Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0008

Desen de FRANCISC ȘIRATO 


An. XLII, Nr. 8, | | 


21 Februarie 1926 Lei 5. 


Stanţa nouă 
IUBIRE 
Pentru zâna lacului cea mititică, 


Cum gingaş s'agaţă pe mucedul zid, 
Un snop de zorele 

Asupră'mi azi ochii tăi, mari, se deschid, 
Țiatiţi spre zăbrele! 


Pe geana-mi se cerne-o albastră perdea: 
Vre-o ziînă ? vre-un înger o țese? 

In zare, sub un giulgiu de grindeni şi nca, 
Par munţii: gătite mirese; 

Albastrul inundă pe creste şi văi... 

Ce tuinice duhuri? Ce mâini? 

Deschid pentru mine, ca ?n ceasul d'intăi 
A cerului limpezi fântâni? 

O! varsă'ți azurul din ochii tăi plini, 
Pe chipul meu trist, 

Şi schimbi'mi, crăiasă, cununa de spini 
In cerc de-ametist! 


ARTUR ENAŞESCU 
Sibiu, Noembrie 1922. 





Prisăcarul 


Prisaca e la 'ncrucişări de căi, 

P> pajiştea cu. flori în curcubee, 
Sunt faguri plini de miere în ştiubee 

Și în coliba unde stă drumarul 
Sasculte doina apelor din văi 

Cu îaguri albi așteaptă prisăcarul — 


Trecură mulți şi-au ospătat aci 

Din mierea lIucrătoareior albine, 

Toţi mulţumiau şi se duceau cu bine; 
Dar prisăcarul aștepta într'una 
Pe-aceea ce ştiea că va veni: 

— Tubirea lui, eră aceea una — 


întrun amurg visarea sa 'ntrupat, 

— O, cât erai ca visul mai frumoasă! 
Te-am dus în casa mea sărăcăcioasă, 
i-am dat miere curată ca nectarul... 
— Tu ai ghicit cu ce mult dor te-am 
i [aşteptat 
Și ai rămas să stai cu prisăcarul — 


Dar vis ai fost şi ai pierit ca el — 
E tristă azi coliba mea săracă: 

N'ai mai lăsat un fagur în prisacă. 
— Albinele se duc de-atunci în zare 
Şi cum sosesc lemtreb încetinel 

Ce este îmi aduce fiecare — 


Au fost în munţi, pe țărm de mare şi pe 
[ploi; 
-- In zare nicăiri tu nu erai — 


Şi'n boabe mici strânse din floarea humii 


Ele :mi aduc înțelepciunea lumii 
Zi o aşează m faguri albi de ceară... 
— Oh, mierea asta e atât de-amară! 


EUGEN VICTOR 


Cântec 
— M. Maeterlinck — 


Oarbele surori 

(Să sperăm mereu) 
Oarbele surori, 

Poartă lămpi de aur. 


Urcă 'n turn acum, 
(Ele, tu şi eu) 

Urcă m turn acum, 
Şeapte zile-aşteaptă... 


Ah! întâia zise, 
(Să sperăm mereu) 
Ah! întâia zise, 
Le aud lumina.. 


Ah! a doua zise, 
(Ele, tu şi eu) 

Ah! a doua zise, 
Regele se urcă... 


Nu, zise a reia, 
(Să sperăm mereu) 
Nu, zise a treia, 
Lămpile sau stins... 


AL. T, STAMATIAD 





Ă E nd Sorei mele 


Pleşuvii plopi se căciulesc — a ploae — 


În margine de drum, la trecători 
Si ziua scuturată de liori, 
Sub greutatea-amurgului se 'ndoae. 


Cu-un car târziu, sub coviltir de nori 
Se duse vara coaptă şi greoae — 

Plâng cerurile "n lacrimi reci, şuvoae 
Și plâng pe straturi veştedele flori. 


Se'ngrop sub frunze morţii şi cei vii 
Prin case reci, ca melciin cochilii 
Şi sufletele piept ni se zugrumă... 


Pe-aleile pustii de-au mai rămas 

Să-şi ducă drumul fără de popas 

Pribegi tăcuţi, doar eu şi toamna — 
. (Brumă... 


C. 1. ŞICLOVANU 





UNIVERSUL LITERAR 


Romanţă 


lubită dulce, dulcea mea iubită, 
Frumoasă cum nu-i alia nicăeri, 
Nu te-ai gândit, copilă prea grăbită, 
Ce dar simbolic mi-ai trimes tu ceri, 


O cupă de cleştar.. Ca să'mi rămână 
„Pe veci, cât şi pe tine-o să te am”. 
Dar goală, vai!. ca inima bătrână 
Pe care'ncerci să torni puţin balsam. 


„E prea târziu“ spun cântece 'nvechite... 
Setos, când 'voiu dori să beau din plin, 
Ca dragostea, aşa, pe negândile, 

Imi va scăpa din mână, — şi amin! 


RADU D. ROSETTI 





D. Radu Rosetti, care urma să citească 
la şezătoarea $. S. RP. din 13 Februarie, na 
pulut lua parte din motive de sănătate. 

Spre bucuria celitorilor săi. d. Radu 
Poselti ne țrimițe homanţa inedită de mai 
sus. 


PROHDUL 


Lui Aurel Băeşu 


Plopii fini şi albi 

Ca nişte minarete 

Plopii, Toamn'-au ridicat 
Cu minile de tildeş galben 
Pe sub bolțile de flacări, 
Racla de argint a Verii... 


Plopii, Poamn'-au ridicat 
Pe sub bolțile 

De aur, 

Violete — 

Racla de argint a Verii... 


Şi-a plecat 
Pe dric de nori, 
Cn cai de vânt 
A plecat.., 


Dar, 

Pe-un hirb de heleştae 
Sălciile s'au despletit, 
Şi-au oftat,.. 

Şi-au pornit 

Cu prapori negre 

De cocori 

Prin astințit. 

Cu căţui verzi de luceieri 
Ce-au cădelniţit — 

Im iuioare lnngi şi-albastre, 
Nopţi adânci, 


Tar în urmă-le — 

Au plecat 

Tot norodul da scasţi îndoliat 
Ingândurat, 

Şi cuxbat, — 

A plecat... 


Şi cu pumni 'm tâmple-am amuţit... 
Corbi 'n risipire de petale brune 
Pe-o colină de cărbune, 

Clericalii corbi 

Au prohodit — 

Vara ce-a murit... 


Si cu sălcijile 'mpreună, 
Am oftat... 
10N 0J0G 


UNIVERSUL LITERAR 


UN AREOPA 


In acea seară, după ora opt, au început 
a sosi la o şezătoare literară prietenele şi 
prietenii Liliei. 

Rînd pe rînd, în jurul mesei mari, scau- 
unele îşi primeau cunoscuţii. 

— Vă prezint pe un mic sălbatec, zise 
Lilia, introducând pe tânărul doctor, 
năltuţ şi slab, sfios şi grav, care, totuș,nu 
avea timiditatea stângace a celor nede- 
prinși cu societatea. 

Dimpotrivă, cu un delicat bun simţ, prin 
ținuta şi gesturile sale, sa impus, iar tră- 
săturile spiritualizate de studii şi cuge- 
tare ale figurii lui, au atras privirile tu- 
turor. 

-- Domul doctor are un nume bizar, de 
aceea, eu am preferat să-l numesc „tână- 
rul Esculap“, adaose Lilia. 

Dumneata, domnule doctor, te afli, aici, 
între celebrităţi. Desigur, toată lumea îţi 
este cunoscută, pentrucă distinsele figuri 
ec: le vezi, nu odată au ilustrat revistele 
şi ziarele noastre. Sper, că înaltul areopag 
îți va acorda încrederea şi amiciţia sa. 
Ia loc între prietenele mele dragi, poeta 
suavă Rodica, şi adorabila tragediană, 
Letitia. 

Un pahar cu vin, şi o felie de tortă, 
sper să nu fie împotriva igienei. 

Părîndu-i-se că :s'a ocupat prea mult 
de noul venii. Lilia reluă firul con- 
vorbirilor, adresându-se fiecăruia cu o 
nouă invitaţie la prăjituri şila paharul de 
vin, şi tot odată, căutând să stimuleze in- 
teresul pentru discuţii, 

Cel mai sever dintre toți, tânăr de ani, 
şi mare de trup, „geniul dolofan”, — cum 
îl numia prictena sa, — aducând la chip 
cu Napoleon, un Napoleon gras, cu ochi 
albaştri, sfredelitori ca diamantele, pitiți 
în fund, sub stânca frunţii — tuşi pentru 
a-şi drege glasul, şi ca să arate o ncțăr- 
murită încredere  Liliei, se adresă 
cel dintâi noului mosafir, punându-l în 
legătură cu, cele ce se discutau. 

Fără să abuzeze de această înaltă dis- 
tincţie, „tânărul Fsculap” sa ţinut într'o 
modestă rezervă, răspunzând numai 
foarte puțin, strict, atât cât trebuia, ca 
să arate ce încordată îi era atenția, şi fe- 
rindu-se — nu numai de-a se inflăcăra, 
dar chiar de-a se anima. 

Desigur, că nu era numai o „bună ma- 
nieră”, ci, în adevăr, se simţea profund 
onocat de-a sta de vorbă cu cel cei se a- 
dresase, cu marele Mihu. 

Rodica, de felul ei, era tristă şi nenoro- 
cită. Părul prea bogat, împletit şi strâns 
întrun coc enorm, îi atârna ca o greutate 
la ceafă. 

Hochiţa simplă, neagră, era prea puţin 
aecoltată, 

Când ochii oglindesc tristeţi adânci, fi- 
gura nu-i atrăgătoare la o femee, și Ro- 
dica mai tra palidă, trecută fără vreme, 
şi pentru a fi; plăcută, nu-i era de ajuns 
aristocrația degetelor fine. 

Studiase ştiinţele naturale, şi era de 
multă vreme profesoară într'ua oraş din 
Moldova. 

Prea puţini sau apropiat vreodată de 
tainele naturii cu inteligenţa ei, cu o cul- 
tură elaborată, şi mai ales cu gingășşia 
unui suflet de poetă. 

Letiţia superbă, înaltă, mlădioasă, cu 
ochi negri şi sprincene încondeiate, cu 
profil de regină egipiiană, cu o feronieră 
în părul negru, desfăcut prin cărare, cu 
multe bijuterii — strălucia în straiu al- 
bastru de muselinuri parfumate. = 

Imteligentă şi „„mordantă“, rezuma în 
fraze spirituale unele discuţii, în care se 
aimnesteca numai de haz. : 


Din partea opusă a mesei, o urmăriau 
cu admiraţie privirile fierbinţi, privirile 
pierdute ale elegantulni Narcis, 

Uscăţiv, prea căutat în perfecțiunea îm- 
brăcămintei, după cum, aşa de căutat 
era în cizelarea versului, cu fruntea ple- 
şuvită, cu ochi amigdalați — mai mult 
negri, cu barba în cioc, întotdeauna bine 
ingrijită, era un urît interesant, turbu- 
rător -— poate — chiar seducător. 

Alături de el, cu fizionomie de sfânt 
inspirat, frumos — dar fără nici o prea. 
cupare de înfăţişarea lui, în floarea 
vâgstei, neavând nici 30 de ani — ca şi 
Mihu — bunul Darie, întotdeauna dus 
pe gânduri, sta cu cotul pe masă, spri- 
Jinind în podul palmei capul nimbat cu 
plete abundente. 





NATALIA NEGRU 


li cuprindea pe toţi cu ochii mari, 
culzi, cinstiţi, cuminţi, ochi de copil ne- 
vinovat, — iar în scrisul său iradia îm- 
păcare, linişte, iubire. , 

Cât de deosebit de dânsul, nu-și mai 
găsin astâmpărul criticul zavistios Cîn- 
dea. Slab și puţintel la stat, aceiaş fi- 
gură ascuţită, ca şi a lui Narcis, mai re- 
gulată poate, dar lipsită de finete, aspră 
şi primitivă, cu ochii mici, verzi, ce con- 
trastau dezagreabil cu toate culorile ce- 
lelalte ale tipului brun. 

In ţinută cuviincioasă, Jancu, înali şi 
grăsuliu, alb la faţă, cu mustăți negre, 
cu buze roşii, cărnoase, își tot potrivea 
ochelarii pe nasul ascuţit, lancu ar fi 
fost poate unul dintre cei mai distinşi 
gazetari. Era cuminte, şi cu mult bun 
sim. 

Prozator — şi om de ştiinţă — în veş- 
nică nehotărire de a apuca pe un drum 
sau altul, pe cât de ţăran, pe atât de 
blond la mustăţi şi la cioc — roşcovan 
ca un Neamţ, spătos şi îndesat — bun şi 
violent, — naiv şi pretenţios, — neastâm- 
părat, sgomotos, mâncăcios şi bun  apre- 
ciator al vinului, adresându-se familiar 
chiav cunoscuţilor de dată recentă, abia 
trecut de treizeci de ani, dar cu aere 
de condescendenţă bătrânească, — Taica 
— tura cu coada ochiului fiece mișcare 


G 


de NATALIA NEGRU 


a lui Mihu, fiindcă între amândoi, o as- 
cunsă gelozie literară îşi făcuse loc, mai 
ales, când se luau la întrecere în a de- 
scrie vânătoarea şi balta. 

Câţiva pictori şi sculptori fiind prea 
tinevi, se amestecau puţin în vorbă, ca 
şi cele două vecine ale Liliei, ve- 
mite acoioscu marea dorinţă de-a vedea 
scriitori şi artişti. 

In mefisto al societăţii se silea să 
pară desigur, junele diplomat, Neagu. 
lizionomia aducea cu a  personagiului 
din operă. In masca de formă triunghiu- 
ară, — unghiul ascuţit fiind bărbia --— 
trăsăturile erau sculpturale. Numai o- 
chii mari, de un albastru turbure, deși 
umbriți de sprâncene stufoase  slăbiau 
energia figurii. 

Porta un costum de dandy, cu o croia- 
lă ultraenglezească. 

Temele discuţiilor crau diverse : 

Se prevăzuse, ori nu se prevăzuse răz- 
boiul care începea în Europa? 

Germamia prâimhedita, pregătia marea 
lovitură ? 

Controversa era între Mihu şi Neagu, 
Neagu lua cu vehemenţă ofensiva  îm- 
potriva „Boşilor". 

Dar vulcanul rusesc ? Cine se mai în- 
dia, că. mai curând sau mai târziu, nu 
avea să izbucneasă ? 

Voveştile despre Rasputin le ştia Cin- 
dea pe toate, şi părea neverosimile lui 
Duwie. Mihu surâdea cu înțeles, Taica 
le credea şi bătea cu pumnii în masă, 
cerând revoluţie. 

Neagu nu se mira de nimie — un a- 
devărat apusean ; Esculap asculta cu 
reculegere, neturburat la figură, puţin 
inervntat. 

Letiţia ştia lucruri certe de la doi mi» 
niştri, ceeace se părea poveste, era pu- 
rul adevăr, şi încă nu se ştia tot. 

Fa găsise că cineva din societatea ro- 
nânească scmănma perfect cu Rasputin, 
cu singura deosebire, că acel cineva se 
ruenținea în treptele din mijloc. 

Rodica privea cu ochii apuși, părând 
uneori, absentă, 

Dar... reforma agrară ? Marca proprie- 
tate mai putea să dăinuiască ? 

Neagu — hotărît, era pentru marea 
proprietate. Toţi ceilalți cercau expro- 
prierea. 

Neagu vedea primejdia în lipsa de 
competință a masselor ţărăneşti, pen- 
tru cultura sistematică a pământului. 

Mihu admitea eventualitatea unei pe- 
rioade critice de tranziție, însă o pre- 
fera cu orice risc, în vederea viitorului 
de prosperitate şi înălțare culturală a 
poparului. 

Plândul Darie, atât de timid de obi- 
ceiu. atunci a căpătat glas şi energie. Sa 
ridicat în picioare, a bătut cu pumnii 
în masă, a evocat vremurile patriarhale 
cu  suferinţi — de, să te miri, să te 
cutremuri.—dar cu sufleie mari, căci tă- 
ria nu-i în braţe, ci în inimi calde este. 

Acei oameni, cu inimi calde, neîn- 
străinați de datini,: trudind, luptând, 
riurind, apărau “țara şi sămânța neamu- 
ui. 

Boerii adevăraţi ai neamului 
ou fost răzăşii moldoveni, şi 
"Ţării Româneşti. 

laica sa aprins, sa repezit să-l să- 
rute pe patriarhul Darie, şi însufleţirea 
lui cra aşa de mare pentru a dovedi no- 
bleţea adevăraţilor ţăranişi ' drepturile 
sfinte la pământul care e al lor, căci 
l-au ţinut în braţe ca pe un copil, l-au 


nostru 
moşnenii 


4 
apărat cu preţ scump de sânge, l-au 
muncit și l-au rodnicit — aşa de tare 
vorbia Taica — încât se zguduia sala, 


şi el părea ameninjat de un acces de 
congestie. 
Doctorul părea foarte satisfăcut, şi 

inclina uşor din cap afirmativ. 

laneu pentru întâia oară sa găsit pe 
acelaş teren cu Cândea. Veniau din Âr- 
deal, aduceau amintiri vii despre în veci 
neuitaţii Horia, Cloşca şi Crişan, şi evo- 
cau cu sfinţenie pe cel atât de înrudit 
cu geniul poeziei noastre, pe falnicul, 
legendarul, slăvitul rege al Moților. 

Narcis era democrat, însă nu se în- 
duioşa atât de ţăran, cât de mulţimea 
proletară, de lucrătorul tipograf, de tri- 
stul măturător al străzilor. de toată lu- 


mea celor necăjiţi, cuprinzând pe inte- 
Icetuali,pe artişii şi meşteşugari. 
-- Ţăranii sânt prea mojici — a spus 


tărişor Letiţia la' urechea Liliei. 
fsculap a prins această şoaptă şi a 
surâs uşor, 


-- Eram sigură că mă auziţi, şi am 


spus anume aşa, ca să vă exasperez, îi . 


spuse încet Letiţia. 

