Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0033

UNIVERSUL LIILDAL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă <ub No. 163 Trib. Iifov 


ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 
» 120 pe 6 luni 


Autorităţi şi instituții — Lei 500 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-23 
TELEFON 93.30.10 


PREŢUL 





APARE SĂPTĂMÂNAL 





ANUL XLVIll e Nr. 33 


5 LEI 


SAMBATA 19 August 


1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCV 








Neo-Umanism 
și Renaștere în Italia 


ALEXANDRU MARCU 


Italia s'a detinit constant drept ţara Clasicismului 
permanent şi mereu actualizabil. Intre Evul său Mediu 
— a cărei expresie spirituală este Panteismui francis- 
can, sau a cărei expresie estetică se delineşte prin Arta 
prerinascimentală a unui Dante, a lui Giotto și a lui 
Niccolo Pisano ; între acest Ev-Mediu, care a absorbit 
însăși eflorescenţa Goticului în simetriile lineare ale 
Romanicului ; între Evul-Mediu italian şi întoarcerea la 
Septentrional prin Romantism (epocă în care formele 
cele mai extravagante ale Estetţismului exotic nu au pu- 
tut ataca fondul clasic, dar au promovat în schimb Neo- 
Clasicismul unui Foscolo, al lui Leopardi, al lui Man- 
zoni, al lui Gabriele WAnnunzio ; între cele două mo” 
mente extreme de evoluţie ale Culturii italiene, se 
inalţă, unic în Istoria modernă a lumii, momentul Re- 
naşterii. Prin aceasta Clasicismul s'a reactivat pentru 
întreaga spirițualitate omenească, purificându-se de a- 
cele prejudecăţi care-i considerau incompatibil cu spiri- 
tualitatea creștină. Prin Renaștere Omul modern și-a 
redobândit un nou ţel, sa renăscut integral sub o zodie 
nouă. Umanismul, adică forma ideală a desvoltării ar- 
monioase a întregului omenesc din noi, a devenit normă 
de viaţă pentru intelectualii tuturor ţărilor emancipate 
încă din vremea primei Renașteri italiene, prin ambi- 
ţia de a se chema civilizate. 

De un ideal umanistic se vorbeşte și astăzi, pentru a 
se verifica în felul acesta permanenţa postulatelor pe 
care le-a preconizat încă din secolui XV genialul pro- 
gram de viaţă nouă al celor dintâi Umaniști, 

Italia trăește astăzi momentul ei politic și social de 
așezare definitivă în conspectul marilor ţări ale lumii. 
Asemenea preocupări, pe care greşit le-am presupune 
lipsite de idealismul pe care-l implică Pragmatismul lor 
inițial, și care își explică amploarea și rezistenţa tocmai 
prin înaltul idealism care le animă, oricât de exagerat 
„stil Novecento“ ar denota (aparent) ele, nu se despart 
de conștiința programului umanist, perrnanent și con- 
stant activ în viața de totdeauna a Italiei. 

Dovada se găsește în detiniția pe care a dat-o de cu- 
rând Umanismului modern Ministrul Educaţiei Naţio- 
nale Italiene, d. Giuseppe Bottai, în expunerea de mo- 
tive pe care a făcut-a la noua sa Reformă Școlară, ba- 
zată pe o adevărată „Cartă a Şcoalei“. 

Pentru străduinţele celor ce caută introducerea la noi 
a interesului pentru Umanism nu poate fi decât priel- 
nică repetarea acestor afirmaţii ale Ministrului Cultu- 
nii Italiene : „...Umanim înseamnă — a declarat d. Bot- 
tai — sens de valori imutabile și tradiţionale, afirmare 
şi definire a omului în termeni de Cultură; este ori- 
zont lăuntric ; este orientare a vocaţiilor, instruire a in- 

sligenței şi formare a conştiinţei ; este sforțarea de-a 
ridica la maxim potențele noastre lăuntrice, armonizân- 
du-le şi dirijându-le“. Nu este vorba, așa dar, de limi- 
tarea fenomenului umanistie la aspectul său literar. 
Umanismul modern, lărgind cu mult orizontul noţio- 
ual, va să deprindă pe individ cu convingerea că „a îi 
om înseamnă a-i servi pe oameni. 

Astăzi nu numai fiologii, dar și tehnicienii, şi oame- 
nii de știință cei mai eminenţi cer drept substrat insub- 
stituibil al Ştiinţei şi al Tehnicei lor, un fond comun de 
Cultură greco-latină. Latina pregăteşte pentru Mate- 
matică şi pentru Fizică mai bine decât însăş Matema- 
tica și Fizica. Matematica, Fizica, Chimia, Ştiinţele-Na- 
turale, Astronomia și Sociologia la un loc — a ţinut 
să precizeze Ministrul italian, care, vom observa noi, 
este un jurist sociolog — nu fac un om şi mai puţin un 
om de Ştiinţă“. 

Așa dar: întoarcerea la Clasicismul greco-latin, for- 
mal, filologic, prin Școală; întoarcerea la concepţiile 
de armonie preconizate acum patru veacuri de Uma- 
mişti. Iaţă temeiul de desvoltare al spiritualităţii ita- 
liene din zilele noastre, repus în valoare prin cea mai 
adâncită şi larg-cuprinzătoare Reformă școlară, din 
câte sau preconizat și aplicat acolo dela Giovanni Gen- 
tile până azi. 


Cine își dă osteneala să se gândească la excepţionala 
înjghebare administrativă pe care a reprezentat-o Ro- 
ma în momentele ei de expansiune imperială romană, 
va afla desigur cu emoție că ziarele italiene din ultimul 
timp au adus ştirea găsirii la Ostia (portul Romei vechi, 
dela Gurile Tibrului) a două noi fragmente din plăcile 
de marmoră ale Fastelor Anale, care, cu un cuvânt 
anacronic, au putut fi definite „Monitorul Oficial“ al 
Impărăţiei Romane. 

Bucățile de marmoră pe care se găsesc săpate tot 
felul de decrete, au fost găsite printre lespezile de pia- 
tră cu care era așternută pe jos o prăvălie din port. 
Căci, după cum se ştie și dela Histria dobrogeană și din 
ori care altă așezare străveche, materialele de construc- 
ţie și-au preschimbat mereu întrebuințarea, dată fiind 
tocmai scumpetea, sau dificultatea cioplirii lor, cu mij- 
loacele de atunci. Asemenea decrete se afișau la Ro- 
mani în văzul publicului, pe zidurile Templului, sau ale 
Curiei magistrale. Pe aceste plăci de marmoră, înalte 
uneori de trei metri și late de aproape un metru, se în- 
şirau an de an numele Consulilor Romei și ale edililor 
care fericeau, în numele celor dintâi, locul. De aci şi 
glorioasa denumire de „taste“, sau „anale“. La Ostia, 
sucursala cea mai apropiată şi mai strâns tributară a 
Capitalei, toate aceste plăci au fost distruse, sparte și 
risipite prin casele oamenilor folosind ca praguri de 
uși, sau ca plăci de pavat. Observaţia — care este a lui 
Guido Calza, directorul săpăturilor arheologice dela 
Ostia — trebue să apară cel puţin surprinzătoare pen- 
tru ceeace s'a întâmplat cu antichităţile greco-romane 
dintre Dunăre şi Carpaţi: nimicirea, risipirea acestora 
nu trebue să mai fie considerată drept specifică acestor 
căi naturale de primă invazie, de vreme ce la Ostia, 





(Urmare în pag. 7-a) 


Egfogă 


Din ciclul „Renașterea“ 





Nimfa din zăvoiul de mai sus aseară 
Ca o rază caldă şi trandafirie 

A venit să ceară 
Râul mic al nostru în căsătorie. 


Adusese 'n luntrea unui nufăr daruri, 


Risipite n apa limpede, de stele, 
Și ca niște faruri 
Lumina prundișul în adânc cu ele. 


S'au jucat întreaga noapte împreună 

Ca un fulg de albă, ea, 
Şin argint de lună 

EI, ca un albastru cântec de vioară. 


S'a spălat pe urmă veselă pe faţă 

Intr'o undă care poposise-agale, 
Și de dimineaţă 

A fugit cu apa râului la vale, 


N. DAVIDESCU 


şi de ușoară, 


ELOGIUL PACII 


Nu de mult, una din serile 
Capitalei — aceste superbe 
seri erai bucureștene, pline 
de răcoare și de cântece —— & 
fost înspăimântată de miște 
tunete şi bombardamente din 
senin care se quzeau spre 
Noră, 

Panica a fost de scurtă du- 
rată, Lumea îeșită în stradă 
și-a dat seuma că e vorba de 
cu totul altceva. Dinspre Mia- 
ză-Noaple, de pe lângă dero- 
porturile Pipera și Băneasa, 
o artilerie ușoară și învizibilă 
ca toate artileriile, trimeted 
în văzduhul nopții aceleea de 
vară plină, feeria unui bom- 
bardament de artificii. 

Evenimentul — căci a fost 
un adevărat eveniment pen- 


sătura privind. E frumos, în- 
ivadevăr, un spectacol cu fo- 
curi de artificii ! Eu, având 
beneficiul că locuiesc chiar 
în marginea acestui lac pe 
care o municipalitate din ce 
în ce mai aplecată spre urba- 
nism şi artă îl face din ce în 
ce mai fermecător — m'dm 
bucurat din plin de feerie. LU 
începutul bombardamentului, 
nu Sau văzut în aer decât 
niște ghiulele trimise în sus 
de o sfoară de fum, apoi din 
ele s'au desfăcut nişte pomi 
înfloriți, de toate culorile : 

zarzări și peri albi, coroanele 
roze gle unor piersici, vișini 
de Japonia. Apoi, din nişte 
gheme s'âu aprins pe Cer niş- 
te pomi de „Crăţun“ — cum 


tru bucureșteni — a durat Q- 
proape o oră și publicul ieșit 
în balcoane, ori urcat în pomi 
nu se mai 


și pe acoperișuri, 





O cartea „Rasei 


In mijlocul pasionantelor polemici 
ale „Rasei” apare, la noi chiar, o carte 
care priveşte însăşi biologia ei — şi 
mirarea mea nu este mică acum când 
am sentimentul că această carte se 
consideră oarecum reservată numai 
specialiştilor, oamenilor, cum se spu- 
ne, de meserie. 

D-rul Banu, autorul! acestei prodi- 
gioase cărți, a făcut totuș mai mult 
— şi cred că I/Higiene de la race 
constitue o sumă de preocupări pro- 
prii să ne intereseze pe toţi în gra- 
dul cel mai înalt și cu un accent 
aproape vital. In alte țări, cărți de 
atâta sinteză determină adevărate 
revoluţii ale opiniei și imi amintesc 
că în Franța de pildă cărțile recente 
ale unui Vialleton, de stricte inter- 
pretări biologice de altfel, au format 
obiectul unor desbateri care au pus 
în discuție nu numai evoluționismul 
spencerian, nu numai darwinismul, 
dar toată mişcarea de idei a veacului 
al XIX-lea. Este puţin o tară a tim- 
pului nostru, încă destul de raţiona- 
list, încă destul de cartesian, care ne 
lasă să credem că nu ar fi demn de 
studiul inteligenţei decât lucrul ab- 
stract și de o invisibilă vieaţă. 

Dar vieaţa reală ? Dar lucrul pal- 
pabil — dar această natură pe care 
o trăim și care, cu legile ei, ne obligă! 
Materia, ea însăşi — să fie oare mai 
puţin misterioasă ? Dar o „știm, 
peniru ca să o disprețuim atât? 

Gerard de Nerval și Baudelaire de- 
sigur — și toată poesia în general — 
au ştiut să arate câtă transfigurare 
constitue această totuș atât de inse- 
sisabilă materie, câte luminoase se- 
crete dorm în ea şi câte vaste posi- 


de TOMA VLADESCU 


bilităţi ascunde! Iar Maeterlinck a 
știut să simtă— Avant le Gran Si- 
lence — că materia e probabil tot 
„spirit“, după cum spiritul se poate 
foarte bine întâmpla să fie undeva, 
sau întrun fel, „materie“. Că „sub- 
stanță“, adică, e una! 

Imi amintesc cuvântul lui Anatole 
France care nu mai citia cărți de me- 
tafizică, decât numai așa „comme des 
romans moins amusants“... Cred că 
bătrânul desabusat din tristul lui Jar- 
din d'Epicure şi-ar îi putut găsi totuș 
o curiositate mai sigură, dacă nu o 
soluție chiar, în cărțile de biologie ! 

Vieața... Așa cum apare, visibilă, 
palpabilă, cu impetuosul ei triwmt 
continuu — câţă consolare pentru 
toate scepticismele, câtă îndoială în- 
cepe să apară în faţa scepticismului 
chiar ! 

Cu acest sentiment mărturisesc că 
am luat cartea d-rului Banu. Ea şi-a 
tăcut drumul ei. Citesc că s'a tradus 
în italieneşte, şi că altă traducere se 
va face în limba germană, după a- 
ceastă primă ediție a ei care este 
franceză. Foarte bine! Așa-dar nu- 
mai pe noi se pare că nu ne îintere- 
sează -- fiindcă n'am văzut-o aproa- 
pe nicăieri discutată. Fără niciun 
surâs: e trist! 

Eu aş mărturisi totuș acum că am 
citit cu o curiositate mereu crescută 
cele aproape 400 de mari pagini de nu 
știu ce aristocrată discreţie, ale aces- 
tei cărți pe care n'o laşi uşor din 
mâini, 


O „higienă” a „rasei: probleme 
de eugenie veţi zice. Nu, — sau poate 
numai pentru cine vrea, — dar au- 


tentice probleme de culiură în sensul 


le spunea frageda Ionica, fii- 
ca lui Gib. Mihăescu, din 
cârca nea — miște panguici 
multicolore, crizanteme și 





prim al cuvântului în care „cultura” 
începe dela câmp și urmărește vieaţa 
ea însăşi în atâtea fertile aspecte. 
Biologul e, dacă vreţi — dar pe o 
treaptă mult superioară — botanis- 
tul care îşi îngrijește plantele lui 
atâta de vii şi face astfel „cultura”. 

Aceasta «e, în cartea lui, şi opera 
d-rului Banu. Ea ne învaţă condiţiile 


în care vieaţa se desvoltă — în care 
vieața este posibilă și în care se cul- 
tivă calităţile de durată. 

Dar „rasa”, există ea ? Şi ce este? 
Om de ştiinţă, d-rul Banu nu şi-ar 
îngădui afirmaţii de propagandă şi 
ivaze de manifest, Desigur, această 
fi crezut 
decât entuziastul conte de Gobineau 
— este un fenomen care nu ar avea 
mai multă realitate decât „omul iso- 
lat“ şi contractual pe care l-a spus 
Rousseau. Cam acelaș lucru. Dar să 
privim câteva „rase” de azi — şi mai 
întâi poate pe aceea pe care Gobi- 
neau o vedea atâta de exclusiv domi- 
nantă şi atât de sigură de caracte- 
rele ei. 

Dacă cele mai vechi triburi ger- 
manice au suportat greu chiar domi- 
naţia romană, dacă au bătut legiunile 
lui Varus, n'au suportat ele totuș în 
veacul al V-lea imperiul autoritar al 
Francilor care din toată „Germania” 
de atunci nu mai lăsase liber decât 
statul saxon ? 


Dar Francezii ce sunt? Gali mai 
întâi, populații de străveche aşezare, 
cunoscând toate formele guvernării 
aproape, având un sens al nemuririi 
sufletului, o religie, politeistă, o pos- 
sie chiar, o cultură a lor... Dar cât de 
puțin aceşti gali au rămas cei, cu sin- 
gura lor fiinţă ! Au primit mai întâi 
formele Romei — și prin acelaş con- 
tact i-au primit pe Franci, apoi pe 
iberi şi pe Celţi... 





(Urmare în pag. 4-0) 





Charles Locke 


in port 


de N. CREVEDIA 


hortenzii mari cât nişte pa- 
rașule. Tirul se întețea din ce 
în ce și deve plita netgră a 
nopții săreau uriașe boabe 
coapte, apoi ramuri de sălcii 
verzi, păpădii şi nicovale în 
plină activitate, O scurtă pau- 
ză și, în tăcerea de cimitir & 
nopții, artileria dintre ră- 
chiţi trimetea iarăşi snopi de 
flori; apoi, explozii ca niște 
aștri sfărâmaţi, o ploaie de 
pietre scumpe, ori stele care 
se sting... 

Mai văzusem aşa-ceva și 
cu alte ocazii, în străinătate. 
Acum doi ani, la Expoziția 
universală din Paris, cerul 
altminteri invizibil al Cetăţii, 
se ilumina seara, de două ori 
pe săptămână, de astfei de 
fericiri populare, iar la Ver- 
sailies, cu prilejul acelei „FE- 
te des eaux“, sărbătoare 8- 
nuală, câteva zeci de mii de 
oameni gusiau, între altele, 
si miead de nopți a unei ore 
de focuri de artificii, care 
înnăița, tot așa, în atmosferă 
fire de ovăz și de porumb, 7o- 
chii de lumină, brățări şi nes- 
temate, ca o dmintire, pTo- 
babil, a strălucirii Curţii Lu- 
dovicilor, mari amatori de 
astfel de Paradise reci... 


In București, în acest Bu- 
cureşti care cu fiecare vară, 
crește şi întinereşte — 0 sea- 
ră e o minune. Spre margini 
mai ales, pe lacurile acestea 
cu bărci, cu lumină, muzică, 
răcoare și idile, 

Muntele care tonifică şi dă 
poftă de viață, bâțjbâie și el 
de lume și petreceri, 

lar marea, marea acestor 
trei luni de vacAnță şi de s0a- 
re, când livezile apelor sunt 
mai colorate şi mai galeşe,; 
când stelele mari cât floarea 
soarelui și aleile nesfârșile 
ale lunii due spre marile în- 
necuri ale dragostei ; marea, 
cu perechile ei, coapte ca niș- 
te fructe ; cu orchestrele ei 
de spumă și de mătase ; este, 
toată, dela Bugaa până ia 
Ekrene — o nuntă... 

Din gări și depe aeronor- 
turi, attă tume pleacă, spre 
alte zări și mări „mai calde“, 
mai pline de voluptăți,.. 


Spectacole cum a fost ace- 
la depe lacul Herăstrău, ofe- 
rit oaspeților străini cu 0ca- 
zia expoziţiei „Muncă și Voe- 
bună“, sunt spectacole speci- 
fice epocilor de pace. Așijde- 
rea holocausturile grădinilor 
de vară. Și tot așa, viața care 
se trăeşte din plin sub Cor. 
turile de piatră ale munților 
şi pe litoral. E păce'n lume şi 
oamenii se fericesc,,.. 

Dar, vai, în aceeaşi seară 
chiar, dupăce feericul Vom- 
bardament încetase definitiv, 
pe deasupra Capitalei s'au 
văzut mișcându-se pe cer Un 
grup de trei lumini, de se pă- 
rea că merge pe boltă însuşi 
Carul-Mare al ciobanilor și 
ai navigatoriior, Era un avion 
militar care-și făcea obişnui- 
tul exercițiu de noapte. 

Și tot atunci, ca în multe 
seri dealtfel, de undeva, din 
altă margine a 0rășunii, pe 
cer s'au plimbat niste nuele 
lungi de lumină şi niște CO- 
mete ca de ceață, Cinevi 
par'că din acea margine a q- 
cestui Paris al Răsăritului, 
un astronom, un vrăjitor sau 
insuși Dumnezeu aprinde v 
lampă eiectrică de huzunar, 
uriașă, şi se uită prin cer, să 
vadă ce mai e pe acolo? A- 
cestey sunt reflectoare!le mi- 
litare. 

Adesea, lanul de lumini de 
pe licul Herăstrău se stg 
pentru câte 20 de minute şi 
apa se'ntunecă așa ca o Mare 
Neagră prevestitoare de rele. 
Intregul București cobvară a- 
tunci în besnă. Șin munți, 
câteodată, se sting lâmnile 
pentru 20 de minute şi în- 
treagă Vulea Prahove: pate 
un tunel nesfârşit. Deunuzi, 
pe plajă, aparatele d: radio 
și ziarele au adus o ştire Care 
i-u înfiorat niţel pe nuntaşi, 
Parte din ei chiar, băbații 
cei cu anumi:e bilete galbe- 
ne în portefeuiiie, au şi pără- 
sit velințele fierbinți ale ni- 
sipului şi atlasurile matinaie 
ale valurilor. În Pullmanul 
cu canapele albastrz, mui, 


(Urmare în pag. 4-a) 





încheiem 


Cu 


cercetarea noastră asupra pro- 


acest capitol 
ductiei lirice celei mai recente. 
Ultimele observaţii le vom face 
privitoare la domeniul de care 
ni se pare că se îndepărtează 
poezia tânără şi pe care l-am 
numit al .analizei' şi al „contem- 
plației” și l-am opus spaţiului de 
mister şi viziune magică. Ară- 
tând ceeace nu este poezia pe care 
o studiem, nu însemnează că ur” 
mărim să-i scădem nivelul. Până 
acum ne-a preocupat ceea ce 
este această poezie; scoțând în 
evidență și ceea ce nu este ea, 
năzuim să o definim mai lim- 
pede, aplicându-i nota diferen- 
ței specifice. Am stabilit că în 
poezia nouă domină imaginile. 
Excesul imaginilor însemnează 
supremație în spirit a lumii vă- 
zute, a lumii apropiate de noi, în 
care ne mișcăm și cu care aveam 
atingere, dar pe care nu putem 
să o stăpânim și pe care, cu cât 
o vedem mai lângă noi, cu atât 
ni se pare mai misterioasă! Lu- 
crurile lumii vizibile sunt semne, 
sunt simboluri — sunt „rune“. 
Ce vor să spue, ce tâlc ascund, 
cu ce se leagă aceste semne? Ca 
răspuns la întrebare, vine poezia 
analogiilor şi a corespondenţe- 
lor! Pentru ce să ni se pară însă 
Maumea plină de semne? Pentru 
ce, tot ceea ce cuprindem cu 
mâinile, ceea ce vedem sau au- 
zim, să nu fie realitate de aici, 
cu un rost aici, omenesc, al no- 
stru „ursit pentru noi, iar nu pen- 
tru altceva, de dincolo? Aşa dar, 
putem vedea lumea cu lumina 
soarelui sau cu lumina lunii! In 
lumina lunii, Lucrurile sunt „sub- 
lunare“, semne de mister. 


Făpturile toate, ştiute și neştiute, 
H'oart'o semnătură — cine s'o în- 
frunte ? 
Crinii muntelui — subtlunari 
$:-0 duc neajunsă pe creștel. 


(La cumpăna arielor, 55) 


Cuvântul „sublunar“ nu apar- 
tine numai atitudinei poetice, ci 
şi gândirii filozofice. Prin „sub- 
lunare“, şcoala pitagoreică înţe- 
iegea lucrurile lumii pieritoare 
ursite desordinei; probabil impa- 
riul vast al imaginilor, cel ce ne 
turbură mai profund, fiindcă în 
el stărue principiul dorinței şi 
al neliniştei. Măsura lipseşte din 
ceea ce ni se arată împovărat de 
mister, din ceea ce ne copleșeşte 
prin măreție, stârnindu-ne pa- 
siuni peste puterile noastre. Sunt 
pieritoare cele văzute, tocmai 
tindcă sunt supuse viciului, in- 
temperanţei, desordinei. Este o 
necumpătare și o dezordine a 
spiritului, care caută în afară de 
=], prin semne magice, o armo- 
iie cosmică. Să opunem lucrurilor 
„sublunare'“ o altă realitate a evi- 





SCRIITORI 


CRONICA LITERARA 


de CONSTANTIN FANTANERU 


raporturilor și a funcțiunilor cau- 
zale. Dintr'odată, de peste lume, 
se vor retrage umbrele lunare şi 
se va deschide perspectiva solacă a 
existenţii, în care omul se înalță 
prin logică, -- descendența sa 
din Logos, principiul divin înteu- 
pat în creaţie. „Spun înțelepţii, 
o Kallikleis, că cerul, pământul, 
zeii şi oamenii au ca legătură 
comună dragostea, ordinea mă- 
sura şi justiţia, şi din pricina 
aceasta, o, iubite, numim toate 


cu numele de cosinos, care nu e 
nici desordine și nici destrămare. 
După cât îmi pare, nu ţii seama 
de aceasta. deşi ești filosof; 
ai uitat că egalitatea geometri- 
că stăpânește și pe zei şi pe oa- 
meni ( ÎGOTIŞ 1) veopETOLA mei E 
Becis xai ey axvljonois neve divortat) 
ai pierdut din vedere geometria 
(rreouerolas Yo pe iris)" (Platon, 
Gorgis, 507, e). Egalitatea geo- 
metrică ne face să ne gândim la 
proporționalități, la măsura prin 
asemănare, prin destin comun. 
Evidenţa decisivă este însă a e- 
galității numerice, fiindcă „o e- 
sență este astfel constituită, în- 
cât indiferent de condiţiile ei fi- 
zice şi psihologice, ea este gene- 
ral valabilă. Conţinutul de ju- 
decată 4+3—"7 este valabil chiar 


dacă a fost găsit la maşina de 
calculat, chiar dacă nu este ni- 


meni să ia act de el, chiar dacă 
speța omenească ar dispare, 
chiar pentru îngeri şi zei, indi- 
ferent ce metodă ar întrebuința 


ei, ca să ajungă la acest rezul- 
tat“, (Camil Petrescu, Husserl, 


Istoria filosofiei moderne, vol. II] 
386). Se pare că spre a ajunge la 
evidența lui 4+3—1 nu se utili- 
zează demonstraţia. Este o în- 
tuiție şi deabia dela ea inainte, 
sprijinindu-se pe ea, se poate 
construi o metodă. La ce să ducă 
rnetoda? La certitudinea că lumea 
este cosmos, este măsură, ordine, 
justiție, etc... Metoda evidenţei 
numerelor ar muta deci lucrurile 
din imperiul lor de „imagini“, 
din „imaginaţie“, în centrul s0- 
lar al logicei, acolo unde este 
mai multă liniște, fiindcă dom- 
neşte cauza și analiza! A căuta 
cauzele lucrurilor însemnează a 
căuta cauza cea dinţâi, „effici- 
ens'*, care este însăși creaţia. Este 
destul să crezi în cauze, ca să-l 
găsești pe Dumnezeu. 

