Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0017

iai ii oare "E d -. ţ 4, EPA 


BDUL 
LITERAR 









RIALTTO, VENEŢIA, de G. PEZRAȘCU 


In acest număr: MIHAIL DRAGOMIRESCU, CAMIL PETRE+CU, AL, LASCAROV MOL DOVANU, ION MARIN SADO- 
VEANU, G. POPA LISSEANU, EUGENIU  SPERANȚIA, ALPHONSE ALLAIS, MIRCEA RADULESCU, PAUL 1. PAPADO- 
POL, GH. CARDAŞ, SANDA MOVILA, EUGEN VICTOR, FLORICA MUMUIANU, ALEXANDRU  COLORIAN, RUD. A. 

ENAPP, G. BREAZUL, B. CECROPIDE, N. N. TONITZA, P. IGIROŞEANU, PERPESSICIUS. 
Buletin bibliografic săptămânal de AL. SADI IONESCU, 


An. XLII, Nr. 17. 


25 Apriile 1928. Lei 








CRIŞUL 


(Penta şi hexametei) 


Bihor bântuit primăvara de vântul din pustă... 
Bihor ocrotit părinteşte de munţii lui iancu 
Te-am străbătut de demult călător în sore tări depărtate 
(când palpitai într'un corp, de'mprum at, răsădit cu deasila 
mut, stânjenit şi stingher ca o inimă prinsă de-aiurea). 
Necunoscut mi-era locul şi aeru 'n plaiul acesta 
Ca un volum necetit, cu sute de foi netăiate. 
Totuş în treacăt văzui pe câmpie “m arşifa verii 
Chipul ţăranului dac, spiță de veacuri stăpână, 
Şi'n gări liniştite şi mici, semănate pe Crişul cel harnic 
Vesel văzui alergând, de-alungul vagoanelor triste, 
Copiii cu apă în ulcior şi surâs feciorel nic pe gură... 
Și toți răspundeau în grai românese chemărilor mele. 
Nicicând n'am băut ca'n ziua aceea. la fiece gară. 
Setea de limba cea dulce-'mi venea la orice oprire de tren 
* „ceea ce trece de simț şi de lut, simțeam că mă leagă: 
de locuri, de oameni, de tot ce vedeam atunci prima oară. 
Ceeace trece de simțuri (cum spune iubitul Novălis) 
Este desigur, oricând, mai aproape de sufletul nostru. 

Și poate că ceva-mi şoptea într'o tainică limbă pe-atuncea 
că apa pe care-am băut-o din Criş era fermecată 
„Și poate că-avea să m'aducă “napoi odată şi-odată. 
Poate că-am spus: „hic gelidi fontes, hie molia prata... 
„Hie nemus, hic ipso tecum consumerer aevo“, 

a 7 

Visuri hrănite'n durere de vechi generaţii 
Prin vraja acelciaş ape 'ncolţit-au în urmă la soare. 
Şi iată, sunt astăzi aicea sub munţii lui lancu. 
Venit-am să cuget, să cânt şi să sulăr alături cu Crisul. 
Și pururi mă întreb: pentru ce prin Oradea bătrână 
Crişul cel repede, brusc, mersul vioi şi-l opreşte ? 
Posomorât, obosit, corpul fluid şi-l îndoae 
Faţa spre cer îndreptând cu rugăciune 'prelungă. 
Sigur că simte şi el că-l apasă din aer 
Grelele patimi ce cresc frământându-și veninunire ziduri. 
Oamenii, vecinic la fel, şi-aice şi-aiurea 
Spurcă şi tulbură crud apa care-i sfințeşte 
(tot cum, barbar, pângărese epoca “n care respiră), 
Astfel în sgomotu-i lung, Crisul spre ceruri se roagă: 
—„Dă-le Isuse un dram din dragostea Ta nesfârşită, 
„Altul e rostul pe lume al celor cu minte întreagă“. 
ecceace trece de simțuri — (cum spune jabitul Novălis) 
Este desigur oricând mai aproape de sufletul nostru... 


EUGENIU SPERANȚIA 
Viorile aţipite 
3: 


Bucuria a putrezit 


Bucuria mi-a putrezit în. inimă 

Ca toamna ațipită în propriul ei cântec, 

Fei veştede mi se desprind din gânduri 

Şi mâinile mi-au murit pe o amintire frumoasă, 


Rânduri, rânduri, 

Ingeri de cristal sau restignit 

Pe o credinţă absurdă, 

Orgă nevăzută sa prăbuşit 

In pământul hain, 

Şi din cerul de safir 

Otrava tăcerii a început să curgă: 


In casă sa lăsat o linişte sugrumată. 4, 
Cineva milos a încercat să mai aprindă o lampă. 
Dar ochii mi s'au făcut 

Deodată scrum. 

Sutletu-mi orb a rămas afară pe drum, 
Sbătându-se singur după o ireală lumină. 

Cum mai poate portretul 

Cu ochii albaştrii, să cânte ?... 

Nu ştie că pentru totdeauna 

Păragina s'a'ntins peste grădină ? 


i E SANDA MOVILĂ 


UNIVERSUL LITERAR 





E 

Glas de-aramă *n noapte, cântece şi flori, 
Lumânări de ceară, umbre line... 

Primăvară dulce simt cum te cobori 
In biserici şi în suflete kreştine... 


Profilat pe cerul larg de ametist, 
intuit pe cruce cu piroane, = 

lar te văd, Isuse, luminos şi trist 
Sângerând pe afumatele icoane... 


Strigă “n noapte glasul tăn spre Dumnezeu: 
„Eli, Eli, lama sabaciani !*... 

Sângerând pe crucea sufletului meu 
Eu te simt, Isuse, în toți anii... 


lau din nou culoare, suflet şi contur 
Evanghelicele sfinte paragrafe, A 

Şi zărese prin umbră straniu și sperjur 
Rânjetul sălbaticei Caiafe... 


Clopotele cântă printre îlori şi fum 
Peste omenirea *ngenuchiată... 
Unde e O! Doamne, unde e acum 
Inima-mi senină de-altă-dată ? 


MIRCEA RĂDULESCU 
%: 


Îi a i at ii intii At) 


Elegie 


Tac aripe de liliaci 

Prin frunzele de plopi, pe seară 
Tree turme 'ncet, cad ciocârlii 
Cobese pe straşini, cucuvăi 

Şi parcă's gândurile mele. 


Se culcă soarele pe fărnă . 
Se pierd oftări din plâns de bucium 
Se ţintuieşte albăstrimea 

Numai cu aur şi argint, ă 

Şi parcă's risipiri din mine. 


Se duc, se duc pe mare pasări 
Se rătăcesc corăbii, oameni 

In valuri tot se'neacă stele 
Şi cântece se duc pe mare 
Parcă's înfrângerile melc, 


Sporese în cimitire, cruci 

Cad crengi uscate şi castane. 
Prin vii stau lacrămi în mănunchi 
Regretele târziei toamne. 

Parcar striga şi al meu sfârşit... 


O, toate-mi povestesc de mine, 


FLORICA MUMUIANU 





UNIVERSUL LITERAR 


— In 


surâzând), 


D-na  ROLLAND. (Vine 
Bonjour Fe- 


Bonjour doamnă marchiză... 
licie... Cum aţi dormit? 

FELICIE (ii ia mâna, emoţionată) Ma- 
non! Azi? 

D-na ROLLAND (surâde trist și ner- 
Vos) Azi 

FELICIE. Dar poate că... Am auzit că 
Renaudin e bolnav şi vine alt jurat în 
locul lui... 

D-na ROLLAND. (Face un semn co- 
mic) A! Uite pe d-na de Sedeuil (se du- 
ce, şi cu ea tot grupul, la masa de pia- 
tră unde e d-na de Sedcuil). 

D-na de SEDEUIL (cu un ton glumet 
de bătrână simpatică) Bonjour, d-nă Rol- 
land... (o priveşte...) dar ce frumoasă 
te-ai făcut azi! 

D-na ROLLAND. (Surâde ca o fetiţă). 

D-na de SEDEUIL. Dar cine vine să 
te vaJă azi ?.. Nu mai stai închisă ? Te-ai 
dat în sfârşit pe brazdă 








FELICIE. (care observă că d-na de 
Sedeuil nu ştie, şoptit) Merge la tri- 
bunal. 

D-na de SEDEUIL. (Scapă ceaşca de 


cafea din mână) Nu, 

D-na ROLLAND (liniştit). Ba da! 

FETELE (o îmbrățișează. una îi ia o 
mână, alta îi sărută cealaltă mână). Nu, 
nu ? 

ADELE, Dar,, doamnă, nu se noate (ca 
si când ar goni un gând). N'o să vă con. 
damne, _* 

D-na ROLLAND. (face semnul iăierei 
capului). O, sigur că nu (direct) d-nă 
snuneafi că a endă a dvs, care 
at. via dat detalii despre execu- 
ţia prietenilor mei... Aș dori să ştiu... 

CONTESA R. (sfioasă) Despre Giron= 
dini ? 

D-na ROLLAND (îi c teamă că nare 
ă-i spic). Spunea (apare la grilaj 
Breuenot). 

BREUGNOT (lu grilaj). Sărut mâinile 
doamnă... 

Dona ROLLAND. (la grila A, dom- 
nule Breugnot. e drăzut că ai venit la 
timp... Ce veşti ai? Ce face fata? (gră- 
Lit) Să nu-i spuneți nimic. 

BREUGNOT. (nervos) Doamnă. trebue 
să încercăm totul... difi imediat câteva 
rânduri pentru Rohespierre. am priu ci- 
me să le trimit... Aseară, duvă comitet. 
cineva i-a amintit că în casa dvs. si-a în 
ceput cariera volitică și că lati salvat 
dună petiția din Câmpul lui Marte. l-a 
amintit de serile când Ina masa la dvs. 
si el a rămas ne sânduri.. Daţi.mi T%- 
pede... dati-mi două rânduri. E încă 
timn. până In 11, ca el să trimeată un 
cuvânt juraților. 

D-na ROI.LAND. (surâde cu vehii îu- 
cremeniti). Nu, nrietene. nu... e de nri- 
sas... Nu pat să-l roz... Nam rugat nic 
odată pe nimeni (tristă. pe urmă cun 










































virea în pământ) și nu acum, în clipa 
martii. am să fac aceasta. 

RREUGNOT (stăruitor) Doamnă, Doum- 
nă. gândiți-vă... 

D-na ROLLAND, (hotărît) Nu... dealt- 
fel mila lui Robespierre, acum când 
toti prietenii noștri sunt morti. e de 
nrisos (şi continuă scăzut. Trimite vor- 
Dă să nu afle nimic fetița. azi... vre-o 
imnradentă de servitor. 

BREUCNOT. (cald) Doamnă... Numai 
câteva zile să câștivați... Aici, la pai, 
sperăm mult. Se așteaptă venirea  Ini 
Danton dela țară... Sau dus după el. 
El e îmvwotriva teroarei (mare mişcare 
la femei). izzaăi] 

D-na ROLLAND. Ihruse 'nvită) Dan- 


ton... (rămâne cu pivirea fixă, surâde) 


DANTON 


actul IV, închisoarea de la Concergerie — 


de CAMIL PETRESCU 


Nu se mai poate, Breugnot.., Nun vreau 
să cer nimic... Şi totuşi e adevărat că 
eri m'am gândit şi eu la asta (scoate o 
scrisoare), Uite îi sc cm lui Robes- 
pierre (îşi strânge buzele, rupe scrisoa- 
vea)... dar nu! 

BREUGNOT (intinde mâna), 

D-na ROLLAND (îi dă altă foaic). 
Lite ai aici ultimele pagini ale  memo- 
riilor mele... Trimite-le şi pe acestea lui 
Bosc. 

BREUGNOT, Da da... 

D-na ROLLAND. Vei face totul să a- 
jungă celui destinat. 

BREUGNOT. Da. 

D-na ROLI.AND. Şi acum, la revede- 
re, domnule Breugnot (cu ochii în la- 
crămi, vrând să fie tare). S 
tctița... Un sărut de ş 
lund că până la capăt mi-am făcut da 
toria,.. (îi cade capul pe piept, 
oprească tacrămile). 




















BREUGNOT. (îi sărulă mâna prin 
uratii). 
D-na ROLLAND (ii dă un incl) Păs- 


trează-l ca amintire a zilei de azi: E 
soare... (priveşte) e zece dimineaţa... (ca 
pleacă de la grilaj). 

FEMEILE (au urmărit scena plângând 
mut). 





DANTON 


D-na ROLLAND (le vede plângând), 
Ei. ce-i asta ? Vreți să vă iau de urechi? 
UNA: Doamnă, de ce vrei să mori? 
ROLLAND  (incruntă sprânceni- 

* rămâne o clipă pe gânduri). Nu, 

ADELE: E adevărat, că aţi fost eli- 
berată acum câtva timp? 

D-na ROLLAND (râde trist), Nu știți 
ce a fost? (după ce aşteavtă un răspuns) 
Acum 2 2 săptămâni, la Abbave. unde erar: 
mi „comunicat la pră era Mier 
cusi, că sunt Jibe mțeam mă înce 
nu puteam vorbi. au adus ordinul de 
eliberare. ze 

Mi-am sirâns renede lucrurile si mar 
desnărțit de cei din închisoare. Era o zi 
plină de soare.,. soare de foamnă... Pe 
urmă. într'o goană am pornit snre casă 
ca să-mi văd fata... să mă _ văd la mine 
(se încrnntă, dar surâde). În prag am 

găsit noliția care mi-a explieat, că na 
sunt liberă... că însesem numai — în Mai 
— gresit arestată : nu erau îndeplinite 
tuate formele. Se constatase asta acum 



































când trebuia să fiu transportată aci și 
deci „am fost pusă două ore în libertate 
ca să se poată îndeplini formele, 
FEMEILE (au fiori de oroare). 
FELICIE: Ce infamie... ce infamie.., 
„CONTESA: De ce nu-i serii lui Robes- 
2. de ce nu încerci? Pare că ţii 


D-na ROLLAND: (se apleacă surâzânl 
trist spre ca). Nu, [UL N'aş vrea să mor; 
micuţo... Aş vrea să mai văd multă vre- 
me soarele care apune... ferestrele cu 
flori vii, 
Revoluţia are nevoie de victime,.. Ar pu- 
tea fi oricare alta... Sacrificiul femeilor 
trebue s'o facă mai frumoasă (dup. un 
timp cu ochii fixi), Dar, Doamnă, mi-aţi 
promis nişte amănunte... 

CONTESA: (Stânjenită). Da... da... Ştiţi 
că procesul lor s'a ferminat scara? 

D-na ROLLAND: Da. da... 

CONTESA: Că pe urmă au avut un 
bhamchet naantea. în închisoare? 

D-na ROLLAND: (surâdo). 

CONTESA: Bertrand VAville le pro- 
misese o masă bogată. Dacă achită, 
banchet de sărbătorire, Dacă nu... (sc 
întrerupe). Deci când 'ci au venit. la 
miezul nopții au găsit o masă cu flori, 
cu samnanie, cn mâncări Îine. 

D-na ROLLAND: Bine, dar unde asta?.. 
Unde a îost loc? 

CONTESA : In cachotul lor... pentru 
că erau mulți i-au lăsat acolo noantea 
aceea... (d-na Rolland e nedumerită în 
Contesa arată ferestrele joase din di ap. 
ta). Vezi cachotul acesta. în care a stat 
Regina ? dincolo. la bărbaţi. e altul tot 
asa. mai mare ceva în a 

D-na ROLLAND: Fi da. spune! 

CONTESA: Sau aşezat toți 21 la ma- 
să... căci au bus în fafa unui tacâm și 
cadavrul lui Velază, 

TOATE: (au o mi 
CONTESA: (expli 
sa dat sentința 
cuțit în inimă 





Dar trebue să ne resemnăm... 



















are de oroare), 

:ă). In momentul când 

Veluzâ şi-a înfipt uu 
1 murit ve loc... Foneui- 
ers a cerut atu u admis 
imediat. — ca. aşa mort, să fie dus la 
ehilotină... (ridică palidă privirea a), să fie 
considerat ca 

FEMEILE: (îsi strâng mâinile ca în fa- 
fa unui. nericoh. 

CONTESA: Pe urmă au stat la masă 
toată noapte, Au ținut discursuri, au 
poveslit amintiri... Asia a _ Înst Miercuri, 
nu? săptămâna trecută... loi, a dona zi, 
Ja 10 dimineața. i-au dus la esafod în sa- 
re te... Tot timpul ne drum au câutat cu 
înfrigurnre Marseilleza... Acolo. Samson 
a decanitat întâi cadavrul lui Velaze... pe 
urmă Ducos. 

_D-na ROLLAND: (înfiorută). Ducos? 

“CONTESA: Ceilalți 19 cântau mai de- 
parte... Pe nrmă au cântat numai Î8, nu- 
mai 12. Ultimul, Verniaud, asa cu en- 
Terul cămășii tăiat, en picioarele în sân- 
pe până la glesnă a cântat cu înverşunare 
sinsuru. (tanto sunt devrimate), 

D-na ROILAND: (nalidă descompus). 
Libertate. libertate! Câte crime se comil 
în numele tău?! 

D-na de S$.: Ce oameni! Şi cum au fost 
de calomniaţi! 

D-na IROLLAND: Oamenii sunt -atât 
de_răi. 

D-na de S.: Și pe d-ta, cum te-au ata- 
cat gazetele! 

D-na ROI LAND: Si mă atacă încă!... 
eri mi-au adus o foaie si aici... (surâde) 
Nu stiu. Nu înfeleg nimic... De ce mor fi 
mână atâta namenii cari Du mau văzut 
niciodată?... De ce mă urmăresc cu rău- 

































Li 


tatea lor? de ce mă destigurează cu insul. 
tele lor ? (ghiceşte în privirea femeilor 
răspunsul : „pentru că ai fost şef de par- 
tid“ şi continuă după ce sa gândit o 
clipă) : E poate mai bine ca femeile să 
vămână departe de -vălmăşagul ăsta. 
(după un timp). Cine vine să te cheme 
de obiceiu ? 

ADELE: Tot Richard şi cei de la grefă? 

D-na: (ca o lecţie). De acolo, pe cori- 
dor, pe scara în formă de burghiu? (în- 
fiarată). La întoarcere, te mai aduce aici? 

ADELE: Nu rămâi la gretă. 

Până vine calăult,. Atune 
e ultima oară?... (întinde mâinile, 
ele o ţin îmbrăţişată), 

PEMEILE: (plâng mut). 

D-na ROLLAND: Ce-i d 
ai plâns eri în cachot de ce n'ai eşii 
la  plimbare?... Toate erau în curte, 
Scriam şi te auzeam plângând, 

SIDONIE: (protestează rușinoasă), Nu, 
nu! 

CONTESA : Si vă spun eu... Na 
vrut să jasă pentru că n'avea rochie de 
vlimbare și îi era ruşine de Cavalerul de 
Rohan. 

SIDONIE: Nu... nu 

D-na ROLLAND: Vai, cum se poate! 
Sărăcuta de ca! Vrei să-ți da cu una?.. 
Dar ştii, trehue s'o prefaci, (se uită! la 
telia ci surâzând). Poţi face chiar două... 
(se duce spre cachot). Numai decât, 

VINA DINTRE ELE: (o urmăreşte cu 
privirea ca pe un mort). La patru sau la 
cinci. Niei m'o să apună soarele, Ultima 
zi (plâng toate), 

D-na ROULAND: (se întoareci, Uite... 
dacă ai să-ți alegi, nu-i aşa? una din ele... 

D-na de S.: O, ce rochie frumoasă!,,, 
Păcat că nu mai am 20 de ani. 

