Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0011

AL. ŢIUPOIA 





PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 23 
- DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Insceisă sub No. 163 Trib, Ilfov 


ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 
particulare 12 luni 500 „ 
6 luni 400 „ 
3 luni 210 , 


NUMĂR DE PAȘTI 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 


Apare de 3 ori pe lună 


PREŢUL 15 LEI 


VERSUL LIILDAR 


ANUL LIi Nr.ll 
Marţi 20 APRILIE 1943 


Redactor tesponsabil: TRAIAN CHELARIU 





DRAGOSTE ȘI 
TRANSFIGURARE 


de ERNEST BERNEA 


Dumnezeu din prisosul fimței lui a făcut lumea. 
Duranezeu din prinosu! inimii lu: iubește creatura, de-a 
firicelul de iarbă până la om. 

Dragosiea este începutul lucrurilor, din dragoste sa 
hrimezte tctul, Nimic nu se poate face, nim nu spo- 
rește, nimic nu dăinue fără dragoste: dragoste de Dum- 
nezeu și de am, dragoste de toi ceeace ne străjue şi na 
întovărăşește viaţa aceasta atât de plină și nesocot.tă. 

Un val de aer uşor şi cald axvoperă sufletul, îl pu- 
rilică și i înaltă spiral în inima cerului. Prin dragoste, 
omul călătorește în hmea dorurilor lui turnate de la 
început în cupele sufletului. 

Dragostea ne duce la Dumnezeu, ne descoperă omul 
şi lucrurile, ne deschide porțile înțelesului. Cel ce iu- 
bestia e plin, e frumos, e luminat iradiind numa: pace 
ei încântare. Sufletul lui cântă redul nepieritor, cântezul 
de răscruc: al luminilor. Faţa lui e aibă sirăvezie, cu 
priviri în adâncimi asfel descoperite, pasul lu: liniştt 
şi stăpân, 


Dragostea coboară cerul pe pământ şi înalță făptură 
in zonele binefăcătoare ale isvoarelor vieţii, Tot cu- 
prinsu. nostru crește și se preschimbă în inima şi sensul 
su. 

Un om, un cmimal, un copac, o floare, un firicel de 
iarbă, o gânganie cât de mă, toate sunt puse întâi 
să le iubeşti. Dragostea nu falosința: aci e sensul exis- 
tate. sor în preajma la, Cine s'a uitat odată prin aripile 
unui gâmdăcei către soare? Tot curcubeul, tot cerui 
raiului s'cdună îi: trupul unei fiinţe pe care o strivim sub 
pasul nostru neştiutor şi crud. 

Dragostea face totul, descoperă şi inoiește totul ; prin 
ea omul crește în știință şi omenie, descoperă în afară 
și sporeşte înliuntru. 

Omul adevărat iubeşia și se roagă: buzee lu: mur- 
mură întredeschis prisosul sufietului, cântecul interior 
se desprinde, rodul dragostei se ccace și cade plin de 
sucul v.sţii înfnumusaţate. 


Să cântem cel mai frumos şi: mai inălțător cântec da 
dragoste şi ainmsle trudei, ae uritului se vor sterge. Să 
mergem până azolo unide se întâlneşte omul cu Dum- 
nez=u, până ia hotarul cerului cere ne-a dăruit din ste- 
iele lui. Să trăim în preajma isvorului vieții și creaţiei 
nscontenite. 

Și pentru tine omule, îrate de destin, pentru line cel 

de-arpreape, care-ţi plângi suferința şi-ţi cauţi ispăş: 
rea, dragostea adevărală vine rodnică şi te învaţă cu- 
caririe adevărate. Dumnezeu nu numai că ne-a iubii, 
dar ne-a făcut să iubim; ne-a pus dragostea în inimi 
st: noi no știm fo:osi. 
"Saracut, chinuitul, drumețul neospătat, copilul bol- 
av, tot omu! m lipsă materială sau sufletească are 
nevoa de draguste; dragostea îi apropie, îl hrăneste, 
i voartă pe mâini tămăduitoare. Isus săracul, chinui- 
hu, drumețul. El om cu dureri şi lipsuri, a venit să fe 
asemenea nouă, a venit să topsască suferința noastr 
prin dragostea lui dumnezeiască. 


Dragostea poartă omul în lumi: nebănuite și cuce- 
rește inima lucrurilor, adică veşnicia. Pe calea aru- 
yostei ajunge cmul la capătul de început a! luzrurilor 
și prin pulsrea ei le află esențele. 

Dragastsa eate calea cuceririior humilor altfel tai- 
nice. Prin dragoste amul nu se opreşte numai ia în a-şi 
întinde, aşi lărgi cuprinsul. Prim dragoste, o ştie orice 
am cure s'a Îrânt odată in revărsarea către frumuseț> 
si bine, sa schimbă însăşi natura lucrurilor; nu numai 
aparența dar însuşi sensul lor. 

Ce vede şi cât înțelege un om care nu iubește: un 
cm, o tloare, o aâză, un copac, un lucru lăcut de mâna 
otnului măestru? Ce vede şi cât înțe:eae din făptură și 
din natură omul rece, meschin, lipsiti de focul dra- 
ostei ? 

Cel ce iubeşte vede hmmea înnoită, vede taina și 
farmecul adânc al lucrurilor, vede totul în adânc schim- 
bat şi în afară îmbrăcat, cu fir de lumină ţesut, ca e 
grădină minunată, ca um vis devenit aevea. 

Dragostea coboară pe Dummezeu pe pământ, îl face 
prezent în fiece ființă, în fiece plantă sau lucru; inima 
a dat totul, tot ce este se schimbă. 


.— 





(Ummare în pag. 2-a) 


PE eta a 2008 De Me EI aie a ca pata 2 a Sata E te 


| art, i 
a a ta 
s Lă 


Ain 





Biserică 








3 a: 


MĂNDIA ULLEA 





Ceaslov 


Paştile şi sulielul românese 


Cel mai mare eveniment biblic, din 
viațh Domnului lisus Hristos, — In- 
vierea din mormânt, — este cel mai 
mare eveniment sufletesc din viaţa po- 
porului român. Este prilejul întâlnirii 
supreme a vibraţiilor de credinţă, mân- 
gâere și de nădejdea sufletului nostru 
creştin, cu revărsarea bucuriei celei 
mai mari minuni dumnezeeşti, „Invie- 
rea din morți“. 

Sufletul omenesc, prin structura di- 
vină a creaţiunii sale de a fi nemuritor, 
găseşte intuiţia concretă a credinţei 
sale în nemurire, în fața marei mi- 
nuni a Invierii Domnului şi a puterii 
sale divine, de a săvârși minuni usu- 
pra celor morţi. Căci dacă sufletul este, 
cum spunea odată Goethe, cea mai fru- 
moasă parte din fiinţa omenească, ce 
jace să tresară şi să vibreze viaţa în 
noi, tot sufletul se înalță cu tresăriri 
de viață și nemurire către strălucirea 
Invierii, ca și florile de primăvară 
către lumina şi căldura soarelui. 

Precum scria nemuritorul şi neuita- 
tul poet și scriitor Gheorghe Coșbuc, 
Invierea Domnului ne face să simţim şi 
să trăim îndoita binecuvântare a lui 
Dumnezeu, primăvara sufletului şi pri- 
măvara naturii ce ne înconjoară. Pri- 
măvara vieţii întregi, înobilată cu tot 
ceea ce Dumnezeu ne-a putut da mai 
scump şi drag 


Prin pomi e ciripit şi cânt, 
Viăzduhu-i plin de-un roșu soare 
Şi salciile 'n albă floare — 

E pace în cer și pe pămâni. 
Răsuflul cald al primăverii 
Adus-a zilele 'nvierii. 


Cărţile noastre bisericeşti în liris- 
mul credinței şi recunoştinței noastre 
creștineşti către Dumnezeu redau a- 
aceeași bucurie creștinească prin cuvin- 
tele, ce se cântă în Biserică: „Răsărit-a 
primăvara! Veniţi să ne desfătăm. Stră- 
lucit-a Invierea lui Hristos! Veniţi să 
ne veselim“. 

Sărbătorirea cu sufletul plin de bu- 
curia creștină a marelui eveniment 
dumnezeesc îi face pe oameni să-și ros- 
tească la primele cuvinte de întâlnire 
când se văd, vestea cea bună a Evan- 
gheliei : „Hristos a înviat !* Și răspun» 
sul este acelaș ecou sfânt, al adeveririi 
şi al încredinţării, pentru marea mi- 
nune a Invierii Domnului, prin cuvin- 
tele : „Adevărat a înviat !“ Ca și țăranii 
satului românesc, descris în tradiţiile 
sale sănătoase creștineşti, tot bunul Ro- 
mân, care este și bun creştin, rostește 
aceste cuvinte de salut românesc: 


Şi cât e de frumos în sat! 
Creştinii vin tăcuţi din vale 
Şi doi de se 'nâlnesc în cale 
Işi zic: Hristos a înviat! 

Şi râde-atâta sărbătoare 

Din chipul lor cel ars de soare. 


S'a dus vremea și la orașe când îm- 
pestrițarea etnică de altă dată cu acei 
de neamul jidovesc, ce l-au prigonit şi 
l-au răstignit pe Domnul Hristos, să 
nu mai socotească o înjosire acest sa- 
lut, apreciat ca ceva țărănesc, rostit 
numai de oameni simpli şi fără de cul- 
tură. Seninătatea creștină și solidarita- 
tea naţională a satului românesc, atât 
de mult apreciat de Coşbuc şi de Vla- 
huță, sa revărsat cu putere de-asupra 
orașelor noastre. 

In noua atmosferă românească, ant- 
mată de spiritul jertței eroice pe câm- 
pul de onoare ol războiului, tot bu- 
nul Român își împărtășește sufletul 
de cuvântul Evangheliei, de lumina 
Sfintei Imvieri, desprinse din pragul 
sfântului altar, al Bisericii noastre 
strămoşeşti. Se aprinde lumină din lu- 


de preot MIHAIL BULACU 
conferențiar universitar 


mină şi suflet din suflet, dela ușile 
sfinte ale altarului şi până departe în 
pridvorul Bisericii, — sfintele locaşuri 
nemai fiind încăpătoare. 


Biserica pe deal mai sus, 

E plină astăzi de lumină, 

Că "ntreaga lume este plină 

De-acelaş gând, din cer adus: 
In fapta noastră ne c soartea 

Şi viaţa este tot, nu moartea. 


Şi cât de fericite sunt sufleiele eroi- 
lor, când privesc de-acolo din ceruri, 
din lumea celor drepţi și sfinţi, că fra- 
ţii noștri buni Români, din Bucovina și 
din Basarabia și-au putut prim jertfa 
lor căpăta libertatea mult dorită și pot 
sărbători acum, cu toţi ai lor marea 
sărbătoare creștinească! Copiii şi bătrd- 
nii trăesc o viaţă nouă, într'o lume 
nouă românească, sub binecuvântarea 
împărăției creştine a Domnului Hris- 
tos. Moartea a putut răpi multe tru- 
puri omeneşti ale ostașilor noștri, prin 
jertfa lor eroică, dar nu putut omoi 
sufletele, ma putut omori viaţa sufle- 
telor. Viața de dincolo se continuă tur 
în cântările creştine ale Invierii, zi- 
brările vieţii noastre creştine de aici 
de pe pământ se întâlnesc, precun 
scrie poetul Coşbuc, cu sufletele celor 
ce sunt dincolo şi se înalță din mor- 
minte. 


Si-un vânt de-abia clătinător 
Şoptește prin văzduh cuvinte ; 
— E glasul celor din morminte, 
E sgomotul sburării lor! 

Şi pomii frunţile-și coboară 

Că duhul sfânt prin aer sboară. 


(Urmare în pag. X-a: 








Răsmerița Bairamului Domnesc 


Am citit, nu de mult, cu reală plăcere. 
o carte de literatură cum nu des întâlnim 
ia noi. Este volumul d-lui Gh. Băileanu: 
Răzmeriţa bairamului domnesc, o intere- 
santă culegere de trei nuvele care 





în- 





MEŞTERUL MANOLE 


Cineva, unul din acei pedanți 
ai scrisului care Se îndeletnicesc 
cu descoperirea paielor din ochii 
aproapelui, şi a căror rasă nu e 
pe cale să se stingă. poreclise pe 
vremuri pe Vasile Alcesanâri 
„meşterul Drege-Strică“. Numele 
acesta i se păruse meritat de 
poet, pentru modificările pe care 
le adusese poeziilor populare cu- 
lese şi publicate de el. modificări 
care, după măruntul critic de 
edinioară, dădeau o icoană falsă 
a inspiraţiei şi a sentimentelor 
populare. 

Nu e locul să discutăm aici ce 
e adevărat şi ce nu e în acuza- 
țiile ce se aduc, din acest punct 
de vedere, lui: Alecsandri. E ade- 
vărat că modificările lui sunt qe- 
Stul de numeroase, şi deseori vi- 
zibile prin artificiul tor. Dar nu 
rămâne mai puţin adevărat că 
poeziile populare, a:a cum se 
găsesc în culegerea lui Alecsan- 
dri, sunt mai frumoase decâ în 
toate cele'aite culegeri. Nu mai 
departe decât povestea Meşteru- 
lui Manole, care în colecţia lui 
G. Dem. Teodorescu e de trei ori 
mai lungă decât în cea a lui 
Alecsandri, si care câştigă cel 
puţin tot de atâtea ori în forma 
concisă şi sigură în care a îm- 
brăcat-o poetul moldovean. 


Dar oricare ar fi meritul lui 
Alecsandri în această privinţă, el 
rămâne, aici ;ca si în cazul Mio- 
riţei, sau al tuturor celorialte 
balade bătrâneşti, un simplu co- 
laborator al muzei populare. Me- 
ritul lui e de a fi dat inspiraţiei 
străvechi o haină mai potrivită, 
de a fi introdus examenul unui 
Spirit critic conştient de mijloa- 
cele și de efectele sale, de a fi 
indiguit şi îndreptat viguroasă 
revărsare de sevă care caracteri- 
zează opera poetului anonim. 


Povestea, după cum remarcă 
Alecsandri el însuși, are rădăcini 
adânci în folklorul balcanic, și 
dacă vom avea răbdare să cău- 
lăm mai departe, desigur că i le 
vom găsi şi aiurea, In orice caz, 
Alecsandri însemna, în notele cu- 
legerii sale, indiscutabila asemă- 
nare a legendei construirii mă- 
năstirii dela Argeş, cu aceea a 
zidirii cetăţii Soutari, cu a po- 
dului dela Arta, şi cu alte monu- 
mente balcanice care, dintr'un 
motiv sau din altul, au isbit mai 
cu osebire închipuirea populară. 

Legenda cetății dela Scutari 
mai cu seamă, e interesantă prin 
apropierile ce se pot face cu ro- 
mâneasca poveste a lui Manele. 


Acolo, ca şi aci, zidirea abia 
începută se rninează peste noap- 
te. Pânza Penelopei se destramă 
şi ea tot așa, dar acolo nu inter- 
venca mici un factor supranatu- 
ral. Aici, duhurile cele rele vin 
să șopteaseă celor doi construc- 
tori că zidirea lor nu va putea 
fi sfârşită, decât în schimbul umui 
sacrificiu omenesc. Pentru Ma- 
male ca și pentru Goiku din ba- 
lada sârbească, sacrificiul acesta 
n'ar avea nimie extraordinar, 
penirucă foikloru) balcanic ne-a 
obişnuit de mult cu ideia că la 
iemeliile fiecărei cădiri stă o sta- 
tic un înger al casei, acela pe 
care-l  îmblânzese — sfeştaniile 
inaugurale. Atâtea obiceiuri sunt 
legate de această străveche ere- 
dință; furatul umbrei care, în- 
ir'um fel sau altul, a ajuns până 
Ja urechile lui Chamisso, sarri- 
ficarea de păsări de curte pe 
clădirea abia începută, introdu- 
cerea în casa nouă în primul 
rând a icoanelor, care să izgo- 
nească sau cel puțin să  poto- 


mă cercetători sunt de acord asupra fap- 
tului că nuvela, fiind o unitate mai con- 
centrată, cere o mai atentă dozare a ma- 
țerialului, deci este mai greu de echili- 
brat într'o formă durabilă decât un  ro- 
drăzneşte să iasă la lumină într'o vreme man, unde uncori elemente centrifuge. 


fească duhul cel rău. Intregul fol- 
klor european cunoașie legenda 
în legătură cu această credinţă. 
In Germania, în Franța în re- 
giunile cele mai sălbatice ale Sa- 
voiei, se povesteşte incă şi acum 
legenda cu podul dracului, ua 
pod pe care diavolul l-a făcut 
într'o noapte, în schimbul celui 
dintâi suflet care avea să treacă 
a doua zi peste dânsuj, 


Tema legământului sângeros. 
în legătură cu o cohstrueție im- 
portamtă, n'ar avea deci nimic 
deosebit pentru imag'maţia popu- 
ară. Aşa spune legenda că s'au 
clădit şi palatul regal din Ma- 
drid, şi mânăstirea de pe muntele 
Saint-Michel, şi atâtea alte zi- 
diri care isbesc şi astăzi închi- 
puirea. Dar ceeace face interesul 
şi valoarea legendei lui Manole, 
e faptul că sacrificiul priveşte 
tocmai pe fiinţa care i-a fost mai 
dragă. Primarul din Savoia izbu- 
tise să păcălească pe dracul pen- 
irucă a doua zi de dimineață 
avusese grijă să dea drumul pe 
pod unui câine, primul şi singu- 
rui suflet asupra căruia duhul 
cel rău putea astfel să aibă vreo 
pretenţie. Aici însă problema e 
de o gravitate şi de um imieres 
omenesc, care arată cât de adân- 
că a fost intuiţia artistică a poe- 
tului popular. Nouă meşteri mari, 
zece cu vestitul Manole, suni puşi 
în dilema de a renunţa la visul 
lor de artă, la dureroasa fan- 
tasmă care îi chioneşie şi pe care 
o văd dărâmârmdu-se în fiecare 
dimineață sub ochii lor, sau de 
a păși la realizarea ei, prin sacri- 
ticiul conştient şi liber consim- 
țit al tiinţei celei mai scumpe, al 
primei soţii care va veni spre 
dânşii a doua zi. 


Se va spune că problema e a- 
ceeași şi în balada populară sâr- 
bească, Acolo, însă, singurul care 
consimte la sâcrificiu, şi care pr.n 
aceasta se condamnă anticipat, 
e Guiko; ceilalți jură împreună 
cu dânsul, dar au grije apoi să 
dea pe fur:ş de veste soțiilor, câ 
să hu vină a doua zi. Goiko e 


de ALEXANDRU CIORĂNESCU 


astfel un păcălit, un trădat, o 
victimă și nu un erou, Aici, cel 
zece meşteri sângerează la ţel, şi 
cu 0 durere egală sunţ împinși 
de aspirația lor spre un desi 
imposibil, Ia notă- 
rire a Săerificiului menit să-i 
deslege de cele pământeşti, Nici- 
unul nu se ascwide, niciunul nu-și 
caică tegământul; fiecare din 
ci e gâla să treacă prin exâme- 
nul sângeroos al suferinţei, şi nu- 
mai întâmplarea oârbă desem- 
nează dintre ei pe cel ales, 


Frumusţea jerifej celor zece 
meşteri stă mai cu seamă în fap- 
tul că e solidară şi neclintită în 
niciun moment, gând etortului lor 
spre desăvârşire ceva din răceala 
astrală şi jreală, ceva dim fiorul 
îngheţat al marilor minuni, ase- 
mănător cu cel din Luceafărul 
de pildă. Dar a exâmina frumai- 
museţea acestei creații a imagi- 
nâţici populare, însemnează in a- 
celaş timp a aminti fiecare amâ- 
nuntele baladei, atit de artistic 
îngemănate și cumpănite în ve- 
derea efectului unic. Aşa, imcercă- 
rile prin care străbate Ang, pen- 
tru a ajunge, liberă și voloasă, 
Ja altarul supremiuluj sacrificiu, 
așa, felul du:os şi plin de gingă- 
şie în câre meșterul îndrăgostit 
de două vise odată, ucide pe cel 
dintâi pentru cel care va avea să 
dureze, transformând înte'o tristă 
glumă supliclul pemei iubite. 

Toate acestea, după cum am 
spus, tind spre un singur scop, 
care e zugrăvirea unul implâcabii 
destin. Intreaga noastră poezie 
populară e plină de superstiție 
grandioasă a „sorisel“, a locului 
fixat de mâi inainte în satire pen- 
tru cursul vieţii fiecăruig, dintre 
noi. E poate și aceasta o moyie- 
nire clasică, o amintire a Mouei 
stăpânitoare peste zei. Ori de 
unde ar veni însă, eg fiice grâa- 
dorea celor maj alese dinire 
creaţiile sufletului popular, 








“Urmare în pag. 7-3) 





ADINA PAULA MOSCU 


Compoziţie 





dovedindu-se un meșter mânuitor al 
limbii pentru a afla efecte literare, Aici 
se pune întrebarea cea mai însemnată e 
acestor însemnări. 


Nu cumva literatura 


istorică are avantaje de care alta nu se 


poate bucura? Intr'adevăr, este lucru cu» 
noscui, în deosebi în literaturile străine, 
ca scriițorii să reia vechi teme şi chiar 
subiecte arhicunoscute, cum chiar acum 


câteva secole făceau în Franţa Corneille, 
Racine şi Moliere, pentru a le desvolta în 


când publicul este atât de cucerit de ge- 
nul romanului. Firește, nu mă gândesc să 
fac aici o prezentare a acestei opere, după 
părerea mea, de incontestabile merite li- 
terare, căci m'siunea aceasta revine titu- 
larului cronicei literare, care probabil, se 
va opri asupra e: în greaua lui luptă cu 
marile cantităţi de pagini ce se publică 
în ţara noastră binecuvântată de cer cu 
nenumărați pu'tători de condei. Mă simt 
totuși îndatorat, ca un simplu iubitor de 
imună literatură, să relev că ne aflăm în 
fața unei cărţi <are pune o întere 
santă problemă. Faptul că nu se află 
un român îm paginile ei, ci câteva nu- 
vele, va trebui să sporească siima pen- 
tru autor. Căci el, ca or:ce artist conştiin- 
cios, nu s'a lăsat furat de moda romanu” 
lui care asigură aproape automat sucec- 
sul — bine înțeles pe cel material, care 
pentru cei mulţi, dar nu cei mai buni, 
este esenţial! — și a înțeles că fiecare 
formă literară este impusă de anumite ce- 
rinţe lăuntrice ale materialului, așa dar a 
ales acel gen care a socotit că sc impune 
nu de gustul său, ci de anumite leg. in- 
terne pc care orice creator le intuicşte, 
chiar dacă nu le are limpede definite. Pe 
de altă parte, nu trebue să uităm că fie 


care gen. are normele și greutăţile lui a: 


hitectonice şi stilistice, că cei mai de sca- 


interale, adesea airect prisoselnice îi dau 
» aparență de stufos și de mai complex. 

M'am oprit însă în areste puţine rân- 
duri, cărora le-am dat cam impropriu 
titlul pe care îl are opera de care vor- 
besc, ca un omagiu pentru observa- 
țiile ce mi le-a sugerat, nu pentru a 
face elogii sau a căuta scăderi, dar pen- 
tru a sublinia câteva lucruri. Nuvelele 
din acest volum sunt toate oarecum isto- 
rice, în sensul că, şi dacă nu toate perso- 
nagiile sunt scoase din hrisoave, timpul 
evocat este unul din trectul nostru. Este. 
după părerea mea, un mare merit pentru 


“ seriitor că a înțeles să nu se creadă numai 


unsul lui Dumnezeu cu darul scrisului, ci 
şi un trudnic cercetător are, cum este în 
cazul acesta, răscoleşte şcrisuri vechi, gă- 
seşte amănunte caracteristice de toate îc- 
lurile: de îmbrăcăminte, de vorbire, de 
stil de vieaţă, de obiceiuri, și numai după 
ce le domină perfect pe toate acestea îşi 
îngădue să pornească la lucru, reușind, 
în chipul acesta, prin paginile sale să 
creeze o atmosferă potrivită, care mai 
totăciuna este hotăritoare în literatură. 

Ceva mai mult. Probabil după pilda 
masc'ui nostru creator în această direcție, 
autorul îşi însuşește graiul vechilor 
sau nuvela sa ia tonul soloma și 
cad ai cronicilor şi al Moldovei, d-sa 


sei la, 


chip modern, cu 0 viziune nouă asupra 
materialului şi, în deosebi, cu o grijă pre- 
cumpănitoare, fiind aproape numai aici 
concentrată, asupra formei. La noi, pu- 
țini scriitori au curajul să facă asemenea 
experiențe, desigur, pe de o parte, pen”: 
trucă suntem o ţară cu un nivel de cul- 
tură încă nu prea ridicat, încât mai cre- 
dem în iluzia că putem da „ceva nou”, 
pe câtă vreme cunoscătorii din Apus sunt 
prea sceptici pentru aceasta; iar pe de 
alta, poate pentrucă scriitorii noştri nu se 
simt în stare să rivalizeze și să întrescă 
mari creaţiuni literare numai cu mijloa- , 
cele de expresie ale artei. i 
Funcţia aceasta, care este o fericită ex-" 
presie și o treaptă de evoluţie pentru lit6-.. 
ratură. poate fi îndeplinită însă foarte - 
bine, apelând și la literatura istorică. 
„Subiectul” în loc să fie luat din liniile 
mari ale unei opcre însemnate, în sar”: 
cina scriitorului nemairămânând decât 
cbligaţia de a da noi forme, cât 'mai: 
expresive în această noutate care să fie 
adecuată. poate să fie luat din „istorie”,” 
fie spus chiar în sensul cel mai larg. O 
mare parțe din greutăţile ce i le aşeza: 
în aale necesitatea invenţiunii sunt astfel : 
înlăturate şi autorul se poate concentra 
cu toate puterile lui de stilizare artistică 
asupra problemelor de construcţie şi a” 
eclor de limbă, cărora, mai ales în ult 
timp, li se acordă o dreaptă mare Însem- - 
nătate în vulurificarea operelor şi % ât- 
eg 


. . all ri 
tiştilor. ra 


o: 


G.-C. NICOLBSOUI 
CORE end 


- 


Da 


—= 2 


“Block- notes 


= pi) NU ISU pastra e die 


cana ami tecuit „Comedia Fan- 
tamnaioe“ şi „Alkesiis”, singu- 
nete piane fipăzite ale lul Dan 
Botta, 


[i 
a 
5 


A BULSţiel şi A intșiegugiuu. 
dzamatarguiaj osre ni s'a întă- 

MW 14 rampă, oi între co- 
Dezțiie a doi carți. 

md ce a Loaţ mimunat în fn- 
Mceştor două piese: 
ttezu, din prima clipă, 
în marginal, un oaiei de 


ai 


îi 
i 
Şe 


scenă şi auma. 
ţeatrul lui Dau 
l lamă de ce cic- 
acenariui dramau: a 
Betta, oare să ne sur- 
pr$ A dnpagia obicinuită, ări: 
sducă 0 joacoenibilitațe dc 
senupleota aimbatețic auditiv, 
CATe sâ-ţj ceară speciacoLu. 
Ma | sm ide altei, acesta-i spi- 
teatrului  — pars expiică 


ri. 
i 


rit 
| 


m părea, aa It pute. 
a unul (rag- 


| 


st 
pie 
if 
iz: 


| 


Borgia, e Lite, a 
tuluL A 
- AMe apus, teatrul ln Dân 
îDoiia caise teatrul actorului ! 
+40 piu cum a tos apectaca- 


mărturiei maj mult decăi un pas 
ee autotumoașieisa valorilor 
dramtatu piei roununeşii !) 

: Mămdurile moaste? — Ofran- 
Că pomru amonimul teatru ro- 
mâzasă Le ziua di 


ŞI EXISTA în lumea culiselori 
 & Culisslor celor tineri îniru 
"se ia Teatrul Naţional! — un 
Mecaa Care-i jnțunghie de fiecare 
dată cu intrarea în scenă: 
„lioamne, până când o să duc 
tavă? Până când voiu spune 
„d0amna e seruiidi“ 
Atunci apare OMUL TINERE- 
ȚULUI! Se tengână ca un mate- 
„. 406 CoBont de curând pe uscat, 
i îmorețeție fruntea, parcă 
: văgăunile cimitirului, 
: imprejur și scoate gulu- 
AM)! DU dascopăr intre aceste 
un actor tânăr, care e 

rreere wautiiizabii, dar pe care, 

Area. Y volu dărui sociatar primei 


me 

mini școlăreşti ridică 
i. degete. 

vopese și simulâud con- 
strecoară : „Vai, 
, val! maaaeeti.., vă 
la noii! — Și repede 
degetele în așteptare ner- 


îi 


"Mi 


- OMUL TINERETULUI îşi 
mâna și ridică în tratec- 
vizuală pe un mumiţiat: 

a! încă unu și una... — şi 
regizoral: Statuia 
cu suport tiu î* 

se ridică, „descoperi- 
smlșcă în bio și inter- 
ia ere subtitlu: Omul tine- 
E mp a câștigat partida! Ava... 

i doua zi, OMUL TINERE- 
7 TULUI, L plantarea-t regizorală 
din piața teatrului, seamănă cu 


Vl 








4 MARILE NEDUMERIRI din 
a apă reși dramatice au- 
i din stagiunea care își 
E ad reia spectacole, s'au 
is elegie spectatori- 












„„ncnitatea“ 
15:49 ame o aduce în luorarea sa 
Nu atât pentzu ușurarea lnțele- 
ati umal emumiite „teme“, ci pur 
*:: pi abia: Bebtru a se şii dela 
î sete Mol oei cărora le va fi 
plat tu evoe de o inten- 
000 pimanantică intelectuală. Deai- 
i Taptul ne-a „ua aminte de o 
îsgolmglaru sutentică, la care am 
“fiat paria în bluroul regizorului 
la Roma, : 
O doamai intre două vârste sa 





- Miimit până acum: un joc de-a 
„„Waţiaacunselea cu vieața; e pri- 
prin piibanaliză (să știți că 
cunosc pe Freud, cum rar veţi 
dă oameal în țara noastră!) — 
qi că scontez o vâlvă în jurul 
pe care eu, măr- 
fără modestie, am rezol- 
vot-0 mal mult decât fericiți“ 
Bragayiia, ca oiciodată sicâit, 
smuncă: „Doamnă, știți care a 
"font ca! mai mare succes si mau? 
Nu — Un băiat iubea o fată; 
"arniliile, lor ee certau... ei sau 
„-„MPăiana: „Dar e „Antentit”,.].., 
+) VA rog, cine-i autorul?“ 
“Dragagiia: „Shakespeare și 
ma Ai numeşte „Romeo şi Ju- 


09 “alte comentarii | 
TIROL NICOLAI AMARU 


li 


Fl 











TEATRUL STUDIO: „MIOARA“, 
piesă în uwei acte de CAL 
VE ESCU, 

TEAtnUL uiUNICIPAL: „VA- 
LA ALBA”, poeiu dramatie 
in tre, ace de d. LUbuvaC 
DAUŞ. 


Ma „estrul Stud), „Vioara. „ 
d-lui Uau Penescu, 

Piesă aș.tpiata cu mare ne- 
tăbuure, ușicpiare de aiucl jus- 
Vancea Şi pasii Ca DUOAAaLea tă aude 
Vezosânua pe elit Dititia pa CIăr 
pPIih Valoarea piesei cae are 
Duitipie şi reale caiuităţi. 

Muvară 

hk5.e povestea unui sentiment 
—Dăi Exâti a uaui ENLuzuaSna =— 
Care „se raccşie”, 

Asla esse un cea maj scurtă 
expruma:€ şi temă şi acyiuhtu a- 
CESE, Uau  Geşi Sar  Duttă 
SPL. Cu Lu Are acpiuue ci are 
Dsiatti bed, 

A. Masa a CiTeScu CSie un ana- 
List, este omul nuanţeior psi- 
Îinugatt, O top Spui  Gakecuin 
si busi-lab”, 

Ur. ptusagiul proust-ian mu se 
Diercuza Qui criza fatile 

Cu oa actocă, Cu toate 
Şteutăjue une asuei ae iuctr- 
capi, uu Be pvate cuutltata ca de 
Caii Vewmâu 4 ICugit sur 
juait Luast iuiaSilfă ăucasiă iul“ 
nulă ităirală. 

ÎvVoiujiu suletească a Mioarei 
— DiiSuiiuii ai pt: Dal aa Die 
sei — utincuză vu Gulvă Ivătse 
Lao ă Caieei, 7 Maat pete UE Vio 
dere psihosogic, bive  uescrusă, 
GOvbuină  lascuituli ului Vaal 
Penescu Şi iutuipa bati asulel 
de aruce SULCicy-ip Lg Micul 
Ba LEbuiiVăgetail vu Îcăaaciliti Pe 
Diiui UTăuuauug ă ună aSwti ue 
descrieri  Susieitşi, aşa cum a 
VOIN-Q auiurui, îiyiă un iucru 
Uau WU Maantal, dak Are aia” 
deauna obținută un puuci de 
Vvetiere scenic, 


Ie pueabespeare întâiu s-ar 
citit şi uupa astea l-aua văzut, 

beata mMi-âm Putui ug mai 
bime seama ca. estt ue ifuiuos. 

