Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0004

VAI VISUL LIIIDAP 





PROPRIETAR: ABONAMENTE; ANUL L e Nr.4 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 ici Al lea îi Aneta ua REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU e re BUCUREŞTI Is. Breseleme 1333 PREŢUL 5 LEI SAMBATA 18 lanuarie 194i 
inscrisă sub No. 163 Trib, Ilfov articulare 250 

partic . TELEFON 3.30.10 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 




















„Să ne ridicam 
cu gândul...“ 


de ION FRUNZETTI 


Implinirile Ursitei desvăluegc uneori rosturi cu a- 
devărat minunate. Legături subpământeşti,  cores 
pondențe adânci între fapte și realități deosebile la 
supratață, se vădesc brusc uimirii celor pentru care-şi 
destăinuiesc și sensuzile în chiar momentul revelării 
lor. Istoria celei pe care dorim s'o împărtășim acum 
cititorilor rândurilor acestora, prea e izbitoare ca 
tâlc, pentru a ne putea dispensa de povestirea ei 
oricât am prefera problematica, narațiunii, 

Am trăit toţi o zi de reculegere în a patra aniver 
sare a morţii eroilor dela Maiadahonda. Peste tot, 
intre noi, s'au rostit cuvintele consacrate: „Să ne ri 
dicăm cu gândul...” . p 

Şi pentrucă suntem, oarecum, profesionisti ai gân- 
dului, ni !-am răstrânt chinuit asupra lui însuşi, săi 
oglindim ascunzişurile : „să ne ridicăm cu gândul...” 

Metatoră ? întrucât ne ridicăm, dacă ne ridicăm 
numa! cu gândul, şi numai pentru clipita în care 
:ostim formula ? Desigur, gândul, acolo unde numai 
aleşilor le-a fost dat să se ridice cu fapta. Dar e des 
tul ? Cu gândul ne putem ridica și la Dumnezeu. 
Realizăm oare pe Dumnezeu astfal? Teamă mi-e câ 
au. Simpla abordare abstractă a unui țărm de con- 
ştiinţă în care zace etichetat un concept — fiuct al 
uxei experiențe naufragiate — pare neindestulătoa 
se. Cerebral, putem atinge, pur teorelic, problema 
jertfei liber acceptate, lucid căutate și obstinat dorite. 

Asta nu înseamnă totuşi că am irăit-o. 

Să ne ridicăm cu gândul nu înseamnă să ne ridi- 
:am aâăndui, ci să ne ridicăm odată cu gânaui, lao- 
imită cu el, să ne ridicăm totai, realizând în întreagă 
iăpiura noastră organică, ceeace acul magneiic al 
gândului nu poate decât să ne indice. 

Nu e puţin să te ridici cu gândul, să te ridici in- 
twiectual, până la localizarea mintală, precisă ca la 
titudine şi longitudine față de meridiariul primar și 
polii unui idea! mumit. Dar acesta e numai primul 
tuct — indispensabil fără îndoială, însă numai pri- 
mul tact -— al ritmului integrării unei experienţe de 
viaţă. 

A-ti ridica gâmdul e primul tact: al' ozienicuii min. 
vale, al identificării raționale a iapiului. 

A is ridica însuți, total, acolo unde mai îndinte 
iai putut sălta numai gândul, e însă desăvârșirea 
etică a procesului acestuia soteric, împlinirea înțele- 
gerii totale, firești, a jertfei comemorate, Trăirea ei, 
reîmprospătarea în lăuntru-ți, a sensurilor ei rostite 
prin altul, se poate produce desigur și numai sim: 
patetic, prin participare afectivă, prin co-respondenţă 
sufletească cu cei a cărui experienţă o gândeşti. E- 
sistenta aceasta de a doua mână a înțelesului în- 
jăuntrul făptuirii tale este, cu tot rolul ei secundar, 


absolut necesară pentruca împlinirea totală să fie 


posibilă. Implinirea nu depinde însă numai de el. 

Aici e marea forță a exemplului. Numai predica, 
pur şi simplu oricât de genial ar îi propovăduitorul, 
nu convinge la faptă. Ea poate creea însă înlăuntrul 
ascultătorului, predispozițiile, atmosiera prielnică. E 
mare scrisul lui lonel Moţa, sguduitoare viziunea sa, 
nepământean, dureros strigătul lui, în care pâlpâie 
jăratecul morilor rupturi, 

Fără jertta lui Moţa însăși, el n'ar fi puiut realiza 
totuşi în cititor decât predispoziția afectivă, aimosiera 
sufletească priemică marei jertfe cerute. Numai nim-: 


bul definitivului, al ireversibilului, al Absolutului, cu: 


care se acopăr cuvnitele lui citite după ce acel ce 
le-a dat viață a trecut pragul spre înviere, poate însă 
determina gândul, „să se ridice”. Realizarea teore- 
tică a înțelesului lor se implineşie — după ce tuzese 
preintâmpinată afectiv de atmosfera creeală în ci- 
titor, de elocvenţa sincerităţii lor — se împlineşte final 
prin biciuirea voinţii cititorului prin pildă. Fapta adu- 
ce faptă. 

Poate asta ințelegea Nae lonescu atunci când 
scria: „eu sunt încredințat că pentru mântuirea Na- 
ției noastre Dumnezeu trebuia să accepte jerifa lui 
Moţa, așa după cum, pentru mântuirea neamului o- 
menesc, a acceptat jertia mielului”. 

Nae lonescu, scriind la 17 Februarie 1937 rândurile 
aceastea, „s'a ridicat cu gândul...” însuși, total, Nae 
Ionescu, (acest mare torturat al gândului care s'a răz- 
bunat torturând la rânduii gândurile până la refu- 
zul stoarcerii vre-unui sens scăpat), nu s'a ridicat 
laolaltă cu gândul său, acolo unde se ridicuse cu 
gândul, — decât mai târziu... 

E poate binevenită pilda lui Nae Ionescu, cel mai 
intreg gânditor dintre cei ce s'au putul „ridica cu 
gândul...”, cu atât mai mult cu cât etapele işoriei lui 
lustrează exact cele susținute mai sus. Realizării ce 
rebrale a sensului jertfei lui Moţa, i s'a adăugat rea- 
lizarea afectivă, trăirea simpatetică. E destul să in- 
dicăm celor ce pot să-și amintească, dacă au avut 
prilejul să asculte pe marele acesta învăţător, ilu: 
minarea chipului său atunci când, la prelegerile de 
Metafizică, chiar în vremea începutului marei pri- 
goune, semnala semnificația unor anumite lumânări 
u:De, dintre acelea care nu se aprind decât în noap- 
tea Invierii, cu care mulțimea întâmpinase cum spu- 
nea el, „cândva, o 'nmormântare, pe drumurile 
[e 5 RI 

Cei ce pomeneau de păcatele lui Nae Ionescu, pe 
care le mărturisea agresiv, cu umilință îndâriită, de 
om constient de condiția lui pecabilă or-de-câte-ori 
uvea prilej, s'au putut convinge mai apoi de înalta 
pura ținulă morală, de curație, noblețe şi dragoste 
legionară, a hulitului (de unii), idolatrizaiului, (de alţii) 
profesor. 

DS E a n 
(urmare în pag. 8-a) 


ANDREI CANTACUZINO 








Alexandru Cantacuzino 





Despre poetul poporan 


Ceea ce contribue la spori- 
rea prestigiului poetului pa- 
poran nu este, după cum sar 
crede,  genialitatea, ci  mo- 
destia lui. Lucrul pare desigur 
paradoxal. Cum modestia, când 
chiar să vrea, artistul din po- 
por n'are cum să-și spue nu- 
mele?! Și totuşi, poetul din 
popor este modest. El fuge de 
glorie şi nu cunoaște altă bu- 
curie decât bucuria creației, 
cea mai înaltă dintre fericiri. 
Nici nu se putea să fie altfel. 
Artistul adevărat creiază nu 
pentrucă simte în el nevoia is- 
tovitoare a gloriei — numai 
vintuoșii se lasă târiți de suc- 
cese efemere — ci pentrucă, 
dacă nu sar elibera de sbuciu- 
mul său lăuntric, viața lui ar 
lua drumul etern al nebuniei. 

Poporan sau cult, situaţia 
poetului e aceeaș. 

Nu știm și nu vom ști cine 
a creat intâi Mioriţa. Deose- 
meni, nu cunoaștem numele 
celor care au contribuit la de- 
săvârşirea ei artistică. Ori câți 
or fi fost, ei au reacționat ca 
unul. Toți ta un loc formează 
un autor uriaș, a cărui vârstă 

ste egală cu suma anilor lor 
și cure, artisticeşte vorbind, 
n'a încetat să se ocupe de Mio- 
rița de cât în clipa în care a 
observat că ea era complet 
terminată. Un autor care se'n- 





tinde peste veacuri deci, un 
ins născut din contopirea al- 
tor zeci de imși, o fiinţă acu- 
mulatoure de idealuri, o frân- 
tură din marele tot, iată cine 
e poetul poporan. El nu se 
naște cu epocile şi nici nu 
moare cu ele. E! e pe deasu.: 
pra lor, fiindcă le are în sine 
mai înainte de a fi fost sor>- 
cite. 

Frate bun cu cel cult, poe- 
tul poporan e tot atât de ah- 
tiat după frumos, cum e şi: cel 
dintâi. Nu-l interesează nimie 
altceva. 

În concepția poporului ro- 
mân, actul Creației artistice e 
strâns legat de jertfa je sine. 
Balada Mânăstirii Argeșului e 
întrețesută în întregime pe a- 
ceastă sublimă ideie. Meşterul 
Manole nu admite să fie jig- 
nit în orgoliul său de artist. 
Se aruncă de pe acoperiş, își 
frânge aripile, moare, dar cu 
conștiința împăcală că şi-u fă- 
cut datoria nu faţă de Dumne- 
zeu, ci faţă de artă. Odată cu 
el, dispar şi ceilalți nouă zi- 
dari. E cea mai frumoasă 
moarte, descrisă în cele mai 
frumoase versuri : 


Meşterii gândia 
Şi ei îşi făcea 
Aripi zburătoare 


de VLADIMIR DOGARU 


Din şindrili uşoare; 

Apoi lemtindea 

Și'n văzduh sărea, 

Dar pe loc cădea 

Şi unde pica 

Trupu-şi despica... 

Adevărata căpetenie, Mano- 

le se aruncă la urmă: 

Ochi-i se'nvelea 

Lumea se'ntorcea 

Norii se'nvârtea 

Şi de pe grindiș 

De pe coperiș 

Mort bietul cădea: 


În felul acesta, balada Mă- 
năstirii Argeşului dă cea mai 
splendidă definiție poetului 
poporan : iubeşte arma și știe 
să moară pentru ea. 

Am spus că prestigiul său de- 
rivă mu atât din  genialitate, 
cât din modestie. Cum rămâne 
atunci cu Meșterul Manole? 
Răstoarnă el afirmaţia de mai 
sus? De loc. Manole e iîntru- 
chiparea modestiei ideale, a- 
dică a acelui soi de încredere 
în tine din care lipseşte cu 
desăvârșire orice sete de efe- 
mer. El nu e un ambițios, ca 
Negru Vodă de pildă. Prime- 
ște orice poruncă, be care o 
execută Jără împotrivire. Când 
însă Domnul îl contrazice în 
ceeace crede el mai mult: 





(Urmare în pag. 4-a) 





„Lipiți 


No A . 4 
pământului 
-Notălaun tablou de Bruegel-— 

de MIHAI NICULESCU 


In după amiaza ziiei de siârșit de vu- 
ră, acum doi ani, când am văzul lu Bru- 
xelles tabloul înfățișâna „Prăbușirea lui 
icar"” de Bruegel eram, imi aduc aminte, 
singurul vizitator al Muzeului Regal din 
capita.a Belgiei. Temerile de război se ac- 
centuaseră în decursul ultimei săptămă- 
ni. Pluteau în aer ca o presimțire şi se pu- 
ieau ciii pe chipurile trecătorilor. Se vor- 
bea de mobilizare ca de un fapt neindoei- 
nic, aşteptai să se producă poate chiar 
in acea zi. Incercam pentru primu oară 
în timpul călătoriei, impresia penibilă de 
e fi rămas pe dinafara prilejuiui care-i 
asocia pe cei din jurul meu la o neiinişte 
umpărtăşită dour între ei, transmisă ca ui 
cuvânt de ordine pe care nu-mi eru îngă- 
duii să-l cunosc. Condiţia străinului, de a 
i. în trecere, adulmecând zadarnic în 
preajma unor realităţi sutieteșt: la care ei 
zu poate purticipa, o 'resimieam atunci 
in toată asprimea ei neindurată. Mă a- 
tium fără rost, descumpănit, întro lume 
cu gânduri.e ritmate de uceeaș teamă, își 
tlața unei primejdii cure-i făcea mai con- 
şiienţi ca oricând de solidaritatea lor. 

Rătăcind la întâmplare pe străzile îm- 
kâcsite de oameni, am ajuns în fața Mu- 
zeului Regal de artă. Am intrat fără nicu- 
un îndemn lăuntric şi fără vre-o nădejde. 
La capătul unui coridor dela etaj, într'o 
încăpere de proporții modeste se ailau 
expuse, împreună cu alte picturi medio- 
cre, două tablouri de Bruegel, fără vrec 
p:eocupare aparentă de a fi valorificate 
prin așezarea lor. 

Atenţia vizitatorului era atrasă dela in- 
tare de subiectul care reprezintă „Pră- 
bușirea Ingerilor căzuţi”. Abia după ce 
xi 1ăuui inconijurui sălii şi ajungi iaraşi 
langă ușă, te oprește şi te absoarbe far- 
mecul pânzei cunoscută sub numele de 
„Peisaj cu prăbușirea lui Icar“. După jo- 
vialitatea grasă, rabelaisiană și violența 
unei fantezii apocaliptice, care în primui 
ieblou covârșea, prin verva născocitoa- 
re, orice închipuire, calmul dumnezeesc 
a: peisajului marin din celălali era ca o 
răsplată făgăduitoare de voluptate: vo- 
luptatea nestânjenită a spaţialității. Os 
aits de aiuritoarea demirurgie de făpiuri 
monstruoase, plăsmuiri larvare de coş- 
mar, replici informe și disproporţionute 
ale creaţiei, privirile se odihneau literal 
mente, îmbrăţișând  conturele familiare 
şi justele proporţii ale peisajului  brue- 
gelian. 

Aparenţa era atât de liniștitoare încât 
spiritui însuși se odihnea recunoscător în- 
„irun desăvirșit repaos contemplativ, fără 
să mai simtă nevoia refugiului în semni- 
ticaţii. Chiar prăbușirea lui Icar pedepsit 
pentru nemaipomenita îndrăsneală de a 
i încercat să înfrângă tiparele condiţiai 
omenești, devenise în viziunea artistului 
un simpiu detaliu concret: un picior ai 
eroului se agită încă deasupra apei, pe 
când celălalt mai mult se ghicea din spu- 
ma împroşcată de căderea corpului în 
mare. Hotărit, tabloul era o pură volup- 
tete a aparenţelor sau, cum ar spune poe 
tul: „un lona regard sur le calme des 
Dieux”. i 

Dar o lungă privire exersată nu întâr- 
zie totuşi să iscodească, dintr'o veche de- 
prindere, urma semnificaţiilor ascunse 
sub aparențe... 


Pe primul plan al tabloului, în stânga, 
ur țăran ară, cu un picior proptindu-se 
jeapăn întro halcă din brazda tăiată de 
piug. Mai departe, la marginea unui tu- 
liș crescut chiar în muchea stâncii care 
iaintează în mare, un cioban — cu căi- 
nele alături și câisva oi păscând răslețite 
in jurul lui — se uită în sus spre un punct 
al cerului care n'a încăput în tablou. El 
contemplă ceeace privitorul tabloului nu 
poate să vadă. Vede ceeace nu poate fi 
văzut de altcineva. El e singurul martor al 
momentului în care meşterul Dedalus se 
va prăbuși din înaltul cerului, urmând 
soarta fiului său Icar. Martor al naşterii 
mitului. 

„lar mitui este ceea ce nu încape în ta- 
biou, neputând fi reprezentat în vreun 
tel, prin datele simţurilor — ceva care se 
acreditează pe mărturia unuia sau altuia. 
E: nare altă valoare de acoperire, altă 
garanţie, decât aceea proprie mărturisito- 
rului său. Poate că în realitate păstorul nu 
vede nimic. Se uită -— cum se spune — 
în gol. Sar părea că privirea lui nu în- 
tămpină nicio rezistență afară doar de 
aceea, poate, imperceptibilă pentru noi, 
x unei himere. Dealtfel, soarele e la Apus, 
hmătate din discul său s'a şi cufundat 
sub orizontul mării, După versiune lui 





'Urmare în pag. 3-a) 


Când am scris, nu de mult, 
recenzia noastră despre poe- 
mul Ţară”, al d-lui Aron 
Cotruş, am accentuat că, a- 
părută într'o primă ediţie în 
1935, cartea ne făcea acum, 
la retipărirea luxoasă, cu t0- 
tul altă impresie, care ne a- 
juta să comunicăm lectorilor 
sensuri mai adânci şi mai a- 
devărate. Acelaş iucru îl 
simţim citind „Femeia în e- 
roismul spiritual, moral şi 
național”, de d. Racu fyr, 
broșură al cărui rost adânc 
il poate înțelege lumea de 
azi mai just decât cu câțiva 
ani în urmă când autorul 
împărtășea cuprinsul ei în 
conferințe şi articole de în- 
terpretare literară sau fol- 
clorică. 

Pătrundem mai just rostul 
cărții d-lui Radu Gyr pentru 
că astăzi avem libertatea să 
gândim problema  „integră- 
rii” şi a „încadrării” legio- 
nare. Este întradevăr util 
să observăm că atunci când 
„integrarea” şi „încadrarea” 
legionară erau termeni ne- 
permişi în exprimare liberă, 
sensul lor părea convertitor, 
de pătrundere din afară, în- 
tr'o comunitate care primia 
cu dorința să instruiască și 
să facă educaţia. Meritul con- 
sta nu atât în a fi pregătit 
sufleteşte, ca să te poţi „in- 
tegra“ ci în a accepta să in- 
tri, bravând riscurile, con- 
vertirii în educaţia lagio- 
mară. 

Participând la şedinţele de 
cuib, din dorinţa de a te în- 
strui, făceai pasul spre „in- 
tegrarea” adevărată. Cum 
însă doctrina legionară por- 
neşte de la principiile erois- 
mului prin luptă și moarte, 
principii naturale bărbătești, 
pricepem ce valoare deosebi- 
tă trebue să aibă adeziunea 
tineretului femenin, care a 
dat, precum ştim, eroine ale 
prigcanei şi ale morţii. Ex- 
plicaţia fenomenului de „in- 
tegrare” entuziastă a femeii 
românce în legiune, ne des- 
coperă o latură de o adânci- 
me specială a doctrinei. 'Ti- 
neri şi tincre lucrau la îel, 
învingând aceleaș greutăţi în 
tabără, pe şantiere, în fiecare 
câmp de „bătălie” ce se des- 
chidea. Elementul ce solida- 
riza frățeşte la muncă, la 
suferinţă şi moarte, era de 
ordin spiritual: întemeierea 
Patriei. Toate aceste fapte 
sunt bogate în tâlcuri și tim- 
pul ne va ajuta să le desci- 
frăm şi să scoatem din ele 
leacul tămăduirii complete a 
sufletului nostru. D. Radu 
Gyr spune: „Prin misiunile 
ei ca mamă, soţie, camaradă, 

factor educativ creștin, mo- 
ral şi social, precum și ca e- 
lement dinamic în stimularea 
elanului spiritual naţional- 
femeia devine ov sinteză 
de: creştinătate, devotament, 
credinţă, abnegaţie, eroism şi 
sacrificiu. Eroism? Da! Din 
cs în ce se vădeşte mai mult 
că femeia a fost chemată în 
fața tribunalului istoriei. Ea 
are, așadar, o răspundere 
istorică, fiindcă ea poata dă- 
rui evoluției românești pe 
învins, dacă sufletul ci a fost 
static, slab și opac, sau pe 
învingător, dacă sufletul ei, 
plin de arginturi grele și apt 
de a transfuziona avânt, dra- 








CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 








aia E, atent ra ESP 


18 


LITERARA 


Radu Gyr: Femeia în eroismul spiritual, 
moral și naţional 
Doi autori de versuri: |. D. Pietrari, (Ne fac 
dojană grea străbunii); |. Stănciulescu-Mehedinți 
(Viori de seară) 


poste şi forță morală, a așe- 
zat cearcăn de luminiș pe 
tâmplele feciocrului sau sa- 
ului, şi lampadar aprins sub 
coasta lui. Căci nu trebue să 
uităm niciodată: prin femeie 
va porni în Patrie iaşul sau 
eroul !“. 

Istoria legiunii oferă pilde 
şi susţine formula morală a 
d-lui Radu Gyr. Dar autorul 
mai cercetează numeroase e- 
xemple din trecutul eroic 
creștin şi national, făcând 
demarcaţie între femeia „ne- 
luptătoare“, suava figură a 
„Madonei“,  închipuită de 
poeţi şi femeia reală, care a 
murit pentru creştinătate şi 
națiune, 

Demarcaţiunea ni se pare 
toarte utilă. Dacă încercăm 
să adâncim problema trebue 
să reținem faptul că femeile 
„Suave” sunt „imaginate” pe 
câtă vreme femeia eroică 
este reală şi ea ajută pe băr- 
bat, stimulează în e! forta de 
învingător, îi dărueşte chipul 
moral al eroului, pe care ea 
îl visează în suflet. Atunci 
când femeile văd humina cea- 
sului Patriei despre care vor- 
beşte doctrina, şi când din 
imaginea eroului lăuntric în- 
deamnă la luptă bărbăteas- 
că, se înțelege măreţia bătă- 
liei. Dar ce putem spune în 
schița de aici, socotim sim- 
plă indicație către aprotun- 
darea unei probleme de mare 
importanță pusă cu presti- 
giul d-lui Radu Gyr. Deo- 
camdală nu uităm rolul ero- 
ismului femenin în biruinţa 
legiunii. 


* 
Lectorul care îşi amin- 
teşte cele scrise de noi 


despre o literatură ce se va 
produce din suferinţa refu- 
giului, a mutilării Ardealu- 
lui şi a pierderii provinciilor, 
are putinţa să verifice pre- 
vederile ncasbre, acum, cu 
volumul de versuri „Na 
fac dojană grea străbunii“, 
al d-lui 1. D. Pre'rari. Dedu- 
cem din conținutul ve rsiuri- 
lor că toate poemele au fost 
compuse după data smulge- 
rii Basarabiei și a Bucovinei 
de Nord, iar tonul cel mai 
viguros, îl au poemele privi- 
toare la Ardeal. D. Pietrari a 
publicat o culegere da poz. 
me documentara, în sensul 
că se va ţine probabi! sea- 
mă de plachetă, atunci când 
se va cerceta care a fost e- 
coul imediat, în literatură, 
al unuia din cele mai tra- 
gice momente din istoria 
ncastră. Se vor întreba cai 
din gemenaţii viitoare, cum 


am simțit suferința aceasta, 
şi e bine să 32 ştie cal puțin 
cin mărturii lirice, că însăși 
diversitatea suferinții ne-a 
turbunat mai adânc, Ocuma- 
rea ținuturilor a fost însoţi- 
tă de vărsarea de sânga; 
umilinţa refugiului s'a com- 
plicat cu ideia înfrângerii 
fără luptă, iaţă experienţa 
ncastră asupra căreia se vor 
căuta documente, Poetul Pie- 
trari semie de pildă, despre 
înfrângerea fără luptă, 
Pe cât mi-era denvăpăiat 
trecutul, 
Pe-atât bujorul zilei mi-e de 
stins. 
Nu m'am luptat cu nimeni 
și-s învins: 
In loc de Nistru, e hotară 
Prutul (pag. 23) 


Să observăm că poezia se 
referă la Basamabia pentru 
apărarea căreia meritul ar fi 
fost mai mare, presupunând 
curajul de a lupta cu puteri 
inegale. O strofă de intare- 
santă observație cuprinde 
poema „Scrisoarea Andealu- 
zi ala i 
Te strigă răcoarea țurcună 

prin munţi. 
Și-a Nistrului slovă albastră, 
Te plânge amurgul cu mieii 

cărunții, 
Balcicul cu Marea'nfereastră. 
(pag. 18) 


Puţini ne-am gândit până 
acum, într'adevăr, ce vor fi 
simţit românii din Basara- 
bia la vestea sosită prin 
vre-o cale oarecare până la 
ei, că am ţierâut o parte din 
Ardeal. Numărul mare dz 
frați înstrăinaţi le va fi m:e- 
șcmat în “suflet speranța ? 


Nimic mai firesc decât 
desvoltarea unui lirism eu 
miuzicalitatea  „cântecelor” 
lui Goga: 


M'aş aromi prin câte-o vale 


De prin Ardealul azi clăcaș 


Și-aş sta'm genunchi ca un 
pălmaș 
In casa frumuseţii sale... 
Cine mă ţine simbriaș 
Numai argilei pentru oale 
Când visul mi-e de călăruş ? 


Semnificativ, bucata se in- 
titulează „Dor de ducă”. Su- 
bliniem deci  redeșteptarea 
fiorurilor din poeziile lui 
Goga, fapt ce-l socotim na- 
tural, deoarece autorii tineri 
vor simţi nevoia să recitea- 
scă un „document” al păti- 
mirii, actual astăzi. 

Remarcăm și folosirea pro- 
cedcielor din versurile d-lui 


E e are că 


N. Crevedia, de a cărui tu- 
tetă d. Pietmari încă nu s'a 
despărțit. Poema „Am fost 
catană pa la Ciuc“ amintește 
maniera vitalismului rural al 
d-lui Creveda. Cu tonul ve- 
chiului său model, poetul 
Pietrari varsiifică. 


Și mai erau prin Ciuc livezi 
Și niște văi cu brazii șui, — 
Te-apucă plânsul când le 
vezi 
Pomană date la Săcui... 


Mi-e dor de ele ca d'un Mai. 
Din sfânta mea copilărie, 
Știu, vreme, ne primeşti 
roșie, 
Dar toate-s ale lui Mihai. 


Aveam pe-acolo prieteni 
dragi, 

Moți ce-au dormit pe clăi de 
fân; 


Le port icoanele în sân 
Ca un copil cireşi şi fragi. 


Mi-e dor de taica popa Vlad, 
Și de notarul Decian: 
Popa, mărunt, notarul 
brad, 
Adică Decebal şi cu Traian. 


Mi-e dor de Teţu Aurel, 
Prefect şi doctor maren 
Ciuc,— 
Vorbea domol ca un tătur 
Despre Moldova din resbel. 