D-na ROLLAND: N, doamnă. ast 
€, uite, pentru d-ta. Iți place cafeaua 
(către o fată). Să faci, Adăle, cafea bună 
A„mei de S$, şi (are în mâini un caet) şi 
Felicie. vino... un moment (trec amân- 
două în stânga), 

D-na ROLLAND: Felicie, dacă scapi, 
ni să faci să ajungă acestea d-lui ]. 
Buzot. 

FELICIE: (tvresare, îa caietul, o fixează, 
timid). Lai iubit? i 

D-na ROLLAND: (ezită, pe urmă lini- 
stit). Iţi spun acum în clipa mortii că Pam 
înbit cum wa iubit cineva pe lume, dar 
îți jur încă, pe viața copilei mele, că mi- 
am respectat bărhatul,.. Duc cea mai ar- 
zătoare.,, cea mai nesatistăcută drazoste 
în mormânt (are o crispare groasnică a 
întregului corp), 

RICHARD; (apare la grilaj. deschide o 
pertiță. vrea să spuie numele, dar e şi 
cl emoţionat. Ce cetățean... D-na Rolland, 


CAMIL PETRESCU 








cu tine? de ce 















Pe urma 


lată ce proces am apărat în fața Curţii 
cu Juri, acum câţiva ani: 


Venise războiul. Satele se deşeriaseră 
de oameni. Rămăseseră femeile, cu copiii 
şi cu jălaniile lor nesfârșite, Se adunau 
pe la colţurile huidiţilor «goale wi cu 
mâinile încrucișate pe piept, se jăluiau : 

— „De-acuş, soro dragă, amar e de 
noi... Ne mănâncă sărăcia și nevoile,“ 
şi ținând pojidicul de copii nespălaţi pe 
lângă. ele, porneau. aşa, deodată, hohotele 
de plâns. ca bocitoarele la  căpătăiul 
morţilor. Işi ştergeau apoi fața cu dosul 


palmelor şi porneau tăcute spre case. 
ar, la răstimpuri grele, venvau unele 
veşti de pe „câmpul de luptă“... Fulge- 





rau atunci din tăcerea mornită, aspre ți- 
pete de desnădejde, vaere seci şi mâhui- 
toare... Auzcai pe vre-o novastă zicând 
alteia şi dând din cap: 

= „A murit bărbatu“ Catrinei, sărac 

O) ceaţii de iristeță se lăsa peste întin- 
derile satului. Copiii sc jucau tăcuţi în 
pulberea drumurilor şi câte unul din ei, 
spunea neştiuior celorlalți : 

— „Tata a murit în răzbel,..“ 

Tn satul din preajma Siretulwi, aceiaşi 
tăcere, ruptă de aceleaşi jălonii, ținea 
tovărăşie vieţii... La casa Marandei lui 
Ion Mărăcine, vestea cea rea căzuse: 
Mărăcinele se prăbhuşise undeva, pe 
creasta cheală a unui munte şi se rosto- 


« 








golise netrebnie întrun sant cu apă 
verde și cu mormoloci Mao 
ramda căzuse şi ea jos când îi vanise 


vestea, — sfâşiase şi ca tăcerea cu tăișul 
vaerilor ei nepulincioase, — dar se ridi- 
case din nou, privind fără nici o nădejde 
spre soarele nepăsător al vietii... Rămă- 
sese cu trei copii: o fată ca de zece ani, 
heteagă, idioată şi cu picioarele moi și 
doi băețași mai mici, cui păr ca de cânepă 
şi cu pete mari de gălbejeală pe obrajii 
supți,.. Si mai rămăsese şi cu sărăcia... 
O căsuţă învelită cu sinf, o curte goală 
și un gard lăsat pe-o coastă... Adesea, 
privind spre seară, înfățişările din jur, — 
văduva, îşi pornea din senin bacctele : 

— „Săraca de mine, păcătoasa !.,. Cu 
cemm greşit cu în viața asta? Doamne 
Thoamne |...” , 

Dar cine sto audă pe vremea aceea, 
când oamenii stăteau închişi în sine, as- 
teptându-şi fiecare ciocăneala morții în 
geam ? |. 

Șij poate că ar mai fi mers nevoia, dacă 
n'ar fi avut la casă pe copila schiloadă, 
cu mintea aiurea şi fără picioare. Ză- 
cea în pat, înfăsurală în «drenţe soivase, 
— hlizea meren spre nicăiri şi scobea eu 
unghiile peretele de Jângă ra... Se uita 
Maranda la ea si-i venea nebuneală.,. Ii 
răscolea viața şi nu găsea nicăiri vre-o 
faptă, care să-i fie pedepsită atât de 
aspru, 

Dar toate tree şi viata se macină nsa 
de-a surda.... Gândul lui Ton si nevoile 
din jur, se scoborau pe nesimţite în a- 
dâncul mlaștinci calde a uitărilor... Frau 
să, atungă la fund de tot, când asupra sa- 
tului se abătură alice veşti de groază: 
„duşmanii au runt  zăgazmrile anăriării 
ncastre şi nănădesc, prădalnici şi. răi. 
asupră-ne... Războiul a fost prăpădit și 
ostirea împrăstiată,..* Cu zâmbete ca de 
răutate. femeile se adunau din nou ln 
colturile buidiţelor nustii şi vâniturâud 
vestite, blestemau... Copiii se imeau ne- 
tiatori în pulbere, iar idioata Marandei 
zâmbea rece spre ochiul de lumină a! 
ecamului... î toate | 

Şi dacă s'ar fi oprit aici... Dar abia 
începea vijelia... In miez de noapte se 
iviră ostaşi rătăcitori, venind  dispre 
undeva şi mergând încolo. cine ştie, spre 
zări cuprinse în taină... Vencau ca ban- 














UNIVERSUL LITERAR 
„. [? e 

vijeliei... 
diţii, cu ochi înfundaţi în orbite uscate, 
având obrajii supți de suferințe şi ploi... 
Se arătau ca stafiile, spuneau veşti spăi. 
moase, desluşeau cum an imurit unii 
ostaşi din sat, — și plecau. inăturaţi de-o 
vijelie albă, ca în vise... Femeile duceau 
mâna la gură şi dând din cap, şuerau 
vorbele : „acum ce ne facem noi? !,..* 

Nu trecu mult şi furtuna bubui deasu- 
pra satului : „se apropie Nemţii, -— satul 
se deşartă de oameni... Poruncă de eva- 
cuare.., Premarele satului, un ţăran cu 
plete mitoase şi cu privire stinsă, alerga 
pe huidiţi şi sbieră:  „loată” lumen 
pleacă !... Luaţi ce puleți cu voi... Vin 
Nemţii...“ Ca în isbiri de vijelie, femoile 
fugeau de colo-colo, nefăcând nimic, bles- 
temând și închinându-se... 








AL. LASCAROY-MOLDOY ANU 


Prin curţi, oamenii puneau în căru- 
cioare mici scăpate de rechiziţie, ce pus- 
tia le venea la îndemână, mai cu osehire 
boarfe şi merinde, — înhămau apoi vre-o 
gloabă de cal sau de asin, scăpate şi ele 
din valul de cutropire a răsbelului și 
porneau spre zarea Siretului... Inchinân- 
du-se, se uitau înapoi, — mai luau ce 
puteau lua şi plecau.., Tunul bubuia a- 
menințător în apropiere. O ieamă de iad 
se strecura în ciolane... Câinii lătraw fără 
pricină prim curţi şi plecau şi ei după 
cărucioarele, la care, în răslimpuri, se 
înhămau şi băjenarii... Satul rămânea în 
urmă, ca o fiinţă părăsită... 

Maranda se zăpăcise... Să plece, — nici 
vorbă. Dar cum? Să ia într'o  dăâsngă 
ceva de-ale îmbrăcămintei.. Dar o0- 
loaga ?... Cui so lase ?.. Si putea so 
lase ?... Dădu să se roage de-un vecin: 
„ia-o în căruță, bădie dragă. că n'am 
cum sto duc!" Omul o privi chiotâş și 
surâse în silă: „ce tot vorbeşti, fumee ? 
E vreme de-aşa ceva ?...* Maranda ră- 
mase cu ochii în pământ, prinși de-un 
scai adus de vânt... Nu pricepea cum re 
nu se îndură cineva de cn,. Mai dădu 
să zică: „îndură-te, bâdie dringă...” dar 
omul îi zise aspru: „ce folus ai de siâr- 
vul acela ? 1...” La aceste voshe, Maran- 
da începu să bocească... Afară începea să 
bată un vânt rece de sfârşit de toamnă, 
care aducea din nou ploaia, care abia 
de-o zi stătuse... Bălţile cloceau peste tot 
locul, — drumurile erau desfundate hă- 
buc... Buhiiala tunurilor se uuzea mai 
aproape. De mult premarele şi. oamenii 
stăpânirei pieriseră în zare, — și Maran- 
da, desculță și nemâncată, stătea uitată 

















UNIVERSUL LIPEHAR 


pe lutul cleios al prispei, necugetână rii- 
mic, nesimţind nirmi: Din vlaia plină 
de întumerec se auzi o buinitură, — pe 
urmă un geamiăt... Oloaga căzuse de pe 
laviţă, iar băcţii făceau mereu haz din 
această pricină,.. Maranda se trezi de pe 
gânduri. Intră în casă şi, ca întrun vâr- 
iej, adună puţine vestminte sdrențu'te; 
îmbrăcă pe băeţi cu ce putu, —- puse pe 
capul idioatei un ol, o luă în braje și 
ieşi din, casă,. zise copiilor: 

— „Haideţi” şi porni prin sloată.. Un 
câine jigărit şi bleot se luă după ei. In 
urmă casa rămase cu uşa dată delături, 








cu curtea goală şi cu gardul căzut în- 
iro râ Dădu dăsaga unui băet, — 








cuprinse bine în braţe pe oloagă şi lă- 
câud, porni cu picioarele goale, prin clisa 
rece a drumului. Dimpotriva lor, căzând 
îu pânze cenușii, ploaia îi pălmura, — en 
şi cum l-ar fi pedepsit îndrăzueala... 
Ploua, — ploua... 

In cugetul Marandei era ca şi afară: 
cenuşiu, vânt şi răceală... In trup, simţea 
o durere amară, care o sfâşia, bucăţică 
cu bucăţică. Un diavol al durerei îi 
mânca iicajii cu neîndurare. Braţele îi 
erau de fier aprins, iar gura de aromă 
coclită, Dinţii de sus se topiseră laolaltă 
cu cei de Jos, într'o încleştare de oţel 

Băeţagii mergeau înainte, ca cu oleaga 
în braţe venea mai în urmă, iar câinele 
bleot, de la o vreme se răsnise pe 
câmpie... A 

. Şi deodată, pe când femeia nu se 
aştepta, o lumină albă şi tremurată 0 
opri în drum, Nu ştia Maranda : lumina 
se topise din văzduh. sau din cugetul 
ei ?... Deajuns. că în față avea o lumină 
orbitoare... Femeia puse pe oloagă jos şi 
sloată şi privi fix înainte, Firă nici o in- 
doială : înaintea ei stătea Maica D„muu- 
lui... Maranda căzu în genuchi şi privi: 
colo, aproape de tot, scânteia apa cenu- 
şic-argintie a Siretului... Din ape se ri- 
dicase Maica Domnului înfășurată în 
lumină albă... Vru să zică o vorbă, dac 
dinţii erau lipiţi unii de alţii... In urechi 
avzea o pâcâitură gâdilitoare,.. Pe urmă 
toate se limpeziră şi Maranda auzi lin, 
glasul Maicii Domnului: „E smce-fenite... 
pune jos pe mal oloaga ta şi ilă-o ape 
Maranda căzu cu fruntea în niimol şi aş- 

Glasul se auzi din nou, maj stins, 
in şi desluşit: „dă-o apei, — dă-o 
apei...“ Când a ridicat capul, Maica 
Domnului alunecase pe ap» ile val, spre 
geana de lumină, ce se furişu priutre 
două rupturi de nori cruzi... O uşurire 
îi însenină cugetul şi inima... 

Pe urmă, domol, ca şi cum ar Îi făcut 
o ispravă poruncită de altul, femeia aşe- 
ză pe malul apei joala. Prinse pe olvagă 
de subțiori şi, cu grijă, o aşeză pe ţoală, 
ca pentru a orindui o jertiă.. 

Luă apoi pe băeţi de mână şi liră să 
se mai uite îndărăt, porni pe inalul apei, 
spre locul pe unde fugarii treceau apa 
mare,., Pe obraji îi curgeau lacrinii, — 
dar nu-şi putea da seama dacă crau de 
durere sau de uşurare.., Ploaia baia ne- 
contenit obrajii lor scofâlciţi şi numai 
picioarele îi mai purtau spre un ţel ne- 
cunoscut... Câinele bleot pierise de tuult... 














Ya fața Curţii cu juri, cât şi mic, a- 
tunci când i-am cerut să spună cum a 
fost, — Maranda, care fusese deriuuţată 
după război de o altă femre că-şi pără- 
sise oloaga pe malul apei, înudins ca sii 
se înece, — mărturisi limpede şi cu faţă 
senină : A 

— „Ea am văzut pe Maica Domnului 
într'o lumină albă şi ea mi-a spus: „[e- 
mee-femee, pune pe mal oloaga ta şi 
dă-o ape Aşa am auzit, dameni buni, 
cu urechile mele: „dă-o apei, dă-o 
apei... Puteţi să mă omorâţi, dar aşa a 


fost...“ 
AL. LASCAROVY-MOLDOVANU. 





Noaptea albă a unui husar roşu 


M'am întrebat totdeauna pentruce se 
cheamă nopţi albe, acelea pe care nu le 
petreci în patul tău, Eu, an petrecut 
una şi am găsit-o, nai degrabă... verde. 

Asta wa impiedicat însă pe portăreasă 
când. m'am intors a doua zi diunineața să 
mă salute cu zâmbetul unuia care ţi-ar 
spune: 

Ah! ah! bravo flăcăule, ştim să petre- 
cem. 

Trebuie să vă spun că de o bucată de 
vreme eram amurezat. 

Oh, amurezat, dar ştiţi! nu aşa ca să 
mă prăpădese. Ce mai vorbă! cu inima 
puţin prinsă, asta-i! 

Era o blondă micuță, cu fruntea plină 
de cărlionţi, Oridecâteori treceam, ea era 
la fercasiră. 

Tot trecând şi retrecând, am ajuns în 
cele din urmă să cred că mă, recunoaşteu 
şi de aceea îi zâmbii, ni închipuisenu 
chiar — ştiţi doar cum îşi fac oameni 
visuri — că şi ea îmi zâmbia. 

Era o greşeală, am avut dovada mai 
târziu, dar prea târziu din nenorocire. 

Imi spuneam: „Lrebuie să mă lămu- 
resc oxlată, într'o zi“, 

Tot așteptând, luai informaţii, cu dibă- 
cie, fără să dau de bănuit, 

Fa e căsătorită cu un domn nu prea 
simpatic, după cât se pare, directorul 
unei importante uzine particulare de mi- 
iraliere. 

Domnul nu prea simpatie pleca de 
acasă in ficcare seară aproape de orele 
opt, se ducea la clubul său şi nu se 
înapoia decât noaptea ioarte târziu. 

„Bun, îmi zisei, e ceeace îmi trebuie“, 

ram în ajunul Carnavalului. Cu oca- 
zi acestei sărbători fuscsem la un bal 
al camarazilur costumat, fireşte, 

Se ştie că am multă imaginaţie; deaceea 
toţi prictenii îmi supuseseră: „Caută să 
ai un costum mostim”. 

Şi de dimineaţă chiar, mam costumat 
în husar roșu de Monaco”. 

Aveţi să-mi spuneţi că nu există hu- 
sari, roşii în Monaco, că nu există nici 
un fel de husari, sau că, dacă sunt cumva, 
sunt în general toți civili. 

Ştim asta tot așa de binc ea și domnii- 
le-voastre, dar fantazia nu scuză oare 
toate inexactitățile? 





In timp ce mă tot priveam în oglinda 
dulapului, îmi ziceam: „Bravo, ar fi cu 
adevărat ocazia să mă duc să văd pe 
doamna cea blondă. 

Ea nu va putea refuza nimic unui hu- 
sar roşu cu o ţinută aşa de măreaţă. 

Adevărat este, fie spus înire noi, că în 
costumul accla eram foarte bine. 

Cinai de vreme... o cină substanţială, 
ca să-mi dea puteri, udată cu vimuri gene- 
roase, ca să-mi dea... tupeu. 

Incing centironul, căci aveam o sabic, 
precum se şi cuvine, şi iată-mă gata de 
alac. 

Sosind aproape de casa adoratei, mele, 
zăresc pe bărbatu-său plecând. 

Bun, mewge bine... |L las să se înde- 
părteze şi urc scara, uşurel, din cauza 
piutenilor cu care nu eram prea obiş- 
nuit şi care sunt puţin cam lungi la hu- 
sarii 10şi: 

Trag piciorul unei biete căprioare care 
sceveşte acum de buton unci sonerii, 

Se aud nişte paşi după uşă. Deschide... 
E ea micuța mea boldă... li spui... 

In fond, cam cc-uş fi putut să-i spun? 

Pentrucă, ştiţi, în clipele acelea, spui 
ce-ţi vine pe buze şi apoi, după cinci 
minute mai bine te spânzuri decât să re- 
pei, ce-ai spus. 

Dar ceeace mi-aduc perfect de bine a- 
minte e că ea mi-a răspuns pe un ton 
furios: „Eşti nebun domnule!... Și bărbatu 
meu care tocmai se înupoiază... Uite, îi 
aud paşii”. 

Şi vlan! îmi trânteşte ușa în nas. 

În ndevă: cineva urca scara cu puși 
greoi, cu paşii teribili ai soțului nciu. 
durător. 

Oricât eram eu husar roşu, am 
trac, c mărturisesc. 

Eru un tniglec foate simplu ca să i: 
du incurcătură, eve să-mi spuneți 
d-voastră, Să cobor scara şi să-mi văd de 
druni Dar, cum foarte bine a remarcat 
un filozof englez, ideile cele mai simple 
vin cele dinu urmă. 

Mă gândeam lu toate, numai să fug nu. 

O clipă, am avut gândul să rămân lo- 
cului şt să aștep pe soţ cu un aer semeţ. 

„Absurd, îmi zisei şi compromiţător”, 

Şi soțul urca mereu. 

