Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0005

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


lascrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


e 





AUREL 1ACOBESCU 


Flori 





RAMON de BASIERRA 
şi ROMÂNIA 


de ALEXANDRU CIORĂNESCU 


Legăturile culturale şi literare dintre România şi Spania sunt 
destul de. puţin numeroase în trecut. Ele vor fi deci cu atât mai 
interesanțe de semnalat, atunci când nu sunt datorite unei simple 
-îmâmplări; -ei--vezultă -din adâncimea. conștientă. a. realităţ. lor ro- 

" mânești şi din contactul fecund între spiritele celor două exire- 
mităţi ale lumii latine. In cazul lui Basterra, un interes în plus 
rezuită din personalitatea scriiţoruiui, cunoscut la noi înir'un cerc 
de specialişti, graţie cărţii pe care a consacrat-o României, dar 
ignorat în mod aproape general pentru meritele lui ca poet şi ca 
gânditor. 

Cu toate acestea Ramon de Basterra y Zabala e una dinţre 
pensonalităţile cele mai vii şi mai complexe ale Spaniei contem- 
porane, şi unul dinire precursorii mișcării ideoloz:ce a naționa- 
lismuiui spaniol. Doctrinar al spritului latin şi al energiei romane, 
şi totodată cercetător pas.onat al unei pertecţiuni artistice şi mo- 
rale case ainze culmile cele mai inalte ale idealului, poeiul 
spaniol e în acelaşi timp şi un mare inspirat. Cantăreţ al ce:or 
mai a:ese va.ori şi energii spurnua.e, ei le-a aplicat in mod 
stăruitor asupra Spansei, liuncţiunii sale latine şt misiunii pi 
civilizatoare. bupă generaţia pesimistă şi desamăgută de ia lv, 
după o întreagă literatură şi m-șcare culturală care asistase la 
decadența Spaniei in secolul trecut, ideologia lui viguroasă şi 
Speranţa atav de adanc inrădăcinată în viitorul rasei latine, și in 
particuiar al Spaniei, trebuiau să iacă o impresie vie, care a dus 
la exaltarea de astăzi a personalităţii lui, intr'o Spanie care ţine 
să-şi afirme cu mai multă precizie şi voinţă locui de totdeauna 
in concertul european. 

Nu e aeci de marare că i s'au recunoscut în chip postum lui 
Baste.ra meritele pentru crearea noii spiritualităţi spaniole. 
Ceeace se știe insă mai puţin, e faptul că în evoluţia idei.or 
Sale asupra uestineior comune ale lumii roinane, Romania a ju- 
caţ un xol capital. Prin cuiuoaşterea României, poeuui a venit în 
contact cu câieva din valorile cele mai anuale și mai fertile aie 
Spinsiuui iaua. fuuciul acesta se desprinde cu d_osebită caritate 
din carea pe care un cercetător eniuz.ast, Guiiermo Diaz-Piaga, 
3 consaL.ai-o de curând pouiului prelerat al Spaniei de astăzi. 

Ramon de Basterra y Zabala sa născut la Biibao, în anul 1888, 
dinuro tamihe bască, desi de modestă prin rădăcinile ei în 
trecut ca și prin situaţia ei materiată. După studii de drepi la 
Universitatea din Saiamanca, şi după câțiva ani de existență 
proviuc.ală, pe care o cunoaştem încă prea puţin, se prezentă ia 
examencle de admitere în corpul dip:omaric, Era in 1915, — 
desiui de târziu penru pactul nosiru, care împlinise atunci 27 de 
ani. Reuşind printre cei d.ntâi, Basierra îşi începu cariera diplo- 
matică la Ko.na, ca atașat de legaţie. O umprejurare curioasă a 
Vrut ca ace.a care, avta să vină la București mai târ;ziu, şi să 
consacre Român.ei o carte atât de inimoasă şi de plină de sim- 
pâut, să-şi inceapă drumul alături de tânărul conte de Casa- 
Rojas, actualul ministru al Spaniei la București. 


La Roma, Ramân de Basterra a putut să cunoască, pe urmele 
lui Guethe şi a atâtor generaţii de poeţi, isvoarele însăşi ale vieţii 
latine. Din amintirea pre.utindeni prezentă a trecuiuiu. de glorie, 
Și din refiex.unile care cresc în miniea acesiui modern, la contac- 
tul cu inima universului care n'a incetat niciodată să bată, au 
legit poeziile din Paseos Romanos, adunate mai târziu în voiumui 
intitulat, Las Ubres lum:nosas, „Ciorchinii de lumină“, Ceeace se 
exprimă în versurile acestea frumos poleite la contactul cu per- 
fecţiunea clasică, nu e numai conştiinţa decreptitudinii uxiversale, 
care e locul comun al poeziilor insp.rate de runele romane. Ramon 
de Basterra vede aliceva decât ruinele, vede viaţa vibrâna puter- 
Dic până la marginile lumii, şi îşi mărturiseşte cu sinceră energie 
bucuria lui de barbar civilizat, de a se fi putut adăpa dela un atât 
de puternic isvor de viaţă: 

Cuando el Foro romano fut armonia 

— Aqui se irgui6 un alcăsar, allâ un templo — 
ș Y, entre columnas, rotas hoy, movia 
« La Ciudad, su alma de alto ejemplo, 

En el remate de una via i 

Que de aqui salia, seguia, seguia, subia 

Y entraba en mi comarea montanera, 

La sangre que aqui traigo, como aceite votivo, 

Fluia en la tiniebla de la noche primera. 

(Pe vremea când Forul roman era o armonie, în care se ridica 
ici o cetate, și dincolo un templu, pe când printre coloanele, azi 
răsturnate, Oraşul pulsa de o viață pilduitoare, la capătul înde- 
părtat al unei șosele care, plecând de aici, mergea și bergea, și 
În ae re e RR O i E IN RU Ci I-O A SE 


(Urmare în pag. 2.4) 





ABONAMENTE: 
autorități și instituții 1000 lei 
de onoare 500 „ 
particulare 


12 luni 360 „ 
6 luni 190 „ 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23-23 
TELEFON 3.30.1090 





ALBERIO 


In Italia se priveşte la Alberto Moravia cu 
încredere şi nădejde. El este unul dintre a- 
cei scriitori t.neri, în jurul anilor 35, care 
ține atenția pubiicuiui, a criticei și-a scrii- 
tor.ior fixată asupra sa. Existenţa lui a fost 
semnalaţă publicului: nostru acum câțiva ani 
de Mircea B.iade, în Revistă Fundațiilor Re- 
gale, unde d-sa vorbea cu deazsebire despre 
Gli indifterenti, primul roman al scriitoru- 
lui nostru. Noi am dat o scurtă traducere, 
precedată de o prezentare sumară, dintr'o 
schiță a altei cărți iscălită de Moravia, în 
Tribuna Literară Braşov. 

Opera lui Alberto Moravia este intere- 
santă prm varietatea mobiie.or care o însu- 
fieţesc, prin neastâmpărul cu care autorul 
se caută şi prin exper.enţele la care se su- 
pune. 

Când în 1929, la vârsta de 21 sau 22 ani 
tipărește Indiferenţii, critica, presa şi pubii- 
cul sa.ută în foarte tânărul ser.itor o apanţie 
plină de prom.siuni negb.şnuite. Mari.e pro- 
misiuni poate nau fost menținute pe mă- 
sura d:mensiunihor inițiale, căci între Gli 
indiferenți şi La mascheraţa (bal mascat 
sau mascarada) se observă o puţină creştere 
a sufiuiui generos ce caracterizează pe ade- 
văraţii romancieri, larga respiraţie lipsind 
cu totul. Dar există o creștere a subtilităţi- 
lor inteiigenţii şi o adâncire a unor teme pe 
care le vom releva mai jos şi care ni se par 
interesante, cu toată impresia de uscăciune 
depe ici şi colo. Indiferenţii este cariea care 
cuprinde istoria unei v-eți de familie, roasă 
de imoralităţi şi stigmatizată de vicii. Isturia 
unei familii în disoluţie, pândită de crimă şi 
unds sutiete.e, b.azae, ucise de trepudanta 
viață a marilor orașe, rămân inditerente, 
lips.te de reacţii ch:ar câ:d mentalmente 
unul din membrii ei, un tânăr adolescent, se 
pregăteşte de crimă. Biazarea și indiferența 
prăven:ie din lipsa ierarhiei sent.menvale, 
din imposibilitatea de freamăt și entuziasm, 
ar parea tema foare îndrăsmeaţă a carţii, 
ch.ar pentru un soriitor mai matur. Numai 
stilul, stângaciu uneori, trădează vârsta au- 
torului. Acţ.unea însă, pensonagiile şi obser- 
vația caracterelor sunt opera unu spir.t de- 
pin stăpân pe mijloaceie sale seriitoriceşti, 
Maturitavea precoce a scriitorului este eiec- 
tul genii său supus la o b.azare pretim- 
purie ca efect direct a societăţii m_-derne, 
lipsite de echilibru moral și o trainică disei- 
plină a instinctelor. Ca mulţi ado.escenţi ai 
inaltei soc.etăți putreae, A,perio Muiav.a a 
cunoscut înainte de vreme m:sterele tulbu- 
ratoare a.e v.eţii şi a pierdut pen.ru toulea- 
una îorța de iluzionare. El va privi foarte 
puț.n în vastele spaţii ale entuziasmelor şi 
foarte muit in lavvratorul său unde omenu- 
rea sdrobită, doborită ta picioarele sale, mur- 
dară şi tiesgustătoare în nuditatea ei, va fi 
supusă unei observaţii şi unei critice atente. 

Sufletul şi imspiraţia generoasă vor avea 
un loc minim în opera sa; Moravia va de- 
veni un inieligent plin de s.râ.ucire, curios 
şi neastâmpărat. Şi-a devenit, ce-i dreptu, 
un râusoneur ş.-un moraiist. bidiferenţii mai 
sulesea și de o artir.Ciozuăte supăraicare, 
Alte cărți ca L'imbrozlio (Incuncăvura) deş- 
teaptă interesul prin acu.tatea observației şi 
prec:ziunea portretului. Nuvele.e dm acest 
volum sunt modele ale genului. Variața te- 
meior este o dovadă a preocupărilor întinse 
ale autorului. Dar reprezentativă peniru di- 
recţia acesiui spirit vioi este o a.tă carte 
| sogni del pigro (Visuri.e leneșului). Titiul 
ne lămureşte asupra canacteruiui sedentar al 
observatorului şi-a construcţiilor sale. Lenea 
este nepanticipare, este ind:ferenţă, dar lene- 
şul care visează are o compensație retros- 
pect.vă. Deaceea şi construcțiile sale sunt de 
nauură inte.eciui-a, insp.raţa scurtă crescând 
din observaţie și realizându-se în portret. 
Lecturile clasicilor romani prilejuesec întâl- 
niri cu eroi trecuți şi verif.caţi de istorie; 
pe o parte din ei Moravia îi cuiege întrun 
moment al vieţii lor unde se poate întreve- 
dea o mrală : portretul care iese are fiecare 
cântecul lui Erostrato, T beriu, Mohamed şi 
alţii. Mai sunt personagii moderne r.dicule, 





CANBT. MIHALCEA 





ra e 


MORAVIA 


tipuri de obsedaţi, nătângi şi vanitoşi. Por= 
tre.ul e sprinţar și tipul se .bălabâneşie din 
10aLe resocruuriue caricatunzate. Auveo.u „nter- 
vin intermezzo-uri pune ce g.ngaș.e şi lir.sm 
ca în Aiegorie prerataeiită, aar respirața «e 
scurtă şi cântecul se potieneşte. 

In ansamb.u, alegoriile și tabulele din Vi- 
surile leneșuiui ne arătau o direcție morali- 
zătoare precisă și o preocupare oarecum de 
bază la Aiberto Morava. (ne este interesat 
de curgerea istorică a unu șpirit va îi fost 
plăcut impresionat de ultimul roman a lui 
Moravia la mascherata, realizat pe d:recția 
prevăzută în Visurile leneşului. Artisticeşte, 
GAriea pare câ nu ar Tezusuad. Dal asa 0 va 
spune mai precis ţ:mpui. Romanul ne pare 
uscat, tind jocul une inteigențe foarte cu- 
noscauware a caraciere.or. omenești, care se 
ia la învrecere cu ea însăşi. Acţiunea, desfă- 
şurază numai pe 24 de ore, este foarte abil 
condusă, cu o vioiciune de roman poliţist, 
Pace romanul peniuru Jocul duo.u la cae se 
supune spiritul automuiui. Acţiunea nu se 
plasează într'un spaţiu precis. Ci, dincolo de 
Ocean, într'una din țărișoarele care au schim- 
bat nenumărate guverne, însângerate de re- 
voluţii, toate oduse de generali și care ar 
putea fi foarte bine Mexico, Venezuela, Uru- 
suay sau chiar Portugalia Europei noastre. O 
țărișoară lipsită de simțul responsabilităţilor 
sociale, plină de haimanaie, gurâ-cască, în 
care conducerea e venală, statul confundân- 
du-se cu moşia proprie, Tereso Arango, ge- 
nealui şei de sat, contesa Gorina, 'Leresa 
Sanchez cu junele ei amant Sebastiano, cât 
şi poliția statului de dincolo de Ocean sunt 
personag.ue cărţii care se întâ,nesc mânate 
de ego;sme și dorinţi josnice în acțiunea de 
corupere a generauuuui, Acesta e un prosiă- 
nac îngâmfat cam necioplit şi puţin sensibil 
la flaterii. Teresa vrea să-l cucerească. G 
rina oferă prilejul Ja balul său mascat, de 
unde şi titiul cărții. Compiicaţia cu poliția 
complectează romanul, 

Cartea ne lasă mai puţin amintirea perso- 
năgi-lor sale, bine caractenizate de-altfel, şi 
mai mult a saltimbăncăriilor r:dicule şi pre- 
tențose aie provagonuşuuor. 'Tovul are aspec- 
tul unei mascarade şi asta se ține minte mai 
Ușor. incât cetitorul are de interpretat şi 
A€s înue ceie couă înyaesuri aie substan- 
tivului la mascherata. 

Nouă ne place să vedem în romanul lui 
Moravia o fabulă pe linia Visurilor leneșului, 
cu morala lui. Operă a inte.igenţii şi-a unui 
puternue sp.rit ae observaț:e, cartea critică 
stări de lucruri şi moralizează sub haina de- 
centă a unei fabule amuzante. Artificiozitate 
găsim şi aici, Ne jenează um efort prea vi- 
zibil în construcție, care provine din grija 
de a întruchipa personagii pe măsura idenlor 
din fabuia de expus. Nu şum cum, dar La 
Mascherata ne-a amintit de cartea lu: Sien- 
dhal La Chartreuse de Parme. Poate pentru- 
că există o similitudine în fondui romemeior, 
acţ.unea petrecandu-se ua CUBţue Doua ale 
unor stătulețe mici şi cidicuie prin pretenţii 
şi fast. Poate pentru ero:smul bombastic de 
pe ic. şi coo, poate prin neverosmilul unor 
acţiuni şi în La Chartreuse şi în romanul lui 
Mwxavia. Cert este însă că Sainw-Beuve, 
vorbind în ale sale Causeries du Lundi des- 
pre romanul de mai sus a lui Stendhal, îl 
consideră, foarte puţin amabil, cu o acț.une 
de mascaradă, 

Depante de a avea amploarea, calitățile, 
interpretarea viguroasă și sinceră a sentimen- 
te.or dn La Chartreuse, La mascherata p1o- 
voacă, se vede treaba, o apropiere, în iocul 
comparativ 'ce se impune în judecarea 0pe- 
relor. 

Moravia mărturisetşe cu Visurile leneşului 
şi Mascarada un acelaş ciclu de preocupări. 
Noi ştim însă că marii nemancieri nau fost 
în primul rând portretişti și moralizatori, 
deaceea evoluția ulterioară a spiritului aces- 
ui scriitor devinind o prob.emă, ne anga- 
jaază din plin curiozitatea. A 


MIHAIL CHIRNOAGĂ 





Apare de 3 ori pe lună 


PREŢUL 6 LEI 


UAIVEDSUL LIIIPAP 


ANUL LII 
Sîmbătă 20 FEBRUARIE 1943 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





Nr. 5 


CĂI Piri 
Jiji 
îi 





MIOARA MINULESCU 


5 ra 


Colomba (mozaic) 





Montherlant 


viziunea 


Actualitate mu înseamnă 
însă şi sudură completă a con- 
cepțiilor sale cu cele aflate în 
circulaţie şi în proces de afir- 
mare. Dacă discriminarea în 
ceeace privește anumite carac- 
tere ale acestui om nou şi în 
ceeace privește funcțiunile: 
Statului mi se pare în această 
privință semnificativă, nu mi 
se pare esenţială. Incercând 
însă şi mai vădit echilibrarea * 
viziunii. sale, nepolitică în ca- 
"aoterele tipului uman, cu pla- 
nul politic, Montherlant prile- 
jueşte şi această distincţie e- 
sențială. Ne referim pentru 
aceasta la raporirile stabilite 
între individ şi Stat, ca şi la 
rostul social, în cadrul comu- 
nității  maţionale, al celui 
dintâi. 

Este momedă curentă în doc- 
trinele noui că acesta nu mai 
joacă rol de număr, ci se în- 
carcă — în numele şi folosul 
comunităţii — de multiple răs- 
punderi spirituale, morale, po- 
litice, culturale, etc. Punând 
pe primul plan comunitatea, 
doctrinele noui — am mai 
subliniat-o — nu reduc sem- 
nificațiile prezenţei individua- 
le, ci le multiplică. Mai mult, 
văd chiar superioritatea cate- 
gorică a lumii noui, față de 
cea -de eri, în uceste rezonanțe 
sociale ale faptului omenesc. 
Ruptă de sub apăsarea numă- 
rului, încărcată de responsa- 
bilități, văd condiția umană în 
câştig de prestigiu. 

Nu tot aşa mi se pare însă 
că pot ji privite Lucrurtie 2n 
CONEPț:ia  auorului jrancez, 
Uri VHUULL part — Cu 1tgu— 
Tie ua TUSiU, cui POlUIuc, Ssocual 
şi naț.onal — sub masca unui 
număr de ordime, în caarul 
probvemei  aemugrajice. ke- 
meia n'are deci decat rostul 
purpetuarii națiuni, ceeace 
este exact nunvai in măsura în 
Care caracterizarea nu este 
exciusivă. Nu este locul să ne 
oprim acum asupra acestei 
d.scuții care nu angajează po- 
ziția iui Montheniamu, decât cu 
ui Oglinzi ue ne aud 
definirea ei. Pentrucă nu este 
prea departe, nici aspectul gio- 
bal sub care se înjațișează ra- 
portul : om-comumtiale, des- 
văluit de o exciamaţie prile- 
juită de un tablou de război: 
„Dans le combattant qu'on 
laisse mourir, je vois le trou 
qu'il fait en disparaissant, et 
dans ce trou l'ennemi qu: pas- 
se. C'est tout“. (pag. 146). 

Fără acest „c'est tout“, desi- 
gur afirmația ar fi angajat 
mai puţin. Și nar fi ilustrat 
aproape mimic. Fiind totul 
însă, ea lămureşte într'o sin- 
gură frază valoarea naţională 
a omului, în gândirea lui 
Montherlant. 

Desigur, nu este nimic sur- 
prinzător aici. Ea poate fi ușor 
corelată cu voința autorului de 
a încrusta în linii cât mai e- 
nergice aspectele unei lumi 
noui, aşa cum — în exces de 
dialectică — poate fi pusă în 
legătură cu concepția Statului, 
îmsensib!l şi ordonat în execu- 
tarea ordinelor sale( am putea 
adăoga precis în  uplicarea 
sancţiunilor) ca un ceasornic. 

Dar mi se pare că, astfel în- 
fățişat, raportul amintit aduce 


sportivă 


mai puțină bumină asupra con- 
cepțiilor politice, cât asupra 
poziției spirituale „a autorului, 
cu concluzii în social. Unde 
este evidentă prăpastia săpată, 
înlăuntrul comunităţii, între 
elită și „plebe”. Fără îndoială, 
selectarea acestei elite se face, 
imn genere, după regulele de 
selecțţiune naturală, învederând 
nu "UN Tang, ci. un cumul de 
calități sufletești și intelectuale. 
Chiar aşa fiind, prăpastia sem- 
naicță sjarmă rosui luur.rie 
al comunităţii şi prin aceasta 
destramă Statul. Adică anu- ! 
lează şi această valoare-număr 
«a omului. e iulia 

Din mou suntem astfel în si- 
tuația de a denunta o i:psă de 
sudură ' între . diferitele  ele- 
mente sale gândirii politice a 
lui Montheriant, lipsă care ne 
împiedecă și ea de «a -da 'aces- 
teia tițlul :de „sistem”, Şi to- 
uşi, viziunea uui Moniuteriamt 
este extrem de 'interesantă. Şi 
foarte «actuală. Câte pagini din 
cele care s'au scris despre lu- 
mea nouă au sugestivutatea şi 
răsunetul adânc omenesc al 
paginilor intitulate „Le ton 
hint, dan artea MEnţIo- 
nată. 

Poate să pară, cu unele con- 
cepţii ale sale, Îneuman sau 
puțin vechi scriitorul jramcez, 
pot să pară unele fragmente în 
dezacord cu altele, el nu este 
însă mai puțin pornit pe dru- 
mul lumii moui. Remanenţele 
unei alte lumi sunț 'imerente, 
aja cum sunt expiicabi,e, în 
efontul ruperii de ele, unele 
Qi prurt GL.e CONEPipiuliOT vide 
Toate acestea sunt lucruri se- 
cundare *), în Jaţa sajurnapei 
tinereşti, cu care se recunoaște 
în adevăr un om nou: „ll ne 
nous est pas a.fficile de leur 
Parser "Cvusaliie 515 avaacali "UIe 
âme. Il nous suffit de les ai- 
mar: (Pay, b7). 

De altfel, mu este un gând 
întâmplător al lui Monther- 
lant; simpatia ca metodă de 
solidarizare şi :conviețuire so- 
ciaiă, îi apare limpede. 

Dacă m'am şti că se poate 
merge şi mai departe, că se 
poaie urca şi mai sus, am sa- 
luta gândirea lui Montheriant 
ca una din cele mai fructwoase 
pregătiri ale apariţiei unui alt 
tip omenesc, într'o nouă socie- 
tate omenească. 

Așa cum este, ar însemna 
însă să exagerăm oarecum. 


Viziunea lui Montherlant nu 
revoluționează ; ea împrospă- 
tează numai. Şi aduce şi o notă 
nouă, cu aerul ei viril, spor- 
tiv — lucru cu atât mai re- 
marcabil cu cât reprezintă 
deocamdată - contribuția cea 
mai interesantă pe care spiri- 
tul francez o aduce lumii nout. 

Imtâmpinând-o ca atare, nu 
reducem cu nimic din împor- 
tanța ei intrinsecă, ci îi oferim 
un cadru mai larg de partici- 
pare într'o desbatere de mare 
actualitate, dela care Franța 
nu putea absenta. 