Ardealule, iar te-am visat. 
Când scoate visul nostru pui 
Să-mi iau plutonul să mi-l 
sui 
Pe unde Dacii au oftat ? 
(mag. 51) 
Destinul strofalor de fiul 
acesta, poate fi destul de bun, 
dacă ne gândim că scolarii 
din „primare” cum ar zice 
iarăși d. Crevedia. — “ar 
bucura să le recite la ser- 
bări. 
De aceea recomandăm în- 


văţătorilor să aibă la'nde- 
mână cartea cu încă alte 


„recitări” a d-lui Pietrari. 


+ 


Să cercetăm ceeace soco- 


tim că este la d. Stănciu- 
escu - Mehedinţi, calapodul 
folosit spre a versilica, în 
general. 

O strofă luată la întâm- 
plare: 


Ingerii tăcerii risipesc mister. 
Ijndele cosmice cântăn 
strana zării 

arde colori 
safir, 


lmuceafărul de 





Corespondența noastra 


CÂNTEC DE FAUN 


Copil al gândului în destrămare, 


Ca o nălucă, zămisli! de cetini, 


Sunt frate cu pământum sărbătoare 
Şi vântul şi torentul mi-s prietimi, 


Cu. zările nădejdilor 
In iezerul amurgului mă sea 


în pară 


Şi suflul primăverii nui "mrioitra 


Rodind în mine doru de înqut. 


Svârlind comori, 


Meandrele-tmân tinii-mi 
Şi, liber, vântur frunzele pe ploși, 
ascunse, pe 


Drumurile 


Ştii, nebuniiie aveau lanţuri la mâini, 
Nu reușeau să evadeze din noi... 


erau ca plumbul de grele, 


Nu ne mai cunoșteau urmele pașilor: 


SUNE Stroie 


coline, 


Uşor rare să le fie urmaşilor, 
Să se călăuzeuscă prin ele... 


Tresar în sânge-mi sprintene Dryade 
Când auru 'nălţimii urc să-l fur 

Şi 'm chiot lung măncui când cerul cute 
In lacul calm şi limpede şi pur. 


Sub cortul de 'mtunerie frâng seninul 
Şi țăndă(ri de luceferi risipesc 
In bălțile hrănite cu prea plinul 
Mister şi cu răsuflet câmpenesc, 


In şerpii 'maltei stepe de lumină 
M'ascund de smeii Gândului ursuz, 
Când cupăna blestemelor se 'nclină 
Furtunii 'nlănțuite din cobuz. 


Cu câmpul înflorit, aprins în plete, 
Aştept maiada viselor ba scoc 

i-mi torc fuiorul bărbii pe 'ndelete, 
rzind o 'mplatitură de noroc. di 


Momeală penţru fice de Cuclopi. 


Cu turmele, zănutie, primire văniuri, 
Cotind coclauri, colnice şi stânci 

Și "gin, de-mi place, mugele și cânturi, 
Doinind pe țărmul apelor adânci. 


Astree, tu, plăpănaă jupâneasă, 
Tresari în îngerescul tău lăt:0s 
Când sburdăn syruna: doina de rtătasă 
Șiin șoaptă-ţi cântă dorul pălimaş.?! 
Iulian Pavel 


INCURSIUNE 
Lui Virgil Carianopol 


Cind ne uitase vremea înapoi, ae 
Tăium mizeria, ca pe nișt frunze, la câini; 


Noi um umblat cu cerul la sân, 
Cu soarele galben ca o avere; 
Nu ne-a 'mvățat nimenea cum se cer, 


Căci nu ne-a fost nimeni, niciodută, stăpân. 


Visele mau stiut să me fure, 

Să ne poarte spre uite păreri: 

Dur liniștea întrisiutelor seri, 

Ne doreu haiduci de pădure... 

Ne-a plăcul hoinărena hai-huie, 
Fiind am fost jefuiţi de “dreptate; 
Dacă n'am clădit pentru viață alui, 
Ne va ridica: moartea statuie... 


Constani 1. Cosma 


Orele curg pe tâmqrla așezării 
Linişteongenunche sub mi- 
stic patrafir. 
(pag. 13) 


Ca să convingem că am luat 
la întâmplare, sărim de la 
pag. 15, la 25. unde citim: 


Sus pe colina mică, un chioșc 
aşteaptă trast, 

Un goeland fugar spre înăl- 
țimi s'avântă, 


Din focurile - aprinse cad 
pietre de-ametist 
Și orga întomnării un imn 


de slavă cântă. 


Sau ne oprim spre siârşi- 
tul cărţii, la strofa: 


creşten ochi  seninul 
sosirilor suave 

Și înfloresc litanii, în zâm- 
betul tău pur, 

Pe fruntea însorită se şterg 
orele grave 

clar se urcă pe 
trepte de azur. 


Iți 


Și gândul 


„Calapodul” despre care 
vorbim mu ascunde nici un 
secreț. Vedem lesne că au- 
torului îi convine să con- 
struiască toate versurile la 
tol. Sudura metaforică între 
cuvinte o izoliază pentru 


ticare vers, fără trecere 
de la unul la altul, ast- 
tel că avem o simplă inşirare 
de propoziţii, fără  comuni- 
care necesară între ele. Lip- 
sa de comunicare se datore- 
şte tocmai  poțrivirii de 
structură şi nivel. Emoţia, 
dacă este, se frânge lu sfârși- 
tul fiecăruia, nepermițând 
curgerea fluidului emotiv, 
precum în ape la acelaș ni- 
vel, mu se produce schimb 
de curenţi. Se va spune 
poate că simpla aşezare a 
strolei, sub unghiul criticei 
noastre, nu dovedește lipsa 
ei de substanţă. 

Stăruim totuşi în afirma- 
ţia că, dacă compoziţia se ri- 
sipeşte asifei, când o cerce- 
tăm atent, este semn de al- 
cătuire șubredă. Ne stau la 
îndemână și alte căi însă, 
spre a convinge de justa noa- 
stră observaţie. Ce se va în- 
tâmpa când mai toți ver- 
sificatorii vor utiliza  a- 
celaş calapod? Vor compune 
la fel, şi producţia unuia nu 
se va deosebi de a altuia. Dar 
talentul tocmai  particulari- 
tate cere şi d. Stănculescu- 
Mehedinţi ar înceta să mai 
scrie dacă mar avea nădej- 
dea originalității. 





lanuarie 1941 








că 
poeziile pot 1i valoroase, 
când ole se confumdă unele 
cu altel și par scoase în 
srie. Pe acest tărim nu 
trebue să fim optimişti. 
Creaţia bună se întâlneşte 
destul de rar, şi devălmășie 
lirică nu există decât într'o 
generație cu conștiin'a ar- 


Nimeni nu va susţine 


„Vistică minoră. Este cazul să 


facem aici observația că u- 
niformitatea lincă dă naște- 
re la un simţământ tacit de 
complicitate. Anatorii îşi ac- 
captă soarta şi nu se arată 
nemulțumiți câtă vreme nu 
se ivește altoineva care să 
durbure calmul nivehuu co- 
Mun.  Apariia umui necon» 
formist nu-i stimulează însă, 
ci doar îi solidarizează îm- 
potriva autorului novator. 

Incheiem cu gândul că d. 
Stănciulescu-Mehedinţi pro- 
lită pe urma analizei noas- 
tre obiective. 

Il stfătuim să părăsească 
procedeul şi să lase simţirea 
să circule liberă ca în unele 
strofe destul de rare ca a- 
ceasta finală din „Linişte 
venețiană“, 

Pe aie de saţir se plimbă în 
gondolă 

toscană cu. ochii 
rupți din cer; 

melodiei desprin- 
să din mandolă 

Ininde mâna blândă spre al 
nopții giuvaer. 

Dacă in ,Viori de szarăt 
am găsi poezii cu adevărat 
frumoase, strofa transcrisă 
aci ar fi ocolită cu jenă din 
cauza sentimentalismului ei 
depășit. Voind să încurajăm 
pe autor, îi spunem totuşi 
să pornească de la „reveria 
aceasta sentimentală“ ca de 
la un prag norocos, şi-i 
urăm să ajunsă la simţirea 
adevărată. 


O tânără 


Sub vraja 


CONSTANTIN FÂNTĂNERU 





ALEXANDRU MARCU: „Predoppio- Mussolini“ 


Dacă încercăm să definim con- 
cepția întrezii ideoiogii a dom- 
nului profesor Alexandru Marcu, 
vom spune că ea este caracieri- 
zată printr'o năzuinţă neîntrc- 
ruptă către desăvârşit, către Fru- 
Mos în sens ciasic, piatonic, de 
rormă-ldee, care subjugă armo- 
nios străduinţa inteiectuală, Atât 
în lucrări de proporții mai mari, 
cât şi în studii cu un conținut 
mai redus cantitativ, linia de 
conduită a muncii spirituae ră- 
mâne neschimbată. Este în a- 
voastă goană estetică după un 
clasice prototip static, principiul 
rcmantic al devenirii continue. 
Aceste aserțiuni ae noastre ne 
sunț confirmate de recentul esseu 
pe temelie de amintiii, Predap- 
pio-Mussolini (București, 1940). 

Următoarea notă introductivă 
ne aduce o lumină: 

„Aceste pagini cu une pre- 
facer: de formă sunt re.uate din 
Itinerar Adriatic, spre a fi intu- 
grate ciclului „Acasă la Marii 
Italieni“, Fotografiile care le în- 
soţesc, pe lansă cele ale autoru- 
lui, sunt reproduse din Giuseppe 
Massani, La Sua Terra, Bergamo, 
1936-XV, Prezenta ediţie este 
considerată pentru bibliofili, E- 
xemplare.e dela 1—30 au fost ti- 
părite pe hârtie Vidalon, iar ceie 
dela 31—150 pe hârtie Japon do- 
cument'*. 

Această 
preţioase 


noţă ne-a adus două 
informații: în primul 
rând, ne întăreşte convingyereu 
existenţei acelui înlănțuit proces 
de auto-critică, dea o lucrare la 
alia. Ultima, cea prezentă, în- 
chide în ea un viitor apropiat. 
Această lucrare perfecționată for- 
mal în raport cu unul din „mo- 
mente!c“ Itinerarului Adriatic va 
intruchipa, de sigur, prima ve- 
T:gă a unui nou lanţ de „clipe“ 
trăite intens ca spiritualitate, re- 
unite cu o voită simolitate sub 
viitorul titlu „Acasă la Marii Ita- 
lieni“, 

A doua informație relevată de 
nota citată este țelul estetic al 
actualei tipărituri. Apărută doar 
în 150 de exemplure, ca „este 


considerată pentru bibliofili“, Au 


torul a avut în vedere un public 
cetitor care să preţuiască între- 
gul constituit din înfrepătrunde- 
rea conținutului cu forma sa. A- 
tât de intimă cste această legă- 
tură, încât ne aparo ca intere- 
santă urmărirea  paralelismului 
dintre fond și formă, 


De cum privim scoarţa care în- 
velește esseu!, suntem impresio- 
naţ: de chipul săpat în trăsături 
de o ncasemuită energie a Duce- 
lui Musso'ini, fixat în mijlocul 
painii, circumror:s în forma ro- 
tundă a perfecțiunii. Conţinutul 
studiului este analizarea cumcep- 
tului de italianitate a cadruui 
natal martor şi îndrumător al 
Conducătorului poporutui italian. 
In rotunzimea acestui concept, 
autorul pătrunde tot mai adânc 
spre centru, atât cu impresiile 
sensor:ale cât şi cu gândurile prin 
Romagna drept în satul mussoli- 
nian Predappio Vecchia şi se o- 
preşte la casa unde s'a născut 
Benito Mussolini. Dar nu rămâne 
în prag, ci păzeşte în interioru, 
modestei case rustice, Observa- 
ție, derotână un puternic spirit 
critic, sfârșesc întrun punct con 
tral al atenţiei. Este iocul în spa- 
țiu unde se află „patul în care 
şi-au dormit somnul primei copi- 
lării Amaldo şi Benito“. Acest 
centru al conţinutului se propagă 
şi asupra forme! câci, dacă pri- 
vim mai cu luare aminte din nou 
coperta, descoperim în jurul fi- 
surii puternice săpată ca întrun 
medalion, o lume stilistică de 
frunze și flori jîntr'o voită esium- 
pare, Ea este aidoma ceei de- 
senale pe scoarța  romasnolă 
care înveleşte și astăzi patul de 
fier cu salteaua de frunze us- 
cate de porumb, „patul în care 
și-au dormit somnul copilăriei 
Arnaldo şi Benito“. 

Dar din acest punct sensibi., 
autorul începe să lărgească de 
data asta cadrul, îndreptându-şi 
raza de atenţie spre ceăla!, sat 
nou, Predappio Nuova, în care 
sa întipărit crezul fascist cons- 
tructiv şi apoi, printr'o nouă pri- 
vire asupra întregii privelişti ro- 
magnole, sfârşeşte cu un ultim 
e'oment de structură eroică, în 
cadrul acela simplu și maestuos 
de țară: „drurnui care leagă Roma 
de Mare prin Rimini: la Rubi- 
con“, purtând ecoul ritmic al pa- 
sului L.egionarilor romani. Ca şi 
cum ar fi dăltuit în piatră acea- 
stă ultimă viziune, autorul a în- 
cheiat; 

„Drumul pe care Mussolini, 
mergând, ştiut numai de el, a- 
casă, la Predappio, la Rocca delle 
Camminate, din Roma nouei îm- 
părății pe care a început so în- 
făptuiască, pe aici trece; printre 


de MARIELLA COANDĂ 


stâncile sparte de Lezgionarii lui 
Vespasian, peste podul de piatră 
al ectui mai înțelept dintre ul- 
timii Cezari ai Romei. 

Munleie îi strânee 
în îngustimoa Cheilor. 

Papta aceloraşi înantaşi îi dic- 
icuză exoempiul. 

Peste stâncile de sus, singurele 
care văd soarce şi simt pote, îi 
rotesc deasupra capului șoimii. 
Nişte pietrari din Apenini i l-au 
surprins într'o zi, îndreptat în 
sus, privind spre acele acvile 
negre. 

Ş: l-au cioplit aşa, imens, în 
ce.e mâi cxprosive trăsături la- 
tine, într'o stâncă din munţi“. 

Autorui a scuptaț în cuvin. 
de piatră, parcă, la rândul sau, 
uriașul portrej, săpat în stântă. 
Dar, dacă ne întoarcem privireu 
din nou apre scourţa cărții, des- 
coperim că acel chip, cu semeție 
indreptaţ parcă spre zborul $oi- 
mior depe crestele înnulte nu 
este reproducerea unei medalil 
care ar cere o mult mai migă- 
joasă execuţie, ci stâncoasa ima- 
gine ciopiită de nişte pietrari din 
Apenini. 

Stilul este sobru, necăutat, în- 
tuitiv, care se îmbină armon:05 
cu reflecţii ce închid o lume d: 
idei, De pildă, demnă de reţinut 
este necesitatea de a lămuri, la 
inceputui studiului, față de neuu- 
noscători şi denigratori, sensui 
muncii pentru un italian: 

„Munca este pentru el aut sa- 
cru, ca şi munca ţăranului du- 
năreun. Acesta însă pătimește 
muncind. Ialianul îşi face mai 
intâi unelte bune, trainice şi in- 
genios născocite;, apoi, schimbi 
munca, cea mâj grea, în plăcere“. 

Punerea în pagină a textului 
fotozrafiile însoțhtoare, tăieturi 
„rustică“ a marginei îilelor, în- 
condeerea primei litere cu cart . 
începe studiul şi care credem «i 
nu la întâmplare este acecaș cu 
inițiala cuvântului Duce, țoate u- 
ceste elemente „pentru bib.iafili” 
ne întăresc şi mai mult conyin- 
gerea în preocuparea spirituală, 
de orice clipă, a domnului profe. 
sor Alexandru Marcu, de îndoc- 
trinare, în țara noastră, a prin- 
cipiului estetic umanist al Renaş- 
terii italiene. 


MĂRIELLA COANDA 


sândiurie, 


<=> 18 lanuarie 1941 








UNIVERSUL LITERAR 


Vedenia dela Cornu-Caprii 


Agronomul Dănăilă e un vizionar. Trăeşte 
cu el, pentru el și numai în ali 

Restul nu-l preocupă ! 

Pe de-asupra, agrenomul. Dănătă este şi 
un ceniemplativ simplist, fără însă a 32 a- 
arma şi fără a alarma pe cei dn jur, cu 
potolita lui imaginaţie! 

Agroncmul Dănălă mai este și un medi- 
tativ al cauzelor ale căror efecte, pentru ei, 
rămân indesciîrzbile, pas:onându-l în schimb 
tocmai incertitudinza lor. Și în sfârşit, agro- 
nomul Dănăilă mai este și un fanatic reli- 
gios, a căru: credință frizează bizareria, ab- 
surdul şi chiar, de coie mai multe ori, ma- 
nia ! 

Agroncmului Dănăilă îi place porumbeii 
moțaţi, câinii de rasă şi vânătoarea de vidra. 

Când Sabarul! se prăvă-eşta ma: pompat d2 
torentele dela munte, egroncmul Dănăilă 
scoate din pătul „alăul“, se afundă în apele 
dulci și înviorătoare ale râului plin de pă- 
struzi și da săbiozre şi dacă norcou: nu-i su- 
râde, aruncă prinzătoarea goală, în spate, 
trece apa, fredonând a nepăsare şi merge să 
vadă pământul dat de stăpânire cu impro- 
prietărire, — ca unul c2 poartă „Virtutea 
Miiitară“ — şi care se revarsă mănos și cu 
ifos, de o parte și de alta a râului, într'o 
mare verde de trifai, stropită cu boabele de 
aur ale rapiţei. 

Incoo,  agrenomu. Dănăiiă nars niz: 9 
metehnă — cum zic megisși: gospodărizi lui: 

Nu inmoze lingura în fiertură până nu şi-a 
făcut cruce şi nu se urneşte din lccul în care 
sa ospătat până nu bombiănește în piept. 
printre mustăţ'e line cu lapte bătut şi aduse 
în două semicereuri în înconjurul buzelor 
supte de solemnitatea rugăciunii, stereot.pul 
imn de prezslăvire pentru „Cel“ ce l-a sătu- 
rat de bunătăţile pământului: „mulțur'es- 
cu-ți ție Doamne că m'ai adăpat din bogăţii- 
le talc, Amin“! 

Miiiăria a făcut-o la jandarmeria pede- 
stră, dar la fcarta scurtă vreme după înro- 
lare a solicitat căpitanului căruia i-a trimis 
mai întâi: nişte altoae de p'zsici roșii, mu- 
tarea, în oriczre altă cztezorie de trupă nu- 
mai să nu fiz... obligat să trază în. vre-un 
creştin nevinovat, noaptea, pe întuneric, 
câna, cel scmat ar fi ezitat să-și,dea p2rola 
sau să mn: aibă îndatorirea să asis:0, vrârd 
nevrârd localurile de noapte, în săptămâna 
în care îi venea rândul să vegheze la... ni0- 
rala publică şi la buna ordine a șantanulu.! 

Un scorbut dobândit din prozstă alimen- 
tație i-a adus mai târziu reformarea și şter- 
gerea defritivă din matriculele armatei şi 
agronomul Dănăilă sa  îndrepiz=t  șontorog 
spre icoanele, uneltele şi răzcarele lui piine 
de soare şi de făgăduinţi, din vatra satului 
în care s'a născut. 

A făut după acsia şi o însurătoare, dar 
n'a :zbit-o — păzat da p'stoa'sie car: sau 
tras, păcat de urările cari i-au împuiat ure- 
chile d=:a pahar !a pahar, păzat 2 zorzaI- 
nea muntaş dr, de paratâcui adunat ia „mara 
cu dar“ şi: de irvmuseţile edecurilor zesiraie! 

Nici de rachiu roșu na avut cmul parte și 
nici d: femee, deși ptţitozrea i-a dat m rea- 
sa pe garanțe — a prns-o cu învățătorul 
după o căpiță de ceceni! 

Jandarinul Țintez a dresat actele de dare 
în judecată pentru „flagrantu-delict* dove- 
dit cu martori — şi justița bzuă pa as- 
tele de constatare a pronunțat despărțirea! 

Dar agronecmul Dănăilă nu sa descurajaț. 

A pus oameni ca să mai încerce cdată 
marea cu crgetul și a pâătit un strinda- în 
„Tântaua*, la mânăstire, pentru izbândă la 
a douu însurătezre! Credinţa l-a izbăvit, -- 
Dumizz=u a p-imil zărindaru: şi ds data 
asta i-a tr.mis o mireasă adevărată şi cu 
copil! 

Ivcstă în muncă fără preget, cinstită foc, 
ia cateramă, harnică întocmai ca o mitocan- 
că sadaa, L'xărdrina a adus ca zisire la 
caza bărbatului o şa'eprezz2ime diatr'o tuta- 
lă. de care au tras fără să o dsscurca toti a- 
vocații iudecătoriei occlului în circumscrip- 


ţia căreia cădea femilia și averea miresei. 
Un contabil dela „Banca Peleșul şi Vărjul cu 
Dor“ din „Onești“ domnul Venamin Şogo- 
de), fost furier în „6 Mihai Viteazu“ şi ca- 
mozaăd d> militărie cu asronomul Dănăilă, a 
pus la punct mcștenirea Lixăndrini:. Sestzată 
de raportul coniabiiuiui Şosoasi, udază- 
teoria a cerut tutorului să depună un bilanț, 
B.iarţu: a fost depus, tâtiş-grăpiş. Biarţul 
era tras de păr şi centîbilul Şogodel i-a 
s'mțit buba. Ven:tul se amortizase cu între- 
tnerza acareteor şi cu piata dărila> către 
stat, judeţ şi comună, Șogodel cerea însă ca 
amort:zarea să se raporieze egal, la toţi co- 
moşten'torii-pupili., — ia care asarțiune, ţu- 
torele pretextă vehement an hilarea cetei de 
raportat, faţă da femeia agrencmului Dănăi- 
lă, prin <fectul <bitațiunii în imobilul tute= 
lei, pe toată durata minorităţii ei, 

Mai erau ap)i de verificat nişte oale cu 
mahmudele, g'uvaericale vechi şi diverse 
preducte exploatate la întuner:c, de cari Li- 
xăndrina habar n'avea! 

In sfârşit, ce învârteli să se fi petrecut în- 
tre conizbilul Şogcdel și tutore, agronomul 
Dănă:lă nu a putut dovedi și nici nu a pre- 
tins să i se dovedească, 

Toată lumea a căzut, în cele din urmă, de 
acord pentru un partaj „voluntar“ iar Șo- 
godel a încasat la sfâ-şit două feluri de 
oncrurii, dzla două categorii de împricinaţi — 
una de partea consiliului de familie în cap cu 
tutare'e, — alta da partea minara: davanită 
maţcră prin căsător.e, în cap cu mirele 
zesiral! 

Nişte arămărie, sfeșnicărie și alte coclituri 
băirâneşii revenite prin efectul executării 
împărțelii făcută de contabilul Şezcdel, de 
comun accrd cu... tutorele Lixăndrinii, fură 
Srabn.c prefăcu:3 în parale și cu ele agro- 
nemul Dănăiiă își trasa un vicleim de casă 
pe un pan moinen:ze hotar cu azaratul pă= 
rintesc şi în care, dela o vreme, se cam îm- 
bulzise prea multe nurori cu prea mulți 
gineri! 

Ș: agrenecmul Dănăilă mai era peste toate 
Sanâaralele astea şi un mizantrop! 

E] care avea în figură, în umblet şi în in- 
treasa lui zlcătu're trupească ceva din sme- 

enia şi cucernicia biblică a lui Ion Boteză- 
soru:, îşi contura în întuița lui rsiigizasă 
exisieria pertinentă — fiziză a lui Dumnzzau! 

Fără a se mulțumi să și-l închipu'e numai, 
aerecnomul Dănăilă păstra în cusetul lui fier- 
binte, azfinitiv şi :nvulnerabil, fiinţa ome- 
mească a lui Dumnezeu. Il cunesevse de Dum- 
nezeu de ccpil, în iccanele Sfintei Treim,, în 
tablaurile alegorice ale caselor primare şi 
în scarele din tâmpla aurită de deasupra uşii 
grea. de fier, de'a intrarea principală a bi- 
sericilor, în acel chip gigantic, aureolat de 
îrdumnezeirea d'vină, pin de bunătate: şi 
It o barbă aibă și ale cărui priviri îl urmă- 
reau din orce parte i-ar fi înăițat rugăciunsa,. 

E] 

— „Lam văzut“, i-am văzut așa precum 
vă văd pz voi şi şa precum mă vedeţi voi 
acum pe mine“ — sa răsti agronomul Dănăilă 
la o clacă de cuies porumb, camenilor cari 
nu convenezu a-l crede pe cuvânt că, pă cum 
“ă sar fi întâln:t în drum cu Dumntze» 

— Asa să ştiţi voi, l-am văzut, l-am văzut 
cu cchii me'! 

— La naiba in colo, măi frate Dănăilă, cu 
nesodele astea, o fi fest Gică găinaru din 
„Icoana“ sperietorul de oameni nătărăi ca 
W'aldz-tine şi tu, ncrod ce ești, de spa:mă, 
l-ai asemuit cu Dumnezeu! Da vezi că dela 
Gică hațu și până la Dumnezeu, măi va! Pii, 
la urma urmelor ce avea să caute el Dum- 
nzzeu aci, întra noi, pa pământ, cu atâtea 
răutăţi între oemeni? explică unul din pălcul 
de prășitori tăvălți pe mușuroaiele porum- 
bilor. 

— „Să vedeţi cum sa întâmplat minunea“ 
— înczpu răguşit, cu glasul profund, scăzut 
de emcţia aducerii-amin:e, agronomul Dă- 





'“Promoroacă 


Ui'e, inimă, se'nrară 
Vâriu-ta. Trece, lin, 
Cu-amir6a de somn și chin, 
Mână vânătă prin țară, 


Trudnic suie scli din plâns. 
Nimeni șo'mii nu-și asvâtie: — 
Numai nozptea reci șopârle 
Puxe'n geamuri. leagă strâns. 


a 


“Aproape 


Văduvită, subțiată, 

Clipa sapă drum spre vămi. 
Tremură din călă:ămi 
Suptă creangă, suptă. lată 


Ozhii regii iar ne beu: 

Toate Sudul și-l strămu'&... 

Haide, inimă scăzuiă, 

Cu trei jă'bi la Dumnezeu! 
TEODOR AL. MUNTEANU 


de soare 


Mi-e suftetul cald ca lutu 'n grădină, 
Când soaele-aruncă din haos lumină, 


Cu mâini nevăzute. 


Mie gândul o floare cu verde tulpină 
Din cer oglindită pe plaiu de lumină 


In prundul de aur. 