ADA Dutziă 1ilitiiă a Uaor 
Pagiu:, puserea dramauita a ăi- 
tură, verva uue€ori scauterevuare 
alteori Musiua54 A ata.ur Stene, 
Lasand VĂ ui Aaustazui, LU das” 
Peter ue Blunua Și u€ iazul, al 
alieie, iţi coaturează in sutiet wa 
Buawespeăre mibunăte 
p, ieav neo CiuL Da incân- 

t. 

Opera lui Shakespeare văzută, 
Ava pt coat LU mom ceetiaaa dvd 
so ci.esc, ma impres.ouat. 

Var taâncoptuat, Vaut după 
ce l-am ceui, mia desăuagit .n- 
Tovacatuia | 

%* A 

In afară de faptul că oricând 
ut Speusatol cu o piesă uc d. 
Mimasaas î vuitau MELU-c oa dn wi” 
cure, p8hiru că o piesă a d-sale 
Qu 5c poave să nu aiba metiie 
Mciotivant VAI 54 UV imită uvaană 
Sa Vală aitaauuă Ladies, ar 
tuala premieră mai pune incă o 
problemă și auiume: oare na li 
Hatay Ca Waitli Lai 4 Suna sali 
ton“ și „Suliete tari“ Să nu albe 
Pusibilitavea să se prezinice şi să 
GE verile —— MU sa tie veritas; 
să se ventfice — pe scena? 

Uusar uită de €x. „Loara 
Care te 0 upilă bună uar sus- 
ceptibilă de amuadări, char şi 
de unele taietui — Sun, paţi 
Cari aia preumu 0 lec.ura sunt 
Uţue, spre a coniura mai bine 
Vwcia a jpuiiuta ue VEtucuc db 
rar, în schimb ele o ingreuiază 
Ca Speciaoi — au dă auurtază 
Dudataiă 4 VăiCiLVUai, UL, Vemaaaal 
Patrescu, mu-i nai puțin adevâ- 
Ta ca d-sa, Orutma, repuaui.ă 
0 cd peia0lidiitait DU poa ai 
terar şi dramatic. 


Ori, cel mai mare rău ce i se 
poale iace — şi nu pumai d-saie 
Ci ltesarurij arâniaute La ge- 
here — sug acela ue a i se ul- 
chiae, uejustirităt, câlea scenei, 
Îmucpăriauuu-i în felul acesta 
de ea. 

Im. aduc aminte de foarte in- 
feresanteie guviuie ale tau prie- 
ten de care in uitimul tunp mă 
legasem toare muut, pcetui banul 
Uunăn, pate, voind sa ma deier- 
m.ne şi 44 ulă cutivinga a unele 
Mucius, ditai Gate Sua at sitzphaatut 
că opera de artă are absolută 
Devuit sa devie pubiică sub Loa- 
te turmeie ue cure ea este sus- 
cepubila, că leguia tuiuului de 
Îvisacg taie Chiar LUNEA Vpelei 
de ară 3, că eș:rea in pubiic use 
0 cond:pie apruâgpe sine qua non 
A pertecbihutâții insaşi a unei 
opere, 

Am termiuat prin a-i da drep- 
taie. 

Şi lucrul este just şi în cazul 
d-lui Camil Petrescu. 

Şi aceasta nu numai pentru că 
periecţionarea sar face prin ji 
tervenţia cruticei şi briu seinna» 
jizările ei — poate că pi daiorită 
ei, liindcă guni de parere că ni- 
mic nu poale ti mai tolositor 
unui autor decâţ critica şi că 
sub acesţ raport ea este cu ade- 
vărat coiasiructivă — dar pen- 
trucă, prin s.mpiul fapt al pre- 
xentării udei opere în public, fie 
pe calea tiparului, a scenei sau 
în alt fel, ea se detașează de au- 
torul gi, i se prezială chiar şi 
Iui ca o lucrare de sine stătăioa- 
re şi, astiel, el are posibilitatea 
să o vadă obiectiv, apărându-i 
în toate deiectele şi cuiităţiie ei. 

Una om ca d. Camii Pelisescu, 
văzându-şi astiel upereie rupre- 
zeniate, le va siinţi ei cel dintii 
părțile Blabe acolo unde vor (i 
Auuid şi va intrevedea auiendarile 
pe care conștiința d-sale şi cri- 
tică şi artistică — ca în fața u- 
pei opere străine — le va cui 
uecesare, 

In teiul acesta un scriitor e 
valoarea d-sale desigur că nu 
poale da decât iucruri din ce in 
ce mai bune. 

Căci aacă „Mioara” este un 
lucru bun, nu-i lot cciace poâte 
da d. Cami! Peirescu, 

* 

Cum dejă s'a putut deduce din 
rele spuse la inceput in pesa 
d-sale d. Camil Pelrescu a ţi- 
nut prea mult la toate anola- 
ţiile psihoiazice cari trebuiau 
să întregească lilerar opera, 
Bă evendenţieze curba, ca să 
zicem aşa, a acţ unei. In felul 
acesta ea a câştigat  dintr'un 
punct de vedere, dar a pierâut 
dia alţul, ca mişcăre tea.rală. 
Ar fi poate singura obiecţiune 
mai importantă pe care cronica- 
rul dramatig —— nu şt ce) literar 
i-ar putea-o lace. 

ln ce privegie realizarea per- 


sonagiilor, ele sunt destul de 
bine conturate. 

„Radu este um tip care suferă 
Şi este chinuit în primul rând 
Prin luciuicatea lui: dm însăși 
momentul când o ia pe Mioara, 
el intrevede drama pe care, o0- 
datţă, poale, va irebui sv tră- 
iască, 

Ş:, opusă lui, Mioara este o fi- 
ință instinetivă — dovadă însăși 
rezolvarea piesei, justificată nu- 
mai prin asia — de o prospeţi- 
me deosebită, pe câre, însă, tme- 
rețea pe devparie, tentaţiile şi 
0 superiicialitute contagioasă din 
Siutua ei, pe de alta parut, o taca 
un moment dat să se îndepăr- 
feze de estnţele vieţii, de aceiace 
viaţa îi oferă va:abul şi stator- 
nice — dragostea lui Radu, dra- 
Boste care nu se poate nic; in- 
fâlni şi nici înlocui — fiind pe 
cale să-i preiere trecăiorul şi 
Su.efiicimai, Budăi pen:u că 
îmbracă aparențele plăcerilor şi 


Satisiarţil.or care sau ochii, 


Y 
yYu Vivu, 
Celelalte personagii deaseme- 


Nea — atât cât cerea economia 
piesei — sui: bine conturate, 
Sunt şi unele exagerări in gen 
de şaijă, cum ar fi, de exempiu, 
poetul 'Tulpină care, oricum, nu 
poate fi conceput chiar așa de 
S:up d şi ac cicun, sa ajunsă să 
se laude singur cu bătaia pe care 
o primeşie dela 1 cheiner îu- 
te"ua restaurant, chelner pe care 
Dehuiti astă ji denunța... upeeniei 
publice ! 

Di punct de vedere tehnice 
dramatic. cre că ar îi trebuit 
cvilată  prezenlarea pe scenă a 
unei săli de expoziţie şi a uneia 
de cabaret, 

In teatru asemenea lucruri au 
reuşesc h:ciodată: au totdeauna 
ceva forţat, nefiresc. 

Recw!osc că pentru economia 
piesei cele put fi necesare pentru 
că ele couastitue premizele silo- 
gismului uramatic care se în- 
cheagă, însă puieau fi evuate. 

Mai cu seamă că in teatrul no- 
Siru nu aveti plea mi atuuri 
cari să aibă in Jocul ler de scenă 
desinvoltura necesară unui vizi- 
tator de expoziţe sau a unui 
consumator de muzic-hall — nu 
Ya. Vurbest de vicun saon ue 
recepţie, cu prinți, duci şi mar- 
Cina! = Imbută pei asieti de 
lucruri, să nu distoneze şi să 
mu aibă toţi aere forţate, nena- 
tura:ie, Vrevuie teva luai anuttă 
mimică decât întrun ro: gras, 
fi ndcă e mai greu de uraplui o 
scenă mută decât una în care a 
ce spune. 





x 


Cât privește punerea în scenă, 
cred Ca Sa tliitobtui CA iu Eau 
Î3 ncapue caatla ICI te aaauCaate 

Kegisuiul de mezer.e suut si- 
QUr ua 1-a La uit acestei piese 
Mi Du Tal îca-ral, Iau stă 
tal propriu Zi5, cu câre-a obiş- 
Duut pubiicul, 

Dar — ază cum magistratul de- 
Vine un tu al rutine; dar nu al 
Grepiului, ta Şi Ca urepiui RAr 
ÎL Suris pesiuru Oasaeni — reg+S0- 
rul ue mestije ajunge la ui au9- 
Wear dai tă se prcucupă ae un 
ANU nit VWIDADISM Stenic, 1recând 
apruape 1u.uuirăuna cu genii le- 
Băi peste aenuzuitate iruauseţi 
pe cari poăâle sa ie aiba un lex 
Maas Da, Loaiitătl dl vita Sa-i et 
Teseze, GiLGBr, — ceeace este mai 
gTay — fhindcă nu le simie şi, 
Me ci azeti matii UT, iinlauacidy 
penuru a le pune în valoare, i 
Sar ctie 0 muiută Supurmtuară, 
Siăruiuţă, 0 lupiă cu aceuru res- 
PtcuiV, EC, Uri FEgiSIUL ue Ine- 
sene a Gevuut un 0.a biazat și, 
la noi, poate int Maui mare masură 
decai m aile păţi, Lipsit ue ura- 
gus.e ue aria, aşa ca ae cele mai 
mMuive ori sc muiţumegie ca pună 
ia Câpăi ea scoata cu bine „Spec- 
VALU la” ace 

Natural că nu acesta a putut 
să tie cazul d-iui Camil Pe.rescu 
Care eră ŞI auiotul piesti şi care, 
asiici, a reuşii de nenuinarate ori 
să puuă in valuare lucruri pe 
căre alţi regisuri mu ar ii avut 
nici bunăvoință Şi, poate, mici îi- 
nețea și iniuiția să Je şletuască 
în aşa chip, 

Dar dacă pentru amatorul ra- 
finat, acestea pot să iie adevă- 
rate bijuterii, în Sthimb pentru 
speciatori ia general — poate 
chiar și peniru piesă — taptul 
că a. Lamii Petrescu nn este un 
Tresisor ue „branşă” mu şhu dacă 
nu va fi fost un desavantaj. 

Mi sa întâmplat uneori să a- 
sist la repetiţii şi am rămas sur- 


“prins când am văzui că pentru 


unii direcţori de scenă nuanțele 
unui țext, semnificaţiile unor a- 
mumite cuvinte eic., uu aveau 
valoare : priveau totul mai mult 
-dintr'um punct de vedere de an- 
sâmblu :,.. 

Rămâne de văzut care este 
magiera cea bună... 

In orce caz nu-i de neglijat 
— şi desigur porneşie dintr'o 
veche cxperichță — obiceiul ad- 





n Ne e ore eee PR 


UNIVERSUL LITERAR 


mirabil pe care îl au şi doctorii 
Şi aavocaţiii de a nu se ames= 
teca şi ue a nu-şi pieda n c.ouală 
Drupr.a lor cauză, Nu ştiu dacă 
mu-i valabil acest lucru şi ia 
tesuru, 

iu ce mă priveşte — şi este 
chiar Gupă exper.ența „Camil 
Peirescu”, care, vricuun se cuiuină 
că-, om de teamru— preser iot 
Tegisorui de meserie da... cu 0 
COuiaipe : Să Iullrazeasta upera 
pe care o monteaza ca şi cum 
au fi insâşi autorul ei, 

* 

le ce pr:veşte distribuţia, tre- 
buie să spun că d-na Maria 
bu.iă a fusu 0 ihierprelă admura- 
bila a Niioarei. 

A avut şi caldură, a avut şi joc 
de scenă, a avat şi subiilitate şi 
a şhui sa îreacă cu maesirit pr 
Scthe in căre Duânţele cuuaa 
Baorm şi iară ge car, peniru 
Pumu-t, tie Șue Gata tie par îi 
dutut să pară tuial upsiie ae cu= 
loare. 

mă gândese în special la naaa- 
țarea  aumirabila şi intregul 
u-saie juc ue scenă din acuui al 
doiiea. 

bune deasemeni şi Q-ma Maria 
Voiuuiăru, căre a şiiut oi geaua 
iei ae inumuitate Jocul d-sale 
Cuiu şi Q-ute blatiană WUprstu 
Căre ivit gOotuv-iă TO, 4 
avut ues.ulă nusurateţaă iu una, 
Cuila iad, VIOat şi pimnă de si- 
Burânţa,  Sporuiva LD baisy, 
lânszi Soviaai Teodorescu, Neiy 
Doriea, "1 ida Rauovuci, Geua 
Cherbach şi Valeria Panait, 

DD. 5. Atanasiu in rolul jui Ra- 
du, sn geutral bine. 

Ar fi trebuit, poate, să aibă 
mâi multă cegugae, mai muită 
fiu:ditaie, spre a elumiia impre- 
Bia ue artiiivial pe care o dă 
câ:eodată, 

turcu, uuate, însă, că aceasta a 
fost Duuum ia paeieră, şi cu 
Viinpui, Când piesa Se va maj 
pTeuă, aceasta Să iSpară dela 
ne. 

Dhii Lăzărescu, Balaban şi A- 
tanasiu au adus pe sceda sigu- 
rahița şi experienţa d-ior de ac- 
tori bicereayi, 

Husi usribuției d-nii: N. 
Motoc, S. Holban, P. Dem. Dra- 
guinan, &. Atanasiu, C. Economu, 
E, Cassian şi N. Lumiirescu — 
în gemea buna. 

Decorurile d-lui Cornescu fru- 
moase şi de fiecare dată ade- 
cuâie s.uaţiilor. 

In generul, piesa este bună, 
trebueşte in orice caz să fie vă- 
zută. 

ueed că ar fi păcat ca în acelaş 
timp să nu fie şi citită. 

be aititi, cred ca ea va mai 
câșiiga taţă de seara premierei 
Piaaea i Ca UNE€ QSWDilinye ese 
Sigur tă se vor maj estompa iar 
ajve lucrur, vor mai fi adancite, 
actorii ver intra mai muit in rol 
şi se vor familiariza mai mult cu 
teaiu. Ş, Ciuar Cu reacpunuie Şi 
receptivitatea publicului : de alt- 
fe! chiar deia premieră făcea im- 
prosia că piesa — cum Spuneam 
măi sus — mai țrebuez:e „ro- 
dată”, 

* 


Teatre! Municipal a prezentat 
„Valea Albă” de Ludovic Daug. 

Este un poem dramatic. 

Nici autorul nu-l întitulează 
alifel. 

Un poem dramatic, însă, bun: 
are versuri fluide, este cald, pa- 
triotic şi reinvie am:mirea unor 
vreniuri, îi acelaş “timp idilce 
dar şț eroice, d:n trecutul vechei 
Moldove a lui Stefan, 

D-na Puşa Scărlătescu în ro- 
lui Dorabei a avut multă natu- 
ralețe şi mult îiresc, delicateţe 
şi duioşie, 

D-na Sofica lonescu în Maica 
Evghenia a lost deasemenea bine, 
jucand sobru şi zăsuu accentul 
just necesar rolului. 

D. Ovid Brădescu în Hatma- 
nul Albotă s'a prezentaţ cu căl- 
dură, reuşind să pună în valoare 
eianul patriotic, al versurilor 
-lui Daus. 

De data aceasta foarte intere- 
santă a tost și interpretarea d-lui 
Dinu Macedonscbi in Huici : şi ca 
joc de scenă şi ca intățigare şi ca 
mască. 

U compoziţie bună, aproape 
neașteptată, 

In restul distribuției d-nii 
George Măruţă, Arsene Popovici, 
Dorel Urlăţeanu, Stan lorda, Gh. 
Pa:richi Constantin Petrescu, Va- 
leriu Pascu și V. Popovici, con- 
tribuind ca acest puem dramatic 
să ţie prezentaţ publicului în 
condiţii cu ţotul onorabile. 

Regia d-lu; Mihail Zira bună, 


ALEXANDRU DRĂGHICI 


n 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA : Hotarele iubirii şi 
jurnal, (In programul viitor 
„Femeia îmdărătnică”, 

REGAL : Extravagantul caste- 
lan şi jurnal, (In programul 
viitor „Macario”),. 

VICTORIA: Comedia dragostei 
şi jurnal. 

ELYSEE: O sută de scrisori 
de dragoste, jurnal şi trupă 
de reviste. 

VOLTA BUZEȘTI: Sherlock 
Holmes, jurnal şi trupă de 
de reviste. 

ROMA: Unde cerul și marea 
se'ntâlnesc şi jurnal. 

CARMEN SYLVA: Alarmă, 
jurnal, şi trupă de reviste. 





„Dau e AEO a e ta Pap a ua am pofta pete e 59 OR 7 IEEE 


Dragoste și transfigurare 


(Urmare din pag. 1-a) 


Stforțarea omului nu este numai în a se desprinde 
din lumea aceasta a durerii pentru a sa arunca grăbit 
în aceea în care tolul nu este decât floare și cântec. 
Rostul omului asts și aci pe pământ, pe această lume 
o suterință a trudai şi a ispășrii, în această colină a 
lacrimilor, rostul omului este în a suferi și a iub. totul 
până la e:bosrea luminii de aur ce face din nou lu- 
mea noastră, adcă până la transtigu-are, 

Dragos:ex, dragostea plină şi nestăvilită, este calea 
tremsfigurării, ad că a nașterii dn nou în spirit a lumii 
acesteia, singurul ei îai de a fi acceptată de către un 


om adevărat 


Un aer curat, plin de darurile grăd'nilor nevăzute, 
pluteşte în preaima omului plin, omului îndrăgostit de 


oresiele abuzite de reapiraţia cerului. 


EENESE BERNEA 


TEZAURIZĂRI SONORE 
ROMÂNEŞTI 


Prima campanie de înregis- 
trări muzicale pe disc între- 
prinsă recent peritru promova- 
rea definitivă a unei serii se 
lecționate de opere şi intar- 
preți şi pentru păstrarea per- 
manentă a unor bunuri artis- 
tice pe care vremea le-ar fi 
spulberat altfel, lipsindu-ne 
de exemplul  neșters al unor 
aspecte capitale ale sufletului 
și caracterelor noastre, a fost 
întocmită, în linii generale, 
foarte judicios. 

Mulţi factori era de luat în 
considerație pentru cât mai 
buna reuşită a acestei însem- 
nate acțiuni culturale. 

Materia.ul și tâlmăcitorii lui 
trebuiau selecționați cu largă 
cumoaștore a întregului avut 
muzical românesc, în acelaş 
timp ţinându-se seamă de fe- 
lurite alte condițiuni impuse 
de scopurile înregistrării. 

Aiături de calitaţe, trebuia 
privită problema  reprezenita- 
tivului, a accesibilităţii, a va- 
riației, a proporțiilor cât mai 
potrivite posibilităților, dân- 
du-se pe cât mai mult satis- 
facţie atât cerinţelor culturale 
proprii cât şi țelurilor propa- 
gandistice. 


Secţiunea muzicală a Mimis- 
terului Propagandei Naţionale, 
reprezentata prin d-nii: pro- 
îesor Constantin Brăiloiu, Li- 
beriu Alexandru şi Tudor 
Ciortea, a dat dovadă cu acest 
prilej de o deosebită compe- 
tenţă, capacitate şi putere de 
MuuCă, SOUL Să scoala pen- 
tru totdeauna la lumina muite 
Mari puae de ara muzicală 
romansască, din variate do- 
menui 

Asttei, câteva din compozi- 
țiile ceue mui de seamă ale 
mareiui George lnescu, în in- 
texproari exeiapuare, au îost 
încrusdaie în Vezica A-scuui, 
mulțumită d-sale însuşi, fie ca 
disijor, tie ca vroiunist, tie în 
tov atat de minunate redări 
pianistice, cu concursul te al 





îie gel unor 
p Dinu Lipatti, Constantin Stro- 
” escu, 'Pneodor Lupu sau Vasile 
* aan. Sub baghea. maestruuui 


„Filarmonicei” 


George Georgescu,  „Filarmo- 
nica” a imprunat unui din cele 
mai de artă execuțiuni ale sale, 
ale celei de a daua suite tot de 
George Enescu. 

Paul Constantinescu, Dinu 
Lipatti, Constantin  BrăLio:u, 
Sabin  Diăgoiu, Alexandru 
Zarra, Tiberiu Brediceanu, 
Marțian Negrea,  Mihaul An- 
dricu, Constantin  Siivestri, 
Aured Aiexanădrescu, Cuieanu 
ŞI alți NUMLIOŞI  COMpPozIuuri, 
MU uTDită UiuOr Îieupreţi în 
Cea ina mare pânie luate i0- 
ricit aleşi său unor grupari ca 
Oarchesiră ŞI COTUL „Ivătuu, cb” 
CUL ou nun, DIM taia Sl 
fe imiaţigări aue acestor va 
loroase inreg:strâri. 

Grație luminilor incontesta- 
biie ae SPOcIaust ÎN au” L0iC10* 
Tuluj aduse de d. Consta 
Burai0lu, acest Î.n CErCeLutor 
şi om de ştiuuţă, cât şi a a-uuii 
Liburiu AutXauulru, An vanar 
dar tsmosni pregătit foLiuo- 
tist, Sau pulu, Sa.va şi lua in 
detinluva pusesi8 prin ImtgiS- 
trare nu ial puiu de 31 Leţe 
de dize de Caunmeve şi jocuri 
popuuare din  Lransn.siria, 
utuie d. Brauoiu a întreprins 
înaaungi cuiegeri, 

Sa tacut asutel totodată și 
dovada perempwrie a irăâhei 
desăvarșuve Guuure Moiduveni 
de pese Nistru şi acela de du” 
COaKe de el şi de Prut. 

Nu putem cita tot ceeace 
Mal gasun deosebit de bun 1n 
ACes.e Jegistrari, dar mal a- 
DAUNUUM reacerua 1n COpU per” 
tecționate a melodiiior. pupu- 
lare imerpretate de regrevatul 
Mare Câu.arey, român tn. ko- 
lescu, unor coruri bisericești 
de Cucu, executate de corul 
Patriarhiei sub conducerea au" 
toruiui, a CE.0r gralte an aut 
țicax vor savoare de un taraf 
di Gorj şi altele de prin 
Transiustria, a unora dim 1 
tarprevari prin Care Său pus 
în evidenţa ŞI interesante ta” 
lente tinese, ca de exempiu 
d-ra Neuia Dumuru sau a-ati 
Teotanescu şi păun. 

Deşi n'am privit decât în 
graba inmeaga chestiune, nu 
pvăle Scapa riManul taptul că 
O aSemenea reauizare Cunstitue 
un VEriabil event cutu” 
ral aue cacu consecinje vor fi 
de mare iolos artei, artiștiior 
şi țării noastre. 

Am crezut de aceea de dato- 
ria noasură s'o semnalăm cum 
se cuvine, 


ROMEO ALEXANDRESCU 





CINEMA ARO: Orașul de aur, 


O prietenă de curând întoarsă 
din străinătate vorbindu..mi cu en* 
tuziasm de filmele pe care le-a 
văzul la Berii, Pribea ConITru- 
iată zâmbetu-mi sceptic, replică 
a spuselor ei. 

Am imţeles-o abia după ce am 
Văzut „Uurușul de aur”. 

Mă întreb medumerită cari 
suni criteriile după cari aleg 
filmele, domnii reprezentanți ai 
caselor de filme în România, 
întrucât cinematografia germană 
— capabilă de.o realizare ca 
aceasta, la adresa căreia orice 
elogii sar aduce, rămân insufi- 
ciente — dovedește prin, acest 
film posibilități pe cari le bănuim 
generos împărțite în toate filmele 
realizate în ultimul timp. 

Aducerea câtorva filme în ge- 
nul „Orușului de aur” ta Con- 
vinge publicul că cele de mai sus 
nau nimic comun cu des întâl- 
nita reclamă. 

Subiec:ul — schematic Con- 
struit pe bătrânul proverb ger- 
man: timi mare rost decât pe 
locul unde a luat jiinţă -— este 
următorul: 

O tânără ţărancă. Ana, e fiica 
primarului din satul Budueiss 
aşezat în mlăștinosul ținut din 
regiunea izvoarelor râului Mol. 
dava. Această Ana Jobst este 


logodită de câtre tatăl ei cu 
unul din tinerii cei mai price- 
puți în tainele agriculturii, 
căci Jabst, ţăran, ce-şi iubeşte pă- 
mântul, ţine ca fiica lui să contt- 
nue a rămâne la țară departe de 
oraș, — simbol al superficialității. 
Poate şi fiindcă purta încă în su- 
flet dureroasa amintire a soției 
sale, atrasă cândva de mirajul 
oraşului de al cărui dor se sinu- 
Ccisese in muimentul când își dă- 
duse seama că nu va putea su- 
porta o tihnită viață de țărancă 
alături de soții şi fetița el. 

Idealul Anei Jobst era tocmai 
cel de care se temea tatăl ei: să 
vadă Praga — orașul de aur =— 
atât de îndrăgostit de mama ei, 
la a cărei moarte avea numai pa- 
tru ani. 

Dorul ei (de a vedea în primul 
rând la Praga catedrala cu 
turle aurite în care se cununa- 
seră părinții ei) îi este încurajat 
de un tânăr inginer sosit la Bud- 
+peiss pentru întocntrea planuri- 
lor de secare a mlaștinilor, 

Tată! fetei, simțina că fata lui 
— care trebuia să rămână a ţară 


stăpână a ogoarelor, — manifes- 
tă o pnreteme desebilă peniru 
„Orăşeni', îl sileşte pe inginer 
să piece, desparțund astfel o je- 
tiță meaumeriiă de ceea ce se 
petrece cu ea şi un bârbat în 
drâgustit de fermecătoarea pros- 
pețime a unui suflet tânăr, 

* Zuuzle trec; odată cu ee, din zi 
în zi Muti €ESLOmpată, amintire 
ingineruwui care-i vorbea de 
Pruga. 

lusă nu şi dorința ei de a ve- 
deu „Oraşul de aur, 

Dorinţă se Tuwuzeuză în pri- 
ma 2i 2n care, în iipsa taiumm ei 
ge-acasd, i se ojera pruegiul să 
plece. 

Pentru o singură zi. 

Cund ești jourie tănăr, îţi pare 
că într'o singură zi... Poţi schiim- 
ba once, 

In tinerețea ei, Ana Jobst cre- 
dea că după Q singură zi peire- 
cută ia Pruga se va întoarce seara 
în satul eu patati, fericită că Q 
văzut cupolele aurite ale catedra- 
kt din ruga în Ju curti 
curgea linișuii Moldava ce-i 0- 
giindise chipul de copilă. 

Insă orașul, ca orice lucru do- 
rit prea mult şi în fine obținut, 
a ameţește, făcând-o să-și, uite 
casa și părintele, 

Dar, în câteva săptămâni, în- 
trun mediu neprielnice, jloarea 
transplatată dela ţară vede câte 
lipsuri are păndnul deia oraş. 

Ama Jobst revine la talăl ei, 
a cărui iertare nu o obține însă, 
fiundcă ţăranul Jobst nu admite 
compromisuri. 

Nemai având putere nici să 
uradscă pe cei care-i distruseseră 
sujleiul, dar nici să suporte via- 
țu, Ana Jobst îşi caută moartea 
în acelvași mlaştini care aiuddată 
îi pedepsiserd mama. 

Eugen Kloffer, Liseloita Schrei- 
ner, Paui Klinger, Rudolf Prack 
şi Annie Rosar își tirăesc toţi ro- 
lurile. 

Sensibilitatea Cristinei Sâder- 
baum comunică din primele sce- 
ne cu spectatorii pe care-i câș- 
tigă, trezind nostalgia tipului de 
fată întreagă ce nu-și ascunde 
lacrimile din ochii pe care e des. 
tul să-i priveşti pentru a vedea 
dacă mint sau nu. 

Coloritul, depărtat de ştilul pie 
carte postală, o încântare pentru 
ochii cinefililor, recunoscători re- 
giei lui Wei Harlam. 


S ADRIANA NIOOARĂ 


20 APRILIE 1943 ——= 


Dacă nu ştiaţi! 


N „IL BUGIARDO“ (Mincino- 
sul) de Carlo Goldoni, se repetă 
1a Teatrul Naţional, în direcţia 
de scenă a d-lu Fernando de 
Crucciati. 

Intotdeauna am fost lângă 
munca și dăruirea d-lui de Cruc- 
ciati. Cei zece ani în cari s'a tm- 
părțit între scenele oficiale ale 
țării noastre, au fost pigmentaţi 
cu realizări de ținută  occiden= 
tală, după operele dramat ce ale 
celor mai reprezentativi ponţi al 
Italiei. 

Numai datorită 1ui Fernando 
de Cruckiati, noi am luat cu- 
noştință de adevărata existenţă 
a luj Goldoni, de vrăijitoreasca 
incantaţie a lui Bontempelli, de 
misticismul  campestru al lui 
d'Annunzio. de Vittorio Alfieri, 
de Pirandello.. 

Aşteptăm pe acest „Mincinos“ 
goldolian văzut ge sinsurul cu- 
noscător adevărat ai commediei 
dell'arte — d. Fernando da Cruc- 
ciati. 

„.Ş! să nu se uite cş dela a- 
cest regizor, fost actor într'unul 
Ain cele mai bune teatre romane 
— deci ovroscând toate tainele 
acestui meștețus ! — actorii noș- 
tri carţ î-au trecu: prin mână, 
&u avut numai de câștigat, 


N UN TEATRU ocolit, poate 
din nefericita lui situare întrun 
cartier bucureștean — poate, ce-i 
mai trist, din greşita părere pe 
care şi-o fac „spectatorii de cen- 
tru“, față de subtutiul: teatru 
muncitoresc! — e școaiu de artă 
dramatică a d-lui Victor lor 
Popa, din straga Uranus. Aces- 
ta-i subiectul pe care și-l me- 
rită cu prisosință. 

„Totodată şi sperie pe cei 
cari au obiceiul sii privească lu- 
crurile minunate dela distanţă. 

Natural, pentru realizarea u- 
nui repertoriu care să pătrundă 
până în cele mai minore re- 
gistre ale intelectualității noas- 
tre, şi pe care so „salte* fără e- 
moţii către spectacole excepţ.0- 
nale, trebuiau grupați în jurul 
d-lui V. 1. Popa, actori, registori, 
decoratori — neconsumații: şi 
cari să creadă  „ceva' mal 
mult în țelurile teatrului, decât 
ioți acei cari se „produc“ în 
centru, 

D. Victar Ion Popa și-a alcă- 
țuit echipa — ne gând.m la cei 
noui veniți şi cari sau obligat 
de bună voie să munceascăl — 
din cei mai lineri actori: con- 
servatoriştii, din cei mai tineri 
regizori: conservaloriștii, din cei 
mai tineri decortori:  beliear- 
tigtii | 

lată omul de teatru care cre- 
de că revirimentul va veni într'o 
zi gela aceștia, cari acum adună 
c2-i bun, ca întrun mâine apro- 
piat să ne servească un teatru 
românesc, crescut din cunoştin- 
jele lor, din căldura unei twme- 
reţi cu rost! 


BI ..ASTTEL, se repetă dela 
ora 2 jiun,, pană la ora 6 jum. 
seara.  D:m.neaţa se iat levuri 
Nou şi se pregăcese „integră 
Tue” NOUL.Or acut. an ăn:sanaibDiul 
care și-a creat un te, al iui de 
joc. bsie 0 sisemaţită a acesmi 
teatru, care a dus „a construirea 
unor pi2nuri ac.oriceşti, lnși- 
Tâte pe o scară de vaii, bune 
orguruzată, 

In „Măâghiranul“ ui Ugo Betti 
repe.ă două dintre cele mai 1n- 
2osirate acirițe aie generaţiei de 
Dpisprezooi anl: Rutuca Zamfi= 
rescu şi Dody Cuian, 

In reluarea lui „Worcovăț“ de 
Jules Renard, Lica risipitoare a 
tea:ru.ui, Margareta Luscu, a'a 
întors aco:o unde a cuu.oscuttbi- 
NDemeritaie.e ei succese, repetă 
„în haină“ de actor ceru de 
public, 

Suni trei nume care vor dă- 
rui teatrului rimânesc toată a 
gonisea.a unei ținereţi crescută 
iângă Victor lon Popa. 

„Oare se poate uwi.a călătoria 
unui Radu Beligan, câlatoria 
unu; Fury Etieri6, călătoria Ni- 
nettei Gusti ! 'ioţi au trebui prin 
şcoala de teatru din siraga 
Uranus | 


E NE-A PLACUT mult bo!ă- 
firea Teatrului Naţional dia Ti“ 
mișoazra : un concurs penuru cea 
mai reuşită lucrare dramatică 
tomâneasta | 

„„Rugăm însă Comitetul de lec- 
tură a! suszisului teatru, să-și 
pronunţe criteriiie select.ve. pen- 
tru nimic alleeva decât ca să 
ingrădească afluenţa celor dor- 
nici de rotunda sumă, una sută 
mii iei, 

De multe ori banul exciţă sen- 
sibilitățile şi Direcţ.unea teairu. 
luj bănățean s'ar trezi peste 
noapie cu o Spuză de aspiranţi 
ia lumina rampei. 


