realiza un ziar românesc, de unde să 
se răspândească binefacerile culturii printre toţi Românii. 
Cultura și formaţia lui sufletească îl aşează printre cei 
mai de seamă cărturari români ai epocii, 

Lui i se adaugă C. Diaconovici-Loga și el cu preocupări 
de limbă. In ,Ortogratia sau dreapta seriere“, continuă 
ideile lui Lorgovici, aducând în mus o nouă nomenclatură 
gramaticală, deziderat care nu sa putut impune. Şi el își 
consacră intreaga activitate răspânslirii cărții prin şeoli, 
pornind dela constatarea că am rămas, din acest punct 
de vedere în uima aiţor neamuri, Nu poate fi u.tat nici 
Damaschin Bojincă şi, mai ales, Eftimie Murgu. un căr- 
turar luminat dubiat și de un mare luptător. 

' In diteratara propr.u zisă a străiucit numele lui ton 
Popovici-Bănâţeanu, care a stârnit interesul şi preţioasa 
apreciere a lui Titu Maiorescu şi mai târziu Victor Vlad 


dela Marina. Pe plan ideotogic şi politic Aurel C. Popovici . 


imprăştie încă din. marea-l operă scântei de idei și gan- 
duri temeinice. Lucrările lui vădesc o minte luminată şi 
o judecată limpede şi sănătoasă. In proză sa afirmat, cu 
multă, vigoare, Mihail Gaspar, a cărui operă „Pata, Vorni- 
cului Oană“ marchează, cu foată influenţa străvezie a sa. 


dovenismului, un munet important de realizare epică. E : 


păcat că Banatul, cu un materia! de experienţă istorică 

_ și spirituală bogată, nu și-a găsit încă artisiul creator care 
să-i comențeze și să-i valorifice, în opere nemuritoare, co- 
morile de tradiţ.e străveche, Mihail Gaspar a încercat un 
început şi e probabil că dacă ar fi avut un orizont ş: o pers- 
pectivă mai largă, ar ti dat o operă muit mai substanţială, 
din care să pulseze energia «xeatoare a Banatului. Așa 
fisă se așteaptă, încă vieurosul prozator care să despice 
urofunzimea epică a acestei provincii şi să întruchipeze 
într'o creaţie demnă de valoarea materialului ce-l. stă la 
bază. Dacă Banatul ar fi avut norocul unui mare romancier, 
suntem siguri că ar fi putut cre:a,-din bogata lui zestre 
de comori tradiționale, adevărate monumente de artă, care 
să rămână mărturia unei vrednice vieţi autohtone, toarsă 
cu muită suferinţă, pe plaiurile-i cotropite de dușmani a- 
supritori, Și e nejndoalnie că într'o bună zi, dim iureșul de 
tinere talente localnice se va r.dica cineva capabil să soarbă 
din isvorul de nesecate tradiţii, zămislina epopeia vred- 
nlciei bănăţemne, 

"In Banat, nu mult după Unire, a propăștt într'o lumi. 
moasă fază ke realizări, poetul Aron Cotruș, cu publicaţia 
lui „Banatul“, câre a lăsat frumoase urme şi impresii. Ea 
a. dat put.nță câtorva talente tinere locale să prindă aripi 
și să venereze pe altarele artei. Dar parca tost un destin. 
Intrerupându-și „Banatul“ apariţia, şi-au întrerupt și ei 
frumoasa porn're, retranșânău-se dimree în ce mâi mult 
după meterezele anonimatului. Cât de multe nădejdii s'au 
legat de Traian Ieremici și de David Blidariu. Nu. exage- 
tăm dacă creiem că ar fi ajuns departe în lumea literară 
dacă şi-ar fi continuaţ activitatea şi şi-ar fi cultivat ta- 
lentul. După debuturi mai mult decât promițătoare. s'au 
lăsat dintr'odată la fund, rupâni or'ce contact cu muzele. 
Dar cam acelaş lucru s'a întâmplat şi cu alţi tineri bănă- 
țeni talentaţi, care au fost alungaţi de vraja poeziei în alte 
direcții de activitate, mai practică. 

Poâte că dacă Valeriu Cârdu. mar fi murit prea tânăr, 


d Al, p... mon geagrra vara 


ALEXANDRU PHOEBUS 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str, Brezoianu 23—25 
TELEFON 





Portrete 





“ARTĂ ȘI PRIETENIE 


Nu ştiu dacă greşesc a- 
firmând că civilizația dato- 
rează prieteniei mai mult 
de nouăzeci la sută din va- 
lorile sale, însă in materie 
de artă un lucru e sigur: a- 
cela că prietenia este cel 
mai activ, cel mai puternic 
stimulent al si. 

Că unii dintre oameni 
s'au deprins sd au mai 
creada ae mult în miraco- 
lui acestui sentimeuni ae a- 
'fecțiune reciprocă, este un 
aaevăr.. Dar mmeni nu sa 
gândit să conteste prietenia 
adevărată, prietenia mare, 
stântă,  netalsiticată, așa 
cum noi o înțelegem, ci nu- 
mai sinceritaiea care ar tre- 
bui să stea la originea tu- 
turor manifestărilor ei. De 
aceia lipsa de probitate 
morală nu trebuie contun- 
dată cu înșiși atributele 
prieteniei, nu e o problemă 


de LIVIU BRATOLOVEANU 


măcar una de idiosincruzie, 
cum alţii ar înclină să 
creadă, 

Cand spunem prietenie, 
nu trepuie să ne insouin 
mecanica gancuru cu iuei 
preconcepu'e ce i-ar dena- 
tura sensuu, ci trepme su ne 
guudiuin in Luvu upsoLul pe- 
rempioriu numa! ia iurue- 
su:::e e! înalte, cepiint au- 
periocare, adica su iacem 
absiracție ae tot ceia ce in 
raporturile noastre cu se- 
meu ar ti couştiţuit când- 
va o decepţie. 

Este o munieră cu to- 
tul lipsită ae ecantate să ju- 
decam lucrurile prin prisma 
aceluiași sentiment, "invo- 
când pretexzie ce prin tirea 
tor caducă ar disocia va 
loareag noţiunii.  Excepţia 
poate oricand şă consti- 


tuie o regulă, un punct de 


plecare pentru aiscutarea 


demnă de rezolvat, nici 


in principiu a unui obiect 





38.30.10 


dai, dar din ea.nu trebuie 
să ne iacem un principiu 
de viaţă, fiindcă e cunos- 
cut dictonul: nu din excep- 
ție se inspiră legea. 

Dealtfel, diformarea no- 
ționulă este numai un as- 
pect al celor ce vreau să 
spun. Ceia ce mă preocu- 
pă acum trece dincolo de 
interpretarea nuanţelor de 
ordin morfologic și se rete- 
ră exclusiv la înrâurirea pe 
care prietenia, marea prie- 
tenie o are asupra artei. 

* 


Am spus că arta își gă- 
seşie în prietenie cel mai 
puternic stimulent al ei şi 
cred că nu 'mă înșel. 

Evident, în intenţia mea 
nu e să contest obiecţia că 
se poate ioarte ușor -gândi 
şi lucra în singurătate, în 
acea singurătate prielnică 
momentului de elaborație 
artistică, dar omul (care în 
definitiv este pretutindeni 
acelaşi, nefiind limitat de- 
cât geograticeşte) are în- 
totdeauna nevoie de un ui- 
tul cu care să discute, că- 
muia să i se împărtășească 
şi în care (les grands esprits 
se rencontrent) să-și vadă 
oglindite propriile-i uspi- 
1aţii. 

Fiinâcă un bun prieten, 
după cât aţi putut şi d-voa- 
stră constata, este de cele 
mai multe ori un foarte bun 
confident. Așa se explică 
de ce depindem sufletește 
unul de altul, și așa se ex- 
plică de ce marii creatori 
de artă n'au pierdui aproa- 
pe deloc contactul cu ve- 
Chii lor prieleni, informân- 
du-i pe cale de corespon- 
dență asupra evenimente- 
lor şi vieţii lor suiletești și 
ținându-i în curent cu ulii- 
mele lor proecte, chiar când 
împrejurări impuse sau vo- 
luntare i-au risipit în alte 
colțuri de lume. 

Un cunoscut proverb ro- 
mânesc spune că prietenul 
adevărat la nevoie se cu- 
noaște. Foarte justă obser- 
vatia și cu atât mai înțe- 
leaptă cu cât se impune nu 
atât prin veridicul pe care-l 
suscită, cât prin. experienţa 
pe care o include. Căci „ce 
poate îi mai trist decât să-ţi 
amintești la durere de vre- 
murile ferice”, şi ce poale îi 
mai sublim decât să ai în 
această durere o mână de 
prieten de care să te poţi 
sprijini, un suflet generos 
căruia să i te poți spovedi? 

Nu afirm, cred, ceva nou 





(Urmare în pag. 5-a) 


S 


ITI 


Apare de 3 ori pe lună 
PREȚUL 20 LEI 





ANUL LIII Nr. 4 
Joi 10 Februarie 1944 


Redactor responsabiy: TRAJAN CHELARIU 


SAU DESPRE 
Dumnezeu —iubire—singurăâtate 


A aparținut Boemiei numai ca do- 
cument biograjie Rainer Maria Rilke; 
un document tare denunță o clipă ca. 
lemdaristică nesemnificativă : Praga, 
1875. . 

Nimic din spiritul ţării matale nu m 
rămas înstreinatului de mai târziu. De- 
gitfel, nici -un pigment etnic nu-şi 
poate revendica prezența, suspectă în 
paginile rilkiene. Deoarece, pentru omul 


trăirilor lăuntrice împlinite în cadrul ” 


larg sal unui infinit timp psihologic, 
nu puteau căpăta conture valabile de- 
cât tot mumai realităţile interioare. Şi- 
apoi, Boemia, ca teren spiritual, nu ar 
căpăta um aderent preţ:os chiar dacă 
şi-ar 'revendița. pe :acel timid, maladiv, 
sensibil Ren€, din perioada copilăriei 
şi adolescenței. Fiindcă, tot ce avea 
copilul extraordinar la acea epocă era 
de natură negativă și cu greu sar ji 
descoperit în ființa iritabilă. slabă. 
uperioasă de atunci, anticipaţia. viituru” 
lui Rilke. Credem, deci, că prea puţin 
țării sa.e originare şi prea puţin altor 
țări uparține poetul. Rămâne ca un 
complex ciudat, unic, răsărit întâm- 
plător pe pământ, imr prin condiția sa 
liind legat de un domeniu mai înalt, 
al imterterenței cunoscutului cu necu- 
noscutul, 

Mai mit poet decât gânditor, mai 
mult mistic decât ipoet, existența lui 
Rilke se suprapune unei vaste drame 





RAINER MARIA RILKE 


a cunoașterii, Și începutul a fost acela 
a] întuirii necunoscutului: viaţa as- 
cumsă sub aparențe. foşnetul vag dina- 
poi. sesizabilului, mișcarea adunată în 
neciintirea lucrurilor, o întreagă. serie 
variată de însufieţiri impresionează 
finele antere ale sensibilităţii copilului 
și, apoi, adolescentului. Este natura în“ 
suțleţită ?... Desigur... Dar lucrurile? 








Idsea unui „fişier“ în care citatele să 


“nu poată mărturisi, la asteriscul subsolu- 


lui, nici o sursă externă, nici un tom gă- 
sibil în librării sau biblioteci, nici un in- 
cunabul rar şi nici măcar localizarea vagă 
datorată reminiscenţei unui titlu. fluerat 
întâmplător de cineva și capiat.de me- 
canismul subconștientului, nu €, pe-cât 
mi se pare, acceptabilă decât dacă auto- 
rul lui e un om interesant. Când, acum 
doi ani, dacă-mi aduc exact aminte, pro- 
pusesem conducerii acestei reviste o ru- 
brică întitu:ată astfel, nu-mi puteam în- 
chipui care are.să fie, în fapt, aspectul 


„coloanelor „fişierului“: ideea n'a fost rea- 


lizată și fişele. prezentate publicului au 
început să devină simple „trimiteri“ de 
genul celor academic uzitate: „vezi“ sau 
„confere“; Utilizarea citatului montat în 
text și asimilat lui se cunoaşte rar la noi. 
Yot atât de rar se întâlneşte un citat bine 
citat ca şi un text care să nu fie pretexi 


- pentru citate prost citate. 


* : 
n asemenea „fişier” nam dori să re- 


edităm. Dinire prietenii dela revistă, cei - 


care-ar putea să-l serie cum se cade sunt 
mai toţi plecaţi :: Stelian Tecucianu p: 
front, Mihai Niculescu pe malurile Senei, 
Laurențiu Fulga po *cine 'mai ştie: uride 
şi aşa până la finele pomelnicului.... De 


“aceea  solilocviile lor rămân, „jutnal de 


războiu“ sau scrisori din. Paris“, 
" Iar numele. „fişierului“ nostru a ajuns 


” “să desemneze, într'un alt săptămânal din 
“Capitală, pagina recenziilor: bibliogratie 


critică. 


POR. a 
__ Aşi vrea să încep.rubrica asta justiti- 
când-o. Am însă din ce în ce mai certă, 
impresia că monologul e un viciu şi că, 
orin urma'e, justificările nu mai au ce 
căuta. 

Mi-ar fi plăcut să se 'nţeleagă, dintr'o 
prefaţă pe care i-aș fi putut-o scrie dacă 
momentul zodiacal al redacţării ei ar fi 
găsit „pana“ mea („pana“ e o vocabulă 
metaforică, înnobilată prin aluzia la aripă, 
înaripare și comp. De fapt e un vulgar 
toc. rezervor cu peniță falsă şi cu sistem 
propulsor de presă hidraulică şi canali- 
zare urbană: simplu. piston: mişcat într'un 


„cilindru fără- explozii, nici măcar lirice, 


toate zilele ; 
jeagă că titiul, 
plică asociativ șiideea d: 
gârlă” pentru cei 1009 de înţelepţi luaţi 
in derâdere de şolticul 
proverbul românesc, şi ecoul 
unui soiu de „reflets dans Veau” impre- 
sionist, „Cercuri în apă” mai poate a- 


de ION FRUNZYTIL 


şi fără cutie de viteze ; ceeace nu îmypic- 
decă accelerarea 
presiunea zețarului) altfel de cât e în 
Mi-ar îi plăcut să se înţe- 


debitului grafic, sub 


Fall] 


„Cercuri în apă”, im- 
„piatră în 


ce-o aruncă, în 
vibrant a! 


MARIUS BUNESCU Se 


tor, E ceva de tehnică bherziană cu apli- 
cabilitate universală în imaginea asta, 
si-i nomărturisit gândul că un nucleu ra- 
dioactiv ca Tuogosul originar de pildă, 
când s'a fost răstit la stihii, dintru'nceput 
tot cercurile înfinite ale unduirii cosmice 
au fosi prima structurare a materiei, 
Halt !: rhergem prea departe, domnule 
pseudoinir ; di început să mi te substitui. 
Ai improsi că tucul tău rtzervor cu pâ- 
aiță falsă și cu piston vulgar ea de cis- 
ternă pentru desfundarea canalelor înnă- 
nolite (nu da idei, fii sigur!) s'a transfor- 
mat subit în „pană”, cu implicaţii înari- 
pute, şi uiţi că de daia asta eu semnez, hit 
Dnmnia-ta, care te poți ascunde după 
vicrsic, atunci când mă înjuri'n pagina a 
doua a unor colidiane binzvoitorii me: 
prieteni. care mă onorează cu titlul de 





(Urmare în pag, 5-2) 





scitici Săai iii Hanul roşu 


de ION STANCU 


Ducă se înglobează maturii trebue să 
fie şi ele mii. 

Cum. să le fie surprinsă viaţu asta, 
«um ? Poate fi atât de înspăimântă- 
teare, poaie ţi sublimă... 

Și fîntrebările sedimentate alcătuesc 
un prim fond de nelimiște, de turbu- 
rare, de spaime. Paarlel, se adună per- 
spectivele depărtărilor crescute din 
lectură : lumi bizare, pline de nevero- 
simil şi îispilind tocmii prin ineditul 
lor, înfioară aceeaşi sensibilitate, Sunt 
atâtea vieți și atâtea adevăruri care se 
Cur știute... 

Şi Lou apare oportună, relaxându-i 
injrigurările şi redându-l lui însuși. 
(Prin rolul jucat succesiv, îm existențu 
lui Nietzsche și Rilke, această Lou An- 
dreas Saiomă se reliefează ca o înter- 
venţie ciudată, privându-se de credit 
moral! sau. silind să i se acorde cu ezi- 
tări). 

Lou permite poetului un coetact di- 
rect cu atmosfera, până atunci numai 
din cărţi respirată, a Rusiei pravoslav- 
nice. El iubeşte în eu mai mult derăt 
prezenșa individuală; simte cum îl re- 
vendică matura al cărei simbol îi e ac- 
cesibil prin ea. lar descoperirea asta 
coincide cu clipa împlinirii, a umplerii 
a ceva din fiinţa lui, cu răscrucea une 
răsturnări : vrea. să se dărue. pentru a 
se determina astjel. | 

Și Lou îi indică drumul: Rusia. 

Serile petrecute cu scriitorii ruși îl 
făcuseră să audă cântecul prelung al 
clopotelor, îi deschiseseră ochii spre 
nenumăratele sclipiri ale turnurilor 
aurite, îi evocaseră poesia stepei, a 
vântului... 1899... Rilke pleacă, . 

A întâlnit ceea ce cunoştea teoretic ; 
dur trăirile au fost totuşi revelatorii. 
Pentru misticul poet sosirea aceea a 


devenit integrare în propriile ordini 


sufleteşti: începe căutarea lui Dum- 
nezeu. 

„L-a simţit odată : fusese noaptea de 
Inviere. Pe ulițele Moscovei mulţime 
de oameni tăcuţi, târîndu-şi umbrele 
sub vechile ziduri de clădiri. Un aer 
încordait pretutindeni, ca în preajmă 
tainei, Anonim, în mulțimea care aş- 
teaptă, de undeva, minunea. În bise- 
vică, spațiul întunecos aducea miros de 
tămâe:; şi finrave licăriri de candelă nu 
risipeau întunerecul ungherelor. De- 
odată, se înălțară semnele marei ves- 
tivi: clopotele, răsunând grav, festir, 
înmărmurind poporul îngenunchiat ru 
smerenie. 

Atunci, în el se ivesc penumbre : îlu- 
minarea... . 

Sub o icoană afumată, lângă '0* can 
deui pulicăiniă, în mijlocul  poporulu: 
cucernie, Rilke a simțit pe Dumnezeu! 

„Aşa cum nu-l înţelesese copilut 
dimainite, privind uimit cum pe Tugt 
mama sa. 

Totuşi, fusese o trăire; realizată nu 
prin mijloace personale, ci prin cata“ 
liza atmosferei înconjurătoare. Deci, nu 
deajuns valabilă în timp. 

Denceen, reintors din Rusia, poetul 
va veîncepe o lungă căutare, care se va 
solda cu îndepărtarea de ceen ce ştiust 
inițial. Uneori Dumnezeu n ta apărea 
ca o posibilitate a devenirii... Urmeazii 
exrragerea altor înţelesuri “din specifi- 
cul german Meister Eckhart. 

Conştiinţa inter - dependenţii,  omn- 
Dumnezeu, aduce prevalența întrebării 
pline de orgoliu: „de sar întâmpla să 
mor cu, ce-ai deveni Tu Doumnue ?”..: 

Evident soluționarea problemei 're- 
iigioase ultjel decât prin creștinism se 
impune mproupe firesc. i 

[In  panteism propriu este -ropede 
transfigurat ;: şi meneu neliniște, mereu 
incertitudine... 

(Momentul e transcris, întrun recent 
sruriu ai d-lui M. Saras, just: „în a- 
censtă căutare ţrenetică, poetul mită 
iduea de Dumnezeu, întocuind-o prin 
wvâutul său spre BI. Si dim acest fapt, 
5 serie înitreagă de maporturi vor fi în- 
vensate, dând maştere lu: o depos2dare a 
ființei supreme de atrii,utele e: tradiți)- 
iale”), 

„Cani orelor” şi „Poveşti despre 
bien Dumnezeu” conțin preu multe 
contradiaţii, pentru a îngădui desprin- 
teren unu, siizm de gâv dive. hemarea- 
bilă e absența lui fisus, Dar uvest Fiu 
divin a avut veminiscențe umane; 
poate sunt și oameni: capabili d2 -ase- 
menea dăruiri. Șiupoi el a indicat nu 
mai calea spre mântuire, ceea ie tu Nu 
înțeles oamenii... 

- Rilke a trecut peste creştinism jiind- 
că nu creda în adevărurile pentru toți. 
Tvrebue să fie ceva mai mult, mai rar, 
mai tainir. Poziţia față de creștinisin 
vu o vom dejini, deourece nu a jos: pro- 
priu-zis o poziţie, ci o succesiune “de 
poziții, itârşite în atitudinea ceiui cre 
vede îm Dumnezeu o îmanență, 

Prin urmare, începe o apropiere de 
tăcerea lucrurilor, de şansa ca ele să 
dievină mobile, “de ipostaza vitatității 
lor. O abandonnare orientată către stra- 
tal consubstanțial vieţii, transformată 
cu timpul în' modalitate existenţială. - 

Alăturarea de natură, de simnplitute, 
de ce e mic îm ea, care „deodată devine 
mare, imens ca îmfinitul” aduce. prin 
dragostea faţă de ea o senină simpliți- 
care „va părea armonios si mai conci- 
liant”, scrie el lui Kappus. 

Inapoiat din Rusia, leagă prietenie cu 
grupul din Worswede, unde îi e pre- 
zentată şi tânăra sculptoriță Claru W es- 
ihopf. E o epocă liniștită, prilejuită de 
anterioara legătură cu pictorul Voge- 
ler. Calmele singurătăţi, îi dovedesc 





(Urmare în pag 4-a) n 


- _. roma -. 


UNIVERSUL LITERAR SE 


.f 

















op PUNR 0 ai - 10 Februarie 1944 amzuestnuia 


CRONICA DRAMATICĂ 


TEATRUL INTIM: „BANII“, co- rolui ţiicei — Germaine Lechat, şească în această iniţiativă şi 


medie în trei acte, de OCŢA- 
VE MIRBEAU. 


Ociave Mirbeau ! 

Un teatru care şi-a avut epo- 
ca iui, vosa ial 

Ca şi Baiailie, ca și Henri Bec- 
que, ca şi lernstein, 

Deşi fiecare din ei reprezintă 
personalităţi literare deosebite, 
aparţia to.uşi, aceleiaşi epoci. 

