Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0001

PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov $ 


ABONAMENTE: 


autorități şi instituţii 1000 le! 
de onoare 500 „ 
particulare 250 « 





REDACȚIA ȘIJADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezolanu 23-25 





— 1 


TELEFON 3.30.10 


DN 


APARE SĂPTĂMÂN 
PREŢȚUL7LEI 








Constrângerea 
speranţei 


de MIHAI NICULESCU 


Contrastele se împerechează adeseori într'o inti- 
mitate surprinzătoare. Astfel, speranţa e chipul a- 
pollinic al desnădejdii demente. Sub aparenţa li- 
niştită mocneşte desperarea. Mesagiul chipului ves- 
tind înseninare dospește din amăgirea de sine şi 
din înşelăciune. Absorbită în doze excesive, speran- 
ţa își alterează virtuțile tonice. devine viciu, care 
atrofiază simţul realităţii şi al proporțiilor fireşti, 
Ceea ce e adevărat pentru organismul insului oare- 
care se potriveşte şi colectivităţilor, organismelor 
naţionale. 

individul incepe să însemne, atunci când se des- 
prinde din starea gregară în care trăeşte şi se s:m- 
te bine, cu toţi laolaltă. Ins e acela care se retrage 
din turmă şi se izolează într'o singurătate insulară. 
Insul este omul insulei, — „al unei insule de carne 
și duh împrejmuită de ignoranță”, domnind întoc- 
mai ca Robinson „peste maimuţele şi papagalii din- 
iăuntru” (Paul Valery). 

Beatitudinea contemplativă a concepţiei insulare 
e poate cea mai amară voluptate din câte-i sunt 
date insului singuratec. Refugiul din viaţă, refuzul 
lucid al participării la învălmâăşirea fără noimă în 
durata nestatornică, inseamnă rez.stența de-a se 
lăsa amăgit de chipul îmbietor al speranţei, dar şi 
acceptarea riscului suprem al desnădejdii, care £ de 
ia aiuvolul. Faust sorbind ultima p-câtură din câpa 
desnădejdii a tăcut legâmânt cu dracul, vânzân- 
du-şi sufletul ca să i se poată împlini o dorinţă ne- 
oună. Oprirea în loc a clipei trecătoare însemna 
realizarea supremei speranţe, — dar o speranţă îm- 
potiva firii — plătită cu prețul! ultimei desnâdejdi. 

Nitueni nu poata anera ap he iz tai mat Ponta 
Totuși Faust a fost mântuit, dar asia datorită unei 
şanse, din afara lui. 

Sufietul faustic — în care se seounoaşte sufletul 
neliniștit al omului modern — e condamnat prin 
destinul lăuntric pe care-l poartă, dar cine ar în- 
drăsni să se asemene Margaretei ? Ea este un „deus 
ex machina“, un artificiu sublim al dramaturgului. 
Condiţia omenească — ceea ce este propriu omului 
— nu o exclude dar nici nu o cuprinde printre da- 
tele sale. E mai prudent, în viaţă, să contăm fără 
şansa mântuitoare a Margaretei. 

Neamurile care au băut până în fundul cupei 
amărăciunea, încearcă să se reîugieze, cu o su- 
premă opintire desnădăjduită, întorcându-și faţa 
dela chipul hâd al suferinţei, către chipul apolli- 
nic al speranţei. In una din faimoasele „Scrisori 
către națiunea germană“, Fichte observa că ori- 
de câte ori poporul german era învins şi decepți:o- 
nat pe tărimul practic, al realităţilor politice, el 
se avânta cuprins de o febră neobișnuită, în spe- 
culaţiuni metafizice. 

Refugiul în metafizică e un fel îngăduit desnă- 
dejdii de-a se revărsa în limanul speranţei. După 
Fichte, una din implicaţiile intime de structură 
spirituală a poporului german. 

Alt fel, este retugiul în istorie, pe care evenimen- 
tele întâmplate în decursul anului trecut ne îndeam- 
nă să-l socotim ca o soartă predestinată a poporu- 
lui nostru. Refuzul istoriei îndreptățește voinţa 
noastră de istorie, voinţa de-a ne făuri singuri 
istoria, care ia pentru noi forma și sensul proec- 
tării ideale într'o suprastructură, peste realităţile 
ce ne înconjoară dar nu ne satisfac, — într'o su- 
praistorie. 

Pentrucă la un moment dat am simţit cum ne 
fuge pământul de sub picioare, lăsându-ne descum- 
păniţi şi cuprinși de panica nesiguranţei fizice, — 
instinctivă înainte de-a se fi închegat cu claritatea 
conștiinței morale, — ne-am căutat un echilibru 
nou într'o voinţă extraordinară de istorie, odată cu 
uitarea nedreptăţii istorice care ni se făcuse. Refu- 
giul în istorie era ultima şansă care ne rămânea, 
şansa desperării. 

Dar funcțiunea normală a speranței căpăta prin 
forţa evenimentelor o importanţă excesivă. Spe- 
ranţa devenise o constrângere, — iată adevărul. Co- 
vârșiți de realitatea care ne sufoca, ne-am refugiat 
în istorie, pe ușile îmbulzite ale speranţei. Să nu 
se uite însă, că înainte de-a juca un rol pentru 
ceilalți, avem de îndeplinit o realitate, pentru noi 
înșine. Realitatea este icoana României. Cât des- 
pre rolul sau m:siunea istorică a românismului, 
asta mat târziu. Toate după rândul şi fiecare la 
vremea lor. Ce-o fi, vom mai vedea. Noi, sau cei 
cari vor veni după noi. 








a ot 





IISUS IN TEMPLU 
(pictură murală din veacul XVI) 


IS == 


Intâmplarea istorică petrecută anul 


acesta luminează atât de intens înain- 
te, încât ne împiedecă să privim retros- 
pectiv. Un bilanț politic al anului care 
treci:, al acestui an 1941, cars ne-a a 
dusă pa GG cu pienutia AU SE pri 
face. 6 Septembrie nu este evenimen- 
tu! central al unui am. lar dacă voii 
repeta afirmațiunea atăt de des scri- 
să, că Septembrie ai anului trecut 

esparte între două lumi, mărim, încă 
odată dificultatea procesului de ze- 
judecare a ceior ce s'au întămplat aici, 
prin voia Domnului şi prin invierea 
întru duh a Căpitanului. Pentrucă nu 
vom isbuii să facem nici inventarul 
păcatelor lumii celei vechi (prea ar fi 
marel) nici să prevedem, pe întreaga 
ei dimensiune adâncă, semnilicaţia o- 
rizonturilor ce s'au deschis. 

Unii au văzut în 6 Septembrie o re- 
voluţie naţională. Alţii, una socială, 
definind-o ca pe o urmnire, de jos în 
sus, a colectiviiăţii româneşti. S'a mai 
spus apoi că revoluția legionară din 
anul 1940 a fost şi naţională şi socială, 

Evident că niciuna din aceste afir- 
maţiuni nu este greșită. Ele răspund, 
fiecare în parte, năzuințelor pe care, 
fiecare, le-a legat de 6 Septembrie şi 
care vor deveni, cu timpul, realităţi. 


Ni se pare însă mult mai propriu să 
scriem că la 6 Septembrie nu a fosti 
revoluţie socială, ori naţională, ori na- 
jional-socială, dar, simplu, că la 6 
Septembrie: a fost revoluția. Care re- 
voluție? Și dece nu este nevoie, 
ba chiar apare impropriu să de- 
finim într'un fel sou într'altul însemnă- 
tatea istorică a lui 6 Septembrie? . 

Să ne aducem aminte că, dela Ho- 
ria și până la 6 Septembrie, toate miş- 
cările autentice ale neamului româ- 
nesc au rctat. Se ne gândim că întot- 
deauna, până la 6 Septembrie 1940, 
trădarea a învins. Să ne mai ridicăm 
cu gândul la faptele înaintaşilor noș- 
tii, Horia, Tudor Vladimirescu și A- 
vram lancu, care toţi, au fost prezenţi 
la 6 Septembrie printre rândurile iegio- 
narilor, împreună cu toată sbuciuma- 
ta noastră istorie, împreună cu toate 
dramele scrise şi nescrise, care s'au 
petrecut pe pământul românesz, dela 
descălecatul neamului până astăzi. 
Nu cumva să uităm, că până la 6 Sep- 





Cu _gândul la 6 la 6 Septembrie 





de MIRCEA MATEESCU 


tembrie, blestemul încă nu se ridicase 
deasupra noastră, pentru că până la 

această dată, în permanenţă, ori de 
câte ori răul şi binele se luptaseră pen- 
mu mântuirea suiletului românesc, în: 
pe ia. mA e aa aiva ia Alu 
iea ori, încât devenise danii; Aa 
logică, printre noi. Că ajunsesem să 
spunem, tot recitind istoria şi tot vă 
zând că eroii noștri toți au fost răstig: 
niţi tără să poată învinge mişelic —: 
„nu există binele pe lumea aceastal“, 
Că atâtea straturi de scepticism se a- 
șezară, unul peste altul, cu prilejul fio- 
carei revoluţii ratate în istona neamu: 
lui, și suiletul ne devenise atât de ne 
încrezător, mai ales după moartea Că- 
pitanului.. 

Să înţelegem atunci că la 6 Septem: 
brie nu a fost un fel sau un alt fel de 
revoluţie. La 6 Septembrie, a fost re- 
voluția. S'a ridicat adică, ia 6 Septem- 
brie, răzbunător, peste toate trădările, 
peste toate revoluțiile ratate,  bineie. 
De aceia să nu ne mai lamentăm. Nu 
avem dreptate să ne plângem că sun: 
tem generaţia cea mai sacrif.cată, în- 
tre toate celelalie care au trăit, au lup- 
iat şi au murit pe pământul din Ceta- 
tea Carpaţilor, tără să vadă binele. 
Am fest, dimpotrivă, generația aleasă 
de Dumnezeu ca să trăim ziua bi- 
ruinței. 

De două mii de ani, tot mor Româ- 
ni. pentru ca noi să îl trăim pe 6 Sep- 
tembrie. De două mii ds ani, tot în- 
cearcă neamul să-și așeze temelii pen- 
tru eternitate. Ar luat parte în anul 

1940, în Septembrie 6, la întâmpla- 
rea pentru care au murit și Horia, și 
Tudor, şi lancu și Căpitanul. Secole 
întregi, strămoșii au încercat revoluţia. 
După secole, noi am isbutit, însfârșit, 
la 6 Septembrie. 

Noi, contsmporăânii lui 6 Septembrie 
1940, răspundem î în faţa întregei istorii 
a neamului și „prin faptele noastre, 
dăm raportul eroilor cărora li sia frânt 
viața, întru românism. Ar exista un 
blestem mai mare pe capul nostru de- 
cât acela de a rata biruința miilor de 
ani? 

Dincolo de 6 Septembrie, și dacă nu 
vom împlini ceiace a fost la 6 Septem- 
brie, mai poate exista istorie a Romă- 
nilor? Sunt întrebările pe care le a- 


dresăm, de Anul Nou, tuturor. 


i 






ogor a ANUL L eNr.l 
E" iC“ MIERCURI 1 lanuarie 1941 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


E E DIC 


Despre sensul creaţiei in 
cultura românească 


de ŞTEFAN TEODORESCU 





Soluţia optimă a dificultății statuării unei baze metodologi: 
ce pentru explorarea creației culiurii noastre ni se pare ur- 
mă.oarea: evitarea postării în ontologic, indiferent de ce re- 
giune. Nu vom capta viziunea originală necesară, nici dacă 
ne vom situa în spiritual, psihic, în biologic sau chiar în spi- 
ritul obiectiv ; și cu atât mai puţin în regiuni de predilecție 
pozitiviste sau materialiste ale economicului sau tehnicei. In 
primul rând fiindcă operaţia de situare însăși constă într'o 
eminentă deplasare de sens ontologic ; popular vorbind: cu 
orice fixare metodologică, nu numai că ai anticipat o viziune, 
ai fixat un punct de vedere, dar ai și modificat anumite cadre 
constitutive ale fenomenului urmărit. 

Socotim deci drept cea mai adecvată metodă pentru a 
croi sensul intim al creaţiei culturale românești : o situare ex- 
plicită inițială în existenţial. Ce însemnează această opera: 
ție ? Reconstituim în primul rând dualismul ireductibil din 
cadrul culturii europene, dintre fapt și sens, ideal și real, cul: 
tură şi realitate, oricât de schematică și abstractă ar fi opera- 
ţia, din cauza ireversibilităţii tradiţiei și a impregnărilor spi- 
ritului obiectiv. Ajutaţi de metodele cercetărilor fenomenolo- 
gice actuale, care încearcă să cuprindă într'o problematică 
obiectivă straturile pretematice, preontologice, ale realității, 
va trebui să vizăm drept obiectiv al reilexiei sistematice acel 
moment originar și ireductibil unde se soldează toate semni: 
ficaţiile acţiunilor umane, legitimându-ze cu toate drepturile 
și evaluările înfruntate, pentru a dobândi acel index de con- 
versiune în valori pur omenești, dincolo de biologie, sau de 
formalism intelectual, 


Acest moment de ultimă evaluare socotim, după filoso- 
fia modernă, că se află situat pe o dimensiune specifică a 
existențialității umane. Concepem cu strictă determinare ter- 
minologică existența umană ca o dimensiune autonomă în 
cel mai expres sens așa cum e construită în gândirea autori- 
zată germană de azi, nu cum e grosolam trivializată în filoso- 
temele românești, unde se confundă sau cu un psichologism 
banal sau cu un realism naiv. Despre aceste coniuziuni spe- 
cifice și simptomatice ne vom ocupa într'un studiu special, 
Martin Heidegger denumește terminologic această dimensiu- 
ns: fundamentul — ontologică. Momentele dimensionale exis- 
tențiale ontologice sunt captabile numai prin. metoda apeci- 
ICE IiTNeaeuiică, deoaiece numa: asfel se pot evita con- 
secințele unui cerc vițios logic, care formează obiectul prin- 
cipal de acuzaţie împotriva fenomenologiei, 

Operația ultimă de soldare, de convertire a soluțiunilor 
omenești de orice gen: practic, teoretic sau de pură creaţie 
culturală, sunt supuse acestei evaluări existențiale căpătând 
sensul specific uman și un anumit semn inițial de plus sau 
minus. Este operația prin care se hotăreşie în ultima instanță 
în intimitatea personalității dacă viața are totuși un sens. 
Este în fond sensul acelui catharsis aristotelic sau împăcarea 
hegeliană, repuse însă în dimensiunea lor originară, nu esca- 
motate psichologic sau dialectic. 

Nu putem da aci o analiză cât de cât completă a acestui 
fenomen de conversiune cathartică, fundamental pentru exis- 
tența umană și esențial pentru problematica culturii. Numai 
din acest inițiu se poate discuta cu rost problema pesimismu- 
lui culturii, Rousseau sau Tolstoi, Spengler sau Klages. Soco- 
tim că pentru problematica culturii noastre românești necesi- 
tatea acestui inițiu e postulată și de consideraţiile metodolo- 
gice menționate mai sus: confuziile pseudo-morfotice şi de- 
plasările de sens, care iac imposibilă o echivalență de ter- 
meni tale-quale cu filosofia culturii apusene. Pe de altă parte 
este pentru noi o dovadă de ultimă instanță că prin partici- 
parea la acest catharsis destinul nostru cultural cade în lotul 
culturii europene. 

Principulele constructive existenţiale ale catharsisului 
european sunt: 

1. Logos-ul grec. 

2. Prometheicul. 

3. Caritas christiana. 


Prin coeticientul lor cathartic aceste trăiri hindamentale 
formează rădăcinile existenţiale ale culturii europene şi dau, 
într'o țesătură specitică și variabilă complexele forme ale 
stilului de viață european. 

Logos-ul grec reprezintă esența actuală a obiectivării spi: 
rituale din ontologia europeană, care a creat ca mod specific 
de cunoaștere și de trăire fundamentală a vieţii meta-fizica şi 
în ceie din urmă insăși știința modernă, 


Prometheicul este absolutizarea existențială a acțiunii 
omenești cu implicarea explicită şi acceptarea tragicului ire- 
ductibil provenit din dimensiunea ireversibilă a morţii și a 
determinării cauzale până în categoriile destinului grec. E 
recunoașterea titanică a eliberării prin labor improbus, este 


înfruntarea din „Prometheu” a lui Goethe. Combinată cu a: 
pollinicul obiectivării logos-ului pur, o sinteză semnificativă 
între platonic și prometheic, stă la baza demoniei tehnicei 
moderne. Tot acest ethos prometheic constituie esenţial faus- 
ticul iar în :creştinism îl găsim în „Ora et labora” 

Revelația creștină din caritas și raporturile momentului 
religios cu logos-ul și prometheicul formează precum se ştie 
cea mai adâncă problemă a destinului european. 

Ce se degajează din acest orizont pentru problema noas- 
tră, a sensului creației românești ? Cea mai urgentă proble- 
mă a culturii noastre este promovarea pe plan major euro- 
pean a tuturor genurilor de creație: dela uiilajul industrial 
și tehnic până la impetus-ul eroic contimporan și la exacii- 
tatea viziunilor morale, sociale sau spirituale, fiindcă numai 
astfel se poate asigura viitorul și participarea la istorie ca 
popor liber european. 

Ce însemnează această promovare pe plan major în 
planul logos-ului ? Ceeace dă monumentalitate creaţiei lui 
Dante, Shakespeare sau Goethe. O monumentalitate care 
departe de a fi numai o categorie estetică, psihologică, sau 
spirituală reprezintă o dimensiune eminent existențial ontolo- 
gică în sensul premizelor noastre. Se compune deci dintr'o 
consacrare cathartică a tuturor coeficienţilor de ontologie ze- 
gională. A] 





(Urmare în pag. 3-a) 








CRONICA LITERARA 


Anul literar 


In cronica de faţă vom ex- 
pune, în general, fapte ştiu- 
te de lector. Ne vom referi 
adică mai puțin la activita- 
tea literară, pe care ar tre- 
bui s'o însumăm şi so fa- 
cem cunoscută, ci mai mult 
la evenimentele care au îm- 
piedicat-o să se desfăşoare 
normal. Or, evenimentele a- 
nului 1940, de toate catego- 
riile sunt cunoscute. Refe- 
rindu-ne totuşi la ele, vom 
încerca să tragem consecin- 
țele, în ce privește literatu- 
ra. lor consecinţele privesc 
nu atât ce s'a scris, cât ce se 
va scrie. Sub raportul lite- 
raturii viitoare, anul acesta 
în care au tăcut muzele, se 
împarte în două etape: îna- 
inte de Septembrie, şi după 
data aceasta, 

Inainte de proclamarea 
statului român legionar, am 
cunoscut mutilarea graniţe- 
lor, care a fost urmată de 
suferinţa refugiului.  Dure- 
rea provocată de părăsirea 
Basarabiei, a Bucovinei și 
Ardealului de Nord nu pro- 
venea numai din năruirea 
gospodăriilor, din căderea în 
neant a muncii de două de- 
cenii, dar la tristeţea sărăci- 
ei sosite peste noapte ca un 
blestem, s'a adăugat spaima 
însăși a pierderii vieţii, dacă 
drumul băjeniei nu kera a- 
pucat cât mai degrabă. A 
fost un paroxism al groazei 
trăit de zeci de mii de ro- 
mâni, din toate clasele so- 
ciale, și în special din acea 
clasă care beneficiind de 
surplusul de conştiinţă ce-l 
prilejuește cultura, are pu- 
tința să dea suferinţei pri- 
prii o formă obiectivă. Ci- 
ne a auzit soldați sau ţă- 
rani refugiaţi povestind des- 
pre chinurile lor, a observat 
desigur cum acești oameni 
cu. sensibilitate vie înregis- 
trează impresiile foarte a- 
dânc, dar în exprimarea lor 
ei confundă pătimirea cu în- 
săși viaţa cuprinsă de păca- 
te, încât ei vorbec mai na- 
tural despre o urgie divină, 
decât despre un mare doliu 
istoric. Refugiul ca doliu is- 
toric l-au înţeles totuşi ro- 
mânii repatriați, fiindcă nu- 
mărul lor mare l-a format 
clasa intelectuală. La sufe- 
rințele îndurate de nume- 
roșii intelectuali s'a adăugat 





AN NOU 


TU, ce primeşti ojranda vieţii noastre, 
— chezaș al timpului de înfrățire — 
cobori zâmbind în taină printre astre; 


conștiința umilinţii de a ni 
se răpi un drept al nostru, şi 
totdeodată, credem, şi con- 
ştiinţa că totul nu este de- 
cât provizoriu, ca în orice 
dezastru, după a cărui tra- 
gică suportare, urmează nor- 
mala nădejde a îndreptării 
lucrurilor. Există aşadar un 
complex de sentimente, din 


care se va naşte o literatură 
care să exprime pe deoparte 
suferinţa morală şi mize- 
ria refugiului şi pe dealtă 
parte să creieze o nouă doc- 
trină de recucerire a pămân- 
tuiui şi a românităţii inva- 
date. Formele de comuni- 
care a literaturii de refugiu 
vor fi cele obişnuite: poezia, 
romanul, drama, presa, pre- 
cum şi conferința publică şi 
discursul politic şi, spre a 
spune astfel, cuvântarea cul- 
turală, acel gen de produc- 
ție literară în care se fac ge- 
neralități în diverse ocazii 
solemne. In cărţile didactice 
ce urmează să se alcătuiască 
deacum încolo, speranţa re- 
întregirii pământului ţării 
mutilate, va avea din nou 
locul ei firesc. 

Trebue să observăm că în 
categoria scriitorilor  refu- 
giului așteptăm să apară în 
primul rând talente care au 
juat direct parte la dezastru, 
fără ca să excludem însă 
realizările posibile ale celor 
care au participat cu suțle- 
tul. Socotim felul acesta de 
consideraţii mai indicat de- 
cât  înşirarea obişnuită a 
cărților și autorilor, pentru- 
că, după cum spune d.1l.E. 
Torouţiu, directorul întine- 
ritei reviste „Convorbiri li- 
terare“, „...oricare literatură 
beletristică am fi cuprins în- 
tre scoarţele revistei, n'ar fi 
fi tost în măsură să se 'nalţe 
până la marea tragedie a 
sfârtecării hotarelor  noas- 
tre, a sfâşietoarelor bejenii 
de la răsărit, miazăzi şi mia- 
zănoapte. Şi cetitorul, şi 0- 
mul de știință, şi prozatorul, 
şi poetul, în suferință pot 
doar suferi, iar peste ea se 
aștern doar liniștea şi tăce- 
rea. (La o răspântie îistori- 
că, Convorbiri literare, Iulie- 
Dec., 1940). 

Prinurmare, faptul psi- 
hologic asupra căruia vrem 
a atrage atenţia este că 


experiența  suferinţii din a- 
nul 1940 întrece, — din 
punct de vedere al adâncirii 


omeneşti — orice experiență 
și orice valoare spirituală e- 
xistentă într'o carte. Fără 
îndoială, experienţa umană 
memâjlocită, directă și isto- 
rică a depăşit totdeauna Li- 
ieratura, iar aceasta n'a fă- 
cut decât să caute sensuri şi 
să încerce o sinteză între re- 
alitatea trăită și simbolurile 


cari stau în puterea scriito= 
rului să le formeze. In pri- 
vința aceasta, un capitol a 
parte îl ocupă pierderea Ca- 
drilaterului, pe al cărui pă- 
mâmt arta româneacă creia- 
se Balcicul, dând prin geniul 
rasei, fiinţă simbolică anti- 
cului Dionysopolis. In anto- 
logia lirică a Balcicului în- 
tocmită din volumele  pro- 
prii, d. Ion Pillat a subliniat, 
spre a spune astfel, prin sim- 
bolul artei, importanţa pier- 
derii litoralului sudic al Mă- 
rii Negre.  Suiletul creator 
românesc, ca şi al grecilor 


descoperiiori în lumea thra-. 


cică a zeului Dionysos, a dat 
nume nou unui țărm de ma- 
re, a cărui frumuseţe, dusă 
apunerea geniului grec, sute 
şi sute de ani, alte neamuri 
nu au bănuit-o! Ce vom 
spune, în aceeași perspecti- 
vă a culturii, despre Clujul 
științei? Odată cu drepturile 
istorice şi geniul creator ro- 
mânesc, na îngădue speran- 
ța de a stăpâni din nou ce= 
eace ni se cuvine. 
* 

A doua etapă a anului, în- 
globeză evenimente tot atât 
de mari ce sau ivit după 6 
Septembrie. Se cuvine să ne 
oprim la semnificaţia acestei 
date. Ea este morală, pen- 
trucă dacă mutilarea ţării 
ne-a adus suferința refugiu- 
lui, biruinţa legionară a în- 
staurat ceea ce vom numi 





UNIVERSUL LITERAR 


sufletul moral al ţării. Vrem 
să spunem că am intrat într'o 
epocă de totală pozitivitate, 
în care idealul românesc a 
devenit omul moral, omul 
interior, responsabil în toa- 
te acţiunile sale de binele 
patriei. Sunt felurite chipu- 
rile cum a început să pă- 
trundă în masa largă a pu- 
blicului, doctrina legionară. 
In primul rând iau rodit 
cărţile legionare, acele ope- 
re prigonite scrise de auto- 
rii luptători, cea mai mare 
parte morţi astăzi. Dar calea 
pe care vedem că se va pro- 
duce o cultură corespunză- 
toare Statului legionar, a- 
cestui Stat moral şi creștin, 
rămâne să fie a predicer, a 
adevărului transmis prin om, 
fie direct, fie prin fapte ce 
nu se pot uita. În sensul a- 
cesta al unei culturi ce se 
constitue după pilde lăsate 
de eroi, sau creşte prin ac- 
țiunea de convertire a omu- 
lui moral, sunt foarte sem- 
nificative considerațiile d-lui 
D. Barbilian, în articolul 
„Umanismul cel nou“, apă- 
rut recent în „Axa“. Auto- 
rul poeziilor de adâncă ini- 
țiare din volumul „Joc Se- 
cund“, scrie: „Vremurile 
“noastre legionăre 'sunt omo- 
loage cu vremurile primilor 
creștini ai bisericii. O lite- 
ratură  apolosetică şi predi- 
catoare e natural şi trebue 
să se nască. 

Folklorul cu adâncurile lui 
deschideri spre fundurile is- 
toriei şi sufletului românesc, 
poate ţine mult timp și cu 
feios, locul literaturii delec- 
tabile“, 


* 

Un al treilea aspect al li- 
teraturii anului, ne aşteptam 
să fie literatura tehnică de 
răsboi, 

Ne gândim 1% o literatură 
care să explice răsboiul ac- 
tual, ce bântue în Europa. 

Să instruiască prin urma= 
re pe lector, arătându-i lim- 
pede ce trebue să știe asu- 
pra unui asemenea grav su- 
biecţ. Astfel de scrieri teh- 
nice folositoare n'am avut 
iar despre o producere a lor 
viitoare nu are sens să vor- 
bim ca în cazul literaturii 
propriu zise. 

CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





„UNIVERSUL LITERAR” nr. 2 apare în 8 pa- 
gini și se va pune în vânzare Sâmbătă 4 lanuarie 


1941, ia orele obișnuite, 


cu 5 iei exempiarul. 

















| Am iiber parcurs“ la toate 
trenurile — asta nu-i o laudă, ci 
așa mi-i meseria — şi pot călă- 
tori cu orice clasă doresc. Une- 
ori mi se impune să folosesc 
clasa întâia, dar de obiceiu, oni- 
meresc într'adins pe la a doua. 
Motivul ?... Aici, la clasa duua 
suni că:ători ma: mulţi, ai cu 
cine schimba o vorbă-două, nu 
te prinde somnul chiar așa de 
Uşor, mai a.es când ai ceva bă- 
nişori asupra ta, sau ești curier 
de  „misive importante, strict 
confidența:e“. 

După ce-mi așez toate 
şoaree“ frumos, la lotul ior, ies 
pe cuioar să aprind o „naţ.o- 
nală“ şi să ma: scot puţin capul 
pe fereastră, să iscodasc cu pri- 
virea pe cei ce rămân. 

Printre căiătorii întârziaţi ză- 
resc un. căpitan de artiierie şi 
un doctor chirurg din Focșani. 
Ii recunosc imediat, îi urmăresc 
cu multă atenţie prin muiţ.mea 
de capete grăbite şi-i ias să trea- 
că neztinghoriţi pe lângă mine. 
Dacă mă vor recunoaşte, bine. 
Dacă nu, n'o să fie nicio supă- 
rare. Observ să aleargă de colo- 


„lucru= 


colo, doar își vor găsi un loc Li- 
ber, La un moment dat, se o0- 
prese în drepiul compartimen- 
tului meu. Unui din ei, doctorul, 
deschida cu muită băgare de sea- 
mă ușa, interogând prietenos: 

— Dacă nu vă e cu supărare... 
aveți vreun loc liber în compar- 
timent ? 


— Vezi şi dumneata, răspun- 
se  morocănos, unul cu capul 
mare cât o ban:ţă, pistruiat și 


ciupit de vărsat pe nasu-i bor- 
cărat,-pitindu-se din nou după 
o foaie de ziar, gin care citea 
de zor, | 

— Eu vă întreb, făcu docio- 
rul, pentrucă d-voastră puteţi şti 
care călători au locur: și care 
nu.  Puţină bunăvoință nu 
strică... bă 

— Dacă dumneata te uiţi la 
bunăvoință, atunci o să călăto- 
rești tot, drumu), cu bunăve:nța 
dumitale... în picioare. De a'tfel, 
aruncă=ţi și dumneata ochii și 
vezi... Câte locuri, tot pe atâiea 
persoane. Deci, nu sunt locuri... 
Sa înțe:es ? 

— Da, înțeles... făcu doctorul, 
abia stăpânindu-și firea, însă... 

— Niciun protest, domnule... 

— Nu ţi se pare că ești cam 
obraznic ? 

— Sunt imperiinent, domnule, 
și... ca să-ţ! dovedesc.., poftim!... 
şi-i trânti ușa în nas, închi- 
zând-o furios, de să-și iasă din 
țâţâni, 


Corespondența noastră 


Călă 


1  lanuarie 





torie 


— sehiţă — 


Nu trece mult şi-şi face lor pe 
cuioar și căpitanul de adinea- 
or:. Auzind protestele care ve- 
neau din urma vagonului, se a- 
propie, dând să intervină. Eu, cu- 
noscând bine pe „beiiseranţ.“, 
fac :mediat pe a:bitrui, tără să 
mi se observe ironia. 


— Domnuie căpitan, domnu'e 
trenului — după cum mărturi- 
sesc dânșii — şi-au a:es vagonul 


după tichet, şi-au ocupat „co- 
rect“ locurile indicate... 