N „IAR despre d. Ion Sava, 
cu 3 d-sale „Escadrilă Aibă“, 
suniem in'ormaţ; că este siadiv 
de montagiu — care-i dă răgaz 
pe deoparte reg.zorului nostru 
să-și îniregească cunoştinţele în 
materie de scenariu, ţratarea lui, 
montagiu, lumină, în cadrul 
cursurilog lui Luigi Chiarini, la 
„Centro sperimeniale ai cinema- 
tografia“. 


NEALTE 





uz 20 APRILIE 1943 


x 








Note româneşti 


e „PRIETENIE ȘI LUPTĂ“, 
buletinul Asociaţiei româno-ger- 
mane e un nou şi de tot valoros 
mensuai. Condus de d-ni4 A- 
lexandru Bădăâuţă, Ion Mar:n- 
Sadoveanu,  P.  Alexandrescu- 
Roman, Prof. V. Pauriciu și 
Pompiiu Preza, „buletinul „Prie- 
tenie și Luptă“ adună între fru- 
moasele-i coperte totul ce e cu- 
vânt și faptă  româno-germană 
în vederea biruinței asupra înu- 
micului comun. In afară de a- 
cestea, se mai dau informatii 
prețioase cu privire la spiritul 
acestor două popoare. Colabora- 
torii primului număr sunt 
d-nii: Prof. Mihai A. Antonescu, 
preşedinte ad-interinu al Consi- 
liului de Miniștri, dr. Paul 
Schmidt, ministru al Reichului, 
Nichifor Crainic, dr. Al. Vaida 

Voevod, Petronela Negoşanu şi 
Pompiliu Preca. 


9 PÂNĂ a putea fi discutate 
la partea ae cron.că literară, re- 
comandăm catitorilor noştri ur- 
mătoarele cărţi noi: D. Caracos- 
tea, Critica Literară (vol. ÎI, Fun- 
daţia Regală pentru Literatură 
şi Artă); S. Mehedint, Opera 
compieată (voi. 1, aceeaşi aditu- 
ră); Constantin Kirițescu, Școa- 
ia Română într'o răsoruce de is- 
torie (ibidem); Mi:cea Eliade, n- 
sula lui EnthanaSius (ibidem): 
Emil Giurgiuca, Dincolo de pă- 
dure (ibidem). Ladmiss Andree- 
scu, Ochiul din meguri (Eâit. Q- 
far); V. Beneș, Semn rău, — mu- 
vele fantastice, (Edit. Gorjany; 
Gh. Băileanu, Răzmeriţa Baira- 


mului Domnesc, (Edit. Cartea 
Românească); Teodor Scarlat, 
Vatra  Magilor  (ibidem); lon 


Frunzetti, Greul pământului — 
poeme, (Colecţia „Univerfu! ti- 
terar); Ştefan Baciu, Muzica 
Sterelor (Edit, Prometeu) şi Au- 
rel Vasiliu, Bucov na în viaţa şi 
opera lui M, Eminescu (Colecţia 
Societăţii Sori tariiar Bucovine- 
ni). Toate volumele sosite la re- 
dacție vor fi recenzate în ordi- 
nea în cara le-am primit. 


Ș „DOMNIȚA TURNULUI” 
se întitulează Sugestiv, cartea de 
poeme pe care ne-o trimite d 
Constantin Mitea. D-sa cântă in- 
tradevăr o Domniţă închisă în 
țurnul alb al amint rilor sau cel 
albastru al dorw'ui. Versurila : 
d-Sale se remarcă printt'o plăcu- 
tă sonoritate şi trădează un au- 
tentic talent. D. Constantin Mi- 
ea e un nume ce trebua reţinut 
măcar pentru a putea controia 
drumul de mâine al poetului 
câte, în „Domnița Turnului” re- 
prezintă o ispititoara promis.une. 


e In „CURIER IEȘAN” revis 
ţă literară de credinţă și duh ro 
mânesc d. Const. Nonea sămnea- 
ză un de tot iateresant articol 
intitulat: „Epistolia Maicii Dom- 
nului sau granițe culturala”. 
Transcriem aceste pasagii el0-- 
vente: „Socotind deci ce: patru 
decenii puși pe umerii văru-meu, 
cu alţi vreo șapte purtaţi de mâ- 
tuşă-mea, în aceasță familie na 
intrat de peste o jumătate de 
veac — lăsând ia o parte Sfânta 
Scriptură — alt so de literatura 
decât corespondența — epistoiară 
apocrifă a  Mântuitoruiui sau 
Maicii Domnuiui, întovărăşită de 
alte năzdrăvănii haiduceşti, 





Deabea la copiii de şcoală se 
constată unsle scrieri ce incearcă 
să capete bunăvo-Aţa interesuiut 
țărănesc, Co;buc şi Creangă stau 
încă în odaia copiilor şi mai este 
mult până să uce pe poiicioara 
de :a g:indă să fie ciastiţi de ve- 
cinătatea Zodiacului sau Aiexan- 
ariei”, 

„De sfintele sărbători ale Crâ- 
clunutui am cercetat un mare 
spital de zonă interioară unde 
răniții aștep:au lecuirea rănilor. 
Ce :e puteany duce eu, ca dar, Ja 


loasa matcă a mirării. In afară 
de acestea, ţăranul, cetind 
Zodiacul sau Visul Maicii Dom- 
nului participă direct şi: în mod 
deseori foarte interesat la cee 
descifraie. Se simte în „elemen- 
tul lui” fiindcă e. însuși e acet 
ciement introdus în lectură. Vi- 
sui Maicii Domnului mai face 
parte din tezaurul său de cre- 
dințe fiina o foarte simplistă, 
aară foarte accesibilă fonmulare 
a mitacoiului fără de care nu 
poate trăi nici un piugar adevă- 
rat indiferent unde l-am căuta 
brăzăâna lanuarle lumii. Minu- 
nate, adică miraculotse şi des- 
lănțuitoare de mirare şi admira- 
re sunt şi poveştile cu haiduc: 
Literatura cultă însă cere mut 
mai mult efort şi, situându-se pe 
un plan deseori cu desăvârșire 
exterior intereselor ţărăneşti, Bu 
poate pri:ejui aceleași bucurii 
nemijocite, Dacă mai adăugăm 
că ktenatura cultă mu-şi justiti- 
că, prea adeseori, decât în mică 
măsură pretențiile de literatură 
cultă, adică literatură curăţită de 
zguri și artificii şi, deci, înălță- 
toare sau răscoitoare de profun= 
zimi sufieteşti, nu mai  trebu:e 
să ne mirăm că plugarii noştri 
şi, în general, toți plugari, nu'o 
prea gustă. Constaitările părinte- 


hui Const. Nonea rămân, indiscu- 
tabil, foarte juste puncte de r2- 
per şi plecare pentru toți aceia 
cari var să scrie pe „gustui” ţă- 
1ănimii noastre, (În paranteză iie 
accentuaţ că nu este și nu va 
putea fi pagină de :ectură potri- 
vită pentru ţărani decât pagina 
din sare nu ne întâmpină aici un 
fel de „superioritate” a celui ca 
o scrie și pagina în care cuvân- 
tn: prefa.ă să fie ua cât mai u- 
mil mijloc de comunicare a unui 
fond). 


e O FOARTE frumoasă poe- 
zie — „Vin de pe Târnave' — 
semnează d. Ion Țigăra în re- 
vista Pagini Liierare Nr. 4. 

V. JELERU 





UNIVERSUL LITERAR 





—: 





Moartea crinului 


Din rădăcini fivave greu răsămind prin ani, 
Se'mbolnăvise crinul, căci fără de iertare 

Cu mâ ni ds soare viațail dasmiardă și praa tare 
Un foarece-i retează destinul, pentru bani | 


Deci el șeszu'n grădină, ființă aibă'n stare 

De ferici:ea lpsei, — la boaţ cu spini goluni... 
Și'n timp ce, tânăr aur, sta verdele 'n castani, 

Il stinse — argin! =, părelnic, vărateca 'ntomnare. 


O, nsvinovățe, pe veci pierdută strună, 
De-al ce-ului dascâniec pămâni desmoștenii | 
Cui, astăzi, crinul, — fluier domind sub zări cu 


lună, — 


Dă semm c'o floare'n lume căi, încă. mulțumit? 
Bolnav, un crin s'a suflet când tumul:se răzbună 
Și veșnicia strigă din Omul părăsit, 


ȘTEFAN STANESCU. 








— 


ote italiene 


S'AU IMPLINIT 


la 8 Aprilie a acestui an un 
secol dela naşterea lui Renato 
Fucini (Neri Tanfucio), cunos- 
cutul reprezntant al literaturii 


provinciale toscane. Clasică 
prin tradiție, arta lui Fucini 
îmbină toate calităţile prozei 
italiene : simplitatea povestirii, 
lina curgere a frazelor, impre- 
sia de cumințenie şi seninătate 
ce exală din paginile prea re- 
trasului şi  modestului iamtist 
rămân punctele de onoare ale 
artei sale, 











Rugăciune 


Doamne, 

limpezeşiene trupul de somnul greu al pământului, 
în fiecare dimineaţă, când lebede vin din azur 
albe, alintând cu-cripa văzduhul. 

Lumina atunci ne sărută 

și aurul verda se logedește au flacăra ei vira:nală, 
be.şugui pa întinderi roate vestind. 


Doamne, 

Dar soarels Tău, în spice ascuns 
va împlni rodu. ces și nor fi 
secerători: la marg.ni | 

Să nu ne leşi . 
bătute de ploi și trâmte de vânturi |... 


Doamne, 

din somnul: pământului am remsărit 
dar paimee Tale de curore 
ne-au limpezt trupul și feța. 

=. Curate. Stăm agata le nuntă 


Intoarce cu brațul Tău din legendă 
pentru lanul acesta de glorii vestite 
secsrător.i căzuţi pe câmpul de luptăl... 


Doamne, 

primăvare 6 aici, pretutindeni 

șin brațeie noastre. Patria toată 
redește în amisze, Clare comer! 

și pajuri de aur, peste hotare 

duc negrals, înfrâniele nopții zăpezi... 
Dedeţei baladelor, pocrtă 'n petale 
lserima vie-a minumilor Tale. 

Ș "n pziişti, izvoarele 

Nuntasc cu roua, cu soare, 

Iar trupul ha'delor, gaben, s'opleccă 
Zembind aib, Domnița Pace să treacă. 


Dozmne, 

dar dază Tu nu poț să cobori 
printre-ale vămilor grave fimfare + 
Pentru linișt=a hcodzlor, trimite din zare 
Ostaşii azuruiaui-mântuitori, 


ION POTOPIN 








făcut 
„Pietâ“ dela 


Cunoscut marelui public prin 
volumele sale dinire care a- 
mintim: Le veglie di Nari 
(1884), Alt'aria aperta (1887), 
Nella Campzgna toszana (1908), 
Acqua passala (1921) şi Napoli 
a occhio nudo, şi sincer pre- 
fuit de critici în timpul vieţii, 
serveşte astăzi drept indrepiar 
şi izvor multor tineri Scriuori, 
căutători de limbă aleasă. 

Ca şi stilul, subiectele iubite 
de Fucini sunt cele simple în a- 
parenţa lor obișnuită, dar sem- 
nijicative pentru cine se opre- 
şte să descifreze sensuri și din- 
colo de cele mai neînsemnate 
lucruri. Vuaţa de ţara, cu mă- 
vunțe întâmplări, cu mari du” 
reri, cu pasiuni, cu melancolii 
şi cu străfulgerări de veselie. 
Cameni muiț, simpli și buni, 
oameni de ţară: viaţa lor, de 
secole, aceiaşi. Nimic exitroor- 
dinar, nimic excepţionai: nu- 
Mai Dia, munvionă, ducând 
Oamenii cu ea, acuperinau-i cu 
uitare, aducând oameni nâui, 
cari vor irâi intocmai ca pă 
rinții lor, le vor repeta gestu- 
rile, gândurile. 

Doar câmpia, câmpia toscană, 
va rămâne neschimbaiu: vastă, 
mULă, ca destinul, . 

Pentru virtuozitatea cu care 
Fucini ştie să evuce feluratele 
aspecte ate iubitei lu, câmpii 
toscane, poale uspira la titiul 
de peisagist. Căci uimba lui și 
găsește echivalentul doar în 
conturul blând şin coloritul 
potolit ai câmpiei natale, 

x 

Insitutul de „Studii Rinasci- 
MEniui€” Geia ivretiţu u .uat 
întțiaitua COnStituirii unut 00” 
mitet  maţional  michelangio— 
lesc”, pus sub preşidența lui 
Giovanni Papini. 

Scopul acestui comitet e de 
a supravegheu și ajuia pe cei 
C9ri SLUGIuZG Opera şi persona- 
litatea acelui uriaş al artei 
din Hemaştere, de a crea un 
centru biblhograjic și fotografie 
de injormațiuni şi un cmuar al 
studiilor asupra lui Michel An- 
geto, 


Florenţa, prin. reprezentan- 
tul ei cel mai de seamă, Papini, 
strânge în aceeaşi mare familie 
spiriiuală gloruie trecuLuiui CU 
ale prezentului. 

% 

Amintim, tot în legătură cu 
scuiptorul, piciorul, arhitectul 
şi pcetul fiorentin că in luna 
Ianuarie a anului curent sa 


o copie după celebra 
Sjantul Petru, 





Cronica plastică 


TINERIMEA ARTISTICĂ 





pentru a se studia o altă aşe- 
zare a operei lui Michel An- 
gelo, întucât, în condiţiunile 
actuale, se pierd o seamă de a- 
mănunte care constituesc ne- 
maiintâlnita frumusețe a gru- 





NOTE$6, 


NIMENI NU VA TĂGĂDUI 
că există o influenţă e lui Rai- 
ner Maria Rike în poezia noas- 
tră. Poate dn cauza acelui duh 
ortodoxist cultivat dela Nichifor 
Crainic încoace, poate din câuza 
tainelor deosebit de poetice ale 
marelui autor al Begilor dui- 
neza, —- în orice paz din caza 
melodiei versului rilkean, căci 
aceasta € ceea cel prinde şi ră- 
mâne în sufletul cetitorulu; şi 
scriitorului de versuri neversat 
în ale istoriei influenților lite 
rare. 

Reprezentativ de metodios pen- 
tru ce.e ce urmează să le, spunem 
este profundul, şi nu înţelegi de 
ce odată ce te apropii cu unel- 
tele raţiunii de el, — CÂNTEC 
BOEM pe care-l transcriean şi.l 
traducem în proză: 


„Mich riihrt so sehr 

bămischen Volkes Weise, 
schleioht sie :m' Herz sich lege, 
macht sie es sohwer. 


Wenn ein Kind sacht 
singt bem Kartoffaljiten, 
kiingt dr sein Lied im spăten 





pului plastic. Traum noch der Nacht 


* 
„L'Ala'd'ltalia“ a instituit 
un concurs pentru cel mai bun 
romam cu subiect dia viața a- 


viatorilor, pentru a celebra 
memoria ziaristului sburător 
Mario Massai, căzut la datorie. 


CONSTANŢA TUDOR 


Magst du auch sein 

weit tuber Land getahren, 

făllt es dir noch nach Jahren 
stets wieder en“. 


(„Mă mişcă așa de mult — 
cântecul poporului boem, — ţi 
se furișează încet în inmă, — 








Munţi 


O, munţii mei dragi acoperiți cu zăpadă, 
Frunţile voastre ce clare urcă spre soare ! 
In arşiţa neprihănitelor amiezi, 

Se pierd în depărtările amăgitoare. 


Nemuritori păreţi, peste larguri stăpâni; 
Se revarsă din înalturi alba lumină 

Şi vă cuprinde ca o apă. Munţi bătrâni, 

Aşteptaţi nepăsători noi vremuri să vină, 


Dar toamna, trist se cern de sus și peste voi, 
Intunecate nopţi, Cad negre pe coline, 
Prevestitoarele de moarte dese ploi. 

Și-atunci vasemănaţi, dragi munţii mei, cu mine, 


ION ȘIUGARIU 


Tristeţi 


Vă simt pe frunte, palide mâini, 

Peste chemăti, peste lumini prea clare, 
Vă simt prin păr de-atâtea săptămâni 
Alunecând ca șerpii în ierburile-amare, 


Mă ard sub ploape degetele voastre 

— Iele de brumă pe trup de jăratec — 
Şi nu-i un vânt cu aripile-albastre 

Să potolească jocul lor zănatec.., 


Nu-i nici o gură de răcoare, nu-i nici una 
Și totuşi mai lovesc cu dalta 'n besne. 

Pe faţă se prelinge caldă luna, 

Amurgurile mi “aprind sub glesne. 


Așa vă port între pământ și cer 

Cu tâmpleie și buzele de pară. 

O! Doamne, ia-mi paharu-atât îţi cer 

Și dă-mi un pumn de rouă din paj.ștea stelară. 


M. L COSMA 





îost excelente daruri da nuntă, da cum- 
părat de la fostul magazin Miiller, dar 
sculpturi, de fapt, nu sunt. Corectizudinea 
şi academismul lui FRITZ STORCK nu 
sunt nici ele elemente pur scuilpiurale, 
nu este de ajuns să țrânteşti pe jos cu păr 
despletit o femee goală, ca să spui că e 
scuiptură, or'cât de lucios ar fi bronzul 
din care e turnată. 


aceșți viteji: at neamului decat 
eărți de rugăciune, cruciultţa şi 
dou geamantane de cărți de fe- 
lurit cuprins, Nu mică mi-a fost 
mirarea când, după mulţămerile 
ce ni le adresau răniții, uni: imi 
şopteau, duhovnceşte: „Dar o E- 
pistoiie sau Visul Maicii Domnu- 
lui nu puteţi să-mi aduceți? 
Mi-aș mai potoli dorui de casă 
și familie!” Și aceşti răniţi nu 
erau dintr'o singură regiune, ci 
din toate meleaaurile ţării. Va- 
săz'că, cărţile din diferitele hi- 
biiateci şi. colecţi erau bune, dar 
nu puteau fi la înălțimea paras- 
coveniilur  gnostico - bogomilice, 
davremece acestea din urmă e- 
râu dorite cu atât de mare ne- 
saţ ! Această preferinţă era măr- 
turisită, cu neprefăcută siacer.- 
tate, de pătura ţărănească hotăr- 
nic:ndu-şi astfel granița cultura- 
lă față de alte produse literare. 

Țăranii preţuiesc cartea a10- 
nimă şi apocrifă, venită cu ia- 
fluențe bizantine şi infiltrată în 
tradiție, Pe când literații noștri 
ridicaţi în primă generație dela 
otic şi gurguiul apiacelor, se 'n- 
vreabă: „De unde s'o luăm, ca să 
pimerim făgașul auwmistie? tă 
care simandicoasă fată literară ? 
Doar se simte atâta secetă de 
artă pentru artă!” 

Cele constatat şi înregistrate 
de d. Const. Nonea, preat pe ca- 
ce-l cunoaştem, aruacă într'ade- 
văr lumină vie asupra preferin- 
țeor literare” în materie de 
lectură a țărănimii: noastre. Fapt 
e că pruzarui recurge (la carte în- 
tocmai cum recurge la descântee. 
Trebuinţaie lui estetice literare nu 
sau diferențiat încă din miracu- 


In sala unde se găse:c tablourile pre- 
miate aie pictorului BIJU, la dreapta lor, 
delicată, aeriană, albastră, o pânză ne în- 
fățișează un peisaj parcă ieșit din pensuia 
impres oniștilor francezi. Acest tablou 
datorit d-nei JANA BACULESCU, a că- 
-rei expoziţie aci la Dalles, a fost semna- 
lată de noi, își arată comparativ cu ce!e 
din jur, posibilităţ le. Pentru un observa- 
tor harnic și ager, deosebirea fundamen- 
tală dintre arta franceză și cea română, 
își va da seama că este „insistenţa”.., 

In timp ce pictorul român apasă, în- 
cărcând şi acumulând materie, datalii, 
vrute și nevrute, Francezul de abia atinge 
—sacrifică, elimină — rămânând cu ecen- 
ţa. Nu trag nici o concluzie, nu judec. 
Constat. i 

Personalitatea multiplă a d-nei OLGA 
GRECEANU ar merita, fără îndo'ală, un 
studiu serios și amănunţit. Domnia-sa a 
scos o luxoasă carte de arlă, de curând 
apărută, despre care ne vom ocupa negre- 
şit, într'o viitoare cronică. OLGA GRE- 
CEANU sar putea spune că are o acti- 
vitate uriaşă, judecând după munca de- 
pusă in atâtea domenii, literar, plastie, 
conferenţiar la Radio, membru în Juriul 
pentru acordarea premiilor, ete... 

Lucrările neobişnuit de mari,  prezen- 
tate la Tinerime, sunt fructul unei sâr- 
guințe puțin comune. Interiorul de ate- 
lier în pastel este — gredem — una dn 
cele mai vasta lucrări, care s'au făcut 
vre-o dată, în acest gen. Doamna GRE- 
CEANU arată'n ea serioase cunoștințe de 
desen și îndemânare cu care grupează 
atâtea obiecte la olaltă, dând fiecăruia 
importanța cuvenită. importanţă pe care 
am găsi-o poate, cam mare Fâră să fim 
împotrivă, credem că întregul ar fi câş- 
tigat, lăsând unele obiecte estompate, pu- 
țin șterse. 

Un interes straniu, un concept original 
— dam sumbru de culoare — dar pein 


doios „deosebit”, îl prezintă natura moar- 
tă cu mâna lui MICHELANGELO, ta- 
biou pictat în ulei, cu tendința mai vi- 
brantă, decât celelalte. 

Privind ansamblul lucrărilor  OLGAI 
GRECEANU, ne gândim cât de bine i-ar 
sta un anumit clasicism futurist, gen 
GIORGIO Di CHIRICO... Fără să facem 
vre-o aprop.ere, nouă personal ne-ar 
place să calce pe urmele lui. 

De proporţii mari, sunt şi pânzele deco- 
rative ale lui PAUL MIRACOVICI, unul 
din cei mai buni deroratori pe tare îi 
avem şi căruia ne pare nezpuz de rău că 
nu i se încredințează încă decoruri de 
teatru. Pa scenele noastre un ,,Meşter 
Manole de BLAGA în decorurile lui P, 
MIRACOVICI „ar putea fi” senzaţional ! 


Panourile prezentate aci, ţesute, şi-ar 
găsi incontestabil, scopui adevă:at. Sunt 
concepute, fie că a voit-o szu nu, pentru 
tapiserie. Roșul numai este cam gratuit, 
revenind peste tot anclaş. Noi ştim că P. 
MIRACOVICI poate împreuna cu gust 
văpsele!le şi că avea odată o gamă deli: 
cată şi sotră. Marii artiști ai Franţei lu- 
crează actualmente pentru țesături. Nu se 
poate ca d. Miracovici să nu fi interogat 
revista de artă „Formas et Couleurs“ ie- 
şită acum de curând în Elveţia; acolo ar 
putea găsi elemente pentru a-și desăvârși 
actuala concepție, ce prezintă enorme py- 

Era să uităm cele două mici, dar cât de 
atrăgătoare lucrări, ale MICAELII ELEU- 
TERIADE. Interiorul, ca punere în pagină 
și ca subiect, ne farmacii; regretăm nu- 
mai monotonia castaniurilor ce revin şi 
la p'ioarele mssii şi la scaun. contra:tate 
de un galben prea deschis, prea puternic, 
ieșind din gamă. In sch mb, în faţa micu” 
lui peizaj, un camarad cronicar de artă 
prejuit, dar sgârcit în cronici. N. A. Amză 
s'a exorimat particular de elogios, pome- 
nind o filiaţie Van Gogh. 


Ca să-ţi faci o părere justă, despre ac- 
tualele scuipturi expuse de O. HAN, ar 
trebui să le priveşti într'alt mediu. Figu- 
rile sale chiamă spaţiu, în genere... So- 
clul înfășurat în hârtie al unora,  dea- 
dreptul te jigneşte. Sunt chipuri aspru 
cioplite, dârze, fără priză asupra unui pu” 
blie iubitor de agreabilă fantezie a dal- 
tei, neințolegăiori ai exiganţei materia” 
lului, material deseori ingrat. Adevă- 


rata sculptură e mai greu de perceput de- 
cit pictura. 
Drăgălășiile lui MIREA defunctul ar fi 





TRAIAN BILȚIU-DĂNCUŞ In strana veche 


Chipurile femenine sculptate de HAN 
(afa:ă de cele două mici, cu care nu sun- 
tem de acord) sunt opere masive, greoae, 
dar „statui” în toată puterea cuvântului. 
Infăţișarea lor serioasă e în acelaş timp 
gânditoare, adântă. Pe un frumos soclu 
de piatră sau de marmoră, afară 'n aer 
liber, ar străluci... Căzute 'n jungla Tine- 
rimii, se sufocă, 

O. HAN e un aăltuitor cu profund simţ 
monumental, așa cum MILITZA PETRAȘ- 
CU e o minunată artistă a daltei în lu- 
crări mici, Sau în acele capete pe care mu- 
maj dânsa sau un RODIN au reuşit să 
le insuflețească, Semnmlăm teracota Mar- 
chizei de M. una din; lucrările domniei 
sale aflate aci, 


Este meritoriu și frumos gestul preșe- 
dintelui KIMON LOGHI de a grupa câ- 
teva opere ale dispăruților. Chiar dacă 
n'am fi de acord cu opera regretatului 
FRITZ STORCK, omul, un cât se poate 
de urban şi bun camarad, îl preţuim cum 
se cuvine. De fapt, nu-i putem contesta 9 
anumită probitate în lucru, o cinste, dem- 
nă de ţinut minte şi de respectat. 

Ne-a rămas un spaţiu restrâns pentru 
MAGDALENA RADULESCU ş. p.ctorul 
ȚIPOIA, amândoi deosebit de apreciați 
în cercuri de avant-gardă. Le vom con- 
sacra după merit, un larg articol in cro. 
mica v ttoare. Expoziţia domniilor lor 
este — fără a'scuție — cea mai intere 
santă în momentul de faţă în Capitală. Ne 
bucurăm de reabilitarea prin această du- 
blă expoziţie a „Căminului Artelor” Ga' 
Kretzu'escu 45, reabilitare ce devenise 
abso:ut necesară, după ex biţia adăpostită 
aco!o pân” acum, necadrând întru nimic cu 
debuturile „Căm 'mului” și care dacă sar 
repeta. ar pompromite pentru totd=auna, 
i ac acestei frumaase şi 


LUCIA DEM. BALACESCU 


luminoase 





ţi-o face grea. / — Dică un co- 
pil uşor — cântă la culesul car- 
totilor, — cântecul lui îţi sună 
în târziul — vis încă al nopţi. / 
— Poţi chiar să fi — dus de- 
parte peste ţară, — îţi cade el 
(cântecul), totuşi, după ani — 
mereu în amintire“). 

Traducerea noastră a urmărit 
transpunerea în româneşte a 
sensului versurilor. 

Să analizăm însă originalul. 

Limba germână care, în sine, 
e o limbă dură, cunoaşte în a- 
ceastă melodie a lui Rilke, mlă- 
dieri aproape nefireşti. Cei doi 
tambl din versul întâiu, dactilul 
unmat de câte doi trohei în ver- 
surile doi şi trei şi dactilul ur- 
mat de trohsul trunchlat, — cu 
valoare ritmcă aproape spom- 
deică — din ultimul vers în- 
cheagâ o strofă neobicinult de 
policromă în raport cu melodii.e 
populare germane ale căror ca- 
trene se gretaază, în mod obci- 
nuit, pe schema ritmică „scurte 
lung, scurt-scurt-lung, scurt“ (în 
versul 1 şi 3) şi „scurt-lung, 
scurt-scurt-lung“ (în vergurile 2' 
și 4). E o melodie deci aparte. 


In strofa a 2-a, Rilke a mte 
nevoia unui et ritm: Iambii 
din primu! vers devin trocheu 
pius iamb. „Mich rihrt so sche“ 
devine „Wen ein Kind sacht”. 
Poetul n'a iuorat în mod savant 
ci s'a supus chemării pur me.0- 
dice, creind astia] o extrem de 
nuanțată trecere dala cele spuse 
în strofa întâia la cupr nsul gtro- 
fei a doua şi u treia, 

In afară de acestea liedui ril- 
kean e colorat și de o uniaă re. 
partizare a masselor sonore din 
vocale a. de aliteraţii, Remarcăm 
numai grupurile „schLElcht sie 
ins Herz sich LEIse“, și „Wcun 
ein Kind sacht singt“., 

Toate acestea le simt gi tre- 
bu'e să le simtă adoratorii noștri 
ai poeziel calul ce a Scfiş g0ne- 
tele către Orteu. Și toale aces- 
tea i-au tăcut să caute a găsi 
echivalenți românești pentru 
propr a lor poezie, Numai că sa 
întâmplat ce era inovitabil să 
se întâmple. Ritmul şi sunetul 
mnitat au dus Ja cu totul alte 
rezulțate odată ce a fost adop- 
tată și tematica rilkeană. Limba 
românească are alte măsur, ate 
structuri, alte elasticităţi și plas- 
ticități şi nu o poți grefa pe mo- 
dele situate dincolo de pla- 
nuri:e sonore şi semantice car! îi 
sunt proprii. imitatarii noștri 
n'au prea Ințe'es că poezia și 
mai ales cântecul se naște din 
ta miţele cele mai vi: ale limbii 
tale şi nicidecum din împrumu- 
țuri. Deaceaa versul lor influen- 
țat poate avea ritm tilkean, — 
in paguba melodia! şi e conț- 
nutulu!, melodia rilkeană, — în 
paguba ritmului și a conținutu- . 
lut, sau conţnut ritkean, — În 
paguba însă a ritmului şi melo- 
die . Echiva'entele rilkeene se poi 
reaiiza muma! cu instrumentul de 
care s'a slujit Riike, și acest inge 
trumeni a fost limba germană. 

Deaceea lirica „rilkean:zantă“ 
a poeţ.u.or noșiri are ceva ne 
împliniț, — e rece, — e degar- 
ticulată, e chiar v.dă, 


Ş in altă legătură de idei, 
Haus Fun, suneitul asupra 
Căruid nu am ințeita să pronun 
jam In Ruarul LreCul mi UN 
fel de judecată depreciativă, 
spune  urinuvourele, nirunti 
din romaneie sali  („MinneT= 
mana"): 

„Priveşte, copilul meu, atei 
zace pentru mut timp, — 2ace, 
peniru ani hotaritori, lumea TA. 
Cei de ajară numesc oraș mic 
grămaâjvara accasta de case. Pri. 
vesc cu pupa prețuire inspre 
ea. Şi este adevărat: Ii trebua 
numai puțin spațiu din nemă- 
suroia întindere a pământului, 
Ascmenit puilor de zmub uripie 
ciojtei ze pitesc casele în jurul 
b.sericii și al primăriei. Kate ae 
devărat: Multe din el sunt în... 
vochite și sărace, mici și în-. 
guste, prea inguste. Nu uita în» 
su niciodată, copilul meu: Ceea 
ce este prea mare e un pericol 
de o mie de ori mai ameninţă 
tor decât ceeace este prea mic. 
Ceeuce este prea întins este o 
tspitire de o mie de "ori mal 
grea de cât ceeace e prea îngust. 
Wiindcă părinții noștri au gre 
şit măsurile, trebue să ieşim la 
capăt cu ceeace este mai mie și 
mai strimt decât ne-a fi fost 
de folos dacă nu păcătulau «i 
față de duhul adevărului, Copi- 
Iul, copilul meu drag, veţi regăsi 
voi buna măsură? Vă veţi croi 
propriul vostru drum, drumul 


cel agevărat, printre cele prea 
mari și preo. întinse ale părine 
ților noștri și cele prea mici și 
prea inguste cari ne sunt noud 
destin ?“, 


In rândurile acestea ale lui 
Haus Frank e oglindit sufletul 
însuși al micilor orașe provine 
ciale, sufletul acelor orașe cari 
nu numără decât un pumn du 


clădiri adunate în jurul caselor 
orâmei dumnezeești și pămâna 
tene, dar orașe cari rezistă tu= 
iuror răsturnarilor sociale, pus» 
irând și continuând ceea ce 
trebue păstra! și incredinyat ura 
mașilor : statornicia și crcd.ma 
îi statoriicie. Siatornicia măst» 
rilor juste, pe cari le stăpâneşti 
«u intreaga ta ființă, — şi cre- 
dința în salvatoarea necesitate a 
măsurilor acestora po!r.viie ort- 
zontului de care avem parte, 


TRAIAN CRRLARID 














IT === =... ras | O —>—>—>—>—>——= = 
EI  ar E ta UNIVERSUL LITERAR za —————— 20 APRILIE 1943 See E PERNA e ae FSE UNIVERSUL LITERAR == = => 5 a 


PD APETIT Ip ————— o 20 APRILIE 1943 EI pi PE Eee ea re 


SĂ a zecea oară în după amiaza aceea de Sân- 
Petru, Birăiya descniuea cu Sgunuv itreasuua, GLUn- 
CAL O DIIViLe GURILAIIVASĂ, ULUMULUL CE jără Ce se 
Pieamge db Şi iuuutereni Spre Deauul Urâsutui, Din- 
Spit acolo u'epuia Să Vle „uomiiul”, dupa care reia 
voiba sa-şi marive astazi tata. Dar „domnul parcă 
l-a ingniţit pamintul, nu vine şi pace. 