Mi-e suf!etul astăzi un şir de mărgele, 
Un joc de lumini peste visele mele 


Din bulgăr de soare. 


L-ași prinde 'n palmă, şi strânge mereu, 
Incetul cu 'ncetul topindu.-se, eu 
. Unindu-mi lumina cu-a sa. 


M'ași prinde în hora-i de flăcări pe cer 
Și focul cel veşnic ascuns înlumini 


L-aşi cerne 'n grădini, 


ILEANA BUSUIOCEANU 


de SĂRMANUL KLOPȘTOCEK 


năilă, privind năucit în gol.  Veneam dela 
CObaia, deia pier, p> podu ăl vechi. Inchi- 
sesem campania da prestații și mă întorceam 
cu socotelile la centru la „Tărtăşești'. Am 
Juat poteca ce dă spre „Drumul Baiului: ca 
să cârmesc p'acasă, să las niște roabe în re- 
paraţie, la ing nerie. Am cotit-o apoi pă „Vâl- 
ceaua lui Bursucea“ an marginea „Uimilor“. 
Eram cu murgu ăl mare, șoldiu și sper.os. 
L-am iăzat sichod la pea. La un moment dat, 
înălță din urechi şi pufui pa nas. Pasă-mi-te 
vita miros'se ceva. O şariă de câine îi tăie 
drumul, în întunsric. Gloaba se opri lângă 
un şanţ. Schimbai câteva vorbe cu el, dar el 
rămase tat cu urechile ciulite şi cu pufneala 
în nas. Din faţă se apropia spre noi, tot mai 
deasă, rostogolirea întunericului. Eu şi calu 
ascultam în văzduh. Nici un freamăt măcar. 








(Urmare în pag. 6-a) 











SAlsfințituri Îheeeaee 


Gânduri gemene 
Paseri semene 
Mor către-Asfinţit 
Într'alt Răsărit 


Cunuma de ceară 
A iubirii vară 
Locrima veciei 
Fioarea bucuriei 





3 








Suflete sărmame Pe zări de genune 7 
Nu visa limane Unică minune 

Şi raze ninsori Astru boreal 

Pe mări sub alți sori Nadir ideal 


De-un foc de cuvinte 
Mistui! cuminte 

Poţi afla stingher 

În tainic ungher 
Gemenii lucefari 
Defuncţii ochi teferi 
Cântecul etern 

Piâns în vreun catren 


ALEXANDRU IACOVLEY 
inimi d nic dial 


Cine-i vinovat? 


— Acensta e cu neputinţă. La 
ce ne vor duce asemenea chel- 
tueli ? Mi-ai promis să cheitueșii 
135 ruble. dar ai cheltuit 27. In 
curând lumea ne va 0răta cu de- 


geiul. ne va bănui de delapidare. 

Peirov s'a uitat la soție suvă- 
Tat, chioriș. Soția, Maria Semio- 
novna, tânără, cu sprâncene ne- 
gre şi cu părul unduios, tuns, — 
se uita la nouile ei ghete  gul- 
bene. Ghetele erau înalte, aproa- 
pe până la genunchi şi, ca să le 
vadă (sau ca să le arate), Maria. 
Semionovna şi-a tras cu amân- 
două mâinile fusta în sus, pri 
vindu-și cu viclenie si pe furi? 
bărtatul. 

— Nuci piac? 

— Cine ţi-a spus?  Ghetele 
sunt bune, dar stnt buni şi banii 
cari au fost plătiţi pe ele. Săp- 
tămâna trecută ai plătit croito- 
vesei 30 de ruble, pe urmă ai dat 
16 ruble pe pălărie... 

— Pe urmă, pe urmă!.. Acum 
qi să începi să înşiri un pomel- 
RIC... 

Maria Semionovha a dat din 
mâini, a aergat la soţ, i-a ctt- 
prins gâtul în palme și l-a privit 
în ochi. 

— Spune-mi, oare ru merit u- 
ceste lucruri? 

— Nu te prețui dună valoorea 
lucrurilor, Ințeleoe odată că nui 
vorba de asta. Incepem să trăim 
peste puteri.e mostre. Faţă de 


un venit de 200 de ruble, chel- 


tuim prea mult pe îmbrăcăminte. 
Dacă tom continua așa, vom 
intra în curând în bugetul Sta- 
tului. 

Cu băgare du seamă, ca să 7/0 
jicnească, Petrov și-a dat soția 
la o parte, 

— Cum adică ? 

— Vite așa. Când nu ne vor 
mai ajunge banii noștri, pom lua 
din casa fabricii... pentru toa.e- 
iele tale. Pe urmă nici închisoa- 
rea nu va mai fi departe, Se știe 
drumul. 

Maria Semionovna s'a uitat cu 
cchi mari la soț, 

— Vorbești serios ? 

— Foarte serios. Dar nu pot să 
pricep : pentru cine ai început să 
te îmbraci atât de elegant ? 

-— Pentru cine? Wu știi? 

— Fireşte că nu știu. 

— Pentru tine. Mă imbrac asa 
cum îți place ție. 

— Pentru mine esti bună în o- 
mice rochie. Crezi că te-as iubi 
mai puțin dacă te-ai îmbrăca 
mai simplu? (Petrov sa uitat 
zâmbind la soţie). [ţi închipui că 
tonletele tale au vreo valoare 
pentru mine ? 

-- Nu-mi închipui, ci știu că 
toaletele... 

— Haide, ajunge. În orice caz, 
te rog să nu  depășești limita. 
Când ceri 15 ruhle, cheltueşte 15, 
nu de două ori mai mult, 


Inainte de prânz, când soția 
punea masa și alerga din casă în 
bucătărie şi înapoi. pocnind, din 
tocurile ghetelor noui, Petrov s'a 
posomorît din nou. De unde a- 
ceastă dorință de a se îmbrăca 
ia modă?” Nu de mult, înainte 
de căsătorie, Maria Semionovna 
era o funcţionară modestă și ve- 
selă, purta rochii simpie şi ohete 
ejtine, pe când acum, în fiecare 
săptămână face c târgaială nouă. 
Petrov a și cunoscut nevoia de a 
se împrumuta ci vreo 50 de ru- 
vile din cassa fahricii, când a 
avut odată acasă o nevoie urgen- 
tă. Săptămâna trecută, de pildă: 
Valea, dă-mi bani,  croitoreaSy 





(desene de IRENE 'RIȘLEACOV) 


mi-a adus taiorul”. Ce scrînteală! 
„Sunt soție de director”. Da, .lar 
nu se poate să-ți ridici nasul; cu 
200 de rube mn'ai să aţungi de- 
parte. 

Soția, însă, parcă nu-i observa 


chipul posomorit şi forfotea ve- 
selă, A pus pe masă o față albă, 
apoi trei farfurii care luceau le 
curățenie. Totul era curat și se 
părea că și Maria Semionovna 
însăşi, într'o rochie albă şi șorț 
alb, cu volane străucea de cu- 
rățenie. Ea Și-a Sumies mânecile 
până la umeri, și mâinile ei ro- 
tunde şi frumoase luceau ca 
niște raze luminoase. A venit 
Danilovna, mama lui Petrov, o 
bătrână uscată, cu o față de mu- 
mie. Sa uitat cu ochi lacomi la 
masă şi a mutat din loc lingura, 
furculița si cuțitul, care erau 
puse lângă farfuria ei.  Maini.e 
ei uscate semănau a moaşte; eruu 
reci și de culoare închisă, bătând 
în violet, 

Alături de ea, soția, gata să 
împartă supa, stătea cu o lingură 
mare, — sneltă, rumenă, cu ochi 
râzători, A întins soțului o far- 
furie cu supă din care se ridicau 
aburi mirositori. 

Şi, — ciudat, —- poate rîn 
cauza acestor ahuri  mirositori, 
capul lui Petrov s'a limwezit. 

—Naiba să le in de cheltueli, 
—-și-a spus el. 

Dar bătrâna a încenut să scân- 
cească, 

— A fost la mine Cauca deia 
Mamontov. Spunea că pe Grigore 
Mihaisovici l-au băgat !'a puşcă- 
vie. 

— La pușcărie ? Din ce cauză? 
a strigat Petrov (Mania era cam 
surdă şi, vorhind cu eg, trebuia 
să strige). 

— Se știe cauza... A furat niște 
bani. Azi te arestează numai pen- 
tru asta. Au trăit pe picior mare, 
dar când sa verificat cassa, au 


lipsit două mii. Eri a venit poli- 


ţia să-l ia. 

— Acum nu mui caistă poliție, 
a strigat râzând Maria Semio- 
novna. 

— Se va găsi, mamă. se va 
găsi, a răspuns bâtrina. Cum 
păcătuești, cum vine. 

— Acum se chiamă miliție, nu 
poliție. 

— Tot aia este. Să intri numai 
în banii altuia, că se vor giisi 
oameni cari să te ducă la inchi. 
soare. Ar fi trebuit să trăiască 
modest. Dar nevastă-sa se tot 
gândea la rochii și lu pantofi. In 
schimb, aoum bărbatul e la 1ă- 
coare. 

Cu ochi decoloraţi și reci, bă- 
trâna s'a uitat la nora şi la fiul 
său. Făcea o aluzie fășisă. Petrov 
a avut 0 senzație  nepiăcută. 
Avea ciudă pe soție că e cheltui- 
toare și pe mamă că se bagă unde 
nu-i fierbe oala. 

— Acum toți se uită unul la 
altui, — a scîncit bătrâna, — taţi 
ştiu cine și cum trăeşte, Cum «cu 
bănuit ceva, fac controlul cassei 
şi te bagă la pușcărie, 

—Lasă mâmă, că lu noi nu 
vor ajunge lucrurile pînă acolo, a 
spus Maria Semionovna. 

-— Stiu că nu vor ajunge. N'am 
spus pentru asta. Dar s'a stricatţ 
toată lumea. Femeie sunt niște 
teleleici... 

Petrov s'a îndispus. 


Seara târziu, ducându-se lu 
culcare, Petrov a adus din nou 
vorba desnre ghetele noui. 

— Nu înțeleg totuşi de unde 
ui înclinațiile astea burgheze ? 

După fața obosită a  soțului,. 
Maria “ Semionovna G& înțeles ză 


gândul ghetelor l-a chinuit toat 
ziua, Ea a hotărît să se explice. 

— Doar spuneai și tu că tre- 
bue să cumpărăm numai lucruri 
de caiitatea întâia. „Nu suntern 
atât de bogați ca să ne cumpă- 
răm lucruri ejtine”. Ale cui sunt 
vorbele astea ? 

— Ghetele galbene irădea:ă un 
gust burghez. In general, oda 
femeiască s'a prostit...  Turbură 
pe bărbat. Inainte se purtau fus- 
te închize, în care femea era ca 
într'o fortăreață. Iar acum şe 
poartă fai despicate până deasu- 
pra genunchiului, sau, încă mai 
rău, fuste care se încheie cu nas- 
turi : le deschei într'o ciipi. Asta 
se numeşte „bărbuţii nau timp”. 
Ptiu !? 

— Te rog să nu stupesti. Fe- 
meiu se îmbracă aşa cum vrea 
bărbatul. 

— Da de unde. Eu nu-ți cer 
să porți ghete până la genunchi. 
Ințeleg foarte bine pentru ce te 
imbraci aşa, 

— Pentru ce? 


— Iţi place că bărbaţii holbea- 
7ă ochii la tine. Asta vrei tu. 

— Vai, ce prostuț ești! Dacă 
vrei, am să mă îmbrac cum îmi 
porunceşti tu. Dar, îți spun sin- 
cer. mi-e teamă că ai să mă pre- 
fuești mai puțin. 

— Nu vorbi prostii, a spus so- 
fa, supărat. 

— Asta nu-i prostie, — a răs- 
puns cu convingere Maria Semio- 
RODNA, — asta nu-i prostie, FHai 
spune-mi, dar cinstit, ce femeie 
iți atrage privirile pe stragă: a- 
ceea care e îmbrăcată bine sau 
accea care e îmbrăcată neglijent? 

— De... cum să-ți spun. Fi 
rește... (Petrov s'a jâstâcit). 

Ei, vezi că eşti de acord cu 
mine ? Și asta e explicabil. Orice 
sar întâmpla şi oricare ar fi re- 
gimul, toț ce e frumos te atrage. 
Numai un om de lemn poate să 
spună că îi est egal, dacă un 
lucru e frumos sau nu. Nu ştiu 
cum ești tu şi bărbații, în gene. 
ral... Dar noi, femeile, când 
nembrăcăm... Eu, de pildă, dacă 
sunt îmbrăcată cu o rochie fru- 
moasă, simt așa. o vioiciune, am 
elan și parcă sbor pe stradă... 
Pe urmă... 

— Ce se întâmplă pe urmă? 

— Pe urmă, ştii tu proverbul: 
haina face pe om. 11 știi, de si- 
gur, E un proverb îust, 

— Dar se referea la vechiul 
regim. Acuma, însă... 

— Și acuma e la fel. încearcă 
să te îmbraci ca un cerșetor, 

— Nam dece să mă îmbrac ca 
un cersetor, Dar nic: din buget 
nu trebue să eșim. 


— Un lucru scump e mai e[tin 
decât un lucra ejtin. Crede-mă. 
Am citit nu de mult întro carte: 
„Toaleta de femeie, cu toute sub. 
tilitățile sale, e o artă mare și >- 
riginaiă”. A spus-o celebrul ke. 
nan, 

— Artă, artă... Trebue să ai un 
suflet de burghez, ca să Susții a- 
ceastă artă. Eu nu sunt mici bur- 
ghez, nici falsificator de bani. 

Petrov se  desbrăca supărat: 
știa că na va putea să-i facă so- 
ţia să, renunţe la părerile ei. Ma- 
via Semionovna, însă, simțină că 
l-a învins, îl privea cu un zâm- 


Infinite soapte 

C'un înger în noapte 
Zodie ai asfințit 
Pe-un liman sfinţit 
Passri răzneţite 
Doruri logodite 

Sbor către-Astinţit 
Mor în Infinit 


PAUL LAHOVARY 





te încrunți, Uuwe-te la ciorapi 
ăştia (Marin Seminonova a întins 
un picior, strâns în ciorap), Pri- 
vește! 

— Văd, văd. 

— Nu așa. Pune mâna, mân- 
gâie-mi piciorul. Pune mâna... 

Petrov s'a aplecat spre soţie, a 
atins cu mâna piciorul ei cald, 
strâns în cicrapul subțire şi, su- 
punându-se unui îndemn lăun- 
tric, i-a sărutat genunchiul, 

Marin Semionotua a râs și... 
sa încrun'at. 

— Îţi permiţi cam mult, tova- 
nășe. A săruta genunchii femei- 
cr, e o prejudecată burgheză, 

— Răsfățato, a râs Petrov, să- 
rutându-și soţia. 

S'a culcat zâmbină în pat. Ma- 
ria Semionovna i-a strâns obrajii 
între palmele ei calde. 

— Cât eșthh de prostuț! Care 
crezi că mă îmbrac pentru alt. 
cineva?.., Te iubesc numai pe 
tine, și tot ce fac e pentru tine. 
Nu vredu să fiu mai prejos de 
cât altele, ca intr'o bună zi să ră 
luși și să te duci la alta, mai fru- 
mcasă. 

Ea a sărit din pat, a scuturat 
din cap și, ridicând mâinile, «n 
spus cu entuziasm: 

— Vrei să mă îmbrac cum îmi 
porunceşti tu și să nu mă duc 
nicăeri?.., Tu eşti totul pentru 
m.ne, ești fericirea şi durerea 
mea, tct, tot, tot... 


— Ajunge, ajunge...  Culcă-te 
mai repede... 
Samba, biata stambă! Se 


murdăreşte atât de repede şi, 
parcă dinadims, prinde pnaţul și 
noroiul din toate străzile și uli- 
cioarele, iar după primul Spiălnt 
devine ca o cârpă. E atât de să- 
vacă în e'eganţa liniilor, iar cu- 
tele ei sunt atăt de leneșe şi 
moarte... Dacă e de trei ori mai 
cftină decăt stojele de lână, se 
poarti de zece ori mai prost. 

Saţii Petrov se pregăteau să se 
ducă la teatru. Maria Semionov- 
ma și-a pus o rochie de stambă 
albă cu buline albastre, un bariș 
în cap și ghetele negre, cumpăra. 
te astă-primăvară dela „Skoro- 
hod“, cu ]3 ruble. Acum n'o să-i 
mai spună nimeni că în ținuta ei 
se găseşte măcar un singur amă- 
nunt burghez. Petrov purta sa= 
cou, cămașă cenușie cu cravată 
și cîsme. Și, praiutindeni, în 
tramoai, în ușa teatrului, toți îi 
împingezu. Maria  Semionowna 
simțea că, dacă s'ar fi îmvrăca! 
mai bine, tumey nu î-cr fi îm- 
Pins așa. Și p'asatorul le_a cerut 
de trei ori biletele, la teatru, cu 
și cum mu-i venea să crendă că 
oumeni îmbrăcați atât de prost 
poi să stea în stal, pe banca a 
zecea. După fața posomorită n 
soțului, Maria Semionovna și-a 
dat seama că el se simte jignit. 
Ba triumfa în taină. Să știe so- 
țui că îmbrăcămintea bună e o 
cuirasă, care ne apără de o par- 
ie din neplăcerile vieții. Petrov 
privea distrat în dreapta şi în 
stânga, căuta ceva. Se uita la so- 
ție rar, ca şi cum era memuilțumit 
de ceva. Au vorbit puţin... 


A mai trecut o săptămână. 
Soții Pe'rov se duceau în vizită 
ta Mihail  Dimitrievici. Maria 
Semionovna a eşit îmbrăcată din 
odaia ei. Purta acceaş rochie 
albă cu buline albastre şi gh2te 
megre şi modeste. Petrov sa în- 
tunecat la față, 

— Pentru ce-ţi păstrezi ghe._ 
cumpărat. 


tele noui? Dacă le-ai 
dece să stea în du'ap? 

— Să-mi pun poate și altă ro- 
chie? a întrebnt 


Maria  Semio- 





bet ironic, Acum era veselă și 
svăpăiată, ca de obicei. Ştia că-i 
stă bine svăvăintă. După ce s'a 
desbrăcat, sa aşezat pe marginea 
patu:ui să-și scoată ciorapii și a 
spus: 

— Nu știu dece ar putea să ţie 
sccotiț: criminuli uceia cari poar- 
tă haine frumcase. O haină fru- 
moasă e numai o trăsătură fru_ 
moasă a vieţii. Trebue să trăieşti 
cu gust. Hai, hui, ai și început să 


nova, făcâni o figură maivă. 

— Pireşte... Nici pălăria cred 
ci mar trebui so ţii... 

— Mă schimb îndată, 
secția şi a eșit 

— Dar te rog mai repede, i-a 
strigat din urmă Petrov. 

Posomorit şi încurcat, a făcut 
câțiva pași prin odaie. De după 
ușă sa auzit un râs înfundat. 
Saui s'o-fi- părut numai? * 


Din msește ds RE, DONICI 


a spus 


Li 














Clopote vestesc sfânta sărbătoare creş- 
ținească de mâine cu dangăte care se 
pierd departe, peste apele leneșe ale Pru- 
tului. După marșuri istovitoare pe dru- 
muri desfundate de ploi și de cars, regi- 
mentul se odihnește acum în cantona- 
ment. Așezat pa o coastă care privește 
spre Prui, satul ne-a desch:s brațe largi 
şi primitoare, deși au mai trecut şi alte 
regimente pe aici. Oamenii dorm pe unde 
pot, grămădiți prin  șurile înțesate cu 
pae, sau prin cassie gospodariilor. 

— „Vedeţi, mă, să nu daţi foc la pae, 
că, ardsţi ca șoareci,“... spuse comandan- 
tul nostru de batalion, furierilor și grada- 
ţilor chemaţi la ordine, 

Trenul regimentar, un convoiu nssfâr- 
şit de căruţa acoperite cu coviliire înalte 
şi a:formate de ploi și de vânturi, sa a- 
dăpostit în curtea largă și pr.mitoare a 
unui fost conac bosresc de pe vremuri. 
Mă umflă râsul când văd căruțele aces- 
tea triste și resemnate, în atitudini cari 
mai de cari mai groteşti... 

Şi cu toate astea, ce bine m'am s:mțit 
“odată, într'o noapte când am făcui a- 
proape o stapă de marș, în adăpostul cald 
si intim al unu'a din aceste c-udate vs- 
hicule. Eram bolnav şi m'am suit în ult:- 
ma căruţă din coloană. Ghemuit în fâ- 
nul moale şi acoperit bine cu mantaua 
de ploae, am adormit. Oboseala de peste 
zi mă doborise. Așa ca prin V-s, auzzam 
picurii de ploae cum băteau darabana în 
rogojina coviltirului. Soidatul care mâna 
cai! îngâna un cântec trist dela el din sat 
şi melcdia suna așa de straniu, că până 
la urmă m'am daşteptat... Pe urmă a tă- 
cut. Pesemns că adorm-se și el. Se auzea 
numai țăcănitul poteoavelor dela căluții 
cari trăgeau din greu, prin băltoace și 
noroae. Intrun târziu am auzit galopul 
unui cal care venea grăbit spre mi. O 
voce mânioasă s'a repezit ca un pOiop ps- 
ste căruțașul care adormise cu capela 
trasă bine peste urechi și cu hățurile 
prinse de gât să nu-i cadă dn mână în 
timpul somnului... , 

„„„Mână măăăă... nu vezi cai rămas 
în urmă? Unde-i regimentu' mă? Și 
când a pornit hurdubaia într'o goană ne- 
bună, de părea o corabie bătută de fur- 
tună, sau dus dracului și visele și t.hna 
mesa... Incepuse și îrigul să mă sirângă 
în spete. Când am ajuns regimentul, în- 
cepea să se lumineze. O lumină turbure 
şi t“stă, îneca imensa câmpie. Nu se ză- 
reau nici arbori, n'ci sate, nimic. Parcă 
eram la capătul pământului !... 

„Coloanele nesfârșite de căruţe — bo- 
tezate cu numsela pompos de tren regimen- 
tar — alcăiuesc bunul cal mai preţ:os al 
unei unități în marș. In marșurile nes- 
fârșite, obositoare, pe drumuri grele și 
spre' d'recții necunoscute. Alături d> că- 
ruțele acestea, soldaţii noștri se simt mai 
în sguranţă. Ele aduc ceva din intimita- 
tea caldă a vetrai, a satului părăsit, a 
trudei lor aspre din zori și până, seara. In 
căruțele acestea își duc nevestele la târg, 
părinții bătrâni la groapă, cu ele străbat 
bărăganuri şi trec paste ap2 în m.ez ds 
vară, sau sub clarul argintiu al nopților 
de toamnă, când își cară porumbul din 
luncă. Căruţele acesiea și căluții slabi și 





Despre poetul poporan 





— In cantonament 


cocârjaţi care le trag din greu — căluţi 
resemnaţi, blânzi, răbdători, cu ochi mari 
şi cuminţi — au sufletul lor pe care nu-l 
înțeleg cei cari văd în mașina de tot fe- 
lul, zeul vremii noastre. 

(Unul din acsștia e căpitanul Chiricu- 
ță dela a șaptea — în „c.vilie“* profesor 
de fizică la un liceu din Nordul Mol- 
dovei. Ofițerii îi spun „Nea Nicu“). 

— „Nici la şapte” şapte n'am avu d'as- 
tea mă !...* spunea Nea Nicu băeţ.lor, 
într'o zi când regimentul se afla în re- 
paus, așteptând să vină și căruțele ră- 
mase în urmă. Tocmai atunci, trenul re- 
g.mentar trecea cu greu prin vadul mo- 
cirlos al unei ape. 

-„Dac'ar fi intrat nemţii cu hurdubăi- 
le astea în Polona, nu mai ajungeau ei 
în două săptămâni la Varşovia... Motorul 
fraţilor, fără motor, fără mașină, nu fa- 
cem nimic!“ 

— „Ia mai lasă Nene Nicule, că și că- 
ruțele astea “sunt bune... Treci cu ele și 
prin iad! Ce-ai fi tăcut cu tancurile și cu 
automobilul dumitale prin mocirla 
asta?“.,. 

— „Ei mă băiatule, cu argumente d'a- 
stea, n'ai să mă convingi pe mine așa de 
uşor! Tu nai văzut că...“ şi urma o 
tangă teor.e asupra rolului mașinilor de 
toț felul, înir'un războiu modem, d=-ţi 
părsa rău c'ai deschis discuţia. Intâm- 
plarea însă, care ls potrivește pe toate mai 
bine decât gândul omului, s'a grăbit să 
desmintă — măcar că numai în parte — 
pe bietul Nea Nicu. Un automobil dela 
dvizie, care venea tocmai atunci, sa a- 
fundat în mlaștină de-au trebuit tocmai 
bine vre-o șase perechi de gloabe de ale 
noastre, să-l scoată la mal. 

„— „E: nea Nicule, acuma ce mai zici ? 
Cum rămâne cu tancurile matale când 
mergi p3 asemenea coclauri 7“... 

Ce să mai zică Nea Nicu, decât să ri- 
dice din umeri și să plece supărat şi mor- 
măind înciudat : 

„Asta-i mașină, domnule ?' 

o 

„Oamenii s'au sculat de dimineaţă, au 
luat csa'ul și acum stau de vorbă pe pris- 
pa caselor. Concentraţii mai bătrâni vor- 
bese de-ale lor, iar cei mai tineri trag cu 
ochiul și fac glume ps socoteala fetelor 
din sat care trec grăbite spre biserică, sau 
îşi fac numai așa de lucru, pe ulițele sa- 
tului. E Sfântul Dumitru... Zările de 
toamnă sunt I:mpezi. Departe de tot, spre 
Miază-Noapte se zărește o perdea subțire 
de plopi, abia desenată pe fondul vineţiu 
al cerului imens. Apele Prutului au re- 
fiexe metalice în lumina discretă a dimi- 
nsţii. 

Mă duc la biserica aşezată tocmai la 
capătul celălalt al satului. In drum, aud 
zarvă mare la una din companiile coman- 
date de lccotenentul M.... Oamenii sunt 
schupaţi în ţinuta de campane, căruțele 
sunt trase în drum, bucătăriile scot a- 
buri, totul e gata de plecare... 

— „Ce e mă? îi întreb eu, bănund 
cam ce-ar putea îi... 