COSTIN 1. MURGESCU 


*) Să nu fie de mirare că em în- 
sistat totuşi asupra lor. Noi am duat 
în serios viziunea lui Montheriant 
pentru a nu urmări să-i dăm 0 pre 


sentare cât mai deplină, insistând 
a arta asupra paiticularități- 
T si. 


a E ceia i NI i 


Petit opera uman 2 


„box a 


——_ 2 


TEATRUL MUNCĂ ŞI LUMINĂ; : 


" „MĂICUȚA“ piesă în trel acte 
de. LUIS FERNANDES DES 
SEVILLA .și BAPAEL SEk- 
PULVEDA —. tradusă de LI- 
SETTE GRECESCU,. o 
TEATRUL MUNICIPÂS: „BTĂ-., 
A LA. P s : 
dit DI) în trei acte. de 
d-u! TUDOR MUȘATESCU şi 
SICĂ ALEXANDRESCU. 


În momentul de faţă la Tea- 
teul „Muncă și Lumină“: se dă 
EC ră Mara 

e, e cele „cu- 
rate“, dintre cele mai luminoase. 

Din toată piesa se desprinde 
un mm de o suavităte dso- 


- sebită, de-o inetabilă poezie, 


Şi nu-i vorba de tm spettaco! 
fasrimoten; var face o confuzie 
în eteistă priv ntă: este tot ce 
potțe f' mai devarte de asa'cevă. 

Se nutenu folosi o mulţime de 
„krouva'ile“-uri pe :care subiec- 
tu! ile oferea 1a tot pasul. da au- 
torii: wau urmărit efectele obți- 
mute pr mijloace eftine. 

Lă un moment dat, de exem- 
plu, când directorul se opune — şi 
până. ie pumni heiustificat — Ja 
căsătoria tânărului doctor, care 
este Depoul ui, cu Goma, ata 
găsită şi crescută în ortel:natul 
upei mânăstiri, sa putea crede că 
se sehțează tema din „Păcat! a 


tenteze. şi câre putea fi admira- 
bil exploatată dîh punct de ve- 
dere „dramatic: doi copi cari se 
iubese: fără să ştie că. sunt îruți! 

Anttorii, totuși, mau făcut nică 
un fel de concesii în această â- 
vecție. Iși dădeau seima că: era 
un mijloc. pita comun care, chiar 
dacă putea da rezultate dramati- 
ce puternice, lipsea în schimb 
piesa de finalta ei ţinută anti- 
atică, a a 

De asemenea, pentru dramaii- 
zarea acţiunii, se putea face ca 
maina adevărată, apărută în ul- 
timiul moment, să pretindă să-și 
ia fata, îmemoi tu orce . preţ, 
iscându-se şi de aici o setie de 
complicații şi de conflicte care 
puteau fi foarte interesant ex- . 
ploatațe . 

Iată însă că şi. de data aceasta 
autorii miau vrut să folosească 
asentâmea, posibilități, şi nici să 
forțeze sentimentele pe care le 
puteau trezi în spectatori, ci din 
contră, 

Prin mrmare na sa urmărit 
din partea amtorilor efectele 
Uşoare, nu S'au .'0iosit mijloacele 
curente ale dramaturgiler  dor- 
ntei de asemenea efecte, ci, în 
tot momentul, ei au căutat să ţi 
nă piasa ja un anumit nivel de 
simplitate şi puritate artistică. 

Pentru aceste considerațiuu!, se 
peste spune că acest spectacol — 
moral fără ostentație şi delicat 
în trăsăturile dui, reușind să fil- 
treze o emoție superigază — este 
cu gdevărm dintre cele ma. bune 
care se dau în momentul de față. 

In ce priveste interpretarea, ea 
a fost absoluţ admirabilă. A 

D-ua Maria Mohor, pentru ori 
câte roluri va mai avea de iu- 
cat. va rămâne în mintea specia- 
torilor multă vreme în rolul din 


ţa”, | 
Apariție albă, de lumină, de 


Jocut de scenă minunat, de o 
dfstiuoție rară, accentele calde 
şi vocea aceia netedă și totuși 
impresionantă, cm modulările ei 
admirabile, care se însinuează 
așa de bine atumci când este me 
voie ! 


Pără îndoială, este pna dintre 
marile noastre actrițe, 

Văzând-o,. mintea ţi se duce 
numaidecât la toate acele rotari 
mar! pentru care este făcută şi 
care este în drebtal ei să le 1ozce 

In rolut Gloriei, d-ra Irina Ră- 
chițeanu. 

D-sa joacă întotdeauna cu 0 
emoție sinveiă, ajutată de un 8d- 
mivabil temperament . dramatic, 
cală, de mare putere de trans- 
muere. pi 

Gzaţ.e d-sale au fost alături cu 
toții de sut.etul gloriei, de pal- 
pitarea ini delicată, de visurile ş: 
frăirea ei interivară, de drama 
a&piraț..low ai nedesiuşile, xezol- 
vate toate — poate cu o nmanţă 
de melancolie şi de resemnare — 
în dragoste. 

Deşi intr'un rol de o importan- 
ță mai mică decât acel al „Măi- 
Guţel“ şi, desigur, cu mai puţină 
expârieriță teatsa.ă, se poate spu- 

me, totuşi, că în această pesă 

“ Maria Mohor și Irina Răchițeanu 
— îm cele două roluri principale, 
— se complectează şi se pun; 
par'că, reciproc în valoare, 

"A, dar Vally Voiculescu ? 

Ate' talent „mit dica“ asta! 

Fie că este în roluri comice de 
sertitoare, cum o : întâlnim în 
„Milionarai“ —. şi. un comip de 
calitate, firesc neforțat şi necău- 


taţ, apre deosebire de acela da al- .. 
lori dela acelaşi teatru, — . 


„fie că joacă 'pe Marietina din 
„Mă cuţa“, Valy V 
"duce întotăcauna . o .notă nouă, 
- proaspătă, originală. 
De dată aceasta u fost tuşantă, 
a gvut desiuvoltură, — apoi în 
„ DEIVai pă aasă În — Valu ua au” 
tebtie talent, . .. 


"rezume cu căldură. intwan stil 
“sobru, foarte potriv.t ca ton, Per- 
- sonagiui niămei care işi. caută 
târziu copiiui, 51 regăseşte şi — 


„ Oapabilă de jertiă — ştie săşi: 


. înfrângă suferința pentiu ca să 
„DO-i strice Tericirea, - . 


„D-ns Btefania Popescu a rea- 


" dizat o maâscă şi o prezentare co- 


“miioă 'de calitate în rolul maicei 
Martina iar d-na Mimi Roy.n- 
țeacu a pus duioşie interpretârnui 
pe mama lui Burzro. , 

D- Damian, în rolul bătrânu- 
lui Nemesio a avut o adinirab-lă 
" compoziție,” și stilizat, şi cald, în 
scurţ foarte bine. 

De abitei, â-sa întotdeauna pu- 
ne ioată grija îm interpretările 


- d-sale, 


Bine d-l Cezar Rovinţescu: ma- 
siv, sincer, de o sinceritate în rol 
pe- care o simte gi .sala. 


„-..* D- Stoianovici, în general b'ne 
- oa Joo.de scenă și ca prezentare 


scemică, însă cu an deteoţ. care 
este supăritor şi ar trebui să 
tacă toate eforturile ca să-l co- 


vui Cazag.ale, temă care: pittea să . 


oiculeseu a- . 


D-na, Neliy Nicolau a reușit să a 


rijeje: mu-şi. supraveghează în- 
dea,ung dicțiunea, 
" Deschid acum un capitol cu a- 
devărat penibil: acela al d-lui 
Papa Nicola, 

Nu ştiu cine l-ar putea îuce să 


înțeleagă ş. aproape ar trebui 


să-] şi roaze să renunţe la o mul=: 


pina de meruri care nu sun; nici 
În înteresu! piesei, nici măcar în: 
propriul d-sale interes. i 
E mevoe să-i spun că-i şi o 
lipsă de  camaraderie față de 
munca şi străda:nţa tuturor ce- 
lorialți coleg, a, “sale, care con- 
tribue cu toţi să dea un spec- 
tacol îngrijit, se străduese să dea 
lucru bun ș. unui sngur să facă 
notă discordantă, să strice totul? 
Căci aşa înțelege d-sa să joace 
rolul ui Burro? 
' Chiar dacă sunt trăsături ca- 


Dice în acest. perSohâgia şi ehiar - 


dacă-l: vedem spunând lucruri 
care me îae să râdem. Burro 
le tace din naivitate iar nu. din 
grosojănie, din aroganță 'sau' din 
obrăznicie de copii rău crescut! 

De alttel, e! mu trebuie să fie 
Bici total Stupid, nici tota] cara- 
ghios, peninu ca să poată fi to- 
tuşi pe plavul iune. tinere dom- 
'nioare educaţă la căngărițe şi 
chiar a' Maicej superioare, căre:a 
încă nu trebuia să-i displacă 


cum de altfel. re ese din piesâ:. 


dacă îiu-l găseşte potrivit pentru 
Gloria, îl găseşte în schimb des- 
tul : de  „bine” peniru 'Martene- 

Atunci cum se poate ca G-l 
Papa Nicola să joace personag ul 
lui Burro în condițiile în care l-a 


jticat, să se strâmbe în halul în. 


care Sa strâmbat, să facă cu o0- 
chiut, în suurt să prezinte un per- 


sonagiu totaj mesimţit şi carica- 


tura! în cu totul-alt Sens decă 
îi cere textul? i 

Mă întreb însă dacă aici nu este 
în pante şi vina regiei, vina d-lui 
Victor Ion Popa. 








Decorurile şi punerea în scenă, 
datorite d-nii Victor Jon Popa, 
aitiel admirabile, 

Cum am spus deja, acest spec- 
tacol a tost onorat cu prezenţa 
d-lui Marcu, ministrul Propa- 
gandei Naţionale cum şi a d-lui 
Ministru al Spazilei. şi a întregei 
Legaţii spaniole, 

Cu acest prilej a vombit da-l 
Prof. Popescu Telega, rhembru 
apa ode epilat pe Spa- 
niole, ând valoarea împor- 
tanţa culturii sn Mufe 
risticile aceste, literaturi cum şi 
importanţa piesei ce se repre- 
zintă, i 

Au fost multe lucruri iîntere- 
sânite, dar, cu această ocazie am 
aliat înire altele că „ţurea“ şi 
„paarca“ — jocuri bine cunoscute 
ale copilăriei noastre — le-am îi 
luat dela spanioli şi că... începu- 
turile teatrului şi câlturii actuale 
sunt şi ele toţ iberice, 

:Se poate să fie şi aşa căci, în 
detinitiv, nu îndrăznesc să con- 
trazic pe d-l Popescu Telega care 
este ş profesor şi bum cunoscător 
al culturii spaniole; mă întreb 
totuşi dacă war i bine să mai 
xerifice unele asomenea afirma: 
țiuni. Nu de alta dar cvilizaţia 
spaniolă şi în genere toată |i- 
teratura şi cultura Spaniei suni 
orice caz prea mâxsi, sunt prea 
covârşituare, şi aa şi! așa destule 
merite pe planul culturii gene- 
rale „a emenirei ca să mai fie 
Nevoie şi de exagerări, : 


„Teatrul Municipal, după încer- 
Caări cate nu totdeauna au fost 
fericite, a prezentaţ de data a- 
ceasta un spectacol cu adevărat 
bum, 

E vo pitsă care are căldură, în 
târe triumtă dragostea, în care 
triumtă omenia, datoriţă tăpâ- 
hei din La Paz“ care înmănun- 
chiază, cum Spune singură, expe- 


Căci nu cred că actorii pot să-şi 


facă de cap în scenă fără ştirea, 


ingăduirea sau. axentimentui di- 


rectorului de teatru, a directoru- 


lui de scenă sau a reginorului. 
Trebue să presupun, deci, că 
așa îl vede şi d-l Victor Ion Popa 
pe Burro şi este surprinzător a- 
ceasta pentru un om care nu-i 


lipst nici de gust şi nici deo - 


înaltă pricepere artintică,. 
In restul distribuției 


Xenia Beza şi Raluca Zamfirescu, 
cum şi d. N. Velculescu au con- 
frihuiţ la reuşita acestui specta- 
col care. cu toată rezerva făcută 
privitor Ja d-l Papa Nicola pe 
care cu țoală sinceritatea a-și 
dori să-l văd schimbându-se — 
rămâne munui d'ntre ce'e mai bu- 
ne ş cele mai frumoase în mo- 
mentul de faţă. 


MEMENTO. 


CINEMATOCRAFE 


n... rm 





"SCALA: Casa păcatelor şi 
jurnal nou de răaboi, 
REGAL: Fanhţulla 
și jurnal de război. 
ELISEE: Demonii  jumglei, 
vorbit în româneşte; triwoa de 
reviste şi jurnal, 
VICTORIA: Absenţe. nemo- 
tivate şi jurnal nr. 46, 
VOLTA-BUZEȘTI: G. P.U. 
“urna! şi trupa de reviste. 
ROMA: Clipe de rătăcire și 
urual nr. 57, 
CARMEN-SILVA:  lubiraa 
>ea mare şi trupa de reviste. 








d-nele .- 
Mariana Marian, Tatiana Mulibin, .: 


da Lodi 





STURZA BULANDRA 


LUCIA 
venţa căpătată printr'o viaţă 
dusă succesiv alături de patru 
bărbaţi pe care i i-a dat soarta, 
anul reprezimiâna temperamen- 
tul spaniol, alţul priceperea în 
afaceri a germanului, altul sân- 
gele rece al enpglezulu: şi altul de- 
licateţea şi înţelegerea sufletu- 
ini femenin al francezului. Toate 
dificultăţile ce păreau insurinon- 
'tabile, ridicate de asprimea mo” 
ravurilor, sunt până la urmă în" 
'ăturate, chiar atunci când Sunt 
spr'jinite de putemice iradiții, de 
mâna delicată şi fermă a acestei 
femei care are şi voinţă şi suflet 
si tempetament. i 

In această Imerare dramatică 
Sunt multe adevăruri îrnmoa 
spuse, sunt câteva tipuri bine 
prinse şi bine conturate pe care, 
de altfel. interpreţii au reuşit să 
ie pună foarte bime în valoare, 

D-na Lucia Sturdza Bulandra, 
această mare actriţă a noastră, în 
„Stăpâna din La Paz“, femeia 
hotărită dar şi abilă, înţalecă- 
toare ş: calăă, iubitoare şi plină 
de demnitate a pus în evidenţă 
+oate aceste caracteristici ale per- 
sonatului prin deosebitele d-sale 
enlități art'stiee ajutată si de 
marile â-<ale daruri firești. 

Reawariţia d-sale, după o gestul 
ae lungă absenţă, regretată legi- 





tim de toată lumea, ne-a bucurat 


pe toţi, s îi 
distineţie eu 
» 
temps — traducere pe care o 
Înţeleg în senpul cel mai bun eu 
putinţă, a umor vremi de bune 
irajdiții dramațice — care ne re- 
compensează de prea nuuitul ma- 
halagism teatral de astăzi, 
Aceleaşi caracteristici şi ace- 
leaşi bune întâmpinări pentru da-l 
Tony Bulandra caze a pus în va- 
loare toată tandreţea, toată deli- 
catețea sufletească gi, cu elegan- 
ță. înțelegezea. şi linsa de arice 
bei nefaste a personagiu- 
D-ra Mary Theodorescu a avut 
deosebită căldură şi freacheţe în 
rolul Felicieji; d-na Marcopoi Sion, 
într'um roi scurt dar determinant 
pentru economia piesei, a. ştia 
să-i dea culoarea. necesară, bine 
deasemenea d-ra Uipia . Hârjeu 
Botta, cu destulă savoare în ro- 
lui fetiţei mironosită, cu preten- 
ţii de „candidată“ ja că'ugărie, 
când de fapt nu-i dec un copil 
în care mijeşte şi, până la urmă, 
triumfă dragostea; bine deaseme- 
mea d-nele Maria Grecescu, Sil- 





ma i im Se ame A 


via Culberti Fabini şi Teodora O 


Mitulescu. 

D-l George Măruţă a avut un 
joc frumos de scenă imMerpretână 
pe Ely Van 


delicateță, a avut pi căldură; a- 


celaş luoru se poate apune şi des. î 


pre d-l Vasile Hașeganu în rolul 
lui John; d-l Cotty Hociung bine 


în rolul procurorului De Diaz, 


joc de scenă discrei, reținnt; bine 
de asemenea şi a-i Cezar Teodoru 
cum şi d-nii George Conabie, Va- 
leriu Pascu şi Stan longa, căruia 
poate, ar fi să i ce reprogeze 0 
oarecare bruscheţe, care, însă, în 
prezentarea impetuosului spaniol 
Vicente Alcantara, într'o oarecare 
măsură poate că era necesară. 

“În rolurile de ansamblu, d-nii 
George Patrichi si Constantin 
Giulu, au contribuit de asemenea 
la buna realizare a acestei piese. 

Direcţia de scenă a avut-o d-na 
Lucia Sturdza Bulawdra care a 
dat o tonalitate generală de bun 
gust şi de frumoasă ţinută arti- 
stică întregului spectacal, 

Decorul d-iui “Traian Corne- 
Scu, agreabil. 


ALEXANDRU DRĂGHICI 


zece a avut şi & 


IN 
CONCERTELE NOASTRE 


MUZICA ROMANEASCA 


In: concertul dirițat săptă- 


mâna trecută da „Filarmoni- 
că“ de maestrul Iomel Perlea, 


„căutânăm-se parcă o COmMpen- 


saţie prea puțin îrecventelor 
înscrieri de compoziţii româ- 
nești în programe, s'a grupat 
un neobicinuit de mare nu- 
măr dim ele la un loc. Sa 
apei de asemeni la trei s0- 
liști, A fost poate o râvnă și 
o solicitudine manifestate 
prea mosalcat, prea amalga- 
mic. Dar, arta de a face un 





ECOURI TEATRALE 


INTERIMATE,.. 


Dela un timp, cronica drama» 
tică a umor gazete teatrale suje- 
rind de absența titularilor, din 
motive „de - forță majoră“, se 
vede, vrând, nevrând, îndeplini- 
tă anumiți „interimari“. a căror 
îndeletnicire — până azi — n'a 
fost decât o dibuire în ale tea- 
trului, 

De-altfel stângăcia — sau mai 
bine zis — casna, cu care face 
să apară aceste cronici, dovede- 
şte îndeajuns nu numai slabele 
cunoștințe ce le au acești „inte. 
rimari“ în, materie de artă dra- 
matică, dar însăși construcția 
unei piese este judecată cu o in. 
competență uluitoare. 

Cetiţi numai o cronică de soiul 
acesta, care spune:  „,Schelăria 
completă a piesei X e diluată”. 
Şi mai departe: „Rotunţimea ro: 
lului principal e imcompletă“. 

In felul acesta, cronicaiii, dra. 
matici improvizaţi chinuese nu 
numai înțelesul pentru 'specta. 
tori, dar chinuesc până şi aşten- 
farea bieților autori, actori, re- 
gisori şi decoratori, cari, toți La 
olaltă, văd cum truda lor este 
judecată de niște nepregătiţi. 

Și-atunci, să se mai țină sea, 
"a de-o cronică dramatică!! 

Dar parcă ştim că trăiește și 
azi 0 așa numită „Asociaţie a 
criticilor dramatici“!,.. 

Sau, poate, nu activează de- 
cât în ziua... adunării generale!.. 


LICITAȚIE... 


Sala cinematogratului „Capi- 
to!” a fost obţinută la licitaţia 
ținută deunăzi de d. Sică Ale. 
xandrescu, mu o chirie anuală de 
12.600.000 lei, plătibilă  semes- 
trial, 

Ciudata achiziţie a unei săli de 
cinema pentru un viitor teatru, 
la un preț de peste un milion 
chirie iunară, ne îndritueşte să 
bănuim că oamenii ge teatru din 
Ziua de azi de orice se pot plân- 
ge, de lumbago, de măsele, de 
ambţeli, numai de sărăcie nu. 

Să fie a. Sică Alexandrescu 





atât de bogat, ca să plătească a- 
tâta chirie fără teama că riscă 
prea mult, mai ales în timpurile 
de azi! 

Sau altcineva e. 
leasă .. 

Se: poate... 


TEATRUL RADIOFONIC, Ă 


Dela um timp „Teatrul Rodio- 
fonic“ mu mai funcționează, Susa 
pendat pentru um interval a. 
numțot foarte scurt, pare să se 
prelungească această lipsă de 


Zodia  a- 


activitate a teatrului la mMicro=. 


fon, tocmai când spectacolele 
de silabă calitute dela unele fea- 
tre particulare ar fi făcut să re- 
nunțe pe mulți spectatori şi La 
drumuri şi la pierdere de timp 
şi mai ales la pierdere de bani, 
în schimbul unei cuminţi și 0- 
dihnitoare șederi în îilț, la gura 
sobei, ca să asculte, dacă nu pie. 
se clasice, solemne, dar măcar 
comedii mai decente, mai spiri- 
tuale şi de îndoită calitate, de 
cât „Tarzan”, „Bobiţă”, „Fata de 
ciocolată”, ete. i 
Auditorii cari au pus întot- 
deauna preț pe serviciile Tea. 
trului Radiofonic, așteaptă miă- 
car o lămurire a duratei sau a 
definitivei lui inactivităță. 





SCALA : „COASA PACATELOR" 


Filmul care rulează acum pe 
ecranul cinematografului „Sca- 
la” e o spirituală comedie, în 
care comicul de situații, prici- 
nuit de neprevăzutul împrejură- 
rilor, e de cea mai bună calitate.. 

E vorba, foarte pe scurt, în 
„Casa păcatelor” de două mena- 
juri tinere : în unul din ele, so- 
țul e gelos, în celălalt, soția face 
toate sforțările imaginabile, ca 
să izbutească să-și facă parte. 
nerul legitim, gelos. 

Datorită simetriei contrarii a 
roporturilor sufleteşti în cele 
două mendajuri, se creiază la un 
moment dat un fel de contra- 
punct psihologic, la care specta- 
torul devine sensibil, partici. 
pând încântat la aceu algebră 


Ramon de Basterra și România 


(Urmare din pagina I-a) 


| urca, şi intra în sătucui meu de munte, pe atunci sângele pe care-l. 
aduc astăzi aici, ca un'delemnul sfinţit, curgea în pânza de 'ntu- 


_nerie a primei lui nopți). 


Astfel la Roma, poetul are prilejul să înțeleagă ce-a însemnat 
"civilizația latină pentru întregul viitor ai Europei, și ce adâncă 
transformare auniversului a răsărit în concepția victorioasă a păcii 
latine. Iberul de ieri, înecat în noaptea primitivismului său, e azi 


barbari: 


an Roman, după cum Romani au devenit prin upera Romei şi alți 


Como las margaritas de “aayuel iejano suelo 


A tus plantas de mârmol. Eperador, despliego, 

Manojos de la ofremda, cântabros pensamientos, * 
- Etevândote aroma, Câsar, de los robiedos 

EL celta de ojos garzos y de auroral cabello 

Se debe a Julio Cesar, a Ulpio Trajano el tiero 


"Geta, y a ti, Augusto, nosotios nos debennos. 