Neagu deplângea pierderea atâtor 
scumpe achiziţii de rasă şi nobleță: ca- 
valerismul, gustul pentru frumos, fine- 
ţa manierelor, farmecul saloanelor, şi 
mai ales, acea neprejuită artă de a trăi 
între oameni, politeța. 

Taica sa repezit la dânsul : 

„Politeţa, domnule, e o minciună de- 
ghizată a celor mai egoişti indivizi. Ță- 
ranul nu ştie de politeţă,dar are ome- 
nie: cunoaște cinstea, mila, duioşia... 

— Nu le cunoaște, susținea cu îndâr- 
jire Neagu. E 

— Le cunoaşte, îi ripostă bunul Darie, 
aproape înlăcrămat de indignare. 

— Țăranul e copilul bun, în marea fa- 
milie a neamului nostru, zise Mihu, 
luând iarăşi cuvântul. In sufletul lui 
sunt toate comorile. 

Să ne trezim, cât mai e vreme, căci el, 
el singur e temelia şi viitorul. 

Lumea necăjită a orașelor e atinsă de 
cangrenă, amice Narcis. - 

Că pier artele ? Nu e adevărat! Arta, 
şi toată cultura noastră de azi sunt al- 
toiri cu mult caracter străin. Să ne în- 
toarcem la adevăratele tradiții de artă 
şi cultură: să căpătăm isvorul vieţii a- 
drvărate, să ne înviorăm sorbind în el, 
şi să începem arta dela temelm casei, 
şi dela stâlpul porții. 

Porni-vom cultura cu întreaga massă 
a poporului, şi atunci să vedeţi perspec- 
live infinite pentru cărturar şi artist. 

Lilia oită cu deplină satisfacţie. 


Esculap părea că a respirat aerul pe- 


care îl cereau plămânii lui. 

—- Îmi daţi voe — zise el, destul de 
încet, cu o sfiiciune, care-l prindea, ca 
o cochetărie pe-o femec. 

—- Cuvântul e al medicinii, strigă Mi- 
hu, impunând tăcere. 

Un val de roșeaţă iîmpurpură figura 
tânărului, când el începu, oarecum stân- 
guciu : 

„Nu-i oare, poporul întreg un  orga- 
pism, în aare, toate funcțiunile vitale 
îşi cer organe sănătoase, armonios des- 
voltate, căci nu poate să trăiască inima 
fără plămâni, şi nu poate să dureze 
crecrul fără inimă. 

—' Un uriaş este poporul, strigă Da- 
rie însuflețit. [i este însuşi Corbea şi 
Pintea baladelor. 


— Jos paraziţii de pe uriaş! adăogă 
Tuica. 
— Inima este ţăranul — strigă Darie. 


—— Atunci, urmând comparația anato- 
mică, eu, ca doctor, voiu zice că locui- 
torii orașelor sunt plămânii. Nu-s să- 





UNIVERSUL LITERAR 


Chipuri pentru o Evangheiie 
Semănătorul 


Și le-a grăit lor multe, în pil- 
de, zicând : iată, a ieşit semănă- 
torul să seamene... 





Matei, XIII. 3-8. 


Se întinde șesul neled ca apa; arătura 
Larg îşi revarsă valul de brazde pe holar — 
Si pe cuprinsul țării de 'malți căutătura, 

In golul primăverii vezi : clătinat, un car 


Pe drumul de tarlale cu spini, dudău şi bozii, 

Doi vulturi mari dând roale, departe, pe-un gorgan, 
Şi 'n fund de zare munții de piatră ai Dobrogi, 

Ca un chenar albastru livil pe bărăgan. 


Dar e], semănătorul, din tot cuprinsul, vede 

Doar grâul greu în mână şi brazda sub picior. 

De veacuri brazda neagră în bratul li se 'ncrede — 
Și parcă din cățuie tămâie pe ogor. 


Un preot alb, când pumnul în soare îl ridică 

Şi: îşi deschide palma larg binecuvântând 

Cu rod bogat câmpia —— Dar grâul plimicând pică, 
0 parte cade-alături și vrăbiile venind 


Mănâneă lacom grăul. Alte seminţi căzură 
Pe țarină pietroasă şi mdu'ă-au răsării, 
Dar, fără rădăcină, păliră de căldură ; 
Iar altele, picând în spini — le-au năpădit ; 


Iar altele căzură în roditoare glie: . _: 

Au ascultat cuvântul pământului cel bun — 
Și una dă o sulă, iar alla dă o mie... 

Şi omu'mn alb cu Domnul se 'mtoarce la cătun. 


ION PILLAT 








DIVE RV 


SASE 





nătoși, ați spus? E mai mult decât ade- 
vărat, E forma cea mai dezastruoasă a 
tuberculozei. Să începem asanarea. Să-i 
vindecăm şi pe orășeni, să îmbujorăm 
cun sânge curat fința întreagă a neamu- 
lui. Atunci, pictura şi sculptura vor a- 
vea de lucrat chipuri ideale. 

— O statue pentru uriaşi, se adresă 
Taica în spre sculptori. 

— Un portret al lui Corbea ! ceru că- 
tre pictori, Iancu, 

—- Să-l trezim, căci Corbea doarme 
încă, aşa cântă balada, zise Darie. 

--- Bravo, Darie, să ni cânţi tu, balada 
lui Corbea. : 

—Am să v'o cânt. Mihule] 

— Incepeţi asanarea, Doctore ! 

— Eu am făcut de mult jurământul, ca 
toate clipele vieţii mele să, le  închin 
mărețmlui uriaş. Sunt gata să fac toate 
jertfele, să-mi impun toate  abnega- 
țiile. Numai pentru el, imi trăesc viaţa 
de muncă acum, şi mă pregătesc de lup- 
tă, pentru mai târziu. 

—- Când entuziasmul a cucerit pe doc- 
tori, când medicina are astiel de ela- 
nuri, grăitoare cu aşa cuvinte, mergem... 
mergem înainte, zise Lilia. 

—. Să bem în sănătatea muzelori?.. 
căci, de n'ar fi ele, Corbea ar găsi că 
viața nu meriiă să fie trăită. şi Corbea 
nu sar mai trezi... închee Narcis, ridi- 
când paharul, şi aruncând o privire că- 
tre Lilia. 

— Trăiască medicina !... adaose Letija. 

Lilia ridicând glasul, a spus: 


N LN 

— În astă seară, era vorba să trecern 
în recunoaştere toi materialul număru- 
lui viitor al revistei noastre. Vedeţi, că 
secretara vă ţine de scuri. Manuscrisele 
pe masă, și şă începem. Toţi se execu- 
tară cu promptitudine, Mihu tuşi, pre- 
gătiudu-se a începe. 

Se făcu linişte solemnă. 

Cum citia cu cea mai firească întona- 
ție, fără nimic din stridenţa asrtificiului, 
cuvintele se înlănțuiau sugestive şi evo- 
cătoare, curgeau în şiruri cu rezonanțe 
muzicale, se insinuau şi picurau în su- 
flet, fermecau şi înfiorau. 

Pătrunseseră în casă mirezmele proas- 
peie ale pădurii. Prin colţuri, părea că 
surid scânteioarele. Cu  graţiia crengi 
se îndantelau, şoapte de mister se des- 
luşiau în foşnetul de frunze. 


„Moartea căprioarei” era titlul bucă- 
ţii. Sprintena căprioară cu gambe fine, 
rănită la un şold, se privea îndlurerată 
în oglinda isvorului, îşi aţiniia apoi în 
vag ochii înlăcrămeați, şi dintr'odată, îşi 
făcea spaimă, zărinduşi propriile pică- 
turi de sânge. 

far se opria — şi iar fugia — şi la fie- 
care pas... muria !,. Şi... încet, încet, sa 
stins în braţe de flori. 

Câteva figuri omeneşti, vânători deco- 
rativi, se iveau când şi când prin lumi- 
nișuri, siluete romantice  cupriuse în 
abur de poezie. 

Nici un alt artist na tălmăcit vre-o- 
dulă, mai plastic şi mai magistral, adân- 


UNIVERSUL LITERAR 


cul de tainică şi inefabilă înfiorare al 
pădurilor, nici un artist nu a prins cu a- 
tâta siguranță nuanțele de vis, şoaptele 
de vrajă dintre pământ şi cer !.. 

Pictorii căzuseră în extaz, 

Cîndea cucerit, asculta, fără! să mai 
mediteze sarcasme. 

lancu trăgea grav dintro havană. 

Jaica îşi strângea tâmplele într'amân- 
două mâinile, şi, congestionat, privia cu 
admiraţie pe rivalul său. 

Cu priviri calde, cu dulce zâmbet, 
Narcis urmăria volutele fumului de ţi- 
“gară, degustând fiecare cuvânt încru- 
stat ca o piatră scumpă întrun juvaer. 

Fără să arate mare interes impresiei 
ce făcuse, Mihu a încheiat citirea, și u 
invitat pe Taica, să-l urmeze. . 

Taica nu avea măestria lecturii. Gla- 
sul lui se îneca, nervozitatea îi scotea 
întonări false, totuş, interesul auditoru- 
lui a perzistat cu aceaş încordare. 

După cum maesirul Rodin scotea fi- 
guri vii din piatra dură, aşa și Laica 
scotea oameni adevărați din cuvinte. 
Voinicii flăcăi, vajnicii luptători cu tu- 
riilo valurilor, luau viaţă acvea, necun- 
noscută, viguroasă și stranie. 

Mâinile mici ale lu: Narcis tremurau. 
când el îşi ținea manuscrisul şi citea. 
Glasu-i înecat de lacrimi înduioşa. 
Subtilul vers, cizelat până la desăvâr- 
şire, atrăgea cu focuri de pietre preţioa- 
se, căci simţirea fusese elaborată în fău- 
răria  cugetării, şi apărea în imagini 
şi simboluri cu sonorități cadenţate, cu 

ncutăţi căutate. 

Durie îşi desfăcea o foae de 
cu cel din urmă cântec. 

— A! Nu ne mulţumim numai cu atât, 
i-a spus cu  drăgălăşie Lilia. lată 
volumul apărut acuni, Să ne citeşti din 
el, căci, de nu ar fi o imposibilitate, 
mult ai fi rugat să ni-l citeşti tot. 

Aici, în volumul acesta, întitulat atât 
de simplu „Poezii” — în volumul acesta 
aş: de modest, fără nici o podoabă, fă- 
ră nimic din găteala sărbătorească pe 
care alte volume de versuri o îmbracă 
pentru ca să apară în public, în cărti- 
cica aceasta, cu un nume şi un titlu, se 
cuprinde sufletul întreg al neamului 
nostru... 

Inşiră-te mărgăritare |... 

-— Unul singur doar de-a fost vre-o- 


hârtie 


dată poet mai mare ca Darie, gândia 
Mihu, ascultând. 

Avea dreptate |... 

Ce neașteptată bogăţie de ritmuri 


nui | 

Ce măestrie de versificare ! Ce trudă 
ciustită de neintrecut artist se ascundea 
sub aparenţa de simplitate ! 

Cu ce simţ delicat, fin erau alese no- 
tele ! Câteva schiţări numai, şi totuş, 
cât de nemerite! Ce meşieşugită era 
arhitectura «clasică a poeziilor! Senină- 
tate, acuratețe, gingăşie.. peniru adân- 
eu, primordiala, infinita simțire ! Curgea 
cântarea firească, străvezie şi lină, curgea 
din isvorul naturii, curgea ca ciripitul 
ciocârliei, cu spontaneitatea doinei ie- 
şită cândva, dintrun luger de trestie, 
cu puterea de plăsmuire a baladei, pe 
care haiducul a zis-o din frunză pe col- 
micul codrului; curgea cu fiorii mistici 
ai ecourilor din legende ; cu viziunile 
trecutului ; cu măreția cerului, şi calda 
bunătate a pământului. 

Muntele, plaiul, sătucul, bisericuța, 
hora, lăutarul, voinicul şi fata bălaie; 
zburdălniciile copiilor în jurul bunicu- 
lui, religia căminului, sfinţenia cande- 
lii, sub icoana Preacuratei ; aroma bu- 
sviocului ; duioșia bunicii  înlăcrămate, 
care toarce ă vatră; pitorescul fu- 
sului ia tirului tors dim caerul alb; 
țârâitul greeruşului, eter tovarăș al 


IA IM A COE K 


(Balonul de cristal) 


j)e atunci e multă vreme, — atât de 
multă, că sau scurs vise lungi de o sută 
de ani, de patrusprezece ori repetate,-— 
trăia pe atunci un nobil puternic numit 
Kawmwatari, strămoșul strălucitei familii 
Fujiwara (câmpia glicinelor). 

Koha Kunyo (rază albă) era singura-i 
îată, renumită prin graţia și frumu- 
seţea ei, 

Când ajunse la vârsta de 18 ani, se ce- 
lebră căsătoria ei cu împăratul Chinei 
Koso, vecinul lor, din dinastia To. 





Cu acest prilej, ea se pregăti, potrivit 
obiceiului, să aducă, drept mărturie a 
credinţei sale, o ofrandă zeilor. Alese 
atunci printre comorile cele mai preţi- 
Que, trei daruri pe care le încredință 
generalului Banko ca să le ducă el în- 
susi la templul lui Kofukuyi la Nara, 
vechea capitală a Japoniei. 

Mai întâi era un Kwagenkei, instru- 


zilelor de iarnă ; înfiorarea neinţeleasă 
de la venirea şi plecarea 'cocoarelor; 
ciripitul rândunicii... o invazie de aer 
proaspăt, o năvală de mirezme sfinţite... 
o muzică melodioasă de înduioşări şi no- 
staigii spre vremurile duse. 

lei—colo—suspinul înăbuşit al fiinţelor 
orfane de noroc, al iristețelor trecă- 
toare ! ! 

Ca pe-o pânză magică, treceau lumi- 
noasele pasteluri.., înroorarea dimineţi- 
lor ; liniştea amiezilor ; rătăcirea nouri- 
lor ; arşița secerişului... 

Apoi—salcâmul, nucul... 

Păstorul şi turma... sunetul 
lor)... 

Intreg volumul avea o arhitectură cu 
unitate organică. Părea un templu vast 


tălăngi- 


etala credincioşilor religiei  pairiar- 
ale, 
Jar el, smeritul bard, poetul blajin, 


copilul nevinovat, nici nu-şi dădea sea- 
ma, ce capodoperă a creat geniul lui 
siânt... 

Oh ! Această poezie trecută în muzică 
şi pictură. 

Dar — marea simfonie — de ce, nu se 
înliripă ? gândia Lilia. 

C. tăcere misterioasă a înstăpânit cu- 
prinsul sălii. 

Ceva, li sa nălucit? de 
toţi, cu privirile duse ? 

O vedenie de-o clipă ?... 

Oh! divina halucinație ! 

Un spirit înaripat sa oprit în mijlo- 
cul lor... 

„Ai mei sunteţi cu toţii [“ 
din, ceruri... Eminescu !... 


NATALIA NEGRU 


stau astfel, 


a glăsuit 


ment de muzică budistă şi era destul 
Ră-l faci să răsune odată, ca să-l auzi 
apoi cât trăiai. 

Era apoi un Schikinseki, o călimară 
de piatră, în care dacă topeai odată un 
creion de cerneală de China, această 
cerneală nu se mai usca nici odată. 

In sfârşit al treilea dar, minunea mi- 
nunilor, era un balon de cristal, Menko- 
fuhai TYama, care cuprindea o statuetă a 
lui i:uda, din lemn de santal chinezesc. 

Din opt părți de odată apărea la ve- 
dere iața lui Dumnezeu. 

Pe barca sa cu pânzele umflate de 
vânt generalul era aproape să atingă 
coastele ținutului Sanuki, când se des- 
lănţui o furtună năpraznică. 

Ca o biată frunză, era purtată cora- 
tia sa printre valurile spumegânae 
dar generalul care avea în paza sa co- 
mori atât de preţioase ştiu să mane- 
vroze atât de bine şi să încurajeze în a- 
tâta pe marinarii săi, că atunci când 
vântul se potoli şi marea se linişti, ei se 
văzură cu toţii mântuiţi. 

In curând se zări pământul şi 
cora a putut fi aruncată, 

Generalul după ce mulţumi zeilor, că 
îl ajutoraseră atât de mult în îndeplini- 
rea misiunei sale, se duse să vadă cum 
ss păstrase comoara, când, nenorocire! 
inepăimântat, văzu lipsa balonului de 
cristal. 

— Cu siguranţă, spuse el, balonul a 
alunecat în mare în timpul furțunii, 

Nu-i rămânea altceva de făcut de cât 
să anunţe trista veste lui Kamatari. 

Cum i se aduse aceasta la cunoştinţă, 
ncbilui cel puternic cu toată mânia îşi 
dădu seama că nelegiuirea trebuia a- 
ir'buită Balaurului, zeul mării care fără 
îndoială, stârnise furtuna, ca să poată 
pune stăpânire pe balonul de cristal. 

Sare pe calul său îavorit, îl bate zi 
șI noapte şi ca o săgeată beată, ajunge 
în siârsii la locul nenorocirii. 

—  Ascultaţi-mă, voi toţi cei de faţă, 
spuse el oamenilor adunaţi îndată la 
porunca lui — dacă vre-unul găsește ba- 
lonul de cristal, ca răsplată voiu în- 
deplin: dorința lui ori care ar fi ea. 


an- 





La cuvintele acestea, însufleţiţi de a- 
celaş zel, toţi pescarii se grăbiră să se 
cufundc în mare. Dar vai! curând unul 
câte unul apărură de-asupra valurilor, 
asemenea unor pepeni care plutesc, ca- 
pete:e lor întţristate, 

Kamatari era cufundat în gânduri: 
nu mai ştie ce să născocească ca să re- 
găsească comoara sa pierdută, când de 
odată apăru înaintea lui, cu timiditate, 


y 


o femeie tânără cara, burta, 
pulpană a kimonoului un copilaş. 

— Eu nu sunt stăpâne, spuse ea înge- 
nuchind, de cât o hiată pescăriţă de 
scoici, dar locuiesc de multă vreme ţi- 
nutul acesta şi cunosc fundul mării. In- 
găiduiţi-mi să caut comoara. 

Cât era de plăpândă!... 