Dar un cosmos numeric 
geometric nu se poate fără cauze, 
așa că în acest cosmos va [i și 
Dumnezeu! Îl va întâlni cel care 
îl caută! Ce soartă va avea poe- 
zia într'o lume in care va îi și 
Dumnezeu? „ll reste que les 
sources de la poâsie sont beau- 
coup plus profondes que lima- 
gination; ei que dans l'etat de 


sau 


UNIVERSUL LITERAR 


Poezia soarelui 
şi poezia lunii 


laire ou logique non en ce sens 
que tout y serait reduit au dis- 
cursus rationnel, loin de lă!, mais 
en ce sens que la lumiere du Lo- 
gos y domine), la poesie prend sa 


vraie nature et se degage pour 
elle-mâme en faisant naitre des 


abimes et des blessures de l'es- 


prit, ou de tintuition-emotion 
creatrice, son monde d'images 
lui-meme“. (Jacques Maritain, 


Signe et Symbole, pag. 125). Am 
ajuns așa dar pe tărâmul creşti- 
nismului. Nu este vorba totuși de 
o poezie creștină, catolică sau 
ortodoxă, ci de o poezie care își 
are isvoarele într'o lume „,cos- 
mos'', adică podoabă, ordine, ju- 
stiție“. In care misterul nu duce 
la tristeţe, metafizică, ci la sme- 
renie şi contemplație. O lume în 


care este cu putință cunoașterea 
fiindcă se postulează o evidență 
logică, şi a cărei întocmire fi- 
nală se descopere prin analiză. 
Se întâmplă însă ca această lume 
rațională să fie apărată în primul 
rând de poeţii creştini, pentru că 
din ea, cei cari nu o pot concepe, 


exclud de obiceiu pe Dumneztu. 
Şi cine ar putea să apere mai 
bine „lucrurile“, „imaginile“, 
semnele lumii decât însuşi Dum- 
nezeu? Cine le poate lumina şi 
şterge pata sublunară, mai sigur 
decât el care le-a creat și le-a 
dat rost să fie ? Este totuși greu 
să descoperim prezenţa lui în tot 
ce simţim şi cuprindem. 


Cu toată creatura 
mi-am ridicat în vânturi rănile 
şi-am așteptat: oh, nici o minune 
(nu se'mplineşte. 
Nu se'mplineşte, nu se'mplineşte! 
Şi totuşi cu cuvinte simple ca ale 
Imoastre 
Sau făcut lumea, stihiile, ziua și 
lfocul. 
Cu picioare ca ale noastre 
lisus a umblut peste ape. 


(Lauda somnului, pag. 75) 


Fără indoială, ceea ce ne preo- 
cupă înainte de orice sunt toc- 
mai „cuvintele“ noastre simple, 
— „lucrurile“ și stihiile, — ima- 
ginile, mișcările şi simţământele 
noastre! Ce ne vom face când 
toate acestea își vor pierde sen- 
sul, cu toate că ele au avut unul, 
din moment ce prin ele există 
ceea ce există? Dar ele îşi pierd 
sensul logic numai în vis, sau în 
imaginaţie, şi atunci, spre a-şi 
păstra echilibrul, se transformă 


corespondențe. Importanța lu- 
crurilor creşte colosal, pietrele 
albastre devin bucăţi rupte din 
cer, cu puteri cerești, ochii veni- 
noşi ai şarpelui sunt ochii păcatu- 
lui şi ai ştiinţei „stelele cad odată 
cu sufletul nostru, etc., etc. Se 
naște gândirea magică, de care 
rămâne legată, cum am observat, 
soarta unci anume poezii. Când 
această poezie se ridică până la 
gradul de sublimare folclorică, — 
şi deci însumează sensurile me- 
tafizice ale unei colectivități va- 
ste, — cum am stabilit la d. Lu- 
cian Blaga, — valoaera ei de 
transcendenţă se impune de la 
sine, cu loc decisiv în cultură. 
Despre ea nu vom spune că de- 
rivă din onirism, suprarealism, 
etc... Poate că rădăcinile ci sunt 
foarte îndepărtate în sufletul 
popular. „Peu imnporte au sur- 
plus que la signification du signe 
soit oublice au cours du temps, 
ou transformee, ou restee obscu- 
re et indistincte; lessentiel est 
quiil y ait signe ct signification. 
Ne sachant pas au jusie ce que 
signifie tel signe, le voila libre 
de signifier tout pour moi. En 
un sens, la joie poetique et l'e- 
xaltation affective n'en seront 
que plus vastes et plus indeter- 
min6es". (Jacques Maritain, op. 
cit. 123). 

Sublimarea folclorului dă ima- 
ginilor o ordine, un sens, con- 
struește cu ele o lume magică, 
o lume de analogii, treaptă de 
cunoaștere și apropiere de cos- 
mos. Dar am văzut că lucrurile 
îşi pierd ușor înţelesul, acele lu- 
cruri cu care s'a făcut lumea, sti- 
hiile, mersul lui lisus pe apel 

Acum intervin iarăși poetii 
creștini, ca să ocrotească prin 
cuvântu! lor imaginile, lucrurile, 
semnele, tot acest material fără 
de care nu este cu putinţă poe- 
zia. Căci obiectul poeziei nu sunt 
„visurile“, nici „vedeniile“, sau 
„ideile“: „C'est cette sainte rea- 
lite donnee une fois pour toutes. 
au centre de laquelle nous som- 
mes places. C'est l'univers des 
choses visibles auquel la Foi a- 
joute celui des choses invisibles. 
C'est tout cela qui nous regarde 
et que nous regardons. Tout cela 
est l'oeuvre de Dieu, qui fait la 
matiere inepuisable des reciis et 
des chanis du plus grand pote 
comme du plus pauvre petit oi- 
scau“i. (Paul Claudel, Positions ei 
Propositons, pag. 165). 

In această „sfântă realitate”, 
lucrurile nu-şi vor pierde sem- 








semnificația lor întreagă. Acea- 
stă semniticație va fi însă a dra- 


gostei pe care le-o acordăm. 
„Quand la Bible se sert des cho- 


ses crees pour designer des r&a- 
lites eternelles, elle le fait non 
pas comme un literateur &tourdi 
qui chosit au petit bonheur dans 
son repertoire d'images, mais en 
vertu d'une convenance intime 
et naturelle, puisque de la bou- 
che de Dieu qui a cree chaque 
ctre en le nommant ne peut sor- 
tir rien que d'âternel, Il n'y a 
pas une separation radicale en- 
tre ce monde et l'autre, dont il 
est dit qu'ils ont €t€ crees en 
m&me temps (Creata cuncta si- 
mul), mais des d'eux se fait l'u- 
nite catholique, en des sens di- 


vers, comme ce livre dont il est 
dit qu'il est ecrit ă la fois dedans 
et dehors”. (Op. cit. p. 174). 

Ar mai fi de spus câteva cu- 
vinte despre aspectele ce le ca- 
pătă uneori neînțelegerea dintre 
adepţii poeziei solare și ai celei 
sublunare. Ar fi să mergem prea 
departe cu nişte principii pe care 
nu le-am scos destul de sub va- 
gul metaforic. Am isbutit să spu- 
nem ceeace am năzuit prin poe” 
zia soarelui şi poezia lunii ? Citi- 
torul a observat că am tratat che- 
stiunea mai mult istoric. 

Prin ce se caracterizează do- 
meniul pe care ni se pare că l-a 
părăsit producția lirică cea mai 
recentă ? Nu trebue să se înţe- 
leagă că el aparține lirismului 
religios cu exclusivitate, sau 
vreunei concepţii  raţionaliste 
despre lume!  Pentrucă poezia 
nu este în sine, nici religioasă, 
nici filozofică, ea este numai 
poezia; o elaborare spirituală, 
cu un anume scop, și după a” 
nume formă! Este vorba însă 
de o atitudine mai  lăuntrica 
parcă decât însăși poezia, ceeace 
dăinue în autor, inexprimabil, și 
ceeace constitue starea lui de 
om, înainte și după creaţie. La 
această stare de om se gândește 


Paul Claudel, şi ea se dovedește 
a fi o realitate fundamentală. 


când poetul catolic o defineşte 
la Mallarme 

„Je Vappellerai la sympathie 
avec la Nuit, la complaisance au 
malheur,  l'amere  communion 
entre los tenebres et cette infor- 
tune d'âtre un homme“. În sta- 


rea de vm pot intra toate aces- 
tea. Dar nu numai acestea! Am 


descris şi conținutul care se o” 
pune acestora, pornind de la în- 
credințarea că lumea ascunde ja 
temeliile sale o evidenţă, și că 
sufletul omenesc este sediul a- 
cestei evidențe. Vom numi prin” 
ire evidențe desigur, şi iubirea, 


19 August 





un drum spre Dumnezeu. Evi- 
dența este și ea o stare, ca și 
acea  „infortune  d'tre un 
homme“. 

Dar ea nu face „l'amere com- 
munion entre les tenebres“, și 
ea nu declară: „La vraie vie est 
absente. Nous ne sommes pas 
au monde“, (Rimbaud), ci, sub 
!umina acestei evidențe, lumea 
«ste ceva, ceva ce apare spiritu- 
lui ca un tot, un „cosmos“, un 
„intreg“, pe care mintea e me- 
nită să-l descompue în părţile 
lui, să-l analizeze, spre a-l face 
a-l său și spre a-l iubi. Jacques 
Maritain numește această stare 
de a Îi omenească „le regime so- 
Jaire du primat du Logos“, pe 
care, ca şi Claudel, o opune re- 
gimului nocturn al tristeței i- 
maginaţiei. 

Intrebuinţând expresii asemă- 
nătoare cu ale filosofului cato- 
lic, prin „poezia soarelui“ și 
„poezia lunii“, am urmărit să 
definim două stări omeneşti, în- 
dreptățite deopotrivă ca isvoare 
ale poeziei. Ele sunt poate, două 
feţe ale aceleaș probleme: poe- 
zia, care e unică. 





Leagân de ingeri 


poeme de 
Matei Alexandrescu 


A apărut de curână, în „Bibliotez: 
pentru toţi“, culegerea de preme 
„Leagăn de îngeri, a d-lui Matei 
Alexandrescu. 

„Leagăn de îngeri“ s'a tipărit in- 
tâia oară în colecția „Gândirea“, 
ed, „Cartea Românească“, în 1935, 
Publicarea, poeziilor d-lui Matei A- 


ze na 





Matei Alexandrescu 


lexandrescu în ediţia de populariza- 
re a „Bibliotecii pentru toţi“ subli- 
niază intrun mod sigur calitatea 
or die a, fi, între altele și asimilabile 
de un public mai larg. Ne vom ocu- 
pa in curând, într'o cronică desvol- 
tată, de „Leagăn de îngeri', restrân- 
gându-ne acum doar să anunţăm 
cititorilor cartea. 





denței numerelor, a certitudinei 





culture 


que nous appelons so- 


Cronica ideilor 








Platon şi originea pluralismului 


Platon şi-a daț cel dintâi seama de lipsa 
de temeinicie a doctrinei lui Parmenide, po- 
trivit căreia, nu există decât eul rațional, 
care cuprinzând întreasă realitatea, > cu- 
noaşte direct şi adevărat (cu certitudine) — 
ron-eul nu există, deci nici eroarea. 

Remarcăm că împreună cu afirmarea e- 
xistenței concrete și pozitive a non-eului, 
suntem obiigaţi să admitem o altă existență, 
ii nu să o derivăm din opoziţia cu exisien- 
ţa eului. 

Non-eul („.Neființa'”) există deopotrivă şi 
in acelaş srad metafizic cu eul (ființa) deşi 
filozofia antică nu cunoaşte această distinc- 
ț:une. 

Pluton a incercat să cocilieze poziţia critică 
insolubiiă la care se oprise Parmenide, ad- 
mițăând coexistența necesară atât a mișcării 
(ue caracterizează ținuta eului) câ: şi a re- 
paosului (dovada non-eului și a științei). 

„Intre repaos și mișcarea eului și a lumii, 
» este aceiaşi situaţie ca în dorinţa copiilor 
de a ie avea. în visul lor, pe amândouă“ — 
spune Piaton. 1) 

Prin urmare intre cu (fiinţă) şi contrariul 
absoiul al cului (neființa), care este neantul, 


de MIRCEA MATEESCU 


există un termen intermediar, care este non- 
eul. Şi non-eul este deci un lucru real. „Eul 
şi non-eul sunt aspectele corelative ale ace- 
liaşi realități“ observă Victor Brochard. *) 

Odată întemeiată și admisă existența pozi- 
tivă și metafizică a non-eului, cum explică 
Piaton eroarea ? Pentrucă, exceplând  pre- 
miza că „rațiunea măsoară existența“, pe 
cars Platon o menţine intactă deopotrivă cu 
Parmenide, — doctrina lui diferă însă, în 
totul, de aceia a predecesorilor săi. Nu doar 
că admite existența non-eului, dar inovaţia, 
am zice, revoluționară, a platonismului, se 
recunoaște în ceeace sar putea numi, cu un 
termen modern, „pluralismul“ acestei î.lo- 
sofii. 

Existenţa teoretică dar pozitivă a non-eu- 
lui l-a adus pe Platon în fața acelei difi- 
cultăți majore pe care Parmenide o rezolvase 
apoape în mod despotic, „Unitatea“ reali- 
tății și a lumii, Parmenide o decretase lesne, 
impreună cu afirmația că „nu există decât 
eul“, deci întreuga existenţă o cunoaștem cu 
certitudine şi este adevărată în chip absolut 
de vreme ce, toată, este cuprinsă şi măsura- 
tă de rațiune. Ă 


Constatând indubitabil existența concretă 


în simboluri, creiază analogii şi 


nificaţia, ci vor 





a non-cului, Platon a fost condus să consim- 
tă că există o varielate muitipiă de „lucruri“ 
ş: de „idei“ corespunzătoare acestora. 

Prin urmare, toțt atâtea idei  corespunză- 
toare lucrurilor, câte lucruri există în „ne- 
ființa'' non-eului. 

Dar atunci, când vom cunoaște cu certitu- 
dine, cum se reface „unitatea“ acestor idei 
mulțiple, cum mai identificăm adevărul, se- 
parându-l de eroare ? 

Este cunoscut principiul estetico-moral al 
Eozofizi platoniciene. Prin participarea la 
Ideza de Bine, care este o ideie esenţial su- 
pzrioară tuturor celorialte, se reface unita- 
tea lumii. și se desvoperă certitudinea, ade- 
vărul. O rea cunoaștere, este una falsă, este 
eroarea, care există ca atare,  diversiticând 
realitatza, în loc să ajute la unificarea ai. 

In cele două lucrări ale sale („Theglete“ şi 
„Sofistui“) Platon duce până la ultime con- 
secințe acest puncț de vedere. 

Dacă rațiunea, prin natura ei, este sinteti- 
că, dori, participând la ideea superioară de 
Bine, reface unitatea  reaiităţii stabilind a- 
devărurile existențiale, atunci cum este po- 
sibilă, eroarea ? Cine o produce, cum ia naş- 
tera şi cum se stabileşte ? 

Să vedem ce înțelege Platon prin depăr- 
tarea de rațiune: „Când operaţiunea (gân- 
Girii) se face, în tăcere, în suflet, de către 
rațiune, nu există (o altă n. a) opiniune. 
Când, dimpotrivă, această stare de suflet, 
nu este opera raţiunii, dar a sensației, cum 
să o calificăm altfel decât operă a imazi- 
naţiei? Imaginaţia este un amestec de sen- 
sație şi opiniune“. 3) 

Daci „sinsația“ ş: 


„opiniunea', produse 


rămâne 


cu 


ale „imaginaţiei“ iată crigina eroarei, după 
Platon. in termeni actuali, am zice că eroa- 
rea intervine acolo ună naște empirismul, 
adică lipsa de unitate. Această propoziţiune 
n: se pare de un preţ remarcabil pentru con- 
statările pe care le vom face, până la urmă, 
pe marginea filosoficsi moderne. In preocupa- 
rea actuală, logica analitică trece înaintea 
celei sintetice, după cum vom avea ocazia să 
atiăm, când vom ajunge la autorii de astăzi 
Fenomenalismul  empirist al epocei noa- 
stre, conduvând ia depărtarea de cezace sar 


putea num: „centrul lumii“, era denunţat 
teoretic, de Platon, cu mii de ani în ur- 
mă, drept principiu al eroarei. Brocharăd 


scrie, la rându-=;, în lucrarea amintită „Gân- 
direa discursivă este subiectul eroarei“ (p. 
28). Dacă, potrivit doctrinei lui Platon, su- 
fietul posedă mijlocul de a se ridica la cu- 
noașterea perfectă prin dialectică, erorile nu 
pu: fi altieva decât frazeie neconforme dia- 
Jecticei. (Sintetice). Eroarea, în concepția 
lui Platon este deci, într'un sens. negativă 2), 
pentrucă raportând aceste date la Ideea de 
Bine — (criteriul certitudini, şi a. adevăru- 
lui), eroarea apare ca 0 „iznurare a moralei“ 
dacă nu cumva chiar ca 0 ignorare a logicei. 

Teoria platoniciană ridică totuşi obiecţiuni 
întemeiate. Platon nu renunță Ja vedea i- 
d=ic de a „măsura real:tatea cu rațiunea” — 
ceeace, odată cu existența logică”) a non- 
cului, canduce la următoarea alternativă 
critică : „sau falsa judecată corespunde unei 
'egături rea'c a faplelor — şi utunci nu 
există eroare, sau trebue să renunțăm a mai 
identifica rațiunea cu realitatea“. (Brochard, 
op. cit. pag. 36-37). 


care, ca şi adevărul teoretic, este 
a n n a n n a a a n ra er e ea aaa tea n eat a, 


Ajungem la „,sciziunea dintre gândire şi 
obiect“ pe care Platon niciodată nu a ad- 
Mis-o0. 

Apoi. Ideea "42 Bine, ni se pare că este 
un criteriu insuficient și uneori impropriu, 
pentru stabilirea Adevărului și implicit a e- 
roarei In special adevărul ştiinţific, privind 
realitatea fenomenală, empirică, nu văd cum 
se poate recunoaște prin raport la Ideia su- 
perioară de Binc. 

Brochard remarca o nouă situaţiune criti- 
că a doctrinei lui Piaton, derivând din exis- 
tența certă a non-euiui: „sau admitem, câ 
Leibnitz, că posibilul este alt lucru decât 
veaiul — atunci eroarea poate să fie expli- 
cată, diar cu conâiţiunea ca să intervină un 
princip:u de libertate inconciliabil cu siste-= 
mul iui Piaton;, sau se susține că tot ceeace 
e posibil esie real6) atunci eroarea se con- 
fundă cu „ignoranța, ceace Platon refuză 
să acorde“. (Op. cit, p. 39). 

Acest principiu de libentate în cunoaştere, 
la care ne-am oprit devine însă. operant, în 
filosofia carteziană și este desigur cel mai 
imporiant factor care trebue discutat în pro- 
blema eroarei, cum vom avea prilejul să a- 
rătăm în altă parte. 

1) Cf. V. Brochard, „De VErreur”, pag, 24. 

2) Op. cit. pag. 26. 

3) Thâetete, 190 A. Of. şi 
cit, p. 28. 

4) V. Brochard, op. cil, pag. 35. 

5) Brochard scrie in lucrurea sa, în pag, 1: 
„Dacă logic, eroarea este pozitivă, este pentru 
că metatizic, neființa (non-eul) există”. 

6) Ca de ex. Spinoza. 





V. Brochurd, up. 


d sta 


19 August 1939 








UNIVERSUL LITERAR 


Vladimir a descoperit 


Marea Neasgsră 


Pe ifaleză, răsturnat cu mâinile subt 
cap, Vladimir pescuia stele. 

Nu era astrolog Vladimir Doloman, 
dar în noaptea asta aștepta de ore în- 
tregi ca și obișnuiții pescari amatori ai 
digului, să-i cadă într'o unâiţă a închi- 
puirii o stea. 

Departe de el gândul că ar fi vrut să 
jefuiască cerul. Nu. El s'ar fi mulțumit 
să-şi găsească steaua lui ascunsă după 
vreo tufă de luceferi sau pierdută în 
marea care plescăie alături și s'o ble- 
steme. 

Dar fiindcă stelele deși seamănă 
uneori cu butoanele de sonerie, n'au 
cărți de vizită dedesubt, Vladimir aş- 
tepta în zadar şi se dojenea singur. Era 
încă tânăr. La treizeci de ani ar fi: pu- 
tut să înceapă allă viaţă cu succes. 

Dar nu ştia să înoate. 

Avea un viitor aproape strălucit. Fu- 
sese numit de câteva luni inginer la o 
serioasă societate americană de petrol. 

Dar nu ştia să meargă cu bicicleta. 

Moştenise un nume onorabil şi su- 
ficientă avere. 


Dar dansa ca un cal de tramvay. 

In chiloţi de baie avea un corp bine 
proporționat. Nu începuse să-i cadă pă- 
rul cum se intâmplă de obiceiu cu unii 
tineri studioși, mânca bine, dormea la 
fel şi fotografia profilului său cu o de- 
dicaţie neroadă dedesubt ar fi putut să 
surâdă la multe domnişoare pe masa 
de toaletă, sub pernă, în scoarțele căr- 
ţii de cngleză sau în rama oglinzii. 

Dar îi era frică de crabi. 

Și Mire!a înota, sbura cu bicicleta, 
dansa și mai ales nu îi era frică de 
crabi. Ferestrele vilelor depe faleză 
şi-au lăsat pleoapele: vilegiaturiştii se 
culcă devreme. : 

Vladimir tresare. O familie. 

Fetița fuge înainte ţopăind într'un 
picior. Doamna se leagănă prea mult 
pentru vârsta şi butucile ei ieșite din 
șorţ și domnul care deabia îşi împinge 
dedinapoi burta, grație bascului pleo- 
știt depc cap şi pepenelui galben pe 
care îi duce în palmă, seamănă leit cu 
un tablou al lui Carol Quintul. 

Vladimir știe că trebue să se întoar- 
că şi ea dela restaurant şi cum se scurg 
minutele, inima lui se strânge ca un 
burete. Își aduce aminte că senzaţia 
asta n'o simţea decât la tezele din Li- 
ceu sau la sau la examenele dela Poli- 
technică, deşi el fusese mereu Vladi- 
mir 1. Doloman premiantu! întâiu. 
V. Haş zis şi Cosinus pe cate îl tră- 
gea din spate desperat Agapie Ionescu 
şi odată cu el plângăreţ tot șirul de 
bănci — suflă V. Haș! cui ne laşi mă 
Cosinus, dă-o dracului! — şi  Cosinus 
strecura o fițuică suvantă salvând tot 
șirul de găgăuţi. Acum însă, pe el nu-l 
poate salva nimeni... 

Vladimir întoarse atent capul şi se 
ascunse după speteaza băncii. Se au- 
zeau paşi însoţiţi de câteva hohote de 
râs. 

Familia ei. 

Intâi domnul Corodeanu cu doamna 
şi în urmă ca deobiceiu Mirela escorta- 
tă de-o şleahtă întreagă de tineri. 

Hoţeşte, Vladimir trage cu urechea. 

— Am mâncat bine la „Vraja mării“ 
— își mângâie fericit pântecul domnul 
Corodeanu — dar să mai încercăm şi în 
altă parte. 

-— A nu! — se înspăimântă doamna 
— Mirela, fetița mamei trebue să dan- 
seze !... 

Grupul se strânge în fața vilei. Bă- 
trânii se retrag urcând greu scările, 
numai Mirela mai rămâne pe scară fâl- 
fâind un batic. 