— Am tichet în regulă, dom- 
nuie, spuse nemu.ţumit doctorul, 

— Veţi fi având d-voastră, zic 
eu, dar poate vi: sau dat după 
o diagramă fictivă, fiindcă aşa 
Suni deprinşi să vândă evreii 
de.a.birourile de voiaj dope Gri- 
viței şi Victorei. Şi, fac cu o- 
chiul — semnificativ — atât că- 
p:tanului, cât şi doctorului. Până 
una-a-ta eu o să vă mai cedez 
locul meu, că tot merg caie lun- 
gă până în nordu: Moldovei. 

— Iţi mulţumim, ești foarte 
amabil... dumneata, dar, 

In timpul acesta, trenul sepu- 
sese în m-șcare. Eu stăte:m pi- 
ron:t în dreptul ușii dela 
compartimentul „be: geranțiior“, 
fiind numai ochi şi urechi, gata 
pentru orice eventualitate, Cai 
din compartiment, observânăa că 
a piecat trenul, dau semne ge 
neiniște. Cinci dintre ei își pun 
grăbiţi pălănile în cap și-și svârl 
pardesiurie pe umeri. Inccarcă 
să iasă afară, Ca elcctrizat, prind 
ușa 'compart.men'uui cu toată 
nădejdia şi ţin de ea, măcar: să 
fie ce-o fi... Nici mort nu-i las 
să desch:dă, îm: zic. Și, ca să fiu 
mai sigur, cer ajutor Căpitanu- 
lu: : 

— Ține, te rog, şi dumneata, 
să nu le dăm drumul, nici pace... 
I-am prins ca pe nişte șoareci. 
la uită-te ia ei! 

— Dă-ne drumu”, domile, co 
piicat trinw, făcu unul roșu la 
faţă, dintre perciunaţii din com- 
part:mentul cu „locurile ocu= 
pate“. 

— Nu se poate... Mergeţi fru- 
mușel cu noi... Nu vaţ. urcat în 
tren ca să călătoriţi ?),,. 

— Deschide, omuie, că sfărim 
ușa, făcu un altul, cât un munte 
ce om bine hrăriț. 

— Asta n'ai so faci nici mort, 
Stai acolo, că stai bine... 

Ș. uite aşa, îi ţin închişi până 
ce trenul ia viteză, pentru ca nu 


de CONSTANTIN COJAN 
+A 
cumva „călătorii“ să sară din 
tren, cum li-era obiceiul, ci să 
călătorească și ei cu noi, după 
„cum le-a fost intenția“, 

Până ia P'osșii, trenul numai 
avea nic: o oprire. Ceiaiţi că- 
lători depe cuioar rămăseseră cu 
toţii miraţi de „intorsătura“ mea, 
neputâna ghici cam ce urmă 'eam 
eu cu închiderea viezurilor în 
vizuină.  Lămurirea însă veni 
dola sine. Probema pusă de 
mine, o doslegă șelul trenuuui. 

In adzvăr, cârd acesta îşi făcu 
apariția, mă oferii eu însu-mi 
să-i deschid uşa compartimen- 
tu.u:, 

— Biletele pentru control, vă 
rog... făcu el grav. 

Urmară scoiociri prin buzu- 
nare, prin portofeluri, pe subt 
bănci... însă nimic nu „pica 
lnvitaţia de la început, se trans- 
îormă în poruncă. 

— Le aveţi, domnilor, sau vă 


tai nişte „biete cu amendă du- 
blă“, pentru  că:ătorie tfraudu- 
loasă ? 


— Le avem... Vai de minel!... 
Cum să nu le avem!.. dar, în 
grabă mare, că pleca trenul, nu 
știu ce-am făcut cu eie... Un bob 
zăbavă, vă rog. 

Rezuitatul: din cei șase călă- 
tori inzăvoriți, numai unul pre- 
zeniă un fel de tichet, şi acela 
valâb:. până ia „Ieși“, da acum 
două sâplămâni. la: locurile re- 
zorvatea pentru colete, erau ocu- 
pate cu fel de fel de pachețeie, 
boccele și geamandane de paie, 
cu „fragile“ pe ee, toate boar- 
île ăstea fiind ale evreului prins 
în flagrant-delict cu biet fals. 

Socoicalu fu simpiă. Amendă 
„grasă“, proces-verbal pentru es- 
crochezic, iar bagajele neregle- 
menta:e, toate la pat-vagon, cu 
tar.f încincit, pentru „mare vi- 
teză. 

Procedeul acestora era simpiu 
şi de cfect pentru buzunarul lor 
avid. Veneau cu o oră mai îna- 
inte de piecarea trenului, ocupau 
comod şi foarte  gravi locurile 
ce:ie ma! bune din vagoane şi, 
cum  zăreau unu! de-a! lor, sau 
vreun străin mai înstărit, ori 
vreun „rumân“ mai necăj.t, dar 
Siab de înger, repede se ofereau 
să-i cedoze ioc în compartiment, 
pretinzând în schimb, o „remu- 
nerație grea“, 





Am tâlhărit omătul tomnuticelor crisanteme 
Să Jăuresc o melodie pentru tine. 


Când sufletu-mi trudit drumar 


Va rătăci pe căile stelare 


Din spuma stelelor sării, 
Țesut-a Domnul în urzire 
De îngereșii războaie de-aur 
Să mi tenfăşure — tezaur — 
In Prut şi Nistrul românesc 
Cu mătăsosul sfor şerpesc, 


ne vei sădi în sujlet mulţumire ? 


In ochii minunaţi, plini de lumină, 

citim destinul unei grele soarte... 

solia păciin lacrimi se anină... 

ne-aduci belșug, ești purtător de moarte? 


Sau vei întinde mâna, cu tărie 

să prinzi în lanțuri de neînvins; 
vei spulbera această tiranie 

de care și pământul e cuprins ? 


Zână gin pridvorul țării, 

Au adăstat pe haturi hina 
Şi soarele'n drumeagul zării 
Și ţi-au turnat pe trup o iie 
Cu holde de-aur şi de vie 
Cu-arnici de floare roz-albie 
Cum numai Ducele în cedru 
Fugiten vremuri fără modru 
Țese-au din suflete deschise 
Pentru voinici plecați în vise 


Vei înflori, cu zâmbet, bogăția; 
pe plaiuri răsuna-va imnul sfânt 
şi munca ne va fi îar avuţia 
însuflețiți de sacru jurământ ? 


Vom învăța, pe brazda'ntunecată, 
din cer senin și vânt aromitor, 

ca 'să purtăm în inimi ne'ntinată 
icoana ta de mândru domnitor? 


Și cu o sete de istorii 

Zeci Feți-frumoşi rupţi din balade 
Cu armele tăiate *n lună 

Te-ai apărat în reci decade 

Din oseminte carpatine 

Cu sângele lor tencuind 

Cetăți pe dealuri şi rovime. 


AN NOU? ce porți amar plângând credința 

și gând de binen fumul de altare, 

revarsă'n suflet, blândă, pocăința ; 

ne făurește binecuvântare ! 
Ianuarie 1940 


San-Marina 

Acum îţi stă'n genunchi norodul 
Pe'mpărăţia ta de-upururi 

Cu ochi setoși după azururi 
Cu ghiersul trist și plin de fiare 
Și-ți cere-a mamei mângâiere 
Căci vine iarna colilie 

Și 'nstrăinată ești târzie 

Pe drum de vremuri rătăcită 
Și 'ngenunchiată răstignită 

Pe întinsele goigote-a zării, 
Zână din pridvorul ţării, 

Dar codrul frate cu Românul 

A plămădit alt Făt-Frumos 
Din toți strămoşii'n el fărâme 
De suflet mus-a or în os. 

Cu el porni-vom și cu brazii 
Cu munţii, frați, ferăstruiți 
Călări pe vânturi meînstruniţi 
Șin uragan verde de pară 

Cu nori, cu stele și cu cer 
Muta-vom munţii noştri îară, 
Durând la Nistru, gard de fer“ 


M. 1. Cosma 


CLUJ 
Gem piețele şi străzile de lume: 
copiii obiditei Transilvanii 
cad în genunchi can aspre spovedanii, 
stropind cu lacrimi doliul Țării-Mume, 


In coruri, orășenii și țăranii 
şoptesc aprins Dumnezeescul Nume. 
Așteaptă Someșul saducă'n spume 
osânda mișeleștii 'mpărtășanii. 


Şi — rând pe rând — eroii suferinței 
se-amestecă'n frânturi de rugăciune 
şi-aprind din lacrimi torțele credinței. 


Se-aude iar furtuna biruinței. 
Departe prins'au buciume să sune 
Cu moi e Dumnezeu... Cred în minune... 
ION H. SĂVULESCU 
„BASARABIEI“ 


Zână din pridvorul țării, 
Maramă lungă de safire 
Din caeru-albăstrui al zării 


DESTRAMARE, 


Sunt oltean, sărac sunt şi haiduc, 
Visuri scriu pe coajă de pădure; 
Toamna-mi ia și frunza și mă duc 
Să mă culc cu stele'n foi de mure... 


Nu mai știu pe unde sânt, bunică, 
Satul meu și casa dintre pruni; 
Simt în mine ramură de frică: 

Cu tristețea astăzi mă cunumn. 


Foamea, între jiori de cutijea, 
Limiştea de vis am cunoscul-o; 
Pentr'o fată cu surâs de stea, 
Toată tinereţea mi-am vândut-o... 


Am umblat prin moapte — pelerin — 


Mi-am culcat surăsul în zăvuaie 
Și tristeţea *n cupele de crin... 


Nopțile mi le-am culcut în ploaie... 


a. A a 3 - . 
'N oc să-mi cânte vara din viori, 
Mi-au cântat tristeţile și chinul; 


Și-mi mai sânt prietene — comori — 


Apeie, pădurile şi vinul... 


Anii mei culcaţi cu toamna'n ploi, 


Nu ştiu azi ai cui mai sânt: în mine, 


Unu-și plânge chinul în noroi» 
Altul urcă zările spre tine... 


NINGE'N MAIU... 


Ningen, Maiu cu flori şi stele, 
Pentru dragostele mele, 
Vrejul lumii urcă cerul, 

Cu tristețe la oblânc; 
Cântul apelor — adânc — 

IL îmgănă 'm seri oierul... 


Ninge'n Maiu cu flori și stele, 
Pentru dragostele mele. 
Pentru care fată jună, 

Stelele *'mpietese cunună ? 
Pentru cine, pentru cine, 
Crengile de fioare-s pline ?... 


Ninge'n Muiu cu fiori și stele, 
Pentru dragostele mele. 
Făclii albe pe potici 

Sunt lumini de licurici; 
Grierii 'n potir de flori — 


Lăutarii stelelor... 

Umde mai străluci, pe care 
Țărmuri ninsen Maiu cu floare ! 
De-am crezuț că vei "nţelege 
Cântul inimii-mi pribege, 

Am păcătuit.., Și sufăr 

Lângă florile de nufăr... 


Nu mai vii... Să scuturi iară 
Macii zărilor de vară; 
Rozele să sc desfouie 
Lângă fruntea ta bălaie... 
Cântu-i cânt, dragostea mea 
Inălțime fără stea.. 

Iliodor Valea 


TOAMNA PLANGE 


Toamna plânge "n geamuri 
Lacrimi depe ramuri 

Cad pe-obrajii sticlei 
Vineţi cai ai sihlei 

Ochi. 


Frunzele 'm beteală 
Falsă poleială 

Au pornit junetre 
Către reci tenebre 
Căi. 

Şi pe ceruri triste 
Pleacă mii, Sinistre 
Inime de flori 
Nevăzute 'n zori 
Cu duh. 


Gândul doar mai este 
Ferăstrău de creste 
Peste care suflet 
Fără de răsuflet 
Trece... 


Către țări pe unde 

Glas de cneaz s'ascunde, 
Limbă de azururi 

Fără de cusururi 

Vie. 


DEDICAȚIE 
La troiţa tiicerii am închinat poeme 


Și am cules frumoase melodii din serenade 
Apriline 


Să faci din dorul tău albastru felinar . 
Și să pornoşti pe a visului cărare. 
Când toamnele își vor întinde 
Albumul ior cu slove sângerate 
Cuictul meu cu drug îl vei deschide 


Şi vei ceti poemele ţie închinate, 
George Hayvrea 


MĂ VREAU. 


Mă vreau copil să birui mori de gând 
S'aștern în palmă liniştea, — sthastru 
Crispând pe zare-o lucrimă şi-un gând: 
Contur în întunericu-mi albastru... 


Mă vreau ca îeri ajuns pe 7ug de nori 
Vrăjind în cofe de onix veninul, 


Mă vreau păstor iluziilor, — zori 
Involţi, — în curţi de cer unde-i destinul. 


Mă vreau din nou chinchit sub scări de vis 
Să plăsmuiesc păpuşi de alabastru 

Din trandafţiri şi jar, iar din abis 

Să-mi zămislesc cabană lângă-un astru,., 


Oare pe culmi spuziten sânge pal, 
Se închinau mereu fantasme albe 
Când magi în pelerine de opal 

Imi îngropau grădinile cu nalbe ? 


Oare în caturile bolții, sori 

Iși logodeau cu. trâmbiţi aurite 
Că-atunei, can seara ceewn sărbători, 
Luceferii din bucleclemi cernite ? 


Nu vreau să cred că noaptea mi-a gătit 
Cărare printre evurilen scut... 

Mă vreau din nou stăpânul unui mit 

Și regele mumiilor de lut. 


Mă vreau... Dar vrerea-mi se furișă'n gol... 
Şi-un licurici sacrijicând în glastre 
Argint, întornăn vreme gându-mi sol 
Spre căteățui cu 'ntunecimi ulbastre... 


MIRCEA SCRIPCĂ 


— | 


Ianuarie 1941 


Patria 








Peste astăzi, peste 


mâne... 


Veche sunt şi nouă. 
Braţele-amândouă 


larg în larg le *'ntind. 
Roată, zări cuprind. 


Crengi în crug desfac. 
Urc din veac în veac. 
— Ca 'n luptă, tăișul, 
sângeră suișul. 


Stropii jertfei cad : 
taie proaspăt vad. 
Stropii cad și rod: 
trag din piatră rod. 


Sunt bogatul pom. 
Cresc sub creangă om. 


Şi primesc cu bine 
ce naște din mine. 


Rădăcini o mie 
strâng moşie vie, 
țin, înţepenită, 
brazda maştenită. 


Sumt soare și rouă, 

ploaie şi belșug. . 
Veche sunt şi nouă. 
Urc din lut în crug. 


Nu sunt de c'intit. 
Crunt, năvală sfărm. 


Celui rătăciţ 
îi sunt ultim țărm. 


Ram cu rod răstir. 

Fi>r sunt în urgie. 

— Nori spărgând, respir 
cer şi veşnicie. 


GEORGE VOEVIDCA 


Corbeşte solul din 
Suceava 


Eu port cuvânt 

din Țara unde în mormânt 
stă Cel ce-aice m'a trimis. 

Nu am nicio poruncă 'n scris, 
ci-al meu Stăpân şi Voievod 

de veacuri îngropat în vis 

şi în mănăstiresc prohod, 

cu mare glas m'a rechemat 
din lut, şi eu oştean plecat 

al gândului Măriei Sale, 

la Putna am venit s'ascult 
îndurerata şi de mult 
voievodala Sa chemare, 


Al meu Stăpân 

sub lezpede cu slovă veche 

a plâns țăcut o noapte 'ntreagă. 
Și nu puteam să mai rămân 

cu p ânsu'-acela în ureche, 

că 'n el vorbia Moldova toată, — 
p'ângeau cu el străvechi altare 
şi toți vitejii care-odată 

râdeau și se jucau cu moartea 
să făurească-o Țară mare. 


Și n'am mai așteptat cuvânt 

cu glas din veac și din mormânt, 
ci am venit să spun supus 

că 'n munţi bucovineni e plâns 
de Voievozi și vechi oșteni 

cu visul îngropat în vremi. 


De-o să mai fiu 

ales să port tristeţi domneşti 
şi grea sole din sicriu, 

voiu cere lui Ştefan cel Sfânt 
un paloş cu-ascuţiș de vânt 
din codrii noştri fără rouă, 
să-l dau în mâini împărătești 
ca să clădesc'o Țară nouă. 


August 1937 GEORGE IONAȘŞCU 





Desara sensul creaţiei in cultura românească 


Peste astăzi, peste mâne, 

trece Neamul mucenic, 

peste vifor fără frâne, 

peste freamăt venetic... 

— Neamu:, unde-a stat, rămâne: 
cremene pe plaiu voinic, 


'Trişte tremură, cernită, 

Neam — izbit de veac barbar : 
suflet sur de dinamită, 

inimă de-azur şi jar — 

frânt-ai pâne, 'n plâns stropită, 
cinei sfântului hotar. 


Facla-şi poartă sumbru geniu: 
drum Istoria *'ntoarce iar, 
S= cutremură mileniu. 


Vii, martirii mii răsar, 
— Trece astăzi, trece mâne.... 


— Neamu', unde-a stat, rămâne. 


Scrâşne granița călită, 
Jind rânjește — leat pândar. 
— Suflet sur de dinamită, 
inimă de-azur și jar — 
tace jale împietrită —: 
„Treacă şi acest pahar!“ 


Neamul, unde-a stat, rămâne: 


cremene pe p'aiu voinic... 
— Peste vifor fără frâne, 
peste freamăt venetic... 

— peste astăzi, peste mâne 
— trece Neamul mucenic... 


GEORGE VOEVIDCA 





_r 


UNIVERSUL LITERAR 


Cândva — şi nu de mult — am ieșit 
pe poarta de Est a cetăţii Sibiilor, pe 
drumul care trece prin satul cu nume 
atât de expresiv: Gușteriţa. Mergeam 
pe jos, de unul singur, înconjurat de 
gânduri, amintiri şi splendoarea mun- 
ților. 

N'ar interesa, ca să precizez, totuși o 
fac. 

Era o zi de sărbătoare cu învoire ge- 
nerală și n'aveam nici o axă de condu- 
cere pentru după amiaza aceea. 

O după amiază de pastel, cu brazii 
împodobiți de omăt şi tremurată de su- 
netul cadențat al clopoțeilor dela sănii. 
Eram îmbrăcat militar şi costumul ace- 
sta pe lângă alte foloase îl are și pe 
acela de a te ţine încorsetat, strâns în 
curelele şi diagonalele lui, aşa că nu 
numai că suporţi cu ușurință dar nici 
nu simţi, uneori gerul. Sub greutatea 
mea și a cizmelor, zăpada scârţâia întoc. 
mai cum se spune despre ea în cartea 
de cetire de curs primar. 

Ce căutam eu pe drumul acesta, în 
timp ce unii din camarazii mei se plim- 
bau prin centrul burgului lui Herman 
sau pe străzile şi ulițele înguste de un 
metru, doi şi mărginite de-o parte şi 
alta de zidurile caselor înalte de cinci, 








FEBRA 


Poate pentrucă voiam să străbat 
minunatul peisagiu alpin pe care-l ve- 
deam în fiecare dimineaţă, când tra- 
versam curtea Şcoalei de Echitaţie a 
Cavaleriei — sau poate — și mai sim- 
plu, fiindcă vroiam să vagabondez şi 
direcția asta era mai singunatecă decât 
oricare. Nu ştiu nici eu — dar după ce- 
am călcat şi cei vre-o doi kilometri, cât 
se 'ntinde satul Guşteriţa, am părăsit 


şoseaua apucând pe un drum care se 


schița aproximativ în planul decorului, 
într'adevăr splendid. 

Eram cu totul absorbit de sublimul 
brazilor grei de zăpadă şi copleșit de 
amintirea unui mai vechiu drum pe 
care-l făcusem cu ani mai 'nainte prin- 
tr'o ninsoare de basm... 

Gerul se'nmuiase şi din înaltul ceru- 
lui zăpada cădea liniștit în fulgi mari, 
unii după alţii, întocmai cantr'o po- 
veste din Scandinavia. 

De undeva, de pe aproape, plângeau 
jale mare buciumele și totul se cuprin- 
dea şi 'nţelegea cu sfoara de moșie a lui 
bătrân Novac... 

Curând am ajuns acolo unde se des- 


“fac potecile şi ţăranii iau muntele în 


piept ca să taie drumurile. Am apucat 
pe-o astfel de potecă. Pe una, oarecare... 


Brazii erau mai strânşi, culoarea deco- 


şase metri ale Unterstadtului?... 
rului mai închisă. N'aş fi putut spune 


Nici eu n'aş şti dece! 





Hexametrii zonei 


CANTONAMENTUL 


In încăperea de lemn şi lut văruit, cu ștergare 
Și cu perueie de in, cu scoarţe noi și țepoase, 
Sumuiiui OSiașiiur Scut e pana la aeșirpiare : 


de ŞTEFAN STANESCU 


Nestând s'aleagă, transmit camuilaţi, la distanţe 

De kilometri, pe camp, prin arbori, prin iinii vrajmaşe, 
Ordinul preţios, Se obţin performanţe 

Desecri contra unor torţe “n mers uriaşe. 


kiwerul piangator in dimineții racoroase. 


Zac în rasteiul împroviza; arme lucinde 
Uuacrimu in ochi ae remei de bărbaţi uojenite) 
masca ue gaze lăngă un sac de merinde , 


Permanenţi, de aceea se-aleg, oameni pe care 
Poţi conta şi secretul militar știu să-l țină. 
Altiei, teleionistul e - un soldat oarecare 
Cand aleargă pe camp, depanand o bobină . 


itanițe ahniate par niște slugi smerite. 


Mâine ce noutăţi ? Liberarea sau, poate, 
Drumul spre aepărtari neştiute, osule ? 
Lupta cu soarta 'ncercâm, greutăţile toate, 
keniru mai dulci sau pentru ma aprige zie. 


IN TREN 
Scumpo, de vrei să strângi nostalgii în privire, 
Vino sa vezi, prin gări, imbarcari Iniatare ; 
Lung convoiuri de trupe, care cu coviltire, 
Bucatării rulante, muniții: țara cea tare. 


PROGRAM DE INSTRUCȚIE LA CAMP 


Stropi scânteetori de rouă, pe tot întinsul 
vaiispuliui larg ne 'mbie paşii de detilare. 
Uat vizi cu Ucăuul Pasii zi sarea, Lupiiliăul 
ve-de- ca un Căvor ţesut cu auu-chenare, 


Marşu-i greu, cu opriri în zori de zi, sub comandă, 
Suiuri repaos. Se aşează armele piramide 

Și uesvracaţi ue buze, sportuiuu pur cirandă 
k.xeculam (cum prograniul de Kao ziua deschide), 


Repezi mișcări de braţe și trunchiu ,cu numărătoare 
Chip educaţ.e rizică, totuși nu muliă vreme, 

Vins instrucţia nouă, Muut li se par mai ușoare 
Ce;o: activi, ueprinși, o mare parie din teme, 


Din contingente'e vechi, oameni ce mai uitară 
Din manuui, ie 'nvaţă iarâși de zor acuma, 
Exercitand zelos pe grupe: Cei dela ţară 

Cu orășeni, la rând, schimbăm ocara şi gluma. 


"N'ai să-l poţi urmări pân 'n trenul de martă 
Care astupa peronui, pe-un poet, în buibvană. 
Numeie-ţi vor vibra, pentru el, ca o hartă, 
Teiegraiice tire in a irenutui goană. 


Mulţi, ghemuiţi pe bănci în vagoane trudite, 
Şea ustășii, — mahniţi, veseli, ancrezători, 
După fire şi loc. Glume nepotrivite 

Muurora par irumoase : aarur, de călători, 


O, dar tu, scumpa mea ! Mi - amintesc fără vrere 
De-o batistă pe care - a! iiuturat-o pre.ung 
După tren, — umezită de-o păgână durere : 
Dragostea, pentru care mii ae „acrimi n'ajung... 


Despărţirile *'nseamnă, crud, o verificare 

A iupirulor mari : Un aestin care leagă 

Și mai mult, depărtând. Vom simți, fiecare, 
Cat ae muut aatorăm celuila ţ viaţa 'ntreagă. 


In interes suprem, In armată sunt grade 


Şi pregătiri mu.tiple. Nimem aici nu-i mare 
kură temei. Nu-i timp, vai, pentru serenade... 
Chiar hexametrii-și p:erd des cadenţele 'n concentrare. 


TELEFONIȘTII 


Grupul de te'efoniști, organizați pe echipe 
Aparate, 

Cabluri și truse. La posturi sunt în câteva clipe, 
Fac legăturile prompt cu Centrala. Exercitate, 


Poartă materialul specia. : 


Mâini'e 'noadă, desizolând firele rupte 
Deranjamente se 'ndreaptă repede și cu grijă, 
Asigurând convorbirea. Soarta marile lupte 
Razimă și 'n acest punct. A obuzelor schijă. 


(Urmare din pag. I-a) 


Nu putem decât sch'ța enuaţiaiiv câteva 
momente din aczastă complexă problemă, 
Moaumentălul antologiei eu:op2ne este o 
potențare prin logos a unui fond de genia- 
litate generală umană (de aceea Dante sau 
Gostha sun: „unive:sal:”) care la rânduii 
constă într'o serie de auto obiectivare a spi: 
citu.ui, ca trep'e antice de plasticizare și 
creaţi2, Sunt straturile de precipitare ale vie- 
ţii eu:opene în dimensiunile existențialităţii, 
[n ultima esență constituie umanizarea rea- 
lităţii, antropolegismul, revoluția copernica- 
nă, etc. privirea vieţii şi trăirea ei din resur- 
zele unei tensiuni demonice între logos și 
8ro3, 

Pentru a promova p2 acast plan creațiile 
culturii noastre e necesară o recuperare On- 
tologiză a acestor stadii de auloobiectizare, 
care iztoric nu sun! alicava decât marile pe- 
rioade ale istoriei  spirituiu: Renaşterea, 
Iluminismul, Romantismul, e'c. Recuperare 
nu însamnează însă repetiție și nici nu se 
poate efac'ua stric! istoric. Dăm astfzi de 
csa mai însemnată problemă a creației ro- 
mâmneşt!:: problema modului de recuperare 


sau cum se spune deobiceiu 


tențială, 


A doua condiţie a creației românaști își are obârșia în 
problematica coeficienţilor existențiali ai prome'heicu ui: aci 
rezidă problema practică a exploatării la maximum prin mo- 
men!ele tehnice și organizatorice ale datelor naturale și bio- 
log:ce din destinul nosiru. E vorba de creerea unui sthos spe: 
ciiic al munzii şi al unei intregi serii de dispozitive ingenioa- 


escaladare a studiilor 
piiacipale din cultura europeană. 
Nu putem expune pe larg nici problema şi nici soluția 
pe care o propuneam : aceasta implică un nou grad de a: 


dâncire și analiză existențială a datelor problemei. Enunţia- 
iv menţionăm numai: această operaţie e posibilă datorită 


spec'iicului istoricitării spiritumi,care nu e sumativă şi irever- 
sibilă ci constă într'o serie de inițieri şi combustiuni (.„Stirb 


und Werde”), printr'un paralelism analogic cu repetiţia filo- 
genizi în ontologie. Condiţia principală pentru a efecua a 
ceată operație este potențarea maximă a existențialității tu 
turor trăirilor culturii române. Potențare a ex'stenţialității de 
unde se decurgă o suspendare parţială a onticităţii reg:unilor 
de obiectivare a spiritului. Cu alte cuvinte o suspendare a 
constituivelor temporal istorice din creație care presupune 
tocmai reducția de cars vorbeam la început în exlalica exis 


Patria, mai presus de mâhniri peesonale, 
Cere Jeite pe care fără prege. le dăm. 
Ni se par suferințele greutăţi fatale, 
Aprige aecăderi. Mai tarziu Je uităm... 


N'am să te uit pe tine! —— făgăduiesc în gându-mi 
Dar prezentul măreț, șterge totu 'n trecut. 
Şi, printre toţi cei'alţi camarazi sunt, la rându-mi 
Un smeorit și destoinic luptător brav și mut. 


Vino, de vrei să strângi nostalgii în privire, 
Scumpo, să vezi, prin gări, îmbarcări militare; 
Lungi convoiuri de trupe, care cu coviltire, 
Bucătării rulante, muniții: Țara cea tare. 





se prin care tehnic și economic să obținem echivalarea sti: 
lului creaţilor de nivel european. 

Dificultăţile imense sunt uşor de prevăzul. Orice perpe- 
tuare însă ca improvizaţiei sau a diletantismului produce în 
acest domeniu dezechilibrul fatal, 

Menţionăm în treacăt sensul sohuției: o întrevedem în- 
W'o operatie specială de compensație efectuată între exce- 
dentul de umanitate și dizponibilul etic din proverb-ala noas- 
iră omenie într'o mobilizare de mare tensiune pzihovitală, 
așa cum o realizează de fapt mșcarea leg'onară, susținui 
evident ds o prealabilă organizare dietetică a vieţii, 

Re-apitulăm. Sensul creației culturale românașii, privită 
prin orizontul acestei analize constă deci în: 

1. Suspendarea existențială şi proectarea prin t:anspa- 
rență reflexivă a coeficienţilor ontici pentru a obține recupe- 
rarea stadiilor culturii europene. Aceasta presupune şi poz 
tulează cea mai exactă asimilare a izvoarelor de culiură 
greco-latină şi europeană şi în acelaş timp defrișarea radicală 
a realității româneşti da toate depunerile străine, eliminând 
as'iel orice complacere în semi doctism seu diletant:sm. 

2. Mobilizarea ethos-ului spec'fic al omeniei noasştre şi 
crearea unor dispozitive de maximă ellelsniee d în planul prag- 
martic. 

3. Concordarea acestor operațiuni cu tezaurul revelației 
creștine, care operaţie repetă întrun anumit sens analitica 
precedentă precum o vom demonstra cu alt prilej. 

Valorificarea imamnentă şi evaluarea extrinsecă a orică- 
rei producții culturale, din orice domeniu, artă, gândire sau 
politică, va rezulta din gradul de tens.une și conștiință cu ca- 
28 realizeuză aceste condiții, 

ŞTEFAN TEODORESCU 


dea EUGENIU V. HARALAMBIE 


cât am mers, cât am urcat. La un 
moment dat, poteca a ieşit din brădet 
întrun platou, pe coamă de munte, în- 
tocmai ca şi șuviţa unui pârâu, care se 
pierde într'o apă mare. 

De abia atunci mi-am dat seama 
c'am urcat pe puţin vre-o două ceasuri. 

Decorul devenise maiestos, orizontu- 
rile conturându-se în pertecţii geome- 
trice. 

Soarele se apropia de apus şi rogul 
nuanța zăpada, cându-i reflecţii mi- 
nunate. 