Desuet și perimat din unele 
puacte de vedere, artificial d.n 
alteie, nu-i mai puţin adevărat 
că acest teatru constituie o in- 
teresaniă etapă in evoluţia dra- 
maţurgiei vremii noastre şi, pri- 
vit ca atare, işi va avea intal- 
deauna rostul şi imporianța lui, 
prezentând imtotădcauna interes 
peutru noi 

ȘI apoi mai este ceva: chiar 
când pagialie scrise de acești 
autori mu sunt rezultatul unei 
arderi intense a omului de ge- 
niu, chiar când ele nu sunt ro- 
xoltățui unei călduri autentice 
sau măcar a unei mari intuiții 
naturale, care este up har dat 
numai adevăraţilor creatori, nu-i 
mai puţia adevărat că ele repre- 
ziniă, totuşi, o deosebită valoare 
scenică, dovedind din partea a- 
cestor autori o deosebit de bună 
cunoaştere a tehnicei dramalice 
pe care ştiu s'o mânuiască întut- 
deauna şi cu abilitate, şi cu ta- 
leat ! 

„Banii“, explicativă și discursi- 
vă în actul întâiu, capătă imte- 
res în actul al doilea pentru ca 


în actul ultim — mai cu seamă, 


când interpretul principal cste 
un bum actor care umple prin 
personalitatea lui golurile și de- 
ficienţele piesei, cum se întâm- 
plă şi în cazul e faţă — să rca- 
lizeze, cu tat facticeie şi nevero- 
similul situaţiiior, din acest act, 
momente de mare intensitate 
dramatică, 

Ori, în adevăr, eroul piesei, 
Gabriel Leehat, şi-a găsit in d. 
G. Ciprian un interpret deosebit 
de bun, impresionant — aşi zice 
robust, dacă termenul n'ar pri- 
jul unu nepotrivit echivoc în le- 
Bălură cu aspectul d-sale fizic, 
deşi trebuie să adaog că în a- 
ceastă creaţie chiar şi aspectul 
acesta este adecuat — în tine, 
Um imterpret de valoare, domi- 
Dând din toale punctele de ve- 
dere rolul, 

In ce privește restui ansam- 
blului, in orice caz destul de dis- 
tanţat de d-sa, mu se poate spu- 
me că nu a făcut totuşi frumoa- 


yyYua 


Ls 


se şi lăudabile eforturi de-a asi- 
gura spectacolului o reuşită cât 
mai deplină. 

Interesante batre altele apari- 
țiile pe scenă — sau, poate, mai 
exact, reapariţiile — unor actori 
ca d-nii A. Atanasescu în Mat- 
chizul de  Porcalet, 
convingător şi de biie realizat 
atât ca joc cât şi ca mască, LV. 
_ Tbeodiofu, în omul de ataceri 

Gruggh, deasemeni reuşit, pre- 
can şi d. M. FE. Cosmin în Vi- 
coniele de Fontenelie, Bine dea- 
semenea și d. C. Mihăileanu, în 
rolul  grădinarului, căruia a 
ştiut să-i împrumute câteva ac- 
conte sincere, calde, 

Deasemeni, urmează a mai fi 
menționați şi d-nii V. Creţoiu, 
un aclor care în general a avut 
multe iucruri bune în trecut, dar 
care, din diverse considerațiuni, 
nu cred că cra tocmai indicat 
pentru rolul de îndrăgostit ce i 
sa încredințat în această piesă; 
Petru Assan, desiul ue accepia- 
bil şi aşa, dar care ar fi câști- 
gal muit mai mult dacă ar îi 
muncit puţia şi sar fi preocu- 
pal câi de cât de realizarea per- 
sonagiului, căutând de ex. să 
creieze un mic rol de compoziţie 
— avea totuși din ce — iar nu 
să se mulțumească să me pre- 
zinie în scenă tot pe dă. Assan, 
în loc de Phink (Chiar şi ca mas- 
că: un om de afaceri, chiar c0x- 
Croc oarecum, câte propune pu= 
temicului  Lechat, miște umari 
combinații financiare, na poate 
avea unu mumai vorba, gestul şi 
atitudinea dar mici măcar chi- 
pul unui „băiat“ care, şi ca 
vârstă și ca fel de-a fi, cel mult 
S'ar putea ocupa cu vânzarea de 
mărunțișuri dacă nu chiar să 
bată mingea); în fine d. Siriti- 
novici care și d-sa trebuie să 
recunoască în orice caz că a dat 
dovadă de intenții bune, dar 
care cred că a fost puţin cam 
prea afectat pentru o convorbire 
cu um părinte, ceiace, însă, tre- 
buie să atenuez această remar- 
că, în mare măsură este şi din 
cauză că la prima vedere aşaar 
putea să pară însuși Toluj, prin- 
tr'o optică înșelătoare, ce-i drept, 

Dintre aoamie, sa relevat, cu 
multă wmaturaleţe şi cu multă 
seusibilițate, d-na Virginia Theo- 
doru în rolui d-nei Lechat, al 
mamei, 

Tan schimb trebue să spun că 
mi s'a părut a fi fost mai puţin 
- fericită d-re Virgimia Weber în 





destul de 


— eforturile d-sale şi bnoele 
d-sale intenţii neavând intot- 
deauna 0 eorespwmizătoare rezo- 
Ranţă in public deşi atât din in- 
terpretarea d-sale, cât şi din jo- 
cul d-sale am avut tot timpul 
dovada unei munc! şi unei pre- 
găţiri comştiincioase, pentru care, 
în orice caz, merită felicitări, 

Și apoi se poate să fie o im: 
presie numai de premieră, dato- 
Tită în mare parte inevitabilelor 
și bime cunoscuteior stări sufle- 
teşti prin care trec atiorii cna- 
ceastă ocazie, ele dispărând în 
cursul spectaco.elor uimâtoara 

Din restul distribuţiei mai fac 
parte d-ra Anișoara Călinescu, 
cum și d-nii D. Missir și C.E- 
leiterescu. 

Luat în totul, acest spectacol 
Yepreziniă ca un îlcepui care 
promite și căruia, — dată fiind 
personalitatea directorului şi a- 
nimatorului acestei poui forma- 
țiuni teatrale, care ne este, şi 
trebuie să ne fie tuturora drag — 
îi dorese dim tut sujieiul să reu- 


dela spectacol la spectacol, să 
poată realiza lucruri din ce în ce 
mai bune, încât cu timpul să 
poată, din toate punctele de ve- 
dere, atât prin repertoriu, câţ şi 
prin ansamb!u şi prin îngriiita 
prezentare artistică a spectacole- 
lor pe cari le va da, să facă să 
se situeze teatrul d-sale în rân- 
dul teatrelor de înaltă ţinută 
artistică, în rândul teatrelor de 
mâua întâia. 


ALEXANDRU DRAGHICI 











CONCERTELE 
GEORGE ENESCU 


Printre ciclurile de con- 
certe date de maestrul Enes- 


cu dealungul uriaşei sale ac- 


tivități, acela întreprins în 
stagiunea aciuală este unul 
din cele mai vaste, mai sub- 
stanţiale, mai esențialmente 
profitabile mediului - nostru 
muzical. 

Ne amintim, din trecut, 
seria probabil unică în ana- 
lele concerțului de vioară, a 
celor douăsprezece concerte 
de sonate de acum mai bine 
de două decenii, în care, a- 
vând alături pe muzicianul 
şi pianistul de superioară 
structură şi excepțională ca- 
pacitate, Alfred Alessandres- 
cu, George Enescu, acest 
m :>sru printre maeștri, des- 

Yluise o întreagă lume de 
cieație inovatoa:e, interpre- 
țând reveiator belșug de pa- 
gini inedite din muzica nio- 
dernă. 


Hur6,  Magnard, Lekeu, 
Roussel, Breville, Ropartz, 
Florent Schmitt, Erlanger, 


Honegger, atâtea alte avân- 
tări precursoare din dome- 
niul sonatii contemporane, 
ar fi rămas deci cu totul ne- 
cunoscute la noi, fără apor- 
tul atât de amplu şi de bi- 
nevenit al maestrului. 
Printre alte serii de con- 
certe, întotdeauna de pro- 
porţiile unor adevărate sta- 
giuni, cele șeasesprezece con- 
certe ale acestui an îmbrâ- 
țişează poate cel mai larg 
câmp de realizare. Litera- 
tură violonistică, cuprinzând 
şi muzică remânească, sona- 
te, cunccete cu orchestră, în 
care figurează numărul in- 
credibil de douăsprezece a- 
pere, în patru concerte con- 
duse fiecare de un alt diri- 
jor, însfârșit şeapte concerte 
de muzică de cameră cu îe- 
lurite colaborări şi mergând 
dela trio la sextet, cu tot e 
clectismul pe care universa- 
litatea geniului acestui eno- 
cal artist, o permite fără cea 





mai mică piedică, constituesc 
programul lor. 

Pentru  penetrațiunea în 
înțelegerea și aprecierea as- 
cultătorilor noștri a muzicii 
de cameră, această ultimă 
parte a ciclului va fi o ade- 
vărată școală, un adevărat 
îndrumar estetic, un imbold 
și o inițiere extraord.nare. 
Cât despre cele patru con- 
certe cu orchestră, ele vor fi 
nu numai o înălțătoare mărtu- 
vie a artei interpretative uni- 
ce a lui George Enescu, 
dar în acelaș timp un exem- 
plu monumental şi un sti- 
mulent de mari repercusiuni 
pentru lumea noastră violo- 
nistică, un curs academic de 
inte-pretare. de neobicinuite 
proporții. 

Am ascultat până acum 
trei din primele concerte de 
vioară. 

Coimpozitorul care edifică, 
într'o neîntreruptă muncă de 
atâtea ore pe zi câte n'ar pu- 
tea un muritor de rând de- 
pune nici în cea mai simplă 
şi mai comodă specialitate, 
opere muzicale menite să a- 
ducă tezaure de veci patri- 
moniului nostru artistic, di- 
rijorul care a ilustrat, în 
concertele „Fiiarmonicei“ o 
întreagă perioadă simionică 
de cea mai mare linie, mu- 
zicianul care a dat concursul 
la pian, la pubitru, la vioară, 
în nenumărate concerte, a 
descoperit misterul de a găsi 
vreme și pentru a apărea în 
aceste concerte de mare exi- 
aență instrumentală sub în- 
făţişarea marelui Enescu al 
vioarei, pe care l-am aplau- 
dat de atâtea ori la Paris, în 
alte părți, la noi, ne găsin- 
du-i egal. 

- Aceste rânduri aduc de a- 
ceea, încă odată, maestrului, 
un emoţionat omagiu care se 
adresează nu numai artistu- 
lui imens, dar şi omului 
pentru care nu există obo- 
seală în munca închinată 
unui ideal. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


Banatul in literatură 


(Urmare din pag. 1-2) 


ar fi realizat urcușul pe culmea cea mai înaltă şi senină 
4 poeziei bănâvene. Puţineie lu. incercări au reievai un 
talent pin de prospețime și ec sens.bilitate cu multe po- 
sibil.tăţi creatoare. In sutietul lui mocneau vechi zăgazuri 
de ium.nă şi ascunzișuri strâbune, împletind dorul de co- 
dru cu chemarea de haiduci. Dacă sar fi reţinut dela ac- 
t.vitatea de luptă politică și-ar fi militat exclusiv pe-al- 
tarul poeziei, pentru care avea o notorie chemare, el ar îi 
dat poeziei bănăţene acea individualitate cteatoare pe care 
o aşteptăm de mult. Poezia lui Valeriu Cârdu, fără:-să; fie 
o luare de poziţie faţă de autohtonismul bănăţean, pe care.] 
speculase, într'o prea mare măsură, unii poeţi de cotlară- 


tură locală, făcea o operă de integrare a specificului : nos. - 


tru regional in perspectiva actualităţii românești. Acesta 
era elementul de noutate şi originalitate pe care acest 
temetar stogar al poeziei îl aducea cu Sine, într'o scurtă 
și sbuciumată experienţă de viaţă. Prin el poezia a pier- 
dut un sacerdat iluminat și devotat. 

Şi dela un alt tânăr talent bănățean s'au aşteptat lucruri 
mai mari. Chiar dacă s'a integrat dela inceput într'o 
concepţie de coloratură semănătoristă, totuși, prin mani- 
festările sale de debut, Mihai Novac a lăsat să se întrevadă 
un reali talent, capabil să urmeze o linie de evoluţie, care 
să-l ducă pe făgașul propriei sale originalităţi. ŞI totuşi 
sa oprit din drum, aruncându-și uneltele de lucru la o 
parte. „An din patru primăveri“, în care s'au putut iden. 
tifica realizări expresive de o pură noutate şi prospețime 
și un fond de iiei de reală valoare, Mihai Novac s'a închis 
în carapacea altor preocupări, divorțână de literatură. Nu 
știu dacă un reproş l-ar mai putea readuce pe meterezele 
poetice. Dacă da, suntem mulţumiţi că l-am făcut. 

Şi cu aceasta intrăm în stadiul actual al literaturii bă- 
nățene. Tot poezia e sectorul cel mai solicitat, asupra că- 
ruia dau asaltul o mulţime de țineri diletanţi, anii din 
ei, cu mai puţine resurse ide ta'ent, căzând înainte dea 
at'nge vârful parapetului. iar alţii reuşind să prindă teren 
mai sigur. Și pentru acestia, în afară de succesu! snirial, 
se mai ridică şi alte probleme de afrmare şi evoluţie, în 
căutarea unei originalităţi proprii. Dacă dau curs liber 
virtualităților tor îmăscute și nu se lasă înşelați de amă- 





CINEMA PECRURIOR:  LRGEA 
INIMEI“, 


Un cinematograf și un film 
care prezintă pe afiş nume de 
actor: mai puţin cunoscuți de- 
câț de mult intraţii în grațiile 
publicului Foscă Giache.ti, A- 
medeo Nazzari, Alida Valli 
Maria Denis etc. 

Şi totus. filmul rulează în 
faţa unor săli crhipiine, cu 
spectatori cărora nu te pasă de 
Bi0ecţua Cam Deşectiasi a a- 
paratuiui și de jepuui că fiimul 
se întrerupe din zece în zece 
minute, amintind de sălile pe- 
niferice în cari aceste „eveni- 
mente“ sunt întâmpinate cu 
piwverături stridente și balăi 
penovase din picior, 

Să căutăm destegarea „mis- 
verului” în mirajul pe care i 
poute prezenta o nouă sală cen- 
irală de premiere. Vrea omul 
să ştie cum se prezintă noua 
sală și vrea, de asemenea, să-şi 
mai dea al ducă în hollul 
cinematograjului nou ba* avea 
ocazia ei be aste la fel de 
mult ca ia Fantasio. 

Şi apoi se mai întâmplă ceva. 
Românul nostru, mai ales pe 
vreme de războiu, e un om 
foarte impresionabil, li place 
ti să plângă de orice fleac, şi 
a şi auzit că la fimul „be»ea 
Inimei” are ocazia să recurgă 
fourte des la funrţiile glandelor 
lacrimogene: 


Aşa că... 


Așa că o biată melodramă . 


cusută cu aţă albă obține mai 
mult succes decât filme mult 
mai bine realizate, cum. ar fi 
de-a pildă acea excelentă. „Ro- 
manță a unui surâs” trecută a: 
proape neobservată de cineţilii 
noștri, 


Filmul dela Excelsior nu Me” 


vită mai mult decât caliţicati- 
vul „mediocru”, 

Se pare că mai mulţi domni 
au colaborat pentru a da la 
iveală acel scengriu mai dul- 
ceag decât un sirop lucrat cu 
saharimă şi mai neverosimil 
decât un roman da Rădulescu 
Aiger. 

Participarea copilului de cinci 
ani la mediocra dramă a celor 
doi părinţi, lucrată pe 
tari, cu multe prim-planuri în 
cari asistăm la diverse exhibiţii 
lacrimogene ale pruncului, nu 
poate decât impresiona 

Pe noi, însă, pe-a lăsat imdi- 
ferenți. Şi mai mult chiar, dacă 
war Ji Jost regia, tu: VationiQ 
de Sica și jocul întradevăr su- 
perior al copilului Luciano de 
Ambrosis, anv fi părăsit salu cu 
mult înainte ca filmul să fi luat 
sfârşit. 

Aşa, însă, am rezistat până la 
urmu, bucurându- ne, decâieori 
descopeream — foarte Tar, e 
drept — câte un trouvaille in- 
genos al lut Vittorio de Sea um 
fel de Sasha Guitry mai tânăr 
al italienilor. Bine ințetes aci0- 
rul Vittorio de Sicca nu ne dis- 
pace. |! preferăm însă ne regi- 
sorul cu acelaș nume şi suntem 
mulţumiţi când el n recurge 
ia actorul de Sicca. 

De astă dată, Vittorio de 
Sueca, dându-și seama, pe sem- 

ne, de calitatea inferioară a sce- 
uafiulu ce î sa ojerit, va vrut 
să-l compromită şi pe actor şi a 
căutat — cât de cât — să sal- 
peze Onoarea Tegisorului. A Teu- 
șit în câteva scene de amănunt, 
cum ar fi-acelea din locatitutea 
„balneară și mai ales foarte a- 
neuaiiua scenă a despărpru din 
pară 

Nu ne împăcăm însă cu fap- 
tul că dânsul a ţinut ca prima 
ic da ta dot i NI tut at dramă” a familiei să se 


ejate . 


petreacă într'o zi de Bietapre 
zece. N 
Ce 'naiba? 

Filmul nu era, doar, o come. 
die, Scenariştii ar fi dorit ca el 
«d fie o tragedie. 

Despre Lusiano de Ambrosis, 
numai lucruri bune. l-a depă- 
it mult Re camarazii săi mai 
vârstnici, Adriano Rimoldi și | 
Isa Pola, pe care in nicio clipă 
nu ne-am putut-o închipui fru- 
moasă. 

Dorim însă ca să-l vedem pe 
pnele copil într'un rol mai 
potrivit vârstei sale și în care 
fermecătoarea sa figură tragică 
să fie mai bine folosită. In nota 
justă, interpreta rolului servi» 
toarei bătrâne. 


TRIANON : Tonelb 


Studioul Teatrului Naţional 
a prezentat acum câţiva ani o 
piesă care a dobândit un mare 
succes, Se numea „Clownul” şi 
consacra un pe atunci tânăr d. 
rector de scenă : lon Şahighian. 
Piesa se bucura de altfel de o 
excelentă interpretare, rolurile 
deținute de Finteşteanu, Ovid 
Brădescu şi Fiţi M ihailovici Tă- 
mânând şi astăzi vii în amin- 
lirea celor cari au văzut piesa. 

Astăzi cinematograful Tria- 
non ne prezintă un film care 
are multe puncte comune cu 
piesa sus amintită. Cei trei a- 
crobaţi din piesă sumt de astă 
dată dansatori pe sârmă. 

Mica dramă consumată pe 
pământ (eternul  triunghiu: 
dansatorul-soț, dansatoare-soție 
şi partenerul-amant) are ur- 
mări acolo sus, în aer: un actci- 
dent de circ. Partenerul cade, 
rămânând schilod pe viaţă, So- 
ţia îl acuză pe soţ că el a pro- 
vocat accidentul, intenționat 
Soțul, cu - desăvârşire nEviNn0- 
vat, încearcă să evadeze din 
atmosfera circului, pentru ca, 
după ani de zile, să se reîntoar- 

că sub înfăţişarea unui clown 
echilibrist., 

Cei cari au văzut piesa dela 


Studio, pot remarca îndată 
identitatea temelor. 
Personagiile secundare ale 


filmului se deosebesc de ace- 
lea ulea piesei, nefiind însă nici 
ele lipsite de pitoresc. De ase- 
menea şi finalul se deosebeşte 
de axel al piesei, fiind ceva mai 
„cinemalograjic”, cu o crimă 
misterioasă şi cu un criminal 
nebănuit. 

Am asistat, putem spune, la 
un film de succes în care se îm- 
bină de minune scenele duioa- 


'we, cu axelea tari și cu acelea 


comice, jiindu-ne de asemenea 
prezentate câteva numere de 
varieteu, de frumos efect. 

Regia lui Tourjanski, foarte 
atentă la amănunte, făcându-ne 
să uităm câteva filme mai puţin 
reuşite, realizate de acelaş re: 
gisor, în Franța. Foarte suges- 
tiv, spectacolul prezentat de 
un biet cire de mâna a reia. 
Ferdinand Marian este acelaş 
actor sobru, pe core îl prețe- 
râm în roluri, „antipatice”, T 
care izbutește să realizeze tai- 
cruri bune şi în rolul unui bizt 
om. care încearcă zadarnic să 
uite un epizod trist din viață. 

Hi maulţumim, însă lui Tour- 
janski că ni l-a readus pe ecran 
pe Nikolai Kolin (e altfel el a 
incercat să ni-l mai prezinte și 
întru film framrcez „Nuit des 
princes”, dar întrun rol 'de 
quasifiguraţie). 

Vă mai reamintiți de Kolin, 
partenerul lui Ioan Mosjoukine 
din filmele mute?  Minunatul 
comic, atât de uman, atât de 
duios, din „Casa Misterelor” 
„Keah” etc. (cititoarelor bine- 
voitoare, cari vor încerca 


Li e 
a SI 
2 i 
ăi 
: că 


gitoare şi efemere succese. aeteeninate "46 cerinţe IRC RER Pl 
miste, ei vor reuși să-și impună produsul sbaterilur intime, 
ca auetarate opere de creație artist.că. 

Poezia bănăţeană actuală e plihă de dileme, În primul 
rânii predomină un curent antohtonăst, în direcția iui 
Victor Vlad dela Marina, cu preocupâre predilectă pentru 
expresia bănăţeană. Se urmăreşte valorificarea unor €ie- 
mente de limbă dialecțală şi impunerea lor in concernul 
limbii lițerane consacrate. Izul acesta d.alecta! a fost uneori 
b.ne reaiizat ,cu toate că acceptarea unor astfei de poezii 
construite pe o axură jargonală se face cu destul de mule 
dificuităţ,. In fruntea lor stă C. Miu-Lerea, ca realizări 
care dovedesc alese calități şi o largă şi bogată mâturiiate. 
NI urmează, la mică distanță și pe o line mai detașat tra. 
diț:onală, Grigore Bugarin. In poezia de peisaj şi interior 


bănăţean am mai avut prilejul să spunem bune oivinte - 


de apreciere pentru duioşia lui Romulus Fabian, pe câre 
sunțem fericiţi să Je menţinem, semn că aprecierile noastre 
nu şi-au greșit ţinta. koezia pastorâiă bănățeană, cu 
incursiuni sn fiiganeie -tradiţiei isturice şi fo:k:oruzui, a 
fos realizată, pe temeiuri estetice câtego:ice, de Grigore 
Popiţi. Una „Canece ae riuer” și-a câștigat un 10c de seamă 
în br.ca banăţeană acvuală. 

Dinue cei mai tineri, merită o mențiune specială Pavel 
P. Beliu, Petre Stetca, Dorian Grozdan, Tiberiu Vuia, E 
posibil ca evoluţia viitoare să descopere "și în aceştia ade. 


Proza are și ea doui piloni. Primul, în direcţie autohtonă, 
cate a prins bine realităţile şi le-a învestmâniat în hainele 
prozei, obținând Tremarcab.le rezultate, de un tip realist 
Special, este Virgil Birou, un spirit analist extrem de abil, 
care prinde ineditul și p.torescul în depiină destășurare. 
El a zagrăvit sulleiui bănăţean, aşa cum rezultă din viața 
de fiecare clipă şi ne-a dat o pitorească prezentare, la care 
se adaugă și ineditul unei stătoase fabulații ţărăneşti. 

