Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0020

ALONUL OFICIAL. PREMIAT 
FR. ŞIRATO: Intoarcerea de la târg. 


An. XLII, Nr. 20. 


16 Maiu 1926. Lei 5. 


2 j UNIVERSUL LIT 


Povestea Maicii Domnului 








Tot cu vorbe necăjite ? Maria îi dojenea: Ș 
Maica Domnului plângea, — Staţi pe loc, nu tropăiţi 
losif boii suduia, Căci durerea mi-o măriţi 
Maica Domnului spunea : ă Caii răi n'au încetat, 
— Omule unu sudui, Maica sfântă a oftal, 
Ce e scris so împlini, A, oftat, sta supărat 
Şi din gură-a cuvântat: » 
In mijlocul drumului, — Firea-ţi, cai, voi, blestt, 
i salvie boului, E goniţi fără ftp ; 
S1Tpp tă Maria s'odihnească Tot anul să n'aveţi sa 1 
BUNA-VESTIRE Si pre fiul sfânt să nască, „Până “n ziua de Ispas, 
Ţesea cuminte ca întotdeauna Dar, vezi, plopu-i copac rău, Dar, şi-atune n duar un ce 
Maria borangicul la război, Copac rău. și nătărău | Maria sa ridicat, : 
Si cum prin scară cădeau umbre moi, Isi dă frunza întro dungă, Drumul lor şi l-au urmat] 
l s'a părut întâi că întră luna, Să fosncască vreme lungă, Și au mers, măre, au mer 
Liniştea să n'o ajungă, Urmele de Ii sta şters + 
Atât de alb venea. Dar nici o rază i Işi dă creanga întwo parte Peste iarba plaiulni, 
Nu culcă aşa blând pe tălpi de vis — Nici de umbră saibă parte. Prin pometul raiului. [ 
Şi s'a mirat ea: cine a deschis Maica sfântă a oftat, Tot mergând si ohosind 
Larg poarta 2? — Când su ridicat să vază, A oitat, sa supărat Şi cu Dumnezeu vorbind, 
e ta . , Si din gură-a bletemat: Vloarea soarelui păli, 3 
l-a nălucit acum că porunrbiclul — Plopule, lemn urgisit, Floareu lunei vesteji, y 
Ei alb băiea din aripi lângă ca — Să te baţi neodihnit, Numai steaua înflori. - 
Şi cum sfioasă. fatal mânpâia, Nici în lin, nici în senin Şi au dat în drumul lor , 
Arhanghelul desvăluindu-şi felul, Creanga ia să naibă stare, De ocolul boilor, FI 
N'aibă umbră nici răcoare. Boilor, blujinilor. 


Nu sa temut, nu sa ferit de dânsul 


a -3 ip Mele Frunza n tine să nu stea i In cea iesle-a vitelor, 
— Cu îngerii se sfătuia de mult — A . ) A 


ă Nici ziua şi nici noaptea ” Vitelor, săracelor ; 
a i. PAR VIC Ă PURILI, 3 pă 5 ? ea ua e = 
Ari ela E Da a Su ui Mara” tanti Cum ntre 
B > isa Şi fără vânt Pe îân moale se culca, i 
Atinei.-Sa, aperluts căci alei an-Aunet Să te clatini pe pământ! - Boii prind a rumega 
lg acră i Ldta cdlta SP Maica sfântă-a suspina 
Nu-i pogora în suflet solul sfânt -— ae ed N p 


Şi din gură-a cuvânta: 

— Staţi pe loc, nu ruinegs, 
Liniştea nu-mi furburaţi!... 
Boii blânzi o asculta 


Dar a picat ca moartă la pământ 
Când Ingerul cu trăsnet și cu tunet 


A fulgerat, neaşteptat, Buna-Vestire, 


Maica îi Di eeuvauta: , 

—  Bouleni, fiți alduiți ; 

IOSIF TESLARUL . Şi de mine fericiți, i 

a ă adi 4. De mine, de Dumnezeu j 
Ea îl privea cum mânuia rindeaua 


Si de stânt fiuţul meu. 
Voi, oricând să aveţi saf, 
Un ceas-două să lucraţi 


Pc blăni de brad. Cioplit şi cl în lemn, 
Nu hănuia teslarul că în greaua 
Penumbră-a candelii en untdelemn, 












Şi pe urmă să "ncetaţi, h 
Maria sta păzind întruchiparea A A iz eitT ăad 4 
sd nica 10. rupul Sid pa Maria sa ridicat, fBouleni să fiți sătui a tal 
Tizacai.b-da. ohienin a devi pat Drumul lor şi l-au urmat. Tot în brazda plugului! 
i i Şi au mers, măre, au mers Ă h 
Iosif, ştergând năue sudoarea îrunţii pci, ii i Au ci lă Sf Pre Rei dadu u 
A ridicat în blestem pumni semeţi — De at calea aaa i dogs calin ie an bă îi 
să za A a ZE e oameni nepomenite, Şi când îu la miez de noa, 
Când iată, cu un pas ce miscă munții, Tot prin stele argintate Muncile-i t i: toat 
Lăsând icoana goală pe pereți, n gg Al ae ea e all dc pi Ade 
e oameni ncsămănate, Pe fân verde şi uscat i 
Un înger cobori. Acelaş — din Vestire, Sa m Maică ALU zuma lor A născut un ntpăraţ, 
Maria însă nu-l mai cunoscu II. SOCI pustorstor Și Luat EI Pat 
Văzând „omul își veni in îite Colo n stâna oilor Ș Jeslca n xai s'a prefăcut, ; 
Şi se sfii şi parcă pricepu Stă Maria sodihnească| Si să vezi 5 
bi rea pricepu, ă A pre fiul an să nască, Să unu „rezi: 
Stătu jos, se odihni. Yânu “n soare 
NAȘTEREA DOMNULUI S'odihnească nu putu lira floare, 
— după legenda poporană — De sbieratul oilor, Albăstrele 
topul De săritul meilor. Evau stele ÎN 
Jos sub poarta raiului, Maica sfântă a oftat, Şi “n senin 1 
Pe sub Piatra Craiului, A oftat, sta supărat, Luna —- an crin. 
Unde ncep muşselele, Qile fe-a blestemat: Maria se veselea, 
Apele şi stelele, — Oi, de orice rău veţi da Pruncwn brațe:t cuprinde, 
Vezi albind ca pe chilim, . Voi să nu puteţi sbiera, Si pe frunte“ săruta, 0 
Târg pre nume Villeim. Pe voi lâna să nu stce, Cum că lumea va scăpa. 
Târg străvechi în bogății, In tot anul să vo ice, Astăzi sta născut Christos, 
Tot în minte să mi-l fii. Mielul de sub voi să pice! Să ne fie spre folos. 
Turle scăpărând argint : ăi 
4 î era AIE Audi ai 1 Ss 
Cu hrâu falnice îl încing Maria sa ridicat, - Sutlă vântul lin şi lin, 7 
SIL înbracă'n poleială Drumul lor și l-au urmat, Mi-l leagănă chitelin, - 
De-aur, raza de beteală, Și au mers, măre, au mers Legănuţ L 
Ce alunecă de sus - Urmele de [i stau şters De păltinuţ, 4 i 
Peste casa lui Isus. Şi prin cer şi prin poiene Ploae caldă 
Dar pe dcuntul Nr cu plopi, Și prin stele Saca i ad Tot îl scaldă! i 
ău de pietre si de gropi, Si-au ajuns în drumul lor = 4 
Cine-mi vinen car cu boi, Îi acolut cailor. (arineazi) 1051 
Nu plăvani ca pe la noi Și Maria grajd aflând 
Ci munciţi și oropsiţi Intră'nttânsul tot plângând. 
De trei zile nehrăniţi? Dureri mari o cuprindea, 
Cine-mi sunt drumarii doi Să ma: meargă nu. putea, 
Nemâneaţi. bătuţi de ploi? i Stătu jos, se odihni, 
Cine-mi plânge sub maramă, Caii prind a tropăi, 
De dureri că va fi mamă? Mâniii vesel = sburda, 
Cine-mi umbli lângă vite Iepele u râncheza. 



















































UNIVERSUL LITERAR 


ACTUL 1 
Tabloul [. — Scena IH, 


(a intrarea lui Vulpagin, domnisoara 
astasia a cgit grabnic, trântind usa în 
rma ci. cu putere) 
ION SORCOVĂ : Ei, comedie! (şi se 
ită nedhamerit : când lu Vulpaşin, cânt 
urmele Nastasici) 
VULPAŞIN : (Sgomolul uşei trântite Fu 
cut să tresară şi să îuchulă ochii: ri- 
iă fruntea, «ar pleoapele strânse şi as- 
iră adânc. Se ridică, cu greu, de pe 
can si porneste spre cşira, încovoiat) 
ION SORCOVAĂ : Na! Pleci şi tu, acum? 
e supăraşi,., 
VULPAȘIN : (Sta oprit: fără să întoar- 
i oehii spre) bătrân). La ce să mă supăr? 
u niciodată nu mă... Am venit, așa, ca 
jecin. (se uită. lung. la lon Sorcosă sy în- 
arcă să surâcbă ; îl deoure surâsul). Dacă-i 
orha să gonese lumea pe unde mă duc, 
tau dracului acasă ! Nam să mai Viu 
ION SORCOVĂ : la ascultă. mă Vul- 
șine neică. Asta-i vorbă fără rost. Pe 
e pui fu mai mult temei: pe sburdtalni. 
ia unui copil ca Nastasia sau pe capul 
sta plesuv şi prost? 
VLUPAŞIN : De nu mi-ar fi 
atale, nu... 
ION SORCOVĂ : Bun. Am înţeles. Ta 
ă stăm colea, ca doi oameni cumsecade 
e suntem şi să bem, să vorbim, 
(Vulpasin se apropie de masă. cu paşi 
sei: lon Sorcovă aduce un pahar. se a- 
ază lânză Vulpaşim şi toarnă ţuică). Ta 
une: cum merge atelierul, cum o duci 
u vecinii ? 
VULPASIN : Atelierul. bine. 
ION SORCOVĂ : Să bani! 
VULPAŞIN : Păi... dacă-i treabă „e“ şi 
ini... 
"ION SORCOVĂ: Asa. Bravo! Mă bucur 
in toaiă înima, Fă-tey om de omenie. Mui 
să-le dracului de scandaluri. 
VULPAȘIN : (iresare şil priveşte pe 
itrân : coboară ochii si curâde amar). 
ezi cum e lumea asia ? Scandaluri! Vul. 
ucin face scandaluri! Matale, să îi fost 
loen' mew... 
ION SORCOVĂ : Nu zic, ai avut drep- 
te si tu, dar... 
VULPASIN : Te duci la cârciumă. Şi 
ine careva. te “ninră: îl înjuri! scoate 
ișal... Spune: pot să stau cu mâinile “n 
ân ? 
ION SORCOVĂ : Scoţi şişul şi fu! 
VULPASIN : Aleluia! Să se griicască! 
ION SORCOVĂ : Vezi. asta-i rău, 
VULPASIN : (ce înfurie) Eu am inimă, 
us de cârpă ! Nu rabd. Sia dus pomina! 
i muse beregata sil îngrop! 
JON SORCOVĂ : Si pe urmă? 
VULPASIN : (priveste în lături si snră- 
de strein) Hm! Pe urmă! Parcă numai 
lată am scăvat eu... 
ION SORCOVĂ : Nu-i bine. Vulpaşine! 
Ascultă-mă pe mine nu-i bine... 
VULPASIN +... Da'acum le lus dracului: 
i băutura. si scandalurile. Le ui cruce. 
telier am. Să mă... (se uită la bătrân cu 
înțeles : subliniază)... însor şi cu, să fiu 
în rându“ oamenilor. Sie, 
1ON SORCOVĂ : Vezi cai aiuns la 
vorba mea ? Asta-i veste bună, Să bem, 
pentru nevasta de mâine. (Ciocnesc) No- 
roe si minte. 
VULPAŞIN : (a rămas cu mâna întinsă, 
cum a ciocnit cu lon Sorcovă : sură- 
nd) Pentru nevasta de mâine şi pen- 
tru... socru. fic“l Dumnezeu ! 
ION SORCOVĂ : E am cumsecade ? 
VULPASIN : Cine? Soeru? Da... 
ION SORCOVĂ : Atunci, şi pentru el! 
(au băut) 4 


drag de 


VULPA SIN 


— Fragment din comedia tragică «Domnişoara Nastasia» 


VULAPSIN : (cu prihinea în pământ, 
şovăelnic) Daia venisem şi... (shueneste. 
«linuit) Nu știu ce-are domnişoara Nas- 
tusia cu mine! că i-am cotonosgit pe alţii. 
căi um- plătit injurătura co palmă si pal- 
ma cu-o “niunghetură, — asta-i altceva, 
Da pe ca nam înjurat-o, n'am bătut-o, 
TI Lise “A i 

ION SORCOVA : 'Da* ru mine ce are? 
Uneori, mă pupă si mă siusiulegte : alte- 
ori, mă face ca pe-o albie de porci... (pri- 
veste melancolic la Vulnasin) Da ntare 
inimă cdusmănoasă., mă Valpaşine! 

VULPAȘIN : Să ştii dela mine, nene; en 
pentru ea mă fac om cum se cade și 
„apuce de muncă! Asaz ca un câine bă 
tut. la picioarele ei. De nm'alunsă. omor 








pe cine mi-o eși “nainte şi mă duc dracu-, 


lui la venă. că mi-e tot una... 

ION SORCOVĂ : (u 
cu gura ciixcată) Vulpa... Vulpaşe. 

VULPAŞIN :... Vreau să mă culeg de 
pe drumuri, să mă astâmpăr și să prind 
drag de muncă și de casă. Acu de dragul 
cui să fiu cumsecade ? De dragul cui să 
vuneese ? Fierb în zmoală de doi ani, 
laane tătucule ! Si Nastasia nici nu se 
uită ha mine! Câine sunt. lepădătură 
sunt? Ce fel de inimă bună are, dacăsi 
Late ine de mine ? 

TON SORCOVĂ : (uu ştie ce să facă 
cun mâini)  Vulpaşine. 'spui drept: să 
mor în clipa asta m'aşteptam, da' să. 
Hm! Eî. comedie! 

VULPAȘSIN î... Into seară, venia siu- 
gură. Si-am oprit-o, i-am spus îocu“ ini- 
mii. (Dărbia în piept, glasul stins) 








rămas încremenii, * 





3 


Mi-a dat două palme. (clocot brusc) 
Tata din groapă să mă fi pălmuii, îl 
făceam fărâme, (rar. cu oclii în gol) 
Fi. nu i-am zis nimic, M'am dus acasă, 
Mă uitam în oglindă şi mă pălmuiam 
singur, (îi plânge cnvântul) Mă pălmu- 
înm. loane tătucule, şi... (îl strânge gu- 
lerul cămăşii şi trage, să rupă). 

ION SORCOVĂ : (indn'osat Vulpaş.. 
Vulpaşine... (cauta, anlătnid, o vorbă; 
vidlică hvaţele şi le lasă să cadă, moale), 
M*am prostit, Vulpaşine neică, Am ui- 
tat să vorbese, nu mai sunt în stare 


“să. Ta uife comedie! 


VULPAȘIN: Am zis aşa: nu se uită 
la mine că sunt scandalagiu si Dețiv ! 
Să mă fac om cumsecade, să vadă cât 
mi-e dragă. De sase luni, nam băut un 
pahar de rachiu și nam zis nimănui 
„(lii-te mai încolo“... Munciam şi mă bu- 
curam, mi se părea co aud pe domni- 
şoara Nastasia: „uite Vulpaşin, sărac, 
sia făcut om de treabă: pentru mine 
sa făcut el om de treabă !*... Si după 


ră şase luni, am venii sio cer de nevastă! 


ION SORCOVĂ : (încearcă să se ridice 
de pe scaun; cade; se ridică iar) Vul- 
paşiae. Nu ţi se pare ţie că e cald aici? 


E: cald, mă flăcăiaș? Uite, pe mine 
mau trecut năduşelile, (se duce să 
deschidă fereastra) Să deschidem gea- 


mul, să intre răcoare. (te rcazimă de 
zid și aspiră adânc) Tiii, ce căldură, 

VULPASIN : (după câteva  dipe de 
frământare. ridică ochii spre lon Sor- 
covă-: cu teamă, cu uădejde) Ce.., zici? 

ION SORCOVA: (iresirind) Ce) să 
zic ? 

VULPAȘIN : (hotărât) O cer pe Nas- 
tasia de nevastă! 

ION SORCOVă: Mă Vulpaşine neică, 
asta nuci treabă să baţi din palme şi so 
Faci. Mai dămi răgaz Să... 


ŢI. PALLADY: GEMENII. 


Salonul Oficial 





ŢII, PALLADY: LECTURA 
Salonul Oticial 


VULPAȘŞIN : Acum: albă sau neagră! 

ION SORCOVA : Fii cu minte şi ascul- 
tă-mă pe mine că's prost bătrân. Nu 
face de tine. 

VULPAŞIN : (se întunecă) Că sunt ne- 
mernie ! 

ION SORCOVĂ : Nemernie! Care-i 
ăla să fi fost uşe de biserică în tinere- 
țile Ini 2 Da... e vorba că.. Nastasia asta 
a mea, neică, are alte fumuri în cap, 
Visează să iasă în lume, să se mute în 
Pupa-Nan şi... 

VULPAŞIN : (repede) Să mă ia, şi ne 
mutăm în Popa-Nan! Fur, de nu mi-o 
ajunge ! Mâna sfântului dela Mitropo- 
lie de mi-o cere, o fur de sub ochii 
papilor şi i-o aduc! 