Câteva umbre, colţi de stâncă, se 
profilau linii lungi și aproape paralele. 

Poate din cauza asta m'am gândit la 
un ?mens portativ... Poate şi pentrucă 
urmele pașilor mei — singurele urme 
cari înseilau mobilitate, viaţă, în vas- 
tul în cartea închisă a unor destine de 
oameni. Destine de mucenici-eroi. 

Mergeam — poate aţi ghicit — după 
o înmormântare și, desigur, că şi din 
marea mea neobișnuință faţă de ritual, 
dar și din cauza greului doliu al nostru, 
celor dimprejurul carului —  înmor- 
mântarea aceia mi-a rămas ca unul din 
ceie mai impresionante momente : mi- 
nore din viaţă. .: 

Ningea. 

O ninsoare tot atât de liniștită dar 
mai puţin abundentă. 

Uream pe drumul însemnat de-o par- 
te şi de alta de brazi, traversând de 
atâtea ori peste urmele iepurașilor (pe 
cari mi-i închipuiam grațioși și sgribu- 
liţi) și chiar peste urmele mai mari (pe 
cari îmi plăcea să le identific ca urme 
de lup sau chiar de urs).. 

Dac'ar fi fost mai pe 'nserat şi cerul 
vânăt de 'noptare, desigur, c'aş fi putut 
uşor să fiu confundat cu un voinic, cu 
ui haiduc rămas din cărţile întâiei me- 

le adolescenţi, petrecută în regatul 
imaginaţiei şi 'nvecinată static al pei- 
Sagiului — păreau niște note dintr'o 
partitură. 

Şi atunci, m'am gândit direct la Stra- 
uss, la valsurile lui. N'aş putea indica 
precis la care. 

Valsul se desfășura în ritmul aduce- 
rilor aminte şi orchestrau deopotrivă la 
el reminiscenţele personale muzicale 
dar, şi văile, munţii cu umbrele lor. Se 
părea că spaţiul întreg s'a prins în 
această simfonie. 

Decorul era un imens şi simbolic li- 
bret. Libretul dansului dintâiu. 

De undeva. de după un trunchiu de 
brad, poate, — nu ştiu — a apărut Ze- 
ița Dansului. 

Sculptatul trup îi era graţie şi bronz. 

Inainta pe coama muntelui cu pași 
mari, Svelți; picioarele — sublimele-i 
picioare — întinzându-i-se arc de cer. 
Pantofii de mătase atingeau doar cu 
vârful lor spuma zăpezii... 

Era ceva de fantast. De irealitate. 
Și pantofii erau roșii şi cusuţi cu fir de 
argint, 

Picioarele i se lipiră unul de altul — 
mușchii se încordară şi spectatorul îi 
deveni rob definitiv. Mâinile, se ondu- 
lau şi cântau aerului — iar Zeița îna- 
intă cu paşi mici, măsurat de mici, mai 
mult alunecând decât păşina... 

Şi, ca dintr'un savant tratat de ba- 
let, atunci — atunci, doar — a început 
cumplitul dâns al înoptării... 

Dansul pierzării. .. 

Trupul i se frământa din şolduri — 
şoldurile cărora eşarfa de mătase putea 
prea puţin să le mascheze forma — 
și totul: trup, mâini şi picioare erau o 
sculptură, o măiastră şi ispititoare 
sculgtură. 

Notele muzicale curgeau întrun ra- 
pid tril, şaisprezecimile  prinzându-se 
în accelerate tonuri pentruca puţin du- 
pă aceia ele să evadeze într'un pianis- 
s:mo impresionant. 

Jocul Zeiţei era o perfectă armonie 
cu muzica, şi ai fi puțut jura că atinge- 
rea zăpezii de vârful picioarelor ei nu 
era altceva decât apăsarea clapelor 
imensei claviaturi, care atunci — orice 
s'ar zice — stăpânea prezentul, 

Banii sânilor îi tremurau, cum în 
nopţile de iarnă uscată, sticlesc stelele. 

Dansul dintâiu... dansul originar, 
Şarpele înaintea Evei, învăţând-o cel 
dintâiu: unduirea, graţia, jocul însuşi 
al dansului. 

Degetele Zeiţei se modulau perma- 
nent și ele cumulau în flexiunea lor, 
grația unei întregi școale de balet. 

Era, oare, doar o alegorie? Un vis? 

N'aș putea preciza, dar și acum mă 
ard ochii aceia verzi, ochii de sticlă, 
ochii de strigoi. Ii simt aţintiţi în ochii 
mei, îi simt înfipţi în adâncul lor, adân- 
cul meu. Părul negru — strălucitor de 
negru — şi bogat îi curgea valuri pe 
umerii rotunzi şi cerul se 'nvineţise ca 
într'o fantastică şi misterioasă poves- 
tire. 

Apoi totul s'a stins. 

Zeița a dispărut după probabilul brad 
de unde și apăruse. 

Notele valsului mai stăruiau; subli- 
mul şi grația mai concertau încă, 


Când m'am întors în Sibii — orele 
erau nouă și jumătate. Plantoanele din 
schimbul întâiu numărau perechile de 
cisme înșiruite pe coridor, 

Am intrat în program. Simplu şi ui- 
tând că undeva — pe creste de zapezi 
—: poate şi atunci, încă mai dormiau 
ecouri din acordurile cari au călăuzit 
valsul Zeiței... 

Im Sibii, 13 Ianuarie, 1940. 














Ora zece dimineaţa. In anticamera marelu: 
cotidian „Făgașul“ nu e nimeni Liniște de- 
plină. De undeva de departe, poate de la alt 
etaj, se aude câte o uşă butu.nd sau câte o 
sonerie țârâind a pustiu ca un greer. Câreva 
raze de soare intră pe geamul nespăiat şi cad 
drept pe covorul ros, descoperindu-i și mai 
mult tirele de urzeală. Scaunele şi banca 
aşezată la zid răsuflă parcă şi ele ușurate. 
Puhoiul de oameni n'a inceput încă, 

Pendulaă din-perete se pornește să urue, să 
zbârnâe şi să pocnească din toate încheetu- 
rile, apoi sună adânc şi grav de cinci ori. 
Minutarele arată ora zece şi opt minute, 
precis. 

Uşa pe care scrie cu litere de metal „Di- 
rector“, iar, mai jos, de mână: „Nimeni nu 
intră neamunţat“, se crapă încet. Apare întâi 
o gheată scutâlcită târâindu-şi șiretele, apoi 
un burian de pantalon ghemuit, o haină pă- 


tată, cu coatele ruple, descheiată și cu câțiva 


aasturi lipsă, o gură căscată până la omu- 
"şor, doi ochi cârpiţi și un cap netuns, cu 
plete soiodse şi răvăşite. 

E Spiridon, omul de serviciu, treziț la 
viață după un somn adânc, fără vise, pe ca- 
napeaua de la „Direcţie“. 

Se sprijină de perete, întinde amândouă 
brațele cât poate, cască până-și aude fălcile 
troznindu-i și-și simte genele umezindu-i-sa, 
se uiță la ceas, apoi se întoarce şi priveşte 
cu jind canapeaua moale din biroul direc- 
torului. Ar mai trage un somn, dar de acu- 
ma încep să vină „domnii“ şi mai cu seamă, 
spaimă redacției: domnul secretar Nicu 
Bumbeş. 

Nu mai e timp. Telefonul sună mereu. 
Spiridon se apropie de masă, suflă praful și 

- începe să deșerte scrumierele în coșul de 
" hârtii, scormonind bine în cenușă să mai 
- „găsească vreun muc de ţigară mai puțin 
strivit. 

— Hm! Prost obiceiu !... Bunătate de tu- 
tun! mormăe e! aruncând cu obidă ov ţi- 
gară aproape întreagă dar turtită, sfâșiată 
pe dealungul îu întregime și din care wa 
mai rămas decât foița. 

Telefonul ţârâie necurmat. Spiridon a 
„strâns ziarele de pe birou, a luat pănarul cu 
apă şi coşul şi pomește agale spre uşă tâ- 
râindu-şi şiretele de la ghete şi căscând cu 
zgomot. 

Pe coridor se aude un pas grăbit, Spiridon 
trage cu urechea, adulmecă valul de „Ua 
air embaumâ&“, care năvălește pe ușă şi dis- 
pare în prima cameră ce-i iese în cale, 

In sala de așteptare intră un domn. 

Inait, subțire, cu niște fioroase sprincene 
negre sub părul argintiu, cu pălăria pe un 
ochiu, cu pardesiul de culoarea cenușii des- 
cheiaţ aeglijent, cu mănuși de piele de că- 
prioară care stau să-i cadă din mâini, cu 
dungi trase cu rigla la pantaloni, domnul 
Nicu Bumbeș, secretarul particular al direc- 
torului. Ține în mâna stângă o geantă de 
piele de crocodi! cu inițialele N. B. de argint. 

Priveşte crunt în jurul lui, pufnește fioros 
pe nări și pornește demn spre ușa pe zare 
serie cu litere de metal „Secretar“. 


Biroul domnului Nicu Bumbeş este încăr- 
cat cu tot felul de dosare şi hârtii. In mij- 
„loc, o călimară cu un vultur de bronz care 
planează cu aripile deschise peste două sti- 
cle în care, de cine ştie când s'a uscat ce:- 
neala. La dreapta, calenda:ul cu foi volante 
pe care secretarul înseamnă numere de te- 
lefom, adrese şi tot ce nu trebue să uite pen- 
tru el şi pentru director. Teancul cu ziacete 
de dimineaţă în dreapta. Câteva creioane 
„roşii şi albastre, iar lângă sugătoare, o cu- 
tioară cu pilule calmante. Domnul Burmmbaș 
e extrem de ocupat şi deci, firește, menvos. 
Drept în mijloc, corespondenţa. 

Secretarul începe să tae plicurile, dar tele- 
foanele nu-l lasă să facă nimic. Are trei pe 
masă. Unul cu interiorul, altul cu număr se- 
cret și un al treilea obișnuit, 

E de o oră la gazetă, stă la birou și nu 
“face decât să jongleze cu cele trei receptoare, 
Seara firele lor sunt atât de încâlcite, încât 
îi ia lui Spiridon câte un sfert de ceas să le 
descurce. 

In faţa lui, pe scaun stă un editor de 
vorbă cu un reporter. Pe canapea, caricatu- 
ristul gazetei face politică împreună cu re- 
dactorul sportiv şi um colonel pensionar care 
vrea să tipărească o cărte în atelierele „Fă- 
gaşului“. E un fum de ţigară de nu se mai 
vede nimic. Uşa se deschide mereu Unii 
intră, alţii ies, Spiridon aduce hârtii, sc-i- 
sori, cafele și ţigări, telefoanele sună pe 
rând, câte două sau chiar toate trei odată. 





(nuvelă) 


* Domnul Bumbeș a isprăvit o cutie întrea- 
gă de „Miha“, In fața lui se înalţă o movilă 
de mucuri. Spiridcu ia cu grijă scrumiera s'o 
deșerie afară, pe când secretarul, agitat, vor- 
bește cu toţi, răspunde tuturor, scrie, se re- 
pede chemat de sonezia directuruiui și se a- 
runcă din când în când peste cutia cu pa- 
stile caimante pe care le înghite fără apă, 
în grabă cum tace şi celelalte gesturi. 


Pendula de pe sală arată exact ora 12 şi 
opt minute și bate grav de șapte ori. In săa 
de așteptare e iortotă mare. hedactorii cir- 
culă cu hârtii în mână, cu mânecile sutlecate, 
aferaţi, cu părul vâlvoi. Scaunele și banca 
sunt toate ocupate. Bă unii mai stau și în 
picioare, E acolo: un căpitan de admunistra- 
ție chel şi pântecos, um preot bărbos şi hir- 
sut care discută cu gesturi largi fluturân= 
du-și mânercile antereului pe la nasul diacy- 
nului cu faţa aibă, spălăcită şi care-l ascultă 
smerit, cu ochii plecați, o delegaţie de învă- 
țători în costum naţional, un domn impor- 
tant cu creştetul despădurit până la ceată 
care se plimbă nervos în sus şi în jos pe co- 
vorul lung cu margini roșii, două sloamne 
grase şi vopsite violent care stau pe scaune 
şi se sufocă, strânse în centuri. Una din ele 
are pe faţă o voaletă lungă cu puncte negre 
ce-i cade în falduri până pe umeri. Și toată 
faţa ei lată și fardăiă din cale afară, pare o 
bucată de carne, nu tocmai proaspătă, ciupită 
de muştele voaletei. Alături de ele, un tâ- 
năr sfrijit cu buzunarele doldora de caete, 
ţine un manuscris în mână, îl desface dia 
când în când, cetește câteva rânduri, dă dia 
cap &firmativ, apoi rămâne prostit de auto- 
admiraţie. 

Pe ușă intră mereu alții. Și toată lumea 
asta: dorește să vorbească cu domnul direc- 
tor care „n'a venit încă“, după cum spune 


servitorul, nespus de calm, dar care, de fapt, - 


a intrat pe ușa de dindos și acuma e în bi- 
roul lui unde-și face, cu Nenea Lache, ad- 
ministratorul, partida zilnică de table. 

— Ce crezi, domule, mai vine directorul, 
ori să plecăm? întreabă una din cele două 
doamne grase făcându-și vânt cu un număr 
vechi al „Făgașului“ găsit pe fereastră. 

— Acu' trebue să sosească... Dintr'un mo- 
ment într'altul. Mai staţi puţin, răspunde Spi- 
ridom,  înveselit de secretul pe care-l 
numai el. 


știe 


— A! Ce faci. monșer ? 

— Salve, Nicule ! strigă din prag un domn 
înalt, cu părul azvârlit romantic spre ceafă 
şi cu o mustață pleşuvă de văduv. 

Este Titi Clenciu, prieten intim şi nedes- 
părţit al lui Pumbeș. 

— Ce e cu tine? 

— Treceam pe aici în drum spre. Tribunal 
și am venit să te văd, să-ți comunic ceva 
important şi să mai aflu ultimele știri. 

In biroul secretarului s'au format grupuri, 
Un director de revistă pune țara la cale dis- 
cutâna aprins cu doi reporteri politici. Edi- 
toru!, astmatic, răsuflă greu pe canapea şi 
caută să convingă cu zeci de argumente d3- 
cisive pe cronicarul literar că Polyphem Mă- 
nescu e un autor piin de talent, de vreme 
ce el îi publică o cărte, 


Nicu Bumbeş sa retras și el cu Tiţi Clen= 


ciu și vorbesc aprins, 

— Da'de unde ai stofa asta ? întreabă se- 
cretarul, foarte interesat, frecând între două 
degete reverul hainei prietenului său. 


— Păi, au ţi-am spus că-mi lucrez un 
costum nou ? 

— Ahă, da... Scump? 

— Eh! să nu ma. vorbim de asta... 

— Hm! Și cravata... nu e rău! 

— Da? Găseşti? De la Viena. Nu ştii că 
mi-ai adus-o tu?. | 

— Eu? Atunci sunt surori, spune Nicu, 
scoțând vârful cravate: din vestă şi alătu- 
rân i-o de cea a lui Titi Clenciu. 

— Merge bine cu cămaşa ta, face, admi- 
rativ, acesta, 

— A, da? Crezi? spune neglijent Bum- 
beș, Să știi că nu e mătase. Eu nu port ză- 
măși de mătase. Nu e elegant. E o poplină 
englezească. | 

— Ei, eu am plecat, nene Bumbeşule! 
spune editorul înecându-se şi apropiindu-se 
de biroul secretarului. 

— Eu mă duc în tipografie, se grăbește 
cronicarul. 


— La revedere, la revedere, răspunde 
Nicu. Apoi către cei doi redactori politici 
cari nau isprăvit încă de pus ţara la cae 
cu directorul de revistă: „Mă, da' voi nu vă 
duceţi li Preşedenţie să mai vedeţi ce ma: e 
pe acolo ?*“ 

— Ba da, ba da! mormăe unul din ei, n 





Poem pentru sujlel 


Vei lepăda povara de lut, plecând departe 

De flori, de aurore, de tot ce ai iubit, 

Mergând spre alte stele, trecând hotar de moarte, 
Trist călător pe drumuri pierdute *'n infinit. 


Aici, suspini tu, suflet, în grea singurătate, 
Dar luminat de-o rază, te bucuri de un vis. 
Acolo, poate 'n ceruri pe veci întunecate, 
In negura eternei tăceri vei fi închis. 


Aici, îți mai alungă tristețile, senina, 
Mângâietoarea zare, a zilelor de vară. 
Dar dincolo, ce poate străbate, din lumina 
Şi cântecul, ce 'n viaţă durerea ţi-alinară ? 


DIMITRIE ALBOTA 





== UNIVERSUL LITERAR 


IN REDACŢIE = 


de ERASTIA PERETZ 


lungan slab şi ţeapăn ca un sparanghel, 
Apoi, cu dispreț, la urechea directorului de 
revistă : „Dom'le, urîți mi-au fost oamenii 
ăștia îngâmfaţi, care habar mau de meserie 
şi-şi mai bagă şi nasul unde unu le fierbe 
oala, 

— Păi, chiar aşa, răspunde şi celălalt, un 
bondoc -sașiu, cu părul tuns scurt ca o pe- 
rie. Eu fac meserie de douăzeci de ani şi nu 
mi-a suflat nimeni în borş, daămmite unul 
care nici condeiul nu ştie să-l ție în mână! 

— Da de unde l-a mai descoperit directo- 
rul și pe. întreabă astmaticul arătând cu 
capul spre Nicu Bumbeş care răspunde me- 
reu la telefoane dar caută să fie foarte atent 
ta 'ce-i spune Titi Clenrciu. 

— Eh! oftează desgustat reporterul cul 
înalt, către ceilalţi doi. Așa dă norocul p-ste 
unii, ca porcul cu râtul, 

— L-a „descoperit“ directorul. 
maniac cu „descoperirile“. 

— Uade ? 

— Era funcționar într'un. minister. Acuma 
îl menține şi acolo şi-i dă leafă și aici. 

— Deh! noroace.,, pufnește pe nas, bon- 
docul, 

— Şi nu-l tentează să scrie şi el un arti- 
col la gazetă ? întreabă cel cu revista, potri-- 
vindu-ţi ochelarii să vadă mai bine pe 
Bumbeș. 3 

— Ăsta ? sare sașiul. Cred ca uitat şi ce 
bruma a învăţat în liceu. Cică-l distrează ce 
scrim noi, auzi !.,, 

— Ssst!! Tăceţi! 
06] înalt. 

— Eu am să plec, spune astmaticul, în- 
cheindu-se la haină. 

— Și eu. 

— Și eu, să nu-l mai văd, bombăne bon- 
docul, 

Apoi întorcându-se cu zâmbete mieroase 
către Bumbeş : 

— Să trăești, șefule! 

— La revedere ! 

— Cu bine, nene Bumbeși 

Nicu tresare, le zâmbește onctuos și le face 
bezele cu mâna: „Au revoir, pa!“ 


Ştii că + 


Se uită'ncoa... şoptazte 


nervosi RP aie iai 


Au eșit toţi. Bumbeș se duce spre Titi, vă- 
sufiână ușurat: „Uf! bime că sau dusi 
Toată ziua vin aici pe câtpul meu să fumeze 
şi să discute poliţică“, i 

— Păi, de ce nu te plângi directorului ? 

— N'am vrut să-l enervez, dar pun eu re- 
Eulă şi aici. | | 

— A! dar ştii că am să-ţi spun ceva 
foarte important. 

— Ce? Nu cumva ai aflaţ de unde cum- 
părădse Alecu bretelele alea albastre ? 

— Nu, din păcate. Dar în schimb ştiu 
ceva tot așa de interesant 

— Ei, spune-mi, sunt curios. 

— Ciorapii, domnule! Am găsit niște ciy- 
rapi &dmirabili. Calitate. desene frumoase, 
discrete... lungi... o minune... 

— Ei! unde? 

— Lasă — că te duc eu... Ai să vezi! Cam 
piperățți, nu-i vorbă, dar nici uu se mai gă- 
sesc. Mai erau la prăvălia asta unde o să 
mergem împreună numai o duzină. Am cum- 
părat şase perechi, 

— Și restul? 

— Ei, păi d'aia suntem prieteni. L-am pus 
deoparte pentru tine. 

— Mersi, monșer. Mi-ai făcut un mare 
serviciu, răsuflă ușurat Nicu Bumbeș. 

— Uite, să vezi ce frumoși sunt, pune 
mâna, scune Titi Clenciu, mdicâ:d piciorul 
pe scaun şi suflecându-și cu două degete 
buza dungată a panta'onului. 

Rumbeş se apleacă și pipăe cinrapul, 

— Ai Greptate. Admirabili 
mulți, ştii că aduc provizii în fiecdre an 
din străinătate, dar îi cumpăr şi pe cei reţi- 
nuţi de tine. Scump» ? 

— De! M'am cam decavat. Apropos, ce-ai 
făcut cu chestia aia ? 

— Cererea ta? Cred că s'a aranjat. Am 
vorbit cu directorul. Se duce el la minişter. 

— Zău? Adevărat? Pot speră să iau 
suma ?.., i 

— A! Aproape sigur. Directorul e un om 
dintr'o bucată... un boer... are nişte gesturi !.. 

— Zău, şi crezi... 

— A! Bine înţeles! Dacă i-am vorbit eu 
de tine. Directorul ţine ja mine. Uite să-ți 
dau un exemplu. 

Alaltăeri vine de la croitorul lui cu 
mostre de stofe. Nişte minuni, monșer... 

— Nu mai spune! 

— Parole d'homneur ! Splendide... In spe- 
cial una „gris perle“ cu niște punctulețe și 
cu spic... Am ameţit când am văzut-o. Di- 
rectorul zise: „Domnule Bumbeș, asta i-ar 
sta bine dumitale!“ Zic: „Cred şi eu, dom= 
nule director dar şi atâtea mii -de lei me- 





Eu am foarte. 








Sloartea 


Peste umeri iarna-i sa urnit, 
Pălăria vecke-i ca o turlă, 

Şi întotdeauna 'n asfințit 
Lupii anilor din tinereţe-i urlă. 


Stă lângă icoane, spune rar 

De Sângheorghe, lângă alba scară. 
Calul scapără ?n copite din amnar 
De s'aprind făcliile de ceară. 





1  flanuarie 1941 





clopolarului 


Camaradului Radu Gyr 
Urcă sărbătoarea trepte grele 
Ochii lui senalţă 'n frânghii sus: 
„„Poate odată rătăceau pe mări acele 


Lumgi corăbii şi umbla pe val Lisus. 


Mâna lui cu degete betege 
Strâns apucă funia mereu 
„Şi se duce prin cetăţile pribege 


Pe la casele sărace Dumnezu . 


Tot așa o viață 'n turnul rece 


Ciocănit-a pentru îngeri cânt un sârg. 


Dar de-aseară o stea departe îl petrece 
Şi bat clopotele singure în târg. 


a a N a a a a a gt a 


trul.., trebue să renunţ. Preţul e incompatibil 
cu buzunarul meu! 

— Păi, bine dragă, dar acum trei zile 
parcă câșştigaseşi o sumă frumușică la poker! 

— A! bime... dar ieri am pierduț tot ce 
luasem și m'am ales cu o pagubă destul de 
însemnată. 

_— Ce vorbeşti ? La spune... a fost şi dom- 
nișoara Novac ? 

— La joc? Ţ.-ai găsit! Am dus-o odată și 
pe urmă na mai vrut să vie. Cică-i intelec- 
tuală și n'o interesează jocul de cărți. In 
seara aia ma făcut de râs... A umbiat toată 
casa și întreba unde e biblioteca. O apucase 
cetitul! Zicea că e plicticos să tot stai la 
masă înţepenit, ore întregi! 

— Hm! Quelle bâtise! spune Titi, des- 


- gustat. 


— Parcă ea când cetește ceasuri întregi 
au înțepeneşte !... Im sfârşit! Treaba ei! Am 
lăsat-o în pace până s'o plictisi de atâta lec- 
țură. Numai de cărţi şi filozofie vorbește, a- 
daăugă Bumbeș, dispreţuitor. Auzi ce-mi spu- 
ne într'o zi ?..,. Cică eu sunt ca Narcis, 

— Care Narcis ? 

— Ei, unu... ştiu eu ?... din istorie. Cică 
s'a uitat în apă şi s'a amorezat de chipul 
lui... Auzi, să mă compare pe mine cu ăla.. 
un imbecil... un cretin, un... 

— Păi, bine, dar ce legătură ?... 

— Ei! Ea zice că are, Că eu mă uit prea 
des în oglindă... Auzi ce-mi vorbea când 
erâm singuri și noi odată şi eu, de!.. ca 
OMU , 

— C'est horrible ! se indignează Clenciu. 

—. Da! E imposibilă! In schimb a venit 
Nuţa. O bomboană, monşer: a băut, mi-a 
fumat toate țigările și ne-a spus toată mnoap- 
tea anecdote shocking, Abia atm suit-o într'o 
maşină s'o duc acasă. Nu se mai ținea pe pi- 
cioare. Foarte amuzantă. 

— Da! Deșteaptă ! admiră Clenciu. 

— Fată bună, dragă! Te'nţelegi cu ea. [i 
dai un telefon oricând... şi noaptea. Ea e 
gata. 

— Distractivă ! 

- — Sigur! în seara aia, cum a văzut că 


" pierd şi încep să mă enervez, sa ridicat de 


pe genunchii mei și sa dus la Filipoiu, că el 
ne luase toți banii. Cum s'a aşezat în bra- 
țele lui, n'a mai câștigat ăla nimic. 

A fost un haz nemaipomenit. 
turba ! 

— Nu mai spune! 

— Zău! Aşă-mi plac mie femeile. Yeseie, 
dom'le, prietenoase! Nu cu mofturi... Auzi! 
Intelectuală ! Parcă n'ar fi toată lumea inte- 
lectual ! 

Sună iar telefonul. Nicu se repede: — Da! 
Aici Bumbeș! 

Ah! c'est toi? Ce e? Sărut mâinile... Da! 
Sunt extrem de ocupat! Nu-mi văd capul. 
Când ne vedem ? Poate diseară, dacă n'am 
consiliu... A, da! Nici o grijă... îți trimet 
mașina mea. Pa! Te sărut! 

— Cine era? întreabă Clenciu, 

— O cunoşti: Cucaracha, de la „Chat 
Noir“, 

— Dansatoarea ? 

— Chiar ea. 

— Aha! Ei, și cum a rămas cu stofa? 

— Care? A! da... cu directorul? Splen- 
didă, monşer ! Gris perle cu niște punctuleţe 
aşa şi cu spic. 

— FĂ, și tu i-ai spus că n'o poţi cumpăra 
că e prea scumpă. 

— Da! Tocmai! Boer, dragă, e boer 
pânăn vârful unghiilor, Mi-a răspuns: 
„Domnule Bumbeş, e a dumitale! Ţi-a plă- 
cut! 'Ți-o fac eu cadou“, 

— Extraordinar ! va să zică ești mulțumit 
aici, ca secretar ? 

— Da. Mă amuză să mai frunzăresc și eu 
din când în când ziarul şi să mai văd ce scriu 
ăştia. E 

— Credeam cai să te molipseşti şi tu, 

— Aş! Eu sunat extrem de ocupat. Nu 
vezi ? Am toată gazeta pe cap. Dar să mai 
şi scriu... Așa ceva poate oricine. Mai greu 
e ce fac eu. 

— Ai dreptate! Dar ia spune-mi, unde o 
lucrezi ? Tot la... 

— Stota ? Nu! La croitorul lui... Am şi 
făcut prima probă. O să fiu o bomboană, 
spune Bumbeş potrivindu-și cravata şi freza 
în oglindă cuierului din faţa lui. 

— Ei, bine, dragă ! Dar şi merital. I-ai fă- 


Filipoiu 


AL. RAICU 


a ad 


cut destule servicii, Apropos, tot cu blonda 
e directorul ? 

— Em titre! Că mai are el destule, pe da 
margini. 

Uite, de pildă, astă-seară iar ieşim în trei 
la restaurant. A descoperit la T.-Măgurele 
nevăsta unui avocat. Delicioasă ! 

— Parol? 

—mDelicioasă, atâta îţi spun. Două săptă- 
mâni am alergat prin toate ministerele să-l 
aduc pe bărbatu-său la Bucureşti. 

— Șmechera, n'a vrut altfel ? 

— De unde! Iar directorul, mort! In sfâ”- 
șit sa aranjat şi acuma sunţ aici în Capi- 
tală. 

— Soții din 'F.-Măgurele ? 

— Adică numai drumr.. Fiinacă pe el l-a 
trimes directori  tormai în Banat cu nişte 
procese ale „Făgașului“, Şi așa că ies eu cu 
ea și cu şeful. Ştii, patronul vrea să fie a- 
coperit. Spune că.. înţelegi... doamna e cu 
mine... 

— E şi normal, cu reputaţia ta de „cour- 
reur“ | A propos, ai mai primit scrisori de 
la Irma ? 

— Berechet! 

—-Şi dela Lilian ? 

— Pa! Şi fotografii! Acuma sunt în Fur- 
c.3., Una dansează și cealaltă cântă, 

—— Nu mai fac acelaș număr? 

— Nu! Sau cam despărțit. Mi-au trimis 
și fotografii... Le-am adăugat la colecție. 

— Ce fete, Nicule! spune cu regret și ad- 
miraţie adâncă Titi, 

— De viață, domnule! Irma umbla beată 
zile întregi. 'Ți-aduci aminte când sa sut 
pe masă şi ne-a dânsat? 

— Ei! Am petrecut atunci! oftează Clem- 
ciu. A propos, știi cam descoperiţ o câr- 
ciumă... grozavă! 

— Ei? se interesează Bumbeş. 

— Da... şi niște fripturi! Nişte momiţe... 
niște măduvioare ! 

— Unde ? 

— Pe strada Mieilor, dragă. Şi niște ţigani 
lăutari! Un repertoriu, o minune! Ne-a cân- 
tat ca la ușa cortului. Și avea guristul o 
voce, de duduiă maghernița. 

— A! bine că știu Să organizăm ceval 
se entuziasmează Nicu. 

— Prima sedră când eşti mai liber, al no- 
stru ești. Vine și Vidu și Bogdan şi Cons- 
tantinescu... 

— Şi femei ?.. 

— Alea !e aduci tu câ eşti maistru. Dar o 
condiție: fete vesele, de viaţă: să râdă, să 
cânte, să bea și celelalte! 

— A! Ev nici nu cunosc altele! Am o0- 
roare de fen:cile savante, N'ai ce discuta cu 
ele ! 

— Absolut! Ei, atunci s'a făcut? 

— Sa făcut, Aduc fete câte vrei. Dă-mi 
un telefon într'una din seri. 