— „Ce să fie, îm. irăspunse M..., amă- 
rît peste măsură, trebue să mă mut, că nu 
e loc în catonament și m'au găsit tocmai 
pe mine!“ 

— „Ei lasă, încerc su să-l îmbunez. Tu 
nu știi că azi e Sfăntul Dumitru și toată 
lumea se mută?“ Dar prietenul meu n'are 
chef de glume. Până în cătunul cal mai 
apropiat, sunt tocmai bine vre-o cinci ki- 
lometri şi drumul e desfundat de ploi și 
stricat de căruţe. Oameni sunt istoviţi 
de marșuri, caii de asemensa... Atunci n'a 
vrut să-mi spună, dar mai târzu mi-a 
mărturisit cu mult necaz că abia se in- 
stalase la o fetișcană „pe cinste“ şi că-i 


Răsărit, existenţa 


parține mai mult legendei. In 
lui 
pluteşte şi ea în mister. 


UNIVERSUL LITERAR 





(simple însemnări) 


părea rău să plece așa de repede, mai a- 
les că a trebuit să cedeze locul lui... Nea 
Nicu! Așa ghinion, mă! exclamase el 
eu năduf. 

o 

Biserica satului e plină de femei şi de 
bătrâni. Bărbaţii nu prea vin, las că și- 
așa sunt concentrați... Un miros de tămâe 
pluteşie în atmosfera pioasă a bisericu- 
ței. Vocea preotului se ridică domoală și 
caldă în răstimpuri. Troparele îngânate 
pe nas, amintesc de isprăvile ostașului D:- 
mitrie care acolo, în depărtata Rumseiie, 
a frânt mândria lui Nestor. Inșiruţi tu- 
telar pe zidurile afumate, sfinți uscați, 
îmbrăcați în mantii din altă vreme, pri- 
vesc îngăduitor spre mulțimea. pestriță, 
care ascultă pierdută cântările bisericeşii... 
Mă duc cu gândul înapoi, la anii când 
eram copil, la bisericuța din satul nostru 
unde slujeau bunicul şi tatăl meu. La 
toamnele de atunci și la anii cari s'au scurs 
pe nssimțite. Când am ieșit dela slujbă, 
am luat-o aşa în neștire, peste câmp. Bă- 
tea un vân; de toamnă, călduț. O coloană 
de artierie trecea cu zgomot pe șosea. Tu- 
nur.le de calibru mare, trase de cai puter- 
nici, au desfundat șoselele şi drumur.le, în 
așa fel că infanteria abia mai poate trece 
în șiruri subţiri, pe dreapta și pe stânga 
drumului. 

„Imi amintesc de manevrele de toam- 
nă din anii trecuți! Cam pe vremea 
asta, câmpiile se goleau de soldați, de ră- 
mâneau numai epurii şi alte lighioane 
sălbaţice. In cazărmi era zarvă, și veselie 
mare. Trompstele sunau prelung libera- 
rea... Anul trecut se vorbea de râzboiu, 
ca de ceva foarte îndepărtat şi vag... A- 
cum... 

9 

Popota ofițerilor s'a instalat într'o câr- 
ciumă mai încăpătoare din sat. După 
masă, otiţerii mai întârzie la un pahar 
de vin, la o catea și discuţiile se duc îirește 
în jurul războiului. 

Intr'un colţ, căpitanul 'Tomulescu și cu 
locotenentul Badea, joacă table. In jurul 
lor o mulţ.me de „chibiți““ comentează în 
fel și chipuri jocul partenerilor. Căpita- 
nul are un ghinion teribil. Asudă, sa e- 
nervează și la urmă aruncă zarurile su- 
părat. „Ce să joci cu ăsta? Are un no- 
roc teribil. Vrea patru-șase ? Ji dă patru- 
şase ! Vrea să intre, intră... Vrea să mă 
dea afară, mă dă 1...“ 

Chibiţii râd și-și dau coate. 

— „Mai bine hai să bem un păhăruţ, 
domnule căp.tan... nu vezi că azi dai nu- 
raai „ghele“ ?... 


o 

Colonelul nostru e în vervă mare. Bu- 
curos că și-a văzut reg.mentul astâmpă- 
rat de pe drumuri, povestește o întâm- 
plare din războiul trecut. E un bărbat de 
statură mijlocie, bine legat,-cu fruntea 
lată și cu o pereche de ochi cari te stre- 
delesc. Firele argintii dela tâmple îi dau 
un aer de distincţie și bunătate, care-l a- 
propie de sufletul subordonaților săi. Po- 
vestește cu mult farmec și mai ales cu 
căldură, o mulțime de întâmplări din 
lunga lui viaţă de militar. In vremurile 
bune de garnizoană „Conu Alecu“ — 
cum i se spunea în intimitate—era răstă- 
țatul saloanelor din frumosul oraș de p> 
Valea Teleajenului... A văzut şi a trecut 
prin multe în viaţă... Povestește un €epi- 
sod din luptele dela Predeal. Gașea ta- 
blagiilor s'a strâns în jurul colonzlului și 
ascultă. 

Conu Alecu pune și teme în povest:- 
rile cu care-i place să ne desfete de multe 
ori. Discuţia iîncepus= mai demult, p= ta- 
ma fricei și fusese provocată de un tânăr 
locotenent rezervist, profesor de filozofie 


PN O N N E N N N O N N IO N OI 


ran. El se va menţine mereu 
acelaș, nelăsându-se ispitit de 
niciun fel de glorie. Nu pen- 


Omer 


(Urmare din pag. I-a) 


Voi meşteri zidari, 
Zece meșteri mari! 
Spuneţi-mi cu drept, 
Cu mâna la piept, 
De-aveţi meşterie, 

Ca să-mi faceți mie 
Altă mânăstire 
Pentru pomenire i 
Mult mai luminoasă 
Şi mult mai frumoasă? 


Munole nu se mai poate stă- 
pâni şi-i dă acest răspuns, ct 
care sar mândri orice popor 
din lume: 


Ca noi meşteri mari, 
Calfe şi zidări, 

Alţii nici că sunt 

Pe acest pământ; 
Află că noi știm 

Ori când să zidim 
Ală mânăstire 

Pentru pomenire, 
Mult mai luminoasă 
Și mulţ mai frumoasă! 


Nimeni m'a mai exprimat a- 
" tât de senin şi-atât de descătu- 
şat de patimă  îndrăgirea de 
griă. Pare că vorbeşte însuș 


neamul românesc, suit regeşte 
pe treptele valorilor eterne. 


Socotim că prestigiul poe- 
tului poporan derivă din mo- 
destie şi nu din genialitate, 
întrucât nota sa distinctă o for- 
mează modestia şi nu geniali- 
tatea. Poetul cult nu e atât de 
modest. El fuge de anonimat. 
Un scriitor din vremea noas- 
tră, care ar afla că opera sa 
apare fără mumele lui pe co- 
pertă, şi-ar retrage-o imediat 
dela tipar. Un pictor căruia i 
s'ar interzice să-şi iscălească 
tablourile  n'ar mai deschide 
expoziţii, iar un muzicant as- 
cuns după cortină m'ar mai 
cânta. Orgoliul propriei recla- 
me ne roade neîncetat şi cău- 


tăm să-l satisfacem cât mai 
mult, 
Omul vechi — și mai ales 


cel din popor — nu era așa. El 
se închidea în anonimat şi nu 
cunoștea întrecerea pentru 
succesele vane. Apusul a îm- 
bogății literatura lumii cu o- 
pere ale căror autori au rămas 
şi până azi anontmi. Ossian a- 


Fireşte, anonimatul prime- 
lor producțiuni literare se poa- 
te explica şi prin felul condi- 
țiunilor de viaţă de atunci, nu 
numai prin fuga de glorie a 
autorilor. Inventarea tiparului, 
apariţia ziarelor, desvoltarea 


„tot mai mare a centrelor cul- 


turale — neteziră drumul ce- 
lor ce se  îndeletniceau cu 


arta. Ispita semnării crescu şi 
ea și numele începură a cir- 
cula... 

Oricum am pune problema, 
omul vremurilor trecute se de- 
osebeşte radical de omul vre- 
murilor moderne. Artistul e- 
vului mediu, considerând ta- 
lentul drept dar divin, nu se 
va făli cu el. Intreaga laudă 
se cuvine lui Dumnezeu, izva- 
rul 'tuturor frumuseţilor. Mai 
târziu, către secolul al XIX-lea, 
apariția individualismului va 
schimba radical aceustă con- 
cepţie de artă. Scriitorul de 
acum va pune atâta preţ pe 
insușirile sale, încât, în afară 
de contribuţia personală, mu 
va mai recunoaşte nimic alt- 
ceva 

Această evoluţie descrescân- 
dă a anonimatului mu înglo- 
bează însă şi pe poetul popo- 


țrucă m'avea cum să-şi semne- 
ze numele  (producțiunile lui 
erau orale) a rămas poetul 
poporan anonim, ci pentrucă 
structura lui spirituală îl o- 
prea dela un astfel de act. Nu-l 
interesa decât un singur lu- 
cru: reuşita operei, 


Mânăstire'naltă 
Cum n'a mai fost altă!—, 


aceasta-i era deviza. Restul, 
adică încântarea deșartă a glo- 
miei, trecea pe seama celor 
mici, vreun Domn ori vreun 
boier ambițios. Pentru el, care 
beneficiase de bucuriile crea- 
ției, lauda nu mai însemna ni- 
mic. 

Asa e poetul poparan: mo- 
dest. 

Genialitatea e un lucru co- 
mun, modestia nu, Artistul din 
popor a zidit biserici și mâ- 
năstiri şi pe pereţii lor a zu- 
grăvit tot felul de ctitori, nu- 
mai chipul Său nu. Și-a tur- 
not durerilem melodii unice, 
retrăgându-se cât mai în colţ. 
A încrustat lemnul, a cioplit 
piatra, dar nicăeri nu şi-a în- 
scris numele. Toate le-a făcut, 
fugând de glorie. Ce dovadă 
de modestie mai vreţi? 


VLADIMIR DOGARU 


în v.aţa civilă, care aminţise de romanul 
lui Roger Vercel „Capitaina Conan“ prin- 
tre ale cărui personagii, este și Erlans, 
care trezeşta oroare și desgust în sufletul 
celor mai mulți dintre cititori. Aczst Er- 
lane, răsfățat de mic. cop, crescut înire 
fustele maică-sii, este recrutat, insiru:t și 
trimis pe frontul dela Salonic, cu toate in- 
tervenţiile disperate ale rudelor. Intr'una 
an zile, tr.mis să ducă un mesagiu, fuge 
la Bulgari și pr.lejuește moartea unui plo- 
ton întreg de camarazi. „Un neadaptat... 
un nenorocit, care n'avea decât vina de 
a-se fi născut! — spune colonelul. Oameni 
de ăștia sunt mulți... uiie, să vă dau un 
exemplu“. (Atunci numai scotea unul o 
vorbă. Vocea colonelulu: devenza mai gra- 
vă şi mai du:oasă în acelaș timp. Aveai 
impresia că retrăia asvea momentul pe 
care trebuia să-l povestească!) 

„Eram comandant de companie şi lup- 
tam cu regimentul pe cu'mea Baiului, la 
răsărit de Poiana Țapului. Ai noștri tec- 
mai pierduseră, Predealul, după lupte 
grele...“. 

Nu mai știu cât va fi durat povesti- 
rea colonelului, știu însă că, se întunecase 
bine când ne-am ridicat dela masă. Era 
o noapte semnă și friguroasă. Sielele 
sclpeau pe cer ca niște grăunţe de aur. 
Nici un sgomot de nicăeri, afară de paşii 
unei patrule care se pierduse în întuneric. 

% 

Oamenii noştri nu sunt pretenţioşi nici 
la domnit, nici la mâncat. Dorm pe unde 
apucă și mănâncă ce li-se dă. In privința 
asta, discut de muite ori cu căpiianul Ni- 
coisanu dela compania a patra. Mărunţel 
de statură și sprinten ca un titirez, stă mai 
toată ziua în mijlocul oamenilor săi. Ii 
cundaște pe fiecare în parie, cu necazu- 
rile și cu bucuriile lor. Bieţi oameni îl 
iubesc și s'ar arunca și în foc pentru el, 
fiindcă pricep că dragostea aceasta por- 
nește dintr'un suflet larg și bun. 

— „Nu ştiu ce crezi tu despre mine 
— îmi spunea el într'o dimineaţă — dar 
m-e îmi face mare plăcere să stau între 
ei, să le ascult necazurile, să-i încurajez 
cu o vorbă bună și mai ales, să-i înţeleg. 
Crezi tu că i-a înțeles cineva vre-odată? 
A căutat să coboare cineva mai adânc în 
viața șin sufletul lor, care nu-i așa de 
simplu cum n:-l închipuim noi! 

„Oamenii ăștia și-au lăsat totul baltă, 
acasă și au venit ia regiment, dela pr:ma 
chemare. N'ar fi nedrept din partea noa- 
stră să nu le arătăm mai multă înţele- 
gare și omenie ?'.., 

„Ai să-mi spui că sunt obligaţi... Da, 
sunt obligaţi, dar pe mine m'a înduioşat 
graba și însuflețirea cu care-au răspuns 
la chemarea ţării. Ei înţeleg poate mai 
bine decât noi, că în vremurile astea gre- 
le avem nevoe de braţele și da sufletele 
lor. Fiindcă oamenii aceștia simpli — 
cum îi credem noi, cel puţin — judecă, 
mai sănătos și poate mai adânc decât 
nai... 

„Ai văzut și tu, în Martie trecut, trenu- 
rile care gemeau de concentrați şi gările 
pline de mulțimile acelea tăcute, resem- 
nate, care aştepiau rândul să se poată sui 
în tren — oameni de ţot felul și din toate 
locurile : dela munte, din câmpie, de pe 
văi... N'am auzit la unul un murmur. 
Imi am'ntesc doar, că întrun comparti- 
ment de clasa a doua, plin cu iel d> fel de 
oameni și mai ales cu conceniraţi cari 
mergeau la unităţile lor, doi evrai grași și 
soioşi se plângeau că nu le mai merg afa- 
cer.le. Aveau fabrici de cherestea undeva 
pe Valea Vişeului şi încetaseră lucrul 
fiinăcă le plecaseră oamenii la reg:ment. 

e 

N'am avut parte însă de tihnă prea 
multă, nici în sătucul ăsta sărac dar pri- 
mitor, unde de binz de rău, ns-am odihnit 
câtăva vreme, fără să ne supere prea 
mult cei dela „Divizie...“ 

Intr'o seară ploioasă dela începutul lui 
Noembrie — era cu vre-o trei zile inainte 
de Sfinţii Arhangheli Mihail și Gabrisl— 
ne-am pomenit cu un motociclist că sto- 
pează brusc în fața popctei. Era un curier 
dela Divizie, ud leoarcă și stropit cu no- 
roiu de sus până jos. A rezemat motoci- 
clsta de un stâ!p, a bătut călcâele de-a ră- 
sunat odăița popotei şi-a întins un plc 
galben, care numai bucurii nu putea să ne 
anunțe. 

Colonelul a luat plicul, l-a deschis, a 
parcurs în fugă câteva rânduri și-a dai 
din cap, în semn foarte semnificativ pen- 
tru noi. 

„Sa dus dracului chefulsțu' nostru“, 
zise Nea Nicu. 


„Ce dracu le veni tocmai acum? Nu 


putea să aştepte și ei să mai stea ploaia 
asta ? N'apuci să zici Doamne ajută și 
hai... luaţi-vă corturile și - căraţi-vă, că 


18 lanuarie 1941 === 


de EMANUEL VOINESCU 


traiul bun nu e de voi! Infanteria săraca... 
reg.na bătăliei și a norcaelor!...“ 

Plănuisem şi noi o pstrecare de Sf. Ar- 
hangheli și când colo... Adio cdihnă şi-un 
vinuleţ bun — când și când! — adio un 
foculeț strașnic şi visuri la gura sobei, cu 
gândul dus departe, la cei rămași acasă, 
recitind scrisori primite cu săptămâni în 
urmă, scrisori trimise la vreme, dar care 
au rătăcit câte-o lună până s'ajungă bie- 
tului destinatar, dornic să afle ce se mai 
întâmpiă în „lumea civilizată...“ 

Când auzi vorbindu-se de teatru, de 
cinematografe, de reviste, te gândești cu 
melancolie şi cu necaz la zilele când tre 
ceai nepâsător prin faţa lor și nu intrai. 

o 


La miezul nopții eram gaia de plecare. 
Companiile se înșiruiau una după alta, 
nevăzute în besnă. Ordine scurte aleargă 
dela un cap la altul al coloanei. „Coman- 
danţii de companie la Dom” Maior“ sau... 
„A mai ramas e.neva în cantonament?...** 
Trenul regimentar este și el gata de drum. 
Majorii mai trebăluesc pe la bucătării şi 
prin curţile părăsite... Un felinar alb se 
bălăngăne ds colo până colo, agăţat de 
covilărul unei căruțe tr.ste şi pleoștite de 
p.oas. Oamenii vorbase ps şoptite, strânși 
unii într'alţii din cauza ploii care cerne 
fără întrerupere de câteva zile. Drumul 
desfundat de coloane s'a prefăcut într'o 
mare de apă turbure. E o basnă de-ți vâri 
degetele în ochi. 

Pe marginea coloansi, agenţi cari trans- 
mit ordine dela batalion, întreabă de com- 
panii, nu nimeresc, apoi se întorc și-o iau 
iarăși dela cap. Un cocoș prizării dă sem- 
nalul cântării dela miezul nopţii şi deo- 
dată s'au pornit din toate părțile, ca niște 
trompete caraghioase de bâlciu, să cânte 
toată, coccșimea satului, pe fel de fel de 
tonuri. Un orân scurt şi apoi coloana se 
pune în m.șcare. Bocancii grei abia se 
urnesc din loc. 


e 

Zorile dimineții ds Noembrie ne-au gă- 
sit tot în marș. Mergem de zor, dealungul 
unei șosele nesfârşita, 

Mi-sa pare că ne apropiem de gara unde 
vom îmbarca. Coloana pare un balaur 
uriaș, care se mișcă anevoe, înecată în 
ceața turbure de toamnă. Nu sirălucesc 
alămuri de fanfare și nici drapele desfă- 
şurate nu punctează cu colori vesele, pei- 
sajul cenușiu, de un cenuşu exasperant. 
Căștile, armele, mantalele, toamna care 
plutește peste noi, totul și toate sunt cenu- 
șii și mohorite, Batalioanele de astăzi nu 
mai sunt ca acslea cântate odată de posți, 
batalioane care la manevr= sau la războiu 
mergeau cu drapelele în frunie și cu flori 
la baicnete. Nu știu de ce, îmi vin în 
minte versurile lui Mihaj Săulescu ; 

„Trec batalioanele spre munte 

Şi peste munţi şi peste ape... 


Pe 'ntinsele şosele 'ndepărtate, 
Alunecă cu arme și fanfare 

Cu cai aprinși, cu lănci înflăcărate, 
Cu baionete spintecând în zare, 
Cu cântece de luptă și cu goarne, 
Cu tunuri grele şi uruitoare, 

Cu gloanţe, cu obuze şi cu carne... 


Cu muzici şi cu arme, drapele şi fanioane 

Inaintați senine și largi batalioane ! 

Batalioansle pe care Săulescu le-a văzut 
atunci, în drumul morţii sale, spre munte, 
spre Predeal! A trecut de atunci un sfert 
de veac. Oamenii sunt alții, pe:sagul e 
altul. Batalioanele de atunci mergeau spre 
un dsstin în care puteau privi în faţă, ca 
într'o cglindă. Cele de astăzi nu știu încă 
ce le așteaptă mâine... In ran.țele lor grele 
ş.n armele perfecționate, duc toate întrs- 
bările care chinue vremea, noastră... 

„O! batalioanele acestea dăruite 

Cu tot ce omenirea le-a adunat din greu 

Cu-atâtea udevăruri, din nou descoperite 

Cu tot ce s'a visat și s'a gândit ; 

Pentrun pământ mai fericit! i 

Trec batalioanele mereu... 


In mijlocul lor se regăsește astăzi un 
neam ce începe să se adune iarăși de pe 
drumurile pe care-l împrăştiase furtuna 
vremurilor grele !  Batalioanele de astăzi 
sunt mai puţin vesele decât atunci la în- 
ceputul acelei mari încleştări, dar sunt tot 
așa de hotăriie. Ca și atunci, ca și în toate 
vremurile !... Nu simţi cum, odată cu 
vântul de toamnă, aleargă peste câmpiile 
cenușii un suflu ds epopee ? 

o 

Ne-am oprit la marginea unei pădun. 
Vântul suflă acum nebun, îmbulznd 
norii ps suprafața imensului ocean ceresc. 
Pădurea freamătă... Parcă sar teme de 
apropierea unui dușman nevăzut. 

Cineva strigă tocmai din capul coloanei: 
„Ofițerii la ordine“... 





=== 18 lanuarie 1941 





Desen pe covor 


Din vremuri uitate, o nuntă păgână 


Pomeșşte prin grosul de lână, 


Cu ioc și cu lume mulțime 


Spre locul unde taina se ţine. 


La dreapta şi stânga, nunul şi nune 


Duc împreună CUuNUuNA... 


In urmă — din fir auriu, — ai 


Pășeşte un tânăr frumos şi sglobiu. 


Apoi, în rânduri cu surlele mari, 


Vin, dansatori, lăutari... 


Mireasa — țesulă în verde — 


De bucurie inelul şi-l pierde... 


Și joc si mulțime pe loc se opresc. 


În iarbă, de-atunci mereu szotocasc.., 


Din vremuri uitate, o nuntă păgână 


Un pas nu mui face prin grosul de lânăl.. 





NICULAI STREIU 


UNIVERSUL: . LITERAR 


— Să nu ţi se pară lucru de glumă, 
Dona Pastora, am jurat să te las vâduvă 
şi să te iau eu. 

— Lasă-mă 'n pace, obraznicule. 

— Nuinai că bărbatul d-tale e o nă- 
tăfleață și nu-mi dă ocazie s'o fac. 

Erau în pulperia lui Yamandu, 

Dona Pastora cumpărase ceva d'ale 
băcăniei pentru casă și bețivanul de 
Sandoval n'o lăsa să plece. 

— Carlos Olivera, scumpul d-tale 
bărbăţel, o ştie prea bine și face pe mor- 
tu ?n trestie. De câte ori nu l-am pro- 
vocat și fuge de mine ca o muiere. 

—- Astea sunt socotelile d-voasiră 
domnule Sandoval, pe mine te rog să 
mă laşi în pace, să plec. 

Tot satul ştie de ura ce s'a încins în- 
tre Sandoval şi Carlos Olivera de când 
s'a însurat cu Pastora. 

Când erau flăcăi amândoi erau prie- 
teni nedespărțiţi, ca fraţii. 

'Pi-era mai mare dragul să-i vezi. 





URNALUL UNUI TANAR EUROPEAN 


Sunt întradevăr omul veacului XX? Cu 
neputinţă! Trebue să fe cea mai aulen- 
tică amăgi:e, dar şi cea mai sfâșietoare. 
Nici o mare experienţă nu e măcar O ex- 
periență plină de tenebre, vulgarităţi, e- 
normmități sau scandauri. Uniform, mes- 
chin, animal îmb'âazit, suat masca unui 
Adam perpetuu. M'am născut laolaltă cu 
gloata, sunt obligat să trăesc 
gloata, — laolaltă cu oamenii aceştia stu- 
pizi şi cuminţi alerg spre moartz. Cea mai 
sinistră cavalcadă a atâtor milioane de 
viermi. Nu esie asta o înzelare? o eroare 
a identităţii mele? 

Încerc să-mi iustific existența prinir'un 
act de eroism fantastic sau printro tră- 
dare isiozică, ori prin csa mai grotescă 
lașita:e de care aș îi capabil. Dar în fața 
tuturor anomaliilor p> care le văd, le aud 
şi le trăesc — nu par a fi decât umbra 
din afara lumii, calmul spectator al acez- 
tor superbe jocuri de a viața și de-a moar- 
tea. Căci plecând dela o premiză ciuda- 
tă, am dreptul să spun: — „nu sunt viu, 
nu mă simt, sunt poaiea doar propria mea 
iluzie”. Fireşte e un paradox, dar cu atât 
mai tragic — cu cât îmi pipăi rănile pe 
care le deschide în mine vesnicia vremii. 
Asta înseamnă totuși că prin mine se jus- 
tiică numai Dumnezeu, ceeaca imi pre- 
cizează și mai mult semnificația mea de 
existență oarbă, sfântă sau omnizeească. 
Am fost creat anume pentru veacul aces- 
ta, ca să supori toate biestemele veacu- 
rilor trecute, să accept o istorie colosală, 
să mă revol! contra oricărei logici şi să 
mor încântat că toate sunt opera lui. Dar 
în clipa asta nu vreau să recunosc nimic. 
Pentrucă mi-e teamă de moarte, mi-e fri- 
că de viață, mă îngrozeşte însuși fapiul 
că am un tală și odată aș avea um fiu. 

Oare lumea nu e tocmai această eter- 
nitats pe care o dorim atât de chinuiţi, a- 
ceastă eternitate agonică, lugubră, ma: 
carată? Oare nu devenim etemi, pe cât 
renunțăm la viaţă? 

Oamenii se gândesc mereu la finalităţi: 
îmcoprehensibile sau nu, logice sau nu, 
barbare sau nu, variate în tot cazul şi des- 
tui de spectaculoase. Nimeni însă nu se 
gândeşte la o finalitate metafizică, Aici 
nu mai poate fi vorba de paradox. Căci 
în sine, orice orizont pierdut acolo îl re- 
găseşti imediat ce ajungi acolo — şi me- 
reu la nesfârșit, se continuă perspectiva 
altui orizont. Asta numai din cauză că pă- 
mâniul e perfect rotund sau așa ceva, 
deci în funcţie da o formă curat circu- 
lară. Dar experiențele unor oameni sunt 
adesea pentagonale, cubice, trapeziale — 


oricum, — doar siarice ori Linii întâlnite ' 


chiar la infinit nu pot fi. 

Asta derivă dinir'o logică foarte cu- 
rioasă, Cosmosul e o mare tăcere, capă- 
tă caracterul unui „silentium vide“ etern. 
Ar însemna deci, ca oamenii să trăiască 
muţi, viața lor să fie o simplă pantomimă. 
Și chiar de-ar fi așa — însăși liniștea s'ar 
materializa, însăși mimica s'ar schimba 
îa svon sau ceva turbură'or totuşi. N'aţi 
văzut că gesturile fac umbră, iar somnul 
nu separă complet omul viu de omul mort 
al visului. Deaceea cred că misterul exis- 
tenței unui om nu este dezirămarea aces- 
tei tăceri, ci nepulința de a face din ea o 
şi mai compactă tăcere, o tăcere virgi- 
nală aș spune. 