Credem că Virgii Birou va ajunge, depășind actuaiul 
stadiu de perspectivă, să realizeze opere epice de mai mare 
valoare artistică. El are ceva din spiritul de observaţie 
şi analiză al lui Mihail Sadoveanu, deşi îl realizează inde- 
pendent de faima marelui povestitor moldovean, vădind 0 
lințe originală de afirmare. Ii recomandăm însă, cu înțe- 
legere, o mai accentuată ăetașare din elementul autohton 
local și o mai largă perspectivă de explorare. 

Alt pilon al prozei bănăţene Ilie lenea, se afiă pe o poziţie 
cu totui contrarie. Proza lui nu se afundă în obârșia reali- 
tăţii și nu urmăreşte să se redea o copie a acesteia, fie ea 
chiar redusă la valorile s'mbolice. Domeniul luni de exp'o- 
rare se zămislește în propriul câmp de experienţă ai cons- 
tiinței creatoare. Pe [lie Ienca contormismul şi lisnitele 


- văraţe talente creatoare. 


i 





Probiema nu e nouă. Am mai 
Scris cândva şi dacă azi iarăşi o 
facem, nu-i vina noastră, 

E vina aceloraşi conilee cari se 
cred a:ese să indrepte ceva în 
ceeace cred „dânşii'- că e cova.. 
strâmb în teatru. 


"„Ă scrie tearu sau despre iea- 
tru — spunea Caragiale — unu 
ÎNSEMASaae atatia baiat So 
hâra:e; m.eunnează ceva mai 
mult decât atat. aînsemnează să 
Bi convingerea propriei Vă. INTU. 
duri cu e“, 

Adică să te maşti cu tărima a- 
ceeu ue sutiet care să te iege de 
el, ne inzăduim să sdăogă.ua noi. 

Namui aşa se obț: şaasele u- 
nei izbânzi, cand temeiul unei 
pese, al unei critici, al una artj- 
col sau chiar al unei notițe, e 
născut din deplina și veruicata 
legătură curată, cu teatrul, 

Vuussiranu auei, aia] Te. 
tuli sau derretand succese şi că- 
deri, fără a te simji lezat de răs- 
punderea pe care o ai şi mai g'es 
fără să-ţi verifici, migălos, spri- 
jinut care-ţi susține calitatea ia 
care te-ai dedat, nu însemnează 
să faci altceva decât — cel mult 
— 9 ispravă de aprommativă 





preţuire ştilistică, fără vreo ade- 
rare la lupta adevărată a promo- 
vării artei dramatice. 

Şi-atuaci 7... 

Asupra cărei idei noui se poate 
opri — cu dreaplă şi depună 
mu ţumire — spectatorul sau ci- 
titorul ?.. să 


Poate numai asupra constatării 
că azi ApPrvage LO SCriu itaLru 
şi despre ţeatru. 

Răsioiască cine vrea, mai în- 
$âi registrul de procese verbaie 
ai Cowute:uiui de lectură dela 
Teatrul Naţional ca să constate 
caiet sucrar, Sb ro_pind. Sua ucvi 
de liceu, preoţi, ofițeri, pensio- 
nari, funcționari de bancă, profe- 
suri, târaacişul, Quuvori, ei, cărți 
acriu teatru. La numărul avesto- 
ră, scriitorii nici nu vonieaă, Pe 
urmă, să răsfoiască ziarele şi re- 
vasteie ca Să Vaua Cale suit şi 
mai ales cum se scrie despre ita- 
ir 

Sunt unele cronici înjgbebate 
erăbit — fără răspundere — doar 
din fraze care — şi acestea — 
par mai muit luate dintr'un des- 
cântec decât dintre pricepere. 

Şi-apoi urticule:e din unu.e re- 
viste de specialitate — reşineţi : 
de speciautute !... — sunt „perle“ 
_de-o ângâmtață eftinătate. 

Dar „Dânșii“, aceştia, sunt am- 
biţioşi. 

Şi-atunei care ar îi lescu: ?... 

a) 


să-mi ghicească vârsta, din a- 
ceste Trunduni, le servesc amu- 
nuntul ca am ]osi de juarte La- 
nără ta Cinetruliogră] şi că am o 
perjec:â memorie). 

Le astă aută, wikolai Kolin 
reapare pe ecrun, cu aceleași 
Caii.aț, ih trecut, cu aceiuş 
chap utât de jotogenic, cu ace- 
luş 3oc întertorizar şi ae luc şar- 
ja. Bătrânul şi bunul clown 
rualizar de el, depuşeşie toaie 
celeiaite roluri mu: „principaie” 
ale filmului. Nikolai Koiin a 
rămas acelaş. 

In nota, interpretele rolurilor 
femenine: Mady Rahl şi Winnie 
Markus. 

ADRIANA NICOARĂ 


A 


PORTRET... E 


Cu mult în urmă şi-a stabiliț 
valoarea, 

Adică, atunci când la taceput 
„de carieră spuhea cel mai bine 
versurile lu: Rostand, 

Și dela galerie sirigam cât pu- 
team : 

— Bravo Brancomire,.. Bravo 
Brancomire... 

Azi, la înălțimea lui de. Fai- 
şor, și-a fixal şi înălțimea ran- 
gului în cadrele Teatrului Naţio- 
anal. 

In „Ovidiu”, în „lcarii de pe 
Argeș” şi în atâtea piese pe cari 
Brancomir le-a botezat cu aghias- 
ma talentului și dicțiunii ju, 





ce-a pus totdeauna în situaţia 
de-a-i aplauda cu  nestăpânită 
mu:ţumire, mu ca să-i râspiatirm 
9 mtncă, ci ca un îndemn, ca o 
poruncă — ași putea spune == ca 
să fie şi să rămâe acelaşi artist 
de mari calităţi, 
In curând îl vom vedea distri- 
bu:t în „Regele Lear”, 
4l aşteptăm, ca să-i strigăm ca 
.odim:oară dela galerie ; 


— Bravo Brancomire,, 
AFIȘ. 


Pe scena Teatru-ui Naţional 
intră noua lucrare dramatică a 
d-lui Camil Petrescu, intitulată 
„lată femeia pe care o iubesc”, 
în direcţia de scenă a autorului, 
având ca interpreţi prinoipai pe 
d-na Eivira Godeanu şi d. G, 
Viave 

La „Studio” va fi „Comedia 
imimii” de d. Soare Z. Soaţe, 

Va urma piesa d-lui Aslan: 
„Domnișoara nu se mărită”. 

La Teairul „Muc sech.mbarea 
de aliş sa va face cu piesa „Fre- 
uezie”, 


La ceiulalte teatre, proscte deja 
snunțate sau necunoscute. 
1. M. LEIILIU 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA: Mozart şi jurnal de 
război. 

REGAL: Confiict şi jurnal. 

VICTORIA: Cuore, jurnal şi 
balet. 

ELYSEE: Căpitan Fracassa şi 
jurnal. 

VOLTA  BUZEȘTI:  Macario 
vagabond, jurnal şi revistă. 

ROMA: Omul care se joacă cu 
focul, jurnal şi trupă. 


CARMEN SYLVA: In.mă veş- 
nic tânără, jurnal şi trupă. 








convenționale care delimitează natura realităţii nu-l pot 
satisface şi de aceea recurge la aju:orul unâi alte substanţe, 
de astădată cu totul lipsită de eterogenitatea și banali- 
tatea, aotualităţii, Şi fiindcă nimeni ailleineva nu-i poate 


„oferi o esenţă mai aderentă la propria sa or.ginal.tate crea. 


toare, el și-o creiază singur, printr'o sihastră inter.orizare. 


“Lumea l-a înțeles prea puț.n pe acest meşter al nuanţei 


şi al suhtilului expresiv, sub care se ascunie o orig:nalitaie 


-atâț de fecundă. Primul lui volum, cu o fabulație, care 


îr.zează tantezia și vârtul de piramidă al inteligenței, 
„Ard lumine:e in Vitel", w'a iost ințe-es ie cet.torii obiznu,ţi 
cu iatecatura de tup.c și lips.ţi de înţelegere faţă de tarme. 
cul incusemuj său abunneni, Cu toa:e acesvea llie lenea 
a tras o brazdă adâncă, nu numai în literatura banâţeană, 


"cu funcțiuni receptive reg.obale și limitate, ci a impus un 


dou stil de concepție și creaţie in proza convenţ ona.a, ba- 


-zată pe criteriul dimens.onantății și care pune la op.elişte 


tortul minții și al sufletului, Acest tânâr şi talentat serii- 


“dor, dubiat și tâe o rară și adâncă sensibilitate, cu rezonanțe 


WMIZICaie, Ya Mai da uiti ge Vuib.t CFitiCei Punaneşul, Prin 
seatizarue ce Di ie va da. 

Prevcupătue de ciiuca și studii au în Bânat o trad'ţie 
destui de veche şi de rounita. vublicațiule regionale au în 
reținut intovitauna o aumostera priein:ci unor reaiizari 
Originale, A fost una din mar.le ambiţii ale câuturarilor 
bănâţeni de a nu renunța la prestag.ui lor de provincie 
deț.natoare de străvechi vestigu de bunuri culturaie. La 


„Or,ce Mari mamtestari ci au iiuturat intotienuna steagul 


_ANoOr Strâdanii inmminoase, menite să le constunţească cai. 


tatea de oameni cuiţi şi inbitor, e progres. 

“Și astăza taiura aceasta e in ptihă uesvoitare, Instiţutul 
Social Român Banat-Crișana, cu sediul la 'Limișoara, cu 
publicația lui avâna acelaş titiu, intreprinde de mai mu ți 
ani o activitate culturală şi soc. 2lă extrem de importantă. 
In paginile ei se desbat, cu competenţă și măsură, cele 
mâi actuale probleme de viață bănățeană, Preocuparile 
de cultură stau pe primul plan. Şi prin „Astra Bănâţeanâ“ 
se depun serioase sforţâri pentru promovarea binelui obş- 
tese. in revista acesteia, — Revista Banatului —- semnalăm 
truda și munca pr.cepută de cercetător serios a d-lui p:of. 
Traian Topliceanu, autor de stuiii și lucrări de in:eres 
literar, care mai este și un bun organ.zator de iniţiative 
culturale. 

Aşa se înfăţişează Banatul literar în actualele timpreju- 
rări. E: e.0 grădină în care harnicii muncitori își acordă 
uneltele măiastre, invocând haru! muzelor asupra suflete. 
lor lor prinse în focul de creaţii al luminei și adevărului, 
pentru a săâi cultul artei în conștiința bănățeană. 

DUMITRU IMBRESCU 





=== 10 Februarie 1944 


Weimar, odată capitală şi re- 
şedinţă a marelui ducat de 
Saxa-Weimar-kisenach, e şi azi 
Un OTEŞ piioresc aşezat pe ma- 
iu) râului lim. 

Intrând în el esti fără voe is- 
pitir de gandul de a pnvi cu un 
veac şi jumătate în urnă şi de 
a trăi atmosfera de atădată a 
acestui Qraş. 

Căci în tot locul întâlneşti aci 
vesiigi evocatoare ue celei 
ma giorioase epoci de artă şi 
culuua germana şi mereu te 
impresionează cuitul cu care 
popurul german și-a păstrat a- 
ceste mărturii. 

Punctul cuiminant aj istoriei 
We.mar-ului es:e doinnia plină 
de strălucire a lui Karl-August 
supranumit „Il principe uomo”. 

In a doua jumătate a secolu-- 
lui al 18-lea, exustau în Germa- 
nia câteva capete  încoronate 
care se întrecedau în sprijinirea 
evoluţiei culturale şi în aceșt fai 
se rid.oară unele centre ca Wol- 
fenbiittel, Karlsruhe,  Darm- 
staat, Gotha și altele. Cel mai 
renumit era însă micul Weimar 
împărţindu-și gloria cu orașul 
univers:tar apropiat Jena care 
și el aparținea marelui ducat 
de Saxa Weimar, In Jera a stat 
zece ani Schiller, aici s'a for- 
mat în jurul lui 1800 Scoala 
Romantică. Renumele său mon- 
dial îl daturează însă Univer- 


sitatea din Jena filosofiei lui 
Kant şi elevilor acestuia Fichte, 
Schelling și Hegal. | 

Incă din timpul minoratului 
lui Karl August, Curtea din 
Weimar se zrătase binevoitoare 
față de scriitori şi artiști ofe- 
vindu-le sprijinul, ba făcând 
chiar eforturi să-i rețină. 

Ducesa Mamă Ana-Amalia, 
nepoată a lui Frederich cel 
Mare, care rămăsese wăduvă 
încă de tânără, cu toate grijile 
şi nevoile micului ei Stat, a 
fost nu numai o excelentă re- 
gentă, dar şi o femeie foarte 
instruită. 

Nu este deci de mirare că 
tânărul Duce urmând exemplul 
mamei sele şi intluențat de ma- 
rel: său dascăl Wieland. se în- 
conjură de cele mai nobile si în- 
flăcărate spirite le Națiunii 
Germane, de cei mai renumiti 
grriitori și artişti. punându-și 
chiar pentru unii la dispoziţie, 
ca un edevărat Mecena. venitu- 
rile sale personale Contr:buind 
la renasterea adevărate politici 
naționale. a făcut în acelaș timp 
din Ducatul său centrul intelec- 
tual ri Germaniei, focarul re- 
nasterii culturii nationale, 
strângând în jurul său pe ma” 
rele Gnethe. un an ma! târziu 
pe FJerder care contribui cu ge- 
piu! său la ridicarea b'saricri și 
şcoajei Germane, şi după aceș- 
iia pe Schiller şi alţii. Ce întâl- 
nire mai prețioasă. ce colabu- 
rare mai rodnică putea fi decât 
aceasta! 

In fruntea tuturor stătea 
prietenul şi omul de stat al Du- 
celui: un soare nou răsărea răs- 
pândidnd lumina şi căldura lui 

este întreaga Germanie. Era 
Goethe care urca cu paşi gi 
gantici treptele nemuririi, 

Străbătând în lung și lat o- 
rașul, întâlneşti mai în tot 10* 
cul urma geniului său. Așa de 
pildă mareje Castel duca! Karls- 
burg, operă arhitectonică de cel 
ma: nob.l gust al cărui interior 
«ste o alcătuire de minunate 
realizări urtistice, a lost retă- 
cut în urma unui incendiu sub 
tUrcoLla Suipuăvughere a poelu- 
lui, Parcul acestui castel, unde 
ore col, păstrează parcă cevă 
din sutletui pociuuul, de cea” 
laita parte a iim-uuui, În apr 
p:erea parcului, pavilionui lui 
(zoethe, uuude Litanul dela W ei- 
mar îşi va ti odihnit gândurile; 
ceva ma: departe mul castel 
francez cu b.bipteca Ducală, 
cu tabiouri ceiebre și busturi 
ale d.verșuior artişti și Sari-tort, 
locuința prințului Karl August 
în spatele căreia se alla casa 
Ch:ziottei von Stein; muzeele, 
teatrele, locuința lui &oehe, 
tuate vorbesc parcă despre ei și 
despre gloria lui. La 0 jumă- 
tate de oră departe de oraş, pe 
€ colnă cutie care duce o fru- 
moasă alee, se găseşte Castelul 
Belvedere, reședința de vară a 
marelui Duce, cunstru.tă în stil 
italienesz, cu un parc fermecă- 
tor, la capătul ae nord al că- 
ruia, stă Castelul Tiefuşt pe 

- Tim, reşedinţa favorită a Duce- 
sei Ana-Amalia. Viaţa curgea 
liniştită pe vremea aceia; ce: a- 
proape șease mii de Jocuituri 








ai Weimar-ului îşi trăiau feri- 
ciţi simplitatea lor. 

Noblezea era atotputernică 
Şi urtea forma ţia Lusuruf 
NĂZULIȚELOI, lavăaiurile ui 
Mosseau, influența uim und 
Drang-uiu., teisd.nța caute na- 
turau ai Wâs€ Mauullestarue Vie” 
Vu puseseră stăpau.re pe mica 
Cuue a We.mir-uiul. Wichetă 
nu ex.sia. in locul coswumului 
de Lurte era la muda acum cel 
al lui Weriher, viaya în aer li- 
ber, petreceriue noc.urne orga- 
tuzate In p„rcurile tasteleior, 
reprezentați teairale sub cerul 
liber, dansul la țară cu fiicele 
de ţărani, vânători, iată aumos- 
îera We.m-r-ului care avea să-l 
primească pe Goethe. 

Invitaţia Ducelui Karl Au- 
gust de a veni la Curiea sa, 
Sysui pentru toethe, tocma în- 
tr'un timp cand krankturt-ul 
nu-i mai plăcea şi profesiunea 
de avocat impusă de tatăl său 
nu-i prezenta nimic atragător. 

Aspiraţiile lui Goethe erau 
Ge altă natură și prine.piile se- 
vere ale tatălui său păreau că ri- 
ducă zidur, prea înalte intre el 
şi restul omenirii. Dorinţa de 
libertate şi de noi  or:zonturi 
pe deoparte, iar pe de alta ne- 
cesitatea de a fugi de dragostea 
pentru Lilli Schânemann pe 
care nici nu o putea lua de s- 
ție, nici nu o putea uita, îl făcu 
să pr.mească cu bucurie, acea- 
Siă surazatoare invitaţie. Cine- 
Va usa avea să se opună, ira 
bătrânii Uveche care uu privea 
cu ochi buni intrarea fiului său 
intro lume socoută de el pLină 
de imvrigă și destrâu. El încercă! 
să opreastă pe tâvărul entu- 
zlasmat de a se duce la Wai- 
may, olerindu-i in schimb 9 că- 
Jâtorie în ltai:a, țară de care 
gânduriie poeuului erau de mult 
ademenite. Dar tocmai când 
era la He:ndeiberg îl întâmpină 

Duceiu și astfel, 
sch.mbându-şi direcția Goethe 
intră în Weimar în ziua de 7 
Noembrie 1775. Viaţa dela 
Curte, unde tânărul de 26 ani 
tăi mai întâi ca oaspe, avu o 
influenţă favorabilă eSupra lui. 
La incepuiul şedeni lui aci du- 
cea impreună cu ducele o a 
doua viaţă studențească; în con- 
taat însă cu nobilele Doamne, 
în fruntea cărora erau Ducesa 





Mamă şi Ducesa Luiza, soția 
Ducelui, învaţă să  preţuiască 
morala şi să urmeze pvruncile 
ei. Goethe sa bucurat dela în- 
ceput de stima şi idmiraţia tu- 
turor: se simțea foarte bine în 
m-jlocul acestei societăți. 

Aici la Weimar a trăit el 
străiuc.rea unei epoci care a 
tost şi a iui; aici avea să f.e cu 
excepţia timpului, petrecut jn 
căiăcoru, reşedinţa ob.șnuită a 
poetului; aici in sfârșit trâi el 
cel mai frumos ep.s0d din viaţa 
lui: prietema cu Charlotte von 
Sein. 


Goethe a iubit şi a fost toată 
viaţa un răsfățat al tumeilor. 
Dragostea Ju: nu a avut însă 
nicodată nimic ipocrit şi nimic 
frivol. El trăia partea ideală a 
iuibiri:, latura ei poetică, și avea 
nevoe de ea așa cum are omul 


' nevae de aer şi lumină. Femeia 


a fost totdeauna un stimulent 
pentru poet, iar suferința din 
dragoste il pur.fica, De câteori 
simțea că legătura ia pro” 
porţii şi că ea ar putea pricinui 
neplăceri iui sau femeii pe care 
v iubia, Goethe fugea fără chizr 
să-şi ia rămas bun dela aceea 
pe care o părăsea, socotind că 
sufletește nu se depărta întru 
nimic de dânsa, ba dimpotrivă, 
purtând-o în mintea lui, pretu- 
tindeni o avea lângă el. În pu- 
terea iubirii găsea el totul, Cât 
de neob.șnuită este însă dra- 
gostea care îl leagă acum pe 
poet de Charlotte von Stein! 
Ea a știut să cultive şi să des- 


volte în el tot ce a fost mai bun, 


mai frumos. Ea a contribuit la 
deswoltarea armonică a perso- 
nalităţii lui Goethe, fiindu-i 
mai bine de zece ani muză şi 
ingerul care l-a feriț de toate 
influenţele rele, 

“Charlotte von Stein era soția 





Elegie 


Freamătul frunzișului răriţ 

Cerne-o tristețe nouă şi fină: 
Părăsesc parcă ultima violină, 
Ultimul cer cu luceferi spuzit. 


Amar, firul visului amăgit 
Pl.mbă seva nesținsului suvenir 
Incă te mai am, involt trandafir, 
De apele iubirii mcercuit, 


Peste-ale singurăţâţii isvoare 
Fluturi de veghe — adicrile ; 
Tedera mi-apr:nde serile 

De vreme implinite cu răcoare. — 


Creștetul focului estival, 
Umbra de ghiaţă a 'naltei pâduri. 


Cântecul gureșei guri 


Topit, în trecut, ca nn metal... 


Numai cearcănul suferinții aproape 
De aceiaşi inimă fugară 
Ca pi-un ostrov răsvrătitele ape... 


OCTAV ȘARGEȚIU 


UN EPISOD DIN VIAȚA LUI GOETHE 


WEIMAR-CHARLOTTE VON STEIN 


primului aghiotant al Ducelui: 
o femeie aesch.să și adevarauă, 
nu pasionată, nu envuziastă însă 
plina de căldură: sp:rutuală; o 
Seriozitate biajină îi dădea un 
aer de superir.tate. Bunul ei 
simț unit cu o îină dorinţă de 
a cunoaşte totul, o făcea capa- 
bilă de a wmpăr.ăşi or.ce fel de 
impresii. Goeihe care nu avu” 
sese n.-ciodată idei preconcepute 
in dragoste şi care nu ţinuse 
sututviu de calitatea femcti, 
iubeşte acum o ființă vredaică 
de geniul său. Ea este pretutin- 
den: în preajma lui, îl stăpâ- 
neşte cu totul. Exaltatul erou 
din Werther este acum un în- 
drăgostit ponderat, 

Charlotte von Stein nu era 
frumoasă. Cu şapte ani mai în 
vârstă decât Goethe şi mamă a 
şapte copii, avea totuși un far- 
mec şi o distincţie cu care cuce- 
rise întreaga societate a Wei- 
mar-ului. Ființa ei  întrunea 
laolaltă modestia cu eleganța, 
gimgășta cu prestanța, bunăta- 
tea cu inteligenţa, sensibilitatea 
cu sinceritatea, şi se desprindea 
din ea o grație suavă şi totuși 
plină de mister, . 

Părul ei negru contrastând cu 
albul feții şi cu rogul natural 
al obrajilor şi buzelor, talia 
subțire marțată de tăeturile 
totdeauna simple şi elegante 
ale rochilor de preferinţă albe, 
care lăsau disoret să se ghi- 
cească contururile delicate ale 
trupului, toate acestea la un loc 
făceau din ea o fiinţă plină de 
armonie. 