— Salve, Bob! 

— Pa, Mireia! 

— Mâine la şase Jac! 

-— Bai! Bai! 

— Cucu !Cucu! 

-— Holariuuuuuu!: Holariuuu! 

Vladimir strânge din măsele. Marea 
asta care nu-i dă voe să audă tot. Dacă 
a mai spus ceva Mirela? Numai de 
n'ar veni şleahta ia bancă să-l desco- 
pere. Dar şleahta porneşte mai departe 
pe faleză fluerând. Numai el rămâne 
acolo cu uvchii țaglă la fereastra M- 
relei, 


, 
+ 
ED 
4 


ne. 


Acum sa aprins lumina. Mâinile ei 
au deschis fereastra. Sunt aici, sunt 
aici, strigă un glas înăuntru lui Vladi- 
mir, transperantul se lăsa însă în jos, 
umbra ei mângâie de câteva ori pereții 
şi apoi lumina se stinge. 

Mai privește puţin perdeaua albă le- 
gănată de briză și pleacă încet aşa cum 
face de douăzeci de nopţi. 

— Bună seara Mirela, 

Şi pe faleză nu rămân decât cei câ- 
țiva stâlpi cari poartă la gât în loc de 
cravată câte un bec electric anemic. 

x 


-— Facem o tablă coane? 

Agapie Ionescu, apariţie  rubicondă 
nu dă niciodată bună ziua. El întinde 
o mână în sus străjereşte, zâmbind cu 
toți dinţii lui mici de orez şi te întâm- 
pină ca un stop al Mangaliei, fie că te 
bălăcești în apă, [ie că te plimbi pe dig, 
fie că înfuleci la restaurant, fie că vi- 
sezi subt corturile colorate, fie că te 
odihnești la bragageria lui Amet Izet, 
cu aceiaşi frază: — facemo tablă 
coane ? E convins că ursitoarele au 
avut grijă de el croindu-l cel mai mare 
tablagiu şi cel mai căutat bărbat al 
stațiunei. 

— Le vezi p'astea Vladimir? Se uită 
după mine. Ei, orice ai spune, sunt un 
animal bine! — își ridică el pantalonii 
scurți, mângâindu-și burta care începe 
să se reverse peste curea cu o dărnicie 
preoțească. 

Vladimir Doloman schița totdeauna 
un surâs. Il considerau încă din liceu 
pe Agapie lonescu un iremediabil ca- 
raghios. Dar un caraghios de care e! 
avea nevoie ca de o necesitate fizivă. 

Vieţile lor mergeau paralel! Unde 
era Vladimir, trebia să fie și Agapie 
cu tumbele. giumbușlucurile și ia- 
blele lui. 


Profesor de istorie la un liceu din 
București, Agapie nu mai era acum în 
pantaloni scurți cu ştrandul pe-o ure- 
che, cu nasul mic în vânt şi doi ochi 
jucăuşi, decât un elev de curs superior 
— ce e drept cam umflat, cam păros, 
cu vocea cam baritonală — pe care îţi 
venea să-l întrebi: — asculţă bă, la ce 
ai rămas corijent anul ăsta? Tot pe 
Submarinul îl aveţi la Greacă? 


Şi în seara asta Agapie dădu buzna 
în odaie explodând de bucurie. 

— I-am ucis! Şapte partide și toate 
câștigate ! Şaple, m'auzi ? 

Vladimir se ridică într'un cot som- 
noros. Aţipise. 

-— lar ai venit târziu Agapie. 

— Ei coane. am fost și eu în 
jială“. 

„Vâjială“ în vocabularul lui însem- 
na o promenadă prin întunericul plajei 
cu vreuna din sezonistele  sentimen- 
tale. 

— Dar tu? Ai vorbit cu Mirela ? 

Vladimir lăsă capul în jos. 

— Nici astă seară? Formidabil! 
Bine mă Haș-ule, se poate mă? Le 
douăzevi de zile te ţii după ea, pe fa- 
leză, la restaurant, pe plajă, oriunde și 
nu poţi să-i vorbeşti. 

— Nu ştiu să înot. 

—Prostii! Intră coane în banda ei 
şi ii seceri pe toţi. Păi se compară vreu- 
nul cu tine? 

— O să trebuiască să dansez. 

— Ei şi?  Dansezi. La  înghesuială 
nici nu se obsearvă cine știe să danseze 
şi cine nu. 

Tu crezi că există 
coane să te înghesui. 

Agapie se aşeză părinteşte pe margi- 
nea patului  mângâindu-și  păşunea 
pieptului. 

— Mă Haşule, tu m'ai învăţat în li- 
ceu să caut în logaritmi şi să desleg 
equații de gradul doi și eu n'am prins 
nimic. Lasă-mă să te învăţ și eu una 
din alea patru. 

Una și bună. 


„Va 


dans?  Pretext 


— Ştiu. 

— Ce știi coane? 

— iţi  cunoasc metodele. Ochiul. 
Schopenhauer, bonjur, cum vă amu- 
zaţi ? — și se înorcază; mâine n'o să 
putem face plajă. “ 

— Infailibile domnule! — se răţoi 


Agapie revoltat şi ridicându-se în pi- 








de NEAGU RĂDULESCU 


cioare, își scoase pantalonii rămânând 
ca la solar, îşi rupse în oglindă câteva 
piei după arsura spatelui și predică 
plin de misiunea lui. 

— Mă Hașule, de douăzeci de zile la 
restaurant ne aşezăm lângă masa el. 
'Te uiţi la ea în farfurie — iartă-mi cu- 


vântul — ca un dobitoc. i-am spus 
tot mereu, te-am înghiontit pe subt 
masă — fă-i domnule cu ochiul, așa 


discret, uşor ca și cum ţi-ar fi intrat o 
musculiță subt geană. Azi așa, mâine 
aşa, până cândo să-ţi zâmbească. 
Fiindcă până la urmă îţi zâmbește si- 
gur. Și când ţi-o zâmbi, te duci la ea 


ca un vechi cunoscut: — aici? Când 
aţi venit? Şi ca: — de câteva săptă- 
mâni. 

Altceva ce mai faceți? — tu. Și ea: 


Pine, mă plimb. Şi vă  plimbaaaaaţi 
amândoi. Așa e mă Hașule în vilegia- 
tură. 

Cu Schopenhauer nu vrei să încerci. 
Spui că e o intelecţuală. Moft. Femeile 
şi intelectuale! Femeile sunt femei, 
coane. Asta ţi-o spune Agapie Ionescu 
și în materia asta dă-mi voie să-ți spun 
că mi-am dat de mult doctoratul. Ia 
așează-te lângă ea pe plaje și întins cu 
burta la soare, cu mâinile subt cap 
parcă ai visa, şopteşte ca pentru tine 
câteva cugetări din Schopenhauer, Am 
volumul din „Biblioteca pentru toţi“ 
pe masă. Sau și mai simplu. De păl- 
muit, nu te pălmuiește, căci până acum 
pe mine nu m'a pălmuit niciuna. Ea se 


IZA 


ada “ 


4 
b 
y 
A 
pe 
3 
+ 
E] 
, 
' 


27pae, 





plimbă pe faleză. Tu te apropii încet, 
plictisit. Când se oprește să privească 
marea, te opreșşti și tu. Nu te uiţi ia 
ea. Te preocupă și pe tine imensitatea 
mării. Zexe! 

— Dacă n'ar fi marea, ah. marea, 
câtă monotonie! (Tu). 

Dacă nu-ţi răspunde, 
„hm“! şi repeţi figura. 

-— Câtă monotonie, cum vă amuzaţi? 

Aşa mi s'a întâmplat mie cu Ţuţi. 

— Că e mai multă animaţie la Ma- 
maia, că Balcicul e mai pitoresc şi 
turcii, vai turcii !... 

Vorbe ! Chestia e să poţi să întreţii 
conversaţia. Iţi trebuie spirit, inventi- 
vitate. Să vorbeşti, să vorbeşti ca o 
moară stricată. Nici o pauză, că laşi im- 
presie urită și odată îţi trântește un 
bonjur şi rămâi mofluz. Așa vorbeşti 
mereu până când simţi momentul: — 
vai! ne plimbăm de atâta timp şi nu 
ne cunoaştem. Imi caţi voe: inginerul 
Vladimir Doloman. 

Paf rămâne. Inginer! Şi ea: Mirel 
Corodeanu. 

In fine dacă nu-ţi convine nici aşa. 
încerci ultima carte. E imposibil să nu 
reuşească. Mă auzi tu Hașule — im- 
po-si-bil ! 

Te aşezi la o jumătate de metru de 
cortul ei. Auzi? Observi când e sin- 
gură. De asta n'am nici o grijă —hă! 
hă! hă! — o observi tu toată ziua, și 
deodată furios baţi cu pumnul în pal- 
mă, te încrunţi măsurând cerul ca şi 
când ar fi moșia ta. 

—- Tiii! Se înorează. Mâine n'o să 
putem face plajă. 

Ea sare depe nisip: — cum, unde e 
norul ? ă 

Tu, dacă e senin te apleci amabil: 

-— Nu duduie dragă, nu e nici un Nor, 
dar totdeauna când spre Capul Calia- 
cra e cerul vânăt sau roșu sau... — vezi 
şi tu ce culoare are cerul atunci -— 
plouă a doua zi. 

A doua zi, dacă nu 


plasezi un 


continuaţi pe 


loc, ea singură o să te ia la rost: — ai 
văzut domnule, n'a plouat! 
Iar tu: — Jartă-mă duduiţă, e pentru 


prima oară când mă înșel. Gataaaa! 


Vă cunoaşteţi. 











Terminând pledoaria şi jupuiala ar- 
surilor depe spate, Agapie se uită com- 
pătimitor la Vladimir şi se aruncă din- 
tun salt în pat, burdușind perna cu 
pumnul. | 

— Eu îl învăţ şi el doarme! Pfui! 

Mai mormăi ceva în limba lui de 
urs păros și cu un picior ridicat pe spe- 
teaza patului începu să-şi încerce pilcu- 
lina și contrabasul sforăiturilor. 

Cu ochii închiși, Vladimir gândea as- 
cultând sbuciumul mării: Mirela înoca- 
tă, Mirela dansează, Mirela sboară cu 
bicicleta, Mirelei nu-i e frică de crabi. 

* 

Privită de sus depe faleză, plaja e o 
șatră de ţigani nomazi. 

Corturi galbene, verzi, roşii, albe sau 
simple feţe de mese cadrilate și țiganii 
printre ele, arămii, sburdând, strigân- 
du-se, prăjindu-se pe burtă, culcaţi 
cruce pe spate, chirciţi pe un oblânc. 

Pe aurul nisipului e utâta dezordine 
de culoare, că nici paleta unui pictor 
mar putea-o egala. 

Şi în faţă cât poţi vedea cu 
oglindă a cerului, marea. 

Vladimir înainte de-a cobori la pla- 
jă, se oprea la cafeneaua lui „Barbu .. 
In spate somnoros, Agapie tărind după 
el un halat, târşindu-și papucii, zornăia 
la subțioară cutia de table. 

— Mă coane, ne scularăm iarăși cu 
noaptea în cap. Hai cel puţin, so aștep- 
tăm la plajă. Iarăşi nu prind nici o 
ultravioletă. 

Dar Vladimir știa că Mirela trebuia 
să treacă întâi pela „Barbu“ să mă- 
nânce și aștepta spre nenorocirea lui 
Agapie care era nevoit să se îndoape 
cu cinci cafele cu lapte, ca să nu se 
uite chelnerul chiorîș că ţin prea mult 
masa ocupată. 

Intre timp tablagiul moţăia pe colțul 
mesei, îşi omora mușştele care îi bâzâ- 
iau pe lângă nas sau căsca gura mân- 
jită de unt la margini, după vreo cuco- 
niţă cu gambele pline. 

—- Psssss! Erste clase! Lasă-mă Ha- 
şule să mă duc după ea — se ruga el 
cu ochii lăcrimoși. 

— Plecăm imediat — îl asigura Vla- 
dimir. Mai iei o cafea cu lapte? 

Mirela apărea în fiecare dimineaţă 
la nouă. 

Şorţul cu pantalonașii prea scurţi lă- 
sau privirilor două pulpe de-o rotun- 
jime sportivă. Sânii mici... jucau în 
ritmul espadrilelor. Un batic colorat îi 
prindea cochet părul pe care soarele îl 
pudrase auriu pe frunte și pe lângă 
tâmple. Incolo Mirela parcă era o ne- 
gresă de ciocolată care pleacă dimi- 
neața cântând, să culeagă florile albe 
ale bumbacului. 

Avea zurgălăi sufletul lui Vladimir 
şi surâdea ușurat Agapie. Fericire cat 
sborul unei rândunici, fiindcă după 
statuia înconjurată cu pansele a solda- 
tului care împunge cu baioneta cerul. 
apărea haita. Bob, Jac, Dany și ceilalţi. 
Vlăjgani cu câte un petec de pânză în 
loc de chiloţi, legănându-şi mândri 
mingiile de footbail ale spatelui. 

Grupul cobora la plajă. După «el, 
cei doi. 

Intinsă lângă cort, cu ochii întredes- 
chişi, Mirela asculta apoi soborul șue- 
telor. Stea în jurul urechilor ei, vlăj- 
ganii proptiţi în coate căutau să se în- 
treacă asemenea alergătorilor pe culoa- 
rele unei piste. 

Briza îi fâlfâia câte o șuviţă de păr. 

Vladimir tolănit în nisip îi cunoștea 
fiecare gest, 

Acum îi place fiindcă îi tremură ge” 
nele, acum se plictiseşte, acum se va 
ridica veselă și va sbughi în apă. 

Cu Bob de'mână, Mirela fuge spre 
debarcader. Cuterul e acolo cu pânza 
umflată de vânt, legănându-se. 

Si ca în fiecare dimineaţă, Bob stru- 
neşte barca albă spre larg și acolo unde 
catargul pare un băț de chibrit, Mirela 
iși lasă costumul să lunece şi sare în 
apă, spunând parcă: — Bob nu te uita, 
Bob întoarce capul, — (dar măgarul 
tot privește pe furiș). 

De lângă far, cățărat pe stânci, Vla- 
dimir urmăreşte scena cu binoclul. Mi- 
rela înoată cu agerimea unui delfin. 

— Hașule! Mă coane! — se roagă 
Agapie. — De o jumătate deoră teuiţi. 
Dă-mi mă coane binoclul să mă duc pe 
faleză s'o privesc şi eu p'aia la solar. 
Știi tu, nemţoaica. 

Nereușind să-l smulgă pentru  nu- 
distele lui, Agapie se aruncă nenorocit 
în apă. plescăind și  rățoindu-se la 
valuri. 

— Urururuuu!  Urururuuu! Pit! 
Pif! Pif! Pif! Tiuuuu! Tiu! Tiuuu! 

Inaintând pe spate, burta lui Agapie 
e o adevărată geamandură. 

— U! Uuuuuu! U! Uuuu! 

Când cuteru: se reîntoarce din larg, 
Mirela înrourată se tolănește în cort. 
E rândul lui Dany. Reptilă, tânărul 
blond se târăşte pe nisip lângă ea. 

Nu li se văd decât pulpele ieșite de 
subt cochilia albastră, melc  scoţân- 
du-și coarnele. Pulpele lui se răsucesc. 
Piciorul ei se strânge nervos. Poate ii 
povesteşte ceva, poate o sărută pe ure- 
che. Prea stau lipiţi. 

Vladimir frământă nisipul în pumni. 


ochii, 








O scoică îi intră in deget. Cum ar mai 
sfâșia pânza cortului ! 

Nu! Mâine îi va scrie sigur domnu- 
lui Corodeanu. Mirela n'are mai mult 
de oplsprezece ani. 


% 


După amiază în Mangalia, numai 
soarele nu se culcă, Vladimir şi profe- 
sorul de înot, Vilele albe au toate 
transperantele trase. 

Vladimir străbate agale ulițele oră- 
şelului. 

Pietrișul scânteie subi sanda şi de 
atâta arşiţă parcă și minaretul geamiei 
se îndoaie ca o lumânare de ceară. 

Subt un șopron măgărușşii cari plim- 
bă cu paşi repezi de domnişoară, copii 
pe faleză, taie cu fvarfecele urechilor 
plictiseala. 

Chiar 'Tetic, turcul bătrân cu îngh- 
tată și sarailii, care a furat barba albă 
a lui Alah, moţăie pe scăunel. la umbra 
căruciorului său cu coviltir. Cling, 
cling, sună clopoţeii  coviltirului roz, 
dar moșul a adormit cu fesul pe nas, 
bălăngănindu-i ciucurele după fiecare 
sforăitură. 

Vladimir, strângându-și chiloţii în 
mână, coboară la plajă. Nisipul arde. 


La ponton îl așteaptă profesorul de 
înot. 

— lartă-mă — îi spune ca deobiceiu 
profesorul. — Ești cel mai slab elev al 


meu. De atâta timp nu poţi să înveţi și 
mă aduci și pe dogoarea asta la plajă. 
Incepem ? 

— Nu aici. E apa adâncă. 

— Domnule Doloman. aici intră şi 
copiii. 

— Nu acolo, că sunt crabi. 

— Domnule Doloman, ce naiba, cra- 
bii nu tac nimic. 

— Nu, nu, îi văd la tund şi când cale 
pe ei. am o senzaţi: oribilă... 

Vladimir intră în apă ca o 
Aici e un crab, dincolo ultul. 

Ridică piciorul sus de tot, ocolindu-i 
cu băgare de seamă. Când apa îi 
ajunse până la brâu, se opri. 

— E destul, Mai departe nu vreau. 

Profesorul de înot înjură în gând, îl 
saltă de subţiori şi ca la fiecare lecţie, 
Vladimir chihoti: 

-— Nu, că mă gâcili! 

Azi însă, proiesorul nu mai putu să 
suporte. 

— Vite ce e, comnule Dotoman. M'an: 
săturai. Ba e apa adâncă, ba sunt crabi. 
ba te gâdili. ba nu poţi să stai ori- 
zontal. 

— Nu mă lăsa aiui, nu mă lăsa aici! 
— ţipă Vladimir. 

Dar protesvrul ţine să se răzbune 
pentru ziiele fripte din trecut şi nu se 
lasă înduplecat. Cu câtă precauţie se 
reîntoarce Haşul singur la mal. 

Se aşează puţin pe nisip, să răsulle 
din spaima pe care a tras-o şi intră 
apoi din nou, încetişor în apă. 

Uite aşa. O să învețe singur. 

Cu mâinile sprijinindu-se de fund. 
la doi metri de mal, bate cu putere din 
lopeţile picioarelor. Să fugă toţi crabii 
din Marea Neagră. 

in larg un albastros îşi face lecţiile 
ia caligraflie... 


barză. 


ici 


Stimate Domnule Coroaeanu, 

Prin aceasta vă uduc la cunostinta 
că fata dumneavoastră, are la plajă o 
purtare care nu cadrează cu vârsta şi 
situatia ei, 

Probabil că nu știți, deasemeni, că 
dommnișoara Corodeanu a intrat întrun 
cerc Je tineri cari subt uspectul sporit. 
cității, nu sunt decât nişte haimurule 
Jără scrupule. 

Fiţi mai atent, domnule Corodeanu, 
ca să Ptitați o surpriză. 

Un binevoiter 


Ciorna scrisorii i se păru ca şi prece- 
dentele, — idioată. și-o rupse în bucăţi 
mici, aruncând-o pe fereastră. 

Nu, mâine dimineaţă, fie ce-o fi, va 
încerca una din metodele lui Agapis. 

Altfel, zilele trec şi Mirela poate în 
fiecare moment să plece, s'o piardă i 
furnicăraia Bucureştiului. 

Deabia acum observă că orchestra 
restaurantului din centrul oraşului nu 
se mai aude. 

De când scrie? 

Se uită la ceas. Frei. 

Niciodată n'a întârziat atât de muli 
Agapie. 

Peste o oră și jumătate marea se 
aprinde la orizont şi din tundurile ei 
răsare o vatră de jeratec. 

Auzi paşi tiptili pe scară. Uşa scâr- 
țâi încet şi în cadrul ci apăru deodată 
Agapie nunai cuo flaneluță prea 
scurtă pe el. A 





(Urmare în pag. 6-a). 











4 


Knut Hamsun 
la optzeci de ani 


Secretul bătrâneţii lui Knut 
Hamsun, ca şi secretul operei lui 
stă în figura iubită pe care a 
ştiut să şi-o facă totdeauna în 
viaţă. Deşi plină de mizerii, ti- 
nereţea iui aşa cum Însuşi 0 po- 
vestește în binecunoscuta sa car- 
te : „Foamea“ nu desgustă şi ceea 
ce e mai surprinzător, nici nu în. 
vristează. Knut Hamsun nu se la- 
mentează niciodată. Nu cunoaşte 
revolta în tața inegalităţiior  s0- 
ciale şi nici nu comentează viaţa 
din acest punc de vedere. Are 
aerul că nu ţrăieşte printre oa- 
men: cu care să intre în concu- 
renţă pentru bucata lui de pâine. 
Cărţile îi sunt pline de ţipuri şi 
întâmplări umane, dar oamenii 
lui sunt dasfăşați din  scutecul 
raporturilor sociale și arătaţi în 
entităţiie lor pur vitale. Ei se 
mișcă după determinante mai 
subtile decât legile sociale şi pe 
planuri mai adânci decât acela 
ai luptei pentru existenţă. Un €- 
rou al lui Knut Hamsun este, să 
zicem, vagabond, nu  pentrucă 
lupta pentru existenţă l-a asvâr- 
lit afară de cadreie sociale, ci 
penlrucă aşa e el. Așa îi place lui 
să tie. Viaţa aventuroasă are 
pentru ei un sens mai real decât 
cea liniștită şi supusă. 

Din pricina absenţii elementu- 
lui social, viața oamzniior în ope- 
ra lui Knut Hamsun capătă un 
caracter ciudat: misterul, pe ca- 
re literatura realistă a sfârşitu- 
lui secol trecut când debutează el, 
i-l refuzase. De unde vine acest 
mister, este ușor de înțeles. Des- 
brăcată de expers-a sociasă, viaţa 
particulară a omului pierde ca- 
razterul temporalităţii. Exempia- 
rul uman, nu mai e uman, debor- 
dează proprielăț.le t:ranuiui său 
şi se varsă în cosmos: devine 
exemplar vital. Viaţa oamenilor 
devine viaţă pur şi simplu: adică 
realitațe de sine stătătoare: mis- 
ter, ca să întrebuințăm un ter- 
men la modă. 

Privit prin această prismă, lu- 
mea şi v:aţa sunt trumoase. Plân- 
sul şi râsul, întâmpiarea bună şi 
întâmpiarea rea se contiliază. 
Toate afirmă acceaș realitate ro- 
bustă și cotropitoare care sguduie 
ca un homeric hobot cosmosul: 
viaţa, 

Da aceea, un optimism sănătos 
şi un humor senin se degaje lu- 
minoase şi b:inetăzătoare din o- 
pera lui Knut Hamsun. 

S'a spus cu drept cuvânt că 
Knut Hamsun este poetui tinere- 
ţii. In 1890, când apare „Foamea“ 
scriitorul avea numai treizeci şi 
unu de ani și a doua zi după a- 
pariția cărţii, tineretul scandinav 
ii adora. Câţiva ani mai tărziu 
(1895), „Foamea“ era tradusă în 
franţuzeşte și ceiebritatea scriito- 
rului dzveniţă europeană, datori- 
tă tot tinereiului pe care sierili- 
tatea „naturalismului” ajunsese 
să-l plictisească. Atitudinea știin- 
țifică pe care o adoptase natu- 
+alismul, era firesc să nu reziste 
d.namismului ținereţii. Naturaiis- 
mul făcea artă cu spatele întors 
la mister, cseace era 0 mare gre- 
șaiă, căci dacă științii nimeni 
nu-i cere deslegarea marilor ţai- 
ne, planul ei fiind bine şi clar 
definit ca disciplină a fenomenu- 
lui, artei tocmai asta i se pretin- 
de. Intăturarea fennvacui bul şi 
arătarea tainelor lumii e opera 
magiei, a cântecului, a artei. Din 
această pricină tineretul dela 
sfârşitul veacului trecut salută 
cu bucurie apariția lui Knut 
Hamsun. Lirismul tânărului scrii- 
tor, incoherențele, sugestiile şi 
chiar nebulozitățile sale sunţ is- 
voare nou: de emoție pentru su- 
fletu! romantic al ţinereţii. 

Dar romantismul lui Knut 
Hamsun, nu este un romantism 
de şcoală. Este o calitate perso- 
nală, care face din el un repre- 
zentant tipic al nordului, alego- 
ric şi mistic, Omul din nord se 
îndoiește de rațiune. Lumea nu € 
chiar atât de clară pentru el, cum 
e să zicem pentru un latin, Îna- 
poia văzutului pândeşte grav o- 
cultul care dirijează aparențele 
după legile sau mai de grabă du- 
pă intenţiile lui misterioase. 