- (Cum depun ia picioarele tale de morunoră, Impărate, mărzărita- 


"rele dirni pământul nostru îndepărtat, şi Qin măptnchiul ofrandei 
se ridică aroma cugctărilor cantabrice, mă. gândesc că în pădurile 
lui de stejar, Celtul cu ochi cenușii şi cu pletele bălale e dator 
"lui Tulius Cesar, așa cum Getul cel aprig 'e dator Ini Uiptus Traian, 


iar noi îţi suntem datori ţie, o 
“Ae-acum), 


August, cu însăşi ființa noastră 


Destinul a vrut ca acest îndrăgostiţ de puterea. şi de gloria ro- 
mană, să ajungă curând după aceasta în ţara Getului celui aprig. 
La 1 Ianuarie 1918, poetul fusese mintii întrun post diplomatic 


în România. i 


Sosirea, lui la noi a avut loc în cele iai dramatice împrejurări 
_pe care le-ă cunoscui poate istoria româzească, Jumătate dim țară 


era evacuată şi se îngrămădise, 


în mijlocii bolilor şi al privațiu- 


sailor de tot telul, în Molăoiva de Nora și mai cn seamă la Iaşi. 
îm acest din urmă oraş, Basterra a; venit. pentru prima oară în 
contact cu suferințele româneşti şi cu idealurile niciodată. uitate. 
Rămănând în România ceva mai muult de doi ani, până în Mai 
„1926, el a avut ovazia să cunoască și celelalte aspecte ale vieţii ro- 
” mâneşti, şi să-şi creeze despre poporul român:0. viziune. unitară» 


„amo, „Opera lui Traian“, 
tantă a lui. i 


inchisă curând după aceasta în cartea intitulată Ia Obra de Tra- 
care e cea dintţâi lucrare iîmpor- 


După o şedere de patru ani în Spania, între 1920 şi 1924, Ramon 


de Bastera a fost din nou trimis în misiune, de data aceasta in 
Venezuela. Destinația aceasta mi e fără un tainic subinţelts. Prin- 
tr'o atât de lungă călătorie, poetul nu se depărta de ţintele lui. 
Dimpotrivă, în felul acesta, el ajungea să cunoască, după ce trăise 
“în imima civilizației romane, punctele extreme ale civilizației 
latine, de pe majurile Dunării pe țărmurile americane. Din expe- 
riență și din cunoaşterea directă avea să crească in spiritul lui 
fecind concepția misiunii latine și a rolului imperial și civilizator 
al Spaniei, concepţii care sunt astăzi tot atâtea pietre fundamen- 


tale la construeția Spaniei noi. 


„Pentru Ramon de Basterra, Roma e o ideie de acțiune. „Prin- 
cipiul ideal sau clasic, scrie el principiul pe care am putea să-! 
numim roman, presupune o lume aspirând spre disciplină şi spre 
viața superioară a spiritului“, Această Romă a fost aceea care 
şi-a întins stăpânirea peste întreaga omenire cunoscută, care e 
colonizat cu o viaţă romană activă și astăzi, țărunnile Ebrului și 
plaiurile Carpaţilor, Cei care au fost cotlonizatorii și cuceritorii 
pentru civilizație a continentului american, mau fost vechii Iberi, 
ci Romanii care le-au luat locul. Deaceea „stăpânirea romană în 
Spania constituie cea mai mare binefcere. Nu trebuie să ne închi- 


puim Spania ca „liberă, fericită 


şi independentă“ îmainte de ve- 


nirea Romanilor, şi dună aceasta înlăcrimată gi subjugată cu sila 
unui dușman nepoftit. Roma este botezătoarea culturii spaniole“. 
" Ceaace se spune despre Spania, se poate concepe la fel de bine: 
şi despre România. Aici, colonizarea și civilizarea romană au fost 
misiuni executate, printr'o fericită împrejurare a istoriei, chiar de 
un spaniol. Marcus Uipius Traian, născut în Halta andaluză, care 


prin mume chiar, arăta cât de 


mult Spania se îndrăgostise de 


idealul roman, venea din acea Iberie care, după cum spune Bas- 
terra, „din discipol devenea maestru“. Figura lui Traian e schi- 

" ată de scriitorul spanioi cu q simbolică gravitate şi se transformă, 
prin originile lui şi prin rezultatal fecund al operei sale, într'o 
personificare a întregii energii romane. , 

România îi e dragă lui Ramon de Basterra din îndoitul punct 
de vedere al tragicelor realităţi imediate, şi al trecutului care 
leagă priutr'o punte ideală pământul Daciei de Occidentul jatin. 
Cele două. teme se întâmese întrețeante la fiecare pas în cartea 
lui, care e fundamentală pentru cunoaşterea României din acei ani 
de cumpănă. Bine înțeles că aceeace îl atrage mai mult pe scriitor 
e pitorescul, colţul antentie, culoarea locală. In faţa peisagiului 
românesc, de fiecare dată se lasă adâurit într'a vastă contemplare. 
De alttel, serie el, „contemplarea e un deliciu 'robifbese. Trebuie 


AFIȘ... E e 

Pentru răstimpul dela apariția 
acestui număr până la cel viitor, 
teatrele nu vor avea o altă 
schimbare de afiș decât acelea 
pe cari le-am anunțat în numă- 
rul trecut. 

Adică: Teatrul Naţional o altă 
piesă de Schiller, intitulată „Mu- 
Tia Stuart“, Studioul V, Alec- 
sandri piesa lui Bourdet, „Tai. 
na nunţii” în regia d-lui Soare 
şi drama d-lui Bucur, „Călătoria 
în îmtunerie“. 

Tieatrul Municipal rămâne la 
repertoriul wariat. cu „Stăpâna 


„dim La Paz” şi „Dama cu came- 


iii”, iu care probabil să se mai 
adauge ajișul pentru ora 5 d. a. 
cu „Scampolio“, 


Teatrul  „„JComoedia“ rămâne 
cu Bobiţă. 
Puiu Iancovescu rămăsese 


până în ultimul minut să aibă 
premiera cu „Jobenul fermecat"“.. 
la Teatrui Mic. 
Teatrul din Sărindar, ocupă 
afișul cu seria „Puşlamalei“. 
Celelalte cu reviste, scamato»- 
rii şi... „pretexte”, 


1. M. LEHLIU 


subtilă a sentimentelor  desfă- 
şurată cu ajutorul  imagirilor. 


"Anecdota filmului se transformă 


astfel întrum joc delectabil, de 
inteligenţă şi de „inimă” în ace- 
laş timp, care aminteşte de a- 
proape maniera pirandelliană, 
cu dialectica ei atât de caracte- 
vistică aplicată facultăților spi- 
ritului omenesc. 

Filmul este interpretat de 
câțiva actori bine cunoscuți ci- 
nefililor noştri, în primul rând 
evoelentul comice Melnuti, al că- 
pui umor firesc, de o calitate 
discretă, face o serioasă concu- 
rență puterei de atracție a unor 
actori consacraţi ca Alida Vali 
şi. Amedeo Nazzari, care-i sunt 
parteneri, 


ADRIANA NICOARĂ 


20 FEBRUARIE 1943 === 





program poate avea în defi- 

nitiv atâtea vartante, şi atâ- 

tea nuanţări încât, cu măe- 

strie şi talent, aproape. orice 

îmbinare  admisibilă. . poate 

îeneni admirabilă „in  praâc- 
ză, 

La noi însă, problema mu- 
zicii româmești în concerte 
simionice pune anumite <on- 
diţiuni programărilor. 

În primul rând trebue să 
Se ţină seamă că, graiul de 
cultură muzicală, înţelegere 
şi evoluție a gustului pe care 
î cere dela auditor muzica 
ste astăzi, compoziția contem.- 
porană, nu este încă de do- 
meniul mulțimii. 

Chiar de-ar fi vorba de 
muzică gi ermaână,  îranteză, 
italiană, actuală, interesul 
publicului nu Sar reduce de- 
cât la mici insule de cuno- 
scători, 

In privința muzicii româ- 


mești, inconvenientul e mult 
mai grav, Din din 
lipsă de încredere an tă, 


din lipsă de atmnosteră şi me- . 
diu prielnice difuzării  nor- 
male a creaţiei muzicale ro- 
mâmnești, româ- 
nească esfe încă, în mare 
parțe, o cenușăreasă a con- 
certelor. Un concert simfonic 
de muzică românească în- 
geammă încă p sală greu de 
populat. 

De aceea este preterabil să 
se distribue muzica româmnea- 
scă pe măsura succedăzii con- 
certelor, treptat, câteva mi- 
nute oriunde e posibil, atât 
ca să se bucure de un mare 
public, cât și ca să câștige 
drum tot mai înaintat în 
înţelegerea lui, 

Totuşi, alături de muzica 
românească de cameră, actea 
simtonică rămâme o privile- 
giată. 

Apariţia ei în concertele 
noastre rămâne o adevărată 
„curiozitate“ artistică și un 
gest aproape extravagant al 
concertiștilor, 

In afara cântăreților, care 
sfârșesc, în virtutea umei oa- 
recare tradiţii, cu „naţiona- 
le“, violoniști, pianiști, vio- 
jonceliști, rămân, cu rare 
“excepții, tot atât de depăr- 
taţi de muzica noastră cât 


“ar fi făcut-o dacă mar fi a. - 


flat nici odată de existența 
ei. i 

„Societatea compozitorilor 
români“ care în privința fot- 
klorului și a organizării ge- 
nerale a drepturilor de autor 
a activat deosebit de valoros 
şi de interesant, sub oblădui- 
rea maestruimi Enescu și mul- 
țumită în mare parte operei 
secretarului ei general, A. 
Constantin Brăio'u. ar trebui 
să dea um non imboli tuturor 
şi um nou avânt muzicii ro- 


-mâmesti prin organizare de 


concerte de muzică românea- 
scă ars deschise publicului, 
concerte de inițiere si pro- 
pasonăă. 

Este o smoeestie me care o 
dorim cât mai erobnic aducă- 
toare de rezultat, 


ROMEO ALEXANDRESCU 


La A entitatea i ai ae ai 


să vezi sub arcadele unei locuinţe, câte o fată îmbrăcată în cos- 
tumul țărănesc, pentru a înţelege viața aceasta făcută din lux, 
din sărăcie, din poezie şi din amărăciune. Se dovedeşte astfel că 
națiunea, aceasta e dedată culorii, cum sunt altele dedate vinului, 


spre a-şi îmblăuzi desamăgirile. 


„Când soarele coboară spre Apusul întinderilor veste, lumina se 
îmbracă în degradări somptuoase de game violente, verzi, porto- 
<alii, roşii. Dulei armonii ftugare! la, marginile cerului, un altar 
de foc, a cărui pompă sar spune că se silește s'o răpească biserica, 
bizantină in ceremoniile sale, punâmi pe fruntea tinerilor căsă- 
toriţi, caroane care încinge tâmplele câmpiilor orientale“, 3 

Pitoreseul şi speciticul românesc îşi găsesc în cartea lui Bas- 


terra o interpretare tot atât de 


justă ca şi sufleiml poporului, și 


misiunea istorică a acestui neam de soldaţi. Mai cu seamă în 
această din urmă privință, poetul, spaniol, care nu era desigur 
numal un poet, a văzut bine. Rostul de apărător al Europei la 
această ulțimă limită a continentului, se întrevede în fiecare din 
judecăţile îui asupra unui prezent, care încă nu se desfăcuse bine 


„ din haosul războiului abia terminat. 


Persistenţa acestei rase înrădăcinate în solul natal, îndărătnicia 
cu care s'a apăraţ de toate vicisitudinile trecutului, şi poziţia ei 
geografică, desemnează națiunea română pentium acest post de 
frontieră. „România, spune Basterra, datorită iudârjirii aproape 
"de necrezut pe care o pune țăranul în tot ce face, e supraviețuirea 
provincială a unei vieţi care ascultă incă de Roma. Aceasta ar 
putea să ne mire, dacă ne gândim la cortegiu! sgomotos și stră- 
iucitor al istoriei, care ne face să uităm că mai mult decât tur- 
nurile ambiției durează coliba care abia de se ridică de-asupra 
pământului, adăpostină o existență ingennă care, asemeni Naturii, 
mare nevoile de glorie sau de strălucire... Noua Dacie înarmată, 
credincioasă a scopului unei întemejeri care a destinat-o să fie 
bastion! Occidentului împotriva agresiunilor sritice, care astăzi 
se chiamă bolşevice, a Susținuţ instituțiuniie noastre împotriva 
fariei care amenința, de dincolo de ziduri“. Pi 

Astfel, Ramân de Basterra a căutat să adâncească, printr'o cu- 
rioasă și atectuoasă aplecare asupra realităților românești și asu- 
pra sufletului popular, cnnoagierea pământului și a destinelor 
noastre. Pentru el, țara aceasta rămâne în primul rând o marcă 
a latinității .viotomioase, o sentineiă a lumii romane, câre n'a 
lipsit niciodată de la datoria ce i-a fost încredințată peste veacuri. 
Din această prezență a României, poetul spaniol a scos acetaşi 
lecţie de încredere în viitorul şi în misiunea lumii romane, factor 


de civilizaţie şi de umanitate. Şi 


nu e landă mai frumoasă pentru 


ai, decât aceea de a îi contribuit prim pilda virtaţilor moştenite, 
la formarea unei concepții atât de mobile și de generoase, tu pri- 


mai înainte însemnat, 


„ Vire la misiunea aceasta a latinităţii, în care rostul nostru era de 


ALEXANDRU CIORANEŞCU 


scame 2) F230JARI= 1943 


Notă despr 
Albert Thibaudet 


în capitolul consacrat lut 
Sdinte-Beuve, din „Hstoitre de 
da lUitteraţure trancaise de 11789 
â nos jours”, Thibâudet recu- 
moaşte cât e de gingașe proble- 
ma criticii celor în viaţă, — a- 
cea „critique des vivanis” pe 
care autorul Port-Royal-ului o 
socotea „partea cea mai grea și 
mai nobilă a meșteșugului“, Că 
problema nu e nici azi rezolva- 
tă, după cum nu a fost în vea- 
cul trecut, de Sainte-Beuve, stau 
mărturie ultimele pagini din ma- 
nualul postum al lui Thibaudet, 
privitoare la generația contim- 
poranilor, a celor cari avtau 
- douăzeci de ani în 1914. Tabloul 
literaturii franceze postbelice e 
sch-țat numai, unele nume lip- 
sesc, aprecierile se mărginesc 
ia simple indicațiuni, iar  pre- 
pentarea schematică  înlocuește 
perspectiva continuă, întănțuntă. 
Dar acestea sunt numai 50 de 
pagini, dintrun volum de 560, 
care ne testitue timbrul fam 
tar și unic al celui mai mare 
eritic francez, despre care Bery- 
son afirma, în numărul omagiul 
din La Nouvelle Revue Fran- 
ca'se, că „nu a fost depășit vreo- 
dată“. 

Comnstrângerea pe care o im- 
pune întocmirea unui „manual“ 
de istorie literară nu se face nici 
odată simțită în Istoria Iteratu- 
sii franceze a lui Thibaudet, dâr 
ea îi dă prilejul să-și expună 
înțr'o admirabilă prefață, punc- 
tul său de vedere sistematic, 
privitor la ordinea tratării ma- 
terialului, care va fi aceea a 
„Ordinei pe generații”. 

Imprumutând lui Bossuet, ti- 
tiu! ultimei diviziuni a: Discure 
sului asup.a Istoriei universale: 
„Imperiile“, — TPhibaudet recu- 
uoaște în desfășurarea literatu- 
“ii franceze, „0 succesiune de 
$mperti, fiecare dintre ele fiind 
fâsturnat de un război literar 
sau de o revoluție, căreia un alt 
+mperiu îi urmează. Cele patru 
imperii ale Asirienilor, Perșilor, 
Macedonenilor şi Romanilor s'ar 
putea vedea în cele patru mari 
climate succes:ve ale evului me” 
diu creștin, umanismului, clast- 
esmului şi romantismului, aces- 
te două din urmă, împertile cte 
vilizatoare, coninuând încă, în: 
î7un paralelism care amintește 
de grecii şi romanii lui Plutarh, 
sa formeze două l.mbagii ale 
epiritului şi literilor, rivale și 
complementare“, Cele patru 
mari „naturi literare? pe care le 
deosebeşte Thibaudet în ansam- 
blul literelor franceze, corespund 
veacurilor 16. 17, 18 şi 19, vr- 
mându-se întrun - conflict sau 
dialog neîntrerupt şi în ordinea 
generaţiilor. începând cu aceen 
a Revoluţiei Franceze, a scriilo- 
rilor cari aveau 20 de ant in 
1789, apoi generațiile din 182), 
1850, 1885 şi 1914, într'o ordinp 
ai cărei avanta) e „de a urmări 
104 de aproape mersul naturii, 
de a coincide mai fidel cu 
schimbarea imprevizbilă a du- 
vatej 1âi, de a adapta mai bine 
dimensiunilor obişnuite ale vie- 
Hi omenești, realitatea și pro- 
dusul unei activități orneneşti”. 

Câte un capitol global intro- 
ductiv deschide priveliște asu- 
pra înfățișării de ansambiu a 
climatului literar corespunzător 
fiecărei generaţi, din care se 
vor ridica piscurile literaturii 
franceze : un Chateaubriand, 
Hugo, Balzac,  Sainte.-Beuve, 
Baudelaire, cărora le sunt con- 
eacrate capitole speciale, sortite 
să devină clasice. 

Cele câteva pagini ale prefe- 
fei sintetizează însuşirile emi- 
nente ale criticului  Thibaudel: 
o informaţie vastă, expusă jărd 
podanterie, într'un stil de o ut 
mitoare mlădiere, subtil și fani- 
liar, plin de umoare și de umor; 
un. gust al ideilor generale pe 
care-l datorează culturii filuso- 
fice; o bogăție de apropieri şi a- 
iluzii, de comparații şi asocieri; 
o putere comunicativă încompa- 
rabuă. 

Albert Thibaudet e criticul 
idea), a cărui definiție a dat-o 
e] însuși: „un om căruia îi place 
să citească și să facă să ae ci- 
tească”. Scriaul lui constitue un 
gliment din cele mai substan- 
țiale și mai provocătoare pentru 
spirit şi cea mai îmbietoare in- 


vitație la lectură. 
ie, MIBAI NICULESCU 





Ă E POET 


şi pe câmpul de luptă cine este 
poet și că, deci, scrisul nu are 
nevoie de condiții speciale sau 
de confort special, o dovedeşie 
premiul pe care l-a pibicat rb- 
vista DIE DAME pentru cea mai 
bună poezie: Din cele 4000 de 
poeme, jumătate fuseseră trimil- 
se de pe frout (!). 

Premiul întâi i-a tost atribuit 
lui Wolf von Niebelschătz pen- 
tru poemul Boldatengrab (Mor- 
„unt ostășesc). Altele cinci âu 
fost date poeților Oskar Feies, 
pentru Wache im Schhee :De 
pază'n zăpadă), Susanne Kerck: 
hoff, pentru Elemente, Eugen 
Roth, pentru Nachis (in timpul 
nopţii),  Herbest Sailer pentru 
Soldateiigriber im Osten (Mor- 
minte ostășeşti în răsărit) și W. 
E. Sisskind, pentru Ueber Nacht 
(Peste noapte). 

POVESTIREA DIE PFLICBY 


(Datoria) a lui Wilhelm von 
Scholz, ajunsă, în limba ger- 
mană, la un tiraj de 200.000 de 
volume, a fost tradusă în lim- 
bile norvegiană și olandeză. 


„FPLORENTINER TAGEBUCH” 


(Jurnalul florentin) ai marelui 
RAINER MARIA RILKE, inedit 
pâgă în prezelt, va apare în- 
tun volum editaţ de Insei 
Yeriag. 


WILHELM SCHĂFER 


a împlinit în ziua de 20 lanua- 
vie 1943, 75 ani, 

Am mai vorbit despre acest 
mare mazstru ai „anecdotei“ 
germane. 





Wilheim Schăter 


Reamintim principalzle opere: 
Mannsleut (1894), Ein To'schiă- 
ger (1894), Jakob und Esau 
1896), Lerma (1898), Anekdotun 
1908) ediție completată în 1928 
şi definitivă în 1934 (există şi o 


“man, 1930), 





/ 
200.38 1907 09 


NOTE 


2diție populară), Novelien (1925). 
Winckelmanns Ende (1925), Hol 
derlins  Einkehr (1925), Das 
Frăulein von  Rinken  (1526,. 
Hauptmann von Kâpenick (ro- 
Theoderich, . Kânig 
des Abendiandes (1939) și Mein 
Leben (1934). 


> HANS DOMINIEK 


autorul sărbătorit al multor ro- 
mâne utopice a împlinit, în 
Noembrie, anul trecut, 170 de ani. 
Operele lui sau bucurat de o 
popuiaritațe enormă când te 
gândești că au depăşit două mi- 
lioane de volume vândute. 


STALINGRAD 


"se numește poemul hui Joa= 
chim W, Reifeuiath, scris în z:ua 
de 18 lanuarie 1943 în spaţiul 
sortit a rămâne pentru totd-auna 
în istoria ce:or mai măreţe jertfe 
ostășești, şi apărut, întrun nu- 
măr recent a: revistei Das Reich 
(No. 6, din ? lan. 1943), dimpreu- 
nă cu aceste rânduri, 

„In seara de azi îmi cade în 
mână, după săptămâni şi ca din 
întâmplare,o maşină. Trebuia să 
soriu, cu price preţ, ceeace mă 
apăsa, Veţi aprecia pe-sonal dacă 
l-am dat necesara expresie. Aici, 
fireşte, sunt oc:ezut. Dar cât 
spaţiu mai e, pe aici, peniru gân- 
dire şi judecare. Momenian, si- 
tuația este niţel cam amară. 
Despre toate celeialte mărturi- 
seşte chiar iucrarea, Să sperăm 
că vouă celo- de acolo ou vă va 
[i prea amar. Aici credem că 
pu:am scoate putere nesecată din 


Ș astte! de lucruri. Ny avem nimic 


altceva. Nădăjduiese că serigoa- 
rea vă va ajunge prn avion. Altă 


3 legătură poștală nu mai avem de 


mut, Cu bune urări, Al d-vastiă 


|. Reifeurath. 


Poemul are acest cuprins: 
„Vijelia ne smulge cuvântul 


zgârcit de pe buze, — lăsați ne- 


zise vorbeie deșarte! — Zăpada 


i. albă ne arde până la rană ochiul 


care întreabă de orizont şesurile, 

Pe țeava armă, ca o ghiară, 
stă ghiața, mâna  înceștată s'a 
lipit pe oţelu! înghețat, iar lu- 
mea e nifndurător ge albă — 
abea de se mai întunecă în nopți 
odată. i 

Căci luna îngheaţă pe firmna- 
ment, — peste cântecul subțire 
al vânturitor de stepă, arde, rece, 





lumina stele:or nenumărate, pe 
drumuri pe cani le găsim anevoie, 

Uitaţi-vă, aici nu mai poate fi 
dus nici un rod, — chiar şi în- 
trebăriie le-am surghiunit, — nu- 
mai ceeace-și mai păstrează cre- 
dințan Dumnezeu în astfel de 
zile rezistă peiertătorului destial 

Și nu 'upţi nici măcar pentru 
viața ta aşa cum lupți pentru 
supraviețuirea memoriei. tuturor 
acelora cari îşi gau viaţa și merg 
mai departe și așa de vizibil, cu 
tine împreună, 

Niciodată nu-i mal putem utta 
precum n'am uitat de soţie, co- 
pil, cămin și țară, — inimile nca. 
stre, de mult libare, ştiu că din 
cei morți se hrăneşte întregul 
foc care ne smulge din g'eaua 
cumpănă a ziei și pe închide cu 
țarurile sale inima şi 'asă patriei 


UNIVERSUL LITERAR | 





noui lumina noastră omeneşte 
mică şi instinctiv friossă. 