— Negreșit ! Da ! Te sărut! A propos! Mai 
interesează-te de chestia aia a mea dela mi- 
nister. Sunt cam pe geantă. 

— Da! dal Navea nici o grijă. Mai tr=ci 
pe aici! 

— Cu cea msi mare plăcere! Când wiu să 
te văd mă recreez, parole d'honneur! Uite, am 
petrecut o oră admirabilă... Numai lucruri 
interesante am discutat. 

— Eşti un băiat da zahăr! Pa! Mă sună 
directorul ! Te las! Dă-mi un telefon ! 

Şi Nicu Bumbey dispare înghițit de uşa pe 
sare scrie cu litere de metal „Director“, pe 
când prietenul său Titi Clenciu iese pe uşa 
cu inscripția „Secretar“, nu înainte de a se 
fi potrivit câteva lungi minute la oglinda cu 
ierului. 


Lumea a plecat. In sala de aşteptare, 
Spir:don, întins pe bancă, se caută prin bu- 
zamare, scoate un chistec, îl aprinde şi în- 
vepe să tragă fumul în piept şi să-l scoată pe 
năn. O moleșeală îl cuprinde. Ochii îi cli- 
pesc şi-i lăcrimează. Prin picioare îi umblă 
furnici. Braţele îi atâmă din ce in ce mai 
grele. De jos, din tipografie se urcă uruiala 
maşinilor. Fumul de țigară pluteşte dens, 
în fâşii lungi. Penduia începe să pocnească, 
să zbârnâe și se pregăteşte să sune. 

Spiridon cască lung, se descheie la toţi 
nasturii hainei, 14 şiretele ghetelor, ia un 
ziar de pe masă şi trece la direcţie să se o- 
dihnească vreo două trei ceasuri, până când 
începe din nou viața de moapte a redacției, 


Ianuarie 1941 


— 1 





In ziua aceea, dis de dimineaţă cerul s'a arătat senin. Soa- 
rele vestea o zi de cuptor şi alb-argintul boabelor de rouă se to- 
pea în verdele curat al ierbii. Doar pe la amiază, dinspre şesurile 
Mureşului, de undeva, poate de dincolo de Alba-lulia, au prins 
să se ridice trâmbe de nori tot mai dese şi tot mai negre. Soarele 
bătea în parâng, cald şi vestitor de furtună. In fierbânţeala ae- 
rului se roteau şoimi și săgetau rândunele. Se simţea şi un uşor 
miros de rășină arsă. 

Semne de vijelie ! 

De când sa aciuit aici, Radu Mohor sa obișnuit şi cu toanele 
oamenilor şi cu năbădăile cerului. 

Cutoatecă întunecimea pornită dinspre Mureș crește, cu- 
prinde, înăbușe, devastează adâncurile, nu simte exteriorizată 
niciun fel de neplăcută senzaţie. Il frământă însă o curioasă ne- 
linişte interioară, un sentiment de nesiguranţă. Incearcă să-și 
păstreze toată limpedea trăire. Nu. Vijelia aceasta nu poate să-l 
scoată din recile-i chibzuinţi... Altul trebuie să fie motivul neli- 
niştei care îl roade. Nu-l poate identifica, dar îl simte. Aşa, ca o 
durere gensrală. Te vaiţi şi totuşi nu poți să spui ce te doare. 
Dar răul pluieşte în el, în aer, în furtuna care se apropia. Ca 
un duh... 

Un fulger a brăzdat cerul cu o sabie încondiată de arhanghel, 
în zig-zag. Apoi un tunet năprasnic sa rostogolit ca o stâncă, a 
sărit țăndări în tunduri de văi şi a prăbuşit cu e] o ploaie repede 
şi muită, — neaştepiată. | 

în Radu, undeva, fulgerul, poi tunetui, sau repetat. Totuși 
era clar; se simțea oarecum tare dacă nu chiar stăpân pe el. A 
eșit afară puţin temător. Și-a orânduit $ghiaburile sub straşinile 
cabanei. A cercetat curtea și a strâns chais-longurile uitate suk 
un mesteacăn. A închis ferestrele. Ş 

Un alt fulger, mai năprasaic decât cel dintâiu. a tăiat cerul 
dinspre miazănoapte, până în coama Bistrei. | 

Neliniştea i sa concretizat, mecanic exteriorizată întrun gest 
minor: sa închinat înfricoşat. — Nu mă vede nimeni, a gândit 
puţin laș. A intrat în casă. | j | 

Ca să alunge orice gând tulbure, ma: ales că deslănțuirea de 
afară îi este teamă că îl poate influenţa sutieteşte, s'a hotărît 
pentru o revizuire a diferitelor lui însemnăii știinţitice dezordo- 
nat păstrate. Este o îndeletnicire pur mintală. Are să cerceteze 
şi curenții paraziți creiaţi de furtună în aparate... ee At _ 

Si totuşi, dece neliniştea asta nefastă în loc să îl părăsească, 
l-a înecat definitiv ? Cel puţin de-ar fi fost Petra acasă... Ce să- 


rătoasă ar [i fost Petra, atunci, lângă el! 


lată, când nu se aştepta deioc, odată cu un nou şi luminos 
fulger şi cu un râpăit ue picuri mari, Samiia a intrat in Jabora- 
tor, dând uşa de perete, turioasă. Ușa a rămas deschisă în vân- 
toasă, a mirare. se du | 

Kadu, surprins, s'a repezit la ușe, pe care a închis-o bine, 
poate ca să captureze lemeea, poate de teama furtunii şi a picu- 
rilor năvalnicl. - A 

Și-a revenit numaidecât. L-a revoitat lipsa de deternţă a Sa- 
miei. Oricâte alunecări ar ti avut faţă de fata asta, Radu nu poate 
uita că, cel puţin aici, el este stăpânul. lar ea, oarecum, sluga. 
Este o ckestiune care, socotea el, nu are nevoie de reflecţii. 

A observat muițumii că, gândind astfel, neliniştea i s'a răs- 
pândit. Se simţea stâpân pe sine deşi Samiia sa oprit în tața lui 
roşie de mânie. Mai mult printre dinţii albi, puternici, mărunți, 
i-a aruncat cuvintele ca un nisip fierbinte în obraz: 

— Va s'zică, pleci... 

Vorbele ei i-au desechilibrat imediat. Dar şi-a revenit destul 
de regede. Ce nestabil este! „Poate i-o ti spus Petra că plecăm. 
Dar cand?“ — a gândit repede. 

— De unde şiii? 

— la, am visat eu... 

A vorbit prompt şi convingător. Totuși, laş, Radu a ripostat 
inseninat: 

— Fugi daici... 

-— Nu, nu. Pe mine nu mă mint visurile. Şi nici de-a glu- 
mă nu mi-i... 

Bărbatul s'a clătinat din nou. Nu ştia ce să creadă. Minţea 
Samiia! Spunea adevărul? A visat întradevăr? A visat?... 

Totuşi l-a fulgerat gândul că ar fi bine să o lămurească de- 
finitiv acum. Avea cel mai bun prilej. Dacă ar fi strigat cumva, 
de ar îi isbucnit în vreo furie nervoasă, cel puțin nu o putea 
auzi nimeni. Inainte de venirea Samiiei îi păruse rău că Petra 
a plecat în cătun să vadă niște icoane pictate pe sticlă, lăudate 
tare de preotul de acolo într'una destul de amuzantele lor dis- 
cuţii relativ teologice. Acum, absenţa Petrei îl bucura. 

— Da, Samiia. Plec, 

Un fuiger a năvălit prin fereastră, a luminat v clipă chipul 
temeii. 

— Cum? 

— Bine. Trebuie să plec... 

— Și pe mine cui mă lași? 

Era pregătit. Se aștepta la o asemenea replică. 

— Ei, cui?... Lui Ion... 

Radu masca o indiferență desăvârşită, cutoatecă în realitate, 
problema nu îi era cu totul scoasă din socoteală. Ba chiar nu-i 
era deloc. A încercat s'o înbune: 

— Vă cununăm noi. 

— Care noi? 

— Eu, cu domnișoara Petra... 

Samiia a stat pe gânduri o vreme. Era foarte agitată. Apo 
hotărit: 

-—— O fi, dar eu nu te las să pleci... 

La urma urmei Samiia îl plictiseşte. 

— Doar n'o să-ți dau socoteală de rosturile şi drumurile 

mele... 
___ Ce dramă uriaşe se va fi desfășurat în mintea, in sufletul, 
in trupul ei, este greu de ştiut, pentrucă vorbele lui nu au fost 
prea aspre. Dar, odată cu puternica deslănțuire a norilor de ce- 
nușe, Samiia a scos un dureros răget, prelung, asemeni unei ur- 
soaice, pe care o pândește o mare primejdie. S'a repezit spre el 
uimitor de virilă și cu miniatura unui pumn frumos strâns mun- 
teneşte, fără ca Radu Mohor să aibă vreme să se ferească, l-a 
lovit fulgerător în obraz... 

— Na... Na!... Du-te!.,. 

__ Celelalte fulgere ale cerului, inundau casa, biciuitoare, por- 
nite, odată cu ploaia, în urgie. ă 

Isbucnirea Samiiei astfel manifestată era scoasă din calcu- 
lele și prevederile lui Radu. 

„O clipă a rămas năuc, cu mâna tamponându-și obrazul, într'o 
poziție foarte caraghioasă. Ea îl privea uriaşe, răzbunătoare, gata 
să se repeadă din nou. Era, poate, întruchiparea zeiței păgâne, 
care a deslănţuit turia apelor de afară, încercuită în luminele de 











„m a 2 seem aa a taie e ua a iu 


UNIVERSUL LITERAR 








SI a. certa. 








da cacat na e mata rm ai, ana e 


aur ale fuigerelor, în vuste necontenite, copleșitoare pentru fi- 
ravul lor adăpost. 

In clipa următoare, scurtă, incărcată, de oţel, sângele s'a ri- 
dicat, incendiat, în trupul pe care Radu nu-l mai cerea al lui. 
Și-a pierdut orice bună judecată, orice urmă de cumpăt, dina- 
inte impus. A, cum îi biciuiau de arzător obrajii, toate vâlvătăile 
sângelui! 

— Ai dat!... Ai dat în mine... 

Un trăsnet a sărit în aşchii de lumină, clipe lungi, pe piscul 
cel mai înalt al Paringului. Ochiul ferestrei, cu storurile lăsate 
neirase, l-a privit înlăcrimat şi îngrozit de atâta sclipitoare 
iumină. 

Brutal, Radu sa repezit spre Samiia s'o sdrobească în pumni, 
dar femeia a şerpuit, ușoară şi vicleană, pe sub el şi, dintr'un 
salt elastic, de dihor, s'a oprit în fundul încăperii, în partea dim- 
poirivă a ușii. Ca să nu o scape, Radu a tras zăvorul. Samiiei îi 
sticleau ochii, asemeni unei pisici fugărită de o haită de câini 
Dar nu sa îngrozit când el a făcut, aproape reflex, acest încer- 
cuitor gest. Ba, dimpotrivă: parcă un zîmbet hain i-a fluturat o 
clipă în colţul gurii. 

— Am să te ucid... 

— N'ai putere... 

A hohotit, vrăjmașe zeiţă. Dar hohotul zeiţei sa pierdut în 
tunetele continue ale cerului deslănțuit. 

Infuriat, Radu a încercat din nou so prindă: în van; apoi 
din nvu: deasemeni; apoi... Dar la urmă, atunci când furia cres- 
cută la para atâtor potrivnice înfrângeri, era în paroxism. tot a 
ajuns-o... 

A lovit-o în spate, în piept, peste cap, peste mâini... Femeia 
na mai ripostat. Mai întâi. ca să îl înebunească definitiv poats, 
a stat o vreme semeaţă. 

„Afară fulgere se încrucişau, bubuituri prăbuşitoare se legau 
de înălţimi, ăcele ploii biciuiau fereastra plânsă prelungindu-se. 
repede în sfori sau în şerpi spre pământ, pâraie creșteau, se um- 
tlau, se împuterniceau, deveneau puhoaie năprasnice. Târau tot 
ce le sta în cale: copaci, stânci. vietăţi. Jos în adâncimea văilor. 
cătunul Samiiei vuia înfiorător, 





Slavă munților ? 


Slavă munţilor ! Slavă lor! 
Cu jarul inimii 'nconjuraţi-i... 
Mergeţi în odăjdii ge craţii 
Către dânșii, spre însinguraţii 
Miri svelți ai înălțimilor, 


Ochii vă fie mari, mai mari; 
Din auz croiți pâlnii să poată 
Cuprinde acea foșnire toată, 
De Dumneze.re şi de Gioată. 
Tulburi vor îi anii, amari... 


teamă nu vă fie de Zori, 

Nu vă înspăimânte, nu vă roadă 
Luminile cu prea multă roadă. 
Veţi simţi limpede cum se 'noadă 
Şi-apoi se rup din cheotori 


Veşted, prelung și fără glas, 
Apele tinsi, ape smârcoase 

Cu rădăcini până ?n miez de oase, 
Mereu verzui, vecinic pofticioase, 
Abia vom ști unde a mas 


Cerul nostru. Aromitor, 
Aromitor apoi ca o veste. 
Rotirile vulturilor peste 
Neumbrite şi râvnite 'creste... 
Slavă munţilor! Slavă lor! 


TEODOR AL. MUNTEANU 
De a A i a aa a a ca a a ai ata 


In jurul cabanei, isbită cu vrășmășie de ploaie şi vânt, nisi- 
pul se prelingea frumos, şters de apele în creştere. 

Şi el, Radu Mohor, chibzuit inginer și ales om de lume, cu 
minţile pierdute, lovea, 

Lovea incontinuu, extenuant, 

Dela o vreme, pumnii lui nestăpâniţi, au biruit semeţia Sa- 
miiei. Obosiţă durerea, s'a grămădit mică, tremurătoare, cu ume- 
rii desgoliţi de iia sfâșiată în luptă, cu albeaţa braţelor înroşită 
de lovnuri şi a început un geamăt, încet, vinovat... 

Intăţişarea asta de pasăre rănită, a femeei, l-a adus la reali- 
tate aproape brusc. O clipă şi-a privit isprava oarecum mirat de 
ea. Apoi, cu sufletul sdrenţuit de milă, a trecut deodată și des- 
echilibrat, dela pumni la mângâieri, la îmbrăţişări, la cuvinte de 
ieriare spuse în șir, fără rost. 

Dacă ar fi intrat cineva atunci, lui Radu Mohor i-ar fi fost 
indiferentă prezenţa lui streină acolo. Chiar dacă ar fi fost Petra. 

Samiia scâncea a durere, prelung. 

Peste munţi, deslănțuirea norilor era de neoprit şi fulgerele 
foarte dese, obositoare, se împleteau în zig-zaguri, ca să se piardă 
deodată în hău. 

Târziu, Samiia s'a sculat obosită, apoi s'a lipit de el, l-a cu- 
prins pătimaş şi i-a căutat gura... 

— N'ai să pleci... n'ai să... 

Implorarea femeii i-a amintit pricina care l-a adus la acea- 
stă nenorocită împrejurare. S'a ferit să vorbească. Dar cum mu- 
țenia lui se arăta cu totul desăvârşită, Samiia s'a dat un pas îna- 
poi, l-a măsurat cu ochi streini şi a șoptit cu desnădejde: 

— Rămâi? 

„Nu. Nu pot să rămân“, a gândit aproape reflex. Nu mai pot. 
intâmplă-se orice. Dar nu am destul curaj să i-o spun. 

A tăcut... 

— Aha! Pleci. Pleci de bunăseamă... Du-te... 

Liniştită, cu acelaș vrăjit şi legănat pas sa îndreptat spre 
uşe. Voia să fie calmă deşi era epuizată. Sau, poate, tocmai de 
aceea... 

„_. Radu a crezut că se clatină pământul cu el. Furtuna îi urla 
tăria în timpane, — furtuna de atară şi din el, iar ochii îi vedeau 
foarte estompat, povârnișuri de apocalips. 

— Samiia... 


— Samiia... 





on edict dimera sua aa atu arati rirarar 










— 

— Samiia... 

— Ce mai vrei? 

— Stai... 

— Nu. 

— Stai, Samiia... 

— Nu, nu... Doar pleci... 

-—— Dar acum nu se poate să eşi de airi.,. 

— Ba am să es... 

-— Pe vijelia asta ? 

— Nu mă tem de vijelii... 

Apoi l-a privit cu ură, i-a strigat ura în obraz: 

— Fiară.., 

Și s'a îndreptat spre uşe. 

Dar ușa era zăvorită. 

Până a dat să tragă zăvorul, să apese pe clanţă, să deschidă, 
să pășească peste prag, Radu a fost lângă eacu toată graba 
mâinilor obosite. De afară, furtuna a năvălit ca o hoardă duş- 
mană, a cotrobăit prin toate ungherele încăperii și l-a prins din 
nou în dansul ei nebunesc. 'Tremura încins, înebunea sleit, ura 
neputincios... A prins pe Samiia de mijloc, necruţător. Mijlocul 
femeii sa încordat. Braţele învârtoșate ale omului erau însă două 
puternice rădăcini de copac. Ce putea fi Samiia în braţele acestea 
aspre care voiau ?],.. 

S'a lăsat pe spate, mult pe spate, cu pieptul bombat să 
spargă iia, cu mâinile moi, învinse, cu capul într'o parte, cu 
toata feminitatea predată de vajnica-i împotrivire, cu boabe 
mari de rouă strivite între pleoapele închise, cu ura strivită de 
prezența neînvinsă a omului de lângă ea. 

Ce mare şi orgolios s'a simţit Radu! 

Stăpân, a trânt-o de mijloc ca pe o azimă caldă. Mijlocul 
Samiiei a trebuit să se închine, supus. Prin albeața fustei de in, 
omul cucerea suavitatea tot atât de albă a trupului rotund, 
robit, poate de emoție, poate de patimă, sigur de chemarea sân- 
gelui şi a pământului. A încercat s'o prăbușească odată cu rosto- 
golirea trupului lui încercat. Ea s'a lăsat cu totul biruită, sleită 
de puteri, pradă lui, desnădejdiei şi destinului. Aproape o târa... 

Dar când a fost să-i înăbuşe gura cu lăcomia de hienă a 
gurii lui, Samiia sa smuis asemeni unui copac lovit de năpras- 
nică vijelie, cu puteri surprinzătoare... în vreme ce el o credea 
definitiv îngenunchiată,.. 

A răsărit în mijlocul încăperii, cu brațele întinse în lături, 
căutând sprijin, troiță şovăitoare şi întunecată. 

A căutat, încolțită, un adăpost. Când a văzuţ că nu poate afla 
scăpare, a strâns aripele pumnilor, troiţa sa prăbuşit în nepu- 
tinvă și gura i-a strigat desnădejdea, isbucnind în. cel mai înlă- 
crimat plâns din lume. 

— Nu... Nu vreau... Nu mai vreau... 

Și-a strâns mâinile cruce pe piept și, lacrimile isbucnite s'au 
strecurat într'o pură înşiruire pe albul roz și sănătos al chipului 
topit de luptă şi luminat de fulgerele furtunei. 

Dar el a fost troglodit înfuriat și hămesit. 

A prins-o din nou în șerpii braţelor. Femeea era hotărită să 
nu se lase strivită și hotărirea ei creștea odată cu îndârjirea 
trogloditului. L-a împins cu puteri care l-au făcut să se clatine 
şi şi-a ințepenit capu! în pieptul lui, ca o stâncă eşită pe neaștep- 
tate în calea unui turist aproape de pisc. 

Gâfâiau amândoi: Samiia de oboseală; el şi de patimă. 

Meterezul capului înfipt vrăjmaş în pieptul lui — capul 
acela alintaţ de atâtea ori de mâinile care acum îl brutalizau... — 
îl înebunea, Fără pic de judecată, fără milă, lipsit chiar de mări- 
nimie, i-a prins gura încleştată în pumn și cu cealaltă mână Ji- 
beră, Radu a loviti în plin, nemernic, cu bărbăția ucisă. 

Sângele a ţâșnit ca un izvor înăbușit, eliberat barbar. Dar în 
loc să îl liniştească prezența aceasta roșie și vitală, pe Radu l-a 
ațâţat mai aprig. Orgoliul lui de om care vrea, era nebiruit, 
nebunesc. 

Intr'o sforțare aprigă a luat-o pe sus, a fluturat-o ca pe un 
trofeu smuls unui încăpățânat dușman și, crud, a aruncat-o 
undeva, pe scândura aspră. După buimăceala loviturii, femeea 
sa făcut ghem, și-a prins rozul genunchilor, cu braţele, într'o 
încolăcire salvatoare, strivindu-şi sânii. 

Sângele curgea încet, roşu, curat... 

Și ochii lui nu-l vedeau. 

O clipă Radu Mohor s'a oprit. A dat spre creștet o şuviţă de 
păr care-i căzuse pe tâmplă şi a aspirat din adânc toată atmos- 
fera aceasta viciată de ură și patimă. Apoi din nou, zăpăcit fără 
măsură, cu desnădejde, a început o luptă pe care o întrezărea 
pierdută de acum. Gândul acesta a venit, alături de vrăjmașa lui 
pornire, nou şi puternic, întărindu-i forţele sleite, totodată nimi-- 
cindu-le. A încercat să-i desprindă genunchii deveniți, la fel cu 
retina ochilor, și puţin vineţii, în minghina mâinilor încolăcite 
pe pulpe, şerpi albi, rotunzi, prea vii. Degetele i-au pocnit ase- 
meni joardelor verzi, pline de sevă. 

Era un nebun ? Nu. Bra un iluminat? Nu, nu... Darce era 
atunci ? Poate o arătare streină de el, înjunghiată, scăpată din 
mâinile călăilor cu cuțitul în gât. Atât... atât... Numai atât şi 
nimic altceva... 

Ar îi omorit-o poate, pe Samiia. 

Dar atunci când sa simţit culcat lângă ultima sforțare, bra- 
țţele femeii au căzut, crupa sa destins liberată de încordări, 
pulpele s'au decchircit obosite şi inutile. Intr'un zâmbet desă- 
vârșit de senin Samiia a tras jaluzelele pleoapelor peste ochii 
înpăienjiniţi. Doar floarea de foc a sângelui îşi resfira petțalele 
aprinse, într'o orgiacă fantasmă, pe gât, pe iie, pe sâni, pe umeri, 
pe iulgerele care-i înfăşurau trupul ca nişte văluri de aur. 

— Na, omule... 

A zis „omule” atât de femee şi, poate de aceea, atât de 
biruitoare... 

Radu, animal definitiv extenuat, privea neputincios trupul 
pentru care luptase şi pe care acum nu ar mai fi putut să-l 
stăpânească, 

Sdrobită şi mare, Samiia îl cerceta cu ochi de medic experi- 
mentat, zâmbind a victorie sau a batjocură. 

— Acum poţi să pleci... 

Afară furtuna începuse să se îndepărteze cu paşi înceți, 
călcând munţii din pisc în pisc, rostogolină tunete şi trăsnete tot 
mai slabe, dincolo de semeţia peisagiului, departe... 

— Acum, poţi să pleci... Auzi ? 

Dinspre Apus, un soare proaspăt, a incendiat iarba, mirosind 
a ploaie, în luciri perlate multe, neașteptat de multe. 


Când a venit Petra din cătun aducând sub brațe nişte sticle 
afumate pe care erau pictate nemeşier chipuri de sfinți şi un 
Dumnezeu foarte slab, neverosimil şi trist, potopul trecuse, 

Samiia nu mai era acolo 


e: 0 

Scara scârțâe de câte ori urcă sus cineva. Sunt 
numai 14 trepte de lemn putred, ros pe alocuri și 
murdar. Niciun bec nu le luminează. Nici măcar gea- 
murile sparte sau împăienienite (care dau in stradă) 
nu aduc altă lumină. In zori, la amiază seara —- 
scara rămâne la fel, şi trebue să bâjbâi mult până 
cuprinzi cu mâna stângă balustrada — ca apoi or- 
băcăind să urci, ridicând pasul mecanic şi supus 
mereu nesiguranței. Totuși, s'au învățat săi înnu- 
mare treptele, iar după ce s'a siârşit şi a 14a, dea: 
cum șliu toți că începe coridorul. Un fel de gama 
umed, învechit, cu toate igrasiile și semnele muște- 
lor pe pereţii de culoare nedefinită. Nici aici nu arde 
vreo lampă. Doar arar (când ss deschide ușa vreu: 
nsia din cele op! camere depe coridor), ioacă pe zi- 
duri umbre buimace și neliniștite. 

Dar nimeni nu se înfricoşează de geamătul surd 
al tăcerii încremenită în piatră. Adesea se pare că 
întradevăr râcâie ceva în podea, în tavan sau în 
zid. Ceva ca o unghie de fară sau ca un sughit de 
om care moare. În clipa următoare însă, fiecare (din 
cei cari locuezc acolo) îşi dă seama că acela e 


timpul. S'au obişnuit să nu-i mai dea atenţie, 
cu toale că de multe ori râcâitul revine mai 


puternic si mai sobru. Fiecare îsi închide usa cu 
cheia învârtită de două ori, cău!ând să se desrădă- 
cineze din îmoietrirea casei, încercând mai ales să 
creadă că e absent acolo, că nu participă cu nimic 
la ameteala verde a acestui fel de hoiel, mizer şi 
decadent, 

Intr'adevăr, între stradă şi casa asta e o difaren- 
ță. Strada adună oamenii la întâmplare, îi împ:eu- 
nă, îi aruncă unul în bratele celuilalt, le dă senzația 
de beție neszfârsită, îi suge până în adânc — dar 
toți sunt parcă fericiţi. Dincoace, viața 'sbucneşte ca 
un puroiu dintr'o rană, pe care o storci brusc şi cu 
dusmămie. 

Intâiu, simțământul trăirii pare paradoxal. De în- 
dată ce pe coridor nu se mai aude pus de om, de în- 
dată ce toate ușile stau zăvoriie, nu este nineni 
care să simtă vârteiul contuz și sperios al sleirii. Fie- 
care are nevoie de alt om, dar niciunul nu-l caută, 
deoarece fiecare se iubește cu orgoliu și desmăț nu: 
mai pe sine însuși, 

Deacsea între stradă și casa asta s'a căscat o 
prăpastie. Nu se aseamănă una cu alta, nu se pot 
contopi. Există o frică primihvă și esenţială, care-i 
opreşte pe oamenii din blocul 47 depe strada Ogiin- 
Zilo: să caute viața afară, în afară de ei mai ales. 

În fiecare odae se petrece câte o dramă, Drama 
se consuniă fără crispare şi fără plâns, înscându se 
încet în somnolența orelor. Ei o simi, o trăesc intens, 
dar nu mai pot fugi. O altă necesitate inexplicabilă 
și ocultă le ordonă s'o admită. Ca depănarea cenu- 
şie a celei mai triste povești, viața se continuă fără 
nicio variaţie, fără nicio glorie, palidă ca o comă 
neziârgită, 

L_] 

La început, Tereza Carp nu şi-a dat seama de cele 
ce se peizec în casa asta. Inchiriase camera la în- 
tâmplare, fără să pună condiţii, fără să se întrebe 
dacă aici va găsi liniştea. Pe prima treaptă urcată, 
se opri întorcându-se spre stradă. Acolo se sfârșea 
prima ei existență. Nu mai vroia să ducă nimic din 
ceeace fusese, nimic din ceeace trăise. O senzaţie 
de gol șiirealitate, de supremă renunțare—caşicumn 
chiar sufletul şi-l lăsase ca pe un vânt mort în stradă. 
Nici în tren, în călătoria dela Cernăuţi, nu puluse 
înțelege pasiunea eliberării, a acestei definitive des- 
părții, Fugise de un om care o îngrozise, care o co- 
borize la cea depe urmă certitudine a melancoliei. 
Incerca astfel prin exilul ei să-l uite, să-l doboare in 
propria ei durere, să se răsbune pe iluziile de odi- 
nioară. Și abea acum constată că e singură, iar sin- 
gurătatea capătă o valoare de crispare ridicolă, In 
casa asta nu va îi niciun prieten, niciun om care săi 
dea speranța regăsirii în sine. 

Camera n'o nedumerise, Puţină greață la început 
de atmostera asta închisă, vulgară şi mediocră. Tre- 
huiu să se împuce însă, ar fi nevoe chiar să închidă 
mai întâi ochii şi apoi să gâmdească la ce este în 
jur, Privind şi pipăind lucrurile odăii, mișcându-se 
dela pat la ușă, văzându-se în oglinda spălăcită, 
Tereza Carp se întreba cu un zâmbat înăsprit: — 
„Care a mai trăit cineva aci?” Răscoli prin toate 
sertarele, prin toate colțurile, doar de-ar găsi un 
gemn care să-l adeverească pe celălali. Nimic. Nu- 
mai portretul unui copil, un portret straniu, afumat 
— dar din a cărui prezență mobiliară se isca parcă 
o anumită viață proprie odăiil Și în masă, scrijilat 
cu briceagul un nume: Pavel! 

— PAVEL! se miră Tereza aşezând tabloul deasu- 
pra oglinzii. Și pe logodnicul dela Cernăuţi tot așa 
ii chema. Dar nu poate îi el, A fost altui, 

Căuta să şi-l închipue pe celălalt, dar în mintea ei 
mișunau o sumedenie de imagini obscure — care 

. n'ajutau la deplina lui reconstituire. Pavel dela Cer- 
năuți se sbălea între neguri ca un Don Quichote cu 
morile, rămânând fals reprezen.at — fără faţă ori 
fără trup, așa ca umbra unui spânzurat de felina:. 
Il iubise? Fără îndoială. Doar deaceea plecase, de- 
aceea și părăsise copilăria, prielenele, amintirile. 
in iubitul pur se trezise deodată omul demonic și 
batjocoritor, ca o fiară virgină din junglă. 

Astial, Pavel acela cu Pavel acesta pot forma o lu- 
me interioară, două limite între care va trebui să 
balanseze sau să alerge. Nu-l va mai pzinde pe anici- 
unul. Știa lucrul acesta. Oricum, deacum nu-i ră- 
mâne decât să uite și să caute în acelaş timp — 
alt om. 

In prima noapte nici nu putu dormi. Lăsă anume 
lumina aprinsă ca să nu-și dea seama că există şi 
întuneric, lăsă chiar ușa deschisă — cașicum din- 
tr'o clipă în alta ar îi putut intra cineva, oricine dar 
ua om care săi spună: — „pe mine m'ai aștepiat 
Tereza, lată, am veniti” Dar sforțările de a adormi, 
tură inutile. Auzi câteva uşi deschizându-se, închi- 
zându-se, o tuse, câțiva paşi iârşiți și apoi tăcere. 
Dar însăși tăcerea ascundea un ciudat amestec de 
turburări și încremeniri în acelaș timp. 