Viaţa ei se scursese până a- 
tunci monotonă, de-o uniformi- 
tate exasperantă. Se căsătorise 
tânără cu un bărbat mult în 
vârstă, care din pricina multi- 
plelor sale ocupatii, o neglija. 
Soarta nu-i îngăduise nici un 
fel de iluzie şi nici speranțe 
prea mari nu-i dăduse; dar nu-! 
mai putin adevărat că şi firea 
ei prevăzătoare o ferise de de- 
samăgiri. Nu iubise niciodată în 
viaţa ei, bucuriile şi suferințele 
dragostei îi erau absolut necu- 
noscute. 

Astfel o cunoaște Goethe în- 
tr'o societate restrânsă din care 
nu lipseau nici Ducele, nici s0- 
ţul ei. Apariţia tânărului plin 
de entusiasm, farmecul său vi- 
rul, încrederea sănătoasă în vii- 
tor, vio:ciunea ochilor lui, sunt 
pentru Chariotte von Stein, za- 
rile unei zile de primăvară; 
poarta unei alte vieți se des” 
chide larg acum pentru ea- 
Pentru prima oară se găsesc 
singuri în Castelul ei la Koch: 
berg. Aici, nestingheviţi de ni- 
meni, îşi desvălue unul altuia 
taina vieţii; fiecare lasă pe ce- 
lălalt să-i citească în suflet ca 
într'o carte deschisă și astiel își 
descoperă afinități sufleteşti 
care le arată larg drumul prie- 
teniei, din care avea să se nas- 
că cea mai puternică dragoste. 

Goethe găsise însfârșit fe- 
meia de mult visată, femeia cv 
suflet, cu bun simţ, îngădui- 
toare şi înţelegătoare așa cum 
îşi dorise totdeauma o prietenă; 
şi socotind aceasta ca cea mai 
mare descoperire a vieţii lui, 
lăsă pe biroul doamnei von 
Stein autogratul său şi data me- 
morebilă a primei lor întreve- 
deri: 6 Decembrie 1775. De a- 
cum începe adevăratul lor ro- 
man. . 

Goethe e fericit. Ei îi încre- 


PEN 
Pa 





dințează de acum toate ascun-. 


zişunle sufie:ului' său, Atâta 
îngăduinţă și bunătate găsise el 
în noua iu confidență, încât 
mergea până acolo, că îi citea 
şi scrisorile pe care le sch.mba 
cu admiratoarele jui. Charloite 
îl înţelesese. Goethe nu-şi putea 
schimba firea, Ea îl iubea pe 
poet dar puate din pricina 
cochetăriei lui de care adesea 
se plângea, sau poate 'dintr'un 
sentiment de prudenţă, nu-i 
mărturisea. Își ascundea pe cât 
putea dragcstea ei arătându-i 
numai  căuiură și înţelegere 
prietenească, Sarisorile îm în 
sch.mb sunt imnuri de slava a- 
dus tal lucate 

„Aveas-â Wup-re este pentru 
mine = scria ei — iuce-iarul 
duneţii şi ai Saru, legaura ta 
Cu Min Este atat de Siană In- 
cât ea nu poate E exprimată 


prin CUVILe » îi auLăllara : șld0-. 


xese sa îiu pârtaș bunăcaţii tale, 
ÎNV eiepCluui, Cumpărări ȘI 
Tabdaru. Mă rog ţie în ge“ 
nunchi desavârșește-ţi opera, 
fă-mâ în adevar bun”. oate 
mărturisirile lui de dragoste 
însă ea le-intâmpina cu mult 
calm şi stăpânire de sine, spu- 
nându“i: „tub-rea d-tale e nu- 
mai o iluzie”, 

Și cu toate încercările lui de 
a 0 convinga, ea se indoia tot 
mai mult ma. ales că observase 
că lui Goethe ii plăceau şi alte 
femei. Suferea poate din acea- 
stă pricină și mândria ei îi im- 
punea 0 atitudine de rezervă. 

Ea nu va înțelege niciodată, 
cum nu au înțeles nici alții, 
ciudățenia temperementului 


„poetului a căru inimă era în 


stare-să bată în acelaş timp 
pentru mai multe femei. E ada- 
vărat că din pricina rezistenţei 
dârze a Charlottei Goethe cău- 
ta să-și potolească focul inimei 
în tovărăşia şi a altor fema, 
Cea care îl preocupa mai mult 
era Coroana Schrâter, actriță cu 
mare talent la Curtea Weimar- 
Nlui, dar care era în acelaş timp 


și amanta Ducelui, Corona era 
foarte frumyasă și-l iubea şi ea 
pe Goetne, Au fost mul.ă vre- 
me prieteni și au jucat impreu- 
nă în reprezentații date la 
Curte. Goethe nu se sfia să în- 
credințeze Charluttei adm:raia 
lui pentru Corona. Charlotte 
nu sa arătat niciodată 
stingharită de prezenţa actriţei 
între ea și prietenul e:; dimpo- 
trivă, cunoscând nestatornicia 
poetului, se arăta foarte ama- 
bilă faţă de Corona. Situaţia a- 
cesteia între doi bărbaţi nu era 
însă preu comodă, și deşi îi plă- 
cea pe amândoi, păstră pentru 
sine tama sentimentelor ei. Era 
destul de inteligentă ca să-și 
dea seama că până la urmă a- 
vea să-i piardă pe amândoi. 
a Sprie aa sari alte temei 
re i eppărteze pe 
Goethe de Charlotte von Stein, 
mai ales că aceasta îi trecea cu 
vederea orice întocmai ca unui 
copil. | 
Vizitele şi serisorile nu înce- 





taseră. Charlotte desbrăcată de 
or:ce egoism, continua să-l iu- 
bească. ba nu voia d-cât un 
Singur lucru: desăvârș.rea aces- 
tu om periru care ea nu eco- 
nomisise nici un fe) de sacri- 
ficiu. 

U singură jertfă nu-i îngă- 
dua mândi:a: cinstea ei de fe- 
meie. Cinci ani dură această le- 
gătură de curată prietenie şi 
dragoste suiletească, 

Păstrând rezervă față de cel 
pe care il iubea din ce în ce 
mai mult, Charlotte suferea şi 
Goethe mai mult, căutând să-şi 
stingă văpaia aiurea, 

La un moment dat dragostea 
Jui e atât de puternică încât 
poetul singur se miră de statur- 
nicia lui. La această atitud.ne 
de rezervă contribuia şi teama 
de cei din jur Charlotte pri- 
vea cu regret la zilele acestea 
frumoase care fugeau și la ţi- 
nereţea ei care apunea. Nimic 
nu luase din această viaţă. 

Nemai putând îndura însă a- 
mărăc:unea care o mistuia şi 


VORBIND DESPRE 


revuistica Ardealului de ieri, 
a. lon Apostol Popescu araiă 
(în „Transilvania Noastră”, 6 
Pebr. 1944) că această i avuis- 
tică „a impus întotdeaun, prin 
gravitate, originalitate şi uu- 
tohtonism. Fiecare revistă ar- 
deleană de prestigiu şi-a avut 
făptura ei proprie, slujind în 
acelaș timp cele mai veridice 
imperative ale artei, ale cul- 
turii masive în general şi ale 
eternității sufletului etnic, 
Revista ardeleană a avut: 
spre deosebire ae semenele ei 
din alte părţi ale ţării noastre, 
o ţinută bărbătească. Demnita- 
tea a fost, insiarș-t, unul tiia= 
ire cele mai prețioase aspecte 
ale ei“, Mărginindu-se la tre- 
cerea în, revistă a publicaţiilor 
periodice literare ardeleneşti 
dintre 1930 și 19430, d. 1. A. 
Popescu relevează şi caracte- 
rizează contribuţiile bogate aie 
unor reviste ca Abecedar (Emil 
Giurgiuca, ueorge wodea, îi. 
hai Beniuc, -Grigore Popa), 
Gând Românesc (Ion Chinezu), 
Eu şi Europa (lon Th. Lea şi 
N. Rusu), Lanuri (Ion Mo.do- 
veanu, George Popa, V. Cm 
pilu-Cheatră, Dim. Danciu, 


Sibiu Lazăr, Î. V. Spiridon, 
Mihai Axente și George To- 
San). Curțile dorului (Ion Ma- 
1oș-Râpeanu şi Radu Stanca) şi 
Progres şi cultură. 





D-NA ELENA FARAGO 


a publicat, în colecţia „Dor de 
curte” (Edit, „Ramuri” din 
Craiova) două admirabiie cărți 
pentru copii: „Patru gâze năz- 
drăvane” și „Intr'o noapte de 
Crăciun”, Amândouă vorumele 
sunt ilustrate cu desenr. de d. 
Sorin lonescu. 

„Pavru gaze năzdrdvane” și 
„Intro noapte de Crăciun” 7ă- 
mân cărți hotăritoare pentru, 
literatura noastră de acest gen. 
Puwritate expresivă, frăgezime, 
muivitate, fumtazie, toare Sunt 
acordate în vederea unei cât 
mai integrale prize asupra su- 
jetuiui copiilor. Comparate cu 
aceste două vo'nume ule d-nei 
Elena Farago, prea multe din 
așazisele cărți versificate câte 
sau tipărit, la noi, spre a fi 


UNIVERSUL LITERAR 





simțind că iubirea în forma ei 
ideală nu mai putea trăi, după 
mul.ă luptă cu ea însăși îi aâ- 
rui lui Goethe fericirea depli- 
ne: aprop:eri. Era însă trium- 
îul unei izbânzi prea greu câş- 
tigată. Envuziasmul îl părăs:sa. 
Intrigile celor din jur, îl fac pe 
el acum să fie d.n ce în ce mai 
rezervat şi Charlotte începe să 
constate că din clipa supremu- 
lui ei s:crificiu pierduse totul. 

Poetul e acum obosit de viaţa 
sbuciumată pe care i-o oferise 
Weimar-ul. i 

Scrisorile dintre el şi Char- 
lotţe se răresc și nu mai au 
puterea și căldura de altădată. 
woethe simte din nou nevoia 
libertății şi pentru salvarea a- 
mândorora, fără știrea nimănui 
decât a Ducelui, căruia îl spu- 
sese că pleacă pentru a-și vin- 
deca rănile fizice şi sufleteşti, 
ia în vara anului 1786 drumul 
Karlsbadului pentru cură. De 
aci scrie Doamnei von Stein: 
„Plec mâine. Nimeni nu știe. 
Rămas bun suflete scump. Sunt 
al tău”. A doua zi după expe- 
dierea scrisorii se îndreaptă 
către Bavaria și Tirol, plecând 
spre Ițalia unde spera să-și re- 
câștige puterile creatoare. 

Oricine își poate închipui, 
starea sufletească a femei: pă- 
tăsite care zece ani fusese 
pentru Goethe rând pe rână 
mamă, soră, prietenă şi aman- 
tă. Luni întregi aștepta ea o 
scrisoare care şă-i aducă cuvin- 
te dragi dela iubitul fugit. Ves- 
tea însă întârzia. Charlotte so- 
cotindu-se crunt lovită în amo- 
rul ei propriu, scrise lui Goethe 
câteva rânduri pline de repro- 
şuri. Poetul care ştia că fără 
voia lui fusese ingrat cu aceia 
cărei îi datora totul, îi serie o 
foarte frumoasă scrisoare. în 
urma căreia Charlotte revine. 
Corespondența este reluată, 
Dar Goethe e acum un altul. 

Natura și comorile culturale 
ale Italiei, deschid poetului 
drumurile gloriei. După doi ani 
Goethe se întoarce la Weimar, 
dar întrevederile lui cu doamna 
von Stein au un caracter sobru. 
Căldura de altădată se transfor- 
mase acum în ghiată. Charlotte 
von Stein se îndepărtează deti- 
nitiv de acela pe care îl iubise 
atât de mult. Când află de in- 
tențiile lui de a se căsători en 
Christiane  Vulpius, Doamna 
von Stein se simți umilită de 
faptul că Guvethe o schimba cu 
o femeie mult inferioară. Ea 
îşi manifestă întreaga ei du- 
rere în tragedia „Dido” scrisă 
în 1794. Charlotte von Sfain 
muri la 6 Ianuarie 1827 la Wai- 
mar. Ki fi închină Goethe a- 
proape toată opera sa poetică 
pâ”ă la plerarea în Italia și-i 
ridică în acelaş timp un monu- 
ment în persoana eroinei Iphi- 
genia din Tanrida 

LUIZA BOZIANU 


desfăcute, cu kilogramele, în 
ajunul Crăciumurilor şi Paşte- 
lor, sunt niște sărmane bâi- 
Que şi inupțu tphsue pând şi 
de elementara sonoriia.e a ver- 


sului corect. D-na Eiena Fa- 
Togo a dat dovada că treţuie 
su fii poet adevă'at ca să poţi 
scrie pentru copii. Vom reveni. 
die adăugăm numai că dese- 
nele d-ui Sorin ionescu se in- 
tegrează cum nu se puiea mi 
just în texiui poetei. 


FAPTUL CĂ „Introducerea 
în Hlosoiie“ a d-lui Al. Poses- 
cu a ajuns la a doua ediţie, 
pledează îndeajuns peniru va- 
loarea masivului volum apă- 
ru:, de astădată, în Colecţia 
tilosoiică „Cugetarea“. Iniro- 
ducerea în filosofie a d-lui Al. 
Posescu e o carte clară, siste- 
matică, atrăgătoare și, mai 
presus de toate, utilă tuturor 
celor ce cultivă studiul evo- 
luţiilor prin câte a trecut cu- 
getarea omencască. 


SCEPTICILOR 


ce nu vor să ia act de neobo- 
sita muncă socială și cul.u:al- 


literara a unor instituții ce-și 
proporționează realizările in- - 


Vers cu zgumotui punalicitar, 
le recomandăm lectura volu= 
mului „Lia optzeci de ani—Isto» 
Tic și realizări” întocm-t de a. 
Constantin Loghin. E, bineînje- 
ies, vorba de istoricul şi reali- 
zările „Societăţii pentru cultu= 
ra şi literatura română în Bu- 
covina”, Cartea d-lui prof. C. 
Loghin e un adevărat curs de 
crez, strădanie şi nădejde ro- 
mânească, 


D-L I. HAŞEGANU, 


asistent la Academia de comerț 
din Cluj-Brașov ne trimite o 
frumoasă culegere de „Figuri 
din Mărginime” (Brașov, 1943). 
E um prim volum în co'e au 
torul vorbeşte despre preoți, 
învățători, comercianți și me- 
seriași considerați ca îndrumă- 
tori ecomomici 

AM PRIMIT la redacţie bro- 
şura „Un om: Panait Istrati“ 
(de George D. Râncu). 


RECTIFICĂM: 


Placheta de versuri „Scrisori 
T, B. C.” publicată de d-iii 
Victor Calmuc şi Petru H.mo- 


ceanul nu a apărut în Martie 


a 
d ș 








Cântarea lui Josif 


Prunc juruit din vecie — fereastră deschisă 
Li Pentru zborui Celui pretutindeni tăcut. 


Lăută a îndurării, glas al nădejdlilor 


Cântec pentru sfârşit 


Ţi-am strâns aici, în pagini albe 
Ca ?'ntr'o năframă de humini, 
Atâtea stele prinse 'n salbe 
Domniţă tristă, cu obraji de crini, 


Le-am adunat în pumnii mei, 
Când se stingeau de piscuri, seara 
Și-acum mai simt pe ochi polei, 
lar palmele mă ard ca para. 


Pentru tămăduirea lor de jar 

Colind pădurea nopţii "n lat și 'n lung, 
Dar orice strop de rouă e amar 

Și "n zori arșiţele din nou m'ajung. 





1943, ci în „editura” Mărţişor. 
Daspre cpera dioscurilor val 
muc-Homoceanul nu am putea 
vorbi decât într'ua serinar de 
psihopatologie. 


AM PRIMIT - 


Primul namăr al Revistei Mae 
zililor şi Răzeşilor (Cernăuţi, 
Ianuarie 1944). Rostul revistei 
e de a sprijini, moramente, e- 
lementul românesc din nordul 
Bucovinei. Revista Mazililor și 
Răzeșiior este, astfel, un or- 
gan de luptă și ufirmare ro= 
mânească. dm acest prim nu= 
măr dăm de colaborări docu- 
mentare semnate de d-nii: Dr. 
C. Țopa, V. Vitencu, Al, Vi- 
tencu, etc. 

Revista, adresându-se unei 
anumite pături de cetitori, e 
scrisă pe înţetesul tuturor și 
poae fi consultată, su folos 
de cei ce se interesează de rea- 
iitățile românești din Buca- 
vina de miazănoapte. 


DESIGUR CĂ 


toate cclabo.ările profesorilor 
la revista „Aron Pumnnu” a- 
nui II, nr. 2) din Cernăuţi, 
sunt excelente, dară nici pres- 


Tulpină a fecioriei, ram de bunătute, 
Ce mână te va primi? Nu ne vom rușina 

- Cu păcatele noastre târzii, cu nehotărite cuvinte 
în fața Ta „neînţelepți, știind doar despre somn şi 


(mâncare, 


Oh, prunc așteptai de piscul tuturor vremilor 
Bobul Tău Te așteaptă. Pe Tine cel vesti! de 


[Arhanghei 


Născut înainte de veacuri, brațul meu Te va ţine 
Ca pe-o dulce minune-implinindu-se 'n apusul 
Vieții mele. Maria, roagă-ie, iată vântul de seară 
Fâliâie în causa noastră, primenește sălașul 

Și celor bine grăitori, deschide-le ușa, 

Mulţi vor trece pragul casei acesteia și podsaua 
Va geme sub picioarele lor; aduce-v'or hulă 

Şi spaimă, în pacea de azi, dar copilul va sta 
Ca o lumină'n amurg, presimţindu-le gândul, 

Cu arme “nţelepte-i va pune pe iugă 

Şi cei buni în poule la El odihni-vor, 

Aceste mâini ce rândeaua mai ştiu 

Sa apese şis aspre de lucru vărtos 

Făcut cu răbdare-destul de vânjoase's să țină 

Pe impăratul de veci, înfășat în scunțele aibe, 

Și tu Maria, nu Te 'ninsta, când îți pare 

Că'n jur e pustiu şi cerul se:nchide 

Și șapte lacăte's puse peste tăcerile lumii. 
Nădejdea siărămă ziduri de îier şi chiamă 
Necunoscute puteri să-ți ajute şi visul Ţi-i slobod. 


IULIAN VESPER 





M. 1. COSMA 





taţiunile literare ala «<olaho= 
ratoriloir e;evi mu lasă nimie 
da dorit, 

Iată că publicațiile pericdice 
exirașco.are echivalează cu o 
catedră de educane neprevă- 
zută în nici o programă anali- 
tică. Urmărim cu multă ara» 
goste și mul iateres scrisul i- 
neresc. Cei al eievilor beeuiui: 
cernăw'ean „Aron Pumnu.” e 
însă dimn de toată considera- 
ţia. Fără îndoială că „Aron 
Pumnul“ e unul in liceele de 
elită ale ţării. Nu puteni aevât 
repeia și adăuga: „Revista A- 
ron Pumnul” din Cernâuţi se 
situiază printre cele mai bune 
reviste scrise de viitorii oste- 
nitori în og>arele cultu:ti şi 
artei noastie. Cităm numele 
colaboratorilor elevi: Gh. Mo- 
torga, M. Balan, Th. Gh. Liu- 
ric, M. Drăgușan, S.R. Băiţan, 
M. Bendeschi, Al, Mânecuţă, V. 
Usatâi, Tib. Orheianu și O. 
Lliese. 


DIN „GÂND ŞI SLOVĂ 


oltenească'“, apărută în format 
nou (1 Februarie 1944) reținem 
poemele  Transhumanţă (le 
Daniel Constantinescu) şi Artă 
(de Preda Savu), schița „Să te 
ferească Dumnezeu“ semnată 
de d. F. Bossun și „Piratul li- 
terar“ (de Ovid Feraru). Foar- 
te bun  Răbojul. Insemnăm 
data de Maniie 1944 când Gân- 
dul şi siova oltenească va fi 
împlimit vârsta de opt ani. Cei 
mulți şi rodnici înainte, 


V. JELERU 





Aşteptare 


Tot nu ne ştim ploapele care acopăr plânsul 
Nici visul care ţâșnește peste brazi, 

Ne-am amăgit ochii cu desnădejdea piecărilor, 
Limpedea stea nu ne-a surâs până azi. 


O ştim, trebuie să fie undeva 

Peste care noapte, peste care „unde“? 
Sufletul o așteaptă gâlgâind de cer 
Și mânile ca două cupe rotunde. 


ULTIMUL CANTEC DE MUNTE 


Amurg desfrunzit — ultima seară la munte, 
Sufletul se pierde cu svâcnetul crud 

Ai ierburilor negre lângă frunte. 

Ceasul bate undeva spre Sud. 


Sorb visul de ozon şi de răşină, 
Câmpiile albastre întind punți. 

Acolo unde ești, noapte sau lumină 
Ingenunche şi roagă-te pentru munți. 


Mâine va fi un răsărit lin; 


Ne vor lega zările cu pânze albe ranele, 


Va flutura o batistă de pin 


Și ne vor striga îndrăgostite cabanele. 


EMIL MANU 


L] + 


a e ăia Sel E 0 mmm e mame mai me ao 


ce mam rar ame ce me me 


2 10 Februarie 1944 === 


- a 


Catiga TILL | ( 
Xe JL] VIU. ) | 











—- Tablourile familiei ! 

Lixandiu cu maică-sa Aglaia trec în re- 
vistă ramele din păreţi, dzzgropând imagini 
şi amintiri, Ochii trec pe rând, îniăcrămaţi, 
de ia o:cadră la alta cu întrebări de o parte 
şi răspunsuri de alta, cari evoacă înviind tre- 
cutul ado:mit în cartoanele în cari ființele 
moârte își trăesc strivite în geamuri gloria 
său decăderea | 

— Da ăsta? : 

— Dumitraș, ăl mijlociu — s'a pozat după 
ce a răușit la bacaloriat! Era slab şi galben, 
d'aia a ișşit urit în poză. Aia cu mâna-pă 
-umăru lui e tuşi-ta Siţa, amurezată după Cos- 
tescu dela Interne. Fot pă el l-a luat dă băr- 
bat dacă a fost.să fie! A ameninţat pă mai- 
că-sa că fuge la călugărie dacă nu-i dă sim- 
țământu lu măritiș! Colo e Linaş moartă to- 
pită după beţivu dă căpitan Costache ! Şi ea 
a amen:nţat-o pă măsa că bea chibrituri dacă 
nu o Qă după beţiv! Resultatu : i-a băut zes- 
trea și i-a mâncat tinereţea ! Dincoace e un- 
chi-ta Ghiţă, ţiitor dă registre ia Domenii. 
A trăit toată viața numai cu un boiog, că 
p'ălălantul i l-a mâncat beţia şi tutunu! Da 
cand a fost să moară, tot bă bojog a murit! 

— Uite şi pă Nenea Fane dă la tipografie ! 

— i-a mâncat și lu ăsta pieptu otrava li- 
terilor — era slab, clăpăug şi lingav ca o 
cucută. 