ION SORCOVĂ : (clatină capul, trist) 
Mare pacoste pe capul tău! 

VULPAȘŞIN : (crunt) Carevasăzică, râzi 
de mine! : i 

ION SORCOVĂ : Nu, să mă bată.., 

VULPAȘIN : (restit, în picioare) Mi-o 
dai sau... 

ION SORCOVĂ : (mie blând) lar o 
iei anapoda. La ce strigi la mine ? 

VULPAŞIN ; Mă chinui cu vorbe goa- 
le. Nu mai pot. Spune odată, că iau 
masa'n dinți şi o fărâm de ziduri! 

ION SORCOVĂ : Ti-o dau, neică, la ce 
să nu ţi-o dau? Voinic eşti, harnic esti, 
om de treabă zici că vrei să te faci... 
Auzi colo ! Bomboană, nu bărbat, (î% 
priveşte dezolat: plângător) Da “e vor- 
ba că cu... degiaba ţi-o dau, mă Vul- 
paşine... vorba mea nare trecere. După 
mine de-ar îi... 

VULPAŞIN : (se încruntă; ar vrea să 
spue ceva şi pare că nu are putere să 
deschidă gura ; în locul cuvântului, un 
gest brutal frânt bruse ; gestul risipeşte 
toată frământarea ; priveşte piezis, cu 
braţele grele în lungul trupului şi surâ- 
de trist) Aşa-i! Nu-i nimie!  Infeleg.,.. 

TON SORCOVAĂ : Spune-i ei, * 

VULPAȘIN : (tresare) Să mă ia la 
palme. iar... 

ION SORCOVĂ : (sincer, scos «lin fire) 
Da“ tu ce dracu eşti: babă sau cârpă? 

VULPAȘIN : (cade pe scaun, greu; 
stins) Cârpă, nimic! Câtu's de mare şi 
de voinic: cârpă, nimic... (cu pornire) 
Nu-i aşa că's prost şi muiere, că's bun de 
scuipat şi de bătut. la tălpi? (a rămas 
cu ochii în gol, trist, umil) Aşa-i.. — 
dace să fac? Cârpă, Ioane Sorcovă nene, 





nimic... Nastasia-i vrăjitoare, Mă prinde 
frigurile când o văd... — şi ca... ca nici 
nu se uită la mine! 

(ridică pumnul, masiv şi loveşte în 
masă) : 

Ducăn mama dracului: şi atelier, și 
muncă şi cumințenie! (căinat) Es la 
“drum și omor, dau foc la mahala şi în- 
fund puşcăria, Ioane Sorcovă nene... (ca- 
de cu fruntea în palme şi coatele pe ge- 
nunehi. plânge)... putrezese în ocnă ! 

ION SORCOVA ; (lângă el, înduioşat) 
Mă Vulpaşine, mai mare rusinea ! Plângi 
ca un... (luptă cu laarimile) Să lăsăm mu= 
ierilor plânsul şi să vorbim, să... Uite ce 
zie cu; acum... (rămâne îngândurat : du. 
pă câteva clipe, — ridicânul din umeri) 
Să mă ia dracu dacă ştiu ce să zic! 
(umblă, fără rost, prin încăpere) Nu, nici 
să nu... Nastasia are gărgăuni la cap, vi- 
scază,„. Pe urmă, vezi tu: ea a crescut 
'mână“n mână cu Luca Şi... 

VULPAŞIN ; (a sărit în picioare, ars: 
a închis ochii si cade pe seaun, slab) 
Lu-ca! Așa-i. Il uitasem pe... Luca... 
(bruse, cu chipul  colțurat) Si... slacă 
Luca... (gest: e dat la o varte ?) 

ION  SORCOVĂ:  (clipeşte 
Cum... adică ? 

VULPAŞIN : (ocoleşte întrebarea ; se 


mită. în lături și bate cu degetul în masă, 


repede) 


“var. absen!) Luca... doarme aici sau... 


ION SORCOVA : (jicnit) Cum o să 
doarmă aici? Mai întâi, că Nastasia... 
Hm ! aşa crezi în? Al doilea, până acum 
Luca nu mi-a pomenit nimic de însură- 
toare... 

VULPAŞIN : (veselie sălbatică : îl 
prinde pe Ion Sorecovă de umeri, smucit) 
Atunci...—-mi-o dai de nevastă, că eu am 
cerut-o întâi! 

TON SORCOVA+ (natural) Vezi bine 
că... (aceiasi dezolare şi acelasi glas plân- 
gător),.. da“ cu degiaba fi-o dau, mă Vul- 
pasine neică! 

VULPAȘŞIN : (veselia se risipeste : pal- 
mele îi lunceă de pe umerii bătrânului, 
cad grele: a rămas lângă km Sorcovă, 
en bărbia în pient: scutură canul și as- 
piră adânc) Asa-i. Viu astăseară. să vor- 
bese en domnisoara Nastasia. Si... dacă 
mo pălmui iar, atunci... Stiu eu care-i 
norocul men. atunci ! 

ION SORCOVA : (bănuitor) Vulnaşi- 
ne! Să nu... ce nebunie îţi muşcă inima? 


VULPAŞIN: (cu ebidă, oftat, ridicînd o- 


L 
UNIVERSUL LITERA 


chii spre cer) OF! mamă, ma-mă, man 
ION SORCOVĂ: (a rămas cu mâna 
linsă spre Vulpaşin ; deschile gura, 
spue ceva şi-i tremură buzele; îndi 

şare ; loveşte cu mâna m gol) Să fil 

dreaului de inimă! (şi duce dosul pe 
mei la ochi. să şteargă o lacrimă ! 

VULPAȘŞIN: (porneşte Ispre eşire a 

pasul greu, încovoiat), îi 

CORTINA A 

CEORGE MILIAIL.-ZAMFIRESCE 

Ii 


[3] 

A i AR ţ n 
Cântec trist Îi 

& r 

A trecut pe drum o fată u 
galbenă şi sprâncenată i A 
şi cu cearcăne la ochi, Și 
cu scrobite cute *n rochi, i] 
nentinate cute albe. 1 
Cu mânuțele pe piept Mu 
strânse "n pacea Celui drept, a 
ea mergea și nu râdeu, â 
ar îi vrut si nu putea x 
co prinsese n patru scânduri. p 


Presărate 'm flamuri albe, 
tremurau pe trupu-i salbe L 
zările cu florile, 


ochii cu cicorile, Ij 
dorul cu viorile. i 
La răscruce trei soldaţi î 
cu ochi mari și tulburați, i 
sau oprit ștergând un gând D 
stors pe suiletul flămând 1 
şi-au oitat cât un pluton... & 
, u 
Trei copii neştiutori 
Au strigat șă le dea îlori; n 
şi-au pornit după o tată 
galbenă şi sprâncenată E 
ce dormea în patru scânduri. i 
Presărate *n flamuri albe, 
tremurau pe trupu-i salbe E 
zările cu îlorile, 41 
ochii cu cicorile, la 
dorul cu viorile, li 
MARCEL ROMANESCU 
& Din volumul „Cuiburi în  soart 
aflat sub tipar, 1 
L 
Uitar R 
a e le 
Sculptate “n bronz statuile masive 
Păreau ființe metamorilozatea. E 
Cu “nfiorări de caldă voluptate LE 


iSe răsfățau gingaşe şi lascive. 


atletă 


Prinţese vechi cu "mpodobiri bogatepi 
Regi Asirieni din antica Ninive... 

Artistice şi splendide motive 4 
Zăceau pe jos neşterse şi uitate. 


i] 

Un trubadur din piatră de Carrara ? 
Ce. rugător îşi întindea chitara Ş 
Chitara lui de marmoră curată, pi 
ii 


Parcă-mi spunea un cânfee de 'iubiri 
lar ochi-i plini de geniu şi simţire 9: 


n 
MIRCEA PAVELESCU 


Mă conjura să-l mai privesc odată. 











UNIVERSUL LITERAR 
VISE 


MIRII 


asa în care am intrati în noaptea 
ecută era din piatră albă şi aşeza- 
pe marginea unei ape, Când veniau 
alurile mai mari şi isbeau zidurile, 
emelia se clătina în ondulări încete şi 
lin depărtare casa părea un pavilion 
le porțelan. clădit pe apă. La intrare 

iu văzut două scări netede. pictate cu 
asări de bronz. Fără şovăire, am a- 
cat pe scara din dreapta. 

sali mici şi strimte, tapetate cu um- 
re albăstru şi nouraşi de tum, şer- 
uiau innaintea pașilor mei şi îi cne- 
hau. ram foarte singură şi mă sim- 
am şi mai izolată în casa unde nu 
htâlniam pe nimeni. 

“De unde venea însă. acel sbârnâit 
Bonoton de chitare? Era o muzică 
arbară. ce aluneca în atmosieră aşe- 
tându- -se pe urechile mele cu cercei 
unei, mângâietori, pe inima mea îu- 
o sărutare. 

ln casa asta venisem pentru o nuntă; 
nuzica însă era tristă, ca o dezolare. 
|be trepte de marmoră neagră mi-au 
ergat paşii şi mam poimnenit într'o 
lă inaltă, cu lespezi putrezite. Pereţii 
prau tăiați în stancă cenuşie de gra- 
ivi ȘI o răcoare umedă se prelungia 
serpi invizibili de-alungul  zidu- 
ilor. Singura podoabă era un vas u- 
laș de bronz, aşezat întrun colţ, pe 
an piedestal de argint. 

La mijloc stăteau mirii, înfăşuraţi 
 pelerine lungi de un verde  pu- 
zezit, pictate cu şerpi de aur vechi. 
Lapetele mirilor erau, ascunse în 
lugi, încât feţele, nu li se vedeau. 
! Sub pelerine insă, se auzia un cân- 
lec de mătănii. In taţa lor. marele 
picot, olicia cu gesturi păgâne. Două 
Hansatoare răsucite în spirale roşii» 
ansau în flacări vii în atmosferă, în 
nuzica chitarelor ascunse dincolo de 
iduri. Nunta era singuratică, bram 
ingurul spectator. Mă uitai pe mine 
i imi văzui trupul acoperit cu o pe- 
erină neagră, fără glugă. Capul 
ji-era de marmoră străvezie, lumi- 
at de oglinzi invizibile. Mi-era îri- 
i şi mă ascunsesem. Marele preot 
puse ultimul cuvânt al rugăciunii, 
lansatoarele rămaseră neclintite, a- 
pinate în vid, în spirale chinuitoare. 
ra clipa solemnă, când mirii tre- 
buiau să fie scoşi din carapacile lor 
putrezite. de către marele preot. Dar 
in clipa aceea, else îndreptă spre mi: 
ne şi luându-mă de mână îmi spuse: 
“Tu vei face acest lucru !“. Mă apro- 
iai cu inima în mâini. Mirii se îm- 
potriviră sub pelerinele lor.  Hotă- 
zirea marelui preot era însă neclin- 
tută. Imi arătă încă odată că va tre- 
bui cu să îi scot din putreziciunea 
hainelor aurite şi solemn se apropie 
de vasul de bronz, unde îşi spălă mâi- 
pile, Tremurând întinsei mâinile că- 



















































ui. Grăbită, cu ochii închişi pipăii 
mchidea în şireturi lungi şi desfă- 
ui, răbită, cu ochii închişi pipăii 


âtul mirelui, şi desfăcui încă odată. 
elerinele se năruiră una lângă al- 
a, dar în faţa mea nu era nimeni şi 
mi dădui seama că nimeni nu fuse- 
be ascunse în ele. Dar din locul în- 


iească scârţâind din încheeturi, 


Ta! 





MARIUS BUNESCU: PEISAGIU BUCU REȘTEAN 


grămădirii lor se ridică un râs înă- 
buşit. 
Mă uitai împrejur. Nici marele 


preot. nici dansatoarele. In Încăpe- 
rca cu pereţi de piatră, şerpi de u- 
mezală se  prelungiau mai reci şi 
mai numeroşi. Mi-era frig şi mi-era 
frică. Incercai să fug, dar picioarele 
mi-era neclintite. Piatra de sub mine 
începu să se clatine. Mă plecai să ri- 
dic putreziciunile moarte. Dar ele 
se ridicară de sine şi  încremeniră 
înalte, în spaţiu. Știam însă că în ele 
nu era nimeni. Acum totuş eram trei 
în cameră. Pelerinele și cu mine. 
Piatra de sub noi începu să se învâr- 
apoi 
încet, începu să se scufunde. Peleri- 
nele mă luară în braţe şi ne culca- 
răm ca întrun leagăn de granit, pe 
piatra ce alunecă stranie în viduri 
necunoscute. Pe măsură'ce coboram, 
aerul se îmbogăţia cu insecte şi pa- 
sări bizare, cu şopârle şi broaşte ţes- 
toase, cari fără a isbuti. îcercau să 
sc apropie de noi. Dar era o stavilă 
nevăzută şi nesupărată, coboram în 
adâncimi spăimântătoare 

Golul  răsândia în noi; cercuri 
largi de întuneric. Ştiam că suntem 
intr'o fântână, care ducea în subie- 
ranele altei lumi. Pelerinele vide se 
strângeau de mine. dar inima mea 
plângea. căci ştia ce avea să fie. 

Când am ajuns în adevăratul a- 
dânc, fără a şti cât a durat, o orbită 
de lumină a:'tresărit şi sa distins ca 
un arc. Am intrat în ea şi de aci 
înainte a fost numai lumină. Am 
mers pe lespezi de lumină, pe sub o- 
glinzi, printre cristale. Eram întrun 
cimitir de marmoră albăstric. Era 
linişte cristalizată în bolți de tăcere 
şi singurătate. Paşii mei cântau. dar 
inima mea plângea mereu. 

De-odată lumina sa pătat și sa 
întunecat de mantii lungi negre, fă- 
ră trupuri ce se plecau, săpând în 
lespezi. ochii orbi de întuneric. Nu 
mai puteam face nimic. Trebue să 
mă plec şi cu mâinile mele, din cari 
picurau puteri uriaşe. săpai două 


gropi una lângă alta. Mă întorsei cu 
şiretenie, căutând să sărut peleri- 
nele, scumpii mei tovarăşi. ca sa 


nu-şi dea seama de ce avea să fie. 
dar nu îi găsii. Unde se dusese? Man: 


tiile negre. îngropau mereu umbre 
invizibile. Căzui pe lespedea de lângă 
groapă . Cum de nu isbutisem să le 
îngrop ? Ce aveam să fac? Ştiam că 
rămăsese ceva neîngropat, că nu voi 
mai putea avea liniște de aci înain- 
te. Auzii chiar un râs ce trecu pe lân- 
gă urechile mele ca un şarpe de fum 
şi mă muşcă. Se isprăvise. Pe inimă 
îmi înflori o gură de sânge. Mâinile 
îmi deveniră două candele de azur, 
cari luminau. Ochii mi se înegriră 
şi prin trupul mcu întins, începu să 
alerge vertiginos, un fir de otravă. 

Umbra tragică a tăcerii şi a singu- 
rătăţii se rostogolia în arpegii sur- 
de. de-asupra cimitirului de  mar- 
moră. 

De ciudă. Îmi luai inima care din- 
tru început plângea. — şi o îngropai. 


SANDA MOVILA 


Rondelul visătorilor 


Poeți de-acum şi mai târziu 
Şi trişti şi entuziasmați, 
De suferință “ncătuşați, 
Cuprinşi de gol şi de pustiu. 





Neînţeleşi de nimeni scriu... 
Sărbătoriţi şi-apoi uitaţi, 
Poeți de-acum şi mai târziu 
ȘI trişti şi entuziasmați.., 


Adolescenţi cu verb zglobiu.., 
Firavi şi palizi, izolaţi 

Din sanatorii reci luaţi, 

Cu un sărăcăeios sicriu... 
Poeți de-acum şi mai lârziu., 


GEORGE GRUIA 


Papini poet liric 


De-acum cu toţii îl cunoaştem pe Pa- 
pini, Cu toaie că „Storia di Cristo“ na 
apărut şi, în româneşie, traducerea fran- 
ceză, unele traduceri româneşti fragmen- 


ture, au popularizat această carie şi pe 
autorul ei. Oricine şi-a putut da seamă, în 
chipul acesta că Pupini este un prozator 
viguros, un dialeciician îngenios, un po- 
lemist neîmpăcat chiar atunci când ma- 
teria, însăşi te-ar îndemna să te aştepţi la 
un altfel de ton. 

„Storia di Cristo“ reprezintă momentul 
intrării lui Papini în conştiinţa univer- 
sală şi totodată meritele incontestabile pe 
care le are cartea, a fixat odată pentru 
totdeauna tipul Papini în cadrul literatu- 
vii ctaliene de azi (vorbesc de conștiința 
publicului mare şi a unei bune părți din 
critica curentă): autorul ştie totdeauna să 








GIOVANNI PAPINI 


scoată tot ce se poate scoate dintr'un suc- 
ces editorial; suferințele pe care i le-a 
tmpus viața în prima-i tinerețe, par a-l 
fi insuflat această grijă: na căutat niri- 
odată, să ocolească prilejul favorabil de-a 
face să se vorbească ile el (aşa a fost cu 
Pragmatismul de la „Leonardo“. cu Fuiu- 


rismul şi în fine cu Catolicisanul); conşii- - 


ința, sigură a talentului înăscut, nu'l face 
să fie prea îngrijorat de soaria acelei 
părți. a vastei sale literaturi, care va ieşi 
—desigur-—lin antologia vărului; _sa- 
voarea particulară a scrisului său, stă în 
verva-i polemică,  nesupărător retorică, 
susținută de un avânt negativ până la ni- 
măcire (nu atât a' obiectului, cât mai ales 
a subiectului). 