Căci nu știu dacă viaţa e numai viață 
— adică un certificat de naştere, o adoles- 
cenţă, o maturitate și o îmbătrânire. Eu, 
cel puțin, aș mai adăoga ceva: viața e 
numai groaza de a trăi cu adevărat, 

Şi atunci începi un proces de eschiva- 
ție. Incepi să te înşeli, Indiferent prin ce, 
cauţi o realizare. Dacă vrei numaidecâi 
să fii uman, devii foarte simplu un bur- 
ghez cumsecade, un om al întâmplărilor 


odată cu: 


mici, fără nicio biografie deochiată și nu 
te mustră conștiința că n'ai putut fi New: 
ton, Platon sau Columb. Ai fi vrut poate 
s& fii chiar toiagul cu care Moise a des- 
părții marsa Roșie în două sau chiar mă- 
garul pe care a intrat lisus în Ierusalim, 
Dar, de îndată ce acum nu ești decât un 
incult de 1,70 m., cu cisme în picioare şi 
training alb pe umeri — n'ai dece te plân- 
ge. Ai devenit prototipul omului-broască, 
iar eu te f2lici! pentru sârguința de aţi 
reduce sintetic înălțimea şi creerii la o 
„simplă pastă gelatinoasă. 

Altădată încerci această înșelare prin 
revolă, prin iubire, prin fugă sau prin 
excilații mistice. Îți place să te crezi mân- 
“ui, dar pentrucă poți verilica oricând în- 
şelăzile — bazat pe aceste nepulinţe — 
suporţi și mai mult propria-ți ignoranță 
păletică, te refugiezi in mediuri de pros- 
tie halucinantă, te scalzi în ape  scâr- 
boase — ești om insă. Idealitatea ta nu 
sufzră niciun auibut și nicio diformare, 
dar eu am Lbertaiea să spun că tu nu 
ești decât o iluzie a propriilor tale oma- 
mentaţii corporale, 

Am câteodată melancolia vieţii pe care 
n'am puiuto trăi încă. Viaţa asta symfo- 
nică urcă pe piscuri înalte, depășeș.e ba- 
sierile văzduhului — mă las dus de vis 
mereu spre zone inspaţiale, unde repao- 
sul meu desăvârșit este singurătatea di- 
vină. Trăesc şi eu o mare înşelare, dar 
prin obsesia lumii transcendentale și nu 
încerc s'o verif.c, pentrucă aș inira în- 
tui'un gol unde m'aș prăbuși clipă de cli- 
pă, infinite clipe — tără să ating ceva. 
Această ameţitoare prăbuşire în „ni- 
căieri” e mai tragică decât orice revelaţie 
său blestem, 

Dar ocwmenii în toate se înșeală, verifi- 
cându-şi experienţele. Așa cum s'au în- 
șelat procurorii lui Galileu, arzându-l pe 
rug — convinși că pământul va înceta 
să se învârtă. Așa cum s'au înșelat iudeii, 
crucificându-l, pe lisus — crezând că hoi- 
tu) lui Ishova va rămâne singurul dum- 
nezeu e'ezn. O înșelare narcisică, aproa- 
ps de demența lentă, un fel de suspensie 
letargică între viaţă și moarte. 

Există şi aici o explicaţie. Ni se pare 
groasnic cum oamenii pot trăi așa, ca în- 
trun conglomerat multicolor, sgrunțos, în- 
fipți unul în altul, înlămţuiţi de un feroce 
satamism, cramponați toți într'o amară la- 
şitate și o insuportabilă îngenumchiere. 
In fiecare om de pa stradă, din tren sau 
cafenea — eu văd maimuța hohotind sau 
sbălându se. Văd mai ales sensul crucii 
— acea cruce care niciodată nu mai poa- 
te devani răstignire şi înviere în acelaș 
timp. Atunci nici fericirile, nici suferințele 
lor, nu sunt armonice, nici divizate măcar, 
cu atât mai mult nu pot fi symfonice. Exis- 
tă un sistem polar interzis  ocmenilor. 
Acest sistem polar nu poale căpăta for- 
mă, nici abstraciiune aritmetică. Totuşi 
există o formulă (pare-mi-se a unui oare- 
care Labasevschi): 03—1l—Geneza sau 
sensul înapoi spre Geneză, ori însăși 
clipa în care apare „|“ (Adam). Prin bo- 
tez eu am scăpat de păcatul lui, dar mă 
întorc mereu spre el, am nostalgia here- 
diiară a acelei clipe de creație, ca şi 
cum eu însumi aș îi OMUL DINTAIU. Sis- 
tem polar interzis, însă. E cu neputinţă de 
înțeles, dece Dumnezeu le-a luat bleste- 
matelor Lui creaturi până şi această bu- 
curie intoarsă pe dos. 

Toţi în schimb se leagă de destin. Asta 
pore a fi singura scuză a nevinova'ei lor 
inferiorităţi. Dar oamenii comfundă sem- 
nificația destinului sau mai bine zis nici 
nu știu ce înseamnă. Desiin nu este viaţă 
în sens biologic, nu este nici măcar ac- 
cident, nici o serie de fupte determina'e 
sau o cauză ocultă care pândește din 
umbră viața cuiva. Destinul e un păcat, 
dar nu un păcat de rând — şi tocmai în 


de LAURENȚIU FULGA 


asta constă nenorocirea fiecărui destin — 
pentrucă e un păcai nesăvârşit. Compus 
din mii și mii de crispări, compus din re- 
nunțări şi geniale negați, compus din 
mizerabile crematorii — sfârşit destul de 
superb în moarte. Ştiu că întro zi mă 
voiu nașie, şiiu că voiu intra în biserică, 
știu că voiu iubi o famse, şliu că voiu 
scrie o carle, știu că voiu ii conducător 
de popoare, știu că nu voiu crede în Dum- 
nezeu, știu că voiu muri. Toate aces:ea 
sunt păcate (chiar nașterea și moar:ea), 
pentrucă nu-ți aparțin ție — ci unuia di- 
naintea ta, pentrucă tu nu le poți inlă.ura 
și eşti nevoit să le accepți inconștient. 

Nu mi-am revizuit încă desiinul, Dar 
ştiu că în exis'ența mea nu admit niciun 
principiu de ordinea exterioară, nici o ma- 
tematecă severă — cure să mă oblige 
să îiu ca tine sau ca el. E-foazrte s:mplu 
să spun : eu sunt EU! Adică, egal cu mi- 
ne însumi (nu ca chip biologic, nici ca 
formă — fragment dintro mare coleciă- 
vitate) — ci pentrucă sunt convertit la 
ilazia propriului meu duh, suni născut 
pentu a îi numai unul, independent — şi 
totuși foarte aproape de infinitul meu per- 
sonal. Acesta nu este orgoliu psihologic, 
nici separaiism social — ci o simplă po- 
tolire a instinctelor faţă de exasperarea 
pa care o încerc în căulurea asta nes- 
tâașită, 

Eu nu iubsac oamenii. N'am disciplima 
necesară pentru ai iubi (câ'eodotă mă 
apasă ca o inchiziție corporală). Deaceea 
disprețuesc poaie faptul că m'am născut 
așa ca orișicare — și nam putut fi alt 
ceva: poata o floare din bucheiul arun- 
cat pe pieptul Ofeliei, să merg cu ea în 
mormânt : poate s:eaua lui Savonarola şi 
în clipa aceea să cad dintre spaţii chiar 
pe rug — să ard cdată cu el, Fără în- 
doială trăesc o nostalgie a altcuiva, a 
unui suflet neodihnit sau a aliei morți 
nsîmplinite. Și asta mă supără, mă tur- 
bură — fiindcă nu pot fi deplin singur, 
în afara oricărei condiții umome, 

Cred că cel mai frumoz lucru acum, 
esle să poți fi omul morganatic ai cuiva, 
să ştii că în aceeași clipă cu tine e ci- 
neva care la î2l gândește, visează sau 
plânge. Această iluzie a celui de-al doi- 
lea trup și spirit — creează în mine o 
mare pasiune. Să fiu încredințat că me- 
reu aleagă cineva spre mine, să mă iu- 
bească, să-mi dea averi sau să-mi ridice 
statue — să se apropia neconieni! și tot 
necontenit eu să mă dapărtez fără sămi 
fie frică, fără să am remuşcări. 

Deaceea azi, aş vrea mai degrabă să 
fiu sfânt — dar fără să mi se ceară vir- 
tuţi. Cred că aș fi foarte faricit. Şi nu spun 
asta din simpla plăcere d> a paradoxa 
cu mine însumi, ci pentrucă dacă mă uit 
în oglindă, văd cealaltă față a mea, care 
nu se aseamănă însă deloc cu mine. As 
ta înseamnă că pot fi ozice, numai om a: 
devărat — nu, 

Dar omul veacului XX? Priviţi-l bine 
pe stradă. El este mălurător, vânză:or de 
nasturi, funcționar, lingău, femee la toate, 
cocotă, profzaor universitar, siudent sau 
căutălor în ste!a, Poate îi acesta omul tă- 
cerilor virginale, al înșelărilor symfonice, 
sau omul morgamatic? Nu cred. El se 
laudă întotdeauna că este numai „homo 
nevropatus”' — Și rămâne foarte nedu- 
merit că râd în urma lui cu hohote, Ii a- 
cord totuşi o scuză: nu este singura sur- 
priză glorioasă a veacului XX, Inaintea 
lui sunt situaie pizicile, caârii și întreaga 
Arcă a lui Noe. 

-— „Dece întrezga lume nu are numai 
o față spirituală?” se întreabă undeva 
Louis Lavelle. Penirucă miracolul metati: 
zic nu poate crește din mășiile fintei, ci 
din infinitele existențe reale. Ori veacul 
XX nu este decât un f2l ds cavermă, în 
care se nasc şi mor numai Măști, 


lomuarie 1941. 








tidin Pampal) 


In tot locul împreună. La vânat, cine 
prindea mai bine struțul cu arcanul sau 
cine știa să îmblânzească mai repede un 
cal sălbatec, decât Sandoval şi Olivera. 

Dar şi-a băgat într'o zi dracul coada 
în prietenia lor şi a stricat-o. 

Că, de, dracu-i drac și-are ochii tru- 
moși şi umezi, iar privirea limpede şi 
lucioasă ca apa din izvor. 

Dar gura ? 

De-ar fi cineva chiar pe pragul mor- 
ţii ot ar pofti să sărute gura Donei Pas- 
tora, ca ultimă dorinţă, 

Dar tu, că eşti om viu şi tânăr, gau- 
cho în toată firea!... 

Şi-au fost amândoi amorezaţi „lulea“ 
de frumoasa cu ochii umezi. 

ȘI din prieteni sau pomenit dușmani 
de moarte şi nu odată au trebuit să în- 
crutișeze cuțite când venea vorba de ea. 

Au tras la sorţi, pentru că trebuia să 
fie a unuia singur şi sorții au arun- 
cat-o pe Dona Pastora în braţele lui 
Carlos Olivera, iar pe Sandoval în bra- 
țsle băuturii. 

De cincisprezece zile de când Dona 
Pastora e a lui Carlos Olivera, Pedro 
Sandoval n'a eșit din pulperie. 

Și bea, bea de mama focului. 

Dar gelozia n'o stingi niciodată cu ra- 
chiu. Mai rău o aprinzi, 

-— Cu d-ta eu nam nimica, Dona 
Pastora... uite, aici e tot satul și poate 
să “ţi-o spună... 

Si gloata de beţivani ce ascultau 
cearta, dau dosul beligeranţilor de frică 
să nu fie „băgaţi“ şi să aibă de aface 
cu pumnii sau poate chiar cu cuțitul 
lui Olivera. 

Cu faţa la tejghea, se căsnesc să în- 
cheye o conversație banală, cu vorbe 
încropite, de mântuială, însă gravitatea 
incidentului le-a îngheţat imaginaţia 'n 
gât și d'aia se căsnesc s'o dea de duşcă 
cu ginebra sau cana quemada. 

-— Dacă nai cu mine nimica, de ce 
nu mă lași să plec? 

-— De ce nu te las? Azi e ultima zi 
când mai stau p'aici, Mă duc dracului 
de suflet. Opt cu-a brânzei nouă... 
Auzi?... Și nu vreau să plec d'aici cu 
coada "ntre picioare ca o javră opărită... 
Vreau să plec cu fruntea sus, gauche- 
ște. D'aia vreau să am d'aface cu băr- 
batul d-tale. Să-mi plătească polița și 
mă duc liniștit și la mama dracului. 

— Şi d-ta crezi că bărbatul meu nu-ţi 
ese în cale de frică? 

— Nu, din precauţiune... 

Un bețivan subliniază mojicia cu un 
hohotit de râs obrasnic. 

Pe Dona Pastora o doare insulta și-i 
retează picioarele. Se clatină. 

— Știi, Sandovale, de ce Olivera nu-ţi 
ese înainte la cârciumă?... Pentru că el 
r'are nevoie să se afume cu ginebră ca 
să aibă curaj. E om dintr'o bucată. Dacă 
l-a călcat cineva pe coadă, să fii d-ta 
sigur că știe să-şi apere onoarea... Cred 
că ţi-a dat dovada... Şi încă, de câte 
ori!... El n'are nevoie să se îmbete ca să 
scoată din teacă cuțitul şi nici p'are să-l 
scoată pentru că un bețivan cu capul 
încins de băuturăji trimite vorbe în 











doi peri: astea-l lasă rece. Pe un bărbaL 
nu-L oiensezi de cat călcandu-i mândria 
de bărbat. 

— O să i-o facem și pasta, Dona 
Pastora ; m'avea nici o grijă. 

U să te cam ofensâm puţin pe d-ta şi 
să vedem atunci ce iace „„cavaleruj" 
d-tale galant, răspunde? 

— Ce vrei să faci, sandoval? 

Drept răspuns, obrasnicul ii arată bi- 
ciul gros şi greu, de care orice gaucino 
îmbianzitor ae cai e nedespărţit. 

— Nu-mi rămâne altceva de făcut, 
de cât să-ţi cârpesc una sdravână, cu 
ăsta, peste guriţa ta frumoasă. 

Dona Pastora rămase nemișcată. 

Beţivui era in stare s'o facă, 

Cu pumnii strânşi, cu ochii roșii de 
mânie, temeia căuta pe feţeie celor de 
prin prejur o privire protectoare. 

Dar toate teţele erau schimonosite de 
irică, de laşitate. 

— Cum, nu se găsește unul singur în- 
tre voi să-mi ia apărarea? 

Sandoval îi țae vorba, 

— Şi chiar dacă Sar găsi, n'o face. 
D-ta ai bărbat ca să te apere!... Nu spu- 
seși adineauri că bă:batul d-tale e vi- 
teaz... că d'aia ţi l-ai luat de bărbat?... 

— Sigur. Am spus şi aşa e)... 

Cine poate să spuie că Olivera e fri- 
Cos?,.. 

Nici unul din cei de față n'a suflat 
o vorbă. Asta e o socoteală între Oli- 
vera și Sandoval. Chestie personală, în- 
tre ei doi, Judecători şi martori n'au ce 
căuta în treburi d'astea. 

Bătrânul Cassio, mai cu scaun la cap, 
cu judecata mai ascuţită de cât cuyutul, 
a eșit frumușel din cârciumă. 

Sandoval a ridicat biciul. 

— Loveşte, scârbă — îi porunceşte 
mândru femeia — murdăreşte-te. 

— O să-mi dea bărbatu-tău destul 
sânge ca să mă spăl. 

Pulpero intervine în grabă ca să-i li- 
niştească și să nu-și piardă clientela, 
dar sa ales c'o înjurătură. Ca să-l li- 
niștești pe beţiv, nu poţi decât să-l legi; 
dar cine s'o facă? 

Pentru o treabă ca asta trebuie bra- 
țul bărbat al lui Olivera. 

El știe să pună la locul lui chiar un 
taur înfuriat. Lui singur nu-i e teamă 
da pericol. Știe să se bată. E un pro- 
fesionist al curajului. S'ar zice că e năs- 
cut pentru asta. Cuţitul în mâna lui e 
limbă de trăsnet. 

Se bate singur, pe dreptate şi la „fără 
egal“. Işi face cruce, rece și pe tăcuta 
şi trage cât doi, ca la fasole. 

Ştie că are mâna grea şi daia se 
„lasă mai greu“ la gâlceavă, că dacă 
sar pune la toate, de mult l-ar fi plâns 
Dona Pastora văduva. 

— Dona Pastora, cu cea mai mare 
părere de rău, trebuie să te lovesc. Mă 
doare inima, Dar văd că numai cu vorbe 
nu catadicsești să mi-l aduci încoa pe 
Don Carlos... Așa, ai să-i spui că San- 
doval, care are o poftă nebună să-l tri- 
meată pe lumea ailaltă, te-a bătut... 





(Urmare în pag. 6-a) 





FOi VOLANTE 


cd 





EPISIULA 


Priveşte, prietene, sertarul acesta 
dinaintea mea e plin cu plicuri. Am, 
învârtit cheia în broască, fără să-mi 
dau seama că din fundul lu: se pa re- 
vărsa un morman de tristete care mă 
va înunda ca o apă calmă și puțin 
tulbure. Le simţi mirosul? Lavanda, 
vioietele, colonia și tabacul, tcate 
sau amestecat întrun singur Par- 
fum, care e însă mai mult un mi- 
ros: mucegaiu dulce, ca în pedurile 
din copilărie. S'a dus de mult parfu- 
mul, așa cum s'a dus și farmecul. Din 
poesia unei pagini, astăzi n'a mai 
rămas decât truda mâinii care se 
chinuia deasupra hârtiei, iar din nea- 
şteptata surpriză care ţâșnea dintre 
rânduri ca un arc, Wai să găsești a- 
stăzi decât ştearsa şi amara formă a 
unei slove. Lasă scrisoarea în plic. 
Stai lângă mine și priveste: în căpe- 
telul de sfoară care ţinea unite tean- 
curile frumos rânduite, o molie a ros, 
ca un fierăstrău implacabil. Sunt 
anii, 

Şi-acum, dacă vom mai avea cu- 
riozitatea să răscolim acest cimitir, 
poate că vom face o preumblare pe 
care o vom regreta. Eu cunosc aceste 
drumuri, care se aseamănă cu plim- 
bările oamenilor care se despart, fără 
să mai aibă a-şi spune ceva. 

In drum, dau peste crengi uscate, 
cari coboară în mijlocul ulitii, din 
curţi umbroase și uitate, iar singura 
voce care îi mai însoțește, este aceea 


a caldarâmului, dogită şi goală. Nu 
mai avem ce culege din scrisori, pen- 
trucă odinioară le-am vămuit toate 
darurile ca nişte copii lacomi și ne- 
răbdători: ele au rămas astăzi nu- 
mai hârtie, 

Tanarul sărut al iubitei e îmbibat 
cu veninul uitării, îmbrăţișarea fru- 
telui se pierde, sleită și nerostnică, 
iar din strângerea de mână a priete- 
nului nu vei simți acum decât 0 
ghiară rece şi grea. 

Vezi, am păstrat în sertar epistole 
de care credeam că mă voiu bicura, 
iar acum, când cheia a scrâșnit în 
broască, am dat doar de praf şi ae 
plicuri: n'a mai rămas cine ştie ce. 

Nu ştiu cât voiu mai ţine sertarul 
acesta doldora. 

Dar astăzi, iar am primit un plic. 
Pecetea care  înnegrea marea era 
încă umedă, încât o puteam întinde 
cu degetul. Cerneala de pe coală mi- 
rosea acrişor și nici nu prinsese să-și 
schimbe coloarea, iar slovele înșirate 
dealungul ei vesteau frumuseți și €- 
lanuri; un sărut înfloarea întrun 
colț, ca o floare. M'a speriat însă ser- 
tarul ce se căsca în fața mea. Dea- 
ceea am luat plicul și am suit înspre 
pod. Pe scări l-am făcut fărâme, iar 
când am văzut bucățele albe fâljăind 
în vânt, mi-am adus aminte de po- 
rumbeii călători, 

„„Lumină din lumină |.., 


VLAD ALIMAN 











—— 6 








UNIVERSUL LITERAR 


Dona Pastora 


Și biciul căzu greu pe frumosul obraz 

Lacrămi grele au înfiorit în gene. 

Sfârcul biciului a marcat rușinea în- 
sultei pe frunte, în culori roşii-vinete. 

Dona Pastara nu putea să plângă. 

— Am să-l pun să-ţi tae mâna asta 
Sandovale şi n'am s'o îngrop. O so ţiu 
la capul patului, să fie mărturie a des- 
mierdării cărnii acesteia pe care ai do- 
rit-o și acum o pângărești cu biciul. 

Și întorcându-se către ceilalți, le 
strigă cu scârbă. 

— Şi voi, la ce mai purtați pantaloni 
şi cuţit la cingătoare ? Nu meritaţi nici 
să vă scuip. De-acum o să eșiţi numai 
noaptea ca buiniţele, ca să vă ascun- 
deți faţa de rușine. 

Tremura de necaz și neputincioasă 
mânie. 

— O să vă ţiu minte pe toţi! Să n'am 
parte de sfânta Cuminicătură, de n'oi 
face cărări pe fruntea voastră: 

Dacă cuțitul răsbunărei lui Carlos 
n'are să cresteze rușinsa asta pe frun- 
țile voastre, așa cum m'aţi crestat vo: 
cu biciul. 

Şi cu pumnii strânşi, cu buze livide 
continuă : 

— Iar tu şopârlă veninoasă, vezi să 
nu dai bir cu fugiţii. Acuma trimit pe 
Carlos. El n'are nevoie să se 'mbete ca 
să ucidă o năpârcă. 

Pe beţiv insulta-l lasă rece. 

Se îndreptă spre hangiu și arătând 
cu mâna un cuţit lung cu teacă, ce spân- 
zura la vedere, într'un raft, îi zice în 
chip de glumă. 

—— Auzi Culeco, îmi vine musafir vi- 
teaz, îmi trebuia custură nouă ca să-l 
primesc cum se cuvine. Dă-l încoa, îl 
cumpăr, 

— O să aibă nevoie de el să-ţi cras- 
teze numele pe cruce, javră !... 

— Bine Dona Pastora, nu mai pierde 
timpul. Uite, e ceasul șease trecute. 
Spune-i lui Carlos că-l aștept până la 





Departe, pe dealurile. Cosobii, fulgerau lumi- 
nide uzinii de apă. In lături, lucea în întu- 
nec:me, revărsarea râului Ulmilor, Un lătrat 
curmă, de undeva, potolizea n:pţii. Intro 
groapă la o parte fulgerau câteva fălci de 
hoit mâcat de lupi 

Deodată, un ochi alb de lumină crestă în- 
tunerecul înaintând dinspre besna Stoeneșzti- 
lor. Celul speriat, se înălță pe picioarele din- 
dărăt. Ochiul se apropia întinzându-și văpzia 
pesie toată câmpia. Din clăle Ulmilor se 
destăcu o altă lumină la fel, îndreptându-şi 
și ea văpaia galbenă spre focul care se ri- 
dica din Sioeneșţi. Calul sa înălță tot mai 
sus, rămânând spânzurat în două picioare, 
tocând aprig pietrişul cu  copitele de din- 
dărăt. Eu îl fişoui:: da-aungui gâtului. Dib'- 
tocul nu se mai urni ne2m! Cele două lumini 
se întâlniră de-odată ca prin minune, la 
câţiva pași: de brişca ncasi:tră şi un pa:ciz 
alb cu ziua se puse d'acurmezișul drumului. 
Atunci lovii catul cu sste. Cziul înfuriat, 
cârmi să zdrobească peretele de lumină. Făcui 
o cruce. Nădușeala îmi îngheță între spete. 
Din grâu veni o icn're ca o mirare. Luminile 
se sparseră în părete'e dn faţa calului și 
copitele câte-şi patru găuriră zidul alb din 
drumul lor. Un pistol trosni în apropiere și 
0 altă descărcătură îi urmă mai departe, 
zdrunc'nând pământul până în adâncuri. Pă- 
retele se nărui d'antregul în ierburi, calul luă 
a prinde chef de drum și roţile briștii rete- 
zară în goana lor turburată pietrișul ador- 
m't. Intro vteme priponii ca să mai răsufle 
calul, în coasta conacului boerului Băleanu. 
Un rumân cu tutun, înapoi spre oraş, îmi 
ceru foc pentru lulea. 

— Văzuşi grozăvia vericule? întâmpinai cu 
pe cărăuş, înt:nzându-i amnaru? 

— Care grozăv.e? 


— „Dumnezeu“, — n:ci mai mult nici mai 
puţin, colea în capu Poenarilor, lipit pe un 
părete de lumină, — cum te văz ș. cum 
mă vezi! 


Rumânu mușcă de două ori din coada lu- 
Jeli:, inghiţi cu sete două dușci de fum, trase 
căciula pe ochi și se cocoţă mutește pe încăr- 
cătura d.n căruţă, 

e 

Aci, agronomul Dănăilă tăcu. Un fior îi 
cutremură spinarea. 

Inălţă o cruce şi pr:vi în sec. Câteva clpo 
trăi din nou sper.etura din ..Drumu: Baiulu:“. 

Un ascultător trase într'un timp din stutul 
jumulit at mustăţilor, luleaua, scu'pă într'o 
parte și szărpinânduw-se sub căciulă, între- 
rupse tăcerea: 

-- Păi m'ai uitat vericule? Doar eu eram 
rumânv cu tutunu la oraş; nam fost şi eu 
eculo când mi-ai dat amnaru ce s'aprinz? Da 
cu Dumnezeu dn „Drumu: Baului“* cum a 
rămas? că d'asta nu ne spuseși. 

— A rămas așa cum vam spus dă la în- 
ceput, că l-am văzut cum vă văz și cum mă 
vedeți! 

— O fi, nu zic ba, dar vezi d-ta, că Dum- 
nezeu nu crez să fi avut gând să treacă toc- 
mai în vremea aia p'acolo, pă drumul ăla pe 
unde te brodizzși d-ta. Numai că întâmp arza 
făcuse să fie poteca îmbulzită de cine-ştie ca 
șiraguri. de care iar d-tale şi calului să v: si 
năzare atâtea 'parascovenii! La urma urmii 
stai să-ţi spui: eu cum a fost. Când am dat 
să-mi aţâț luleaua în poarta boerului Bă- 
leanu, soarele apunea totmai în snp: Ul- 
milor, iar luna răsărea și ea din bostănăriile 
Stoeneștilor și din întâlnirea luminilor răsă- 
ritului: lune: cu ale apusului soare.u: s'a înă'- 
ţat, aşa ca o vedenie da seară, perzteia din 
„Drumul Baiului“. Dar întunecimea luă în- 
dată locul la toate și calul cu brişca trecu 
în vo= peste dărâmăturile lor. 





(Urmare din pag. 5-a) 


apusul soarelui. Grăbeşte-te, că nu mai 
e mult... 


Și după ce Dona Pastora a eşit trân- 
tind ușa în urma si, în cârciumă a ră- 
mas stăpână o tăcere de mormânt. 