— Da ăsta cu mustăţi mari ca un arnăut? 

— Unchi-tu Enache tapiţeru, a murit cu 
bojogii mâncaţi tot dă bejie; — erea tapi- 
țeru teatrului ăl mare după podu-Mogoşoaii; 
el a îmbrăcat paiatul lui Hâşdeu de la Câm- 
pina și tot el a bătut piuşu dă la Ateneu ! 
Meşter mare, dar mare beţivan! Uite și pă 
prietena lui, legată la cap ca 0 zarzavag:0a!: 
că, Coana Vasilica; — meşteră mare în acrit 
varză şi murături — erea vestită în toată 
mahalaua lu Sperie-Peşte d'așa ceva; — una 
afost Coana Sisilica a lui domnu Chivu Can- 
taragiu ! Mai pă urmă, intrase căpitan dă 
vardişti, — nu-i mai dădea nimenea dă nas 
Sisilichii — îi băgase şi slujnică. Când a ră- 
mas văduvă, mă duceam cu ea după pensie 
la „comitet“ la Finanţe. A murit de dam- 
bla în braţele lui Enache! Da colo, ce mân- 
d-eţe, Doamne! Tincuţa lu madam Fane ! F 
pozată când cu premiile lui Cuza-Vedă, 
când cu „Carele“ Domnitorului, pen.ru Îru- 
museţea ei! Ce part:de a avut, dar găgăuţa, 


mândră și fandosită le-a 'ntors spatele la 
toţi și la urma urmei cu ce crezi că s'a ales? 
Actriţă în trupa lui Gălușcă la „Dacia”, 

„— Da ăsta cu capu mare razemat dă ba- 
baia cu boccea și cu broşe la piept ? 

— Ghețu — băiatu Nedulesii, culegător 
la tipografia lui „Firică“ — cu capu adus ca 
o pepenoaică! Nu i l-a prins bine moaşa în 


- paimie; a ieșit parc'ăr avea două capete. Nu e 


vorbă, nici n'a dus-o așa mult — a muit de 
tânăr ; — cum era să trăiască așa o pocitanie 





dă om?! Colo în colţ, în d:eptu oglinzii, e tu- 
şi-ta Ecaterina, pozată când a avut logcăna 
cu Șteian, cas.er la „Societatea Birjarilor”. 
In tund e bunică-ta uarsiţa; a mers şi ea la 
pozat cu ei, dă gura lumii, să nu zicăcăală- 
sat-o singură pă fi-sa cu Ştefan abia dă la lo- 
godnă ! n gravuă, stă pa măracuru să te:m:ne 
mai iute cu dandanaua nunţii, să n'apuce 
Ș efan să-şi ia seama omu din fi-te ce gân- 
duri proasta! 





DIN TRECUTUL FAMILIEI 


HA Ş 


DEU 


România Ja 1857, în vârstă de 20 


Printre meprețuitele și necu- 
poscutele documente ale Hașdei- 
lor, s'a găsit o hârtie pe care cra 
reprodusă stema familiei. intre 
altele, este întăţişat străvechiul 
seann deosebitor al Moldovei, ca- 
pul de bour cu o stea între coar- 
ne, secera lunii la dreapta și pli- 
nul soarelui in stânga; stânga 
este colorată în verde măsliniu 
şi are între marginile sale un 
steag aşezat obiic pe a cărui îla- 
mură vărgată în roşu şi aur se 
vede crucea, simboi med:eval de 
luptă creştină. Deasupra scutu- 
lui este un coif cu penaj. iar de- 
desubt stă scrisă în laiineşte de- 
viza: „Pro tide et Patria“, 

Din simplitatea austeră a de- 
semnului și din ceea ce intăţi- 
gează stema, reese clar că este 
vorba de blazonul unei familii, 
la care meșteșugul armelor era 
în mare cinste. Deaceea, cel cea 
pătruns cu pioasă dragoste în tre- 
cutul glorios dar umbrit de yre- 
muri și de oameni al familiei, nu 
poz'e să se mire îndcajuns dece 
imnaîntașii săi nu au pus alături 
de armele vitejie! lor şi pe cele 
ale îndeletnicirilor cărtutărești, 


ALEXANDRU HAŞDEU 


in care mau fost niciodată mai 


prejos. Ostaşi și condeeri, Haş- 


deii au luptat cu fapta şi cu scri- 
eul întru gloria neamului lor. 
In ce priveşte vechimea fami- 
jiei Hașătu, credem că nu este 
inutilă reproducerea unui frag- 
meni de scrisoare a lui Alexan- 
dru Hașdeu trimisă fiului său 


Bogdan, în care este vorba de 


unele cercetări şi constatări ale 
unui anume Ociapovschi: 

a) Că familia Petriceicu se tra- 
ge din dinastia domneuscă a lui 
Dragoş, incă din jumătatea vea- 
cului al XIV-lea; b) că familia 
Hașdeu a fost una din cele mai 
vechi familii boereşști ale Moldo- 
vei, fiină cunoscută din anul 1499 
în numărul „celor mari“ cum 
Dau fost în acea vreme nici Stur- 
zeștii, nici Balş; c) că neamul 
Hașdeu, prin înrudire este legat 
de casele princiare ale lui Mo- 
vi-ă, Barnovschi, Brâncoveanu și 
altele care au intrat în veacul 
al XVII-lea prin rudenie cu vasa 
lui Petriceico; d) că Sturzeștii și 
Ba'şii numai prin înrud'rea cu 
Hașdeu au ajuns în urmă la în- 
semnătate şi sub acest motiv, fo- 
josindu-se de emigrația familiei 





Haşdeu în Polonia, și-au însușit 
moșiile celor Qin urmă; €) că hat- 
manul Ion Sobieschi, apoi regele 
Joan al III-lea niciodată nar îi 
câştigat slăvița biruință de sub 
întăriturile Hotinului, dacă nici 
Petriceicu, nici Hașdeu nu i-ar 
îi dat ajutor; f) că Domnul Ște- 
fan Petriceicu, fiind însă în Po- 
lonia, a înfiat pe Nicolae Haşdeu, 





STEMA FAMILIEI HAŞDEU 


care după aceea a pierit sub zi- 
darie Vienei... Mândria faptelur 
de seamă ae familiei sale, Ale- 
xandru Hașdeu o împletește cu 
preocuparea pasiunată a studiu- 
lui i:mbii neamului său. Ceva 
rai jos, în aceiaşi scrisoare, ei 
2.0: „De ce la voi nu se po- 
meneşte nimic despre o carte 
foarte veche cu titlul: Duret CL.: 
„Tresor de histoire des ianzues 
de l'Univers, hebra:que, tartares- 
que, valachienne ,iuerdan, 1619 
in 4“? Părerea europeană des- 
pre limba noastră de 250 ani are 
însemnătatea sa. E cunoscuţă Ja 
voi cartea: „Tezaurul limbii sla-- 
vone sau dicţionarui limbilor sla- 
vonă, latină și vacă“. Lucrarea 
iezuitului Iacob Micalia, Lorata 
1649 in 8*7? istoria şi filusofia, 
acestea au fost cele două mari 
pasiuni ale tuturor Hașdeilor, 
Munca lor neobosită în aceste 
două direcţii, care mai târziu vor 
alcătui programul de lucru al 
celei mai înalte instituţii de cul- 
tură ale moastre, a dat la iveală 
întâmplări și documente de o im- 
portanță deosebită pentru neamul 
nostru. Alexandru Hașdeu, cu 
toată stăruința lui neîncetată pe 


„lângă guvernatorul Basarabiei, 


de a obține pașaport în: Româ- 
nia, pentru a putea vedea pe fiul 
său B. P. Haşdeu, a fost împie- 
dicat de autorităţile rusești, în 
urma informaţiei telegrafice a 


-- Consulatuiui rus din București. 


Intre altele, muscalii impuneau 
lui Alexanaru Hașdeu să. demi- 
sioneze gin. soclelatea literară 
română etc., daoarece nu conve- 
nea organelor ruseşti. 

Ca ripostă, Alexandru Hașdeu 
prezintă guvernatorului campa- 
niz calomnioasă contra Rusiei, 
în discursul lui Niculae Oncu 
„Trei Scrisori“ a cavalerului Con- 
stantin Stamati în Basarabia, a 
lui Aron Pumnul în Bucovina şi 
a lui Anastasie Păun în Româna, 

Dizertaţia poartă în frunte, ca 
motto, următorul vers al luni An- 
drei Mureșanu:  „Dormiţi în 
pace, umbre, martirii Români- 
me: !* 

Astfel fiind, Alexandru Hașdeu 
nu mai putu pleca în România și 
a fost aspru persecutat de Ruşi, 
pentru faptul că a fost un 'luptă- 
tor naţionalist foarte inteligent în 
scris şi idei, 

Bogdan P. Haşdeu a venit în 


anu, Tinereţea şi anii iormării şi-i 
petrecuse in Rusia unde s'a năs- 
cut, țară la care pe urmă a re- 
Dunţat cu desăvâszz:re şi despre 
care nu vorbea decât cu ură nez- 
pusă, cu toate că primele lui în- 
cercări da literatură au fost scri- 
se în limba lui Pușkin, Lermon- 
tov și Gogol. 

Suferind Bogdan Iiaşdeu de iu- 
gul muscalilor şi în România, la 
început bănuită de ruso-tilă, era 
firesc să evite orice am.ntire dia 
trecutul său rusesc, sch:mbân- 
du-şi chiar numele, care pe urmă 
a folosit foarte mult lui Kogăl- 
niceanu, care-a reuşit astia! a ca- 
mufla şi a nu extrăda pe Dosdan 
P. Hașdeu ia nenumăratele ce- 
reri ale autorităților ruseşti, 

Urcând in ascendența lui Boz- 
dan Petriceicu, . întâlnim figura 
impunătoare a bunicului lui, Ta- 
deu. Tadeu era fiul lui loan şi 
ştim că s'a născut în anul 11€9 
şi că a murit în anul 1835. A pă- 
răs:t Polonia în vârstă de 17—18 
an! și a intrat în armata austria- 
că. A luat parte la luptele gene- 
ralului Landon, pe care acesta 





BOGDAN P. HAȘDEU 


le-a purtat la Novi-Bazar, unde 
a fosi rănit și apoi a luat parte 
şi la ocuparea Belgradului. A fost 
decorat şi a primit gradul de 1o- 
cotenențt,.- S'a întors apoi în Po- 
ion:a rusească, unde guvernul l-a 
recunoscut în anul 1805 ca des- 
cendent direc! al familiei Haşieu. 
In 1812, vine în Basarabia şi 
caută să-şi recâștige drepturile 
și proprietăţile din districtul Ho- 
tinului. Printre aceste proprietăţi, 
se aflau şi Cristineștii. A câştigat 
procesul și de atunci a îrăiţ la 
Cristinești, unde a şi murit, Din 


" mărturiile contemporanilor, se 


vede că a fost un om excepția- 
nal. Era în toată făptura lui o 
admirabilă contopire între ve- 
chiul boier moldovean iubitor de 
pământ şi neam şi aristocratul 


„rafinat şi cult. Energia lui, im- 


petuozitatea, generozitatea şi ca- 
valerismul, individualismul, spi- 
ritul de independență și simţul 
artistic pronunţat, toate acestea 
dominate de o inteligenţă meo- 
b'şnuită au fost trăsăturile sale 
caracteristice. A scris mai mult 
în limba polonă, scrierile sate 
fiind apreciate de eriţicui literari 
poloni F. Bentkowski şi Vladis- 


— Uite și un moș ca un sfânt, în tabloul 
„dă lângă ei! p 

— Ala e bunică-tu Alecu adus cu ștreangu 
la pozat, niţei, niţel înainte de împărtășanie, 
ca să-l puie să sepozeze să-l] aibă neamu po- 
zat;, ursuz, şi pus pe gâlceavă; — parcă l-a 
adus la moarte! Nu e vorbă, n'a trecut du- 
pă aia mult şi a şi murit — parcă a fost un 
semn! 

— Da baba asta cu testimel ? 

— Mama: Safta, Dumnezeu să o ierte; 
ne-a pus pahare la tot neamu, ne-a dăscân- 
tat la tot neamu și s'a urcat cu coliva pă 
capră la toți morţii neamului ! Avea dantură 
falsă dă aur — a lăsat-o cu testament lu 
Ghiţă brutaru- ca să-i facă soroacele. Lângă 
tablia patului, sus în stânga, e Iancu G:ecu 
care i-a dat pă datorie toată viața; la moar- 
te, a rupt catastiiu și a iertat-o dă toţi banii; 
Dumnezeu să-l odihnească, - că: şi mie mi-a 
dat pe datorie mai toată vremea văduviei. 

— Da înţepata asta cu o mână în șold și 
cu degetele dă la mănuși tăiate pă jumătate, 
cine e? 

— Irinița lu Christache Văraru, mama li 
Niţă nașu-tău, care te-a botezat;—ea mi-a 
gătit lumânarea ta dă botez. A murit de 
inimă rea; fi-su, beţivu dă Niţă care te-a ţi- 
nut în braţe i-a mâncat toată averea dă zes- 
tre cu chefurile și aşa i s'a tras moartea — 
era ea şi cam damblagioaică dă felu ei ! Lân- 
gă ea, cucoana aia cu malacov e Chiosea, 
moaşa care te-a moșit. 

— Statia asta cu ochelari? 

— Mama Ivancioaia care a ţinut pă Ivan- 
ciu, zapciu pă moșia lu Plaino dă la Cucu; 
luam apă dă pompă dă la ea din curte, când 
nu să canalizase bulevardu; o viaţă întreagă 
n'a băgat în gură dă cât fasole sleită, ca să 
facă avere și averea i-a tocat-o Gogu, nepotu- 
său dă la fabrica Bragadiru, cu o franţu- 
zoaică care sta aici în ţigănie pă Egalităţii! 

— Dar ăştia trântiţi toţi pă verdeață — 
cine or mai fi? 

— Iancu dă la poşta-mare; Nicopol unt- 


" delemgiu dân Şerban-Vedă; Moţuleasa cu 


Moţulescu cofetaru dă la „Strugurele dă 


aur“; aci în „Ulița Păduchilor”; Paraschiva 
dân Abaci cu fică-sa Petruţa, amurezată dă 
Fănică Venescu omoritorv dă la „Școn!a 
Tăbăcarilor”, — toţi cu toţii morţi, — Dum- 
nezeu să le odihnească sufletele şi oscioarele 
pe acolo pă unde i-o îi 


răspândit soarta, 


Două schiţe de SARMANUL CLOPSTOCK | 


Coana. Ifrosina întoarsă dela 'Vijiita, 
unde. nepotul înpiciorcgat din gălbenarea 


care -o' chemase ia căpăâiul lui sărise groa-. 


pa, stă-cocoțată în vârjul aşternuturilor din 
mijlocul patului, lămurind pe fecioru-său Li- 
xandru despre vioara: vameșului mort, —= 
vioara neamului. În care gospodărie patriar- 
hală din vremuri ma existat o reliquă care 
să lege trecutul casei, amintind de o 'ntâm- 
plare care a pierit, de un episod care sa 


stins, de o viață care a apus, —. vioara celui 





ce şi-a legumit aleanul ceasurilor de placidă 
uitare de sine şi de calmă nesinchiseală ! 

— Ce s'a făcut cu ea mamă? Eu n'am a- 
pucat-o — o cunosc din auzite. 

— Am vândut-o, maică ! 

— Păcat! Ce valoare ar fi avut ea în zi- 
tele noastre !? Un talisman, o avuţie, o icoană, 
mamă ! 

— Mai auzii și alta! O vicară să fie la fel 
cu o icoană. Nu carecumva era să mă în- 
chin acum la bătrâneţe si la o diblă!? 

Am dat-o ca pă o dușmancă, ducă-se în 
pustiu, prea îmi era neagră în ochi! 

— Cum neagră ? O vioară bate în gălbui 
rașcat ca o portocală răscoaptă, dă unde o 
găsişi neagră ? 

„= Neagră, albă, trebuia să n fi pus pă foc 
ca să-i piară și urma după lume! 

- Puteai să o piteşti, să o ascunzi, să o 
dai la fund, dacă îţi făcea rău; — păcat d'așa 
sculă ! 

„.- Pacostea, tirana şi cobia dă sculă! Nu 
mai vreau să o mai simţ la temelia casii. 
Tat-tu și cu vioara lui mi-au mâncat zilele și 
tinereţea! Și acum, după mcartea tă.arului, 
să-i mai spânzur vioara în cui ca pă 0 icoa- 


— Păcat, mamă! 

— Ba a fos: mai păcat de suferinţele pă 
care le-am îndurat după urma ei! ra 

— Da ce D-zeu ţi-a. putut căşuna o biată 
vioară, ori cât de stricat ar fi jost el tata? 

— Ce mi-a câşunat ! Chejurile, plimbanie! 
şi tome bairamurile cu cine le fucea? Cu 


„mine? Cu marcoavele şi cu vioara, rămânea» 
- î-ar dă amintire să-i rămâre, că nu i-a rămas! 


— Şi cui cânta cu ea în casă? 

-— Beţivanilor ca.d'alde. uncha-tău Enache - 
tapițeru ! * 

— Uri cum, dar după moartea lui în ce fel 
ar mai fi jost ea vinovutu vioara ? 

-— 1mu ca cu tifia din părete cât era 21u- 
Vica dă mare, dă că:e or mă uttum mea! 

—'Eu cred că trebuia păstrată şi moşte- 
mită din neam în neam, 

— Halal d'așa pricopseală dă moştenire! 
Mai bine vă lasa niscai-vu cocioabe, su nbă- 
trâniţi în ele, nu să coundaţi cu bocceuua prin 
toaie chațimuie Oiymputu: pune. du pruj, di 
igrasie şi dd chiriaşiy În casă nu se siribea 
cap dă aţă și el toată ziuteca cu voma sub 
barba după ce mânca numa: el tot ce-aducea, 
în nasul tuturur! La bucurie, vioara, la ne- 
caz, vioară-vicara era unde era — cu şi cu 
vui eram nişte otrepe! Și în casă sărăcie cu 
lustru ! Câte o duta, când nu-l incăpeă toată 
casa sau tot Bucweşiiuu, o lua ta subțioară 
şi pieca în haita cu bețivanii ia Borde,, să se 
șature mai în tihnă dă chiolhanuri, —-ta Bor= 
dem Verde cum îi zicea poasunci, act în 
gura Podutui:-Mogoşoaii, în dreptul Floreas- 
chi după lzvuru-tumâdu.ru ia Mavrcgheni. 

— barem cel puţin cânta bine cu ea 
mamă ? 

— Ce să zic? Ce e al cmului e al omului 
— închaega apele: [i trăgea din arcus dă să 


“ ducea bcu dracului ! Câve odată, în vip-a cân- 


tecului, când crea ei mai bine tras La mnăsea, 
mă lua şi pă mine dă tulpan:: „hai Frusimco 
taică, — hai să-ţi cant și ție, tacă“ ! — „la, 
te rog slăbeşte-mă cu dragostea la beție“! 
Mai bine ai pune pingele lu ji-tu că dă băia- 
tu mâine bacalcniatu şi mare ghete în pi- 
cioare ! 

— Da dă unde învățase tata să cânte cu 
vioara ? 

— Dumnezeu îl ştie; după la beţivii lui, 
după la chefurile cu lăutari de prin barturi— 
pă unde nu colinda el cu plosca şi cu atoara: 
Mai ştiu şi eu după unde? Știu că dă la 
mune una ra învățat! 

— Era o artă, mamă! 

— Arta băuturii, maică! Cine îl întrecea 
în așa-ceva ? Dar când mai venea pă d'asu- 
pra şi vioara, apăi să te mai ţii cumetrie! Nu- 
mai ce-l auzeai pă pricopsitu dă unchi-,ău 
Enache, că el î! aţâța la băuiură — „Sus 
vioara nene Tache —- către tat-tu, — şi tat-tu 
dă colo ce aștepta? Să-l azmuţă cine-va la 
danț şi gata tămbălău, tcemai a treia zi să 
spărgea ! Și casa să cutremura toată dân ţî- 
țini și Tache cu ochii scoși afară dân cap, cu 
barba răsfirată, o parte pă jiletcă şi o parie 
pă vioară, urla dă să ccjeu tencuiala 1ava- 
nului: 








lav Seredinski. Din manussrisele 
lui, o parte se găseşte la Aca- 
demia Română, 

Am spus mai sus că Tadeu 3 
fos: fiu! lui Ioan. Peniru a sta- 
bili în mod simplu genealogia 
complecță a fanail:ei, vom spune 
că Ioan a fost fiul lui Ş'etan- 
Dominic şi că acesta era frate cu 
Gaspar, fii ai lui Gheorghe Lu- 
paşou. Până acum ne-am ocupat 
de ramura polono-rusă a faml- 
liei; cealaltă ramură sa stabilit, 
din cauza vicisitudinilor istorice, 
în fosta monarhie austro-ungară. 
Urmașul comun a! ce'or două ra- 
muri a fost Gheorghe Lupaşcu. 
Dela el, familia se desparte în 
două ramuri: cea orientală, cu 

tefan-Dominic şi cea ocoiden'a- 
lă:. ca Gaspar Hașdeu (Hizdeu). 
In urma primei împărțiri a Po- 
lonte!, Galiţia a trecut sub stă- 
pânirea Habsburgilor, iar nobilii 


nă, nu? 


câri se aflau în acest ţinut au 
trebuit să-şi justifice rangul fa- 
m'liei, Gaspar Hizdeu (Hașdeu) 
şi-a dovedit origina nobiliară 
încă în anul 1782, când Austria 
i-a și recunoscut toate dreptu- 
rile, " A 

In această mândră înșiru're 
de nume, este unul care a stră: 
lucit fără egal: Bogdan Petriceicu 
Hașdeu, marele nostru scriitor. 

Acesta este adevărul în prt- 
vinţa existenței şi continuității 


unea din cele mai vechi familii 


de boieri moldoveni, a căror dra- 
goste de neam nu sa desniinţit 
în nici o împrejurare dealungul 
unei istorii de 400 ani şi a cărei 
osârdie cărturărească a purtat 
fa'ma numelui de Român, prin 
toate Universitățile vecine din 
trecut. 


ŞTEFAN P. HAȘDEU 





„A DOUA PLECARE... 


Poate ar fi trebuit să despic vremii. o stîncă, 

Să 'nsemn chipul și uitarea nețărmurit de adâncă ; 
Poate ruga tristeților ar fi trebuit S'o adun sub ploape 
In templul ochilor goi, căzuţi sub ape!.. 


Pentru aşteptarea atât de lungă poate-s hulit —— 

In adăstări noptatece nici-un înger n'a mai murit, 

„Şi nu veţi mai simţi coborîrea îndurerării pe frunte — 
Oamenilor, oamenilor, şoaptele au înspăimântări multe.., 


Robul nu se 'npotrivește risipa vrerii să-i scape — 
Poate numai fruntea 'njunghiată. să-i crape 

Şi. frânt, să curgă cu gândul în două; RE 
Cine va plânge ?! — Poate cerul când plouă !... 