Papini trece astăzi, în fața 
drept un interesant prozator. | 

Cu toate acestea cl este şi. poet liric, în 
înţelesul propriu al cuvântului. ş 

Mai de mult a seris „O sută de pagini 
de poezie“, dar acestea sunt povestiri în 
proză : a scris însă şi „Opera Prima”, o 
culegere de versuri în care voia să-si în- 
ceree aptitudinele de poct modernist, în- 
rudit eu futurismul amicului său Soffici. 
De atunci — să! tot fie zece ani — na mai 
compus versuri. 

Tată însă că astăzi, după insuccesul fără 
precedent al „Dicţionarului Omului Săl- 
batie“* pe care a trebuit să”l retragă a- 
proape din librărie ; după făgăduinţa nae- 
ținută de-a publica urmarea autobiogra- 
fiei. din „Omul sfârşit“ ; după vestea din 
ultimul timp că a scris o: dramă — (aşa 
ceva na mai făcut) — iată că editorul 


noastră, 


“ulteochi dinu Florenţa (aceluşi), a izbutit 


săl facă să publice un nou volum. Se 


intitulează „Pâine şi Vin“ şi  coprinde 
versuri. 

Culeg cele dintâi impresii prin mijlo- 
cirea, binevoitorului  Gargâno. Papini, 
chiar când se complace în religiozitatea 
franciscană sau când ia atitudine lirică, 
nu se poate despărţi de polemică : de la 
en aşteaptă succesul, căci aşa îl vrea ci- 
titorul. lată de ce, în acest volum de poc- 
zie lirică, adăposteşte un lung esseu în 
care discută — atacă şi dărâmă — poe- 
zia momentului de faţă în Italia, Con- 
statând decadenţa—de altfel generală — 
caută so explice prin caracterul însuşi al 
formei actuale de civilizaţie : mecanică, 
critică, metafizică. Lipseşte deci armonia, 
unitatea spirituală pe cure îe înirebi, to- 
tuşi, cum, de nu sunt în stare so înfăptu- 
iască, prin reacțiune, anumiţi poeţi mui 
personali — dacă aceasta ar fi simgura 
cauză a răului! Nu caută oare azi, mai 
mult ca oricând, sufletul mostru noui Li- 
manuri, noui forme de echilibrare. şi ar- 
monizare cu universul ? 

Să fie apoi o altă cauză lipsa credin- 
ței religioase la poeţi — căci fără ea (do- 
vedeşte Papini) „poezia un se face“ ? Dar 
să fie oare nevote, pentru ca acest simţ 
ictafizie să se manifeste în chip artistice 
ca poeții să fie numai decât supuşi unei 
anumite  orânduiri  eclesiastice ? Aşa 
cum pune Papini întrebarea, ne suggeră 
o serie de observaţii care sar aplica 
foarte bine și unora dintre seriitorii noş- 
iri tradiţionalişii. In orice caz, mu trebue 
să ne scape discuția în sine, căci din ea 
deducem cum şi cultura occidentală sim- 
te, odată cu noi, necesitatea lămuririi ra- 
portului dintre spiritualitatea religioasă 
și literatură. Anuminte curente de la moi, 
tocmai prin acest fapt, se angrenează în- 
tr'un sistem mai vast, mai „europenesc“, 


ceeace le scapă de parcostea “unui prea 
îngust naționalism cultural, 
Oricum ar fi, dând la o parte mărun- 


UNIVERSUL LITERA 
tşurile din istoriile literare, Papini af 


tă cu degetul pe cci câţi-va poeți 
ai patriei sale (dar mari), împărțind 





în două categorii: „stâncoși și „fru 
zoşi”. Se alătură — fireşte de cei 


tâi. De pe stânca stearpă a culmilor, 
largul zării. lată aspiraţia acestui volug 
Consecvenţă, față de restul operii ai 
(gândiţi-vă la unele pagini din „On 
stârşit)“. 

Atară de aceasiă aspirație constantă 
Papini, se remarcă, de data aceasta n 
puţină prejustecată în privinţa mijloae 
lor de, exprimare ordinară cu totul ins 
rate de tehnica marinettisiă a „cuvial 
lor în libertate“, 

Vrea să dea o poezie orhenească, 
prin aceasta „italienească“:  pasiu 
sinceră şi tradiţionalism ; substanţa 
dată ziua a vieţii. luminată de ura 
gândului, Este — după spusa lui — p 
ziu pextraordinarului din obișnuit“, 

Un realism luminat de sus: un o a 
topire, care să înlăture adesea simțul 
tristeţe apăsătoare ce se desprinile 4 
tublouirile sălbatecului florentin. „Parti? 
ideală a oricărei reprezentări. slăbeă 
prin atitudinea discursivă pe cartă 
upătă poezia”. Lipseşte tocmai armui 
despre care vorbeam mai sus; lipsti 
sinteza adâncă a poetului de azi cu ji 
lemistul şi prozatorul de eri. Printre că 
păturile acestei văgăuni sufleteşti ră 
şi câte-va flori de câmp, fără miros, di 
ilori viguros conturate pa cerul aprim 
culmilor pe care au răsărit în sullei 
Poetului. Aceste culmi ale Apeninilor, Fă 
sunt tocmai departe de muntele Stig 
telor franciscane. Papini nu poule 
uita că acestei veainătăţi îi datoreşie i 
parte conversiunea. Această incapacitiii 
sinceră, îl scuză de unele preocupări ai 
nule, teologice chiar, «le loc  nepociiți 
care apar şi în acest volum, ca să faţă 
dovada de zelul neofitului supus până 8 
uitarea «dle sime. Pregăteşie oare Papi 
în taină, o nouă ieşire zgomotoasă (e 
cetatea împresurată a stâncoase sale 
personalităţi ? 





ALEXANDRU MARCUL 





Căderea frunzelor 


Când am văzut copacii “nciucuraţi 
Cu grele pâlcuri de foi arămii, 


Am rărit şi noi paşii, întristaţi, 
Cuprinşi de seară, pe căile lor plumburii, 


Prin ramuri negre, tăcând. picotiau 
Prăiuitele vrăbii de toamnă, E 
La fiece pom, ce vuia, plete mari scuturând, 


Ne opream suspinând, 


Ce blestem ispăşeam în amurgul perdut, 

Că tot cerul se 'ndoia peste noi? 

Ne-am oprit, covârşiți de dureri neşiiute “n trecut 
Si-am tăcut vreme lungă, amândoi — 


Din apus sta întărit buciumând - 
Nam văzut aşa chin : toți copacii bătrâni legănafi la pământ 
Și cu vuet adânc, scăpărând, năpustite la cer, 

Foi de argint şi de foc, spulberate “n 


Nu mai știu,.. ne-am întors pe covoare de frunze'napoi,.. 
Or am stat lângă patima lor, înecaţi în suspine şi noi. 


de vânt. 


cumplite dureri — 





MINIAIL CELARIANU 


VERSUL LITEB Ab 














ijouche tras pe roată şi fratele lui 
sara î. supraviețuitorii bandei, ne- 
ți de javre pripăşite, se risipiră 
jdin Paris. Rămase, doar, Petit- 
m bine ascuns într'o cârciumă din 
n Ile, unde-i aducea, zilnic, Ninon- 
le, drăguța lui, pâine de hrișcă. 
“după ce se liniştiră lucrurile, tâ- 
Ihandit îşi ivi nasul din văgăună, 
isobolan, sorbi aer cu nara, şi se 
plă spre caldarâmul Parisului, ală- 
“în Ninon-la-Gaite, purtând ca să 
ndă si din pricina soartei nemer- 
ine bărbătești. Mizeria le cres- 
unuia şi altuia, semne de umilin- 
tit-Pierre avea o barbă de opt 
şiXinon lăsa, în ciuda foamei, să-i 
rească trandafirii tinereţii pe o- 
i gâtul delicat şi jegos, descope- 
„Bă nopti petrecute fără adăpost, sub 
„Ile, in viile din Monmartre. 
 BhaiPierre şi Ninon-la Gaîte nu mân- 
ară de tei zile când, spre Orleans, 
niră o căruță al cărui preprietar 
„cu faţa lor îndoelnică, cu ochii 
3 iniriguraţi. 
Biriașul era voinic şi desgheţat, 
-a e îndemnă pe tânăra pereche să 
Be cindurile de omucidere, pe care 
îMlear fi putut duce la bun sfârșit, 
e|, nici ea, slăbiţi peste fire. Mer- 
idouă zile, şi Petit-Pierre, după ce 
limi căruțașului providenţial, porni, 
at de Ninon-la-Gaît6, în căutarea 
Cornant, vechi tovarăș din Courtille. 
înâlniră pe piaţa Martroi, căscând 
nl masa unui recrutor din regi- 
ul Surbec, pe pragul unei cârciu- 


cu firma: „la Fecioară“. 
pvarășii se recuncoscură, îşi făcură 
ochiul. 


eDrăcia dracului! zise Cornant, as- 
m pina la Gate Ş, 

“Va de capul meu! se jeli fata. 
utorul regimentului Surbec, ochi 
zărise pe cei trei ortaci. Se 
ni și vorbi pentru ei: „Joci de 
pe săptămână, îţi cântă şi na- 
“si seripea. Frumoasă-i tinereţea ! 
imentul îşi are garnizoana întrun 
lu-cu femei pe alese. Indestulaţi-vă, 
leu bune apucături ; vorbiţi, rogu-vă, 
tătucul Venot, sergent al suszisului 
ment... Vă ia înalţi de trei picioare 
două degete“. 
Ainon-la-tiait, 















Petit-Pierre şi Cor- 
1 se uitară, unul la altul, îşi mă- 
ară fără cuvinte adâncul mizeriei. 
ind, nu căzuseră mai rău și ştiau 
miau să se ridice fără iscoada în- 
iplării. 

Itrară întwo cârciumă și, cu dege- 
| traseră. peste cruci, toţi trei, faţă 
E martori, pe un act de învoială, jos. 
non-la-Gaîte, chipeș tinerel, se hote- 
Picard. Şi Venot, tătuc, ceru de băut, 
ind cal dintâi să plătească, îndată 
mie vor afla recruţii la trupă. 


Î 














jdoua zi, la mijitul zorilor, mica 
upă adăpostită 'n hanuri până atunci, 
drumul spre Douai, unde se aşe- 
use regimentul, parte în odăi clădite 
iintărituri, parte într'o cazarmă fru- 
imoasă isprăvită de curând. 

Bine v'aţi gândit să slujiți pe Rege 
ji regimentul ăsta, spunea Venot. Şi 
inte, şi ofiţeri cu stare. Nu ca la 
gnan, unde „şefii“ regimentului de 
cavalerie locuiau întrun intrepozit de 


d cu bâta la umăr, 
Îi tece din Porcherons, străbătură pă- 
dureă Orleans: stejari pretutindeni, 


rpintii la fiecare pas. De câtva timp, 


fluerând, veseli, 


NRECRUȚII 


de PIERRE MAC ORLAN 


intendenţii avuseseră grijă să pună la 
cruciş de drumuri tăblițe, pentru recru- 
ţii. singurateci. 

Venot, cu sabia subsuoară, cu pălăria 
pe ceafă, mergea în frunte, cu flcarea- 
soarelui în dinţi. Ninon-la-Gait6, Petit- 
Pierre şi Cornant, după el, ceva mai în 
urmă. La un semn al fetei, cei doi băr- 
baţi se repeziră pe Venct, care-şi turti 
nasul printre ferigi, la marginea şoselei. 
Nu avu timp să se ridice: cu o lovitură 
la ceafă, Cornant îl lungise ca pe un 
iepuraş. Apoi, Ninon-la-Gaît6, în genun- 
chi,  scotoci buzunarele  sergentului, 
scouse o pungă; după numărătoare, gă- 
siră două sute galbeni. 

Fata bătu din palme si aruncară toţi 
trei, stârvul întrun tufiş. 

— Cornant, băiete, zise  Ninon-la- 
Gaît6, sa dus dracului camaradul, să 
ne cărăbănim. 

Şi îşi văzură de drum prin pădure, 
gând la gând cu bucurie. Aşteptau în 
cale hanul, şi pahare, două, trei. 

Și merseră toată ziua, şi când se înop- 
tă, se culcară lângă un copac, departe 
de sosea. Cornant îşi păstra banii la 
piept. 

Ninon-la-Gaît6, ghemuită ca o cățea, 
cu capul pe umărul lui Petit-Pierre, nu 
dormea. Asculta răsuflarea chinuită a 
lui Cornant. Suplă ca o pisică, se apro- 





Salonul "Oficial. 


TEL. PALIAT 


pie de el încet, încot, şi atinse, cu dege- 
tul ușor, haina celui ce dormea. 

— Ce e?! zise omul săltând. 

— Visam, răspunse  Ninon-la-Gaît€. 
M'am trezit, unde-i Petit-Pierre ? 

Și când apuse soarele,.îşi văzură, ia- 
răşi, de drum; dar Ninon-la- Gait6 spu- 
sese lui Petit- Pierre ce se cuvenea să-i 
spună. 

— Băieți, rosti Cornant, la cel dintâi 
han, împărţim, pe urmă fiecare îşi vede 
de treabă. 

— Nici vorbă! zise Petit-Pierre. 

După un ceas, îşi înfigea cuțitul între 
umerii cei doi ai lui Cornant. Tre- 
buiră sapte lovituri de tăiș ca să-l o- 
moare, să-l facă, mai ales, să-şi astupe 


gura : urla astupându-şi rănile cu mă- 
na, şi glasu-i cumplit gonia păsările 
mirate. 


Petit-Pierre luă punga, şi Ninon-la- 
Gait6 îi dete buzele. Işi şerpui trupul 
când îi luă băetanul în mâini capul, ne 
mai sfârşind să-şi sugă răsplata. 

Lăsară pe Cornant pradă fiarelor de 
tot felul, şi Ninon-la-Gaît6 întrebă pe 
Petit- Pierre „Două sute galbeni, cât 
pentru fiecare ?'* 

— Impărţim la marginea pădurei, răs- 
punse Petit-Pierre, şi-apoi, tu  într'o 
parte, eu într'alta. Peste opt zile, iar ne 
vedem, la Bignon. 

— E mai cuminte, zise Ninon-la-Gaîte. 

Incă o noapte binecuvântă pe băiat 
şi pe fată, alături culcaţi. Petit-Pierre 
acoperise cu haina umerii Ninei, care 
tremura, de frig. Adormi, bietul, cu greu, 
şi nu se mai deșteptă, de vreme ce, cu 


: NUD 


WELTLITERATUR 


Cuvântul ., Weltliteratur“ nu se pua- 
te traduce decât printr'o circumscrie- 
ve care se depărtează Binişor de te- 
meiul intuitiv al originalului : litera- 
tură universală. Aceste două cuvinte 
româneşti, cam abstracte, în orice caz 
inorganic alăturate şi ţinute laolaliă 
doar prin virtuțile gramaticale ale lim 
bei, trebuiesc tâlcuite cu multă grijă 
ca să redeie întocmai înţelesul viu al 
conceptului german. Cuvântul ..Welt- 
literatur“ vestit, pentru întâia oară de 
Goethe, şi-a păstrat în graiul, în care 
a apărut. până astăzi ceva din sensul 
pe care numai acest om, unică-apariţie 
istorică, putea să i-l dea. De necrezut, 
cât de mult diferă psihologia intimă a 
cuvintelor, cari în două limbi par a 
însemna acelaş lucru. In expresia „li- 
teratură universală” avem un sub- 
stantiv precis, destul de abstract, can- 
titativ lărgit prin adjectivul ce îl în- 
tvegeşte. Lipseşte în această alăturare 
niecanică de cuvinte nuanţa de cali- 
tate şi de valoare. de organic şi esen- 
ial, ce-o are cuvântul . „Weltlitera- 
tur“, cuvânt-sinteză cu un subtil ac- 
cent psihologice pe Welt şi nu pe Liie- 
ratur. Noţiunea Weltliteratur e o foar- 
te caracteristică invenţie gociheană. 
S'o pipăim puţin la încheieturi, pentru 
a ajunge la viziunea ci de organism 
complex articulat. 


Veacul al XVIll-lea a fost un veac: 


de lumină: între pietrele sale de hotar 
omul european a reflectat asupra sa 
r:ai mult poate decât oricând înainte. 
Lărgirea conştiinţei de sine aprilejuii 
moui interpretări raționale ale trecu- 
tului şi a deschis noui perspective 
„progresiste“ pentru viitor, Conştien- 
tul se lărgeşte în paguba inconștien- 
tului în toate domeniile de creaţie. Is- 
prăvile din orice tărâm încep să lie 
permanent însoţite de-o conştiinţă cri- 
tică a acestor isprăvi. De sigur con- 





grijă multă şi multe dibăcii, sângerat 
de tovarăşe ca un porc, la vâna groasă 
a gâtului, trecu din viaţă 'n moarte, 
fără să înţeleagă. 

Pe două sute galbeni stăpână, Ninon- 
la-Gaîte ieși 'n şosea. Se așeză pe un 
maldăr de pietre şi, tânguitoare, aş- 
teptă. 

Trecu o căruţă; săteanul dcte bice 
cailor; par'că se temea. 

Zguduită pe pietriș, căruţa înăbuși ge- 
metele Ninei. 