In opera lui Knut Hamsun nai- 
vitatea și credința dețin un loc 
foarte important. Glahn — cine 
nu-și amintește de eroul din 
Pan ? — e un ofiţer venit să-și 
petreacă concediul într'unul din 
acele faimoase fiorduri din nor- 
dul Norvegiei. Nu e nici artist, 
nici cărturar. E un simplu ofiţer. 
Edewarda îl crede ţicnit şi cu 
ţoate acestea îl iubeşte. Glahn o 
iubește şi el pe Edowarda, dar 
sentimentul acesta este un produs 
lateral, al marei lui iubiri pentru 
natură. Iselin, zâna pădurilor, 
este adevărata lu: drăgoste. 

Romantismul lui Knut Hamsun 
este deci romantismul nordicului, 
dar esta în aceiaş timp romantis- 
mul tânărului de oriunde. Este 
acea atitudine permanentă a spi- 
ritului omenesc, capabilă să dea 
glas tainelor. 

Da aceea Knuţ Hamsun care a 
împlinit în ziua de 5 August opt- 
zevi de ani, rămâne totuşi un 
mare cântăreț al tinereții și al 
vieții. El a cunoscut gloria cum 
puțini scriitori au avut fericirea 
s'a cunoasră și precum muritoiul 
d foame n'a cunoscut revolta, 
artistul n'a ştiut ce e orgoliul și 
invidia, Conştiinţa unui destin 
măreț a dirijat cu nobleţe senti- 
menie.e vagabonduiui, iar sigu- 
ranța geniuiui a condus cu mo- 
deztia condeiul luminos al scriito- 
rului. Tineretul îl ia în braţe, 
premiul Nobel îl  incununează, 
dar nimit, nici un gest de adora- 
ție. nu sdruncină  liniștita  mo- 
desțin a tânărului şi bătrânului 
Knut Hamsun. 


LUCA DUMITRESCU 














UNIVERSUL LITERAR 


Cartea străină 





Meurtres— Roman de 
Charles Plisnier, ed. Correa 


Lucrarea d-lui Charles Plisnier face parte din- 
trun ciclu după cum se poate vedea anunțat 
și pe copertă unde cinci romane se numesc Meur- 
tres, un cifru indicând numai deosebirea. 

Meurtres | apărut în editura Corrâa face parte 
din acelaş cadru de cercetări a lumii burgheze, cu 
defectele ei caracteristice, care l-a dus pe autor la 
răsunătorul succes al romanului Mariages și do- 
bândirea premiului Goncourt acum câţiva ani. 

Atunci, d-nul Charles Plisnier s'a dovedit un fin 
observator şi un povestitor de suflu puternic. 

Nici de data aceasta calitățile nu i se desmint. 
Trebue să recunoaștem că Meurtres I nu este de 
aceeaș amploare ca Maricges, sau ca intensul 
Faux Passeporis. Însă interesul nu este mai puţin 
viu când ai început să străbați rândurile roma: 
nului, 


Problema pusă este aleasă dinir'o căsnicie a- 
normală. O căsnicie care nu poate „ține fiindcă nu 
are elementele ei necesare. 

O soție bulnavă, sortită unei morţi grabnice, 
suferă de cancer la stomac, — alături de un soţ 
respins de familie pentru a se fi căsătorit cu o fe- 
mee de condiție joasă şi pus așa dar la index, 
având el însuşi o constituţie puţin anormală. 

Cei trei fraţi ai lui, un doctor, un avocat și un 
preot, mama lui, îl ţin ge un plan secundar de 
viață pentru mezaliania înfăptuită. 

Rezistenţa fratelui este eroică și fenomenul re- 
acției lui sufletești remarcabil. Prea burghez pen- 
tru a îndrăsni să rupă cu situația lui, și prea pu- 
țin pentru a o suporta, trăeşte retras la ţară, fără 
pristeni și fără ai lui, până când, la îndemnul 
soției sale, zdrobită de suferință, o omoară și se 
predă justiţiei. 

Probabil că juraţii, puşi în curent cu starea ne- 
norocită a vinovatului, l-ar fi achitat sau i-ar fi a- 
cordat circumstanțe atenuante. 


Dar familia nu ar suporta cu numele ei să fie 
târit pe sălile tribunalelor, în coloanele gazetelor 
la rubricile de scandal. 


Și asistăm atunci la o destășurare de energii, 
al căror unic scop este salvarea iratelui asasin, 
nu pentru el, dar pentru ca familia să fie scăpată, 
slobodă de orice ruşine. 

Bine înțeles că, având o mulţime de elemente 
la îndemână, familia isbuteşte să-l închidă la 
ospiciu, departe de gura lumii. 

Apoi, după un timp, tot în continuarea planului 
lor, rudele îl fac sănătos, îl liberează şi-l expedia- 
ză peste graniță. 

Caeaca umnează se concentrează în câieva zeci 
de pagini, fără prea mare importanţă, fiindcă sunt 
numai un fel de epilog exterior conflictului princi- 
pal, epilog de roman, nu în legătură directă cu 
studiul psihologic al operei. 

Ceeace conturează cartea, este desigur analizei 
tenomenului extrem de interesant, care împinge 
o familie întreagă să-și salveze un apropiat, nu- 
mai și numai din interesul ei. lar dacă zicem să-l 
salveze, este prea mult fiindcă salvarea constă 
din liberarea și apoi aruncarea în lume fără nici 





Lumina de zori 


un sprijin. Orice relaţie cu un „asasin“ este o vi- 
nă probabil pentru ei. 

Dintre ioate persoanele mai puţin „ferue” de 
burghezism, este mama acestor patru îraţi, care 
singură până la urmă, corespondează cu fiul său 
care-l sprijină dealungul suferinței lui, înțelegân: 
dul. 

- Dar numai pasiv, fiindcă exteriorul său sufle- 
tesc n'o eliberează complect din mijlocul prejude- 
căţilor, 

Să vedem mai târziu cum se vor desiășura cele- 
lalte „Meurtres“. 

Nu este exclus ca seria să fie plină de interes 
și valoarea ei să meargă crescând. 


NOTRE DAME DE TORTOSE 
de Pierre Benoit 


Pierre Benoit a scris atâtea romane și genul 
lui este atât de cunoscut, încât a vorbi despre o 
carte de-a lui este oarecum greu. Notre Dame de 
Toriose se diferenţiază foarte puţin de întreaaa 
producţie anterioară. lar un mare defact al ei esie 
că are şi un număr de pagini inutile. Suni, inex- 
plicabil, zeci de file, să le spunem recitative, fă- 
câmd o apropiere de arta sunetelor, care ar pă 
rea că îndrumă povestirea pe alte căi. 

Subiectul pare uneori captivant, El întruchi- 
pează viața unei femei din Siria, care în pragul 
căsătoriei cu sublocotenentul Menstrier din arma- 
ta colonială franceză se vede șantajată de un fost 
secretar al soțului ei decedat, fost amant și mai 
cu seamă posesor al unor sacrete cari 'ar dăuna 
plemurilor ei matrimoniale. A 

Spre a se salva, ea cere ajutorul c&pitonului 
Roche, un prieten de îndelungă vrema, care face 
tot posibilul după ce ascultă povestea iristă a vie- 
ții acestei femei, din prima tinerețe. Pornită din- 
tr'o mânăstire, ajunge sclavă în haremul sultanu- 
lui, apoi cadână și curând dăruită unui ministru 
ca răsplată pentru devotamentul său, eră acum 
în mâna acelui fost secretar, ştiutor a toate um.- 
lințele ce suferise, a toate ruşinile ce situația îi 
impusese să suporte. 

Roche, printr'o manevră abilă, ucide fără ca ni- 
meni să-și dea seca p? șemtagist, însă acesta 
își luase toate măsurile spre a distruge viața fe- 
raeii ce o dorea peniru el împreună cu toată ave 
rea, astfel în cât ea trebue să dispară. 


Toate aceste întâmplări, brodate pe povesteau 
unei statui a Madonei, care a suferit o mulţime de 
peregrinări, printre altele ultima fiind în bagajele 
eroinsi romanului iui Benoit, care o aduce leu 
sanctuarul său din Tortosa. 

Povestea nu este de cel mai deosebit inieres, 
şi lectura adesea este anevoioasă. Totuşi tema 
romanului este interesantă și nouă. Nu-mi amin- 
tasc să fi auzit de vreo carte care să se ocupe de 
suferințele unei foste cadâne, situație desigur, tra- 
gică şi dezonoramtă. 


VICTOR POPESCU 


Din cenușă — ca pasărea Phoenix — răsar. 


Deschideţi larg porţile, mi-e sete de cer, 
Viu din greul adânc, să cresc falnic stejar 
Cu fruntea brăzdată de lumini și mister, 


eare ne aducea spre Capitală, 
era şi o doamnă cu un copil. 
dolofan ca 
un obuz, avea 0 jucărie ce re- 


Fătul doamnei, 








19 August 1939 ——== 


Cronica muzicală 





Stagiunea lirică 
dela Verona...Losca“ 





Maria Caniglia 


Poate că nici un compozitor italian 
de operă nu are mai mult de câștigat 
când este cântat în propria-i țară, de 
cât Puccini. Aceea ce poate părea, în 
alt= părţi, excesiv, mai darnic în efecte 
decât în emoții, încărcat, prea teatral 
şi prea puţin omenesc, se topește, în 
Italia, în flacăra unei sincerităţi de 
avântare artistică, se înfrumuseţează în 
jerbe de bel-canto, își găsesc o logică 
vitală și veracitale dramatică, absolut 
metamorfozante. 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


părea, altundeva, drept factice, sistem, 
plăsmuire abilă, căpătând o tensiune 
expresivă, o forţă dramatică și o va- 
loare emotivă făcute să înalțe verismul 
la o treaptă supremă. 

Atmosiera s'a integrat, pornită din 
rețeaua sacră a orchestrei, îmbinată şi 
articulată minunat cu liniile cântului și 
îmbrăcate în aspecte teatrale neiînchi- 
puit de învăluitoare, de calde, de iden- 
tificate cu pulsaţiile de desfășurare ale 
operei. 

Giuseppe Lugo, „Cavaradossi', a fost 
un interpret ideal. Admirabil în rolul 
ducelui de Mantua, („Rigoletto“) artis- 
tul a fost, un Cavarudossi excepțional. 

De altfel, mlădierea duice şi alune- 
coasă a glasului, care pare făcut să 
şerpuiască delicat, risipind încântare și 
vibrantă sensibilitate, printre disonan- 
ţele catifelate ale lui Puccini, un glas 
care ar putea într'o zi triumfa și în 
rolul lui „Peleas“, când această operă 
va fi creată în Italia, puritatea cântu- 
lui şi farmecul pătrunzător al timbru- 
lui, o noblețe  cavalerească a îniregei 
identifica generos cu rolul, puteau face 
așteptată reuşita rară a acestei creaţii. 

Silit de entuziasmul furtunos al imen- 
sei mulţimi din arene, Lugo e bisat de 


„Tosca“. Scena în actul al treilea. 


Este poate și motivul pentru care, din 
ciclul anului trecut, cât și din stagiu- 
nea actuală, două opere de Puccini ni 
sau părut a întrece prin realizare ce- 
lelalte admirabile interpretări: „Boe- 
ma“ şi, anul acesta, „Tosca“. 

In ambianța miraculoasă a Veronei, 
unde fiecare reprezentare se împodo- 


beşte în strălucit alai, unde, mai cu 
seamă, totul își găsește adevărata ar- 


monie a tuturor condiţiilor de artă şi 
accentul dătător al fiorului spontan al 
bucuriilor artistice întregi şi vii, „To- 
sca'“ a apărut purificată de ceeace poate 





Elogiul păcii 


(Urmare din pag. I) 


„La guerre a ses faveurs 
ainsi que ses disgrâces“ 
sună un vers al lui Racine 
din „„Mithridate“. „Este aș 


Cerurile — albastre mă binecuvântă — 
Viorile serii, taine line — urcă 
Fluturări de aripi inima mi-o 'ncântă 
Și 'n luciri de săbii pier, răsar nălucă. 


Cădeţi, vaste acorduri — potop de chemări 
M'avânt „acolo“: unde picior n'a fost pus, 


ati 


Să fur eternului ritm „Lumina de zori'*, — 
Când harfele 'Nvierii vor cânta : lisus — lisus. 


ION A. BUCUR 





O carte a „,Rasei“ 


(Urmare din pag. 1) 


„Aceeași Celţi pe cari fi vom găsi 
pe coasfele Britaniei apărânau-se de 
Romani, pentru ca totuș să nu mai 
poată resista nici Anglo-Saxonilor, 
nici, mai târziu, Normanzilor năvă- 
litori, 

Acestea sunt „rasele”. Dar Romanii 
ei înșişi ce-au fost ? Au fost Etrusci, 
au fost Italioţi, au fost latini? Cine 
sar mai osteni să distingă — e sigur 
însă că ei au format până la sfârşit 
una din cele mai puternice familii, 
tot ce în timpul lui Cesar sa putut 
numi așa de frumos: „romanitas”. 


Şi acesta «e sensul deopotrivă pe 
care d-rul Banu va trebui să-l dea 
„rasei” : un sens de familie, o na- 
țiune. Rasa nu e decât atât — dar, 
aceasta, ne-am înșela greu dacă am 
crede că este puțin ! Rasele-naţiuni... 
Ele înseamnă o sumă de caractere 
specifice şi comune, — constituind 
un fe! de impetuoase categorii în is- 
torie, Ele au dat statele naţionale! 

Aceasta e „rasa” a cărei higienă o 


organizează d-rul Banu într'o puter- 


nică sinteză a tuturor problemelor 
care se leagă de conţinutul ei. O carte 
a rasei—a naţiunii şi a familiei. Ea 
ne priveşte pe toți—interesând fără 
îndoială toate aspectele culturii. 

Dar lângă revelații câteodată ului- 
toare, de ordin demografic mai ales, 
sau altele privind valoarea familiilor 
in sensul determinărilor biologice, va 
trebui poate să admirăm și mai mult 
spiritul însuș care străbate tot acest 
material. 

Un intervenţionism sever și lucid, 
o măsurată „intoleranţă” chiar, în 
faţa doctrinelor care ameninţă fiinţa 
naţională, „rasa“, o rigoare perfectă 
în sfârşit, tind să organizeze, să libe- 
reze corpul familiei de tot ce poate 
fi deficient, conrupător sau impur, 
tind astfel să constrniască un climat 
favorabil pentru liberele puteri ale 
rasei, 

O carte de mari direcţii — o carte 
căreia am vrut să-i facem omagiul 
de a nu încerca nici pe departe s'o 
rezumăm. 

TOMA VLADESCU 


prezenta niște soldați echi- 
pați, în poziție de atac! Niș- 
te case care se construiesc 
lângă mine sunt prevăzule, 
obligatoriu, cu adăposturi 
subterane. Ducându-ne să ve- 
dem pe o prietenă a noastră, 
am găsit-o ieri cu capul ei 
frumos băgat într'o traistă cu 
ochelari. Era o mască de gaze. 

Cum adică, să se facă răs- 
boiu ? 


Răsboaiele, ca trăsnetele şi 
ca nervii — mai ales vara îz- 


bucnese ! Ar fi chiar şi tim- 
pul : din August 1914, sau 
scurs 25 de ani! Altădată, oa- 
menii nu avedu răgazuri pred 
lungi de destindere, iar răs- 
boaiele durau câte 7 și chiar 
câte 30 de ani. A început lu- 
mea să meargă la biserică și 
e și acesta un semn, Pe mulți 
și ve multe, i-am duzit spu- 
nând cu convingere: O, de 
sar face odată răsboiu ! Tata, 
om de 63 de ani care-a făcut 
trei campanii și nici el nu mai 
ştie câte concentrări, i aud 
spunând adesea: Zău, că 
mi-ar mai place să mă mai 
duc odată'n mobilizare ! Și, 
întinaând pasul şi scoțându-și 
pieptul înnainte, începe să 
facă instrucţie cu ăi mici cari 
toată ziua, în zbenguirile lor, 
fac numâi închipuiri de Tăs- 
boiu şi mau auzit, desigur, de 
copiii dela Guernica... 

Poporul cure-l suportă cel 
mai mult, nu se teme de răs- 
boiu. Nici cei cari l-au făcut. 
Se pare că numai noi intelec- 
tualii avem spaima Trăsboiu- 
lui, 


de oribil răsboiul — spunea 
Bossuet, marele defensor cre- 
știn — încâtț mă înspăimânt 
gândindu-mă că nu mai sim- 
pla pronunție a acestui cCu- 


- vânt îți dă groază“. 


Și, întradevăr, frumoasă e 
pacea... 

Poeţii, pe bună dreptate 
au imaginat răsboiul ca ieșind 
din Infern, de unde Furiile 
lau trimis pe pământ. Toţi 
marii autori, marii generali 
chiar, [au condamnat ! 


In rândurile de mai sus, noi 
am făcut un scurt tablou al 


păcii aceleea burgheze, al a- 
celui traiu — nineaco foarte 
materialist, Pacea, desigur, 
nu atât pentru acestea e fru- 
moasă, cât pentru alte splen- 
dori spirituale ce se clădesc 
numai atunci când chipul lui 
Ianus surâde îndelung. 

De câtiva ani, însă, de când 
se vorbește despre răsboiu, 
argumentele acestea spirilua- 
liste și umanitariste au fost 
atât de mult clamate, încât, 
uneori, numai din cauza a- 
ceasta aş dori şi eu să se ter- 
mine odată ! ! 

Răsboiul, pentru care noi 
suntem gata şi cu cerneala şi 
cu. stugele nostru—nu va îa- 
bucni, totuşi, prea curând şi 
nu e aici locul să drgumen- 
tăm pentruce, 

Dar în cazul nenorocit că 
el! s'ar declanşa totuşi, de un 
singur lucru mi-ar părea, în- 
tre altele, nespus de rău, că 
nu vor mai apărea reviste Li- 


terare.., 
N, CREVEDIA 


multe ori, a trisat, intotdeauna dove- 
dină că e departe de a-şi exploata până 
ia epuizare resursele vocei, care fără 
excepţie, strălucea mai puternic şi cu- 
cerea mai complet, în fiecare repetare. 

Aceasta explică şi desmierdătoarea 
sonoritate şi prospeţimea neîntreruptă 
a emisiunii acestui mare tenor liric, 
care nu-şi uzează glasul până la limite, 
dar extrage, cu o ştiinţă şi un dar mu- 
zical exemplare, din fondu-i firesc de 
posibilități, cele mai plastice şi mai e- 
locvente valori expresive, adaptându-le 
uimitor rolului. 

Partenera lui Giuseppe Lugo a fost 
„Maria Caniglia“. Temperament tumul- 
tos, glas deosebit de bogat, de amplu, 
de felurit în reliefări dramatice şi de 
Jucitor în marile efecte, Maria Caniglia 
a putut fi o interpretă puternică, emo- 
ționantă și realistă a „Toscă-i“ „Vissi 
G'arte'“, cântat, interiorizat, exprimat, 
cu superioară artă şi risipă neintrerup- 
tă de glas de mari calități, a fost cân- 
tat de două ori, şi numai cu mare greu- 
tate, refuzat publicului, care recerea ce- 
lebra meiodie, aiât de „Puccinistă“ în 
langurozitatea ei, în despletirea ei sen- 
timentală, savantă şi decorativă. 

Un tânăr bariton, Antenore Reali, a 
răspuns din plin cerințelor masive ale 
rolului „Scarpia“ pe care l-a întrupat 
și l-a redat vocalmente cu forţă, sigu- 
ranţă şi iscusinţă. 

Romeo Morisuni  (Ansgelotti), Carlo 
Scuttola (Sacristanul) care a șarjat cu 
îndemânare, fără intrerupere, dar fără 
a trece măsura, Luizi Nardi (Spoletto), 
au inmănunchiat impecabil interpreta- 
rea, compunând în totul un ansamblu 
nu numai ireproșabi), dar făcut să va- 
lorifice, cum nu se putea mai bine, 
opera lui Puccini. 





Antenore Reali 


Decorurile ample şi impunătoare, fîi- 
guraţia extraordinară a actului prin, 
în care slujba religioasă și mulţimea 
credincioşilor ce vin să se inchine sunt 
îinscenate cu o măreție de neuitat, de- 
bitul rar întâlnit ul orchestrei, care se 
face auzită în liccare amănunt. nuaân- 
țează cu deosebită fidelitate şi totuși nu 
acoperă, nu incomodează, absolut nici- 
odată, artiştii din scenă şi nu cunoaşte 
prisusul sonor, sub conducerea magis- 
trală a lui Franco Capuana, minunata 
direcție de scenă şi teunică a luminii, 
au triumfat încă odată cu acest prilej, 
păstrând Veronei o faimă ce-i este pro- 
prie şi legitimă. 


mea [9 August 1939 


LU! DAN 


VINO, NU VENI... 


IN TIMP ce sufletele rătăceau 

am rămas ca statui funerare... 
Vitrege nopţi pe malul apei 
sorbindu-ne privirile adânci, amare. 


Ah, frumoasă şi tristă erai! 

Gloriei tale fost-am cupa, de-argint vasul.. 
Printre rarele trestii când luna lucea 
eram pasul tău, mersul tău, eram Pasul. 


Vino ! Nu veni!, iubito între toate aleasă, 
Vino ! Nu veni!, dulcea mea înserare... 
Pe malul apei să amurgim, 

împietriţi ca statui funerare. 


AERUL TREMURĂTORUL... 


AERUL tremurătorul, copilul, clarul 
în aurii pânze ne înfășoară... 

In caleașca trasă de fluturii săi 

a venit decuseară. 


Oh, noaptea întreagă a lunecat 

pe vioara divină, arcușul divin. 

Opreşte-te ! Stai ! Deasupră-ne stai iară și iar 
Cer adamantin ! 


Dimineaţa e ceva, nu știu ce, fragil, 
O amiază faunescă ; acesta fu darul, 
In mii de magii, de culori, se 'ntrecea 
Aerul tremurătorul, copilul, clarul.., 


RAZI DE NOI... 


UNDE ţi-s aripile căprioară ? 

Ah, râzi de noi tu ce treci valea şi culmea în 
([sbor, 

ca îngerul suindu-se la ceruri fără scară, 

îngerul ce-și spune ciocârlie, cocor. 


Ah, râzi de noi ostatecii, înfieraţii, butucii, 
ne ia zălog lutul pe vrute, nevrute.., 
Soarta ne bate cum batem noi nucii 

Ah, râzi căprioară cu aripi nevăzute ! 


* 


CUM CADE ploaia de aur 

peste mâinile tale desprinse din lună ! 
Oare să mă mir dacă Ingerul 

te-o deslegă, te-o citi ca pe-o rună ? 


Cerescul grai al ochilor tăi 

îmi spune de orele-veacuri, de clipe-decade ! 
Oare să mă mir dacă Ingerul 

te-o semui orbitoarei Pleiade ? 


Desgolească-ţi umerii vântul, 
vagul, viersul, valul infidel! 
N'am să mă mir dacă Ingerul 
te-o lua cu el. 


* 
ERA un sălbatec nour îndrăgostit 
care salcia pletelor şi-a risipit 
peste fața ta balsamică lună ! 














UNIVERSUL LITERAR 


Era steaua mea care bătea, 
bătea, Doamne, la ușa ta. 
Dece îngerii nu i-au deschiş ? 


Era o tăcere care te-a asurzit, 
era cel mai stins glas şi cel mai pierit: 
de lăcrimioară ursită să moară... 


3% 
„Am văzut cerurile şi îngerii“. 
SWEDENBORG 


CERBII, silfii şi azuria zare 

au intrat în pădurea în care pari dusă, bolnavă, 
Sybilla. Vai, ochii îngheţați de visare 

mai așteaptă a fugiţilor navă ? 


Vin acum îngerii, roată... 

Ale lor haine ard şi se fac nupţiale ! 
Ingerii fără teamă, senini, 
întâmpină săgețile tale. 


Auzi al pădurii plânset mult amarnic, 
auzi îngerii cruzi rostindu-și păcatele ! 
Şi ochii Sybillei cată mereu 

spre Cele de Sus, infinit depărtatele... 


ISAIA 19,20 


O STEA în ceruri e furia Mielului 
Zadarnic în păduri te amesteri cu noaptea ! 
Umbra nu poate opri furia Mielului 

ea vine, vine ca o sabie, noaptea... 


Arătări minunate, licorni, unde-i duceţi ? 
La Doamna Pădurii, țepoasa ce în negru se 
[poartă. 
Cap de aur dă tu somnul cercului și somnul 
[inelului 
celui ce îuge de sabia furiei Mielului. 


Iată-l rătăcind prin ale pădurii arcane! 
Claruri şi neguri se îndoae; tare-i cât zece! 
Dar îl ajunge furia Mielului... 

Ce singur Doamne, ce singur, ce rece! 


% 


LACOMEI înnecată în spume 
aduceți-i o bucată de lume. 
Toamnă sângeroasă, înfometato, 
dijma noastră iat-o ! 