— Piui, bata-l rrecusua de venutură, doară nu m'o 
tace de râsul luinii LOCAL azi n Ziua nunţii, şoporea 
în neşure Bilăiţă, trangandu-și Nervos Mauue, Cu 
Ochii jintă spre coama aeadului. 

Căle.un pusnaș de vecin iși lâcea anume trează să 
treucă prim Layă casei Buălii, Intampinand-o: 

— Bună vremea, nănă Biraţa, lă cate ceasuri e Cu. 
nunia, că Vare-a Vrea so Veueni pe Săvetuța noas- 
tă mureasa, barem la biserică... 

—— D'apoi după amiază la 5, ca toate cununiile, răs- 
pundea tăios birăiţa, să scape mai repede de cel ne- 
poftit in vorbă. 

Vecinul se indepărta cu inima stâmpărată că i-a 
făcut o leacă de ciudă Birăiţii. Cine nu știa astăzi în 
tot satul că e nunta Savetii cu domnu notăraș, şi că 
domnul s'a lăcut nevăzut de vre-o săptămână? De ve- 
nit — spunea lumea — n'o să vină el nici astăzi du- 


s'aştepte mult și bine la fereastră. 

De ce se bucurau de necazul Birăiţii Măgurenii, nu 
era greu de ghicit. Auzi minune ca asta, să nu cheme 
la nuntă nici pe vecini, nici pe oamenii cari i-au lu- 
erat pământul de ani de zile! Să cheme numai popi 
șI nădrăgari! Asta nu i-o iertau Măgurenii! 

Deaceea, in înțârzierea mirelui care nu se mai ivea 
nici cu două ore inaintea cununiei, toți vedeau un semn 
de tainică răsbunare, se simțeau uşuraţi. Inzadar aș- 
tepta Birăiţa la fereastră, tresărind la cel mai înde- 
părtat uruit de căruţă sau băzâit de motor, înzadar 
trimitea care de smei cu roţi de toc și biciu de bles- 
teme după nemernicul de ginere, căruțele și mașinele 





4 treceau inainte, înmormântându-i una după alta spe- 
Pe ranțele... Amu o să vină, își zicea Birăiţa la cel dintâi 
+) Skgomot ca „amu”-ul să țină ore intregi şi ora cununiei 
- să se apropie cu groază, A 


-— De nu vine, şi-mi face casa, de râs, șapte litre de 
apă fiartă torn pe el, de nu mai școate capu'ntre oa- 
„Să men până-i lumea, se mângăia Birăiţa... Da, ce, iata 
"| _ mea il de aruncat dacă n'am purtat-o pe la ișcoli, ca 

| pe-a popil, ori'ca pe-a dascălului... Bani de zestre i-o 

trebuit inainte „domnișorului”. Numa atâta-i trebuie 

"0 să nu vină, că-l aflu batăr în fundul pământului! 

In vremeg, asta, vecinii chicoteau ascunși pe după 
garduri şi după pori. 

—— Ia uile-o pe Birăiţa cum aşteaptă de parcă ea ar 
fi nlreasa — spuse cineva... 


dy = Aştepte, ti-i-ar așteptarea câț postul Paştilor, 
i începu Anita Poştășita, vestită pentru meliţa ei de 
E: gură în șapte sate. Aştepte, c'așa-i trebuie dacă umblă 
Lă după domnie, 


LE Birăiţa ca Birăiţa, c'o ştim noi câtu-i de făloasă de 
- de nu-iajungi la nas nici cu turcoiul, da Badea Petre, 
om cu vază şi-de omenie, cum își dă el averea așa pe 

mâna streinilor, fără nici un pie de judecată? Ei, si- 

S- reacă lume că nici bărbaţii nu-s bărbaţi astăzi, numa 

, atâta că poartă pălărie, nu ştiu ei să porunceaseă ! 
4 — Taci din gură, muiere, nu scoate vorbă de ocară 

î despre vecinul că ţi-o ti păcat, se amestecă în vorbă 
și Cuculeasa, Da, n'ai auzit tu câtă sfadă şi rușine a 
d avut omul cu bolunda aceea, de era să-și ieie lumea 
VE în cap ? Venea omul trudit dela muncă şi cerea e 
mâncare, Birăiţa se tăcea că n'aude. 
— Tu muiere, adu-mi de mâncare zicea Birăul. 
— Deie-ţi maica tocului, du-te la cei ce-ţi bagă în 
cap staturi să nu dai iata după notăraș. N'ai ce cău- 
Ă ta în casa şi în ograda mea! 
„ A AZi aşa, mâine așa, până bietul om bătrân şi bete- 
P BOS, 0) lâsaţ-o să iacă ce vrea. N'aţi auzit ce-o păţit 
Birăul de, sărbături, cu niște neamuri de-a lui dela 
oraş... Oamenii 0 venit la Măgura ca la un neam, pe 
ospăț... când colo bolunda aceea de Birăiţă, nici una 
nic! alta, pleacă ue acasă la neamurile ei cu fată cu 
tot și-i lasă fără nici un pic de mâncare. A trebuit să 
Ei mă cheme badea Pelre pe mine din vecini, să le fac 
ceva de mâncire... Ce putea tace bietul om ? 

Badea Petre, știți voi bine că nu-i sbura capul 
după domnie. El voia să aibă un ginere truditor, cu 
bâgâre de seamă ca Rusalimu Sdrenghiuiui, cu care 
să se poată ajuta da bătrâneţe. 

Intr'o zi eram la Birăiţa, la lucru cu ziua. Ştiam 
eu că pe ea nimeni n'o scoate intr'ale ei, da mi-am 
Zis, ia să 'ncore să-i spun ce vorbeşte lumea de no- 

ă tarăș, că poate nu știe... 

„ — Nană Birâiţă, aie eu, cum te rabdă inima să-ţi 
= dai fata de lânga casă, câ doară atâta sutlet de om 
Ă aveţi și D-voastră pe lume...? Nu zic, de domn îi 
domn, îi notăraș, dur oricum nu-i dela nui, cine știe 
ce fel de om o îi... poate-i curvar, poate-i băutor, 
poale-i cărțaş, c'așa spunea un om din Pietroasa ce-o 
venit Luni la noi la târg... Zice că la ei in Piervroasa 
4 cât o) fost notăraș, nu-i scăpa o muiere mai mândră 
i din brâncă, Doamne fereşte... 

Ce credeţi câ burâiţa m'o lăsat să-mi termin vor- 
ba? Nunâi ce-o văd că se uită la mine de parc'aşi ti 
omorit pe tată-său și mă întrebă: 

»— Leie Cuculeasă, cât îți plătesc eu pe zi pentru 
4, lucru? 
4 — 100 de lei, răspund eu nedumerită... 

— Ei, Vezi lumneata, eu mi-am băgat lucraş cu 
ziua, nu fiscarăș (avocat). Dacă vrei să te bagi fis- 
„carâș du-te la Sărcoaie că eu ce tac, fac din capul 
meu... 

Când am auzit ocara asta mi-am și luat sumanul 
să plec. Birăiţa pici atunci nu mă slăbea din gură. 
Din uşă, stuiga după mine în gura mare: 

Ă. == Ce credeţi voi, că mie-mi trebuie: sfaturile voas- 

tre ? Dute şi spune-i la cine te-o trimis că eu tata 

1, mea tăt o ac doamnă, batăr să ştiu c'o crăpa irima 

| 1n Sărcoaie și în tât neamul el. O fac doamnă şi încă 
E. notărășiță cu hinteu cum n'o fost și m'o ti neam de 

- neamul €ei....! 

Amu vede Birăița ce poamă de ginere și-o ales. 
Le-o cevut bani inainte, că are nu ştiu ce examene. 

A Şi-apoi : 


2 


[* 
»J v 


13 


Lai Val 


„Caută drace venitura 
După ce l-ai umplut gura“ — 


4 e -— Drept al, lele Cuculeasă, bună dreptate ai, o 
abrobară câteva cumetre, că doară n'o venit dom- 
ui nul: degeaba un an de zile în casa lor. S'o îndopat 
- bine cu tât felul de bunătăţi, o mai luat câţiva gri- 
țal, şi-apoi rămâi tu Savetuţă, tunsă ca doamnele şi 
de râsul lumii. 
_— Ba să zău, doară nu şi-o îi rătezat părul, întrebă 
Petrea Sdrenghiului, fratele lui Rusalim, venit și el 
Ă să iscodeâscă, ce se petrece la „nunta cea dom- 
p. nească'“, 
—— Bi, ba incă cum, răspunse Poștăşiţa, mai scurt 
|. decât preuteasa. Preuteasa tăt mai are păr pe ceafă, 
Ag da Saveta moastră-i golișeauă ca puiu cel de găină. 
Ă — Bată-le Precista, de muiere bolunde, fără fir de 
|. minte, se cruci feciorul cel mai mic al Sdrenghiului. 
. Cum să se facă prâul, cum să nu ne bată grindina, 
| când și-o pierdut oamenii capul și cad în păcate ca 
astea? Cine dracu o mai văzut, fată mare șută? |, 

— Muite nu ştii tu mâi Petre, că ești tânăr — 
spuse Postășita scărpinâdu-se în cap — aa s'o vezi 
tu pe cumnată-ta cu ghete de-ale domnești, cu căl- 
câiu de un metru! Calcă cu ele pe parc'ar umbla pe 
ghiaţă. 

— D'apoi decât nora Sdrenghiului, se amări flă- 
căul, mai bine de comedie la lume și la țară! Bag 
seamă îl mal greu de frământat pita, decât să te 
freci toată ziua cu roșele în faţa cototoarei... 

Dar nimeni nu-l mai asculta pe flăcău ce spune. 
Dinspre Cetea începuseră să sosească căruțele cu 
nuntaşi: popa, notarul, învățătorul, cu doamnele. 

-— Ssst.! Tăceţi amu, se răsti Poștășiţa la grupul 
din ogructă, s'o vedem pe Birăiţa. cum se învârteşte 
între domni ! d 

Câruţele se opriră în drum şi Birăița ieși înaintea 


pă ce su îndopat cu bani... așa că nana Birăiţă poate 





domnilor. Popa dădu mâna cu Birăiţa, motarășul la 
fel, dar pe dascăl îl puse dracul să-i sărute mâna. 
Din grupul din ogradă, chicctele nu se mai putură 
stpâni. Ele isbucniră tare, ca un torent zăgăzuit. 

— Să nu-i f.e de deochi la doamna Birăiţa că mare 
cocoană a ajuns zise Poștășiţa... = 

Doamnele la rândul ler o sărutară fugar pe obraji 
ca pe una dintr'ale lor. După ce toţi coboriră din că- 
ruţă și-și scuturară haine, Birăiţa îi invită înăuntru: 

— Poptiţi înlăuntru,.. se auzi peste drum glasul 
Birăiţii. 

(— Auzi-o cum se stropeșta s'o îndruge pe domnie 
chicotiră ţăranii cari erau numai ochi și urechi). 

— Merci... merci... răspunseră cucoanele. 

Birăița neștiind ca vreau să zică cu vorba asta se 
mulțumi să zâmbească vag, fără rcst. Urmară câteva 
clipe de tăcere. 

— Bi, ce fac mirii ncștri — întrerupse tăcerea nu- 
mai pentru a spune ceva preotul dela Cetea — aş- 
teaptă dezigur cu nerăbdare evenimentul capital...?! 

Birăița surâse deastădată mai vag, mai stupid ca 
mai înainte. 

— Poptiţi înăiuntru comnule notar, domnule direc- 
tor, continuă ea cu.invitaţia, 

Grupul de invitaţi se pierdu în curte meștiind ce 
surprize îl așteaptă: mireasa bocind într'o cameră, 
mirele ntcăiri. La intrare, Birăiţa îi lămuri pentru a 
preveni orice intrebare : 

— Tocmai acum ne-a trimis mirele o telegramă că 
trenul are întârziere și sosește peste o oră sau două... 

Nuntașii îşi dădură imediat seama că aici nu-i toc- 
mai lucru curat. Rămacseră singuri să înfulece bună- 
tățile servita de Kâla nâni, bucătăreasa adusă anume 
din orășelul vecin ca să pregătească „mâncările dom- 
mești““, dar în sufletul lor se cuibări îndoiala. La urma 
urmei, mu s'ar mira nimeni să nu vină Costel al Bi- 
răiții după ce faimă de chefliu are... Când s'a văzut 
omul cu banii în buzunar te pomoneşti că și-o fi zis: 
„decât să petreacă alţii la nunta mea, mai bine pe- 
trec eu cu prietenii“. 

Cucoanele începură și ele cu șusoteala, 

— Vezi dragă, ce cap și la „inteligenţa“ moastră, 
spuse notăreasa din Topa, nașa, de astăzi, se îmsoară 
bărbații așa ca orbeţii. Nu-și găsea și Costel ăsta, 
câtu-i «i de pierde-vară o fată, cu scoală care să-l 
desvețe de toate prostiile? I-a trebuit și lui o țărancă 

care să-l facă de râs ca pe învățătorul dela noi. Auzi 
dragă cei s'a întâmpiat ăluia: 

Intr'o zi vine inspectorul dela, 0... și cum era ma- 
tural, învățătorul îl invită la masă. Inspectorul de 
bine de rău primește. Când colo copiii învățătorului 
murdari, ca vai de ei, nu-l mai lăsau în pace: ba i se 
urcau pe genunchi, ba îi băgau degetul în farfurie — 
mă rog, de unde să aibă educaţie? 





Invăţătozul stătea ca pe jar. Se uită el odată lung 
la nevastă, semn săşi stăpânească odraslele. Ei, ce 
credeţi, ce face doamna „învăţătoaore“, să mori de 
râs nu altceva! Se uită crunt la copii și cu degetul 
spre farfuria inspectorului îi ameninţă: 

— Bibi, puiu mamii, caca în farfurie... 

Inspectorul înghiţi noduri. Cică el, inspector, mă- 
nâncă asemenea, lucruri ! Când ne-a povestit păţania 
la O... era să murim de râs. 

Așa o să pățească și finul mostru, dar să ştiu că eu 
ca nașă o dăscălesc număru unu... Numai să vină mi. 
rele acum, asta-i chestia... Nu mi-ar părea rău de 
altceva dar le-am făcut un cadou de toată trumu- 
seţea. "= 

— De cadou, treacă meargă, interveni notarul dar 
ne-am legat cu părintele să, facem o petrecanie cum 
n'a mai fost de mult în Măgura. Odată se mărită fata 
Birăiții. 

In vremea asta căruțele se aliniau în curte. Soţiile 
de popi și învățători din jur descindeau în ținută de 
gală, își examinau cu curiozitate îmbrăcămintea, ges- 
turile. Dela asemenea intruniri provinciale cuconetul 
se întoarce întotdeauna cu un plus de cunoștințe în 
materie de modă și de intrigi, deaceea ele se sileau 
ca să profite din plin. . 

Peste drum, grupul de curioși creștea mereu. Lu- 
mea nu se mai simchisea acum să se mai ascundă. 
Din vorbă în vorbă se formase acolo o massă solidară 
impotriva nunții domnești 18 care niciunul nu fusese 
chemat, 

Petrea Sdrenghiului cu alţi flăcăi se hotăriră să 
facă ceva mai departe, peste drum, în casa lui Moș 
Toma, un joc cum b'a mai fost Gemult în Măgura, 
numai așa de ciudă! Câteva pahare date peste cap 
în timpul horei, aţâţară din nou spuza revoltei. Ea 
se revărsă întreagă în pleasna chiuiturilor. 

Cel dintâi care aruncă o vorbă usturătoare pentru 
biata Savetă, fu feciorul Iovului. Inalt, cu mustaţa 
răsucită, vocea lui desprinsă din ritmul săltăreţ, al 
Luncanului se auzi tare, pânâ ăla poala pădurii: 


— Adă Doamne și cea toamnă 
Să mă'nsor să ieu o doamnă 
Fie doamna fără bundă 
Numai părul să șia tundă ! 


Un sentiment de ușurare acoperi vorbele flăcăului, 
Timeretul pins în joc, femeile ce stăteau la o parte, 
copilandrii, bătrânii, toţi simțeau că feciorul Iovului 
vorbise pentru toţi. Odată ce prima săgeată pornise, 
acu mera o adevărată întrecere. Imediat, porni o altă 
chiuitură: ih 

— Ieri cu cisme şi suman pănă 
Azi cu rochi dela jidan 

Ieri cu poate şi spăcele 

Azi cu pudră și rosele, 

Din camera unde se închisese, Saveta auzi tropăi. 
tul dela horă. Vorbele nu le putea desluşi. Nu știu 


de ce i se părea că toate isbesc în ea, în nenorocul ei. 
Iși aduse aminte de toate duminecile ei de fată mare, 
de horele când era alături de flăcăii și fetele din sat 
și isbucni într'un plâns nervos, disperat. 

Mâinile ei alunecau dealungul trupului dar nu se 
recunoşțea în haina asta strâmtţă ca o închisoare, în 
părul rătezat fecioreşte, în ghetele cu tocuri cu cari 
parcă întotdeauna calci în gol, te temi să nu te răs- 
torni. Se gândea că azi e ziua nunţii ei, că e singură, 
tără un suflet aproape. Unde era mirele alături de 
care îi spusese mamă-sa că va duce o viaţă fără griji, 
deasupra tuturor femeilor din sat? 

— Doamne, rău m'ai blăstămat, în rea zi m'am 
născut, se tânguia fata. 

Dealături se auzeau vorbele „domnilor“ pe cari nu 
le înțelegea, deafară răsbea chemarea vieţii din care 
fusese smulsă. Se simțea lăsată undeva la o margine 
de drum, ocolită de toți trecătorii, părăsită. Numai 
Birăița mai intra din când în când în camera ei ca 
s'o mângâie cu vorbele: 

— Nu fii năcăjită fata maichii, că vine el. Le ară- 
tăm noi la toţi că tăt noi suntem cei dintâi în sat. 

Birăița spunea și ea vorbele mai mult din gură. In 
suflet i se cuibărise indoiala. Dacă nici până acum 
la ora 5 după amiază mirele nu venise, e semn că nu 
are de gând să mai vină. Totuși ea nu voia să se 
arate necăjită. Toţi ochii o priveau să-i citească în 
suflet, toate întrebările o pândeau. 

Birăiții i se părea că e undeva singură pe o apă 
mare, că se sbaţe cu luntrea să ajungă la mal, iar 
pe țărm sunt mii de ochi cari-i privesc lupta. Dar ea, 
Birăița nu se lasă, nu vrea să se lase! 

„„„A trecut ora 6 și lumea, așteaptă mereu. A sosit și 
preotul să vadă ce e cu nunta denu mai vine, au sosiţ 
invitaţii din cele mai înepărtate sate. Numai mirele 
nu mai vine. 

Deocamlată vrea doar atât: să mai aștepte... poate 
va veni mirele... Și mai ales să nu vimă în acest 
timp badea Petre acasă. Cineva îi adusese vestea 
că Birăul e în crâșmă şi bea. Ori beţia lui nu 
era o beție obișnuită. El era un om tăcut, care 
ascultă tot timpul, care. nu-ţi scurtează vorba. 
De bine de rău se invoise și la măritișul fetei cu no- 
tarul, numai să aibă pace în casă. Dacă se 'mtoarce 
beat și află rușinea, știa prea bine Birăiţa ce o așteap- 
tă... La beţie, badea Petre își revarsă tot veninul 

strâns la inimă de ani de zile. Nu era prea moartă 
după tămâie Birăița, dar acum începu să-şi facă 
cruci, îngrijorată : 

— „Doamne scapă-mă de blestemul ăsta! Fă să 
vină odată mirele, i-ami de pe suflet chinul ăsta ! 

ş De peste drum, ajunge la urchelie Birăiţii chiui- 
ura: 


— Asta-i nuntă, nu-i ruşine 
Numa mirele nu vine! 
In camera de-alături „domnii“ cântă : 


— „Da nunta ce sa întâmpjat în 3 
[Cana Galilei 
Fost-a și Lsus chemat în Cana Galilei. 


Toţi petrec, toţi cântă, numai sufletul Birăiții arde 
pe jăraticul aşteptării: 
— Baţă-l Precista de mire cu tăt neamul lui...! 
* 
Bărbatul Birăiţii se intoarse dela crâșmă cu cere- 
monialul obișnuit : la poarta fiecăruia dintre dușma- 








> Cande la ard 


nuvelă ineditide Gabriel Ţepelea — 


nii lui își vărsa amarul. Cea dintâi casă ce-i iai 
drum îu casa Lungulsştilor. Badea, Petre se pi ,. 
în bâtă şi începu o cântare pe o melodie ce numai 
o cunoștea : 


— «Așa — o gândit oare — cine,... mă, Î 
C'o pune șeaua, pe mine, mă, 
Pune-a el pe ma-ama lui, mă | 
Că nu-s calul nimănui, mă. 


Lungu ieși în pragul casei și zâmbi ironic: 

"— Ştii ce bade Petre, mai bine du-te acasă 
vezi de treabă, că nu pun eu șeaua pe dumneata 
frică. De călărit te călăreşte destul Birăiţa, aşa) 
mai bine du-te acasă si-ţi dă şeaua jos dim spină 
cai ajuns de râsul lumii. 7 

Badea Petre stătu puţin în loc şi încercă, să m 
ceapă cum a ajuns el de râsul lumii. Ţi 

— Astea-s vorbe de-ale sărăntocului îşi zise gli 
gând şi continuă cu partea doua: xl 


— Lungheşti, Muntsmeşti, Cuceşti, 
Bată-vă soarele 
Picioarele . = 
Mănce-vă mintea 
Merindea... ! 


PI 


Dar Lungu nu-și mai puse mintea cu el. Se stirea 
mormăind în casă, să îndruge pân' s'o sătura,. 

Badea Petre văzându-se singur, o luă la, vale 2575 
casă. Lângă Muntenești şi Cucești se întâmplă acela 
lueru. Cucu răbdă cât răbdă, dar până la urmă ai, 
putu stăpâni să nu-i spumă: | 

—— Bade Petre, cumpăraţu-ți-ai clei dela jidov?a | 

— Ce clei mă, îi răspunse Birăul, să-ţi lipsese lb 
mintea de cap să nu fugă? | 

—- Nu bade Petre, să lipești coada Savetti la, loc, 
o tuns-o Birăiţa s'o facă doamnă şi domnul nici! fe 
meneală să vie la nuntă, 

Cumintele îl isbră dureros în creer, în suflet, Dos 
n'a fi înnebunit Birăița să tundă fata, s'o facă 10 
poveste...? | 

Fără să mai spună un cuvânt, cu puteri nebănul Ă 
badea, Petre o luă înt”un marș forţat, aproape: “în 


fugă, spre casă, LU 
— De-o fi aşa îi sucesc grumazul la târtoriţia, 0 
mă-sa, îşi spunea în gând Birăul. tă 


Prin curte furnicar de lume. Badea Petre intră! 
pași repezi, fără să vadă pe nimeni. 

ce Unde-i Saveta, întrebă el socăciţele sumese N 
mâneci ca să dovedească lumii că nu mai pot ce lu 


cru....? A 


— Ia, colo în camera din fund, bocește, îi răspuiă 
una. ră 
„Badea Petre bătu cu putere în ușă, nerăbaăutogi 
Birăiţa o luă la fugă print'o altă cameră, apoi Sameti 
deschise uşa, d | 
Bătrânul se pomeni ochi în ochi qu fata. Dar cel 


arătarea asta era, Saveta, fata lui...?'Vru să facă unț! 
pas îndărăt de îrică să nu fi greşit cumva, „Doamnâth 


din față părea mai degrabă, femeia cu părul rătezați 
Şi cu buze vopsite, ce călărea pe-un cal năsdrăvan 
circul din Huedin... Nu, asta nu e fata lui... şi fără 








i : runcă să se aducă beuturi, să se bea pe socoteal 


UNITA D POMINĂA 


să-și dea seama, badea Petre își scoase pălăria din 
cap ca într'o casă streină. 

— Tată... eu sunt... Saveta,.. se auzi o voce plân- 
găreață din apropiere. Badea Petre căscă ochii mari. 
Glasul i se părea cunoscut... părea glasul Savetii. 

Ochii obișnuiți acum cu îintunerecul din odaie des- 
Jușină rând pe rând trăsăturile fetei. Simțea cum i se 
urcă ceva ca in junghiu prin toate vinele, cum îi 


- fulgeră trupul, 


Mâinile iîncepură să-i tremure. Ar fi vrut să is- 
“bească în arătarea din faţa lui dar nu mai avea 
putere. | 

[i veniră în minte cuvintele batjocoritoare ale ve- 
cinului : 

— „Bade Petre, cumpăratu-ţi-ai clei dela jidov, să 
lpzeşti la loc coada fetei,..? Neam de neamul lui au 
"tost oameni de cinste în sat și-amu bolundele astea 
de muieri îl fac de râs... Parcă vede toți ochii din 

“sat cum îl urmăresc dealungul drumului Dumineca, 
cum se întind vecinii peste gard să-l împungă cu pri- 
“virile... Buzele rostiră greu, o sentinţă ce venia din 
adâncuri : 

— Mi-aţi mâncat omenia, tu și cu măta,... bulen- 
drelor! Paceţi-vă doamne, rătezați batăr și coada 
cailor, numai ieșiți odată afară din casa mea! Atară 
de-aici cu tăţi nărăgarii voşti... Afară...! 

— Nu eu tătţă, maica m'o adătuit spuse fata prin- 
kre lacrimi agățându-se disperată de haina bătrânu- 
“lui... Nu eu... maica... şi mâinile fetei îl strângeau ca 
1 cleşte. 

Bătrânul se smuci să scape de Satana. Se răsuci 
odată, o îmbrânci şi fata sleită de puteri se prăbuşit 
la pământ. 

— 'Ţizarăt eu și ţie scroafă bătrână zise badea Pe- 
tru, trântind cu putere ușa, hotărit s'o caute pe 
Birăița. 

Câţiva invitaţi pe care-i întâlni În curte vrură să-l 
“oprească, să-l țină de vorbă, dar badea Petre o luă 

ca trăsnetul spre colnița unde erau socăcițele. 
i — Unde-i doamna doamnelor, întrebă el socăci- 
i ţele ? Văzându-i privirea înarăcită femeile ar fi vrut 
o să se ascundă şi sub poala Necuratului. vorbele le 
i înehețară pe buze. 

| —— Nu ştiţi nimic, hai, cotroflențelor se încruntă că- 
“ tre bucătărese badea Petru... O apucă apoi de umeri 


A pe Kala neni sgâlțâind-o cu toată puterea: 


] -— Nici tu nu știi sac fără fund, ce trăieşti din 
E nunţi şi din comândări, se răsti la unguroaică Badea 
| petru? 
i Birăiţa avusese însă de grije să dispară în vecini. 
i Câna L-a văzut venimd c'o falcă'n cer şi cu una in pă- 
mânt știa ce are de făcut, Deacum nicio nădejde nu 
mai avea să se termine, bine lucrurile. 
Atraşi de răcnetele din curte nuntaşii începură să 
"iasă afară. Badea Petre mu se potoli însă, Cercetă cu 
deamănutul grajdurile, cămările, podul șurii. 
_— Ascunde-te, ascundete-ai sub pământ, mMogoro- 
cia răscolind totul badea Petre... Hai să-ți arăt eu 
| domnie...! Printre dinţi îi scăpărau vorbe de ocară 
de-ar fi făcut să roşească și pietrele. Trudă zadar- 
nică insă. Birăița se făcuse nevăzută. 





pentru tine... 





Dela o vreme neamurile căutară să-l imbuneze, 
să-l ducă de-acasă. Din vorbăn vorbă îl scoaseră 
afară din curte. Ce-i mai folosea acum să se facă de 
râs? 

Pe poa dete cu ochii de feciorul Sdrenghiului, fratele 
lui Rusalim. 

— Măi Petre, mă, îl întâmpină Birăul, bap'seamă o 
vrut Dumnezeu să ajung de râsul lumii amu la bă- 
trâneţe... da eu tăt la frate-tău mă gândesc... tăt pe 
el îl vreau razim de bătrâneţe !,.. Istovit de-atâtea 
frământări badea Petre își lăsă capul ca pe un spri- 
jin pe umărul flăcăului. 

— ..„D'apoi că și Rusalim de când o auzit de nun- 
ta asta nu mai are zi bună, răspunse feciorul. Eram 
cu pământurile aproape, Rusalim lucra ca poul, ce-ţi 
mai trebuia dumitale domni€...? 

— Nu eu măi Petre,, ridică capul ca înțepat Birăul, 
nu eu, muierea, ei i-o sburat capul după domnie. 
Până n'am zis da n'am avut zi bună în casă... Ce-ai 
zice tu măi Petre, să facem noi o nuntă domnească 
astăzi cu Rusalimul, zise după o pauză, ca iluminat 
bătrânul? 

Feciorul Sdrenghiului tresări... Da, era foarte ușor 
acum : lumea şi așa e pregătită, mirele n'a venit... 
Cum de mu-i trecuse lui prin cap o asemenea mi 
nune ? Se și vedea incuserit cu Birăul, ogorând îm- 
preună cu câte trei pluguri. 

Neamurile badei Petre fură de aceeași părere. De 
ce să rămână fata ae râs şi atâtea bunătăţi neatin- 
se ? 

Din vorbă în vorbă se pomeniră în fața horei. 
Când îl zăriră feciorii, se adunară roată în jurul lui 
ca la comedie. Intr'o clipă se făcu o liniște de mor- 
mânt. 'Toţi așteptau să vadă ce vrea pătrânul,. 

— Să trăieşti bade Petre și noroc să dea Dumne- 
zeu, rupse tăcerea feciorul Dobașului 'întinzându-i 
glaja şi impleţecindu-se ! Văd eu că tot n'ai uitat de 
noi nici astăzi... Nu me-ai chemat ce e drept la ospăț 
cu domnii... d'ai venit dumneata să te omenești cu 
noi,,. C'aşa.i de când lumea: domnii cu domnii şi 
proştii cu proştii. Se vede că nci dumitale nu-ți prea 
place între domni... Inchină una cu mine bade Petre 
şi-apoi las-o focului de lume ....! 

Badea Petre luă glaja şi dete să închine: 

— Măi feciori, dacă mă cunoaşteţi bine, știți voi 
că eu nu n'am sbătut după domnie că doară nici 
Dumnezeu nu face dintr'odată din car hinteu și 
din grăunţe spic de grâu curat... La toate trebuie 
vreme şi trudă. Așa e şi cu domnia! nu te faci domn 
dintr'odată. Știţi voi că tot năcazul îi muierea. Ea 
o vrut domnie pe seama fetei, ea mi-o adus în casă 
rușinea. Ce-o vrut o făcut până astăzi, dar acum 
dracu cu venitura şi eu îmi mărit fata după cine 
vreu. 

Măi feciori, trimiteţi dintre voi câţiva chemători 
să vie tăţ satul la nunta Savetii cu  Rusalimul 
Sarenghiului ! Eu în satul aista mam născut şi am 
crescut şi vreau să vie tăt satul la nunta îetei mele... 
Domnii cu domnii şi proștii cu proștii, cum o zis 
Nistor a Dobașului. 

Feciorii nu mai așteptară să-și termine badea Pe- 
ţtre bine vorba. Bătrânul se pomeni purtat pe sus ca 
la alegeri şi pălăriile sburau în aer ca niște mingi. 
Toţ satul nechemat la nuntă era acum răsbunat. 

Ca n orice împrejurare se găsiră oameni pentru 
de toate: unii să-l aducă pe Rusalimul Sdrenghiu- 


se 





— Diseară mergem în incursiune |... 

Căpitanul Dorin Georgescu mi-a comu- 
nicat asta tot atât de firesc, cum cineva 
altădată mi-ar fi spus: „Diseară mergem 
la Operă!" Nici cel puţin nu î-a tremurat 
vocea. 

Poate ar fi fost bine să fie mai teatral. 

Așa aș fi vrut. 

Este doar prima mea incursiune. 

Prima mea faptă mai deosebită. 

In schimb, eu sunt mai teatral. Adun 
plotonul în adăpostul cel mare — fala 
noastră! — și după ce le cer discreţie ab- 
solută, le comunic despre ce este vorba. 

— Pregătiţi-vă armele, rachetele, şi mai 
ales grenadele. N'avem mare lucru de fă- 
cut și, totuși, s'ar putea să avem de furcă. 

Când ies din adăpost, îl chem pe ser- 
gentul Vieru și-i mai cer odată să aibă 
grijă de cele spuse. 

Ajuns în adăpost la mine, îmi revizuesc 
tot bagajul. Dispun o nouă împachetare 
ca şi cum am pleca — beau un ceaiu cu 
rom şi încerc să adorm. 

Nu pot. 

Pun patefonul. Placă după placă... 

Cântecul ăsta rusesc este atât de repre- 
zentativ, evocator... 

Vorbesc de cântecele naționale — de 
cele pe cât de jalnice pe atât de țipate... 

Fiecare notă parcă sfâșie imensitatea 
peisagiului, monotonia “locurilor nefiresc 
de asemănătoare între ele... 

Mă gândesc acasă la Doamna mea. 

Vivianne este atât de minunată în po- 
za-i de vară pe care am tăiat-o din „Sig- 
nal“ şi pe care am lipit-o pe tavan. 

Ce femeie! 