Soarele lumina, acuma, câmpul și 

răspândea umbrele nopţii echivoce. Ni- 
non avu mai mult noroc cu o lăptă- 
reasă, care se ducea la Etampes. Fe- 
meea, cu ochi strălucind, aşeză, alături 
de ea, pe gingașul domnişor. 
4 Şi pe când Ninon-la-Gaît6 răspundea 
în neștire întrebărilor cumetrei, se gân- 
dea la Paris, la rochiile ce avea să-și 
cumpere, la târgul iscusit al graţiilor 
ei, cu ţaţa Saint-Hilaire, codoaşa; îşi 
pregătea izbânda viitorilor ei ţiitori. 
Viaţa era frumoasă și Ninon-la-Gaîte 
murea de nerăbdare şi pipăia, pe as- 
cuns, la pieptul zgâriat, cei două sute 
galbeni în punga de pânză aspră. 


trad. de ELENA PROTOPOPESCU 


de LUCIAN BLAGA 


ceptul „literaturii universale“ al lui 
Goethe nu se poate închipui fără de 
această muncă pregătitoare a altora. 
O perioadă istorică extrem de lucidă se 
încercase. nu fără de naivă pretenţie, 
să arate rostul şi ţinta oricărei stră- 
danii omeneşti. În atmosfera acesta de 
autodirijare şi în lumina acelui „ge- 
ncral-omenesc“ în care secolul al 
X VIII-lea vedea şi judeca toate lucru- 
rile, Goethe concepe literatura „uni- 
versală” ca o matcă vie în care prin- 
tr'o fircască mişcare ar îi chiemuie să 


se reverse strădaniile literare ale di- 


feritelor popoare. Universalismul lui 
Ciocthe se deosebeşte însă temeinic de 
acel universalism  sec-matemătic-con- 
venţional caracteristice multor năzuinți 
vaţionaliste ale sec. XVIll-lea. Deşi 
tiu al rococoului, Goethe a fost prin 
tot felul său de a fi aşa de aproape 
de pitorescul vicţii și aşa de străin de 
platitudinele raţionaliste ale epocii, că 
nici un moment ma uitat bunăoară 
purticularismul diverselor literaturi, 
în cari fusese încă din tinereţe in- 
trodus de Herder. 

Mari figuri de „literatură universa- 
lă“ au existat în timpurile nouă, dela 
I)ante începând, prin Calderon şi 
Shakespeare, până la Voltaire  des- 
tule, — conceptul de „Weltliteratur” 
wa putut totuşi să se ivească decât 
mai târziu. Nu e o simplă întâmplare 
că ideea aceasta sa cristalizat în min- 
tea lui Goethe şi nu în a altuia. Un 
Dante a fost prea italian şi catolic 
un Calderon prea spaniol şi fanatic, 
un Shakespeare prea englez şi indivi- 
dualist, un Voltaire prea galic şi raţio- 
nalist ca să fi avut înţelegere şi pen- 
tru alte particularităţi etnice în afară 
de ale lor. Adevărat e că toţi sau fo- 
losit în arta lor. chiar în mare măsură, 
şi de matarial strein, dar acest mate- 
rial exotic a fost transformat de ei 
până la complectă falşificare interioa- 
ră. In Voltaire de o pildă etnicul galic 
a fost aşa de mult fatalitate invincibi- 
lă. încât — cum foarte bine observă 
despre cl Gundoltf undeva în studiul 
despre „Goethe“ — totul devenea în 
mânile sale „francez“: şi orientul, şi 
anticitatea, şi prezentul. Fireşte, ast- 
fel de spirite erau împiedicaţi prin- 
tr'o meteahnă organică să se ridice la 
concepţia unei literaturi universale. 
Goethe a ştiut să se adâncească în li- 
teraturi străine cu mai multă empa- 
tie. Fără să se teamă o singură clipă 
că ar putea să-şi primejduiască ori- 
ginalitatea el a studiat literaturile i- 
dentificându-se cu ele. Mai mult: sa 
lăsat influenţat de ele. De Pindar în 
imnuri, de Shakespeare în drame, de 
poezia orientală în Westostlicher Di- 
van. găseşti în opera lui Goethe in- 
fluenţe vizionare din Dante; urme din 
ecstazul lui Calderon. nenumărate fe- 
luri de a se înfrâna — din clasicii 
vechi şi noui. EI ştie însă să asimileze 
aşa de bine materialul şi * -nele 
străine, că subt haina ase 3» Tare 
cu a altora âpare totdeauna acei... in- 
comparabil om: Goethe, şi în ritmu- 
rile înrudite cu ale altora svâcneşte 






























UNIVERSUL LIT 





MARIA CIURDEA STEURER: 
AUTOPORTRET 


totdeauna aceeuş incomparabilă 
mă: Goethe. lDe aceea Goethe a 
cut până la sfârşitul vieţii, în 
ce un Calderon, care nu găsia 
mul din sine. rămâne pe loc cu 
extraordinara sa productivitate, 
La Goethe etnicul nu mai e În 
tate rigidă, de care nu poţi 
ci fiziologie organică, structură Î 
Lică ce îngăduie creşteri şi schi 
Inzestrai cu un dar empatetic cu 
iul neobişnuit şi ajutat poate şi 
cultură ce nu încremenise încă 
tradiţii dogmatice, cu o minte 
cea dreptate tuturor formelor de 
ță. Goethe a fost mai chiemat 
conceapă o literatură universal 
un acord organic între diferite 
cularisme etnice. ca o potrivire 
cântec între cele mai disperate 
spirituale. Pentru Gocthe liter 
universală nu e cecace ar fi fosto 
fel de literatură pentru Voltaire, 
spiritualul gânditor şi-ar fi pus 
dată aceeaş problemă: toată lite 
ra lumii văzută prin ochiu fr 
sau întorcând  ecvaţia spiritul! 
cez răspândit cu o monotonă stri 
re pe întreg globul. Pentru 4 
„„Weltliteratur“ e un complex d 
nități vii cari se înrâuresc și se 
milează rodnie crescând una 
cealaltă, un complex din care ță 
înălțimi ce reprezintă esenţialul 
verselor unități, şi valori în 
particularul coincide cu univ 
într'un nobil echilibru. Acest ge 
„literatură universală“ se începe 
ştient cu el, olimpicul vânzător al 
turor armoniilor. Goethe, care 
ca un primitiv şi înţelept ca un 
nu s'a ferit de nici o influență 
pra sa, înrâureşte la timpul să 
aceeaş putere cu care a asimilat 
manticii din Anglia. Franţa, În 
Germania, devin cei dintâi repr 
tanți. cu inimile deschise peste. 
tare, ai acestei literaturi universal 
sens goethean. Mai târziu când 


intrat apocaliptici în marele € 



















ÎNVERSUL LITERAR 


„Şi cântecul se pierdea îi liniştea ge- 
ului. Ş 
“Radu rămase la fereastră, cu nasul i- 
il de geam, cu mâinile făcute cere îm- 
rejurul ochilor, privind după luminiţa 
[liarului ee nu se mai vedea demult în- 
sulută parcă în vraja unui „Bună di- 
iincața“ ce se auzea acum departe, tot 
maj pierdut. Dacă nu i star fi spus că în. 
vara aceasta trebuia să fie cuminte, ar 
Î plâns ca şi astăzi că nu i sa dat voe 
se ducă şi el cu colindul, 

"Plecă tăcut, cu ochii umeziţi de păre- 
Mle de rău strivite în genele lungi, aş- 
stând cu gândurile lu Titel, care-i fă- 
is în necaz după ce terminase de cân- 
sii Din odaia de alături veneau glasuri 
Piusoaptă, lovituri de lucruri goale şi din 
“ud în când, râsete oprite deodată ca la 
iu seaunal. 

| se spusese că în astăseară va 
din nou Moş Crăciun. 

“li aminti de poezia care o- învățase cu 
lună înainte şi care — aşa îi spusese 
ama — era mai frumoasă ca a lui Ti- 
dâmbi ! 

VE Acum ii va faca în necaz şi va râde de 
Bel pentrucă are să vină aci după colind. 
Vimă-sa chiar îi strigase să nu întârzie 
mult, 

Ni când, cu gândurile astea, bucuria 
ji mângâia pe faţă, uşa dela intrare poc- 
sui. odată cu strigătul lui Titel ce-şi a- 
“uința sosirea, 

'Î Intră în odae. Când văzu pe Radu, se 
| ua la el ea la unul ma: mic. pentrucă, 
Diuvadevăr era cu doi ani mai mare, Se 
ipropie de sobă frecându-şi mâinile în- 
țhețate. Radu îl admira, 

| Ii părea rău că nu e tot aşa de „mare“ 
si poată să se ducă şi el cu colindul şi 
iu săniuşul pe coastă „la Bucea“. Toată 
geselia de adinecaori pieri. 

| Și iar se întristă ! 

| litel il privea pe sub gene şi aştepta 
fie întrebat. 

Cum Radu tăcea, începu cel: 

— Rău îmi pare că n'ai mers și tu. Să 
fi văzut ce felinar frumos am avut, Era 

1 electrică. 

m Mie mi-a venit partea douăzeci de 

LR 


i la unchiul Mitică să fi văzut ce 


veni 


=. 





md frumos şi ce prăjituri bune ne-a 
Mut, 

Radu îl asculta cu lacrimi în ochi. 
entrucă îi simţi tristeţea. Titel urmă: 
|— Zău, rău îmi pare!... Şi luptă cu 
inii „ăia“ mari dela Domnu Matache. 
i bine că n'ai mers. Ai fi rămas în ur- 
îi şi te-ar fi muşcat. 

-Dar te scăpam noi. 

ladu începuse să plângă, deabinelea. 

„— Nu mai plânge. Când vei fi mare ca 
ine, te duci şi tu. Nici eu n'am fost când 
de seama ta. 

“Asta era adevărat. Anul trecut abia, 
ind avea cinci ani, Domnul Iorgu Mu- 
u, la lăsat întâia oară cu colindul, 
kredințat că un copil nu trebue ţinut nu- 
ai in casă. Aşa cra părerea Domnului 


ie Da ina n, 
Eco eta, 
Di = _ 


si Ruşii, şi severe, ceţoase popoarele 
nordice. literatura universală visată 
de Goethe devenea o impresionantă 
mealitate istorică. Cercul ei geogra- 
“lic e şi astăzi în continuă creștere, 
|ta o undă vastă pornită nu se ştie din 
te centru într'o apă misterioasă. 


LUCIAN BLAGA 















păpuşa din copilărie 


lorgu. Nu tot la fel: erau principiile 
Domnului Costea Iordăchescu —- tatăl, lui 
Radu — în educaţia copiilor. 

De multe ori avuseseră discuţii când, 
ca vecinii, treceau drumul unul pe la al- 
tul, omorând timpul cu câteag partidă de 
table. 

Bineînţeles la aceste discuţii luau parte 
şi cucoanele, aşa că de cele mai multe ori 
piirerile erau împărţite în putru. 

Uneori, cucoana Cecilia — mama lui 
Radu — se plângea că băiatului îi place 
să stea mai mult singur și parcă ar fi 
iut bolnav. 

lar domnul Costea ii 
zând : 

— Are „fire“ de învăţat! 

Și aşa, sau trezit Titel şi cu Radu îm- 

preună. 


răspundea  râ- 





g 


Acum, cele două familii făceau, ca șin 
alți ani, pomul de Crăciun. 

Cumpăraseră fiecare daruri ce credeau 
— dealtfel aşa cum doreau şi ei — că se 
potrivesc mai bine cu sufletul copiilor, 
iar pe nepotul cucoanei Ceciliei, îl îmbră- 
caseră în Moş Crăciun. 

Mamele aranjaseră toată ziua și când 
toiul era gata, deschiseră uşa. 

Privirile copiilor sburau pe fiecare 
creacă a bradului, lunecau in jos pe mă- 
suța încărcată cu tot felul de cutii, se 
opreau câteodată pe câte-o jucărie care 
le plăcea mai mult, 

Lumina din cameră era stinsă. Lumână- 
rile aprinse din pom aruneau pe, pereţ;, 
umbre. 

Yură aşezaţi lângă pom. Nu ştiau dece, 
dar simțeau că trebue să fie cuminţi. 

Totuşi Titel, zărind un :naimuţoi așe- 
zat în vârful bradului, începu să râdă. 

Când se uită la mamă-sa, o văzu se- 
rioasă și înțelese că trebuie să tacă. 


INALŢAREA DOMNULUI Din Triod-penticostar-glavonese .1550) 


După Bibliografia 


românească veche de Ioan Bianu şi Nerva Hodoş 


10 ş 


Radu se uita undeva, în umbră. 

In sfârşit, gârbovit de anii pe care nu 
i-a trăit niciodată, Moşul, intră 

Cu bunătatea lui ascultă poeziile. Greul, 
trecuse. Darurile incepură să se împartă. 
Titel primi o sabie, o puşcă şi bomboane, 
Lui Radu i se dete o carte cu chipuri — 
după dorinţa domnului Costea — şi o 
păuşe mare ca să-l mai distreze, cum 
spunea cucoana Cecilia. 

Războinicul nostru îşi prinsese armele 
şi ronţăind bomboane, merzea prin odae, 
cu pași milităreşti. 

Hadu rămase pe un stauu, şi privea pă- 
puşea. Târziu adormi. 

Până când să termine partida de table 
„la contra“, Titel îşi continuă câtva timp 
„războiul cu bomboanele“, pe urmă, plic- 
tisit, începu să se joace cu păpușea, care 
viumăsese pe scaun. 

Ji plăcea. Invârtinrl-o mereu, descoperi 
un șurub care apăsat făcea păpuşea să dea 
din cap şi să ducă mâna la gură. Titel 
rămase uimit. A 

și uită de arme și iot iimpul până la 
plecare, nu se jucă decât cu ca. Şi cu 
greu îl făcu să se despartă. 

In dimineaţa următoare ca şi'n zilele 
cari urmată, păpuşea era, pentru amândoi 
copiii, bucuria cea mare. 

Îi arătă şi lui Radu descoperirea lui fă- 
tă să-i spună însă sceretul. 

Când rămânca singur incerca în zadar 
să scoată «dela păpuse o mişcare cât de 
mică şi termina întotleauna, plângând. 
Dar niciodată nu Ta întrebat cum să facă. 

Intro zi când Titel veni ca de obiceiu, 
îl găsi trist, ținând păpuşa în braţe. 

— Ți-o dau ţie. Pe mine nu mă iubeşte. 
S'o iei acasă la tine. 


* 


In orăşelul după malul Oltului. viaţa 
se destrăma pe cele câteva străzi, prin 
firmele și mărfurile atârnate de ziduri, 
aşa cum un gând se destramă de durerile 
lui. 

Şi aci oamenii se cunoşteau între ci 
ca 'n toate orăşelele de provincie. 

Nu e deci de mirare că, pe oricare Vai 
fi intrebaţ, ţi-ar fi spus uceleaşi vorbe 
despre ajutorul de judecător Radu Tordă- 
chescu şi Titel Muşetescu, uvocat cu vii- 
ior în târgul nostru. 

Toţi ştiau că sunt prieteni din copilă- 
rie și că amândoi si-au luat licenţa, unul 
ma: bine ca celălalt. Ai mai fi aflat, dacă 
stăruiai mai multe întrebări, că şi unul 
ț: altul iubesc — sau cam asa ceva — pe 
Nuţi Badiu şi fiecare ar dori să fie a lui, 
cecace a lăcut se se mai răcească priete- 
pia dintre ei. 

Astea erau aruncaie „din fugă“, termi- 
nându-se întotdeauna cu : 

— Aşa se spune. Eu, ce să zic, nu ștu. 
Am auzit. Dar» dacă nu cra adevăraț tot 
ce se spunea, o parte din ele trebuiau cre- 
zute, penirucă în plictiseala de toate zi- 
lele a oraşului, ceace stârniu discuţii Ve 
cafeneaua „la Tata Rudolf“, erau aceste 
svonuri, cari se cereetau în urmă cu toa- 
tă eonştiințiozitatea. 

A doua zi dimineața mesele din faţa ca- 
fenelii se albeau rând pe rând, iar ohi- 
cinuiţii işi sorbeau cafeaua de fiecare a- 
mestecare a unui secarte“ sau „o sută 
una“. Şi acum, tot ce se culesese seara 
acasă dela cucoane asupra celor auzite 
eri, se svuneau se împleteau în diferite 
chipuri şi astfel iesea adevărul. 

Iată de ce trebuiau crezute în 
parte. 2 

Vâlvă mare făcuse purtarea Nuţii care 
Visa pe amândoi să-şi facă iluzii. Intâl- 
niri, când cu unul cânrl cu celălalt erau 


Dă 


bună 


UNIVERSUL LITERA 
RUGA 


Ruga începe cu mâini împreunates., 

Şi poartă pasul mâinii pe îrunte şi pe piept 
In stânga şi în dreapta, apoi încet străbate 
Peretele de 'humă, din stânga celui drept. 


Sfioasă se ridică cătarea de“nchinare... 
elcoanele stau smirnă și pline de “ţeles; 

Cu cât te legi de ele, mai sfântă îţi răsare 

Pornirea, către lemnul din care au purces. 


Apoi staude duhul şi ruga se aude 

Deşi nu cântă nimeni din trupul de mulţimi... 
Coboară mângâerea, ca darul unei rude 

Și golul se ridică, strigat din înălţimi? 


VIRGINIE GHEORGHIU 





născocite, aşa încât ajunsese să nu se mai 
ştie cum se va termina, 

Padu era cel mai necumerit. Era încre- 
dințat că Nuţi il iubeşte. 

Niciodată nu şi-ar fi închipuit că ea 
să-l mintă şi mai ales pentru Litel care 
nu vroia, decât să se distreze. O iubea prea 
mult ca să creadă. 


Dela un timp însă, gândurile îi fură 
umbrite de durere. 
Şi de aceea, în ziua aceasta îi ceruse 


voc să se ducă la ea. 