Paserile gângurină în acea seară 
amară, amară, 

așteaptă pe ramura săracă 
zeul din lună semn să le facă, 


O lacrimă ruptă din al lunei argint 
cade prin al somnului meu labirint, 
Vrea oare noaptea cea tare, cea mare, ' 
cu noaptea-mi firavă să se măsoare ? 


Al melancoliei negru voevod 

în robie mă ia, peste pod. 

El mă duce, ca un fum uşor mă duce, 
văd aripa-i doar cum străluce, 





VOI VENI CA UN HOȚŢ, 


APELE mâniei Domnului 
au luat o mână rea la vale. 
Unde se duce mâna rea, 
pe valurile mormântale ? 





La fereastra mării stă draga mea ; 

de ea, ca de stea, o stranie muzică mă desparte. 
Puternic e corul Oceanidelor, 

corul care cântă a moarte ! 


Şi mâna rea, ca un hoţ, tiptil, 

a lunecat pe umărul acelei ascultătoare, 
Domnul în van o ruga să sentoarcă, 

pe valuri, plutea mâna rea ca o arcă. 


* 


LUAȚI-VĂ de mână liane, 
armonioasele mele codane ! 
Ascultaţi, mirări feciorelnice, 
ale mării, ale morţii tulnice ! 


Verzuile, foșnitoarele rochii de fir 
lucese mai mult ca Altair. 

Cadă pe al gurii voastre potir 
Sărutul meu. însetat suvenir. 


Mânâdre tulpini, sub Orion, 
legănaţi-vă lent, monoton ; 

la cântecul vostru, la dulcele svon 

să geamă al mării, al morții demon! 


2% 


CERUL pletos asupra-mi se scutură ! 

Cine căzu de-i simt răsuflarea ? 

Da. un fruct copt, un mic înger aici, lângă 
(mine. 

Ah, moarte cum îţi iubesc starea! 


Sunt amicul, fratele tău, Săgetătoareov ! 
Cine fugi, de-mi sună fugamn auz? 

E Salamanăra cu părul albastru, e luna 
ce sa dus să se scalden havuz. 


Să rătăcesc ! O umbră pierdută, 
o luntre de vânturi lovită avan. 
Să rătăcesc! O lunatscă umbră 
în al mărilor templu neptunian. 


* 


FUGA, fuga distruge-mă Ingere, 
pedepseşte pădurea prea plină de larmă ! 
Armiile tale răscolească-mi cenușa, 

vinul mi-l seacă, mi-l darmă ! 


Râsul, sglobiul, prefă-l în suspine 

şi firea pururea beată 

sdrobeşte-o. Din marele mult din mine 
lasă doar umbra înflăcărată ! 


Fuga, fuga, distruge-mă Ingere, 
Ingere, dragule, dorule... = 
Noaptea să plângă, să ardă, să sângere, 
să te cunoască, Liberatorule ! 


a i a a 





Toţi câţi treceau pe aici vorbeau pe 
șoptite, căleau în vârtul picioarelor, bă- 
nuitori şi aproape înfricaţi, privind uşa 
care se deschidea spre camera doctoru- 
lui Tudor Cazacu. Nimeni nu putea 
să-şi lămurească dece acest fel de a fi 
se statornicise zi de zi, rămăsese tradi- 
țional pentru toate surorile de caritate, 
pentru toţi internii sanatoriului. Aceiași 
crispantă teroare o simțeau şi străinii, 
dar mai ales bolnavii, care erau purtaţi 
pe mese sau duşi de brațe întâmplător 
pe culoarul etajului patru, unde seafla 
cabinetul omului atât de temut. Căci era 
curios cum grija aceasta cuprinsese pe 
toți (dela copil la bătrân) tot atât de 
puternică și copleșitoare caşicum cu fia- 
care dimineaţă ea ar fi apărut sub alte 
aspecte. Purcedea dintr'un trecut pe ca- 
re nu-l cunoșteam prea mulți, de-atunci 
însă el rămăsese un om evitat, hulit. Şi 
poate că ura celorlalți (cu toate că răbuf_ 
nea în adânc) nu se putea manifesta, 
pentru că doctorul mai păstra încă in 
bărbăţia lui acea vrăjitorie cinică şi tu- 
telară, care făcea sclavi și intimida pe 
cei mai încercaţi dintre semenii lui. 

— Aici lucrează doctorul Cazacu ! 

Atât spunea fiecare şi era de ajuns. Ca 
o superstiție, simpla trecere pe acolo 
presupunea pe intreaga zi un ghinion, 
o întoarcere a norocului. Căci pent:u 
fiecare dintre ei, doctorul Tudor Cazacu 
rămânea omul rău, închis la suflet, care 
nu iubise în viața lui o floare măcar. 
Ei nu se mulțumeau numai cu izolarea 
lui, pentrucă din curiozitate sau din 
poita de a înțelege viața subterană, lă- 
crămată și aspră a doctorului — căutau 
o explicare şi n'o găsiau. Şeful sanato- 
riului era considerat astfel un tiran, un 
demon care atât de mult domina perso- 
nalul şi bolnavii, încât toate în sanato- 
riul acesta păreau că sc fac sub semnul! 
unei negre zodii, 

Într'adevăr, golul care se iascase in- 
tre doctor şi subalternii săi, între el şi 
bolnavi — începuse din ziua în care 
pictorul Paul Cazacu sucombase stupid 
sub bisturiile propriului său frate. In 
ziua aceea, doctorul văzuse mai mult de 
cât ar fi văzut alţii. Stătuse câteva mi- 
nute cu degetele încleștate pe bisturiu, 
privind obrajii smeazi ai pictorului, pri- 
vindu-i ochii holbați și mâinile (care fu- 
seseră calificate odată mâini de geniu), 
căutând mai ales acolo în adânc să des- 
lege începutul biestemului. Desigur, 


PALANJENUL 


faptul în sine n'ar fi avut nicio impor- 
tanţă, dacă Tudor Cazacu n'ar fi simţit 
în e] o viaţă neasemuită celorlalți de pe 
stradă, celorlalți cu care lucra și pe 
care îi întâlnea oriunde. Activitatea lui 
nu se restrângea numai la consultul u- 
nei cărți și meșteșugul unei operaţii; 
doctorul făcea parte din acea categorie 
de oameni nemulţumiţi, mereu revol- 
taţi, împăienjeniți —  obecăind prin 
toate realităţile să găsească o mântuire. 
Așa cum nebunii cred în pietre filoso- 
fale sau în identitatea lor cu Dumne- 
zeu, Prometeu, Iisus sau Columb, așa 
cum alți nebuni luptă să ajungă o cul- 
me, doctorul Tudor Cazacu iubea dru- 
mul spre o fericire absolută. Tot ce lă- 
cea, tot ce simţea și gândea — toate pur- 
cedau din năpraznica dorință de-a păsi 
formula fericirii oamenilor. O plicti- 
seală contemplativă, urmată de o desa- 
buzare completă — îl cuprindea de câte 
ori încerca o speranţă, o viziune para- 
disiacă a lumii. Şi de viaţa lui sufletea- 
scă, de gândurile lui nu se înspăimânta, 
nu se mira, nu se uita în oglinzi să vadă 
dacă n'a înebunit. Totuşi era un nebun. 
Cert. Dar un nebun de care puţini a 
avut omenirea. 

lată de ce moartea fratelui său pre- 
cedase o prăbuşire. Văzuse mulţi morți, 
în corpurile multor cadavre răscolise cu 
sânge rece, dar niciodată ca astăzi un 
mort nu-l înmărmurise intratât încât 
să nu mai cugete, ci doar să simtă cum 
se întunecă, se descreştinizează. Incre- 
menit lângă masa de operaţic, cu obra- 
jii întunecaţi, cu tâmpiele înăsprite --- 
el nu mai vedea decât o sumedenie de 
morți (așezați unul lângă altul) toţi în- 
spăimântător de dezcompuşi, mirosind 
a hoit, mustrându-l, blestemându-l. Su. 
rorile şi asistenții il priveau înfioraţi, 
neputinciosi să facă un gest sau să spu- 
nă ceva. 

Trântind bisturiile pe marmora de 
jos, deschizând ușa, porni cu capul gol 
afară din sanatoriu pe străzi. ]l urmă- 
rea msreu imaginea mortului gol de pe 
masa albă şi aceeaş întrebare idioţită, 


(muvelă inedită) 


bătând ascuțit ca ciocanele peste cuie 
subțiri, în tâmple, în piept, în ochi: 

— Acesta e adevărul ? 

De atunci, întreaga lui umanitate, 
spiritul acela de dragoste față de aproa- 
pele său, bunătatea pentru cei sufe- 
rinzi şi oropsiți — toate dispăruseră 
lăsând în locul lor ca niște putregaiuri 
— doar ura, greaţa, incertitudinea —-se 
transformaseră în ceeace era batjocură 
şi scârbă, îngreunând pentru totdeauna 
viaţa doctorului Tudor Cazacu. De- 
atunci, bolnavii nu mai erau pentru el 
decât nişte simpli cobai peste carnea că- 
rora caligrafiezi propriile tale satis- 
facţii „peste care cl își scuipa cu fiecare 
zi disprețul, pentru care nu mai simţea 
nimic, niciun sentiment nu-l mai mun- 
cea, nu-l mai înduioșa nicio lacrimă, 
niciun țipăt. Se surpase în sufletul lui 
ceva. Avea câteodată credinţa că duce 
cu el tot păcatul oamenilor dela înce- 
put, nu mai citea nimic, arsese cărțile 
de religie, aruncase icoanele la gunoi. 

— Când treizeci de ani îl păstrezi pe 
pe Dumnezeu în tine și când constaţi că 
nu-ți poate ajuta să te mântui, e ridizol 
să-l mai reaccepţi. El totuşi există, dar 
nu mai este Dumnezeu, ci cabotin. 

Işi schimbase și viaţa. Nu mai era 
omul monden, arbitrul eleganţei, jucă- 





de LAURENȚIU FULGA 


torul saloanelor de elită, nici amantul 
zeificat de atâtea femei. La început se 
refugiase în el însuși, 

— Poate sunt vinovat. 

Numai după câteva zile şi-a dat sea- 
ma cât de obositoare e singurătatea. 
Chinul pornea mai întâi dela vedenii 
diformate şi parcă auzea mereu bătân- 
du-i cineva în pereți. Deschidea ușile, 
fereastra, aprindea luminile. Nu era ni- 
meni. Dar odăile se umpleau de îndată 
cu aceleaşi chipuri schimonosite, ace- 
leași bătăi obsedante îi sfâșiau liniștea 
şi odihna. Iar când începeau orele de 
veghe, când singurătatea însemna în- 
tr'adevăr o simfonie a tristeţii, se ames- 
tecau îndoiciile cu renunţările. Simţea 
cum se golește ca de nişte obositoare 
lesturi, cum se subţiază ca luminile, 
pentru ca din nou să sc înfiripe îngri- 
jorările şi deșertăciunea. 

S'a trezit apoi trăind acele nopţi ten- 
taculare, nopţile cu vin prost, cu tutun 
tare, cu femei stricate. Mergea la în- 
tâmplare, intra fluerând, se'mbrăţișa cu 
cei mai abjecţi indivizi ai cartierelor fa- 
mate, Ziua era doctorul, din amurg 
până'n zori era stâlpul de cafenea, era 
sufletul întunericului. 1 se creiase astfel 
o dublă personalitate, de care își da 


i 


seama, pe care însă nu și-o putea 
schimba. De-aici începuse și duplicita” 
tea celor două limite : binele şi răul. Nu 
de multe ori surprindea dorința de-a 
tămădui bolnavii. Pornea zâmbitor, de- 
schis, uman. Parcă năvălise în el în- 
treaga măreție a soarelui. La porţile spi- 
talului însă, o disperare imensă îl țin” 
tuia în loc. In mintea lui se învălmășea 
viziunea corpurilor goale cu mirosul de 
cadavru, rănile deveneau ochi lăcră- 
maţi, auzea vocile bolnavilor care ce- 
reau îndurare. In clipa aceea îşi privea 
mâinile. Păreau înveninate, o mare o0b- 
cesie le schingiuia. Doctorul se întorcea 
înapoi. 

Destinul era contra lui. Doctorul du- 
cea o luptă cu omul. O luptă în care se 
întâlniseră viciul bolilor „ura contra oa- 
menilor, dorința de-a scăpa, de-a se 
limpezi. Incercase și o anumită logică. 
Iși dădea seama că este altfel, că la un 
moment dat poate fi judecat ca un râu 
social, că totuşi poate nu este el vino- 
vatul. Dar în faţa realităţilor rămânea 
incurcat, fără să mai poată raţiona în 
vre un fel. Credea într'o eliberare din 
blestemul care-l ruinase. Vechile lui 
impresii despre lume, conceptul de via- 
ţă şi moarte — îi apăreau banale și fă- 
ră sens. Credea într'o minune pentru 
că el însuşi se simţea victima propriilor 
sale manifestări. Se întreba însă: de 
unde va veni, cine o va aduce? 

In cabinetul lui de la etajul patru, în- 
tre eprubete, schelete şi cărți — docto- 
rul era un om slăbit, cu ochii încercă” 
nați de dungi vinete, cu tâmplele că- 
runțite. In aceste ore de repaos, se pe- 
trecea un fapt de-o covârșitoare impor- 
tanță pentru restul zilei. In faţa lui pe 
birou, se afla întotdeauna autoportre- 
tul pictorului. Atenţia toată și-o îndrep- 
ta numai asupra tabloului. Atât de bi- 
ne își fixase trăsăturile celuilalt în min- 
te, atât de bine îi cunoștea paloarea o- 
brazului şi rictusul buzei, încât i se iscâă 
ideia că *ntr'o bună zi îl va putea plă- 
măi din lut și chiar un alt duh va co- 
bori să-i dea viaţă. Pleca apoi liniștit. 
In preajma spirituală a celuilalt, docto- 
rul se ruga de el, se cuprindea în ei, 
privea atent ochii (aceştia spuneau mai 
mult milă decât iertare), dar prin acea” 
stă simplă comuniune, Tudor Cazacu 
începuse să trăiască o transă de imensă 
libertate și liniște. 


(Urmare în pag. ultimă) 








6 





Până la un loc, pa valea Frumoasei 
în sus, mai întâlneşti gospodării răsle- 
țe înşirate de-alungul apei sau ridicate 
pe tăpşane sub care șerpuește alături 
cu apa „Drumul Regelui“ abia însem- 
nat ca o panglicuță încâlcită pe malul 
râului spumegos. 

Gospodăriile acestea se compun de 
obiceiu dintr'o casă de lemn, împrej- 
muită cu gard cât ţine ograda din care 
nu lipsește mai niciodată un car încăr- 
cat cu scânduri sau „lăturoi''* pentru 
careva din zilele târgurilor viitoare 
care se ţin în satele și orașele dinspre 
gura râului. Un aer de sărăcie și pu- 
stiu ţi-se strecoară în suflet abătut 
parcă mai mult de sub strașina înve- 
chită de sub care te pândeşte un geam 
mic şi straniu abia cât un caet de şcoa- 
lă primară. Doi boi pasc pe undeva prin 
prejur iar o viţea stărue sătulă prin 
preajma unor căpiți de fân vechiu 
strâns pentru iernile cine știe căror ză- 
pezi viitoare. 

O femeie bătrână (unde-o fi tinere- 
tul acestor văgăuni ?) scoate ţoale și 
strae la prăjit sau le cară, uscate de 
soarele după amiezii, în încăperile pu- 
ține, întunecoase şi umede din pricina 
apei râului. 

Seara timpurie vine cu umbră şi u- 
mezeală din munți, 

incerci să întrebi un gospodar ceva, 
poate dacă socoate că mai poţi ajunge 
până seara la Gura Bistrei, ori numai 
așa, ca să ştii că ai lăsat în urmă un om 
căruia i-ai vorbit înainte de a te cu- 
prinde umbrele mari ale serii. Omul 
vede că îi te-ai adresat ; lasă tacticos <s- 
curea sau furca pe care o are în mână 
și se apropie: 

— Vezi — că sunt cam surd. 

Şi au dreptate oamenii să fie surzi 
aici, unde râul vueşte, vueşte necon- 
tenit. 

Oamenii aceștia „râureni“ nu mai 
aud cum cântă apa sau poate cântecul 
ei și-a pierdut numai farmecul, deve- 
nindu-le un huet copleșitor. Cred că a- 
ceastă ncîncetată curgere de valuri și 
note însumează și reduce iremediabil 
pe omul sufletesc și fizice deopotrivă. 

De aceia ciobanii noştri Poenari, Ti- 
liscani, Jiuari, oameni cu un individua- 
lism pronunţat, urăsc râul. Pentru du- 
sul lor „amunte'“ ei aleg mai bucuros 
calea de creastă. Se duc adică „pe de- 
asupra''. Peste Duşi, Strâmba și Şerbo- 
tele şi mai rar pe valea Frumoasei. 

X* 

La gura Bistrei, locul de vărsare al 
Bistrei în apa Frumoasei, valea face o 
terasă mai largă. 

Madam Beisdorf a înţeles rentabili- 
tatea acestui loc și astăzi la Gura Bis- 
trei sunt două vile mari încăpătoare 
unde în afară de rudele d-nei Beisdo:f 
venite tocmai dela Pesta, vin şi alți vi- 
zitatori sezoniști din ţara asta şi unde 
poți găsi oricând un pat pentru noapte 
în „camera turiștilor“. 

Inir'una din încăperile dinspre drum 
ale uneia din case, madam Beisdori a 
tăcut prăvălie și cârciumă şi a închi- 
riat-o lui Avrămuţ, despre care fratele 
lui mai mare, drumar pe drumul Bi- 
strei şi Iccuind un fel de casă de pe 
cuprinsul proprietății d-nei Beisdori, 
spune în graiul lui maramureşan : 

— Apoi lui Avrămuţ îi merje cum 
nu te gândești d-ta mai bine, c'aişa-i 
mare umblare tătă vremea. 

Pe el, femeia lui și copilul, vrea să-i 
gonească „madam Beisdort“ din co- 
cioaba în care stă, pe pământul ei, dis- 
pensându-se și de serviciile lui de paz= 
nic de iarnă al vilelor. Și dacă i-a spus 
odată că partea de dincolo de ulucă, pe 
care stă cocioaba lui, i-o dă lui „de 
tot'*, acum madam Beisdorf sa răsgâr- 
dit şi i-a pus în vedere să părăsească 
casa. 

Lucrurile acestea mi le-a spus fe- 
meia lui Avram, când scoboram odată 
din Colonia Bistra care se află la 10 
km. pe apa Bistrei în sus. 

Aci la Bistra am amenajat cu 3 ani 
în urmă nişte casc de adăpost şi vile- 
giatură. Aceste case au servit pe vre- 
muri unor Bavarezi tăietori de păduri 
şi ajunsescră acum, după mai bine de 
cincizeci ani dela ridicarea lor, în pra- 
sul ruinei. 

Isprava aceasta o făceam în cadrul 
unei asociaţii de turism împreună cu 
frate-meu, cu cumnatul meu, cu cum- 
natul lui și alţi câţiva cari constituiam 
„comitetul“ asociației şi cari probabil 
că deopotrivă simţeam ţâșnind de un- 
deva din adâncurile noastre sufleteşti 
un dor de piscurile ciobănești ale Car- 
paților părinţilor noştri.. 

In cea dintâi vară, în care ne-am 
instalat în Bistra, Madam Beisdorf ne-a 
făcut cinstea unei vizite în tovărăşia 
unor rude. domni și domnişoare, cari 
luaţi la un loc. nu știu dacă cântăreau 
mai mult decât conbreslaşa—de acum—- 
a noastră. A făcut cu mare greutate cei 
zece km. de drum care ne despart. 0O- 
bosită și transpirată cum era, a invadat 
cu proporţiile-i neobicinuite întreaga 
suprafaţă a primei bănci întâlnite în 
cale. 

După masă (d-na Beisdorf a avut 
grija să ia masa la noi) ne-a spus prin- 
re altele că dacă la ea masa se plăte- 
şte ceva mai scump (fiindcă-i mai a- 
proape de oraș), apoi asta este fiindcă 
acolo se gătește „absolut ca la oraș“. 

lată-ne deci, din promotori ai unei 
vieţi turistice românești în Carpaţii 
dintre Olt și Jiu, disputându-ne tere- 
nul cu d-na Beisdorf, evreică proprie- 
tară — după cât am allat — şi a unor 








UNIVERSUL LITERAR 








TURISM... 


întreprinderi industriale dela Sebeş- 
Alba. 
X* 
Colonia Bistra e închisă acum şi 


chiar aici la Gura Bistrei madam Beis- 
dorf își pregătește tărhatul pentru a 
scobori la iernat. 

E 15 ale lunei Septembrie și trebue 
ca înainte de a-mi expira concediul de 
vară (adică de toamnă) să iau seama la 
niște case de la deal, tocmai de la Pia- 
tra Albă, de sub Vf. Ciudrelului, pe 





buiau mai mulți. Simţeam că e dato- 
ria mea s'o fac. 

Dimineaţa am plecat în tovărăşia u- 
nor maramureşeni cari se duceau la 
tăiat de pădure. 

Nu erau tocmai dumiriţi asupra 
plimbării acesteia pe care eu o făceam 
aşa de unul singur. 

Apoi începea şi bradul. Stăruia prin 
defileu o răcoare şi umezeală de apă 
pulverizată. 

Mă apropiam de Oașa. 





care le vom amenaja tot în scop tu- 
ristic. 

Am rămas noaptea la Gura Bistrei 
în „carnera turiștilor“ dintr'una din vi- 
lele d-nei Beisdorf, Toată noaptea a lă- 
trat un câine şi a vuil râul. Un senti- 
ment de „urit“ şi de inutil încerca să 
mă cuprindă în răstimpul dintre două 
ațipeli. 

Eram desigur prea singur, dar pen- 
tru ceeace aveam de făcut acum, nu tre- 





Pe drum mai întâlnesc un lucrător 


scoborind spre sat. un brigadier, un 
paznic de vânătoare, un turist întâr- 
ziat, ca mine... Maşini, în general, au 
trecut puţine pe noul drum „al Rege- 
lui“ si acum trecerea era cu atât mai 
anevoioasă, cu cât pe alocurea drumul 
sc află tocmai în lucru. 

Undeva a trebuit să astept mai mul- 
tă vreme până sa dat foc unor încă:- 
cături cu dinamită pentru spargerea 





de C. MUNTEANU 


stâncilor. A vuit repetat de mai multe 
ori şi blocuri mari de piatră se rosto- 
goleau în drum. Am plecat fremătând: 

— Lucrăm vasăzică; știm și noi să 
lucrăm. Și-am încercat să-mi imagi- 
nez, gata, cea mai frumoasă șosea alpi- 
nă dela noi: Drumul Regelui care tre- 
ce peste Parângul la 2200 m. alțitudine. 

Un gând încolţi alături de această 
imagine : 

-—— Oare ne vom bucura noi de acest 
drum ? 


Alternam între părerea de rău pe ca- 
re mi-o dădea sentimentul că ogată cu 
noua arteră se duce şi duhul acela stră- 
vechiu al munţilor noștri și între bu- 
curia de a constata eforturile acestea 
spre înoire, spre creaţie. 

-— Câtă tristeţe, mi-am zis, în bucu- 
ria oricărei schimbări, a oricărei pri- 
meniri ! 

Am pornit a cânta — ciudat — o 
doină despre ciobani și oi pe care o» 
ştiam din copilărie, dela mama, apoi 
un resort tainic mă făcu să iuţesc pa- 
sul ca şi cum clipele acestea ar fi de- 
venit cumva hotăritoare pentru soarta 
munților acestora. 

Mi-am prevăzut insă, din capul locu- 
lui trei zile pentru.drumul până la Pia- 
tra Albă. A doua noapte voi rămâne aşa 
dar la Oașa. 

Inainte de a ajunge aci, un „Sugă- 
gean“ care pornea spre sat mă recul- 
noscu şi-mi zise : 

— Domnule V. dacă societatea dum- 
neavoastră deschide casă de adăpost şi 
la Piatra Albă, vă rog să mă tocmiți pe 
mine ca paznic, că și noi înţelegem și 
ne pricepem la așa ceva. 

Omul cunoştea desigur meseria dela 
alţii cari erau tocmiţi poate la cele câ- 
teva case de adăpost săsești din partea 
lacului. 

Rămâăsei 
gândii. 

M'am întrebat apoi despre înţelesul 
pe care omul l'o fi dând acelei „socic- 
tăţi“: care era in orice caz altceva decât 
societăţile de exploatări de păduri pe 
care el le cunoștea desigur mai bine. 


surprins. Un complice... 


Vladimir a descoperit Marea Neagră 


Vladimir holbă ochii. 

— Pantalonii ? 

Agapie îl apucă scurt de mână şi-i 
intrebă gâfâind cu o privire  haluci- 
nantă. 

— Spune-mi, Haşule, repede când sa 
urcat pe tron Mircea cel Mare? 