Deodată, observai o uşă mică pe care 











avut 





INTERIOR DE MANASTIRE de G, Petra şcu 











[i | UNIVERSUL LITERAR 


nu o băgasem de seamă până atunci, căci i Odă unui pământ desnâdă jduit 


era pictată ca tot culoarul, în imitație de 
marmoră, dar ce marmoră comică! o 


adevărată marmură de Carnaval! A O! Voi, spini, singurii din ţinutul acesta sălbatec al copilăriei mele 
lu elipele acelea n'ai veme să te pierzi In care bisericile au umbrele negre şi pustii; voi singuri 

în esteiică frivolă. Din Dobrogea cea plină de vulturi, de berze şi de cucută, 
Deschid ușa şi mă arunc înăuntru cu Maţi îutovărăşit în crucea pe care paşii mei 

frenezie, fără să mai mă întreb nici un- Au căleat-o peste ţările îndepărtate... 

de_mă vâr. Şerpi îneremeniți cu capetele spre cer strajă pământului acesta, 
Fra şi timpul ! Soţul cra aproape sus. Cu frunţile tăiate dintrun ametist, 
Aud scârțâitul cheii în broască, o uşă Păstrând parcă în dinţii voştri ascuţiţi petece violete din hlamida 





cure se deschicle. o uşă care se închid unui episcop de lu Roma, fugărit depe fitrmurile pustii ale 























aceiuş desigur — și pot în sfârşit să Dobrogei în umbra unui Crist ce nu sta putut sălăştui, 
suflu ușurat. Aţi împodobit cu o ramură înspicată şirăsunătoare ca bronzurile mormintelor, 
Mă gândesc atunci să cercetez camera Cămările prin care vieţuiam, subt ploile galbene ale Nordului. 
în care îmi găsisem scăparea. A A Şi zi şi noapte îmi aminteaţi acolo, 
Vă dau cât vreţi ca să ghiciţi sumpali- Viade oumenii mor fără frică, uitând să-și mai aducă aminte de moarte, 
cul loe în care mă fnrișasem. De un bătrân blând și alb, ca un beduinprin satele moşoroite ale tătarilor, 
Surădeţ deci aţi ghicit ! = Purtând pentru bolnavii lui, cari dogoriau de frignri ca zidurile de lut încinse, 
„Fi bine! aşa e, tocmai acolo. san mai Misterioase pastile, cu un miros amar, cunoseute de misionari, 
de sgrabă,.. tocmai aici | ; Şi-l vedeam astiel pe tata, şi apostol şi vraciu 
Incetişor, fără sgomot, vilic cărligul și Discipol al unei ştiinţe complicate, 
împing ușa... la rezistă. aa Trăgând cu mâinile însângerate din trupul încbunit al unei mame 
Iu împing mui tare... Ea rezistă mereu. o ființă, — care ca şi mine odinioară 
Imping eu toată puterea, cu o forță su- Sună, când cădea pe pământul uscat al Dobrogei, 
praomencasi Uşa rezistă mereu, ca o Ca un ban plătit de vecinicie, 
nşă care are motive destul de serioase - ION MARIN SADOVEANU 
ca să nu se deschidă. 
luai zie: „limezealu a umilui lemnul“. 





Mă pun cu umărul în... ușă şi împing! 
“Trudă zadarnică. 

Nici o îndoială, e o lemnărie de bună 
calitate. 

Tmi trece prim cap un gâmd infernal... 
Dacă soțul, mu zărit şi ghicind inten- 
țiile mele vinovate, mă închi acolo, cn 
ajutorul unui câvlig exterior. 

Ce situație pentru un husar roşu, 

0 seară de Carnaval! Şi eu sunt aşicp- 
tat la bat! 

Nu, nu, nu-i cu putinţă. Indepăriez de 
mine gândul acesta sumbru. 

Şi. totuşi uşa rezistă memișeată ca 0 
stâncă, 

Obosit de: atâtea Sforțări mă aşez — 
și aştept... Trebme să vină cineva să-mi 


dea drumu E | i L U VA 
Dar nu vine aşa de repede... Nu vine || A 


chiar deloc. 
Ce-or fi mâncând ăştia din casa a- 
ceusta ? “ Surâi de fericire, copilă din departe, 
Prăjituri de gutui cu siguranță. : Tu cari naşti dorință visărilor deşarte 
Din stradă ajunge până Ju mine va- Curată cum e floarea întâiului regret, 
carmul vesel al trompetelor, al cornuri- Tu ce nu sapi durerea uitatului verset, 
lor de vânătoare, al_tromboanelor a- visul neimplinirei sau vis din altă lume, 
poi — teribil! —" bătăile  ceasornicelor Noi te simțim aproape şi nu slim al tău nume. 
care vestese orele, sferturile şi jumătă- ii 
ile de oră !,, 





























Și liberatorul aşteptat nu mai sosește. Tu naşti un dor în suflet şi ne aduci furtuna 
Dur ce, oamenii ăştia sun îndopal toată Şi pentru tine-adese noi întlorim cununa 
ziua de azi cu bismut ? De lacrimi — ne'nfioară misteru-atâtor vieţi, 

Dinu câud în cânt cu o disperare înduio- Dar sclavi. trăim prin tine, sărmani învinşi drumeți, 
sătoare mă ridic, şi făcând apel la toată Tu ne aduci iubirea în îlori ce tainic legi -— 
energia mea, împing în uşă, împing şi iar “Trăind eternitatea, noi nu cunoaştem legi. 
împing ! 


Ah, oricum, o uşă bună, rămâne tot o 
uşă bună | ! 

In: cele din urmă sfârşii de puteri, re- 
nunț la Împtă. Mânerul săbiei îmi intră 
în coaste, O agăț de cârlig şi adorm. 
Somn penibil, chimuit de vise groaznice. 


Şi zarea'n depărtare cu glas de clopot sună, 
Din pacea ce domneşte tu ne aduci furtună; 

Văzduhul se 'nîrățeşte ca gândul nostru stins, 
Deşi în fiecare trăeşte un înv 
Si plânge- al nostru suflet, căci totul ce-i acum 





Ssomotul din stradă sta stins încetul cu Va fi ?n curând pustiul scăldat în negru scrum, 
încetul, Nu se mai aude decât un corn de 
vânătoare care răsună cu îndărătuicie în Si neavând credinţa, în noi, să lumineze 
depărtare. Dori-vom alte chipuri de vis să se creeze; 

Apoi cornul de vânătoare se duce la lar ce am fost odată oricât vom vrea să im 
culcare ca toată lumea. La tel, tot ca străbunii, învinşi o să murim; 

Mă deştept !.. Se iviseră zorile. Mă free Având acelaş suflet, durerea fiind lege, 
la ceh şi-mi amintese toate cele întâm- Ar fi o nebunie alt drum a ne alege. 


plate. Sângele meu de husar roşu se u- 
prinde într'o clipă. Furios, «desprind sa- 
bia din cârlig și o trag spre mine. 

Nu mai îndrăznesc să vă spun ce-a ur- 
mai: 

Imbecil ce eram! de donă ori imbe- 
cil! triplu imbecil! de o suiă de ori 
idiot! de o mie de ori cretin! Imi pier- 
dusem noaptea împingând în uşă... 

Ea se deschidea înăuntru |. 


ALPHONSE ALLAIS ALEXANDRU COLORIAN 


Dar tu te naşti în suflet din gânduri în florite, 
In viața de durere aduci sclipiri iubite ; 

Surâs de fericire, copilă din departe, 

Tu cari-uprinzi dorința visărilor deşartr, 
Trăim numai prin tine durerea tristei vieţi. 
„Visându-te pe e, sărmani învinşi dra mefi, 
Având mereu în suflet ayânturi trecătoare, 
Trăim, în noi, eternul când toate-s muri toare. 











UAIPERSUL LITERAR 





Pescarul 
i 


E mică balta mea şi luntrea mică 
Mă poartă lin pe verzile privale, 
La pescuit şi-apoi la chirhanale, 
Dacă vânat bogat în plăşi îmi pică. 


De ani pe apă-i singura mea cale: 
— Im luciul ei mi-e luntrea rândunică, 
Ce de furtuni nu are nici o îrică, 
Din păpurişul bălții făcând zale, 


Oglinda lină e atât pe lacuri? 
De pare cangheţat aşa de veacuri — 
— Dar limpedea oglindă—ades tresaltă 


In zbatere, de peşte, argintie 
Şi eu surâd ştiind atunci căn baltă 
Se-aseunde necuprinsă bogăţie — 


Ii 


ătrânii spun că peştii mă blesteamă 

i tâleul lor trecu din gură ?n gură. 
—- Povestea ei cu toţii o crezură, 
O cred şi eu: aşa-i de bună seamă — 


Crapul a zis: „Câţi solzi pe pielea'mi sură 
De-atâtea peteciri haina-i să geamă“ ! 
— „Ca mine gol să fie“, fără teamă 

A zis un Somn mai îndârjit în ură — 


Dar Somnul peştişorii îi îmbucă ȘI 
Şi peşti mănâncă hrăpăreaţă o ştiucă... 
Vezi Dumnezeu aşa a vrut să fie; 





PI 
lar peste ei mi-a dat putere mie — 

— Comoară-i balta plină “n veci de peşte, 
Eu sânt sărac, blestemul se“mplineşte — 


III 


Dar cânt, pornind pe ape'n zorii zilei 
Să caut vârşile, sfarunc nevodul,.. 
Cântând îmi strâng în luntrea mea 
[vin rodul 
Strădaniei, zeescul dar al milei — 


Astiel din apa'n care doarme glodul 
Curate daruri îi due eu copilei 

Ce-am îndrăgit şi întreţin familii 

Şi hrană dau pentru întreg norodul, 
In trada mea n'am vreme de tristețe — 
— Văzduhu'l sorb în limpezi dimineţe 

Şi îl ascund în mine ca în stuiişuri 
Cântând — Am suilet plin de luminişuri 
Şi'n lume văd eu numai zări senine... 

— Spune, tu eşti mai fericit ca mine? 


EUGEN VICTOR 


O 


Tot între fericiţi din Dumbrăvile Elizee 
sau Metodologia literară”) 


CHENDI—Mă primiţi iarăşi la vor- 
bă? Vam adus şi pe rivale cel dintâi, 
in dată, discipul al „Ştiinţei Literatu- 

CARAGIALE, — Nu-mi mai vorbi de 
discipolii lui Mihalache. Atu iace numai 
pui de năpârcă. 

TRIVALi. — Or fi şi aşa, Si chiar 
eu am fost cam așa! Vezi că  iomnul 
Drugomirescu are o apucătură odată; 
nu pune frâu nimănui, Lasă să se des- 
volte individualităţile cum vor:  nun.a 
să crească, să nu rămână pe loc. să nu 
fie luate de grijile nimicitoare ale vie- 
ţii. Și, fireşte, dacă cresc, cresc şi în lă- 
turi, cresc, de-i bagă crăcile în ochi, 

CHENDI. — Şi el ce face? E 

TRIVALE. — Mai spune el câteceva; 
dur în gând îşi zice: ale sale, diniru 
ale sale“. l-ai crescui—rabdă, băeie! 

CARAGEALE, — Păi, aţunci, spune 
că spiritul lui Mihalache e ca patui lui 
Procust ? Dacă le-ar tăia capul ori pi- 
ciorele, ca să-i poirivească pe patul 
lui, cum făcea tâlharul ăla (din vechi- 
me, cum ar mai creşte aşa de... îndrăs- 
neji ? . ri 

CHENDI. — Apoi asta e, Unde se 
lucrează, creşte mitologia. 

VLAHUŢA. — Ce vrei să zici? 

CHENDI. — Cresc basmele! Glasul ne- 
căjiților [sunt tot aiâiea prilejuri de 
băsnit, cum zice cronicarul. Lucrul stă 
cu Procust, ca şi cu Metodologia lite- 

HIVALE. — Și mai cu seamă, ca şi cu 
ierarhizarea. 

DUHAU ZAMFIRESCU, — Să disau- 
tăm cu ordine. Nu tocmai cu ordine de 
zi, ca la Cameră, dar cu oarecare or- 
dine. Domnul Chendi, care zice că a 
devenit „mihalachist“, vroia să ne ex- 
plice, de unde nebuna asta vrăjmăşie 
a celor de la „Aurora“, „Cuvântul“, „E- 
poca“ și mai cu seamă a unuia dela 
„Gândirea“ — cum îi zice oare? 


CARAGIALE. — Lasă-l pe altădată 
pe tuciuriul de la „Gândirea“! Acum 


tu strici ordinea cu care, ca fosi preșe- 
dinte de Cameră — (aparte) Duilă pre- 
şedinte ! — (tare) te lăudaşi. 

DUILIU ZAMFIRESCU. — lar mă ţii 
de scurt. Dar ai arepiate. Pofiim dom- 
nule Chendi. Ce e anai întâi cu „Me- 
lodologia“ aceia ? 

CHENDI. — Un lucru foarte simplu. 
Vă spuneam în rândul trecut că Dra- 
gomirescu cere ma. întâi de toate să 
cunoşti bine lucrul despre care vorbeş- 
ti. O operă literară însă, zice cl, no 
cunoşti până ce nu o ai în suileţ. Opera 
nu e în afară, ci înnăuntru. De-acolo 
a eşit ea, ca şi Minerva din capul lui 
Jupiter, înarmată cu toată forma-i stră- 
iucitoare, Și tot aşa, cititorul, care se 
laudă că o cunoaște — necum criticul ! 
trebue s:o aibă şi sto simtă în sufletul 
lui, ea ji poetul, când a «reiat-o. 

DELAVRANCEA. — Greu lucru în 
secolul radioteletoniei, 

CARAGIALE. — Adică a gramofonu- 
lui la distanţă ! Proşti sunt oamenii, mă! 
Asta le mai lipsea ca. să fie fericiţi! 


DUILIU ZAMFIRESCU. — lar strică 
ordinea ! 
CARAGIALE. — Dacă zici tu — să 


1) „Cele două anterioare articole în 
privinja „Ştiinjei Jiteraturii“ și „Insti> 
fani de literatură“ au apărut în „Vi 


de_MIHAIL DRAGOMIRESCU 


reintrăm în ea. proşth 
sunt... 

VLAHDŢA. — Dar mai, lasă-i, lan- 
cule, că nici noi nu am fost mai brezi. 
Nu ştii tu cu ce necaz îl criticai pe 
Delavrancea, când a avut succes cu 
„Apus de soare“? Şi eu măcar, cu tot 
entusiasmul meu vizibil, crezi că nu mă 
durea în suflei când trebuia să te laud 
şi să te pun în gând mai presus de mi- 
ne! Aşa suntem noi, oamenii în viaţă, 
cum zici tu, proşti. Proşti că alergam 
după ieric'ri  închipuite, proşti că ne 
doare fericirea altora... 

DUILIU ZAMFIRESCU. — Iar o luăm 
„asna! Spune îmai fdeparte (domnule 
Chendi, fuindcă vorbeşii limpede. 

CHENDI. — Şi cum spuneam, asta e 
partea capiială a Metodologiei: nu ai 
drepiul să zici că cunoşti o capodoperă, 
decât dacă i-ai introdus-o în conştiinţă. 

DELAVRANCEA. — Dar ce este cu 
caracterizările ?+ 

CHENDI. — Ym şi la ele acum; dar 
trebuia să stabilesc punctul de care vor- 
bii. Capodopera insrodusă în pufiet e 
numai o materie — e drept isvor de 
frumuseje — dar totuşi, cât timp nu ze» 
fieciezi asupra ei, numai materie. Ca 
so înviezi, trebue s'o caracterizezi. Şi 
aici vine puternica obicejiune ; cel pu- 
fin în aparenţă. Inchipuţi-vă că o cape- 
daperă are trei organe, că fiecare din= 
tre aceste trei ogane au câte trei ele 
mente, şi fiecare din aceste irei elemen- 
Is, câte nouă caracterizări... E un pulioiu 
de caracterizări. ” 

DELAVRANCEA. — Apăi atunei cei 
cari ocăresc pe Dragomirescu au drep- 
. alea Ori Cit ai E iii cozata 
al tău dragă lancule, e un ia 

CARAGIALE. — Stai s'ascultăm până - 
la sfânşii. N'auzişi că pbipețilunea, pe 
care o iaci şi tu, e puternică numai în 
aparenţă. 

RIVALE, — Şi. chiar aşa şi e. lartă- 
mă, dragă Chendi, că-ţi luai vorba din 
gură, A1 spus-o, de altminteri, şi tu: 
pentru ca să înviezi o capodoperă ce a: 
in sufiei, trebue s'o caracterizezi Prim 
urmare : cu cât vei vrea so înviezi mai 
mult, cu atât trebue să ai la îndemână 
mai multe caracterizări. 

VLAHUȚA. — Aceasta chiar că no 
pricep : cum o să mapropia de fiinţa 
capodoperei cu atât mai mult, eu cât 
o voiu acoperi cu termeni tehnici? 

TRIVALE. — Vezi că o capodoperă 
prin mnaliză şi prin caracterizări, aa 
se mimiceşte ca materia fizică, ai din- 
contră se îmbogăţeşte, atât în volum 
cât şi în adâncime., 

VLAHUȚA. — Nu prea înțeleg cum 
înmulțirea caracterizărilor tehnice ar 
putea să îmbogăţească o operă. . 

TRIVALE. — Nu o operă, ci o capodo- 
peră. Domnul Dragomirescu face e dis- 
vincţie radicală între opere, care pot 
îi numai produsul inteligenţei, şi între 
capodoperă, care e produsul însăşi al 
naturii lucrând prin instinctul geniali- 
tății creatoare. Şi lucrul întradevăr stă 
aşa: O operă se nimiceşte prin anali- 
zări; — pe când o capodoperă creşte. 

CHENDI. Teoria e ingenioasă) pi a- 
devărată. Fireşte, dacă , [intrebuințezi 
termeni tehnik peniruca să caradteri- 
zeză o operă, ce se nimiceşte prin aha- 
liză, sau o capodoperă nimicită gata — 
căci aşa trebue să considerăm 0 capo- 
doperă cunoscută numai cu mintea — 
atunci termenii tehnici apar ca ceva 


Dar oricum, 


y 





VASE ŞI MERE, NATURA: MOARTA de G. Petraşeu 


uscat, sterp, nesuferit... Intocmai; ca ort- 
ce termen ştiinţific, ce nu-ţi trezeşte 
nimic în cap! Dar dacă, din contră, 
termenii tehnici; fi aplici la qeva cu- 
noscut, viu, precis, care cere nu numai 
cuvântul, ca să lie desăvârşit, atunci 
acei termeni ni se arată plini de viaţă, 
mustoși proaspeţi... 

CARAGIALE. — Dar vez. că mai loţi 
câţi vorbesc de literatură ori se gân- 
desc numai la opere slabe, ori numai 
la icoanele palide şi fără conţinut ale 
operelor tunc,.. Şi fireşte, atunei în 
fața tehnologiei lui Mihalache, fiecare 
dintre ăştia dă hir cu fugiţii. 

TRIVALE. — (Cald). Dar cu atât mai 
mult se  entusiasmrază , cunoscătorii! 
Și, să-ți spun drept, ultima lămurire a 
domnului Dragomirescu în privinţa fe- 
lului cum trebue să înţelegem caraete- 
vizările tehnice faţă de capodoperă 
ma uimit prin jusieţea şi frumuseţea ei. 

CHENDI. — Ce lămurire? Pe aceea 
n'o ştim. IN 4 

TRIVALE. — lato. El zice că toate 
caracterizările pe care ştiinţa literară 
le face analizând o capodoperă, — toate 
elementele, în care lo descompune, — 
toate organele în care aceste elemente 
însele se integrează, nu sunt decât tot 
atâtea puncte de vedere de RECOMPU- 
NERE a întregului organism al operei. 
Aşa fiind, cu cât metodologia ne va 
pune la dispoziție mai multe  organc, 
elemente, caracterizări, cu atât vom a- 
vea mai multe prilejuri de a pătrunde 
o capodoperă literară sau artistică. A- 
naliza în realitate este numai vestibu- 
lul sintezei. Analiza nu e decât mijlocul 
de a pătrunde întregul cupodoperei. cât 
mai adânc, și de a ne face să înțelegem 
cât mai bine adevărata ei fiinţă. 