La aer, afară, cu nările'n vânt, Pasto- 
ra aleargă nebună, orbiţă de sărutul 
razelor de soare ce învăpăiau câmpia. 

Tot ce o înconjoară-i aduce aminte 
că timpul zboară ca gândul. Ca gândul 
ăsta nebun care-i clocotește sub cica- 
trice, 

Tot: vitele care-și caută culcuș de 
seară, sborul liniştit al păsărilor, privi- 
rea ofilită a florilor, totul îi dă ghes să 
se grăbească, să ajungă înainte de asfini- 
ţit. 

Dar picioarele n'o ajută. 

1 s'au tăiat de frică, 

Nu mai aude păsărolele, în schimb, 
mai mult ca niciodată, aude cucuvaia. 

Fiecars vast parcă e pentru ea; o 
plânge, o consolează. 

— Carlos trebuia să vină la timp, să 
vadă şi beţivii ăia cum își apără un băr- 
bat nevasta. 

A ajuns la gârlă. 

Torturată de gânduri se lasă grea pe 
marginea apei. In luciul ei își vede dâra 
de sânge de pe frunte. Un chip hidos s'a 
născut în unda tremyrătoare, ca un zeu 
al răzbunării. 

E chipul ei ciuntit de mânie și de 
sfârcul biciului. O arde fruntea de ne- 
caz și ruşinc. Se răcoraște în undă. Apa 
rece îi face bine. Alungă arsura, da 
nu răcoreşte sufletul. 

Iși aduce aminte că pământul e bun 
la arsuri. 

Pământul o s'o vindece. 

— Cum ajung acasă i-arăt asta lui 
Carlos şi eu singură, cu mâna maa îi 
pun șeaua pe roibul, îi sărut mâna şi 
crucea pumnalului și... mână ! 

Și cât drum mai e până acasă! 

Dealurile și copacii care o cunoșteau 


— Atunci cine să-mi fi ieșit în drum dacă 
nu a fost Dumnezeu?! 

— luca na, o vedenie, o nălucă, — o ară- 
tare de noapte dela „Cornu-Caprii“. Acolo, 
și &pusul soarelui ca și răsăritul lunii își dau 
întăinire și tot dincolo se uită p2 pământ, 
seara în asfinţit, vracii pământului! 

Și ție ţi sa părut că e Dumnezeu! 

9 

— Adică cum? Ce spun oamenii? Cum, nu 
l-sm văzut cu p: Dumnez:u în carne şi das? 
Nu l-au văzut cchii mei de Dumnezeu? 

tumânu cu luleaua m'nte; el râde şi de 
minc şi de Dumnezeu! 

Și agronomul Dănăilă se indreptă spre co- 
liba lui de reculegere. profund turbrat dz 
neomenia zeflemistului cel fără de lege. 

Nu există Dumnezeu? Dir cne oare po: 
runcește atunc' focurilor în Mucenici să se 
aprindă vestind frumuseţea primăverii? Ce 
putere Auimezziască d=:piză boaba gh'2cs- 
huhai? Care este voința care poruncește la 
timp grâului! să-şi inceteze ccpiu, şi cina 
varsă bogăţia spicului, în aur, — belșu 
dum'<siilor, tuturor înflămânziților lumii, -— 
dacă nu însuși Dumnezeu, pentru îndestula- 
rea tutu'or :'ghioaneiar pământului? 

Agronomul Dănăiiă se sprijini îndurerat în 
codiriştea biciului, smintnd cu ca din loc, 
câteva boabe de pieiriş din drum. 

— N'am văzut eu pe Dumnezeu, atunci? 
Sau am orbit şi ca un netrebn'c ce sânt poate 
că nu mai am dreptul nici să-l văd şi nici 
să mă închin lui! 

Un clocot cald de mâinie îi priponi răsu: 
florea în mărul lui Adam. Oftă adânc, din 
rărunchi, cu pătrundere, dn toate mădularele 
trupuiui şi două lacrimi îi aşezară câte un 
tăciune uprins în stuful genelor. 

o 

Se înscra, — se însera ca și în vremea în- 
tâmplării cu zidul, cu vedenia cea divină, cu 
superba şi sfânta arătare din „Drumul Bziu- 
lui“, citunci când măreţia zbloului dila 
„Ceornu-Caprii“ încremen'se în şleauri calul 
care croise spărtura zidului din drum — zi- 
dui alb al apusului mân:at de netrebn:cia su- 
pușior de p> pământ — zidul irdumatzat 
de minunea înfrățirii celor două ameţitoare 
arătări; răsăritul lunii ale căre; volane de 
ametistă iradiau fâșii imense de ivotiu pe 
drâmbsie şi: mai: imeniss de purpură ae es- 
tinț:iului — şi apusul soarelui ale cărui su- 
lie ds foc aprindeau îr“ângerate toaiă încă- 
perea obosită a lumii! 

Dănăilă își înghiţi răsuflarea în sec, în- 
toarse biciul cu fișca în jos, flueră în neștire 
printre strungărețele pline de mămăligă ale 
dinților, — retezând mâni:os tării 
înalte. 

—- Cum? Nu suntem oare dintr'un tată şi 
dintr'o mamă? Nu suntem din acelaș Adam 
și dn aceeaş Evă, eu și cu românul cel pos- 
naș căruia i-am aprins luleaua în „Drumul 
Baiului" şi care în sch'mb râde şi de m.ne 
și de Dumnezeu? Hm! 

Un scu'aat țâşni supărat dn gura amărită 
de îndurerare a lui Dănăilă. Departe, un îul- 
ger dcsp.că a zăpușeală o fășn de cor. Dă- 
năilă trecu biciul în mâna stângă și cu 
dreapta se închină. In vale, în porumbii Ră- 
cariilor un tunet îi frânse în două cea cin 
urmă închinăc'une. 

— Da asta ce mai îrszamnă? Acum adică 
nic: aci nu e tot Dumnezeu la mijioc? 

Cine a făcut fulgeru și tunetu? 

Ca putere şi ca mână să fe c:re acolo, în 
amârcuriie Cerului, dacă nu tot a lui D:m- 
nezeu care porunceşte fulgerului să iu'zare 
și tunetului să tune? 

Un licurici scăpără. în troscot. Tunetul se 
rostogoli pe mereagurile Târgoviștei, mâniut 








de ccpilă, își cufundă siluetale în soare 
să n'o mai vadă. 

Un şir de eucalipţi înalți, semne de 
hotar, s'au aliniat la orizont ca să-i as- 
cundă de fața soarelui rușinea de pe 
frunte. 


Ea e din partea locului; soarele e 
străin şi curios, Se apleacă să tragă cu 
ochiul printre zăbrelala de ramuri. 

— Şi dacă mi-l omoară ? 





Căsuţa a început să se zărească. Sau 
mutat într'însa de la nuntă. Nu sunt 
bogaţi. Pe pragul lor n'a trecut alt aur 
decât razele lunii. Sunt şi ele bune la 
ceva. Indulcese melancolia singurătăţii, 
mai dihai ca toate cofeturile dela 
pulperiz. Și cu cât se apropie mai mult 
de casă, o roade întrebarea : 

— Dacă rămâne văduvă ? 

Printre gânduri i se cuibăresc sume- 
denie de amintiri dragi : un sărut urat 
lângă claia de fân. Patru sau cinci în- 
tâlniri la crucea drumurilor. Seara cu 











lună când a furat-o în șea, ca pe un co- 
pil... Toate-i mângâie cicatricea, 

— Ce puţin soare-mi mai rămâne 
să-l văd pe Carlos !.. Dacă-i spun că-] 
așteaptă'n asfinţit, pleacă numai decât... 
Trebuie să plece... 

O clipă, inima-i spune să tacă, să nu 
spuie nimic. Așa nu mai e nici un ps- 
ricol. 

— Dar nu o să rămân toată viaţa cu 
semnul rușinii pe frunte. Are să râdă 
d= noi tot satul. Dar râsul nu omoară. 

Cuţitul e mai al dracului ! El așteaptă 
să-mi sfâşie carnea cealaltă a mea, car- 
nea lui Carlos... 

Vântul! îi șueră în urechi : răsbună-te, 

Dar vântul e bărbat, 

Conștiinţa e fomeie și o famaie poate 
pune iubirea înaintea mândriei. 

Pentru iubire o femeie are dreptul 
să fie lașe!.. 

— Dar Carlos !... Poate cl să fie laş? 
Numai da n'ar afla de cele întâmplate. 
Dar cine are să-i spună ? Aș fi o trădă- 
toare să nu-i spun 1... Ce valorează mai 
mult : carnea sau onoarea ? 

Dacă-l iubesc, trebuie să-i apăr onoa- 
rea. E datoria mea... Eu trebuie să-l 
trimit : 

A ajuns. 

Vrea să intre. 

Dacă deschide ușa, a şi dat cu ochii 
de el. 

Se uită la soare. Mai e destul timp. 
Mai are o bucată bună până la apus. 
Dacă dă pinteni roibului, ajunge toc- 
mai la vreme. 

— Săracul de el — se gândește — cu 
Pastora ta, iubita ta, îți aduc moartea. 
Dar trebuie, n'ai altă scăpare!... 

Şi dacă n'ai fi curagios... dacă nu te-aş 
Îi iubit atâta... nu ţi-aş fi spus nimic... 
aş fi luat arma, m'aş fi întors la du- 
gheană și mi-ași făcut singură drep- 
tate !... 

Așa ar fi făcut una care s'ar fi mări- 
tat cu un fricos. Dar eu nu pot. Eu m'am 
măritat cu „tine“, Trsbuie să te duci, 

De astă dată e hotărită. 

Işi aduce aminte că i-a jurat în altar 
credință. Dacă tace acuma, înseamnă 
că l-a înșalat.., S'a dat celuilalt. Tăcs- 
vea i-ar murdări bărbatul. 

Cu  dagate  tremurătoare 
poarta. O deschide. 

Că:când iarba curţii, îi pare că pă- 


atinge 





18 ianuarie 194] 





şește pe inimă. Simte că aici, în cuibul 
si, ss înmoaie. 

— Dar tot am să-i spun !.. Dacă moa- 
re, moare cu cinste... Și ce „el pierde 
mai mult ca mine ?.. 

Ca să-şi facă niţel curaj, se mai uită 
la soare. 

Din imensul ceasornic curge sânge. 

— Fie |... își poruncește. 

Dar picioarele n'o mai ascultă. 

Inaintează. 

Caută cu privirea vre-o buruiană în- 


țepătoare să-și pedepsească nesupu- 
nerea. 

Nu găsește. 

Toate buruienile s'au îmblânzit la du- 
rerza inimii ei. Toate florile din curtea 
ei miros a dragoste și milă. Tot ce vede 
surâde cu ochi de amant. Se gândeşte, 

Dragostea trebuie s'o întărească. 

Cere ajutor sfârcului de biciu... 

Recapitulează : biciul, trufia beţivu- 
ui, nsputința ci, privirile zeflemitoare 
ale țăranilor... 

Și dând cu piciorul amintirii acestor 
oruri, înfuriată, deschide uşa cu băr- 
băţie. 

Carlos, plictisit de aşteptare, dormea. 

Se duce drept la el. S'a deșteptat. 

— Tu ești Pastora ?... Aţipisem. 

Dar s'a făcut noapta!... 

Ea îl acoperă cu priviri de dragoste, 
se uită la cuțitul dela brâu, 

E scurt, nu e ca ăl cumpărat de San- 
doval la pulperie. 

Se duce la ușe. Aşteaptă tăcută, câ- 
teva minute. Așteaptă ca soarela să apu- 
nă de tot după creste şi se întoarce albă 


“ca varul. 


— Da Carlos, s'a făcut noapte. Soa- 
rele a apus de tot... de ce să te mai dai 
jos din pat ? 

O clipă bărbatul rămâne mirat de vo- 
cea ei stranie. 

— Dar ca-i cu tine?... Ce ţi s'a în- 
tâmplat ? 

— Nimica toată... n'am vrut să-ţi 
spun, ca să nu te sperii... 

— Ca? şi ca fulgerul fu în picioare, 

— Ştii... când am fost la pulperie... 
m'am levit într'un oblon... aici la frun- 
te... Nu sa vede ce roşie sunt? 

Tres Aroyos (Argentina). Mai 1932. 

ROMEO LAZARESCU 





Vedenia dela Cornu-Caprii 


ca şi agronomul Dănăilă, potolindu-şi nemul- 
țumirua la margin?a lumi.  Licuniciul mai 
trimise o scăpărare din amnarul fiinţei lui 
mătăsoase, apoi muri în iarbă, Dănăilă se 
freacă năucit la ochi, urmăr:nd până în sfăr- 
şit dâra lum'noasă pe care gângania 0 &pr.n- 
dea şi apoi o stingea pe loc prin desişurile 
bălăriilor. Zâmb: căsnit. L'shicana o aszmeni 
cu o scumatorie — o parod:e a fulgerul: din 
cer. Dur oricum. și licur'ziul ca și fulgerul e 
tot zidirea lui Dumnezeu; totuşi n-ci pe de 
parte nu avea, nici străluc'rea, nici lumina 
şi nici tăria celui de sus. Anum Dănăiiă vâss 
în piin, a pofidă. Adică de ce două feiur” de 
fulgere? Ce rost mai poate avea fulgerul dn 
iarbă pe lângă orbirea celui din cer? Dă- 
nă'lă sa încurcă, Trecu căciula p2 ceafă, trase 
zu putere n duşcă Q2 aci. pa căi, urif andu-s: 
foalele pieptului cu mirezzma de pelinţă a 
înserării şi câna se desmetici din încurcătura 
socoteLlor despre fulgerul cerului și al licu- 
riciului, se trezi cu cchii într'um giob electric 
din sârma conductelor dela uzina de apă a 
Ulmilor. 

Alt fulger! mormăi Dănănă. Și p'ăsta cine 
l-a mai făcut? Tot Dumnezeu, conveni: Dă- 
năilă prompt dumerit. Dar vezi, aci, cmul "a 
fost mai hoţ: a prins lumina din cer într'o 
băș'că de sticlă şi îi dă foc de câteori vrea. 
Şi maci iar se încurcă asrenomul Dănăilă, In 
capul lui, acum aprins de o nedumerire mai 
ucisătozra sa iviră qecdată, două putzr. o- 
puse, una a lui Dumnezeu și alta a omului. 


„Ori cum, în mintea lui Dănăilă s2 dist nsea 


clar că, cel puțin lumina fulgerului din cer 
rămâne  p-ep-iesat=a  pu'erii  Gumnzzsaşti, 
Dar imitaţiunea  fuigeruiui pământese în- 
suiată în băz'za de sticiă a „fabricii 62 apă 
îl încurca. Dacă rămâne, n mic nu s2 clin- 
teşte atât în cer cât şi pe pământ fără ştirea 
Ate'“puternicuui, cum ds sa putul ca omul 
să... fsbrice şi el un fulger asemănător celui 
de sus? Hotărit, globul eiectric dela uzinele 
de apă îl încurea amar în crezul lui de până 
acum, înclinându-l spre înch'puiri cari -sci- 
lau acum între emiterea existerițe: une. a.9i- 
puternicii divine cu înfățișarea fizică a lui 
Dumnezeu şi o alta pământească, cu înfăţi— 
şarea fizică a omului. Amândoui cumpene îl 
scoteau din minţi! Cum ar putza oara să 
mai fulgere o zită putere, de aci d2 ps pă- 
mânt, alături de aceea a fulgerutui cei ce- 
resu? O brumă rece de sudor: i se scurse 
din căciulă, în sân. 

Rumănul cel zeflemist dela claca porum- 
bului îl stropi cu tot d'spreţul lui șusubăţ 
prin tăciunii luielii, într'o viziune apăsătoare, 
venind până în straşna 
p.ânși d? nedumerire, ai agrenomuiui Dănă.lă. 

Când ajunsa chinut astiel, în dreptul răs- 
pâniiei din „Drumul Baiulu:, — răspântie 
unde sa înăițase zidul cei dumnezeesc de- 
atunzi, iar calul  înebun'se în hăţuri de 
splendearea arătării, Dănălă încă nu-şi lă- 
murise amestecul invențiilor omenești în pu- 
terea lui Dumnezeu! Prin ce minune se stre- 
curasa lumina fulgerulu? ceresc drept în 
sticla lămpii uzinei de apă din Uimi şi cum 
putuse mâna cmmească să o închidă acolo? 
Vas, eproape indesriifrabil i se conturau în 
memoria măcinată de îndoeli câteva principii 


ochilor aprozpe . 


(Urmare din pag. 3-a) 


de ştiinţe naturale din... „Cartea de citire 
pentru clasa a 4-a primară“. Acolo se pyme- 
nea ceva despre electricitatea care îl fră- 
mânta atâta! Dar acolo se verbea numai des- 
pre e'estr'eitatea din cer, iar nu şi dîzp 
aczea monopolizală de... „Societatea de g1z 
și clectricitate“ de pe pământ! Oscb“ de asta, 
scurgerea vremi îngrămădirea anilor de po- 
vara nev:zurilor de tcate zilzle îi întunecă 
orice lămuriri în direcţia asta! 

In preajma Pcenarilor, spre casă, socoti, 
în torentul frământărior ce-l trudise atâta, 
că fulgerul de pe cer ar fi o... șmecherie și 
că la urma urmelor tot fu:gerul din alcbul 
eleztric cste adovărat, ca unul ce se poale 
vedza și... p'păi, atât timp cât cel ceresc ră- 
mâne incontroiabl — atesta prmră :u- 
mina tot dela cel d= pe pământ, zlegându-ne 
safe! în schim» numai cu vena şi cu tu- 
netul iui; că omul a fost acela car la drept 
vorbind a creat tot ce n2 înconjoară, şi că, 
de bună se:mă, rumânu cu luleaua avea 
Gr:ptate când a socett pe Dumnezeu drept 
o nălucă, la urma urmelar! 

Comstatările astea le făcu asronomul Dă- 
năită mai mult dintrun îndemn lăuntric de-a 
sa dzscătușa de toate presupunerile şi de 
toate ereziiie cara îl munz'seră îndeluns ei 
uc'gător, decât sub imperiul vreunei conv-a- 
geri reale. bine statornicită, 

Trecu o podeaţă. Codiri:ştea bi'ciului astâm- 
părată nui mai simţea p'etrișul din drum, că- 
ciula sta pe cap locului şi sudoarea i s2 uscă 
între spete. Dănăilă se Iini'ştise într'o măsură. 
Până la o eventuală întâmplare care avea 
poute să-i întărească ecle de pe urmă încre- 
dințări despre existenţa, cum îndoie:nică a 
lui Dumnezeu, agroncmul Dănăilă se afundă 
în crezul lui cel nou și turbure, cumpănind 
întra o putere dwină nevăzută şi alta um:mă, 
vizibilă -- una care ccace bucatele și alta 
care î:brică pâinea. 

e 

Un fulger croi o I:duncă de aur, jos, la 
pozele astinţitulu: şi un trăsnet zdrobi giv- 
bul electric din pălimarui uzinelor de apă — 
glcbul care îl muncise pe Dănăilă atâta. Pn- 
deața se cutremură dm țâţâni şi becul trăs- 
n't s= tărîmiţi în întuneric, 

Agronomul Dănăilă amuţi! 

O cruce enormi îi epăsă răsuflarea pe cale 
patru puncte ale pcptului. , Câteva lacrimi 
înspăimântate îi încropiră iarăşi pleoapele 
trudite, Controversa se cum, 

Dumnezru se răzbuna aducând ps sulițele 
trăsnctului cred'nţa cea de pe urmă a egro- 
nomvlui Dănăilă. Aşa dz, lumina din băşica 
de st'clă din parmaiâcul fabricei de apă era 
ruptă tot din averez cerului şi decarece Dă- 
năilă cunoştea din Biblie vă păcatul se în- 
făpiueşta chiar cu gâridu:, se rostegoli învins 
la pământ, cerând iertăcsunza Acelua despre 
a cărui existenţă se îndois2 o clipă, din în- 
demnul cel rău al rumânuiui  necredincios, 
jurându-i răsbunarea îndcelii amândoror! 

Agrcnomul Dănăilă se înălţă plin de noroi, 
Urgia trăsnetului ctre ucisese lumina dn 
glcb bubui pe deasupra fabrice: de apă, în- 
czreuind pământul într'o chingă <surzitoare 
ae cutremurări şi sculând  adâncuriie din 
somn. Agronomul Dănăilă sa pipăi zorit ia 


ccapse. tn cosor îl săgetă în șale. Se smuri 
hotărit din loc, Inserarea se îngroşa. Tăie din 
ncu „Drumul Baiului“ cotind, întrun mers 
zădărnicit de spa'ma trăenetului, spre claca 
da porum) urde avea să găscască iarăși pe 
umâmul cu lucava, Varifică Gară cosoru e 
la lceul lui. Cu vârfui bine înfipt în vârtul 
inime: bârt'terului de Dumnzzeu, avea să fiş- 
cuiască viața rătăcitului care se îndo'se de 
cc de sus, de acela care porume'sa trăsne- 
tului să-i aducă lum'ra îzdărăt, lumina tu- 
rață pe pământ, — trăsnetul care adusese la 
lez mintza cea smintită a necredinciosului şi 
mai; smintit! 


Ta Vălceava lui Bursucsa mai cercetă încă 
cdată voinieia cosorului; trase căc'ula pe nas, 
ani Eic'u! subțioară şi croi o cruce până din- 
coo de marginile pieptului. Intunec'm=a se 
îngreșa tut mai apăsătcare. Asprimea răcoa- 
re: de după trăsne!: îl încremeni dn creștet 
până în tălpi. Dar cosorul îl îmbolaza! O 
altă cruce, din ţuţuiul căciulei şi până în 
brâu, luci în pânza albă a cămăşii agrona- 
mulu:, Cerul  aibăstrit de ploze îşi piimba 
apele reci de smar::d prin văile norilor spă- 
lăciţi de orbirea asf'mţitviui. O fereastră albă 
se dec-h'se d'ntr'edată în lccul unde scăpă- 
tase scareie. Lumina care năvăli pe a, date 
fce unio: îumătăţi a pământului, Până la locul 
cmorulu:, lu: Dănăilă îi mai trebu'au câteva 
scurtituri. Clacă era in apropiere. Se auzeau 
chiar glumele adunării în şoșoteli de voe- 
bună. Răzbunarea lui Dumnezeu ss apropia 
şi cosorul agrenomuiui Dănăilă avea să se 
înfigă cu sie în ccustele bârfitorului! 

Dar deodată, în faţa năucită a agronomu- 
lui Dănăilă splendcarea amestecată cu gro- 
zăvie a atătării de atunci înnlţă acelaş perete 
alb de lumină de altă dată, exact în acelas 
curmeziș al drumuiui. Din partea opusă a pe- 
ratelui, răsăritul lunci îşi arcu:a  placid 
*prâncen?le de văpăi în limpezimea violcoe 
a cerului, în vreme ce fereastra asfinţitului 
se micşora inchizându-se peste un ochi care 
continua să mai privească mâniat, nclegiu'rile 
pământului, — och'ul lu: Dumnezeu, — ve- 
dzr'a Goia „Cornu-Caprii”.  Asronrmul Dă- 
nătlă îi vorbi rugându-se îndelunz şi desnă- 
dăjduit, în vrime ce acelaş curtemur de a- 
tunci îi dobora mădularele. 

Fereastra sc înch'se la lcc, ochiul din per- 
vazul ci sfinţi de tot, zdul cel alb şi lu- 
m. nos se rostogoli pa zceaşi bulgări de scă- 
părăr: ca și atunci și Dumnezeu pieri din 
taja agrenomului Dănăilă. 

Agroncmul Dănălă se ridică uluit de jos. 
Un întuneric des luă grabnic iocul la toate, 
împictrina pe Dănăilă în mij:ocul lui. 

Un cosor luci în besnă pier.nd în bozii și 
o cruce cumpănită, — suprema cruce a ră- 
fue.'or — se rostego:: iarg pe pieptul iîndure- 
rai a: agronomului. Unu! îl ma: îovi in ceafa 
apr.nsă și o retezare a puterilor îi frânse ge- 
nunchii, Agronomul  Dănătă se prăbuși cu 
toată greutatea trupului la temelia p2retelui 
de lumină în care se ivise și acum ca și a- 
iunci, acelaş mâniat Dumnezeu: 

— „Doumne, am voit să ucid și cu gândul 
am păcătuit: iartă-mă Dumnezeule că n'am 
ştiut ce fac"! 

SARMANUL KLOPȘTOCE 


18 


———— 


lanuanie 194! 











„NUN- 
COMEDIE 
DE BEAUMARCHAIS 


TEATRUL NAȚIONAL : 
TA LUI FIGARO“ 


Dacă ne-ara gândi la epoca în 
care a fost reprezentată pentru 
prima oară, comedia lui -eau- 
marchais am putea pricepe imen- 
sul succes de care sa bucurat a 
tunci această naivă „Nuntă a lui 
Figaro“. 

Reamintim aici din jurnalul 
doamnei de Campan, doamnă ue 
onoare a reginei, fragmentul în 
care regele Ludovic XVI, citind 
această piesă, declară nemuitu- 
mit: „E îngrozitor. Această pie- 
să nu va fi niciodată jucată. Ar 
trebui distrusă Bastilia pentru 
ca reprezentarea piesei să nu în- 
semne 0 iinconsecvenţă primej- 
dioasă. Acest um îşi bate joc de 
tot ceeace trebueşte respectat în- 
trun guvernământ“. | 

E explicabil atunci entuzias- 
mul cu care a tost primită ateu- 
stă piesă, la premieră. 

Scrisă de un om diu popor 
pentru popor, ca nu este decât o 
biciuitoare satiră la adresa nobi- 
limii şi a tut ceeace, până atunci, 
fusese primiţ cu respeet. 

Fostul ceasornicar, care în îi- 
nereţe trecuse şi el prin mai 
multe procese, nu putca decât 
să-și bată joc de judecători şi de 
mita, foarte la modă pe atunci. 

Beaumarchais apărea în iața 
publicului cu o foarte originală 
şi amuzantă definiţie a politicei : 
„0 serie de încurcături cari “e 
descurcă pentru ca apoi să lic 
din nou încurcate“. 

Era normal ca o astfel de piesă 
să fie pe gustul marelui public 
dornic de a vedea înlăturate a- 
supririle nobililor. 

Un exemplu al popularității 
piesei: a frază Qin monolacul 
lui Figaro a circulat mul: tim» 
pe seama regelui, luând proportii 
de proverb: „Il n'y a que Ics 
petits hommes qui aient peur 
des petits 6crits“. 