Vladimir se dădu speriat câțiva paşi 
înapoi. Dacă a înebunit Agapie? 

Agapie îl scutură însă desperat de 
mână. 

— Haşule, te rog mă! Spune-mi anul 
că nu știu ce se întâmplă! 

-— 1386! Poftim! 

Agapie căzu dealungul patului, apu- 
cându-se cu mâinile de păr şi văivă- 
rindu-se. 

— Asta e, lir'ar al dracului! Asta e! 
— și continuă imediat, nelăsându-i 
timp lui Vladimir să mai întrebe. —— 
Hașule, mâine plec. Nu mai stau în 
Mangalia asta, nici un minut. Să vezi: 
Aseară, după ce te-ai dus tu pe laleză 
s'o aştepţi pe Mirela să treacă dela res- 
taurant, am ars nişte table la cafenea, 
le-am luat gologanii ponţilor şi pe 
urmă, zic să mă plimb puţin pe dig, 
vilegiaturiste noi. Bun. Intru în vorbă 
cu una și-o conduc până acasă. Bună 
seara, bună seara. Dă imediat fuga 
inapoi pe dig, ţin'te după alta și li- 
niștit, tocmai mă gândeam să urc Sus 
până la noi că era cam răcoare şi cu 
ăia scurţi mi-era trig. 

Când, nu stiu ce-mi năzări. Văzul 
lumină la Ţuţi. Știi, vila din colt. Să 
intru, să nu intru? Si am intrat. 

Urc scările şi ba! în ușă. Trei lovi- 
turi tari şi una înceată. Ca deobiceiu. 
Și n'aștept răspuns. Apăs pe clanţă și 
intru. Ce să vezi? 

Pe scaun. pirior peste picior, unul cu 
mustață şi puţin cam patiu de un ociu. 

Eu, cum sunt distrat, zic: 

„-- Noroc, facem o tablă? 


EI: -— Noroc! Da n'avem table, -— 
şi-mi oferi un scaun. 
-— "Puţi nu-i aici, — mă informez eu. 


—. Ba da. trebuie să pice acum... 
— Când ai cunoscut-o, șmechere -— 
ii fac eu cu ochiul. 


—- Zilele astea, —- îmi face şi el nule, 
cu ochiul ăla paliu. 

-— Bună fată! 

— Bună fată! — şi al. 


— Eu unul nu mi-aşi lăsa nevastu 
singură la mare!... 

-— Nuci aşa? 

— Si bărbatu-su!, — începui eu să 
râd, ştii cum râd eu de se sguduise pe- 
reţii. 

— Şi bărbată-su! — chihăi şi cl. 

Dar deodată îmi fulgeră o idee prin 
cap. Mă Agapie, cine o fi ăsta, că nu 
l-ai mai văzut prin Mangalia? Crezi 
că m'a lăsat să judec? L-am văzut că 
se apropie de mine cu ochiul ăla paliu 
ameninţător şi jart! una în stânga, şi 
jart! alta în dreapta. Și nu știu cum 
își înfipse mâna în spatele pantalonu- 
lui tocmai când eu mă pregăteam să 


(Urmare din pag. 3-a) 


țâşnesc pe ușă, că rămase cu el ca un 
steag în mână. Ei bine, mă Hașule, ştii 
tu ce am simţit când m'a trăsnit pen- 
tru prima oară ? Nimic mă! Insă mi-a 
țiuit tamnesam în ureche o întrebare: 
Când s'a urcat pe tron Mircea cel Bă- 
trân, Agapie? Și tot timpul cât ma 
pocnit. tot la asta mă gândeam. 

Când s'a urcat pe 
Bătrân ? 

Coborind scara câte patru trepte, tei 
atfurisita asta de întrebare mă strede- 
lea. Traversând în goană faleza să nu 
mă vadă cineva gol, tot la asta mă gân- 
deam. Ascuns pe vine după niște scai 
subt faleză. dârdâind de frig, am aş 
tepiat, o noapte întreagă să dispară vi- 
legiaturiștii. Ţi-ai găsit. Niciodată nu 
fusese lună mai plină și niciodată dum- 
nealor nau admirat-o mai mult. Incu- 
vrigat acolo, îmi scormoneam de zoi 
memoria. La ce an sa suit pe tron Mir- 
cea cel Bătrân? 

1386! Bravo, mă Hașule! Auzi, să 
nu pot cu să-mi amintesc fleacul ăsta! 
De n'aveam lapsus-ul ăsta, îl sncpzaru 
pe individ. 

După o scurtă pauză, privind un 
punct fix în tavan, Agapie dădu deza- 
măgit din cap. 

— Să mi se întâmple mie una ca 
asta ?! Tocmai mie, mă! nu plec Ha- 
şule ! Dacă îl întâlnesc mâine pe paliu. 
îl rup. Heeei! Dacă nu mă lua e! prin 
surprindere.... 


tron Mircea cel 


3% 

Pe toata Sahara albastră a inării, 
doar valurile. cămile albe îşi arată co- 
coaşele. 

Vilegiaturiştii se mulţumesc azi să 
inmoaie câte un picior la mal sau să vi- 
seze cu nasu! în pesmetul plăţii. Doar 
câțiva înotători privesc cu ciudă valu- 
rile mari cari izbesc cu înverșunare. 
Chiar crabii, înspăimântați de atâta 
urgie. se târăsc pe stânci. Apa însă îi 
caută prin toate colțurile, spală pietrele 
şi-i aruncă în clocotul fundului. 

Mirela e acolo. Bob, Jac și Dany în 
jurul ei. Şi mai departe, Vladimir și 
Agapie. 

Marea îi scuipă din când în când cu 
dispreț. 

Cocoţal pe stânci, asemenea unui ge&- 
veral în preajma unei bătălii decisive, 
Agapie scrutează plaja cu binoclui. 

— Hașule, nu găsesc paliul. Să şti: 
că a fugit de frică. 

frece unul slăbănog. în alb, cu 
ochelari, strand în cap și aruntând re- 
pezit picioarele dela genunchi. E căpi- 
tanul portului. 

— Toată lumea înapoi, toată lumea 
înapoi! Nu intră nimeni în apă! — 
anunţă el piţigăiat. 

— L-aţi văzut pe Gandhi? — râde 
cu poftă Mirela şi dându-i cu tifla si- 
luetei albe care se depărtează „iși pune 
câschceta. 

— Sărim 
Dany ? 


Bub, sărim  Jac, sărim 


— Nu, Mirela, ești nebună? — o 
trage de mână Bob. 

-„-- E o copilărie! — spune Jac. 

— Dacă n'ar fi stânci! — se scuză 
Dany. 

— Mirela, Mirela! Nu, Mirela! — 
şapteşte îngrozit Vladimir — Agapie! 
Agapie, Mirela se aruncă în apă. 

— fi şi? Nu-l cescoper coane pe 
paliu şi pace! — îi răspunde nepăsător 
profesorul. 

-— Cum ei şi, zăpăcitule! 
marea i 

Mirela se iasă pe câtava stânci mai 
jos, — ce n'ar aluneca! —— ridică bra- 
țele — vai! şi sunt atâţia crabi acolo! 
— se ridică pe vârfurile picioarelor —-- 
nu, desigur glumeşte ! 

— Zdup! 

Arc peste coilul unui val. 

Se strâng curioșii pe dig. Nici Aga” 
pie nu mai binoclează plaja. 

Mirela străpunge greu, foarte greu 
valurile, 

Acum îi se vede numai 
Acum cei depe dig o caută. 

— Unde e? Unde e? 

-— Uita-o! — o arată cineva şi toate 
capetele se îndreaptă automat. 

Si iarăși dispare. Şi iarăşi i se zăre- 
ste numai o mână, sau cascheta. 

Vladimir, cu părul răvășit, cu ochii 
ieşiţi din orbite, şi-a înfipt degetele în 
carnea lui Agapi. 

— Se îneacă Mirela, Agapie ! 

Ochii lui caută împrejur disperaţi, 
dcla Bob la Jac, dela Jac la Dany şi 
dela Dany la toţi de alături ca și când 
ar spune: nu ştie să inoate nimeni? De 
ce o lăsaţi pe Mirela să se înece ? 

Şi deodată, când Mirela nu se mai 
vede după coama valurilor, îşi dă dru- 
mul pe stânci la vale urlând. 

-- Domnişoară. viu eu! Domnişoară, 
viu eul 

După el dezorientat, Agapie strigă: 

— Nu-l lăsaţi, că nu știe să'noate! 


Priveşte 


cascheia. 


Nu-l lăsaţi, pentru numele lui Dum- 
nezeu |! 

Bâldâbâc ! 

Cu picioarele spre cer, cu braţele 
întinse sperietoare, Vladimir se  scu- 


fundă ca într'o pivniţă fără fund. 

Apa îl izbi puternic. 

Nu mai văzu nimic, dădu din mâini 
zăpăcit. tâmplele îi svâcneau ; 

— Mirela, Mirela, Mirela ! 

De n'ar da la fund de crabi. Dar nici 
nu atinge fundul şi e la suprafaţă. 

—- Domni... 

Un val nu-i îngăduie să termine cur 
vântul. îl  plesnește peste obruz şi-i 
ample pura de apă, In zadar caută sv 
scuipe. Alt val îl acoperă şi altul. Şi 
înghite, înghite meu. 

--- Marea Neagră — își spune zăpă- 
cit Vladimir şi două mâini îl strâng de 
pât, de i se taie respiraţia. 

— Aer, aer! — ar vrea să strige. 
Totul se petrece repede, prea repede. 








19 August 1939 


Până la Oașa impresionează în chip 
deosebit tocmai enormele „plaghii“: de 
buşteni poticniţi în îngustimea văii şi 
pe care apele insuficiente ale râului 
nu mai pot să le urnească. Una din 
aceste plaghii avea poate aproape 500 
m. lungime. 

Dela distanță, lemnăria asta strânsă 
şi înghesuită la întâmplare în albia 
râului și forțată adesea deasupra nive- 
lului drumului nostru, făcea impresia 
unei grămezi de chibrituri răvăşite și 
presate apoi la maximum. 

Dar lu Oaşa este tocrnai isprăvit la- 
cul nou în care va încăpea atâta apă, 
incât în momentul în care i se va dă 
drumul, va purta cu multă uşurinţă 
toţi „groșii“* aflători pe râu. 

Insuși  concesionarul exploatărilor 
cra de faţă în seara asta la lac şi asista 
la punerea ușilor lacului. 


Apu începea să crească luând dea- 
supra ei toată acea lemnărie care ză- 
cea de atâta vreme pe drumul albiei 
secătuite. Mâine vor da drumul pen- 
tru prima dată apei. 

Inainte de culcare am mai stat de 
vorbă jos la pădurarul din Oaşa cu 
unii, cu alții. 

Vorbii cu „Nenea Stancu'' despre a- 
coperișurile casei dela Piatra Albă. El 
este un meșter într'aceasta și acum era 
angajat la lac. 


Un maramureșean tânăr, în pantalv- 
nii lui subţiri de câlţi şi plini de răși- 
nă, încât nu mai puteai ști precis dacă 
nu sunt dintr'un material cauciucat, se 
interesa de maşina care avea să aducă 
„magazin“ dela Sebeș şi cu care voia 
să se ducă la spital. Iși lovise gamba 
cu securea și trebuia să se ducă la doc- 
tor. Era palid, cu buzele crăpate de 
vânt şi căutătura speriată de sălbătă- 
ciune gonită. In barbă avea câteva tu- 
lee galbene. 

L-am întrebat despre conditia lor de 
viață. 

Sunt relativ bine plătiţi, dar „maga- 
zinul“ e scump ; alimentele au aproape 
preţul dela oraş. De aceea se hrănesc 
destul de prost. 

La observaţia mea că s'ar putea con- 
fecționa o îmbrăcăminte mai potrivită 
meseyisi acesteia dc tăietor de păduri, 
legată de tot felul de vreme, mi-a răs- 
puns: 

NOI II NO N II 


(Urmare în pag. 7-a) 





Măcar de-ar mai vedea-o odată pe Mi- 
rela... 

Se sbate încă pe sub burta valurilor, 
vrea să strângă măselele, apa îl scu- 
lundă şi-l scoate la suprafaţă ca un as- 
censor înebunit. 

Orice efort e inutil. Apa asta sărată, 
prea sărală, îi gâlgâie în gură, totul în 
jur e negru... Într'o secundă, inima i 
se strânge şi îşi vede filmul vieţii îu 
lață... 

Mic, pe scăunel în fața fotografului, 
în braţele pufoase ale maică-si... cura 
îi mai trece mâna prin păr, bunica... 
ce de figuri de mătuşi, de unchi mus- 
tăcioşi!... o melodie veche, sar părea 
de caterincă.. profesori încruntaţi, în- 
crentaţi dela Evanghelică... Flavian de 


germană... o domnişoară cu  rochiţa 
scurtă şi fundă bleu în păr... pipa 
cumpărată în anul | la  politehnică... 


vacanțele dela Slănic... toate micile lui 
bucurii şi necazuri. 

Numai într'o secundă şi apoi nimic. 

Depe dig nimeni nu indrăsneşște să 
sară. Valurile, fără puţin noroc — l-ar 
zdrobi de pietre. 

Dar Agapie înebunit, cu gura căscată, 
curgând sudorile depe el. vede cum 
Mirela străpunge valurile  aprupiin- 
du-se de locul unde a dispărut Vladi- 
măr, 

Mâna ei se înfige cleşte în părul Hu- 
sului. > 

Apare cu el la suprafaţă. Un valii 
scufundă. 

Toţi se întreabă cum îl va scoate la 
mel. printre pietre. 

Nu se lasă ușor înfrântă Mirela. 

Palmele valurilor o asvârlă înapoi. 
o înăbuşe cu Vladimir cu tot, dar ea 
răzbeşte până la prima stâncă plină ds 
crabi, unde Agapie își trag: din toate 
puterile prietenul buhăit ca o balenă. 

Sus pe dig, spectatorii se strâng cerc 
în jurul lor. 

— A murit? întreabă cineva. 

— Făceţi-i respirație artificală! — îi 
sfătuieşte un glas. 

Unul îl întinde pe spate, altul îi ri- 
dică braţele şi altul îi frământă cu pal- 
mele cobza pântecului scoţându-i o 
simfonie de ghiorţăituri. 

Agapie îl ridică de 
svâcnește în sus. 

--. Hăâc! Hâc! Hâc! 

Apa iese din el ca dintr'un ulcior. 

Cu capul în jos. Vladimir se trezeşte. 

Cum îl mai zdruncină Agapie... 

Aude alături un glas. 

- - Nu-i înțeleg pe caraghioşii ăştia! 
Dacă nu ştiu să inoate, dece sor fi 
aruncând în apă? 

1 se pare vocea cunoscută. 

Deschide un ochi. E glasul Mireiei 
care se depărtează între Jac, Bob şi 
Dany. 

Strângând mâna lui Agapie, Vladi- 
mir deabia poate să îngâne. 

— Plecăm diseară Agapie.,. 

-— Plecăm diseară Haşule, că nici eu 
nu l-am întâlnit pe paliu — şi aplecat 
părinteşte deasupra lui, Agapie îi ara- 
tă, ținând între două degete, un crab. 

—- Uite coane, ce ţi-a lăsat amintire 
pe chiloţi, Wlarea Neagră... 

NEAGU RADULESCU 


picioare şi-l 


badea e ciai de i 





19 August 1939 


TEATRUL IZBANDA : 


IZBÂNDA 1939—A49 
Revistă în 8 acte (60 tablo- 
uni) de Nican, Puiu Maximilian 
și Mirea. Muzica de lon Vasi- 
escu, 


Nu de mult, un tânăr săptămâ- 
nal de teatru (mai apare?) anun- 
ţa în prima pagină, ca program 
„reabilitarea spirituală a actoru- 


lui român“. Vom arăta, spunea 
manifestul, că actorui român nu 


e prost, ştie chiar să scrie, de a- 
ceia vom publica în fiecare nu- 
măr, articole de actori români. 
Intr'adevăr, pe pagina următoare, 


se puteau citi: „Note despre ge- 
nul revuistic“ de Silly Vasiliu. 


Această hazlie întâmplare sar 
putea să vi se pară dumneavoas- 
tră, a stângăcie, de început. Nouă 
însă ni se pare, acest fenomen, 
mai degrabă sugestiv. Că Sil 
Vasiliu, ori o altă vedetă de re- 
vistă, ar putea, scriind despre 


„genul revuistic“ reabilita spiri- 
tualitatea bietului actor român, e 


un lucru foarte natural de când 
mentalitatea publicului însuși s'a 


jixat la nivelul acesta de zece 
centimetri. Să nu uităm de altfel 


că la toamnă vom avea aproxi- 
mativ trei teatre de revistă. plus 


cele de comedie muzicală și farsă, 
pentru ca să știm în ce climat o 
să ne mai aflăm încă multă vre- 
me. 

Trecând la actualul spectacol 
dela .lzbânda“, vam nota că eun 
divertisment identic cu cele pre- 


cedente şi cele care vor urma. 
Se pare că publicul însuşi nu 


cere mai mult decât să-și regă- 
sească vedetele preferate, cuple- 


tele sale cu soacra, și skotchul 
ţesut pe eternul echivoc. 


Ca principală atracţie, avem 
„cortina de apă luminoasă“ de la 
„Folies Bergăre'. Pentru că, vorba 
d-lui Puiu Maximilian, care spu- 
nea intro seară: „Noi suntem 
băieţi șmecheri“ („Noi“, adică au- 
torii”). „Când nu mai ştim ce să 
facem, mai tragem cu ochiui la 
Paris“. (Eternul Paris). Marea 
„Şmecherie“ din actualul specta- 
col este însă o șmecherie psiho- 
logică de bună calitate. Iată pro- 
cedeul: 

Dacă se lansa, cu acest mate- 
rial, un spectacol nou, publicul 
ar fi fost nemulțumit. Anunţând 
însă o a doua versiune a aceleiaşi 
reviste, domnul spectator vine, 








prevenit, să vadă același specta- 
col cu mici modificări — pentru 
că deși se anunţă că materialul 
e nou, dumnealui e obişnuit cu 


chiulul la teatru. Spre surpriza 
dumnealui însă, constață că ma- 
terialul este într'adevăr nou, că 
scketchurile s'au s:himbat, cuple- 
tul cu soacra are alte rime, tan- 
gourile au devenit valsuri, val- 
surile fox-uri, şi aşa mai departe. 
Deaceia pleacă mulțumit şi re- 
vine. a doua seară, cu familia... 
Nu observă însă că decorurile 


sunt pe alocuri cele vechi, că sce- 
rictele, ori pointele cupictelor sunt 


adesea, doar ecoul celor din re- 
vista precedentă. 

Există totuşi în aceste formaţii 
de revistă câteva elemente nu lip- 
site de valoare. In afară de Puiu 
Maximilian, animatorul acestor 
spectacole și bun regisor, ori 
Nutzi Pantazi care este „revista“ 
în tot ce are valabil ca fantezie 
şi divertisment acest gen, trebue 
să menţionăm pe domnişoara 


Virginica Popescu 


care insă stăruie inutil iîntr'un 
gen de teatru cu care, în afară 
de frumuseţe, n'are nimic comun. 
De când am văzut-o în speclaco- 
lele lui Iancovescu „Margareta de 
Navarra” jucând teatru, am înțe- 
les că e un talent şi o sensibilitate 
preţivasă care își cere o altă în- 
trebuinţare. 

Un alt element de talent este 
d. Oleg Dunouski, ale cărui reali- 
zări  corcografice au fost uneori 
singura rațiune de existenţă ar- 
tistică a „Alhambrei“. Deși sa 
mulțumește să monteze balete 
fade, cu domnișoare lipsite de 
graţie şi pe care le ghiceşt: deia 
început ce au să facă, nu vâm 
uita câtzva surprinzătoare scene 
din ultimele reviste ale anului 
trecut (personagiile costumaie di- 





Neoco-Umanism 
și Renaștere în Italia 


(Urmare din pag. 1-a) 


lângă Roma, Fastele imperiale au fost cu atâta necru- 


tare distruse, 


Stil „lapidar“ i se zice și astăzi stilului precis, ca scrie- 
rea cioplitorului de inscripţii în piatra, care era „lapis“. 


Din aceste considerente de concizie, de 


„lapidaritate“, 


Istoria care se săpa în litere cu dalta avea și ea (pentru 
evenimente capitale din Istoria Romei) o impresio- 
nantă concizie. Fusese ucis un Împărat (care ocâr- 
muise totuș Impărăţia 15 ani în calitate de Dominus și 
Deus-Stăpân şi Zeu —, fiind ales de 17 ori Consul? Şi 
fusese ales alt Impărat în locul lui? Analele se mulţu- 
mesc să menționeze faptul în aceste cuvinte: „Domi- 
țian a fost omorit și în aceeaș zi a fost proclamat Im- 


părat Nerva“. Redusă la atari proporții — 


comentează 


Calza — Istoria se face senină ; şi este desigur demn de 
notat că în ţara Oratoriei și a Retoricei, știrile oficiale 
erau exprimate cu o concizie și cu o selectare de vorbe 
atât de atentă și de nedesminţită. Din atare concizie 
avea să derive, pe lângă epitetul de „lapidar“, şi acela 
de „analitic“, adică demn de „anale“. 


Faptul irosiriii pietrelor săpate cu litere sau cu po- 
doabe exclusiv în epoca decadenţei politice a Romei şi 
a așa-ziselor Năvăliri, nu trebue exagerat. Adesea un 
monument din antichitate a început să se deteriorizeze 
din momentul în care sa manifestat solicitudinea arhe- 


logică pentru păstrarea lui. 


(Ne gândim și la fragmen- 


tele decorative dela Adam-Klisi). 

Renașterea, care de obicei este înțeleasă unilateral, 
drept restauratoarea Antichității greco-romane, a stri- 
cat, în parte, sau în total, nu puţine din monumentele 


Romei, pe care secolele de 


obscurantism medieval nu 


le atinseseră totuş, în nici un fel. In această privință 
sea poate invoca un exemplu recent, pe cât de impresio- 
nant. Transportându-se la Roma dela Palestina, una 
fin cele patru „Pietăţi“ ale lui Michelangelo (nu este 
vorba de cea terminată încă din anii tinereţii artistului 
şi aflată astăzi în Sfântul Petru; ci de o schiţă de 
„Pietă“, tocmai din anii săi ultimi), s'a constatat că n'a 


fost începută într'un bloc de Carrara, ci pur și simplu 
intr'un bloc desprins din cornișa unui templu roman 
(după cum arată frunzele de acant şi alte podoabe din 
spatele blocului). Aşa dar: Michelangelo, marete expo- 
nent al Renaşterii prin Sculptură ; fostul elev al Anti- 
cilor, la meşteşugul cărora sa deprins copiind statui în 
parcul vilelor medicee ; Michelangelo distrugea cu bună 
ştiinţă un fragment de templu roman, ca să folosească 


de-a-gata materialul ! 


Exemplul acesta, mi se pare bine ales, pentru înţe- 
legerea coimplicatului fenomen, care a stat la baza mult 
discutatei Renașteri. Aceasta nu a însemnat în nici un 
caz reducerea la necontrolata și superficiala imitare a 
Antichității, din partea oricui; ci o degajare a marilor 
principii călăuzitoare, care să permită o revenire la 
spiritualitatea vieţii din Antichitate, prin contopirea ei 
in milenara experienţă modernă, în sensul creştin, me- 
dieval. Altfel, Renașterea și Umanismul sar îi redus la 
pedanterie şi superstiție, nimicind în sine posibilităţile 
de expansiune cronologică și spaţială, la ale cărei con- 
tacte tindem şi astăzi, cu cele mai nobile aspirații ale 


noastre. 


ALEXANDRU MARCU 


UNIVERSUL LITERAR 


CRONICA DRAMATICĂ 





ferit, şi care se mişcau după rit- 
muri tot atât de diverse, le-a îm- 
prumutat oare d. Danovski, sau 
sunt creaţii personale?). 


Partenera sa, d-ra 





Ilona Simo 


a căpătat și o oarecare grație, pe 
lângă virtuozitatea de acrobată. 
Un comic, nu lipsit de o savoa- 
re, cam prea specifică, dar care 
ştie să-şi facă niște măști, adese- 
ori mici opere hilare este domnul 





Al. Giovani 


D. Nicolaide e de o vervă prea 
bine cunoscută. Favorit al publi- 
cului, ştie să anime şi să plaseze 
chiar o glumă bine cunoscută. 

Iar un tânăr care aduce o notă 
de discreţie, printr'o apariţie ele- 


gantă şi este 


domnul 


un joc 


reținut 





Marcei Emilian 


care, credem, ar putea să dea şi 
mai mult. 

Un clown de bună calitate este 
d. Demetrescu, 

Dar să nu uităm pe d, 2on Va- 
silescu singuru! și deci cel mai 
bun alcătuitor de melodii uşoare, 
Intr'o producție muzicală odioasă, 
muzica d-lui Vasilescu aduce, e- 
vident, o notă de originalitate. 