O admir — cum stau așa culcat cu 
ochii în cer şi gândurile toate aiurea. 

Srident, telefonul acoperă (întocmai si- 
venelor noastre de acasă posturile nedo- 
vite la radio) o minunată serenadă cântată 
la vioară. Este pasiunea mea. Mi-o pune 
ordnanța în deobşte seara când doar jăra- 
tecul din butoiul de benzină, travestit în 
sobă, luminează încăperea. Odată, de 
două ori, de zece ori... până ce, zâmbind, 
adorm... 

— Aici Dorin. Vino mă să jucăm pietre, 
tu ce dracu' faci? 

-- Mă pregătesc sufletește pentru la 
noapte! ; 

— Nu fii caraghios, măi! Vino mai re- 
pede, jucăm o piatră solidă. 

„Deşi: gândul mi-e aiurea, câştig. De- 
asemenea Dorin. Jucăm dealtfel casă co- 
mună. 

Până târziu, spre unsprezece. 

3k 

După o jumătate de oră — timp 
suficient pentru o parolă“ cu Căpitanul 
Daniel Chiru la adăpost ne-am adunat cu 
toţii. 

Plotonul meu, brandturile, mitralierele, 
transmisiunile (avem cu noi un telefon 
cu opt kilometri de fir; radio)... 

In cap merge plotonul, apoi mitraliera 
și bramndtul. 

Transmisioniştii desfășură firul încet, 
ca să nu fie auziţi. 

Am ajuns la linia avamt posturilor. 


Sublocotenentul Patron se desparte de 
noi. 
El este sigur de ziua de mâine... 
* 


Când am plecat: — Vezi, mă, să ai gri- 
jă de lucruri. Doamne fereşte!... doar car- 
netul acesta iu să ajungă în ţară. Il dai 
doamnei mele!,.. 

— Nu mai vorbiţi așa!... îmi replică ru- 
gător ordonanța. 

Dece m'am gândit acum tocmai la asta? 

* 


Im frunte — în stil de cercetași — mer- 
gem încă sute de metri: Dorin, Gorea și 
cu mine. : 

Când noaptea a trecut de jumătate, 
suntem, în fața amantposturilor rusești. Le 
ocolim; conturăm în minte linia lor pri- 
mă; hărți, hârtii, n'avem doar nimic la 
noi. 

O grupă de oameni se duce până la 
marginea bălților, pentru a confirma încă 
odată că, acolo, rușii nu au nicio poziţie. 
Ne luăm dealungul unui drum, netrecut 
pe hartă, dar cu urme proaspete de ma- 
şină. 

Telefoniştii — întăriți de câţiva pușcași 
— au rămas la niște ruine despre care 
toată lumea crede înainte că ar fi un sat. 

Când se crapă de ziuă, am 'ajuns la pa- 
tru sute de metri de linia rusească. 

Frontul nostru este în urmă la şapte ki- 
lometri. 

Doi ruși la câteva zeci de metri în faţa 
nostră; desigur un post de alarmare; ne-au 
văzut. 

Au luat-o la fugă spre şanţul lor. 

Năprasnic ne repezim spre ei. 

Să-i prindem. 

Fiecăruia doar aceasta îi trece prin 
gând; să punem mâna pe ei!.. 

Am ajuns la o sută cincizeci de metri 
de linie, — dar de aceasta aveam să ne 
dăm seama câteva minute mai târziu, 
când nu mai puteam aproape să ne miș- 
căm — când gloanţele se spărgeau pe de- 
asupra noastră (uf!... ruşii aceștia care 
întrebuinţează încărcături explosive!) 

Ne-am întins una cu pământul. 

Dorin conduce personal tragerea brand- 
tului. Fiecare proectil ne entuziasmează 
pur şi simplu. Parcă sunt puse cu mâna. 
Imn special o lovitură bine îndreptată a- 
runcă în ger sfărâmături de sovietici ca 
pe niște rupturi de mantale. 


Sete 
NI 


DU 
Li 


AN 


Î) 
A 





















































Cunoscutul Voectilelor de 
artilerie :a'Wupra noastră, 
prevestitpr. 
S'a încrudiiă brandtului. 
La o sută deicăzut bomba 
artileriei "rusi 
Următerareiisigur; de un- 
deva, de raprul a văzut-o 
pe cea dintiunică bateriei 
rusești să miele tragerii. 


Teleforiiştilmas în urmă, 
in dreaptur, tru kilometri. 
Ar trebui înileria noastră. 

Bomba 'a Mă noi. 

PP . 

In clipa: îm, trage toată 


bateria îniam 
Doar Tiasm 
Nu putiemi 
săm, Rușidâşi 
tră, doar ta ei 
snopuri de 
Acum însă 
a reușit să. 


să ne apere! 
ă ne depla- 
pasupra noas- 
ătimetri, două 


| din nou. El 
larmelor obiș- 
nuite sovieati '0 — altfel 
de neobseriiiişi trage cu 
bramdtul promotii. 

Schijele vdăovietice care 
cad între “mon zumzet de 
vârtej. Am ifmța că astăzi, 
aici, n'am. să) 

Știu asta. 
Convingieres 
Nu mi-e 
M'am  ridigiimbrățișez cu 
vederea tit Winga mea este 


ji ho asă 


Paisie, la :drefătile mitralie- 
re nu funcții cu foc. A 
îngheţat ultim și uitat de 


ger | 

Rușii din ti 
petiție. | 

Gorea “inel 
în vârful “isp 
mult tărânidug 
du-mi: — Nu] 
ce facem; itu Mmaeni. 

Dar şi fină tui, eu tot a- 
veam. Le suntilător — lui şi 
lui Dorin — MB singur. Mă 
găsesc peritrulin'o astfel de 
situaţie. | 

De abin 'acuieama ce în- 
Seomnă a N 

Simt că O 
un cuvânt delg 


brmele cu re” 


kint la centru, 
ki se duce mai 
gind, spunân- 
fin să vedem 


y sa așteaptă 
Megare. Că ei 






acționează prin mine, numai prin mine. 

Bomba a răbufnit scurt. 

Dintrun ostaş — era din plotonul doi, 
sărmanul — ma mai rămas nimic. Proec- 
tilul i-a căzut drept în spate pulverizân- 

du-l. 

Un altul ţipă. 

O schijă i-a rupt osul dela mâna dreap- 
tă; are însă putere să-şi treacă arma în 
bomdulierăs şi să poarte mai departe în 
mâna stângă, genţile de cartușe. 

Situaţia devine disperată. 

Im fine, Mişu, puştiul lui Dorin, soseşte. 

Imi pun mâinile pâlnie şi-mi slobozesc 
plămânii într'o comandă care reușește să 
acopere tot câmpul de luptă. 

— „„Atenţiune ! Plotonul se retrage, pe 
grupe, în direcția S. V. spre mitralieră“. 
Care de altfel îmi va păzi și replierea. 

In clipa imediat următoare, grupa din 
inijloc, formată din câțiva transmisioniști 
și oameni dela alte plotoane care, deci, 
au între ei sudat sentimentul de grupă, 
se scoală şi fug cât îi ţin picioarele, neți- 
nând seama de cartușele cure plesnesc 
din plin printre ei. 

Imediat, însă, „..tunet, vocea mea i-a 
culcat !a pământ. 

Retrugerea — apărați de Dorin care 
şade lângă mitralieră — se face sistema- 

tic la comanda mea, echipă cu echipă. 

Eu rămân ultimul cu Dorneanu, sergen- 
tul Soficu și sergentul Amihăesii. 

Este prima oară când lupt cu plotonui 
acesta. Dacă rămân cel din urmă pe te- 

ren, îi fac să aibă încredere în mine. Mă 
pot baza în viitor pe ei. 

Aceasta este judecata mea. 

Dealtfel, cred că și asta-i tot ce gân- 
desc. 

Mi se pare, sau ruşii vor să contraatace? 

Ba da!... Vor! Imediat tot plotonul este 
culcat la pământ şi trace. Mitraliera, pe 
deasupra noastră, trimite plumbii cumin- 
țeniei. Ruşii renunță la intențiunea lor. 
Obervăm cum câţiva s'au şi reîntors la 
şanţuri. Patru — doar suntem atât de a- 
proape, că ne vedem până şi ochii — sunt 
răniți. Unul grav de tot s'a ridicat odată 
in picioare, sărind întocmai cum făceam 
noi la ora de educaţie fizică „fourfeca“ 
și apoi, s'a întins jos. Probabil mort, chiar. 

Mai târziu, am vrut să reconstitui sta- 
rea mea sufeltească. N'amn isbutit decât 
până la momentul retragerii. 

Oare, să fi avut atunci un vid? 





Știu doar atât: Simțeam, credeam, res- 
piram că mim să mor. Că mare să mi se 
intâmple nimic. a 

— „Domiiuve sublocotenent, haideţi că 
rămânem prea în urmă“, îmi strigă din 
fugă sergentul Cazacu, care acoperă toi 
întinsul câmpiei, cu cismulițele lui albe, 
alergând dela om la om, încurajându-i. i 

— „Și ce, praf îl fac pe ăla de se mișca. 
Să vie la noi dacă are curaj!“, răsună 
groase, guturale, munteneşte, vorbele lui 
Dorneanu, pădurar din Munţii Neamţului, 
viteazul numărul 1 al plotonului. 

In dreapta, la câţiva kilometri, bate ar- 
tileria moastră. Nu ne putem încă explica 
de ce. z 

Aflăm debia, când ajungem la liniile 
noustre. Pe acolo, apăruse un grup de 
ruşi, circa un escadron, care voia să ne 
învăluie. 

Ne ajung și telefoniştii, cei care dădu- 
seră alarma bateriilor noastre. 

Cum am aflat, ajunşi la noi, însuşi co- 
lonelul nostru prinsese în câmpul bino- 
clului cavaleriștii ruşi şi conducea focul 
artileriei. 

De altfel, tot timpul mica noastră gru- 
pă de oameni atrăsese asupra ei atenția 
întregului regiment. 

Rezuitatul incursiumii: Misiune înde- 
plinită; ştim acum unde este linia ruseas- 
că, unde au 'amplasamentele bateriile de 
artilerie sovietice şi drumul pe care vin 
de peste baltă. 

Pierderi: Un mort şi un rănit. 

— „Mai sunt şi eu!“ 

O!.. Este prietenul meu sergentul T. R. 


" Vasile Rădulescu, fostul primar din Reni, 


venit voluntar pe front, în obrazul căruia 
sau înfipt câteva minuscule schije. 
Şi ce minunat a condus grupa lui. 


In raportul către Divizie stă scris: „S'au 
comportat excepțional...“ şi urmează nu- 
mele lui Rădulescu şi al meu. 

Mărturisesc cinstit, sunt mândru. Mul- 
țumit. 

Dar mai știu ceva, şi în carnetul meu 
nu mă sfiesc să notez: — Dacă am făcut 
ceva, aceasta se datorește exclusiv pre- 
zenţei lui Dorin. 

Omul acesta este formidabil. 

Fără inimă, parcă. 

De un curaj deadreptul înfiorător. A 
făcut atâtea incursiuni până acum, a lă- 
murit atacuri grele ruseşti. | 

Este idolul ostașilor. 

Singurul, despre care nu se bârfește 
nici la popotă. 

Sunt bucuros de prietenia lui. 

După un samovar întreg de ceaiu cu 
rom și foc să crape butoiul de benzină, 

parcă a mai ieșit frigul din noi. 

In fine, spre ceasurile zece, adormim. 

Sunt douăsprezece ore de când am ple- 
cat în incursiune. 


Intre timp, am primit o carte poştală 
din patrie. 
„Nu ţi se poate întâmpla mimic rău, 
candela arde mereu pentru tine“. 
EUGENIU V. HARALAMPIE 


* Fragment din cartea „OAMENI IN 
MOARTE“. 


lui de-acasă, alţii să dea de veste prin sat, alţii să 
aducă beuturi. Purtat pe sus Birăul se pomeni în 
casa lui moș Toma unde era hora. Glăjile răsăriau 
ca din pământ și voia bună nu cunoștea hotar... Se 
vede că nunta din Mâgura abia acum începea! 

Vestea se lăţi în sat ca .fulgerul. Se insera şi lu- 
mea zumzăia pe ia poorți ca la prasnice. Câte verzi 
și uscate se spuneau acum nimeni n'ar putea să 
le adune. 

— Auzit-ai cum o ajuns din notărăşiță între oale, 
biata Saveta îşi întreba vecinii cu o bucurie abia 
stăpânită câte-o fată de vrâsta Savetei ? 

— Dreptu-i că s'o spânâzurat Birăiţa, întreba o 
cumătră de vrâsta 'ei? 

— 'Trăii s'o văd şi p'asta, se crucea câte-o bătrână: 
fată mare fără coadă și mireasă fără mire. Doamne 
cum le-ai luat minţile la bieţii oameni ! 

Dar câte nu «se spuneau în seara aceea despre 
casa Birăului din Măgura! Unii îl preamăreau pe 
Badea Petre, alții îl huleau că prea s'a lăsat dus de 
nas de muiere. Numai despre Birăiţa n'auzeai nicio 
vorbă bună. 

Sburau vorbele dela o casă la alta și satul murea 
de nerăbdare să vadă acum și nunta cu-al doilea 
mire. Feciorii își adăpară în grabă vitele, își luară 
bani pentru danţul miresii și se indreptară spre 
horă, de unde trebuia să pornească cea de-a doua 
nuntă. 

— Bai la nuntă măi feciori sburau chemările dela 
n casă la alta! 

— Hai la nuntă mă, c'o sburat domnia și-o rămas 
omenia ! - 

Și în seara reavănă de vară pâlcuri vesele de flăcăi 
se îndreptau spre horă. 

* 

Câţiva nuntaşi tocmai se pregăteau să plece când 
apăru ca din senin mirele. Duhnind a beutâră, Costei 
cobori din mașină urmat de trei prieteni la fel de 
contrariaţi de legile echilibrului. Atmosfera se în- 
vioră brusc. Fură uitate toate așteptările, toate cle- 
vetirile. Insfârşit nuntaşii erau bucuroși că vor pe- 
trece. Se pregătiseră de atâta vreme pentru nunta 
asta, își comandaseră trăsuri pentru a doua zi di- 
mineaţa și mirele era cât pe-aci să le strice socote- 
lile... Dar acum toate părea uitate. 

— Am spus eu că trebuie să vină, căuta să-și 
dreagă clevetirile şi îndoielile de mai înainte, față de 
cei din jur, câteun comesean. La urma urmelor, 
e domn, ce dracul, doar nu era să se facă de râs! 

— Domn..., domn... răspundea un altul dar trebuia 
să se despartă de sticlă baremi în ziua nunţii. 

Costel era ocupat acum să-și caute mireasa, soacra, 
să pornească nunta. Se explică el cum putu, că a 
întârziat trenul, că a luat o mașină și-a rămas în 





pană... Ce insemnătate aveau toate astea în faţa 
Birăiţii, pe lângă așteptarea soră cu  veşnicia de 
mai înainte. Bine că venise...! Timp de explicaţii 
este destul... : 

Cucoanele o ajutară pe Saveta să-și dreagă fața 
plânsă cu belșug de ruj și de pudră, o dăscăliră cum 
să se poarte și mireasa apăru la braţ cu naşa și cu 
Birăiţa. Birăiţa avea acelaș zâmbet hotărât pe buze 
ca şi mai înainte. Nimic în înfățișarea ei nu trăda 
momentele de frământare prin care trecuse. Privirea 
ei semeaţă, de o îndrăzneală bărbătească parcă spu- 
nea tuturor: —,„Ei, vam spus eu că o să vie'?!... 

Toţi erau avizi de o cât mai grabnică destindere, 
toţi simțeau nevoia să treacă cât mai repede peste 
ceremonialul de rigoare, 

— Intr'un sfert de oră terminăm cu cununia se 
uferi generos naşul să satisfacă dorinţa tuturor. Iau 
mașina, îl aduc pe popa aici și în câteva clipe e gata 
socoteala..., doar n'o să umblăm cu noaptea în cap 
pe la biserică...! 

Propunerea .nașului fu salutată cu entuziasm de 
cei prezenţi. Se adeveria şi acum proverbul că de o 
incepi rău, sfâreşești cu bine. După atâtea împovă- 
rate așteptări, se anunţa o petrecere ca la zile mari. 

Intr'adevăr nașul se ţinu de cuvânt. In scurt timp 
mirii își jurară credință în casa Birăiţii, în chico- 
telile abia stăpânite ale nuntașilor faţă de imple- 
tecirile mirelui. 

Părintele fu rugat şi el în taină să nu lungească 
predica, să spună ceva scurt, în trei minute. Cu mare 
greutate se hotări Sfinţia Sa să renunţe la atâtea 
texte adunate cu sârg de două săptămâni și împes- 
trițate cu citate latinești, dar la urma urmelor nu 
avu ce face. Ca bun latinist se resemnă în faţa do- 
rinții poporului : 

— „Vox populi, vox Dei“! 

Când fu gata cununia se răsbună și Sfinţia Sa 
cu un „viţ“: a 

— Cinstite mire. trebuie să-ţi măturisese cum că 
nici Napoleon cel Mare n'a fost așteptat atâta vreme 
de Papa în biserică cum te-am așteptat: noi pe 
dumneata. Credem că Majestatea Ta renunți la co- 
roană... și Sfinţia Sa râse multumit că  baremi de 
n'a ieșit preica cum visase, viţul a fost cu saft... 

După felicitările de rigoare, lumea. se aşeză mul- 
țumită la masă. Insfârşit deacum se va petrece ca 
lumea ...! | 

Nimeni nu bănuia însă ce se pregătia nu departe, 
în casa lui Moș Toma. 

* 

Badea Petre, așezat pe după masă în caca de peste 
drum unde fusese hora, părea un general ce-așteaptă 
să i se pregătească oastea. Cel mai așteptat coman- 
dant — ginerele — încă nu venise. Totuşi lumea nu 
simțea cum trece timpul. Badea Petre dăduse po- 


















şi o sasemenea poruncă lusest — îireşte — 
tată cu sfințenie. | e A 

Veselia schpea în ochii tuturor, Ca din seni 
cară şi cei mai buni muzicanți din sat. Mo; 
instrunea vioara „să le arate muzieanţilor 
neşti“ cum se cântă la Măgura, iar Luca. 
deia un student cum se invarte drieește ce 
la cheturule din orașe. Toate erau pată, Hu 
rele al doilea lipsea. i 

Rusalimul Sdrenghtului sosi mai mult impins. 
cât de bună vuie, Nu era ej bugat nu-l vor 
nu-şi încmupuise niciodată sajungă un Mire 
pluvură, Nunta lui voia să fie ca şi-a tâtâne 
a moşilor și a surâmoşilor săi, cu chemâtori ce 
străbată satul din vreme, cu toate neamurile Şi 
toți prietenii de taţă, nu o nuntă pe apucate, 
socoteală. Amintirea Savetei, vorbele 1rătelui Și 
celorlalți prieteni reușiseră să-l convingă pe ] 
tate, totuși ceva din adancul sulletuiui îl sp 
mereu să nu e bine ce face, Că se vă câ ainari 

— Nu mă duc mâi i€eciori, să SCov delu ru: 
cei ce m'au făcut pe mine de rus, se inpoi 
chiar şi in fața casei lui Moș Toma. N'au 
crurile bine prima dată, n'or ieşi ele bine nici 
Lăsaţi-mă în focarea mea...! | 

— Bap'seamă ţe-ai pierdut mințile mă 
dojenea Petre, să tugi amu de ce-ai Visăt 
Şi bine că Badea Petre n'0 vrut nieiv 
marite tata cu venitura. Astea-s lucruri Cu sOco 
mare — incepu săi şoptească la ureche irutele 
mic. Cum să scape omuide gura muerii? : 
les pe ascuns cu notărașul, i-o dat o sumă i 
veniturii, să nu vie la muntă și gata... nu-l. 
palmă... Inţelegi amu de ce n'o venit mirele? 
poți vedea bugât de bine că birâul tăt pe ti: 
vrut de ginere... minți Potrea. 

Rusalim cântări bine vorbele fratelui... 
trebuia să fie, alttel notărașul venta de bună 
la nuntă... Nu se căznise el atâta vreme să: 
Vile fetei ca apoi să fugă așa din săin,,! 
luase cineva o greutate de pe inimă. 

Rusalim păşit hotărit în curtea de unde v 
numai chiote de voie bună. „De-acum Do 
râdă de el contrarii că umblă după cai ve 
pereţi, gândia in sinea lui făcăul, Dtacuni 530 
minat cu vorbele. Ce-o vrut s'o făcut: era Bine! 
Birăului ! i 

Cei din casă îl primiră ca pe-un împărat. Muz Ca 
încetă și badea Petre abia ih SD dl ză ) e 
după atâta inchinat cu plaja, ii imbrâţişă. 

— Măi Rusalim, Mă, zlse cu intretăeri bâtr 
tu ești ginerele meu., Eu pe tine te-am Vrul 
erea...? Nimic...! S'o terminat...! Auzi tu..? Ni 
Domnii cu domni! și proștii cu proştiiui! 

„Măi Rusalim, mă,... tu şi cu Saveta Dau 
şi mireasă... Gata... s'o terminat ! Ti 

Rusalim nu putea scoate micto vorbi, E 
fericit, Ceea ce-i spunea bătrânul întărea Sp 
fratelui de mai inainte. Se vede că avusese 
zeu grije şi de el...! ț 

Bticlele treceau din gură'n gură. Flecare incl 
in sănătatea mirilor şi-a socrului, tar Mona, | 
rat, cânta ca la zile mari „Pe-al nostru si " 
se încinse pe loc şi cel de față ar ([] at A, 


R 


















































































reasă dacă Petre n'ar fl citit ingrijorarea pe. 
fratelui şi n'ar fi dat semnalul de plecare. 
Badea Petre ieși primul, urmat de cel 
In curte ii așteptau zeci de curioși ce nu Us 
inlăuntru. Convoiul se formă lung În noapte de 
că erau colindâtori de Crăciun... Cineva şi 
să cânte ca in noaptea ajunulul. 
— Şi ne lasă nană 'n casă 
C'afară ploaie de varsă. | 
Monga nu se lăsă ma! prejos. Muzica se a 
trunte şi chiotele se porniră să râscolească 
dealurilor. Era o procesiune stranie, prd 
opriri, cu chiuituri, acompaniată In noapte de 
natul speriat al câinilor. 
Casa Birâului nu era departe, Ajunsei 
de oameni se revarsă in curte iar Socrul ȘI 
urmaţi de o gardă de tineri se upropiară 
Cel dinăuntru nu știau ce-i așteaptă. N 
colea inima doamnelor romanțioase, lar duh 
preocupaţi de cele înspre hrana trupulu 
auzea decât un murmur vag de voci Și 
gace de tacâmuri. De vremece Costel v 
mai aştepta la 0 surpriză ...? 2 ae 
Notarul dela Cetea se pregătea toema! Sâ-3i 
pă discursul când apărură pe ușă figurile 25 
riate de lumină ale țăranilor. Toţi incremen 
bele se 'nmuiară în apa tăcerii, gesturile r 
suspendate. 
Cele două tabere se priveau. Intrebăr 
cloase... Tăcere !... Câteva clipe numal 
durile se adunară de pe cărările surpri 
O sticlă sbură din mâna Bidului tâv 
Ea vâjâl pe lângă capul mirelui innebunit 
şi se făcu țăndărl în perete. 
Ţipete... Spaimă de moarte... 
Costel abia avu vreme să se vâre sub 1 
altă sticlă porn! înspre capul mesei, cău 
— Afară din casa mea venltură.. se. 
desfundată a Birăului... Afară...! 
Nuntașii o luară care incotro, pe sub Mese, 
mese, prin tindă, să ajungă cât mal de grab far 
Din curte năvâlea mulțimea Vipând i 
— Afaă cu venitura...! Afară... ' 
Mirele scăpă pe sub masă în tindă, și de: 
cămară. Birăiţa sări pe fereastră. Numa! 
rămase locului, își acoperi oehil cu mă 
prăbuși pe luviţă în nesimţire. LA 
Badea Petru inaintă impleticindu-se. spre Sa 
Ceva parcă-i inmuiase „inima văzând-u prâb 





măsa, gândi el, şi o luă tremurâtor de mână. 
Ochii îl căutau pe Rusalim ca pe o speranță: 
— Rusălim... Rusalim... chema bâtranul. 34 N 
Feciorul insă nu răspundea. Când trecuse | 
casei Iinţelesese totul dintr'odată... Saveta er. 
nată... El se luase după niște beţivi şi acum 
cuse de râsul satului pentru towdeauna.., ÎȘI 
cu coatele prin mulțime, să lasă din casa i 
nenoroc, să fugă departe de lumea astu, de 
cât maj departe, să nu-i mat afle nimenea de ve 
— Ruseim..., Rusalim... Vino lângă  Suve 
auzeau chemârile bărtânului. Spune! să di 
ochii. Spune-i...! 
ami de insă mu-l auzea. Pașii lui isbeau furie 
in piatra drumului, să biruie porunca sufletu 4 
se voia departe de Măgura și oamenii ei în n 
scutul uitării. Alerga. i” 
— Saveta tatii nu m'auzi... se tângula acum 
sfâșiat bătrânul... Deschide ochii... nu te-a, 
de râsul lumii... ţi-am adus pe Rusalimul tiu. 
Saveta sta întinsă pe laviță nemișcată. Câţiv 
clori mai cu sânge rece îl turnară apă 
piept, pe mâini. Bătrânul o spâlțâta disper 
guindu-se și cerându-și iertare. : 
Intr'un târziu fata deschise oehii, Avea o p 
fixă, mirată, în hainele de mireasă ude, de 
maufragiat 'trezit intr'o altă lume. Nu i 
vorbă. Privea. Şi privirea e! pierdută sp: 
Țăranii se retraseră îngroziţi, crucindu-s 
mai aducea acum aminte că plecaseră la 
Camera era acum numai cloburi și mese râstu 
Saveta privea ma! departe, cu ochii 
altă lume. Și-așa 1-a rămas privirea toată v. 





Despre nunta din Măgura şi-aeum se Vorbe; 
jur de şapte sate. Mirele dintâtu sa făcut 
cel de-al doilea, Rusalim, e prin Bucu 
iar Birăiţa s'a mutat în altă comună 
Numa! Birăul a rămas sihgur cu umbră 
De-atunei sau întâmplat multe În 1! 
multe s'au uitat, dar a rămas blestemul : 
— „FI! ți-ar nunta ca a Birăiţii |! 



















A costtna 9 artă nouă, spiri- 
tul pomâneso acceptă o nouă vi- 
siutie.a lumii și vieţii, produs ai 
„nel distilări de secole, Trăită în 
pi? ul heoceniro orwdux, cu 
um lim atâţ de deapolie al terar- 
-hMlor cereşii şi umane, lumea ro- 
:. agimenacă se vedea dintr'odată 
“>, ammtatită unei mentalități poziti- 
“viaţă oara dacă în țara ei de o- 
bâriie putea îi foarte potrivită, 
aectsiiatţă chiar de legile evolu- 
ție spiritului pcoidental, era însă 
puțin aptă de a prinde, 
pe trunchiul românesc, 
ui 'sitor oiimate şi îm- 
, şi, în orice caz, dispus 
cai fatul alte Matlorescențe. 

" Venoul în care i-a fost dat po- 
petiiul româncec să-și trălaacă, 
pi %oate phanurile, renașterea 
„apibitoală, deschizând lucid ochii 
setipra sati Europe lamorate până 
"” mâmai, sau poate pricină a unor 
: reacții inhibitorii a Ro- 
spetitice itoriei aces- 
dim nefericire, prin- 
a lmsardului care s'a 
mai târziu coetisitoare, 
veacul cel mâi materia- 
mal stupid materialist 
ic) și mal abject materia- 
(practic), din câte a cunosoat 


au 


Li 


n 


Lasndu-şi-l drept modei, Ro- 
mâaii au reeimțit ruptura de 
tradiție cu mult mai dramatie 
“ deefiă îm eagul în care elaborările 





- Surearea naturalistă a occiden- 
balul, expresia estetică a mate- 
“Pintului positivist — se temperă 
palate neașteptată gublimare în 
owiiettui impresionist, mai blând, 
mpi. poetic în senzualitateta lui 
suiperticială, și mai puța brusc, 
teal puțin crud decât ar îi pu- 
;.-* 406 Apare visătorului suflet zo- 
1 atâneae,' brutalitatea realimnului 
„ă oufrance“, 

E sdevărat că primul mare 
Pioţer român, Theodor Aman, a- 
dungo la Paris toomai în epoca 
gloriei iui Courbet, (Unul dintre 
„ autoporiretele sale din taerețe, 
”- exXgita la salonul oficial din 1853, 
la Paris, a fost atribuit, la prima 
ochire, de orit ci grăbiţi, mare- 

“dul maestru realist), Insă Aman, 
-- "8 foarte muţi dintre artiștii 
veniţi da țări Upaite (pe-atunci) 
"de muzee, se lasă furat de atră- 
Iucirea tehnică a artei academice, 
coatra-cumpănind prin neajun- 
:: al aceata primejdia mal area, 4 
'a?omecării fără pregătirea spiri- 
fată prealabilă a unei tradiții, 
diteet epre nnditatea realismului 
beettă 






















. « AcmMemizmul sânatituia o pri- 
E  aladăla mammai în Oocident, unde 
*  tetmtilaațele male comeervatoare pu- 
i] rara în sens retrograd, 
Bisemin piotura cu staza, cu 
“iămellrea îm rută, Pentru o 
țină -meuă, dispusă să ia totul 
: dala: capăt, academismul în- 
” eteita însă o binevenită recapi- 
” $ulare vesumativă a achiziţiilor 
“. Meptogagelui artistic de până a- 

„bunei, e tearte utilă economisire 
de experiențe şi o școală teh- 
i Dică admirabilă, care să-și poată 
:* tari goalarii de dibu'ile inerente 
”: Sammebpatuellor. Ca toudator al A- 
*- etlezalal "de Arte-Framoase din 
Ă Bucareşii, ca director al pr mu- 
„4 amiteu de artă din România 
"pi ea pedagog al primei -gene- 
-Pa04 de pietori cultivați, Aman 











:- ioal său, cu tehnica sa serioasă 
"și 09 năsulmțele sale continui 
tea o „pictură mare“, aseme- 
-maa pieturi de islorie pe care o 
sâanizase în Franţa, şi în care 
Pirea sa expansivă, niţel gran- 
=: dement, teatrală şi superti- 
1. "4080, eredea să se poată mani- 
1... feste: mai deplin decât în smicele 
::. -"00Mize de şevalet, 

"Aaa a îndrumat arta româ- 
„mă inteun sens anthropolo- 
î gis, Preocuparea sa de căpete- 
4. Ble-a rămas, ca, mai adesea la 
+. somiptoei, omul Omul, în indi- 
"+ 'milimalitatea aa izolată, sau în- 
E vlimăgit în acţiuni co:cctive, de 
eteci teatral, omul şi actele sale 
Că Pepresentative, omul de caracter 
i : alMatohlan, Epoca în cae A- 
E ni işi axecuta primele por- 
4. temte este aceeaşi în care cel 
E latul scelptori, cel mai mulți, 
i dțeălal de origime, ca şi pictorii 
'. vâmetiei ce precedaseră pe Aman 
îm. eroină aceasta, așezau în 
“avăigele oului stat . constituțio- 
“0 damoorat, statuile filior săi 
+ amaitmogi; expuți recunoștinței 

padiice în vecii vecilor, 

:.- uOemoepiia în estetică a lul 
" fuatee Amau, fiu de boier, 
2 euiiva şi bine crescut, nu era 
e decit cotolarul aristooratiamului 
4. firese, şi al roapeciului pea- 
| „Otieial“ şi „bonsacrat“, care 
“asha o cotisecință neapărată a 
d e educații cu caracter 
„: eotteeminteconservator. Portre- 
“tele îl Aman sunt astfel toate 
petenta reprezentative, suspecte 
de A vea un socla moral, ca 


























E adevărat că apereepțiile sale 
din anii petrecuţi în străinătate 
i-au împine sâesea spre subiec- 
tele tratate prediieot de impre- 
sioniști: colțuri de parvuri, străzi 
-at0., peisajul iananent acțiunilor 
cotidiene. Insă maniera ss de o 
sbilitate manuală sedacătoare și 


socentul de brio cu care le exe- 
oută, sigur pe mijloacele sale, 
bine învățate, auat departe de 
csenos ar fi realizaţ de pildă 
Maneţ, colegul său din atelierul 
lui Thomas Couture de Ja Pa- 
rin, care-şi retăcea, odată cu te- 
mele, şi tehnica. 





Ceeace izbutește însă Aman 
mai preţios decât chiar reuliză- 
rile sale plastice este o m:n:mă 
educare a publicului, cenvins 
prin exemplul acestui răsfăţat 
artist monden, de deosebirea, ca 
structură şi rost social, dintre 
meşteşugar şi artst, şi pătruns 
de prestigiul euvenit ultimului. 
Rolul său, mai curând pedago- 
gic şi social, care este infuit 
pentru istoria gustu.u, ?uadâ- 
nesc, ij pune în umbră aportul 
strleţ artistic, cu toate că Aman 
era un adevărat pictur, prcucu- 
pat de probleme de compoziție, 
de echilibru şi armonie, ue si- 
nerge și ecleraj, tără să se 
puată pretinde totuşi un pictor 
mare. 