—- Oamenii mei sunt puternici, îi răs- 
puhse Kamatari şi nau isbutit. Cum ai 
putea. tu, delicată floare să înfrunţi un 
pericol ca, acesta ? 

— Vezi tu, stăpâne, eu sunt mamă și 
voiu încerca pentru copilul meu. Viaţa 
mea e umilă ; trebuie oare, ca îiul meu 
ca şi mine, să ajungă la moarte fără să 
știe să citească ? Singura mea dorinţă 
ar fi să fac din el un frumos Samurai, 
Sacrificiul meu, precum vezi, nu-i mare. 
Lasă-mă să-l îndeplinesc. 

Kamatari dădu din cap. Nu credea că 
biata femeie are să poată isbuti. Totuşi, 
în mod solemn îi făgădui ceeace cerea, 

Recunoscătoare, pescăriţa îl salută cu 
multă plecăciune, zâmbind şi se înde- 
părtă. 

Uşoară, ea sosi pe tărmul apei, puse 
copilul jos pe plajă şi îi surâse cu dra- 


întri6 


goste. Apoi, își legă o funiei în jurul 
mijlocului și spuse pescarilor : 
— Cum voiu găsi balonul de cristal. 


voiu trage de funie şi voi să mă scoateţi 
afară. 

Apoi luă un pumnal în mână şi se a- 
runcă în valuri. 

Cum face o cometă în cer, tot aşa 
străbate ea apele şi atinge în curând 
fundul. în jurul ei nu sunt de cât ier- 
buri de mare legănate uşor şi mii de re- 
fiexe schimbătoare. 

Ea merge fără odihnă. Caută. De o- 
dată, între alge, în apa de smarald, vede 
lucind o lumină stranie. 

Dă plantele marine lao parte, cu 
mâinile, şi înaintează. Inaintea ei se 
înalță un palat măreț. 

— Oare am ajuns, îşi spuse ea, la lo- 
cuința Balaurului, zeul mării? Aici 
am să găsesc cu siguranţă balonul de 
cristal, 

Şi în adevăr, abia ridică ochii şi ză- 
reşte în vârful celui mai înalt dintre 
turnurile palatului, idolul strălucind în 
mijlocul batonului de cristal, — dar în- 
conjurat de balauri, de şerpi, de monş- 
tri care rânjeau înfiorător. 

Inima i se luminează de bucurie. 
Plină de o putere 'nouă, ca o umbră, 
ascunzându-se, se urcă pe palat. Atinge 
vârful turnului. Pune mâna pe balonul 
de cristal. 

Dar abia îl apucase, că monştrii, 0 
clipă. buimăciţi, se reped spre ea, cu 
ghiarele lor ascuţite. Unul din ei e a- 
proape so prindă. Atunci cu pumna- 
lul, într'o clipă, își face o tăietură a- 
dâncă sub sâni, ascunse în ea balonul 
de cristal şi trage de funie. 

De frică să nu moară, balaurii se fe- 
resc de apa însângerată. 

Pe țărm pescarii trag, trag mereu de 
funie. Curând apa își schimbă culoarea: 
ochii lor obosiţi pentru că priviseră a- 
tenți atâta timp fără să vadă nimic, 
se luminează de bucurie. 

Şi iată pe nisip corpul femeii 
zace neînsufleţit. 

Printre buzelc-i palide se varsă câteva 
picături de sak6, ca so aducă la viaţă. 

Ochii ei se întredeschid, încet, încet, 
ca petalele. Din rana de sub sâni ea 
scoase halonul de cristal îl întinde lui 
Kamatari, apoi cu vocea stinsă ce abia 
se auzi, spusc: 

— Pentru copilul meu... 

Atunci, foarte tare, ca ea să-l poată 
auzi, Kamatari strigă : 

( Fiui tău va fi un adevărat Samu- 
rai |... 

Şi în clipa când trecu la veșnica 0- 
dihnă, un zâmbet ilumină fața mamei, 


care 


UNIPERSVL LIPERAR 


Viaţa ştiințitică 


Zimbrul dispare 


Pe vremuri se ştie că ţara noastră a- 
adăpostea în pădurile nestrăbătute ale 
munţilor Carpaţi, un animal sălbatec, a 
cărui urmă a pierit cu desăvârşire la 
noi. Zimbrul, vestitul bou sălbatec a că- 
rui efegie a rămas în stema Moldovei, 
trăia atunci nesupărat pe aceste melea- 

uri. 

Ă Nu ştiu când sa stins ultimile vlă- 
stare ale falniculuii baur în Carpaţii no- 
ştri, In alte părţi s'a ţinut seamă de a- 
cest lucru, chiar şi cu alte vânaturi, 
ştiindu-se de pildă că cel din urmă mis- 
tre a fost ucis în Anglia cam prim anii 
1650 și 1685. i 

Unele păduri din Europa au mai păs- 
trat câteva exemplare, risipite prin pă- 
durile din Lituania mai cu seamă. Ța- 
rul păstrase şi el, închisă întrun parc 
de vânătoare, o turmă de zimbri. 

De răul omului  sălbătăciunile își 
schimbă sălașul din loc în loc. 

Nu se povesteşte oare în Aristotel şi 
Herodot că odinioară leul trăia pe pla- 
iurile noastre, în sudul Europei? Că- 
milele din armata lui Xerxes erau mân- 
cate de lei în partea de miazănoapte a 
Greciei, în Peonia sau Bulgaria de azi. 

Şi cred că v'aduceţi aminte şi de sta- 
tistica lupilor ucişi în Moldova, după 
socotelile „răposatului C. Negruzzi, ca- 
rele nu a fost numai un scriitor de ta- 
lent, de spirit şi de inimă, ci a mai 
fost şi directore al Oficiului de statis- 
tică din ţeara Moldovei ?* Comentariul 
șugubăţ al neîntrecutului Odobescu în 
vestita-i carte mincinoasă de vânătoare, 
e plin de adevăr. Dar vânatul dispare 
şi fără să-i pui capul la preţ. Pe ur- 
mele lupului şi ursului care sau stins 
cu desăvârșirea în Anglia, vor merge și 
cerbul, castorul, caprele negre, girafa, 
rinocerul, hipopotamul şi elefantul. 

Astăzi asistăm la dispariţia aproape 
totală a unuia din cei mai de seamă re- 
prezentanţi ai faunei continentului nos- 
iru. Stăpînia altă dată pădurile Europei 
şi aproape toată lumea veche, de pe 
coastele îngheţate ale Siberiei şi până 
în Alsacia şi Lorena. Peşterile din Midi 
și Spania au păreţii zugrăviți de stră- 
moșii noştri cu admirabile desenuri ale 
zimbrului, sub diferite întățişări. Se- 
meţia şi furia. cu care atacă acest îna- 
îmtaş al boului nostru, sunt redate cu 
precizie de locuitorii cavernelor. 

In scriitorii vechi se spune că bourul 
trăia în Grecia şi Europa de mijloc. 
In vremurile mai noui a păscut ierbu- 
rile Turkestanului, Caucazului, lusiei, 
României, Suediei de jos, Angliei şi EI- 
veţiei, 

S'a împuţimat însă mereu, cu cât omul 
l-a vânat şi a tăiat desişurile unde se 
găscă la adăpost, nesupărat de nimeni. 
A ajuns astfel ca la sfârşitul secolului 
al nouăsprezecelea să nu mai fie zimbri 
decât în Lituania, în pădurea dela Bia- 
lowiecza și în Caucazia. 


Pădurea dela Bialowiecza — vorbeşte * 


un colaborator al revistei franceze La 
Nature — are o întindere de vreo 128.000 
hectare. Numai 120.000 hectare îs a- 
coperite de arbori, restul fiind terenuri 
cultivate, drumuri și mlaştini. Aproape 
treizeci de sate se află risipite pe a- 
ceastă întindere, iar între ele un orășel, 
Bialowiecza. In mai bine de un sfert de 
pădure, sccurea n'a intrat niciodată. Ca 
si cu mii de ani în urmă, arborii sunt 
îngrămădiţi unul în atlul, crescuţi în 
voe. Furtuna a făcut ravagiile-i cunos- 
cute: trunchiurile răsturnate îi arată 
urmele, impledicând prin aceste ziduri 
naturale trecerea oricul, e aa 


Ucişi, alungaţi de pretutindeni, cei 
din urmă zimbri din Europa, aici şi-au 
găsit refugiul. Regii polonezi, țarii Ru- 
siei mai apoi, au luat sub protecţia lor 
ultimile exemplare din această specie 
nefericită. Sau pus pedepse mari pen- 
wu vânătorul ce-ar fi cutezat să ridice 
arma împotriva lor. Siberia, moartea 
sau o amendă pe care nar fi plătit-o 
o viaţă îl aşteptă. 

Totuș, ocrotiţi astfel, bourii se îm- 
puţinau. Pe vremea lui Napoleon mai 
erau 300 decapete; peste o sută de ani, 
turma crescuse abia cu 700. In mersul 
obişnuit de înmulţire a acestui animal, 
era o scădere. Intr'un veac, turma abia 
se îndoise. 

Bolile îi secera, ca pe niște osândiţi, 
şi de mai ţinem seamă că Țarul făcea 
din câna în când incursiuni printre ei, 
pierind într'o vânătoare treizeci—patru- 
zeci de zimbri, vom înţelege de ce sfâr- 
şitul tragic al coloniei acesteia se în- 
trezăroa în orizonturi apropiate. 

De mutle ori erau prinşi pentru gră- 
dinele zoologice. 

Pădurea era tăiată la margini şi mic- 
sorându-se, nu alt rău se punea în ca- 
lea zimbrilor. Hrana se restrângea şi 
ea odată cu aceasta. Vitele locuitorilor 
din Bialowiecza o păşteau în toate păr- 
țile şi zimbrul  tânjea, murind de-o 
moarte înceată, aşa pe nesimţite. 

Prin 1908 s'a încins o boală între ei, 
0 epidemie care-i decima întruna. Au 
murit atunci patruzeci, după cum pieri- 
scră şi mai înainte, de-o altă boală, ia- 
răș vreo şaizeci. Dacă ar fi fost ucişi cei 
bolnavi, ca să nu molipsească pe cei să- 
nătoşi, o astfel de încercare de salvare 
le-ar fi prelungit poate agonia. Dar a 
fost ca neamul lor să se stingă acolo, 
Disperaţi, zăpăciţi, ţinuţi la strâmtoare, 
se luptau între ei. Taurii bătrâni alun- 
gau pe cei tineri, iar vacile rămâneau 
nefecundate prin această luptă de în- 
tâetate. 

A venit războiul din 1914—-1918. Turma 
număra atunci 73? de capete. Teatrul 
războiului fiind pe aici, a făcut să piară 
şi mai mulţi. Germanii i-au ocrotit, e 
drept; au ucis taurii bătrâni şi vacile 
sterile, ca să lase pe cei în floare să 
crească şi să se înmulțească în voie; 
Şi aceasta prin 1918, când nu mai erau 
decât 200 de zimbri. 

După victoria aliaților, retrăgându-se 
puterile centrale, în învălmăşagul ace- 
lei retrageri silite, vânătoarea celor din 
urmă zimbri a putut-o face oricine. Re- 
voluţia însă le-a pus capăt: înfometaţii 
au tăbărât pe tot ce trăia, omorând la 
i Aprilie 1919 şi pe cel din urmă zim- 
ru, 

La fel au stat lucrurile şi în Caucazia. 
In nebunia lor, bolşevicii rupând orice 
legătură cu trecutul învăluit după ei 
în întuneric și oprimări, au stărâmat 
orice Stavile țariste. Au tăbărât cu mi- 
tralierele chiar, și au ucis anirnalele a- 
cestea, risipite și aici prin unele păduri. 

Mai trăesc astăzi în toată Europa vreo 
șaptezeci de exemplare, în captivitate 
însă, risipite în grădinile zoologice şi 
în parcurile unor proprictarii mai cu 
milă. Se spune că s'a înființat o ligă 
pentru apărarea zimbrului. Se va da 
drumul unei turme într'o pădure, ca să 
se sălbăticească iarăş, trăind în liberta- 
te, ca strămoşii lor. Stăruinţele acestea 
și astfel de mijloace artificiale vor fi 
de vr'un folos ? Natura şi omul sunt 
cu totul altceva şi mâna uneia se deo- 
sibeşte cu totul de a celuilalt. 

0. N. NEGOIŢĂ : 


UNIVERSUL LIPERAR , 


. _e. +) la Humele-i tu tremuri, le sbați ca frunza *n vân. 
Mâărturisirea Yedrei T'răeşte : datoria, iubirea-ți dau porunca. 
Trăeşte : fiul scilei să mu-ți răpească munca, 
Actul |. — Scena Il Impovârându-ți fiii cun jug nedemn de ei. 


a sa i : hi Un barbar să dicteze, unui vlăstar de zei ! 
Fedra, soția din a doua căsătorie a regelui Tezeu, se simte chi- 


LA9E7 PPR: o î: să 
nuită de o iubire năpraznică pentru fiul acestuia, din prima lui il ntărzia, căci moartea cu mersul ei de undă 
căsătorie, Ipolit. lubirea aceasta creşte cu atât mai mult, cu cât „-aproape ; strânge-ți forța ce pur'că se scufundă, 
svonuri au eşit că Tezeu ar fi murit, în timpul faimoasei lui 


Cât timp, făclia vieții, către sfârşi acum 


aventuri, departe de căminul dă bine Jatuși e aurie ee S'ur mai putea aprinde din propriul ei scrum. 
S ŞTIRE eră -i di 5 i, şi ea sim a a 
judecător _ neadormit, nu-i dă pace, Fedrei i ia lee aoleu) FEDRA (desnădăjduită] 
unei împărtăşiri. Oenona, fosta ci doică o sileşte la a : se a Apă steie desi E 
Prea mult lăsai să ardă văpaiu-i vinovată ! 
QENONA OENONA i 


Ce furie te 'mdeamnă vieţii să-i lai sborul ? 

Ce vrajă, ce otravă secatu-i-a îsvorul ? 

Trei nopţi intunecară tăcutul asfinpit, SER 
Dar yeană peste geană, de somn tu w'ai lipit |... d 
Şi eile trei de-arândul pustii și lungi, trecură _ Nu! 
De când tot gemi şi hrană, un pic nui dus la gură, 
Dar ce urzeşti în taină ? Ce gând, ispililor ? 


Cum ? De vre-o remuşeare eşti oare siâşiată > 

Ce crimă 'năbuşită în gând, te-a tulburat 2 

Ori... mâinile 'ntr'o ierlfă de sânge [i-ai pătaj ? 

FEDRA 

Mâinile-mi curate, mau crime de acele... 

De-ar fi şi bietu-mi suflet nevinoval ca ele! 
OENONA 

Dur ce înfricoşată urzire-ai plăzmuit | 

Că nici acum, din spaimă, tol nu te-ai mai trezit 2 

: FEDRA 

Ţi-a spus prea mult... nu-mi cere ce nu pol... mă 

scuteşie : 

E-o laină ce omoară, dar nu se spovedeşte. 
OENONA 

Mori dar, păstrând cruzimea tăcerii, — dar să ştii, 

Ca să-ți închid eu ochii, la mine să nu vii. 

Deşi de pragul mortii eşti poate mai aproupe, 

Pe mine 'ntâi mor pune în fundul unei groape ! 

Mii drumuri stau deschise călre ințern : aştept, 

Din culmile durerii sapuc pe cel mai drept. |. 

Ce crudă eşti ! Răspunde-mi : te-am înşelat vreodată? 

Uiți oare că din leagăn mi-ai fost încredințată > 

Eu pentru line ţara, copiii mi-am lăsat. 

În schimb, acesta-i prețul credinței ce ţi-am dat ? 
FEDRA . 

Şi ce folos le-aşteaplă când mi-ai învinge vrerea 2 

Ai tremura de groază de-aşi sțărâmă tăcerea ! 
OENONA 

Dar ce-ar pulea să fie mai crud, puternici zei, 

Ca spaima de-a te pierde aci, sub ochii mei ? 


| FEDhRA 
Când mi-ai cunoaşte crima şi soarta-mi blestemată, 
Tol aşi muri şi-atuncea, — dar mult mai vinovată ? 


OENONA [căzându-i în genunchi] 
Pe lacrimile mele ce jalea ta o plânge, 
Pe tremurul acestor genunchi cen braţe-i strâng, 
Te jur, mă uşurează de-o neagră îndoială ! 





FEDRA 

abc Ceruta Aşa dar vrei 2... Te scoală... 
erai bagi JEAN RACINE " OBNONA 7 

ă Să nai nici o sfială ! 
— N'ai drept să 'mlorci asupră-ti un braț ucigător. | FEDRA | Îi 
Iutărita-vei zeii cu-uşu nesocotință meu O! Ceruri ! Cum i-aşi spune ? De unde să încep? 
Și ţi-ai Wădă şi soțul, căci i-ai jurat credință. OENON A 
Iți laşi pe drumuri Vieţii copii nefericiţi 2. Cum mă jicneşti cu temeri nedrepte... Nu pricep... 
Vrei tu să crească singuri, ca robii, prigoniți ? FEDRA [aiuriază] 


Ia seama ; însăşi ziua ce-i lasă fără mumă, Vai! Ura ta o Venus! Mânie blestem ată, 
Pe fiul venelicei spre glorie-l îndrumă. i In ce deliruri mama s'a chinuit odată ! 
Vrăjmaşul tău de sânge, la tron 1... Acel cumplit OENONA 

Fecior al Amazoanei, — trufaşul Ipolit! 


FEDRA [tresărind] 


OENONA O? soră, Ariano, de ce amor i apel 
Ii redeşteaplă orgoliul vechea ură ? Murita-i pe limanuri streine părăsită ! 
o. FEDRA 25 OENONA : 
Ce-run auzil ? Ce nume i-a fluturat pe gură Stăpâna mea! Ce chinuri, ce tainice văpăi 
si OENONA - Te ard, — de îes din hrube de iaduri, toti ai tăi ? 
Ei bine, îsbucnească mânia-ți ! ai cuvânt | FEDRA b 


; i Asa voil-a Venus! Da, viața mi se curmă: 
i i z ţ u- i pd . . [3 Pi YI 
«) Sa ic AA du în rolul Fedrei şi d-na Eugenia Ciuc 7 anii Mt tre ao bag apoape i din sati 
rescu lu roiu O R V ?R [/(Ă [2 


Triste-amintiri ! Drept giulgiu, pe veci în viitor, 
Vilarea şi tăcerea să cudă-asupra lor ! 


sii FEDRA | 





8 
OENONA [după o pauză] ' 


FEDRA (cu curaj) 
Cu tot ce-i furii şi patimă ' amor: 
- OENONA i „re 


FEDRA [in luptă cu sine] se 
Auzi-vei ceva îngrozitor ! 