O cameră sireină, un prezent strein, o viață strei- 
nă. Parcă toate cresc într'o cavalcadă fantastică şi 
se depărtează spre cer sau spre alt gol; doar tu ră- 
mâi mereu cu tăcerea asta care se mișcă, plânge 
și agonizează ca orice lucru viu, 

Adormi târziu, înspre ziuă. Dar prin somn isbucni 
deodată în plâns. Un plâns simplu fă:ă tremurări 
sau trudă. Și în această stare de umilită renunțare 
— sa se simți mai liniștită, mai în atara oricărei alte 
descompuneri. 

9 


Ducă ar fi vorba de o resemnare definitivă, nu i-ar 
rămâne decât ultima șansă: moariea. Dar Tereza 
nici în moarte nu mai crede. N'o admite, pentrucă 
însăşi moartea face parte din categoria actelor ma- 
teriale. Deaceea poate oamanii sunt enorm de trişti: 
pentrucă se contopesc întotdeauna cu lucrurile, fiind: 
că merg pas în pas cu sfărâmarea matricei, deoare- 





d A e ii a ta E e) 


UNIVERSUL LITERAR = 








1  lanuarie 194) 








ce oricum s'ar svârcoli iluziile lor sunt ca de piatră 
(cu formă, fac umbră, dorm mereu). Deaceea poate 
oameaii suferă: pentrucă însăşi viaţa lor e un somn 
de pământ, un somn lung ca de ierburi. lar Tereza 
Carp înţelege alifei viaţa: o întrevede ca pe un re: 
vers al substanțialismului, ca pe o proecție a cerului 
in noi. A căuta întotdeauna să fii fericit, înseamnă 
că nu te poţi adapta lucrurilor din jur, nu poţi admite 
materia, nu poți crede în legea îmbătrânirii. „Vreau 
alt om, alt trup, alt sufleti” își vorbește sieşi Tereza 
Carp. Și omul şi sufletul şi trupul — fac la un loc o 
idee nestalornică despre relaţiile dintre dumnezeire 
si om. Toate ar putea fi socotite ca o valență supe: 
rioară a paradisului întunecat. 

Dar până acum nimic nu se poate verifica. Chiar 
ceasul care măsoară timpul cu exactitate subiectivă, 
chiar repăosul spațial dintre zi și noapte (ceeace ar 
părea pentru unii singura letargie a luminii), chiar 
inima noaal:ă care are o anumilă valoare de viață 
— toate la un loc nu creează decât o simplă pano- 
ramă a dramelor sepulcrare. 

— „E mai bine să închid ochii și să accept totull“ 

Astiel Tereza Carp caută să-și dea jos masca, 
mascu aceea de paiaţă transfigurată, peste care 
lardul cu râsul și cu lucrămile — a făcut un amal- 
gam desordonat de dispreț şi de durere. 

e 

Noaptea asta ar fi trecut prin somnul ei calmă, 
dacă nu i s'ar fi părut că bate cineva în ușă. Sa tre- 
zit de odală neliniștea cu urechea aţintită spre bez: 
na de afară. Ascultă, ascultă... Aşteaptă clipă de cli- 
pă ca bătaia să revină. Nici vâniul, nici râcâilul 
ghiarei din perete, nici paşii allora, ps coridor. Dar 
dacă bătaia în ușă a pornit fără conștiință din chiar 
bătăile inimii? Își apropie şi mai atentă tâmpla de 
zid, străpunge cu ochii prin întunecime. Nimic. Doar 
tăcerea asta de moarte. Trebue însă să se întâmple 
ceva. Impleticită, se întoarce spre pat, se sprijină de 
masă — şi iată că degetele se opresc peste numele 
acrijilat cu cuțitul în lemn. PAVEL! Fără îndoială că 





el a fost sau poate o fărâmă din existența lui. Cei 
morți ori cei duşi de aici, când le-a rămas într'o casă 
inima, sângele sau urmele pașilor — își trimit îna- 
poi duhul să se plimbe. treaz și fericit prinlre pereți 
care l-au zăbrelii odinioară. Ciae este acest Pavel 
care se suprapune desiinului ei, care vine aici să-şi 
retrăiască melancoliile de altă dată? 

Noaptea toată e cuprinsă de ființa acestui necu- 
noscut st:ein, obsedant. 


Tereza Carp către d-na lulia Carp: „Tu trebue să 
ințaiegi, mamă, c& nu suni nici răiăcită, nici exal- 
tată, Drumul pe care mi l-am ies singură, nu esie 
a! pierzări. Sunt atât de conştientă şi lucidă în cli- 
pa în care-ţi scriu, incat pol să proclam cu tărie cam 
să inving şi perioada asta critică. Îți vorbesc ca pro- 
griului meu suilet; vocea singurătăţii mele se adre- 
ssază astăzi ție. Dacă ai f: aici, te-ai minuna de în- 
cleştarea pe care mi-o impun (o înc:eștare drama- 
iică) între lucruri de care nu mă leagă nimic. Ştii 
cum sânt? ca o statue sculptată în mijlocul unui 
camp plin qe buruieni. E o linişte stranie; aşi vrea 
se-mi aud gândurile — dar nu mi-le aud. Nam cu- 
nescut până acum nici un om, nu lam căutat. Aș- 
iept să vie. Vezi, mă ias mereu hazardului, mă dărui 
în inuvegime continuității vremii. Dar nu sunt singură. 
Trăesc aici cu un portret, sau mai bine zis cu copi- 
iul din portret. E unica amintire dela celălalt, care 
a locuit inaintea mea în odaia asta. Nici nu-ți închi- 
pu insă căt de esențială și cât de completă m. se 
pare unerețea in preajma acestui copil. O îi ceiăialt 
ia vârsta de atunci? O fi altcineva? Ştiu numai că 
m'am legat de prezența lui în camera mea, ca de o 
piuia intrun nautragiu marin. Vorbesc cu el aşa 
cum ași vorbi cu un om viu, mă cert cu el, mănturii, 
il iubesc, îl urăsc. Toată ierarhia sentimentelor o des- 
fășur asupra-i. Se poale să fie o iubire ocultă pentru 
s.apânul poriretunu? Ştii, îl chema tot Pavel — ceea- 
ce parcă a deter:ninat în-mine această chemare 
tristă spre viaţa lui, Câteodată chiar el însuşi — ce- 
lala:t — simte această legătură tainică, el însuşi do- 
reşte posesiunea mea vie — căci sosește (mamă) 
soseşte pe inserat, în miez de noc-te, în zori. Dear 
miră şi mă stăpânește într'atât că nu pot să-l p.păi 
sau să-l opresc. Fuge fără să las> niciun semn. E 
doar un duh, mamă. Şi duhurile nu pot lăsa în tru- 
pul tău urme din magia lor nepământeană. Să nu-ți 
inchipui că e o poveste sau o simplă exaltare a unei 
eventua!e maladii. Sunt sinceră şi cred cu toată con- 
ştiinţa mea umană în sensul ocult al aceste: aven- 
turi. Odată mi-ai spus că singurul iriumi al omului 
e iubirea inconștientă, inexp'icabilă,  înspă:mâmtă- 
toare. Cred c'ai avut dreptate”, 


e 
Jumalul Terezei Carp, 25 Noembrie: „Mi-am îm- 
brăcat astăzi rochia albastră, nu pentru oraş — ci 


pentru ochii și trupuj meu. Am dansat aproape un 
ceas, zămbindu-mi și cântând singură ca întrun bal 


cu umbre. Mă cuprinsese o beție ascunsă, o fericire 
lăuntrică nedetini:ă, Era ca o demonie falsă pe care 
mi-o cauzează dorința de a auzi o orchestră, de a 
mă plimba, de a iubi un om. Dar uitându-mă în o- 
giindă, m'am retras speriată. Nu mai sunt nici ele- 
gantă, nici frumoasă. Au apărut cearcănele vinete, 
:ni s'au supt obrajii, gura a devenit mai subțire și 
uscată, Mă chinue câleodată gândul reintourcerii 
sau al isbucnirii în stradă. Luminile, sgomoiul, ine 
ditul —- toate trebue să mă sznimbe. An iînce:cat să 
dorm. M'am trezit plângând. 

29 Noembrie: „Am rămas tot aici. Știu că e o la- 
şitate. Să mă judec, ar trebui să mă condamn la 
tăierea vinelor sau să iau otravă. Mă învârt ziua în: 
treagă înire aceleaşi lucruri, fără să le găsesc o 
semnificaţie, iără să descopăr în ele reprezentarea 
unei lumi. Dealtfel, nici eu nam vre» semnificaţie. 
Sunt doar o femee simplă, torturată de muite ano- 
ralii, În timp ce altele rezolvă așa de uşor incertitu- 
cinile, eu mă încâpățânez să rămân singură. Un 
amant, o floare, un pahar cu aicool. Numa: atât? 
Dar lihnirea mea de viaţă, dar neputința de a supra: 
licita egoismul propriului meu spirit? Sau posie ade- 
vărul e altul. Între organic şi anorganic, între reali- 
tate şi vis, între adevăr și eroare, între ființă şi ne- 
ființă — există totuşi întotdeauna o corelaţie sălba- 
iecă; ivate se învârt în jurul aceiuiaş eu anonim, 
toate provoşcă elernitatea căutând s'o starme. De 
a:ci poate că şi această tragedie a biologicului în 
lata valorilor cerebrale. In intimitate, și iluziile cămii 
şi iuuziile spiritului sunt mediocre. Lucte aparte sau ra- 
gortale la misiunea noastră pământeană, amândouă 
agar deşarta. Aici pe pământ suntem obligaţi să în- 
aurăm o sfâășiere coiectivă, totală; dincolo — ne dă- 
raim aliei irealități maceronte. Oameni: îi spun iad, 
rai, cer său paradis, Prosti!! în fond nu există decât 
= primejdie: Viaţa, Asta mă doboară și pe mine: 
Iihnirea de viaţă. 

30 Noembrie: „Din nou s'a cuzit bătaia în zid. l-am 
intrebat pe cei care iocuesc aici, dacă ştiu ceva des- 
pre existenţa lui Pave!. Toţi au dai din umeri. Și co 
piiul din portret, simi câteodată dorința să-l siarăm. 
hu ştiu dece, dar am certitudinea că sl mă opreşte 
să iubesc, el mă ţine amețită în întunericul ăsta răs- 
colitor. Astăzi am să ies în oraş şi pe primul bărbai 
tănăr — am să-l invit să se culce cu mine”. 

pa ă 

Zilele și nopțile Terezei Carp trecură astfel lipsite 
de ozice conţinut, atâ: de simple — cașicum ea n'ar 
taai fi avut nic.o viață, ci mai degrabă ar fi făcul 
parte din înseși lucrurile materiale ale odăii. Și poa: 
ie că la f2l ar fi trecut necontenit, dacă într'o după 
amiază nu s'ar îi auzit (din nou) și mai clară bătaia 
În uşă. 

Tresări cu o violență aspră, care depășea orice 
calm sau zâmbet cât de inoporun. O transtigurare 
piezișă își făcu loc pe taja ei, iar privirile se concen- 
trara și mai aten:e asupra ușii. Cu toata luciditaiea 
ncobișnuită îşi da seama că bătaia asta continua 
normal bătăile celelaite, deci omui acesta es.e ace- 
iș om din trecut, Nu și mai putu slăpâni febra, nea- 
stâmpărul, teama mai ales de a nu îi o simplă pă- 
rare, o eroare consumată prin hipnozia nopţilor de eri 
și alaltăeri. 

Deaceea, de acolo de lângă fereastră de unde ci 
tea cartea lui Anton Mulier, se repede nesigură pe 
gesturile ei şi deschide ușa cu o bruscheţe holăzi- 
toare. Mâna rămâne apoi încles.ată pe ivor:; toată 
răceala și infiorarea acestei clipe urcă prin braț în 
sus — până în in:mă — ca un şuvoiu sălbaiec şi 
răzvrătit. Ochii i se aprind de lumini tari, căutând 
să risipească prin sclipirile repetaie acea imagine a 
obzasiei care devine înstârși! realitate. Şi toaiă fiin- 
ja ei se agaţă de această ușă deschisă, se îincolăci 
intr'o încleșiare pasionată. E o clipă mare, plină de 
de tăcere, plină mai ales de vrăiitoria celuilalt. Ca 
intro victorie absolută, se lasă dusă orbită de vâr 
tejul acestui mister: cu toate că privirile ei îl cuprind 
ca pe un bărbat, cu toate că trupul ei îl bănue în 
toată măreţia voluptății lui aici. 

— Căutaţi pe cineva? 

Incercase să dea fiecărui cuvânt o altă noțiune, o 
mai încăpătoare valoare. Ar fi vrut mai de grabă să 
spună: — „Oricine ai fi, intră! Am nevoe de tine. 
Te implor, nu pleca!“ Și aşa însă, intrebarea fusese 
biândă, rugătoare, discretă. 

— Nu caut pe nimenil răspunse celălalt, scoțân 
du-şi pălăria și trecând pragul odăii cu o simpli- 
tale neprefăcută, Sper că mă erți (continuă el arun: 
când pălăria și mănuşile pe scaun, rămânând to- 
iși în palton în mijlocul camerii) că atât de usor 
iniru aici. Dar camera asta mi-i familiară. Am lo- 
cuit-o și eu, odată, sunt câțiva ani de atunci. = 

Tereza rămăsese sprijinilă de ușa închisă, cu mâi- 
nile la spate, strângând încă ivorul cu o tărie pe 
care o dorea sângerândă şi dureroasă, Acum îl ve- 
dea altfel, îl vedea întreg, şi parcă el însuși se des: 
coperea privirilor ei, se elibara de orice surprindere 
sau emoție. Între eleganța hainelor şi albeaţa obra- 
zului — a frunții exagerat de inaltă, exista o notă 
unitară, un acces complet verosimil de aris.ocraţie, 
primând în deosebi ceva din caracierul unei m&n- 
drii ironice și auguste, 

— Dumneuta eşti Pavel?... întrebă Tereza cu o 
voce rece, mirată şi cu gestul scurt de a-şi da la o 
parte buclele, răsleţite pe tâmple. 

— Exact, sunt Pavel Botez! Fără îndoială, ai vă- 
zut săpătura din lemn. Tot a rămas? și se curbă în- 
torcându-se peste masă, Tereza avu răgazul să re- 
vină la fereastră şi să închidă cartea cu degelul ară: 
tător la o pagină oarecare. Sigur a rămas, Acum 
ni se pare pueril să-ți scrii numele pe pereți sau în 
lemn. Într'adevăr poate crea un prezent, poate da 
naștere unei alte existențe? Nu cred. 

Vorbise convenţional şi zâmbind șters ca lui în- 
suși în oglindă. 

— Ba nu, răspunse Tereza inciudată. ţi dă mai 
ales iluzia unei veşnice tensiuni. Numele dumitale a 
stat acolo ca o remușcare  neințeleasă de nimeni, 
(Pavel Botez îşi încruntă nevroit fruntea) şi adesea 
îmi producea spaimă, deoarece aveau ceva predes- 


tinat în el, o durere pe care și-o striga neputincios. 
Se înălța apoi ca o jlacăre, căpăta o aureolă de duh 
rătăcitor şi căuta — mereu căuta ceva. 

Pavel o asculiase inmărmurit, Nu era numai pă- 
vunderea acelui misier fecund care-l forțase să re- 
vină aici, dar mai ales panica pe care o produce 
u«ceastă descoperire în via,a lui halucinată. 

Se lăsă în scaun greoiu și obosit. Işi prives'e nu- 
mai numela săpat în masă și în incremenirea lui 
organică revede ruptura care se iscase între el şi 
celălalt el, între viața lui reală și acea trecută ex:s- 
tență neverosimilă, demonică aproape. Amorţeala 
brațelor prelungeşte oboseala într'o anxietate a în: 
regei sale făpturi. Are sentimentul unei prăbușiri 
în gol, apoi deodată (după o abatere ascuţită a tru- 
pului) se birue pe sine, se ridică în picioare şi vor- 
beşte, plimbându-se de colo până colo, ferindu-se 
so privenscă: 

— Prostii | Probabil ai auzit și eri și mai înainte 
cum bătea cineva în ușă, Şi asta ţi-a transformat gân- 
dul singurălăţii în intuiţia unei taine inumane. Asta 
ti-a schimbat curiozitatea frenetică într'o explicaţie 
obscură. Chiar eu am fost, domnișoară, eu însumi. 
Nu știam că locuieşti aici, credeam odaia goală. 

— Dece-ai bătut totuşi ? 

— Ca s'aud ecoul bătăii. În realitate nu e niciun 
mister, Insă câteodată simți nevoia să te întorci 
acolo... 5 

— Acolo unde? (Pavel ezită un moment apoi re: 

venind de astă dată lângă ea). 
„«. unde ţi s'a risipit o iluzie, unde ţi s'au difor- 
mat perspectivele. Dealitel crezi în această necesi- 
tale ca'nu'o refacere, Inapoi ai un câmp plin de 
umbre, cu tine porți coșmarurile, înainte ţi se des- 
chide osizontul nedefinit.  Șiiu eu, poate că e un 
abuz, o lipsă de orien.are precisă. 

Tereza își dădu seama că Pavel Bo'ez caută să 
se sustragă adevăratului motiv. Revede în el toate 
tăcerile ei intime, acele combustiuni afective care 
ard iînir'o degradare paradoxală. Ar vrea să rămă- 
nă dăâzz, se întărită să ascundă senazul sosirii aici, 
se baricadează între simple afirmaţii lapidare, ca- 
:e-] instreinează și mai mult. Deaceea Tereza insistă. 
Crezuse în existența lui fără să-l cunoască, îl ac- 
cep:ase ca pe un amant iluzoriu (dar viril). — Şi toc- 
mai acum când realitatea lui e prețioasă, nu poate 
să-l dorească, să şi-l oprească, E o incertitudine in- 
grată, o luptă aprigă între mediul de eri și mediul 
acesta prezent care trebue să-i aparţină, 

— Dar dacă totuşi te leagă ceva, un lucru, un 
anumit lucru și pentru asta anume ai venit? 

Gândul Terezei fixează portretul şi se miră cum 
de nu-l vede Pavel, cum de nu se prăbușește peste 
el, să-l smulgă din perete şi să fugă înebunit. Celă- 
lalt o privește mirat și palid. Ar părea în momeniul 
acesta, așa cum stă plecat și cerând parcă milă, 
ca un câine care nu vrea să plece, nu poate pleca. 
Toată făptura lui se crispează ca un arc strâns până 
la exasperare. Gândul lui este acelaş, dar îi răs- 
punde : 

— Nu mă leagă absolut nimic, Nimic! 

— Te întrebam așa — re.ncepu Tereza, apoi se 
opreşte stânienită, 

Îl priveşte adânc, încrustător. Parc'ar avea o mie 
de ochi şi toți s:răpung prin ființa lui, desbrăcându-l 
si dorindu-l. O voluptate du'oasă şi superbă în ace: 
aș timp. E numai la doi pași, nu mai are dsloc ae- 
rul omului îndepărtat sau gânditor. Dimpotrivă, se 
cuuzează între ei o cerniă ascunsă, o înţelegere 
arbirară. Simt că sunt predeslinaţi, că nicio con- 
vențţie nu-i mai poate opri să se dă:ue, Parcă şi unui 
şi altul ar fi pornit dela cele două capele ale pămân- 
tului ca două vânluri sau ca două văzduhuri şi tre- 
bue să se împreune, 

Pavel Botez are mâinile grele, putemice; qura sub- 
țire prin al cărei zâmbet se întrevăd dinţii albi, ne- 
cruțător de albi. Terezei deabia i se percep şoldu- 
rile pe sub rochie; sânii și pântecul sunt uşori — 
învolţi, Aici un trup pur — dincolo un trup agresiv, 
spintecător. În dualitatea asta ei văd închizându.se 
legea fizică, văd iluzia oarbă a cărnii şi atât, 

Pavel Botez uitase pentruce venise. lar peniru fe- 
meea din faţa lui are sentimentul unei alte aprinderi. 
Nu cea vicleană şi animalică. În plăcerea unei po- 
sesiuni egale sau gratuite, s'ar evaporiza farmecul 
luptei. Și în Tereza se pe:rece acelaş proces de ne- 
siguranță. Omul acesta o stăpâneşte numai prin 
misterul lui. Dacă lar opri noaptaa asta aici, dimi- 
neaţa s'ar trezi cu mirosul greu al unei boli morbide, 
cu întunecarea lentă a magiilor carel aduseseră. 
Prea il gloriticase în lucifericile sosiri de mai îna- 
inte, prea tragic acceptase o unire vrăiitoare de vis, 
psntruca să se umilească femesște şi goală în fața 
lui. Tereza vrea luptă, vrea să cunoască sfârşitul 
misterului, 

Intr'adevăr se opreşte în fața ei, cu o față strălu- 
minată şi înfrumusețată pe neașieptate. Tereza nu 
știe precis ce se va înlâmpla, Scena o întrevede ca 
prin ceaţă. Vrea oare Pavel Botez să constate că și 
ea e o femee oarecure, vrea s'o supună numai cu 
voința lui exterioară? E convinsă că s'ar lăsa dusă 
fă:ă mcăpălânare, ci cu acea muţenie chinuilă a 
cedării dejinitive. Dar Pavel Botez vorbeşte despre 
al'ceva: 





— N'asși vrea să plec de aici fără să iau cu mine 
ce-mi trebue. 

Il privi absentă și îngândurată. Crezuse alifel în 
cuvintele lui. Apoi se schimbă deodată: 

— Nu ești dispusă să mergi la un concert astă: 
seară? Am două bile'e la Filarmonica. 

Zâmbi și ea cu acel zâmbet aifacluos, dar anihilat 
şi fără viaţă. Din supraomeneasca febră de mai îna- 
inte, nu rămăseseră decâ! cuvintele acestea ultime, 
cărora Tereza nu le găseu raţiunea unei retrageri 
pertide — fiecare în ghiocul propriului său adevăr 
legitim. „Dar ce s'ar mai putea întâmpla? se în- 
treba eu dojenindu-se pent:u gândurile celelalte. 
Altceva? altceva? ce anume?“. 

— Ce faci? Dece-ai rămas așc ? 

— O, iartă-mă! sigur, mergem! răspunse ea în- 
veselindu-se deodată, cuprinsă de o resemnare con. 





sp 


| 


1  lanuarie 1941 


ştientă. Dar trebuia săși învingă ţipătul sânilor, căl. 
dura gurii, care-l doriseră. Va merge cu el oriunde. 
Va străbate toate drumurile de netrecut, va închide 
ochii să nu-l vadă — doar să-l simtă alăiuri ca pe 
un spirit. Va cerși pentru liniștea lui lumină, va crea 
idoli ca să și usiămpere setea de el. Va sui de va fi 
nevoe până la vămile de sus, ca să se piardă in 
halucinație, să se unească cu el tot prin intermediul 
duhurilor. 

Se năştea în Tereza acea dorință culminantă de 
a ajunge până la viața lui omnizeiască, până la bi- 
ruirea demonului din el. 

9 

Iși luase haina, mănușile, inchisese ușa. Toate cu 
gesturi precipitate, Nici n'avu timpul să observa cum 
Pavel se întoarce în prag, cuprinzând odaia dintr'o 
privire piezișă şi întunecală. Un tremur încet tre- 
cuse până în adânc, o fulgerare nervoasă apoi. Co: 
bori treptele, urmând-o rece, neștiut. Mergeau ală- 
turi într'o stare de imensă nimicire. Ea cu toate ră- 
Qăcinile ființei rupte și înspăimântat întoarse insp:e 
sufletul lui, El încruntat şi nefericit, ca un sentiment 
de imensă milă pentru tot ceeace se înălța înainte. 

Tereza începs. să-i vorbească simplu, acăldată de 
o fericire nouă: 

— Pentru prima oară când mi-e dor de viaţă. Imi 
vine să cânt, să joc. 

— Dece n'o faci? nu te oprește nimeni. 

— Nu-mi vorbi aşa. Tot strein ai rămas, tot acolo 
în lumea dumitale. 

— Ai dreptate şi te rog să mă erţi. Mă port ca un 
scolar prost crescut... 

— Nu, Pavele. Ceeace faci — ne e răutate; cred 
că nu eşti în stare să înţelegi bucuria altora, a mea 
de pildă ! 

— De ce te miri ? Dealtfel nici nu știu cum te chea- 
mă. 

— Tereza Carp. Pronumele mi la dat un colonel 
austriac. Mulţi spun că are sonorități ciudate. 

— Oarecum. N'ai fost niciodată prin Breslau? 

— Nu. Dece mă 'nirebi ? 

— In biserica Sf. Iacob de-acolo, pe peretele (in 
dreapta e pictată Si, Tereza. Și seamănă muit cu 
dumneata. E cea mai expresivă frescă a bisericii, 
dar acum îmi dau seama că n'ai fi putut îi dumneata 
modelul. Daieuză depe la anul 1700 şi ceva... 

— Poate spiritul meu să îi fost... zâmbi ea. 

— Da, probabil, cu toate că nu înțeleg cum sar 
putea picta un spirit... și începu să râdă, cuprins pe 
neaștepiate de o predispoziție copilărească, 

Tereza fu surprinsă. 

— Nu m'aşieptam să te aud vreodată râzând. 

— Adevărat, mi se întâmplă foarte rar. Deobiceiu 
zunt întunecat și tăcut. 

— Se pare că până aici avem trăsături și carac- 
tere comune. Dacă ne-am așeza trecuturile, unul în 
aţa altuia... 

— Ai un trecul, Tereza? 

Tresări speriaiă. Gândul ei nu înțelegea replica 
dură, pe care o dăduse începulului ei de mărturisire. 
Era cașicum exuminând-o cu lunete (care văd toaie 
țesuturile dinlăuntru) ar fi intrebat-o  inconşient şi 
mahmur: — „ai o viață ? unde ți-i inima? n'o gă- 
sesc”. Îi răspunse cu o mirare crescândă în glas, 
plină de naivitate. 

— Sigur că am, Ca dumneata, ca toți oamenii! 

— Eu n'am nimic în urmă, sau poate nu vreau să 
am. E mai bine așa. 

Ii privi de asiădată întoarsă cu toată fața spre el. 

— Ce curios om ești, dumneata. Adineaori păreai 
bine dispus și tandru parcă. Acum ai devenit de ne- 
pătruns și obscur, 

— Observaţia e foarte justă, Dar de câte ori mi se 
vorbește despre trecutul cuiva, am senzația unei cru- 
cijicări. Nu crezi că oamenii care-și amintesc ce-au 
făcut acum doi, zece, douăzeci de ani în urmă — par 
mai obosiţi şi mai insubstanțiali? Parcă urcă mereu 
calvarul unei golgote eterne. 

— Ar trebui să-ţi povestesc totuşi odată, Ceeace 
gândeşti dumneata, nu rezolvă în mine nicio necesi- 
tate, Ştiu că sunt ocwmeni care renunță la amintiri și 
găsesc în asta o scăpare. Eu n'am putut. Poale pen: 
trucă n'am avut decât atât: copilăria, adolescența, 
câtiva ani de trudă. Asi vrea să te întreb : unde suni 
rădăcinile vieții unui om? Inapoia fiecăruia din noi 
se află câte un mic cosmos, la care nu putem renun- 
ta, Când sorții cad, chiar dacă ne prăbușim — chiar 
dacă reînviem, nu vedem nimic altceva decât umbra 
reminiscenţelor. Şi te mai întreb: ce sunt mustrătile 
de conștiință, dacă nu recunoașterea acestui t:ecut 
in tot ceeace are el nobil sau decadent? N'ai fost nici 
odată fericit, Pavele. O simt asta, Nici eu n'am fost. 
Dar dacă eu mi-ași aduce aminte că am fost copil, 
că am iubit un om, că am în grădina casei un arbo- 
re care creşte din acelaș an în care m'am născu! și 
numai pentru mine — dacă n'ași şti căn urma mea 
există zeci şi zeci de Tereze care se roagă pentru mi- 
ne sau se întruchipează în iluziile mele, ași fi astăzi 
ca o cenușă căre se poate spulbera între vâmturi fără 
să lase amintirea nimănui. Dumneata înţelegi? Dece 
nu mă oprești, dacă vorbesc prostii? Dece taci? 

Pavel Botez însă n'o ascultă de mult. Sorbea aerul 
rece al înserării într'o transtigurare ameţitoare. Ar îi 
dorit să rămână acum singur, să se deslipească de 
fată și să alerge pe străzi, să uiie că va fi nevoit din 
nou să se întoarcă spre odaia în care trăia porirelul 
— Copilul din portret. Căci minţise. Trecutul lui dacă 
n'avea caracierul unei continuități în timp, se putea 
asemăna însă cu o pânză de păianjen imensă în 
care se sbate duhul singurei lui amintiri: Copilul! 

— Dece nu-mi spui nimic despre dumneata? Dece 
nu-mi spui că te leagă totuși ceva de viața dumitale 
de mai înainte ? 

Pavel o privi înspăimântat. Ştie sau intuește atât 
de multe fata asta | 

— N'are nicio importanță viața mea, răspunse el 
cu o asprime dură, Dealifel am aiuns. 

Locurile lor erau în balcoanele din dreapta. Pavel 
avu timpul s'o vadă în toată frumusețea si, sub lumi- 











nile acelea intense şi crude, care o ridicau pe Tere- 
za (în comparaţie cu celelalte femei) la o înaltă va- 
loare a idealului tip femenin). In toate desvăluia o 
copilărească vanitaie, ceeace îl făcu pe Pavel să 
z&mbească și să-i spună mereu: — „fii cuminte!“ lar 
mai târziu o văzu adâncită în fotoliul ei, atâ: de co- 
pleşită şi nemișcată în ascultarea profundă, că mai 
de grabă credeui că-i tot una cu ornamentaţiile și 
statuarele pânze ale Atheneului, Niciun gest, nu se 
mișca nicio fibră a obrazului. Doar ochii licăreau prin 
semiiniunericul lojei cu acele sclipiri înfierbân.ate și 
trudnice, caracteristica judecății ei calme — inlerioa- 
re. Tereza păreau posedată de muzică. Ss dăruise a- 
celei avalanse exorbitante de fantezii, se lăsase cu- 
prinsă în întregime de melodia înaltă a conceriului, 
Două ceasuri i-a urmărit atent această parlicipare to- 
tală la miracolele muzicei. Dacă i-ar fi așeza! mâna 
pe umeri — n'ar fi tresărit ; dacă ar fi îmbrățișat-o — 
nu s'ar fi clintit. Voința lui de a rămâne indiferent la 
accesul tragic al concertului — se frânse deodată în 
fața neclintirii Terezei. In beţia ei de neant şi fericiri 
pure — iluzorii, apărea ca o lumină care iesea din- 
iun hău de văzduhuri, Două ore a trăit alături de 
ea cu acea intensitate oarbă, nedeslipit de sufletul 
ei ca intro călăiorie fentomatică printre umbre și 
graţii închise. 