Dacă n'a putut fi el adevăra- 
tul Parsifal al picturii româ- 
neşti, îi revine totuşi meritul de 
a fi condiţionat istorie, şi pri- 
lejuit dialectice apariţia lui Ni- 
cmulae Grigorescu, 

Nu e ușor de caracterizat su- 
mar o operă câ a acestui patriarh 
al şcoalei moderne de pictură 
românească, a cărui activitate se 
intinde pe mai bine de jumnătaie 
de veac. (Născut în 1333 — 
moare în 1907). 

Motivele pentru a care a do- 
minaţ o epocă nu mai pot cons- 
titui pentru noi un criteriu de 
valorificare. Ele ţn mai mult 
de sociologie decât de estetică, şi 
suulem convinși câ, până azi, 
există încă un public care-l ad- 
m'ră pe Grigorescu pe cu lotul 
alte considerente decât cele juste. 
Din perspectiva abreviată a €e- 
Jor peste 50 de ani de muncă 
artistică, comprimată în panou- 
rile câtorva muzee, sau între 
scoarţeie volumelor ce le comen- 
tează, putem judeca astăzi oprra 
lui Grigorescu în ea însăși, 
scutiţi de prejudecățile „autori- 
tăţii reounoscute” sau ale „fai- 
mei publice”, care, dacă, după 


cum as gură dictonul latin, nu 


e întotdeauna deşartă, nu e insă, 
Aesigur, ferită intotdeauna de 
primejdia de a fi alăturea cu 
drumul, 

Succesul picturii lui Grigo- 
rescu trebuie explicat, întâi, prin 
francheţa cu care firea lui cu- 


„rată, necontratăcută prin educu- 


ţie, de ţăran dunarean, a inăim- 
pinat, filtrat, și asimilat, aria ra- 
finată a Occidentului. Academ:s- 
mul lui Aman este un corolar 
artistic a! manierelor sale bune, 
al politeții sale, din ord nea so- 
cială. Nu era posibilă, pentru 
un fiu de familie, altă preierință 
estet că. Trimişi de Aman, prote- 
sor la Belle-Arie, la Paris, aleşi 
toți dinire tinerii lustruiţi, cu 
studii și protecţie, bursierii sta- 
tului român st înghesuiau şi ei, 
roiu, la maeștri cu renume n:on- 
den stabilit, academici toți, con- 
venţionali și toarte poiiticoși în 
arta lor, față de natură. 

Grigorescu se simte prost în 
atâta protocol, Fecorul de vă- 
duvă sărmană muncind cu pal- 
mele ca să-și întrețină ratele, 
ucenicul atâtor meşteri iconari 
ori „portreiari“ Qn mahalalele 
bucureştene, nediferenţiaţi prea 
mut de vecinii lor olari şi vop- 
sitari, însfârșit zuzravul „cu 
hurta” de b serici, erau toţi prea 
prezenţi în itrecu:ul lui trigo- 
rescu ca să-și poată permite a 
purta, față de suferința lor în- 
delunză, cu neputinţă de uitat 
sau ocolit, mănuşle giac6 ale 
convenţionalismului. Nu e oare 
semnificativ că Grigorescu de- 
ztricază dela atelierul academi- 
cu:ui Sebastan Cornu, pentu a 
se alipi grupului de coorişti dela 
Barbizon, trăind țărăneşie şi 
muncind așiyderea, ca să poată 
avea cu natura raporturile fi- 
reşii, primitive și sincere, pe 
care numai ţăranii, oameni ai 
naturii, ş: nu artişti, nostalgici 
ai ei, le pot avea? 

Corot, Milet şi Theodore Rous- 
scau n'au fost pentru el „ma- 
eştri“, cum uu i-a fost maestru 
nici şeful realştilor, Courbet. 
Ei mau fost pentru Grigorescu 
decât exemple diferite de felul 





în care ae pot rezolva proble- 
mele de ţehnică artistică puse de 
adevăratul maestru: natura. Pă- 
durea dela Fontainebleau era un 
colț în care sufletul de român al 
lui Grigorescu regăseşte peisa- 
jul onest și frust al pământului 
natal, a cărui nostalgie o simţise 
în viaţa de zare îngustă şi geo- 
metrică a marelui oraş. 

Parisul îi dăruise muzeele în 
care, copiind, să-şi poată per- 
fecțiena mâna şi ochiul. Sensibi- 
litatea lui Grigorescu insă Iă- 
mâne românească. Apropiat de 
istoricii artei universale, ade- 
seori prea mult, de școala fran- 
ceză, de care-l leagă întradevăr 
pariea de meșteşug, de tehnică 
a picturii sale, Grigorescu ră- 
mâne totuşi exterior sufletului 
oricărui străin, prin tocmai poe- 
zia caldă, sensuală deși eterată, 
duioasă până la animism, a vi- 
ziunii 6ale despre natură. „Meş- 
terul Nicu“, această replică cultă 
a artistului popular la munta cu 
moartea a căruia brazi şi pălti- 
naşi slujeau drept nuntaşi, mân- 
gâia cu paima, ușurel, epiderma 
catitelată a trunchimrilor tinese 








de mesteacăni, pe care-i numea 
„flăcăiaş i tatei“, — apariţii gin- 
gaşe în pânzele sale, svelţi, în 
cămăși albe cusute cu puncte 
negre şi cu pletele verzi Tevăr- 
sale pe umeri, ca gemenii lor 
cicbănaşi, .proptiți med tativ în 
bâtă sau păşind agale în urma 
turmelor. 

O egală undă de duioşie învă- 
luie, unificându-le, toate re:mu: 
rile, Co. ne moiatice sau stânci 
arse, de-opotrivă cu arborii și: cu 
animalele —  „suratele n.ioare“ 
sau „fraţii câini“ a. ciobanului 
poet — toate se resimt. în upera 
lui N. Grigorescu de aceeaşi 
franciscană dragoste universal 
revărsată, ca lumina duce a 
soarelu: valah, în pulberea ar- 
gintie a căruia conturele indivi- 
dualizatoare ale obiectelor se 10- 
pese, lăsându-le să se întrepă- 
trundă într'o halucinație feerică 
de incandescente vii. 

Viziunea lui Grigorescu este 
edificaioare pentru ceeace A:0i3 
R egl de pildă, numeşte „viziune 
îndepăriată” 4,Fezna. ni). Spa- 
ţiul care circulă în jurul subiec- 
tuiui propriu zis al unui tablou 
este sporit peste limitele nece- 
sare, Carele sale cu boi — vesti- 
ţele care cu boi care-au făcut 
faima lui Grigorescu, dar şi ne- 
norocirca înfloritoarei sale ca- 
riere, obligându-l să le repete 
la infinit până ia autopastişare 
pentru gustul insațiabil al publi- 
eului — vin din depărtare, tur- 
mele se picră în pulverea lor și-a 
soarelui, la limita dintre zare şi 
cer. Ariistul se sfiește să-și a- 
propie de obiect lupa conşt inţei, 
ca să nu fie siiit să anal'zeze. 
Arta şa e o artă de snteze o0p- 
țice, tratând în pete largi, su- 
prafeţele  neomozene, unificate 
de depărtare: e un mniesio- 
nism, la urma WF, pe câre 


artistul român îl dibuie pas cu, 


pas, fără să fi încorporat vreo- 
dată  experienţeie concomitente 
ale impresionişt lor din Apus. 
Incontestabil, soluiui şi climatu- 
Tai românesc, unduind 13 nesfâr- 
şit co:ine după şruri de coline, 
între șesul Dunărean şi Carpaţi, 
jocului feeric al lurzinii ce spo- 
reyte poezia depărtărilor, li se 
datoreşte surprinzătoarea desco- 
perire a impres vnisinuiui prin 
Giigorescu, paralel cu experien- 
țele dn Occident. De unde însă 
la Paris scânteierea necontenit 
abilă a culorilor proiectate de 
atmosfera capricioasă pe fondul 
cunuşiu al bătrânului oraş, con- 
dusese limbajui p ctural al şeva- 
lei lui Monet la un d.v:zion:sm 
chromatic, marcându-se astiel « 
constantă în preocupările școa- 
lei franceze, şcoală de coiorşii 
înaimte de orice, până astăzi 
chiar, — aici, între dealurile va- 
lahe scăldate în soarele argintiu 
ce umpie zărle, preponderența 
o are nu cuioarea, sortiță să se 
apropie de alb, din pricina in- 
tensităţii luminii pulverizale în 
atmosfera ge se interpune înire 
obiect şi ochi. ci lumina, Înșe- 
lătoare, pornită pe renghiuri și 
jiuzii, odată cu modificările im- 
puse ce ea, formelor descărnate 
astfel ae orice substrai material. 
S'ar putea spune că francejii ur- 
măresc, îm experienţele lor im- 
presioniste, alchimia Prin care 
totul, chiar şi întunericul, char 
şi lumina, devin culoare, în 
vreme ce impresionismul româ- 
nec se lasă dus de vraja daio- 
rită căreia totul, char şi cu- 
loarea, devine ium:nă. 

„Vrajă“ este cuvântul cel mai 
potrivit  poutru a  carâcier.:ză 
farmecu! Straniu ce ge degajă 
din pânzele maestrului român, 
farmec care este al pe sasuiui 
românesc însuşi, dar cu care nici 
un picior nu s'a ma: identiticat 
aceia Grigorescu încoace, oricâţi 
imitatori a avut. Explicaţia este 
că „srigorescien.i“ au putut imita 
man.era  maestruiui şi teme.e 
sale predilectie, dar nu și mag'c4 
înfiorare a identificării sale 
struciurale cu suiictul priveiiş- 
tei româneşti. Datorită „Brigo- 
rescieni:or”, (mulţ, dintre si sim= 
pl, vuigari căuiâtori de succese 
băne;ti, care nu se stiau să fal- 
ş fice adesea până şi semnâ'ura 
maes.rului), țembeie lui Grigo- 
rescu se răspândesc până la vul- 
garizare:  ciobănaşi, Rodice cu 
cofiţe pe umar sau torcând sub 
zărzări înfloriţi, bore ţăranești şi 
nestârşite caravane de cară cu 
boi, inundă piaţă romaneasca, 
pregătită pentru aceleași motive 
cari au Gat naşte:e şi .deo.ugiei 
„Sămănătorisiaului“ literar  — 
apolozie a ţăranului de vuperetă 
— să guste optimismul rumen 
şi niţel naiv al acestor imagini, 

Ceeace la Grigorescu tusese 
expresă, uhui sentiment s.ncer, 
virgil:an, a unei duiuşii matuve, 
care-i  prlejuise în 1907, anul 
morţii sale, deziluzia crâncenă 
de a vedea pe blândul său, idilic 
țăran român, răsculându-se îm- 
potriva clasei administrative, cu 
o sete de sânge, de foc şi de pă- 
mânt, n+bănuite de sufletul gin- 
gaş, aproape femnin al pictoru- 
lui, — devine, după innăbuşirea 
revoltelor, — când se cunoştea 
deci și reversul medaliei fără ca 
aceasta, să înnegureze albastrul 
fardat al patriarhaluiui cer să- 
mănătorist, — program ipocrit, 
minciună convenţională, rețetă 
odioasă. Acestui stil meliorist, 
călăicel şi mincinos, care cucerise 
publicul și oticialitatea, amenin- 
țând să devină un nou ucade- 
mism arcad an, numai arta vigu- 
roasă, sobră și aspră a lui Aa- 
dreescu i-ar fi putut administra, 
"n remediu eficace, pentru de- 
cenii, Dacă nu sar fi întânipiat 
ca mai tânărul! amie al lui Gri- 
gorescu, lon Andreescu, (1558 


Ra) 


UNIVERSUL LITERAR 


de ION FRUNZETTI 


1832) înţeles și ajutat de acesta, 
dar neiuat în seamă de publicul 
capiivut doar de graţia ierme- 
căLoare a maestruiui, să caoară 
tânăr, e sigui că dela el ar fi 
Venit  revirimeniul. loan An- 
dreescu însă mavusese timpul să 
cugeie la moimentu, ntrârii sale 
în scenă, nici la replice.e pe care 
avea să j le impuna soiul său, 
peiiirucă, presiunţindu-şi  m6ar- 
tea timpurie, îşi D:can:se nervii 
trupulu. său puţin şi bo.nav, că 
Să parcurau in mai puţin de in 
decenu toate fazele unei ev0- 
luţii artistice sortite să atingă 
perie.țiunea armouiei depiine, 
ab.a in momentul suprem când 
„Orgamee-s plesnite şi macstrul 
e nebun”, Există întradevăr un 
paralelism între viaţa acestui 
poa tel Ina. mare pictor ro- 
mân şi viaţa celui mai mare poet 
al limbii româneşti, Mihai Limi- 
nescu; paralelism care se ridică 
până la identitâţi de date. Năs- 
cuţi în acelaş an, Andreescu 
moare răpus de tuberculoză în 
preajma primului acces de ne- 
bunie al puetului Eminescu. 

Destinul lor spune mult des- 
pre stiiyl unei spcietăţi ale că- 
rei preocupări erau cu telul al- 
tele decât cuiiura, şi pe care 
darurile acesiea nemeritate ale 
prov denţei erau departe de a o 
interesa. 

insă, pe când gloria lui Emi- 
nescu, după ţragicul său sfârşii, 
sporeşte nereu, poate şi din pri- 
cina, martirajului social al ar- 
tistului, pe care-l itustrase, inu- 
til, penivu o întreagă perioadă, 
Andreescu este uilat îndată după 
moariea sa (dacă se poate uita 
ceea ce nic: nu fusese măcar 
cunoscut), fiind reintegrat la 1o- 
cul său ge cpriieu, în istoria pir- 
turii româneşți, aba în timpul 
din urmă, prin studiile criticilor 
G. Oprescu şi Al. Busuoceanu, 
cari l-au impus atenţiei univer- 
sate 1). Geniul românesc se vede 
tradus în operă Imi Anareescu, 
cu mut mai aproape de sobrie- 
taiea aspră proprie acestui pa- 
por atât de chinuit de-alungul 
vitregei sale istorii cu mult mai 
adâncit în metafizica gravă, de 
răspunderi soterice supraiireșşti, 
ce-i caracterizează stilul etnic, 
cu mult mai convngător decât 
în versiunea . sprintenă, gingașă, 
acriamnă şi oarecum mai superfi- 
cială,  fermecătorului Grigo- 
rescu, slful fcericului „vis al 
unej amiezi de vară” veșnică. 





Dacă sentimentul propriu yi= 
ziuaii luj Grigorescu era un ani- 
mis du-95, în genul celor Gb ge 
nuite în basme (produse ale fan- 
taziei popoare.or în stadiui co- 
piiăriei), sau în ficţiunile jocu- 
pilur cop lăreşti, la Andreescu 
natura şi viaţa sunt resimţite 
mai curând cu 0 notă gravă, de 
circumscriere fatală într'un cere 
Gan, de „Upiă Zoia ca ae 
gală, a gaini cu dest nui, sorțită 
să se rezolve prin resemnare a- 
mară, pr.m tragicul eroism al pe- 
nunţării, produs al obsecantuiui 
sentiment de opresiune cosmică, 
ce se traduce reactiv prin înce- 
iuirea  resp.Taţ.e AL. 0Litia, 
pânzelor iui Andreescu e densă 
şi grea, ca piumbul zilelor ne- 
Siiişte, de poe, deasupra sle- 
pelor provinciți dunărene în 
monotonia periferică e căreia 
Na răzăse - viaţa piciorului, Ue- 
nușiur-ie in care paleia sa exce- 
lează nu suni decât echivalentul 
coloristic al sentimentului de uriț 
come de care suferea sufletul 
stingher al ţânărului profesor de 
desen dea Buzău. Imprejurimile 
mizere ale acestui mic oraș de 
provincie, sărăcia dizolvantă şi 
asienică,  eglibele sărăcăcioase 
dela barieră, noroiul, jos, și 
plumbul cerului din ce în ce mai 
jos şi el, pictate de Andreescit 
cu o înverșunare de obsesie, re- 
duc contemplatorului răsutlarea, 
înnăbuşindu-l ea aerul încărcat 
cu fulgere nedeslănțuite, dinna- 
inte de izbucnirea turtunilor 
care întârzie înnebunitor. 

Viziunea de naniragiu ferestru 
a lui Andreescu se limpezeşte 
doar — pentru o vreme = prin 
contactul său cu  Barbizonul. 
Imensa pădure a Fantainebleau- 
ului se oferă scţei de umbră şi 
bolți joase a obsedatului. Frun- 
zişul stuios devine uneori plă- 
fon opac, închizând taine întri- 
coşate în spaţiul întunecat pe 
care-l Imitează. Ecvurile vocilor 
izhite de ciudatul cpviliir se 
frâng, şi spaimele pândese din 
toate desișurile, Personajul cu 
mâinile — pâlnie — la gură 
dintr'un tablou de Andreescu, nt 
e decât traducerea literală a a- 
cestui sentiment panic. Dar iată 
într”'o altă pânză, o rază care 
înjunghie fruazişurile şi cademn 
iarbă,  însângerându-i verdele 
inchis, cu o lumină contrastant 





1). Vezi: Jacques Lasşaiene: Le 
peintre roumaui Andreescu ou 
le destim d'un art, în „da Revue 
Mebdoreadaire“, Octobre 1936. 


„ecuatia 








Structura Structura artei româneşti 


„ Străiucitoare. Iată razele ţamizate 


care mustesc de peste toţ, în 
alta. Iată, in fine, petece ae cer 
aibastru smălţâuă irunzişul, wa- 
amțat și el în ieiurimi de verde, 
şi mângăiud wunenurile care 
prind volum, înceţănd să mai 
se siluete intunecate în zarea 
ia nica a păuuru. zanure&scu ues= 
coperă cântecul: al jocului !umi- 
mistic, ca în pânzele iui Diaz dela 
Pais, tovasaşul Sau ieia mwarbi- 
zon. Tot cântec sunt şi meri: în- 
iloriţ., ale căror ramuri albe pe 
incanidescenţa azurului amintesc 
recrudescenţa dureroasă a pri- 
măverilor cu surprize în viaţa 
uuui ftizic, 


Dar Amdreescu n'are timp să 
se joace de-a culoarea. Rarele 
lui accese chromatice sunt anor= 
male, ca hemoptiziile. Odată de 
păşite, totul redevine menoten şi 
înnăbuşitor în vizunea iui de 
puimonar. Cu o forţă greu de 
presupus la 9 fiinţă atât de fi- 
ravă, Andreescu se luptă cu mar» 
texia, ale cărei taine de cons- 
trucţie. şi compoziţie cată ener- 
gic să i le smulgă. Asemeni lui 
Cezanne şi lui Van Gogh, care 
Someuză realitatea, prin toate 
nuig.oacele, sa ui se pteută, An- 
dreescu o asaltează cu furia cu 
care muribunzii se aruncă în 
flacăra voiuptăţilor. Andreescu 
este cel diatăi pictor român care 
construiește pictând. carp nizy- 
eşie să surprindă, în diferenţie- 
rile specifice de densitate şi as- 
pect tactil, substratul material 
al obiectelor. Sarcină supra- 
umană, sub care şi realiştii 
francezi sau poticniţ, şi din care 
un Cezaane cu sa ales decăt cu 
o volumeirie generatoare de cu- 
bisme stranii ! 

Pe Andreescu, ardoarea pa- 
siunii cu caca lucrează, il mis- 
tu-e. Se ducisese sa picieze in 
1833, sub tulgeiâturul şoc al in- 
tâimrii cu pictura lui Grigorescu 
și a altor maeștri, strâini, într'o 
expyziţ e orgamzată le societa- 
tea „Amicu be.cior Arie“. şi 
cum abia în 1879 ajunge în străi- 
nătate, ca să se poată instrui, 
nu-i mai rămân decăt 3 anu pen- 
tru a spune ceeace are de spus. 
Fiindcă im 1887 cade la pat, Nu 
renunţă să picteze, deşi numai 
florile-i mai pot sluji ue model. 
Triste ilor:! in curând, aveau 
să-i acopere pieptul secătuit de 
tuse, în care se stinsese, la 32 
de ani, tânăra viaţă a celui ce, 
cât trăise, fusese numit „bâtrâ- 
nul“, (moșul) poate tocmai da- 
torită caracterului săi tacivura şi 
trist, hârțu continuu de obse- 
sia unui destin de piumb. 

Către sfăry tul vieţii Andreescu 
și-a tăcut portrețul. Este îndu- 
ioşător cu cătă scrutăvoare cru- 
zime îşi analizează pictorui chi- 
pul imvătrăniț de boală. Niti- 
cand, m capetele pe care le pic- 
tase, cu muit br.o şi multă in- 
tuiție rsinoiozgică, oridecăteori i 
se ceruse, Grigorescu nu iusese 
mai mut decat atat. Pasiunea 
analit.că a scruiării unei fizio- 
nomii, pentu a-i surprinde ar- 
hiteciura secretă şi a construi pe 
Schelăria ei, faţada apareniă, 
Gr gosescu, picior de6 apărenţe 
nu ue realităţi, n'o avusese. ku- 
gurile rembrandiiene de evrei 
orientali pe caie-i pictează Gri- 
gorescu, Sunt toţ "„mpres.onisţ 
tratare, dacă impresiviusni se 
pvaie numi picturătitălia ex- 
tremă a vopirii coniure:or in iou= 
dul vâscos, de invunerec care în- 
ciere figur.le in ieulul lor, Gri- 
Burescu se mMargimba Ja optic, 
Căiituad să tacă să se sirăvadă, 
cel mult, sub el, o coiaratură a- 
feciiva. Anureescu nizueşie la 
arhitectonica secretă a ob cetu- 
iui, şi e cerț că analiza iu ar 
fi Teșasii drumul Siuitesei, pe 
altă cale decăt a lui tarrgorescu, 
dacă i-ar fi tus dat să tră-astă 
până la decăderea artei prețui- 
tului maestru, Picvura remâ- 
nească sar ti putu; mupiânta în 
experienţa lui, cu avecaşi rodau- 
Cie cu cure nouă pitiură fraB- 
ceză işi vrage din Uezaune seva 
şi viaţa. 

Rovoluţia a înfăptuit-o, însă, 
Şteian  Luch.an, (lătă—i9i0). 
Spiriţ  iîntralevăr imens, ki 
chian era aiiat, gcozgraiic, între 
cu toiul alte coordonate decăt 
Andreescu, uitatul. Departe de a 
fi vir1l prin energie și gravitate, 
ca Andreescu, Luchian — mult 
mai virili totuși decât Grigo- 
rescu, — se află, oricât ar pă- 
rea de curios pentru un spirit 
menit să revoluționeze pictura 
manieristă a  grigorescieni.pr 
timpului, înlăuntrul aceloraşi li- 
mite: aceeași bucurie de a trăi, 
mai frenetică însă, aceeași neli- 
niște contracumpănită de pat:ma 
cu care se dăruia clipei, aceeaşi 
valorificare a impresiei fug.tive, 
aceeaşi necesitate a feeriei, pro- 
prie marilor senzuali. Tonalita- 
tea, afectivității sale este însă 
mai dureroasă, intensitatea îrea- 
mătului mai v.olemtă, energia 
reacţiilor sale mai explozivă. Lu- 
chi2n e o natură demonică, cu 
tot ceeace e proteitorm, jucăuş 
şi blestemat în acest atribut. 
Dacă Aman e Dumnezeg-tată, 
peniru pictura românească, cel 
care a despărţit apele de uscat 
şi orânduit principial mersul z0- 
diilor €e.; dacă Grigorescu și An- 
drescu sunt, îmrreună, Christg- 
sul ei, Dumnezeu şi Om, primul 
ilustrând splendoarea iubirii di- 
vine care cuprinde tot noianul 
lumii vieţuitoare în acelaș gest 
de fraternă duioşie, cel de al 
doilea, tragismul  sacrif:ciului 
messianic uman și măreția vii- 
torului omenirii, Luchian este 
desigur Spiritul (e greu să spui 
Sfântul spirit!) picturii moderne 


PLASTICA(2): PROCESUL CONSTII URII STILULUI 


Aman este centrul solar dela 
care purcei energiile cosmee. 
Grigorescu şi Andreescu razele 
ce-şi împari spectrul solar în 
două, (Grigorescu luând cu:orile 
calde, Andreescu pe cele reci), 
Muminând numai acolo unde au 
pătruns. Luchan însă este lu- 
mina difuză care face posibilă 
orce experiență ulterioară, — 
aşa cum lumina soarelui, chiar 
nevăzut, face posibilă vederea. 
— şi este spiritul ce fecundează 
şi roaniceşte pe fiece truditor al 
artei românești, care nu-i poate 
mărturisi pe ceilalţi, Tatăl şi 
Fiul, decât prin lumini:e lui. 

Nu mă gândesc la „revoluţa“ 
propriu zisă, operată de iniţia- 
tiva şi ardoarea lui Luchian, în 
arta românească, la 1895, cână, 
revoltat de mediocritatea ireme- 
diabilă a  oficialităţii, afișează 
peste drum de clădirea Salonu- 
lui oficial drapelul roşu al artiş- 
tilor independenţi, constituiți în 
„Scissiunea artistică“, care se va 
numi la 1897 asociaţia „lleana“. 
Nici la doctrina pe care 9 difu- 
zam manitestele lui, fulgerând 
impotriva rutinarilor şi  sclero- 
zaț lor picturii oficiale, posedând 
drept singură calitate, cum se 


pronunța manifesiul, o mare în- 
catârare și o flexibilitate ex- 
tremă a şirei spinări iață de 
autarițăţi. Mai mult decât un 
gest şi o doctrină a fost exem- 
plui vieţii şi muncii sale. In țară, 
la Munich, la Paris, peste taț 
unde s'a dus să'nveţe, Luchian 
s'a fețit de manuale, fie ele 
muzee, doctrine sau profesori, 
reducându-le rolul doar la avam- 
tajul economiei de efort tehnic 
pe care 0 prez ntau, Exemplul 
artiştilor independenţi din Franţa 
l-a convins că arta e luptă şi cu- 
raj, salt Iyciteric spre un m ster 
ce trebuie captat, chiar impor 
iriva comodiţăţii comformiste a 
acelora cărora efortul supra- 
uman al artiștilor le va sluji. 

Revoluţia prin care Luchian 
dă artei româneşți pictura seca- 
lului al XX-lea, face cu atâţ mai 
simpaț că figura genialului ar- 
tist, cu cât prin ea Luchian, care 
revoluționează numai rosturile 
nu şi temele picturii, (reluând 
ch'ar moțivele de inspiraţie ale 
lui Grigorescu al cărui elev fu- 
sese şi faţă de care-şi mamitesta 
publice adm raţia), demonstrează 
însfârgit una din teoremele tun- 
damentale ale estet cei moderne: 
subiectul literar, tema anecto- 
tică, nu interesează, nefiind de- 
cât un simplu pretext de pictură, 
adică de transpunere, în culori 
şi forme armonzate între «ele 
pentru maximum de efect emo- 
țional, a unei întregi lumi de 
senzații concomitente. 

Arta iui Grigorescu, impresia- 
nistă, fusese un realsm totuși: 
un realism senzorial. Sinteza lui 
Grigorescu este optică. Ea uni- 
fică, în aceeaş senzaţie de lu- 
mină eri culgare, realităţi obiec- 
tiv difer te, care se văd iavlaltă, 
Realismul lui Luchian este un 
realism epistemologie.  Nemul- 
țumit cu simpla senzație, dat 
brut al smţurior, Luchian as- 
piră să redea percepții, adică 
senzaţii ajunse la creer, judecate 
de el şi, asociate cu tonalități a- 
fective, raporiate conştent la 
cauza 197. Grigerescu pictează, 
de pildă, un şir de căruțe cu 
țărani întorcându-se dela târg 
(muzeul Toma fielian). Viziune 
distantă, spaţiu mult, forme tp- 
pte de lumină, toate sunt ca 
de-obiceiu. Dar iată, meclarifi- 
cată artistic, netopită în concer- 
îml celorlalte elemente, o pată 
roșie în centrul tabloului: um- 
brela, unei țărance, desch să la 
soare,  Griggrescu o pictează 
pentrucă o vede, fără să ştie so 
acorde cu tonalitatea rece a 
nuanțelor restului, lăsând să fie 
percepută ca o stridenţă. Lu- 
chian, având de rezolvat o pro- 
blemă asemănătoare, se com- 
portă — conștient sau nu — ca 
un creer şi nu ca un ochu. 
„Svăătoreasa' sa, (Muzeul Toma 
Stelian), in armonii de bruna şi 
veriie, intinde pe o frânghie 
profilată pe cer rufe albe- 
albăstrui, care, judecate configu- 
ratist, ca s.mple pete de culoare, 
mar fi în stare decât să ră- 
cească nuanţeie ma! sus amin- 
tite. In centrul pânzei Luchian 
are nevoie de 0 pată caldă. 
Anină așa dar, pe frânghie, o 
rută roşe ea sângele, de un roșu 
intens, dramatice, acut. Pata ca- 
diază căldură in toată pânza, 
cumnănește contrastant albastrul, 
complementează vendele, sprijină 
brunul. Emoţia sa precizat în 
gama voită de pictor, care ar fi 
rămas rece fără pata de roşu- 
zinngber. Departe de a fi stri- 
dentă, ca la Grigurescy, ea sp 
monizează tot cadrul, centrân- 
du-l ca o potă dominantă într'o 
gamă. 

In plus: şe cunoaște legea qp- 
tică după care un tablgu e reu- 
șit atunei când suprafeţele de 
culeri diferite, realizate radiar 
pe e topie circulară, ca sectoare 
la centru cu aceeaşi intensi- 
tate chromat'că, ar recompune, 
prin  învârtire, cuioarea albă 
a luminii solare. La Grigo- 
rescu, umbrela roşie fulgerată'n- 
tre aibăsirai şi galben pai, lo- 


20 APRILIE 1943 ——= 


gic judecând, nu poate comple- 
menta, la .ntensitatea cu care e 
turnată, decât culori de aceeaşi 
intensitate, ca să poată da alb. 
Lâmina albă ar rămâne deci 
dominant roșiatică. 

In cazul spălătoresei lui Lu- 
chiam, experiența dă exact al- 
bui cerut*) In cazul vestitelor 
anemone dela Muzeul Toma Sie- 
lian, nu ştim dacă să admirăm 
întâi m raculosul acord de culori, 
intense până ia incandescenţă, 
temperaie cu tonuri neutre şi a- 
dânci, şi altemate cu luminozi- 
tăi calme, mă astra şli.nță a 
armoniei nuanţelor, a culoarei, 
in funoție de ecleraj, adică, sau 
simțul sigur al deformărilor Q- 
biectului după leg le proprii ale 
percepţiei sensuale: forma va- 
sului de pildă, care pare strâmb, 
având cercul ce-i serveşie de 
fună, deformat din pricina umul 
reilex luminos care-l face să 
sporească înir'o parte: legea op- 
tică a iradierii lumiuei, pe o sn- 
prafaţă ma: mare decât ocupă în 
realitate. Luchian pictează rea. 
Hvatea percepţiei sa:e, deşi ştie 
că, raportată la 9hiect, e falşă, 
pentrucă vasul e, ştie el bine, 
periect rotund. E 

Arta e însă e ueoțiune în pla- 
nul cunoaşterii. Grigorescu sec: 
ționa procesul cognitiv în re- 
țină. Luchian il seoționează in 
centrii nervuşi pe care-i anga- 
jează, acolo unde percepția tre- 
zește ecouri asociative şi emoţii. 
Grigorescu este un dogmaţie a 
smţurilor. Luchian esta un gri- 
ticist, care-şi judecă senzațiile. 
S nteze:e primului sant oDiiiot 
sintezele celui de al do.lea sunţ 
emoționale. De aci şi preponde= 
ranța, la el, a culoarei, cae, se 
ştie, mu e decât emoția tradusă 
chromatic, Cu Luchian, pictura 
românească își regăseşte strălu- 
cirea coloristică ce face gloria ar- 
tei populare româneşti. O jumă 
tate de veac artiştii români nu 
vor mai căuta decâi culoare, a- 
desca în delrmentul celorlalte 
sinteze plastice posibile. 

Ranida ilustrare a esteticei lui 
Luchian pe care am încercai-o, 
explică mean smul lăuntric, dar 
au explică valoarea picturii Lui. 
Aceasta nu se poate judeca fără 
conştiinţa adâncei valori ome- 
meşti a p ctorului, 

Visul lui Şieian Luchian ar 
CONS ui un minunat reviuzitgriu 
adresaţ desiinulu : boga şi în- : 
crezător, cheivuindu-se pasionat 
Ca OȚice Bei, la inceput, Lu- 
chiag cunvaşie amorul devasta- 
tor şi duciasant, decăderea so- 
cială şi fizică, sărac a, boala şi 
inizeria, Scrașuetele şi revolta, 
pentruca însiurșit, țintuit cumci- 
sprezece ani intruu îuioliu, de 
o paralizie care nu-i mai permi- 
tea să poteze vuecât iipri (e, 
mart.e poet al vieţi trageae din 
corpiele biumate de Muia), 
să-și piardă pană la umană şi 
mobilitatea braţeior. Parauz a îl 
SME Vieţii îmasne ae a-l 
omari litera), mortiiicandu-i sp.- 
TIWL prin aurerea imensa a pri- 
Vării de singura, marea bucure 
a exiSlențel saic: pacura, Cand 
incă ii mai era perm.să o miş- 
care, ună singură, bruscă, a bra- 
ţuiu; impungana ironia, Luchian 
se servea de o peasuia iegaiă de 
mână, ca să auauge o Siraucire 
Văzuia numai ue el, pânzei de- 
Senare după indicațiile sue, şi 
umpintă cu culoarea irăinantală 
cum poruncea ei, de care unul 
din e:evu să. preieraţi. 