Ea pentru intâia oară când erau sin- 
guri. Plecase hotărît să o întrebe adevărul, 
Aci însă, în odaea ei, gândurile rele pie- 
riră. 

Nu. știa de ce, se simţea stângaciu, ru- 
şinat de îndrăzneala lui să stea singur 
cu ea. 

O intrebă banalităţi. Toate Inerurile din 
cameră îi fură explicate. Un covor ce as- 
tupa peretele îi făcură să piardă mai mult 
timp. 

Coloritul, ţesetura, desenul, le discuta- 
ră rând pe rând. 

Nuţi îi arătă un altul de pe scaun. 

Când vru să-l ia, mâneca dela capot se 
ridică şi Radu văzu mîna întreagă, mai 
sus de umăr. Acum simți cum sângele 
alerga cu furie în tot trupul. Urechile in- 
cepură să-i vâjie şi ochii parcă i se îm- 
păienjeniră. 

Nu mai vedea decât irupul ei. pe care îl 
desgolea cu închipuirea.  Respira scurt, 
dar puteruic. 

Pieptul se ridica, mult şi neregulat. 


După câteva clipe — cu cât mergea 
nai departe cu închipuirea — respiraţia 
se rări. 


Și iarăși sângele işi iuți mersul. Desehi- 
se ochii mari ca şi cândjar fi vrut să nu-i 
scape nimic. O privi mult, 

Nuţi ter:ninase cu explicația şi aşeză 
covorul la loc. Se uită la el şi-i ghici gâu- 
durile. pa 

Zâmbi ! Se aplecă prin fata lui ca să 
ajungă la soneria care era lângă el — şi 
atât de aproape că o suviţă de păr îi u- 
tinse obrazul. Aproprierea aceasta îi de- 
săvârșea închipuirea. O pornire nestăpâ- 
nită îl făcu să se lipească de ea. Vru să 


o sărute. Dar ca şi când ar fi ştiut, N 
se feri cu o îndoire a trupului şi se : 
seză lângă el. 

— Domnule Iordăchescu, D-ta ştii i 
dansezi ? Nu te-am văzut, niciodată! 

— Nu Domnişoară, nu ştiu! 

— O! Păcat! Vezi, pentru. mine da 
sul e cel mai frumos sport. Nu dansez di 
suobism. Nu ! Il iubesc aşa cum D-ta 
altul ai iubi o femee frumoasă: E sing 
ra ocazie când sufletul ia parte si el 
svâreolirile simţurilor. Si mai ales câulăă 
găsești un „cavaler* bun. De multe 
îi drec cu vederea multe lipsuri... 

Intunericul isbea insinuaut in geam. 

Prin pomul din faţa ferestrii, luna 
ecruea razele. Din când în câud câte 
scăpa din păienjenişul de frunze şi 
trundea înăuntru, ca o dâră de fosforij 
întuneric. Se plimba prin odae, frângi 
(u-se, miesorându-se sau lungindu-se 
o umbră, după lucrurile pe care le înt 
niu în cale. 

— „I-L Muşetescu 
Ne potrivim foarte bine. 

Radu își simţi sufletul. Gândurile i 
alergau risipite, fără să le poată: strân 
Ceva îi pocueu în urechi, parcă în rif 
pirea lor, sar fi isbit unul de altul. ] 
păru că un metal i-a. căzut pe timpan. 5 
na soneriu. 

Din sgomotul uşii care se 
auzi glasullui Titel. 

— Cu voia D-tale îţi sărut mâna, 

A!,J] avons lhoneur“* dragă juale: Aş, 
gata să cred că „preotul“ dreptăţii prime 
ște poruncile Zeiţii, dacă decorul pe ci 
ve-l găsesc nu nvar face să simt că e N. 
ba de aliceva. Semi-obseuritate, luna] 
pomul de lângă fereastră şi D-tră unui 
lângă altul... A 

— Cum poţi să-ți închipui una ca astă 
DA lordăchescu e destul de serios, chia 
dacă decorul — cum îi zici d-ta — ar 
prielnic. Nu, crede-mă, te rog, nu-ţi îi 
chipui nimic. Nam aprins lumina pent 
că e mai frumos aşa... O aprind? 

— Nu. Dealtfel ce mă priveşte pe ni 

— Aşa?! 

— Am venit să te anuuț că balul m 
cat e definitiv fixat, aşa că în ziua acea 
după cum ţi-am spus, n'am să pot veni î 














dansează frunmi 


deschidea 




























EX. THEODORESCU: „Sub ilamura 


“ roman, ldlitura „Adevărul, 1926. 


pinul care na uitat încă — sunt 
admirabila frescă neutrală 
atatea Idealului“, nici sarja care 
 uimat cnutul pesie capetele ucelor 
“une pasionale, dela celebra d-nă 
lis, văduva sensuală a văposatu- 
a de Stat Jean-trigore Mihai- 
ji până la - - d-goara Coralie — plă- 
piu] crin, smuls din viaţă de violenta 
taţi a abandonului, cetitorul care 
wagzul atâtor pagini de acidă. satiră, 
cronică patetică, de descăptuşită îs- 
e contimporană, na uitat. cel puţin, 
ea figură de excepțională calitate, 
eardidului Gonciu, boem si poct sen- 
al ce-și răpune zilele într'o deli- 
|tuină la fel cu aceea în care şi-a 
i viaţa — cetitorul acesta nu va fi 
be surprins să afle, dela începutul 
sei cronici că d. Dom. Theodorescu 
a dat în „Sub flumura roşie” un ro- 
a cărui valoare concură cu aceea 
Măţii Idealului”, 

inu va fi surprins, după cum nici 
te scrie aceste rânduri n'a fost uimit 
grprindă, îndărătul paginilor nou- 





Is — 




















Na, nu se poute. Llrobue să vii, Vrei 
pi uă due nici cu? Numai D-ta poţi 
mi luci să trăesc când dansez. llaide, 


fu îi asculta, prinzând cuvintele din 
| in care se amestecau, căuta să se 
scă dece — cu câteva clipe inainte 
nf nn era decât gazda care vorbea 
jolitețe „iar acum voioşia udevărată. 
'un colţ razele luminau o măsuţă cu 
buri, Din mulţimea lor se desprindea, 

o piară prelioasă în lumină, o păpuşe, 
Pipusu din copilărie, 

ndurile se strânseră aci și se reflec- 
de ca luminând amintirea. 

ua începu să se  întunece încet. 
când dispăru de tot. In locul ei a- 
kră doi copii, înlr'o odlue pe care o 
TA 

el şi Titel. Între ci o păpuşe ? 
dând din cap si ducând mâna la 
Se văzu singur, iucercând să afle 
|, Și iarăşi Titel zâmbind că numai 
li face fuvovul acesta. 

um îi dete păpusa, 

Fmazinile se miriau. În locul copilului, 
m liiel de-acuma. Iar pipusa semăna 
şVuţi. I se păru că vede iremuratul tru- 
plui ci în spasmurile plăcerii şi numai 
pura Titel. Se uită la ei. 

0 săzu râzând, en capul pe spate, cu 
ma deschisă, din care se vedeau dinţii. 
i ul păpugii când Titel îi apăsu re- 
wiul. Acum a ridicat şi mâna. Și din nou 
mapinile <e mictorată, 

|: sul lor auzi pierdut: 

— i-o dau ţie ! be mine nu mă iubeşte! 
Surse şi se ridică să plece. 

— tn trebue să vă las, 

4 doua zi la aperitive ujutorul de ju- 
kcător, Radu Iordăchescu îşi anunță ma- 


CI GĂ 


! 


MIIAIT, ŞT. BAIŞOLU 


lui roman. atâtea ecouri înrudite din 
sarabanda neutrală a primului roman, 
atâta din verva satiricii ce constitui far- 
mecul și succesul „Cetăţii Idealului“. 

Romanul social a aflat în d. Dem. 
Theodorescu. unul din cei mai bine pre- 
gătiţi campioni, în literatura noastră. 
Observator cotidian, căruia nimic din 
cecace se desfăşoară. pe dinaintea lenti- 
lei sale sufleteşti nu-i scapă, intelectual 
familiarizat cu dialectica, în plus o afi- 
nată aptitudine critică, slujită de un verb 
“ând plastic când cauterizant, d. Dem. 
Thecdorescu consti'uește pe axa acestor 
însuşiri, acţiuni tipice pentru 0 epocă, 
eroi şi aventuri care te urmăresc, în a- 
mintire, vaste conuri de poezie în care 
sufletul sc refugiază ca în penunmbra 
eclipselor. 





DEM. 


TILODORESCU 


Dacă „Cetatea Idemului“ era fresca 
neutrală, „Sub flamura roșie“ este ro- 
manul epocii de după război. Insă pre- 
cum în primul său roman, așa și 
în al doilea, d-l Dem. Theodorescu, 
eminent cunoscător al artei roma- 
nului, polarizează interesul în jurul 
unei singure axe centrale, unui singur 
nucleu «de devenirii al acţiunilor. Din 
acest punct de vedere „Sub flamura ro- 
sie“ aduce chiar un plus. Viciul originar 
din „Cetatea dealului“, necesitatea or- 
punică de a rămâne în frescă, destrăma 
catecum acţiunea unitară și dacă ro- 
manul câștigă — graţie episodismului - - 
în varietate, el se depărta întrucâtva de 
la acea construcție clasică, cu care ne-au 
deprins, pare-se, romumnele sociale. „Sub 
Namur roşie”, vine cu un plus de ex- 
perienţă a romancierului.  Polarizarea 
de care aminteam este cu mult mai con- 
vergentă. Epocă, oameni, tipuri, senti- 
menfe, cresc toate din trunchiul acesta 
solid al croului. Sunt altoiri succesive 
în tulpina sufletească a leadevului sa- 
cialist Stancu. De n'ar îi maniera, prin 


ET 
etaclență lirică a povestitotului, acel 
interes şi acele regisări perpetuu măr- 
Lurisite, în care se complace cu deosc- 
bită graţie d, Dem. Theodorescu, „Sub 
flamura roşie“ ar putea răspunde ucelui 
tip de romane, despre care amintea, un 
cronicar, deunăzi, când spunea că: „ro- 
manul este descoperirea progresivă, din 
partea unui erou, a lumii exterioare, a 
fiinţelor însăşi“, 

Şi cu acestea amplificăm observaţia 
noastră anterioară. 

Negreşit: în măsura în care „In ce- 
tatea Idealului“, este tipic pentru epoca 
de dinainte de război, „Sub flamu'a ro- 
şie“ este pentru aceea de după. Ceeace 
a marcat primii ani de după încheerea 
păcii, a fost briza de socialism roz care 
se nbătuse și asupra ţării noastre, și d. 
Dem. Theodorescu, reconstitue, în veri- 
tabil istoric, acele timpuri, ce-i drept, 
prea apropiate. 

Şi atunci, în noul roman se surprind 
eroismele şi scăderile mişcării socialiste, 
spaima excesivă a organizației de Stat, 
atâtea din unghiurile ridicole sub care 
autorul privește, cu necruţare, fie pe o 
tabără, fie pe ceailaltă. Lipsa de intelec- 
tualitate u mișcării socialiste, n>dume- 
rivca fruntașilor faţă. cu cecace a con- 
stituit. întrun moment dat nodul zor- 
dian al socialismului român, afilierea la 
Internaționala a Ill-a, „tovarăşi: de o 
confortahilă mentalitate pe care totul 
i-ar indica reprezentanţi ai celei mai 
autentice burghezii, și acea bănuială in- 
stinctivă pe care mişcarea socialistă a 
hrănit-o faţă de intelectualii raliaţi -- în 
speţă suspiciunea cu care e observat 
leaderul Stancu — iar de ceailallă par- 
te, toate acele alarme, ale oficiatităţii, 
acele comploturi și războaie civile pen- 
tru cari satira d-lui Dem. Theodorescu 
are o deosebită. peniță, toate aceste as- 
pecte ale unci istorii contimporane post- 
belice, sunt prinse în noiele lor tipice, 
strânse în cătusa satirei autorului și 
prezentate ca veritabile extracte de ri- 
riculă contemporanecitate. Sunt, desigur, 
elemente de roman social, pregnante pa- 
gini de cronică documentară, dar meri- 
tul romancierului Dem. Theodorescu, 
abea de aici incepe. 

Deoarece pe fondul acesta, de istorie 
trecută prin prizma unui temperament 
satiric, prinde viaţă, se încheagă, se de- 
săvârşeşte, urcă, culminează și Be frân- 
ge existenţa, sufleleuscă a leaderului so- 
cialist Vasile Stancu. In timp ce tionciu 
din „Cetatea Idealului“ era un rulat şi 
un reflexiv, Vasile Stancu e om de ac- 
țiune, temperament oratoric prin exce- 
lenţă. Fiu al bucătăresei d-nei Mihaili- 
dis — Vasile Stancu, prim reductorul 
foaiei partidului socialist, e un intelec- 
tual de rasă. Portretul lui, vorbirile lui, 
impresia pe care elocinţa lui o lusă în 
massele muncitoare, esența doctrinei și 
vederile lui personale, ar merita v ana- 
liză, mai desvoltată, care dacă ne-ar con- 
sola cu revelarea acelor rare daruri. de 
portretist, ale d-lui Dem. Theodorescu, 
ne-ar îndepărta prea mult dela acea 
simplificare ce stă bine unei erontei, 

Și Yasile Stancu, leaderul sovialist. 
este sorlit. să scadă, să se zdruneine în 
credința lui, şi să se apropie de prăpas- 
tia abjutării, chiar, prin ispita ce pierde 
întotdeauna, prin femee. mai mult, prin 
grațiile unei aristocrate, sportsinana 
Hoxane Mischianu. Este dacă voiţi 
peometrie în acest joc de forţe, în acuas- 
tă cursă de ancestralităţi, dar o cursă 
dibaciu acoperită de talentul romancie- 
vului, Roxane Mischianu, unica fiică a 
d-nei Angele Mischianu, născută prin- 
țesu Baroni, nepoată a lui Talleyrand, 
este o tânără inexperimentută și a cărei 
pasiune sa exercitat «doar în ma- 
terie de hipism. Ea este proprietara lui 
Hozmatrin, celebrul armăsar, despre care 
vorbeau toate cercurile bucureştene şi a 


19 i 


cărui boală, la un moment dat, a con- 
centrat toate atenţiile şi a dus chiar la 
nevoia unui liniştitor buletin medical 
zilnic. Trecem în grabă peste această 
şarjă a d-lui Dem. Theodorescu, varie- 
tate în care d-sa dă delicioase scene ca 
aceea a marelui proprietar de grajduri, 
Stein, (pentru care toţi caii seamănă în- 
tre ei, etc., etc.), pentrucă deocamdată 
voim să desprindem numai figura, d-rei 
Roxane Mischianu. Ea se îndrăgosteşte 
printr'unul din acele capricii ale iemi- 
nităţii de Vasile Stancu, pe care-l vede 
intrând la d-na Mihailidis, la care era 
în vizită, dar mai ales când asistă la 
atentatul a cărui victimă cade Stancu. 
Atentatul e săvârsit de o tovarăşe care-l 
idolatrizase pe Stancu şi care se răzbu- 
nă şi de jignirile sentimentale suferite, 
dar şi pentru că i se păruse că Stancu 
trădează cauza, Precum se vede amă- 
nunte de vădită satiră, pentrucă d. Dem. 
'heodorescu nu scupă prilejul să ridice, 
permanent, masca, de pe înlănţuiriie a- 
cestor minciuni convenţionale. Şi între 
d-şcara  Roxane Mischianu şi Vasile 
Suancu se leagă din instincte şi din or- 
golii contradictorii, o amiciţie care-l ho- 
tărăsc pe Stancu să urmeze pe Roxane, 
la Varşovia, unde lamilia convenise so 
trimeată, întrun soiu de convalescenţă 
sufletească. Amănuntele acestor peripe- 
ţii ar «dleforma, transcrise schematic, 
realitatea. Ele ar arăta numai proecţia 
ironică a acestor tribulaţii sentimentale 
ale lui Stancu şi Roxane. Pentrucă dacă, 
în realitate, substratul intenţional al 
acestor aventuri e de natură ironică, ele 
sunt însă povestite, şi mă refer, în spe- 
cial, la paginile ce încep iubirea eroilor, 
drumul la Varşovia, mai ales dureroasa 
întoarcere, în aşa de mizere condiţii ale 
cuplului şi arestarea lui Stancu în gara 
de Noră, procesul apoi cu părăsirea 
treptată a Roxanei şi pocăirea „fiecioa- 
rei rătăcite“, care va uita, fatal, pe a- 
cest Cyrano de :nferioară condiţie socia- 
lă, — aceste pagini sunt îmbibate de a- 
tâta iristeţă, de atâta elocventă melan- 
colie despre iragilitatea sentimentelor, 
mai ales a inegalităţii afecţiunilor, după 
categorii sociale, încât însuşi d. Dem. 
Theodorescu, care permanent a ţinut 
toată acţiunea sub snopul satirei sale, 
se lasă furat de omenescul aventurii şi 
povestirea, sa împrumută accente sim- 
ple, şi nedublate de rezonanţa interpretă- 
rii satirice. E o secţiune în inima vie a 
unui om, este o vibraţie de umanitate, 
a cărei semnificaţie se ridică pesie li- 
mitele cazului în sine. De aceea sfâr- 
şitul cărţii îndurerează. Arta romancie- 
rului a ştiut însă să coboare la timp 
cortina peste această biată mizerie a 
inimii cum ar fi zis Benjamin Constant, 
Romanul se şi termină de altfel asupra 
acestui semn de întrebare care este des- 
“tinul viitor al eroului. Intors din închi- 
soarea unde visase tot timpul la Roxa- 
ne, află acasă, biletul prin care capri- 
cioasa. logodnică îi face cunoscută rup- 
tura. Stancu are o crispare sufletească, 
şi apoi o pornește, în goană spre club 
unde în prag, îl aşteaptă pitorescul lan- 
cu Pelerină, baudelerianul înamorat de 
artă şi de impasibilitate şi care cântase 
lui Stancu horoscopul decadenţii lui su- 
fleteşti: „o femee trecuse“. Dar iată a- 
mintirăm numele unui personaj episo- 
dic, și regretul ne încearcă. Spaţiul ne 
părăseşte şi nu putem cita nici una din 
acele admirabile aforisme estetice ale 
acestui discipol al lui Socrate, admira- 
bila figură a lui lancu Pelerină, din care 
autorul a făcut, cu tot rangul lui se- 
cundar în roman, un personaj de impor- 
tanţa şi de pitorescul sufletesc al eron. 
lui principal. Si nici: nu putem cita din 
acele delicioase satire mondene pe care 
d. Dem. Theodorescu le rezolvă fie în- 
tr'o poantă, fie într'un portret de o de- 
îformanță de recordman al cărui secreţ 


îl deţine, talent ce-l alătură de rasa ma- 
rilor pamiletari. Secret pe care, de alt- 
minteri, îl foloseşte dealungul tot seri- 
sului său, deoarece, cum amintirăm în 
treacăt, stilul său este al unui cronicar 
pasicnat de evenimentul ce povesteşte, 
o atitudine lirică, care îl înrudeşte de 
stilul oratoric şi de şarja. lui Nicolae Fi- 
limon, din „Ciocoii Vechi şi Noi“, cu 
care are nenumărate punctie comune. 
Regrete și adevăruri, cărora nu le pu- 
tem consacra decât o menţiune fugitivă 
şi a căror desvltare o rezervăm altor tim- 
puri, mai îngăduitoare. Aşteptare cu atat 
mai uşoară cu cât plăcerea pe care a- 
cest roman ne-a procurat-o a fost mai in- 


tensă, 
PERPESSICIUS 





CURIER BIBLIOGRAFIC 


HENRIC STAHL:  Grafologia şi ex- 
pertizele în seris. Anonimul şi — falsul, 
cu 204 autografe şi documente grafolo- 
gice, „Cartea Românească“. 