Dară vijelia me 2amulge cuvân. 
tul de pe buze, — uneori însă 
silim fapta — şi ni te arăţi în 
noi toți, când învingem, bunul 
vostru camanad !" 

Asemeni Odessei, Stalingradul 
rămâne, în memoria poporului 
nostru, simboiul unul uriaş e- 
rolsm şi al unei sublime jertfe, 
al eroismului şi al jertfei pe care 
o pot cuprinde numai inseripe 
ile lapidare aa aceea dea 
Thermobpyle. „Spune, că.ătorule. 
Spartei că ne-ai văzut  zăcând 
aici dupăce am îndepliniţ legile 
sfinte ale Patriei”, 

Ceeace  depășeşie elementara 
severitate a unei astfai de mât- 
turisiri e polologhie, Și numai 
feşite din gura celui ce a iat 
parte la luptă, cuvintele cân:e- 
cului de mâine nu vor suna fals, 

Iaţă dece „Stalingradul”, ca şi 
Crezu!, nu va putea fi pus în 
versuri. 


T, CHELARIU 





Artur Enăşescu 


De-un an, buimac, îşi mosie degetele'n soare 

Şi sălciilor chica le-o sărută, când îl prinde plânsul, 
Dece îl trag de umeri negurile ? Ce-au cu dânsul ? — 
Sfios, la butoniera ruptă, el şi-a prins o floare... 


Dar parcă'm furul lui nu se găsește nimeni. 
O ia, priveşte... Oare nu-i steavă? 
Mirat își plimbă ochiul prin petaiele-i de neauă.., 


. Şi uite”n mijloc, cinci lumini de aur !.+ 


Cu degetul le mângâie feștila... 

Ce mici-s! Ce pufoase! — Şi nu ard! 

Dar dece trenyură atâtea stele 'n gard? 

Ce curios şi Dumnezeu ! Pe-Artur îl prinde mila. 


Căci cine ştie cât le caută El prin cer, — 


Şi nu-s, şi nu-s oiţele de aur! 


Tot lupul de azur, cu solzii-i de balaur! — 
Şi-Artur zâmbeşte, când Il vede iar pe Dumnezeu stingher: 


Fim ! I-am fost spus că nu-i mai mult decât un păcurar, 
Dar n'a crezut! A zis că-i judecata-mi mică, — 

Nu-i mare lucru, lumea cu fulgerul când o despică ! 
Oricine-ar face-o sus cu uh amnar... 


Şi stă... În juru-i cresc zăpezi şi nuferi, 


O rândunică tulbură albastrul 


cer din fundul unni lac. 


Alături negurile cresc, se fac şi se destac.., 
— „De Ţi-aş aduce, Doamne, oițele, aşa-i că nu Te superi? 


Şi gândul izbucnește ca un Soare'm faţă-i, după plâns. 


Şi iată-l căţărat să rupă flori, 


împovărat de împăcatu-i gând: 


Dar un sergent îl flueră... Vreo câțiva gură-cască-l râd... 
Poetul stă. Priveşte buimăcit, Şi: pleacă iar, 


Cu funia-i de cânepă încins... 


PAVEL P. BELU 


Expoziţiile dela. Propagandă și 


Pentru prima oară avem prilejul să 
intrăm în frumosul local al Propagan- 
dei anul acesta, cu ocazia expoziţiei 
D-NEI MIOARA MINULESCU, fiica 
marelu poet şi cunoscător de artă ION 
MINULESCU. 

Cât ne priveşte, această sală ne-a fost 
întotdeauna simpatică şi apropiată. In 
ca am âvut prilejul să ne desfătăm 
ochiul cu lucrări eşind dim comun, Nu 
voi uita nic.când fermecătoarea expo- 
ziţie a soţilor GHIAȚA anu! trecut, cu 
acele covoare ale AURELIEI GHIAȚA 
„Minuni“ ieşite din degete femeești, 
minuni ale acestei magnifice industrii 
a covoarelor, izvorită cu adevărat din 
sânul poporului, pe care AURELIA 
GHIAŢA, iscusită vrăjitoare, a reușit 
s'o reînnoiască, înfățișşând-o cu mij- 
loace moderne, ca acel catifelat punct 
persan „în relief“, adăogat la vechea 
formulă o scoarțelor româneşti, pentru 
a zugrăvi (căci adevărate zugrăveli. îi 
erau scoarțele) voevozii în smarald 
sumbru şi îngerii conăbii. 

O ființă ca AURELIA GHIAȚA ar 
îi în orice altă ţară pusă în fruntea 
unei armate de ţărănci, care ar lucra 
sub ordinele ei, scoțând la iveală 
felurite şi neuitate împestrițări şi în- 
chipuiri în lână, mai gingașe, mai calde 
și mai duioase decât cele pe care cu 
multă trudă, le așternem noi mâzgăli- 
torii, pe pânză!... 

in orice altă ţară, AURELIA GHIA- 
ŢA, ar fi o celebritate a artei decora- 

tive, pe care înţelegerea ei o ridică la 
un nivel întru totul superior, dar... mai 
bine așa, cu modestia şi cu tăcerea, 
decât cu vâlva şi cu toba mare! 

Artistului creator, cu însuşiri de ge- 
niu, i se potriveşte taina mai bine, 

Din puţinul agonisit — tot artiștii au 
fost acei care. au apreciat-o și i-au 

Ccumpăraţ — noi credem că este o fală, 
de care infinit de puțini se bucură, o 
fală mai de preţ decât aceea improvi- 
zată și bazată pe reclamă. , 

Ii cerem scuze doamnei MINULESCU 
de această incursiune în trecut, dar re- 
gretul ne-a fost atât de adânc. că nu 





încât o tacem întârziat acum, domnia- 
sa rămâne cu meritul de a ni-l fi îm- 


prospătat, grație i:nteresantelor şi fru- 


moaselor sale mozaicuri. 

S'a criticat lumina acestei săli, s'a 
spus mult împotriva ei — credem că 
nu cu dreptate — mozaicurile MIOA- 


REI MINULESCU, sunt în orice caz fa- & 


vorizate, regretăm însă numărul lor 
restrâns. 
E foarte greu să ne faceam o idee pre- 


NOREI  STERIADE,  descoperiboarea 
desăvârşită, a sensului intim al acestui 
material. 

Fâră să tăgăduim MIOAREI MINU- 
LESCU o anuine inţelegere in alăvura- 
Tea pietr:ceieior, credem nu tocmai â- 
decvat mozaicului feiul său de a pro- 
ceda. Aspectului extraordinar de plăcut 
al operei sale, îi stă imputrivă „o ma- 
niera” decorutivă, de uusiraţ.e, pe care 
am putea-o găsi şi pe o copertă sau un 
paravan. Considerăm — iară absoiută 
afirmare, întrucât sar puiea să ne în- 
şelăm — că aceasta provine din con 
trastele prea mari între deschis și în- 
chis, făra treceri, în felui acesta relie- 
fându-se prea puternic tigura, cu ten- 
dinţă de a ieși din fond. 

La „Căminul Artei“ (Gal. Fretzules- 
cu), adminubilul mozaic al NOitEi STE- 
RIADE, infernal strâmtorat, reprezen- 
tând în verde şi aur, măestrit distribuzt, 
apocaliptica luptă cu un i-gru, întru= 
chipa pertect această imbinare de co- 
lor, întretăindu-se ca'ntr'o reţea, ade- 
vărată tapiserie, mai scumpă, mai pre- 
țioasă, decât tap:seriile franceze, 

Ne permitem că credem un factor 
principal cu totul, dispoziţia pietrice- 
lelor între ele, — urzeala lor — ca să 
zicem așa, între această tehnică şi aceea 
a covoarelor existând, cât de paradoxal 
ar părea, afinități. 

Mozaicurtle extraordinar de frumoa- 
se din Ravenna şi'n particular acele dn 
Sant'Apollinare în classe fuori, ne-au 
dovedit-o, aşa cum ne-au dovedit-o și 
acele al NOREISTERIADI, la aie cărei 
tu.aţiuni cu iluștrii săi predecesori nv 
putem rămâne indiferenți, ba ne pu- 
tem char mândri cu ea. 

Nu ne îndoim de posibilităţile MIOA- 
REI MINULESCU, tinereştile salr. avân- 
turi i le admirăm, dar aşteptăm s'o ve- 
dem într'um ansamblu mai bogat, mai 
bine adecvat materialului. 


cisă despre felul său de a lucra, chic pasă 


dacă am socoti sala perfect adecuată 
operelor expuse. Cât de fermecător ar 


îi fost, să vezi întreaga sală îrmmpodo- , 


bită cu mozaicuri! După cât ne-am 
informat, D-NA MINULESCU este o 
autodidactă, noi o credem — şi de ce să 
ao spunem, ne bucurăm —— elevă a 








Cronica plastică 


Ateneu 


In prima sală expune la Ateneu AU- 
REL LACUBESCU, cu a cărui pictură 
ne înţâinim prima oară, Domnia-sa, cu 
tinereţe, sacr:tică beţiei de p-stă, uni- 
form răspândită peste tot. Avem totuși 
impresia că, ma: disciplinată, paleta sa 
ar putea da frumoase rezultate, plină 
de viagă fiind. 

E o natură moartă cu peşti, pe care 
din cauza geamului, nu am putut-o 
privi cum. se cade. Când se vor hotări 
pictorii să nu mai acopere cu geamuri 
uleiul (ce economie ar real:za!), o să 
fie o mare uşurare pentru privitor. 

Sunt absolut împotriva acestui sub- 
tertugiu, care nu dă privitorului răgaz 
să privească „pictura goală“ interpu- 
nând între ochiu și pânză un luc.u de 
oglindă, care mai ales la culori închise 
ca ale domnului IACOBESCU te'mbie 
să-ţi vezi mai iute propria-ţi mutră de 
care ești sătul, decât trăsăturile de pen- 
sulă, împăstările, structura intimă a ta- 
biouiui de care eşti dornic. In aceată 
gamă sumbră, licăresc ici colo tonuri de 
violoncel, care ne îndreptăţesc să aş- 
teptăm interesante realizări dela dom- 
nul IACOBESCU. 

In sala din mijloc, MĂNDIA ULLEA, 
o decoratoare de biserici cu însușiri 
alese, expune o serie de lucrări în ulei. 
Ne-am oprit în faţa unor vederi: din 
Mangalia bine compuse, neaşteptat 
puse pagină, care ne-ar fi-putut 
mulțumi compiet, dacă n'am observa o 
tendință spre „lemnos“ în toate lucră- 
rile, francezul ar zice „guindâ“, care 
s'ar traduce în românește „îmbățoșat”, 
Valurile mării — ciudat — parc'ar fi 
împăiate. Sunt delimitări aspre, ca şi 
în autoportret, de altfel foarte bine de- 
senat. Apa mării e pictată'n aceeași 
materie cu ţărmul, parcă ar îi înmăr- 
murit astfel. Nu numai la D-NA UL- 
LEA dar şi la alţi pictori am notat im- 
posibilitatea de a diferenţia întinderi 
lichide de cele solide și în genere lipsă 
de varietita în tratarea formelor din 
natură, cer, apă, arbori, pământ, ca de 
pildă în prea frumoasa bisericuţă din 
Predeal, in care M. ULLEA a reușit 
într'o tonalitate verde prospeţimea pei- 





-sajului. 


in sala treia CONST. MIHALCEA ne 
plimbă prin atâtea încântătoare ţinu- 


“turi, prin care au trecut armatale, încât 


suntem dezarmaţi în faţa cusururilor. 
Domnia-sa are un vădit talent docu- 
mentar şi într'unele acuarele şi guaşuri 
chiar „pictural“, într'altele însă curat 
„schițe ae arhitect“. P:sta domniei-sale, 
ne pare cam fărămiţată, cam imbâcsită, 
am voi-o pusă mu! cu francheţă, să ne 
dăm mai bine seama ce a voit să pue, 
de fapt, ca ton, să nu-l simţim adibuit, 
ncert. Domnul MIHALCEA are o in- 
contestabilă tacilitate şi o paletă deo- 
sebit de fecundă care ne promite când 
se va hotări să interiorizeze, să se o- 
prească dârz, o incontestabilă reușită. 


LUCIA DEM. BĂLACEACU 


E 
BR fă 
ae anaud 


3 


NOTE ROMÂNEŞTI 


CANDOAREA 


deseori parcivaliană, dară şi ta. 
drăzneaia cu care cred în pru= 
pria misiune aproape toț: tinerii 
ajunși la primu: lor volum da 
versuri, te îndwoșează. Iată, îţi 
zici, acesta e „începutul sfârşi. 
tului”. De aici încolo, flor.:e a.pe 
sau asbastre capătă spini, brân= 
dușa liliachie venin, poemul an- 
b.ție, căci, odată „autor“, visăe 
toru. de până mai az. dimineaţă 
ge'ncruntă, îşi studiază fiziono- 
mia şi nu-i mai scoţi din cap că 
nu este un „cneva“, ci tat ei, cei 
da totdeauna. 

Există, b neințeles, și excepţii. 
Ele însă întăresc, după iogica 
grămăticiior, numai rigidele coa- 
Linii aie regulai. Ă 

Deaceea deschidem cu strân- 
gere de inimă cărțile de debut 
ştiind câ vom da paste aceleași 
jeu.ri şi temeri, peste aceleaşi 
filosofii şi revolte ale vârstei. 
Nătânga omidă se 'mhide n li- 
n:știle crisalidei şi-şi pregăteşte 
as:fei zborul de iiuture al lumi- 
il. Numai omul nare inţelep- 
ciunea răbdării, 

Este, desigur, un mate bine â- 
ceastă euforie, căci dacă am ști 
dela primii paşi, ce măsurațe ne 
sunt biruințele, n'am avea în- 
drăzneaiă nici cât p.uitu: puiului 
de găină, 

Este insă, această normală eu- 
forie totodată şi matca marilor 
noas're melancoci. Si .a jeunesee 
savait... 

Numai că sfaturile şi rugămin- 
țile nu ajută şi nu pot îi de fo- 
los decât după zgonirea din ral. 
Ori, după această cădere, omul 
învață să se teamă. 

Răspunzând, cu dragoste şi, rnai 
ales, cu stărul'oare povaţă 'uu- 
tor ece'ora ce ne trimit, din pro- 
vine su cap'ta'ă, prea zoritele 
lor candidaturi la gloria literară, 
îe spunem: Nu vom fi deloc în- 
Râdu'tori cu d-voastră, ce: sor- 
tiți a duce mai departe povara 
de vis şi vers pe care nimeni nu 
are dreptul să o considere joc 
la d'screția bunulu: plac al cul- 
va: nu ne vom bucura n'c'odată 
de faptul nenorma! şi, deci, stus- 
pect, că aţi ahuns la prima carta 
—. oricât de matură ar fi ea, — 
ia o vârstă când alții bat țurea.. 
şi nu ne va olinti n'meni din cen= 
vingerea că tot omul, și 'n pri- 


mul rând tânăru! care se crede a. 


A pemial, are nevoie de trata- 
ment aparte. 


D-L PETRE PASCU 


ne trimite, din Arad un volum 
de poeme. D-sa le-a spus 
PLAIURI. Tipărită la Tipograjia 
Diecezană-Arad „în anul 1983, 
luna Februarie, întrun număr 
de 700 exemplare“ cartea d-sale 
cuprinde trei cicluri: Căutare, 
Joc pierdut, Plaiuri. 

Cele mai realizate sunt poe- 
mele: Sora, Cântec pentru fată, 
Terține pentru tovărăşie, Versuri 
pentru bârteală şi Murăş, lotru 
blăstămat, 

Cităm : 

SORA 
„Grădini de ceruri îi erau ochii 
Și sufletul țesut din mătasă. 
Fără joc și râs a crescut 
Deretixând sjioasă prin casă. 


Sora noastră bolește de anj. 

Pe yură: lespedea grea a tăcerii, 
Nu ştie când e 'mceputul ziiei 
Şi ude e marginea serii“, 


REVISTA FUNDAȚIIL.OR 
REGALE 


cOiisacratoarea ta'entelor tinere, 
— mulțumită fericiţei prezenţe 
la conducere a ticiui p'olesor 
Universitar D. Caracostea, 
mai e şi revată de mar. preo- 
cupări spirituale. Contr.buţii pre- 
Cum swnij cele iscăliie, în volu- 
vul pe Februarie al rev s'ei, de 
d. prof. C. Rădulescu-Motru (Pro- 
blema Logicei), img. prot, C-istea 
Niculescu (Intre abstract şi con- 
cret), Nicolae Roşu (Medicină și 
destin), Const. Kirițescu (Speri- 
fioul românesc și arta m'șcări'), 
D. Caracostea (0 freccă fotc'ori- 
câ), Perpessicius (I0n Alecsandri), 
D Marmeliuc (Pe marg nea „0O- 
restiei“ ii Eschil...) impun prin 
perspectivă şi documen'a“e şi te 
pun la curent cu problemele cele 
mai dif cile, 


SCRIITORUL IL. VALERIAN 


ne-a surprins cu adm:rabila=i 
proză, Ochii fratelui de peste ne- 
guri, publicată tot în acest vo- 
lum al REVISTEI FUNDAŢII- 
LOR REGALE. 

Ce mult am dori să-l vedem 
pe L Valeran, acest frate mai 
mare al tuturor scri'torilor ţi- 
neri, cât mai deseori prezent în 
paginile revistelor noastre 





ABEA ZILELE ACESTEA 


nesau sosit numerela ?7=—8, 9-10 
și 11-—12 pe 1942 ale încărcaielor 
de ani și glorie CONVORBIRI 
LITERARE. Imbrățișând cu e- 
gală cinstire, trecutul și sprința. 
rele sau dârzele jocuri ale zilei 
de azi, Convorbiri Literare, cu 
toată docta și severa lor fizioe 
nomie de revistă academică, sunt 
un nesecat izvor de informație 
şi potoltre a setei literare. D. 
prof. Î. E. TOROUŢIU  conti- 
nuând munca celor 75 de ani ai 
Convorbirilor, înțeleye, ca pujini 
alții, că e mai de preţ, — pentru 
„binele şi lumina neamului, — să 
duci înainte stindardul mare al 
statorniciei decât să agiți fanioa- 
nele entuziasmelor de o d. 

In afară de aceasta, e necesar 
să nu se uite că este semnul u- 
nei mezdruncinate râvne cultu= 
vale fapiul că avem o revistă ce 
dăinue, şi nici de cum pe vreun 
ultim plan, de șaptezeci și cinci 
de ani! 


„FILOSOFIE" 


îscem num în cadrul de acua- 
relă ai eseu.ui. Totu. nu pulem 
eaiuta, fără multă, de tot multă 
bucurie, apariția unui nou pe- 
riodio de ocugețare rouăâneaacă. 

SAECULUM, revista de tilogo- 
tie de sub direcţia d-uu. LUCIAN 
BLAGA marchrază o răspâutie! 
O spunem cu cea mai fermă con- 
vingere, Şi o spunem ruspicat, 
tocmai iimică d, Lucian Baga, 
pubi când, ta Noe, o juatiticare 
a hotănrii luate, cate excesiv de 
fhotiest, ca, de altiei şi d. Z(eve- 
dei) Bţarbu). 

Revista de fiiosotie SAECU- 
LUM, pusă n serviciul VuTO- 
RULU: filosofie. româneşti, pu- 
să, cu alte cuvinte, in siujba cu- 
getării de care se  invreduiceso 
bomaii, va po-a:iza, nu ne 
îndo.m,  tendinţela ortoduxis.ei 
GÂNDIRII. 

Nu vam, câtuși de puțin, va 
loarea indiscutabilă ş excelentei 
Teviste de sub conducerta sigură 
și desțelenitoare a d-lui N:chi- 
for Crainic. GÂNDIREA îşi are 
rostul el. Fap.ui însă că rov:sta 
sibiană a d-lui Lucian Biaga va 
seculariza anumite domenii ese 
de o extremă .mypor.anţă, căci 
acesi fapt lărgește enorm orizon- 
turile şi posibiltiățile cugeălti 
noastre creatoare. Adevă'ul ese 
că noi românii am ajuns în faza 
cr tică de a filosofa pe viaţă şi 
moarte! Trăim, în plza filoso ic, 
evul agonic al spiritualităţii au- 
tohtone. Fie ca să țâșnească, intre 
GANDIREA şi SAECULUM, tia- 
căra vie a întrecer.lor de mari 
prestații, 


SAECULUM (Redacţia şi Ad- 
ministrația S.biu, str. Bedeus 1) 
îşi deschide at vitatea cu ur- 
mătorul sumar: Lucian Blaga 
(Despre viitorul filosofiei româ- 
nești). Basil Munteanu (Forma de 
sociabil tate în literatura  f:an- 


ceză); Tudor Vianu (cul poetic); 


“Edgar Papu (Myster'um trcmen- 


dum în lirica română); Zevedei 
Barbu (Metafizicu' ca funcțiune 
integrală a sp ritului) și lon Oa- 
na (Obacur şi Dificii în poezie), 


REȚINEM 


cu titlu de inventar, aceste păreri 
de rău iscălite de REVISTA BU- 
COVINEI în „Scurtul popas“ a- 
părut la începutul celui de al 
doilea an de apariţie: 

„Cu durere în suflet trebue să 
constatăm că am rămas sinzuri. 
Suntem râmășiţele acelei gene- 
rații, pe atunci tinere, de geriitori 
bucovineni, cari acum vre-o două 
decenii au pornit tumultuos la 
drum pentru cucerirea litare'or 
române. Câţi au mai răm:s din 
cei de atunci?! Când ne uităm în 
turul nostru, ni se furișează în 
suflet melancoha, Văzânag ce ră- 
rite ne sunt rânduri'e. Mulţi din 
cei de atunci ce uu pornit să cu- 
cerească muzeie, au repunțat, cu= 
minţi, la această temerară încer- 
cale. Unu an Cal ce uu ramas 
cred.nc20g scrisuiu:, au tnto:s in- 
diferenu spatee provincie. care 
i-a tTeseut gi 1-a IPuus n lume. 
Lansaţi de aici, ei fac azi „caieră 
iterară“ in Cap.ta.ă, fără să-și 
ma: aducă aminte de p.ovinc:a 
de baștină. lar succes proaspăt 
aproape nu vine de loc“. 

Suntem curioşi ce vor râspun- 
de bucovinenii G Rot:că M.rcea 
Strâinul, luhan Vespar, Traian 
Chelariu, — aflaţi  actua.mente 
în „capitală“ — dară și bucov.- 
nenii Eusebiu Camiiar, George 
culheanu e, al.ăpi p-in astt.. 
capitale, 

Unul din ei, aprobând întru 
totul cuvintele d-lui proiesor 
Co.„staatin Loghin, autoru: ace= 
lui scurt popas, a răspuns sem 
nifativ şi mâhnit: „Ai noștri 
se terese de noi, nu noi de el 

Dovada? lat-o:; Pretutindeni 
ducem numa: laude Buc. nesil 
Dar... = „Dar? — l-am între= 
bat“, 

zii Şt, — mi-a răspuns, 
u'meni nu e proiet în Bucovina 
BA”, . 


ar. 