Era normal ca publicul, auzind 
că erau spuse cu glas tare, Ji- 
ceruri cari-l dureau atât, să fi tra- 
cut cu vederea multele naivităţi 
ale piesei, 

Gustul publicului s'a schimbar 
insă, în decursul anilor. Şaria 
politică nu mai este admisă şi a- 
greeală decât pe sccaele teatre- 
tor de revistă. 


i e mi a rare 








UN NUME NOU" 


Am fost întotdeuuna bucuroji 
atunci când am avut ucazia sii re- 
marcăm în aceste coloane nume 
necunoscute, cari înfruntau cu 
talent și jără teamă acea mare de 
capete ce se numește „public“, 


Colaboratorii ucestei pagini, ti- . 


neri şi ti, au salutat cu enuuziasitiu 
orice succes repuriuil pe scenă de 
către tineri. 

Și anul acsta esie bogut în sur- 
prize pe curi le vom aduce, trep- 
tat, la cunostința cititorilor no:- 
tri. Se cuvine să vorbim mai în- 
tâiu despre o actrită, care, «n 
ciuda vârstei, (pretind că are 17 
ani, dar noi am auzit că are mu- 
mai 16) a ştiut, chiar de anul ire- 
cul să se facă remarcată de pu- 
blicul şi presa noastră. Ne gan- 
dim la d-şoara Silvia Pancu, 
Deţinând un rol de seamă în fuv- 
sa „Cinematograful“, alături de 
maeştri ai genului, cum ar fi re- 
gretatul Morţun, C. Toneanu, Ghi- 
bericon, Silviu Dumitrescu şi a!- 
ți, a ştiut să înfrângă tracul ine- 
rent oricărui debut, constituind o 
cât se poate de agreabilă apari- 
ție. 

Apărând, de astă dată, în roni 
Fedosiei din drama „Invirea“, tu- 
măra actriță a uimit, pur şi sim- 
plu, publicul prin gingășia şi sen- 
sibilitatea cu care a întrpretat di- 
ficitul rol. 

Urmarea ? Vom area orcezia în 
aceustă stagiune s'o vedem înter- 
pretâni rolul suovei Kaethy din 
„Vechiul Heidelberg“. 

Suntem convinși că u-șoara Si- 
via Pancu va confirma toate spe- 
ranțele puse în dânsa, realizând 
lucrurile frumonase de care cre- 
dem că este capabilă. 

Noi nu putem decit să-i ură: 
„Succes“ şi să așteptăm. 

Trall 








Ascultă Menip. nu ştiu ce spiri- 
duş mă imboldeşie să fiu ireve- 
renţios — poale urmările unei 
proasie digestii sau reminiscenţa 
vreunui coşmar? Dar mă irită ae- 
rele tale de predicator ibsenian. 
Imi răspunzi că „dragostea sân- 
gelui nu este decât temelia de lut 
pe oare va să se înalțe locaşul 
cel divin...“ Dacă  m'ar chemă 
oaie aş behăi de emoție pioasă. 
Dar fiind ceea ce sunt (fără să 
stiu anume ce) te previn: jos 
bărbile metafizice şi sutana ipo- 
criziei convenţionale, 

Dela om la om, Menip, chiar de 
după perdea, dar goi ca îngerii 
Sau ca păcatul... Oricum. Cineva 
tot ne vede. 

* Şubredă temelie. această dra- 
Foste a sângelmi, pentru „locaşul 
cel divin“, Atât de sşubredă, că 
doar cu penibile cârpeli, abia dacă 
se poate rezima pe ea — si fără 
prea mare nădejde. — un biet şi 
prozatc cămin  omeneso. Și pe 
uimă prea imulţ sânge amealecat 


Croitoru: 


De această transformare a pu- 
blicului şi-a dat seama și Qora- 
nul Bumbeşti, căutând să insiste 
asupra amănuntelor din piesă, 
cari pot „încânta ochii“, 

Ajungând la distribuție, vu 
rematea reapariţia. doamnei Iil- 
vira Godeanu, după o destul de 
lunză absenţă. 

Murmurul de  satistacţie 
care a fost primită prima ei in- 
irare în scenă spune mai mult 
decât o pagină întreagă de vor- 
be zoale. 

Una dintre puţinele artiste în- 
tr'adevăr distinse ale noastre, a 
repurtat o nouă frumoasă bi- 


cu 


„ruinţă. 


Doamna Marieta Deculescu a 
dovedit că o amuză mult rolul ei. 
Câteodată, chiar prea muit. 

O adevărată surpriză a consti- 
uit jocul doamnei Doina Fi:ssir- 
Drăguş, un nume cu totul nou și 
o cât se poate de agreabilă upa- 
rițic, - 

De altfel jocul doamnei Doina 
Wissir, a însemnat subiectul cei 
mai discutat în foyer. Ne alătu- 
răm acelora cari au afirmat că 
doamna Missir va eclipsa muie 
dintre falsele valori ale teatruiui 
ns.tru. Ne aflăm în faţa unzi „af- 
tiste“ în adevăratul înţeles al vu- 
vântului. Vom remarea aici M- 
gumentul unei artiste care spu- 
mea, în foyer, că nu i-a plăcut 
doarana Missir, deoarece „era 
prea iînnaltă periru roiul lui 
Cherubin“. Acest argument pur 
femenin și trădând o oarccare 
invidie, nu poate decât pleda in 
favoarea doamnei Missir. 

Doamha Sonia Cluceru a fost o 
Marcetină, plină de haz. 

Domnișoara Corina Constanti- 
nescu a avut o apariţie zimpati- 
că în rolul Yanchetei. 

Domnii Nichy Atanasiu şi Cri- 
tico, cari ar fi pulut să-și învețe 
puțin mai bine rolurile, zu ceali- 


zat totuşi lucruri bune în roturile 
lui Figaro şi al contelui de Almu- 
viva, 

Domnul Manu, silit de regie să 
fie prea caricalural, rămâne to- 
tuşi „comicul No. 1“ al ieutrului 
românesc, 

Domnul Gr. Mărculescu a rea- 
iizat un Don Basii, puţin cam 
şters. 

Despre domnii Antoniu și Bră- 
descu nu găsim decât cuvinte 
bune de spus. 

TRAIAN LALESCU 








Ecran 


CINEMA CAPITOL : 
IŢI AMINTEȘTI ? 


- 


WNe-um dec'ara mulțumiți ce 
comedia prezentată de c.nema 
„Capilo'” dacă m'ar fi cusută 
d.n loc în oc cu aţă abă. 

Eroii sunt doi americăni, cari, 
ca *ntotijeduna când se numesc 
„prieteni” nu găsesc altceva ma: 
bun de făcut decăt să se "nară- 
gostească de aceiași fată. 

Pe tema rcestei nejIste ii: 
spirații — piutru cel cu ma: 
mute drepturi — d Me. Lo94 
a reușit să ne prezinte o come- 
die, cure, deși uşoară şi cu unee 
ezogorări destul de pulin Gă- 
mise, reuşe:io să amuze. 

Low Ayres reuseşie totusi sd-! 
cc?ipssze pe Robert Tayor (cer 
Scuze  admiratazre or acestui 
dur... e adevărul adevărat...). 

Frumosul Bob, mai puții 
sprinten con finele din trecut, 
are un aer destul de plictis t în- 
trunee scene. 

Probabil că în concordanță 
de păreri cu unii dintre specia 
tori or fi preferat aită pirte- 
neră. 

Deşi Greer Garson e mi 
mult decât  drăgă ase şi aduc: 
uneori cu Lulse Reinsr. 


na. 


ADRIANA NICOARĂ 





MUZICA 


LITURGHIA PSALTICĂ OMO- 
FONĂ, DE PROF. i. CROITORU 


O carte mică, dar foarte insem- 
nată, este aceea, recent editată și 
ia îndemâna tuturor, a d-lui Ion 
„Liturghia psaltică o- 
mofonă, pentru școală şi popor“. 

D. Croitoru Imnpezeşie, într'o 
versiune extrem de atent şi de 
priceput înfăţişată liturghia in 
notație liniară rezolvând în cele 


-mai simple şi accesiile forme 


toate problemele de măsură, ac- 
cent, frazare, respiraţie, ton, pe 
care le prezintă cântul nostru li- 
turpic şi strânge totul intr'un mic 
volum care este menit să aducă 
cele mat mari foloase fecărui 
credincios, cu cunoștințe muzi- 
cale strict elementare. 

Este o contribuţie atât ia cdu- 
carea religioasă a t'neretului, cât 
și la cea muzicală și un mijloc 
de a parcurge una din căile care 
urcă la isvoarele tradiţiilor vi 
ale sutletului muzical românesc. 

Volumul d-lui Croitoru  răs- 
punde de aceea unei serioase ne- 
cesităţi culturale ș. întrun chip 
care a fost şi oficial recunoscut 
şi confirmat ca foarte valoros, 
Patriarhia acordând lucrării pre- 
miul 1 la concursul de liturghii, 
pe care a avut fericitul gând de 
a-l organiza. 


CADENȚELE DE IOAN KESSA- 
RIS, LA UN CONCERT DE MO- 
ZART. 


A scrie cadenţe la un concert 
este desigur, când lucrul se în- 
ircprinde cu toată seriozitatea ec 
m-r.tă; o ramură compozi oria- 
Scă nu tocma, lesnicioasă. Faptul 
că materialu! tematic este dinain- 
te stabilit, limitează de sigur ra- 
portul prelucră!o. siui, dar îl în- 
carecă in acelas timp de dificul- 
tăţi. Diferite canoane se impun d= 
la sine ce'or ce trebue să făurea- 
scă din elementele date, o câden- 


în toate sosurile, ca o explicaţie 
bună la orice. Răsbunarea laşă 
cere sânge ca şi eroismul, Marti- 
riul sfântului. ca si pedepsirea 
tâlharilor. Prichindel când a ple 


de ROMEO ALEXANDRESCI 


tă. Nu odată sau, ca să fim mai 
pruzişi, de cele mai multe ori, am 
avut surprinderea să ascuttăm 
*mtercalate în concerte celebre şi 
interpretate de artişti cu renume, 
cadenţe nepotrivite, în  isbitor 
contlict stilistic cu textul şi tră- 
dând şi în proporţi şi formulare 
instrumentală, flagrantă lipsă de 
usi şi de bun simţ estetic. 
Din aceste încriminări, se poa- 
te deduce cât de mult se cere 
dela un autor de simplă cadență, 
clipă de strălucire imstrumenială 
mai vie, închisă în plinul unei 
compoziţii ample. D. loan Kessa- 
ris, deși la prma încercare pe 
care o dă în vileag, a isbuiit dela 
început să evite păcatele citaţe 
mai sus. Cadenţele pe care le-a 
scris la concertul în la major 


pentru vioară şi orchestră, de 
Mozart, au meritul clar'tăţii de 
linie armonizate cu ale operei 
însăşi, al menţinerii trăsăturilor 
tehnice ale vioare! în limitele ve- 
rosimile ale stilului şi vremei, al 
folosirii judic oase a temelor, din 
care iace deducţii bine cumpă- 
nite, fără a le exploata niciodată 
până la ostenire, 

Cadenţele d-lui loan Kessari:s 
ver pulea găsi, pentru toate a- 
ceste excelente calități împrumu- 
tate lor de autor, care a făcut 


astfel oficiu de bun muzician şi 
cunoscător luminat al exigenţeior 
întâmpinate, un justifeai interes 
din partea violoniştilor, care ne 
vor da probabil prilej să le as- 
cultăm in curând, în săli de con- 
cert. 

Chipul în care d. Messaris s'a 
achitat de lucrarea delicată ce 
ş-a propus, îl vor îndemna, spe- 
răm, să dedice contraţilor d-sale 
şi alte pagini de acest fel, atâtea 
alte concerte de viuară prezen- 
tând atrăgătoare şantiere de mo- 
iive muzicale pentru cadenţe, fie 
de compoziție pură, pentru care 
d. Kessaris este, o putem ghci 


din cadenţele ce comentăm, de a- 


semeni pregătit. 


cat de'a croitorul unde-şi făceacătură, [_se poate oricui întâmpla 


ucenicia, sătul de mâncarea gătită 
în casa meşterului a scris cu creta 
pe uşe: „Prea multi cartofi, prea 
puțină carne“, Eu Menip, câna o 
să-mi fac lada de campanie (nu 
te înduioşa) o să scriu pe porţile 
C'vilizaţiei noastre: „Prea mult 
sânge, prea puţin... zâmbet“. Am 
să scriu cu un deget dela mâna 
dreapiă, muiat în sânge — poate 
chiar ai meu. Primăvara e aproa- 
pe Menip, şi iarba încolțeste mai 
tanară şi mai mătăsoasă când e 
stropiţă cu sânge. 

Sângele este mitul unui mare 
popor, iar culoarea lui, steagul de 
luptă al altuia, Obişnuit, sângele 
e preţul cu care se plăteste orice 
ideal sau chiar o simplă idee, care 
nu-l costă pe autorul ci nicio pi- 


(Doamne fereşie!): stai acasă in- 
stalat confortabil dinaintea birou- 
ui, în odaia de lucru și scrii idei, 
cu cea mai senină şi inofensivă 
cerneală, Si mu te miri dacă în- 
îr'o zi vei afla că pentru ele a 
curs undeva, sânge din belşug. 
Uneori, idei'e sau idealurile aiung 
pe câmpurile de luptă fără nume 
de autor, aşa că oamenii plătesc 
preţul sângelui fără ca măcar să 
apuce a blestema, neștiind pe cine. 
A ta înseamnă a muri pentru 0 
idee, de pe urma căreia alţii tră- 
esc şi prosneră până ]a adânci 
bătrânețe. 

Stiu Menip, că Nicio moarte 
nu-i zadarnică. Cred că eşti de 
acord cu mine, că toti nu se poa- 
te să... trăiască pentru o idee, En 





UNIVERSUL LITERAR = 





Pepi ii 


a rr ir Tr ein pa m e mn 
i i a a 


Cronica plastică 


EXPOZIŢIA DE PLASTICA. MUNCA 
LEGIONARA. DEM. IORDACHE ȘI 
ANA MITREA 


SALILE DALLES. 
Mai toți expozanţii dela Dalles sunt 
destul de cunoscuți publicului din ex- 
poziţii personale şi din participărila lor 


itp pre pp enteeeliatt 





G. ZLOTESCU 
Moţa-Marin (Fragment din „Legiunea 
biruitoare) 


la Saloanele oficiale unde — pe bună 
dreptate — au fost încurajați cu dis- 
tincţii în repetate rânduri. Geo Zlo- 
tescu, Gh. Vânătoru, N. Stoica, P. A- 
nastasescu, Zainea, C, Grosu, A. Can- 
tacuzino  constituese gruparea „Lu- 
chian“ a cărei apariție acum câţiva ani 
am anunţat-o cu bucurie și cu încre- 
derea firească ce inspira o echipă de 
tineri talentaţi şi entuziaști. 

Operele expuse azi la Dalles mar- 
chează o stapă în ascensiunea iiccăruia; 
regăsim aceleași calități de fin colorist 
la Vânătoru, aceleași preocupări de so- 
brietate la Stoica, acelaş avânt şi pute- 
re de munca ua SCUIPIOiuL Anascasuscu, 
Fără a fi nevoe de o analiză amănunţi- 
tă, tablourile de șevalet ale tuturor ex- 
pozanţilor vădesc limpeda cât davorăm 
încă picturii franceze, lucru firesc de 
altfel și — poate — cu neputinţă de în- 
lăturat. 

Dar accentul expoziţiei e pus pe pic- 
tura murală. monumentală. Astiel vă- 
zută, expoziţia capătă un interes şi o 
semnificaţie cu totul neobișnuită. Nu 
vom discura noutatea sau origunantatea 
lucrărilor expuse pentru că nu se poate 
inventa spontan un stil, ci principiul şi 
CianuL de care Sunt INSUNZpȚ CXpozan- 
ţii. In această privinţă suntem cu cea 
mai profundă convingere lângă ei. 

De nenumărate ori, în cronicale noa- 
stre ne-am ridicat impotriva tipului 
obişnuit de colecționar inchis cu aarze- 
nie oricărei manitestări artistice care 
nu intră in douăzeci da centimetri pă- 

trați, împotriva acestei răutăcioase mio- 
pii. Decadenţa picturii, începutul ace- 
stei decadenţe a luat naștere în clipa 
când ea a divorțat de arhitectură : adi- 
că de toarte mult timp. Tablouri din ce 


de pilâă îmi închipui — fiind şi p:rimată şi siropoată a iubirii 


niţel cabotin — că moârtea mea universale, 


in ce mu mici, perspectiva și elar- 
obscurul, tendința de a imita natura 
dând operei de artă acest fals aspect de 
viaţă, au coborit arta plastică din rostu- 
rile e. divine la un vulgar instantaneu 
al înfățișării vremelniee şi superficiale 
a lumii. Artiştii s'au desvăţat de a se 
disciplina. de a se gândi la veșnicie, la 
grandios, la monument. Azi mal ales, 
ne flatăm „sensaţiile“ meschin simțite 
şi adresate unsi tot atât de meschine 
recaptivități. Nevoia de alieeva o simt 
mai toți artiștii care își merită numele 
în Franţa, Italia ca şi în Germania şi la 
noi. Probiama e mult mai gisa insă de- 
câţ pare. In cadrul picturii de şevalet, 
nu t2 impieduea  mMatsiinumente nimic 
pentru a forţa şi u zgudui temelii pre- 
judecăților, a vrea însă să faci pictură 


murală, a îndrăsni să te gândeşti la mo- 
nument, ar 


fi trebuit — in 





D. ANASTASE 
Arhanghelul Mihail (Frasment realizat din 
„Legenda meșterului Manole”) 


da ieri — să schimbi întâi structura în- 
tregei alcătuiri a unei societăţi în ca- 
re votul era tărâmiţat de agoism şi de 
individualism. In Italia, în Germania de 
pildă aceste revoluţii au fost posibile 
pentru că însăşi concepţia de naţiune 
este unitară și grandioasă și nu se bizue 
pe proceso-verbale şi pe referate. Puțin 
ne interesează dacă beneficiarii de azi 





ALEXANDRU BASSARAB 
Bf. Eustațiu (Fragment de. frescă exterioară), 


devărul cel mai 


socictalaa, 


dit credinta cea mai pură şi a- 
sfânt, 


de PAUL MIRACOVICI 


italieni şi germani nu sunt mari artiști, 
dar drumul e deschis, climatul e priel- 
nic și dacă artiștii nu se vor fi putut ri- 
dica al nivelul posibilităţilor, vor veni 
alții; dar regimul de azi nu poate naşte 
decât opere monumentale, mai curând 
această ordine de 


sau mai târziu. In 


3 





e ete + Pie 3 
Ă N. STOICA 
Ing. Clime (Fragment din „Revoluţia lui 
Horia”) 


idei, nu ne putem opri melancolia gân- 
dindu-ne la „Tiranii“ Jules NI, Henri 
IV, Louis XIV, Napoleon şi atâţi alții. 

Echipa de la Dalles are nu numai cin- 
stea de a vedea ca ţintă o asemenea în- 
nolre, ea are tinerețea, entuziasmul şi 
mai ales posibilitatea de a fi ascultați şi 
ințeleşi de cei ce conduc Națiunea. Ast- 
fel, situația lor e fără precedent în arta 
noastră atât de tânără. Noi care vedem 
pe un drum concret o atâţ de veche as- 
piraţie a noastră, le urăm Gin toată ini- 
rna isbândă. 

e 

D. Dem. Iordache deschide —— în re- 
striştea de azi — o fereastră largă spre 
frumusețile Italiei, D-sa expune un ma- 
re număr de pânze pitoreşti şi viu colo- 
rate, evocându-ne cele mai variate as- 
pecte ale acestei minunate ţări. Lu- 
crările din ţară, mai puţin exuberante 
-— ca şi naturile moarte — in tonuri so- 
bre, le menţionăm cu deosebire. Lavis- 
urile în care d. Iordache are mare uşu- 
rinţă de exprimare ocupă un loc impor- 
tant în expoziţie. Regăsim în ele ace- 
leaşi calităţi pe care le-am prețuit în 
expoziţiile saloanelor de Alb şi Negru. 
In aceeaş sală cu d. Iordache expune 
d-na Ana Mitrea lucrări în aramă bă- 
tută. Preţuim eforturile d-sale — u- 
nele lucrări sunt foarte armonios în- 
chegate dar în cele mai multe — va- 
sele mai ales — preocupările tehnice 
par a îi depăşit intenţiile de artă, „Cu- 
jes de mere“, „Fuga în Egipt“ şi alte 
câteva lucrări, al căror titlu ne scapă, 
se remarcă dintre celelalte, 


psuşească turma acestuia (vezi 


are să înduioşeze pe câțiva oa- 
meni cumsecade cari mă cunosc 
şi mă „apreciază“, Are să-i facă 
mai buni, mai ptimitori poate şi 
pentru altfel de înţelesuri, mă- 
căr câteva clipe — câte vor fi 
deajuns ca să închine un pahar 
cu vin. Emeţia este suportabilă şi 
Nu poaie să le facă niciun rău 
b:ne-gânditorilor mei. Dar pe te_ 
ma asta sunt prea mişcat ca să 
mai pot continua. (Un moment 
să-mi suflu nasul, Menip). 

Jţi mărturisesc, eă am şi en o 
idee, pentru câre simt că as pu- 
tea să mă duc la moarte, câna va 
fi nevoie. (Deşi, să-ţi spun cin. 
stit, nevoie cred că nu €), Dar 
n'o spun, fiindcă nu vreau să mă 
blesteme nimeni. Te las să o ghi- 
cești, Menin. 

MENALC 





Imi place răzvrătirea ta, Me- 
nalc, şi sunt gata sâ- mi dau jos 
rebarbativa barbă ; te previn 
însă că tot aria flaşnetei mele 
motafizice ai s'o auzi şi azi, aria 


Şiin bine că nu spun vreun 
iuecru nou. Știu doar că acum un 
secol bunăoară  sentiment-iul 
Michelet avea mesianica vedenie 
a unor vaste Federaţii în care 
sufletul neamului omemesc săâr 
uni în acordun final al Amiciţiei 
universa:e. Și scriu (am spus-o 
poate c'un aer de predicator ib- 
senian, dar o repet cun atr de 
mucenic neînțeles), că în iubi- 
rea aceea cred, ce 'este cea mai 
generoasă, cea mai cupriuză- 
toare, cea mai iertătoare. 

Imtrevăd chiar că mâine, mai 
curând decum bănuieşti, dorin- 
ţa-mi se va înfăptui, Răul şi 
Binele, Adevărul și Mimtiuna își 
urmează în lume neînțelesele 10r 
orbite într'o cumpănire de _rit- 
muri cosmice și după întuneca- 
rea prezentului pot nădăjdui în 
zorile depășirii lui! Dece ţi-a 
treziţ îndoielile afirmaţia mea că 
locașul cel divin are a se înălța 

temelia de lut a dragostei 
sângelui ? Doar îi recunoşti, în 
răspunsul tău, valoarea.i infini- 
tă. De bună seamă că-i ames- 
tecat în țoate sosurile de vreme 
ce sângele e tocmai simbolul Iu- 
birii ! Şi tocmai fiindcă nu sun- 
tem îngeri ştim că pe temelia de 
lut a dragostei sângelui s'a clă- 


„Cine 
mult a iubit, aceluia mult i se 


va ierta“, a spus  Invătătorul 
întru Iubire. „Ama et fac quod 


vis“ — zicea autorul Confesiu- 
nilor. Totuşi Menalc, aşa este: 


floarea rară a iubirii , pure își 
înfige adânc rădăcinile in lutul 


2 





dragostei sângelui, după cum 
trandafirul ce peste câteva luni 
îți va bălsămi odaia şi-a strâns 
minunea gingăşiei dintr'un pumn 
de pământ... Și răsbunarea lașă 
și eroismul cer sânge, afirmi. 
Trebuie să ţinem seama aici can 
algebră de semnul specific : plus 
infinit e semnul eroismului de 
care vorbeşti ; minus infinit, este 
al răsbunării lase. Uneori două 
fapte par înzestrate cu semn 
deosebit numai în aparență. De 
pildă între actul trogloditului 


care-și înjunghia tratele ca să-şi 


Abel și Cain) şi enropeanul civi- 
lizat de azi care viu e decorat şi 
mort e Slăvit de a îi ucis un 
frate, între fapta sălbatică din 
preajma 'peșterii şi declaraţia de 
războiu la radio învăluite în- 
itrun discurs retoric subtil nu e 
deosebire esențială, semnul este 
identic. Doar blana şi-au schim- 
bat-o oamenii. năravul ba, sezi 
bine ! 

Cine știe! poate că vărsarea 
sângelui e o lege de proporţii 
cosmice ca bunăoară aceea a 
degradaţiunii energiei, şi aceaşi 
necesitate ce face ca revărsări 
eterne Qe raze să se irosească in 
Infinit, aparenţ zadarnic, sta- 
torniceşte și permanenta curgere 
a sângelui omenesc pentru țe- 
Iuri ascunse ce mintea noastră 
chinuită în goana după adevăr 
le denumeşte întrun fel sau a2- 
tul, 

Astfel mor oamenii deapururi 
cu aceleaşi îmitrebări pe buze! 


MENIP 


4 





Note franceze 


DUCELE DE REICHSTADT 


Odată cu sărbătorirea cen- 
tenarului aducerii osemintelor 
lui Napoleon dela Sfânta Ele- 
na, Franța a primit din par- 
tea cancelarului Hitler rămă- 
șitele pământești ale celui care 
a fost ducele de Reichstadt. In 
zilele următoare dureroasei în- 
frângeri suferite, Franța se wa 
putea strânge în jurul aminti- 
rii acestui nefericit fiu de îm- 
părat, care primise o glorioasă 
moştenire prea împovărătoare 
pențru umerii lui spre a-l face 
fericit, fiind el însuși prea slab 
spre a-si putea înfrânge soar- 
ta vitregă. Numeroasele legen- 
de, țesute pe seama ducelui de 
Reichstadt, vor fi iarăși actua- 
lizate,  reamintind poporului 
căruia el era sortit să-i f.e îm- 
părat, destinul crunt al con- 
ducătorilor și, cine știe, poate 
că amintirea acestui nevinovat 
copl împărătesc va înmănun- 
chia energiile Franței spre a-și 
păstra, în dureroasele întâm- 
plări de astăzi, lumina şi glo- 
ria care au menținut-o timp de 
veacuri, în atenția pOpoaTe- 
lor, 


ACUM CÂȚIVA ANI 


s'a reprezentat la Paris 0ope- 
ra I/Aiglon, după renumita 
„dramă a lui Edmond Rostand, 
muzica fiind scrisă de Hon- 
negger. Era pe vremea când 
Franţa se afla sdruncinată in- 
tern mai mult ca niciodată, de 
nefer.citele guverne ale Fron- 
tului Popular. Au fost atunci, 
în sala Operei Mari, manfes- 
taţii cum poate de mult nu vă- 
zuse Parisul, în momentele în 
care, pe scenă, Flambeau e- 
voca vremurile de glorioasă e- 
popee a campaniilor napoleo- 
niene : 

In slujba Majestății Franceze, el 
petrece 

Șaispre'ce ani cu totul:; campanii 
şdtsprezece. 