Iubesc, şi mă cutremur la blestematu-i nume. 

Iubesc,—fatalitute zdrobeşte-mă! [se aşează pe scaun] 

OENONA [încet] 


Iubeşti ? 


Pe cine ? 


Anume ? 
i FEDRA 
Cunoști pe fiul scilei de mine prigonil ? 
OENONA ' 
Cum ? Ipolit ? O ceruri! 
FEDRA 
Tu însă-ți l-ai numil! 
OENONA ț 


Tot sângele-mi înghială în vine de uimire... 
U! grozăvie | Blestem ! O neam în urgisire ! 
De ce-am sosit aicea, pământ nefericit, . 
Primejdioase țărmuri, cum nu vam ocolit ? 





PHEDRE et HIPPOLYTE 
Gravură din Opera lui Racine, ed. 1680, 


a FEDRA 
E mult de când mă sbucium ; — cu Jiul lui Egeu 
Abia unili prin lege de castul Himeneu, 
Odihna, fericirea, părea că le-am atins. 
Atena-mi scoase 'n cale duşmanul neînvins. 
De cum îl văd, — ard toată şi 'mgheț la lui vedere: 
O tulburare-adâncă mă sbuciumă 'n tăcere. 
Privirile-mi se 'ntunec, nu pot să mai vorbesc, 
Sudori îmi scaldă trupul : fierbinți, reci năvălesc, 
O recunosc pe Venus ce-mi biciue un sânge 
Cu jlacăra-i fatală ce nu se poale stinge. 
Prin rugi neîncelale cercai s'o mai alin: 
Ii vidicai un templu pe stânci, sub cer senin, 
De jerițele aduse mereu împresurală, 
Căulam în al lor sânge pierdul-am judecată ! 
E fără leac iubirea când patime te ard; 
În van topeam pe-aliare miresmele de nard... 
Când murmuram zeiței o rugă 'n plâna şoptilă, 
Pe Ipolit în față Vaveam ; şi neclintită 


ONIPERSUL LITERAR 


Mă urmărea ligura-i prin fumul de altar. 
Prinos îi dam viala făr'să-l numesc măcar ! 
Pugeam de el! Oh! chinul tuvburător de minte : 
Il regăseam în chipul severului părinte ! 

Dar împotriva firei la urmă îndrăznesc 

Să mă răzbun, — şi caut amar să-l prigonesc. 





Cu să alung vrăjimaşul iubit ca o icoană, 

În grab cerui surghiunul : um plâns, am tol strigal, 
Si tatăl de la pieptu-i ta smuls, la 'mstreinat. 

Am respirat Oenonu ! Cât Pam ştiul deparle, 
Senine-a mele zile treceau nevinovate. 

De-aveam vr'un Dăs, în mine îl îngropam tăcut, 

Şi fructul căsnicii falule, lam crescut. 

Deşariă prevedere ! O! nemiloasă soartă ? 

Adusă în Trezena de soțul meu, în poartă 

Mi-am revăzut duşmanul de mine izgonit... 

Abia închisă, rana îmi sângeră cumplit. ) 

Nu-i numai o văpae în sânge sugrumată, 

E Venera întreagă de prada-i înclestală ! i 
De propia mea crimă încep să mă 'nspăimâni : 

le dragoste, de viaţă, de 'ntregul lor avânt ! 

Voiam să lus la moarle un nume fără pată, 

Nici soarele să afle iubirea-mi vinovală ; 

Dar nv'ai întins cu lacrimi, cu rugi, să te ascull. 
Ți-am spus tot adevărul, tot, tot! Nu mai am mult... 
Tu, crulă-mă, căci moarlea-i aproape... e pe trepte... 
Să nu-mi mâhneşti sfârşitul cu 'nvinuiri nedrepte. 
De.acuma, nu cer sprijin nici ție... nimănui... 
Când focu 'ncel se stinge, cenuşa-i parlea lui ! 


trad. D. NANU 
Erată 


CI In poezia d-lui Eugen Victor: Cântec 
de iarnă, publicată în numărul trecut, 
versul final din strota a Il-a, urmează a 
se citi: Să vezi ce vraje-i tot cc-am spus. 
Versul a apărut trunchiat, dintr'o inevi- 
tabilă neglijenţă tipogratică. Despre o 
corectură a redactorului, cum bănueşte, 
amabil, autorul misterios şi grațios cores- 
pondent, nu poate îi vorba. Redactorul 
nu-şi îngăduie să intervie în operile alto- 
ra, fie că acestea se recomandă singure 
—- cum e cazul de față — îie că nu. 

Cl În darea de scamă despre conterința 
d-lui Tudor Vianu, în coloana II-a rândul 
9 de jos în sus, urmează a se citi: Cato- 
licismul raţionalist al unui Massis Mari- 
tain şi nu: cataclismul... 

C Capitolul „Suratele din cer“ tradus 
în numărul trecut e luat din „Jeanne 
d'Arc” de Joseph Delteil şi apărat tu edi. 
tura Bernard Grasset, Paris, 


UNIVERSUL LITERAR 


— A treia şezătoare literară dela 13 Februarie 1926 — 
(Fundaţia Regele Carol [) 


Șezătourea de Sâmbătă 15 c.a S.S.R. 
n fost deschisă prin, conferința! d-lui prof. 
Tziyara-Samurcaş, care a tratat despre 
raporturile dintre literatură şi artă, cu 
specială” privire la România. 

Conferenţiarul ţine să spună dela înce- 
put, că cerându-i-se acea conferinţă, nu a 
sa va fi vina/dacă, din desfăşurarea tezei, 
cumpăna va atârna uneori mai gteu în 
partea artelor plastice. 

D-sa, arată cum toate operile de artă se 
aseamănă prin aceiaşi fază primă a ză- 
mislirei ; că poetul ca şi pictorul sau scul- 
ptorul trăesc aceleaşi momente sublime în 
care 'stăpâniţi de idea sau viziunea ce ur- 
măresc ei se simt creatori şi stăpâni ne- 
stânjeniţi ai lumei înconjurătoare. Că 
diferențiarea operilor începe numai din 
momentul realizării, a exteriorizării in- 
spirațiunii lăuntrice. 





AL. TZIGARA-SAMURCAŞ 


Operile literare sânt cele la care se 
pierde mai repede contactul direct cu au- 
torul, iar înţelegerea lor — condiţionată 
prin limba în:care sânt scrise — este alt- 
fel limitată decât a sculpturilor şi pictu- 
rilor ce n'au nici vârstă nici naţionalitate, 
fiind universal apreciate de cei ce au ochi 
să vază. Prin câte-va exemple alese din 
arta universală se arată cum operile plas- 
tice ale vremurilor trecute şi ale popoare- 
lor a căror limbă e aşa de puţin răspân- 
dită sânt totuşi azi încă atât de impună- 
toare şi de populare faţă de numărul res- 
trâus al celor ce pot ceti în original pe 
clasicii vechi. 

Din ajutorul ce însăşi biserica creștină 
l-a avut de la pictura pusă în serviciul ei, 
" oratorul arată recunoscuta superioritate a 
artelor plastice faţă de însăşi cartea căr- 
ților, care este Biblia. 

Limitând tema la țara noastră, oratorul 
arată ecoul ce literatura l-a avut în artă 
şi semnalează picturile istorice ale maes- 
trului Mirea şi ale lui Aman. 

Cu deosebire interesantă a fost cerceta- 
rea din acest punci de vedere a literatu- 
rei noastre populare, Deşi în aparenţă e- 
couri plastice nu se regăsesc în folclor, cu 
excepția unor balade, totuşi conferenţia- 
rul arată marea înrudire ce uneşte litera- 
tura și arta ţăranului român caracteri- 
sate ambele prin acelaş ritm, acelaşi sen- 


tiinent al simetriei pe un fond comun de 
abstracțiune. 

Siabilind relaţiunile strânse între mo- 
tivele spirale ale olăriei noastre şi între 
repetatele cadențe ale doinei, d. 1. $. a- 
junge la concluzia că şi hora nu este de- 
cât interpretarea dinamică a motivului 
spiralei. 

Prin legăt»ra stabilită între ornamenta- 
ţia de azi cu acea din epocile preistorice, 
conferențiarul ajunge la concluzia că şi 
riimica poeziei populare trebue conside- 
rată ca mult mai veche decât influenţele 
Romanilor, cari au adoptat limba lor unor 
forme moştenite, 

Prin captivante proecţiuni a ornamente- 
lor olăriei vechi şi contimporane, a crestă- 
turilor în lemn şi ţesăturilor româneşti 
sau ilustuat şi mai bine teoriile intere- 
sante ale vorbitorului. Conferinţa sa ter- 
minat prin comparaţia unor opere lite- 
rare de sculptură şi pictură cu subiecte 
corespunzătoare. 


D-l ION DRAGOSLAY îşi precedează 
lectura printr'o introducere în legătură 
cu meșteşugul scriitoricese, 


D-l VICTOR EFTIMIU, citeşte Crăciu- 
nul de demult şi declamă Balada aurului 
(din Cocoșul Negru), Odă limbii române, 
V'ădurea, In mine stelele şi Tricolorul, 





VICTOR EFTIMIU 


Odă limbii române 
Alcătuire de cuvinte româneşti 
ți văd prin veacuri inedita bogăţie... 


Intinerim pe zi cembătrâneşti, 
O, grai din viitor, mărire ţie! 


Din auroră, magic te-arătai... 

Ai preschimbat bordcelem palate. 
Te văd cum gloriosul drum ţi-l tai 
In falduri de sonorități catifelate. 


Carpatul ţi-a iost leagăn şi amvon 
Recolte minunate îţi destină 
Vcstigiul dac. şi iarmecul slavon, 
Infipte'n armătura ta latină. 


Călgărul elin şi vajnicul cazae 
Stambulul şi Parisul te-altoiră. 
Supreme deveniri în tine zac 
Clamori de corn, înfiorări de liră... 
Mărire ție, grai de viitor! 

Superbe minți se vor scălda în tine... 
Ai fost un lac — eşti valul curgător 
Esti fiuviul impetuoaselor destine. 


Alcătuire de cuvinte româneşti, 
Atâtea năvăliri te fecundară! 
Intienrind, pe zi ce 'mbătrâneşti, 
Eu te visez proteică şi lapidară! 


(Cântecul milei). 


D-l ION BUZDUGAN citeşte patru din 
poemele sale : Vedenii din trecut, Fântâ. 
na părăsită, Flori de mac şi Cârtiţa. 





V. DEMETRIUS 


D-l YV. DEMETRIUS citeşte 
Norocul cocoanei Frosa. 


Mai citesc d-nii N, PORA, D. NANU 
(Moartea lui Ipolit), şi d-l G. MURNU: 
din Odiseia, Cântul IX: | 


schiţa: 


40 î 


A dona zi când se iviră zorii, 

Eu strâng pe toți ai mei şi iau cuvântul: 
„Rămâneţi voi pe loc, iubiţi tovarăşi, 
Că eu mă duc cu vasul meu, cu soți-mi 
Să văd ce neam de oameni sunt aceia; 
Sunt oare *'nverșunaţi, haini, sălbatici 
San primitori de oameni şi cu teamă 
De zei?“ Aşa zisei şi după asta 

Mă înlunlrai în vas, dădui porunca 

La soți să intre, să deslege vasul, 

Ei întră iute şi pe bănci s'aşează 

Pe rând şi 'ncep vâslind să bată marea. 
Când. noi sosim în țara-apropiată, 
Vedem cum lângă mare ?n fund se 'nalță 
O peşteră de dafini adumbrită 

Şi multe vite-acolo, oi și capre, 

Dormiau şi-aveau o strungă mare 

Cu 'mprejmuire trainică din stane 

De piatră, de stejari şi brazi namornici. 
Un mal de om aici 'şi-avea sălaşul. 
Păştea el singur turmele departe 

Şi nu umbla cu alții. Singuratic 

Stetea en gând pornit spre cumplitate. 
Era o nemeenie Ciclopul, 





G. MURNU ay 


De stai crucit privindu-l. N'avea seamăn 
C'un om de pâine mâncător, ci singur 


De s'arată, părea un vâri de munte E 


Inalt şi *mpădurit. Eu poruncit-am 

Atunci la soții mei să stea pe lângă 

Corabie şi-acolo să vegheze 

Şi mi-alesci vreo doisprezece dintr'înşii 

Mai buni şi o pornii luînd cu mine 

Intr'un burdui de capră vinul negru 

Destătător ce mi-l dăduse Maron 

Al lui Evantes fiu care-a fost preot 

Al lui Apolon la Ismar, că tiul 

I-am ocrotit şi i-am cruțat femeia 

Şi viaţa lui, locuian Dumbrava 

Cea deasta lui Apolon. Scumpe daruri 

Imi dase el, talanți de aur şapte 

Lucraţi frumos, un vas de-argint şi'n 
[chiupuri 

Douăsprezece vin curat şi dulce 

Şi minunat ce nu-l ştia nici una 

Din slugile-i din casă; numai dânsul 

Ştia, nevasta lui şi chelărița. 

Când eu îl beau acest vin roşu dulce, 

In orice cupă plină turnau apă 

Douăzeci măsuri, un miros straşnic 

Dumnezeesc se '*mprăştia din cană, 

De nu mai putea nimeni după dânsul. 

Umplui cu ei burduiul meu de capră 

Și mai luai în traistă merinde, 

Căci socofeam că repede-o să vie 

Asupară-mi un bărbat grozav de tare, 

Iaverşunat, nelegiuit sălbatic, 


UNIVERSUL LITERAR 


Priveliști de ţară 


Bădiţă Năstasă şi acum mă gândesc 
cu mândrie în suflet la flăcăii din sa- 
tul nostru. Ce hine sau mai luptat să- 
racii |! Ţi-aduci aminte câte fapte vite- 
jeşti ne povesteau ei, Duminica, când 
vă chemam la şcoală, să mai stăm o 


« lcacă de vorbă şi să vă mai citesc din 


cele cărţi cu rost și cu socoteală tâlcu- 
ite ? 

Vi-aduci aminte cum ne istorisea Nicu 
a Tudurii, despre luptele vânătorilor de 
munte la Oituz și pe Valea Uzului ?... 

Ei. da să lăsăm asta pe altă dată ca să 
nu-mi uit vorba cu povestirea drumului 
nostru la Bâtca Smeilor. 

Scoborim pe acelaş colnic împodobit 
cu copaci căzuţi. Soarele eră trecut de 
amează. 

Vlăcăul Dumitru, chipeş la boiu, cu 
pană în pălărie, doincşte : 


— „Frunză verdi peliniţă, 
Găteşte-mă măiculiţă 
Di-an cal bun şi di-o suliță 
Şi di-o biată puşculiţă, 


. Că'n iest vară-i răzmeriţă !.. 


Di-un cal bun de călărie 
Ca să plec în bătălie... 


Dela poala Bâtcii am schimbat calea, 
ajieând spre miezu-nopţii, pe un drum 
de pădure acoperit cu iarbă verde. Corbii 
negri ca păcura croncăniau, cerând 
carne. Ulii să repeziau după pradă. 

Dăm întrun păltiniş. 

Piţigoii își alcătuiau cuiburile prin 
scorburile copacilor şi prin smidăriile 
de sânger. Caprin-turtură cântălinvârtin= 
du-şi gâtul: „tâ, tă, tâ!.. Sturzul câne- 
piu, vornicul păsărilor de pădure, fluera 
prin tuiari, 

Trecând printr'un făget, am dat într'o 
poiană. 

Aici riult ne-am minunat de frumuse- 
țea. unui sorb. Eră înalt de trecea pe 
deasupra tuturor coracilor şi drept ca 
o lumânare, 

Din poiană, mai străbatem un aluniş 
și eșim din pădure, dând în Mătioaia. 

—- „Aici mai de mult o îost sat de un- 
guri şi un făgădău! mi-ai grăit dum- 
neata, 

Scarele eră la ojână. 

Stoluri de presuri zbor pe deasupra 
noastră. Băeţi rumeni şi bucălăi la faţă, 
mân vitele la păşune. 

Trecem iarăşi pârâul Mătioii încon- 
jurat de lozii pletoase, de răchiţică şi ră- 
chiţel. 

Câna am ajuns la o fântână, ne-am 
întâlnit cu d-l chihai al pădurii. Un om 
nalt cât un brad şi îmbrăcat în nişte 
strae verzi. Ă 

Străbatem câteva racle de ogoare și 
dăm din nou în pădurea deasă. Ă 

Soarele se întunecă. Pale de nouri în- 
tunecoşi să ivesc pe bolta cerului. Vân- 
tul să porneste şi o bură de ploaie mă- 
runtă şi deasă începe să cadă pe deasu- 
pra codrului.  Tunetele să stârnesc și 
îulgerile pornesc. , , 

— „Hai răpidi sub sulharul asta di 
fag ! — mi-ai spus dumneata cu grabă. 

— „Să ştii dila mini domnişorule : fa- 
gul esti binecuvântat di Dumnezău să 
păzască di fulgeri şi tuncti în vremi di 
furtună, pi tăţi drumeţii fără adăpost! 

După un răstimp de vreme, nourii s'au 
risipit. Ploaia îndată o contenit şi mân- 
dru soare s'a ivit din nou şi mai măreț. 
Am plecat de sub fag, luând-o apostoleş- 
te la drum. Pământul eră ghiftuit de 
apă. Păsările cântau cu mult mai cu 
drag şi codrii abureau de ploaie. 

tşim din pădurea deasă, dând în şo- 
ea. = 


Mai mergem ca un conac de cale şi 
iată-ne în deal la pădure. De aici am 
luat-o prin Ghindă,  scoborind printre 
tufe de  critei şi măciş. Trecem prin 
locuri răpoase şi ponorite şi scăpătăm 
după o jidovină. 