-V. IaLBR 


PUNCTE DE VEDERE 





(fe umanism şi elalcilale 


Probabil că nici un curent, al 
A:ci unei ideolozi , nu a da, naş- 
tere ia aâiea coatroverse, câle 
a c.eeat ideea na,ionaă, pio- 
bien.ă în strânse cont.ngenţe cu 
toa e ramurile de activitate u- 
Mauiă, astâzi s.uală pe un pian 
(= primă ac.ualita:e. 

Din mumbtutui creări autono- 
mie, spirituale, reacția împoir.va 
elemeate.or eieogene a fost un 
fap. imp! mit; spirituatitatea im- 
plică individualizarea e.emen:e- 
loc simiare, agregarea întrun 
îal Qe colectivitate unică şi ar- 
monică, ar nu uniformizarea e- 
leminie!or disparale şi eterozene. 
Ace.stă tendinţă a luat propo:ţii 
de realizare simultan cu iviiea 
conştiinţe naţionale, factor care 
$-a imprima, amprentele pe 
t0x;e perspectivele din care poate 
Îl privit omul. Insă această con- 
şti mnță naţ onală, oricât r'ar fi 
inrădăcinai în fibrele spir tuale 
sle mascelor, oare a putnţ ea 
să-şi as'mileze sau cel puțin să-si 
îmorumute  semnif cația acelor 
reflexe na'urale, adâne umana, 
care avarin exr'us:v naturii in- 
time, chiar instinctelor omenești? 

Iată dece ni se pare rscală a- 
firmaţia că tipurile literare par- 
ticipă la o seiecj.onare tăcută pe 
baza specificu.ui etn c, selecţia- 
mare indreptățită din punct de 
vedere social şi einogrâfic, însă 
lipsită de sens sub raportul va- 
lorii estet ce, Evideni, tipurile 
l.terare nu aspiră nici ta o uni- 
vorsalizare monotonă, care să le 
suprime caracterul individual, 

Ele sunţ de o varetate Infi- 
mită, după cum infinite sunt şi 
nuanțoale care individualizează 
temperamentele într'o colectivi- 
tate, Dar revir mentu! produş în 
sânui popoarelor de această con- 
şt inţă de sine a fost violent a 
creeat curente de opinii, lropisme 
câre au captat pe oamenii geniali 
dia mijlocul lor, amestecându-i 
acestui tumult, astfel că e şi-au 
risipi o parte dy activitate ca 
factori aderenţi ai ei. Sa: explică 
Acum pen'ru care motiv cele mai 
dominante nume, mai bne zis 
anele din ele, au ptopasat arta 
contemnorană lor spre acele 
„fisuri tipice, cu constanţe sutle- 
tești Inalterabile şi sim Inre“ sau, 
poate, au încencat ei înşişi să le 
Teaiizeze. Nu mai departe decât 
la noi, N. Iorga şi G. Ibrăileanu, 
au preconizat sneciticul e'nic. 'ar 
îmaintea ior Maiorescn vorbea de 
„tipur!e unor clase întrepi“, 

Logic, consecinţa acestor una- 
Dime stiăduinţ ac ui fos. jorma- 
Fă unui muzeu de tipuri repre- 
tenuauve, ipenuu diferite po- 
Doai€), deci literatura o vasă 
expoziţie a lor, împătţ tă pe sec- 
oare... elnice! Ne propunem să 
PriVim câteva figur, titerare cin 
perspreiiveie pe care le desch.de 
&.ea, ideal ai leorei cieni.or ape- 
cificului naționali, d:şi au-i sesi- 
Zăm interes, cum am mai spus, 
deeâl Qin punct de vedeie eu.o- 
Sralic ş socia;; importanţa s.u- 
diului devine capitală in:ă ducă 
Siiuâm arta pe pianul secund, de 
&zent a! celor două ştiinţe, pen- 
tru implinirea deficienţela, or... 

Chilon Chilon:des 3: U.ysse, s'a 
Epus, suni tipuri care însumează 
detaliile specifice aie arecilor, 

Ș.retenie, spirit practic și ne- 
Bu: oist, invtnt. yua.e.. 

Manon, personificarea cochetă- 
tiei femenine, se crede că nu în- 
fâmplător a apărut în climatul 
francez. Dar cochetăria es.e cea 
mai gtatornică din trăsăturile 
specitice ale sufletului fem'nin, 
germinând din complexul insiiuc= 
telor ei sexuale şi materne, am- 
plicăă de pozya e de bibeou 
adulat al dorințelor bărbatului, 
În care se oonplace. 


Este adevărat că Franța, ţara 
epocilor de s:rălucire, a civiliza- 
ţiei şi a culturii, a nimbat aceste 
artficii feminine, manite.tate in 
aite regiuni mâi brutal, mai ste- 
Teotip, cu subțilitățile unui rafi- 
năment bazat pe lungi experien- 
țe. Aceas.a nu ar const ui insă 
motivul primordial pentru a re- 
vendica pe Manon, Franţei. 
Deci ?., . 

Niciun artist nu  plasticizase 
mai bune aspirața uraauă căire 
ww versalitate, până la Goethe, în 
Faust, 


Neliniştea, substanța naturii 
faustice, es.e elementul definitiv, 
particular, al sufletului său. Ten- 
dința către aceea „clipă” nu a 
fost niciodată un desideraţ al 
mulțimilor și nu poale deveni, 
ipoteza aceasta aducând cu ea 
posibiliialea rid:colă a deplasării 
planului mediocrităţilor la altitu- 
dine de... genialităţi. 


Omul taustic nu este o noţiune 
sinonimă omului modern, incer- 
titudinile acestuia fiind in mare 
patie sociale şi politice; sulerin- 
ţa lui Fauat este atât de perso- 
nală, a ât de protund intimă, în- 
cât nu poate emite apartenenţe 
decât cu propria sa individuali- 
taie. Suntem înareptăţiţi prin ur- 
mate să î.m surprinşi de trenazia 
cu care, astăzi, în imprejurările 
Politice pe care le cunoaştem, se 
elaborează teorii care apoi, ca- 
pătă pu.ere de argumente incon- 
testabile pentru unele națiuni, 
Asifel, setea meiafizică a lui 
Faust devine aspirație politică de 
expans une, realizată sau pe cale 
de realizare, în vremurile actua- 
le, de către poporul german... 

Tendinţa către absolut și cea 
de expansiune poli.ică suni două 
€consiante pâraiele, prima inte- 
grându-te complexului anumitor 
indivizi dotați, a doua îmbinân- 
du-se indestructibil cu năzu'n- 
ţele fiecărei națiuni. Actualizând 
probiema, vom recunoașie că se 
aplică Germaniei, dar transplan- 
tând-o în timp şi a.tor epoci; 
bunăoară spre inceputul veacului 
al XIX-lea, va trebui să o recu- 
noaş em Frante ; apl câra-o epo- 
cli lui August a vom recuioaşte 
Inperiilu, xoinab, ei. 


Se spune despre Franţa, pe 
care noi p cons.derăm țara luxu- 
Jui, a prodigalități, că este pa- 
tra avarilor ș. că în țara lui 
Molidre, risipa apare ciudată şi 
de neințeles. Suntem convinşi că 
in 1.psa a tor molive veros mile, 
Ax ome ca acestea de ma sus nu 
prez;ntă suficientă valoare argu- 
mentativă. Deaceea, pornind dela 
rostirea unei formule comode ca 
„Franța este patra avârilor” nu 
putem afirma cu cert.tud ne etni- 
c:taiea de nccoutestai a lui iar- 
pazon, Gobeck sau Grandet; sau 
spunând „Franţa este țara risi- 
pei' să atribuim acestor tpuri 
n=derența la spec ficul francez. 
După același criteriu, MHâgi-Tu- 
dose este yn tip ] vresc, produs 
de imitație, numai pentrucă „ro- 
mânul nu este avar'... Avarţa 
este un defect uman, născut din 
desechilibre patologice, care nb 
poate f: atribuit ynei anumite 
co'ectiv tăţ, chiar dacă întâmpla- 
rea a așezat ia un loc doi, trei 
sau mai mulţi avâri, pe când în 
altă reg'une nic unul. 


„Don Quijotte este considerat 
s nteza neamu ui Spaniol, prin 
aceeaşi eroare  srgumentâlivă, 


Este adevărat că ideal smul ex- 
cesiy şi pasunea  Cavalerw'ui 
Tristei Figur' ne prezintă p Ja- 
ture constântă a merid onalului, 
deci nu numa: a spaniolului. 
Insă eronat se pune cu îng's- 
tență accentul pe fapmu, că nu- 
mai Cervantes îl putea creea și 
că el aparţine exclusiv Spânei. 
Pe suprafaţa + obulu, clima pa- 
„ralelelor geograt'ce de 350—447, 
aproximat'v, a infiltrât tempera- 
mentelor acea efervescenţă, acea 


pas une, acel dor ge ideal şi se'€. 
eroului . 


de viață  caracieristice 
enrv?niian. Și totuș, nu putem 
creta un specific regional, de- 
garece ş' un nordic poate suter. 
de exaltarea meridională, supus 
altor condiţii de viaţă. 

Mist cismul rase: slave este 
cunoscut şi acceptat ca un pos- 
tulaţ soc'al. Incerlitudinile năs- 
cute din impos'b litatea conc iie- 
rii binelui cu răul, lum na blândă 
a credinței înain'ea negat vsmu- 
lui celui mai vu ateism, idealuri 
strani' ge pvrifcare prin păcat, 
sfințenia şi luc fericul, iată câ- 
teva nuanţe ale sufletului slav, 

Raskoin kov. pr nțul Mișkin şi 
frații Karamazov person fică deci 
g caracteristică a rasei lor. Însă 
lacuitor'i ţ nuturilor nordice, prin 
excelență ntrovertiţi, adânc.nd, 
prin înclinația însăși a naturii 
lor, problemele care-: preocună, 
nu ne apar interpretând tot o 
tormă a spiritului medtativ ş. 
mistic al slavilor? 

Opera dramatică a lui Shakes- 
pate cuprinde figuri situate în 
medij sociale şi geograf ce care 
au fost străine de via autoru- 
lui, însă care nu-și pierd n mic 
din va area ş semniticaţia lor. 
Și nu toţi sunt englezi. 

Ne gândim la demonica struc- 
tură a Don Juan-ilor, la năzuirța 
către absolut, către ace! absolu 
dat de materie, reatizat, atins 
otin 'ntermediul materiei, 

Pr ntr'un consens generâi, nu- 
me e propriu Don Juan, a putu! 
ti transformat în adjectiv, adică 
intrun termen care să releve n 
atribuit, o trăsătură ,o nuanţă, 
D'n moment ce un ţip literar 
poartă acest nume, fatal. va purta 
şi st gmatul moral al acestei no- 
țiuni, ca adiectiv. Credem că în 
aceste individuatităti nu se mai 
pot strecura şi raracterict cile se. 
cundare ale pop-rulu căruia apar- 
tin Ne-o spu” Don Juanii litera- 
turilor care i-au creeat, 

Dar chinuite'e personagi! ale 
hui Edzar Poe? Oare obsedriii 
areia, stranii zămisliri trămd 
tensiunea necunoscutului, poartă 
piementul  vre-unei  etnicităţ? 
Răspundem printrun axiomat e: 
Nu? 

Este surprinzător că lui Mi- 
h-'] A-prn i sa găst corespon - 
den: în literatura stendhaliavă, 
pe Julie» Sorai, arivistul. impe- 
tuo=ul Julien Sorel, 

Şi este mai surprinzător că 
erou] lui tb, |. pi păescu, ultean 
pur sange, este mai subțil în pro- 

ceduele sale, decât exporentul 
Occidentului rafinat, al lui Beyle! 
Nu sunt ei alatea mo ive care 
demonstrează că liniile constante 
ale suietului nu Sunt dspuse 
după grwvările etnice. cl laturi 
seatiitiie aie eierhnuiui omenesc? 

Adevărul este greu de tormu: 
lat, pentrucă vorbind de o „figură 
caracierist că a unui neam, cum 
scria undeva d. G. C. Nicolescu, 
ea nu este reprezentativă din 
punct ue vedere etnic uscat ru- 
mai cât durează o atumită pre- 
judecată sau anumite condiţii de 
vață in mediul in care ea 
trăeşte“, „Trăsăturile convențio- 
n>le“ aduc numai o vagă semhi- 
Heaţie, neconeludentă. „Dacă to- 
tuşi ni se pare că ele individuali. 
zeiză, conț nuă d-sa, este pen- 
trucă nu destacem tipul uman 
din condiţiile de viaţă locală, nu-l] 
jutecăm numsi dună elemestele 
sa'e sufleteşti umane, ci după d». 
tattile v'eţi regionale sau națo- 
rale“ In Iteratură tipureje căre 
Cenă-ese epocile. depăcesc dec! şi 
conditia can pre'tdecata care le-a 
Pa: caracter etnic, 'mortalizâ=- 
du-se prin valoarea lor d= docu- 
mente ale eternulu!'-omenvse. 


ION STANCU 











UNIVERSUL LITERAR 











20 FEBRUARIE 1943 —= 


=JEANA D'ARC= 


AER răsăritului topi stropii 
zorilor, așezând pe fruntea ocea- 
nului nn nimb de sânze. Un pes- 
căruş sculă minunea din somn. 
Farul îşi propti lentilele de soare, 
frecându-se la ochi. Din plămâ- 
nii lui de granit duhni alarma 
sirenti. Un bastiment ii trimise 
salutul infinitului, Martha îşi 
împleti beteala cozii in oglinda 
dizutui, în zâmbetele scrumbii- 
lor albastre. Moș Nichita fana- 
ragiul își ridică totba în cârcă, 
lovină piatra cu un toiag de fier. 

— Tăicuţule, nu te du la târg, 
am visat ceva urît astă noapie! 

— Dar murim de foame ati; 
pe corlată nu se mai striveşte 
nici mn codru şi maică-ia mă 


— Două schiţe — 


aşteaptă cu scumpia la margi- 
nea apei. 

— Da, așa să știi tăiouță, că 
bine mare să fie! Astă noapte 
s'a umflat oceanul din toate mă- 
dularele şi toate cataractele pă- 
mântului şi-au revărsat mânia 
pe dig. Tu nu ai văzut prăpastia, 
horcăiai în ceardac — dormeai! 

Moş Nichita înălța uluit din 
umeri, lovind caldarâmul cu ga- 
lenţii lui lemnoşi. 

— Stăi bre omule, nu te de- 
părta și mai ascultă încă! Din 
far măi rămăsese într'o vreme 
numai ocheanele. Furtuna a a- 
mestecat apa cu pământul şi 
toate corăbiile lumii s'au dus 13 
fund. Când primejdia a ajuns pe 
treptele farului, mama a îmbră- 
țișat picioarele Sfintei Fecioare 


şi tălpile ei mai albe ca spuma bastră a țărmului. Cântarea tă- 


talazurilor au rcăleat apa. Bu- 
nătatea şi frumuseţea ei Dumue- 
zeiască an orbit  nemărginirea, 
Atunci răsmerița şi-a pitit în- 
dată furia în sânurile adâncuri- 
lor şi odată cu dimineaţa, pacea 
s'a coborit pe pământ! 

— Fii cuminte, Martho! 

— Aşa este, dar dacă duşmă- 
noasa de apă şi-o aduce aminie 
de biruinţa de peste noapie a 
Prea Sfintei şi pândind când ea 
are să vegheze de acolo din 
înălțimile Cerurilor la ticăloşiile 
pământului, zavera are să se a- 
bată iar asupra oceanului ?! 

— Martho nu căpia!? 

Ascuţişul toiagului lovi piatra 
măcinată de săruri şi tolba fa- 
naraziului se pierdu în linia al- 


loasă a unui cocoş din târg stră- 
bătu văzduhui încins. Martha işi 
zvârli colacul de aur al părului 
peste umărul ei puţinte! și 
inălță o palmă în dreptul frunții 
pătată de urme adânci de soare, 
dibuind  cocoaşa  fanaragiului 
care se afunda în pădurea de ca- 
targe. Soarele, ajuns aeasupra 
faruimi, aprinse vederea ochea- 
nului care îşi aplecă orbit lumi- 
na în pântecul oceanului. Un- 
dele zâmbeau în încropeala nă- 
miezului  înseilânăd şi destză- 
mână pe loc horbote de spumă. 
Apa se frământa în cazanele fără 
de fund ale adâncurilor. Un chit 
se scălda în soare asvârlind bu- 
curia pe nas. 


Cameleonul 


San este înal*, ajâne şi ab, tăiat în 
două de minaretu: pede. în care piânge 
vrem? și aur.rza, Ferezt ele ia:gi car: ozupă 
aproâpe un pătra: întrez şi în oainzi-e că- 
rora se resfrânge deodată, ca întro macabră 
ironie, t.nereţea şi primăvara de afară și 
suferința şi desnădejdea din năuniru în- 
tocmesc un şaseu gigante în roma tă- 
re'a se înfige podoabi verde a parcu- 
lu: de âin dosul sp.ta.ului, Smirna miro- 
deniilor fioriior care năvăeşie prin perde- 
leia de d..], taa îngreţoşarea de acid-ienic a 
saionului, îmbă:simând nări-e bolnav.lo?. In 
umbrela unor plute, fuigse.ă straşina de zinc 
a disecţiei, In fund, prinire nu-eie sfioase da 
tuberoze, se stre.oară ţugauiul de ardezie al 
ciopoiniţe: capziei, din piscul cărBia se ina.ţă 
dreaptă și îmob.lă, him.na ae au: a crucei. 
Intr'un e3!ţ, e un paravan de cebuloid alb, 
în dosui căruia san. înzhesuite, în grabi, 
până să fie svârlite dim.neaţa, afară, ia d.- 
secţie, bo-naveie cari îşi dzu sfârşi ui ncap- 
tea, târziu. In peretele răsărituiui, o candeă 
ca:e nu se st:nze nic.odală îinroşeșie crinul 
alb din icoana Bunei-Vesiri. La căpă âse 
bolnzveior mi cu dare de mână, ale aceora 
ce au în oraș partea io» de milă, de com- 
pătimire sau da a enție, piâng continuu flori 
de sezon of iile. Doamna Proietha, supraveghe- 
toarea, n2 păstrează cât e Z.ua ae ina.e, zam- 
batul ei regesc de bunătrte, tvit de Lumi- 
nile bonetu:u: e: 2.b ca smântâna, şi care îi 
așează ps i-gu.ă, o auredă ae iniin:.ă jert- 
fire de sine, de inaitţă şi indumnezei.ă abne- 
gaţie, de puritană şi sfăntă înda:orire suile- 
tească. Intr'un colţ, într'o cabină cu pereţi 
de o.anilă, este cu-cuşui gardianei caze ho- 
xă-e ziua copieşită de insomnie, iar nOap:za 





în 


străjueşte accese, toarnă untderemn 
cands:, şi anuă preo.ul pentru siânta îm- 
părtă;=n-e, când vre-o bolnavă cere cu orice 
preţ să se împace cu Dumnezeu. Doctorii se 
adat rar pe d:na-nea poastră, în treacăt 
vorbină între ei, nzluând bo'nave.e în sea. 
mă, ba chiar pr:vindu-le urit, pândnâ nu- 
mai... cazurile intereszn.e şi păiăvrăgind a- 
supra ilor îndelung, în sală, afectuos, ames- 
tecâni p:in're domons'rări!e :or savante, ho- 
hote ar stocratice de râs, baricadână culoa- 
reie și fărând astie: ca infirmierele să oco- 
leasoă inutil şi dureros cărurionre'e d= gu- 
mă în care operatele mor pe jumătate, 'Poată 
nădejdea este in diamia Profetha a cărei 
expaniență spitaiicească qe mai bine de trei- 
zeci de an;, i-a creiat în societate, faima 
une! doc'oriţe, iar în l'psa ei, „medicui” cel 
mi apropiat de noi este scmnoroasa Vacera, 
gîrgd'ana cu orhii boboşaţi. Cam acesta este 
decorul în s'Iricia căruia ne dumicăm cea- 
surile aş:epiării însănătoșirii Sau a tărg lor 
cari st ne târască mai tărziu, dupe miezul 
nodții, spre nec:oase ca pe nişta criminali 
executaţi. 

Nota cea nouă, adusă de câteva zile 


în urmă, acestei spălăcite, infecte şi o- 
dioase atmosters, es.e bo.nava dala Nr, 3 
din rânăui întâiu al paturilor, dala stânga 
spre dreapta, înuvmărând dela intrarea spre 
masa sf.nlei împă.tășanii, A venit cu o ma- 
ș.nă închisă, a cărei trompetă a piru:t îndată 
pe drumu: din spateie spitalului, dispărână 
într'o tugii dubioasă. Bolnava a fost lă-ată 
o vreine în ianbă, apoi adusă aci de do: bran- 
cand:eri, Nimeni nu a putut da vre-o lămu- 
rire asupra acestei mur.bunze de eliiă, nci 
chiar Pancotă ce: mai flecar şi 63l 'mai bine 
informat dintre  autopâieri. Hainele cae 
scumpe car: parcă îmbrăcau d:stincţiunea 
unu: paj inirâuu, au tost sui.e în podu. spi- 
talului şi frumusețea înfiorător de pa.idă pe 
care auomobi.ul o lăsase în bătătura spita- 
uuui, a tos: suită grabnic pe braţele de oţe: 
ale celor do: brancardieri. Un in.ern proas- 
păi ras s'a apropiat de capul de înger mort 
ş: paime.e lu: a.be ş. fî.ne au desiăcut că- 
mașa d2 mă:ase prinsă în nenumă:ate cor- 
de.e roz şi pe sâni: că.ea stră.uceay f-uturi 
mari brolaţi cu aur. Bolnava a deszhis ju- 
mătăţile de jos ale ochi.or, a oftat prelung, 
a făcut un semn nehotărit ş. pe buzele cră- 
pa ş îndib.te, sa aşternut îndată dasnâ- 
dejdea una: su'e:inți uc:gă:oare. La căpă- 
tâiu: ei sa ridicat apoi, mai în urmă, un im- 
pr.mat — un fel de buletin... antropometr:e 
adus de econom în v:rtutea ace.e:aşi inerenţe 
aăm.nistrauve oare obligă La fel o ca .ce.a- 
rie de spital ca şi p2 aceea a unei închisort, 
ca şi cum un boinav ar fi un ucig!ș și pa 
care stă sc.is cu iitere grosolane: „tumoare 
anexială”, Dn capul bo:navei a curs îndată 
pâraie blonde, preiin-e din nevărsarea de aur 
a părului și din care sa de prins anevoios 
un splendid ac de os de sep'e în care iuceau 
lacrimi albe de petre scumpe, 


In inserarea care înfrumuseţa înfiorător 
de ne-ămuiit suferința d:n oprai: bo,na= 
ve!, a înin, parcă fugărit, grozav de 
furtunos, de dezor.entat şi de turburat, 
un demn sedus de o frămâniare bizară, 
lăuntr.că,  sufocantă și care îi punea în 
întreaga lui înfăţişare de fataiist desor.en- 
tat, dusiincțiunza unui spadasin răpus, pl.m- 
bând cu o mână o batistă scumpă cu care 
aduna de pe fruntea-i congestiona:ă o tran:- 
piraţie precipitată, și într'alia ținâna o pă- 
lărie umbroasă şi fină, care își lăsase conţu- 
ru; ei larg p: n.ş.e bucle visătoare, mutân- 
du-și privirile năucite dela pat :a pat şi re. 
memorând par'că conturul unei: ființe scum- 
pe, într'o ameţitoare reverie, și pe care tre- 
buia s'o găsească aci, Doamna Profetha s'a 
scuturat din somnoiența ei cron:că, explicând 
domnuiui: că iîntrevederi.e peiustificale de 
cons.derațiuni car! vin în contact cu întere- 
sele boinave:or sunt strict in'e”zisa. Musa- 
firul şi-a înciinat precâut înfățişarea-i de 
marchiz, trim-.se numărului 3 un salut cum- 
pănit urmat de un zâmbet discret, în gravi- 
tatea căruia avu grija să-şi aș'earnă toa'ă 
tristețea autietului său doborit şi ieşi. Bolnava 


se împorivi cu un suspin profund și supta- 
vezhetoarea își plimbă îndată mâna e: îm- 
patobită cu ine'e mute d aur, de sfân:ă. 
peste fruntea pacientei. O vrame trecu așa, 
în nehotărîrea desesperantă a vieţe: de spital. 
Tumoarea anexială dela No. 3 se inrău.ățea. 
Un medic stră:n veghea zilnic la capul fru- 
moase: întemniţate. Pachete volurmnioase 
erau suite în fusă, pe scări, de brațele g:a- 
tificate cu bacșișuri simțitoare ale lui Pan- 
cotă autopsierul. Pe polița d2 fontă de qaa- 
supra patului se înș'rau continuu, giastra, 
cadouri, pudriere, medaiioane, crini, nesse- 
re, p'curi, buchete, panglici, embleme, bibe- 
lour: ş. feiur.mi ds înfrumuseţări, afară d2 
mezelurile şi franzelale cu iap'e pe rare Pan. 
cotă :e împăn'ea cu somnoronsa gardiană Ve- 
cara, denarece „doctorul ăl mare” face moar- 
te de oin când bolnaveie calcă r'gorile qie- 
tei ! 