DELAVRANCEA. — Nar strica un 
exemplu, 


CHENDI. — Imi daţi voe, domnule 
Delavrancea, să dau unul chiar din 
drama „Apus de Soare“ a d-sale, pe 


care am avut, pe vremuri, reaua inspi- 
raţie so critic. Conflictul dintre sufle- 
tul sănătos şi întreg al lui Ştefan cel 
Mare şi dintre corpul său îmbătrânit şi 
doborât. de suferințe — cum ai arătat-o 
tu, Trivale, — este sublim. Dar nu pri- 
cepem .de ce e sublim decât, punându- 
ne din punctul de vedere al ideii şi cu= 


prinzând întrun gând toată opera. Ca 
racterizarea de sublim a ideii ne dă 


prilejul să privim în sufletul nostru 
intreaga operă şi să-i: vedem această 
frumuseţe. Dar în acelaş timp toată 


drama se petrece într'un mediu de nai- 
vitate şi idilă 

Acesta e al doilea punct de vedere, 
din care punându-ne, iarăşi caprindem 
cu o privire întreaga operă şi-i vedem 
mai viu figurile idilice cum e aceea a 
Oanei şi accea a lui Pe Rareş pre- 
cum şi întreaga aimosferă din scena 
când Ştefan îşi vede „Sireaci'”, ostaşi 
împreună cu boerii cei bătrâni, din ga- 
lerie; iând, apoi, îşi face  judecăţile; 
când încoronează pe 'Bogdan şi chiar 
când se pregăteşte de operaţie. Și aşa 
mai departe. La fiecare dată, şi având 
capodopera în suflet, o nouă caracteri- 
zare ne dă prilejul să-i străbatem cu 
gândul întregul organism şi să i-l pă- 
trundem când dintro parie când din- 
tr'alta. p 

DELAVRANCEA. — E limpede. 

VLAHUȚĂ, — Da, ce frumos! 

CARAGIALE. Limpede, frumos şi a- 
devărat! 

Mai cu seamă adevărat. Capodopera 
scântciază de frumuseţe, nu când o ci- 
teşti şi ici cunoştinţă de ea, ci. cum zice 
Mihalache, “numai după ce, ţi-ai sălăş- 
luit-o în suflet. Când o ai acolo fireşte 
că ea nu „poate să fie nouă şi să palpite 
de viață scât căutând să-i prinzi toate 
nuanțele, toate adâncurile, toate tainele, 

DUILIU ZAMFIRESCU. — Aşa mi se 
pare că explica Dragomirescu faptul că 
operele mari sânt toideauna tinere, 

CHENDI.—Da, dacă mai adăugăm ideia 
că în orice capodoperă există totdeauna 
o parte mistică şi inanalizabilă, care dă 
o savoare specială fiecărei nuanţe, fie- 
cărui punct de vedere din care o privim. 
Infinite sânt muanţele, — infinit trebue 
să fie şi timpul în care să le poţi desco= 
peri. Şi cele mai numeroase și mai in- 
teresante nuanţe le au operele clasice. 

TRIVALE, — Dar ce minunată este ex- 
plicarea nuanţelor! 

DUILIU ZAMTFIRESCU.—Cred că ne-am 
lămurit asupra Metodologiei; să lăsăm 
nuanțele după ce vom vedea ce ecu 
icrarhizarea. 


CARAGIALE,—Măi „Metodologia“ asta 











UNIVERSUL LITERAR 


lui Mihalache nu numai că nu e respid= 
gătoare, dar are într'insa ceva ce nu se 
poate să nu atragă sufletele, cara o cu- 
ncsc, Şi, dacă-mi daţi voe să sfârșesc cu 
ConY: ţia de astăzi, cu una din com- 
paraţiile mele, cu care vă luam minţile; 
pe când irăiam în viaţa cea... proastă; — 
iacă ce spun: Mihalache consideră capo- 
dopera ca pe un brilant a cărui strălu- 
ce e cu atât mai mare, cu cât faţetele 
lui sunt mai numoroase. Caracterizările 
metodice sunt ca faţetele briliantului. Cu 
deosebirea că faţetele brilantului stră- 
lucesc la fel, pe când fațetele capodo- 
perei apare tot ustfel, strălucind de alte 
nuanţe. 

VLAIUŢĂ. — Minunată, comparaţie. 
DELAVRANCEA.—Bravo, lancule. Acum 
cu adevărat că ne-am lămurit, 

DUILIU ZAMFIRESCU.—Eu nu spun vor. 
be tari. Dar, dacă literaţii gazetari de 
astăzi se sperie şi ocărăsc pe Dragomi- 
resecu din pricina acestei metodologii, 
apoi slabă speranță wentru inteligența 
lor. 

TRIVALE ȘI CHENDI—Dar cu ierarhi- 
zarea ce facem? 

CARAGIALE —Pe aceca s'o mai lăsăm, 
Ne-ajunge atâtea metodologicale, pe ziua 
de azi. Hai să vedem ce tot pun la cale 
sub copacul ăla de aur Emineseu și 
Creangă. 

VLAHUŢA.—După cele ce am auzit, 
parcă brilantele lor strălucesc şi mai 
dumnezeeşte. 


MIHAIL DRAGOMIRESCU 








Sir Gerald du Maurier, actor celebru 


englez, a avut neplăcerea de a îi fost 
fuerat. Ca multă simplicitate el a  în- 
naintat pe scenă şi a spus cu multă dem- 
nitate : 

— Îmi pare rău, că în seara asta mi- 
am slujit rău autorul! i 

Gestul acesta i-a atras deodată toate 
simpatiile publicului, 


Chamford obișnuia să spună : 

— Am trei categorii de prieteni, adică 
puieteni cari mă iubesc, prieteni cari nu 
se sinchisesc de mine şi prieteni cari nu 
mă pot suferi! 


Tristan Bernard, umoristul francez şi 
om de teatru, locuește într'o mahala a 
Parisului şi obişnuește să se întoarcă a- 
casă noaptea foarte târziu. 

— Ce-ai face — îi spune un prieten — 
dacă într'o noapte îţi ese cineva înainte, 
te doboară cu un pumn şi-ţi fură porto- 
felul. 

— Naş vrea să-l mai văd în viața mea 
—răspunse liniştii umoristul. 


Cherubini, fu rugat de un tânăr pia- 
nist să-i dea voe de a executa ceva la 
pian. După ce termină, tânărul întrebă 
pe maestru cum i-a plăcut, 

Cherubini răspunse cu 
contra-întrebare : 

Nu cumva aveţi talent pentru pic- 
tură ? 


următoarea 


„Diogene ceteşte într'o zi următoarea 
inscripție pe uşa unei case : „Nici un om 
rău să nu calce pragul acestei uşi“. 

— Pe unde întră atunci stăpânul ca- 
sei ? întrebă filozoful grec. 
RUD. A, KNAPP 


u E 


fat ut, 


UNIVERSUL LITERAR 





' V, DEMETRIUS: Norocul cucoanei Fro- 
sn, nuvele, editura librăriei „Universală“, 
Alcalay & Co. 


Este în scrisul d-lui V. Demetrius — 
vers sau proză — o pronunţată tendinţă 
către arbitrar. l-ai zice fantezie — dacă 
şin fantezie nar exista un minimum de 
logică — acestei imdependențe cu care 
scriitorul abate din albii fireşti, cursul 
existemţelor sau cu care rupe orbita armo- 
niilor estetice. Mai precis: în poezie d. V. 
Demetrius sacrifică adesea linia unui 
poem de dragul unei rime întâlnită în 
drum şi cu care s'apucă la taifas; în pro- 
ză inventează un destin, o situaţie, care 
se conduc după legi extraterestre, şi 
aiunci, în poeme avem acele eflorescențe 
parazitare, ramificații interesante pentru 
ochiul spectatorului, pe care hotanica le 
pate înregistra cu erudită promptitudi- 
ne dar pe care hortioultorul — şi ce 
este altceva, un critic? — este obligat, în 
chiar interesul şi pentru viitorul planta- 
ției, să le plivească. 

Dar dacă, poezia, prin natura ei, este 

„mai aproape de porțile din afară ale ce- 
tăţii, la doi paşi de câmpiile destinse ale 
imagânațiet. şi dacă mai uşor i se poule 
ierta o raită, dincolo de hotarele probabi- 
le în proză un exces de libertate te 
strica. Fantezie sau libertate a natumii este 
şi în fenomenul unei bicefalii sau în mira- 
culoasa existenţă a fraţilor Siainezi. Insă 
aceste cazuri sunt rezervate teratologiei 
şi, copii de şcoală sau oameni în toată 
tirea, le vizitează, în muzee, și încă şi a- 
colo, în anumite zile: o frecventare asi- 
duă ar putea aduce perturbări serioase, 
în conștiințele normale, 

Spunând acestea, înţelegem să fi uzat 
de o imagină gravă, De aceea ne grăbim 
să declarăm că ea nu priveşte totalitatea 
nuvelelor, din acest volum, ale d-lui V. 
Demetrius. Dar că ea se aplică totuși la 
câteva din ele, și că repeţirea ei poate fi 
privită ca un procedeu dăunător. Vom a- 
minti petnru  lămurire două din ele: 
„Cazul doctorului Fried“ şi „Pedeapsa”. 

In prima «e vorba de un caz din timpu! 
războiului, de un anume doctor Fried, 
care se îmbolnăveşte de tifos exantema- 
iic şi sub impresia eroismului cismaru- 
lu Bădoiu Ştefan, citat prin ordin de zi, 
îşi pierde personalitatea de medic și se 
crede el însuşi eroul cismar Bădoiu Şte- 
fan. Literatura franceză ne-a dat în tim- 
pul din urmă câteva lucrări pe tema a- 
cestor substituiri de personalitate, cai să 
nu mai amintim de cunoscuta dramă a 
lui Pirandello, Henric al IV. Ele sunt 
toate efecte ale unor traumatisme şi re- 
câștigarea vechii persoanlităţi este pri- 
cinuită tot de un nou traumatism. De 
un caz ca acela din nuvela d-lui Deme- 
trius n'am auzit. Dar oare era necesar 
să fi auzit? Evident că nu. Pentru că; atât 
în nuvela aceasta cât gi în „Pedeapsa, 
a cărei temă e mai probabilă — tâmpla- 
rul Ton Mohor orbește din cauza gelozici 
— dacă premisa fabulei mu ne inspiră 
încredere, consecințele şi concluzia — li- 
terare, negreşit — ne silesc să ne împotri- 
yim. Nu, nm putem accepta aceste lumi, 
Să zicem că doctorul Fried, pradă a toxi- 
nelor şi a obsesiei eroismului lui Bădoiu, 
şi-a pierdut personalitatea de medic. 
Autorul vrea însă să-l reducă la vechiul 
drum, În ce fel? Şi aici se adaogă acel 


defect de simplificare a motivărilor, care 
transformă atâtea din invențiile d-lui 
Demetrius în simple şi arbitrare anecdote. 
Maiorul doctor care îngrijea - de locote- 
nentul doctor Fried și pe care-l intrigase 
acest caz („Maiorul se miră mult de ca- 
zul acesta rar. Un doctor, şi încă unui 
dintre cei buni, din cei cari lac cinste 
profesiunii şi a iubesc, un cărturar, să se 
creadă mult mai puțin de cât era, să se 
creudă cismar | De ce nu se credea ge- 
ncral, rege, împăratul Wilhelm al Il-lea, 
de pildă ? In deobşte nebunia aduce o 
hipertrofie a eului, nu o micşorare, o scă. 
dere ete. etc.) maiorul doctor, zic, îl 
reintegrează pe Fried în vechea lui per- 
sonalitate, arătându-i întâi oglinda în 
care se privisa bolnavul înainte de exan- 
tematic şi apoi fotografia soției şi fami- 
liei lui. Şi remediul e într'adevăr probant: 
„Crezutul cismar, ridică mâna, în care 
încă ţinea fotogratia şi, arătând-o: — 
Imi pierdusem personalitatea, domnule 
maior... M'ai luat încet: mi-am revenit, 
Sunt doctorul Fried ! Ce ciudat! De un- 
dn până unde să mă socotesc Bădoiu Şie. 
îau ? Dar eram sigur că sunt el!“ 





V. DEMETRIUS 


„M'ai luat încet, mi-am revenit“: ori 
tocmai această terapeutică lentă, şi care 
ar fi fost motiv de interesante observa- 
țiuni clinice lipseşte din nuvela d-lui De- 
metrius. Redusă la aceste linii de cărbu- 
ne, fantoma e. piere la lumina. primei 
lecturi. 

In „Pedeapsa“ acelaș păcat. Arbitrarul 
d-lui Demetrius e de multeori crud. Căci 
între „Pedeapsa“ şi „Furnica“ lui Gâr! 
Jeanu sunt identități: același menaj cu 
nesimetrie de vârste, acelaș tip de detec- 
tiv conjugal, fie că aici se numeşte Ion 
Mohor şi acolo Cuhulea şi acelaș sfârșit, 
al sinuciderii soţului ca o răzbunare, ca 
o pedeapsă, pentru infidela soție. La d, 
Demetrius, o cruzime în plus: Ion Mo- 
her, mai şi orbeşte, ca mai mare să-i fie 
chinul şi neşiguranța mai dureroasă. Dar 
şi aici ca şi în prima nuvelă, ceeace 
falşifică existenţele acestea este excesul 
de comentarii cu care d. Demetrius le în- 
sojeşte, Să nu citez de cât o probă. Cu 
o secundă înainte de a se arunca în a- 
dâncul fântânii lon Mohor gândește, 


Li] 


prin d. Demetrius: „Salcia asta, stă ca 
lângă un mormânt, se gândi el. Totdea- 
una mi-au fost dragi şi ea; şi fântâna. Lu- 
mea din viața de-apo, ziceam adineau- 
rea, n'are cum să iie mai neagră de cât 
asta. Şi nici pd ea n'am s'o văd) pentru că 
sunt orb“. Ă 

Am mai putea aminti, peniru, accențua- 
rca aceluiaș arbitrar estetic: „Curca“ cu 
exvltarea învățătorului Damian și ne- 
vesti-si la vederea curcii furată de vul- 
pe, care se întoarce jumulită, la stăpâni, 
de soaria căreia lăcrămează, pe care o 
îngrijesc şi o înzdrăvenese pentru ca so 
sacriiice — nemoritată cruzime | — toc- 
mai pe ea, când se anunţă vizita în salt, 
a d-lui revizor şcolar, cum putem aminti 
de „Cochetărie“ cu figura acelei proprie- 
tărese bătrâne care, din cochetărie (() 
îşi rumenea obrazul cu glasspapir, şi 
aşa mai departe... 

Dar, am fi voit să vorbian şi de meri- 
tele d-dui V, Demetrius. Pentrucă ob- 
servațiile lui lon Trivale sunt şi astăzi 
la fel de adevărate, cu; toate că scrisul 
„d-lui Demetrius se umbrește din ce în 
ce mai mult de acele scorii de soiul că- 
rora am dat câteva exemple, care mişu- 
nă în proza d-sale şi pe care le semna- 
lu şi lon Trivale acum 13 ani, când scria 
despre realismul şi despre darul de poe- 
lizare al autorului nostru, 

Pe drumul acesta d. Demetrius îşi re- 
găsește buna dispoziție şi umbra de iro- 
mie care se răspândește, discretă, din 
existențe umile, din suflete interzisu, 
Când d. Demetrius, vrea să inventeze 
v anecdotă pentru no: și pentru înţele- 
gerea cea de toate zilele, atunci din fap- 
te diverse scoate pagini de un excelent 
comic. Aşa e în chuar nuvela liminară 
„Norocul Cucoanei Frosa” acea adora- 
bilă imagine a bătrânei maniace, cure 
uu pleacă Ja biserică, până nu-şi vizi- 
tează toţi vecinii, bună de gură, ahtiata 
de taifas şi cafea, dar, primulă peste tot 
cu felurite rezerve, ce se îmbufnează dar 
nu se supără, își pierde cheiu dela casă, 
o. găseşte, ca sii rătăcească apoi ochelarii, 
so pornească într'o nouă explorare, 
după ei, pentruca în cele, din urmă să nu 
mai poată ceti gazeta, pentrucă uitucă 
şi distrată, înfăşurase în el o pereche de 
ciorapi de lână pe care-i dusese la o 
prietenă. Sunt lucruri mici, fără mari 
intenţii, surprinse şi povestite, film de - 
mediocră existenţă, în transcrierea că- 
reia, însă, d, Demetrius, pune o simpli- 
tate şi o caracterizare de caustică apă 
tare. In aceiaşi ordine şi trecând peste 
nuvela coca mai închegată şi mei bine 
condusă : „Intârziatul* — romanul unui 
fucţionar vârstnic, cej nu se poate deci- 
de să se însoare cu fata şefului său ie- 
rarhic, — volumul se închee cu o schiță 
de aceeaşi bună calitate : „Cântecul“, 

lume de nevoiaşi locatari, îşi trăeşte 
minima ei importanță, cu duşmănii și 
ciudățenii ca de pildă. Drăgan paracliserul 
ce obişnuia să tragă tabac, strănuta şi 
care foarte simţitor la urările de bine 
ale vecinilor, nu mai: vorbeşte cu Vasile 
Cârstea cu care se înțelesese multă vre- 
me frățeşte, pentrucă acela „se făcuse 
surd la patru strănuturi“. Şi lumea asta 
își deapănă ceasurile până la ceasul de 
seară, când o privighitoare, aciuată în 
nucul adumbros al proprietarului îşi în- 
cepe cântecul şi-i înfrățeşte pe toţi, im- 
diferenţi, sau duşmani, în numele ace- 
leaşi admiraţii peniru „pianul acela de 
cristal şi de aur“ al privighetoarei. 

D. Demetrius nimereşte, în astfel de 
cazuri, la; adevărata sursă de creaţie poe- 
tică, şi atunci comentariile sale se eclip- 
sează de lumina din text. 


PERPESSICIUS 


' 


10 


CURIER BIBLIOGRANIE 


PAUL IL. PAPADOPOL: Metodica limbii 
materne în gimnazii şi licee, Preceda- 
tă de referatul d-lui profesor G. G. 
Antonescu, (Biblioteca Pedagogică. Nr. 
47) ed Casei Şcoalelor. 


Un manual didaciic care este în ace- 
laş timp o apologie a limbii materne. O 
apologie cam sistematică, a aslevărat, pe 
capitole, paragrafe şi aliniate, dar apo- 
logie prin dragostea cu care autorul ur- 
măreşte de aproape acest prunc plăpând 
ab limbii materne. Nimic din ceeace acu- 
mulează autorul, ca observaţii personale 
şi străine, sau ca deziderate nu e exce- 
siv._ Nici chiar atumci când socoteşte că 
profesorii tuturor materiilor ar trebui să 


i nuanţeze, nota „după gradul de cunoa-. 


ştere al limbii materne pe care-l prezin- 
tă elevul... — ceeace dovedeşte solici- 
tudinea autorului acestei metodici peniru 
limba maternă. Justificată râvnă, la care 
sur putea obiecta că adeseori acest exa- 
men sar impune și profesorilor” — mai 
ales dela celelalte materii. Dar să nu in- 
trăm în aneedotică, 

Manualul d-lui Papadopol vine să îm- 
plinească tocmai aceste și atâteu alte lu- 
cune. De aceea, în secţiuni sistematic 





ordonate, d-sa tratează tot cecace stu- 
diul limbei materne poate sugera ca 
metode şi amănunte : lecturi şcolare şi 





extraşcolare, chestiunea dicţiunii, în ex- 
ciciţiule de vorbire, analize, rezumate, 
memorizări fete, chestiunea exerciţiilor 
scrise, dela dictări la compoziţii şi apoi 
importanta problemă a gramaticii şi pre- 
dării «i, a gramaticii istorice și isto 
literare — mannalul d-lui Papadopol în- 
semnează p bogată experiență personua- 
lă dozată şi verificată la lumina precep- 
telor pedagogiei străine. 

Autorul departe de a se pronunța pen- 
tru vreuna din nenumăratele metode pe- 
dagogice ce se încrucișcază, face o  se- 












lecţie şi favorizează interesul pentru 
Jinba maternă pe baza 1reptelor her: 
| rtiene. . 