Vorbind de lucrările lui Michon, pă- 
rintele grafologie, d. Stahl, spune, în- 
iun loc că ele sunt interesante ca un 
voman şi că trebuese citite pentru bogă- 
jia observaţiilor ce cuprinde. Am subli- 
niat această remarcă pentru că este de 
un adevăr curent: atâtea din cărţile de 
specialitate se poi ceti — şi nu de ini- 
țiaţi, fireşte, — ca un roman şi apoi este 
de un adevăr ad rem: cartea d-lui H. 
Stahl se citeşte. şi ea ca un roman. Să 
ne grăbim a spune că nimie din materia- 
lul aşa de vast al acestui tratat de gra- 
tologie şi expertiză nu este de domeniul 
fanteziei. Rămânănd o carte de pură spe- 
cialitate, ea este totuşi pasionantă. 

Marele număr de autografe, aparţinând 
atâtor somităţi culturale, mai de demult 
şi chiar contimporane ea şi diagnosticele 
psihologice ce însoţese aceste crâmpee 
autobiografice fac în primul rând, nota de 
atracţie, a volumului d-lui Stahl, E par- 
tea din tratat, referitoare la „grafologia“ 
însăşi, pentru că d. St. dela început ţine 
să sublinieze diferenţa ce trebue marca- 
tă între grafologie .i expertiza grafică: 
„prima îşi propune zugrăvirea caracte- 
rului omului după scris, pe când ex- 
pertiza grafică dovedirea unui fals. Suni 
deci două noţiuni cu totul deosebite; 
poţi fi grafolog fără a fi expert grafie 
şi sunt experţi grafici. cari se intitulează 
„erafologi“, fără să fi citit măcar un 
tratat jde grafologie“. Exprimare  para- 
doxală, intenţionat formulată ca să dovo- 
dească tocmai corelaţia dintre aceste două 
sfere. După ce stabileşte, în prealabil, ca- 
racterul științifice al grafologiei. şi după ce 
dă amănunte despre clasificarea scrisului, 
despre „numărul grafometrie şi, conse- 
cință, coeficientul de valoare, al unui 
scris d. Stahl începe, pe bază de facsi 
mile, descrierea scrisurilor pe clase. Este 
o trecere în revistă din cele mai sensa- 
ționale. Orgolii, timidităţi. imperialisme, 
infatuări şi câte toate varietăţi de carac- 
tere şi temperamente, d. Stahl le fiează cu 
gravitatea implacabilă a omului de ştiin- 


fă, pe plăci psichoradiografice. 


Partea a doua a tratatului stărueşte în 
delung asupra  Experiizei  grafologice, 
asupra metodei fotografice, şi apoi în ca- 
pitolul aplicaţiunilor, asupra identifică- 
rilor, falsurilor, falsului parțial etc. şi 





















UNIVERSUL tii 


termină “cu câteva consideraţiuni 
pra celor mai grele din expertizei 
ice, cele testamentare. 

Astfel alcătuit tratatul d-lui Stal 
nu numai o carte antrenantă 
amatorul de curiozităţi psiholoui 
numai o carte utilă pentru spe 
expertizelor grafice dar și o con 
pledoarie pentru justificarea caşu 
lui științifie al expertizei. Nepoli 
între expertize, nu trebue să aia 
creditul asupra expertizei în sinţ, 
cum, precum foarte just observi 
nepotrivirile între diagnosticiani, ui 
creditează medicina. Aceste nepui 
arată cel mult că ne aflăm in 
uuor lucrări dificile şi în mijlocul 
condițiuni nefavorabile acestui [ii 
studii. De accea d, St. slârgeşie lut 
cu o serie de propuneri cari «i 
cursului de expertiză grafică instili 
lângă Şcoala Superioară de Arii 
și Paleografie din Bucureşti, toată 
tatea şi toată importanţa,  boguli 
roade. 


N. ]. HERESCU: Basmul celor 
zodii, poem, „Năzuinţa Române 
196. 

Ingenioasă ideea d-lui Herescu 
scrie poemul unei iubiri pe porti 
celor patru zodii : Mărţişor, Cuptor % 
mărel şi Undrea, E veșnica pove 
dorului înșelat, a fetei părăsite, In: 
din Călin, redus la liniile simple a 
nor cântece, amintind adesea de 
sitatea lui: losif, la care d. Herea 
daogă ornamente predilecte. Neu 
rate aliteraţii: sapa sună surd în 
horbota pe horn, horind ; fulgii 
fuior, eic., etc. reminiscenţe clasice, 
care d. Herescu se inspiră şi când 
lizează, comparaţia în serie: 


Gâzele cum fug după lumină, 
Năvălind în para lumânărilor; 
Cum izvoarele de dorul mărilor, 
Se alung, se întrec şi se îmbină. 


Cum spre Soare isbucnesc tulpinile, 

Când de-asupra ţarinii şi-arată geana 
Și cum zările sorb lacome luminile, 
Vlad îşi poartă pururi paşii spre Ilean 


Şi cum prind zorelele pervazul, 
Vrejul cum înlănţue tulpina, 

Ţărna cum o strânge rădăcina, 
Serpii cum încolăcese grumazul, — 


Braţele lor tot aşa de strâns se strân 
Piepturile se lipesc învinse, | 
Trupurile în încolăciri se îrâng, 
Buzele se prind aprinse, 


Intr'un cuvânt un poem de o grai 
să rusticitate, în care adeseaori ini 
nea e ca un dâmb de pe care desi 
o mai întinsă perspectivă : 






Soare de cuptor le colcăe în sânge 
Şi când ziua pe mirişti se stânge — 
Ei, cum stau îmbrăţişaţi sub ochiul 
Par doi snopi ce i-au uitat secerături 

| 


ADRIAN MANIU : Vrăjitorul (Paz 
alese din scriitorii români, No. 4) 
„Cartea Românească“). 


E un serviciu cu care periodica [ 
blicaţie a „Paginilor alese“ se cimsie 
cinstind literatura română. Pagini al 
din proza lui Adrian Maniu, iată uni 
raj ce trebuește aplaudat. Pentru ] 
trunderea acelui spirit care a înţil 
că în proza lui Adrian Maniu, cu sti 
lui de un aşa de pronunţat orientalis 
în linie, sunt motive de inspiraţiei 
cea mai autentică etnicitate. Sunt b 
me transfigurate, drame schiţate în] 
numbra mânăstirilor ruinate, scenei 
un macabru atenuat ca în „Paharni 
şi Duba neagră“, — motive ce ne ari 





ÎN VERSUL LITERAR 


(| Congresul fitologilor români de la Cluj 


Îneresul filologilor. ţinut la Cluj 
dele de 23—-25 Aprilie, într'o at- 
iera prielnică şi de largă înțelege- 
igeutru asemenea procupări, a fost 
ițat la timp de cotidianele noastre. 
Wu voi căuta să îndrept ceace sa 
i mai mult sau mai puţin clar de 
e cu această ocaziune. 
Halifel ziarul clujan „Biruinţa“ 
iând toate problemele care sau 
utat de congres, a fost cât se poate 
orect în expunere. 
iiunarca prietenească a tuturor fi- 
lzilor noştri. realizată pentru pri- 
poară, anul trecut la Bucureşti. a 
un succes şi un început îmbucură- 
te Sa tălmăcit anul acesta în fapte 
ta mai mare importanţă pentru 
ura noastră de astăzi. 
sinnatele probleme desbătute la 
congres și care, cât în curând vor 
huse în aplicare, necesită o lămu- 
din pariea noastră. 
v lingă comunicările ştiinţifice ale 
antului filolog francez A. Meillet 
iilologilor romîni: S. Puşcariu O. 
bsușianu, V. Bogrea, Leca Morariu, 
hei şi T. Papahagi, congresul a 


iat cu deosebită atenţiune trei 
iuni principale şi de cea mai 
pi necesitate pentru cultura ştiinţi- 
ici rominească. 


p , 


i: 
ph 





igur, atențiunea savantei adu- 
RL sa îndreptat în primul loc asu- 
a importantei chestiuni la ordinea 
iti: reforma ortografiei. 

beunosc în deobşte metamorfoză- 
ie suferite de ortografia romînească 
icireo 60 de ani încoace. 

Prima misiune care i sa dat Acade- 
iti Romîne la înființarea ei în 1866, 
fost „de a determina ortografia 
linbii romîne“. 

lialia insiituţiune de cultură a în- 
tat în repetate rînduri să satisfacă 
e lplin cerințele publicului. fără 
ate succes însă; probabil din causă 
tmodificările propuse nu ţineau 
lidcauna seama de spiritul evolutiv 
Wlinbei noastre şi ceva mai mult, 
lau câte odată în exagerări, cum 
fost de exemplu, curentul latiniza- 
bal lui Laurian şi Massim prin anii 
(fl —1876. 

1 1580—1881, e drept s'a părăsit sis- 

ul dăunător al etimologismului la- 
[nisi și sa introdus un etimologism 
ioninese. Bineînţeles. înalta institu- 

& de cultură romînească. păstră- 
tea fidelă a tradiţiei, n'a reuşit să 






AA ICA a INI IA 


Adrian Maniu pe fantezistul fecund, 
sufletul căruia miturile populare şi 
ioria au scuturat semințe binecuvân- 
ie. A spune că peste tot poezia lui 
dan Maniu se preumblă, întrun ritm 
șio captivantă lenevie, între peisagii 
portrete — nu e o noutate pentru cei 
țcunose pe poetul din „Lângă pă- 
hint“. Placheta se termină cu o poemă 
A proză Omul care ară, pe care am do- 
cu adevărat popularizată. 


PERP. 


introducă o reformă radicală, aşa cum 
o dorea publicul cărturar și mai ales 
scriitorii, deşi schimbările din 1895 și 
mai ales cele din 1904, care se înte- 
meiau pe un principiu fonetice, păreau 
destul de satisfăcătoare. 

In special scriitorii consacraţi. oa- 
menii de ştiinţă şi filologii. dela care 
marele public ia exemple, au fost acei 
care n'au ținut seama de ortografia A- 
cademiei Romîne. Exemplificăm cu o 
observaţie destul de aspră, dar care 
este legată de purul adevăr. Filologii 
romanişti ai celor 4 Universităţi din 
țară. scriau în patru feluri şi răspîn- 
deau astfel prin elevii lor, profesorii 
de limba. romînă din licee, 4 sisteme 
ortografice deosebite. 


Acest haos este cu atît mai dăună- 
tor astăzi pentru cultura noastră. da- 
ă ne gândim la Romînii din ţinuturi- 
le alipite care vor să vorbească şi să 
scrie corect romîneşte. 

In acest sens. noua reformă ortogra- 
fică propusă de congres, care va apa- 
re în curînd în broșură şi va fi decre- 
tată oficială de Academia Romînă şi 
de Ministerul Instrucţiunei Publice, 
prezintă un interes deosebit pentru in- 
telectualitatea dela noi şi un eveni- 
ment ştiinţific pentru cultura romî- 
nească în genere. 


A doua problemă discutată de eru- 
ditul congres se referă la editarea ve- 
chilor texte româneşti. 

Și această chestiune vine la timpul 
oportun. deoarece pînă acum nu sa 
lucrat prea mult în acest domeniu şi 
în afară de cele câteva ediţii ştiinţifice 
ale textelor din veacul al 16-lea: ..Psal- 
tirea Şcheiană editată de d. ]. Bianu și 
în urmă de d. |. A. Candrea; ..Cartea 
cu învățătură“ a diaconului Coresi e- 
ditată de d-nii $. Puşcariu: şi Al. Pro- 
copovici; textele noastre vechi aşteap- 
tă de acum înainte darea lor la iveală 
în ediții critice şi științifice. Amintim 
în treacăt: Psaltirea Hurmuzachi și 
Codicele Voroneţian, monumente im- 
portante de limba romînească din 
veacul al 16-lea, care n'au apărut încă 
în ediții moderne. 

In fine a treia chestiune : alcătui- 
rea unui atlaz linguistic daco-romîn, 
prezintă şi ea o necesitate din ce în 
ce mai mare pentru filologia romt- 
nească. Atlazul alcătuit de filologul 
gcrman G. Weigand nu mai poate co- 
respunde cerințelor ştiinţifice de as- 
tăzi și ca atare se impune alcătuirea 
unui nouatlaz elaborat din colabora- 
rea tuturor filologilor romanişti dela 
cele 4 Universităţi din ţară. 

In ceeace privește prima chestiune 
desbătută. congresul şi-a dat seama de 
necesitatea vremei și a grăbit solutio- 
narca ei în timp cît mai scurt posibil: 
iar în ce priveşte celelalte două pro- 
bleme, care cer timp mai lung pentru 
realizarea definitivă. savantul grup 
va lucra şi în congresele viitoare cînd 
se va fixa şi unificarea terminologiei 
gramaticale. 


Gh. Cardaş, 





„SALONUL OFICIAL“ 
(Sala Th Pallady) 


In sala Pallidy, ochiul nostru se odih- 
unește. | 

Suntem aici în împărăţia griurilor şi a 
motivelor calme. 

Privirile ni se îndreaptă — cum e şi 
firesc pentru un cronicar —- mai întâi 
spre elementele tinere şi aproape fără 
nume. 

Aşa bunăoară: 


SOROCEANU 
unul din puținele talente dintre cele se- 
rioase dotat cu o rară şi discretă dis- 
tincțiune pieciurală şi cu vădite aplecări 
pentru frescă. , 

In pietovul acesta, care trebuie să fie 
tare tânăr, zac mari rezerve de energie 
creatoare. 


H. CATARGI 
cu. frumoase licăriri de viziune quasi cla- 
sică -— si o nobilă linişte cromatică, ce 
dispune la meditare. 








V. POPESCU 
u încă în căutare, Cu toate acestea” în pe- 
isagiu mai ales, se tradează un tempera- 
ment. care'şi va cuceri, foarte curând, 
compleeta independenţă. 


1. MIHAIL 
mai slab reprezentat decât anul trecut, 
Are, totuşi, frumoase calități de pastă, 
într'o gamă, poate prea minoră, dar care 
e oricând armonică. 


IONESCU-SIN 3 
înzestrat cu un bun simţ remarcabil şi o 
limpezime în expunere puiin obisnuită. 

Ca şi d. Soroceanu — deşi opus prin 
temperament și fantazie — d. Sin ar ire- 
bui să încerce fresca. | 


KIESSLER 
dă dovada unui temperament, aplecaț 
spre studiul atent şi sertos al naturei. 


GHIAŢĂ 
a izbutit, enul acesta, să ne dea un ciclu 
perfect unitar. 

Gama d-sale de griuri brune — adân- 
cii și caldă — e o cucerire frumoasă şi 
personală. 


PHEREKYDE - 
plasat în societatea lui Pallidy — nu ji- 
neşte retina și nici, măcar, nu distonează. 
Intâlnirea aceasta — foarte  primej- 
dicasă pentru mulți, dar din care d. Phe- 


rekyde scapă teafăr — sar cuveni să-i 
slujească de îndemn. 
BUNESCU 


aceiaşi claritate, acelaş stimmung şi ace- 
leași înalte calităţi vizuale, pe care le cu- 
noaştem din recenta d-sale expoziţie per- 
sonală. 


FOEBUS 
are, încă, suficiența unui adolescent. 
In cele două chipuri de om se întrevăd 


14 


totuşi, cu prisosimță, calităţile unu: artist 
serios. 

l-am dori însă mai mult nerv al pale- 
tei — şi mai puţin al peusulei, 


CIURDEA STEURER, 
esie -— mai ales în 
sensibilitate şi de un 
eucereste şi obsedează. 