Zăgrăelele stau tot tufe în calea noa- 
stră, iar dumbrăvile de brăileancă alba- 
stră împestriţează ogoarele. 

După ce tăiem peste o cărare încunju- 
rata de scai voinicesc şi crânguri de a- 
luniş, ne oprim pe un tapşan cu iarbă 
verde. 

— „Cred că-i cii ostinit di atâta drum 
domnișorule ? Să ni măi punem o leacă 
Pios, povestia cântecului: Chică un om 
dintr'un copac şi tot mai stă două, trii 
zâlii să să odihnească, da mi-ie-noi ?... 

—- „Mulţămesc bădiţă Năstasă, da 'neta 
știi că tinereţelor le place să tot pri- 
viască şi nu mai au vreme di odihnă! 

— „Așa-i, aşa-i, da vezi dumneata că 
şi trupului trebue să-i dăm ci-i a lui și 


să măi  înfrânăm cia pârdalnică di 
iniină !... 
— „Bădiţă, — ti-am întrebat eu —, nu 


știi 'neata de ce-i spune acestei buru- 
iecne, scai voinicesc ?... 

— „Apoi ţoi spune, da fă-mi şi mii 
hatăru şi stăi o liacă gios!,.. 

Şi mi-aduc aminte că mi-ai povestit, 

— „Cică odată so pornit, di prin păr- 
țilo noastre, a tabără di cară să aducă 
antali cu gin din ţara di gios. Cu oa- 
menii acia să aflau şi doi băcţi la o 
căruţă, 

Şi cum mergiau îi aşa pi un dram 
întins, fără nici o fântână, fără nici un 
copac, so rupt un cui dila căruța băic- 
ților şi o işât răscolul cari ţâni dra- 
ghinii. 

—— „Ci-i di făcut biţă Constandini ? — 
o grăit ciel mai nic, cătri ciel mai mari. 

-- Să tăiem măi frati o tulchină di 
scai şi să facim cuiul!, i-o răspuns 
frati-su, 

Zâs și făcut, 

Aiasta ieră pi înainti di amieză. Căru- 
ţa fiind  iresă, tabăra pornii înainti. 
leră întro zi din luna lui Cuptor. Căl- 
dură și nădusală nemaipomenită. Când 
s'o scoborit soarele la toacă zăpuşealu 
so domolit. Nouri negrii și groși împân- 
ziră ceriui albastru. Fulgerili să iviră. 
Vântul năpraznic trântiă şi luă tăt din 
cali. Scoibana începusă. 

Bieţii căruțași aflați în mijlocul câm- 
pului fără adăpost, căzură pradă mâănii 
lui Dumnezeu. Carăle să răsturnară cu 
tăt cu antali. Vitili rupsără giugurili și 
spăricte fugiau pi câmp. Da cii doi flă- 
căuaşi nu păţiră nimica. Scaiul avusăsă 
darul să-i păzască di furtună, 

Şi iacă tocmai di atunci luă numili 
aciestă buruiană di scai voinicesc |... 

Ne-am sculat de jos şi am plecat. Tre- 
cem pe lângă un huceag, dând în ogoa- 
rele omeneşti. 

Oamenii ară din zori. Ciorile umblă în 
urma plugului, căutându-și hrana. 

De aici o luăm pe-un răzor până în 
Berceni. 

In urma noastră să aud glasuri de 
cântări bărbătești : 


— „Colo'n dial în ciritel 
S'o ivit trii voinicei 
Caii suri porumbăcei 
Ş'aceia's maică di-a mei; 


Şi'ncalţați cu iminii 
Şi 'n capiti pălării, 

i pi trup cu straii verzi, 
ntră 'm codra, nu-i mai Vezi... 





UNIVERSUL LITERAR 


Sânt flăcăii dela pluguri. A 

Cind am ajuns acasă, soarele scăpătă 
în asfinţit, punând cununi de aur pe 
creştetele munţilor îndepărtați. Halăuca 
eră învăluită într'un noian de foc. Soa- 
rele să prăvăli incet după munţi şi a- 
murgul! înserării să lasă asupra sătişo- 
rului nostru, Oamenii trudiţi să întorc 
dela munca câmpului. Pâlcuri de flăcăi 
și ete, îmhbujoraţi de focul tinereţii, urcă 
cântând priporul din vatra satului. Vin 
vacile la muls şi în noaptea care să, lasă 
tristă deasupra satului, strălucesc in hă- 
tătura caselor, focuri vii. j 

După ce ţi-am reamintit dragă prie- 
tene de viaţa trăită împreună altă dată, 
să-ți spun ceva, şi despre cum trăesc eu 
aici. in acest târg mare am întâlnit oa- 
mini cu multă învăţătură. Aici am ailat 
case, unde să găsesc clituri mari de tot 
felul de cărţi pentru citit. Aici sânt şco- 
lile cele mai mari ale ţării noastre, aici 
irăesc cei mai însemnați cărturari ai 
neamului nostru. , 

Dela început am fost cuprins de o lu- 
me nouă şi de un nou câmp de învăţă- 
tură. Totdeauna însă, n'am uitat de via- 
ţa voastră simplă şi curată, dragul meu 
prieten; şi de câte ori nu aşi fi vrut so 
mai pot trăi din noul! Dar știu eu? Voi 
mai întâlni-o în drumul vieţii mele ? 

Singura mea mângâiere de acum, 0 
găsesc numai în mijlocui cărţilor şi mai 
ales într'un colţ din biblioteca mea, un- 
de păstrez caetele; în care am izbutit 
să rup şi să aduc în preajma mea, o 
parte din viaţa voastră fără de prihană, 
aşa cum aţi putut să o întăţişaţi în 
cântecele și legendele voastre. Ă 

Şi de câteori sufletul meu este cătrănit 
di cititul cărţilor străine, venite dinspre 
soarele apune, deschid filele şi retrăesc 
o viaţă nouă şi sănătoasă, viața pe care 
am cunoscut-o numai în mijlocul vos- 
tru 

imi spuneai odată, dragă prietene, că 
tare ai mai dori să vezi capitala ţării 
ncastre. 

Să ştii însă bădiţă, că aici portul şi 
limba voastră nu sânt luate în seamă. 
Aici să vorbesc alte limbi, aici este alt 
port şi alte obiceiuri, Boerii noştrii în- 
vată întâi pe copiii lor limba franțu- 
zească şi numai când îi dau la şcolile 
statului, îşi aduc aminte de limba aspră 
a ţării; lor. 

iţi povesteam eu odată, dacă-ţi mai a- 
duci aminte, că s'a vărsat şi sânge pen- 
tru limba noastră, pe străzile acestui 
târg. 

Inainte de a sfârşi această scrisoare, 
ta rog tare mult, dragul meu prieten să 
primeşti un sfat dela mine. 

Hămâi liniștit în satul tău sălbatec, 
şi părăsit, fă-ți datoria cu supunere 
îaţă de legile țării, respectă pe Vodă şi 
pe toţi cărturarii mari ai neamului no- 
stru; şi nu încercă niciodată să pără- 
seşti satul tău, căci atunci vei plânze, 
aşa cum a plâns şi un frate al tău ne- 
cunoscut : 


— „Trandatirul rău tânjeşte, 
Dacă-l săpi de unde crește; 
Tat aşa tânjesc și en, 

« După sătişorul meu [... 


Mă închin cu sănătate, 
Al dumitale prieten, care nu te uită 
niciodată, 


GH. CARDAŞ 
Bucureşti, 5 Ianuarie 1926. 


i TEATRALE 
TI Luni, 22 Februarie, va avea loc la 
Teatrul Naţional, premiera „Phedrei“ de 
Racine, eu d-ra Maioara Ventura. 
„(1 Miercuri, 10 Martie, are loc premiera 
piesei Apostolii de d. Liviu Rebreanu, 


| 





LUCIA BLAGA: Daria, dramă, 4 acte, 
„Ardealul“, Cluj, 1925. 

—: Fapta, joc dramatic; Inviere, panto- 
mimă, (Cartea Vremii), ed. „Fund. Prin- 
cipele Carol”, 1925. 

Nu putem vorbi despre aceste trei ul- 
time piese de teatru ale lui Lucian Bla- 
ga, fără să amintim, oricât de în treacăt, 
de îrnmoasa carieră literară a autorului 
„Poemelor luminii“. Dela această primă 
culegere de poeme, datând din 1919 şi 
până astăzi, d. Lucian Blaga şi-a contu- 
vat personalitatea sa literară și mai ales 
şi-a amplificat-o. Imaginile ce se păreau 
să fie tema d-sale favorită, au surprins 
prin prospețimea lor fie că se întâlneau 
developate în poeme de o tehnică alta 
decât cea curentă, fie că se încrustau în 
acele „pietre pentru templul meu“, diu 
cari poetul şi gânditorul luau ca din- 
tr'un material comun, ' A 





LUCIAN BLAGA 


Timpul, şi e vorba doar de câţiva ani 
numai, a subliniat înclinațiile d-lui Blaga 
spre studiul ateni al variațiilor de cou- 
şiiinţă, l-au apropiat tot mai mult de a- 
cele regiuni umbrite ale sufletului un- 
de atâtea taine se petrec şi unde o poezie 
scveră şi gravă se strânge sub aripile-i 
de pasăre de noapte. Căci poezia d-lui 
Blaga a evoluat dela pilda şidela imagi- 
nea tematică spre mit, spre proverb, în 
cea mai largă accepție a cuvântului, că- 
tre o metafizică, al cărei hermetism nu 
exclude poezia, după cum nu-i lipsită de 
gruție peregrinarea sobolului prin! gălerii- 
le subterestre. (Fără a mai vorbi—conti- 
nnând imaginea—de acețe mici moșu- 
roaie, de deasupra pământului, mărturie 
vizibilă şi pentru ochiul muritorului de 
rând). 

Insă nici locul, nici timpul nu îngădue 
să stăruim asupra evoluţiei poeziei d-lui 
Blaga. Era necesar să amintim de poet, 
peutrucă, sub toate variatele aspecte ale 
activității sale, Lucian Blaga, rămâne 


spiritul generator, poetul altoind pe o 
cxperienţă personală sau  livrescă, o 
problemă, un gând, o neliniște. A spune, 
în treacăt, că în afară de poezie, de lu- 
crări de estetică, de teairu, în Lucian Blu- 
ga, rezilă un foiletonist de rasă, căruia 
nu-i scapă nici una din preocupările con- 
timporane, fie o expoziţie de artă moder- 
nă. fie o interpretare a operii lui Shaw, 
fie a problemă de etnografie — înseamnă 
a completa portretul unei personalităţi, 
care se desăvârşeşte sub ochii noştri. Mai 
alecs că din toate aceste diverse preocu- 
pări, d-l Lucian Blaga îşi hrăneşte opera 
cu o sevă permanent reînoită. E și cazul 
leatrului său dela misterul lui „Zamo- 
Ixe“ până la pantomima din „lnviere“, 

Din aceste trei piese de teatru, „Daria“ 
şi „Fapta“, deşi incgale ca valoare şi ar- 
ticulare dramatică, se înrudesc prin a- 
ceiaşi atmosferă sumbră, prin acelaş acr 
struniu prin, aceleaşi cazuri de psicho-pa- 
“tologie pe care le expun. Daria e eroina 
unei drame familiare ce se săvârşeşte în 
umbra irespirantă a menajului unei ridie 
cole fantoşe ce se socotește savant îu 
tr'ale pedagogiei. Daria, este ilustrarea u- 
nui caz de terapeutică prin iubire, căci 
deşi pradă unor obsesii muladive Daria 
renaşie din iubirea scriitoruluil Loga, 
după cum se îmbolnăveşte din nou şi se 
sinucide când barbatul o claustrează şi o 
separă de amant. Deşi sbaterile Darici, 
bucuriile ca şi desnădejdile ei sunt de 
esență dramatică, drama e însă prea 
schiţată şi totul lasă să se vadă că ne 
aflăm în fața unci lucrări de început şi 
de experimentare. 

Aceasta se vede dealtfel şi din scrisul 
cu anume stângăcii provinciale, ce nu se 
întâlnesc nici odată în stilul d-lui Blaga. 
De aici şi impresia didaciică ce sc dega- 
jeuză din simplificarea acestei drame. 

In schiznb, ce depărtare, ce unitate ar- 
Ionică în tratarea tot a unui caz patolo- 
gic, în „Fapta“. Povestea c a pictorului 
Luca, a crui tortură sufletească se pe- 
trece între arta lui de oj ascetică spiritua- 
litate şi între ostilitatea tatălui său, un 
preot faimos pentru neînfrânarea instin- 
ctelor şi pentru imosalitatea lui reaumi- 
tă. (Amănunte cari dealtfel, sunt numai 
schițate). „Spiritul. arde cu flacări în tufa 
de spini, dar spinii nu se prefac în cenu- 
şă, ci rămân spini“. este caracterizarea cu 
care Doctorul, prietenul lui Luca, prezin- 
tă tatălui izolarea şi arta fiului său. De- 
sigur pictorul e un nevropat. Neînjeles 
de tatăl său, se sulocă de otrava ilolării 
şi cuvintele cu cari vorbeşte tatălui, de 
plecarea sa, sunt de o emoţionantă uma- 
nitate: „Ce se petrece în mine nu ştii nici 
tu, nici eu. Un spaţiu se 'ntinde aici, e 
o, mâhnire fără sfârşit. Plutese ca pe o 
apă neagră aici, e urâta, nemărginita des- 
nădejde. Oh! nu mai poi. Ridie un de- 
get, — cade zăvorul de pe o poartă ce-ar 
trebui să rămână veșnic închisă. Nu e 
vine să mai rămân, 

Toate lucrurile îmi fac rău aici. Nu mai 
pot. Nu mai pot, 

Trebue să plec. Aceasta e noaptea: Să 
nu mai vezi decât veşnic acelaș lucru, 
Aceasta-i durerea: să întâmpini ce oco- 
leşti“. Şi răspunsul tatălui, aspru, de-o 
desconcertantă brutalitate : LE 


| 


13 


„Sau dacă fiu, îţi stau la dispoziție ei 
un alt sfat. Fă-ţi sfârşitul. Du-te, spân- 
zură-te. Nu ești făcut peniru viaţă...“ 

Dar plecarea se amână. In viaţa picto- 
rului se abate ca o grindină de foc, făp- 
tura ciudată, enigmatică a lvancei. E nu- 
mai văpae. Și Luca o iubeşte, o teme de 
tatăl său, şi în cele din urmă, când o pier- 
Ale, trebue, după prezicerea doctorului, 
prieienul său, să săvârşească fapta, de 
care se teme: Crima. Impiedicat să tra- 
gă îu tatăl său şi lvanca, descărcă revol- 
vevul în prietenul său, în doctor. Nu-l 
niimereşte, însă e vindecat de vechile ob- 
sesiuni. Acum nu va mai pleca: „Bucu- 
ră-te şi cântă. — Pe tine te mai chiamă 
singurătatea? Pe mine nu mă mai ckia- 
mă. Vreau să rid între oameni. Cine mai 
are frică de oameni ?... Prictene, m'am 
vindecat prin faptă...“ 

Aşa redus la lintile sumare, jocul acesta 
dramatic pare desigur absurd și tematic, 
Şi poate că, la origine şi este. Căci d. 
Lucian Blaga expune un caz din psicho- 
patologia freudiană cu ierapeutica cores- 
punzătoare. D 

Ceea ce interesează însă, este că toţ a- 
cest substrat psichanalitic, este învăluit 
şi răscumpărat de o acţiune în care infio- 
varea dramatică nu exclude o superioară 
atmosferă de poezie şi de iluminare, 
„Fapta“ este un mister pnin luminile ne- 
bănuite ce suspendă peste grotele sufle- 
"ului omenes şi este o dramă vehemen- 
tă şi aspră prin ciocnirea celor două su- 
flcte: pictorul şi părintele, pninire cari 
fulgeră pasiunea sălbatică a Ivancei. Și 
cât de omenească nevoia aceasta de iu- 
bire şi cât de firească conversiunea ace- 
stei eroine, care aminteşte într'o oare- 
care măsură de impudica Stella din „Mag- 
nilicul încornorat” dar mai mult seamănă 
cu o altă eroină a d-lui Lucian Blaga, cu 
Nona dim „Lulburarea apelor“. 

Ne mai rămân puţine cuvinte pentru 
„Inviere“. E o pantomimă de o savoare 
cu totul particulară. Un basm în afară 
de loc şi de timp pe cea mai simplă din 
teme. O cerere în căsătorie a unei fete 
de ţară, care e dată după un bogătaș din 
alte părţi. Satul se pustieşte de ciumă şi 
mama fetei nu poate muri până nu se în- 
toarce fiica adusă de fratele mort, ce fu- 
sese sculat din mormânt de maică-sa. Fa- 
ta sosește tocmai în noaptea Invierii şi 
maică-sa moare impăcată. 

Elemente de folklor, de basm vesel şi 
sumbru, d-l Lucian Blaga, adnotează cea 
mai fantazistă partitură pentru o mirmno- 
dramă. Poetul care e d. Blaga e aici la 
largul său. De pildă: „Porcarul — (re- 
fuzat de Vochiţa) — se destramă în ges- 
turi  senimentale de poet romantic“; 
„Păcală — parează foarte liniştit, cerând 
mâna — nu a Vochiţei ci a Mamei“ — 
„Mama — înveselită, aruncă cârja după 
el“; „.„Vochiţa — e tristă că arc astfel 
de peţitori* sau descrierea satului bân- 
tmit pe ciumă, de opzegnantă plasticitate: 
„Apoi linişte. Um şuer străbate vămile 
văzduhului... Peste sat trece personificată 
ciuma cosașă, călare pe-o reptilă uriaşă 
cu solzi galbeni şi verzi, ochi roşii şicu 
aripi de Lăcustă enormă”. 