Bogată ca material şi, suggestiil această 
carte folosaşie şi specialiștilor şi cetă- 
jeanului. j 


E. MARGIIITA: Ironii sentimentale, ver- 
suri. „Cultura Naţională“ 1926. 


Intre gazeta ritmată, altoită pe: actua- 
litate, şi între româneşte sau suspine de 
un duios sentimentalism îşi deapănă 
caerul, volumul d-rei E. Marghita. Pen- 
tru întâia atitudine, d-sa uduce o aten- 
ție bănuitoare faţă de evenimet şi amă- 
nuntul ridicol, iar pentru a doua, un su- 
flet ce adesea râde ca să nu cadă în 
elegie deși, de foarte multe ori se tră- 
dează. 

Două atitudini care fac parte. largă și 
prozaismului tehnic şi celui de inspirație, 
Din virtutea de a pastişu, de multe ori 
d-ra Marghita «lă în viciul de a se au- 
toironiza. Aşa e în cazul acelei ante- 
penultomanii care bântuia prin 1919, că- 
reia îi dedică o agreabilă cronică dar 
care se răzbună şi se strecoară, netam- 
nesam în cele mai seriouse preocupări 

- ala poetei. Căci sunt în „lronii senti- 
mentale“ şi astfel de preocupări. 

Nu, fireşte, acele meditații elegiace în 
care reînvie un sentimentalism  demo- 
dat ca expresie, deci inferior ca va- 
leare : Ș 


lar când îmi săruți mâna, câteodată 
Aş vrea să plâng şi nici nu ştiu de ce... 


Sau : 
Că de-am iubit în viața mea de îată, 
N'a fost iubirea cea adevărată, 
Căci a pierit cum piere—un val de fum. 
Iubesc pentru întâiaș dată — acum! 


“mate de sfaturi, 


Nu, desigur, aceste volane din veacul 
trecut şi care fac bine într'un album re- 


trospectiv, nu însă întrun volum din 
ziua azi, 

Când însă d-șoara Marghita înţelege 
să practice disereţia — şi ce este mai 
greu dar mai necesar ca discreția în iro- 
uie — atunci ne dă, chiar pastișând pe 
“Topârceanu, o „baladă a chiriaşei sia- 


bile“ cu câteva reale accente de poemă : 


Mi-e capul pe carte plecat, 
Şi ochii mi-aleargă pe carte... 
În carte sunt vorbe deşarte! 
lar gândul îmi fuge departe! 
Şi sufletul plânge 'ntristat.., 


Precum o bună partie din sonctele 
sălbatice ale menajeriei. dela laşi sau 
acele motive nniversidare, cursuri, bir 
bliotecă sau friguri de examene: 


Căci se răzbună clipele acele, 
Când al meu gând, sătul de teorie, 
Făcea, pe placul lui astronomie, 
Zâmbind la lună şi visând la stele. 


Ori, în aceste cazuri, d-şoara Marghita 
uzează de-o economic de expresie, care 
o apropie și de spirit şi de adevărata 
poezie nu ca în acea „faimoasă“ decla- 
rație la impozite, de vraja căreia un 
cronicar leșinase deunăzi, în subsolul u- 
nui cotidian şi pentru a cărei subinedio- 
cră artă, d-ra Marghita merită toate ri- 
gorile fiscalităţii, 

Fără să mai spun că autoarea cunoaşte 
şi ţimuta ceremonioasă, precum în acest 
peisaj „Primăvara în parc”, grațios şi 
nobil pastel, în acelaş timp: 

E linişte în pare.,. pe-uglinda clară 
A lacului trec lebede tăcute. 
S'apleacă salcia să le sărute 

Şi tremură'n fior de primăvară. 











Caisul, îmbrăcat de sărbătoare, 

Cu zale lucitoare de argint, 

Priveşten lac, cu ochi plini de mirare. 
Sunt oare eu—sau apele mă mint? 


Nisipul străluceşte pe alei,— 

Sclipiri de diamante efemere— 
Pe iarbă: copilașii îug cu smei, 
Şi-i ceartă guvernantele severe. 


Târziu castanul, cu mişcări cochete, 
Deschide evantaiuri de smarald, 

Și face vânt, să nu le fie cald, 
Perechilor, ce tree între boschete,,. 


Invenții ce aparțin, vă asigur, toi au- 
toarei „lroniilor sentimentale“. 

IOAN POP-CAMPLANU : Duşmanii o- 
mului (Vrăjmaşii sănătății şi ai averii) 
Sfaturi praelice. Biblioteca pop. , pÂ- 
sociațiunii”, Nr. 134. Sibiu 1925. 

O excelentă broşură de vulgarizare 
despre unimalele vrăjmaşe omului: u- 
nele vrăjmage sănătății: (limbricii, ţân- 
tarii anofeli, muştele, stelnijele, căinii, 
imbaţi etc.), altele vrăjmașe aveni (găl- 
beaza, moliile, carii, musca columbacă, 
șoarecii de câmp, ete,) 

Detailate informaţiuni ştiinţifice  ur- 
ractice, 

O Șrpaai OMANEASCA  (Mute- 
ial de citit şi de cântat), Biblioteca 
poporală a „Associaţiunii,, Nr 135. Si- 
bin, 1926. : 

Una din acele ingenioase crestomaţii 
pepulare în redactarea cărora excelea- 
ză d. Horia Petra-Petrescu: îndrumăra 
şi. norme pe lema caselor:culturale, por- 
tative cu. cântece. populare, maxime, o 
dizertaţie „despre pă a unui îmvăţă- 
tor, un articol despre însemnătatea co- 
operativelor şi. la urmă acea schiță, (a- 
părută şi ca extras),—, Meşterul: Nicu'— 
din viața pictorului Grigorescu, despre 
care am mai amintit de curând. 

PERP. 





UNIVERSUL LITERAR 
+ 





DIRECTORUL TEATRULUI NAŢIONAL 
ION MINULESCU 


m. 


După frământări, îndelungi, după sba- 
teri între oferte şi aprecieri de variate 
fidelităţi politice, în timp şi în serii nu- 
anțate, guvernul a recurs la o soluție 
neașteptată pentru postul de - director 
al Teatrului Naţional. * 

A dat delegaţie Iuri Minulescu, membru 
în comitetul de lectură-al Teatrului Na- 
țional şi director al artâtor din. ministe- 
rul_artelor, — atribuţii oficiale, — dur 
mai ales scriitor de mare talent, de reală 
originalitate şi de ample merite pentru 
curajul multor inovări şi. în poezie şi în 
proză şi în teairu, să fie director ul Tea- 
trului Naţioani din București, 






e . A 
LN 
= 


TON MINLILESCU 





felicit guvernul, că a ajuns la a- 
tă soluție, fiindcă a apreciat simpa- 
tie pe Minuleseu, numindu-l—chiar prin 
delegaţie — într'un post pe 'care-l râv- 
neşte de mult, socotindu-l propriu însu- 
şirilor lui artistice. 

Minulescu va încerca desigur! să alcă- 
tuiască un repertoriu interesant. EL ştie 
să aprecieze pe artiști, — dovada a îă- 
cut-o, când. şi-a ales artiştii pentru foar- 
te frumoasa lui piesă „Mancchinul sen- 
timental“ şi e destul de încercat, ca sănu 
fie şi un bun âdministrator. 

Râvna așa de mare și de caracteristică 
a lui Minulescu uu se poate să nu-l că- 
lăuzească aşa de hotăritor, ca să. se deo- 
sebească vremea, când el a condus Tea- 
trul Naţional. 

li doresc izbândă ! 


ţa ; B. CECROPIDE 





PNIVERSUL LITERAR 


HYLAS 


Legendă mitologică după Propertius și Val. Flaccus 


Corabia Argo, după ce a plecat de la 
Kyzicos, ducând cu sine pe cei cincizeci 
de eroi Argonauţi, în drumul său spre 
Colchis se abătu, din pricina unui vânt 
neprieluie, către ţărmul Bihyniei, unde 
cârmaciu! Tiphys acostează la poalele u- 
nor munţi pădluraşi. Eroii, plini de vese- 
lie, sar numai decât din corabie și se 
aşează pe paturi de frunze, întinzându-și 
nasa ca să se ospăieze cu mâncare și 
băutură, î 

Numai Hercule, ui vâslă se rup- 
sese în timpul i, de oarece risti- 
case cu. braţul său vânjos un val de apă 
prea mare, uu vrea să ştie de masă. El 
se îndreaptă spre pădure ca să-şi taie o 
nouă vâslă mai groasă şi nai solidă, firul 
însoțit de prietenul său nerdespărțit, tâ- 
nărul Iiylas, şi de eroul Polyphem, 

Iu timpul acesta Juno, mama masteră a 
lui Ilercule, neobosită în prigonirile ci, 
găseşte acum un bun prilej; ca să adauge 
ncui  suferiuțe de lângă suferințele de 
până aci ale fiului ei vitrig. Fiind sortit 
«le destin ca să nu ajungă şi el în apele 
râului Phasis din Colchulu, Ifercule este 
opăcit de zeiţă ca să rămâie în singu 
tatea munţilor Bithynici, împreună cu cei 
«(oi tovarăşi ai săi. 

la poalele muntelui Arganthus acope- 
rit de pini înalţi, e ceată de nimfe Drya- 
de, podoabă mândră a isvoarelar şi a pă- 
durilor, se îndeleiniceau cu vânatul de 
cerbi şi de căprioare. Avârul arcuri uşoa- 
re, cu mânecile sutlecate, cu rochii scurte 
până deusupra genunchilor, cu părul că- 
zând în bucle ondulate pe sânii lor cari 
de abia se ridicau de subt haine, corul 
de nimfe făcea să tresure pământul subit 
picioruşele lor delicate şi să crească iarba 
sub paşii lor uşori și cadeuțaţi. 

Dryope, una dintre nimfele isvourelor, 
mirâmdlu-se că cerbii şi căprioarele fug 
aşa departe de săgețile din arcul ei şi 
auzind freamătul pădurii şi sgomotul nc- 
obicinuit ce-l făcea Ilercule, iese din 
ceată să vadă ce este. Când însă zăreşte 
pe eroul Tirynthian, fuge repede să se 
uscunsă în isvorul său. 

Dar luno,. care scoborându-se din 
Olymp, se găsea prin apropiere şi stetea 
rezimată pe un pin înalt, o chiamă la 
sine și apucâurdl-o de mână cu o bunătate 
prefăcută, îi grăcşte astfel: „Bărbatul pe 
care l-am, ales pentru tine, frumoasă niwm- 
fă, pentru tine care ai respins pe atâţia 
până acum, a sosit aici pe o corabia thes- 
saliană, E drăgălaşul Hylas care cutreeră 
acum aceste păduri şi umblă dealungul 
upelor de pe aci. El e întocmai ca Bac- 
«hus pe care l-ai văzut în carul său de 
roze, târând după sine prin aceste câmpii 
ale voastre prăzile Orientului şi popoare- 
le biruite și conducând dansurile şi co- 
rurile divine; el e întocmai ca Apollo 
când, părăsiudu-şi lira-i melodioasă, um- 
bilă prin păduri şi prin câmpii după vâ- 
nat. Ce necaz are să fie pe nimfele Gre- 
ciei, câte lacrimi pe Naiadele lacutui Bae- 
bis, câtă desnădejde pe fiica blondulu 
Lycormas. 

Cu astfel de vorbe se adresează zeiţa 
către nimfa Dryope şi în acelaş timp, 
face să iasă din fundul pădurii în faţa 
lui Hylas un cerb cu coarnele mândre. 
Acesta cu pasii înceţi. şi domuli se lasă să 
fie aşteptat de tânărul lylas, îndemnân- 
du-l oare cum să se ia după el. Hylas e 
încredinţat că are să-l prinză şi fiind cât 
pe aci să pună mâna pe el, îşi urmăreşte 
mereu prada. Hercule îl vede din depăr- 
tare, îl strigă, îl îndeamnă, îl îmbărbă- 
tează apoi îl perde din ochi, 





aci 



























de G. POPA LISSEANU 


Cerbul e mereu gonit de Hylas. Acestu 
aleargă după ei, se oboseşte punându-și 
săgeata în arcul său întins, până ce în 
cele din urmă cerbul ajunge la malul 
unui râu. Peste apa limpede a acestuia, 
cerbul sare, fără măcar să-şi ude picioa- 
rele şi dispare în pădure. 

Alăiurea era o peşteră grota Pogne. 
locuinţă plăcută şi răcoroasă a nimfelor 
Ihyniade !). Deasupra acestei groie, se 
înălțau în văzduh nişte copaci sălbatici, 
pe cari niciodată un i-a atins toporul şi 
cari iormau o boliă din care atârmau nişte 
fructe strălucind ca roua dimineţii, iar 
de jur împrejur se întindea o livadă din 
care ţişnia printre stânci un isvor. Apa 
asvorului făcea ca să lie bogată vegeiaţia, 
smălţată de crini albi şi muci purpurii. 

Hylas, păcălit în speranța le a prin- 
de cerbul, se duce să culeagă maci şi 
crini. Dar, spre nenorocirea lui, o floare 
face pe băiat să-şi uite de rostul călătoriei 
sale şi cu obrazul îmbujorai, suflândl greu 
de oboscală, Ilylas îşi apleacă trupul plin 
de sudoare spre apa limpede spre a-i sor- 
bi răcoarea. 

Dar, iată că figura lui Ilylas se reflec- 
tă în apă întocmai ca razele argintii ale 
lunei în timpul noptii sau ca cele ale soa- 
relui auriu în mijlocul zilei, fără ca însă 
umbra Naiadei sau pletele ei azurii să 
turbure limpezimea apei, când ea cu bra- 
țele întimse căuta să-l îmbrăţişeze şi să-l 
tragă la sine, EL strigă după aintor şi 
chiamă, vai prea târziu, sprijinul puterni- 
cului său prietin, Hercule. Greutatea cor- 
pului său face ca uceasă cădere să se 
auză în depărtare. 

In vremea aceasta puternicul Alcid răs- 
turna prin umbroasu pădure frusini cvlo- 
sali, cari prin căderea lor facă să huiască 
codul întreg. Pe umărul săul cel lat, aco- 
verit cu pielea de leu, aruncă bârnele tre- 
»uincioase pentru vâsle și cu vaşii grcui 
se întoarce la țărm, unde credea că o să 
găsească pe lHylas, Era încredințat că 
acesta va fi înveselit masa tovarăşilor cu 
mâncări din vânatul ce va fi făcut în pă- 
dure, întorcându-se la ţărmul mării pe 
altă cale. Turburat în suflet dea nu vedea 
pe acest prietin atât de scump, nici lângă 
tovarăşi, nici aiurea, un presimţimânt ne- 
gru cuprinde pe erou. Unde o fi fiind? 
Ce piedică va fi avut în drum? Cine ta 
fi îndrăznit să-l oprească? 

Noaptea deasă ce se lăsa la apunerea 
soarelui după coline îi mărește teama. 
Faţa-i se face palidă, membrele încep să-i 
tremure şi o sudoure rece îi cuprinde tot 
corpul. Ciuda şi mânia îi stăpâneşte fiinţa 
nebiruitului Ilercule. Și, întocmai după 
cum în apropierea unei furtuni năpraz- 
nice, corăbicrii şi agricultorii sunt cu- 
priuşi de un fior ce-i face să tremure, tot 
asttel lipsa lui Mylas îi iurbură inima şi-l 
face să-şi amintească din nou de ura ne- 
înipăcată a mamei sale vitrige. O bănuia- 
lă începe să-l chinuiască. 

Şi atunci, ca un taur furios care, înțepat 
de tăun se smulge din staulul său din 
Calabria şi calcă în calea sa la pământ 
int ce-i iese înainte, Hercule plin de mâ- 
nie trânteşte la pământ toi ce-i iese în 
dum. Groaza cuprinde în depătrări şi 
muntele şi pădurea ce i-a furat pe iubitul 
Hylas. De mânia sa, de desnădejdea sa 
tremură totul în juru-i. Intocmai ca 
un leu atins de lancea Maurului, Her- 
cule furios e puriat de mânie din loe 
în loc, în căutarea scumpului său to- 
































:) Nimfele din Bithynia se numiau nim- 
fe Thyuiade. 


ii 


varăş : vai de oameni, vai de fiarele pe 
care le întâlneşte în cale. Alerga la în- 
tâmplare când la dreapia, când îa stânga, 
întrebând apele, întrebând stâncile, în- 
trebând pădurile: Hylas, Hylas. Pădurile 
răspund Hylas, echoul răsună Hylas. 

liylas insă, în, vremea aceasta, se du- 
sese la Hamadryade 2). 

Argonuuţii de pe ţărmul mării, cu 
toate că adia un vânt prielnic şi cu toate 
că ardeau cu toţii de dorinţa de a pleca 
la drum, totuşi așteptau. Căci țineau aşa 
de mult la tânărul Hylas şi mai ales ţi- 
neau așa de mult la eroul din Tiryath şi 
nu voiau să-i părăsească. Il strigă cu vo- 
cea, şâ strigă prin lacrămile lor şi-i strigă 
prin focurile pe cari Je aprind pe țărm. 

Jason, şeful Argonauţilor, văzând mun- 
ţii și pădurile linigtite, văzând marea lină 


şi vântul prielnic, se sfătueşie cu tovarășii 


să vază ce să facă. O vie discuţie se a- 
prinde între ei, dacă trebuie să rămână 
sau să plece. 

Fataulitatea a hotării şi de astă dată. 
Căci era sortit de zei ca Hercule să nu 
ajungă la Colchida. De aceea, corabia 
Argo este pusă pe valuri, părăsind ţăranul 
bithyniei şi lăsând. trei lovarăşi: pe ller- 
cule, pe Polyphem și pe llylas, înghiţit 
de valurile isvorului Pegae. 

Hercule a rămas ca să pedepsească pe 
locuitorii până îi vor găsi pe iubitul 
său Hyius, iar Polyphem ca să înndeze 
oraşul Chios, de pe ţărmul mării. 

Și, întocmai după cum tânărul Adonis, 
prietinul inbit al Venerii era căutat prin 
munți şi prin pădurile Phrygiei, şi în- 
tocmai după cum Atys, prictinul iubit al 
Cybelei, eca căutat prin munţii Dindymiei 
şi ai Idei, to! astfel Hylus, prietinul iubit 
al lui Hercule, era căutat fără încetare, 
pvin regiunile munivase ale  Bithyuiei 
intro sărbătoare ce se făcea în urmă, 
anual:de locuitorii acestei țări. lar faptul 
dispariţiunii tânărului în valurile apelor 
sa păstrat mai la toate popoarele în mi- 
tologia lor populară. 











_2) Ce lugubru sună versul lui Proper- 
tin: Ah dolor! Ibat Hylas, ibat Hama- 
dryasin. e 





25 Aprilie, 1871: C. Evaclide a vorbit la 
Ateneul Român din Bucureştii despre 
„Studii asupra revoluţiunilor“. 

26 Aprilie, 1918: A murit în Bucureşti 
Gh. Cosbuc. 

„27 Aprilie, 1848: Sa născut în Pesta 
istoricul literar Bonifaciu Florescu. 
„1872: A murit în Bucureşti loan He- 
liade Rădulescu, 

188: Sa născut în Blașialiul-de-sus, 
dr. Nicolae Bălan. 

28 Aprilie, 1885: Trandatir G. Djuvara 
a vorbit la Ateneul Român din Bucu- 
reşti despre „Snperstiţii populare la Ro- 
mâni şi la diferite popoare“, 

1902: D, Georgescu-Viictorian a vorbit 
la Ateneul Român despre Dumitru Stăn- 
cescu“, 

29 Aprilie 1878: A murit poetul Dimi- 
trie Petrino. 

30 Aprilie, 1880: S'a născut în Beiuș 
scriitoarea Vioara din Bihor. 

1 Mai, 1834: Sa născut în Iaşi juni- 
mistul Lascăr Ciurea, 

„1855: Sa născut în Iași Petru Grigo- 
FI 

1859: Su născut în Bârlad filologul 
Alexandru 1. Philippide. 