Martir şi el al uuei misiuni, 
Luchian rămâne cea ma lumi- 
npasă gi mai caidță iigură a ar- 
tei romaneşti, un Lupeiier răs- 
cumpăraț prin iolgotpa, 

Numai duh şi iiacară tat, aute- 
portietea sale de diavo. bo.nav 
de ceruri ne obsedeaza prin Lu- 
mina spirituală a unor Qi cum 
numai Sureruuţa poaie tusutieţi, 
și revolia inuecată în neies:ou- 
turi de aurere, a Icariior seiul= 
for: ge tirmamenie inierzise. 

Odată cu braţele lui Luchian, 
au tos ucise şi braţeie picuurii 
româneşti. Camarazii săi de cre- 
d nţă, cu care impreună rițiucuse 
Steagul unei uoctrine esțelice re- 
voiuț-onare, aluuecă inceiul cy 
încetul pe chiar tăgaşurile tra- 
diţionale, d.n coniormismul că- 
rora  Vosseră să smulgă arta 
Toumănească, Const tuiți ia 190 
în asociația „Tinerimea Artis- 
tică“, care inglobează membrii 
societăţi, „Ileana“, adăuzându-le 
energii tinere, valoroase, la în- 
ceput net diterenţ ate de "oticzgli, 
priutenii săi ajung cu vremea să 
dubleze Sa.oanele ofic ale, Im- 
prtsia că tot ce se putea spune 
fusese spus, nu mai lăsa supra- 
viețurtorilor vijeliei şi ince:.d u- 
Vui artist c care fusese Luchian, 
nici o libertate de iniţiativă. 
Chiar când ei nu se cheltu ese 
în repetarea metronomită a unei 
scheme ritmice, a cărei viaţă 
fusese îngropată în fotoliu! bog- 
lei lui Luch an, chiar câni în- 
cearcă persowmal experienţe noui, 
sedimentele erei  grigoresciene 
reinnoite de Luchian ies invo- 
luntar la supratuță. Este cel mai 
sigur semn că traiectoria de me- 
teorit a spiritului lui Luchian ny 
«a stins fără să fi lăsat pe ur- 
mă-i o pulbere laciee: pictura 
româmească este înstârşit școală, 
şcoală, cu toate implicaţiile de 
cuminţire aproape rutinară, şi 
tradiţie stăpânitoare, dar înstâr- 
şit şcoală, una dintre cele mai 
bine închegate şi mai înflori- 
tuare din răsăritul continentului. 





*) Experienţa se poate face fa- 
tograf.iind descompus, prin e- 
crane roşi, albastre şi galbene, 
(culori fundamentale dn supra- 
punerea rărpra nasc toate; pe 
tând, de trei ori, ca pentru zi» 
cograț e  tricromă, tabloul, și 
măsurându-se, apo: unul câte 
unul, clişeele obținute, dn pune- 
tul de vedere al intensității și 
cantități uuloare, transpuse a- 
poi pe topia circulară, pe care 
seetoareie respective, prin învâr- 
tire, vor da alb. 


= 20 APRILIE 1943 








Cronica literară 


LUCIAN BLAGA: Nebănuitele trepte 


(Sibiu-Editura „Dacia Traiană“ S. A. 1943) 


Apariţia d-luj Luciam Blaga 
în literatura noastră ţine de 
- humea celor revelate. 


Fie că a tost maximă, poein, 
esseu, pantomimă, dramă sau 
parte a unui sistem de cuge 
tare în curs de clădire încă, 
totul ce a publicat până în 
prezent d. Lucian Blaga poar- 
tă pecetea lucrului aparte. Cur 
vintele alese de d-sa au un 
har al lor, cugetările un tim- 
bru şi o gravitatție ale lor, 
poemele pe cari le-a soris des- 
tăinuie o aureolă a lor iară 
gândirea G-sale, — situându-se 
absolut dincolo de lumea fiio- 
sofării originale, pur și sim- 
plu, — creşte, asemenea fiin- 
țelor vii, după anumite legi 
ale ei. A-l eticheta, a-i căuta 
şi descoper; anumite infiuenţe 
şi izvoare e strădanie greşită. 
Lucian Blaga este Lucian 
Biaga preoum lumina este lu- 
lumină şi precum umbra este 
umbră. Deaceea fiecare carte 
a lui, — vedeți, e mai potrivit 
să i se spună „a lui' decât „a 
dumnealui'', — e primită ca o 
destăinuire. Nu există cetitor 
care să nu simtă că e un prag 
de taină între viața de toate 
zilele şi viața urzită de acest 
ziditor din nou al părerilor şi 
înţelesurilor, al întrebărilor şi 
răspunsurilor. Chiar ș; acei ce 
au refuzat să pătrundă reve» 
rențios sub cerurile solemne 
ce se arcuiesc peste opera ex- 
traordinarului „vrăjitor“, au 
mărturisit, pe faţă sau pe as- 
cuns, că Lucian Blaga trans- 
cende orizonturile obicinuite, 
continuând, dincolo de zările 
accesibile ochiului şi minții, o 
lume pentru care nu au înţe- 
legare... și care, deci, neexis- 
tâmd. e mai bine să nu fie în- 
găduită a exista. Aceşti prea 
credimeioși păzitori ai ocinet 
culturale aveau toată drepta- 
tea să se teamă de covârșito- 
rul prestigiu al noului venit 
care, în loc să adaoge alte în- 
tinderi la întimderile de până 
la el, răsturna mai în adâne 
ogoarele fertilizândule după 
riţurile adâncului, 

De fapt aproape întreaga o- 
peră de până acuma a celui 
ce ne-a dăruit misterul Za- 
molze, e ritual. Ritualul des- 
tăinuirii, = 

Din cauza prezenţei lui Pan 
în lirica magului din Lancrăm, 
unii consideră a fi panică lu- 
mea poeziei lui. Poate că au 
dreptate, căc; aspectul panic 
e unul dintre cele marcante 
ale poemelor blagiene. Ceeace 
însă caracterizează, fără 'pu- 
tință de tăgadă, aceste poeme, 
este esenţa lor cultică, esenţă 
destăinuită treptat și conform 
riturilor unui hermetism în 
care te inițiez;i pe măsura a- 
propierii de sensurile voit 
îngrădite. Versul lui Lucian 
Blaga îţi captează însă dintr'o- 
dată sufietul dacă nu porţi ta- 
tuajele vreunei prejudecăţ, sti- 
liştice, și acelaş vers te face 
să-ţi dai numaidecât seama că 
ai trecut pe lângă o taină in- 
terzisă ție odată ce încerci 
să-l cântăreşti cu cântarele 
vechi ale erudiţiei moștenite. 
Deaceea a şi fost „înţeles“ şi 
venerat mai întâiu de tincret, 
— de întreg tineretul nostru 
cu preocupări sufletești pro- 
funde, — acela pe care d. Sex- 
til Puşcariu îl prezenta, pe 
vremuri, — și anume într'unul 
din numerele ziarului „Glasul 
Bucovinei“, umde i-au apărut 
cele dintâiu „poeme ale lu- 
mimnii“ — mai mult drept poet 
al Ardealului desrobit decât 
drept poet al unei noi dimen- 
siumi lirice. Tineretul i-a Tă- 
mas şi astăzi credincios şi-i va 
rămâne credincios întotdeau- 
na. Pentru acest tineret, fie- 
care carte a lu; Lacian Biaga 
e eveniment şi dar. Eveniment 
literar și dar sufletului, 

Tată că, după epuizarea vo- 
tumului La curțile dorului şi 
mai ales, după apariţia volu- 
mului de versuri „definitiv”, 
— în înţelesul de „detinito- 
riu” al cuvântului, — apar Ne- 
bănuitele Trepte pe cari poe 
tul le desparte oarecum de 
opera precedentă, numindu-și 
Versuri nouă recent apăruta 
culegere. 

Nu ne îndoim că mulţi dim-» 
trei cei ce se vor pronunţa 
asupra acestej cărţi de poezie 
vor căuta, în primul rând, să 
o compare cu cele apărute 
până la ea. Procedând astfel, 
vor putea stabili evoluţii sau 
înnoiri, 

Cât ne pirvește, nu am pu- 
tea întreprinde o atare mun- 
că, și nici nu o credem absa- 
lut necesară. Fie că greșim 
său nu, cărțile de versur; ale 
d-lui Lucian Blaga au făcut 
asupra noastră, întotdeauna, 
impresia unor întreguri mult 
prea bine rotunjite ca să nu 
poată fi cetite și prezentate 
drept piese de sine stătătoare, 
la orice caz conținutul volu= 


metor de poezie ale d-lui Lau- 
cian Blaga este organizat cu 
muită grijă. 

Jată, în Nebănuitele Trepte, 
cele 28 de poeme nu se suc- 
ced oticum, ci se armonizează. 
„Monolog”, „29 Mai 1895”, 
„Autoportret” deschid cartea, 
delimitându-i destinul, iar 
„Cetinj negre”, „Cântec pen- 
tru pei 2000Ș „Epitat”, o 
închid. 

Ceeace în „Monolog” «e în- 
demn, în „Epitat” e justificare 
a îndemnului, Ceeace în „Mo- 
nolog” e „lărgire a fiinţei și 
peste marginea crudă care te 
curmă”, în „Epitaf” e „desvă- 
luire a nebănuitalor trepte” și 
întoarcere la „mumele sfin= 
tele—luminile mii”. 

Ceeace în „9 Mai 1895” e 
dată a începutului personal, 
la chemările adânci ale acelo- 
rași „mume” însă devine sfâr- 
şit în „Cântec pentru anul 
2000”, 

Şi ceeace în „Autoportret"” 
e înfăţişare a umui suflet în 
„căutare mută, seculară şi pâ- 
nă Ja cele din urmă hotare”, 
în „Cetini negre” e ratrospec- 
tivă asupra acestei căutări. 

Intre aceste poeme de ince- 
put şi sfârşit se repartizează 
restul vrăjitelor cântece, con- 
stituind constelații şi cores- 
pondenţe în aşa mod polariza- 
te că din muzica lor se naşte 
un cer aidoma celui sugerat 
în Pleiadă: 


„loc de focuri, joc de inimi— 
ostenescu-mă să mumăr 
înc'odată aștri minimi, 

Focuri mari şi focuri line — 
câte văd, atâtea inim 

bat în spaţii pentru mine. 
Ard în văi ș; pe coline 
inimi mari şi inimi line”, 


NEBÂNUITELE TREPTE 


se înscriu, totuși, sub o zodie 


anumiță: sub zodia dragostei, 
— a unei dragosti nemaipos- 
tizate în lirica noastră. „In- 
cântare”,  „Domniţele”,  „ÎIn" 
demna la poveste”, „Cuvinte 
către fata necunoscută din 
poartă”, „Dumbrava roșie”, 
„Ardere” și „Pe multe dru- 
muri”, sunt poeme de ara- 
goste. Departe însă de a fi 
„panică” sau „faunikă”, — a” 
tari cuvinte ar suna aproape 
ca o blasfemie în cazul de fa- 
ță, — aragostea cântată de 
Lucian Blaga e deadreptul 
înălțarea la cer și trasfigura- 
re a tuturor miturilor ome- 
nești. 

Nu  cităm decât această 
Dumbravă roşie prin care 
Blaga înrhide inelui de vrajă 
pornit dela Eminescu și în 
care cu toată periculoasa iar 
propiere, își păstrează neatinr 
să ozigimalitatea: 


„Mușohiul reavăn, negrul 
murei 

ține cumpăna căldurii. 

leşi zeiță din sandale — 

vrerea e-a Măriei Tale! 


Și rămâi desculță 'n rouă! 
Tremură prelung în glas 
întrebarea de-i aievea 

astă clipă de popas. 


Dobitoacele păduri; 

cred în mine, cred în tine. 
Intrupându-se tomnatice 
sună soarele prin vine. 


Capre roșii vin din vale — 
copleșiți stăm amândoi — 
vin să-și uite fericirea 
verii calde, lângă noi”, 


Această dragoste, nouă în 
lirica biagiană, suntem ispitiți 
a o considera stând la rădă- 
cina schimbări; zodiei pe care 
însuși poetul o primeşte ca pe 
un har: 


„Aşa-mi spuneam încă' ieri, 

mereu 
amintire e numai—a unui ceas 
care-a fost — 


aa 


=. 


orice vis pentru mâne. 

Lângă tine nicio lumină, nicio 
stea, miCiun zeu 

nu rămâne. 

Uită Arcadia ! 


Incă ieri, numai ieri, doar 127 

mă apăram cu frică i 

de zodia, nouă ce se ridică. 

Și azi, dintr'odată, neașteptat, 
acest răsărit 

Ce cântec nemăsurat! 

Ca unui orb vindecat 

lumea *n lumină mi s'a lărgit. 

Puterile mişcă *n zenit, 

Deschid porțile: Timp ne- 

umblaţ 
bine-ai venit, 
bine-ai venit /” 


Oprindu-ne aici și exami- 
nând numai elementele reţi- 
nute până aici, trebuie să con- 
chidem că în NEBAÂNUITELE 
TREPTE, noul volum de var- 
sur; al lui Lucian Blaga, bân- 
tuie multă lumină faustică și 
anume jumina interioară de 
care se simte învrednicit bă- 
trânul Faust. Ne-am găsi deci 
la începuul unei epoci oare- 
cum inedite în poezia marelui 
nostru poet, — în pragul de 
zori al trecerii înspre un nou 
meteor în ţinuturile căruia se 
vor accentua, poate, o seamă 
de umbre, dară se vor nuanţa 
cu atâta mai revelatoriu co 
morile nezise încă de acel 


- „Lawcian Blaga care e mut ca 


o lebădă”, 

Deocamdată peisajul către 
care au urcat Nebănuitete 
trepte, este nordic, — deci 
peisaj cu răsărituri prelungi- 
te, cu amiezi străvezii până m 
suftețul însuși al naturii, cu 
apusuri fantastic suave și cu 
nopți înalte: peisaj autumnal, 
dacâ-l raportăm la zonele 
noastre, Până și nostalgia ţă- 
rilor calde îi completează, — 
cât un zâmbet de albină ce-i 
drept, — dară enunțată totuși 
în cele două catrene intitulate 
Sud”. 

In acest cadru, PAN e frate 
cu soarele ajuns în cumpăna 
verii: Se apleacă peste trecut 
și-și mângâie nosta'giile. Da- 
ră Pan nu maj e Pan. In sufle- 
tul poetului s'a petrecut o 
mutație. Biaga a început să 
audă şi să asculte glasuriie 
cari până ieri, încă leri, se 
zvoneau subteran, acoperite 
de urmele aducătoare de rod- 
nicie ale marelui zeu autoh- 
ton. Este momentul căderii 
ultimelor hotare dintre lumea 
din suflet şi cea de dincolo 
de el. Momentul identificării 
totale cu tainele printre cari 
postul a trecut ca printre 
tulpinele unei păduri și mo- 
mentul contapirii- cu însăși 
pădurea. 


„Fără duminecă și fără de 
'nceputuTi 

mă ascundeam tăcut sub vege- 
tale scuturi, 

în foi, printre liane, sub ecva- 
torul căldurii, 

iubit de şerpi, de flori şi de 
lemurii”. 


Deşi Say părea că Viziunea 
geologică, din care reprodu- 
cem distihurile de mai sus, 
ascunde alte mărturisiri, refu- 


„late pentru cei ce ţin să vadă 


cu tot dinadinsul numai refu- 
lare acolo unde „materia” li- 
rică se cere comprimată spre 
a vibra, — cf. ultimele ver- 
suri din „Răsărit magic”, — 
credem că această viziune 
marchează. solstițiul de vară 
al poetului, marchează cu 
alte cuvinte, un punct de nouă 
plecare. Vecinătatea chiar de 
care se bucură în  econumia 
Nebănuitelor Trepte, această 
viziune — ne gândim la veci- 
nătatea cu numai titlul poa- 
mului „Sfântul Gheorghe bă” 
trân” — e semnificativă în a- 
ceastă privinţă. 

Şi acest volum al lui Lucian 
Blaga închide un destin — 
destinul poetului, propriul său 
destin ! Să ne mai surprindă 
marea sfinţenie cu care-l evo- 
că pe Rilke? Versurile scrise 
„intru pomenirea lui” se si- 
tuiază numai aparent dincolo 
de cercurile magice înlăuntrul 
cărora Lucian Blaga își siu- 
jeşte curata slujbă de mare 
iniţiat. In fond însă Rilke „nu 
are chip şi nu are nume”. El 





A apărut: 


GREUL PĂMÂNTULUI 


poeme 


de ION FRUNZETTI 


Colecţia „Universul Literar“ 





UNIVERSUL LITERAR 


e poetull Aparține stihiilor 
eterne cu cari se împărtășește 
Blaga, liricul nostru cel mai 
aproape de Marele Anonim în 
mâimile căruia creștem și a- 
punem cu toții asemenea pil- 
delor. j 

Aşa se explică decă poemele 
lui Blaga se menţin mereu la 
nivelul lucrurilor primordiale, 
primigene, fiind, ca atari, ne- 
supuse timpului care ne îm- 
bătrânește. Și așa se explică 
dece „subiectale” pe cari şi le 
alege el capătă dimensiuni şi 
semnificații nemai-întâlnite:; 


„Saltă mânzul în joc saltă'n 
ocolul bătut, 

Ca puii de lebădă—negru era. 
Ca ogorul. 

In curând va fi alb cum e varul 

Sub pamvăza sfintei Miercuri 
născut. 


Spulberând colbul ogrăzii, şi- 
arar 
când Vadie aromele humei 
şi-aduce aminte de laptele» 
ANar 
ca frunza de salce, di mumei. 


Din curte adulmecă lung spre 
nu ştiu ce 'nalte poeni 

Şi iarăși, spre vatră se'ndeam- 
nă, la jaruri. 

Argintul, din care-i voiu bate 
potcoava, 

doarme încă în munţi apuseni. 


Câteodată, cu stranii nechezuri, 

el se daprinie pe câmp de 
MOhOT, 

şi-mi pregăteşte, vestinidu-mii, 

biruitorul, mult  aşteptatul, 
ultimul sbor. 


In noaptea aceasta-i bolnav. 
Simt ca o durere 
în spate, tainic, la locul 
unde purced să-i crească aripile. 
„Zace în grajd, arde ca focul. 


Luna, intrând pe fereastră, ală- 
turi se culcă pe paie. 
E noaptea de boală a lume:, 
când mugurii toţi 
plesnesc cun malcom țipăt sub 
zare, 
[otul en așteptare,. Tatul- 
albastră-vănaie”. 
(Mânzul) 
Aţi cetit vreodată, undeva, 
mai desăvârşite versuri des- 
pre Pegas? Şi Blaga își inti- 
tulează așa de simp'm extra- 
ordinarul poem. 
lată ce fal de poezie cuprind 
NEBÂNUITELE TREPTE. 
Cantitativ e puţin, Numai 
26 de poeme. Fiecare însă e 
o carte, In afară de acestea, 
volumul pe care d. Lucian 
Blaga ni-l trimite din Sibiu 
ca pe un mare mesaj pascal 
e un nou început, 
Inceputul melodiei d-sale 
celei mai înalte. 


TRAIAN CHELARIU 








MEŞTERUL MA 


Prezenţa acestei intaiții a uni. - 


versului s'a semnalat mai cu 
Soamă în Mioriţa. Ea e însă ace- 
eaşi în fiecare din inspiraţiile 
populare, și le dă acel larg orl- 
zont de sensibilitate, acea vibrare 
cosmică, acea apropiere firească 
şi familiară de marile probieene 
ale existenţei, acel prelung fior 
care însemnează artă adevărată. 

In Meșterul Manole, destiaul e 
an la fe! de puternic stăpân. De 
data aceasta, el seamănă mai 
de grabă cu un blestem; şi se ştie 
cât de puternică e superstiţia 
blestemului în sufletul popular. 
Blestemul e o soartă nouă, un 
destin pervertit, un legământ la 
fel de puternic. Un blestem se 
vădeşte în faptul că meşterii au 
ales un loc fermecat, locul aes- 
lor ziduri ijnegrite, acele ruine 
care unu mai suferă lângă ele o 
construcţie nouă. E un blestem 
al pământului și al tainicelor ivi 
puteri, revoliate împotriva încă- 
tuşării pe care vrea să le-o im- 
pună siorțarea omenească. Ta 
blestem e şi jurământul meşte- 
rilor, un blestem atât de puler- 
nic incât nimic nu-i va mal pu- 
țea împiedeca realizarea, aici 
cataclismele coamice deslănțuite 
de rugăciunea desnădăjauită a 
imi Manole, aici enormitatea pă- 
catului făptuit, Ensfârşit, un bies- 
tem e însuşi păcatul acesta, care 
se va răzbuna prin picirea tutu- 
ror celor ce i-au fost păriaşi; 
şi aceasta e singura expiicaţie a 
episodului final, care altfel ar 
putea să pară adăugat, acela al 
căderii meșterilor rău susținuți 
în văzduhuri de fragijele Jor aripi 
de şindrilă, 


O soartă rea Pluteşie aaifel 
peste inireaga legenda, Un ue 
biesiemat a iost ales ca să fie re- 
dai arian, și pe ei sa ciăuit 
cea mai frumoasă biserică din 
țară. Kâscompaiarea actas+ă nu 
se putea face decât printr'o ispă- 
gire; şi ispașirea e crisitul sacri- 
ficiu al iumrii meşterului, al legă- 
tarot uui jumeșu, SPOrui apui cu 
pierderea vieţii, care apare ca o 
sumpă deşlegare, Aceasta pare a 
fi ideea poevului popular, Dacă 
avem drepiul să o interpretăm 
astiel, şi dacă menumăraiele glose 
ce sâu adăuga: de aiunti textu- 
lui primitiv nu ne-au intunecat 
înţe.egerea precisă a sentimen- 
tuiui primitiv, atunci se poate 
hotari ca versiunea romamească 
a legendei înfățișează, alături de 
cele balcanice, un incontestabil 
progres. Aceasta mă şi face să 
erea că forma românească e cea 
mai nouă dm toate, Leleialte su 
mai multă apropiere de înţelesul 
PrumnuiiV al gene, de iegaru- 
rile ei cu pământul. Sublimarea 
sentimentului până la un sacri- 
ficiu conştient, până ja libera 0p- 
țiune între ideal şi real, până la 
această înălțare la stele care e 
dealiiei exprimată şi prin sim- 
bolul aripilor de şindrilă, apar- 
ține autoruiui Mioriţei, îraie cu 
Acea Ce avia SA caiite Lucea- 
fărul de mai târziu, Sângele tra- 
cic €e cel câre vorbeşie in toate 
aceste inchipuiri; acel ce le-a 
visat ae vede a fi urmaşul ce- 
lor ce-au luat parte la muserele 
Tui Orfeu şi au plecai pe variuri 
de lance, să ducă veşti dlui Zal- 
mMoxis din lumea miseră dela nol. 

Jotr'adevăr, ceeace mi se Dare 
că se desprinde mai limpede din 
această legendă, £. ca şi în M:o- 
riţa, disprețul faţă de realităţile 
neesenţiale. După concepţia cale 
pare a sta la temelia acestor 
creaţiuni, omul nm trăieşte decât 
pentru câteva adevăruri mari. 
Celelalte, constatările simţurilor, 


(Urmare din pag, î-aj 


Dragostea insăși, dragoatea de 
mamă în Miorița sau cea de go- 
ție în Meșterul Manole, nu e de- 
cât o piatră de îmcenoare a sute- 
tințelor noastre, sau mai bine o 
cutie de resonanţă. care amplitt- 
că şi ne face să înțelegem mal 
bine puţinul pe care îl ducerm ou 
pei, ri încă ter aa exa- 
ger. esul gândirii popu- 
lare şi valoarea ei artistică, siliţi 
vom fi să ne întoarcem cu mai 
multă evlavie apre constatarea 
atât de banalirată astăzi, că „Ro- 
mânul e născut poet“. Intr'ade- 
văr, asemenea condiții pelholo- 
g'ce mi se par pământul cel mai 
bun pentru floarea sară a poe- 
ziei. Ele explică abundența Inspi. 
rației populare, şi valoarea ei 
în anumite momente; ele dau 
subStratul generos şi fertii din 
care se hrănesc, şi vor continua 
multă vreme să se hrănească 
poeţii crescuţi cu o palmă mai 
sus de glie. dar care nu s'au des- 
făcut niciodată din puternica ei 
îmbrățișare. 

Căci Jegendeile acestea sunt o 
forţă vie La irvorul lor au ve- 
nit să soarbă câte un strop de 
azur seriitorii cej mal mari pe 
care i-a avut omenire, Un Ho- 
mor n'at fi existat fără bas- 
me, nici un Boccaccio sau an 
Ariosto. Povesiea lui Faust sau a 
lui Don Juan au plecat din ace- 
leaşi îmchipuiri populare; şi în- 
Wun chip generali s'âr putea spu- 
ne că nu există iiteratură mare» 
fără o legătură adâncă şi dura- 
bilă cu fondul ei popular. 

De aceea rău ar fi font da li- 
teratura noastră, dacă n'ar. îi 
avut la tomeliiie ei aceasi bo- 
găţie de închipuiri populare. Ele 
su modelat şi sufletul scriitorilor 
noştri, pregătindu-i pentru va 
anumit număr de gentimențe şi 


de idei, potrivite cu sufletul = 


popular. Ele au dat însă acestor 
scriitori şi un magazin de cu- 
moștințe şi de perspective asupra 
vieţii, care incă nu e pe cale de 
BR 50 ecătul, Poezia noastră cea 
masi Înaltă trăieşte şi astăzi din 
seva populară; și ce dovadă mal 
bună decfi aceasta, că ceeace 
numim şi astăzi poezie populară, 
ea insăşi nu e altceva decâţt o 
poezie înaltă, pe care nu ştim 
Cum s'o numim? 

Pentru a nu merge mâl depârte 
decât legenda M Manole, 
interesul ei pentru deavoliarea 
de ma; târziu a isteraturii 498 
zisă cultă, se poate ghici din chiar 
vâloâreg probiemei omeneşti în- 
ch'se întrinsa. Puţine subiecte 
populâre se potriveso mai bine 
pentru înalitele speculații ale gân- 
dirii. Problema e netedă, şi de o 
înspăimântătoare clar tate: artis- 
tul se află, ca un Hercule adoles- 
cent, în fața a două drumuri des- 
chise. La capătul celui dintâi se 
întrevede o fericire săracă şi fără 
perspective, cu cond:ția numai de 
a ascunde sub obroc făclia ne- 
stinsă, De cealaltă parte sunt vâr- 
tejurile mâri aie artei, e patima 
creației nemijlocite, care stărâmă 
orica împotrivire şi nu suferă 
nici o vecinătate, Problema sin- 
gurătății artistului, ş turnului de 


CR eat A e 
Tm 





CĂRŢI ȘI REVISTE 


eDin volumul de versuri 
„RUGĂCIUNILE DORULUI” al 
d-lui Iosif Moruțan da Bistriţa 
apărut la Tipografia „Minerva” 
și ea în BiStriţa, citim acest 
„Poem fără pace”: 

„Ma! ieri începeam să scriu 
semne da pace. — Pe prundul 
grădinii cu jocurile anilor mei 
— Cu erini şi albe gladiole'n flo- 
ri de tei. — Impănam un cer 
crescut pe urmele dace. — Ieri, 
un zâmbet năvedeam peste bu- 
zele mele. — Și-un cântțec nou 
de dimineţi cu denii, —  Stro- 





peam cu gând în glasuri de ec- 


tenii, — Un cer 'arcat pe car cu. 


oiştea de ştale, -— Ieri începeam 
să fug da zarișii megre, — spre 
zări cusute'n aur nou de cânt, — 
In arc de păci voiam să strâng 
biesteme, — S'ascult heruvi cum 
slove megre-aruncăn vânt, IN- 
CEPUTUL NĂRUIT SUB ZODIE 
NEAGRĂ DE STEA, — Pan- 
tru mâine, de azi e cântecul] ani- 
lor mei. — Cu crni şi albe gla- 
diole'n flori de tei. — Voi aştep- 
ta să cadă an cu an din viaţa 
mea”, Versurile g-lui Iosit Mo- 
ruțan nu sunț perfecte, Volumul 
„Rugăciunile Dorului” e cântec 
pe o singură strună, Rugăciunile 
din el nu au ajuns încă [a acea 
tranSf gurara a înţelesurilor dela 
care începe orice pvezie Lirică, 
Iosif Moruţan e bătut de gânduri 
ca ua tânăr călugăr, — frămân- 
tările lui sufieteşti sunt însă fur- 
tuni ce nu-și înfig plugul în 
frunzişurile codrilor sau apele 
mării, Oricum ar fi, car- 

tea d-lmi IoSif Moruţan este un 
sohit în care xăsună cânţte și 
ŞTai românese, 


e REȚINEM „Dintr'un jurnal 
de vară” — pagini publicate de 
d. ION PILLAT îa vo.umul pe 
Aprilie crt. al Revistei Fungaţii- 
ior Regale — aceste mărturisiri: 
„Ei, înainte ge amurgul zi.ei, 
am fost cu Marie și Dinu, în tră- 
sură, până la fostul pichet de pe 
Prut, nu deparțe de satul MEor- 
cami în dreptul Pereritei basara- 
bene. Cei doi câini ai lui Dinu 
ne întovărășeau. Aduceau cu ei 
acea atmosferă de viață adevă- 
Tată, curată și proaspătă, acel 
spirit de mare aventură pe care 
azi, câng îișiși copiii îmbătră- 
nesc atât de repede la contactul 
distrugător al jucăriilor prea 
„ftehnice” nu-l mai au decât a- 

- nimaiele şi pe care l-a avut Ho- 
mer. Să-l mai aibe poeţii? Fre>- 
vantarea acestora mă iasă scep- 
tic”, —. „Ce impresie curioasă să 
citești opera propriului tău fiu — 
proprinuin tău sânge — e ca și 
cum aş fi reușit să prind un ecou 
odată suscitat de mine, dar care 
îmi răspunde cu alt glas, neaş- 
teptat unde credeam să-l recu- 
nosc, înrudit acolo unde îmi în- 
chipuiam depărtăți, Cu cât ae 
părem mai obiectivi, cu atâta ae 
trădăm mai mult”, — „Trăim 
fragmentar, superficial, în mar- 
ginea spațiului şi timpului ade- 
vărat. Din copilărie învăţăm să 
seşim din ele, să îmbrăcăm haina 
croită și cumpărată gata a eului 
aostru social pe care n'o vom lă- 
sa-o decât la moarte”, 


9 UN PRIETEN ne trimete 
spre publicare un esseu. Altul 
un maldăr de versuri. incercarea 
celui dintâiu  pâcătuiește prin 
prea multă incoherență şi abs- 





tracțiune. Din caietul de strofe 
al secundului ne-a întâmpinat la 
fel de multă „abstracțiune”, Iată 
o mostră: „Inconștient, planând 
peste conştiinţa iumii de dure- 
re — Inconşt.ent, în sens de su- 
pra conştiinţă, — A lumii legă- 
nare sar fi curmat 'nante să se 
miște. — Ș_ncremenirea  Qomi- 
nâna ar fi scutit vieața de res- 
triște, — Dacămn esența ta m'al 
fi avut dmpulsu'nfăptuir.i da vo- 
ință !” — și aşa șmai departe cale 
de încă 29 de, versuri scrise în zi 
de 15 Decembrie 1942, In plus, 
amicul snai dă următoarea „ex- 
plicație”: „Concepţia  bartma- 
neană (sic!) despre vieaţă sus- 
ține că lumea a fost făcută de 
voința Inconștientului perfect ca- 
re, desigur nu putea craia ceva 
rău; Jumea esta deci bună. Dar 
este şi rea, căci nonexitența 
ete preferabilă, far:cirea  con- 
fundându-se cu neanişearea tota- 
lă și veşnică”. Are dreptate au- 
foaul nostru, Păcaţ că n'a aplicat 
acolo unde trebuia concepţia 
„hartmaneană”, — la propria 
d-sale poezie adică, 

Nu pentru a-i da acest din nr- 
mă sfat am iranscris strofa de 
mai sus ci pentru a-i recomanda 
o urgentă și absoluţ necesară în- 
toarcere la concert, — gq-sa, cât 
și  confratele d-sale essâistul 
dâna văd.te semne de rătăcire. 
Suntem convinși că încercările 
şi versurile lor, — de astădată 
ne adresăm tuturor acelora cari 
întrebuințează cuvinte mari în 
cele ce ser.u, cuvinte foarte mari 
ca să fie alo lor şi prea mari ca 
să mai poată fi înţelese de ei, — 
suntem convinşi că esseurile şi 
versvriie lor ar fi mai vii şi mai 
bune dacă respectivii le-ar scrie 
cu picioarele, căci bietale picioa- 
re, char qacă au talpă de lemn 
dedesubt, tot mai păstrează con- 
tactui antele cu pământul, con- 


- tact care pentru foarte mulţi 


dintre, stihuitorii noștri pare a îi 
de domen ml mitului, Cum ne-am 
putea explica altfel tot social de 
„dagende”, „bajade”, „logodiri”, 
„inele” şi câta alte parascovenii 
de cari sbundă lirica mal tâ- 
nără ? 