Negreşii nu poate fi vorba de o repre- 
zentare a acestei pantomime; Toi farme- 
cul inedit din cuvinte şi din glose sar 
prăfui. Privit însă ca un libret peniru o 
operă muzicală, — cum aminteşte şi d. 
Lucian Blaga — oferă un minunat prilej 
de încercare pentru compozitorii noştri 
cari duc lipsă pare-se mai ales de con- 
cepie de esenţă românească. 


PERPESSICIUS 


ONIVENSUL LITERAR 


Adunarea generală oxtraordinară 


a Ss, 


Duminică, 14 Februarie, a. c. precum 
sc anunţase, sa ţinut în amfiteatrul 
Fundaţiei universitare Carol 1. aduna- 
rea generală extraordinară a Societăţii 
Scriitorilor Români. Neobişnuită anima- 
ție, poate și datorită alarmei din presă, 
după care un respectabil număr de 
membri aveau să fie considerați ca ne- 
mai făcând parte din societate. Se spu- 
ne că şi revista noastră îşi are o parte 
de responsabilitate, în această alarmă 
care sur îi dovedit, deocamdată neinte- 
meiată. Am reproşat, în consecinţă, re- 
porterului nostru literar excesul de zel 
de care a dat dovadă publicând listele 
de membri activi rămaşi în societate, 
după triajul comisiei şi comitetului. EL 
ne-a răspuns, pe deoparte, că departe de 
u fi visat, toate aceste fapte sunt per- 
fect adevărat, ceeace, susține el, se 
poate dovedi și cu citate din raportul 
d-lui biviu Rebreanu, președintele So- 





Liviu Rebreanu 


cictăţii Scriitorilor Români, care a a- 
nunţat c ăopera de purificare şi-a înşu- 
şit-o precedenta adunare generală, şi 
că ea își va urma cursul independent 
te amenînțări şi însimuări. 

heporterui nostru recunoaşte însă să 
îi comis două grave abateri: 1) întrebu- 
inţând cuvântul eliminări pentru radi- 
eri (păcat pe care speră să și-l răscum- 
pere până la judecata din urmă lexico- 
grafică); 2) neposedând încă acel dar al 
divinaţiei, ce i-ar fi permis să anunţe 
înainte de încheerea revistei, amânarea 
totărârilor în chestiunea radierilor. 

Cu aceste lămuriri să-i dăm cuvântul, 

Şedinţa se deschide la orele 6 d. a, 
sub preşedinţia d-lui LIVIU REBREA- 
NU, asistat de d. Vintilă Russu-Şirianu, 
secretar. 

Asistă d-nii Gh. Adamescu, Carol Ar- 
deleanu, Gh. Băgulescu, Şerban Basco- 
viei, Eugen Boureanu, Gh. Brăescu, Ma- 
tei Caragiale, Cazaban, Nichifor Crainic. 
N. Davidescu, V. Demetrius, Mihail Dra- 
gomirescu, Ion Dragoslav, Victor Efti- 
miu, Igena Floru, Ion Fotti, A, Fulmen, 
lioria Furtună, lon Al.-George, George 
Gregorian, A. de Herz, Constanţa Hodoș, 
Fugen Lovinescu, Adrian Maniu, Vasile 
Militaru, Claudia Millian, Alfred Moşo- 
iu, George Murnu, Iosif Nădejde, D. Na- 
nu. G. 'T. Niculescu-Varone, Natalia Ne- 
gru, St. Neniţescu, Ramiro Ortiz, Per- 
pessicius, Iortensia Papadat-Bengescu 
Camil Petrescu, Cezar Petrescu, N. Pora, 
Mircea Dem. Rădulescu, Const. Râuleţ, 
Radu D. Rosetti, N. Russu-Ardeleanu, 
Ion Marin Sadoveanu, Vasile Savel, Ro- 
mulus Seișanu, Mihail Sorbul, G. Silviu, 
Fugeniu Speranţia, Th. D. Speraniă, G. 
Talaz, Caton Theodorian, Ion Valerian, 
Vuaor Vianu, Ion Vinea, V. Voiculescu 
şi Romulus Voinescu. i: 

D. Preşedinte citeşte raportul activi- 
tăţii Comitetului şi proectul de buget pe 
anul 1928. De reţinut: 1) Chestiunea se: 
diului Societăţii rămâne permanent des- 


S.R. 


chisă. Primăriile promit şi numai atât. 
2) veniturile Societăţii sunt în scădere. 
Ministerul Asistenţei a redus subvenţiu 
ce acorda Societăţii. Din această cauză, 
comitetul sa văzut silit să reducă pen- 
siile pe anul în curs cu suma de lei 50 
mii din totalui de aproape 200.000 lei a- 
nuai. 3) Subvenţia ministerului de iun- 
strucţie stă neschimbată încă din 1911: 
300U lei. Sau făcut intervenţii repetate. 
Zadarnic. Sa arătat — precum cere şi 
d Nichifor Crainic — că opera scriitori- 
lor e pusă la contribuţie în manualele 
de școală, sa, cerut ministerului să aju- 
te pe văduvele scriitorilor decedați — 
zadaruie, 4) Chestiunea radierilor face 
parte din programul de activitate al co- 
mitetului, şi purificarea e dictată de o 
adunare generală. 

Operaţiunea îşi urmează, prin urmare, 
un curs normal. 

Se propune primirea ca membru în 
Ş. $. lt. a d-lui G. Bacovia. Se procedea- 
ză la votul cu bile. D. Bacovia e primit 
cu aproape unanimitatea celor prezenţi, 

Se împart buletinele în vederea vo- 
tării premiilor. 

Comitetul a propus câte 3 lucrări de 
fiecare premiu. 

La premiul f. Al.  Brătescu-Voineşti, 
(ministerul Artelor) de 25.000 lei, pentru 
roman, d-nii: Marius 'heodorian-Cara- 
da cu „Furculeasca“ (1 vot); Liviu Re- 
breanu cu „Adam şi Eva“ (42 voturi); şi 
Mihail Sadoveanu cu „Venea o moară 
pe Siret...” (15 voturi). 

E declarat premiat: Liviu Rebreanu 
cu „Adam şi Eva“. 

La premiul „C. A. Rosetti (ziarul „Vii- 
torul“) de 20.000 lei: „Vulturii“ de |. A. 
Bassarabescu (19 voturi); „Descântecul“ 
şi „Flori de lampă“ de Jon Vinea (19 vo- 
turi) și „Romanţă provincială“ de Hor- 
tensia Papadat-Bengescu (18 voturi). 

PBalotaj între I. A. Bassarabescu și Ion 
Vinea, 

i l.a premiul de poezie „Socec, de 10.000 
ei: 

„Plumb"” de G. Bacovia (36 voturi); 
„Satul meu“ de Jon Pillat (4 voturi); 
„Poeme pentru Galateea" de Mircea 
Dem. Rădulescu (22 voturi). 

Premiat : „Plumb“ de G. Bacovia. 

La premiul de poezie S. S. R., de 6000 
lei. „Versuri“ de A. Cotruş (19 voturi); 
„Fecioarele“ de V. Demetrius (15 voturi); 
„Alme Sol“ de G. Murnf(Q4 voturi). 

Balotaj între d-nii A. Cotruș şi G, 
Murnu. 

La premiul de proză, $. S. R., de 4000 
lei: 

„Sărmanii oameni“ de Eugen Bourea- 
nul (30 voturi);,„Flămânzii” de I. Ciocâr- 
lan (2 voturi); „Intro noapte pe Bără- 
gan“ de N. Pora (20 voturi). 

Balotaj între d-nii: Eugen Boureanul 
şi N. Pora. 

La premiul  Benvenisti, de 2000 lei: 
„Reculegeri în nemurirea ta“ de Camil 
Baltazar (18 voturi; „Surpriza“ de Ion 
Dongorozi (15 voturi); „Crini Roşii“ de 
Sanda Movilă (14 voturi). 

Balotaj între d-nii: Camil Baltazar şi 
Ion Dongorozi, 

La premiul de Sonete „Ion Pavelescu" 
de 1000 lei: „Viaţa“ de Zaharia Stancu 
(22 voturi); „Sonet“ de George Dumitre- 
scu (5 voturi); „Vânătorul“ de Radu 
Gyr (20 voturi). 

Balotaj între d-nii: Zaharia Stancu şi 
Nadu Gyr. 

Şedinţa se ridică la orele 8 jumătate, 
urmând ca balotajele să se voteze în şe- 
dința de Duminică, 21 Februarie, orele 
3 a. a, tot la Fundaţie. 

PENTAPOLIN 


UNIVERSUL LITERAR 





Paraziţii în artă 


Foarte puţini vor fi fost amatorii se- 
rioşi de artă cari, în vârtejul preocupă- 
rilor zilnice, să fi avut răgazul a ceti 
următoarea, amuzantă din multe punc- 
te de vedere, informaţie judiciară : 

„D. pictor Octav Băncilă, proiesor la 
şcoala de bele-arte din Iași, a reclamat 
parchetului de Iliov că sau vândut în 
piaţă tablouri ca fiind ale d-sale, cu nu- 
mele d-sale pe acele tablouri. D-sa a ce- 
rut parchetului să se facă cercetări spre 
a vedea cine este autorul acestor fal- 
suri, indicând că are bănuieli asupra 
d-lui Iosef D.  Iscovitsch. proprietarul 
magazinului „Galeria artistică, obiecte 
de artă și antichităţi“ din pasagiul Co- 
moedia. 

„Parchetul făcând cercetări „a găsit 
că bănuielile reclamantului sunt înte- 
mciate și, în consecinţă, d. procuror Al. 
Rășcanu a deschis acţiune publică îm- 
potriva d-lui Iscovitsch, conform art. 332 
și 333 ce, p. (excrocherie). Afacerea sa re- 
partizat la cab. 7 Instrucție. al cărui ti- 
tular, d. judecător Ghiţescu, a început 
cercetările. 

„Fiind îndicii că Ja acest magazin sar 
fi practicat pe o scară întinsă acest gen 
de falsuri, cei cari au cumpărat dela a- 
cest magazin tablouri, ca fiind ale ma- 
rilor pictori morţi sau în viaţă, sunt ru- 
gaţi să treacă pe la cabinetul 7 insiruc- 
ție spre a li se faco  experliza acestor 
tablouri...” 

Bictul domn Iosef D. Iscovitsch — o- 
biecte de artă şi antichităţi — a avut 
nefericirea să cadă, cel dintâi „pe bec“... 

IL compătimim, cu atât mai sincer, cu 
cât avem bănuiala că nu e singurul pe 
piaţa Bucureştilor, care să aibă inspira- 
ţia subtilizărilor grafice — în materie 
de plastică. 

Capitala noastră adăposteşte așa de 
numeroşi imbogăţiţi de război — (până 
mai iori, vânzători de fitiluri şi „ţilin- 
der” de lămpi...) — cari nu văd în artă 
decât etalarea unui orgoliu obraznic şi 
tâmp... ! 

Fireşte, în cazul recent descoperit, 
justiția va lucra cu toată severitatea 
îngăduită de legi. 

Câteva zile de arest și câtova mii de 
lei despăgubiri, sunt desigur o pedeap- 
să, grea, dar care nu va înspăimânta, 
nici odată, pe ceilalţi fulsificatori. 

Cu toate riscurile materiale şi morule 
beneficiile lor, vor fi, oricând, superioa- 
re, 

Cu prilejul acesta imi aduc aminte de 
o întâmplare asemănătoare, dar, se în- 
ţelege, mai amplă. 

In preajma lui  1909—1910, sosește la 
Paris vestea că. după ultimile riguroase 
statistici americane, s'ar fi aflând peste 
ocean, prin diversele galerii oficiale și 
colecţii particulare... 15.000 (cincispreze- 
ce mii) pânze „originale“ de Gorot per- 
fect autentificate. 

Mândria americană fu întâmpinată cu 
un formidabil hohot de râs. 

Monografiştiii lui Corot au răspuns 
imediat peste Atlantic, că toată opera 
lui Corot, inclusiv desenele, se reduce 
la 5000 (cinci mii) de piese, dintre care 
mai mult de jumătate se află în colec- 
ţiile europene. 

Panică înfricoşetoare... la bursa pic- 
turii, 


Dovada  afirmărilor  monografiştilor 
francezi sa făcut imediat: prin însăşi 
condica de atelier a bătrânului peisa- 
gist, care avusese bunul ohicei să-şi no- 
teze regulat, toată viaţa, data și locali- 
tatea unde executase o lucrare, data, şi 
preţul cu care vânduse pânza. 

Se ştie că Jean Baptiste Corot iusese 
menit negoţului de postavuri, în care 
zăbovise opt ani, în condițiuni aproape 
mulţumitoare pentru patroni, 

De bună seamă, justiția sa zdrunci- 
nat un timp — Sau descoperit încă alte 
numeroase pânze celebre, tot atât de 
„originale“. dar n'am auzit niciodată 
de o pedeapsă aplicată falsificatorilor şi 
încă, mai puţin, n'am auzit de o înceta- 
rc a acestui comerţ . 

Puțin timp după  domolirea acestui 
scandal am asistat personal la o vân- 
zare publică, unde un Corot, disputat 
viiclios de câţi-va îmbogăţiţi a fost ri- 
cat pentru suma de peste 300.0000 frs. 
(trei sute mii franci)..! 

Deşi „expertizat“ după toate formele 
cerute, am avut convingerea — eu şi 
colegii, acolo faţă — că acel tablou era 
un fals ordinar. 

In toate aceste vânzări publice — a- 
vanjate de altmileri cu un mare cere- 
Hcnial — se ascunde, adeseori, o pa- 
tentă şarlatanie, cu concursul, interesat 
fireşte, al specialiştilor „antorizaţi“ în 
expertize. 

La noi, cazul falsurilor Băncilă e floa- 
re la ureche — și d. Iscovitsch e aproa- 
pe un nevinovat, 

Vânătoarea grasă trebuie îndreptată 
asupra laboratoriilor. din care ies, 
proaspeţi pe piaţă: Grigoreștii, Amanii, 
Lukienii, Andreeştii — şi chair Henţii. 

Ah, Doamne! ... avem aşa de mulţi 
imbecili nababi, cari nu înţeleg să ia 
contact cu aria de cât prin maeştrii ră- 
posaţi ! 

E şi aici un soi de parazitism. 

Nu ştiu cum se vor fi îngrădit aceste 
sporturi, în alte ţări. 

Socotesc însă că la noi e necesar sis- 
temul preventiv: nici o pânză a maeş- 
trilor decedați să nu mai aibă voie a 
circula, pentru comerţ, de cât dacă va 
purta pe ca un semn distinctiv, o pe- 
cetie anume, care să facă dovada că lu- 
crarea de artă a fost trecută prin tria- 
jul unui biurou de expertiză. 

Biuroul acesta, lucrând după mltimele 
metode ştiinţifice, nar putea funcţiona 
decât prin si pe lângă „Sindicatul ar- 
tiştilor plastici“ — singura şi suprema 
autoritate în domeniul plasticii, la noi, 
ce prezintă, pe deasupra, şi toate garan- 
ţiile morale. 

In chipul acesta vor dispare anumiţi 
„experţi“ izolați, cari, în Bucureşti mai 
ales, mişună gravi, grăsulii și lăcrimoși, 
pe după tejghelele negustorilor şi prin 
casele amatorilor nătăfleţi — cu inten- 
țiuni nu întotdeauna avuabhile. 

Dar iată că, înainte de a preda secre- 
tarului de redacție articolul acesta, ochii 
îmi cad, întâmplător, pe o gazetă proas- 
pătă, în care citesc: 

D. Emil Bourdelle, sculptor, profe- 
sor la şcoala de bele-arte din Paris, fiind 
informat că scena Teatrului Mic din Bu- 
cureşti e împodobită cu trei sculpturi 
ale d-sale: Tragedia. Comedia şi Ima- 
ginaţia, a făcut plângere parchetului de 
Ilfov, înfățișând această faptă ca un 
furt de proprietate artistică. 

Sculpturile acestea însă purtau pe ele 
iscălitura Fr. Stănciulescu. 

„D. prim procuror loan Dobrescu a 
delegat pe d. inspector Vladimirescu, de 
Ja siguranţa generală, cu facerea cerce- 
tărilor...“ 

„Civilizaţia"“ pătrundea la noi nestin- 
gherită. 





21 Februarie, 1805: S'a născut la Pa- 
nade aproape de Blaj, Timoteiu Cipariu. 

1841: S'a născut la Craiova, Nicolae 
Quintescu. 

22 Februarie, 1868: A murit poetul ba- 
sarabean Costache Silamati. 

1873: Alexandru Odobescu a vorbit la 
Ateneul Român din Bucureşti despre: 
„Studii arheologice asupra artei în Ro- 
mânia“, 

23 Februarie, 1874: Apare în Braşov 
„Orientul latin“ ziar condus de Teofil 
Y'râncu, |. A. Lapedatu şi Aron Densu- 
şianu. 

1901: A murit poetul loan Neniţescu. 

24 Febroaarie, 1830: Sa născut în Iaşi 
junimistul Calimah Catargi. 

1865: Apare ultimul număr din 
„Foaia pentru minte“ a lui G. Bariț. 

1866: V. A. Urechia a vorbit la Ate- 
neul Român din București despre „Poe- 
zia română în iaţa politicei“, 

1875: A murit loan Calinciuc vestit 
profesor de teologie la Facultaiea din 
Cernăuţi. 

1898: A murit dr. Aurel Suciu mem- 
bru al comitetului naţional, condamnat 
pentru Memorand la 1 an şi jumătate 
închisoare. 

25 Februarie, 1846: S'a jucat la Tea- 
tru Naţional din Iaşi piesa lui Alecu 
Russo „Provincialu]l Vadră la Teatrul 
Naţional“. Actorii N. Teodoru, T. Teodo- 
rini şi N. Luchian neţinând seamă de 
pasagiile șterse de censură. au fost sur- 
ghiuniţi la mănăstirea Cașin, iar auto- 
rul la Soveja. 

1849 : S'a născut în Iaşi vestitul filosof 
român, C. Dumitrescu-lași. 

1868 : 1. Eliade Rădulescu a vorbit la 
Ateneul Român din Bucureşti „Despre 
literatară“, 

1880: A murit Cezar Boiliac. 