— S'a sfârșit, Tereza. Trebue să mergem, îi vorbi 
el amical, când nici aplauzele n'o treziseră la reali- 
tate, 

— O liantă-mă. Eram ca o rătăcită. Nici nu știu de- 
altiel ce anume a fost. Simteam numai cum mă înfă- 
soară aerul şi mă poartă prin spații necunoscule. 
Ciudată senzaţie ! 

Coborind treptele spre holl, Tereza văzu toată 
acea mulțime de domni eleganți şi doamne — în 
toată splendoarea apariţiei lor acolo, I se relevă de- 
odată lumea sub alte aspecte. Nu cu forma cenușie 
a casei în care trăeşie, ci multicoloră — variată — 
uriaşă. Erau tineri foar'e lipiţi unul de altul, blănuri 
scumpe asezate pe grumazuri pufoase şi senzoriale, 
trupuri care se ascundeau violente în haine (a căror 
valoare nu era decât această deghizare pasională), 
ochi şi guri care necontenit ce:şeau. Ca într'un iar 
maroc viielios, volupiăţile trăirii apăreau desch'se şi 
virgine. Aceasta era cea de a doua viaţă. Și tot gân- 
tul Terezei se încolăci de imaginile astea oblice des- 
coperite astăseară, 

— Oure sunt fericiţi? se întrebă ea cu regret, 

— Ai spus ceva? 

— Nimic. Vorbeam cu mine însumi, 

In stradă vâlioarea se desfășura şi mai aprigă. 
Toţi uitaser& baricadele magice, care-i daspărțiseră 
de ceeace înseamnă trăire terestră; se desfăcuseră 
de minunile prăvălite în ei doar peniru momentul 
cât bagheta mai halucina în aer. Acum erau bărbați 
şi femei. Două categorii de animale bine distincte. În 
fond — un film banal, dar Tereza îl judeca prin ne- 
aderenţa ei, prin izolarea ei vroită — care căpăta a- 
cum caracterul unei semi:morți sau a unei prăbușiri 
dușmănoase. | 

Pavel privi cerul. Nori negri, enormi — se călă:o- 
reau spre apus, atât de aproape că atingeau vâriu: 
rile caselor mai înalte. Latentă, mișcarea lor se pre- 
lungea ca un giulgiu cenușiu, ca o tragică şi neobiș- 
nuită clătinare a cerului, Simţi furuna cu tot piep- 
tul, știa că nu va întâuzia să vină. Dar cu cât se isca 
şi mai mult svonul viieliei, cu atât dorea să meargă 
încă pe sirăzi. Satistăcea astfel o necesitate organică 
— suprapusă celeilalte de deprimare a sufletului. 

Și Tereza simţise furluna. Cuprinsese braţul lui Pa- 
vel, cu acea nevoe de a se ști agățală de cineva, de 
a se ști sub protecția cuiva. Se fereau de lumini și 
de străzile pline. Se speriau parcă de ceeace mai 
eate încă liniște, de ceeace mai este încă tăcere tizi- 
că. Tot ce gândeau — purcedea dintr'o agitaţie sino- 
nimă metamowozelor pe care le trăiau în clipele 
acelea. 

Păbhunseră astiel după calea Victoriei, pe Mille, 
apoi Brezoianu, inirând în cele din urmă în Cișmi- 
qiu. O grădină goală fără niciun parium, fără nicio 
nostalgie, Și nimeni în tot parcul. Doar băncile, sta- 
tuetele, lacul şi copacii desfrunziți. Simţeau în clipa 
asta o realizare deplină, frenetică în ființele lor. Se 
alipiseră orbește unul de aliul. Nu-i unea decâi su- 
gestia furtunei sau poate și dorul absurd de a stări 
o plimbare romantică sub un cer gata să se pră- 
vale. i 

Deodată isbucni alături de ei furtuna ca un trăsnet 
violent; țâşnise parcă din tot pământul și se conto- 
pise în sus cu răsmerița văzduhului, Tereza se opri 
înspăimântală în loc şi fără să mai judece gestul, se 
cuprinse toată în braţele lui, prinzându-se ca de un 
colac, şi strângându-l cu o furie damnată, ascun- 
zându-şi capul la pieptul celuilalt, O clipă. Dar o cli- 
pă nefirească. Pavel Botez nu văzu în mișcarea asta 
numai reacţiunea fizică — ci o supunere, o atragere 
magnetică, o dorință satisfăcută inconștient. O clipă 
biruitoare. Ca apoi să se desprindă din braţele lui, 
îndepărtâmdu-se şi continuând drumul ca capul în 
jos, rușinată şi ameţită nu de iniluenţa furtunii, cât 
mai ales de apropierea de mai înainte. 

leșiră din grădină, urcând în sus pe bulevard. 
Ploaia începu să cadă la început limpede ca melo- 
dia dintr'o flașnetă patriarhală. O ploae rece, uni- 
formă şi lungă. Nu se relrase niciunul din drum. Con- 
tinuau să meargă mai aplecaţi, închiși în ei ca în ce- 
lule zovorite pentru totdeauna. Ploaia își schimbă 
apoi ritmul. Cădea acum violentă, în şiruri intermi- 
nabile, aspre, biciuitoare. In clipa următoare o ajulă 
şi vântul, care se răscolise dealungul străzii cu o 
furie necunoscuiă până atunci, Luminile lămpilor de 
pe miilocul bulevardului se bălăbăneau neintrerupt, 
plimbând pe ziduri umbre sinistre, Chioșcurile de 
tutun clămpăneau cu acea agitație șubredă, care le 
făcea şi mai sperioase. Vântul părea că isbucneșie 
dim pereți, din uși, din temeliile caselor. Un geam se 
sparse cu sune! macabru. Șuvoiul de apă trecuse pe 
trotuar, crescând necomtenit. Ploaia venea acum o- 
blică, purtată în vârtejuri înebunitoare pe deasupra 
maşinilor şi a celor răsleţi. Niciodată în Bucureşti nu 


—— UNIVERSUL LITERAR 





se auzise de o așa furtună. Cei care avuseseră ră- 
gazul să se adăpostească priveau la început curioși, 
indiferenți — apoi îngroziți. Pentrucă viielia avea un 
sgomot ca de morișcă subierană, ca de grohăit sau 
muget ciudat, 

In toată strada, sub această sălbatecă desrădăci- 
nare a elementelor naturii, doar Tereza Carp şi Pa- 
vel Botez înainiau acum unul lângă altul. Nu-și dă- 
deau seama dece nu le porunceste nicio fibră şi nici 
un gând să se ascundă sau să se oprească, Era în 
ei numui încăpățânarea de a se ști biciuiţi, arzătoa- 
rea dorinţă de a se ști posedaţi de furtună. Nu partici- 
pau exterior la trecerea ei, ci se lăsau cuprinși de ea 
în adânc. Apa pătrunsese până la piele, dar ei până 
si sufletele şi le simțeau ude, boţite, inerte. Mergeau 
anul lângă altul împleticiţi, anih'laţi, bolnavi — dar 
doritori să treacă mai departe. Nimic ridicol, nimic 
nenatural. S'ar explica asta ca pe un accident nece- 
sar, cerut de strălucirea senzuală a cărnii, de plăce- 
rea obscură de a se siâşia, de a se amorți pierduţi 
în această halucinație nebunească. 

- Cotiseră acum pe calea Victoriei, dar nesiguranța îi 
opri deodată în loc. Se simțeau ca înecaţi, sovăind 
spre un adăpost sau altui. Mai ales Tereza holbase 
ochii cu o dureroasă extenucre, îi prinse din nou 
brațul smucindu-l pe Pavel înspre ea şi strigândui 
țipător, strident ca să fie auzită: 

— Să ne oprim undeva. Nu mai pot. 

El n'auzise sau poate îl ducea vâltoarea mai de- 
parte. Si atunci (caşi în grădină) Tereza ispitită de 
o senzaţie nouă sau ca săi vorbească mai clar, se 
incleștă din nou în braţele lui, se lipi toată într'o dă 
ruire si mai nedeslușită : 

— Te rog, Pavele — să rămâmem undeva. Te rog! 
Jată, dacă vrei, îngenunchi în fața ta. Dar nu mai 
pot, mă siârşesc dacă mai mergem, Nu-i așa că 
vrei? Trebue să vrei | 

Cuvintele erau desnădăjduite, plânse. Gura cu o- 
brajii se crispaseră întrun rictus amar și lihnit. In- 
tr'alât se topise în ea orice putință de rezistență, că 
nu mai așteptă aprobarea! Pavel o văzu fugind prin 
Păltoace la întâmplare, legănată, dusă de vânt... 

— Tereza ! Tereza |! 

Auzi chemarea lui ca pe un cântec al mâinilor ca- 
re ar desbrăca-o, ca pe un jurământ al gurei care-ar 
căuta-o. Era atât de fericită că el o strigă, o cheamă 





mai ales pe numele ei. Dar nu mai simţi decât o mo- 
leșeală caldă, o strângere ascuţită a inimii şi se pră- 
buşi pe treptele bisericii în care vroia să se adăpos- 
2a5că, 

Pavel fugi în urma ei înciudat şi ridicând-o de jos, 
o duse pe brațe până înăuntru, o sprijini de zid — 
şi deabia atunci o văzu plângând, îi văzu lacrămile 
curgându-i fără suspine — așa ca o mulă renunțare 
la tot, la tot. Privirea, privirea asta a Terezei!l Parcă 
e bolnavă. Ochii nici nu sclipesc, nici nu privesc de- 
părtările. S'au oprit în inima lui ca o rană, şi caulă 
un echilibru, o înțelegere. 

— Dece plângi, Tereza? Dacă ştiam asta, luam o 
maşină. Insfârşit nu mai plânge. Te rogi 

Atunci iața Terezei se umplu și mai mult de o su- 
fsrință devastantă, care lărgea panica prin trădarea 
unei şi mai chinuite uimiri, Primise neliniştitoarea ru: 
găminte ca pe o ocrotire neumană, Nu numai nuan- 
ţa de farmec o schimbase, dar însuși spiritul lui care 
căpăta o altă contemplaţie în interiorul bisericii. Ar 
durea o acum dacă el i-ar mângâia fruntea, dacă i-ar 
desmerda mâinile. — o durere pa care o vrea totuşi, 
i-o cerşeşte. Simte cum întunecarea se limpezeșie, 
cum i se încălzește tot trupul ca recuprins în ape fier- 
hinţi și alintătocare. Se îndreptă astfel spre el cu pri- 
virile mai aprinse, cu pieptul mai învolburat de sim: 
uri : 

— Vreau să mă săruţi, Pavel | 

El se dă înapoi nedumerit. Nu se aştepta la o ase- 
menea isbucnire. 

— Să mă săruţi ca pe o iubită pe care n'ai văzut-o 
de mii de ani și pe care o regăseșii acum, în această 
noapte fantastică, Inchipuie-ţi că m'am desprins din- 
ir'o icoană sau am răsării dintro raclă de sub pă- 
mânt. (Braţele ei se întind spre o îmbrăţişare trudni- 
ci ca înirun extaz patetic), Sunt pură, Pavele — 
pură ca orice iluzie, ca orice mister. De ce nu mă să- 
ruti, Pavel ? 

In atmosfera asta nefirească, o mare suferință îl 
face să se dea înapo.. Siau amândoi sprijiniți de zid 
şi se privesc într'o fixitate demonică, se fărămițează 
cu ochii, se urăsc, Totuși irăesc o luciditate, dar și 
pulerea ei are ceva de cavemă, Păcatul se scurge 
între dorință și refuz ca umbra unei moluște imense. 
Pavel ar fi vrut să fugă, dar se simțea legat de ea, 
o şiia ca făcând parie din existenţa lui, Incercă să 
se apropie, făcând lucrul ăsta stângaciu şi nestăpân 
pe sine. 








a 


7 anttareeer ettcti 





— Fii cuminte, Tereza |! Tu nu-ți dai seama că e un 
vis, un simplu vis ? 

li prinsese braţul ca și cum ar fi vrut s'o trezească, 

— Dar dacă «e altceva, altceva pe care noi nu sun- 
tem în stare să-l cunoaştem, nu-l putem sesiza în 
starea de trezie ? Altceva care purcede şi trăește în 
vis ? 

— Altceva? altceva? tăcu deastădată Pavel mirat 
de stridenţa vocii lui, mirat de scântei.erile neliniştite 
ale Terezei. Acum îi cuprinde pe amândoi o melan- 
colie tainică, Tobul se defineşte aici, în trupurile şi 
plăcerile lor — dar rădăcinile se găsesc undeva de- 
parte, în umbră, în trecut. Nu poate să fie nimic, re- 
luă el cu acelaș glas. Nimic. Nimic. M'auzi, Terezai 
Te-a sdruncina! furtuna sau poate o allă conștiință te 
iorțează să te dospaști în mine, Închipue-ţi că nici 
n'am fost, că nici în clipa asta nu suni. lartă-mă, dar 
dacă m'ai înțelege, dacă m'ai înțelege! și capul îi 
cade în palme, întrun tremur isteric — blin de 
spasmuri, 

Tereza se trezește cu claritatea desăvârșită a in- 
tămplării. Intensitatea tăcerii din biserică n'o liniș- 
teșle. Se întreabă numai: — „Dece nu e niciun mis 
ter? Nu e nicio lume inaccesibilă pe care so în- 
ving? „Atunci şi Pavel Botez e un om oarecare, o altă 
varianță a omului depe stradă, De ce n'o sperie gân- 
dul c'a fost refuzată (poate n'a vrut s'o sărute pentru- 
că se alla în biserică și era un păcai), ci impresia 
deșartă pe care i-o lăsa această tiranică obsesie a 
prezenţei lui. Se vede ca o frunză care cade într'un 
amurg gris de toamnă, a cărei semnificaţie nu e de- 
cât trecerea unui anotimp. De s'ar întrupa în altă a- 
măgire, ar risca din nou altă singurătate şi alte cău- 
tări. Niciun pic de admiraţie nu mai păstrează pentru 
omul de alături. Caută să explice obscuritatea trăită 
în plină stradă sub ploae și şiie bine că de n'ar îi 
fost el, ar îi reușit să meargă până la sfârșit, Dar îl 
știa lângă ea, pe el, îl ştia OM — ceeace a înăsprit 
și mai mult acel spațiu miraculos crea! anume peniru 
a-l avea. Acum nu e decât o mogâldeaţă sumbră şi 
aperioasă, O cuprinde neștiind o milă de el, nsințe- 
leasă, aspră şi baljocoritoare. De alifel cași de ea 
însăși. 

Pleacă din fața lui, retrăgându-se în interiorul bi- 
sericii. Pașii se unesc simultan cu ecoul tăcerii șin 
această rătăcire simplă nu-i rămân în față decât i- 
coanele, candelabrele, candelele, Din faza aceea de 
descompunere de mai înainte, retrăește acum calmul 
uaei regăsiri unitare. Se văzuse bălulă cu pielre şi 
scuipată, neputincioasă încheiase trecerea unui pă- 
cai nerealizat — deaceea se concentrează asupra 
aerului sfânt din preajma ei și se reculege. Se inchi- 
nă neindemânater și iule, iar buzele ritmează neau- 
zite o rugă. O rugăciune de pe când era copil şi în- 
țelegea altfel viața in biserică. O resemnare totală, 
binefăcătoare, De pe măsuja din colț, ia o lumânare 
şi o aprinde în sfeșinicul din față. O face cu gesuul 
liber, într'o stare de șoaptă religioasă, întrun mo- 
ment de misterioasă semnificaţie, Lumânarea arde 
cu o fiacăre albă, subțire. Când își dădu seama că 
simbolul acestei îngenunchieri e înainte de toate re- 
mușcarea, îşi duse mâinile pe irunie — îngenun- 
chind și plecându-și capul până la lespedea rece, 
într'o mătanie cucemică. E pentru prima dată când 
se simte învinsă, din nou reintoarsă în lumea ei sim- 
plă și banală, 

Iși aduce aminte de Pavel pe care-l regăseşte cu 
o faţă fără expresie, așteptând. Intre ei nu mai este 
nicio primeidie. Dar Tereza îl vrea şi pe el îngenun- 
chiat, îl vrea învins de această forță divină. Astiel 
înainte de a ajunge înaintea lui, ia o lumânare şi i-o 
întinde : 

— Aprinde-o, Pavele |! 

Se privesc amândoi cu ochii plini de paradoxuri, 
copleşiți de naţiunile nelogice care se leagă de pro- 
cesul acesta satamic, 

— Pentru ce s'o aprind ? ironizează el cu o voe al- 
ierată. Ca să siea ploaia, ca să treacă mai repede 
noaplea ? E absurd, 

— Nu pentru asta, Pavele |! Pentru dumneata, în- 
suți! «e 

— Eu nu cred în miracole. Nu cred în nimic, Hai 
să mergem |! 

Și se îndreaptă spre uşă. Tereza nu ezită şi-l prinde 
de braj. 

— N'ai niciun mort ? Câteodată morților le trebue 
lumină dincolo, cu asta ie ajuţi să scape de altă or- 
băcăire, Intr'adevăr n'ai niciun mort ? 

In conștiința lui Pavel Botez se sbate enigmele săl- 
batece ale trecutului. Ii vin în minte portretul copilu- 
lui, glasul duhului răsună în propria sa obsesie muti 
viu şi mai turburător, 

— Am unul! răspunde el târziu. 

Nu mai așieaptă alt gând, smucește lumânarea 
din mâna Terezei și se îndreaptă spre altar. li vede 
de aici umerii tremurând. O aprinde, o topeşte o 
clipă la capătul celălalt, incearcă s'o fixeze în sieș: 
nic, dar lumânarea se rupe la jumătate, se frânge 
în jos şi se siinge. Mâna îi rămâne în aer, caşicum 
ar fi vrut să apere ilacăra de vânt sau de altceva 
strein bisericii. Şi este în toată ființa lui un țipăt in- 
siinciual, o frică nelămurită, Se întoarce spre Te- 
reza așteptând o explicaţie, un cuvânt limiștitor. Dar 
tot ea întreabă: 

— Ce-a fost? 


Așa cum ar spune: „Ce-ai tăcut Il” Se simte 
deodată epuizat, secat de orice bunăvoință, supt de 
orice sentiment uman, desrobit de orice cult. 

— Nimic. S'a frânt lumânarea, 

Și se îndreaptă spre ușă împleticit, coborit în tă- 
cerea lui ca'ntrun mormânt, Tereza îl urmează slă- 
bită și palidă. Ploaia a incetat de muli. Nu se vede 
acum decât asialtul ud, peste care luminile se în- 
colăcesc fantomatic — și sus pe cer un petec de 
lună galbenă între nori. Reiau drumul prin noapte, 
mai învinși decât ar fi crezut Tereza prin umilirea 
lui în fața unei jeztie înalte şi drepte. Merg îmbăc- 
siți de întuneric, fără săși vorbească. De departe 
pătrunde până la sbaterea lor lăunirică — aceeaşi 
tăcere tără întrebări şi fără sensuri a nopții care 
nu se mai sfârșește. Aceeaşi greutale de stâncă ne- 
văzută le strivește sufletele. Mișcările sunt lente, 
mecanice, Păpuși trase pe sfoară. O plimbare ca: 
raghioasă, lipsită de orice allă revollă — înapoi 
acolo unde nici trecutul nu mai este o forță orga- 
nică. Par amândoi bolnavi de o maladie calmă, 
austeră, care le suge suiletul înapoi, care îi subțiază 
aşa ca pe niște făclii care tot trebue să se stingă 
odată. Frica rămâne totuşi, Se întorc înapoi, mereu 
înapoi şi e groasnic, Acest inapoi speriat, acesţ îna- 
po tragic, acest înapoi desmățat, Nu găsesc o sal- 
vare desordinei de acum și chiar de s'ar încumetu 
să se depărteze de imaginea frângerii lumânării, ar 
cpărea și mai sălbatecă predispoziția spre surghiu- 
nul pe care sunt obligați dinainte să-l ispășească. 
tr Ia Ip e N A E N N N N N 

(Urmare în pag. 8-a) 








8 











UNIVERSUL LITERAR 








1  lanuarie 194] 


Taina zapezilor de-atunci 


(Urmare din pag. 7-a) 


Pavel Botez nu crede în nimic dar asia nu-l opreş 
te să simtă groaza acestei pălimiri de sus, a acestei 
răzbunări din înalt. E cineva care nu-l admite, ci- 
neva cure presupune o forță superioară de neîn- 
vins, CINEVA care a vrut să se irângă lumânarea. 

Ajung în dreptul unei cage. Pavei se opreşte o 
clipă, 

— Aici stau eu. 

Și Tereza Carp gândește: — „aici siă Pavell O- 
daia lui trebus să fie ca un sicriu, odaia lui se asea 
mănă cu un circ în care te învârți circular până 
cmeţeşti, odaia lui poate fi ca însăşi tăcerea asta 
înfinită, ca însăși suferința asta metafizică...” 

Continuară drumul la fel, aidoma unor statui care 
fug dintr'un muzeu care arde, Dincolo, în fața celei- 
lalte case, Tereza nu se nedumeri văzându-l că urcă 
suz. Un simplu fior, o străpungere, apoi totul cade 
cantr'un vid meschin. Aprinde lumina. Pavel Botez 
e palid și îmbătrânit. Pe faja lui se siriveşte lumina 
ca de o mască împietrită; de ochii lui se loveşte 
liniștea ca de suliți sângerânde; peste mâinile lui 
enorme ss scurge aceeași viață stearpă, inferioară 
de mai înainte. Terezei cu un refren i se repetă 
gândul: — „ce mai caută aici? dec2 nu pleacă?” 

[i răspunde el cu glasul veșted: 

— Aşi vrea să mă lași să stau până mâine di- 
mineaţă | 

Gândul Terezei din nou se întreabă surprins: — 
„dece 7”, 

— Să nucţi fie tsamă. Am să stau toată noaptea 
cu f-untea lipită da geam. Am să plec fără să ştii. 
Culcă-te. 

Acum parcă ordonă. Stinge lumina și se retrage 
lângă fereastă, Tereza așteaptă câteva clipe să se 
obișnuiască cu întunericul, apoi începe să se des 
brace. Pavel aude ioșnetul rochiei, sgomotul panto- 
filor aruncaţi, mătăsoasa schimbare a cămăşii, dar 
nimic nu-l ispitește, toată făptura lui ss absoarbe în 
lumea tainei care-l oprise aici, Tereza acum e alifel, 
Sub cuvertură se șiie și se recunoaşte famee. Trupul 
gol liber, destins — are tresăriri aspre și durute, lar 
el e dincolo: un om, un bărbat. Nu mai contează ne- 
putinţa mântuirii căutată cu atâta trudă, n'au nicio 
importanță melancoliile sumbre din afara casei, Vrea 
să înlăture vidul care i se sălășluise în carne, vrea 
răsturnarea halucinațiilor într'o realitate umană, 

— Pavele!.. - 

E chemarea geamandurilor în vârtejul valuri: 
lor, pentru apropierea corăbiei gata să naufra 
gieze. 

— Pavele |... 

Numele sună valuptos ca un „bună dimineața” 
spus sângelui, când îl simţi fierbând şi mugind 
în tine. 

— M'auzi, Pavele ?... 

Trezare, pentrucă el se întoarce. Și vine ca un 
vânt de miazănoapte, uriaș, înfiicoșător de mare și 
de sdrobilor. li bănus de deparle mâinile gata să 
lângă, să siarăme, să desmie:de, laude respira- 
ţia aceea de anima! întărâtat. li așteaptă gura ne- 
sățioasă și sălbatecă. Trupul întrag îl vrea amant 
lângă fibrele palpilând ca'n apropierea unei învieri 
viislioase, 

Pavel Botez ştie că are în tața lui o iemee; cunoaș 
te reprezentarea ei vizuală: sânii rotunzi, coapsele 
calde. Știe deasemenea că iubirea ei echivalează 
unui act de moarte sau de supremă letargie. Ştie că 
noaptea ar fi făcută pentru argumentarea responsa- 
bilităţilor virile, când te găsești mai ales singur cu o 
fomee în odae... Dar gemătului ei — îi răspunde cu 
un gest brut al izolării: 

— Lasămăl 

— Nici acum nu mă vrei, Pavele ? nici acum ? 

Il cuprinde o scârbă grotescă, simte mutilarea 
frumuseţilor până în suflet, simie cum i se deschid 
toate rănile trecutului. ' 

— N'am venit să mă culc cu tine. Sau poate că 
mă iubeşti? Ce straniu mi se pare. Cum mă iubeşti. 
Tereza ? Hai, spune ! 

— Ca pe Dumnezeu, ca pe ultima stea depe cer 
— Pavelel strigă exaltată, cu ochii închiși. 

— Numai atât ? Pujin — o batjocoreşie el. 

— Mai mult, Pavele şi mai mult | 

Neztăpânit, elanul ei erotic pare vulgar. Mila și 
disprețul lui — stupide. Se desprinde din imbrăți- 
şare, așezându-se pe pat și vorbindui cu o voce 
tristă: 

— Eu nu-mi aparţin mie, Tereza. Pentru ca să mă 
pot dărui unui om, trebue să aplic pe viața mea o 
jarttă, Sau să-ți explic mai clar. Decând am venii 
aici şi până la stârşitul acesta paradoxal... 

— Dece vorbeşti așa, Pavele ? Dece nu te des: 
braci, dece nu uiţi ?... e așa de bine! 

— Tu nui dai seama, continuă Pavel liniştit, că 
toate întâmplările din seara şi noaplea asta au fost 
cauzate de ceva necunoscut, au fost determinante din- 
t'o necesitate predestinată, Am făcut amândoi par 
te din ele, dar numai cu reacțiun.l> noastre împo- 
triva lor — convinși că vom fi în stare să le stărâ- 
măm sau să le schimbăm cursul, 

Acum ea il ascultă ușurată, Toată pasiunea pen- 
tru el o sorbiss trecerea lui Pavel în celălalt mediu. 
Stă cu palmele în mâinile lui, cuminte, senină. 

— Am avut odată un frate, pe care nu l-am cu: 
noscut — reîncepu cu acesași sufarință. Și la n=ș 
terea şi la moartea lui am fost abseni. Mi-a rămas 
dela el numai sin portret... 

— Portretul d> deasupra oglinzii, 

— Acela, Tereza. E un blestem sau o simplă su: 
gestie bolnavă? Nu pot să-mi explic. Știu numai că 
destinul lui mi-a fost alăurat mie. Poate par ridi- 
col, dar îţi spun: Copilul acesta mă opreşte să tră 
esc liber, mă opreșie să gândesc așa cum ar tre- 
bui să gândesc numai eu, E un spirit revoitat, dar 
orgolios și răsbunător. Mi s'aseazi mereu înainte. 
Deaceea până acum n'am realizat nimic, n'am iu: 
bit nicio femee, n'am cunoscut măreția niciunei re: 
velații umane. Când am pleca! din casa asta, | am 
lăsat ici crezând că voiu putea scăpa de obsesia 
lui, La început n'a ştiut unde sunt, dar după cea ma 
găsit — reintră în normalul vieţii sale piezişe, Nu-i 
aşa că şi tu l-ai văzut mișcându-se, lai văzut ple- 
când si sosind ? 

— Da, ma chinuit şi pe mine. 

— El stă în portret, închis ca într'o raclă. Și nu 
găsește fericire, fericirea rătăcirii lui haotice decât 
în celălalt spirit al meu. Demonia asta n'o mai pol 
suporta, 

— Şi-acum ce-ai să faci? 


— Am venit să-l iau! Pentru asta m'am întors. 

In odaie se face liniște, ca după căderea celui 
depe urmă bulgăr de pământ. Tereza dintr'un salt e 
în picioare, aprinde lumina, după care se repede 
aspre oglindă cupiinzând în brața şi acopsrindu-l 
portretul copilului. E în gestul ei ultima semnifica: 
ție a legăturii care ar mai putea exista între ea și 
Pavel, încearcă asiiel să dărâme misterul, să blez- 
tems puterea sfântă care l-a creat, 

— N'ai să-l iei, Pavele! Nu trebue să-l iei! 

Pavel o privește năucit, cu o profundă amărăciu- 
ne. Deabia acum își dă seama cât de mult! această 
femee îi aparține, cât de mult îl iubește, dar în uni- 
versul lor mai există o nebuloasă: Copilul! Cum să 
scape de el? Cum să doboare vrăjitoria lui famată? 
Măcar ea de-ar înțelege, conștiința ei să aibă re- 
prezeniarea iubirii pe care şi Pavel io dărue. O prin- 
de în braţe ca pe o zeitate mică și o poartă spre pat 
pe braţe, intro desăvârșită iluzie ce unirii lor ire- 
aie. Tereza crede în triumful adâncuriior luminoase, 
crede încă în pârjolul care se iscă inexorabil între 


ei. Dar o cuprinde deodată un somn adânc ca de 
moarle, [i separă asifel din nou forța ascunsă, care 
înalță între ei baricade de netrecut. Pavel se apleo- 
că totuşi s'o sărute, dar îmbrățișarea rămâne ne- 
dăruită în aer. Îi ia portretul dintre braţe și mai pri: 
vind-o odată cu sentimeniul celui mai amar adio, 


n:ai fie veşnic — ci o limită ultimă, un gol imens 
care să cuprindă crematoric toate sufletele noastre 
negre și să nu le mai dărue altă viață. Ar trebui mai 
nultă tăcere. Dar copiiul nu este ei însuşi o tăcere 
care arde şi care geme? 

23 Decembrie: Mă doare tot czeace esie trup în 
miine. Poate deacesa i! do:esc pe Pavel, așa cun 
dorește arborele seva pământului. Doar pe el. Şi nici 
uzi n'a venit. Poate nu va veni niciodată. 

9 

Pornise de acasă cu intenţia fermă de a-l vedea. 
Şi ridicând treptele spre odaia pe care i-o indicase 
gazda, avea sentimentul unei inălțări în văzduh. 
Proprietăreasa spusese precis că nu e acasă la ora 
asta, dar îl va aștepta. Și sigur că Pavel se va mira 
de prezența ei acolo, dar până la sfâ-şi! o va ac- 
capta. Pentrucă astăzi Tereza Carp e mai frumoasă 
și mai ispilitoare ca niciodată. Cu toate că rochia 
inchisă până la gât îi dă aerul unei sobrietăţi ciu- 
date, există totuşi în trupul ei o etemă chemare a 
cărnii, ca un narcotic puternic şi aromilor care va 
trebui să-l supună. Şi apoi pafumul virgina], răco- 
rea acelui dams şerpuitor al șoldurilor, desvălue pa: 
norama unui mic banchet erotic, plin de magii ne 





Visurile lui... 