Decorurile actualului spectacol 
sunt datorite d-lor  Caramanlău 
şi Rohrofer, şi sunt adeseori in- 
teresante. 

Și pentru a încheia, vom arăta, 
că singurii cari fac ceva pozitiv, 
pentru ridicarea nivelului spiri- 
tual al publicului nostru consu- 
mator de teatru, sunt tocmai au- 
torii noştri de revistă. In timp ce 
oamenii, numai bine intenţionaţi, 
se mulţumesc să se indigneze și 
să emită teorii, d-nii Kaner, Mi- 
rea şi Puiu Maximilian întrebuin= 
ţează procedeul „ă rebours“, toar- 
te eficace.  Intr'adevăr, vorba 
d-lui Cezar Petrescu: „publicul 
înghite“; dar „înghițind“ mereu 
același lucru, evident că riscă o 
indigestie, Jar după indigestie, va 
urma schimbarea de menu cea 
atât de necesară. 


GEORGE VOINESCU 





POŞIA REDACŢIEI 


-]. G. Antonaru: Nu ştiu dece, 

dar mai toți cei cari trimit ceva 
spre publicare, nu uită să adauge 
că au acasă altceva mai bun. E 
o concepție da negustor, care 
caută să-şi plaseze mai întâi 
marfa proastă sau, în cel mai 
bun caz, o mică şi nevinovată 
manevră, pe care nu o poți ac- 
cepta. Ce-i mai normal decât să 
te prezinţi cu ce ai mai bun? 

„Inapoi la glie“ conţine o idee 
vnitară, frumos boltită peste 
preocupările cotidiane, de-o sin- 
ceritate nudă, care se sbate însă 
fără posibilitate de evadare din- 
ir'o formă prea didactică, une- 
ori monotonă. 

Dintre epigramele trimise, cu-= 
vinte bune pentru prima: lui 
M. P. 

Primui pas greșit în viaţă, nu 
poate justifica renunțarea defi- 
nitivă la serviciul pizioarelor... 
mai ales când există şi sclipiri 
de real talent care se cere însă 
frământat cât mai mult și mai 
cu grije. 


loan Vodă-Craiova: Că  prie- 
tenul d-tale a suferit o mare de- 
samăgire în dragoste, te cred și 
mă întristează. Dealtfel, se şi 
vede la ce temperatură a împlo- 
lit cele câteva fulgere în chip 
de versuri, adresate dulcinazi 
sale. Dar cât mai cuminte ar fi 
tost ca în loc de această moda- 
litate, să fie ales o alta la înde- 
mâna oricui: să fi cumpărat un 
plic și mărcile poştale respecti- 
ve şi să-i fi trimis o scrisorică 
într'o proză pe care-mi place să 
cred c'ar fi mânuit-o mai ono- 
rabil! 
Tu tiranică femee ce nu meriti 

să iubeşti, 
Tu cu alți băeţi în barcă începu- 
seși să vâslești 


. 


sunt „chestii“ intime şi  tot- 
deauna mi-a displăcut să fiu 
confidentul cuiva. Sunt pudic.. 


Şi-apoi, cum cred că suferin- 
dul trebue să fie elev la liceul 
militar din localitate, e bine 
să-și cultive curajul; până la ur- 
mă, va trece și hopul acesta. 


Mircea A. Granescu: Promiţă- 
tor. Lucruri frumoase care se vor 


rotunji mai târziu, — după mum- 
că încordată, — în realizăr, de- 
cente, — sper, 


Sandu Aluta: Mito'ogie versifi- 
cată, cu care chiar Ovidiu nu prea 
ar fi de acord. 


Ana Bucium: Prea multe la- 
crimi, uneori nejustificate, în niş- 
te versuri  suferinde.  Ragretele 





moastre pentru o durere pe care 
n'o putem împărtăși. 


Viadimir Milea: Atţât „viersu- 
rile“ cât și proza d-tale, nu le-am 
văzut niciodată, pentru care mo- 
tiv aici nu sa putut răspunde 
pân'acum ja această rubrică. 


Ar,  T.:  Incercările primite 
sunt... încercări numai. Mai este 
nevoie și de aprecieri? N'ar fi 
toamai măgulitoare. 


Ion Făgețel: Aş dori ca răs- 
punsul să fie într'adevăr tainic: 
materialul primit este aepubiica- 
bil. 

V. O. Spin: Ai multă dreptate 
în cele spuse. Voi căuta să te sa- 
tisfac. In parte aumai. 


T. B.: Nepublicabile. Ar fi mai 
de efect într'o corespondenţă par- 
ticutară, 


Dinu Carpaţi: „Mii de păsărele 
— Imi cântă în cale — Durerile 
sale“, etc. numeşti d-ta poezie? 


E. Z. Argeș: Cecace am primit, 
este nepubiicabii. D-lui Fântâne- 
ru i se poate trimite orice cores- 
pondenţă pe adresa „Universul 
Literar“. 


Ionel Truanic: Subiect explaa- 
tat deseori în literatura noastră. 
Motivul l-am mai întâlnit, cu 
mici variante. In forma aceasta, 
e nepublicabil. 


N. P.: Nu se poate publica. 


N. V.: Numai gânduri bune 
pentru agreabilele  „Terţine târ- 
zii“, care vădesc un talent în pli- 
nă formaţie. Mai aşteptăm. 


Ion G. Preda: Fragmentul de 
roman trimis, e prolix. Nepubli- 
cabil. 


Mir. Lip.: O desamăgire rimată, 
peste care plutește umbra unui 
regret: acela de-a nu se putea 
publica. 


Florin Lucescu: La valeur n'at- 
tend pas ie nombre des ann6es. 
zicală valabilă numai pentru pre- 
destinaţi . Nouă, muritorilor de 
rând, ni se aplică totuș. 


Nicolai Rostior: De dragul unei 
rime, nu se poate sacrifica un cu- 
vât cu atâta ușurință. Nu ne-am 
îndoit niciodată că versurile suat 
proprietatea d-tale. 

S. C. A.: Dibueli timide care 
prind a. se contura. Dar răbdarea 
rămâne tot mai tare decât inten- 
țiiie noastre, chiar onorabile f:- 
ind ele. 


C. POSTELNICU 





Cărţi și reviste primite 
la redacție 


Căminul culturali, — revistă 
de cultură a poporului, — anul 
V No. 45 şi6 pe Apriiie—lunie 
1929. 


Revista generală a invățămân- 
tului, — anul XXVII No. 5-6 pe 


Mai — lunie 1939. 

Revista de pedagogie, — anul 
IX. caietul I-il pe Ianuarie -— 
Iunie 1939. 

Ovizont, — unul 1 Ne, 2 — Cer 
năuți. 

Flamuri, revista licselor mili- 


tare, anuy V No. 3 pe Iunie 1939. 


Ştiinţă şi progres, revista știin- 
țifică a liceelor militare anul V 
No. 9-10 pe Mai — lunie 1939. 


Athenaeum, revista  învăţă- 
mântului liceelor mihitare, anul 
V No. 1, pe lanuarie — Martie 
şi No, 2. pe Aprilie — Iunie 1939. 


Arhivele Olteniei. anul XVII 
No. 97-100, pe Ma: — Decembrie 
1938, dir. prof. C. D Fortunescu. 


Statistica industriei extractive, 
anul XXXIX, 1937. 


Transilvania, buletin de tech- 
nică a culturii, anul 70, No. 3 pe 
Mai — Iunie 1939, Sibiu , 


Ey nou, director Roman Boca, 
anul II No. 3-4, Iulie 1939. 


Nicolae Stelian Beldie:  Cân- 
tece din Maramureș, 75 pag. 40 
lei, tip. „Alexandru A. Ţerek” 
Iaşi 1939. 


Muncă şi voe bună, anul ] No. 
8. din 15 Iulie 1939. 


Știu, revista liceului „Decebal” 
Deva, anul III No. 1-2 din 20 Iu- 
nie 1939. 


1. Minea: Paralipomena — lec- 
ți inaugurale ţinute ja Universi. 
tatea din Cluj, 73 pag. tip. „Pre- 
sa Bună”, laşi 1939. 


Tribuna tineretului, director 
Mihiui] Daneş anul III Nu. 30-34 
din 17 Iulie 1939. 


Dr. A. Faîbiș: Medicii şi lite- 
ratura, București 1939. 


Bugeacul, anul IV No. 5-7, pe 
Ianuarie — Martie 19389 








P E emana 


Din carnetul unui spectator 


A aruncat cineva un pumn de case 
la poalele unor munţi şi sa ivit oră- 
şelul acesta cu multe urcușuri și co- 
borîşuri, cu o statue cu aripi, care 
reprezintă muza unui poet, şi cu un 
cinematograf care se pare că e „mo- 
dern“. 

Dumneata, iremediabilule bucureș- 
tean, cunoşti gara ca un loc în care te 
uiţi din cinci în cinci minute la ceas, 
ca să nu pierzi trenul, şi în al cărui 
restaurant poţi să bei un pelin „ne- 
muritor“. 

In orăşelul acela, pitic pe lângă i- 
mensitatea munţilor, gara joacă, însă, 
poate, cel mai însemnat rol dintr'o 
piesă în care actele se aseamănă  în- 
tre ele. 

La gară se întâlneşte lumea, la gară 
se fac cunoștințele. In gară coboară su- 
râsuri noui dintrun București de sgu- 
ră, la gară se scutură batistele, albe 
păreri de rău pentru niște negre ple- 
cări. 

In gară m'a convins un grup vesel și 
bronzat în cari albi erau doar ghioceii 
din surîsul unei fete, să mă duc la ci- 
nematograf să văd un film cu mulți 
ruși și multe bărbi. 

Cinematograf întrun orășel 
poalele munților ! 

Spectatorule, ascute-ți creionul! şi în- 
toarce filele carnetului tău. 

Să nu te mire sala care aduce mai 
mult a hambar. 

Uite, sunt aici niște bănci, pe bănci 
stau nişte cămăși colorate — cămășile 
colorate îi caracterizează pe locuitorii 
dintr'o vară ai orășelului — şi în faţă, 
e chiar o pânză albă. Suntem deci în- 
tr'un cinematograf. 


dela 


Directorul e gras, simpatic şi nu se 


supără niciodată. 

Cinematograful, aici, e în timpul ve- 
rei una dintre miile de pricini de râs 
și voe bună. 


Grupul acela din fund pe care l-am 
văzut rîzând la cazinou, la gară şi pe 
şosea, n'a venit aici doar să urmărească 
aventurile tinerei dudui care e „în 
slujba inamicului“. 

Nimeni nu i-a obligat pe băeţii aceia 
înalţi şi veseli să-și închidă râsul într'o 
cutie fermecată pe care nimeni să n'o 
mai poată deschide. 

Dacă ar ști că o astfel de cutie le-ar 
face plăcere fetelor venite acuma dela 
tennis în „shorturi“ cari au provocat 
indignarea domnului cu mustăţi şi bă- 
cănie în București, ar cumpăra-o poate 
dela negustorul din poveşti, care vinde 
la un colţ de stradă pitici prinși în ac 
alături de „Albă ca zăpada“. Dar fetele 
vor şi ele să râdă. 

Şi de aceea nu sa supărat nimeni 
când băiatul acela adus din spate și 
mereu distrat a pornit prin sală cu un 
pantof în mână să scoată cuele dintr'un 
perete şi să le bată în altul. 

Și nimeni n'a fost indignat când stu- 
dentul blond cu ochi de pisică a scos o 


VI de TRAIAN LALESCU 


țigare din tabacherea lungă şi neagră, 
şi a început s'o fumeze. 

Nimeni n'a spus că „nu e voe să se 
tumeze în sală”. Din contra, un alt stu- 
dent, mai lung și mai nătărău, și-a luat 
inima în dinţi şi a cerut şi el o ţigare. 

Dar parcă e prea multă linişte în 
sală. I-o ti interesând pe spectatori sce- 
na de dragoste peste care plouă mii de 
dungi negre — filmul e vechiu ca o 
carte cu povești, uitată în pod. 

Nu! Dimpotrivă, liniştea asta e cău- 
tătoare de sgomot. 

Și când sa deschis uşa, iar prin co- 
nul de lumină a intrat un întârziat, s'a 
ivit şi pretextul. 

O gură a strigat: „Uuuşa!“ iar o 
sută ae gânduri sau bucurat: „Evrika!“. 

A ieşit pe urmă din sală un burduf 
de grăsime cu ochelari, Și sala a strigat: 
„Uşa !“. Jar când burduful sa întors, 
strigătul a iost şi mai tare, 

Şi la un moment dat ușa nu Sa mai 
deschis. 


Dar mai era în cinematograf şi un e- 
cran. Și pe ecran se petreceau diverse 
lucruri. Lite, eroina a deschis o uşe. Și 
sala s'a bucurat: „Uşaa !. 

A obosit şi aparatul cel cu zgomot și 
imagini, şi tocmai când primejdia pe 
ecran era mai mare, sa aprins lumina : 
„Pauză, două minute !* Un braţ bron- 
zat s'a îndepărtat de lângă altul de ză- 
padă. 

Pe două fețe s'au ivit două zâmbete. 
Pregătiseră, poate, o explicaţie. Dar n'a 
cerut-o nimeni. 

Filmul și-a reluat firul, parcă ceva 
mai încolo de locul de unde se oprise. 
De ce mai există și foarfeci ? 

Un elev numără bărbile cari apar 
din ce în ce mai mult pe ecran. 

O tată numără petalele unei marga- 
rete : „Il m'aime, un peu, beaucoup...” 

O cămașă albastră de lângă ea, se 
miră : 

— „Ce impresionabilă ești ! De ce să 
fii tristă când eroina filmului e neno- 
rocită ?...“ 

De ce a ieșit: „Pas du tout“? 

Se pare că filmul s'a isprăvit. 

Directorul surîde lumei care pleacă. 

— „Data viitoare, ne vine un film cu 
Garry Cooper...“ 

O fată brună e supărată: 

— „Eu am văzut toate filmele cu 
Garry Cooper !“* 

Dar tot ea se resemnează : 

— „Asta n'are nici o importanţă. Dar 
azi, ce film s'a jucat?“ 

Nimeni nu se miră de neștiinţa ei. A 
stat, doar, lângă un băiat brun, care 
mai avea, pe de-asupra și ochii verzi. 

Afară, orașul ne aşteaptă, îmbrăcat 
în haină de seară. 

S'a oprit în gară, un tren care aduce 
lacrămi şi zâmbete. 

Mâine, va lua cu el o fată desemnată 
cu vârf de zâmbet... 

Poimâine, vor pleca alţii... şi alţii... 

Micul orăşel dela poalele munților ! 





TURISM... 


(Urmare din pag. 6-a) 


— Bine ziceţi dumneavoastră, dar oa- 
menii noștri tot gândesc să strângă și 
de ei nu le pasă... 

Inainte de culcare, în rumoarea gra- 
vă a acelei seri, recitesc pe marginea 
patului moale, cu așternut curat, din 
Casa Direcţiunii regionale a C. A. P. 
S.-ului din Sebeş aceste strofe perfect 
adecvuate din volumul de „Versuri“ 
al poetului Aurel Marin, volum pe ca- 
re îl purtam în raniţă: 

Urcă până'n gura râului joagăre. 

Inima pădurii geme 'n văi afunde : 

Pădurarii taie, taie în neștire 

Semnul care-așteaptă seara de 

s'ascunde ! 


Numai când lumina lunii se revarsă, 
Lin mângâietoare, peste'nalte cetini, 
Pădurarii umblă nedormiţi, cu ochi: 
Umezi că-și omoară singurii prieteni! 


De aici până la Piatra Albă mai sunt 
vreo 20 km, [i faci prin cea mai în- 
cântătoare vale, care de aci se lărgeşte, 
primind din piin pulberea unor raze 
de soare tomnatic care se scutură cu 
luciri de diamant în apa de cristal a 
râului, care alunecă de astădată peste 
un pietriș modelat în prund. In dreapta 
şi stânga apei brădui tineri scoboară 
de pe culmi : cirezi de căprioare venite 
să se adape. 

La Oașa avem o altitudine de 1200 
m., iar culmile dimprejur ajung în 
Vârtul lui Pătru, Şurian şi Dealul 
Domnilor 2000 m. şi mai bine. lată un 
loc admirabil pentru o viitoare staţiune 


- climatică. Ai lărgime, apă, drum, o pă- 


dure tânără de brad și... frumuseţe, 
frumuseţe în orice parte ai privi. 

lată și o mașină elegantă din Bucu- 
rești, alunecând cu grije pe drumul 
abia trasat, în această parte. In faţa 
mea mașina opreşte şi domnul dela vo- 
lan mă întreabă dacă poate ajunge pâ- 
nă seara la Sibiu. 

— Da, puteți. 

— Dar cine face, 
reclamă acestui drum ? 

Am tăcut chitic, observând în mâi- 
nile cucoanei tocmai Călăuza pe care 


domnul. atâta 


o scrisesem acum 2 ani, asupra Carpa- 
ţilor dintre Ol şi Jiu şi asupra „Dru- 
mului Regelui“. 

— D-ta ce zici, insistă domnul du 
maşină, ăsta e drum? 

— Nu este tocmai un drum, am răs- 
puns, dar va fi, cu siguranţă. Se lu- 
crează mereu. In primăvara trecută, a 
fost declarat prin lege șosea națională. 
Se va îngriji Ministerul de Comunica- 
ţii de aci încolo de el. 

Spusele mele nu păreau a-l mulţumi 
de tot pe interlocutorul meu. D-lui ar 
fi dorit desigur o autostradă, dacă se 
putea. Noi priveam însă altfel şi Înce- 
putul, oricât de modest, ne înfiora şi ne 
mâna ca un resort spre fapte. 


La Piatra Albă am găsit, cum le 
știam din copilărie, când urcam pe câi 
la  stînă, casele, foste  „comandă” 
jandarmerească —- pe punctul dărăpi- 
nării. Acoperișurile erau sparte, că- 
priorii privarului lipseau, aşa că stra- 
şina se apleca încet într'o parte, gea- 
murile lipseau, ușile la fel, iar înlăun- 
tru se vedeau urme de animale şi vetre 
de focwi pe podeaua arsă. Cuptoarele 
erau stricate iar pereţii mânjiţi. în 
grinzile casei se puteau citi câteva nu- 
me recent săpate: Hild, Hans... etc. 
Frau nume de saşi din Sibiu, cari in 
ciuda lipsei cabanelor, se aventurează 
pe aicea, venind dinspre Păltiniş, 

Iau seama peste tot; svaluez lucră- 
rile, mă întreţin cu un pazni: de vă- 
nătoare aciuiat într'una din case, apoi 
scot. stiloul și pe o filă de carnet scriu 
cât pot mai caligrafic : 

„Trecătorii prin Piatra Albă sunt ru- 
&i a nu mai rupe lemne din case şi 
dacă se adăpostesc în ele, îi rugâni 
să nu le strice mai mult fiindcă în pri- 
măvara viitoare aceste case vor fi rr- 
parete şi date spre folosinţă tutuora” 

Am fixat fila întrun loc vinbil şi 
adăpostit și apoi am plecat în sus pe 
plaiul care duce peste Larga şi Tarapa, 
la obârşia Lotrului unde „societutea” 
noastră a amenajat cu doi ani în urmă 
o altă casă de adăpost a ei. 

C. MUNTEANU 





8 











UNIVERSUL LITERAR 








19 August 


1939 amr 


iteratură. artă. idei... 


REVISTA „LITORAL“ 


comtinuă să apară, aducând nu- 
mai poesie şi gravuri în lino- 
leum, deseori interesante. Dumi- 
tru Olariu care sârguește la bu- 
nul ei mers, a isbutit în destui 
de scurtă vreme să pună în ciu- 
Gateie ei pagini câţiva autentici 
și noui scriitori de versuri, în 
surisul cărora am descifrat vi- 
braţia ta'mică a gândului: frumos: 
Toan Micu, Nicoiae Dună(?!), Au- 
rel Dumitrescu și C. Munteanu, 
Pe Dumitru Olariu, îi aşteptăm 
însă şi în vo.um, Gcoi mai rea- 
l:zat şi mai compact, 


RASPUNDEM 


pe această cale unei rcorespon- 
dente care se ascunde sub iniţi- 
alele S. L. Versurile ce a bine- 
voit să le expedieze măruntei 
noastre priceperii, le-am cetit cu 
multă băgare de seamă și de câ- 
teva ori am reţinut fiorul au- 
tenticei inspiraţii, în meandrele 
banalului; ne bucurăm și o în. 
ştiințăm pe  domnişoara (sau 
doamna) se seninează S. L. că 
armoniile ei versiticate ne-au a- 
tras atenţiunea. Nutrim speranța 
ca mâin> să putem spune că am 
remarcat ceeace sec chiamă „o 
poetă“, dar pentru asta, repetăm, 
e nevoie de trudă, de suferință şi 
de experiență. Aşteptăm. 


RETIPARIȚI PE 3LARIE 
CHENDI!! 


statai că nici azi  şfichiurile şi 
luminile criticului acesta nu suni 
de prisos. 

Am savurat cu bucurie pagini 
întregi de bun simț și de gust, 
cere ni se pare că le-ar putea 
semna orice critic de azi. Chendi 
este, după umila noastră părere, 
unul dintre cozi mai utili şi cin- 
stiţi critici ai noştri şi nu ne pu- 
tem reţine tristețea, gândind că 
opera sa, în întregime, este ine- 
xistenţă pe piaţa literară. Avem 
convingerea că orice editură sar 
onora pe sine, tipărind într'o edi- 
ție accesibilă tuturor, opera lui 
llarie Chendi, Deasemenea ne 
mai gândim că destinul tragic al 
acestui nelniştit cm, nu s'a 
curmat nici chiar după moarte, 
mai ales când vedem că atâţi im- 
provizaţi recenzenţi dau busna în 
domeniul înalt şi spinos al crili- 
cii. Chendi, care era un spirit 
viu şi documentat, o minte mo- 
bilă și limpede, ar putea, și azi, 
să pună nițică rânduială în ha- 
rababura literelor române, 

lată o mulțime de motive care 
ne-au îndemnat să dăm titlul 
oarecum alarmant, notei noastre. 
Pentru această reeditare ne gân- 
dim întâi la „Fundaţiile Regale“ 
sau la „Cugetarea“, la „Miron 
Neagu' sau lu „Cariea Rornâ- 
ncască“. Noi am mai scris şi altă- 
dată despre acest subiect și pro- 
mitem că vom mai stărui, până 
când vom vedea cartea (sau 
cărțile) în lumina vitrinelor; o 
facem cu gândul că servim nu 


DIN VOLUMUL DE POESII 


„Game“, al d-lui C. SŞtetfăniu, 
desprinGem acest accenţ de tris- 
teţe lirică: 
„Amiază de vară într'o gară de 
sat. 
mea de pe 
perete, 
„Fumez tăcut din proaste țigarete 
„Si-aştept un tren ce poate a 


deraiat“, (In gară). 


Sunt, acestea, note de poesie 
remarcabilă, care scuză destule 
din stângăciile aflate în restul 
volumului. Oricum, noi ni-l a- 
mintim pe d. Ștefăniu încă de 
acum câţiva ani şi am descifrat 
în versul său de azi un urcuș 
îmbucurător, 


„Mă uit la umbra 


NE FACEM O DATORIE 


anunțând că amicul nostru C. 
Pârlea, lucrează la un „Buletin 
de poesie pe anul 1939“. Suntem 
curioși să vedem cum se va pre- 
zenta această lucrare, care ar pu- 
tea să fie utilă, completând un 
gol în publicistica noastră. Car- 
tea, va apare în lunile toamnei 
acesteia, zice postul. 


IN EDITURA 


„Lies €ditions des preses moder- 
nes“ din Paris a apărut, în ca- 
drele școlii române din Franţa, 
d tălmăcire a romanului lui Dui- 
tiu Zamfirescu „Vieața la ţară“, 


Bengescu, având o prefață mă- 
gulitoara, semnată de marele 
poet Paul Valery, din Academia 
T'ranceză. Pe noi nu poate decât 
să ne bucure acest gest de a în- 
cetățeni în Franța pe  scriitnrii 
noştri, mai ales că ni sa anunță 
în aceeaşi colecţie şi poesiile lui 
Eminescu. Efortul  cărturarilor 
dela Paris este un simbol pur al 
fraternității eterne între ceie 
două popoare latine, Acuma în- 
cep, poate, să ne cunoască și 
francezii, după ce noi ne-am fa. 
miliarizat cu marea lor litera- 
tură, 


N'AM UITAT INCA 


poesiile apărute acum mulţi ani 
în revistele vremii și semnate — 
nu vă miraţi — Tudor Vianu, 
Kra în acele strofe un înalt suflu 
de. poesie și deseori ne-am înfio- 
rat lângă armoniile acelor ver- 
suri. Azi autorul lor d. proiesor 
Tudor Vianu, lucrează la pre= 
țioase și masive cărţi de estetică, 
îngrijeşte rare ediţii critice, în- 
trun cuvânt, e prins în casna 
unei munci de proporții. Tâlcul 
însecmnării noastre e acolo de a 
ruga pe d, Vianu să adune într'o 
carte visele anilor acelora, mai 
ales că noi nam uitat promisi- 
unea ce ne-a făcut d-sa,. acum 
câţiva ani, într'o târzie iarnă 
broșoveană. Nu ne îndoim că o- 
dată și cedată, (şi spunînd asta, 
gândim: curând)  poztul 'Tudor 
Vianu va renunța la risipirea în 


D. EM. PAPAZISSU 


e un harnic și entuziast dascăl 


din Bazargicul Dobrogii, care ne 
trimite volumul. „Soare  într'un 
strop de rouă“. Despre această 


carte, noi am însemnat, pe vre= 
muri, câteva gânduri în „Stfarmă 
Piatră“, așa că lucrul pe care îl 
facem azi, este să-l asigurăm pe 
poetul Papazissu, că îi urmărim, 
pre cât ne e cu putinţă, cu sim- 
patie activitatea. 