IOAN 1. MIREA 


SY, b . . E Ea e 
Rabojeri de stihuri 
Strunim viori şi alătue 
Pentru dorurile mute. 
Ne încopcie cu vântul 
Şi ne saltă 'n braţă vântul. . 
Hodiniin la cruci de vis 
Unde, e destinul scris, 
Brâul versului se leagă, 
Peste inima întreagă. 
Sboară cântecul po creste 
Pe răboj de stea să'ncreste 
Slova gândului curat L. 
In cuvinte strecurat. 
Altoim pe trunchiul firii 
Vorbele şi trandafirii, 
Se zidesc din crez și pietre 
Podinile pentru vetre. 
Inflorim pe șterguri albe 
Mărgărit de vers şi salbe. 


Mânecăm cu zorile. 


Şi priveghetorile. 


VICTOR DJRȘt 


— „Sus cumnate, sus!“ 





RAINER MARIA RILKE 


sau despre Dumnezeu —iubire—singurătate 
(Urmare din pag. I-a) 


simultan aspectul lor dificil. Rezolva- 
rea o va afia mai târziu dela prietenia 
cu moistrul său, Rodin. Insă acum 
trăeşte experiența cea mai covârşitoa- 
re: „simt; orice viaţă se face trăită”... 

Rilke învață că iubirea poate des- 
vălui minazolul vieţii şi al morții : Cla- 
ra devine soția lui. 

Dacă a2ceptă aseustă legallizare a iu” 
birii, o face desigur numai din necesi- 
tasea de a nu pănca contravenenit aco.0 
unde  mumități afective îi confercau 
toate drepturile, Căsătoria — ca însti- 
tuţie — e aproape o mutilare a iubirii; 
taina rezistă însă, păstrându-se întrea- 
gă altminteri decât aci. După anotim- 
pul conviețuini, Rilke ajunge la acea 
splendidă înţelegere a iubirii: „nu se 
pomi iubi decât îm singurătate”... 
mutlouă singurătăți proteguindu-se”..- 

Fiindcă nu putem atinge ultima. com- 
topire existând corporar, ci ne vom li- 
mita la pregătirea sufletească pentru 
marea întâlnire fimară, în moarte. 

Se impune o înlănțuire de renunţări. 

Va vedea rareori pe soția sa, creîn- 


du-şi iluzia că-i mereu nouă apariţia ei, 


că-i conservă prospețimea de spirit a 
primelor întâlniri. 

In consecință, poetul şi-a, stabilizat 
poziția apresiativă înaintea compleru- 
lui iubirii; femeea, ca spiriturlitate, ca 
prezență și ca cetu ce poate deveni, cu- 
prihde sâmburii unor mistere care ne 
Sosiciră auanuaţia. Ambuunţa feminină 
dărue sosuiuuuini maearne, intiegtri Su” 
fletuști ca would, recreeri de spirit ca 


“prietemă:;.. 


O iau.wre interesantă a evoluţiei ril- 
kiene a jormuază aceea a tatugunţelor 
sate cu vurhea exterioară, 

Neinsemnaie de cele mai multe ori, 
totuși apar ecourie acesior abhngeri 
Când se vovesc prea bru.al de sensubi- 


luaiea ui, Bunudară, coniazuul cu Pa- 
TiSut. Nimic Gin superficiava străvucire, | 


Qin mondeneile Saiusjacții, din motoriiie 


„ tentaţii. 


Dimpotrivă, poetul vede um oraş mare 


- în cre aetiviua.ea are ca efect uzura, 
nu. oreația, care măi degrabă aminieşte: 


moartea decât inepuiaubiva tinerețe re- 


- Pubulă, Geea ce e convribuţie în exodul 


parisian esie prietenia poetului cu Ro- 





“0 continuă reinoine 


din, dela care deprinde mulţumirile 
muncii și răbdării. Tot prin muncă îs- 
buteşte, oarecum, împrăștierea spai- 
meor trecutului, revenite simiuitan cu 
descinderea în Paris. Oricct de mare a 
fost câșiigul poetului din prietenia cu 
maestrul din Meudon, oricât Sar fi 
simţit el discipol, găsim inexplicabilă 
inforioritatea în care el însuși se situ?a- 


“ză. Diverși specialiști au pretins desci- 


frarea influențelor rodiniene în scrisul 
pIetutui, 

Totuşi... 

Ajuns da jumătatea drumului pe 
pa:tursul căruia atâhnua învrebări l-au 
tartuuitat, Riike simte nevoia auio-elari- 
ficării. E motivul cu care se justifică 
scrierea acelei mărturisiri întime. (dace 
să nu interpretăm astfel ?) „Insemnările. 
lui Mette Laurids Brigge”. Masca. tra- 
vestiului rilkian e tot cez de pai: ; Moi 
te se identifică cu autorul său ca stru-. 
tură, ca janiezie, ca aminiiri... Spâimae 
chemărilor din nesunoscut, cronologia 
epică și evoluția lăuntrică; moartea 
înţeleasă ea o magnifică dăruire în cu- 
noaştere. Esenţa vieţii din noi, inlănțul= 
tă cu u morții; deci, fiecare ne avem 
propria viaţă şi moarta. | 

Prim contemplare, ne ridicăra. dincolo 
de teamă şi m.inișite. 

Fiindcă există în tot ce se întâmplă 
un început, o prevenire a cLOnuate m= 
ceputuri,.. Și când Multe îşi înche2 în“ 
semnările, Rilke se regăsoște dascum- 
pănit, crezând că poetul l-a trădat ire- 
medzabil. Lui ti mai rămâne ceva de 
spus ? Indoiaia întovărășește peregrină= 
rue poeruiui: Egiruul  Spara, Ten 
toarceri la luminosiuatea Suduui ita= 
lan, Pritenia cu phm;esa Luhru und 
Taxis o confesează cu mărturie de scri- 
sori, îndoia.a. Îl aşteaptă singură. ea 
la casteiul Diuno din Adria. Neaștep- 
tat, rispunsu, e puezitio: „astea daia 
Duino”, începute. Dar se scurge iar un 
timp steril, pană când Parisul aduce aită 
deslegare ; credința că inspirația nu-i 
aparținea, ci acelui Graf C. W., proba- 
bil creat de imaginaţia lui, e nevaro- 
simiă. Elegiile așteaptă încă în frag- 
ment... Și anii dărue fiecare un începute 
prin anii veşnice 
a!ții si totuși aze:uzi l'oate o presimţi- 
re obscură îl face să dorească acel mic 
„Château de Muzot” ; sstuţia maierială 
vine oportună... Şi azi — contopirea cu 
anii nu a fost înfructuzasă — se petrece 
minunea : „„Sonetele lui Orpheu” și 
sfârșitul Elegiilor duineze. O frenezie 
spontană creaicure dărue bucuria ulti- 
mei împliniri. Malte nu-l trădase deţi- 
nitid.., 


E ION STANCU 








RADU 


Anul acesta se vor împlini 
două decenii dela apariţia 
volumului de debut al d-lui 
Radu Gyr. In aceşti două” 
zeci de ani poetul Liniștilor 
de Schituri (1924) a mai pu- 
blicai, în ordine cronologică 


rezece cărți: şapte de 
poezie („Plânge  Strâmbă- 


demne”, „Cerbul de lumină”, 
„Stele pentru leagăn”, „Cu- 
nuni uscate“, „Corabia cu 
Tufănici”, „Poeme de răz- 
boi” și recentul volum de 
„Balade”), două studii („In- 
vierea” de “Tolstoi — studiu 
critic — şi „Eposul popular 
jugoslav” — “acesta în cola- 
borare cu A. Balotă) şi două 
cărți pentru copii: „Căciu- 
liţa Roşie“ (în colaborare 
cu regretatul N. Milcu) şi 
„Muţu Cotoșmanul)”. 

Referindu-ne numai la cele 
opt volume de poeme, tre- 
buie să concedem că autorul 
lor este poet fecund şi, în 
orice caz, prea fecund pentru 
a fi pe piscul tuturor acelora 
ce cred că orice cantitate se 
manifestă în dauna calității, 
Este şi în această credinţă o 
parte de adevăr, nu însă în- 
treg adevărul, căci există in- 
comensurabil mai mulți oa- 
meni cari scriu foarte puţin 
şi foarte prost. Radu Gyr 
însă e o prezenţă în orto- 
grafia liricei noastre, — uh 
munte cu profil propriu, cu 
faună proprie şi, mai ales, 
cu floră proprie. Radu Gyr 
are calităţi şi scăderi. Scăde- 
rile operei lui sunt însă mult 
prea secundare ca să-i dea 
cuiva dreptul să-l nege sau 
să-l bagateiizeze. 

Să ne întoarcem însă la 
poezia lui Radu Gyr „detec- 
tându-i  „scăderile”. Radu 
Gyr este, mai întâi, un fre- 
metic al imaginei. Fraza liri- 
că pe care o srie cu predi- 
lecție nu e frază propriu 
zisă, ci succesiune de imagini, 
suocesiune de cât mai multe, 
mai fulgurante şi mai colo- 
rate imagini. 

Acolo unde alt poet sar îi 
limitat la două trei cuvinte 
aducătoare sau prilejuitoare 
de emoție estetică, realizând 
un întreg poem, Radu Gyr 
vine cu o avalanșă de po- 
doabe. Fiecare vers al său 
e încărcat până la refuz cu 
material imagistice. Nu mai 
vorbin de strofă şi poem 
cari, din cauza îngrămădirii 
acestui material pierd foarte 
mult din acele spaţii interi- 
oare și intermediare de cari 
nu trebuie să se dispenseze 
opera lirică dacă ţine să-și 
salveze vibrația esenţială, 
singura dăinuitoare şi singu- 
ra comunicabilă. 

Poemele lui Radu Gyr, e- 
xaminate din acest punct de 
vedere, fac impresia unor 
galerii prea ticsite cu ta- 
blouri, cu aite cuvinte gale- 
Tii propriu zise și nu interi- 
oare în cuprinsul cărora să-şi 
cânte gamele nobile un sin- 
gur peisaj sau nud. S'ar pu- 
tea să fiu nedrept sau să nu 
avem suficiente mijloace de 
Comunicare cu lumea poeti- 
că a lui Radu Gyr, socotind 
însă după felul nostru de a 
simţi poezia în genere, cre- 
dem că poetul masivului vo- 
lum de Balade, carte pe 
care urmează să o prezen- 
tăm, este un frenetic al i- 
maginei, are adică o psiho- 
logie conform cu indicaţiile 
căreia trebuie să-l plasăm în 
categoria oamenilor deschişi 
Către lume asemeni oglinzi- 
lor. Acţiunile şi rezciiunile 
acestui tip uman sunt, înain- 
te de a îi acțiuni şi reac- 
iuni, reverbenaţii. 

Numai aşa se explică de 
ce limbajul acestor oameni, 
— odată ce sunt scriitori, — 
e doldora de lucruri împru- 
mutate deadreptul din natu- 
Tă și „puse în funcţie“ fără 
cine ştie ce prealabilă con- 
vertire sau nouă pregnare 
funcțională. Și numai aşa se 











explică dece eceşti scriitori 
risipesc în jurul lor nenu- 
mărate opere fără, totuşi, a 
da cărți adâncite dincolo de 
nivelul talentului sau cărţi 
diferenţiate odată ce le com- 
pari întreoialtă. 

Ii aducem, aşa dară, poe- 
ziei lui Radu Gyr două „ca- 
pete de acuzare“: e 0 poe- 
zie prea încărcată cu ima- 
gini şi poezie plutind, —poa- 
te şi din cauza acestei abun- 
denţe, — pe deasupra mul- 
tor profunzimi sufleteşti fără 
a le solicita şi, deci, 
a putea obţine din parte-le 
răspunsul intim şi ultțim la 
care se rezumă ,în fond „mo- 
tivarei existenței oricărui 
poem liric. 

Radu Gyr iubește iureşele 
de imagini și scrutează, con- 
știent că se găsește pe calea 
cea mai bună, filoanela fol- 
klorice şi orizonturile etni- 
ciste ale inspiraţiei. 

Luându-l așa cum este și 
nepretinzându-i să se  aco- 
modeze  nommelor estetice 
ie celor ce scriu altfel, să 
cercetăm, — atât cât ne rer- 
mit fugarele clipe ale unei 
cronici, — cari sunt aspec- 
tele dominante ae recente- 
lor d-sale Balade. 


Volumul d-lui Radu Gyr 


e alcătuit din cinci cicluri: 
1. „Fuga Lupului“. 2. Cân- 
tece“, 3. „Ţară”, 4. „Mânăs- 
tiri“ şi 5, „Fântâna cu Pan- 
dur“. „Fuga Lupului“ şi 
„Cântecele“ „dar mai ales ci- 
cul prim, ies „oarecum „din 
sinfonia ciclurilor trei, patru 
și cinci. Autorul le-a situat 
în fruntea volumului ca pe 
un fel de preludiu pregătitor 
de cadru, dară şi fiindcă 
sunt ciclurile ce.e mai sub- 
stanțiale şi mai sugestive ale 
cărții. 

Intr'adevăr Radu Gyr e a- 
proape insdit „în raport cu 
opera-i-i lirică precedentă, 
când îi citești poemele: Fu- 
ga Lupului, Țigani ursari şi 
Parângul. 'Tustrele ar tre- 
bui citate în întregime. Pen- 
tru elementara lor forță de 
a se impune atenţiei cetito- 
rului şi pentru rara stăpâ- 
nire, — tenomen aproape 
neradugyrian,— cu care sunt 
strunite imaginile. 

Din strunirea aceasta re- 
zulță o dinamizare unică a 
ve&rsuiui care, în orice caz, 
rezumă registrele cele mai 
de preţ ale poeziei unor Ar- 
ghezi, Blaga şi Voiculescu, 
fără însă a cădea în imitație. 

Aceste trei mari poeme 
sunt, tară indoasa „un arum 
nou peairu laau yr şi un 
drum piin de suiprize, căci 
ele par a coincide cu un siar- 
şit Şi început de caneră [i- 
Trică. 

Cuclul. ,„Cântecelor”, cu tot 
mMe.0sui popular pe căire-l 
inc,ud ce.e ancisprezece bu- 
Câţi Ca.e-l CONStIuule, €, dea- 
semena, de o nemaspomenită 
frumuseje în pvezia lui Ridu 
Uyr. 

Leitmotivele „pasăre gal- 
bena'n cuoc:, „carurue ,cură- 
ruie”, „inetuş = învăruicuş 
„frunză, jrunză de cucuia', 
„Date vantul Vinerea“ şi 
„Sus „pe deaturile Cernii gă- 
sezc o desvoitare aşa de ti- 
rească şi de artistică n acelaş 
tuump incât ai impresia că 
poetul ie-a găsit, peniru pri- 
ma dată, tipareie şi intruchi- 
pările originare. 

De alttei „Cântecele“ din 
noul volum ae versuri al fe- 
cundului' poet oltean  dove- 
desc cât de câștigat, ca in- 
tensitate lirică, ar rămâne d. 


„Radu Gyr dacă nu ar uita 


că imaginea este un mijloc 
și un scop al poeziei. Ori, 
scopurile cele mai cu noble- 
ţe atinse sunt acelea cari nu 
recurg la nici un mijloc scu- 
zabil. (Repetăm însă şi în a- 
cest loc : se prea poate să ne 
lipsească punţiie de comuni- 
care cu universul poetic al 
autorului celor opt. cărţi pa- 
menite la început). 

„Țară“ este un început de 
mare frescă istorică în cu- 
prinsul căreia poetul se sim- 
te doar un ciob. 

“Trecând în revistă figurile 
de legendă ale istoriei noa- 
stre, Radu Gyr brosează chi- 
purile Dacului, Descălicăto- 
rului, Ctitorului de mânăs- 
tiri, Tipăritorului de bucoav- 
ne, ale voevozilor Țepeș, 
Neagoe Basarab, Ștefan Vo- 
dă, Petru Rareş, loan Vodă, 
chipul Zidarului dela Argeș, 





fără | 





Cronica literară 


GYR: BALADE 
(Gorjan, 1943) 


cel al Cronicarului, etc. şi 
coboară până 'n aproape de 
zilele noustre cu Moțul, Şin- 
cai, Mureşan, etc. 

Dară şi ,„Mânistirile“ tre- 
buie privite ca fiind conti- 
nuare a motivelor abordate 
în cic.ul Țară. Autorul a co- 
mis poate, — nu ne-ar sur- 
prinde să fie așa, — eroarea 
de a nu aduna între aceleași 
rame ciclurile „Țară“ şi 
„Mânăstiri”, interealând, spre 
exemplu, în peisagiul bala- 
distic constituit de mânăstiri 
toate chipurile legendei ro- 
mânești. Ciclul rezultat din 
această contopire amplifica- 
toare i-ar fi permis fanteziei 
cetitorului să se desfăşoare 
în jocuri mari largi, iară în- 
tre strămoși, ctitori, oblădu- 
itori și apărători ai mitului 


'ramânese sar fi stabilit tre- 


ceri de tot animatoare. Ob- 
servația pe care ne-am per- 
mis s'o facem priveşte însă 
orchestrarea volumului şi nici 
de cum calitatea poemelor. 
Ciclul care justifică, prin 
conţinut, titlul de Balade al 
volumului este „Fântâna cu 
Pandur” care totalizează 
treizeci de bucăţi dintre cari 
una, cea mai încărcată de 
imagini, („Balada fratelui 
care a muriț de ciumă”) a- 
coperă nu mai puţin de 28 
de pagini. Fiindcă suntem la 
ea, să fctosim prilejul şi să 
arătăm dece. tocmai această 
baladă, care a provocat &d- 
miraţia unui coleg, ni se 
pare mai puţin realizată. 
Baladei fratelui care a 
murit de ciumă îi lipseşte 
acel punct solid de centra- 
re tematică, singurul care 
qă unitate unei balade de 
proporții mari şi singurul 
aare-i susține, asemeni unei 
chei de boltă arhitecturile 
niciodată obosite şi nicăieri 
lipsite de tensiune. Ori, ba- 


„lada aceasta e construită din 


mai multe motive „redurti- 
bile „în cele din urmă, la 
conţinutul a trei balade ce 
pot sta independente una 
lângă alta: 1. Balada cântând 
durerea mamei ce-şi mărită 
fiica în ţări streine. 2. Bala- 
da călăreţului care moare de 
ciumă şi 3. Balada despre 
mai marea putere a drago- 
stei. Nu ştim dacă Radu Gyr 
a pornit dela un anumit mo- 
del popular sau dacă şi l-a 
inventat. In orice caz, -deşi 
astfel de modele există în 
Livenatura noastră folkloristi- 
«că, opera lui înfăţişează trei 
unități necontopite într'una 
nouă şi absolut unitară: In 
afară de acestea ni şe par a 
fi prea lungi, deoarece nu 
s'au limitat la strictul nece- 
sar, şi descrierile peisagistice 
intermediare. Variind pe dea- 
supra, (aecarece şua ca mo- 
Noritmia poate duce la mo- 
notone), nimuri.e versurilor 
dea piesă consiitutivă ia pie- 
să coastitutivă),-— aceasta nu 
numa 1n cazui balade ace- 
steia, — Radu Gyr a obţinut, 
desigur fără să şue şi fără 
să 0 voiască, etecle proprii 
baladelor slave. 

In uliim loc ţinem să mai 
cbservăm că descrierea pei- 
sajului prea macabru prin 
care trece  frate.e sorțit să 
moară de ciumă, ca şi des- 
crierea descompunerii rămă- 
şițelor pământeşti ale aces- 
tui frate care, deveniţ stri- 
goi nu are nimic comun cu 
strigoii fantaziei sau haluci- 
naţ.ei poporuim nos:ru, sunt 
descrieri prea speculate pen- 
tru ele însexe şi, în orice 
caz, descrieri ce trec dincolo 
de marginile esteticzi popu- 
lare. (Cine nu crede, nu are 
decâţ să citească Balada fra- 
tetui mort de ciumă a d-lui 
Radu Gyr și imediat după a- 
ceea finalul Mioriţei). 

Dar să ne oprin aici. Ros- 
tul nostru nu esie să comen- 
tim Ci să prezentăm, ori, în 
această ordine de idei, „Fân- 





tâna cu Pandur“ cuprinda 
cinci balade cu adevărat îm- 
plinite : 
gani odată, Bobotează voivo- 
dală, Baladă pentru miez de 
noapte, Balada  haiducului 
vândut de o muiere. „,Cor- 
bea“ este aproape o culme 
de sinteză dintre fondul îol- 
kloric dat şi arta unui poet 
conştient de scrisul său. Ar 
rebui s'o cităm în întregime 
şi să a analizăm strofă cu 
strofă spre a demonstra dece 
o preţuim așa de mult, Fie- 
me permis a risca, pe credit, 
o singură afirmaţie: Balada 
Corbea din noul volum de 
versuri al lui Radu Gyr, este, 
ca şi 'cântecele din ciclul cu 
acelaş nume, o mostră pen- 
„ru ceeace poate fi opera 
unui poet român odată ce a 
intuit tectonica baladei ro- 
mâneşti şi s'a ţinut de seve- 
rele-i legi. 

Radu Gyr este şi nu se 
sfieşte să fie poet român. 
Versul lui „colorat cu teinte- 
le și nuanțele tu:uror florilor 
şi plantelor ţării noastre şi 
vers plin de chiotul încă ne- 
amuţit al tine.eții neamului 
românesc solicită ecourile 
unei singure inimi: ecourile 
inimii românești : 

„Vino și-ascultă 
"Țării cum trec pe 
seara, după oi. 

Ascultă, nu bat clopoiele 
zării, inima țării cântă peste 
noi“. 

Scriind o carte de Balade 
româneşti ce comunică direct 
cu zăcămintele baladelor 
născute odată cu neamul ro- 
mânese, Radu Gyr a dat un 
semnal şi a ridicat o piatră 
de hotar. Din acest punct de 
vedere volumul său de ver- 
suri, apărut la sfârșitul anu- 
iui trecut, e mult mai mare 
decât îl prezintă întinderea 
paginilor. 


TRAIAN CHELARIU 


2 |n 
Hz 
| ră 


veacurile 
drumuri, 





Corbea, La Drăgă- 


E. —ă 


UNIVERSUL LITERAR 


. 


pi isa 








Petrei 


5 





CĂRȚI ȘI REVISTE 


EDITURA „PUBLICOM“ 


a cărei vie activitate sa făcut te- 
marcată în viaţa noastră literară, 
va pune în mâin..e loc orilo: o 
în.reagă ser.e de cărţi preţ.oase, 
care vo. stârni vii discuţii. M:n- 
ț-nându-și activitatea pe un înalt 
pica, „Publicom” va fi şi de astă 
dată o „cut:e cu surprize”, 

Astiei, va apara în curând „Filn- 
sofia cul urii? de Tudor Vianu =: 
9 cae de mare valoare, — apoi 


„hurnal filozofic” ae C. Noica, 
„Naja Tripud.ans” de Anne Vi- 
vânt: si „Vacanţă sentimen.ală în 
Scoţiu”, un itinerar 1izc de O.ga 
Ciaba. 