1866: S'a născut în Bucureşti scriito- 
rul Nestor Urechia. 

1897 : Apare în laşi ziaru! conservator 
„Opinia“. 


13 5 


COSTACHE STAMATI 


(1771— 1868) 


Ținuţi de stăpânirea rusească într'o 
stare de întunecime și robie, intelec- 
tualii basarabeni şi-au găsit refugiul sal- 
vato în ţinuturile libere ale românis- 
mului, unde alcătuirile lor literare şi 
poetice au aflat o largă primire. Lipsa 
unui organ de publicitate în limba ro- 
mânească, acolo în Basarabia, a fost cea 
nai crudă ilustrație a unui stăpân pri- 
mitiv şi barbar, care căuta să distrugă 
orice sentiment naţional şi să înăduşe 
orice manifestare de viaţă printre supu- 
şii săi, 

In această epocă de rostrişte pentru 
românii basarabeni, apar câţiva scriitori 
de seamă: Alexandru Hașdeu, Costache 
Stamati, Alecu Donici, Alecu Russo, etc... 
ce pot fi socotiți ca o protestare şi o 
mărturie vie că suiletul românesc din 
Basarabia nu putea fi aşa de uşor dis- 
trus de stăpânirea străină. Purtătorii a- 
cestei simțiri românești sunt siliţi să 
pribegească de acasă şi să-şi găsească 
adăpostul la fraţii de peste Prut. 

Unii din ei însă, fiind legaţi prea mult 
de ținutul subjugat, nu puteau să-l pă- 
răsească şi atunci căutau să trimită la 
laşi sau aiurea, producţiunile lor lite- 
rare, bucurându-se în mâbhnirea lor a- 
dâncă şi sinceră, că măcar în acest fel 
pot contribui şi ei la înălțarea neamu- 
lui lor. 

Cei dintâi poet al Basarabiei, Costa- 
che Stamati, om cult şi cu multă simţire 
românească, a fost cel mai vitregit de 
soartă în acest sens. 

Nepot al vestitului Mitropolit din Mol- 
dova, Iacob Stamati, scriitorul nostru 
este silit să treacă de mic în Basara- 
bia unde a rămas până la sfârşitul vie- 
ţii. Intre 1812 și 1830, epocă necunos- 
cută din viața scriitorului, Stamati a 
lucrat şi studiat mult. Despre acest fapt 
ne dă câteva lămuriri căminarul Dimi- 
trache Pastiescul: 

— „ln Basarabia din Români este d. 
Titularnii  Sovetnic (consilier titular) 
Constantin Stamati, bărbat literat, cin- 
stitor de oameni învăţaţi, sârguitor spre 
luminarea neamului, care, are tălmăcite 
şi nu conteneşte dle a tălmăci alese is- 
torii pentru întocmirea năravurilor ce- 
lor bune, fabule, romanţuri, versuri ce 
se numesc versuri împletecite, versuri 
drepte și alte frumoase istorii“, (Cet. 
în „Curierul românesc“ din 7? Ianuarie 
1830). 

După apariţia, primelor gazete româ- 
neşti, adică după 1829, C. Stamati caută 
să aibă legătură cu conducătorii lor: 
Eliade şi Asachi, însărcinându-se în a- 
celaş timp să răspândească periodicele 
româneşti în Basarabia. 

In 1830, Stamati vizitează Moldova şi 
îşi notează impresiile. La 1834, „Albina 
Românească“ publică în suplimentul ei 
literar poezia „Străjarul taberei“; iar 
1a 1840 „Dacia litexară” o altă. poezie in- 
titulată „Gatiţa“. După cum vedem, C. 
Stamati n'a rămas izolat de mişcarea li- 
terară dela Iaşi şi a dat concurs și cu- 
rentului vechi dela „Albina“ şi celui nou 
dela „Dacia literară“. 

Constantin Hurmuzachi ne spune în- 
tr'o scrisoare (cf. „Dacia literară“), că 
poetul intenţiona incă dela 1840 să-şi 
publice toată opera sa poetică: origi- 
nală şi traduceri, în trei volume, Na- 
izbutind să-şi realizeze planul literar, 
Stamati se mărgineşte numai la publi- 
carea unei poezii în „Dacia literară“ şi 
la editarea unei poeme comice despre 
Ciubăr Vodă, sub titlul „Povestea poves- 
telor, La cantora Foiei săteşti, laşi 

Ultimul volum editat de Codrescu „Ma. 


sa Românească“ care cuprindea „com 
puneri originale şi imitații din autorii 
Europei“, apare la 1868, când putem fixa 
și data morţii sale. 3 

Importanţa literară a lui C. Stamati 
îşi are valoarea ei, fixată în cadrul unei 
vremi când Basarabia nu era reprezen- 
tată în literatura noastră docât do el şi 
de Alexandru Hașdeu. In acest sens scrie 
G. Missail într'un articol din 1866: 

— „Nobilul Alexandru Hăşdeu şi ca- 
valerul Costachi Stamati sînt singurii 
literați români de peste Prut. Precum 
doi arbori verzi şi stufoşi, părăsiți sau 
uitaţi de Dumnezeu şi de oameni pe în- 
tinderea cea nemărginită a unui deşert 
prinos, reprezintă singura vegetațiane 
din partea locului, de asemenea aceşti 
doi Români represintă viaţa intelectuală 
între Basarabeni. Vai! dureros lucru este 
de a mărturisi aceasta, dar adevărul aşa 
e, şi nimeni nu-l poate tăgădai“, Ş 





COSTACIIE STAMATI 


C. Stamati a scris versuri şi proză, 
im proză, pe lângă cunoscutele descrieri 
de călătorie în Moldova şi Bucovina, a 
mai lăsat şi câteva compuneri satirice 
în care se oglindește cu multă fidelitate 
moravurile societăţii noastre de pe la 
începutul veacului al XIX-lea. Intre a- 
cestea satira „Cum era educaţia nobili- 
lor români în secolal trecut, când dom- 
niau Fanarioţii în ţară“, poate servi de 
model. 

Versurile sale se compun, după cum 
am mai spus, din traduceri şi din poezii 
originale. In ce priveşte originalitatea 
operei poetice a lui Stamati, istoricul 
literar trebue să ţie seamă de mărturi- 
sirea sinceră a poetului, care ne spune 
singur ycă nu se vor găsi multe compu- 
neri originale“ în opera sa și că „a imitat 
mal mult pe autorii Europei“. Din au- 
torii străini citați în prefața „Museli ro- 
mâneşti“ so vede că poetul avea o vastă 
cultură literară şi în acelaș timp foarte 
diferită : Biblia, Omer, Virgil, Ariosto, 
Tasso, Milton, Euripide, Sotocle, Shake- 
speare, Racine, La Bruyâre, Scott, Byron, 
Goethe, Voltaire, Delille şi Bulwer sunt 
autorii cunoscuţi de el. 

Dar în atară de aceştia, Stamati a mai 
imitat şiape alţii, pe care nu-i citează, 
după cum era obiceiul timpului. D.G. 
Bogdan-Duică care a făcut o minuțioasă 
cercetare în acest sens, a găsit modelele 
lui C. Stamati în operele romanticilor: 
Thomas Moore, Chateaubriand, Lamar- 
tine, V. Hago, etc. , 


UNIVERSUL Lirkah 


Unele completări în legătură cu acest 
studiu, le-a făcut și d. Charles Droubhet, 
întrun articol din „Viața Românească“ 
(Nr. 11, 1921), în care recensează cartea 
d-lui P. V. Haneş „Serlitorii basarabeni“, 

In afară de literatura străină, ce o 
cunoştea așa de bine, C. Stamati, n'a 
îost desigur străin, nici îaţă de literatu- 
ra poporană. De altfel curentul acesta, 
era cunoscut pe acea. vreme în Basara- 
bia prin articolele lui Alexandru Hag- 
deu, publicate în jurul anului 1830 în 
vuscşte. O cercetare a pocmei „Povestea 
povestelor“ ar dovedi acest lucru. 

Din cele enunțate mai sus se vede că 
poetul C. Stamati scrie într'o epocă des- 
tul de veche, compuneri în genul curen- 
tului ce se desvoltă în literatura noastră, 
de abia după 1830. Dacă opera sa se ti- 
părea la timp, am fi fost poate îndrep- 
tățiţi să-l considerăm ca un precursor 
al literaturii moderne. Aşa cum ni se în- 
fățişează însă, în publicarea ei după 
1840, trebue să o considerăm ca produ- 
sul unui spirit vechi într'o epocă literară 
de începuturi şi dibuiri. 

GH, CARDAŞ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 
A. — Opera, ediţii: 

1) Străjariul taberâi, în „Albina ro: 
mânească“ 1834 Nr. 29 supliment, 

2) Gafiţa, poezie în „Dacia literară“ 
laşi 1840, 

3) Povestea povestelor, Iaşi 1843. 

4) Fiica lui Decebal şi Armin Cântă- 
rețul, poezie în „Almanah pentru Ro- 
mâni'“, editat de T. Codrescu, Iaşi 1853. 

5) Dorinţă sau videnie în „Folletonul 
Zimbrului“ Nr. 5 din 20 Februarie 1835 ; 
veprodusă, și în „Ateneul Român“ 1866. 

6) Musa românească, compuneri origi- 
vale din autorii Europei... Tom. 1 iaşi 

7) Musa românească, vol. I—II Iaşi. Co- 
lecţiunea Şaraga Nr. 34—85, (1894). A- 
ceastă ediţie populară n'a tost semnalată 
nici de d. G. Bogăan-Duică în ediţia 
Minervei, nici de P, V. Haneş în „Seri. 
itorii basarabeni“ şi n'a fost înregistrată 
nici în „Bibliografia“ lui G. Adamescu. 

8) N. Nicoleanu, Vasile Cârlova, C. 
Stamati, POEZII ŞI PROZĂ ediţia Mi- 
nerva, Buc. 1906, publicată de G. Bogdan- 
Duică, 

9) Ce daune îac banii, în „Biblioteca 
Basarabiei Nr. 3, Chişinău, 1919. 


Danton de Camil Petrescu 

Diim în numărul de faţă un fragment 
din ultima lucrare dramatică a poetului 
CAMIL PETRESCU, al cărui succes tea- 
tral cu Suilete tari, e încă în mintea 
spectatorilor. 

Se ştie că mai sunt încă două drame 
cu, acelaș subiect: „Danton“ de Romain 
Rolland scrisă încă de acum 25 de ani şi 
„Moartea lui Danton“ de Biichner lucrare 
care e pe cale să împlinească veacul. 

Spre deosebire de celelalte două versi- 
uni, cea românească îmbrățișează aproape 
toată revoluţia franceză, de la 10 August 
1792 până la moartea celebrului tribun, 
Primul act e chiar, noaptea de 10 August, 
cel de al doilea arată activitatea din 
Septembrie cu bătălia de la Valmy şi 
masacrele. Al treilea celebrul duel cu 
Girondinii inspirat de d-na Rolland, al 
patrulea duelul cu Robespierre și ultimul 
procesul „moderaţilor“”. Fragmentul din 
nnmărul de față e un tablou cepisodic 
care reprezintă ultimele clipe în faimoa- 
sa închisoare de la Conciergerie ale 
d-nei Rolland, pe care Danton ar fi vrut 
nuinai so înlăture din viața politică, dar 
pe care Robespierre a trimis-o la eșafod. 
Versinnea cu ncânsemnate modificări co- 
respunde exact celei istorice, care con- 
sidera modul în care a murit această 
eroică femee demn de modelele antichi- 
tăi 


UNIVERSUL LITERAR 





G,. Petraşcu 
(Studiu în racourţi) 


Dacă împrejurările lar fi silit pe G. 
Petrașcu să'şi cheltuiască sensibilitatea 
şi energia nu în pictură, ci pe alt tărâm 
de activitate omenească, fără îndoială 
am fi avut în mijlocul nostru, şi spre 
marea noastră faimă, un. meiîntrecut or- 
fevru, ori un năzdrăven cizelator de pie- 
tre. nestimate. 

G, Petraşcu are — cum foarte puţini 
au avut la alte neamuri, şi nimeni încă 
la noi — cultul materiilor preţioase. 

E, din punctul acesta de vedere, un 
fenomen. 

De aceia surprinderea e totdeauna 
fără margini, atunci când, aflându-mă 
în expoziția lui, văd pe amatorii gravis- 
simi, pe critici: de circumstanţă, pe pic- 
torii cu perpetuă  lâncezeală  cefalică, 
considerând pânzele lui Petraşcu prin 
pâlnia mâinii, —- cu ochi: mici, — cu un 
singur ochi— şi toate acestea dela o 
mare depărtare, în hăurile perspectivei, 
unde efectele şi tonurile picturale se în- 
câlcese într'o vălmăşeală nedefinită, pe 
care dânşii o socotesc... „poetică“. 

Gestul acesta, devenit automat la ma: 
joritatea publicului nostru, tradează an- 
kyibza spiritului 'şi falafastâcul unui! 
entuziasm de contagiune. 

E gestul rămas, indiferent de împre. 
jurare, acelaş, pe care snobii Parisului, 
inaimuţărind pe pictori, îl desfăşurau 
în fața primelor pânze impresioniste, ca- 
ri, acum o jumătate de secol, stârneau 


acolo dispute vijelioase şi hliseli ne- 
roade. 
Dacă juxtapunerile violent colorate 


ale unui Monet, Renoir san Pissaro, pu- 
teau oarecum justifica o îndepărtare a 
tabloului şi o privire a lui prin sita ge- 


nelor oblonite — (trucare de spectator 
care vrea să'și dea cu ori ce preț iluzia 
unei contopiri armonice) — mu e cazul 


să procedăm la fel, când avem dinain- 
tea noastră un Petrașcu. 
Din potrivă. 


ra pictorului acestuia — în ciuda 
lergilor distribuiri Tpastuoase, ce în de- 
obşte prezintă — cuvine-se a fi ceroc- 


tată de aproape, cu. toată amănunţimea 
atentă a văzului, nostru, cu meștirbită 
înfrângere a retinei noastre larg dila- 
tată, aşa cum cercetăm claviatura de al. 
buri a unei petale de crisantemă, sau 
albastra irizare mozaicată din ochiul 
drag al iubitei, 

Vom descoperi astfel frumuseți neaș- 
teptate — bine înțeles dacă simțul nos- 
tru vizual va fi îndestul de treaz şi da- 
că pasiunea moastră pentru culoarea ce 
trăieşte prim ea însăși ne vor ajuta în 
această delicată exploatare, 

La Petraşeu, în fiecare lovitură lde 
cuţit în fiecare urmă de penel e o nes- 
fârşit de variată lume cromatică, trăind 
aparie și totuși legându-se cu o surprin- 
zător de logică încuserire, peniru nunta 
feerică a întregului. 
„_ Petraşcu are acest dar înalt de a ști 

să păstreze și să răsfrângă, în orice pată 
așternută pe pânză, toată prospeţimea, 
tot tumultul, toată furnicarea luminoasă, 
tcată suculența întreţesătură de  sevă 
pe care o înfățișează natura însăși, în 
+cate exemplarele ei vii. Ă 

Şi viu este pentru Petraşeu tot ceiace, 


13 


Cronica muzicală 


Săptămâna muzicei de cameră. (11-17 April 1926) 


Grupând întreaga producţiune de mu- 
zică pură după criteriile întinderii s0- 
nore şi ale amestecurilor de timbre, ur- 
mează să stabilim că între operile sim- 
fonice, alo masei orchestrale şi între 
cele de solo instrumental, cu sau fără 
acompaniament, muzica de cameră o- 
cupă un loc intermediar. Reprezentând 
cu mijloace reduse idealul sonor al or- 
chestrei simfonice și tinzând pururea 
la perfecțiunea solistică şi la expansiu- 
nea monologică a celei din urmă grupe, 
muzica, de cameră este, prin excelenţă, 
sintetică. Individualismul solistului este 
atenuat şi contapit în unitatea de voinţă, 
artistică, a câtorva instrumente, iar ma- 
sa orchestrală îşi încredințează idealul 
său câtorva reprezentative personalităţi. 
instrumentale. 

Procesul de temperare a individualităţii 
şi de creștere, pe de altă parte, a im- 
portanţei personale a unor organe s80- 
nore, procesul, deci, de contracţiune a 
antitezei dintre individ şi masă, întrun 
organism sintetic, presupune însă, şi din 
partea artistului creator şi din pariea 
executantului interpret şi din partea au- 
ditorului, o poziţiune aiferită ca faţă de 
celelalte două grupuri amintite, şi, în 
tot cazul presupune o experienţă su- 
fletească şi muzicală deosebită. De altţ- 
fel, istoriceşte considerând chestiunea, 
muzica de cameră este produs al cercu- 
rilor cultivate, al unei societăţi de rafi- 
nerie artistică, unde pasiunea muzicală 
hotărăşte, un nou gen de muzică, în a- 
fară de cel de teatru şi de biserică, mu- 
zica de cameră, 

Dar rafineria culturală și muzicală de 
care vorbim şi de care va trebui să ţi- 
nem seama în producţia şi interpretarea 


muzicii de cameră, nu este încă o în- 
suşire pe care o poate înfățișa publicul 
nostru. Şi din această pricină audiţiu- 
nile de muzică de cameră nu sunt cer- 
cetate cum sar cuveni. Instrumentiștii 


noştri de frunte însă, soliști aplaudaţi 


în toate prilejurile manifestărilor lor, 
sunt conștienți de particularităţile sti- 
listice ale muzicii de cameră, de imen- 
sele posibiiltăţi de cizelare, de nuanţare 
şi echilibrare sonoră. Deși neurmaţi şi 
nesusținuţi de cultură muzicală a publi- 
cului, cele trei înjghebări de muzică de 
cameră, pe care le avem în Bucureşti 
Quartetal Capeleann, Asociaţia de muzi- 
că de cameră și Quartetul „Regina Ma- 
ria“, au concertat săptămâna trecută, în 
ordinea în care sunt, însemnate aci, Du- 
minică, Vineri şi Sâmbătă. Quartetul Ca- 
peleanu şi Quartotul „Regina Maria“ 
sunt acum la al treilea concert; Asocia- 
ţia de muzică de cameră la al cincilea. 
Un record de perseverenţă, de sigur, să 
organizezi în mediul nostru unsprezece 
concerte de muzică de cameră, când ne- 
cesităţile publice nu se manifestă prea 
imperative ca faţă de concertele simfo- 
nice. De relevat, ca o deosebită cinstire 
pentru felurimea şi bogăţia aptitudini- 
lor artistice româneşti, este caracteristi- 
ca stilistică a realizărilor fiecărei gru- 
pări. Un fapt, care ar părea exterior şi 
secundar, confirmă, şi precizează oare- 
cum stilul caracteristic înfățișat la ul- 
timele trei concerte. Este vorba de for- 
ele pianistice care au fost alese şi a- 
propiate pentru executarea programelor 
hotărite. 


(Urmează) 
G. BREAZUL 


ieşind din hăul întunecimilor grele, în- 
tâlnește sărularea voluptoasă a soarelui. 

O strachină umilă, zămislită din lutul 
rece, plebeu şi mort, capătă în retina 
lui Petraşcu nobleţa unei perle. 

Astfel în plastica românească, Petraşcu 
mare încă seamăn. 

Are însă în literatură, 

Tudor Arghezi — acest diabolic vrăji- 
tor al verbului românesc — îi este lui 
Petraşca un strălucit corespondent, 

Fireşte, cu alță țesătură sufletească, 
cu alte procedee, hotărit vrăjmaşe ce- 
lor pietoniceşti, dar, la bază, cu aceiaşi 
pesiune pentru materia prețioasă și rară, 

Ascultaţi-l cum  zugrăveşte o ulcică. 