D-va Steurer — spre deosebire de ma- 
joritatca celorlalte expozante ale Sulonu- 
lui — nu'şi rencagă sexul si nu afectează 
o brutalitate de împrumut, mascul'nă. 


LR. ŞIRATO 
expune — fără îndoială — una din cele 
mai frumos şi logic închegate compoziţii 
din actualul Salon. 

Culonrea d-lui Sirato, ori cât ar vrea-o 
huminonsă, rămâne statornice dramatică, 
ceia ce imprima tublourilor d-sale o dis- 
tincţiune gravă şi solemnă, 


TIT. PALLADY . 
cel nui rafinat, ca sensibilitate, dintre 
plastic. contemporani, cel mai unitar ca 
viziune interioară, cel mai sintetice și mai 
nesilii. în mijloacele sale de exprimare, 
Aparent nesilit. 


portrete — de o 
femenin, care te 


Tiindcă aria lui Pallady. — care pare, 
pentru majoritatea clăpăugă a amatorilor 
şi peniru acei rataţi sociali, deveniți, prin 
hazard. cronicari de artă, un simplu ..joc 
impertinent“ cu vopsele „diluate“ şi for- 
me „varicaturale“ -- este rezultatul uuci 
îndelung: meditări. a unei ctrem de a- 
tente examinări a naturii si a unui exer- 
cițiu pietoricese indârjiit şi constant. 

Pallady are însă acest mare «dlesavantaj. 
că. fără voia lui, a devansat sensibilitatea 
publicului nostru, cu o bună jumătate de 
+cac, 

Deaceia, îndeobște, pictura lui jisnete, 
revoliă, înspăimântă. 

Și înspăimântă, în primul rând, pe oa- 
menii noştri de meserie — cu sau fără 
talent. 

Mai cu seamă pe cei fără talent, lipsiţi 
de scăiile emoţionale — şi de subtilităţile 
paletei. 

Vai, cetitorule, nu se află jigodie mai 
respingătoare pe faţa pământului aces- 
tuia bătrân, ca pictorul care nu se poate 
înțelege — şi admira — de cât pe sine, 





sau ca umatorul, care, cumpărând din 
snobism, cutreeră fusbuă cu colecţia în 
sipet, consultând negustori, cronicari, hi- 
romante şi psihiatri celebri — ca să-şi ve. 
rifice instrucţiunea, sensibilitatea şi gustul. 

Gloata aceasta — pictori şi amatori — 
nau ce căuta în faţa unei pânze a lui 
Pallady. 

O tămânjese cu privirea lor erelină şi o 
degradează cu comentariile lor de intelec- 
tueli meschini si clefăiţi, 

O pâuză de Pallady nu este pâuză 
vulgară, dinaintea căreia să-ți poţi în- 
gădui atitudini și gesturi de profesor ri- 
gid, ori moaşă comunală uleios sentinera 
tală. 

O pâuză de Pallady — oricare din ele 
— este un suflet. 

Ca să te pătrunzi de el, până la identi- 
ficare — trebuie să te apropii cucernic şi 
să aştepţi. 

Ascultă, concentrat, simfonia sufletului 
acestuia — în tăcere mare și în singură- 
iute — şi nu vei intârzia să te simţi fu- 
vat de o înaltă şi pură armonie, în care 
vei prinde rostul pauzelor şi disonanţelor 
cromatice, vei sesiza candoarea unei for- 
me cari ţi se părea defectă şi vei dibui 
fâleul ritmurilor lincare. cari, cu ov clipă 
mai înainte, îți violentase retina. 

Vei trăi o lume cu totul alia de câtu ta, 
o vei trăi intens — şi te vei simţi purili- 
cat, 

Nu-i cere însă lui Pallady să-ţi cânte, 
la ocurină, valsul d-tale de operetă. 

Nu va izbuti! 

Nu-i cere lui Pallady să se scoboare la 
d-ia — ca intrun subsol umed si miaz- 
mat — ci fă “efortul de a te înălța până 
la el, să te contopeşti cu duhul lui ar- 
monie — şi să trăieşti din el si prin el. 

Dacă nu ai, dela Dumnezeu, fusuşirea de 
a te despersonifica spre a putea lăsa să 
intre în tine o altă lume sufletească, su- 
perioară — ah Î... amatorule. mai nimerit 
este atunci să rămâi în jilțul tău, acasă, 
şi — diabetie somnoros — să-ţi întiuzi pe 
genunchi cărțile slinoase, să-ți  desfăşuri 
pentru a mia oară pasien(a, pe cate o faci 
de patruzeci de ani, — şi să adormi cu 
tă pe pântece, în intimitatea preţiosu- 
lu: tău buric. 


N. N. PONILZA 


Buletin bibliografic săptămâna! ” 


34 DREPT. LEGISLAȚIE. 
Legea electorală pentru Adunarea de- 


pulaţilor și Senat. Bucureşti, Uani- 
versul, 1926, 49 p. lei 6. 
Alexandrescu (Traian). — Separaţiunea 


patrimoniului defunctului de al ere- 
zilvr. Aplicaţie la creditorii chiro- 
grufari în cazul moșiilor expropria- 
te. București, Curierul Judiciar, 
196, 24 p. Lei 25. 

Cristoforeanu (£.). — Despre responsa- 
bilitatea ce derivă din ruperea ne- 
justificată a tratativelor contractua- 
le. Bucureşti, (Tip. Curierul Judi- 
ciar), 1926, 5l p. Lei 50. 

Anuarul magistraturei. 1 Ianuarie 1926. 
București, Ministerul Justiţiei, 1926, 
45 p. 

30 ASISTENȚĂ. ASOCIAŢIE. 
ASIGURARE. 


Argintaru (C.). — Monumentul durerii. 
*) A se vedea tabloul clasificaţiunii 
zecimale în numărul 1. 


de AL. SADI-IONESCU 


Prefaţă de q4-l A. C. Cuza. Cluj, (Tip. 
Dacia), 1926, 95 p. Lei 20. Ş 
Nicolau (C.). — Francmasoneria, origina, 
şi misterele învățămintelor ei. ldi- 
ţia 1. Câmpina, Editura proprie, f. d. 

6? p. Lei 40). 

Haşiganu (Dr. D. D.). — Problema Asi- 
gurărilor Socsalo în România cori- 
nând și Studiu! attic al proestuiui 
de unificave al asigurărilor sociala 
în România. București, (Tip. Lapta 
N. Stroilă), 18%. 163 p. 

6 ŞTIINŢE APLICATE. 


Coman (Ing. Virgil). — Dicţionar tehnice 
în 5 limbi. Francez-german-italian- 
englez-român. Vol. [L.—Z.]. Bucu- 


reşti, Universala, Alculay & Co, 
[1926), p. 237—595. Lei 100. 
Condiescu (1. P.). — Călăuza industria- 
şului. Formular tehnic. Ediţia II re- 
văzută. Vol. I. Bucureşti, Editura 
Revistei industriale, [1926], VIII + 
198 p. Fig. Lei 100. (Biblioteca Pro- 
fesiunilor Industriale 2). 
Indicatorul minier al României. Indica- 


PP E, PIE pe e E PENE PE at 


UNIVERSUL LI 


Cronica muzit 


Concertul Reuniunii de £ 
;„Doina** din comuna Vasio 
nat) (Ateneul Român, 9 Mă 


Au păşit pe estrada Ateneului 
nica trecută, optzeci «de ţărani ne 
Banat, plugari români, nestricați la 
nici la port, veniți să ne vestea 
pricep ci să poarte peste vremug 
«doinei noastre. Au venii, nu cun 
de, potopaţi «le ceţurile prea meta 
şi neştiutelor rosturi ale cântecel 
irilurilor ce privesc arta sonurilo 
demne vreri de a demonstra și A 
pe deantregul că nu este nicideti 
potrivire îutre grija de rodul câs 
şi între cultul cântecului,  Abso 
zarva piticelor glorii ce umplu vi 
vicţei. neastre muzicale cu mă rută 
ambiţiun:, abia de ne mai întoarg 
teniji ochii spre mâinile ce cu un 
svâri sămânţa în brazdă şi aiu 
„criza operei“, bunăoară, uităm 
obârşia sufletului nostru muzical 
tea puterii de viaţă muzicală ce 
nim. Plugarii din Vasiova, în Înj 
preotul mărturisitor al strămoşeșk 
dinți şi tâlcuitor destul de iscusit 
losului autohton, ne chiamă la re 
problemelor ce ni se pun. Și câ 
bleme! 

Prin tot ce au încercat, prin to 
isbutit să înfățişeze şi prin neisb 
lor, cântăreții reuniunii „Doina“ 
siova. au rostit în auzul celor 
urechi, de auzit tot atâtea îmbucui 
şi triste adevăruri câte se pot vocobi 
ceputur! le de viaţă muzicală prop 
nifestate de un popor, împodobit de 
minunate daruri artistice; needucaj 
şi. nedisciplinate spre a statori o d 
ță originală şi creatoare. 

Lipsiţi de învăţătura muzicală 4 
toare care lipseşte de multe, de 
multe ori, chiar imimotului şi stă 
lui lor diriginte, părintele Coriolan 
— fărde un repertor coral potrivi 
sităților şi posibiiuăţilor artistice 
festate de povor, înconjurați cu-B 
rea și descurajaţi de vinovata neii 
re a celor ce poartă răspunderea 
lor culturale româneşti. plugarii d 
s:ova adeveresc totuşi, şi în mod del 
cu ce puternice însuşiri muzicale es 





teur minier de la houmanie, 
bau-Indikator Rumiănieas. M 
indicator of Roumania. 19%, 
prefaţă și un studiu introduti 
supra „Bogăţiilor Miniere. al 
mâniei“ de dr. St. Chicoş. Bucu 
Editura Ing.I. Lupaşcu, fî.d.C] 
+ 468 p.-- ov pl. Fig., hărţi. La 

Lupaşcu (Ing. ].). La, cimental 
surpression. Une nouvelle mă 
de cimentation peur Vocelusiog 
eaux et la consolidation des 
dans les sondages «de petrole 4 
gaz. Bucarest, Edition de la 
(1926), 16 p. Fig. 

Popovici (Maior 1.). — Curs de fi 
ne, proectile-speciale, rachete, 
ferințe asupra întrebuințării în 
mată a fumigenelor. rachetel 
semnalizare şi proectilelor sp 
Bucureşti, (Tip. Socec & Co.) 
77 p. : 

Baragiola (Dr. W. 1.). — E aLsi (li 
nurilor. Traducere de: 1. 
Bucureşti, (Tip. Bucovina), 1908, 


Gl MEDICINĂ. FARMACIE. MED 
» VETERINARĂ. 

Dimitriu (Dr. Traian C.). Consii 

țiuni asupra Polidactiliei conga 








NIVERSUL LITERAR 


strat poporul nostru şi cât este de pro- 
piu progresului artistic muzical. 

Prin nesfârşite străduinţi—ale părinte- 
bi Zuiac şi ale coriștilor săi — sa ajuns 
nuanțe, la echilibrări sonore şi la uni- 
lcări de ansamblu cum nu pot obţine 
pupări corațe cu trecut şi renume şi cu 
meubri cari na sunt plugari; cu greu. de 
sigur. dar sa ajuns, 

(e deosebire apoi între modul cum este 
seakzat un cântece popular românesc şi 
aul strein! Abia de ne putem închipui 
un moment dle o mai categorică afirmare 
a legăturii fireşti dintre melodia populară 
şi etosul pecifie românesc, ea atunci când 
ascultăm acest grup coral cântându-şi 
cântecul său popular şi apoi un -câutte 
sirein. Mai de grabă siâleeşte melodia 
streiuă, (întrun fel româunizâud-o). de 
ct să se adapteze structurii. deosebite a 
piesă streine, 

Primejdiile de desfigurare a caracteru- 
lui specific românesc arătat de cântecul 
mstru popular încep a se vădi în mu- 
zica populară cu aceleaşi simptome de ar- 
tificialitate, degenerescenţă şi caricâturi- 
are ce se dovedesc în-muzica mahala gii- 
bor orăşeni. Tipic, în această priviuță, din 
programul Bănăţenilor dela Vasiova, este 
corul „Regina la Mărăşesti”, seris în mi- 
mrul şi vulearele formule de cadențe ce 
amintesc de „Suspime crude“ sau „Victor 
Talianu”. 

Interesant de constatat este atitudinea 
— am zice — stilistică pe care se soco- 
teste îndatorat so ia corul şi conducăto- 
tul lui faţă de asemenea gen de muzică, 
Sesizăm întreg artificialul cântecelor «de 
seest gen, cântăreții se simt dasrădăci- 
sați din firescul lor muzical şi dibuesc 
moduri de expresie contestabile. bolmo- 
jad şi lăbărţind şi versul. 

Dar mui presus de orice, Reuniune 
i sasioveană alături de hărnicia şi impă- 
timirea muzicală a păr, Zuinc se apropie 
de compozitorul român şi de organizato- 
rul vieţii noastre muzicale, afirmând încă- 
odată cântecul popular ca isvor dela care 
i va să orientăm tot ce este tendință de 
! originalitate în manifestarea noastră mu- 
- sală. Acestui imperativ nu ne pntenu îm 
„Pirivi de cât cu denegarea specificului 

mmânesc din firea noastră si deci, cu se- 
: cătairea și nimicirea posibilităţilor de e- 
“ nergie creatoare originală. 


G. BREZAUL 


DIN STRAINATATE 


O] D. Fugene Brieux, un antor destul 
de cunoscut a fondat un premiu bienal 
«e 30.000 franc!, pentru o piesă de teatra 
(de trei acte cel puţin), cu caracter su- 
cial şi moralizator, ori care ar fi tendin- 
țele sale politice sau religiouse cu condi- 
ţia ca opera să nu aibă un caracter de 
pamflet, 

Rostul premiului, după însăşi declara- 
ţia fundatorului este „să încurajeze pe 
autori să serie o piesă frumoasă. Cu- 
mnosc esitările lor faţă de gustul frivol 
al publicului şi de exigenţele directori 
lor. AMR poate se va putea remedia 
această dublă uintluenţă“, 

Premiul va fi decernat de Academia 
Vranceză, care va pulea da fondului 
orice destinaţie vrea în cazul că nici o 
piesă prezentată nu va întruni condiţiile 
cerute. 

Cl La salonul artiştilor francezi esice 
mult alnirată a planşă gravură după 
faimoasa Gioconda. lucrarea a fosti co- 
mandată de statul francez d-lui Dezar= 
rois cel mai bun gravor francez de azi, 
Această lucrare cure este utât de greu 
«de geulizat și cere atâta fineţe a luat 
patru ani lui Dezarruis. 

D Diniruu foarte interesant studiu al 
lu” Funile Baumaun despre: „les possi= 
bilites du roman Catholique” cităm a- 
coste rânduri care definesc pe ronucie- 
rul catolic ce nu-i tot una cu catolicul 
romamcier şi care precizează posibil.tăţile 
romanului catolic, 

„Romancierul catolic, trebue să fie 
tatdeauna vu realist şi nu supranatura- 
list. Spun realist şi nu naturalist, Ca- 
tolic şi naturalist aceste două cuvinte 
urlă când se văd alăturule. 


„Posibilităţile romanului catolic sunt 
in-ense: dificultăţile le egalează. lDur 


cle să nu descurajeze pe tinerii scrii- 
tori, ki trebue să exprime, în toată am- 
ploarea sa, misterul vesel (joyeux), ca 
si misterul dureros al vieţi: interioare. 
Inaintea” ci, să păstreze o umilinţă sin- 
ceră. Numai acela ar putea-o reda în toa- 
tă plenitudinea sa, care ar avea toată 
experienţa ei. adică un sfânt. Dar sfinţii 
au altceva mai bun de făcut. decât ro- 
mane“. 

D Teatrul radiofonic din Paris a des- 
chis un mare concurs la care a invitat 
pe toți autorii dramatici care se iîntere- 
scază de T. F. F. ca un mijloc de ex- 
presie <al artei teatrale. 


15 


E vorba de scricrea de piese de teatru 
in scopul de a fi transmise radiofonic, 
adică de piese cu intriga clară, simplă 
şi concentrată cn puţine personagii şi 
a căror atmosferă să fie indicată sau su- 


“gerată de dialog în aşa fel ca să reme- 


dieze lipsa oricărui clement vizual. 

Teatrul radiofonic va împărți premii 
în valoare de 20.000 frunci pentru Jucră- 
vile alese 'le juriu. Operile premiate 
vor îi interpretate înaintea microfonului 
de trupa teatrului radiofonic, 

Alţi 10.000 franci se vor mpărți ca pre- 
mii auiorilor celor mai bune canțonete 
umoristice, 

Ci La teatrul Fraschini din Pavia 
după  reprezentaţa comediei „Aici se 
dansează” dată de trupa „Teatrului de 
artă”. Luigi Pirandello a eșit la rampă, 
vorbind publicului, precum obicinuieste 
dela o vreme, despre conceptele funcda- 
mentale ale operilor sale. La sfârşitul 
câvântării sale, studenţii i-au oferit be- 
reta goliardică „ad honorem“ cu diploma 
scrisă pe pergament, 

D La Sofia sa deschis în sala societă- 
ței teosofilor o expoziție de artă indiană, 

D Printre poeţii bulgari continporani 
un loc de frunte îl ocupă Ivan Grozev. ca- 
re iiu aparține nici umei scoli literare, în 
Deşte viaţa reală, dar o neagă în acelaş 
timp în numele artei pure. Nu are prea 
mulţi cititori din cauza imaginilor une- 
ori extravagante pe care le foloseşte şi 
a misticismului confuz, altoit pe un sim- 
bolism deseori de cea mai bună calitate. 
Este în schimb apreciat mult ca autor 
dramatic. 