Ionică Radu, funcţionar la „Banca popu- 
ară de creâit și schimb“, se plimba, cu mâi- 
nile aduse leneș la spate, pe malul lacului 
din Cișmigiu. Nu-l interesa nimic, nâmic din 
tot ce era afară de sufletul său. Râsetele co- 
piilor sau câte un ghiont al vreunui trecător 
grăbit nu erau lucruri care să-l distrugă dir 
nesfârșita lui visare. 

De obiceiu iese seara, în nopțile cu lună, 
când întreaga grădină pare o arcă a lui Noe: 
numai perechi, perechi 1... Nu știu dece î-0r 
fi plăcând îndrăgostiții! Poate, fiindcă n'a 
iubit niciodată, altjel nu se explică... Când 
trec doi tineri, rămâne o clipă pe loc și după 
ce se roagă pentru dragostea lor — mai je- 
ricit parcă — porneşte înainte. Dacă nu l-ai 
cunoaşte și l-ai întâlni prin Cișmigiu, fără 
îndoială, ai pariă că este poet. Dar așa... îi 
dai bună-ziua și nu te mai opreşti să ten- 
trebi, cine e? Îl știi. E Ionică, funcționar la 
„Banca populară de credit şi schimb“... 

Primul lucru pe care l-a făcut venind în 
Bucureşti, a fost să viziteze Muzeul Militar 
Și cu bagajele la spinare, Ionică Radu a bă- 
tut la ușa Muzeului. Desigur, nimeni nu î-n 
deschis, fiindcă picase într'o Vineri... Şi Vi: 
nerea sunt deschise numai bisericile !... 

Apoi şi-a căutat cameră. N'a trebuit să ră- 
răcească prea mult, pentrucă Ionica a în- 
chiria! prima casă îmtâlniță în cale, mai ales 
că proprietăreasa î-u spus că „e cea mai bună 
pentru el“. Credul şi timid cum e, nici na 
mai vrut s'o vadă, că a și arvunit-o, 

Ionică s'a născut mult prea târziu. El face 
parte din altă lume. O lume pe care și-a iîn- 
teriorizat-o şi o trăieşte — aevea — în visu- 
pile lui... In fond el nu vrea decât puțină bu 
nătate. Dar nu e foarte mult aceasta ?... 

Și trist, cu haina roasă în cot, întocmai ca 
un imocent școlar, păşește grav peste nisipul 
împrăștiat pe alei, care scârţie strident sut 
greutatea pașilor săi... 

Ionică Radu visează! „O casă cu cerdac... 
In faţa ei o grădiniță, iar în spate curtea de 
păsări, Geamurile sunt împodobite cu glastre 
de flori şi perdele colorate. Intr'o cameră, 
şade la masă cu soția lui și joacă domino. 
Un canar cântă. Nevastă-sa mută greşit, el 
râde, îi îa mâna într'a lui și certând-o în 
glumă, o sărută... Madame Ionică, rușimată, 
priveşte în tavan... E o femeie plăpândă, cu 
ochi mari, aproape frumoși“... 

Și Ionică Radu şi-a terminat plimbarea pe 
ziua de azi. Mâine la acecași oră, va frăi a- 
celași vis. Impovărat de păreri de rău — de 
ce, nici el mar ști să spună — se îndreaptă 
spre casă. La nouă e în pat. Până la nouă și 
un sfert îl mai poti găsi treaz însă, după a- 
ceastă oră, nu... 


Douăsprezece noaptea !... Ionică doarme 
dus, cu gura căscată cât o prăpustie. Deasu- 
pra capului se învârteşte o muscă plină de 
dorinţi... 
şi o 

Primul care intră în birou este subşeful ci. 
II-a, lonică Radu. El vine odată cu servitorii. 
Se așează la masa lui, își aranjează registrele 
așa cum mu mai el ştie, apoi începe să lu- 
creze, Târziu, sosesc şi colegii de birou. Io- 
mică se ridică de pe scaun — chiar în fața 
unuia mai tânăr — şi așteptând ca să-i fie 
întinsă mâna, scotocește prin hârtii, Afară 
de „vă salut“ şi „ce mai faceţi“, rar de mai 
spune ceva. Parcă nici var fi în birou. Nu- 
mai directorul Rusescu își dă seama perrna- 
nent de prezența lui, fiindcă toate lucrările 
grele sunt rezolvate de Ionică. Domnul Ru- 
sescu se felicită că „a pus mâna pe un func- 
ționar atât de conştiincios“. Totuși Ionică, o- 
mul, chiar pentru domnul Rusescu, tot din 
categoria proști, jace parte. In schimb, pen- 


| n i FE ra Et a Pi a a De 


se depărtează de camera Terezei ca de o groapă în 
care ar fi trebuit să înmormântezi pe cineva, dar 
care va rămâne deschisă pentru alți morţi viitori. 

Afară, după furtună, cădeau lin primii fulgi de 
zăpadă. 

o 

jurnalui Terezei Carp. 14 Decembrie: Am câiec 
ăată dorința inexplicabilă de a muri. Conştiinţa efe- 
damic încerc o reculegere. Nu-mi ajută nici iluzia 
că Pavel se va reîntoarce, nici gândul că există încă 
Dumnezeu. Parcă sau prăbușii toate în jurul meu 
şi n'ași fi decât ultimul om al pământului, care se 
pregătește pentru marea împăcare, 

17 Decembrie: Numai copilul să-l ma: văd odată, 
o singură dată, Ştiu că e un geniu rău, dar viaţa 
mea e legată de neființa lui.Şi atunci când îl aveam 
aici — mi-era suferința nedefinită, dar acum se stă- 
şie în mine și cele de ps urmă doruri crepuszulare, 
Ar trebui mai multă armonie în ordinea lumii. Sau 
să existe ceva care să sfârșească definitiv să nu 


de NICULAI STREIU 


tru Radu, directorul e ceva sfânt, din vorba 
căruia nu poli să îeşi. 

Către amiază, val-vârtej, își făcu apariţia, 
în birou, o doamnă de vreo treizeci de ani, 
căutând pe domnul Director Ionică, cum 0 
văzu se înfricoşă. Avea și dreptate. Doamna, 
pe lângă el, era un munte de om Grată, 
înaltă ; vocea de bas profund, umbreluța tri- 
coloră pe care o mișca nervos, evantaiul e- 
morm şi mai ales mersul, mersul apăsat de 
plutonier-major, făcea să se risipească orice 
urmă de feminitate din ea. Când dispăru în 
cabinetul directorului, Ionică ușurat, se aşe- 
ză pe scaun... 


— Eşti, nebună, Matildo? Cum, toată a- 
verea ? "Ţi-a mâncat toată averea, nenoroci- 
tul ăla de marinar ?.., 

— Da, Nae, da! Am crezut că mă iubește, 


dar... 

— Ce „dar“? Ce „dar'? Nu ţi-am spus 
să-l lași ?... 

Directorul turba. în fața nepoatei sale. 

— Ce „dar“ 2... Phiil... Și-acum ce vrei 
să-ți fac ?... 


Matilda începu să plângă . 

— Va să zic” mă arunci pe drumuri. Nu 
"ai vrei s'o recunoști pe nepoata tu!.. 

— Asta ar trebui s'o fac, pentru că nu mai 
ascultat, dar nu... 

Dă-mi însă, o soluție. Cum să te ajut?... 

Matilda plângând, se agăță de gâtul lui: 


— Mărită-mă !... 

Directorul simți nevoia să ceară un pahar 
cu apă. 

— Matildo, era mult mai bine să fi rămas 
ia Mizil, 


— Bime, bine, dar ce-ar fi zis... 

— O, da, știu: loneasca, Popeasca... 

— m SDirido.,. 

— Taci... 

Directorul Nae Rusescu, extenuat, se așeză 
intr'un fotoliu. 

In aceeași clipă întră Ionică, cu un re- 
gistru pentru semnare. 

Ca prin minune, fața domnului director s'a 


iluminat și zâmbind cu părere de rău, în- 
trebă pe Ionică: 

— Eşti căsătorit, domnule Radu ? 

— Nu, domnule director! 

— Și Pai vrea să te căsătorești, domnule 
Radu ? 

— Ba da, domnule director! 

— Am o partidă strălucită pentru dum- 


neata ! 


Ochii lui Ionică începură să se aprindă. 

— Vă mulțumesc, domnule director! 

— Ai să fii şi avunsat! 

Ionică începu să zâmbească. 

— Sunteţi prea bun, domnule director?! 

— Adu mâna "ncoa, Ionică! 

Deci visurile lui se realizau. 

—- Să trăiţi, domnule director! 

Apoi, domnul Rusescu chemă pe Matilda. 

— Iţi prezint, dragă Ionică, pe nepoata mea 
și viitoarea ta soție, Matilda. 

Ionică începu să se clatine, 

— Domnu... Domnule director, dar... 

Rusescu se încruntă şi întrebă grav: 

— Sper că n'ai să-ți retragi cuvântul ?... 

— O, nu, nu, domnule director, cuvântul 
meu € sfânt, al dumneavoustră ordin, dar... 

— Dar, ce vrei să spui —- interveni Matilda 
— poate că nu mă placi ?... 

Ionică, pentru un moment, se împotrivi —- 
era singura dată în viață — dar gândindu-se 
că ar putea să calce ordinul domnului direc- 
tor şi să nu-i fie pe plac, răspunse: 

— Ba, da!.., 

Efortul însă, a fost prea mare şi cu toate 
visurile măruite, căzu pe podea. 





cunoscute. Fiinţa Terezei intră astfsl în odaia lui 
Pavel Botez cu bucuria amplă a unei eliberări, cu 
gloria unei apropiate şi mult visate dăruiri, 

E așa de simplă camera asta. Pereţii tapetaţi până 
sus cu cărți, patul ascuns de o draperie de califea 
roşie, cu pian, câteva picturi originale şi o mulțime 
de bibelouri. Un paniot stă răsturnat în mijloc ală- 
turi de o mănușe, O pălărie gris de fetru, căzută lâm- 
gă fereastră — „Dac'ași sta mai mult aici, ași ști să 
tac ordine“ gândește zâmbind Tereza și încercând 
o notă a pianului care sună ialsă, stridentă în liniş 
tea odăii. Lasă pianul descoperit, întorcându-se și 
dând perdeauna ferestrei la o parte. Afară ninge ne- 
contenit, bogat. Nici aici nu-l va aștepta. Pavel de-ar 
vedea-o s'ar înspăimânta și poate că nici nu va mai 
urca. Atunci ? In pat, desigur e mai tainic și mai ro- 
mantic, Incurând se va întuneca, o să se desbrace 
simplu ca pentru o noapte a nunții, pregătindu-și 
toate gesturile şi toate mângâierile de mai târziu, 

Se îndreaptă astfel spre acel dormitor ascunz. Dă 
draperia la o parte cu o vie curiozitate, dar rămâne 


incremenită între ialdurile de catifea, neputincioasă 
să se retragă sau să înainteze, 

La capătul patului, așezat ca o icoană — porite- 
tui copilului. Nici nu se gândise la el, îl înlăturase 
dela incepui ca și cum nici n'ar mai îi fost — şi iată 
că el apare din nou, de astădată mai disprețuitor și 
raai ofensiv. Tereza ar vrea să scape de obsesia asta 
bolnavă, încearcă să se descălușeze dintre aripele 
geniului său, trebue să-l uite. Copiul însă o pri: 
veșie cu aceeași ochi din trecut (miraţi siâșietori), cu 
acelaș zâmbet care biciuește aspru și sângeros. 
Deodată, ca întrun sistem polar — realitatea aces: 
tei neființe se interpune opresiv înt:e pasiunea Te- 
rezei și viața lui Pavel Botez. 


Copilul acesta ar avea pu'erea unei ocrotiri su- 
preme de păcai, ca și cum Pavel ar trebui să ră- 
mână până ia sfârșit, aşa, neatins de nicio mână a. 
pâămâniului. Pavel s'ar asemăna unui alt luceafăr, 
care nu se poate salva singur din mreiele ispitelor 
— ci numai prin intermediul acestei ficțiuni divine. 
Intregul proces îi cuprinde înirun cuplu statuar, 
fiecare reprezentativ al unei lumi: Tereza Carp — 
acezie micimi, deșeriăciuni și întunericuri omenești; 
Pavel Botez — iluziile superioare şi pure. Intre ei 
copilui — inelul pe foc care-i desparte, 

Numai asa trebue să se înțeleagă povestea şi 
taina zăpezilor din acel Decembrie dramatic. Şi Pa 
vel Botez e un om cu păcate, dar în acelas timp în: 
tmchipează ideea înaltă a rațiunii pariezte, Pentru 
el, dragostea unei fsmei nu e consecința lucrurilor 
din jur, nu e o emoție carnală, nu e măcar nici o 
cunoașiere oarecare a lumii. S'ar cobori iubirea 
nocturnă, cu toate că în faza lui de  demonism spi: 
ritual — ar fi în stare să meargă GOL lângă Tereza. 
ca întrun alt paradis, 

Există deci o FORMA a iubirii şi o altă TRAIRE a 
iubirii, 

Tereza Carp nu poate înțelege, n'a ajuns până la 
culminația renunțării fzice, nu cunoaşie fericirea 
acestei independențe spațiale. Nu-și dă seama că 
deasupra întâmplărilor si mai presus de materia 
trupului există altceva. ALTCEVA — care nu se poa: 
te confunda cu spiritul de cavarmnă, cu suflelul pri 
mitiv. ALICEVA — echivalent unui absolut cate- 
goric, tot una cu o rațiune pură. 

Deaceea ingenunche în fața portretuiu şi-i vor- 
beşte ca'ntr'o înebunitoare irealitate : 

— Trebue să te desparţi de Pavel. Trebue să mi-l 
lași mie pentru ioideauna. Nu-i aşa că vei renunța 
și tu odată, vei renunța din milă, din iubirea pentru 
mine? Oricum, dar numai noaptea asta. 

Dar plânsului ei umil îi răspunde în aceeaşi clipă 
cineva neştiut: 

— Niciodată, niciodată | 

Tereza aude proclamația asta severă, verdictul 
acesta ultim; aude și înțelege. În starea ei de sus 
pensie între rău și bine, acest „niciodată“ nu o în- 
fzicoșează, n'o mai doare, Ea ştie că totul e sfârşii 
definitiv, că marea ei iubire se sfarmă, se dez 
compune, 

— NICIODATĂ | NICIODATA |! 

In toată neființa copilului e întruchipat râsul şi 
baijocura. Și în clipa aceea Tereza simte ura care 
i se înrădăcinează în suilet, ura pentru un simplu 
portret, De alături se aude melodia unui concert, pe 
o placă de patefon uzat. Tereza stă acum aplecată 
cu braţele la cealailă margine a pianului, chiar în 
fața portretului. Toată lumina odăii cade pesie creş 
tetul și umerii copilului. In frenezia cântecului de 
dincolo, Tereza se simte pariicipând la acest des: 
măț muzical. Melodia i se scurge prin fibre, prin sân: 
ge, prin mădulare. Ochii îi scân!ee şi ard, gura îi 
zâmbeșie. Cântecul creează în cameră o atmosferă 
de febră şi cumplită deznădejde, Inchide ochii să nu 
mai vadă copilul, dar în starea asta de amorțeală, 
cântecul se prelinge din făptura ei în visul din prima 
noapte, cântecul pornește înapoi înspre celălalt. Pa- 
vel, cântecul se sfarămă ca o fereastră bătulă cu 
pietre. Neşștiută, mâna prinde stiletul care ormamenta 
atături de o vază japoneză pianul, siletul care ca: 
pălă deodată valoarea unui complot caraghios, 
Bolnavă, împleticită, se apropie de pai. Inchide din 
nou ochii și-ar vrea în clipa asta s'o înghită pămân. 
tul, să se prăbușească zidurile peste ea, dar în în. 
conștiența acelui moment, zâmbind, sfârtecă por: 
iretul de sus până jos și încăodată șiîncăodată, înco- 
lăcindu-l în pânză ca'ntr'o inimă de om viu, 

— Ce-am făcut? Ce-am făcui? 

iși dă seama că actul ei nu este bravarea unui 
eroism faustic, ci distrugerea oricărui echilibru, des: 
compunerea tuturor iluziilor, Nu mai are timpul să 
privească înapoi copilul ucis în inexistanța lui sera 
fică, pentrucă o îndeamnă paşii spre uşă. Cântecul 
se aude în ummă țipător, îngrozitor, ca plânsetele 
tuturor copiilor din lume înjunghiaţi într'o noapte 
de sabat. Tereza își continuă fuga, împiedicându se, 
ridicându-se, mereu inainte — sub privirile curioase 
ale trecătorilor, 

Deodată de undeva din apropiere se aud câteva 
clopote sunând. Apoi sunetul se aude mai grav, mai 
tragic. Clopotele bat ca pentru propria ei rătăcire. 

— Ah, clopotele! de n'ar mai suna atât. 

Dusă de vârtej sub prevestirea lor ciudată, Tereza 
pare o pasăre de noapte răscolită de beznă şi chi- 
naită mereu întrun sbor nesfârșit, nesfârșit, 

Se opreşte o clipă, se agaţă de b:aţul unui tre- 
câtor, speriată : 

— Dece bat clopotele ? Dece tocmai acum? 

— Mâine e Crăciunul, domnișoară! îi răspunde 
celălalt îngândurat. 

— Aha! da, așa este — Crăciunul | 

Și din nou clopotele, din nou amintirea lor ago 
nică. Acum un an, tot la Crăciun, s2 logodizse cu 
Pavel. Și ce jrumos ningea la Cemăuţi! ca'ntr'o ce- 
taie a basmelor şi-a ielelor. Chiar Pavel era irumos 
ca un zeu, chiar iubirea lui era ca și asta pe care 
o dorește acum, întrun oraș strein. Drumurile duc 
asiel înapoi, mereu înapoi — ca spre o zi din tre 
cut care ne asteaptă s'o mai retrăim desăvârșit în- 
căodată. — „Dar dacă m'așteaptă Pavel? Acel Pa. 
vel care nu se părea hidos, dar care înainte de 
toate e om?" 

Se făcu deodată liniște, liniște în adâncul ei. Privi 
depărtările spre nord cu toată inima deschisă ca 
pentru o altă logodnă, 

Și în noaptea aceea, peste zăpezile şi stelele ce 
rului — doar clopolele sunau altfel pentru reîntoar- 
cerea Terezei Carp la iubirea ei umană, 

Neamţ, Decembrie 1939. 


LAURENȚIU FULGA 


"aia 1 fanuărie 1941” 
După masa, de seară, au ieșit din 
sala de mâncare, luminată puternic, 
pe punte, şi s'au oprit lângă copastie. 
Femeia a închis ochii, şi-a dus mâna 
„la obraz, a râs simplu și fermecător (la 
ea totul era, fermecător) şi a spus: 

— Sunt beată... nebună. De unde ai 
venit? Acum trei ceasuri, nici nu știam 
de existența d-tale. Unde te-ai îmbar- 
cat? La Samara? Dar mi-e pe:fect egai, 
zi (ai Sunt ameţită sau coteşte vapo- 
rul? 

Inaintea lor era întuneric și lumini. 
Din întuneric sufla în faţă un vânt 
puternic și totuși blând, iar luminile 
fugeau undeva înir'o parte: cu o ele- 
ganţă cum există numai pe Volga, va- 
porul descria. o curbă lină, apropiindu- 
se de un mic port. 

Locotenentul luă mâna femeii şi o 
duse la gură. Mâna, mică şi puternică, 
mirosea a pârleală. Inima locotenen- 
tului amorţi de fericire, când el se 
gândi cât de tare şi neagră trebue să 
tie carnea, femeii sub rochia aceea u- 

__Şoară de pânză, după o şedere deo 
lună sub un soare de Miaza-zi, pe ni- 

Sipul fierbinte al mării (ea i: spusese 

că vine dela Anapa!). Locotenentul 

şopti : 

„ — Hai să ne dăm jos... 

— Unde ? întrebă femeia, mirată, 

— In portul acesta, 

— Peniru ce? 

Locotenentul tăcu. Femeia își duse 
din nou mâna 'a obrazul întierbântat. 

— Eşti nebur ,. 

— Să ne dâr:. jos, repetă locotenen- 
tul, prosteşte 'Le implor... 

— Fă cur: vrei, răspunse femeia, în- 

torcându-se. 
_Cu un sgomot înfundat, vaporul se 
izvi de un chei slab luminat; amândoi 
erau să cadă. Deasupra lor trecu în 
sbor capătul unui otgon, apoi vaporul 
se dădu puţin înapoi, apa începu să 
fiarbă, se lăsă schela... Locotenentul 
fugi după bagaje... 

Un minut mai târziu, au trecut 
printr'un biurou cu slujbași somnoroși, 
au călcat pe un nisip adânc şi s'au ur- 
cat într'o trăsură prătuită. Urcuşul pe 
o pantă limă, printre rarele felinare 
strâmbe, pe un drum moale din cauza 
pratului, li sa părut fără sfârșit. Dar 
iată că s'a terminat urcușul; trăsura 
hodorogea pe caldarâm; iată o piaţă, 
autoritățile pubiice, foişorul, căldura 
și mirosurile de noapte ale unei capita- 
le de judeţ, vara... Trăsura se opri la 
un peron iluminat ; după ușa deschisă, 
urca 0 scară de lemn, veche și repede; 
un lacheu bătrân și nebărbierit, în că- 
mașă trandafirie şi redingotă, le luă 
bagajele și se duse înainte. Au intrat 
într'o odaie mare, dar năbușitoare, în- 
cinsă de soarele de peste zi, cu perdele 
la ferestre şi cu două lumânări întregi 
în fața oglinzii. Cum au inţrat și la- 
cheul a închis uşa, locotenentul a cu- 
prins pe femeie cu atâta patimă şi a- 
mândoi s'a unit într'o sărutare atât 
de nebună, încât, cu mulţi ani mai târ- 
ziu, își mai aduceau aminte de clipa, 
aceea: nici el, nici ea nu încercase ni- 
mic asemănător. 

A doua zi, la ora zece, într'o dimi- 
neaţă însorită, caidă și fericită, cu clo- 
potele bisericilor, cu târgul din piaţa 
hotelului, cu mirosul de fân, de unsoa.- 
re de căruțe și de tot a ce miroase o 
capitală de judeș din Rusia, mica fe- 
meie anonimă, care n'a spus cum o 
chiamă, numindu-se în g.umă „0 fru- 
moasă, necunoscută“, a plecat. Dormi- 
seră puţin, dar, dimineaţa, după ce ie- 
şise de după paravanul de lângă pat, 
se spălase și se îmbrăcase în cinci mi- 
nute, era fragedă ca o fată de 17 ani. 
Era emoționată ? Foarte puţin. Era 
simplă și veselă ca în ajun, dar cu- 
minte. 

— Nu, nu, dragă, îi răspunse la ru- 








Erau? îi vmtat, 


gămintea sa de a continua drumul îm- 
preuna. 'Lrebue sa aștepți vaporul ur- 
inăiwpr. Dacă am pieca unpiruna, ar 
dispare tot tarmecul inia:nire, noas- 
tre, şi mi-ar părea râu dacă ar f! aşa. 
Iu aau cuvantul meu de cinste că nu 
Sun ceeace ai purea crede. Nu nu sa 
Mal Mmiampial aşa ceva ȘI n:c1 nu se va 
Mad Hliăliipiă. rarta Du Se intunecase 
MLiliea... Sau, Măj căaci, amaliuol am 
tost .oviţi de un îel de unsoiaţ.e... 

Locotenentul ii dete drepiate cu mul- 
tă ușurința. Kerci, O conduse cu mă- 
sura in port, tocrăi la plecarea vapo- 
Tului, o saruta, pe punte, in vazul iu- 
turor şi abia mai avu timpul să sară 
pe sche.a care se ridica. 

Tot atât de ușor și nepăsător, sa în- 
tors la hotel. Acolo sa schimbat ceva. 
Fară temeie, ouaia i s'a parut cu votul 
altiel decat atunci când era ea. Oaala 
era plină de „ea“ şi, în acesaș timp 
goala. Ciudat! Nu se inprâștiase inca 
mirosul îm ai partumului ei, pe tavă 
se mai găsea, ceașca dum care a baut ea, 
dar femeia nu mai era... Deodată, ini- 
ma locotenentului a iust cuprinsa de 
duioșie; ei sa grăbit sa-și aprindă o 
ţigara și, lovindu-se cu cravașa peste 
carâmbii cizmelur, sa puimbat prin 
odaie. 

— Ciudată aventură! şi-a spus cu 
glas tare, râzând și simțind că-i vin la- 
crimi în ochi. — „lţi dau cuvântul 
meu de cinste că nu sunt ceeace ai pu- 
tea crede...“ Și a plecat... Ce femeie ab- 
surdă. ! 

Paravanul era dat ia o parte, dar pa- 
tul nu era încă făcut. Locoteneniul 
n'avea putere să privească, patul acela. 
A pus înaintea lui paravanul, a închis 
ferestrele ca să nu mai audă voci.e și 
scârțâitul roţilor din târg, a tras per- 
delele albe și s'a așezat pe divan... Da, 
sa sfârşit şi această „aventură de 
drum !“* A plecat şi acum e, probabil, 
departe; stă într'un salon cu pereți de 
sticlă, sau pe punte și priveşte la flu- 
viul lat, care lucește la soare, privește 
la plute, banchizele ga.bene de nicip, 
la apa şi cerul care scânteiază în depăr- 
tare, la întinsul nemăsurat al Volgăi... 
Adio, adio pentru totdeauna, pentru 
vecie... Unde ar putea ei să se mai în- 
tâlnească ? Locotenentul a gândii: 
„Doar nu pot să vin netam-nesam in 
orașul acela unde trăește soțul, fetița 
ei de trei ani, toată familia și unde i se 
scurge toată viaţa !“ Orașul acela i s'a 


„părut deosebit, sfânt; era uluitor gân- 


dul că ea își va trăi viaţa singuratică, 
aducându-și aminte poate deseori de 
el, de întâinirea lor întâmplătoare și 
atât de fulgerător de scurtă, iar el n'o 
va. mai vedea niciodată. Nu, nu se poa- 
te să fie aşa ! Ar fi prea sălbatic, nefi- 
rese, de necrezut! Locotenentul și-a dat 
seama de inutilitatea vieţii sale sia 
simţit o durere atât de mare, încât a 
fost cuprins de groază și desnădejde. 
— Ce naiba! şi-a spus, sculându-se și 
plimbându-se din nou prin odaie, câu- 
tând să nu se uite la patul de după pa- 
ravan. Ce am ? Doar nu mi se întâm- 
piă întâia oară, și totuși.... De fapt, ce 
are deosebit femeia aceasta și ce s'a In- 
tâmpuat ? Parcă am fost loviți de inso- 





J/lâi 


E vis negrăit şi doare, 
Dorul tău — ca al nimănui 
Dar, seninul să-l măsoare, 
Urcă ?'n stele șaluri șui. 


Șarpe 'ntruchipând se prind ; 
Când zăpadă ţi-e obrazul, 
Intunericu.l cuprind 

Şi frământă, dur, grumazul.. 


Cofind 


nile 


Obosite-s niciodată... 

Se risipesc, se adună, F 
Să 'nt.oreşti mai minunată : 
Nopţii mele, pururi, lună. 


Elenei 


„„Șaluri șui urcă în stele, 
Mâini cum sunt zăpezile. 
Stai şi-adastă pe-ale mele — 
Cum te cântă, vezi-le. 


NICHITA TOMESCU 


Bună dimineaţa, floarea merilor , 
Ia sculaţi din așternut boierilor ! 


Că s'a ivit la poarta lui Ion, 
Vestind dumnezeesc cocon, 
Mărită stea de carton. 


Pe urmă-i vin iscoditori 
Trei magi în stele cititori. 


Calcă satul prin apă şi sclim, 


Ca 'n Ierusalim. 


— 


Intre fiece poartă și vatră 
Ies câinii de-i latră, 


Prunc nevinovat treapădă prin glod 
Şi 'n toată casa-l ucide Irod. 


Bună dimineaţa ! 'N strașine d: st:_h 
Va ședea trei zile Sfântul Duh. 


I. CALBOREANU 








UNIVERSUL LITERAR 


d, a St Si 
NAN 


laţie ! Ce o să fac fără ea toată ziua, în 
orășelul ăsta de provincie ? 

Locoţenentul și-o amintea încă toa- 
tă, cu cele mai mici particularităţi, își 
amintea mirosul ei de pârleală, mirosul 
rochiei de pânză, își amintea carnea ei 
tare, glasul ei viu şi vesel.... Plăcerile, 
pe cari i le dăduse de curând farmecul 
ei de femeie, erau încă vii în sufletul 
lui, dar acum precumpănea alt senti- 
ment, cu totul nou, acel sentiment ciu- 
dat și de neînțeles, care a lipsit atunci 
când ei erau împreună. Acest senti- 
ment nici nu și-ar fi putut închipui în 
ajun, când pusese la cale această cu- 
noștință, care i se părea atunci numai 
nostimă, sentiment despre care acum 
nu mai avea cui vorbi! „N'am să mai 
pot vorbi niciodată de acest sentiment! 
Dar ce să fac, cum să trâesc această zi 
fără sfârșit, cu aceste amintiri, cu acest 
chin grozav, în acest orășel uitat de 
Dumnezeu, deasupra aceluiaș fluviu pe 
care a, dus-o vaporul acela ?*“ 

Trebuia să facă ceva, să-şi găsească 
ae lucru, să se distreze, să umble. Iși 
puse, hotărît, șapca, își luă cravașa, 
porni în grabă pe o sală goală, cobori 
în fugă scara cea repede, pe peron... 
Dar unde să se ducă? Lângă p&o- 
nul hoteluiui sta o trăsură cu un 
vizitiu tânăr, într'un caftam larg; vizi- 





tiul își fuma liniștit ţigara pe semne 
așteptând pe cineva. Locotenentul îl 
privi pierdut și uimit: cum poţi să 
stai atât de liniștit pe capră, să fu- 
mezi și, în general, să fii atât de sim- 
plu, nepăsător și lipsit de griji? — 
„Probabii, numai eu sunt atât de ne- 
norocit în acest oraş“, gândi ?, îndrep- 
tându-se spre piaţă. 