Intr'o zi a fost adusă la căpătâiul patuuui 
Nr. 3 între <t'e nou: surprize ale consoărei 
şi... 0 fotografie în robă, pe care bolnava a 
pitit-o sub pernă, după ce mai întâi i-a să- 
rutat îndetnmg mucavaua, stropind aripile 
fluturiior din piepţii cămăși cu lacr'mi mari 
ca:de. într'o după amsază, boinava fu ope- 
rată de doc.orul cel st.ă n care risipi in sfâr- 
şit tumoarea anex a:ă, în douăsprezece sond= 
cu Muterii purulente şi în patul Nr. 3 zâm- 
b:râ îndată razele mo: şi biânde aie soareui 
însănătoșirii, L: cancelarie se date „ordin” 
pentru desinfectarea vestminte.or de preț 
din podul snita.uiui. Portretul în robă se ivi 
atunci din nou pe straşina patului, cu îngă- 
duința îngerească a go:mnei Profetha şi să- 
rutări arzătoare acoperiră cartonuil ado.at. 
Capu: de egumen al economulu: îmbuibat cu 
dum:caţii deia gura bolnave.or, se ivi m.ro- 
nosit, Cu ochelarii pe nas, în pervazul sai0- 
nului, așezând pe noptiera dela Nr. 3, hâr- 
ţiile de e.iberare. Danieele fanate ge etuva 
spitalului împo.ob:ră la loc cu aceiaşi graţe 
de heruvim, trupul anevo:e imp'ciorogat, al 
div:nei operate. Bocanci de pușcăriaş al ad- 
m.nstrației spitalului fură înlocu.ţi cu pan= 
tofii ciinii de satin cu mari ca.arame de fil- 
deș in scobitura cărora se prelinse felin, 
gambele suple ca două condee de Toledo 
Câteva nimicuri dragi de pa firida pa.uiui 
fură strecurate in sânu! gescărnat ge zăcere 
şi peste zvâcniturile cărnurilor se inbucă 
pârâind, jacheta de amazoană, ale cărei re- 
verur: prinse in bumbi de urmuz, se resfrân- 
se până sub bărbie, acoperind lu.uri, că:ne- 
şii și aducând in pometeie scurse ale bu.na- 
ve., flori obosite de măr. O centură lumină 
în.unerecu, sa.0nuiui cu iuigera.ca 0rD-0vu= 
re a gâteiilor ei de bronz ş: paltalele îm- 
pieunanuu=și 1NCUle.0ri.g, a râu apopiere 
reconstituia în scumpetea metalului, emble- 
ma unei adorațiun: idoiatrizată in unperiur= 
bab..a nepasare a unui Siină în Llaţa varuia 
dansa o Fnnee, împresură marţial taua de 
p:;.Nc.pesă u evalua dea Ni. v punanduaa 
in privi gravitatea sşiluetei e: ge nsan, 
vreme trâniă in așternu.ur:.e ab:a părâsile, 

Nu mult după aceea, ciocli. Pancotă şi Ve- 
cera, SăLu:i de DesşuBu, tarioane.or nputugli- 
caie can sau îngrămnădit tre săplâmani 
dearânâul imp-ejurul tumoare: anexiate de- 
la No. 3, coborau pe aceeaşi scuar: pe cure 
se aducea sus, acum douăzeti şi una de zile, 
in Sulonul „ăuze.or, mâreţia une. reg.ne a 
iubirei, deironată, pe boinava din vare doc- 
torul cei sirâin re.nt:ona cu aouâsprezeve 
sonde cauciucute pe aceiaşi suverană a dra- 
gostei | U muş:na siorăi in Partu, Necrypsi:el 
şi preoteasa iubirilor regeşiui aiunecă din 
b:aţeie Ve.ere; pe b.cepsu. ue cen.aur al lu: 
Panco:ă, dispărâng in cuiia mătăsvasă a Li- 
muz.nei și n lereas.ra câreia tremura ful- 
„gerarea de aur a unui... chipiu „neiăbdâtur” 
imcărcat cu gaioane grele da fir! 

Matrico.ele spitalului au refuzat 
g.streze alie deialii, 

Ne-am înă-țat cu toatele în capul oaselor, 
privind aiurite împ:ejur. 

Nu mi-am inchipuit totuși că şi durerea, 
— durerea că-ită in as.pririla „umauitara” 
ale unei case de sânătate, poate îi beneti- 
c:a:a luxului, a fanlaroanelor și a nezuv.in- 
ței ! 

In lunga şi atrotianta noastră lăuzie a că- 
*ei resemnare crudă are cel puțin meritul 
străduinței unui „nou venit pe lume”, am 
văzut Că a căpăitâ-ul unei tumori anexia'e 
a putut să prosterne la intervale ca:cu.a:a. 
ado.ajiunea exasperată a domnuui cu piiă- 
ra moae şi îină și roba misterioasă de 
sub căpătâi, — care nu era a ace.ua care 
fusese gon:t de doamna Proteiha, precum 
colone.ui de infanterie merăbâălor, din fe- 
reastra limuzinei, nu e:a amantul îmbrăcat 
în robă şi n-ci cel cu păiăria mare umbroa- 
să și visătoare, — pentru preoteasa al cărei 


să înre- 


“merit era acela al ceior... douăsp:ezae se- 


ring: cu materii. purtuente „selecţiozate” ge 
doctorul cel străin î 


de SARMANUL KLOPȘTOCK 


O lance îi crestă grumazul ţ 
jocul scăldătoarei se înegri, Ji 
gânia alunecă apoi pe făişu 
undei şi un lanţ zornăi sub greu 
tatea dihăniei în pivniţa vaparu 
lui. Cănsile traseră mortăcutinu 
inăuntru şi căpitanul cârmi ma 
şinăria, trimiţâni pe gurile co 
șului semnale de izbândă. Mart 
ha își freacă ochii încărcați de 
plânset, tânzu'nd amar moartei 
balauruiui. Un nor cu fruniei 
cătrănită îşi îmălță mânia din. 
spre Carnul-Caprei, şi oglinzii 
oceanului işi ascunte luminiJe, 
Un trăsnet infierbântă apa tră- 
gându-şi racheiele înanoi. Pă- 
mântul bubui înăeluny sub apă 





şi farul își aprinse luminile în- 
serării, In sticla ochelarilor daa: 
sau patru stele roșii. 

— 32 apronie prăpădul de astă 


noapte, bodogăni Martha, apr'u. 
zid cadea dn iar. Aşa se 1u- 


tâmplă când  moxwre o balenă! 
Dar Maica Precista nu are să 


aplece urechea spre  răntatea 
celor ce-au  despuiat de viaţă 
o biată nevinovată înv.ătoare !”, 
Un fulger ii aprinse fața, înă- 
buşindu-i proorocirea, Un trăsneţ 
spintecă orizontul și 'bubuitul 
care-i răspunse îndată trecu în 
lumea cealaltă. 
— Vine potopul! 
Inţunericimea umplu fot cu- 
prinsul. Un pui orfan de ba- ă 
lenă, icni undeva, pe unda care 
inghiţise sufletul părintelui el. 
— 'Tăicuţule, grăbeşte gală. 
căci te soseşte sfârşitul lumii! | 
Dar tolba întârzia în stulul ; 
de catarge, Noaplca se apropia : 
mânioasă,  rostogolna oceanul 
în plămădeala neagră a ceru.ui. 
G.oanţe de aur prelinse diu la- 
crimile luceteriior făcură spăr- 


ă 
ă 
i 
N 


turi mari în măgurile nor.lor.: 
Talazurile se înăițară până în 
subţ.oara farului, stingându-i lu- ! 
mina. Adâncuriie scoleau la mal : 
tânguirea iniwmitului. Vasele îşi | 
opriră aibiile în loc. Dar fana- 
naragiul Nichita toţ nu se ivia» 
Sfânia Fecioară își întârzia po- 
gorirea. Intr'un (tirziu, Martha 
se urcă la far, zmuci cu putere 
oglinzile luminătorului și c.is- 
talele cupolei trimiseră iadată 
pe apă, poteci orbitoare de raze. 

Noaptea se lăsă tot mai stă- 
rujtor. 

“Țignalele cereau din 
tare, îndurarea larului. 


depăr- 
Intreg 


pământul se prelăcu in mor- 
mânt. 

Şi Martha iși dete duhul pe 
reflectorul  înălbit şi el de 
spaimă, 

* 


In noaptea accea, după ce gu- 
tlețul Marthei sa suiţ la cer, 
toate vasele oceanului şi-au pă- 
straţ temeliile neatinse. Sus, în 
clopoiniţa iaruiui, lumina ardea 
incă şi toată căpitănia veeanuiui 
îi trimisese zâmbeleie recuu03- 
tinţei, Dimineaţa zd:obi zavera 
cu găuri mari de lumină şi ur- 
gia pieri deapururi în valuri 

De atunci, in fiecare seară 
sufleiui Marihei, fiica fana:ag.u- 
lui Nichita păzițorul iumine a- 
palor, cea d.niâiu căzulă pe ru- 
Bul proorocirii, sue trepuele de 
granit din capul istmuui Siln- 
tei Fecioare, 
un sâmbure de foc 
sparge ochelarul din cupolă şi 
ocros:rea lui se risipeşie în toată 
imăperea apti. 


N OR ORI INaE o CNS E PRI ear rate 
emca 0 SERE ua per campie E TOme arse 
e a PE pre Eee rea 
Îmi t 


Târziu, 


ÎI reuni 
matntaue, 


Aia aia» tea - 


=== 20 FEBRUARIE 1943 


| 
i CT 
LR A 








NOR 
Lt 
“PG 


Cronica literară 


sf) | 
SUL 











SEC cerci 
cure 
C= 


Constantin Micu: Psyche 

(Colecţia „Meşterul Manole“, 1942) 

Mihnea Gheorghiu: Anna-Mad 
(Cadran, 1942) 


D. Constantin Micu e doctor 
în filosofie, asistent la catedra 
d-lu: profesor Ion Petrovici şi 
este, după cum îl prezintă cele 
patru lucrări pe care le avem 
la îndemână: (Die Relativităt 
der Erkenntnis, und das Su- 
chen des Absoluten; Homo Lu- 
dens sau funcția ideală a jo- 
culu: şi rolul lui în nașterea 
culturii ; Cunoaștere şi mân- 
tuire în problematica filoso- 
fică a d-lui [. Petrovici; Pro- 
blema umanismului din punct 
de vedere al spiritualității ro- 
mâneşti), un cap cu vădite în- 
clinații speculative. 

D-sa însă mai e şi poet. Și 
nu ne îndoim că a fost poet 
înainte de toate. Volumul 
PSYCHE o. dovedeşte îndea- 
juns, Numai că d. Constantin 
Micu şi-a îngrădit tumultul 
interior concentrând și diri- 
jându-l către explorarea lirică 
a unui câmp tematic vecin cu 
întinderile cugetării filosofice. 

Neplăcându-i cântecul ce- 
nușiu şi îmbătător pe care un 
Verlaine îl ridicase la cinstea 
de artă poetică, d-sa încearcă 
să traducă, în echivalenți ver- 
bali şi logici, lumina de îma- 
terială esenţă a lumii mitolo- 
gice eline. Mai precis: D-sa 
scoate din ziua trecută a aces- 
tei lumi un singur ceas, — cel 
mai diafan și mai apropiat 
nouă oamenilor,—ceasul Psy- 
che-ei. 

Știm ce a obțimut, în Ula- 
lume, Edgar Allan Pos, din 
pomenirea numa: a acestui 
cuvânt magic. Genialul ame- 
rican însă rătăcea, mânat de 
ultimă sfâșiere, prin toamna 
încețoșată a umei clime nor- 
dice. Și: se mai găsea în faţa 
unui mormânt. Intre el şi cla- 
" sicismul elin, — pe care-l cu- 

noștea și-l adora neasemuit 

de adânc, — simţi plutind, 
fără putere dea o înlătura, 
perdeaua sufletește apăsătoare 
a mileniilor ce ne despart de 
aurita epocă a omului medite= 
. Tanean trezit la bucuria con- 
știentă de a fi. Bucurie îmbă- 
tătoare şi împriospătătoare ca 
însuși nectarul şi dătătoare de 
' viață eternă ca jimauita de oa- 
meni ambrozie. 
D. Constantin Micu, nestri- 
vit de marile încercări ale 
vieții, elimină totul ce i-ar 
putea altera fizionomia ima- 
ginilor pe cari le evocă, totuși, 
:. cu regretul passâ-iștilor : 
„Ce-a mai rămas, prin veacuri, 
din al Psych6-ei cult 

Ce omului condus-a cândva 
paşii prin lume, 

Decât doar amintirea credinţei 
de demult, 

O taină sigilată, păstrată doar 
prin mume ? 

Pierdurăm drumul care, spre- 
un alt tărâm deschis, 

Pe-a Styzului reci ape ducea 
spre veșnicie, 

Grădina de —asfodele, urcând 
spre-un țărm de vis, 

De este sau nu este azi nimeni 
mu mai ştie. 

nu ne Mai Spune 
de-acea epifanie 

Care dădea a morţii din urmă 
liniiştire, 

Dar care, taină ruptă din altă 
'mpărăţie, 

Putea, trecând prin moarte, să 
ducă'n nemurire. 

Trăim astăzi viața așa cum 
este ea 

Şi nu se "'ntreabă nimeni, ca 
| eri Euripide, 

De nu-i cumva viața a morţii 
tristă stea 

Şi dacă nu prin moarte drum 
vieții se deschide...“ 

In acest prim şi cuprinzător 


= gemma e e 


Nimeni 


poem, întitulat Psyche, d. 
Constantin Micu, neglijând 


sau, poate, ocolind cunoaşterea 
coardelor azi actuale în poezia 
cultivată de poeţii cei mai au- 
tentic:, se încarce deadreptul 
la fântânile clare ale lui Ermni- 
nescu, mulțumindu-se a fi un 
modest epigon. ă 
Să nu se creadă că întoar- 
cerea la modurile expresive 
eminesciene trebuie conside- 
rată a fi, pertru totdeauma, 
anahronism ! Există prea mul- 
te dovezi, în alte literaturi, 
desigur, de astfel de reluări și 
necesare şi foarte  rodnice, 
Numai că Eminescu ne e mult 
prea aproape, culorile lui mult 
' prea vii, formele mult prea 
. pregnante și melodiile mult 
| prea personale. Pe Eminescu 
îl vom putea „continua“ abea 
dupăce patina vremii va da 
| poi nuanțe cuvintelor pe cari 


ei le-a transtigurat, sau abea 
atunci cani vom vorbi, — 
— cum este cazul cu posubila 
reluare a un Vilion, — un 
aut Limbaj. Ă 
rugasanaitie, poemul d-lui 
Constantin Mu, se încheecu 
aceasua recornandare : 
„merit, sa ne pâtrundem 
de-al sujievuuut har 
Și, îngemunehind pe treapta 
altaruui din noi, 
Să ridicăm lui Isis ţesutu-i văl 
de jar, 
Recăpătând știința  prerdută 
: înapoi“. . 
“ Cartea PSYCHE, alcătuită 
din trei plus două părţi (dife= 
renţ.em deoarece „Popas vie- 
nez'* şi „lraducere din Rig- 
Veda' se situază în afară de 
economia interioară a volumu= 
lui), e o cinst.ță şi interesantă 
poetizare a unui cosmos dat 
sau ales şi nu configurare şi 
înălțare la rang de simbol nou 
a zvonirii surde, pornită din 
înseşi nomolurile fecunde ale 
vieţii, cu neliniştile sau ten- 
dințele  inexprimabile altfel 
decât în graiuri pythice, toc- 
mai acele ce-l frământă pe 
omul numai poet, 

D. Constantin, Micu e prea 
filosof. N'o spunem pentru a-i 
face vreo imputare, ci pentru 
a motiva, — în măsura în 
care astfel de motivări îşi au 
rostul, — lipsa, din versurile 
d-sale, a acelui „nu ştiu ce și 
nu ştiu cum“ reclamat de toţi 
cetitorii îndrăgostiţi de poe- 
zie. Că acest „nu ştiu cum şi 
nu știu ce“ este, în primul 
loc, erosul poetic şi erosul în 
general, o mărturiseşte, se 
pare, însuși autorul volumu- 
lui discutat : 

„Dică cât scântee raza unei 
, stele 
Pe luciul unui val lunecător 
Na luminat în calea vieţii 
i mele 
Raza iubirii, stinsă prea ușor, 


Prea mult sublim în focul ei 
am pus 
Şi prea vrui ca spre slăvi să-i 
urce scara, 
Că 'm înălțarea ei atât de sus 
Să no fi doborit, prea grea, 
povara“. 
“Spuneam că volumul d-lui 
Constantin. Micu e alcătuit din 
trei plus două părți. Cele trei 
sunt : „Psyche“, „Eros şi Psy- 
che“ şi „Psyche și Tanuthos“. 
„Eros şi Psyche“ e cea mai 
bună, precum, în cuprinsul ei, 
poemele cele mai realizate 
sunt Genealogie,  Gretchen, 
Unimd pin vrăji argintul, şi 
Lelia, Lelia, suflet barbar. 
Cităm fragmente din Ge- 
nealogie : 
„Născută eşti pe locu 'm care 
Sciţii 
Umblat-au rătăcind odinioară, 
In Dunărea albastră prima 
oară 
Răsfrântu-ți-ai comorile cosiții. 


Născută ești pe un pământ de 
vis 
Unde-și cânta Orfeu pe liră 
focul 
Șin ritm de valuri legându-și 
jocul 
Sălta în hore zeul Dionys, 
Al Traciălor dimtâi poet şi zeu 
Ce dus-a floarea gândurilor 
rară, 
A versului și-a dansului 
comoară 
Poporului lui Ahil şi Tezeu“. 
Totuși, în raport cu valorile 
volumului, cel mai rezlizat 
este „Popasul vienez“, „Plim- 


barea prin pădurile vieneze“ . 


e, deadreptul, un fel de Epi- 
gomii sau Les Phares, minus 
ceeace e numa: al lui -Emine- 
scu sau mumai al lui Baude- 
laire, i i 

Cu volumul PSYCHE, d. 
Constantin Micu se mrlagsează, 
repetăm, în rândul urmaşilor 
lui Eminescu. Versuri ca aces- 
tea, ne ilustrează cu prisosin- 
ţă aserţiunea : 


„Dim lumea ce pierdută-i .pe 
al veciei drum 

Abia solipiri răzlețe şi umbre 
- anu Mai TĂMAS.. 

Mai repetăm că o reluare a 
filonului eminescian nu este 
nic: cu putinţă nici recoman- 
Gabilă câtă vreme marele poet 
stă, mai prezent ca un munte, 
la orizontul conștiinței şi sen- 
sibil'tăţii noastre. 

D. Constantim Micu a scris 
însă strofe ca acestea: - 
„Diana, cu săgeata în arcu-i 

ânstrunit, 


pură ca o 
floare, 
Aştepţi s'auzi că sună din 

cornul ei vrăjit 
Şi zeii să pornească dim nou la 
vânătoare“. 


Şinalţă sihveta madi 


„Aşa încărcat, cum este, 
de-a timpului povară 

Ce-a strâne aici belșugul din 
cerul larg deschis, 

Dece mi-apare parcul, în seara 
asta rară, 


O navă ce, desprinsă de țărm, - 


piuteşte 'n vis ?* 
Credem că aceste strofe, şi 
mai ales prima, arată uncli- 
mat în cuprinsul căruia poe- 
tul şi filoedful Constantin 
Micu sar simţi bine și ar avea 
ceva de spus. 


* 

ANNA-MAD vrea să aducă, 
după cum sună o . dedicație 
scrisă cu mâna de însuși poe- 
tul Mihnea Gheorghiu, „rim- 
baldian viața romanțată a bu- 
nului nostru Dumnezeu. De 
fapt însă, Anma-Mad aduce, 
nu ma: puţin rimbaldian, cân- 
tecul-rechemare al unei iubiri 
zise pe strunele cele mai sa- 
vant stăpânite de un autentic 
talent liric: , 

„Anna Mad, o îndrăzneală 
desprinsă de lucruri a fost ci- 
clul grav al tău, și dorul de 
covârşitoarea moarte. Pe iti- 
nerar înflorit, călătorea spre 
spaţiile tale viata mea toată, 
întovărăşind corăbii, ca pasă- 
rea albă a destimului. Cu plă- 
mânii goliți de săgetarea goa- 
nei, cu dinţii încleştați de up 
singur gând, cu o perdea grea 
de uitare pe retină, inima mea 
se dilata ca de apropierea 
Marilor Lande, la vraja ta 
ur'aşă, îndepărtată“. 

Şi Anna-Mad e vrajă a unei 
poetice perechi de cuvinte : 

„Mă bântuie amintirea unei 
poetice perechi de cuvinte; a- 
colo sus, călătorea incendiar 
nisipul de amurg al orașu- 
ui...“ 

“nui ve care-l cultivă d. 
Mihnea Gheorghiu a fost, sunt 
ani puţini de atunci, la modă. 
Ceeace însă-l distinge pe au- 
torul Annei-Mad de confrații 
întru preţios şi vag, este o ţi- 
nută aparte față de cuvântul 
cântat, - cântărit, şi reţinut în 
ordinea ponderilor lui celor 
mai nobile... 

Poezia astfel născută nu 
poate fi decât dificilă înţele- 
gerii de toate zilele şi inacce- 
sibilă  sensibilităţilor  neini- 
țiaie, E, totuși, poezie în mă- 
sura în care este incantaţie. 

Presupunem că Anna-Mad e 
operă de început, sau una din- 
tre realizările de început în 
carierea poetică a d-imi Mih- 
nea Gheorghiu. 