(] Ficsa „La Carcasse“ a d-lor Deuys 
Amici şi Andre Obey, autorii cuonscu- 
tei lucrări „Surâzătoarea madame Beu- 
det“, care se juca la Comedia franceză, 
în urma repetatelor scandaluri la care 
dăde: nastere a fost retrasă de autorii. În. 
săşi. În „La Carcasse” șe ironizează ar- 
mata și în special gradele superioare, 
prin persoana unu: general, în vârstă“ în 
timpul răsboiului şi care e eroul perso- 
nal al piesii. 

Iu Cameră d. Dejardin. deputat de 
Aisue a ficut o interpelare _violenlă 
prin care a cernt scoalerea piese: din 
repertoriul  Comedici Franceze. După ce a 
răspuns Lemoureux ministrul instrucției 
publice luând apărarea piesei, Camera a 
răspins cu 320 “voturi contra 170, pro 
punerea d-lui Desjardin, 





ERE Se POR ga SE ERE te ăn ——— 2 PE PE E ae SIN CE, A SEA 


te la om. Cluj, (Tip. Dacia), [19%], 
4? p. Fig. Lei 50. 

Carbalescu (Li.-Colonel Dr. C.). — Con- 
dimentele. Bucureşti, (Tip. Voința, 
C. Antonescu), 1926, 48 p. Fig. 

Troteanu (Dr. Virgil C.). — Cercetări ex- 
perimentale asupra acțiunei Calciu- 
lui în distrugerea Acidului uric în 
ficat. Lucrare prezentată pentru do- 
cența în farmacologie. Bucureşti, 
(Tip. Cartea Medicală), 1926 39 p. 

Bucică (Med. Vet. 1.) și Med. Vet. Şerh. 
Cliza. — Boalele mânjilor de curând 
născuţi (paralizia mâniilor). Bucu- 
rești, (Tip. Bucovina), 1996, 26 p. + 
2 pl. Fig. 

Constantinescu (Dr. G. K.). — Variabi- 
litatea taliei La iepele Nonius. Bucu- 
rești, (Tip. Bucovina), 19%, 31 p. Fig. 

3 LITERATURĂ. 
I. LITERATURĂ ROMÂNĂ, 
a) Poezie. 

Gsorgescu-Theologu (G.). — Visuri şi Re- 
arate. Romanţe și cântece. Bucureşti, 
(Tin. 1, Copuzeanu), 1926, 64 p. Lei 35. 

Perpessicius. --. Scut şi targă. Poesni. 
Bucureşti, Casa şcoalelor, 1926, 17G 
p. Lei 50. 

b) YPeatru. 
Anastasescu (Ath.), — Pe frontieră. Un 


tablou orienial în versuri şi un act. 
Rucureşti, (Tip. Lucia), f. d, 40 p. 


Lei 10. 
Băbeanu (Alexandru) si Vintilă Rassu 
Șirianu. — Biruitorul. Bucureşti, 


(Tip. Cartea Medicală), 1925, 78 p. 
c) Roman, Nuvelă. 

Stanca (Dr. $.). — Greva și alte poves- 
tiri, Arad, librăria Diecezană, 7926, 
64 p. Lei 5. (Biblioteca Semănătorul 
Nr. 150). 

Zamiirescu (George Mihail), — Gazda 
cu ochii umezi. Bucureşti, Adevărul, 
[1926], 38 p. Lei 6. (Biblioteca Dimi- 
neața Nr. 38). 

LII. LITERATURĂ STRĂINĂ TRADUSĂ. 

Voltaire. — Plăpămarul chior și taurul 
alb. Traducere de D. IL. Suchianu. 
Bucureşti, Adeverul, (1926), 64 p. Lei 
6. (Biblioteca Dimineaţa Nr. 57). 

Zola (Emile). — Dorinţa unei moarte. 
(Le voeu d'une morte). Roman. Tra- 
ducere de Const. A. 1. Ghica. Bucu- 
reşti, 1. Negreanu, 1926, 104 p. Lei 1ţ. 

9 ISTORIE. BIOGRAFIE. 
Gross (Julius).—Quellen zur Geschichte 
“von Braşov-Kronstadi. VIIL Band 1 
left: Annales ecclesiastici. Schrif- 
ten des Mag. Marcus Fronius. Bra- 


a 


sov, Heinrich Zeidner, 192, 2 f. + 
189 p. 

Iacov Antonov Episcopul Huşilor. — 
Documente Bârlădene, Vol. V. Diver- 
se. Iluzi, (Tip. Zanet Corlateann), 
1926, XVI —- 327 p. Lei 110. 

Ionescu ((. M.). — Etiopienii în Dacia 
preistorică. Bucureşti, (Tip. bucia), 
196, 83 p. Fig. Lei 50. 

Pais (Ettore). Roma și România în an- 
tichitate. Bucureşii, Institutul de cul- 
tură italiană, [1926], 15 p. Fig. Lei 10. 


91 GEOGRAFIE, 


Bart (Jean) (Eugeniu P. Botez). — Peste 
oceun, Note dintro călătorie în A- 
meorica de Nord. Bucureşti, 1. Bră- 
nişteanu, (19260), 110 p. Fig. Lei 60. 

Capidan (Tih.). — Românii nomazi. Stu- 
diu din viața Homânilor din sudul 
Peninsulei Balcanice. Cluj, (Tip. Ar- 
dealul), 1926, 191 p. Fig., hărţi, Lei 
200, 

Milescu (Spătarul Nicolae). — Călătorie 
în China (1675—1677). In româneşte 
si cu o prefaţă de Em. C. Grigoraş. 
Bucuresti, Gasa SŞcoalelor, 1926, 235 
p. artă, Lei 4, 


16 


E CO URI 


REVISTE 


CI CETATEA LITERARA (ur. 7—8) e 
subt tipar şi va apare la sfârşitul săptă- 
wânei. Cuprinde versuri de d-nii Sergiu 
Dan, G. Nichita, T/ Floru. Romulus Dianu 
şi Camil Petrescu. Proza e semnată de 
d. Ion Marin Sadoveanu şi Mia Frollo. 
Ca şi celelalte numere conține bogate și 
variate comentarii ale directorului ei. 

E] CARTEA (1,2 Aprilie 1926), Numărul 
2 al revistei de bibliografie informativă 
şi critică, upare în aceleaşi excelente con- 
ditiuni tehnice şi redacționale, O primă 
secțiune cuprinde comentarii în marginea 
activității culturale, d. cx.: Cultura zia- 
ristului, Monstruozităţile  traducătoriloa, 
Chestiunea abeeedarelor, Consiliul litere- 
let. Anecdote dn viaţa scriitorilor cete. 
cte. O parte din aceste comentarii suni 
reluate în buletinul franțuzesa al revistei, 
care mai are de asemenea şi o sceție de 
informaţie germană, Cum se vede o sis- 
tematică ulcătuire. Apoi vin notițe sue- 
cinte despre cărțile actuale româneşti. 
franceze, ete. grupale pe secţii. după o 
clasifica re elementară. „Cartea“ umple un 
gol simţit în editura şi în librăria româ- 
nească, : 

Cl BULETINUL EDUCAŢIEI FIZICE, 
organul oficiului naţional de educaţie fizi- 
că (IV, 3—4 Martie. Aprilie 192%): Prima 
„arenă clasică“ în România de George 
Costescu; Skiul nosiru în 1926, de Theo- 
dor G. Roscti-Soloseu; Bazele fiziologice 
ale recordurilor atletice de Const A. Bo. 
tez; A opta serbare federală a „Sokoli- 
dor“ cehoslovaci ete.. ete, 

OD VIAŢA IITERARA (|, 12, 8 Maiw; 
continuă convorbirile d-lui I. Valerian, 
Confesiunile d-lui Cezar Petrescu, ple- 
dează pentru formarea scriitorului în 
mijlocul luptelor politice. Seriitor şi ga- 
zeta sunt două moţiuni cari se comple- 
tează, în credința d-lui Cezar Petrescu, 
Interesant ni se pâr apecierile sale auto 
critice : 

„— Vaşi pune o îulrebare, care ar 
putea prea bine să fie Juată drept în- 
discreţie : sa spus de unii că literatura 
lui Sadoveanu a avut multă influență 
asupra d-voastră. 

_— Fireşte că peutru bucăţile din prima 
tinereţe se menține acest udovăr. Noi, 
scriitorii moldoveni avem un fond co- 
mun, care-şi trage obârşia din sufletul 
strămoşilor. Sadoveanu e prototipul aces- 
tor însuşiri. 

Totuşi. consider primul meu volum 
„Serisorile unui răzeş* ca o lichidare a 
influenfei sadoveniste. In lacest volum 
am adunat numai schiţe  necomplete... 
Multe scrise în grabă anume pentru ve- 
vista „ITena'“ pe care o scoatem cu. prie- 
tenul Șeicaru, nu sunt nici schiţe, 

Drumul meu propriu se lămureşte dela 
al doilea volum : psihologia eroilor din 
provincie, cu măruntele lor drame şi cu 
acea str.vire a individualităților. cople- 
şite de monotonia mediului, ” 
„Consider literatura semănătoristă de. 
finitiv opusă. Idealul social ce-l susţi- 
neo sa realizat: acum țăranul are pă- 
mânt şi trăcşte mai bine ca mulți orăşeni. 
Semănătorismul nu mu ard rațiunea ce-a 
exista. Dacă unii totuşi mai perzintă, şi 
ce e mai curios unii chiar tineri, sunt 
cazuri sporadice de imitație tardivă şi 
fără vre'o valoare. 

Scriitorul, liberat complet de obsesia 
semănătoristă se poate îndrepta abia 
acum către romanul psihologic“, 

Versuri, proză şi cronici publică d-nii: 
G. Murnu, G. Nichita, C. Narly, Cornelia 
Buzdugan, ete, 


U In ADEVARUL LITERAR ŞI AR- 


TISTIC (VII, 285, 9 Maiu) d. F. Aderca 
reia apreciatele sale convorbiri cu scrii- 
torii, cari făcuseră în bună parte faima 
revistei. 

1), Aderca este un scriitor spiritual şi 
un critice pătrunzător. Portretul cu care 
incepe convorbirea este unul din cele 
mai întregi, în micile lui dimensiuni, 
portrete publicate despre Liviu Rebrea- 
nu. Convorbirea aduce venumărate amă- 
vunte din biografia romancicrului şi a 
operilor sale. FExtragem aceste două 
mărturisiri ale d-lui Liviu Rebreanu des- 
pre genezu lui „lon” şi al lui „Adam şi 
Eva“ , 

„Da, „Ton“... E o carte care a avut mult 
răsunet,  Nenumăratele “onoruri carte 
suu adus acestui roman riscă să nui înă- 
huşe sub lespedea grea a  oficialităţii, 
Adevărul e că „lon“ corespunde nu nu- 
mai tendinţelor firei mele, dar şi poporu- 
Jui românesc, păstor si azi plugar, adică 
în marea lui majoritate legat de pământ, 
acest isvor dumnezeese al tuturor civi- 
lizaţiilor. i 

Ideca romanului nii-a venit în (907 
când am văzut pe câmp un ţăran care 
făcea parcii temenele şi săruta pămân- 
iul. Omul se socotea singur şi nevăzut 
de nimeni, Am intrat apoi în vorbă cu 
cl şi am aflat că dusese crâncenă luptă 
pe la multe ocoale, judecătorii şi tribu- 
nale până dobândise deplina stăpânire a 
pământului său. O primă redactare am 
făcut în 1915 apoi în 1916 lucrând mein- 
uerupt zi şi noapte, în timp ce Bucureş- 
liul era atacat de Zeppelinuri şi apoi 
ocupat de duşinani. Scriam până ?n ziuă. 
iar după aceia mă duceam să fac „coadă 
la brutării.., „Jon“ a fost redactat ultima 
oară în 1919, şi de utunci îl perfecţionez 
cu fiecare ediţie“. 

„Pădurea Spânzuraţilor“ u fost scrisă 
mai mult lu uşi ș tot de la Iaşi îmi vine 
și gândul romanului „Adam şi lwva“. O 
femec cure trecea pe strudă şi ale cărei 
priviri sau îucrucişat întâmplător cu ale 
mele, mi-a dat impresia ciudati că am 
mai văzut-o, am mai cunoscut-o tunleva, 
cândva, am cunoscut-o si văzut-o de a- 
proape. Cadrul filosofic al ronramulii — 
dumitale ţi-se pare factice, deşi în ace- 
<eși situație se află şi .romanul „Typ- 
hon“ al lui „Conrad“ — a trecut prin 
mai miilte înfățişări până mam wprit la 
ferma pe care o cunoşti. Imi pure rău 
că ahca după tipărirea romanului meu, 
am cunosent cartea lui London, „Vaga- 


„bondul steiclor” ; ar fi avut altă înfăţi- 


sare şi „Adam şi Tva“. Voi găsi totuși 
olaiă 1guzul să revin asutpră acesiuul 
roman. Ai drepiate: Imcrările noastre nu 
irehuvese socotite definitive decât dit 
ziua muosiii unterului, zi care e adevărata 
onomastică u unui scriitor 1...“ 


SCRIITORI 


0 D-l T. Muşătescu a pus sub tipar uu 
volum de versuri:Vitrinele toamnei. (ed. 
de lux 100 pag. velină), 

[] Volumul de versuri „Grădina de Si- 


def“ al d-lui N. Milcu, fiind epuizat la 


unele librării, a fost comanda din now şi 
se află devânzare în toată țara şi la de: 
pozitul Socec & Comp, . 
TI OUIDA ; O FRUNZA IN VIJELIE, (ra- 
ducere de Vasile Sadoveanu (hibl. 
nerva Nr, 125) „Cartea Românească” ; 
Lei 5. 





CARŢI PRIMITE 


(asupra cărora se revine), za E î 
CONSTANTIN KIRIŢESCU: Istoria răz- 
boiului  pentpu /'întiegirea României, 


Jul celor etrusce. 































































UNIVERSUL LIT ERd 


1916—1949; ed. l-a refăcută în întreg 
şi mult adăogită (în 3 volumc);, vol. | 
„Casa Şeoalelor“, (Atelicrele „Cartea 
mânească”); 504 pag; lei 100. 

D. CARACOSTEA: Izvoarele por 
Luceafărul (extras din „Convorbiri L 
rare“) ed. „Socec“, 1936; lei 10. 

D. CARACOSTEA: Două basme n 
poscute din izvoarele lui Eminescu; 
„Socec“ 1926; lei 15. 

D. CARACOSTEA: Personalitatea 
Eminescu; cd. „Socec“; 1926; lei 20, 

VASILE STOICA: In America nem 
cauza românească; iipografia 4Uai 
suluri”; 1926; lei, 20, şi 

ANGIHEI. R. PAICA: Botezul de să 
(lcoane din războiul nostru pentru int 
givea ucamului); Tip. Serv. Geografie 
armatei; 1926; lei 35, . 


DIN STRAINATATI 


Q Premiul „Renaissance“ la cari 
concurat 55 de autori a fost decernat 
nul acesta «d-lui Imile Zavie, pentru 
uanul său „La maison des trois fiancâ 

Emil Zavie, care e şi redaclor la zi 
„I]“Intransigeant” a publicat prima 
crare literară „Prisouniers ca Allem 
me“ în 1917; Anul următor a dat 
veală, romanul Retraile“ care 
făcut imediat cuonscut, iar în 1919 
titlu  „DArkangel an Golfe  Persig 
(aventure de cinquante franca:s)* 
vestegte odiseea traversării Rusiei, pă 
a reuşit să atingă golful Persic, de uu 
sa repalriat. | 
Această aventură i-a inspirat mai wu 
lucrări asupra Doporulu: rusesec, pe ca 
a uvut timp să-l studieze în împrejur 
tragice. 

In „Pouehniek le proscrit“ 
„Sous les murs de Bagdad“ (1925) şij 
ultinia lia Maison ales trois 'fiancă 
face o admirabilă analiză a suflet 
rusesc, redat cu abicctivitate şi în pă 
ţile lui bune şi în acle rele, 

I. Zavie e înzestrat cu un pulera 
talent de povestitor. are un excepția 
dar de evocator, şi ştie să prindă at 
ţia cititorului numai prin sugestie, 
care sc foloseşte cu o artă superiori 

D lia congresul etrusc din I'lorenj 
prof. Antonio Sogliano a susținut a 
Pompei are un caructer etrusc arătă 
că templul lui Jupiler, e o substitiig 
romană al unui adevărat templu fose 
tripartit, și că forul principal din Pomp 
în forma, sa originară e făcut după | 


sala 


CONLERINŢE 


Cl Duminică 16 Mai. orele 11 dim, 4 
avea loc în Aula Fundaţiei Universita 
Carol I, a 17-a conferință «lin ciclul o 
panizat uvul acesta de Institutul Soc 
Român trutâl: „Capitalismul în vi 
socială“, 

Va vorbi d. N. lorga despre: 
Jia franceză si capitalismul“, 

0 Duminică 2% ce. d. profesor D. Gusk 
presedintele Institutului Social Romă 
va încheia ciclul prelegerilor de anul a 
cesta vorbind despre : „Politica celtură 


; ' REDACŢIONALE 


„Revol 


D Gravurile şi liniile ornamente d 
acest mumăr sunt reproduse după Bibl 
grafia românească veche de Ion Biann 
Nerva Hodoş, : 


Redactor PERPESSICIUS