O ulcică de porțelan : 

um„Uleica era en totul frumoasă, Sub- 
„tire ca peretele de catifea al florilor 
„de trandafir, trecea printr'însa lumina, 
„Insuşirea cindată a ulcelii lui Arabă 
„era că, ocupând limita extremă dintre 
„străveziu și alb, porțelanul părea să 
„aibă, fnrnicat de sticliri. de ghiață și de 
„țesături de zăpadă, o grosime adâncă. 

„„.Uleeaua isca din sineş mil de în- 
„chipuiri fragede şi  aduceri aminte, 
„Soarele o suflă cu aur pe dinlăuntrul 
„Elosimii, și ea trăia ca o ureche albă, 
„prin urzeala căreia mijeşte o umbră 
„de sânge, Apoi, zugrăveala ce-o încin- 
„ge pe dinafară cu desenul mărunţel al 
„unui meşter lipsit de gustul povestirii, 
„adăuga ulcelei, închipuiri topite, de țe- 
„sături, de ape, de ierburi, o împletitu- 
„ră de gânduri şi de nădejdi. Era: ca un 
„văz al lucrurilor pe miezuri, fără în- 
„ceput şi fără de sfârşit, um fel de pri- 
„veliste a lumii. în ajun de a fi întoc- 
„mită. și supusă la legi, și care nu știe 
„să hotărască încă albia turburatului ei 
„tumuli. l; 


„„.Dar sunetul ulcelii cine şi l-ar fi 
„putut închipui fără să lovească porle- 
„lanul ? In ridicarea lui arhitecturală, 
„tăcerea se alcătuia ca un material elă- 
„dit, cu turle rotunde, cu săgeți pe mprid- 
„voare, cu șerpi de apă prinși în mijlo- 
„cul unui basin de marmur, ca niște bi. 
„ce de argint. El umplea cisternele a- 
„dândi ale sufletului cu visarea lucruri- 
„lor presupuse şi pe jumătate ghicite şi 
„punca să cânte amintirea, În uloeaua 
„sfântă a lui Arabă, se legănau toţi nu- 
„ferii și toate lalclele nedesluşirilor de- 
„licate..,“* i 

Spontaneitatea paletei lui Petrașcu e 
har al dumnezeirii şi nicidecum un re- 
zultat al învăţăturii dim şcoală, 

FI nu are nimic comun cu ceiace, în- 
deobşie, numim. un maestru: 

Ca şi Palady cu care se înfrăţeşte 
prin talent, deși deosebiți ca heceptivi- 
tate şi expresiune — G. Petrașcu are 
oroare de lucrul comandat — sau impus 
de_ împrejurări, oameni și curente. 

£, în sensul acesta, un neisprăvit, față 
de „maestrul“ — ori când în stare să 
jongleze cu formula cea 'mai' agrca- 
Vilă publicului, cu opinia preponderentă, 

Petrașcu nu vrea să vadă, nu poate să 
vadă, în arta lui decât nesilita exterio- 
rizare, prin mijloace ideal picturale, a u- 
nor jocuri suileteşti profunde, provoca- 
te de frăgezimea unor supra abondente 
senzaţii vizuale. 

Exterioriarea jocurilor sufleteşti, iar 
nu a senzațiilor înseși — ceiace ar fi 
cazul impresioniştilor, cu cari . Petraşeu 
nu are nici o relaţie de ordin sufletesc 
sau technic. F 

Nu cunosc de cât două trei cazuri în 
arta contemporană a apusului, unde ele- 





14 


Ce-a scris Caragiale? 


1V. Tot cu privire la „postume“ 


2, Al doilea volum de postume se 
îniitulează : „Abu-Hasan“ a apărut 
în 1915 şi cuprinde: 

Abu-Hasan ; Poveste; Despre co- 
metă ; Emulaţiune; Premiul întâiu; 
Dascăl prost; Tardiv;  Acceleratul 
No. 17: Cum devine cineva revolu- 
ționar şi om politic; Bacalaureat; 
La Paşti; şi împreună cu ele bucă- 
jile: Un pedagog de şcoală nouă zi 
Reformă, mublicate mai înainte ca 
Nr. 58 al Bibliotecii pentru toți, cum 
si cele 6 scrisori adresate prin ziarul 
„Universul“ prietenului său AL. Vla- 
huţă şi având urmăiorul conținut: 
politica și literatura (2); morala şi 
educația (4). 

3) Tot în editura revistei „Fla- 
căra“, în acelaş an, apare un al doi- 
lea volum de „postume“ — „Remi- 


mentul halucinării să fie aşa de precum. 
pănitor ca în iopera lui Peiraşcu, 

aceia, pânzele lui, au nw ştiu ce ira- 
diare stranie, nu. şiiu ce linişte noctam- 
bulească — şi o suprupământească pu- 
tere de obsesie. 

Cu toate acestea arta lui Petraşcu por- 
uneşte direct «le la observarea şi analiza, 
cu deamăruntul, a naturii  împrejmui- 

Psihologii eu drămuiri, lupe şi fişe ; es- 
telicianii cu săltăraşe multiple bu 
lanţe de preciziune ; monogratiştii cu pe- 
-nită de aur, muiată îu siropuri de tran- 
dafiri — ne vor lămuri, cândva, taina 
artei acestui, laolaltă delicat şi îndrăz- 
neţ, vizionar, și ne vor făuri, o teorie a- 
nume, din care lectorul va ieşi: buimăcit 
şi cu dantura străpezită, 

Până la aceşte fatale masacrări — (de 
cari, vai !.. nici uu artist mare nu sca- 
pă!) — noi rămânem admiratori, fără 
scremute justificări, a unei arte care —— 
în pofida celor ce caută şi cer dela pic- 
tură altceva de cât pictură — va însem- 
na una din cele mai strălucite ctape din 
istoria înălțărilor sufleteşti, ale ncamu- 


lui nostru. 
N. N. TONITZA 


























miscenţe“ — cu încă 18 bucăţi origi- 
nale: Karkaleki; Baioneta inteli- 
gentă ; C. A. Rosetti ; Istoria se re- 
petă ; Şah şi mat; Politică şi delica- 
teţe ; Jertie patriotice ; Leac de criză ; 
Ouăle_roşii ; Orientale; Florea-Voe- 
vod ; Lună de miere; La Peleș; În- 
famie...; Iniţiativa; Intelectualii; 
Domnul x... ; În vreme de războiu, -— 
în afara celor 4 traducțiuni: Curio- 
sul pedepsit ;' O Balercă de Amon- 
tillado ; Masca ; Brousea minunată. 

'4) Spre a încheia această enume- 
rare în care, ne dăm seama, poezia 
de cea mai pură speță se intercalcază 
cu ideologia propriu zisă sau numai 
cu literatura. am avea de adăozgat 
cele 7 articolaşe, mai mult de laturea 
ideologiei, pe care în hroşura amin- 
iită. le publică editura „Viaţa Româ- 
nească“, încă din anul 1920, sub titlul 
de: . Culegeri postume“, şi anume: 
Cronică literară ; Da şi nu ; Criticile 
lui Gherea ; Oare teatrul este litera- 
tură ? ; Ceva despre teatru ; Chestiuni 
literare ; Stat şi literatură. 

In iotal: 4 noui culegeri cari vin 
să se adaoge lângă cele 2 delinilive 
de proză caragealiană. Să nu se uile 
însă un lucru: dacă unele dintre bu- 
căiţile cuprinse în aceste volume stau 
perfect de bine alături de marile lui 
creaţiuni nuvelistice, lilerare sau i- 
deologice. destule altele nu au ce 
căuta lângă acestea. De aici rezultă 
clar că, — dacă republicarea celor 
dintâi e întradevăr o necesitate, --— 
neglijarea celorlalte constituie o 
faptă demnă de talentul lui Cara- 
piale. 

Ceva mai mult: chiar operile 
demne socotesc că ar trebui triate. 
astfel încât un volum să ne conducă 
spre Caragiale artistul, în timp ce 
al doilea (care ar cuprinde și apre- 
ciorile întitulate : 1907”), ar încă- 
pea articolele propriu zise, îngădu- 
iindu-ne cunoaşterea celuilalt Cara- 
givle, omul. cu ale cărui vederi (s0- 
ciale, politice, culturale, literare, 
morale, educaiive), ar urma să ne 
familiarizeze. Am ajunge. în felul a- 
cesta, prin procedeele selecţiunii şi 


Buletin bibliografic săptămânal » 


071 LITERATURĂ PENTRU 
TINERIME. 

Hârsu (Lia). — 'Ţăndărică. Adapiat în 
româneşte. Bucureşti, Cartea Româ- 
nească, [1926], 23 p. Fig. Lei 60. 

Movilă (Juarez). — Moş loan Roată, im- 
provizație întrun act, prelucrare 
după Ion Creangă, pentru şezători 
de copii şi adulţi. Ediţia 1. Bucu- 
vesti, (Tip. Energia Grafică), 19%, 
16 p. Lei 10. (Biblioteca Ateneului 
popular „General Golescu“, Nr. 1). 

Renaua (D-na M.). — Domnița Jăcră- 
mioara. O carte pentru copii. Llus- 
trată de Vera Basilescu. Bucureşti, 
Cartea Românească, 1926, 47 p. Fig. 
Lei. 50. 

Teodosiu (Grig). — Ciripit de păsărele. 
Cântece şi jocuri. de copii pentru fa- 
milii grădinile de copii şi şcoalele 
primare. Vol. II. București, Casa 
Şcoalelor, 195, 174 p. Lei 32. 


4 A se vedea tabloul clasiticațiunii zecimale 
în uumărul |, 


de AL. SADI=IONESCU 


2 SOCIOLOGHE. SOCIOGRAFII, 

Stanca (Dr, Dominic). — Ancheta sani- 
tură ca buză de plecare a combaterii 
plăgilor sociale. Sibiu, Editura Aso- 
ciaţiuni, 1926, 18 p. Lei 15. (Biblio- 
teca Astra Nr, 13). 

Voina (Dr. Aurel). — Valorificarea capi- 
tului uman prin igiena naţiunii. 
Sibiu, Editura. Asociaţiunii, 1926, 23 
p. Lei 15. (Biblioteca Astra Nr. 12). 

Chivăran (loan Gh.) şi 1. Negoescu-Bu- 
cur, — Morenii, Bucureşti, (Tip. Ră- 
săritul), 1926, 143 p. + hartă. Fig. 


Lei 60. 
4 ECONOMIE POLITICĂ. 
Cusin (Alex. C.). — Cercetări economice. 


Bucureşti, (Tip. Lupta, Nicolae Stro- 
ilă), 1926, 55 p. Lei 20. 

Diamant (Max). — Criza circulaţiunei 
mionetare. Analiză şi propuneri. Bu- 
curești, (Tip. H. Czopp, Cernăuţi), 
1926, 24 p. Lei 8. 

Clinceanu (D.). — Istoricul Băncei na- 
ticnale a României. Conferinţă. Bu- 
cureşti. (Tip. Cartea Românească), 
[1926], VIL+ 7 p. 


UNIVERSUL LITERAR 


eliminării. la 2 colecţiuni: una de 
poezie şi literatură (nuvele, poveşti, 
schiţe. amintiri). a ll-a de ideologie 
(articole, studii, serisori): 


Și tatuş cercetarea noastră lut nu 
pare a fi completă. Încheierea ei 
trebuie s'o constituiască un nou a- 
daos, acela privitor la versurile şi 
dramele postume ale lui Caragiale. 

Intr'adevăr. cele dintâi au fost pu- 
blicate de către d. Barhu Lăzăreunu, 
în editura Viața Românească Bucu- 
veşti“, în anul 1922. E o modestă și 
fcarte vinovată culegere, în măsură 
să-l micșoreze pe Caragiale şi să ri- 
dice vălul uitării de pe atâtea alie 
fiourine scumpe cunoscutului istorio- 
graf. Numeroasele note şi explica- 
țiuni, răspunsuri și  provocaţiuni, 
cari pierd puţinul lui Caragiale în- 
to imensă cantitate de ciorbă clo- 
cutivă, ne conving despre aceasta. Și 
toluş. lucrarea are un merit: acela 
de a fi adunat (din colecţiunea ,Con- 
vorbirilor critice”) pentru prima 
oară întrun mănuuchiu. acele perle 
de poezie simbolică (Duel; Bietul 
Ton ; Temelia ; Talmud ; Mic şi Marc; 
Mângâiere ; Boul şi vifelul ; Savant), 
care constituese unul din meritele 
nemuritoare (e drept: mai puțin a- 
preciat de critica respectivă, mai a- 
les că autorul lor avusese geniala 
idiee_să le semneze pseudonim) ale 
lui Caragiale. Fără îndoială că din- 
io culegere postumă delinitivă, a- 
ceste 8 mărgăritare nu vor trebui să 
lipsească, lucru lu care se va fi gân- 
dit şi Caragiale, când le-a ulerit 
spre publicare (1). 


PAULI, PAPADOPOL 





(1) Asupra fabulelor lui Caragiale 
vezi articolele : 


a) „|. |. Caragiale”, de Paul |. Pa- 
padopol. în „Adev. literar și artistic“, 
Seria a lil-a, An, TI, No, 81; 

b) .Fabulele lui Caragiale si fa- 
bulistica românească”, Seria a Ill-a, 


An. IV, No, 142 (Ibidem). 


Karadja (Constantin 1.). — Invăţămin- 
tele problemei valutare norvegiene. 
Bucureşti, Institutul economic româ- 





pentru _mtica industrie. Bucuresti, 
(Tip. Fundaţiei culturale Principele 
Carol), 1926, 83 p. Lei 50, 

Ponp (Valeriu) şi Ștefan I. Dumitrescu.— 
Serviciul de viramente în România. 
TBucureşti, Asociaţiunea Băncilor ro- 
mâne, 19926, 48 p. 

Galan (A. G.). — Dela fendalism la co- 
cperaţie. Nasterea și desvoltarea co- 
operaţiei moderne. Fapte şi idei. 
Vol. 1 Asociaţiile de consum şi pro: 
dueție, Bucureşti, (Tip. Lucia), 1926, 
3il p. Lei 100. 

Gide (Charles). — Profeţiile lui Fourier. 
“traducere cu învoirea autorului de 
D. II. Paraschiv şi Mircea, Pienescu. 
Pucureşti, (Tip. Lupta, N. Stroilă),: 
1426, 36 p. Lei 12. 

Tatuc /Î.). — Tabele de dobânzi pentru 
imapozitele întârziate. București (Tip. 
Cartea Românească) 1926, 24 p. Lei 40. 
5? INVĂȚĂMÂNT. PEDAGOGIE. 

Andronescu (Dr. D. 1.) — Invăţământul 
universitar în Statele-Unite ale A- 


UNIVERSUL LITERAR 


CINEMATOGRAFUL 


Cinema Select „Te iuhesc* cu 
Liane Haide și Livio Pavanelli. 


Foarte: curând'și cu 'siguranță cea mai - 


bună reclamă ce se va putea face unui 
film va fi anunțarea titlului fără nici un 
alt comentariu şi mai cu seamă fără ga- 
ma cromatică de superlative. Căti —ju- 
decând după filmele impuse aproape, pu- 
blicului de' unele gazete ce an o aşa zisă 
„Cronică cinematografică — cu cât cali- 
tăţile unui film vor fi mai mult trâm- 
bițate cu atât el va fi ocolit de public. 

„Te iubesc” cu „frumoasa“ Liane Hai- 
de sar crede că e opera unui „mauvais 
plaisant” că e o farsă sau o prinsoare, O 
colecţie de cele mai clasice „lovituri* 
Ae cinematograf : fulgerul Amarului (cu 
A mareh dintro privire. atacul apașilor 
pentru ca Dânsul (iarăși cu D marc) să 
apară ca un salvator, falimentul băncei, 
ghețarul. ajutorul în ultimul moment 
și la sfârşit inevitabilul sărut. In felul 
în care e constituit scenariul, te miri 
că toaletele „frumoasei“ liane nu sunt 
acelea ce umplean paginile „Feminei“ 
de prin 1910-12. Cât despre frumoasa“ 
Liame Haide mult puţinul talent ce l-ar 
putea avea, are de lupiai dârz cu înfă- 
tişarea de... fecioară de Micris, Monta- 
rea greoaie. fără gust, fotografia slabă : 
film cu multă reclamă. 


CINEMA  PATE-LIPSCANI : .Sally” 
Defectul tuturor filmelor trase din ope- 
retă e nesiguranța caracterului general 
provenită din împreunarea celor două e- 
lemenie esenţiale a acstui gen de spee- 
tacol : comic şi melodramă. Totuşi ..Sal- 
1y* e un film multi superior celor din a- 
celaş gen ce sau procetat în nltimul 
timp la noi. In primu! rând este — dacă 
nu jocul — fizionomia artistei foarte 


potrivită rolului: nici prea fină nici 
prea vulgară. Montarea destnl de  co- 
rectă. foinemntin mlm 


mie IG 








mericei de Nord. Conferinţă tinută 
la Fundatia Carol în seara zilei de 
9 Februarie 1926. Bucureşti. (Tip. 
Bucovina), 19%, 23 p.-+- 6 pl. Fig. 
Tei 25. 

Buricescu (Ion f.). — Scrosori către ter- 
tins (ore de cducaţie). Bucuresti, 
Casa Şcoalelor, 1926, 166 p. Tei 30. 
(Biblioteca pedagogică No. 51). 

Lege asupra învătământului particular. 
Tueuresti, Ministerul Instrucțiunii, 
1926, 109 -+- 11 p. 

0 pnaină dureroasă din evolutia, învă- 
tământului superior în ştiinţele de 
stat. Fante şi orientări.  Rucureşti, 
(Tip. Cultura Poporului), 1926, 31 p. 
T.ei 20, 

Philinne (Dr. Jean) și Dr. Paul Boncour. 
Educatia copiilor anormali. Principii 
de educatie fizică. intelectuală și 
morală. In româneste re I. Mihii- 
escu. Bucuresti, Cartea Românească, 
1925, 188 p. Lei. 45, 

a) Manuale didactice pentru 
învăţământul special 

Giuglea (Alexandru). — Economia poli- 
tică cu aplicaţiuni la comerț si în 
special la economia industrială şi 
comercială a ţării pentru clasa II a 
Școalelor superioare de comerţ. Si- 


i REDACȚIONALE 


Primim următoara scrisoare: 
Domnule Redactor, 

Înţeleg să pun şi eu punct la polemica 
Hhamietiană. Insă mi se va îngădui să 
declar drept calomnie ordinară arunca- 
rea în sarcina mea a unor fapte care,cu 
mâna pe conștiință afirm că n'au existat 
si de care Scarlat Strufeanu va răspunde 


In bara justiţiei în faţa căreia lam. 


chemat. 
DRAGOȘ PROTOPOPESCU 


REVISTE 
D Din cuprinsul sumar al. numărului 
dublu (2 şi 3. Februar. Mart) pe care ni-l 
dă Viaţa Românească să spicuim. deo- 
camdată, pentru astăzi : 

O schilă de îndrăzneață feminitate : 
Ffect de lună de Otilia Cazimir, înrudită 
ca mijloace artistice cu  miniaturile 
d-soarei Imcia Manu. dar ridicându-se 
peste calităţile de schiță ale acesteia. în- 
ir'un început de precizare enică: o nu- 
velă La hătălia dela Port Arthur, denozit 
cu coloniale si băuturi snirtoase de d- 
şeara Henrietie Yvonne Stahl, scene de 
viguroasă. observație,  îmteresante mai 
ales pentru arta scriitoarei: o cruzime 
fată de oameni şi slăbiciunile lor: o ati- 
tudine de dispret. Figura d-șoarei Evri- 
dichi fata ce păcăineşte și-i exnulzată de 
cei din casă pentru ca la urmă să se în- 
icarcă trimmtătoare e înfăţişată cu o du- 
blă anreolă de ridicol, 

D-soara H. Y. S. posedă un preţios dar 
satiric. $ i 

Interesante Refleciiuni despre succes 
notează d. Tudor Vianu si un bogat si 
suggestiv jurnal în mareinea literaturii, 
cu nenumărate digresinni po toma rnma- 
nului în Creaţie şi analiză de d. G. Ibrăi- 
leann. Pretioase caracterizări asupra psi- 
holosismului lui Proust.țlesnre croinele 
Ii Turghenicyv şi încursiuni totdeauna va- 
loroase. în literatura românească, din 
care cxtragam acrste rânduri despre ro- 
manul lui. Rebreanu : 

„D. Rebreanu a fost atacat pentru lip- 
sa de artă a operei sale. Atarmrile au 
fost îndrentăţite. Dar... dar d. Rebreann 
este un romancier remareabil. lon—rel 
atacat — marchează o dată în istoria 
noastră. Pădurea spânzuraţilor « aprna- 
pe Ja nivelul lui Ion (Adam şi Eva e lip- 
sit de valoare), 

T). Rebroann conceve lumea si în ra- 
porturile ci. Psihologie puţină dar e so. 








ciologie. Cele două romane veritabile ale 
ERE RE A EEE ERE E CI 


hiu, “Editura antorului, 1925, 247 p. 
Lei 120, 

Steriad (Fcaterina Colonel). —- Buna 
menajeră. Carte de bucate practică. 
Fditie nouă revăzută complet de I.. 
N. Rncuresti, Tiniversala, Alcalay & 
Co., 1V—432 p. Lei 7%. 