1881: A murit August T. Laurian, 

26 Pebruarie, 1880: Sa născut în 
Bucureşti pictorul A. Baltazar. | 

1893: A murit Grigore T. Brătianu 
primul presedinte al „Ligei Culturale“, 

27 Februarie, 1834: Sa născut în 
Piatra-Neamţ istoricul Vasile Alexan- 
drescu-Urechia. L 

1866: B. P. Hasdeu a vorbit la Ate- 
neul Român din Bucureşti despre „Tal- 
mudul ca profesiune de credinţă a ju- 
daismului“, 

1867: Sia născut în Bârlad George |. 
Diamandy. 

1920: A murit în laşi marele istoric 
AL. D. Xenopol. 


Acum va să i se închidă uşile. 
Ni-i teamă însă că vom uita ferestre- 


le în lături... 
N. N. TONITZA 


EXPOZIȚII. 

Casa Artei (Câmpineanu 17) Horaţiu 
Dimitriu. 

— Muzeul Simu (atelier) Marius Bu- 
nescu, 

— Căminul Artelor (calea Victoriei) 
Briese — Cosmovici. 


VERNISACII. 

— Căminul Artelor (Martie), Miliţa 
Petrașcu — Marcel Iancu. 

— Cartea Românească (Martie), Gru- 
pul celor patru“... Şirato — St, Dimitres- 
cu — N. Tonitza — Han. 


14 


Cronica muzicală 


Mihail Andricu 
Cu prilejul executării piesei sale „trei tablouri simfonice: 


wdar sufletul nostru să se descopere în 
N0i, în ceeace speciala dinamică melodică 
şi ritmică a doinei conturează spontan 
din simţțirea deosebită românească“, (Ma- 
rin Simionescu-Râmniceanu : Necesitatea 
frumuseții, p. 40). lată răspunsul lapidar, 
clar şi definitiv cuvenit desbătutei pro- 
bleme a şcolii muzicale româneşti, pro- 
blemă, pe care activitatea de anul trecut 
a „Societăţii Compozitorilor Români“ a 
şi actualizat-o şi i-a şi oferit o impor- 
iantă contribuție de elemente pentru re- 
zolvare, Este fericit schițat aci, într'o pre- 
gnantă iconomie terminologică, şi întregul 
cadru ideologic în care ar urma să se dis- 
cute procedeele de tehnică utilizabile, În 
muzica de cameră dela „Teatrul mie“ şi 
în cea simfonică dirijată de George Geor- 
gescu—vorhim de concertele din primă- 
vara trecută — să vădea aceias dibuire, 
acciaş nelămurire, acciaş nesiguranţă în 
alegerea formei muzicale — sonată, cân- 
tec, poem, lied, suită, divertisment, rap- 
sodie ? — şi aceiaş inadvertenţă şi lipsă 
de intuițiune pentru specificul melodic și 
ritmic românesc pe care le înfăţişează în- 
ceputurile de cultură originală de ori- 
unde. În temeinicul studiu din care ex- 
tragem rândurile de motto la un tratat 
de compoziție muzicală românească, dela 
iinceput, Marin  Simionescu-Râmniceanu 
face constatarea, pe deplin îndreptăţită, 
că muzica noastră şi-a pierdui autentici- 
tatea, constatare în care își află motivare 
şi sprijin cercetările ştiinţifice propuse de 
noi prin eseul—apel „Arhiva fonogrami- 
că“, Fără a se impicta în vreum chip a- 
supra libertăţii de afirmare a creatorului 
de artă, acesta nu rămâne totuş indife- 
rent la specificul ideal al vremei sale şi 
al mediului său, de anumitul stil de viață 
propriu unui timp şi unui mediu social, 
conştient în mai restrânsă măsură, desi- 
sur, de cât este conştient de resursele co- 
loristice ale fiecărui instrument din or- 
chestră. Ftosul popular ar cădea deci în 
spre centrul sferei de preocupări ale crea- 
torului de artă, fără, cum spunem, ca 
aceste preoenpări să stânjenească libera 
afirmare a personalităţii artistice ci, din 
contră, să contribue la această liberă a- 
fiimare. Oricât de îndepărtați ar îi crea- 
torii frumosului muzical românesc de 





preocupări de asemenea natură, nu poate 
fi contestată afrmosfera populară  româ- 
nească pe care o râvneşie şi pe care 1s- 
buteşte să o exprime, uneori destul de 
desluşit, o parte dintre compozitorii noș- 
tri. Oscilând cu predilecţiune spre ari- 
ental, au fost fireşte îmclinați şi influen- 
ați să distingă şi să aleagă din elemen- 
fele tehnice pe cele mai puțin distinctive 
şi caracteristice pentru ceiace este spe- 
cific în melodismul, ritmica şi chiar po- 
lifonicul şi timbrul românesc. 

Mihail Andricu rezumă oarecum _ pro- 
blema şcolii muzicale româneşti. Nu în 
toate datele ci şi nici în rezolvarea, cât 
în parte din tentativele şi calculele pen- 
tru deslegarea ei, în care, de fapt, şi re- 
zidă succesul de a creia atmosferă al lui 
Andricu. 


Două piese, pentru  orches- 


ambele 


tră,  statornicese însuşirile lui An- 
dricu, înclinările sale, şi posibilităţile 
sale creatoare: dar mai ales stabilesc 


vâvna sa pentru a creia atmosfera româ- 
nească. O vagă intuiție de răzeşie con- 
servatoare descoperă lui. Andricu, — ca şi 
lui Jora, de altfel, — fragmente din pito- 
vescul românesc. Nu „simţirea deosebită 
românească”, ci aspecte fugare, din pito- 
rescul nostru. neorânduite definitiv ca 
operă de artă, — dar de atmosleră ro- 
mânească, Mai desbărat de oriental ca a- 
nul trecut, Andricu speculează, ca tehnică 
gamală, asupra revelatoarei subfonice (nu 
sensibilă — subsemilonium. modi —, pe 
care o tratează cu iscusită îndemânare 
contrapunctică. Compozitorul nostru în- 
jelege dilerenja de procedeie polifonice 
dintre contrapunctul surselor  inepuisa- 
bile de invențiune melodică şi între acor- 
dica funețiunilor tonale, care ar disolva 
tocmai ceace este caracteristic şi creator 
de atmosferă în procedeele sale : subtani- 
ca de care vorbim. — Ca realizare compo- 
pistică, lucrarea lui Andricu, care poariă 
titlul — atât de sugestiv pentru discuţia 
noastră — de: „7rei tablouri simfonice 
(Poveste, Danț, Peisagiu)' şi care pot fi 
ulălurate ca tendință  „Poemelor croma- 
tice“ ale pictorului Teodorescu-Sion, di- 
feră esenţial de Suita pentru orchestră 
cântată în stagiunea de simfonice trecută. 
Dacă am împrumuta concepte dimensio- 


Buletin bibliografic săptămâna!” 


087.1 LITERATURĂ PENTRU TINE- 
RIME, 


Erdidi Marie. — Berthy Lucia ifjusagi 
regeny. Cluj, Az „Braelyi magyar lă» 
nyok“ Kiadăsa, 1925, 271 p. Lei 80. 

Hodoș (Constanţa). — Rodica. In vârie- 
jul răsboiului. Povestire. Ediţia a 
doua. Bucureşti, Socec & Co,, 1926 
77 p. Fig. Lei 2, 

Ă 39 OBICEIURI. FOLKLOR. 

Bârseanu (Andreiu), —  Snoave, chiui- 
turi, povestiri adunate. Sibiiu, Edi- 
tura. Asociaţiunii, [1925], 71 p. Fig. 
Lei 5. (Bihbliotec(a poporală a Aso- 
ciațiunii Nr, 132). 

Costin (Lucian). — Mărgăritarele Bana- 
natului (mare colecţie de folklor). 
Timişoara, „Cartea Românească“ 
[1928], 142 p. Lei 35. 

5 ŞTIINŢE PURE. 

Bratu (Gheorghe). — Curs de matema- 
tici generale. Vol. 1. Matematici ele- 

„* A se vedea tabloul claşificaţiuni ze- 

cimale în No. 1, 


de AL.-SADI IONESCU 


mentare. Fasc. ]. Cluj, (Tip. Ardea. 
lul), 1926, 320 p. Fig. Lei 160. 

Noriman (Charles). — Einstein şi uni- 
versul. O lumină în misterul natu- 
vei. Traducere de 1. Leonard. Bucu- 
veşti,  Cugetrea, S. Ciornei & P. C. 
Georgescu, [1926], 205 p. Lei 50. 

8 LITERATURA 
a) Poezie 
Alexiu Lunca (Şt.). — Cântecele trecutu- 
“h A se vedea tabloul clasificaţiunii ze- 

cimale în No. 1. 
lui. Câmpina, (Tip. Mihail $. Gheor- 
ghiu), (1926), 63 p. 

Bacovia (G. V.). — Scântei Galbene Po- 
ezii. Bacău, (Tip. Minerva), 1926, 32 
p. Lei 30. 

Giocardia (Dan) şi Aurel Șerbănescu, — 
Coşul cu roade. Bucureşti, (Tip. Ro- 
mâne-Unite), 1925, 153 p. Lei 4. 

Micle (Veronica). — Dragoste şi poezie. 
Viaţa poetei tălmăcită după scrisori 
si documente inedite de Octav Mi- 
nar Bucureşti, Socec & Co, [1995], 
216 p. + pl. Fig. Lei %, 

Pană (Saşa). — Răbojul unui muritor. 


UNIVERSUL LITERAR 


nale, am însemna opera de anul îrecut ca 
interesantă pentru tendința de adâncire 
şi deci clarificare prin simplificare a plas- 
ticului românesc. 

Opera de estimp este, din contră, exten- 
sivă. O avalanșă de îimpestrițări instru- 
mentale, nejustificate, nepregătite și za- 
darnice, frânge îragedul trup al ideiei me. 


sodice, îl chircese şi fl ascund sub fanfa- 


ronada acetsui pompos vestmânt orches- 
tral. Andiicu este de astădată extensiv. 
Prea multă larmă pentru  discreţiunca 
melosului nostru. Forma celor „lrei ta- 
loburi simfonice“ pledează deasemenea 
pentru extensivul: semualat ptocedeelor de 
culorit orchestral : preludiu, sonată fără 
desvoltare (?), Lied. 

Andricu încearcă aceste două căi: a) 
multum, linii melodice viguroase, proemi- 
nente, economie de motive, intensivitate 
(„suita pentru orchestră”) ; b) multa, bo- 
păţic de motive sunare, nedefinite precis, 
care nu dumirese, ci împrăştie şi disolvă 
amploare orchestrală, capricii. de formă, 
extensivitate („Trei tablouri simfonice”). 
In orice caz, Andricu pare a se îndrepta 
„spre noi“, Spre acel „noi“ pe care o cât 
de sfioasă privire a competenţei noastre 
cu totul relative o poate descoperi în acti- 
vitatea spirituală înfățișată de diferitele 
ramuri ale culturii româneşti. In zigza- 
gurile neaşteptate ale evolnțiunii artistu- 
lui, cine poate rămâne sceptic la atât de 
făgăduitoarele realizări de atmosferă ro- 
mâmească ale lui Andricu ? 

G. BREAZUL 


Coperta noastră 


Arta lui Francisc Șirato este o artă 
eminamente cerebrală. 

De aceia nu cucereşte, dela prima ve- 
dere, pe oricine — și, niciodată, pe acei 
cu sensibilitatea needucaiă şi cu inteli- 
gența lălâie. 

E ca o muzică de cameră, subtilă şi 
gravă, cu, în primul rând, o înaltă pre- 
ocupare de stil, 

Cu toate acestea, Şirato porneşte dela 
observația directă a naturii. 

Transiormă însă această natură, înte- 
rior, transfigurând-o şi înobilâna-o, u- 
neori, până la simbol — fără să altere- 
ze prin aceasta nimic din calitatea ma- 
teriei picturale, pe care o pune în ser- 
viciul concepţiunei şi — lucru rar — 9 
păstrează până la sfârşit în ideală îm- 
brăţoşare cu. concepţiunea însăși. 

Inzestrat cu o cultură superioară şi 


5 A pe ERE a EP NC 7 E a EI E 0 


Strofe banale. București, (Tip. Lupta, 
N. Stroilă), 1926, 32 p. Lei 2 

Rădulescu (Mircea), — Poeme pentru 
Galateea. Bucureşti, Socec & Co. 
1925, 111 p. Lei 50. 

Stroescu (1 .C.). — Aripi și cânt. R.-VâI- 
cea, (Tip. W. Grabowski & Sauce. D. 
Apreotesei), [1926], 95 p. Lei 30. 

b) Roman. Nuvelă, 

Clucerul Dinu. — Altă iubire... (roman), 
Bucureşti, (Tip . Eminescu), (1926), 
270 p, Lei 60. 

Eftimiu (Victor). — Corabia cu pitici. 
idiția IV-a complectată. București, 
Universala, Alcaluy & Co., 1926, 199 
p. Lei 40. 

Răşeanu (Theodor). — Aceia care tre- 
hbuie iubită roman. Iaşi, Viaţa Ro- 

mânească, 1925, 182 p. Lei 60. 

c) Literatură străină. 

Stirnar (Ludwig). —  Siebenbirgische 
Geschichten Schsăssburg, Friear. JI. 
Horeth), 1925, 268 p. 

Szabolcska (Lâszi6). — Gârdonyi Gâza 
6leie 6s kolteszete. Tanulmany, Ti 
mişoara, (Ny-om Helicon), 1925, 133 p. 

d) Literatură străină tradusă 

Swiit (1.). — Guliver în ţara uriaşilor. 
Traducere de Haralamb  G. Leca. 
București, „Universala“, Alcalay & 


cf 


UNIVERSUL LITERAR 


ID 5-4 S 


OT ze i Er: 
pu SN 9 Ry 


m ASA e CIA 


ATAT REL EL 


Că aid za? 




















La Teatrul Naţional, „„Secretul'i 
cu Marioara Ventura 


Sunt Lără îndoială tipuri (masculine şi 
femenine! otrăvite sufleteşte de ură, mân- 
cate de rugina învidiei, sbuciumate nu- 
mai de pornirea de a face rău,.de a des- 
trăma orice împânzire de bucurie pe care 
şi-o trăese conștient, sau inconştient cei- 
lulţi, în sbuciumul vieţii. Sunt. Dar ră- 
mân caracterizate aceste tipuri, ca anor- 
male, dospite în neadaptare. 

Pe un aiare tip de femce, care nu poate 
suferi bucuria. altora ; care se simte în- 
frântă de sporul de bunăvoinţi din pla- 
nuri și gâuduri,. menite să făurească [e) 
fericire, e clădită piesa tare a lui Bern- 
stein. el ie | 

Dacă tipul de femee îndrăcită ar fi 
fost arătat de autor mai  adâneit din 
punct de vedere psihologic și mai amă- 
nunțit ca literatură, desigur tot planul 
piesei ar fi fost mai ridicat. 

Femcea blestemată de soartă să fie rea 
este Gabrielle Jannelot (Mariara Ventura), 
soţia pictorului Jannelot (d. Bulfinski). 

Prictena Gubriellei, Menricita vrea să 
se mărite cu Le Guenn. In trecutul Ilen- 
vicitei e o aventură. Ea vrea so păstreze 
ca o tuină. Secretul însă îl ştie şi Ga- 
briclle. Şi aceasta e muncită de diavo- 
leasca pornire să sfâşie căsătoria dorită 
şi de Ilenrietta şi de Le Guenn. Impăti- 
mita invidioasă îndeamnă pe Eenrietta să 


ui 


cu un simţ critic de stâşietoare ascuţi- 
me, Francisc Șirato şi-a câștigat de 
multi ani, în literatura critică, un loc 
pe care, cu drept cuvânt, i l-ar putea 
vâvni, în materie, ori care celebritate 
contemporană, străină. i sa 
Articolele și studiile lui, împrăștiate 
prin diverse publicaţii, adunate În vo- 
lum de către un editor inteligent, pe 
care însă nu-l intrezărim, — ar zdrun- 
cina iremediabil atâtea glorii profeso- 
vale, clocind în catedre remuneratorii, 
prație unei perzistente opere de muti- 
lare a, istoriei sii esteticei, clementare, 


mărturisească logodnicului, greşala. [ra 
sigură, că nu se va mai face căsătoria, 

Dar meschina-i intenţie nu isbuteşte. A 
fucercat apoi tot felul de insidii, de pla- 
nuri demonice să.sfărâme bucuria tinerei 
perechi, dar a fost înfrântă. Şi-atunci se 
ispovedeşte soțului ei, că-şi dă seama ca 
de-un nenoroc, de văpaia urii, ce-o mis- 
ne. 

+ 


In loată piesa e o țesătură de pândiri, 
ca să picure veninul invidici; e o involbu- 
raze de patimă, intind năruirea seninu- 
Îni din sufletele, care se caută: e un ro- 
pot de perfidie amenințătoare, ca în cele 
din urmă să se rostogolească doborită de 
căință înfrigurata purtătoare de necaz. 

E o eşalonare de manifestări patologice 
ale unui suflet, de care de bună seamă, 
ne 'e milă. i 

* 


Cu acea neitrecută putere de pătrun- 
dere. cu fermecătorul dar de nuanţare, 
cu minunata stăpânire a definirii atitudi- 
nilor, Marioara Ventura a creiat tipul fe- 
meei, clocotitoare de invidie şi răpusă de 
căinţă. 

In rolul acesta sam mai văzut-o şi altă- 
dată. Nu Ia caracterizat însă aşa de am- 
plu, de sigur, de complet ca acum. i 

Piesa aceasta a fost însă și prilejul de 
a se afirma ca o valoare artistică, d-na 
Aura Buzescu. Am mai scris cu entuziasm 
despre talentul d-sale. Nu-i bănuiam însă 
atâia intensitate. O varietate de nuanțe, 
o gradaţie de reliefări, o sinteză de largă 
înțelegere. cum a dovedit d-na Buzescu, 
mă fac so apreciez ca pe uua dintre cele 
mai distinse artiste ale primei noastre 
scene. 

D). Valentineanu şi-a afirmat încă odată 
supleţea temperamentului său artistic, în- 
irun rol, pe care mijloacele proprii ale 
artistului trebue să-l definească. 