Simţi însă, în toate rezo- 
nanţele ei, acel duh care vine, 
nu ştii de unde și bate nu ştii 
încotro, dară în wma căruia 
se aprind stelele cerului. 

Dacă nu va rămâne prins în 
propriile sale mreji, d. Mih- 
nea Gheorghiu va ajunge de- 








arte, 

? TRAIAN CHELARIU 
a ca 
O = 

_ Da ss Pod =), 

NS pei E a e 


er 
ema 





Traducător inspirat al liricei 


- i n 


o. . = 





După luptă 
Ai să mă ierţi, ai să mă ierţi, şi iară 
ai să mă ierţi, — de nu știu câte ori, 
— că m'am bătut pentru privighetori 
și pentru apa Mureșului clară. 


Ai să mă ierți că n'am 


privit în zori 


icoana ta, așa cum mă 'nvățară, 
ci m'am scrutat în suflet, ca pe-o fiară 
care rânjea cu colții sclipitori, 


Ai să mă ierţi că 'n inimă şi gură 
am fost mânie și înjurătură 
şi nu ţi-am spus pe nume 'n nici o seară; 


Că mi-am purtat comorile în sânge 

și că nici azi mam învățat a plânge, 

ai să mă ierţi, zâmbind, iubită Tară... 
ŞIEFAN AUG. DOINAȘ 


“//loartea luminii 


Cu mâini însângerate toamna mi-a bătut în geam; 
Prietene, pe-aici nu mai urcă iezere albe 


Lebedele, iar nopţile nu se 


mai leagă — salbe — 


Doar vântul cântă rece prin. fiecare ram... 


O șoaptă 'ngenunchiată se 


roagă pe cărare 


In seara grea de neguri când strugurii mai cad, 
Se sfâșie vecernii sau apele prin vad 
Trecând, doinesc tristețea luminii care moare. 


| 


Săruturi, cărți şi amintiri le-am îngropat 


În sipetul de aur dl inimii 
In juru-ne plouară tăcute 


— boeme; 
crisanteme 


Prietene, când umbra pe gene s'a lăsat. 


A fost atunci un freumăt și un suspin; daparte 
Plecările porniră cum de atâtea ori 
Şi-am așteptat zadarnic luceferii, în zori, 


Să mai coboare aevea din 


CATULLUS 


/-esbiei 


cerurile 'sparte... 
N. VERONESCU 


Să trăim, Lesbia mea, şi să iubim! 
Ne-or mustra moșnegii dragostea ? 
Să nu dăm nici o para pe spusa lor. 


Sorii apun, dar iarăși 
Ci nouă, în piept când 
Ne fi-va noaptea fără 


răsări-vor... 
stinsă-i scurta viață, 
Gimineaţă... 


O mie, dă-mi, de sămutări şi-o sută 
Şi-apoi o altă mie şi încă o sută, 
Mereu o mie altă şi-altă sută!... 


Iar când vor îi nesocotie mii 
Vom pierde şirul — nici să le mai știi 


Și nu cumva pismaşii 


să le ştie 


Vreo rânduială 'n sărutări ne ție.., 





GOETHE: „FAUST“ (PAR- 
TEA A II-a) TRADU- 
CERE IN VERSURI DE 
LAURA M. DRAGOMI- 
RESCU 


Semnalăm deocamâăată, apart- 
ţia unei opere a cărei însemnă- 
tate nu poate scăpa nici unui 
cărturar. Traducerea în versuri 
a lui Faust (partea a doua), de 
d-na Laura M. Dragomirescu. 
Fie şi numai cu titlu de încer- 
care, această operă constitue un 
mare merit pentru traducătoare. 


Apărută în 1831, patruzeci şi 
umu de ani după publicarea pri- 
meloy scene, partea a doua din 
Faust oglindește transformările 
cugetării lui Goethe, cu o stră- 
lucire acoperită uneori de cețu- 
rile ușoare ale unor aluzii și 
alegorii de o grațioasă poezie, 
alteori de nori întunecați, de un 
întuneric aproape de nepătruns. 
Spre deosebire de prima parte a 
dramei, simbolică şi metajizică, 
dar tot pe atâta plină de poezie 
proaspătă și de viaţă, cea de a 
doua „parte din Faust e domina- 
tă de alegorii. 

In locul personagiilor vii din 
primul Faust, întâlnim acum fi 
puri mitologice, vrăjitori, apari- 
i; Jantomatice medievale, chiar 
personajele Margaretei şi al lui 


" Paust, al lui Meţistofeles şi al 


Elenei, dar sub numele acestori, 
amestecându-se cu satire și epi- 
grame al căror sens nu e întoţ- 
deuuma lesne de descifrat, desco- 
perim aluzii şi. uneori chiar urme 
sistematice ale ideilor filosoţice, 


îui Edgar 


Poe, autor al subtilelor şi diafanelor poezii 


din „Duh de basm“, 


o mare distincție de caracier. 


Luptător pe fromtul din Răsărit, îmbră- 
când peste hlamida poeziei o grea armură 
de cruciat, Emil Gulian, tânărul delicat de 


ieri, înfruntând crivățul și gerul 


tundre ale Rusiei, apără în aceste momente 
clipele noastre de linişte, regiunile netul- 


burate ale poeziei, 


E în „această voinţă de războire cu adver- 
sitățile de price” fel ceva din primordiala 


poetul Emi 
reprezintă printre scriitorii de azi un profil 
singular, o conştiinţă de artist rar întâlnită, 


Gulian 


Stăteau neclintite, 


pe vastele 


tărie pe care numai îngerii și. poeţii o po- 


sedă, ceva din irizările spiritului neîmpâcat 


cu condițiile hmii terestre. 


Pentru a evoca forța de exprimare a a- 
ceatui poet, :corespondenţele adânci cu miste- 
rele lumii vegetale, cu tăinuitele efluvii de 
viață ce cresc din rodniciile pământului, 
tramseriem atest halucimant poâm, apărut în 


Almanahul „Universul“ 1943; 


In care copacii se 


Crizantemele care 


Între celelalte ce | 





INFERN 


O stradă sălbatecă în care copacii 
Iși răsvrăteau spre cer 

Vine strâmbe şi negre, — 

O stradă de zaruri, în care doar casele 


Ca statmiele albe cu ochii de piatră. 
Cu ferestrele oarbe la acest infern !. 


Când ei năvăleau în grădini, 

In grădinile toamnei, să dispreţuiască 
Romturi cu crizanteme despletite, 
Trandafiri de toamnă scuturaţi ! 


In isbnenirea aceca de viață 

Cu trunchiurile lor răsucite şi ude 
Şi năvăleau în grădini printre case, 
Printre garduri trântite, să umilească 


O singură casă se dărâma E 


In româneşte de 
NICOLAE PREDESCU 


Cărţi 
estetice și științifice care lau 
preocupat pe Goethe în timpul 
celor patruzeci de ani, cât a du- 
rat gestaţia și redactarea operei. 

Apărută în colecția „Convor- 


biri literare“ („Bucovina“ 1. E. 
Torouţiu, București, 1942), tra 


ducerea lui Faust e tipărită cu: 


0 îngrijire deosebită, pe hârtie 
albă cretată, însemnând astfel 
um îndoit eveniment, prin va- 
loarea operei în sine cât şi prim 
prezentarea ei. 


VALERIU MARDARE: D'AIA 
AM DIVORȚAT 


Recent apărutul volum de 
schiţe Daia am divorțat al d-lui 
Valeriu Mardare aduce, în câte- 
va cicluri, o interesantă frescă 
a vieţii citadine redată de un 
penel sprințar care, sub aspectul 


amuzametitului personal - îmmpăr- 


tăşit dim plin şi de cititor, — 
ascunde o adâncă şi oanenească 
înțelegere pentru toate micile 
păcate ale celor obligați să-şi 
petreacă existența în cetatea lui 
Bucur. 
Autorul 
eroii dintrun âmumit spaţiu san 
clasă Socială; ca un amator de 
instantanee imteresante, el le cu- 
lege de-acolo de unde întâmpla- 
roa și fantezia îl poartă întâm- 
plător: un colţ de stradă, tereas- 
tra umui block, masa de sub um- 
brarul răcoros al unei căsuțe 
dela periferie, aleea unui parc, 
toate se'mtâlnesc în tolba cu 


TREI 


Poetul Petre Pascu ne este 
prieten. Facem această măr- 
turisire cu scopul nu de a pre- 
ciza o atitudine aşa zis cri- 
tică, dar în primul rând pen- 
tru a cimsti apa cum se cuvine 
o pasiune lirică, pe care o cu- 
noaștem  îmcă aproape dela 
primele ei manifestări. Petre 
Pascu este un poet din pro- 
vincie — lucru care nu în- 
seamnă că este și un poet pro- 
vinucial. 

Poet, dar şi iubitor al poesiei, 
animator în aceeași măsură, 
de numele său se leagă câteva 
&lanuri înfăptuite acolo la 
Arad, de unde ne-a sosit mai 
zilele trecute şi prima carte a 
poetului. Petre Pascu nu mai 
e de multă vreme ceeace se 
chiamă un debutant, cu toate 
că așa sar părea, privind lu- 
crurile superficial. 

In cei zece ani şi mai bine, 
de când poetul se sbate în așa 
zisul domeniu al „publicisti- 
cei”, el a izbutit să treacă de 
mult pragul debutului, așa că 
întâia sa carte, intitulată „Pla- 
iuri”, ne aduce mărturia unui 
POET. Sgârcit sau leneş (lucru 
care în cazul de jață e aproa- 
pe acelaşi fenomem), Petre 
Pascu ne înfățișează azi o cu- 
legere în care aflăm cu bucu- 
rie o bună și autentică poesie, 
Sforarii şi declamatorii abundă 
acuma, fiind gata oricând de-a 
face 'tumbe pentm succesul 
de-o clipă, iar nechemaţii s'au 


“grăbit să-i dacreteze poeţi. In 


felul acesta, termenul a înce- 
put să fie din cale-afară de 
elastic, reuşimd uneori să fie 
deadreptul compromis. Petre . 
Pascu însă aste un poet. Re- 
petăm afirmaţia, nu ca s'o sub- 
liniem, ci pentru a face o dife- 
rențiere, care va fi din ce în 
ce mai necesară. Lira poetului 
nostru e cu totul alt instru- 
ment, decât buhaiul sam tobița 
cu care se îmarmează ceilalți. 
Am frunzărit și-am 'cetit ver. 
surile lui Petre Pascu, iar a- 
cuma când poate că puțimele 
noastre cuvinte ar avea mne- 
voie și de-um fel de comenta- 
riu critic, ne vedem puşi într'o 
grea dilemă. Citate, căutări de 
„influențe” şi proorociri ? Fa- 
că-le critica ! Modestul nostru 
condei înseamnă însă cu bucu- 
rie această  întâlmire nu de 
toate zilele. Fie-ne deci îngă- 
duit să-i pretindem prietenu- 
lui nostru dela Arad 0 partici- 


Noui 


eşântioame variate a d-lui Vale- 
riu Mardare, pornit Ja drum cu 
aparatul lui minuscul, meştiind 
niciodată ce va aduce acacă. 

Tocmai acest neprevăzut în 
ușoara lui trecere dela o schiță 
la alta, alternând zâmbetul cu 
grimasa, face farmecul volumu- 
lui Daia am divorțat. 

Cartea a apărut în editura 
„Universul”. 


PETER NEAGOE: DRUMURI 
CU POPAS 


Indrăgostitul da alte orizonturi 
care este scriitorul român de 
limbă engleză Peter Neagoc, 
pornit de undeva de pe plaiurile 
Transilvaniei spre mirajul de 
dincolo de ocean care-a atras 
cu o forță irezistibilă, mai ales 
în veacul trecut, un mare nu- 
măr de ardeleni, după o îndetun- 
gă şedere în America, ţara-i 
adoptivă, nu a uitat totuș pa- 
tria care trăește în mai tot ce-a 
scris acest povestitor atât de 
apretiat şi dincob de hotarele 
noastre. 


Drumuri cu popas, carte apă-" 


rută în editura Contemporana, 


nu-şi alege anume: 


m 


TD) 


- 


N 
+ 
, Ei 


P ns 
MEL ai 





Emil Gulian, poet al vieţii vegetale 


O singură casă fusese atinsă 


De o ciudată boală de trepte. 


Lângă 
cu ferestrele oarbe, 


De acolo încet începuse boala, 
Se suise pe ziduri, se cățărase 
Nevăzută până 


ferestre, 


Din tencuială îşi făcuse o zestre 

De muşchi şi de bureţi înezriţi de vreme 
Spărsese tot ea sticla ferestrelor 

In care altădată alerga luna 


In nopţile cu nori 


Uitaţi 


sbăteau 


mureau ca şi toamna, 


stăteau drepte, 


Invăpăiaţi pe cer, 
Prin care altădată priviseră luna 
Oamenii locului care au. trecut. 


Doi pitici de piatră ce îşi aminteau 


ei acum stăteau în grădina 


Devolată, cu micul bazin secat, scund. 
- Şi erau treptele roşii ca vinul 
Rămas pe paharul! băut până'n fund. 


De pretutindeni năvăleau coparii 

Cu trunohiurile lor răsucite. şi ude 
Plini. de o viață -care arde şin frunze 
Plini de o viaţă apucăteare, de fiare. 


e — ar 


CANTECE NOU! 
pare efectivă, un drum umăr 
lângă wmăr, așa cum cu destui 
ani în urmă A făceam la 
„Frize”, da „Hotarul Şi la 
„Abecedar”. Drumul cu un 
scop mai etern decât aplau- 
zele : calea poesiei pe care şi 


Petre Pascu o slujește, fără s'o 
uite, peste ani. 


UN DEBUT. Până mai acum 
câtva timp, numele poetului 
Ernest Verzea nu circula prin 
revistele literare. Domnul Ver- 
zea nu circula prim revistele 
literare. Domnul Verzea în 
schimb, era un talentat gaze- 
tar, pe care ne obicinuisem aj 
aprecia pentru cursivitatea con- 
deiului său şi pentr o cama- 
raderie cinstită. Nu de mult 
am cetit cu o surprindere bucu- 
roGsă un prim poem care tră- 
da pe poetul de rasă. Alte 
strofe au urmat, apoi, întărind 
şi  definitivând o impresie. 
Poetul Ernest Verzea era acu- 
ma 0 certitudine, pe care în- 
tâia sa carte de versuri n'a 
făcut decât s'o confirme. „Al- 
ter ego” — căci așa se numește 
volumul — e o partitură. plină 
de melancolică grație, um prim 
pas al unnui:poet adevărat. De- 
obiceiu, dela întâia poesie pu- 
blicată, până la întâia carte e 
un drum ling. În spirit, d. Er- 
nest Verzea l-a parcurs, iar 
astăzi: numele său, departe 
de-a mai fi numai acela al 
talemtatului gazetar, aste şi a 
poatului, care îşi merită şi el 
atributul de mai sus. Să 
„Dealtfel criticii şi cronicarii 
literari au fost aproape taţi 
de acord întru confirmarea a- 
celeiași impresii. 

Nu puteam încă Ja aceste 
„Cântece noui” să tăcem asu- 
Pra unui poet care e și el nou, 
adăugându-și însă iute şi ve- 
chimea de preț a umui drum 
fără ocoluri.: 


ȘTEFAN BACIU 
N.B. Manuscrisele se trimit 


la redacţie, menționându-se pe 
plic: pentru ȘT. B. Și răs- 


„punsurile : N; 'Turcu, P..1. Un- 


giamu, G. Bulat, E. Orleanu, 
Leonard G., G. Serafin, G.P., 
PP.Fr., Marius Dem., A. Mih: 
Nu. Nina Gu: Da. Dar nu 


merge — „pseudonimul” ! G. 
Plopşor, P. G.'Matei, M. C. 

E Altele. V.U.s., Em B.: 
a. 





este oglinda vieții când sbuciu= 
mată, când mai tihnită a unei 
Rima care frământă de zeci de 
veacuri pământul Ardealului, în 
căre înmuguresc şi se sting su- 
flete pietroase de oameni tari ce 
Sunt învățați să lupte cu aspri- 
mile şi să le birue. 


MUZICA SFERELOR : 


se numește noul volum.-de ver- . 
suri al poetului Ştefan Baciu, 
Care ta apare în cursul lunii 
Martie, în editura „Prometeu“. 

Dela ultima sa carte de poe. 
zie Cetatea lui Bucur, apărută 
în 1940, în colecția „Universul 
literar“ și care s'a bucurat de o 
bună primire din partea presei 
şi-a publicului, d. Ștejan Baciu, 
deși a publicat destul de Tar, a 
pregătit și are gata de tipur 
Patru volume, o activitate re- 
marcabilă. Unul din acestea, 
Muzica sferelor va fi în vitrine- 
le librăriilor în luna Martie şi 
se va bucura, nu ne îndoim, de 
prețuirea iubitorilor de adevă. 
rată poezie 


SUFLETE IN STEPĂ 


este titlul unui roman de M. 
Delly care va apure la sfârșitul 
acestei luni in editura Contem 
„POrana. 


“Traducerea o semnează d. C. 
Poste:nicu. 


SECRETUL PROFESIONAL, ro- 


man de Alice Gabrielescu. 

Noul roman al scriitoarei Alice 
Gabnielescu se impune dela în- 
Ceput atențiunii prin ceea ce 
titiu lasă să ce Bhuvzasică aupra 
cuprinsului. Intradevăr, acţiu- 
nea acestui roman se petrece în 
jurul conflictuiui de conştiinţă 
al unui med:c, obiigat pr.n pro- 
fesuiuia Sa să Piste sucul 
asupra bolilor pacienţilor săi, 

Printre aceșia, se află o 
DIE “NU,BI CBI PE Eiput 
suferă de ochi fără să ştie că 
e. amenințată a. Cpuuu, ie 
numai mama ei, care hotărăște 
să-i as:gure viaţa fetei, ăsând-o 
cât mai repede în sarcina unul 
soţ. 
Doctorul afiă numele logodni- 
cului ales, tânărul Victor Ma- 
zilu. Aces'a, fiind fiul său ne.e- 
gitim, medicul nu-i poate spune 
taina, dar n'ci nu-i poate  iăsa 
să-şi nenorocească viața cu 0 
soție oarbă, 

Ce va. face. medicul ca să-şi 
scape fiul, împlinind porunca 
sângelui, fără să dea pe faţă nici 
paternitatea tăinuită, nici secre- 
bul . profesional, aceasta ns-o 
spuhe scriitoarea în puternicele 
pagini ale romanului nou apărut. 

In jurul acțiunii de mai sus, 
se desfășură tema romanului, 
care este veșnica alergare ome- 
nească după fericire, Autoarea 
ne-a dat în „Secretul profesio- 
na!” o emoţionantă carte. în care 
misterul și dramele vieții se Sîm- 
pletesc sau se războiese cu ade- 
vărurie eterne omenești. 


Ce arii 


—MARNINALA= 


——— 6 





D. Raul Radice corespondent 
de război al ziarului Corr:er8 
dela Sera și admirator al : Ro- 
mâniei, unde a poposit întotdea= 
uma în trecerile din spre Patrie 
spre jront, este în acelaş timp 
un reputat scriitor al Italiei şi 
consacrat ca atare în epica mo- 
dernă. 

Dela L'Educazione sentimenta= 
ie, prin care Răul Radica își fă= 
cea intrarea în tagma scriitorilor 
ponderat și dârz, la Vita Com.ca 
di Corinna celebrată prin premiul 
Bagutta în 1934, dela Tre sorelie 
şi până la recentul volum apă- 
rut în 1943 în editura Ceschina, 








La Trotiola, &cest scriitor nu sa 
desminţit niciodată, imun în fa- 
ja curentelor literare şi a 0pi- 
miei publice păstrându-și nau 
ralețea și singularitea. Gingăjia 
suavă a celor mai materiate 
stări practice prezentate cu o 
deosebiţă delicateţe: de autor, 
4umanează personugiile  încur. 
porându-ie într'o armonie spe- 
o.fică. Armonia unei  înteriori- 
zări lucide care suprapune exact 
vitalitatea imsului uman pe spi- 
ritualitatea eului său interior, 
creind o dublă şi totuşi o unică 
trăire. In această trăire constant 
dublată şi constant readusă la 


unitate de autor, evoluează eroii 
în situații reale și perfect au- 
tentice. 

Volumul La Trottola înseriază 
îm grupe de nuvela, Povestri la 
persoana întâa, Nelinişti, Săr- 
maânii şi Unifc-ma miiitară, o 
colectivitate foarte variată de 
personagii, care populează o lu- 
me frumoasă de o înaltă eon- 
cepție și cu un excepțional simn[ 
moral. O viață senină trăia 
real sau retrospectiv, atmosferi- 
zată în cel mai pur decor. 

Iată deci un scriitor care me- 
ră să fie cunoscut şi admutrat 
dar mai ales stimat. 


“UNIVERSUL - LITERAR 


În a a a a a a a ta meta ua 


— E târziu ? — îl întrebai pe Ştefan fiindcă mi se 
păruse că se uită la ceas, 

-- Nu — răspunse ; şi adăugă îndată: Cafeneaua 
aceasta par'că nu prea mă atrage. 

— Vrei să mergem în altă parte? 

— Nu cred să fie mai bine ca aci — spuse el — 
şi de data aceasta se uită întradevăr la ceasul pe 
care-l purta la mână, De atifel eu trebue să plec 
ioarte repede acasă. 

— Și eu. 

Ştefan îşi aprinsese o țigare şi privea atent trei 
persoane care tocmai intrau. 

— Ce puţină lume! spuse el râzând. 

Intr'adevăr, grupul restrâns de noi vizitatori ai 
cafenalii, părea că măreşte impresia de gol: oglin- 
ziie imense atârnate pe pereţi pronunţau pustiul și 
humâniig aprinse ningeau peste cheineri o boare 
îngheţată şi aspră, care părea că-i schimbă în stane 
de aşiepiare, Liul atât de plăcut al întâlniri.or 
noastre de altădată ni se părea acum deşert şi jaunic, 

— Vii deseori pe aici? — mă întrebă Ștefan. 


"— Da, — am întărit eu. Şi unsori, credinţa pe 
care o păstrăm greşelilor noastre. 

— Poate acceptarea — mă corectă Ştefan. De 
foarte puţine ori m'am căit de păcatele mele, de 
învăţătuna pe care mi-au dat-o, de binele care le-a 
urmat, Şi totuşi, de câte ori mi-am recunoscut un 
păcat, de atâtea ori m'am hotărît să fug de el. 

Mergeam alături, printre case uniiorme pe care 
le cunoşteam atât de bine din nopţie moastre hoi- 
mare. Mergeam singuri, pe aceeaşi stradă pe care 
altădată o străbăteam numai în cete. Pe atunci cre- 
deam că ceata noastră nu se va desmembra nicio- 
dată şi că noi cei de atunci vom £i mereu aceiași ne 
despărțiți şi veșnic tineri. 

— Nu reneg ce mi-a plăcut odată, — continuă 
prietenul meu — dar oamenii, ch:purile lor, plăcerue 
de care m'am depărtat, devin în viaţa mea simple 
imagini; statornice și totuș fugare. Când o să-ţi facă 
plăcere, o să-ţi arăt casa mea. Două odăi încăpătoare 
şi curate, cu ziduri luminoase, între care am adus 
semnul viziol al imaginilor pe care nu vremea le 





— Nam mai venit de un an. 

— Si prietenii de atunci ? 