R LITERATURĂ. 
I. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 
c) Roman, Nuvelă, 


Sadoveanu (Mihail). — Venea o moară 
pe Siret... Roman. Ediţia Il-a. Bu- 


curești. Cartea Românească, 1936, 
327 n. Lei 70. 
Lambrino (D. C.). — Din anii de copi- 


lăric. (Amintiri). Iași, Viaţa Romi- 
nească, 1926, 159 p. Lei 30. 


II. LITRRATURĂ STRĂINĂ. 
Fekete Mikl6s es Filep Andor. — Ifju 
lelkek (novelâk), Cluj, (Tip. Corvin), 
1996, 47 p. 
TI. LITERATURĂ STRĂINĂ TRADUSĂ. 
Bentas (Siraudin - A.) — Trei pălării de 
damă, Comedie  într'un act cu un 
preludiu. Traducere [de] Lucian Cos- 
tin. Bucuresti, (Tip. Cartea Româ- 
nească) [1926], 39 p. Fig. Lei 18. 


15 


d-sale zugrăvesc societatea ardeleană, 
curentele sociale şi de idei de acolo. con- 
flictele de rasă, de clusă şi cele morale, 
ete. Deci trebuia să aibă un deficit de 
ată, 

Pe lângă aceasta, chiar pe oameni, in- 
dividuali, îi consideră mai mult pe par- 
tea lor morală (nici nu se putea altfel, 
când îi concepe în raporturile lor socia- 
le) decât pe partea lor estetică, — deşi 
are lucrură remarcabile şi din acest punct 
de vedere. 

Concepţia realităţii în raporturile ei, 
şi concepția morală (nu moralistă) a adus 
cu ele stilul lor, şi au determinat um stil, 
ce nu putea fi ca al lui Anghel ori Arghe- 
zi, care văd imdividualul, şi-l văd subt ca- 
tegoria' pur estetică. D. Agârbiceanu este 
şi el un scriitor în felul d-lui Rebreanu. 
Casi Slavici. Și toţi sânt Ardeleni. Oare 
viața de luptă de acolo, unde trebuia să 
primeze problemele, şi inftuenţa litera- 
turii germane, mai puțin estetică dcât a 
p«poarelor de sud, adică mai morală. — 
oare această situaţie socială din Ardeal 
n'a selectat ea, pentru liieratură. firi 
speciale, — morale şi „sociologice“? Se- 
lecţie — căci mu însăşi rasa ardeleană e 
aşa. Poezia populară din Ardeal ce caşi 
cea de la noi. iar Cosbuc este un exem- 
plu tipic de artist pur”. 


BIBLIOTECA 
ZIARULUI „UNIVERSUL“ 
În dorinţa de a oferi marelui public 
a lectură cât mai literară ziarul „Univer- 
sul“ şi-a luat ca norimnă să publice în foi- 
leton, opere reprezantative din literatu- 
rile străine şi origianlă, 

Unele din aceste opere—imprimate în 
comode şi necostisitoare volume — alcă- 
tuese începutul unci biblioteci literare a 
ziarului „Universul“, 

Au apărut până ustăzi: 

Nach Paris! de Louis Dumur, roman 
celebru prin actualitatea lui recentă. în- 
hoducerea d-lui Al. Popescu-Neeseşii si 
cu un sindiu introductiv al d-lui: Pompi- 
liu_ Păltănea : 

Gâsta Berling de Selma Lagerlăi, capo- 
“opera epică a literaturii scandinave imn 
şi torent de poezie dintrun tinut de le- 
gendară aventură, una din cele mai ce-, 
lebre lucrări ale cuonsculei laurcate a 
premiului Nobel: 

Povestea lui Tuzuilă de Mihail Negru. 
în 2 volume utilă şi recrealivă lectură 
pentru copii si 

Vieţi zdrobite. roman de V. Demetrius, 
asupra căruia se va reveni. 

























Dumas (Alexandre). — Regina Margot. 
Bucureștii, Cugetarea. S. Ciornei & 
P. C. Georgescu. [1996] 2 vol., 326 p. 
(1, 820 p. (1). Lei 100, 


9 ISTORIE. BIOGRAFIE. 


Brătianu (G. |.). —- Teorii nouă în învă- 
ţământul istoriei. Cu prilejul unui 
studiu al domnului St. Zeletin. Iași, 
(Tip. Viaţa Românească), 1926, 22 n. 
Tei 20. 

Severeanu (Dr. G.). — Un nouveau poids 
do Kallatia. Bucureşti. (Impr. de la 
Cour Royale, F. Gobl Fils), 196,6 p. 

a) Biogratie. 

Morariu (Constantin). — Ciprian Porum- 
bescu. Cernăuţi, (Tip. Glasul Buco- 
vinei), 16 p. -l- 1 pl. Lei 83. 

Nepos (Cornelius). — Căpitani străluciți 

ai neamurilor străine şi vieţile lui 

Marcus Parcius Cato şi a lui Titus 
Y'omponius Atticus, Traducere din 
latineşte de Vasile Grecu. Bucureşti, 
Universala, Alcalay & Co., [1996], X— 
28î p. Lei 18. (Biblioteca pentru toţi 
964 -— 966). 

Panaitescu (P. P.). — Nicolas spathar 
Milescu (1636 —1708). Paris, Gamber, 
[1926], p. 33 — 181 + errata. 


E CO 


EVISTE 
CI VIAŢA LITERARA (|, 9, 17 April) 
continuă convorbirile d-lui I, Valerian cu 
scriitorii. În numărul acesta o delicioasă 
convorbire cu d. Ion Minulescu. Din atâ- 
tea adevăruri şi imagini risipite cu ver- 
vă, acest fragment: 

„In ce mă priveşte personal, mărturi- 
sesc sincer că pentru foarte multe din ca- 
podoperile clasice după alţii, n'am de cât 
sentimente vagi de admiraţie corectă şi 
ridicolă. Inţelegi bine ce sar întâmpla 
dacă guvernul, curtea de casaţie sau con- 
siliul superior de război, ne-ar impune 
ă admirăm fără rezervă, pe toate aşa 

zisele „femei frumoase“, Care ar mai fi 
“ atunei voluptatea noastră de a le desco- 
peri noi singuri, pentru noi înşi-ne nu- 
mat pentru prestigiul poporului nostru 
aparat de sensibilitate artistică, pe care 
fiecare din noi îl credem superior tutu- 
ror_celorlalte?... 

„Pentru mine bunăoară, un  Aloisius 
Bertrand sau un Isidor Ducasse, sunt tot 
atât de noui ca şi um Joseph Delteil sau 
un Pierre Girard. Pentru acelaş motiv, 
pe on Creangă îl citesc şi astăzi cu ace- 
iaşi voluptate cu care asi sorbi din „Pa- 
harul cu otravă“ al lui Adrian Maniu. În 
schimb însă, pe toţi ceilalți Iomnişori 
Crenguţă îi aşez frumos și la rând în 
bibliotecă fără să le mai tai filele volu- 
melor, Mă înspăimântă mulțimea şi uni- 
formitatea lor. Parcă ar fi stâlpi elec- 
trici de pe şoseaua Ploeşti-Câmpina, cu 
aceiaşi vecinică inscriptie: „Nu vă atin- 
geti!... Pericol de moarte!.,.* 

Numărul e completat eu versuri şi pra- 
ză de d-nii G. Mumu ; V. Voiculescu ; M. 
Celarianu. Al, Bădăuţă; Vladimir Stre- 
imu etc. şi un revelant ca vervă cronică, 
fragment din romanul satiric Domnişoa- 
ra_Celina de d. [. Gecnlescu. 

O Adevărul literar şi artistic (VII, 280, 
18 April): Paul Zaritonol: „Specializare 
şi inteligenţă“; I. Agârbiceanu: „Lumina 
cea dulce”, nuvelă. 

O A apărut revista 
sub directia d-lui I, Peltz, 

D] D. George Silviu anuntase la cercul 
căltural „Inflorirea“, o conferință, amâ- 
nată în ultimul moment: „Poezia româ- 
“nească dela Tudor Arghezi până acum“. 


ZIARE 

O Intr'unu! din actualele sale foiletoane 
din „Viitorul“, d. I. Simionescu serie des- 
pre „Institutorul Creangă“, şi  desnre 
marile lui, merite didactice, despre ahe- 
ccdarul lui, ca si despre intuitia şcoalei 
active şi termină cu aceste pioase rân- 
«luri, îndemm ventru o comemorare în 
bronz, a lui Creangă: 

„Se strâng hani petmru o statuie a hui 
Eminescu în Bucureşti. Ce notrivit ar fi 
dacă în acelas timo sar înălța o statuie 
şi lui Creangă. în Taşii lui drazi, de unde 
scria prietenului său : „Această enistolie 
ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori 
am stat îmoreună, unde mata, uitându-te 
pe ceru! plin de minunăţii. îmi povestent 
atâtea lucruri frumoase... frumoase... Vi- 
no frate Mihai, vino, căci fără tine sunt 
străin“. ' . 

Creangă e povestitorul neîntrecut care 
place aşa de mult copiilor. El a fost si 
institutorul model. Pe mutine statui. ca 
pe a lui ar fi mai la locul lor vorbele 
„Lăsați copii să vie la mine“. 

Ce frumos ar fi, înălțător de frumos, 
decă sar ajunge ca o asemenea statue 
să fie ridicată numai din obolul sntelor 
de mii de şcolari, care cetesc azi pe Crean> 
gă! Dar... ar fi un vis atât de anevoe de 
îmdenlinit, acolo, unde mortii. oricât de 
mari oameni au fost în viată, se uită 
de cum li s'a astupat groapa!“ 






Caetele lunare, 


pere pe 


3 - CARȚI PRIMITE 
D G. D. SCRABA: Gramatică, Orto- 
grafie, Punctuaţie. (Vorbirea şi scrierea 
românească. Studiu introductiv în filozo- 
fin limbii), Socec, 1926; lei 40. 
EXPOZIŢII 
Pictorul Pointevin-Skeleti şi sculpto- 
vul Lidia de Kotzebue fac cunoscut că au 
deschis expoziţia de tablouri şi sculptu- 
ră în sala „Mozart“ din calea Victoriei, 
palatul „Independenţa“. 
Exyoziţia e deschisă dela 1 Aprilie la 
15 Mai între orele 9—1 şi 3—7, 
INSTITUTUL INTERNATIONAL 
DE COOPERARE INTELECTUALA 
C Institutul ltmernaţional de Coope- 
reție Inteleciuală al Societăţei Naţiuni- 
lor, începându-și hicrările la Paris (Rue 
de Montpensier 2) şi având. nevoie de im- 
formaţiuni cât mai precise şi îndestulă- 
toare cu privire la mișcarea iteleciuală 
din, țările pe care le reprezintă (literatură, 
științe, artă, chestiuni juridice şi univer- 


_sitare, etc.) adresează un călduros apel 


tuturor instituţiilor, departamentelor, bi- 
bliotecilor, ziarelor, şi revistelor dela noi, 
rugându-le să-i trimeată regulat publi- 


caţiile lor, 
SAPTAMANA 
[] Noul ministru a Artelor, prizidentul 
„Astrei“ din Sibiu, d. Vasile Goldiş şi-a 
luat în primire — după o scurtă indis- 
poziţie — postul. Dela început cărturarul 
şi-a legat numele de două numiri, în 


deartamentul său. din cele mai fericite: 


pcetul Nichifor Crainic, teoreticianul mi- 
litant al ortodoxismului, autorul volume- 
lor „Șesuri natale“ şi „Darurile pămân- 
tului“, redactor: Ia „Gândirea“ şi „Cuvân- 
tul“, a fost numie secretar general la 
Culte şi Arte: în al doilea rând 
poetul Ion Minulescu, directorul artelor 
şi teatrelor din minister a fost delegat cu 
direcţia Teatrului Naţional din București. 
Antorul „Romantelor pentru mai târziu“ 
şi al „Manechinului Sentimetnal“, este u- 
unl din puținii competenți ai teatru- 


„lui. în România. 


CI „A fost înmormântat cu funeralii na- 
tionale, bătrânul boer basarabean Vasile 
Stroescu, a cărui generozitate a ridicat 
runumărate școli în cuprinsul tinuturilor 
rcmâneşti, şi încă cu ani de zile înainte 
de răzhoi. : 
_0.D. lon Dongorozi. prozatorul craio- 
vean, autorul volumelor ..Cum ș'o des- 
părți tanti Veronica”, „Filimon Hâncu“, 
Ja hotarul dobrogean“, ete. si unul din 
redactorii fondatori ai revistei ..Năzuin- 
ia“. a fost atit director al Teatrului 
Vai i raiova. 

Naţional din Crai: smn AINATATE 

DI Cu ducesa de Rohan de curând de- 
cedată Franta a pierdut o poetesă cu o 
fină sensibilitate, vuternic afirmată în 
volumele „Lande fleurie“. Les lucioles 
„Armor“ şi „Le chant du cygne. Salo- 
nul contesei de Rohan era locul de 
întâlnire al celor mat de frunte perso- 
nalităti literare și multi dintre nemuri- 
torii de sub cunola Academie! franceze, 
datoresc această trecătoare glorie  di- 
plematiei şi insistentelor contesei dece- 
date Premiul ,Femina-Vie hereuse“ sa 
decernat de foarte niulte ori aşa cum 
dorise contesa de Rohan, care în afară 
de talent și putere de convingere era 
înzestrată cu un simţ critic ales ceeace 
făcea ca preferinţele sâle să reprezinte 
în acelaş timp şi lucrarea cea mai me- 
ritucasă. , , 

Dintre 23 si 2% Iunie se va ține la 
Berlin o conferintă interaai eat a ac- 
torilor. Vor participa în mare număr ac- 
tori din Franţa, Anglia, America, Italia, 
Elveţia şi ain alte state. 

Prj ctele din ordinea de zi a 


TĂI, 
i St 
= a € 





UNIVERSUL. LITERAR 


URI 


congresului figurează şi crearea unsi a- 
soc.ații internaționale a actorilor. 

OD Al Vl-iea congres internaţional de 
filozofie se va ţine la Universitatea din 
Harvard, din Statele-Unite, între 13 şi 
17 Septembrie. Delegaţia italiană va fi 
prezidată de Benedetto Croce, care va 
vorbi despre „Funcțiunea filozofiei în îs- 
turia civilizației“. Giovanni Gentile va 
ține o conferinţă despre: „Filozotia şi 
relaţiile internaţionale“, iar Federigo 
Euriques va vorbi asupra „continuității 
şi dcacontinuităţii ştiinţelor“, 

C Iată ce găsim în ziarul teatra! fran- 
cez, „Comoedia“ : 

„De curând se juca la Liberty Theatres 
din New-York o piesă de d-na Caterina 
Cushing, al cărei personaj principal este 
poetul Edgar Po&. The Graphic scrie în 
privinţa aceasta următoarele : 

„Numele lui Po& inspiră o teamă mis- 
terioasă. Se. afirmă fără să se explice, că 
tot ce ge raportează la celebrul scriitor 
american aduce nenorocire. Iată dece în 
seara premienii operii d-nei Cushing, 
teatrul era jumătate gol. 

Or, la sfârşitul primtiui act, se află 
că proprietarul teatrului murise subit. 
La câteva minute după aceea, casierut 
era doborit de un atac de apoplexie, iar 
a doua zi dimineață principalul inter: 
pret al poesii a fost găsit mort în pat“, 

Concluziile să le tragă cine vrea. Noi 

ne întrebăm cu timiditate, dacă nu 
cumva piesa d-nei Cushing era aşa de 
groaznică de putea omori şi pe proprie- 
tar_şi_pe interpret ? 

] Dacă Ser Peladan ar trăi ar fi mul. 
țumit.. Noţiunea de androgyn introdusă 
de el cu atâta zel în gândirea contimpora- 
nă dă roade, Astfel în urma lucrării lut 
Louis Estive L'Enigme de androgyne d. 

ami! Spress a organizat o serie de con- 
ferinţe contradictorii asupra următoarelot 
subiecte: „Filozofia iubirii“, „Geniul ero- 
tic al antichităţii“, „Amorul şi amiciţia“, 

„Androgynul şi salvarea sa filozofică“, 
„Tinereţea sexelor şi sinteza lor“, 

] Ultima  Îmerare dramatică a lui 
[.uigi Pirandello „Due in una“ nu pare să 
îi avut un succes deplin. Subiectul: dra- 
mei e următorul. O femeie duce o viaţă 
fericită cu soțul ei, negustor, cu care are 
un fiv, Acesta ajungând în pragul fali- 
mentului, dispare fără urmă. Femeia își 
sacrifică dota ca să salveze muanele soțu- 
lui dispărut. Dar avocatul care îi aranja- 
se procesul cu creditorii începe s'o inbea- 
scă, şi femeia ajunge amania lui, şi are 
o fetiță cu el. Când soţul se întoarce după 
13 ani, şi ia băiatul cu ei], femeia prin vi- 
zitele ce-i face ca să vadă copilul se sim- 
te prinsă de vraja trecutului. De acum 
înainte ea va fi chinuită de nehotărirea 
de a nu şti dacă trebue să remunţe la 
amantul actual cu care are o fetiţă; sau 
să meargă după fostul bărbat cu care are 
băiatul. £ 

Criticul teatral al ziarului „Corriere 
della Sera” spune la sfârşitul cronicei 
sale: „E minunată ca totdeauna delicate- 
ţa descoperirilor psihologice de care e ca- 
pabil acest scriitor. Şi în această comedie 
putin cețoasă, e o mare nobleță intelec- 
tuală, o poezie şi o rezonanţă de lucruri 
oculte si puternice; dar el a rămas în 
mijlocul drumului dintre idee și realitate, 
dintre spirit şi viaţă, între gândire şi) for- 
mă”, 

Am dat aceste păreri ale lui Renato 
Simoni pentrucă ele rezumează. în parte 
spiritul criticei făcute acestei! poui lucrări 
a marelui dramaturg italian, 





Redacior ; PERPESSICIUS