O altă serie de surprize, asupra 
cărora vom stărui — din bnă 
vreme, =— vor înt.esi în.run mod 
câț se poa e de armonic ac.ivi- 
tatea niurilateraiă si numa: de 
bun gust a acestei edituri auten- 
tic in elec uale. 

GÂNDIREA nu e o revistă 
personală a d-lui Nichifor 
Crainic. Reţinem din „In anul 
XXIII“ următoarele rânduri 
semnate de d. N. Crainic: 
„Gândirea e astfel nu o revi- 
stă personală, cum fals e nu- 
mita câteodată, ci expresia u- 
nei mişcări contopiie din ati- 
nităţiie unor puteri creatoare 
ce constituiesc mai mult de 
jumătate din literatura con- 
timporană... Mai susţinut, mai 
amplu și mai tenace decât ori- 
care altă revistă din trecut, ea 
a reprezciitat, întro epocă de 
haotică desorientare cum na 
fost alta, puritatea spiritului 
românesc“. Subiiniem colabo- 
xările semnate ue N. Crainic 
(Ortodoxia ca funcţiune euro- 
peani), George luiregvrian (Sgo- 
moteie dintru inceput), Olga 
Caba (Imn), Vicior Papilian 
(Fără titlu), Nic. Bărbulescu 
(Probabiusmul ştiințitic) şi G. 
Vrabie (Vers şi melodie în 
poesia noastră populară). 


CONVORBIRILE LITERA RE 
au ăpatur sa Zi, Voaumul pe 
Ianuarie 1944 cugrinzând un 
bogat material de iialcă va- 
loare literară. D. profesor ]. E. 
Torouţiu stăruind pe drunul 


craiovame și-au 


punesii lin evidență a patri- 
moniului nostru cultural, pu- 
buca de toL interessute pagini 
din îneditele lui Titu iMaio- 
rescu (IL. „Contesa Olga Coro- 
nini“ și II. „Titu Maiorescu: 
Appendix zu „Ein Fragment 
aus me:ner Juge:id“ — 1858%, 
— pe care-l traduce 9. Ale- 
xandru lonescu). Toţ lui Ma- 
iorescu își dedică atenţia d-nii 
I. A.  Rădulescu-Pogoneanu 
(Titu Maiorescu:  Insamnări 
ziin'ce, vol III — Introducere) 
și Dr. Ilie Dăianu (O scrisoare 
a iui Titu Maiorescu), Exce- 
lent studiul d-ui Fuorin Ni» 
culescu (Paul Valery: V. Câ- 
teva teme în poezia lui Va- 
lery). Laveresantă contribuţia 
d-iui Ovid Papadima (Mihail 
Sadoveanu povestitor de săr- 
bători. Dintre colaborări citâm 
poemele: Intunecare, Păcatul 
și Peniiență (de Emil Giur- 
giuca), Poetul bolnav (de 
George Drumur) şi Neliniști 
(de Radu Pătrășcanu). Cronica 
Revistelor, semnată de d. L. E. 
Torouţiu, e un msdel ae 9- 
biectivitate, preciziune şi con- 
cizie, 


ŞI RAMURILE 


înoheiat  bi- 
lanţul pe 1943, împlinind 39 
Ge uni. Se gusesz, Cum sar 
spune, în floarea vârstei. Dim 
sumar ranarcăm: Cânr'as de 
ieagăn (de Dlena Farago), Poe- 
zia (de Verona Brateș), Minu- 
nea dea Tismana (de Nico.ae 
Al Lupuui), Peisagiu (de Ma- 
riana Moisa), Gânduri (de E- 
lena generu. Manaţu), Sarca- 
fag (de  Ronsarda Castro), 
„Crist în grădina Măstinilor“, 
ae U&rard de Nerval (trudu- 
cere de M. D. loanid), Ctocăr- 





lia (de Mih, D. Ghenescuj) şi 
Noapte de An Nou (de Murta 
Pave.in). O frumoasă cronică 
literară despre B.era Faruao 
(Intr'o noapte de Crăciun: și 
Cuca Farado (Poeme peniru 
singurătate) scrie C. D. Pap1- 
sdate. 





ARTA ȘI PRIETENIE 


spunând că suterinţa în doi 
e mai ușor ce suportat. La 
fei și bucuria. 

Un om se simte cu ade- 
vărat îericit, numai când 
intuiește că foricirea lui e 
împărtășită în mod sincer 
şi de altul. 

Toa:ă tragedia mizantro- 
pilor (dacă tragedie se 
poate numi sila pe care 
le-o inspiră unii oameni 
sau oamenii în general), 
constă în taptul că ei nu 
pot înţelege grandoarea și 
influenţa  bineiăcătoare a 
cuminecăturii — probabil 
fiindcă părerea lor despre 
prietenie este atât de net 
defavorabilă, încât revizui- 
rea acestui punct de vede- 
re nu mai este posibilă. E- 
xistă un lucru pe care mi- 
zantropia îl practică îndâr- 
jit: suspiciunea. Suspiciu- 
nea izvorită din neîncrede- 
re, din ideia preconcenută 
ce-o are despre onestitatea 
oamenilor în genere. 

Oricât de „independent“, 
de „împăcat“ s'ar simți un 
mizanuop în izolarea lui 
iață de semenii săi, el ră 
mâne în iond un nefericit 
Fiindcă o inimă care nu 
mai simte nostalgia altei 
inimi, este incapabilă să 
mai participe la bucuriile 
vieții, fie ele chiar iluzorii. 

Să ne înțelegem însă: mi- 
zantropia nu trebuie con- 
fundată cu asceticismul de 
natură mistică, fiindcă pră- 
pastia ce separă aceste 
două noțiuni e de dome- 
niu) evidenţei: în vrame ce 
mizantropia reprezintă o a- 
titudine fundată pe ură și 
dispret fată de oameni, as- 
cetismul, dimpotrivă, găse- 
ste în izolare calea cea mai 
bună svre penitență şi deci 
spre purificare. 


Artistul prin firea lui par- 
ticulară este și el un ascet 
— dar un ascet care trăie- 
ște în mijlocul oamenilor. 
Oricât de înrădăcinată ar 
fi nevoia lui de însingurare, 
el nu uită totuși că sub 
mantia-i de rege neincoro- 
nat bate o inimă dornică de 
mângâiere, o inimă simţi- 
toare făcută într'adins să 
vibreze la glasul iubirii de 
oameni, i 


Dacă n'ar fi prea „litera- 
ră” comparaţia, m'aşi simţi 
ispitit să asemui inima ar- 
tistului cu un potir care cu- 
lege din aer toată roua şi 
amărăciunea vieții. Când 


jUrmare din pag. l-a) 


acest potir s'a umplut, ele 
supus aceleiași legi impia- 
caile la care suni supuse 
apeie mănoase aie Ni.ului: 
Se IevaIsG, se risipeşie, se 
dăruie. şi ce poaie ti mai 
demn de coniesiune în a- 
tari mprejurări, decât hâr- 
tia și imma unui bun, unui 


sincer, unui periect prieten? 


Este un lucru desuul da ti- 
resc ca in toiul unei discuţii 
cu un astiel de prieten, 
când apele suiletulm se în- 
voiburează și violina de ar- 
gint veșnic tânăr a inimii 
vibrează discret la glasul 
spovedaniei, artistul să se 
trezească pe negândite sii- 
mulat, ba char să simtă 
nevoia imperioasă de-u se 
retrage cât mai neiîntârziat 
în turnul său de fildeș (adi- 
că de-a da pur și simplu îu- 
ga acasă), unde în auâpos- 
tul celor patru pereţi ai 
temniţei lui voluntare, bân- 
tuit de iantome și stăpânit 
de chinurile facerii ca orice 
temeie în pragul nașterii să 
pună înfrigurat mâna pe 
condei și să dea frâu liber 
ideilor ce-l animă. Câţi din: 
tre adevărații artiști n'au 
trecut prin astfel de mo- 
mente? 

Cred, prin urmare, că 
singura și cea dintâi dato- 





rie a artistului este să-şi ia- 
că un prieten. 

La. Să-și iacă un prieten 
Sincer 11 COLE SU s2 suuIed- 
au, un prieiea pe cuie sa-l 
ÎULEASCU, SA-L iespeule, să 
ŞI-L apropie, un pueien cu 
cure sa uiscue ae.a suliet 
la suiiet şi aţa de care să 
nu pasueze mc cea mai 
mică rezervă, mici cea mai 
MICE icină sau umbră de 
îndoială ce le-ar innoura 
iruntea și le-ar indoua — 
chiar pentru un moment — 
inimile. 

Nu știu dacă nu iac un a- 
buz repetând afirmaţia că 
civilizația datorează priete- 
niei mai mult de nouăzeci 
la sută din valorile sale, 
însă din cele citite un sin- 
gur lucru vă rog să rețineţi: 
acela câ arta datorează 
prie:eniei aproape totul... 

Ingăduiţi-vă răgazul şi 
deschideţi oricare ain isto- 
ria literaturilor de pretutin- 
deni şi etortul d-voastră nu 
va rămâne nerăsplătit. Veţi 
întâlni acolo atâtea frumoa- 
se exemple despre marile 
prietenii ale scriiiorilor pre- 
lerați, încât intenţia mea 
de-a cita nume ar cădea pe 
un plan secundar. 


LIVIU BRATOLOVEANU 


REVISTA SCRIITOARELOR 


şi Scriitorilor români (Direc- 
tor: Aida Vrioni) şi-a încheiat 
zilele acestea anul al XVII-lea 
de apariție (1943) înmănun- 
chind 23 de semnături: Marg. 
Miller Verghi, Ticu Arhip, Ion 
Ojog, Aida Vrioni, loana Po- 
stelnicu, Ştefania Zottovicea- 
nu, Ana Luca, Ovidiu Con- 
stantinescu. Zoe Marinescu, E- 
lena Eftimiu, Ernest Vaerzea, 
Const. Selian, Ion Stancu, 
Const. Mihail, Verona Brateş, 
"Olimpia Iosif, Nicolae Jianu, 
Stere Popescu, Radu Mehe- 
dinți, Daniel Constantinescu, 
Lucian Mănescu, Dinu Racotă 
şi Mihai Pană. Apariţia Revi- 
stei Scriitoarelor şi Seriitorilor 
Români nedumereşte ca un 
zbor de goeland rătăcit prea 
departe de orizonturile sale 
obicinuite, — căcy această re- 
vistă apare, maj; întâi, de tot 
rar. Te întrebi:/„S'a întâmplat 





ceva?" Sau te întrebi: „Să fie 
semn?“ Revista d-nei Aida 
Vrioni a împlinit șaptesprezece 
ani. Sperăm că va părăsi pen- 
sionaiul. E nubilă şi este bine 
să iasă mai deseori în lume. 


REVISTA BUCOVINEI 


pășind în cel de al treilea an 
de apariţie, închină lui George 
Tula, ŞI VULN alterare uu- 
mărul său pe lanuarie 1941. 
Paginile scrise de d-nii C, ta 
ghin și Dragoș. Vitencu sunt 
documentare și drepte. Cele 
semnate de profesozul univer- 
sitar Leca Morariu lovesc in 
generaţia de aur a Junimii Li- 
terare. Constatăm și nu con- 
testăm. Modernizată ca aspect 
exterior, Revista Bucovinei 
auce înainte frumosul steag 
în jurul căruia a strâns con- 
deele bucovinene cele mai de 
valoare. Ca și până acuma, o 
as.gurăm de toată simpatia 
noastră preţuitoare. La acest 
număr pe lunuarie 1944 cola= 
borează: C. Loghin (Gheorghe 
Tofan), t G. Tofan (Noi şi vi), 
Tr. Chelariu (Șapte sonete de 





iubire), Dragoş Vitencu (Juni- 
mea Literară), Adelina Cârdei 
(Ascensiune), Ion Câraei (Mân- 
drie deșartă), Leca Murariu 
(Un iustru de „Junime Lite- 
rară %), N. Teaciuc-Albu (Mond- 
nacht, trad. din Eminescu), 
Nic. Tăutu (Cântec de aza- 
goste 1944), Tr. Cantemir (In- 
negurări din senin), Leon San- 
dru (Salbă de zăpzdă), kmil 
Zegreanu (Şovâriă de fum) şi 
Pr. Jitariu (Ionel). 

„Pe urmele vremii“, cronica 
Revistei Bucovinei, este vie şi 
bagată. Polemica poate fi dată 
ae model tuturor acelora ce 
nu cunosc decât ridicola sau 
meschina injurie. 

D-LUI SERGIU ” MATEI- 
NICA 


şi imruror colaboratorilor „Bi- 
savrabiei Literare“ le transmi- 
tem, în loc de mesafiu, acest 
imdemn: „Să nu vă pese de 
cai ce vă ponegrsc. Și nici de 
cei ce, ponegrindu-vă acum, 
aveau tot interesul să apere 
„rosuul existenţei“ „Basaraoiei 
Literare“ câtă vreme apirea 
în Bucureşii. Munciţi, credeţi, 
huminați. Sunteţi condeie în- 


cercate și nu trebuie să vă bi- 
zuiți Gecât pe propriiie voas- 
tre puteri. Numai ee sunt 
creatoare. Fiţi convinși că voi 
cunoașteți 'mai bine rodnicia 
şi nevoile ogoarelor pe cari 
le 'ranrezentaţi. Toţi - ceşiia- 
laiți ce vă înjură de aici sunt 
fie excrescemţe canceroase ale 
asfaubtiini literar, fie oameni 
ce nu merită nici să vă pro- 





nunțe numele. Mengeti înainte: 
munciţi, credeţi şi buminaţi“. 

BUCOVINA LITERARĂ, pe 
care o detestă cei trei Nimeni, 
m— dintre cari cel mai deștept 
e un şmecher, al doilea un pir- 
piriu, iară al treilea lăutar al 
dorurilor tuciurii, — publică, 
totuşi, dzame cum este „Con- 
ştiinţa“ (de E. Ar. Zaharia), 
nuvele, schiţe, esseuri şi poe- 
me cel puţin tot aşa de bune 
ca şi poemele, esseurile, schi- 
ţele şi nuvelele apărute în re- 
vistete anlaudate de monovi- 
telinii Ulişi, 


REPRODUCEM 


din, revista „Oltu (anul Î, nr. 
6), condusă de d-nii 1. C. Voi- 
culescu şi FI. Creteanu, acest 
pozm semnat de d. Victor 
Georg. Dumitrescu și intitu.at 
Dum spre Ismail: 

Spre'nalte cuimi, cum troica 
sbura Și zurgaăi răsunau in 
seară, 'lrecea alături amintirea 
ţa Cu şoaptan ingheyaiă şi a- 
mară. Wra intrun câtua basa- 
rabean Cu ulițe abe — d.um 
spre Ismail — Şi viscolul mă 
b.cuuia avan. Cu strigăt g.eu şi 
aspru de vechil — '1u tucăeri 
și totuşi undeva, In inimă sau 
poate în privire — Piuteai prin 
zarea fulgilor de nea Ainoma 
cu-a lor închăgurre — Dar când 
amurgul — pasâre trudiiă — 
Fe cu.mi siinshere a lacut pu- 
pas, Ain iayeses că inima iuti, 
irovaT.€, săiigă lit, d tăia. 

H&suarrabas, deaSomenea suat 
poemele Huguiicinue țde 1. N. 
Vuucuescuj şi CĂILE CU li8- 
caie (de bumutrie Stelaru). 


PICTORUL, TRAIAN 
SFINȚESCU 


care cu piilejul expoziţiei perso- 
nas, aela Munsieiu, i'rupagan- 
dei a repurtat un succes de presă 
Şi de puwmuit JUSulxca. 0€ anl 
său. At.rmat şi in cadrul expozi- 





ției S. M. P., dela facula'ea de 
arhitectură, Traian  Sfinţescu 
posedă o viziune personală a lu- 
mii care-i îndreptățește eforturile 
către o tehnică adecuată poeziei 
obsedante- despninşa din pânze'e 
sale. 

Clișeul de mai sus e un auto- 
portret în uieiu 








- CERCURI IN APA 


(Urmare din pag. I-a) 


„coieg” și cărora le rămân alânc înda- 
torat pentru dragostea cu czre m: admi- 
nistrează admonestăr'l: ajân: regre'ate, 
întru câ: îi priveşte, și numai cu tendințe 


melioriste. Hat! 


„Cercuri în apă” nu 'nseamni docât o 
rubrică în care nici caracierul d: eleş:eu 
modern cu ecluze şi maluri b=t-nate nu 
e vizibil, n:ci artificiali atea piscinei boe- 
reşti cu taxă d= intrare şi solarium V-s- 
orizontale ale parterre- 
urilor de apă născozite la Versailles de 
meșterul Lenâtre, n'au să se recunoască 
nici ele, geometrice. carteziene și rigida, 
cum nici o rață 


tele arhitecturi 


în titlul rubricei, :upă 


Domnule, vezi să 
bucăţică de senin 


dreapiă” şi asta 


publici. 


mahalagească n'are să se simtă tentată 


să şi vâre ciocul lat și flecar. mâajit cu 
ca'ntr'o baltă 
de pe şoseaua Panduri, cu urmrle noroiu- 
lui sculptat de roatele briștei lăp'aru'ui, 
şi cu orzul nedigerat al mârţoage. lui. 
se pot provoca, 

căuș, oriunde. Asfaltul marilor artere ur- 
bane de circulație, inunda . poat= :0t aşa 
de bine ref'ec a cerul, ca și șanțul enticar 
jumătate astupat d= ploi. şi ca ş' troaca 
dospinăd a tărâța şi a rât. din care sa a- 
dapă orătăniiie oricărei „bassecour” pro= 


jvarț la „Cutite du Pet”, 


„Cercuri în apă” 


zaice ori literare, 


Mă ias bătut 
ju- A 
scufundar sau vre-o 


versat bulevardul și n'ai băgat do seamă 
când ţi-a proiec'at roata maşinei ce tre- 
cea, câțiva s'ropi pe haină și picioare. 
Și dumitale, domnule birocrat: nu ţi se 
pare mai albasiru och:larul drept ? Scoa- 
te-ți mânecările de satin roase în coate, 
şi şterga-ţi-l: sar putea să te'mpiedice 
azuru: ăsta din raza vizuală, dzla „linia 
contează la avansare, 
căci e contrar statutului 


* 


Și-acuma, hai să ne jucăm, voi, ștren- 
garilor, ha'manalelor ai tuturor malurilor 
de gârle din țara asta: cine svârla piatra 
ca să le facă mai mari şi mai 
uşor, nu Vă fie teamă. | 
Numai să nu vă srica 


tână furiș, la fund, şi ieșind de-odată, cu 
toi cerul prins pe ariv'l2 lor d: sbură- 
toare libere, la supraf ţă. 
apa'm cercuri până 'n mal Mi-e frică şi 
de pasărea neagră a apocalirsai 
zice că sboară prin preajmă de câte ori 


nu ţi se fi luato 
pe galoşi: ai tra- 


nucă. 


funcţionarilor 


miroase a sânge pe pământ, şi care iscă 
uraganele 
ziste barca noastră, imitație minia urală 
a Arcei lui Noe, în care n'au intrat pe- 
rechi, perechi, ci izoiate şi: tiis.e în'ru- 
chipările spiri.ului ? Spiritu! e o coajă de 
Vedeţi să nu se iște valuri prea 
mari. S'ar putea scufunda, şi nu-i ni un 
mag pe aproape care să potolească, sub 
tălpile lui, furtunile 1). 


omeneşti: ce-ar pu:ea să re- 


ION FRUNZETTI 


1) Invităm pe cititorii noşiri să ne tri- 


mită, pentru a s ârni 


„cercuri în apă”, 


de-acum încolo, orice socot ei că poate 


merge la 


mul:e ? 
sccotel'le vreun 
rață sălbatecă, înno- 
să 'nv-lbure 


care se 


rubrica aceasia. Adăogăm, ca 


singură res:ricţie, că sunt admise orice fel 
de „cercuri în apă”, afară da cele provo- 
cate în apă tuibure. 








6 





Deşi prins de treburi politice, Iulian Na- 

zarie nu-și neglija deloc profesiunea avo- 
caţială. Primea bucuros ciienteia, urmărea 
atent termenile de judecată, se prezenta 
regulat în instanță și se pasiona tot mai 
mult de succesul cauzelor juridice ce-i 
erau incredințaie. Nu lăcomea la onorarii 
mari, şi nu dispreţuia procesele mărunie, 
geschise pentru drepte anevoinţe. Biroul 
lui era mai întotdeauna ocupat de oameni 
care veneau cu încredere, şi sta deschis 
tuturor. : 

Ca om cu judecată, putea să-şi dea sea- 
ma de vremeinicia situaţiei lui în politică, 
şi punea tot prețul pe ocupaţiunea de 
vază, avocatura. 

Sosise din vacanța petrecută în casa 
socrilor, şi abia apucat să intre pe uşă, se 
şi văzuse chemat telefonic la club, pentru 
giaceri urgente. Nemulțumit, urcase în ma- 
şină, lăsând vorbă că oricine l-ar îi cău- 
iat, să-l aştepte, N 

Nu după multă vreme se și prezentă un 
cetăţean bine cunoscut, Nichitor Sitaru, a: 
gent sanitar la spitalul comunal, anunțând 
că are treabă cu domnul avocat iulian 
Nazarie. Minerva îl potti în sala de aştep- 
tare, oferindu-i un scaun pe care să poată 
odihni, asigurându-l că soțul său va veni 
pe curând. După care plecă la treburile 
casnice, îndeșite dupe urma celor patru 
zile de absenţă. 

Domnul Nichifor Sitaru părea ioarte 
amuărit şi obosit. De cum plecă Minerva, 
se lăsă greu pe scaun, oltă din adânc şi 
se pipăi în creștelul capului, din care ră- 
săreau, vesele şi roșcate, două cucuie. 
Zâmbi desgustat şi acru, tăie aerul cu pal- 
aia, şi văzându-se singur, fu fericit că 
poate vorbi. 

— Nu, asta nu mai merge ! De data asta, 
divorțe2 ! Divorţez categoric și detinitiv. 
Ca să ajung eu, Nichifor Sitaru, agent sa- 
nitar detinitiv, să fiu bătut de nevastă-mea? 
Nu există ! 

Işi duse din nou mâna în creștetul ca- 
pului, unde simţi că mustește a sânge. Se 
trecă binişor, și se uită pe vâriul degete- 


























or; Era sânge. Pufni pe nări, şi-şi strânse 
scurt piepţii gherocului. 

— Divorţez, fără discuţie ! Domnul luiică 
este avocat de clasa întâia, şi la a doua 
„Stigure“, se şi hotărăște. Madam Coteţ, 
iostă Sitaru, este desfăcută de căsătorie. 
Şi cum sentința ate să se dea în favoarea 
mea, ca îiind partea „lezată“, n'am. să-i 
răspund niciun fel de pensie alimentară. 
Pensie alimentară ? Să vezi de altul, ma- 
dam ! Copii nu sunt la mijloc, în ioaia de 
zestre am avut grijă să prevăd că pentru 
trusou şi mobilă „prețuirea nu face vânza- 
rea“, ia câi priveşte mărinimia, avea să 
aștepte mult și bine. Cine trage sabia, de 
sabie va muri ! Așa după cum cine-mi dă 
mie în cap, își sparge sieși capul! 