— Unii s'au căsătorit, alţii au plecat. Cei pe care 
îi mai văd îi caut acasă. 

— Bine — închee Ştefan. REA 

Cu câţiva ani mai înainte eram obișnuit să-l văd 
jn fiecare seară pe Ştefan; dar amintirea serilor şi 
orelor târzii petrecute împreună, era umbrită de o 
depărtare în care toate se destrămau. Acela la fire 
şi la chip, Ștefan îmi părea acum profund schimbat. 
Nizi un cuvânt despre vremurile apuse ; nici 0 nos- 
talgie, nici un regret pentru viața de care ne bucu= 


rasem cu atât nesaț. Pe atunci Ştefan nu se simţea la 


largul lui decât când cobora înserarea; noaptea îl 
făcaa extraord.nar de sprinten, de vioi, de lucid. 
Acum, obrazul lui nu arăta semnele oboselii, dar ex- 
prima sufletul unui om care şi-a încheiat o zi trăită 
intens. Ochii lui, pe care-i ştiam numai inteligenti, 
refiectau acum o lumină nouă; şi glasul, puţin scăzut, 
devenise mai dulce şi mai grav. i , 

— Să mergem — spuse Ştefan; apoi zâmbind: 
— E târziu de tot. 

Mă uitai la ceasul cafenelii. 

Era zece. Mai aveam două ore până la miezul 
nopţii. 

— Să mergem — spusei la rândul meu. 

Revenit la Milano de câteva luni, după o înde- 
lungă absenţă, Ştefan nu mă căutase; aștepta să ne 
întâlnim la întâmplare. Mi-a vorbit foarte puiin 
de iciui lui de v:aţă şi m'a întrebat tot atât de pu- 
țin de al meu. Poate voia să ne revedem altfel de 
cum ne cunoscusem. 

In clpa când ieșeam, am zărit prin sticla uşii ru- 
lante chipul Laurei Berga. Nu ştiam dacă o zărise şi 
Ştefan. Launa intra împreună cu soţul ei, ascunsă 
de statura lui. 

In stradă, l-am auzit pe Ştefan: 

— Cred că e fericită! 

Nu mai avea decât cuvinte searbede pentru ve- 
chea lui iubire. Vorbea cu glas limpede fără niciun 
accent de suferință şi mă întrebam de ce mai pro- 
nunţase Ștefan cuvintele acelea, când nu le s.mţise 
deloc, Poate ca să-mi arate că Laura. ieșise pentru 
towăeauna din existenţa lui, că iubea o aută femee. 

— Să mergem pe aici, dacă vrei. 

Uitasem că la plecarea dn Milano, Ștefan își vân- 
duse casa şi acum locuia probabil în altă parte. 

— Loouesc pe aceeași stradă cu tine — imi spuse. 
Suntem vecini. 

— Credeam că vei locui întotdeauna în cartierul 
în care te-ai născut. 

— Dece? — mă întrebă el cu ochi scăpărători. Şi 
tu ești milanez şi siavă Domnului, că ţi-ai schimbat 
desiu: de des casa şi cart.erul. Locul unde m'am năs- 
cut a rămas intotdeauna acelaş. 

— ȘI nu te recheamă niciodată trecutul ? 

— yu, 

De dita aceasta Ştefan râse din toată inima. Ne 
amăgum la gândul că ne putem reintoarce, dar za= 
darnică ne e încercarea. Fiindcă treuuvwul stă pe loc, 
iar noi evoluăm, Aszusă- mă, — continuă ei strân- 
gându-mi braţul — trecutul ne dăruește un singur 
bun: coaştiința greşelilor noastre. 

Pentru prima oară, Ștefan pomenea de trecut. 





reînvie ci doar amintirea. Obiecte ce-mi sunt dragi, 
dar pe care le știu sortite picirii și de care sunt pre- 
gătit în orice clipă să mă despart. . 

— Casa unui solitar — am șoptit — amintindu-mi 


"că Ştefan qor.se întotdeauna singurătatea. 


El dădu negativ din cap. 

— Casa unui om singur, nu a unui solitar, Sumt 
unele clipe în viaţă, când simţi nevoia singurătăţii. 
Și dacă știi s'o cucerești, te poţi considera un în- 
vingător. Dar trebue să ştii și să te desberi la timp 
de ea înainte de a pune stăpânire pe tine, Fiindcă 
atunci din învingător devii un vicios. 

— Şi tu te vei desbăra? 

— Cred. Doresc, 

Ne găseam la colţul străzii Senato. Mersesem câ- 
teva oren şir, tără să ne dăm seama de trecerea 
timpului. 

— lată — spuse Ştefan, arătându-mi pomii negri 
din grădini — primele raze ale soarelui îi luminea- 
ză de la spate. Mi-aduc aminte că'n adolescenţa mea 
am văzut acest minunat spectacol înfricoșat după 
prima noapte petrecută în oraș. De atunci, îl revăd 
în fiecare zi, fiindcă soarele mă găseşte întotdeaima 
treaz. 

Fiecare cuvânt pe care-l spunea, pornea dacă nu 
dintr'un sentiment unic, dintr'un fel unic de a simţi. 

— Niciunul dintre noi nu ne-am pierdut zadarnic 
dimineţile — spuse. 

— Da. Dar mie în vremea aceea nu-mi plăceau. 
Preferam fantezia orelor nocturne, mai puţin con- 
sistente şi mai pline de farmec. 

— Ce mult iţi plăceau! nu mă putui opri să-i 
spun. 

— Da, dar le-am mistuiţ pe toate. Acum noaptea 
mă refuză; e întunecată, întunecată ca pâcla. 

De data aceasta, Ştefan gândea la fel cu mine. 

— Cu fiecare zi — adăugai — fantezia noastră slă- 
bește. 

— De ce spui așa? Sunt momente câna fantezia îţi 
pare într'adevăr ştearsă, dar în locul ei răsare spe- 
ranţa. 

— Care? 

— Toată speranţa. Seara nu-ți 'oferă decât coaja 
unui fapt consaymat în cursul zilei, pe câtă vreme 
dimineața e plină de făgăduință, Lumina si... se în- 
trerupte o clipă, par'că s'ar fi temut de cele ce 
avea să spună, sau par'că i-ar fi fos rușine: apoi... 
e frumoasă ca fața unei femei. 

— Faţa unei femei adevărate? îndrăznii eu. 

— Da, — și vocea îi redeveni limpede — ca faţa 
unei femei adevărate. 

Tăcu, Şi eu ii reupeetai tăcerea. Nu eram deloc sur- 
prins de cele ce-mi spusese, doar puţin contrariat. 
Mă gândeam la Laura şi la atâtea alte femei pe 
care le dorisa cândva Ştefan. Şi simțeam că tăce- 
rea clipelor acelora valora mai muut ca or,ce între-. 
bare. 

Faţa unei femei frumoase... 


Stefan nu-mi. spusese numele acelei femei, nici - 


cum o cunoscuse, Dar am înţeles că trebua să fi fost 
foarte tânără și săracă, fiindcă Ștefan o aştepta di- 
mineaţa și însemna că avea o slujbă. O femnze și o 
întâmplare ca oricare alta; dar lu: Ștafan i se pă- 
ruse nouă, fiindcă sufletul lui era pregătit acun s'o 





Scrisoare peste depărtări 


Na te mat văd... mm te mai aud... nicăieri nu mai eşti... 

Din gânduri, totuș, chipul tău cu priviri albastre fim coboară 

Peste am.ntiri... vremea îmi aduce minunat măscocitelle poveștă i 
Dar slasul lor imi pare trist ca o tânguire de vioară... 


Câtă depărtare... câte drumuri albe îmtre noi sau întins! 
COlipele par veacuri... aşa de 'nceţ se ceme vremea prin eje... 
Parcă fam fi tost ieri într'um așa de me cuprins... 

Atât de vast, în lături, mu ştiu cine şi dece ne-a împins... 

? 


: Zlate 


Unde-ţi sunt animate dorumile, de privești lung peste depărtări 


Ca soarele în ultimă $mbrățișare spre Apus? 
Lâmgă care fată dragă îţi poposese atâtea uitărt 


De rămâi mereu cu gândul cine ştie unde dus?,., 


1 


Nu te mai văd... nu te mai aud... nicăieri 7vu "mai eşti... 


Vremea durează între noi nemărginite întinileri pustii, 
Bucuriile de ieri și-au urzit amntirile 'n poveşti. 
Dac... aminţirile toate-mi bat în geam, să-mi spună că-ai să vii... 


LAMBRINA GHERMANESCU 


PE EP E AFC ERE SEE pa COE CI a a IP RI ac or 5 II 7 CP Rea ERE 
TIPOGEAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL” BUCUREȘII STR. BREZOLANU 23 


de RAUL RADICE 


înțeleagă, poate fiindcă era reînoită de miracolul 
unei neobișnuite expresii femenine. 

„— Pintr'un act generos, — îmi spuse Ştefan, — 
din azlicateţea unui gest, ţi se întâmplă uneori să 
crezi într'o omenire întreagă. Așa am înțeles eu 
printr'o singură femee, frumuseţea țuturor femeiior 
care muncec. 

Silit să se plimbe pe străzile orașului în zori, în 
aşteptarea iub-te:, asistase la cosmicul preces de to- 
pire a umbrei în lumină, care pentru el îşi însușea 
farmeci straniu al celei mai perfecte armonii. Ar- 
monia universală de alb şi negru, Apoi redevenit 
om din atom universal, asistase la procesul soc-al al 
înfrățir:i lui cu mediul și oamenii dimprejur, ins de 
ins, caracter de caracter învățând să-i cunoască şi 
să-i iubească. 

— Acum nu mă mai înşel — reluă Ştefan. De la 
prima vedere, disting femeea care munceşte de cea 
care nu muncește, pe cea novice de cea cu expe- 
rienţă, pe cea îndărătnică de cea voluntară. Puţine 
sunţ într'adevăr frumoase, dar fiecare îşi are far- 
fecul ei specific şi pe măsură ce o cunoşti mai bine 
o găseşti tot mai frumoasă. 

Nu voiam să-l contrazie pe Ştefan fiindcă nu 
voiam să-i neutralizez gândirea, nici să-i spun că 
solilocviul acela spus de un altul mi-ar fi părut poate 


naiv, Pronunţat de el, părea simplu dar :mpresio-. 


nant, prin emoția care-l făcea pe om să nu mai 
distingă imaginile lumii exterioare de cele ale lumii 
sale interioare. 

Da aceea am tăcut, continuână să merg alături de 
Ștefan. Simţeam în el o certitudine plină de recu- 
noştință şi încurajare. Poate îmi era recunoscător 


pentrucă-l ascultasem și mai ales pentrucă respec-" 


tasem pauzele pe care voise să le iase între cuvinte. 

Ajunsesem în fața casei. Se opri şi-mi spuse calm: 

— Dacă vei veni la mine într'o seară, vei găsi 
pe masă o fotografie. Și poate vom fi întrerupţi 
de teiefcaul prin care mă va chema o voce dragă, 
să-mi dorearcă noapte bună; noaptea Barbarei în- 
cepe întotdeauna după ci'nă. 

Privi în sus, ca şi cum ar fi vrut să descopere 
pe acolo pe undeva chipul Barbarei, 

— Acum doamne. 

— Poate te-a chemat mai devreme și nu te-a 
găsit — spusei eu jenat oarecum că-l reținusem până 
a ziuă. 

— Ştia că sunt cu tine. Şi de altfel frumuseţea 
violui mă va readuce senin în mintea ei. 

Se rezemas2 de ușă fără s'o deszhidă şi privea me- 
reu în sus ,învârtind pe deget inelul cu chei. Ima- 
gini străine de noi. îl îmbiau să prelungească solemn 
tăcerea. 

— Peste câteva ceasuri — reluă — voi fi la ea. 
Locueşte departe de aici, într'o casă împrejnuită de 
vendeaţă cu o pajiște imensă în faţă. Lia început, o 
aşteptam în poartă. Era întotdeauna tristă și p.ic- 
tisită. Şi aveam impresia că-i văd ochii în lacrimi. 
Spunsi că-i e somn şi că nu ce va obişnui niciodată 
cu plimbările matinale. Am continuat s'o aştept în- 
totdeauna la aceeași oră; şin fecara zi o însoţeam 
o bună bucată de drum. Simţeam că suntem trişti 
dar aști şi că tristeţea noastră avea să regenereze 
ur ritm nou, 

— Ritmul pe care-l purtai în tine. 

— Sau în noi? Cu fiecare dimineaţă nouă, Bar- 
bara devenea tot mai senină, toţ mai vioae. Şi eu n'o 
mai aştezam în poartă, ci la colțul etrăzii, ca să-i pot 
urmări toate mișcările, să mă buzur cât mai mult 











20 FEBRUARIE 1943 ===. 


de lumina surâsului ai pe care-l distingeam din ce 
in ce mai cuar, pe măsură ce se 2prupia da mine, De 
atunci o aștept mereu acolo. Ea îmi simte plăcerea și 
merge încet ca un nour purtat de vânt. Eu stau ne- 
ireal ea a salută de la dstanţă îndată ce mă 
ŞI când ajunge aproa»e, îmi întin i 
fraatul din care a rela să mute ear tou 
rile, Barbara spune bunăziua, cașirum ar Spune că 
ziua e bună. 

Ștefan continua să rotească inelul cu chei pe deget 
așteptând par'că dela mine c întrebare. întrebarea 
pe care o așteptase toată noaptea. I-am căutat ochii 
şi când i-am înâlnit am spus: 

— Când te cununi cu ea? 

— La primăvară, imi răspunse. Aș vrea s'o due 
în fața aitarului dim neaţa devreme, când de.chide 
paraoiiserul ușile bisericii. Barbana să vină ca de- 
obice.u «pre mime şi eu să-i cer să trecem împreună 
pragul siânt, Să-i înuind mâna și s'o condu: sub bolta 
plină de umină a caszi Domnuuui. Soareie să-şi Cuar- 
nă razele pe fruntea ei și s'o încunune, Aerul să fie 
inmiksmat cu tămâe și să fim singuri, numai noi 
singuri și săraci, mireni ai orelor timpurii. 

Ștefan privi iar în sus. Apoi, dă un răstimp, a- 
dăugă : 

— Nu ştiu dacă o vor îngădui canoanele. Tu ce 
crezi ? 

— Eu cred că da, — răspunsei pătruns până'n mă- 
duva oaselor de frumosul pe care-l descopeream în 
prietenul meu. 

„Luna se ivise de după o casă. Stăruia încreme- 
hită deasupra creștetelor noastre prevestind zorile, - 

In româneşte, de 
ANDRONICA POPESCU 


Din volumul LA TROTOLIA. 








Deși bătrână, E 
Cu faţa rumenă şi sănătoasă 
Ca apa rece din fântână, 
Intr'un hundroc de lână 
Gros, vărgat, 

Bătut ia piuă 

Şi lucrat 

De mâna ei, 

De cum mijește-abea de ziuă 
Și pân' ce soarele apune peste sat 
In Leasă, 


Aci o vezi dereticând prin casă, 
Vorbind cu păsările, încropind mâncare, 
Ciupind fuioru 'n graba cea mai mare, 
Aci pe câmp, cu tata la arat... 


Duminica, de treburi se desferică. 

Purcede mai devreme la biserică, 

Cu doi frănguţi şi-o lumânare, 

Să dea părintelui o Liturghie 

Pentru feciorul dânșii ăl mai mare, 
Care-i plecat de-un an la datorie, 

Să lupte pentru Neam, Hristos şi cei din 

ribegie... 

Să aibe grijă Bunul Dumnezeu de e! să 
Că ?'n rigimentu ?'n care-a fost luat 

ha cs deci pe nimenea din sat, ! 

„Şi poate-i amărit că-i sineur-sin, 

In Pravoslavnica Rusie... ai pljăt 


LEONIDA SECREŢEANU 





DOI MARI SGRIITORI FINLANDEZI: 


Aleksis Stenvall Kivi şi Frans Eemil Sillanpăă 


Framz Eemil Sillanpiă s'a năs- 
cut în anul 1880, sub accririșul 
u:ei căsuțe de lemn, pierdută în 
pust.urile provinciei Haine, 

Fiindcă pe lângă cabană tre- 
cea un râușor, înc:nzând-o de 
toate părţ.ie, şi pecte el, cei dină- 
untru îşi construseră un pod ca 
să poată trece pe celălalt mal, 
vecinii şi tăetorii de lemne l-au 
botezat pe cabanier împreună cu 
așezârea lui, „Sillanpăă = cap de 
pod: 

Bătrânul SiManpăi a fost un 
umil şi anonim tăe:or de lemne, 
din a cărui căsnicie n'a rămas 
în viaţă decât Femil, ceilalți doi 
frați murind curând după veni- 
vea lor pe lume. 

Micul Sillanpăă şi-a petrecut 
copilăria, ca dealtfel şi Kivi, în 
mijlocul naturii, colindând  pă- 
durile aproape nepătrunse şi ad- 
mirând răsăritul şi apusul soa- 
reiui care se oglindea în apa 
lacurilor atât de dese în acele 
părți. Anii aceştia de vagabon- 
daj câmpenesc au lăsat urme a- 
dârsri în sufletul lui Sillanpăă. 
Operele lui de maturitate vor in- 
Bădui să se vadă acest lucru, 

Carte a învățat târziu şi pe 
apucate. Locul unde-și aveau ei 
căsuţa era ca şi nustiu. Şcoala 
cea mai apropiată era la cnci- 
zeci de kilometri, încât Sillan- 
piă a fost obligat să se mulțu- 
mească cu ceea ce putea să-i o- 
tere şcolile ambu'aute cari co- 
Landau pe atunci în ţară. Spre 
norocul lui, curând dură acestea 
sa deschis o şcoală primară prin 
împrejurimi şi Sillampăă a putut 
f. printre primij care s'a înscris, 
Profesorul a fost mulțumit de 
micul şcolar, în care vedea în- 
clinațiuni deosebite pentru lite- 
ratură, Epoca în care Sillanpăăi 
şi-a început studiile în mod mai 
tame:nic, a coincis cu acț'unea de 
rusificare 2 Finlandei. 

Ca o reacție naturală şi spon- 
iană, învățătorii do pe tot cu- 





prinsul țării, au prins să deş- 
tepte sentimentul naţional la 
micii Jor elevi și mai vârtos să-i 
înveţe să preţuiască tezaurul 
autohton. Copiii surt îndrumați 
spre satul și viața finlandeză, a 
căror cunoaştere le este mercu 
propovăduită. 

După ce a terminat şcoala 
primară, învățătorul l-a stătuit 
pe bătrânul Sitlanpăă să-și dea 
mai departe copilul, Ia liceul din 
Tampere. Cu mari sacrificii, Sil- 
lanpii a făcut acest gest, însă 
numai atât cât a putut termina 
cinci clase de liceu. Cheltuelile 
prea mar! au secat forţa lui Sil- 
lanpăii şi cu tristețe a trebuit 
să-şi retragă copilul dela şcoală. 
Micul Si:Manpăă n'a desnădăjauit. 
A început să dea lecţii în par- 
ticular și cu ajutorul unor prie- 
teni înstăriți a reușit să treacă 
bacalaureatul, în 1908, după care 
s'a înscris !a Universitate, unde 
a studiat biologia, chimia dar şi 
literele. Urmările practice ale 
contactului cu biologia se vor 
întrevede în toate operele lui. 
S:Vanpăă, spre deosebire de Kiri, 
este un fin și pătrunzător psi- 
holog. Cu o artă de chirurg şi 
cu e plăcere aproape diabolică. 
taie şi scoate la lumină mărun- 
taele suletulmi omenesc, 

In geosebi în romanele de ma- 
turitate, de rildă „Sfân'a Mize- 
rie“, întârzie pe pagini întregi la 
analize de ordin psiho'ozic şi 
biotozie, 

Ca şi în liceu, nu mai poate con- 
tinua Universitatea. Daloriile fă- 
cute în anii de studii îl sufocă 
şi se vede obligat să întrerupă 
şi să se întoarcă la bătrânii lui 
părinți, sărăciţi şi lihniți de 
foame. Sărmanii nu se hrăneau 
decât cu cartof! şi rareori le mai 
cădea în mână şi câte o voaje de 
pâine, 

Reîntors în sânul naturii, șe 
aşterne pe scris pentru a putea 
trăi şi el şi ai săi. Apariţia şi-a 
făcut-o în 1913, dând la lumină 
prin ziare şi reviste, nuvele şi 
schițe, urmate fiind în 1916 de 
romanul , Viaţă şi Soare“, pa- 
gini autobiografice, unde poves- 
teşte . reîntoarcerea. sa la Sil- 
lanpăă şi căsătoria lui cu fata 
unui țăran destul de sărac, ca- 
re-i face şase copii. 

Sillanpăă a rămas profund e- 
gat, atât suiletește cât și fizi- 
cește de cei umili, de anonimii 
şi necăjiţii tăetori de lemne, a 
căror viață o zugrăvește, scoțând 
pe prim plan lupta lor cu soarta, 
cu solul, cu natura şi cu oamenii. 
In ei. în sufletul lor obidit și 
hărtănit de asprimile vieții, gă- 


seşte o gamă uluitor de bogati - 
în sentimenie de tot felul, E 
maai dit «a alții, f.ul acestor 

oropsiţi sociali, îi înțelege şi le 

poate transpune existenţa pe 

plan litezraz, 

In 1913 a scos romanu? , Sfânt 
Mizerie“, poate cei mai bun al 
BUWLDIU Ut, in pagine căruma pu 
vestește viaţa unui mic arenda 
de pământ executat de „albi“, 
pentrucă în dorinţa de a câştiga 
mai bine, a făcut comerţ cu 
„TOŞii“, Acţiunea se petrece |n 
anii tulburi 1917—18, când ţar 
era teatrul de luptă a diferitelor 
armate. 

Un alt roman remarcabil este: 
„O scartă aspră“ (1930), Aici e 
vorba de p veche familie de ţă- 
rani, care se stinge încet, încet, 
resemnhată cu soaria vitregă. E- 
roul principal Silja închide ochii 
de ţânăr, fără împotrivire, fără 
accente de revoltă. fiind convins: 
că nu poate schimba cu nimik 
cursul necruţător ai destinuiut. 

S:lja este socotit a îi unul diu- 
tre cei mai duioşi și m'şcători 
eroi din întreaga literatură fîi- 
neză, 

Acestui roman i-a urmat în 
1932 „Drumul “mun: fm paşi: 
nile căruia întâlnim pe un ţăran 
tânăr, atras în vâltoarea vieţii, 
de farmecul unei femei energice 
şi sensuate. In 1935 a dat roma: 
ni: „Finţe în tumma amurgu- 
Wui“, fiind urmat fără intreru- 
pere de nuvele şi schiţe inspi- 
rate din acelaș mediu favorit și 
atât de familiar antoruimi, ă 

Datorită felului de a fi al e- 
roilor săi cari se lasă târâţi şi. 
cuprinși de soartă fără să schi 
țeze vreo împotrivire și fără a 
se lupta să o înțeleagă, dar mai 
ales da'orită aplecării autorului 
spre momism şi o mistică senti- 
mentală, S.lianpăă poate f; com- 
parat într'o măsură cu Maetez: 
linck, de care-l apropie şi nota 
de misticism filosofic. 


Heisinki, Dac 1942. 
HORIA OPBIŞAN 








Taxa poștală plătită în numerar contorm aprobării dis Gie P, î. Nr DAASLI