D. Bulfinski eu aceiaşi corecţitudine a- 
proape solemnă. D-na Gusty şi d. Atana- 
sescu au întregii un cadru ales. 

* 


LA TEATRUL MIC sa. reprezentat o 
„comedie, „In familie“ de Louis Ye- 
prneuil. 

O improvizație indecentă, la care par'că 
într'adins s'au silit să colaboreze actorii, 
ca să facă un spectacol fără perdea. 


E, e AIo 


B. CECROPIDE 


per „a- 


CR CR E E E Ra RI RE RN UE a NEC) ACE CREZI 


Co. [1926], 162 p. Fig. Lei: 10. (Biblio- 
teca pentru toţi 543—543 bis), 

Zola (Emile). — Doctorul Pascal. Tradu- 
cere: de Al. Popovici. Bucureşti, Cub» 
getarea, S. Ciornei & P .C.  Geor- 
gescu, [1926], 272 p. 

Cicerone. — Catilinarele „Traducere de 
pe textul latin... de Constantin Da- 
mianovici. Bucureşti, Universala, 
Alcalay & Co. [1926], 172 p. Lei 10. 
(Biblioteca pentru toţi Nr. 803-804). 

9. ISTORIE. BIOGRAFIE. 

Argeş (Nicolae). — „Radu Negru Basa- 
rab“, București, (Tip. D. M. Ionescu 
S-sor), 1925, 56 p. Lei 30. (Biblioteca 
ziarului „Târnava Mare“, Sighişoara 
Nr. 1). 

Bălan nad: — Colonelul Urban în 
Bucovina 1894. Cernăuti, (Tip. MWi- 
tropolitul. Silvestru), 1926, 20 p. 

Costăchescu (Mihai). — Observări cu 
privire la Uricele lui Iuga Vodă 
[1400]. Iași, (Tip. „Viaţa  Romînea- 
scă“), 1926, 11 p. 

Ghibănescu (Gh.). —. Fereşti (Vaslui, 
Studiu și documente. Iaşi, (Tip. 
„Viaţa Romiînească“), 1926, XLIV + 
179 p. +1 pl. Lei 100. 

Jakabify Elemer dr. — Az 1790—9i—iki 
magyar  orszaggyules  elszmânyei 


Krass6 vârmegychben, Lugas, (Ny-om 
Husvâth es Hoiier), [1925], 63 p. 
Lei 75, 

Marinescu (C.). — Legăturile Moldovei 
cu Polonia întrun raport de amba- 
sador venețian, (1575). Vălenii-de- 
Munte, (Tip. Datina Românească), 
1925, 7? p. 

Văgăonesca (Mihail). — Viaţa în război, 
însemnări zilnice pe de front, 1916— 
1918, cu nume proprii şi localităţi 
din lungul si latul ţărei. Bucureşti, 
Casa Şcoalelor, 1925, 383 p-+-5 hărţi. 

Vlădescu (].). — Adunarea, clasarea şi 
păstrarea materialului istoric. Sis- 
temul fişelor şi al cărţilor numero- 
taie. Documentul fișe. Craiova, (Tip. 

„Scrisul Românesc“), [1925], 36 p. 

Vlădescu (1... — Despre dări sau impo- 
zite. 1. Birul. Bucureşti, (Tip. Gar- 
rm Românească“, (1926), 71 p. Lei 

a) blogratie. 

Buat (General). — Ludendorfî. Tradu- 
cere de Maior N. Vorvoreanu şi Ad. 
Căpitan Dim. C. Zavalide. Bucureşti, 
(Tip. Serv.  geoagratic al armatei), 
1925, 127 p. Lei 60. 


15 


Conferinţele „Poesis“ 


„N. Jonescu despre; Charles Peguy 


În continuarea ciclului de conferințe 

organizat de gruparea „Pocsis“ cu pri- 
vire la literatura franceză contimporană, 
d. prof. N. Ionescu a vorbit despre 
„Charles Peguy“. 
Despre literatură, spune conferenția- 
rul, trebue să vorbească numai cei care 
au aceasiă specialitate. Tinereţea mea 
necăjită nu mi-a îngăduit să mă preocup 
prea mult cu această artă nobilă, care e 
făcută pentru esteți şi oameni rafinaţi. 
Cei preocupaţi cu alte probleme de or- 
din sufletese care ţintesc la lămurirea 
lor lăuntrică au mai puţină înclinare 
pentru literatură. 

De aceea, eu mă voi ocupe mai puţin 
de latura artistică a scriitorului de care 
voiu vorbi: 

Charles Peguy a pătruns în cercurile 





NICULAE IONESCU 


intelectuate alk Franţei după imoartea 
lui, pentrucă mici activitatea ce-a desfă- 
surat n'a radiat pe o rază prea întimsă. 
Cunoscutele „Cahiers dela quinzaine“ pe 
care le redacta singur, nu se tipăreau 
decât în 1700 de cxemplare, ceeace e 
foarte pujin pentru o țară ca Franţa. 
Peguy a devenit de actualitate pentru- 
că spiritele au suferii o transformare, în 
sensul selor susținute de el, ceeace nu 
înseamnă că a anticipat ceva. Istorice- 
şte, aceasta înseamnă că ideile susţinute 
de acești aşa numiţi anticipatori au 


găsit o rezonanță imediată în public, 


ştiinţificeşte, că ei sunt formulatorii u- 
nor transformări spirituale care se în- 
tâmplă. 

Peguy a. reprezentat o treaptă  con- 
ştientă, anumite curente nelămurite bine 
în vremea lui, şi cari azi s'au cristalizat 
pe ideplin. 

Dacă ne ocupăm de arta lui Peguy, în 
ce privește latura ei formală, o găsim 
personală pentrucă nu putea fi scrisă de 
altcineva, şi aceasta deoarece vremea lui 
nu împingea pe nimeni spre acea formu- 
lă de artă. 

Imitatori n'a avut, fiindcă  imitalorii 
nu apar decât atunci când arta se trage 
din necesitățile imediate ale vremii. Sii- 
lul său e alambicat şi alegoric. Gândirea 
şi arhitectonica lucrului artistic nu pro- 
gresează. 

Opera lui artiştică e ceva care se rea- 
lizează neîncetat. El resfrânge în versul 
său ceva din el însuşi, din personalitatea 
lui așa cum o surprinde neîncetat. Şi 
nemulțumit de cele spuse, mai adaugă 
ceva care să-l completeze. 


16 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


REDACȚIONALE 

(] In numerile viitoare vom publica 
poeme inedite din d-nii: lon Pillat, D. 
Nanu, A. Cotruş, G. Talaz, N. Milcu, 
Radu Gyr, Eugen Victor, ete; poeme ine- 
dite de Artur Enășescu ; Schițe şi nuvele 
de d-nii G. Brăescu, Vintilă: Rusu-Şi- 
rianu, M. Celarianu etc. cronici literare 
străine ; reportaj asupra laureaţilor S$. 
S. R.; etc, ete. 

II Poşta redacţiei, promisă în numărul 
trecut al revistei, luând proporții fantas- 
tice n'a putut intra în numărul de faţă. 


Nemulțumirea aceasta nu-i însă ceva 
principal. Așa sunt, aşa scriu, e formula 
ce i sar putea aplica. Pentru el arta și 
viața se suprapun. 

Peguy nu trebue însă 'caracterizat ci 
povestit, pentrucă nu are ccnire de ca- 
rucferizare. FE o viață care se rostogole- 
şte la infinit. Dar pentru a-l povesti tre- 
buie să-i cunoşti viaţa, pe când dacă-l 
discuți e mai uşor. 

Tonul de cantilenă folosit de Peguy în 
scrisul lui nu e nici ceva făcut, nici pro- 
dusul unei stări bolnăvicioase. ci mai 
curând expresia robustului său fond ţă- 
rănesc. 

Actualmenie e revendicat şi de naţio- 
nuliştii dela TAction Francaise şi de ca- 
tolicii filozofi de pe lângă universitatea 
catolică dela Paris. Dar scapă şi unora 
şi altora. Peguy a fast un mare pasionat. 
La început dreyfusard, apoi socialist pâ- 
nă s'a certat cu Jules Guesde, apoi na- 
ționalist şi la urmă catolic fără nici o re- 
zervă. Dar în ioate aceste peregrinări 
ceeace a fost permanent la el, e iubirea 
de oameni pe care voia să-i salveze. Da- 
că dela socialişti a plecat, nici cu naţio- 
naliştii nu se potriveşte în roate. Având 
uo. fel special de a înțelege lucrurile, pen- 
tru el nici republica şi nict monarhia 
n'au un sens prea precis. Laudă toate re- 
gimurile până la republica de azi, pen- 
irucă toate respectaseră noțiunea de o- 
nvare. Dar această concepţie de onoare 
a fost realizată şi de Robespierre, iar re- 
voluția o găseşte firească. 

Catolicismul iarăși e ceva propriu firii 
sale. Toată viața a fost preocupat de pro- 
blema religioasă, iar pentru Sfântul Lu- 
dovie, Sf. loana şi S-fta Genoveva avea 
un culi special, 

Credinței biscricei că Isus a fost tri- 
mes de Dumnezeu să mântuiască pe oa- 
meri, Peguy opune credința sa'că Isus 
ra putut mântui pe nimeni. lar când 
vorbeşte de cele trei virtuţi teologice: 
caritatea, credința şi speranţa, celei din 
urmă îi acordă cea mai mare însemnă- 
iate pe motiv că pentru oameni mai ime 
portant decât credința mântuirei e spe- 
ranţa acelei mântuiri. Na fost nici pro- 
teslant pentrucă credea în sfinţi, şi nici 
catolic, pentrucă nu simţea nevoia biss. 
ricii. Şi n'a fost catolic, deoarece nu în- 
țelegea nici ideia de lege și nu putea să 
admită o voință ce i se impunea din a- 
fară, fie ea chiar a lui Dumnezeu. 

Peguy a fost un om care a trăii imiens 
şi a crezut intens în existența lui. A fost 
un liric şi un practic, pe dea'ntregul an- 
tiştiințific, şi fără concepte definitive. E 
în. afară de orice definiţie. E omul întâm- 
plării, nu al totalizării lor. 

Reprezintă viața care destramă con- 
ceptele şi generalităţile. 

Şi din acest punct de vedere e intere- 
sant și actual peniru vremea noastră. 


> TIR fa E i : i LA FLOROIU 


ICONOGRAFIE 

Qi Desenele d-lor Al. Tzigara-Samur- 
caş, V. Demetrius, I. Buzdugan şi D. 
Nanu, din numărul de faţă sunt datorite 
pictorului Ștefan Dimitrescu ; , 
ale d-lor: Victor Eitimiu şi G. Murnu 
se datoresc d-lui Marcel Iancu. 

SCRIITORII 

Dl S'a pus în vânzare romanul d-lui 
Vasile Savel: Vadul lloţilor. 

C] In editura literară a „Cassei Şcoa- 
Iclor“ va apare: Povestiri de pe dealuri 
de d. Eugen Boureanul. 

O A apărut volumul de poezii; Scântei 
Galibene de G. V. Bacovia. E tipărit la 
Bacău, în tipografia „Minerva“, 

Ci In editura „Ancora“ a apărut volu- 
mul Il din ediția definitivă a Critice-lor. 
d-lui E, Lovienscu; cuprinde: Critica im- 
prosionistă; Eminescu; Caragiale; P. 
Cerna; D. Anghel; I. Minulescu etc.; Pe 
drumurile Eladei. Vom reveni la „Men- 
țiuni Critice“, 

C! In publicaţiile „Cassei Şcoalelor“ a 
apărut volumul II din coleția de 10 vo- 
lume, din traducerea povestirilor lui An- 
dersen, pe care a întreprins-o d-na Nata- 
lia Negru. Volumul se numeşte: Ionică 
Haplea şi alte povestiri şi e ilustrat de d. 
V. 1. Popa. 

INSTITUTUL DE CULTURA ITALIANA 

Cl Seria conferințelor institutui de cul- 
tură italiană va continua Duminică 21 co- 
rent. ora 5 seara, când va vorbi d. profe- 
sor Octav Onicescu despre: Fascismul 
teoretic în gândirea lui Gentile şi Rocco. 
Conferinţa are loc la Fundaţia Universi- 
tară Carol |. 

. POESIS 

[] Joi, 25 Februarie va vorbi, în ciclul 
organizat de „Poesis*, la Fundaţia Uni- 
versitară Carol 1, d. Mihail Ralea despre: 


Andre Gide. 
IN STRAINATATE 

In „Nouvelles litteraires din 6 Febr. 
a. c. a apărut o copioasă notiţă critică- 
informativă despre personalitatea d-lui 
Ton Minulescu. Prezentat ca un fiu spi- 
ritual al Franţei, unde şi-a făcut studiile 
şi în a al cărui Paris a cunoscut pe Mo- 
cas şi atâția dintre scriitorii mişcării 
simholiste. 

Avticolul trece în revistă întreaga ac- 
tivitate a d-lui Ion Minulescu dela „Ro- 
manţa pentru mai târziu” până la „Ma- 
nechinul sentimental“, ultimul său suc. 
ces de teatru, cu care prilej se reciifică 
ervarea cu influența pirandeliană, pusă 
în circulaţie, în presa noastră. . 

Articolul termină cu regretul că o- 
pera lui Ion Minulescu e așa de puţin 
cunoscută în Franţa: „poetul „Roman- 
ţelor pentru mai târziu“ ar fi şi mai bine 


apreciat“, 
ă RASPUNSURI 

C] Revista Gândirea e sub tipar. Zilele 
acestea urmează să apară 

[] Romanul d-lui N. Davidescu: Vioara 
mută va apare în cursul acestui an. 

TI Romanul d-lui Cezar Petrescu: In- 
tunecare va cuprinde trei volume şi va a- 
pare tot în cursul anului acesta, Poate în 
cdilura „Cartea Românească“. 

Ci Redacţia şi administrația revistei 
Cetatea literară este: str. Regală, 21, Bu- 
cureşti. Abonamentul: trei luni, 50 lei; 
şase luni, 100 lei; Revista universitară a- 
pare sub conducerea cercului studenţesc 
ilfovean, nu sub conducerea d-lui C. Ră- 
dulescu-Moftrn, care sprijină cu colabora- 
rea sa. 

O Ramuri—Drum drept: redacția Pala- 
tul Ramuri Craiova; abonament 250 lei 
anual, 





BULETINUL NOUTAŢILOR LIBRA- 
RIEI FRANCEZE 

Sub acest titlu, „Centrala Cărţii“, So- 
civlate generală de librărie, Bucureşti, 
sir. Paris 1, publică în fiecare nr. al 
„Universului Literar“, lista celor mai 
recomandabile cărți franceze apărute în 
ultima săptămână şi pe care le are în 
depozit. Cititorii „Universului Literar“ 
vor găsi aceste cărţi în principalele li- 


brării din ţară, pe care le furnizează 
„Centrala Cărţii“. 
POESIE. VERSURI. 
BLAISE CENDRARS: Kodak  (Docu- 


mentaire), fr, 7.50. 
]. DUBOIS : Pieces d dire pour Noel, 
Joua de lan, Epiphanie, fâles religieuses, 
r. 6.75, 
LITERATURA, ROMANE, NUVE- 
LE, MEMORII, CRITICA, ISTORIE 
LITERARA, 
BIENSTOCK : J.-W. et Curnonsky. Le 
Bonheur du jour, 9 fr. 


DERENNES CH.: Monfi, chat de Pa- 
ris, 9 fr. 
MIERCIER Â.: L'Aventure amoreuse 


de Pierr Vignal, 9 fr. 
LANSING R.: Memoires, 20 fr. 
RONBAND L.: Le voleur ef le Sphinx, 


9 fr. 

CAHUET A.: Moussia ou la vie et la 
mort de Marie Baskirtseff. 

LALON R.: Histoire de la Literature 
froncaise contemporaine, 18270 â nos jours, 


15 fr. 
WELLS [H. G.: M. Branstaple chez les 
hommes dieux, 9 fr, 
ISTORIE. 
CABANES Dr.: /'Enfer de Lhistoire, 


12 fr. 
SADOUL L.: 
9 fr. 


ARTĂ, 
PAUL GAULTIER : Le Sens de lari, sa 
nalure, son role, sa valeur, îr. 10. i 
LUC-BENOIT : Les Tissus, la Tapis- 
serie, les Tapis, 12—fr. cart, 15 fr. 

MAGNE ÎI. M.: Decor du bois, Char- 
penterie et Menniserie, 20 fr. 
MORIN-JEAN: Manuel 

raveur sur bois, 15 fr. 
POUCHEVILLE A.-M. de: 
(Coll. Art. el Esthetique), 12 Ţr. 
VILDALEUC G.: L'Art marocain (Coll. 
Art. et Esthetique), 12 fr. 
PHILOSOPEHIE. 
RUSSEL B.: Analyse de lesprit, 20 fr. 
SUDRE R.: Introduction a la meta- 
psychique humaine, 25 fr. 
ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE. 
LEWINSOHN R.: I/Inflation en  Eu- 
rope et le deplacement de la 


30 fr, 

PATRY R.: La RELIGION dans VAl- 
lcmagne d'aujourd'hui, 20 fr. y 

WERNER SOMBART: Le Bourgeois, 
25 fr. : 

ŞTIINŢA, TECEHNICA, 

ROTHE EDM.: Le tremblement, 10 fr. 

ROBERJOT P. et FERN C.: 7ravaux 
praliques d'Electricite industrielle T. IV. 
Usines generatrices, Iransformateurs, Ca- 
nalisation brochă, 73 fr. cart. 14.60. 

MEDICINA. 

DROUET: Le 7raitement de la syphi- 
lis par le bismuth 8 fr. 

MARTIN : Chirurgie Infantile, fr. 8.50. 

MILITARE. 

La defaite militaire de I'Allemagne en 
1918. L'Usure des effectifs allemande. La 
Strategie allemande el la maneuvre des 
alli€s, 22 fr. 

REVISTE. 
La Revue Muzicale, fr. 7. 
La Nouvelle Revue Francaise, În. 5. 


Le crime des cardinaux, 


pralique du 


Carpeaux 


pichesse, 


Redactor: PERPESSICIUS