Uşurat de această socoteală, adaptată 
la un precept creştin şi siânt, Nichitor Si- 
iaru se potrivi mai bine pe scaun, reze- 
mându-se de speteaza iăcută parcă pen- 
tru somn, 

— Şi să nu poitească să-mi vină cu 
ceva neainuii sau prieteni pentru împă- 
care ! Eu sunt om ul dracului, şi când zic 
cdată busta, nu mă mai întoarce nici dom- 
nui medic șef al spitalului ! 

Formulând această amenințare, Nichi- 
(oz Suiuru se ridică în picioare, şi bătu cu 
puimrui în masă. Dupa care îşi trase ba- 
usta din buzunar, șiergându-şi băncuțele 
de sudoare şi, binișor, mustul roşu din lea- 
sa păiului. 

Ea, vizibil, ohosit de drum, de emoție, 


și pouie de pătaiu neveste-si. Ciolaneie îi | 


Gveuu un uemur uşor, iar priviriie, aită- 
dată legi, se iuminau de o răutate dră- 
cească şi vrăjmășoasă, 

— Hm, auzi dumneata! Eu, slujbaș bu- 
gotar de stat, să nu pot să pierd o noapte, 
ia o petrecere cu prietenii ! Unde s'a maj 
pomenit una ca asta ? Şi dacă mi s'a în- 
tărapiat așa ceva, trebue să-mi dea în cap 
ca la porc ? Nu există, madam Coteţ, fostă 
Sitaru ! Cu mine nu merge, aşa că degea- 
ba stărui! Am divorţat, madam, așa să 
știi! Avocat am, „lezai” suni, tribunale, 
siavă Domnului, pe toate drumurile! Um- 
blă dumneta sănătoasă, şi mai caută altul 
căruia să-i spargi capul ! 

Se îndesă mai bine pe fotoliu, şi ca să-şi 
liniștească vâjielile, își răzimă din nou 
capul pe spătar. In iața lui pendula bătea 
monoton și calm, urcându-și anevoie lim- 
bile către ora prânzului. Prinsă între gea- 
muriie ferestrelor, o muscă bâzâia, iăcând 


m. 2 me. 





volie şi tăind în curmeziş aţele încintate 
ale soarelui. 

Nichifor Sitaru, căutână să profite de 
timpul acestei adăstări, își închise mai 
întâi un ochi, apoi şi pe celălalt. Şi nu în- 
târzie şșă adoarmă, legănat de bâzâilul 
muşiţdi și de bătaia monotonă a discului 
pendulei. 


* 


- 


Tocmai terminase de curățat rana unui 
țigan, când pe uşa sălii de pansamente 


a spiralului iși vări capul Minulache ko- 


gojinaru, agent. de urmărire lu percepție. 

— Mai ai mult, mă ? 

— Să termin pe țiganul ăsta, îire-ar 
ei al dracului! Nu mai răcni așa, mă 
țigane, că te ia mama dracului! Nene 
Munaiache, să-i mai bag puţină tinctură de 
iod în remă, şi sunt la uispoziția dumitale | 
Zăt... Aşa, acum un panscment şi puţină 
taşă... Gata, nene Mihalache !... 

— Ştii că avem campionatul. 

— Ştiu, însă, ce mă tac cu nevastă-mea, 
că purca vua că ese cu scandai. La şi 
aseară am iăcut-o lată. 

— Ce vorbeşti prostii, domnule ! Suntem 
cu zece popice inaintea adversarilor, și 
astăseară se noiaraşte. Dacă nu vii tu, se 
duce dracului cupa. 

Nichiior Sitaru a dat să se scarpine pe 
după ureche, insă văzănau-se piia ae sQu- 
ge, a mai tras o înjurătură ţiganului, şi sa 
noiatrit. 

— Bine, nene Mihalache, mergem. 

— Ei, bravo. 

— Am să-i spun nevesti-mi că mă duc 
să pun ventuze unuia, de are un junghiu 
intercostal. 

— Aşa să-i spui. 

— La opt, diseară. 

— Adică peste un sfert de ceas. 

— Ii trag eu chiulul, n'avea grijă. 

— Şi dacă luăm cupa, aci este şi ban- 
chetul, 

— Numai să nu întârziem prea mult, 

S'au despărţit, plecând fiecare la rostu- 
rile lor. Nichitor Sitaru şi-a lăsat halatul la 
cuier, a îndesat geanta cu ventuze, şi în- 
trucât locuia chiar în spital, sa abătut 
pela nevastă-sa, să-i spună că se duce la 
unul de are un junghiu intercostai, și are 
nevoie urgentă de ventuze. 

— Numai să nu întârziezi prea mult, Ni- 
chilore. Că de când l-am văzut pe ăla 
mort şi cu maţele vărsate, parcă tot mi se 
arată înaintea ochilor, şi mi-este irică. 

— Imi pare rău, dragă! Asta este om să- 
nătos, şi nu are nevoie decât de ventuze, 
Douăzeci pe spate, și douăzeci pe piept, şi 
le luăm cupa. Adică, vreau să spun, îi 
trece omului junghiul. 

— Du-te. Că este păcat să nu dai o 
mână de ajutor, la o astiel de ocazie. 

— Păi eu nu spun tot așa? Când suntem 
cu zece popice înaintea lor!,.. Adică, Doam- 
ne ferește, parcă sunt beat! Aşa este când 
robești la serviciu! Te zăpăceşti, şi nu mai 
vezi înaintea ochilor decât tot ce-ţi lip- 


A SISEER 
IEI 


DY 


- 


— Mai lasă-le dracului de popice, să nu 
te mai aud de ele. Că alea au să-ți tae șa- 
lele de tot. 

— Imi pare rău |] De popice îmi arde mie! 
Nu vezi că am geania cu ventuze ? 

— Ei, du-te, și să vii repede, că te aştept 
cu mâncarea pe îioc. 

Nichifor Sitaru şi-a luat, bucuros, pălă- 
ria, şi a dat să plece pe uşă. 

— Dar geanta cu ventuzele nu o iei ? 
Nichitore, Nichiiore, te-ai zăpăcit de toată 
isprava ! 

— Slujba, dragă, 

— Moaşa aia, arde-o-ar focul. 

— Dupa mine, nare decăt so facă 
scrum ! Eu nu mă uit ia o diurnistă, oricât 
ariieade dată dracului! La revedere, 
dragă, 


% 


Nichifor Sitaru a sbughit-o pe poasrta spi- 
ialuiui, iâînd drumui peste jocurile virane, 
piine ue g:opi și de gunoaie, până la po- 
picăris, Aci eviupele erau compiecte, și aş- 
teptau îngrijorate venirea lui. 

Şi-a scos haina, punând-o peste geanta 


"cu veniuze, şi-a sullecat mânecile, şi s'a 


iGnduit pe serviciu serios. Chestie de cum» 
pionai, iu de giumă sau de distracţie. 
Bile uuite pe jghiub, popice sărind în 
iavan său încăpăjânându-se să stea în pi- 
cioare, chirtituri de triumi, înjurături înciu- 
duie, Şi haibe cu bere, primenite des, cu 
care ecitipierii işi sporeau ambiția şi torța. 
Echipa lui Nichifor se arăta, net, supe- 
rioară, Cu iiecare însemnare de tibişir, Ni- 
thiior creștea in bucurie și se uita la ceas, 
cure ca întotdeauna în astiel de ocazii, go- 
nea nebuneşie. Până când, auzind un zor- 
năii de cioburi sparte, se uită înapoi, şi 


ta 


pi 
Za 
A 


a = 





OGRAFIA „UNIVERS 


"8, A. BUCUREȘTI STR. BREZOLANU 23 





UNIVERSUL LITERAR 





văzu pe un păcătos de adversar aşezai 
peste geanta cu ventuzele prefăcute în zob. 

— Simte-te, domnule ! Nu vezi că stai pe 
ventuzele statului ? 

— Scuzaţi. De altfel, nici nu avem nevoe 
de ele. 

— Nouă dintr'o bilă. Bravo ! Am învins |! 
Adu cupa, irate, că a noastră estei 

— Banchetul, Să aducă mititeii şi vinul. 

Nichiior Sitaru, extenuat la retuz, şi-a 
şters truntea cu dosul palmei, după care 
și-a luat haina pe el, 

— Pe mine sa mă scuzuţi, însă trebue să 











Naveiă 
de PAUL, CONSTANT 











plec acasă. Mă așteaptă nevastă-mea cu 
mâncarea pe ioc, și n'aș vrea s'o supar. 

— na există ! vocimai dunineata, capita- 
nul ecnipea |] 

— Hşu este, Să vină mititeii şi vinul, Nu 
siăni cumauda, căphane ! Ă 

—- Ut-0 50 Zicu uevustă-mea, care mă 
așteapia cu maiicuita pe mușmnd 1! 

— Ve vre, su ZICU, uvunume ? Vand GQ 
Auzi CO i 1&Și1 ÎNVINgutoI, are SĂ iE pupe. 

ICuuvi Su SCUIULUL au TO tTupuu, salt- 
tul Go Gurie AMINULI, 

— Să te ierească Dumnezeu de pupatui 
neveste-mi, in asuei ae ocuziuil 

— Li, lasă, nene Nichiiore, că dacă te-o 
atinge mai senos, aci p-este casu, aci şi 
Sphuiui, Nu re mul Wuasponu cu puja, ca 
5a te aie toi tărgul. 

Au ras cu toțu, și așa, prostește, a râs şi 
Niciun. şa cum sucepusesa sa pice sticiele 
CU Vai Şi Mumeii, Să uşezai şi el la masă, 
memncasu cu portia omuiui care trăsese mai 
mut de 6uU bue căi capui ae om. 


* 


Banchetul a ținut până la vremea când 
5'a uuzui QOmisiui dea regimentul de că 
LEZEOŞI, SUsund ueş.epreueu. atunci au săriţ 
Cu 40și arşi, ințeicguad că iar au tăcut-a 
JCi, diiaușiţi de eniuziasm și de băutură, 
au piecat catre domiciliile conjugale, unde 
aveau să-și bucure soțriie cu rezulta.ul 
cumpionanului. Wichifor şi-a luat şi el cupa, 
ce i se cuvenea in calitate de căpitan al 
echipei, și geanta cu veniuzele iăcure zob, 
și cuutând să ţină poteca drept, s'a aşter- 
nut pe drumul spitalului. Aerul era proas- 
pât și rece.iar din grânele răsărite de-o 
palmă, cântau pitpalacii. Ar îi vrut să 
cânte şi el, ca omu: care căpitan de echipă 
fiind, şi dobândind pe de-asupra atâta suc- 
ces, Siiiiţeă Gcesi miderman. U vuce iCUN- 
trică însă îl ținea în irâu, dojenindu-l, 

— Nichitore, tu eşti agent sanitar buge- 
lar, și n'ai dreptul să cânţi, ca un diumist 
»arecare. Ține-ţi firea, băiatule, și ia mai 
bine seama să nu cazi, cumva, în şanţ. 

_Nichiior s'a stăpânit să cânte, mai ales 
ca avea și o cocleală la limbă, care-l stân- 
jenea. A mai rupt de câteva ori muchea 
șanțului de margine, a dat să cadă în nas, 
și până la urmă a reușit să ajungă prin 
propriile lui forțe, la domiciliu, 


Odiseu | 


Apele, munţii, pădurea invoce, 
Desluşiţi-mi taina care-o port : 
Ţări de neguri, de nisip şi foc, 
Au primit în dar umbra de cort, 
Insă primul vânt s'a răsgândit.. 
Apelor, dece-a fost izgonit ?... 








Câţi mai răi ca el, necredincioşi, 
Adăpost pe țărm şi-au ridicat, 
lar din frunze mari de chiparoşi, 
Pentru vise leagăn au legat! 
Odiseu doar singur rătăcea.,. 
Munţilor, găsi-va pacea ?... 


Sesuri arzătoare sau pierdut, 

Pasul șovăieşte să mai meargă. 
Inapoi privind la ce-a trecut, 
Senspăimântă trupul ca o, vargă. 

Si tot creşte-acuma zvon în mine, 
Spunemi, tu pădure, pentru cine ?,.. 


Apele, munţii, pădurea invoc, 
Deslușiţi-mi taina ce mă doare : 
Ţări de neguri, de nisip și foc, 
Sub ioviri de lună sau de soare, 
L-au gonit din casă'm altă casă... 
Taină, tk voiu prindem plasă ?... 


N. D. MIREA 


„Ar ema n e a n a a a E ata aer na AP 


Era încă devreme, şi personalul dormea. 
judecând că nu i-ar strica o cafea neagră 
și amăruie, a urcat scările, cu gând să-i 
ceară nevesii-si să pună ibricul la toc 
Cum, nu şi-a putut da seama, în loc să 
bată la ușa lui, a bătut alăturea, unde lo- 





Taxa poștală plătită în numerar coniorm aprobării die. Ge P, 7. T, Ne. 24.494.939 


PO O N RR A N RE a i AR RI a NI RI a 





cuia moaşa. Până să-şi scuze eroarea, s'a 
deschis şi uşa domiciliului veritabil şi le- 
gal, apărând în pervaz nevastă-sa, în per- 
soană. 

— De unde vii, domnule ? 

Nichifor a ridicat cupa la înălţimea gam- 
betii, și a isbucnit în triumi. 

— A noastră este victoria, nevastă! Am 
câștigat campionatul, iar cupa stă în mâna 
căpitanului echipei! Uraaa. Bucură-te şi 
tu, și vino de mă pupă] 

_—Zău? 

— Pe cinstea şi pe onoarea mea! Pune 
dibricul la foc, şi iă-mi o turcească mal 
amăruie. 

Nevastă-sa, zi-i temee şi mai multe nu, 
ce să înțeleagă ea din măreţia acestui 
iapt istoric ! L-a lăsat până a întrat pe ușă, 
şi în momentul în care dibuia cuierul ca 
a-şi depună gambeta, l-a şi pocnit în cap 
cu o coadă de mătură. 

— Fire-ui tu al dracului de stricat, crezi 
că nu ţi-am simţit umblările ?! Acolo ţi-a 
fost treaba cu ventuzele ? Na, să-ţi lie de 
învățătură de minte ! 

Ca de obiceiu, asemenea lovituri că- 
piază omul. Pe Nichifor însă l-a desmeticit 
şi l-a limpezit, de parcă nu pusese strop de 
vin pe limba lui. S'a uitat la ea urit, şi nu 
s'a putut stăpâni să nu se indigneze. 

— Cum, madam, uşa se primeşte un soţ 
care luptă pentru gloria lui şi a familiei? 
Lasă că te aranjez eu! 

Și-a lăsat geanta cu veniuzele și cupa, 
şi luându-și pălăria, « plecat. A plecat 
năuc, să nu mai stea în apropierea femeii 
care nu-l putuse înțelege câtuși de puţin. 
Din ușă, a apucat să rostească un cuvânt 
înfricoșetor. 


— Divorţez, madam ! 

— Divorțează, păcătosule ! 

— Eu nu admit asemenea gesturi |! 

— Coră-te mai repede, că-ţi pisez capui 
de tot, 

Şi Nichilor a plecat. A luat-o din nou pe 
poteca trasă peste locurile virane, mergând 
în neşiire către marginea oraşului. Simțea 














UA 


Ra po Pet ame 
: Li 


nevoia să-şi strige indignarea, dar se te- 

mea să nu îie auzit de careva bolborosind, 

şi luat drept nebun scăpat delu secţia ner- 
" voşilor, 


* 


S'a țot dus aşa, până în marginea unui 
tun de ceâu, unde s'a întâlnit cu doi dru- 
mneţi, cu toiage în mână şi bărbi albe şi 
-swegi, Nichifor a simțit cum i se aspreste 
pielea pe trup, bănuind să tie Bumnezeu şi 
cu siântul Petre. I-a saluilat cucernic și 
stios, căutând s'o ia înainte, 

Dur stântul Petre, care altceva parcă nu 
avea de făcui, i-a tăiat calea şi s'a legat 
de el cu un cuvânt nepotrivit, 

=— Incotro te duci, răsul oamenilor ? 

Nichifor s'a oprit locului, uitându-se îin- 
prejur, ca să vadă dacă nu era vorba de 
altui. Când se convinse că el eru ăla, răs- 
punse, miorlăit : 

— Unde să mă duc, siinte Petre ? iacă, să 
găsesc un tribunal, care să mă despartă 
de scorpia de nevastă-mea ! 

Siântul Petre s'a uitat la Dumnezeu, iar 
Dumnezeu la stântul Petre, 

— Na mai spune! Şi dece vrei să te des- 
partă ? 

— Cum dece ? Fiindcă nu mai am trai în 
casă! Mă bănuește cu o moașe diurnistiă, 
mi-a dai în cup cu coada măturii că am în- 
iaiziat la popice, mă crede pe de-arândiu! 

1 stricat şi jumătate, Asta nu mai este trai 
omenesc, și penuu cinstea obrazului meu 
este prea mult] 

— Zău? i 

— Zău, Doamne! 

— Dar de femeia pe care o ţii la mahala, 
iără cuviință şi legătură duhovnicească, 
ştie ? 

Nichifor strâmbă din nas, înghesuit, şi se 
- mărturisi : 





"să intri! 


— Nu ştie, Doamne. 

— Dar că i-ai băut banii de zestre, ţi-a 
tăcut vreodată mustrare ? 

— Nu, nu mi-a făcut mustrare. Că a spus 
că suntem un suflet şi un trup, şi este pă- 
cat înaintea sfântului să mă încarce cu 
vreo pcară sau biestem. 

— Recunoştință ţi-a cerut fiindcă te-a 
scos din izâna patimii jocului de cărţi, şi 
te-a adus pe drumul cinstei ? 

-— Nu, nu mi-a cerut. 

Auzind aceste răspunsuri, amândoi siin- 
ții și-au răzimat bărbiile de capelele toie- 
gelor, cufundându-se în judecata păcăto- 
sului. După puțin, Dumnezeu şi-a săltat ca- 
pul, luminat: 

— Nichitore, Nichitore, de grele păcate 
ţi-ai încărcat suiletul, trăind ! Şi la jude- 
zata vieții de apoi, în fundul gheenei ai 


Nichifor s'a cutremurat din tot trupul, și 
u început a se milogi: 

— Milostivește-Te, Doamne, că păcătos 
am fost, dar am să mă îndrept! 

Dar Dumnezeu, care pe cât era de bun 
cu cei nevoiţi însă drepți, tot pe atât de ne- 


îndurător cu cel păcătoşi, nu s'a lăsat în. 
muiart, 


10 Februarie 1944 miza 


— Toată vieaţa ai fost un beţiv, un car- - 


toior şi un mueratic. lar nevasta, cel mat 
Gpropiat aproape al tău, numai în tiramie 
şi năcazuri ai ținut-o ! Ți se cuvine să îii : 
osândit pe loc. 
„Rostindu-se astiel, nu ştiu ce semn a 
tăcut lui siântul Petre, că bietul Nichitor s'a 


și pomenit ars peste şeale cu toiagul de . 
alun al sfântului, | 


— Aoleu, Doamne, 


mai dai odată, mi se tac coastele țăndări! 
Aoleu ! Nu mai'păcătuesc cu nimic de 


acum înainie, și tăgăduesc să mă fac om 
cumsecade ! Aoleu ! 


sk 


_— Hei, domnule Nichiior, te-ai speriat din 
vis ? Pentru Dumnezeu, nu mai a Aşa, 
că-mi pui toată casa în picioare | 
Sgâlţiit puternic, Nichifor a țuştit din to- 
oliu, și s'a frecat apăsat la ochi. Dormise 


somn în regulă, și petrecuse în vis toată î 
= n- 
tâămpiarea cu judecata stinților. 


— Te rog să mă erţi că te ă 

i -am făcut să 
adăști cam mult. Am zăbovit la club pen- 
tru niște chestiuni urgente. i 


— Nu iace nimic, domn'e Ilulică! Eu te 
rog să mă erţi, 
că mi-am permis 
să dorm în casa 
dumitale ! Se ve- 
de că m'a ajuus 
bătrâneţea şi o- 
boseala, 

— Viei să spui, 
căldura și pucit- 
seala, domnule 
Nichitor! Mi se 
întâmplă şi mie 
câteouată. 

— Bine ar îi să 
iie aşa | 

— ia spune-mi, 
domnule Nichitor, 
Ai vie-o nevoie, 
cu ce te pot sluji? 
vreun necaz ?. 

— Eu? Imi pa- 
re rău, domne 
lulică! Slujba 
este bună și mer- 
ge strună, sănă- 
tos sunt, iar cât 
despre nevastă, 
duc un trai pe care-l doresc la toţi prietenii 
şi cunoscuţii mei, 

— Mă bucur. 

— Bucură-te, domn'e lulică, fiindcă și eu 
mă bucur! Venisem la matale, pentru o 
chestie, A, o nimica toată ! Ți-o spun civs- 


iartă-mă, că dacă 


tit că am considerat că așa este bine și că... 


altiel nu este irumos să procedez. Am ve- 


nit să-ți spun Christos a Inviat, şi la mulți . 


ani, cu ceie dorite! 


— Mulţumesc. Foarte drăguţ din partea * 


am intârziat dela masă. 


— Imposibu, domn'e lulică! Adică vreau 
să spun ca este :mposibi: sa vă taca scan- 
dal: La doar veni pe ziud și dela tuievuri, - 
nu ca haimanaleie aela bautura şi joc de 
popice. : : 


— Asta mi-ar mai lipsi! Cred că mi-ar da - 


cu lemnul in cap! 


Auzind de una ca asta, Nichiior își duse 
insunctiv, mâna in creșşietui capuiui. Cucu: 


e:e sponsera in înălţime, aur sangele Se us- 


case, upudu-i iireie ae pur. Răse prosteşte, 
pliti de O iercire nuindi ae el ințesecisu, 

— Nu tace nimic, domn'e lulică! Dacă ui 
apucat să-ți pierzi noapiea la popice, este 
in drepti dumneaei sa-i dea şi cu resteui 
de iier in cap. Este femeia aumuie, cu cure 


dumitale. Deocamddtă insă îmi doresc să. 
nu-mi facă nevastă-mea scandai, tiindcă 


ai legătură duhovnicească, nu alta străi- 


nă, așa ca să întărâți mania lui Dumne- 
zeu și a iui siântul Peue, şi să te bată cu 
ioegeie peste șeale!.., a 

iulian râse dela inimă, şi-i dădu mâna 
ca su se poată scăpa de e). 

Nichifor o întinse la drum, plănuind 
cum ar putea dobândi mai lesne ertarea 
neveste-si, și jurându-se în gând să nu 
mai umble decât pe cărările piăcute stin-. 
ților. ă . 


Şi după acest gând bun a isbândit pe 


deplin şi s'a împăcat cu nevastă-sa, care 
s'a și apucat, iubitoare, să-i pună com- 
prese reci peste cucuie... 








*