IN CATEVA RANDURI 

vrem să vorbim despre un poet 
nespus de drag şi de poet: E 
vorba de d. Radu Gyr, de a cărui 
întotdeauna cu o sărbătorească 
poesie gândul nostru sa apropiat 
bucurie. Dela „Cerbul de lumi- 
nă“, la „Cununi uscate“, am 
urmărit clarul vers cu aceeaşi 
emoție. Poetul Radu Gyr, ştie ca 
puţin alţii, să-şi moaie peana în 
azur, închegând bijuterii de mare 
ținută lirică. Și dacă or fi unii 
care îl hulesce pe poet, noi îi iu- 
bim condeiul, trimițând pe orice 
cetitor dornic de-un colţ de raiu, 
la volumele armonioase şi vii ale 
iui Radu Gyr! 


POETUL VICTOR STOE 


autorul cărţilor de lilială inspi- 
rație: „Intrebare de stele“ şi 
„Vedenii, a isprăvit un nou vo- 
lum de versuri intituiat „Fuga 
cerbilor“, din care au apărut câ- 
teva fragmente în „Revista Fun- 


etului va fi — nu ne îndoim — 
ura din cele mai fine închegări 
lirice. Tot Victor Stoe lucrează 
la romanul „Spălătoreasa morţi- 
lor“' care va apare mai târziu; îl 
aşteptăm. 


IN REVISTA „SUD-OSTEN“ 


care e publicaţia academiei ger- 
mane din Miinchen,  consacraţă 
ţărilor sud-estice, găsim şi con- 
tribuții româneşti interesante, 
Astfei, un studiu ai d-lui Al. 
Dima, o traducere gin 1. Al. Bră- 
tescu-Voinești și un articol de 
Virgil Tempeanu ne dovedesc că 
la revista  „Sud-Osten“, culţura 
noastră este bine cunoscută și tot 
atât de apreciată, Ceeace însem- 
nam despre Duiliu Zamfirescu în 
limba franceză, este loşul să spu- 
nem şi aici, bucuroși: că a sosit 
timpul ca şi cultura noastră să 
treacă dincolo de graniţile ţării. 


TRECÂND PUȚIN 


in domeniul prietenului 'Traian 
Lalescu, vom spune că ne place 
revista „Fim“, condusă de d. D. 
3. Suchianu. Magazin documentat 
și de gust al tuturor faptelor 
și  realităţilor  cimematografice, 
„Film“, este cea mai serioasă şi 
mai prezentabilă publicaţie în a- 
cest gen, la noi. Ne pare bine că 
astfel, mai încetează reclama plă- 


NI SE PARE 


dcsiul de inutil efortul pe care 
d, Lucian Costin, autor a nenu- 
mărate cărți şi cărţulii, îl depune 
în Banat, la Lugoj, ni se pare. 
Cu toatecă domni-sa a tipărit su- 
medenie de scrieri, literatura 
noastră nu cred că sa îmbogăţit 
cu un vers sau o pagină de pro- 
ză. Singurul lucru pe care îl pu- 
tem face aici, este să remarcăm 
că d. Costin e un om harnic fi 
acliv. Dar asta nu spune mai 
nimic! 


LA CLUJ 


apare da câtva timp un săptă- 

mânal „Ţară nouă, în jurul că- 
Tuia s'au adunat câteva vii și 
autentice pene de tineri ardeleni 
Astfel: talentul lui M. Beniuc, 
Victor Iancu, V. Munteanu, etc. 
imprimă revistei un ritm de 
sprintenă şi actuală tinereţe ere- 
atoare. Mulţumiţi că putem re- 
marca o nouă isbândă a Ardea 


iuiui creator, trimitem simpatia 
noastră grupului „Țară nouă“ 
dela Cluj, 


CEI CE DORESC 


ca scrierile lor (cărți sau reviste) 
să fie discutate sau anunţate în 
aceste coloane, sunt rugaţi să 
expediezea, pe întreg timpul va- 
canţei, câte un exemplar și pe a- 
dresa: Ştefan Baciu, str. dr, Ba- 
iulescu nr. 9, Braşov. 


Răsfoind un volum de „foiletoa- 
ne“ al lui Ilarie Chendi, am con- 





Uşa se deschise încet, tânărul Adam 
(cel mai apropiat dintre asistenții lui) 
intră ușor, ştiind să se oprească în loc 
și să vorbească aproape pe șoptite. 

— Domnule Doctor, a murit numă- 
rul 26.... 


Parcă nu observase intrarea lui, 
parcă n'auzise. O stare de extaz sau ui- 
tare de sine trăsese bariere între el și 
lumea străină lui. 

— Domnule doctor... 

— Știu... numărul 26... Cancer, tre- 
sări el, adică știam, presimţeam. 

Se sculă în picioare. Un om uriaş, 
atât de puternic şi: de sălbatec părea. 
Braţe largi, lăbărţate în mânecile ha- 
latului alb. Capul (cu toate că după tră- 
săturile înfățișării nu i se putea ghici 
vârsta — era un om fără vârstă așa cum 
sunt vânturile şi zările) doar capul stă- 
ruia într'o expresie vie, violentă chiar. 
Ochii lui se adânciseră în ochii lui A- 
dam, căutând să afle dacă şi acesta 
simte ia fel ca şi ceilalţi. Se apropie de 
el, îi prinse umerii într'o strânsoare 
care însemna frică şi orgoliu. 

— Spune-mi Adame, mă dispreţu- 
“eşti, mă compătimești, m'ai putea umi- 
li ? Spune-mi! 

Obrazul calm al lui Adam nu trăda 
decât o înţelegere nefirească a lucruri- 
lor. Niciun zâmbet, nicio încreţitură 
pe frunte. 

-— Spune-mi ! tună vocea doctorului, 
văsunând aspru între pereții camerei. 

— Destinul, domnule doctor! 

Palmele lui Tudor Cazacu căzură în 
jos mai umilite decât vo injurie sau un 
păcat. Se întoarse cu tot trupul spre fe- 
reastră ,o deschise larg. Un miros de 
primăvară năpădi odaia. 

-- Trebue să semnaţi fișa, domnule 
doctor. 

— Da, da — să mergem! 

De-alungul culoarelor, pe scări co- 
borînd spre etajul întâi, de-alungul să- 
lilor lungi — Tudor Cazacu mergea cu 
umerii plecaţi, cu ochii în pământ, tră- 
gând doar des din pipa ţinută strâns 
între dinţi. Nicio siguranţă în pași, nici 
o elasticitate, nicio eleganță. O bruta- 
lă încovoiere, aplecat mult de spate, cu 
privirile care însemnau milă și ironie. 
Adam observa mișcările acelea de om 
străin, stingherit. Celălalt bănuise că 
toți ieșiseră în pragul ușii să-l vadă tre- 
când, dar n'avea curajul să ridice capul, 
să-i ţintuiască în loc, să le spună cu 
glas tare: 

—— Nu eu sunt vinovat că a murit 
ăsta, Credeţi-rnă. Degeaba mă uriţi, de- 
geaba vă înspăimântați de mine. Nu 
sunt eu vinovatul. 

Dar pașii îl auceau tot împleticiţi, ca 
şi cum pe umeri ar fi purtat povara tu- 
turor strămoşilor cu somnul neliniștit 
în pământ. Nu se gândea decât la chi- 
pul celui pe care-l va găsi întins pe tar- 
pă, așteptându-l să-i semneze trecerea 
pentru vămile văzduhului. Așa l-au aș- 
teptat dela moartea lui Paul, în fiecare 
pavilion câte altul nou. toţi trişti, toți 
cu pleoapele holbate și cu un fir de spu- 
mă în colţul gurii. Al câtelea era? Se 
temea de ei și totuși era forțat să-i va- 
dă din nou, din nou va trebui să le sus- 
țină privirile acelea halucinate (întâm- 
plarea sau acelaș destin făcea ca toţi să 
adoarmă cu ochii deschiși, cașşicum a- 
colo ar fi fost chiar ochiul lui Dumne- 
7cu), din nou va trebui să-i privească 
plecând pe braţele altora. Işi strângea 
pumnii cu atâta tărie, își înfigea unghii- 
ie atât de adânc în carne, încât în unele 
părți sângele ţâșnea. Simţea o poftă ne- 
bună să-i apuce de grumaz pe toţi ace- 
ştia care mor, să-i sgâlțâie, să-i facă să 
audă ca şi pe ceilalţi: 

— Nu eu sunt vinovatul. Nu eu. 

Sau să-i schingiue din nou pentru ca 
să 'nchidă ochii, să nu le mai simtă pri- 
virile aţâţate cum îl cuprind ca brațele 
reptilei, smulgându-l din propria lui 
conştiinţă, înăbușindu-l. 

Intrarea lui în salon se asemăna cu 
trăsnetul care ucide sau întunericul ca- 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23. 


numai memoria unui dafunet —- 
ci însăși cultura rumânească. 


Cartea are titlul „Mathieu 
mian“ și este tălmăcită de G. 


Da- pagini de reviste, strângându-se 


in pagini de carte. 





daţiilor Regale, pe luna August. 
Apariţia acestai noui cărţi a po- tica atât de mult la noi. 


tită şi neserioasă care se prac- 


ȘTEFAN BACIU 





PAIANJENUL 


re sugrumă. Intrezări pe chipurile tutu- 
ror — spaima. Pentru moment, doctorul 
simţi o satisfacţie, satisfacția domina- 
ției. In tăcerea odăii apoi, avu impresia 
că toţi complotează contra lui. Şi-atunci 
toate'n mintea lui se diformară. 

Era atât de frumos mortul și atâta de 
tânăr, încât doctorul Pudor Cazacu uită 
să-i mai privească ochii. Și chiar dacă 
Sar fi apropiat mai mult sar fi mirat 
că doar ochii aceştia nu-l blestemă, nu-l 
chinue de loc. Păreau mai de grabă îm- 
păcaţi, parcă-i mulțumeau că datorită 
lui, pleacă acolo unde nu este nici în- 
tristare şi nici suspin. 

Semnă fișa în tăcere, văzu oameni 
îmbrăcați în negru care ridicară targa, 
trase mai adânc din pipă, auzi și plân- 
sul cuiva din fund. Apoi plecă ușor ca- 
pul, învins. 

Targa trecu plutitoare ca un sicriu. 
Pironit locului, doctorul Tudor Cazacu 
privi în urma ei fără să se mai gândea- 
scă la faptul că omul acela nu se va 
mai întoarce niciodată. Cât de'uman i 
se păru acum momentul despărțirii. 
Altădată sar fi uitat cu scârbă, ar ti 
inchis în urma lui ușa, ar fi fugit. Acum 
i se păru totul atât de obişnuit! Parcă 
toate întâmplările intraseră într'o or- 
dine de muit stabilită. 

in faţă, se opri o doamnă voalată în 
negru : 

— Dece l-ai ucis, doctore? 

Atât întrebase. De sub voalul des, 





maria iri e 


privirile femeii, căutau o mirare, o jenă 
pe faţa lui. Dar calm, cașicum întreba- 
rea ar fi avut alt sens, răspunse: 
-— Nu se putea face nimic, doamnă. 
Şi numai după plecarea ei, Tudor 
Cazacu se reculese, își netezi tâmplele, 


ar fi vrut să înlăture un gând rău. 
zâmbi pal : 

— Vezi Adame, toți mi-au pus mereu 
aceeaşi întrebare: — „dece l-ai ucis, 
doctore ?' 

Adam n'avea ce să răspundă, dar 


simţea cum se statorniceşte între ei o 
legătură naturală, o tăcută conlesie de 
credinţă și poate că și doctorul a sim- 
ţit la tel, pentrucă deodată li se limpe- 
ziră obrajii și fruntea. 

— Eşti încă tânăr, Adame. Ai atâtea 
de învăţat de aici! 

Porbisşeră amândoi pe acelaș drum. 
Dupăce lepădaseră halatele, ieșiră fără 
să spună vreunul ceva. În învăilmășeala 
orașului, ei mergeau supuşi aceleeași 
sorţi, ca "ntr'un crepuscul cenușiu de 
toamnă. 

— Vreau să mergi cu mine, spuse 
Tudor. Poate voi avea nevoie de ține 'n 
seara asta. 


(Urmare din pag. 5-a) 


Si astfel intraseră în restaurantul o” 
bișnuit cunoscut celui dintâi. Instalaţi 
la o masă din fund, departe de muzică 
şi de toţi ceilalţi, lângă paharele 
cu vin fiecare căuta o libertate oare- 
care, o anumită respiraţie care să-i 
împrietenească mai mult. Tăcerea dură 
câteva clipe. Nu se simțeau străini, dar 
se părea că o jenă îi obosește. 'Totușşi, 
întrun târziu, Tudor Cazacu se aplecă 
în spre el. ca spre un frate pe care nu 
l-ai văzut de mult, 

— Să nu te mire că te-am adus aici. 
E vulgar, dar asta-i realitatea. Am a- 
juns rău, prea rău... 

— Nu domnule doctor, prea aspru le 
judeci. De-ai ști cât de aproape mă 
simt de dumneata ! 

— Poate că 'ntr'o zi o să-ţi pară rău. 

— Dece? făcu mirat Adam. 

— N'are nicio importanță dece. Nu 
trebue să disperezi dela început. Cât 
mă priveşte, nu știu unde voi ajunge. 
Totuşi astă seară voi fi sincer. 

— Aş dori chiar să aflu anumite lu” 
cruri. 

— Bea mai întâi. Bea. Desigur e ca- 
raghios să spui că-ți îneci necazul în 
vin, N'o fac pentru asta. Beau pentru- 
că am senzația unei lucidităţi celeste, 
mă cred în clipa aceea în afară de voi, 
alături de ceilalți, alături de morţii 
mei. Adame să bei pentru altceva, să 
bei pentru slava tinereţii tale. Eşti un 
băiat inteligent. O sajungi mai iute pe 
culme. Eu cad, cad încet, dar pentru 
totdeauna. Imi dau seama că e natural, 
că așa e scris să se întâmple, deaceea 
nici nu reacționez. 

Tânărul asistent îl asculta cu toată 
atenţia. Fără să-și dea seama, Cazacu 
îl ajuta să-l exploreze, să-i cunoască 
toate identitățile sufletești. Avea ocazia 
acum să-l descoasă, să-şi explice pe 
de-a'niregul sensibilitățile și iluziile a- 
cestui om. Deaceea nu se sfii să reîn- 
ceapă el conversaţia. 


— Vroiam de mult să te întreb, dom- 
nule doctor, anumite lucruri. O să te 
superi ? 

— Nu, te rog. Astă seară chiar de-ar 
veni ioală pleava orașului să mă scuipe, 
și nu m'aş supăra. Am poftă să fiu dis- 
prețuit și umilit. Te rog urmează. 

— O, nu e vorba despre asta. Mai 
degrabă de manifestarea  sincerităţii 
mele, 

— Eşti un băiat onest. 

— lată, domnule doctor. In activita- 
tea mea de tânăr medic se petrece un 
lucru curios poate. Și eu am operat, 
şi eu cunosc tainele unui trup omenesc. 
Acum când o tăetură întrun ţesut în- 
seamnă atenție, precizie şi mai ales o 
pierdere colosală de energie din partea 
mea, de-abia acum îmi dau seama că n 
mine fiecare mișcare are un corespon- 
dent tot atât de violent, tot atât de du- 
reros ca şi pentru bolnav. 

— Hm! Ştiu ce vrei să spui. 

— Ce sirnţi domnule doctor când faci 
o incizie, ce gândeşti în clipa în care 
ajungi cu bisturiul lângă inima boina- 
vului, când ştii bine că o neatenție cât 
de mică înseamnă » victimă, Spune-mi 
domnule doctor ? 

In tăcerea de o clipă, oclipă grea, în 
care parcă doctorul renunţă la tot ome- 
nescul lui, vroia sapară gol, liber. 
Vroia mai mult să îie sincer. 

— Astăzi nu mai simt nimic. Adame. 
Inainte când eram cași tine (0, e groas- 
nic să trăești ca mine atât de aspru 
amintirile), păream atât de străin și de 
indiferent, încât toți îmi spuneau că 
n'am suflet, Bieţii oameni! Ei nu ştiau 





ce 'nseamnă pentru mine simpla des- 
chidere a unui flegmon. Auzi, Adame ? 
Aveam impresia că tai în propria mea 
carne. 

— Da, da, aşa e. Și eu, la fel domnule 
doctor — îl întrerupse sugrumat, ame- 
țit cel de alături. 


— Eu care nu eram sub narcotic, su- 
feream mai mult decât bolnavii. Atât 
de sensibil și de fragil duceam bistu- 
riul, cașicum ași fi vrut nici să-i atin- 
gă. Mă purtam cu ei cașicum ar fi fost 
fluturi, orchidee sau mai mult poate—- 
lumini subțiri, transparente. Orice ţi- 
păt, orice lacrimă mă chinuia. Şi nopţi 
întregi îmi distrugeam somnul sub te- 
roarea aceea idioată a scrâșnetelor de 
cuțit şi-a hârșiiturilor sub piele. Dar... 

— Dar astăzi dece apari ca un tiran? 

— Nu, Adame, ca un monstru apar. 
Asta-i expresia plastică. Astăzi nu mai 
simt nimic. Iţi aduci aminte de Pau: 
Cazacu ? 

— Mi-aduc. 

-— Ziua fatală. De-atunci mi-am pier- 
dut simţurile, am devenit ca un animal 
care în teama lui de-a nu cade pradă 
altora, ronțăe oasele celor pe 'care îi 
mai are în ghiare. 

— Se pare că te răzbuni pe moartea 
pictorului. 

— Nu, vezi aici ești greșit, Dacă i-ași 
uri, întâi i-ași vindeca şi-apoi i-ași 
ucide. E o inconșştienţă  sălbatecă. Nu 
mă leagă nimic de ei. Eu nu contez ni- 
mic, Destinul. Numai destinul contează. 

Tudor Cazacu se ridicase, nu să ple- 
ce, dar să se însenineze. [| durea capul, 
i se 'mpăienjiniseră ochii, simţea în 


piept o ceaţă care-l întunecă şi-l des- 
tramă ca pe-o cârpă. 





— Domnule doctor, reluă târziu A- 
dam, m'ai învăţat odată că adevăratul 
medic e prietenul și fratele bolnavului, 
că trebue să fie bun, omenos. 


— Treaba ta. 

— Dar o să mă prăbuşesc, nu'nţelegi, 
nu ţi-e milă? 

-— Dece să-mi fie milă. In fiecare om 
văd un bolnav. Nu mai pot fi bun. Am 
devenit nervos, înrăit, şi totuși m'auzi 
— nu sunt vinovat, mă condamnaţi fără 
să vă explicaţi cauzele. 

— Ştim, nu ești primul doctor care 
intri într'o anumită categorie demoni- 
că. Mâna dumitale tot mână de meșter 
este, tot marele chirurg rămâi. E allt- 
ceva : o cauză exterioară pământului. 

—— E-adevărat. 

— Nu-i așa că de muite ori simţi cum 
îți umblă CINEVA în adânc, în sufle- 
tul dumitale ? 

— Da, da, aşa este. Apoi când m'a- 
propii de bolnav, nu mai văd nimic, 
mi se 'ntunecă totul; mâinile lucrează, 
bisturiile scotocesc prin răni, dar cred 
că mi ss scurge prin degete și prin bis- 
turii în trupul pacientului tot ceeace 
eu am mai rău și mai blestemat în mi- 
ne. In clipa în care tai țesuturile, omul 
depe masă parcă se deformează, se lăr- 
geşte — odată e Paul, altădată copil, 


Taxa poștală plătită în numerar conform aprob 


altădată femee — apoi se mistue. .Nu 
mai știu ce fac în timpul ăsta, cred că 
mă sufoc, mă strânge cineva de gât, 
toți mă privesc înfioraţi, mă cred ne- 
bun, apoi... 

— Apoi, spune domnule doctor! 

—- Apoi mi se pare că... dar ce dracu 
ești închizitor? Lasă-mă, nu mai pot su- 
feri, mi-e scârbă. 

Ca 'ntr'un obscur în care toate [e- 
tele par scoase atunci din pământ, și 
chipul unuia şi-al celuilalt aveau cu- 
loarea unei palidităţi crescânde, obosi- 
toare, care însemna teamă şi un fel de 
sfârşeală chinuită. Dela un capăt la al- 
tul al localului, erau toţi egali sub at- 


mosfera  aparentei  beţii. Doctorul 
privea pe Adam — Adam pe doc- 
tor; vedeau aceeași răvășire, bănuiau 


aceeaşi comă. Nu mai recunoșteau unul 
în altul faima doctorilor vrăjitori, des- 
cântături, cu har dumnezeesc. Erau ca 
două trupuri fără suflet. Sălășuia peste 
ei obsesia brună a tinerilor morţi, un 
spirit neliniștit călătoria de șapte ore 
împrejurul lor. 

— Hai să mergem, a trecut de mie- 
zul nopţii! 

S'au despărțit în stradă. li stinghe- 
rea acum o jenă, o milă reciprocă. U* 
nul în faţa celuilalt, statuari, dar plic- 
tisiți, şi-au strâns mâinile şi-au pornit 
pe drumuri diferite. 

— E un păianjen urit și 
gândi în sine Adam. 

-— Prostul, vorbi pe drumul său doc- 
torul, crede că n'o sajungă aici. Toţi 
sunt niște imbecili. Am ucis pe fratele 
meu, apoi altul şi altul. Ei și! A pier- 
dut lumea ceva, s'a stricat vreun echi: 
libru ? Nimic. Și Dumnezeu va muri ! 

Răsvrătirea lui se desintegra între 
fericire şi suferinţă. Ca un chin al pă- 
catului, în el se sbăteau toate duhurile, 
întunericul însuşi delira în jurul lui. 
Fantomatică apariţie pe străzile oraşu- 
lui, părea coborit dintr'o lume care n'a- 
parținea pământului. Cu cât mergea 
mai departe, se ușura. Nu era numai ră- 
coarea nopţii, numai mila pe care i-o 
acordau stelele şi cerul; rnai mult, pă” 
rea că o anumită pasiune, un mister a! 
lucidităţii îl chema din poziţia sinistră 
a vieţii lui de până atunci. Conştiinţa 
se epuiza de lamentaţiile, remuşcăriie 
şi tristeţile de eri. Un mare simbol al 
sfințeniei îi acorda un liber parcurs 
spre supravieţuire, spre miracol. Fusese 
deajuns o mișcare, o răsucire din echi- 
librul static păgân în care se ţintuise 
până în ora aceea, pentruca toate coş- 
marele să se dilueze, spaimele să se 
prăvale, întunericul să fugă. Era nesi- 
gura dar strania senzaţie de absorbire 
şi trăire cosmică. De unde venise, cine-l 
ajuta ? Dumnezeu ! 

Şi cuprins între limitele acestui ex- 
iaz, care însemna o durere încă (lui 
Dumnezeu îi era milă, Dumnezeu era 


bun), doctorul Tudor Cazacu îşi pierdu 
încetul cu încetul conştiinţa lui uma- 
nă, legată de pământ, pentruca să se 
târască spre iubirea de oameni printr'o 
transă, printr'o arzătoare speranţă de 
mântuire. 

Bătuse tare în ușile unei biserici. Din 
ura dela început, se trase acum viziu- 
nea unei adevărate canosse. Uşa o des- 
chisese un paznic bătrân şi-l întrebase 
din ochi ce caută aici. Doctorul nu 
dădu înapoi, nu se întoarse, ci intrând 
înlăuntru, îi spuse celuilalt : 

— Lasă-mă un ceas, două, până n- 
zori. Mi-e frică de Dumnezeu. De-aceea 
am nevoe de El. Lasă-mă. 

Si după ce pașii paznicului se pier- 
dură în afară, doctorul rămase în bi- 
serică înfiorat, ca de un har de viață 
veşnică. 


scârbos, 


LAURENȚIU FULGA 


ării dir, G-le P, 1. T. Nr. 24464-939,