Y. a 











tul insuși e o pătâniiate 
cu fauni pe căra i-a lagoniţ 
mea cea DOUĂ, şi care IBM 
odată cu umbrele nopții, 


S 
i 
i 
z 
3 2 
i via 


ş% 


cutului nu vot să mană, 
potrivesc aredinței vre 
du-eşte să ridice semple' 
cât de nou âr părea 
ment a] tradițiej atolpuree: 
vine tot din itgenda populară, 
amintirea acelor ziduri 
pe care le otută Negru V 
să zidească doasupra lor 
tlrea oreogtinească. tecui a 
mai ou seamă omul în 
elementele contririi, up 
Cosumb care câulă țara cea, 
împotriva găverelățuioe şi a ja- 
duieliior de care sunt 
până și cei mai aproape de ei 
In draua lui Luca B 


ii 
sat 


cui 


Dimfuiuu. Diâga €, iara afa- 
MAturgii muşuti, Done 0el câre a 
Înțiitou mă, pane atetriutile di 
MANCA Me isaubiţu, Și p Ph 
tiodus pe scena bone venos 
ouncepiie eieu-că p Muuei, jură 
Mănuui ogior «tot meșteri iugena- 
mează penru  toideaung semn 
sub vâre Lu se va deslâșuru dosul 
uui. Lezâmuntul acesta ş los de 
ailil paun, și ca BB ajua amilei, 
DMOiOozai în vribunălui ceresc; în 
chiar cipă lui, o mutire-de ii» - 


"pică Îşi ucacnibeiiă uubrele pe 


pămânui, tăgâduinăd otiur ce 849 
legal, impiimurea Visuiul ler de 
âriă, cu pieţul saotuucaului co 
slmţii, ldeca acestui saorifie.u 
țrânstormă de miiiei pe Maneie 
întruu Ciara ai arii, in jaDugie 
torul voiuniar al marului scesd 
găre nu puate îl cumpara aittel; 
întreaga dramă a luj Luciana 
Biaga e străbătută de un sula 
mesianic care se realizează prin 
îndosia jarttă a meşioruu, şi & 
buburii lui pâmânteşu, răsoumpă- 
Tată insă printeun vis de artă 
câre rămâne, 

Jnmiârşii, drama recentă a iul 
Ion Luca reia tema iu, Adriau 
Maniu, aoteg a :mpotrivimi dia 
pariea soluiuj păguu, a inesței 
vechilor giviuități, La acâania se 
Adaugă însd şi o voință demo» 
nică vie, acteş a unui oâdugăr in- 
drăzosi.t de soția lui Manole și 
câre wzeșie toa.ă SCOrmVIr Sie 
durilor ve se dărâmă și șrevutee 
răscumpărate printr'o geriiă ome= 
neaacă, Uneltiriie lui duc la aa- 
crificârea atit a Lăcrămioaral, 
cât și a meşterului însuși, Drama 
Asiei concepulă, e mai apropiată 
de măsurile omeneşti, nul res 
jistă, mai explicabilă în Snlăn- 
ţuirea ei, dar pierde iz avelaș 
t.my o mare parie din suis Vote 
Mo cure agită perouâgiile le- 
sendei, din visurile supratireșii, 
de câre nu avem noi inşino pu- 
terea de g ne vrea lega, penizu 
totieâuna, dar a câror intuție 
ne doare deopotrivă la aiţii, și 
are darui de gş răscoli atâtea flă- | 
cărj uitate in adâncuri, 

Legenda  Meșteruiul Manole. 
depășește astfel cu mult jniere- 
sul obişnuit al unei oarecară ba= 
laude Vătrânești. Ca şi celelalte 
mari Jegende populare, ca și Mio- 
rița, cu care am (om silit să se 
atât de desc apropieri, ca şi Lw 
ceafărul,  câre poartă um aume, 
dar câre s'a ridicat din acelaşi 
gubsirat popular şi înflorit din 
ceeaşi sensibilitate, legenda a- 
ceasta s'a incorporat in mod dm 
finitiv sufletuiui românose, Den- 
tâtea veacuri, de câna trăim în 
mijlocul atâtor mari legende, 
ceva din esenţa lor a trebuț să: 
pătrundă în sufletul fiecărniă 
dintre noi, ca un elemenţ vompo- 
neni, Prezența lor în zestrta su= 
hetului românesc e unul din aeti 
fermenţi care vor frământă su- 
filetele nu numai ale noastre, dar 
ŞI ale genera tilor numervâde ce 
vor veni, Şi trebule să fim recu- 
noscăţorj cu utâţ mai mult ge- 
niatului poet necunoscut, câ ptn- 
tru a pregăti alâ:ea suflete și a- 
tâțea sensibilităț. viitoare, alin 
colțul !ui de ţară în oare își va 
ti chinuit modesta lăută, s'a gân- 
dit să pe lase pEste veacuri un 
atât de nobili fermeat, 


ALEXANDRU CIORÂĂNZECU 














Elena Farago în 1917 


UN PIERSIC LA FEREASTRĂ 
ȘI O FOTOGRA IE VECHE 


Scotocesc prin sertare. Fotografii, scri- 
sori uitate, slove de cerneală decolorată, 
rânduri vechi peste care, altădată, trun- 
tea, plecându-se, va îi zâmbit senin sau 
se va fi increțit amar... Sunt, aici, și sdren- 
țe de manuscrise neterminate, gânduri 
măzgălite la intâmplare, crâmpee de via- 
ță, nopți condensate pe petece de hâr- 
tie. Incerc să pun oarecare ordine în răs- 
vrătirea aceasta a sertarelor şi, intransi- 
gent, mă hotărăsc să sacrifice toate hârţoa- 
gele inutile. Vreau să-mi gospodăresc, ca 
un burghez cumsecade, biroul, şi să stâr- 
pesc odată anarhia asta lirică sbârlită prin 
toate cutiile... 

De-alară, din grădina casei, întâiul 
piersic al lui Aprilie se-apropie, ştrengă- 
reşte, de fereastră și încearcă să-mi bată 
în geam cu o creangă abia înmugurită. 
Nu vreau să-i dau prea mare atenţie şi-mi 
continui, cu febrilitate, treaba gospodă- 
rească. Imi lunecă printre degete o foto- 
grafie. O rețin. E veche, îndoită la col- 
țuri și are o margine ruptă. Un chip de 
femeie, de-o frumuseţe gravă, cu totul 
deosebită, cu linia profilului uşor melan- 
colică, cu frunte înaltă și privire adâncă, 
meditează în fotografie. In marginea albă, 
sub chipul care gândește, o semnătură 
tremurată şi două rânduri cu litere fine, 
mărunte : 

„El. Farago Micului Radu C. Dumitrescu, 
Craiova, Aprilie 1913”. 


Mâna cal ţine fotografia palpită. Ge- 
nele tremură şi sufletul pleacă înapoi, în 
trecut... 

Craiova, Aprilie 1913... Micului Radu... 

Cât timp rămân așa, cu chipul de pe 
cartonul subţire, uşor îngălbenit, în fața 
mea, — cu ochii plecaţi peste scrisul mă- 
runt, abia adiat ca din vis, ca din poveste? 

Creanga piersicului lui Aprilie se lipe- 
şte mai tandru, mai insistent, de geamul 
meu ; din rafturi, poeţii bibliotecii se-a- 
dună ca un fum albastru, plutind peste 
fotografia veche. 

Ochii citesc mai departe : 


„Micuţule, 


Pentru că mi-ai scris așa de frumos îţi 
trimet fotografia mea. Să trăești, să fii 
cuminte şi să-ți iubeşti părinții. Mie îmi 
sânteţi dragi toți copiii din lumea asta, şi 
am Si vă scriu mereu versuri. Să păs- 
trezi fotografia asta ca să-ți aducă aminte, 
când vei fi mare, că a fost odată o femeie 
care socotea ca pe una din cele mai mari 
bucurii din viață bucuria de-a putea să 
stea de vorbă cu copiii înţelepţi cum 
eşti tu. | 

Iţi sărut fruntea cu dragoste 


EL. FARAGO“. 


Sunt treizeci de ani de-atunci... Intr'un 
îndepărtat Aprilie, în preajma primului 
Paşte al claselor mele primare, tata — 
actor al scenei de stat craiovene — mi-a 
adusi darul unei femei, căreia îi erau dragi 
„toţi copiii din lumea asta“. Era o carte 
de versuri pentru cei mici, cu ouă roşii și 
cățeluși. şehiopi, cu cocoşei fără un ochiu 
Şi gândăcei strânși în pumnul unui copil 
nemilos, cu cloşti care cotcodăceau în 
strofe onomatopeice, cu sburde sau cu 
lacrimi de copii. Darul poetei Elena Fa- 
tago, pentru băețelul din clasa I-a pri- 
mară al actorului craiovean. 

Stiam să scriu și să citesc încă înainte 
de-a fi fost dat la şcoală, aşa că, în câteva 
zile numai, învăţasem, pe dinafară, o 
mare! parte din poeziile cărții şi le reci- 
tam cu voce tare şi cu oarecare orgoliu 
al isprăvii mele „cărturăreşti'. 

Am scris, atunci, — probabil din în- 
demn părintese — cu litere migălite cu 
grije, dintre care unele tot mai dezertau, 
strâmbe, din liniile palide trase cu vârf 
de creion pe hârtia scrisorii, rânduri de 
mulţumire; sfioasă poetei, pentru darul ei 
de Paşte. A venit, curând după. aceia, răs- 
punsul : chipul frumos al meșteșugarei 
de cântece mici, puţin grav, adânc melan- 
colie, în fotografie, și slova ei netipărită ci 

fin tremurată cu peniţa pe marginea albă 
a cartonului, diafană şi caldă ca o des- 
mierdare. pe fruntea unui copil... 

Craiova, Aprilie 1913... 


Astăzi, în acest alt Aprilie al unui nou 
an, sertarul îmi redă fotografia poetei și 
litena' ei sublire, pogorită, ca o mireasmă, 
din vis. O păstrez, mult timp, în mână, o 
mângâi cu ochii, o iulgui cu amintiri. 

Piensicul primăverii s'a strâns, aproape 
tot, lângă peam, şi parc'ar vrea să-mi în- 
tindă înăuntru o ramură fragedă. 

[i ascult ciocănitul în dimineaţa feres- 
trei, îi privesc bumbii roșiateci ai mugu- 
rilor de pe crăngi, și două versuri îmi ră- 
sar, amintite, pe buze: 


„0, unde ești creangă de-April, să-mi 
[improri 
Ferestrele vieții cu verdea-ţi lucire...“ 











Sunt versurile Elenei Farago, dintr'un 
poem de toamnă, pe care piersicul feres- 
trei mele și fotografia de altădată a poe- 
tei le-au aflat închise într'un sertar din 
mine și le-au trezit în transparenţele a- 
cestui nou Aprilie, — așa cum mâna mea 
a scotocit şi-a deșteptat din fundul cutiei 
prăfuite poza veche și litera măruntă, 
ușor adiată ca o sărutare pe fruntea băe- 
țașului de-atunci... 


ÎNTÂIA VIZITĂ, ÎNTÂIA 
DESNĂDEJDE 


Elevul, îmbrăcat în haine modeste, slă- 
buț și palid, cu priviri vag îngrijorate, s'a 
plimbat,  nehotărit, o vreme, prin 
lața porţii Muzeului Aman. A trecut, de 
câteva ori, pe trotuar, în sus și în jos, s'a 
uitat în curtea muzeului, s'a oprit în loc, 
a mai privit odată, s'a decis brusc, a des- 
chis poarta și a înaintat cu pași repezi — 
pașii timidului când smulge, din el, o ho- 
tărire uluitoare — spre locuinţa din fun- 
dul curţii. Aici, la ușa Doamnei Direc- 
toare a Muzeului Aman, elevul a sunat 


prelung, apăsat, — ca pentru a-şi face cu- 
raj — şi a rămas, apoi, în clipele încor- 
date ale așteptării, frământându-și în 


mâini, cu bravură, șapca de licean. Când 
a fost poftit înăuntru, a împietrit, câteva 
secunde, pe pragul salonașului, unde avea 
să se petreacă minunea și, în urmă, neaş- 
teptata catastrofă. Pe buze i-a fluturat un 
„Sărut-mâna“, destul de incert, iar mâna 
Stângă a arătat, a prezentare și-a ierţă- 
ciune, spre buzunarul tunicii şcolăreşti 
doldora de manuscrise. 


Salonașul era un amestec ciudat de bi- 
rou şi cameră de primire. Fotolii multe, 
scaune şi mai multe, un birou înalt, cu 
capac rulant, sub fereastră, mesuţe de 
fumat, un clar-obscur de amurg peste tot, 
iar în fundul încăperii, pe o canapea în- 
gustă îmbrăcată în scoarţe, o femeie în 
negru, solemnă, prea solemnă chiar, un 
cap mare, de-o stranie dictincţie, frunte 
înaltă, luminoasă, ochi ciudaţi, adânc pă- 
trunzători, capabili de-a sfredeli inima şi 
a intimida pe vizitator, trup greoi și sufe- 
rind, și, în tot, un aer grav și impunător. 

Ceia ce a impresionat profund pe li- 
ceanul oprit pe pragul salonașului, a fost, 
mai ales, acel cap cu totul deosebit, deo 
bizară frumuseţe, care, peste ani, avea 
să-i pară fostului licean deopotrivă chip 
de preoteasă antică şi frunte George- 
Sand... 

Cuvintele au sunat rar şi molatec : 

— Inaintează, tinere... Cine ești d-ta? 


Eroic, liceanul şi-a declinat numele şi 
a amintit, nu fără bâlbâială, doamnei di- 
rectoare a muzeului — poetei Elena Fa- 
rago — darui ei de Paște făcut, cu şapte 
ani mai înainte, băețașului din elasa întâia 
primară, care îi învățase, pe dinafară, că- 
țelușii şehiopi şi gândăceii striviţi în 
pumn, din strofele de primăvară. 

Pe canapeaua ei îmbrăcată în scoarţe, 
poeta a surâs şi a poftit pe băețandrul cu 
şapea frământată în mâini să ia loc pe 
unul din fotoliile îmbietoare. A urmat, 


ruptă din adânc de suflet, cu opinteli în 





Elena şi Coca Farago în 1915 


fraze și pleoape de fată ruşinoasă plecate 
în jos, mărturisirea școlarului : 

— Seriu şi eu poezii, Doamnă Farago, 
şi... am venit să vi le-arăt... 

Minunea se întâmplase. Băeţandrul in- 
trase în casa poetei, ședea acum într'un 
fotoliu, în faţa ei, și, îmbujorat la faţă și 
cu glas tremurat, îi citea versuri cu coră- 





Atelier de 





= UNIVERSUL 





la 


ELENA 
FARAGO 


de RADU GYR 


bieri înghiţiți de talazuri vrăjmașe sau cu 
drumeţi porniţi inutil spre zarea minci- 
noasă. Neclintită, poeta asculta. Numai 
ţigara ei, rămasă între degete, ridica o 
şuviţă albastră de fum, ca un mugur de 
jertfă aprins în mâna unei bizare drui- 
dese. 

Dar, după ce minunea s'a întâmplat fru- 
mos, iar actul de spovedanie și lectură s'a 
consumat, a venit catastrofa. Dramatica, 
marea catastrofă, sub ochii adânci și pă- 
trunzători ai poetei şi în fotoliul unde 
liceanul s'a transformat, deodată, în pa- 
id şi necuvântător crucificat. 

Cuvintele Elenei Farago au fost tot 
rare, molatece, melodice, dar au sunat a 
sentinţă și a răstignire. 

— Sunt poezii care miros a praf şi-a 
vechitură, tinere dragă... Așa se scria a- 
cum douăzeci de ani. Trebue să te deprinzi 
cu poezia nouă, cu imaginea şi limba ei 
proaspătă. Citeşte. Citește mult poezie 
modernă. 

In ce clasă ești? A treia? Ai ajuns să 
poţi citi franțuzeşte? Poţi înțelege ? 

lată, am aici în bibliotecă pe Verlaine, 
pe Fernand Gregh, pe Maeterlinck, pe 
Francis Jammes. Când te vei hotări să-i 
citeşti, vino şi mi-i cere. Da, da, trebue 
să citești mult... Și reviste literare actua- 
le... Și lasă, deocamdată, scrisul, în tot 
răstimpul acestor lecturi... 

Veneau spre liceanul pironit pe. fotoliu 
numai îndemnuri spre lectura altor poeţi 
și nici-o speranță pentru el și nici-o mân- 
pâere pentru foile caligrafiate şcolăreşte 
şi lăsate să tremure pe genunchi. 

Când s'a ridicat de plecare, avea lacrimi 
strivite sub pleoape și nu găsea cuvinte 
pentru despărţire. Ce frază va fi îngânat, 
atunci, băeţandrul care simțise în el o nă- 
ruire albastră de aripi de cocori ? 

De pe canapeaua îmbrăcată în scoarţe, 
a pornit zâmbetul domol al amfitrioanei : 

— La revedere, tinere... Și, după ce vei 
citi mult și vei începe iarăş să scrii, să 
ştii că te aștept să-mi citeşti ce-ai lucrat. 


PRINTRE POEȚI ȘI PRIETENI 
ÎN CASA ELENEI FARAGO 


Reintrând, după doi ani, în casa Elenei 
Farago, eram elev în clasa V-a liceală și 
proaspăt colaborator al „Rampei“ şi-al 
„Adevărului Literar“. Sub sancţiunea di- 
rectorului liceului, — care nu îngăduia 
alte manifestări elevilor săi decât cele 
strict școlăreşti şi care îmi întâmpinase 
primele poezii publicate cu jerbiile unei 
eliminări „pe-o săptămână“, — Radu C. 
Dumitrescu de altădată devenise debutan- 
tul Radu Gyr, pseudonim născocit pentru 
inducerea în eroare a zelului intransigen- 
tului director şi pentru camuflarea pro- 


ducţiilor  „extra-școlărești“ în paginile 
unde erau primite. 
Reintrarea mea — în aceiași locuinţă 


din fundul curții Muzeului Aman și în ar 
celaș salonaş de primire, unde, pe aceiași 
canapea învelită în scoarţe, trona, la fel 
de gravă, cu fruntea ei George-Sand, cu 
chipul mistic de preoteasă antică şi ochii 
ei pătrunzători, poeta, — a fost, de data 
asta, mult mai fericită. Doamna Farago 
mi-a dat nu numai încurajarea deplină, 
dar şi sfaturile ei de tehnică, de „,mese- 
rie lirică“, de atelier. 

La primele ei cuvinte calde, de stimul 
şi preţuire, am simțit cum se topesc și 
ultimele rezidii ale desnădejdii încolţită, 
cândva, în inima băețandrului din clasa 
IIl-a de liceu cu șapcă frământată în 
mâini şi manuscrise oropsite de inplaca- 
bila sentinţă a poetei. Nimic numai ră- 
măsese acum din dureroasa năruire de 
aripi de cocor petrecută în liceanul de 
ieri, nimie numai șoptea de durerea tre- 
cută, primită, atunci, cu ochii uimiţi și 
sângele plecat din obraji și din mâinile 

palide, de copilandru crucificat... 


LIERAR ——— 








Indemnul de-atunci, spre lecturi, sgu- 
duirea violentă, dar necesară, cu care poe- 
ta îmi arătase cum nu trebuia să scriu 
versuri, au adus adolescenţii mele foame 
neastâmpărată de bibliotecă, pasiune pen- 
tru poeţii noui și ambiţie incandescentă 
de a-mi împrospăta simţirea și expresia. 
Rând pe rând, toţi simboliştii francezi au 
coborit din rafturile salonaşului doamnei 
Farago în mâinile liceanului de curs su- 
perior şi-ale poetului tânăr care se iniția 
în taină nouă. Rând pe rând, i-am adus 
înapoi, cu sufletul înflorit sau muzical, cu 


-mâinile dornice de-a primi darul unui alt 


poet. 


Aici, în casa Elenei Farago, din fundul 
curții Muzeului Aman — unde poeta a 
rămas și astăzi directoare — mi-am făcut 
ucenicia ca într'un atelier. Aici, am deve- 
nit colaborator al revistei „Năzuinţa“, pa- 
tronată de însăși poeta; aici, mi-am citit 
poemele care aveau să apară în prima 
mea carte tipărită; aici, l-am adus, într'o 
după amiază de vacanţă, ca să-l prezint 
amfitrioanei, pe celălalt licean, din clasa 
VII-a, pe Nicolae Milcu, autor al unei nu- 
vele apărută în „Ramuri” și aducător, în 
buzunar, al unei alte nuvele, inediate, 
„Tata“, care avea să fie găzduită, curând, 
în „Năzuinţa“ ; aici am cunoscut pe Cin- 
cinat Pavelescu și pe maestrul Eustațiu 
Stoenescu ; aici am legat prietenii literare 
cu Ștefan Bălcești, cu fraţii Savin, Eugen 
şi Paul Constant, cu Otilia Ghibu şi Geor- 
ge Silviu, pictorii Vera Veslovschi și Jean 
Niţescu, şi, mai ales,cu admirabilul, în- 





Elena Farago în 1913 


cântătorul, fremătătorul de viaţă și scân- 
teietorul Alexandru Cruceanu, — îratel: 
poetului Mihai Cruceanu — „picătanul' 
cum îl numeam noi, obișnuiții casei doam- 
nei Farago, deși era maior, nepreţuit prie- 
ten, om de rafinată cultură, îndrăgostit 
al poeziei şi drag tovarăș al vinului ado- 
lescenţii noastre, caracter de elită şi dis- 
tins militar, și care a căzut, ca un brav, 
nu de mult, sfârtecat de grenade, în Cau- 
caz; aici, am văzut căpșorul cu zulufi răs- 
vrătiți și ochii imenși, deschişi a mare 
uimire peste lume, ai unei fetițe de por- 
țelan și caise — venită în vizită cu măi- 
cuţa, la doamna Farago — şi am scris în 
cinstea zulufilor, a porţelanului și-a ste- 
lelor fragede din ochi — licean entusias- 
mat de un bibelou — o poezie, „Minuni- 
ca“, pe care, desigur, Madeleine Andro- 
nescu de azi, fetiţa de-atunci, va fi uitat-o 
de mult; aici au fost, însfârșşit, anii ado- 
lescenţii, ai lecturilor, ai febrelor întâie- 
lor poeme, aici au fost emoțiile şi primele 
prietenii literare; aici, sub supravegherea 
atentă a meșterei, am pus la strung sau 
am tras, la tăiș subţire de rindea, versul 
colțuros, ca să iasă înmiresmat a suflet și 
să sune a cleștar... 

Am lăsat, dinadins, la urmă — în casa 
viselor și-a amintirii — pe Coca. Pe Coca 
nebuna, pe Coca trăznita, pe Coca zăluda 
cu nas cârn și râsul fărîmat în cioburi 
de pahare de bacchară, pe Coca, năzdră- 
vana de-o șchioapă, care ne făcea şotii — 
lui Milcu şi mie — care ne întorcea mâ- 
necile la paltoane ori ne desena, strâmbi 





Pastile si sufletul românesc 


Pare că niciodată sufletul omenesc 
nu trăește mai cu putere nădejdea în- 
vierei tuturor cedor dragi și scumpi, 
ca în noaptea Sfintelor Paști. Lacrimi- 
le se şterg și frunţile bătrânilor, ma- 
melor şi orfanilor se înseninează şi se 
luminează. Suferințele, patimile, cru- 
cificarea şi moartea Domnului Hristos 
ne sunt mărturii, că fără de jertfă nu-i 
cunună, fără moarte nu-i înviere. Din 
dragoste pentru oameni a suferit toate 
Domnul Hristos precum spunea în mod 
Drofetic, înainte de supremul său sa- 
“crificiu, : 

„Mai mare dragoste decât aceasta, 
ca cineva să-şi pună sufletul pentru 
prietenii săi nimeni nu are“ (Ioan Cap. 
XV, 13). Şi din dragostea pentru des- 
robirea fraţilor noștri de sub jug străin 
şi-au dat viaţa nemuritorii eroi ai 


Neamului Românesc. Credința lor creş- 


tină le-a dat puterea jertfei eroice. 
Căci precum ne spune Evanghelia, în 
noaptea Sfintei Invieri, „Celor ce cred 
în numele Lui, le-a dat putere, ca să 
se facă fii ai lui Dumnezeu“ (loan 1, 
12). De aceea poetul Coșbuc, tot în poe- 
zia la „La Paști“, ne înfăţişează mân- 
gâerea tuturor mamelor îndurerate, în 


ŢIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 





(Urmare din pagina 1-a) 


noaptea sfântă a Invierii Domnului, 
pentru pierderea -fiilor lor scumpi. . 
Ah, iar în minte mi-ai venit, 

Tu mama micilor copile ! i 

Eu ştiu că şi în aceste zile 

Tu plângi pe-al tău copil dorit ! 

La zâmbet cerul azi ne chiamă 
Sânt Paştile! Nu' plâne mamă! 


Deci sărbătoarea Sfintelor Paști ne 
dă prilejul de întărirea credinţei, a nă- 
dejdei și a mângâerei sufletelor noastre 
creştine. De-asupra noastră a tuturor, 
celor ce suntem în viață şi celor ce 
sunt cu trupul în morminte, se ridică 
strălucirea Învierii Domnului Nostru, 
ca mărturie vie, că toţi cei ce s'au jert- 
fit pentru un ideal înalt se află sub 
binecuvântarea lui Dumnezeu. Nimeni 
nu moare, toţi vor învia. 

Anul acesta, când Sfintele Paşti sunt 
sărbătorite în aceeaşi zi de toate con- 
fesiunile creştine ale lumii, este anul 
simbolic al unirii creștinești în aceluş 
gând şi aceeaşi simțire a popoarelor 
cu adevărat creştine, pentru desrobi- 
rea oamenilor din robia întunericului, 
spre a le reda libertatea, credința, 


PE i E d ian si aa a 
Taxa postală plătită în numerar conform a 


simțirea și trăirea luminii creştine. 
De aceea, cântările Bisericii noustre 
strămoşeşti au un ecou mai puternic 
ca oricând, când le ascultăm din nou: 
„Ziua Invierii! Să ne luminăm cu 
prăznuirea şi unul pe altul să îmbră- 
țişăm. Să zicem, fraţilor, şi celor ce 
ne urăsc pe noi. Să iertăm toate, pen- 
tru Inviere. Și să rostim cu toții: Hris- 
tos a înviat din morți, cu moartea pre 
moarte călcând și celor din mormite 
viață dăruindu-le“, 

Iubirea și unirea :tuturor popoarelor 
creştine la olaltă pentru biruința urii 
omenești, din partea acelor ce prin 
groază şi teroare stăpânesc o lume în- 
treagă, este chemarea creștină pe care 
ne-o face, acum mai mult ca oricând, 
sărbătorirea Invierii Domnului Hris- 
tos. Sufletul nostru românesc a înțeles 
această chemare şi pe această linie de 
credinţă își desfășoară toate jertțele 
sale pe câmpul de onoare. De aceea 
toată nădejdea noastră este că aceste 
jertfe creștineşti vor fi urmate de ma- 
rea Inviere a biruinței şi victoriei noa- 
stre finale. 


Preot MIHAIL BULACU 





"ciufulit și aghiuţă  posnaș, 


. 





IPEE 20. APRILIE 1943 ——— 


9ezie 


Mama și fiica, acum zece ani 


și căscaţi, cu creion de posnă și de aghiu- 
ță blond, și pe care am jucat-o — to li- 
ceeni — pe genunchi și am tras-o, uşor, de 
urechi, sau căreia îi aduceam un ou de. 
Paște gătit în funde roz, ca s'o vedem, 
apoi, cum devine, succesiv, din sfredeluș 
desenatoare, 
dansatoare, pianistă, actriță, poetă... 
Coca a copilărit sub poemele noastre — 
ale lui Bălcești, ale lui Eugen Constant, 
ale lui Milcu și ale mele — ne-a tutuit de 
pe când era o pișcoace sbârlită, ne-a fă- 
cut mici mizerii, ne-a tachinat şi ne-a 
înveselit, ne-a făgăduit, fiecăruia, pe rând, 
că o să se mărite cu noi, și, în schimb, 
sa molipsit de la noi. S'a molipsit de la 
noi, căci, în loc de-a se alege ceva de ca- 
pul ei, a ajuns, ca și noi, o zăludă printre 
curcubee şi lăcuste, certându-se cu chipa- 
roasele şi conversând cu zodiacul... 


OLIMPUL CRAIOVEI 


Salonașul doamnei Farago era — poa- 
te mai este și acum — Olimpul Craiovei. 

Prin mari rotogoale de fum de ţigare, 
crescând ca din nori, poeta prezida, jupi- 
terian, colocvii diurne și gălăgioase de zei 
şi zeițe : poeţi civili sau scânteind în uni- 
forme militare, doctori, pictori, avocati, 
profesori, profesoare, actriţe... Cafelele a-. 
jungeau la al optulea rând. Și fum, fum, 


fum... Lângă birou, se vorbea despre 
Proust şi Valery ; alături, despre teatru 
și despre piesele noui de pe scena Craio- 
vei; dincolo, o cuconiță cu perucă pudra- 
tă de marchiză indica o reţetă culinară: 
unei tinere perechi; un doctor cu chelie 
și butonieră înflorită scâncea în hexame- 
tru; lângă pian, se înfiripa un flirt... Poe- 
ta dirija aproape toate discuţiile, cu to- 
nul ei molatec dar impunător, cu ideile 
ei” largi, bogat alimentate de o frumoasă 
cultură, cu pasiunea ei de-a şti totul, de-a. 


afla totul, de-a se găsi în miezul tuturor. 


lucrurilor și de a-și impune, în toate, un 
punct de vedere și o concluzie... 

Poeţă autentică, de zile mari, suficient 
nedreptăţită pentru calităţile ei majore, 
ocupând loc de frunte în simbolismul ro- 
mânesc, conștientă de valoarea ei, orgo- 
lioasă chiar — ca toţi adevărații poeţi lu- 
cizi și înalți în mândria stigmatului de 
aur pe care-l poartă — inteligentă și pă- 
trunzătoare, dominatoare şi pururea fe- 
brilă în entusiasm şi inițiative, prietenă 
leală, în sensul temeinicelo: amiciţii virile, 
amfitrioană și doamnă, — Elena Farago 
s'a resemnat şi a rămas de ani, prizo- 
niera provinciei, directoarea aceluiaș Mu- 
zeu Aman, doborită de un cumul de ma- 
ladii pe aceiaşi canapea îngustă îmbrăca- 
tă în scoarțe. 

Așa am cunoscut-o în anii mei de liceu 
și-ai primelor mele poeme, aşa am cu- 
noscut-o și în timpul întoarcerilor mele, 
de vacanţă studenţească, așa am întâlnit-o 
şi mai târziu, în repezi treceri prin Cra- 
iova dragă a amintirii... 

Aveai, n'aveai treabă, la 5 și jumătate 
fix, trebuia să fii exact, ca Farfuridi, la. 
doamna Farago. Veneai de la cinemato- 
graf, intrai la doamna Farago. leşeai în 
oraş să cumperi ceva, te opreai pe la 
doamna Farago. Plecai din Craiova, te 
duceai să-ţi iei rămas bun dela doamna 


Farago. Soseai în oraș, apăreai să te cu- 
noască doamna Farago şi să te binecuvin- 
teze pentru răstimpul zilelor pe care le 
vei petrece în Cetatea Banilor. Te logo- 
deai sau însurai, repede vizită la doamna 
Farago. Nu-ţi plăcuse o piesă de teatru 
sau, dimpotrivă, citiseși o carte care te 
înflăcărase, iute la doamna Farago, s'o 
faci părtașe indignării ori incandescenţii 
tale entusiaste... 

Te primeau, la ușă, Coca, sau fratele 
ei Mihnea, intrai în sanctuarul-salonaș al 
preotesei şi aflai, după inima ta : o confi- 
dentă, o povaţă, un ghid estetic, o conver- 
saţie plăcută, o revistă nouă, o intrigă de- 
licioasă, o cafea bună, o știre uimitoare, 
sau o ţigare (din cutia generoasă a doam- 
nei Farago). 

Acolo, în atelierul din fundul curții Mu- 
zeului Aman, adolescența mea şi a lui 
Milcu — şi tinereţea ta, Ștefan Bălcești, 
şi a voastră, Paul și Eugen Constant —- 
au ucenicit la nicovala poeziei, sub zâm- 
betul, sub sfatul, sau sub dojana meşte- 


rei... 


* : 
Fotografia — chipul solemn și frumos, 
fruntea înaltă, ochii adânci — e tot aici, 


pe masă, în fața mea. Nu, trebue să reci- 
tesc încăodată — a câta oară? — slovele 
mărunte, subţiri: 
EL. Farago. Micului Radu C. Dumitrescu 
Craiova, Aprilie 1913...” 


Lângă fereastră, piersicul e tânăr, e 
fraged şi e mirat și, uite-l, tremură, tre- 
mură, ca liceanul care suna, cu buzuna- * 
rele doldora de poezii, la ușa de altădată 
a Elenei Farago... 





probării dir, G-le P. T, T. Nr. 24.484.999