La Austerlitz şi kilau, upoi SOmo- 
Sierră, 
Fckmihl, Esling și Wagram, 
Smolensk, etceteră. 
Treizeci și două fapte — vreo 


două răni; — cum zic, 
Se bate pentru slavă, și 'ncolu 
mai nimic! 


Era poate, din partea publi- 
cului, manifestarea dorinței de 
a-și găsi un conducător hotărît 
să înlăture haosul şi care, desi- 
gur, ar fi ferit poporul francez 
de nenorocirea abătută astăzi. 
asupra lui. Poporul era pregă- 
tit să-l primească, dar o men- 
tatitațe nebunească a împiedi- 
cat acest lucru să se producă 
ia vremea lui. 


NU S'A SCRIS INCĂ 


dar probabil că vor fi multe 
de spus în ce priveşte activi- 
latea marinei franceze pe tim- 
pul războuului,  Discretă, ni- 
meni n'a auzit aproape vorbin- 
ru-se de ea . Rolul ei a fost 
mare, dovedind că acolo unde 
este pregătire şi suflet se poate 
face mult. Intr'un articol pu- 
bicat de curân în „,Grin- 
goire“, se spune că „marina a 
fost foarte activă (în perioada 
Septembrie 1939—Mai 1940) 
menţinând întacte legăturile 





„Lipiţi pământului “ 


Ovidiu, corespunzătoare şi logicei inlăn- 
luirilor cauzale, soarele era sus la amia- 
zz, când arșițţa lui dogoritoare a topit cea- 


mp, o 


mu cu care legendarii aeronauți 
cleiaseră aripile. S'ar putea chiar, ca și 


presupusul Icar din tablou să fie doar un 
inolător care se dă la fund. Dar comen- 


iatorii bruegelieni sunt siguri de cesa ce 


afirmă și această certitudine a 
ca nu poate stânjeni dar nici 
nimeni, 


letă-ne dar în plină Fabulă, în perspec- 
tva istoriei, unde totul este și nu este. 
Cine ar putea pretinde că pe dedesubiul 
o 


aparențelor sensibile există 
statormnică a semniiicaţiilor, în 


lei complicate a gobelinurilor? Mai mul: 
noi nu putem afirma decât că realitatea 


este posibilă, Ceea ce există nu este în 


mod necesar. Ar puiea să fie, 


nu fie. Nu există înțelesuri limită, nici cer- 
titudini definitive... Istoricul la fel priveşte, 


cum se uită păstorul bruegelian. La ceva 
care nu se vede, dar core se afirmă pe 


TIPOGRAFIA ZIARULUI .UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 





cu imperiul întins peste toată 
lumea, păzind convoaiele, asi- 
gurând aprovizionarea“, etc.,... 
şi mai departe : „gratie cura- 
jului şi energiei marinei, Dun- 
querque a rezistat timpul nece- 
sar, astfel că evacuarea a pu- 
tut să fie în mare parte efec- 
tuată în ordine“. Bine înteles, 
un rol împortant l-a avut în a- 
ceastă operație și marina bri- 
tanică, ceeace nu ' micșorează 
însă gloria marinei franceze, 
care sa comportat tot timpul 
admirabil. 
'TRANSCRIEM 


o evocare — citită în „Can- 
dide“ — a Parisului de astăzi, 
întunecat și tăcut: „Totul 
ceda sub apăsarea fantastică a 
acestei tăceri, dar gândurile 
care nășteau nu erau ale des- 
nădejdii sau ale pierzării, ci 
mai de grabă ale unei vieţii de 
nepătruns, ferecată şi incacce- 
sibilă fluxului şi refluxului în- 
vaziilor care de atâtea ori s'au 
abătut peste Paris, gata me- 
reu să renască. S'ar fi zis că 
nimic nu poate amenința so- 
liditatea construcțiilor acestor 
oameni din rasa noastră, ridi- 
cate în decurs de veacuri și ru- 
şinea sau nenorocirea nu și-ar 
putea întipări urmele pe acs- 
ste imagini sierne“. 


CEZAR FRANK 


este unul din marii neăreptă- 
țiți ai muzicii. Şi-a început 
foarte târziu activitatea de 
compozitor. Este chiar un fe- 
nomen ciudat, că abia în jurul 
vârstei de 40 de ani acest ar- 
tişt care avea să creeze opere 
de înaltă inspirație muzicală, 
a purces la închegarea şi ex- 


primarea concreţă a inspiraţiei 
sale. Poate tocmai din această 
cauză se explică de ce nu a 
fost înțeles și apreciat de con- 


timporanii săi.  Bxistă un fel 
de nsîncredere față de încer- 
cările artiștilor cari nu încep 
să producă decât la o vârsiă 
înaintatţă, pentrucă — după o 
concepție simplistă — numai 
elanurile tinereții pot fi vala- 
bile ca expresie artistică. 

Un cunoscut, om mai în 
vârstă, îmi spunea odată că 
s'a apucat să învețe pianul. Cu 
greu m.-am puiut împiedeca 
un surâs de ironie compătirni- 
toare. Cine știe dacă și Cesar 
Franck nu a fost întâmpinat cu 
aceleași sentimente de nsîncre- 
dere, de societatea contempo- 
rană, lui, atunci când a înce- 
put să publice primele conapo- 
ziții. 

Din îericire, posteritatea nu 
mai este jegată de asemenea 
prejudecăţi şi în luna Decem- 
brie, când sau împlinit 118 
ani dela naștere și 15 dela 


moartea compozitorului, la Vi- 
chy a fost o comemorare mai 


mult decât necesară, organi- 
zată sub îndemnul maestrului 
Alfred Cortot, care a dirijat un 
concert şi a executat el însuși 
partea pianului din faimoa- 
sele „Variațiuni simfonice“ de 
Franck. 

Arta lui Cesar Franck a- 
junge să fie din ce în ce mai 
apreciată şi se dovedește din 
fericire superioară d:spreţului 

e care Ambroise Thomas, di- 
rectorul Conservatorului d.n 
Paris pe vremea artistului, cu 
destulă lipsă de eleganţă l-a 
arătat nsluând parte nici mă- 
car. la înmormântarea profe- 
sorului de conservator Cesar 
Franck, dacă nu la aceeaa 
compozitorului. 


VICTOR POPESCU 


a a a a RR E a a e aa oana oa rapa tea e 


IN ULTIMUL NUMĂR DIN 
„GRINGOIRE“ 


Marcel Prevost caută să con- 
vingă pe cetitorii săi, că lite- 
matura franceză a ultimelor 
două decenii a contribuit în- 
trucâtva la dezastrul patriei. 
Invinuirea cea mare pe care O 
aduce literaturii post-belice este 
de a fi „îndreptat spiritul fran- 
cez către anumite însușiri de 
eleganță şi nu spre acțiune“. 
Noi nu credem că literatura 
poate în vreo măsură oareşi- 
care să schimbe firea unei na- 
ţii, însă adevărata lipsă stă în 
faptul că tineretul francez n'a 
primit, pe lângă rafinata edu- 
cație intelectuală, şi o solidă 
educație sportivă. Dacă An- 
glia dă azi lumii dovada unei 
impresionante dârzenii, ea o 
datorește poate tocmai unei 
deosebiri  padagogice în edu- 
carea tineretului. 


MARELE PREMIU PENTRU 
LITERATURĂ 


al Academiei Franceze a fost 
decernat d-lui Edmond Pilon, 
care a mai obţinut o seamă 
de alte premii, dintre care ci- 


(Urmare din pag. 1-a) 


își În  Nesc. 


lor, firește 
oblisa pe 


realitate 
felul urze- 


dar şi să 


credinţă şi se comentează cu aprigă con- 
vingere. Istoria e „un trompe loeil”, un 
cutificiu de perspectivă al spiritului ome- 


Dar iată plugarul pe care l-am uitat câ- 
teva clipe, ispitiți de presupusa viziune a 
celuilalt, Ei a rămas fidel. Mereu aplecat 
deasupra plugului, calcă apăsat făgaşul 
proaspăt, brazda concretă. Este omul a- 
parenței sensibile. Tot ce-l înconjoară are 
pentru el realitatea și asta îi ajunge, căci 
despre sensuri prea puţin se sinchiseşte,. 
Cealtfel, noțiunile și sensurile pe care le 
foloseşte nu au valoare decât în măsura 
în care el le poate converti: în senzaţii. 
Stăpânirea lui asupra pământului 
pentru se! înţeles, fiindcă brazda o scor- 
moneşte cu plugul de dimineață pâmă 
seara și din revărsatul primăverii până 
toamna târziu îi respiră mireasma, Certi- 
tudinile pe care i le dă munca pământu- 
lui ce-i aparține sunt pe măsura lui şi-i a- 
jung. Ţăramul ştie că brezda croită şi în- 
sămânțată de el va rodi negreșii la vre- 


tăm premiu! „Virenque“ pen- 
tru literatură, spiritualistă, pre- 
miul „Broquette-Gon:n“ al A- 
cademiei Franceze, premiul 
„Lasserre“, premiul „Turis- 
mului francez“, premiul 
„Charles-Blanc“, premiul 
„Kastner-Boursaulţ“... Iată o 
carieră literară ce poate p2 
drept cuvânt să facă mulţi 
invid.oși ! 


S'A INTOCMIT 


inventarul monumentelor ce 
au suferit de pe urna ultimu- 
lui războiu. Bilanțul e îndea- 
juns de dureros, deși mult 
mai redus decât cel din trecu- 
tul război : sunt 400 de mo- 
numente lovite, totalul str:că- 
ciunilor  cifrându-se la 390 
milioane franci. S'a și elabo- 
rat un plan de refacere pe pa- 
tru ani; s'a acordat un credit 
de 70 milioane pentru anul 
bugetar 1941. Niciun monu- 
ment n'a fost în întregime dis- 
trus : au suferit cel mai mult 
castelul dela Sully, biserica din 
Châtenudun și catedrala din 
Evreu. 


p. |. 


a 


UNIVERSUL LITERAR 





Note italiene 


GIULIO SALVADOERI 


Putem întregi interesanti evo- 
care a lu; Gabriele d'Annunzio 
prin schiţarea mediului intelze- 
tual dela Roma, în contiadi 'ţie 
cu „parnasienii“ grupaţi în jurul 
lui Carducei și înălţând toate va- 
lorile umane în sfera, „Idezlului“, 
Piero Bargellini, scriitorul de a- 
leasă ţinută pe care îl prețuim 


pentru concepţia etico-estetică 
promovată în scrierile sale, ne-a 
făcut să intuim acest cadru „nou“ 
şi să-l putem privi astfel pe 
d'Annunzio, nu numai ca uw iza- 
lat, ci ea un participator la un 


cere de tineri literați al căror 
scop poetic era cunoaşterea reală 
a vieţii, sub unghiul epicureic: 
P'ăcerea. Il Frontespizio,  valo- 
roasa revistă florentină, vând 
ca directori pe Bargellini, Papini 
și Soffici, a publicat în numărul 
său din Noembrie 1940-XUX, arti- 
colul intitulat „Giulio Salvadori“, 
de care ne ocupăm. După numele 


simbolic al publicaţiei Cronaca 
Bizantina, — tinerilor cari com- 
băteau în toate atitudinile lor pe 
moderații şi idealiştii parnasieni, 
li se dădu numele de „bizantini“, 
Acest epitet aruncat ca o sfidare 
îu primit şi scris pe steazul lor 
roz. Se înfiripă, astfel, un cena- 


c'u literar în Roma terza, de fapt 
primul seandal literar în capitala 
Italiei. Tinerii cei mai diteriţi se 
înscriseseră sub noul steag, reu- 
nindu-se în odăile unui mare pa- 
Jat pe care Sommaruga îl închi- 
riase la Roma. Insuş Carducei tu 
poftit de amfitrion dar rimase 
in afara cenaclului, iar, îs pre- 
zența lui, atmosfera devenea rece 
şi apăsătoare. Printre „bizantini“ 
temperamentul de meridional al 
lui d'Annunzio își găsea un me- 
diu prielnic de desvoltare şi sub- 
limare a sensaţiilor puternice în 
rafinamente esteţice. Alături de 
poetul abruzzan, Giulio Salva- 
dori a fost o personalitate care a 
dat un sprijin efectiv, atât cena- 
clului cât şi carierii de început a 
lui d'Annunzio, prin spiritul său 
de abnegaţie. El a inaugurat ucea 
„criză spirituală“ : „o rinnovarsi 
o morire“i — ori să te reinnoești 
ori să mori — care cuprinse pe 
toţi tinerii: Guerrini, Panzacchi, 
și Boito; Edoardo Scartioglio și 
Gabrielle  d'Annunzio, Guido 
Mazzoni, Giovanni Marradi, Gio- 
vanni Alfredo Cesareo, Ugo Fle- 
res şi — adaugă Barzellini — 
„toţi noi alţii în definitiv“, înse- 
rându-se modest printre numele 
citate. Păgânismul estetizant din 
doctrina rece a lui Winkelmann, 
în mediul prielnic al Romei, că- 
păta tonalități mistico-sensuale. 
In legătură cu primul roman 
dWannuuzian, Il Piacere, Piero 
Bargellini face un interesant pa- 
ralelism între d'Annunzio şi Sal- 
vadori, demonstrâna prin citaţii, 
că Salvadori a precedat cu poe- 
zia sa proza d'annunziană. 
Autorul articolului analizează 
figura acestui literat, care la un 
capăt al vieţii s'a smuls brusc din 
doctrina epicureică spre a se con- 


verti la creştinism, Poezia sa ca- 
pătă atunci o adâncime deosebi- 


tă. Gabriele d'Annunzio a închi- 
nat prietenului său e poezie, sub 
influenţa lecturii lui Omer. El 
s'a adresat amicului care prea- 
mărea plăcerea. Dar paşii lor 
s'au despărțit deținitiv, căci Sal- 
vadori a pătruns într'o reînnoire 
definitivă creştină, de umilinţă, 
care l-a dus în stilistică la o sim- 
plitate de model manzonian. 


FRAŢIA ITALO-ROMANA 


Ua erudit cencetător de docu- 
mente, Nunzio Coppola, a scris 
un interesant articol, publicat în 
Nuova Antologia din 16 Decem- 
brie 1940.XIX, care se integrea- 
ză în problema re:ațiunilor isto- 
rice și culturale dintre Italia şi 
România. Revista română de sub 
conducerea domnului profesor A- 
lexanidnu Marcu, Studii Italiene, 
care are ca prim țel urmărirea 
acestor legături spirituale între 
cele două popoare surori, poate 
afla o contravaloare a propriilor 
sale articole în recentul studiu 
italian. Acesta este intitulat „Fră- 
ţia italo-română în zorile unităţii 
noastre naţionale „(Fratellanza i- 
talo-romena agli albori della no- 
stra unită nazionale). 

Studiul se bazează pe un ra- 
port epistotar între patriotul îta- 
lian Vittonio Imbriani și tânărul 
român Matei Sturdza, epistolar 
păstrat la Berin şi constând din 
treisprezece scrisori ale lu: Sturd. 
za adresate prietenului său  ita- 
jian şi datând din perioada aniloi 
1861—1862. Corespondenţa  acea- 
sta care se continuă şi ulterior s'a 
pierdut şi fără succes au fost 
străduimţele eruditului italian de 
a reînnoda fipul istoric. In urma 
cercetărilor întreprinse pe lân- 
să descendenţii din familia lui 
Matei Sturdza dela conacul Mi- 
clăuşani, a putut afla o ultimă 
scrisoare, din 1870. In jurul pre- 
zentării acestor texte inedite ale 
unui român — care ar fi putut 
însemna ceva în cultura noastră 
dacă nu ar fi murit prea de vre- 
me — se reface momentul crucial 
din istoria română al unirii Prin- 
cipatelor românești, Valahia şi 
Moldova, sub o singură înțeleap- 
tă conducere a domnitorului Ale- 
xandru Cuza. 

Infrăţirea dintre cele două po- 
poare de origină comună  datimă 
sa înfăptuit mai sensibil dincolo 
de hotarele ambelor naţiuni, în 
mediul cultura) dea Berlin. Isto- 
ricul moment eroic al Renașterii 
naţionale era simţit cu aceaș tă- 
rie de studenții italiani și români 
uniţi și prin vârstă și prin preo- 
cupări intelectuale. 

Vittorio Imbriani, aie cărui î- 
dei politice sunt mult preţuite de 
către italieni, cari toomai  cele- 
brează centenarul nașterii lui, pe 
lângă legătura de prietenie cu 
Matei Sturdza pecetluită prin 
sarsori, a numărat și alți amici 
români în epoca de pregătire u- 
niversitară și autorul articolului 
citează printre cei cani au fost 
deasemeni în relații epistolare, 
numele celor mai însemnați: Ia- 
cob Negruzzi, Titu Maiorescu, Ni- 
colae Quintescu. Adaugă mn alt 
nume pe care însuș cercetătorul 
italian îl recunoaște ca fiind me- 


cunoscut chiar printre moi, româ- 
nii: Gheorghe Petreanu și expli- 
că acest fapt printr'o întreită ipo- 
teză: poate a murit prea tânăr; 
sau viața l-a îndreptat spre alţ 
făgaş de aativitate; sau, însfârșit 
„embrionul moral” — Gupă ex- 
primarea lui Imbriani — nu a e- 
voluat după cum au prevăzut cu 
entuziasm prietenii săi. 

Numzio Coppola publică în 
cursul! ecesttui studiu o avântaţă 
odă apanţinând lui Imbriami şi 
dedicată „All amico Giorgio Pe- 
treanu”. A fost compusă în pri- 
măvara anului 1861, 2a 20 Aprilie, 
la Berlin anume spre a celebra 
irăția de sânge italo-română. 
Pentru prima dată apare în for- 
ma sa corectă după autograf. Re- 
dăm cele trei strofe formând re- 
frenul: 

„Samo una gente, — Siamo una 
[mente! 

Figli di Roma, — Nessun ci doma 

Rumenia, Italia e Libertă! 

Astfel de sentimente sincere de 
înfrățire, sub semnul libertății 
patriotice camune exprima un d- 
talian ca Imbriani, în timp ce un 
român ca Matei Sturdza se stră- 
duia să scrie în limba țării su- 


Tori pe care o iubea Mult, scu- 
zându-se faţă de prietenul său 


pentru greşelile comise! 

Astăzi, când aceleaşi simțiri u- 
nesc cele două națiuni, amintirea 
acestor pagini din trecutul  co- 
mun al istoniei ne apare ca o te- 
melie de trăinicie pentru viitor. 


O JUDECATA INEDITA A LUI 
GABRIELE D'ANNUNZIO 


In acelaș număr din Nuova 
Antologia, Antonio Bruers înfă- 
țișează publicității câteva rân- 
duri inedite ale marelui, poet dis- 
părut, însoțindu-le de o subtilă 
analiză prin raportarea lor la 
concepția generală au lui d'An- 
RUNZIO asupra poeziei. 

Iată pagina revelată, scrisă cu 
creionul și — adaugă comenta- 


18 lanuarie 1941 


| 


torul — redactată, de sigur, în 
ultimii ani din viața Comandan- 
tului : 

„Unde este poezia în literatura 
Italiei? In primitivi, în unele no- 
tări pe marginea foilor de nota- 
viat — dar  Ariosto, Tasso, toți 
ceilalți. Și Manzoni? Şi Leo- 
parai ? 


Poezia italiană începe cu 200 


versuri ale lui Dante şi — după 
un lung interval — continuă în 
mine", 


Interpretarea cea mai simplă 
şi brutală a acestor afirmaţii 
post-mortem este aceea că d'An- 
nunzio a repudiat cu desăvârşi- 
re literatura poetică dela Rena- 
ştere până la el. Subtilul eritic- 


foscolian şi  manzonian, după 
cum se declară singur — ne 
spune că a desvăluit rândurile 


d'annunziene, tocmai sore u le 
feri de o înţelegere prea dogniu- 
tică.  Integrându-le printre alte 
judecăţi ale poetului care par a 
le confirmu și altele care, dim- 
potrivă, a le contrazice, Antonio 
Bruers întrevede o latură psiho- 
logico-estetică a lui dAnnunzio 


care su manifestat dealungul 


„instinetiva reac- 
a tot ceeace în 


creației sale: 

țiune împotriva 
literatura italiană dela umanism 
încoace, a îngreunat tradiția aca- 
formalismul de curte, 
convenționalismul religios rece, 
în sfârșit toată acea poezie cure 
nu exprima direct viața ci răs- 
frângea prin repetări și îmi 
tări clasice, tehnicele atât de 
virtuoase și limitările impuse de 
parum de principe nihii de Deo“, 


dernică 


In acastă lumină cât se poate 
de justă, cuvintele „inedite'* ale 
lui Gabriele  d'Annunzio pierd 
din rigiditatea dogmatică și se 
inlănțuesc propriilor confesiuni 
ale poetului din intreaga operă, 
culminând cu Laus Vitae. 


MARIELLA COANDA 





A apărut 


Cetatea lui Bucur 


versuri 


de Ștefan 


Preţul 


Baciu 


cu ilustrații de Ştejan Constantinescu 


lei 50 Colecţia „LINIVERSUL LITERAR” 





Despre rolul 


Despre rolul unei edituri 
în viaţa culturală a sta- 
tului, am mai scris aci cu 
câteva săptămâni în urmă. 

Ne mărturiseam atunci bu- 
curia resimţită la apariţia 
unei noui case de tipăritură 
și, cu părere de rău, adău- 
gam amărăciunea pe care o 
purtăm cu toți în suflete pen- 
tru anumite firme  comer- 
ciale (nimic mai mult!) ce 
din greșeală au fost înscri- 
se ia registrul legal printre 
edituri. Rubricile acestui re- 


REDIS DEE EN O pa 0 A N RN IS GORE a NR A A PE AC 90 09) SR | 


mea prevăzută. Dar cine poate îi sigur 
de rodul însămânțărilor în istorie? 


o monografie a lui Brueael și dând peste 


scă a 


are 


Pidelitatea ţăranului, 
armonioase făcute să i se potrivească! 
Fiecare la uneltele lui, după pricepere și 
tragere de inimă. Dacă nu vom fi aseme- 
rea țăranilor nu ne vom mântui: Lipiți pă- 
mântului, căci nu există mit, 
cuprinzător şi oricât de mult ne-ar 
quli, care să compenseze lipsa unei pal- 
me de pământ românesc. Stearpă conso- 
lare, neputincioasă — consolarea istoriei. 
Dar „pământul nu înşală — îmi spunea 
astă iarnă un țăran, în Caliacra — el tot 
iți dă înapoi mai mult decât i-ai dat”, 

Lipiţi pământului, că doar din el ne hră- 
nim și în el ne învelim ca să nu ne fie 
frig când adormim somnul din urmă, 


reproducerea în culori a „Prăbușirii lui 
Icar” mi-am adus aminte de ceasurile pe- 
trecute în Muzeul bruxellez, cu doi ani în 
urmă, câteva zile doar înainte de isbuc: 
nirea răsboiului. 

Ce înfiorată mi se părea acum, de în- 
țelesuri turburătoare, liniștea dumnezeia- 


peisaaiului bruegelian. 
certitudinile 


oricât de 
ME 


- Săneridicăm cu gândul... 


Răsfoiam de curâmd, după anul tragic 


1940, al celor mai dureroase desmeticiri, (Urmare din pag. 1-a) 


In 13 lanuarie 1929 (şi par'că era — vorba lui, — 
necesar ca data să coincidă), Nae lonescu a fost in- 
iernat în lagărul dela Miercurea Ciucului. Stârșitui 
lui, plinirea pildei lui Moţa... 


lată dece, ridicându-mă cu gândul în, ziua acea- 


sta de reculegere, la cel ce, mai deplin decât noi toţi 
învăţăceii lui, s'a putut ridica cu gândul și nu numai 


cu gândul la piscurile ghețurilor incandescente ce to- 


lui 


Pentruce-mi fulgeră 'n 


inviere | 


pesc în azur înălțimea elicei legionare, nu izbutesc 
să mă menţin în cadrul strict problematic a! teoreti- 
zărilor. Şi iată dece, acordând însemnătate simbo- 
lică, acestor coincidanţe, alunsc în mărturisiri. 


inimă svâcnetul arzător al 


unui gând: poate cum va îi simbol că am avut re 
velația legiunii tot într'o zi de 13 lanuarie? 
Aş putea crede, astfel, 


că sunt și eu sortii pentru 


Dar ce însemnătate poate avea asta pentru citi- 
tor? Ne răfutam cu o problemă. 


Problematica nu poate fi înlocuită prin confesiuni, 


problematici. 


MIHAI NICULESCU 





Cu toate că, în.fond, confesiunile sunt izvorul care 
dă naștere, şi oceanul care primeşte apele oricărei 


ION FRUNZETII 


unei edituri 


gistru de care vorbim şi că- 
cuia-i spune comercial, suni 


variate. Nimeresc unii  ne- 
gustori la locurile cinstit 
mărturisite și nu «e nimic 


grav; se strecoară alţii la ca- 
tegorii de ocupaţiuni repre- 
zentând aproximativ inten- 
tiile cunoscute numai lor, — 
Și e mai puţin grav; dar a- 
tunci când cineva își spune 
editor doar pentra motivul 
că întreţine în preajmă-i un 
număr de „consilieri“ care 
să-i arate cu degetul lor cel 
mic şi cultural ce anume este 
demn de imprimat (citiţi ex- 
ploatat) — e rușinos. 

Deaceea este o legitimă 
mândrie să poţi spune câte- 
va lucruri bune despre una 
din puţinele edituri dela noi 
care angajind sume impor- 
tante în imprimarea a tot fe- 
bul de cărţi: literare, știinţi- 
fice, pentru copii, etc. urmă- 
rește în primul rând propa- 
garea cuvântului scris în pă- 
turi cât mai largi de cititori, 
punând în foarte mică măsu- 
ră accentul pe latura negus- 
torească. Preţurile accesibile 
oricărei pungi, condiţiile tech- 
nice ireproșabile în care au 
apărut volumele tipărite de 
„Universul“, activitatea des- 
fășurată fără întrerupere, 
chiar în aceste vremuri €ex- 
cepţional de grele, sunt câte- 
va din dovezile incontesta- 
bile că odată trecută această 
perioadă tulbure, vom putea 
vorbi de editura „Universul“ 
ca de un post înaintat veriti- 
cat și ocupând un joc de 
cinste printre întreprinderile 
similare din ţară. 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 7. T. Nr. 24464-938