Târgul se închidea. Fără să ştie ae 
ce, locotenentul se plimbă prin bălega- 
rul proaspăt, printre căruţe, printre 
care cu castraveți, printre străchini și 
oale noui. Femei.e, stând jos, îl chemau 
în cor, luau oalele în mână „le ciocneau 
şi le sunau, arătându-i calitatea măr- 
fii, iar bărbaţii îl asurzeau, strigân- 
du-i : „Poitiţi „nobile ofițer, la castra- 
veciori de calitatea întâi !“* Aceasta era 
atât de stupid și absurd, încât locote- 
nentul fugi din piață. Se duse la cate- 
drală, unde se cânta siujba, cu glas ta- 
re, vesel și hotărît, cu conștiința dato- 
riei îndeplinite, apoi umblă vreme în- 
delungată, cutreeră mica grădină în- 
cinsă și neîngrijită de pe malul râpos, 
deasupra întinderii necuprinse a râu- 
lui, de culoarea oţelului... Epoleţii şi 
nasturii tunicii se încălziseră atâtţ de 
muit, încât nu putea să se atingă de 
ei. Faţa îi ardea, iar banta şepcii era 
pe dinăuntru uaă de sudoare... Intor- 
cându-se la hotel, locotenentul intră cu 
plăcere în restaurantul mare, gol şi ră- 
coros de.a, parter, îşi scoase șapca şi se 
aşeză la masă, lânpă o fereastră des- 
chisă, pe care intra dogoare, dar în 
acelaş timp și aer, şi ceru botvinia ?) 
cu ghiaţă. Totul era plăcut, peste tot se 
vedea o mare bucurie, o fericire fără 
margini; până și în arșița aceea și în 
toate mirosurile pieţei, în tot acest o- 
rășel necunoscut, şi în acest vechi hotel 
de provincie, era bucurie; totuși, i se 
frângea inimia. Locotenentul bău câte- 
va păhărele devutcă, mâncă vreo câţiva 
castraveciori proaspăt muraţi, cu mă- 
rar, simţi că, fără să stea pe gânduri, 
ar muri a doua zi, dacă, printr'o minu- 
ne, ar putea s'o întoarcă pe „ea“, să 
mai petreacă o zi împreună, numai ca 
să-i spună, să-i dovedească și s'o con- 
vingă că o iubeşte în chip chinuitor și 
entuziast... Dar pentru ce să-i dovedea- 
scă ? Pentru ce s'o convingă ? Nu știa 
pentru ce, dar aceasta, era mai necesar 
decât viața. 

— Mi-am distrus nervii! își spuse 
locotenentul, turmnându-şi al cincilea 
păhărel de vodcă. 

Dete la o parte farfuria cu botvinia, 
ceru o cafea neagră şi începu a fuma și 


PE e ea a e 


Buni! 

















eta rr nea den est ran mie 


a gândi cu încordare : ce să facă, cum 
să scape de această iubire neaștepia- 
tă ? Dar — o simţea atat de viu — nu 
putea să scape, Deodaiă, se sculă, iși 
luă șapea și cravașa, și, întrebând unde 
e poșta, porni grâbii, cu textul ielegra- 
mei in minte : „De acum inainte, toată 
viaţa mea, pâna, la mormânt, pe vecie, 
e în puterea ta“. Ajungând însă la ca- 
sa cu ziaurie groase in care erâu poșta 
şi telegraiul, se opri, cuprins de grua- 
ză : şiia orașul unde lo-uta „ea”, şuia 
că avea bărbat şi o ieLița de trei ani, 
dar nu-i cunoștea nic. numele, nici 
pronumele ! A intrebat-o de câteva uri 
aseară „la masă şi +a hotel, însă ea i-a 
răspuns râzând : “ 

— De ce vrei să ştii cine sunt ? Sunt 
Maria, prinţesă de peste mări... Nu-ţi 
ajunge ? 

La, colţ, lângă goștă, era vitrina unui 
fotograf. Locoreneniul privi vreme în- 
delungată un portret mare al unui mi- 
litar cu epo.eţi de ceremonie, cu ochii 
holbaţi, cu iruntea joasă, cu favoriți 
minunaţi, cu pieptul lat, plin de de- 
coraţii... Cât ae sâlbatice, cât de ab- 
surde, cât de groaznice sunt toate lu- 
crurile obișnuite, de tiecare zi, când 
inima îți e lovită, — da, lovită, acum 
ştia precis — de această insolaţie, de o 
iubire prea mare, de o fericire prea ma- 
re ! Se uită la o pereche de însurăţei: 
un tânăr îmbrăcat cu o redingotă lun- 
gă, cu cravată albă, cu părul tuns ca 
o perie, în poziţie de „drepţi“, de braţ 
cu o fată în rochie de mireasă, Trecu 
ochii ia portretul unei domnișoare, dră- 
guță și drăcoasă, cu o șapcă studențea- 
scă, pusă pe o sprânceană.... Apoi, chi- 
nuit de invidie grozavă pentru toţi acei 
necunoscuţi cari nu sufăr, privi cu în- 
cordare dealungul străzii. 

Incotro să meargă ? Ce să facă ? 

Straaa era pustie. Toate casele erau 
la fel; albe, cu etaj, case de negustori cu 
grădini mari, și părea că în ele nu e ni- 
meni. Pe caidarâm era un strat gros 
de praf alb. Totul îl orbea, totul era 
inundat de un soare arzător, inflăcă- 
rat şi dătător de bucurie, dar parcă fă- 
ră rost. In depărtare, strada urca, se 
cocoşa și se înfunda în zarea sen.nă, 
cenușie. 

Panorama, avea ceva sudic, care adu- 
cea cu Sevastorol, Kerci... Anap)... A- 
ceasta era de neîndurat. Cu capul aple- 
cat, închizând pe jumătate ochii, din 
cauza luminii, privind concentrat în pi- 
cioare, clătinându-se și împiedicându- 
se de pinteni, locotenentul porni îna- 


i 
ară întoarse la hotel, atât de frânt de 
oboseaă, ca și cumar fi făcut un 
mars undeva în Turkestan, sau în Sa- 
hara. Adunându-și puterile, intră în o- 
daia, lui, mare și goală. Camera era o 


PIERE DPI 


9 





rânduită și lipsită de ultimele urme ale 
„SI; aoar un ac de par, uitat de ea, râ- 
mâsese pe noptiera! locotenentut își 
scoase tunica și se uita în oglinda; 
chipul ui, — un obișnuit chip de ofi- 
ţer, ars de soare, cu mustața spalâcată 
și cu albeaţa albastrie a ochilor, — a- 
vea acum 0 expresie iritată, de nebun, 
lar camașa Suuţire și albă, cu guerul 
scrobit, avea ceva tineresc și nenorocit. 

Se culcă pe spate, cu cizmele pră- 
fuite pe tâblia patului. 

Ferestrele erau aeschise, iar perdele- 
le lăsate, şi din când în când le umila 
un vâniuleț ușor, adiind în odaie cu 
dogoarea acoperișuri.or de tablă infier- 
bântate şi cu lumea Voigăi, datatoare de 
lumină, dar acum pustie și tăcută. Sta 
culcat, cu mâinile impreunaie sub cea- 
fă şi privea, ţintă înaunte. Apoi, scrâş- 
nind din dinţi, închise ochii, simțind că 
pe obraji curg lacrimi și, în sfârșit, a- 
dormi. Când deschise ochii, în dosul 
perdeielor, soarele, ca toideuna în a- 
murg, era de un galben roșiatic. Vân- 
tul imcetase, şi în odaie era năbușeală 
şi uscăciune ca într'un cuptor... LOco- 
tenentuu își aduse aminte de seara din 
ajun și de dimineața de azi în așa fel 
ca și când ar fi fost cu zece ani în 
urmă, 

Se sculă încet, se spălă fără grabă, 
ridică perdelele, sună, ceru un samovar 
și socoteala, bâu vreme îndelungată 
ceai cu lămaie. Apoi porunci să i se a- 
ducă o birjă și sa 1 se dea jos bagajele. 
Urcându-se în trăsură, pe canapeaua 
roșcată, ieșită de soare, dete lacheului 
nu mat puţin de cinci ruble. 

— Nopie ofiţer, parcă eu v'am adus 
aslă noapte! spuse vesel birjarul, 
luând hăţurile. 

Când au coborit spre port, deasupra 
Volgăi se lăsase o noapte albastră de 
vară şi pe râu erau împrăștiate o mul- 
ţime de lumini de felurite culori. Se 
zăreau lumini și pe catartele vaporului 
care se apropia de chei. 

— V'am aduş la ţanc ! spuse slugar- 
nic birjarul. 

Locotenentul îi dete și lui cinci ru- 
bie, își scoase bilet şi trecu pe chei... 
Ca și în seara din ajun, a fost o izbi- 
tură înfundată a vaporului de de- 
barcader și amețeală ușoară din cau- 
za clătinării vasului. Apoi un capăt 
de otgon care sbura, sgomotul a- 
pei care începuse să fiarbă şi se retră- 
sese din cauza elicelor vaporului... Lu- 
mea de pe acest vapor, iluminat pe- 
ste toţ și mirosind a bucătărie, i se 
păru neobişnuit de simpatică. 

Un mimut mai târziu, vaporul porni 
vioi înainte, la deal, spre locurile către 
care piecase și „ea“, în aceeaș dimi- 
neaţă. A 

Un amurg de vară se stingea, în de- 
părtare, răsfrâncându-se. posomorit, 
somnoros și multicolor, în râul car, 
mai era luminat pe alocuri de ondula- 
țiumea, tremurândă a apei; luminile 
împrăștiate prin întunericul din jur 
pluteau, pluteau inapoi. 

Locotenentul stătea pe punte, sub 
tendă „şi se simţea îmbătrânit cu zece 
ani. 

Din rusește de R. DONICI 

1) Port şi stațiune balneară pe țărmul Mării 


Negre, în Caucazia. 
2) Un fel de supă rece, pregătită cu cvas, le 


gume și peşte. 





volante 


Foi 








De rerum natura 


Pe prietenul meu, Poetul, 
l-am întâlnit aseară într'o sta- 
ție de tramvai. Intășurat într'o 
şubă flocoasă, cu căciula tra- 
să peste ochi, semăna mai 
mult a neguțător de vinuri, de- 
cât a potrivitor de cuvinte. L-am 
strâns mâna și l-am întrebat, 
iză a bănui prea multe, ce 
mai e nou. El insă m'a privit 
amuzat şi a râs din toată ini- 
ma: „Cum nu ştii că locuesc 
la țară, la moșia unor rubede- 
nii ale mele? S'ar chema că 
sunt și un pic de fermier”. Ne- 
dumerirea mea bucureșteană, 
amestecată cu dulcea obo- 
seală a unui local de noapte 
din ajun, se pare că l-a întă- 
râtat pe prietenul meu Poetul. 
M'a luat de braţ și m'a purtat 
dealungul unei străduje, vor- 
bindu-mi cam astiel : 

„Mi-am luat rămas bun dela 
Capitală, m'am însurat cu o 
fată bună, (aici eu zâmbii cam 
fără voie) hotărindu-mă să mă 
retrag la țară, ca un senior 
feudal ce se respectă. Acuma 
că a t:ecul toamna și că in- 
trăm în iarnă, am venit să-mi 
cumpăr câleva cărţi şi vreo ze- 
ce testele de hârtie. Acolo poa- 
te că am să și scriu. E drept 
că nu e lumină eleșirică şi nici 
telefon, dar În cămin ard nişte 
bușteni de brad, încât ţi-e mai 


de VLAD ALIMAN 


mare dragul să-i asculți. Ne 
vasta a uitat să mai fie mon- 
denă şi acum învaţă să încon- 
deieze cu acul marame pes- 
tițe. Eu stau și tac. Timpul tre- 
ce ca un car cu fân, iar uneori 
se aude din șopron cum cade 
rugina d2 pe pluguri. Vacile 
mugesc în grajduri, iar în co- 
sare cocenii de porumb tros- 
nesc şi se rup. La prânz am o 
toame de lup şi seara la fel. 
Am învăţat s& cunosc cartofii 
săpunari şi să curăț păstăile 
uscate. În cămară, pe un mor- 
man, de romane şi de poesii de 
Geraldy, am pus laptele să se 
acrească; lingura de lemn aș- 
teaplă albă şi cuminte în ser- 
tarul bufeiului. Prin ogradă 
mai goneşte un pui aiurit, la, 
care privesc cu o rece melan- 
colie, gândindu-mă profund ia 
ciorba de mâine, Şi ardei roşu. 
Totul fuga încet. Găinile se 
ouă și din când în când, râm- 
nesc la două ouă la pahar, cu 
sare şi piper. De Crăciun vom 
coace plăcinte și | vom ceti pe 
Horatiu: „Vides ut alia stet 
nive candidum, Soracte...” Dar 
plec, să nu se inchidă prăvă- 
liile 1!” 

Prietenul meu, Poetul a ds- 
venit fermier. Poatecă va iace 
comerţ de unt și brânzeturi, Ce 
calm şi frumos ! 











TEATRUL MUNICIPAL „ION 
LUCA CARAGIALE“ : MOMEN- 


TE ȘI SCHIŢE, DE ION LUCA 
CARAGIALE 


Ex'stă în bulevardul Schitu 
Măgureanu o sală de teatru care 
a fost ocolită sistematic până a- 
cum da marele public spectator. 

Am regretat întotdeauna a- 
ceastă neîncredere pe care o a- 
răta publicul fostului Teatru al 
Ligii Culturale. 

E drept, pe afişele teatrului 
nu existau „nume sonore“ de ac- 
tori. Juca acolo o mână de ac- 
țori cari nu înțelegeau să-şi vân- 
dă talentul aptrâna în farsele 
ce numai teatru nu se puteau 
numi, și cari erau prezentate p2 
alte scene. 

D'n pricina unor piese, în- 
tradovăr slabe, ce se prezentau 
ta Peatrul Lizii Culturale. -u 
fost trecute cu vederea si piese 
suvericare cum ar fi acel de ne- 
u'tat „Fiecare cum vede”. Acum 
însă, ţeatrut nu şi-a schimbat 
numai numele, 

O condurere nouă și tânără 
este hotărâţă să prezinte numai 
și numai teatru bun, fiind sigură 
că nu prin vorbărie, ci nr'n fap- 
te va putea câştiza publicul de 
partea ei. 

Urăm nousi direcţiuni, biruin- 
tă pe toată iinia. De altfel, spec- 
tacolu! inaugural nu poate de- 
cât îndreptăți nădejdile noastre. 

După cum era și fires-, noul 
teatru și-a deschis porţile pre- 
zentână fragmente din opera a- 
eP!uin al cărni nume îl poartă. O 
cât se poate de fericită idee a 
fost aceea — de a nu prezenta o 
piesă consacrată a marelui Ca- 
ragiale, p'esă ce m'ar fi putut 
să fie regisată şi interpretată 
denât dună o anumită tradiţie. 
Experienta făcută acum câţiva 
ani, impunându-se o nouă ma- 
nieră de joc interpreților „Nop- 
ţii furtunoase“, a dat greş. 

De astădată au fost prezenta- 
te câteva din „sch'țele şi mo- 
mentele”, iui Caragiale. 

Românul cunoscător de carte 
a cotit cel puțin una sau două 
din aceste adevărate bijuterii 
a'e genului. Majoritatea dintre 
ele, scrise pentru diferite reviste 
sau ziare — și noi cunoaștem 
lipsa de seriozitate cu care sunt 
scrise, de obiceiu, articolele pen- 
tru ziare — trădează totuși sub 
forma lor uşoară, migala și dra- 
gostea cu care au fost scrise de 
genialul Moș Vireulă, 

In fond, cele mai multe din- 
tre momente. nu sunt dsrât n'ş- 
te așa zise „şuete” la o halbă de 
bere — nu ştiu dacă ați obser- 
vat, dar halba de bere a fost a- 
proape nelipsită din ,mome=nte- 
le“ prezentate Sâmbăta trecută, 

Nu stă in intenția noastră de 
a face aici o lungă analiză a o- 
perei lui Caragiale, 

Pedanteria este unul dintre 
cusururile zeflcmiste de Caragia- 
le și noi nu ne vom folosi de a- 
cest defect tocmai acum. 

Nu ne putem opri însă de a 
constata ușurința cu care s'a 
disirat publicul la spectacolul 
inaugural, 

Prostia — prinsă aşa cum, la 
noi, numai genialul Caragiale a 
ştiut so prindă — va încânta, 
în ciuda tuturor teoriilor con- 
trare, încă generaţii întregi de 
oameni cari, conform proverbu- 
lui, văd paiul din och'u! veci- 
nului, trecând cu vederea bârna 
din ozhii lor. 

Meritul nouii condureri a Tea- 
țru'ui, constă în condiţiile exc:- 
lente în cari a fost prezentat 
noul spectacol. „Partea leului” 
este de astădată a pictorului 
Feodorov, care evitând cu acest 
priej orice influență, slavă, a 
realizat pertect atmosferaa schi- 
elor lui Caragiale, Ce'e zece de- 
coruri sunt. toate niște capod'o- 
pere ale genului, pentru cari pic- 
torul merită toate felicitările, 

I-am imputa regisorului, dom- 
nului Bumbsşti, faptul de a fi 
prezentat dintre schiţe și „Vi- 
ziia”, Odată ce în teatrul no- 
stru nu există un copil des- 
ghețat — credem că Mișulică Fo- 
tino a crescut, — mai bine ar fi 
tost să se renunțe la prezentarea 
acestei schițe, care, lipsită de e- 
lementui dinamic ce îl realizea- 
ză, în schiță, năzarăvâniile co- 
plului —e mult pre fadă, 
cesace nu e cazul schiţei pro- 
priu zise. 

De asemenea a fost trecut cu 
vederea amănuntul pantalonilor 
de „culoarea oului de rață” pe 
care copilul îi păta cu catea nea- 
gră. Invitatul purta în piesă 
niște impecabili pantaloni negri, 

O mare surpriză a fost pen- 
tru moi distribuția spectaco'u- 
ui. Aztori ala căror nume le în- 
tâlnsam înainte pe afişele ci- 
nematografelor de cartier, au 
dat de astă gată dovadă de ma” 
te talent. Economu, Lică Rădu- 
leszu, Nae Simionescu: iată nu- 
mele câtorva actori excelenți, 
cunoscuți prea puțin de publicul 
nostru. De asemenea, doamnele 
Maria Burbea, Rence Annie, So- 
fica Ionescu, Paula Culitza, Pui- 
ca Stănescu,  Medince Saban, 
Tantzi Stanciuc, au dat, toate, 
dovadă de t-lent. 

Domnii Cezar Theodoru, Nicu- 
lescu Cadet, minunat în ,Five 
o Clock”, Jenică Constantine- 
scu, actor excelent. greșit distri- 
buit în „Vizita”, Macedonski, J. 
Tomescu, Câlin Botez, Chamel, 
Florea S mionescu nu s'au iăsaț 
mai prejos, 


In rezumat, spectacolul Tea- 
trului I, L. Caragiale a însemnat 
o ad:vărată surpriză, 

Foarte originală este, de ase- 
menea, idsea cărţii lui Caragia- 
18, în chip de caru al acţiunei 
shiţetor. Chipul lui Carageale, 
revenind pe copertă, după fie- 
care schiță, priveşte blajin şi — 
par'că — puţin dojenitor, pu- 
bl cul. 

Mai puțin inspirată, ni sa pă- 
rut ideea de a prezenta, la sfâr- 
şit, cunoscutul „Conul Leonida 
faţă cu reacţiunea“ o excelentă 
piesă de „deschidere“ a unui 
spentacol, dar nici Qecum una 
de bază. 


TEATRUL DIN LIPSCANI: „IMI 

PARE RAU DE MINE”, COME- 

DIE BUFA ADAPTATA DE TU- 
DOR MUŞATESCU 


In totdsauma am avut o bună 
părere despre gustul și prirep:- 
rea în teatru, a domnului Tudor 
Muşatescu. 


Dânsul însă pare a avea o for. 
te proastă părere despre gustul 
oublicuiuj spectator. 


Altfel nu şe poate explica pre- 
zentarea piesei „Îmi par rău e 
mine“, pe scena teatrului său 
precum şi condițiile în care e2 
a fost jucată. 

A“um rând se vorbea despre 
cfensiva directorilor de teatre 
pentru reabilitarea spectacolelor 
teatrale şi pentru reeduzirea pu- 
blicului, domnu! Tudor Mușates_ 
cu, cu un zâmbet clasic de „en- 
farat terrible“ se prezintă în faţa 
râmpei cu adaptarea unei piese 
pe cere nici dânsui n'a avut cu- 
rejul s'o numsască „farsă“ 

Afișul ne amuntă că vom asista 
la o comedie bufă. 


Dam piesa. dacă-i putem snune 
ara, nu merită nici un snbtitiu. 
Este doar o înşiruire de dialo- 
guri şi anecdote, cari amintesc, 
sketchurile de revistă, 

Autorii piesei,  Nouzey Eon și 
Jean Guitton. au avu o idaie, 
dacă nu originală, în orice caz 
amuzantă: un om, pentru ca să 
scape d> diferite neplăceri, anun- 
tă prin ziare că a murit. Are a 
poi ocazia să afle părerea sin- 
ceră a tuturor celor ce îl încon- 
Hatau. 

D'-ă par fi trăit, cu seco'e în 
urmă, Moli2re, am putea num: 
această ideie chiar orie'nată. Ri- 
mâne însă valabil celălalt catifi- 
retiv: amuzant, 

Am fi putut asista, astfel. la n 
pissă agreabilă. 

A intervenit însă, aamnul Tu- 
dor Mușatescu, cu următorul ro- 
tionamemt: „Speztatorul nostru e 
prost. Fl ţine acepârat să râdă 
la teatru; chiar şi atunci când i 
se servesc anecdote cunoscute sau 
— şi mai ales, atunci — când 
glumee sunt puţin cam dezxi- 
tate“. Şi atunci domnul Tudor 
Muşatescu a incerzat să fie pe 
gustul acestui „public ideal“ din 
înzhiputrea sa. 

Rezuitatul? Domnul Victor An- 
tonescu eşie silit sa debiteze a- 
necdota cu „firele de pâr şi mar- 
gareta“. 

Domnișoara Nineia Gusti, una 
Gin I0arlt Văautatele  e.omenite 
tinere ale teatruitu românesti, e 
nevoită sa apara mtrun roi în 
t>m de teme ușoara, scena „lă- 
IE" & rOLULUL Său, [Na dcecă In 
care, dupa ve se face :ntunerer, 
cateva cupe, pe scenă, ca apăre 
leşinată și umnsa pe v masa, 

De asemenea, domnul Chr, Eto 
terle, pe care i-am ap.audat 
-aDQava, ÎN irniCiiui ro. al lim 
Smerd:akov, de astă dară, dan- 
Stai IN JULUL Uri Mb 3i plân- 
ge cin cina In cina Minute, 

De aittei stralagema aomnului 
Tudor Muşatescu a constat :N 
O.SIPIDUILESA UNUL GUlULL pAr&enţi 
Vi LUlULIUE carcaturale ae pit- 
ae. E 

Se poate remarca, insa, la toți 
Dlerpreții Piesu, v oarecare plic 
tseaa, Dia prucăă ieXULu pe 
CAR Uli Slilji Sâ AeDileze, 

ÎNCNIpPulți= vio şi duMnwavoas- 
tra pe UULIiui VICtOI ANLUNtscu, 
CICalULu: dLălUi TUNUL, pe scsliă 
Leclruiui NajbRa, cual pe vu 
mesa și Stugaua O jucruri 1âră 
LOST, 

De asemenea, ce impresie vă 
poate îace aomnul Awei Atha- 
IAsesCU, SPutăna atrcăstă „5puri- 
tuă,a” repuca, „Vai, Mi-a Qaât un 
Rusa m spate, 

Și acelaș .ucru, putem sâ_l spu- 
TEmM despie To interpreţi: au 
ID(eraat pe cat au putul sâ Sul 
veze piesa, Doamna Sava Fuida 
ș: domnu Beigzan și Marcej An- 
gelescu au 1osv excelenț, Dar în 
ce roluri ! 

Damnui 


N. N. Mata e avut 


„ap auze la scena aescnisă”, ge-. 


Şertându-și pe par cornpinulul u: 
IE1 Size cu siton — aacă nu mă 
C:edeşi, invrepați-! pe alți spec- 
tator deia premieră — 

Ii dăm toata arepratea domnu 
lu: 1. V. Teoaoru, sare nu sa $l- 
ut sâ-şi învețe rol, bizuind-se 
pe aJutorui sourieuruiui. 

Doamna M:nhaa parea toarte 
pilctisita, vrană panca să spună 

„Hai să terminâni, mai iute, că 
m-e somn”, 

Decorurile, sărace și lipsite de 
gust, ne-au amint:ţ decorurile 
de pe scenele  cnematogrâtfeior 
de carti'er. 

S'ar putea ca aomnul 
tescu să nu se f înşelat, 

Sar putea ca piesa sa a.bă șuc- 
ces. 

Cronicarul, însă, și-a făcut d2- 
tcria, preveen:ana publi, 

TRAIAN LALESCU 


Mușa- 








- 


STUDIO TEATRUL NAȚIONAL 
„VASILE ALECSANDRI“: „STA. 
PÂNUL CASEI“, COMEDIE IN 3 


ACTE DE CARLO GOLDONI, IN 
ROMĂNEŞTE DE AL. MARCU 
(REGIA, F. DE CRUCCIATI) 


Interesul cu care spectatorul 
modern  urmărezte prezentarea 
unei comedii de Goldoni este de- 
Sizur. cu precădere documentar. 
Ceeace s'ar putea numi eternul o- 
menesc, în teatrul goldonian, nu 
măi e în măsură să satisfacă 
gustul! - nuamțat al spectatoru- 
lui de teatru din veacul al 
XX-lea. Accentuarea excesivă a 
contrastelor între caractere aduce 
p scenă mai 'rult tipuri de oa- 
meni, decât individualităţi. Dar 
spectatorul zilelor noastre se in- 
teresează cu preferinţă de reat- 
ţiunile sufleteşti cele mai intime 
ale personalității umane iar nu 
de acelea tipice. 

Deaceea teatrul go'donian nu 
poate găsi în sufletul celor de azi 
un ecou mai adâncit. Percona- 
giile pe care le înfăţişează 
autorul şi împrejurările în 
cate acestea parucipă la iatriza 
desfăşurată, ne dau impresia 
unui foarte îndemânatec tablou 
de epocă, plin de vio:ciune, de 
ritm şi de cu'oare Totul se pe- 
trece pe un plan psihologic lipsit 
însă de perspectivă. de adânc mea 
turburătoare a unei ființe o- 
merești adevărate. Mecanismele 
sufletești ale eroilor comediei 
goldoniene se resimt încă de 
regiditatea şi  uscăciunea  fan- 
toşelor din comedia dell'Arte. 
Personagiile tind să se identifice 
cu înțelesurile prescrise de autor, 
pe care le ilustrează sub îndeme- 
nul unui determinism absiract ce 
nu are nimic deaface cu fatali- 
tatea san destinul lor lăuntric. 


Ele nici nu au de fapt un destin 
propriu. Sunt încă niş'e expresii 
tip'ce, lipsite de biografie proprie, 
putâna fi etichetate mai corect 
decât prin numele proprii atri- 
buite de autor: avarul, îndrăgos- 
titul, înarăgostita, subreta, etc. 


Rămâne totuși, împotriva aces- 
tor observaţii, farmecul desuet al 
trecutu'ui, acea poezie a lucruri- 
lor care nu mai sunt şi pe care 
punerea în scenă a piesei în re- 
gia a-lui F. de Crucciati a fă- 
cut-o sensibilă, „Stăpânul casei“ 
» fost un spectacol armonios ca 
viziune p'astică, la care contribu- 
ţia actorilor s'a arătat deosebit de 
merituoasă prin adantarea stii- 
zată a jocului lor. Ei s'au ferit 
mai ales — şi socotim aceasta un 
merit esenţial — să adâncească 
şi să individualizeze mai mult de- 
câț era nevoe din punct de ve- 
dere psiho'ozic. nersonagşii lipsite 
de perspectivă lăuntrică. 

Actorii dela „Studio au ju- 
cat superficial, având adică în- 


țelegerea justă a rolurilor, ră- 
mâmând la suprafaţa lor. In 
măsura în care i-a fost îngă- 


duit, d. Finteşteanu a făcut din 
al său o creaţie. subliniind prin 
mimica eăpresivă a domniei-sale, 
caracterul de plasticitate apa- 
renţă, de exterioritate, al ti- 
pului de avar pe care-l inter- 
preta. S'a ferit să umanizeze per- 
sonajul ce întrupa, evitând astfel 
riscul unei caracterizări indivi- 
duale ce ar fi distonat. Pe scurt, 
interpretarea d-lui Finteşteanu, 
care e unul din puţinii noştri ac- 
tori inteligenți. a dat rolului 
domniei-sale o caracterizare des- 
criptivă iar nu intensivă. 

Un jo: stilizat cu desăvâriită 
finață a fost acela pe care nil-a 
înfățișat d-na Marietta Rareş. 
Adaptarea d-sale la exigenţele 
rolu'ui a fost într'adevâr exem- 
piară, 

Nu fără oarecari rezerve pu- 
tem afirma aceaș lucru și des- 
pre d-na Nataşa Al:xanâra, care 
s'a lăsat uneori ispitită de a da 
o accentuare prea caracterist. că 
jozu'ui d-sale. În rolul soțuui, 
8. N. Săvulescu a iăcut dovada 
remarcabilă câ știe să se înca- 
dreze întrun ansamblu, disc pii- 
nându-și cu o stăpânire sigură 
de sine și bine studiată mij'oa- 
cale d> exprese ale unui talent 
inzstrat, 

In alte ro'uri au apărut d-nii 
I. Uimbni, E. Cassian, N. Motoc, 
C. Morţun și C. Rădu'sscu, — a- 
durând fiecare contribuții yala- 
bi:e pentru desăvârşirea specta- 
colului. 

FLORESTAN 





CAPITOL: Northwest Passage 


Pe la începutul secolului XVIII 
America era obsedată de un ideal 
irealizabil care a înflăcărat su- 
fletele multor însetați de aven- 
tură și de orizonturi noui. 

Visul lor era de a descoperi un 
nou drum spre Asia, afară de 
cej cunoscut — care ar putea să 
lege Nord-Vestul Americei cu Ja- 
ponia şi Indiile Apusene, străbă- 
tând Oceanul Pacific. 

Simbolul acestui ideal fantastic 
a rămas „Northwest Passage“, 

King Vidor ne prezintă în con- 
dițiuni tehnicolore superioare pri- 
ma parte a romanului lui Kenneth 
hoberis. 

Acţiunea se petrece în timpurile 
când Francezii nu-i iubenu prea 
mult pe Enghezi si luptau contra 
lor ajutaţi de unele triburi de in- 
dieni, în dorința de a stăpâni A- 
merica de Nord. 

Fiind o frescă a genului de er- 
pediție din acele vremi. mu s'a în- 


UNIVERSUL LITERAR 








Cronica plastică 





Pictura contemnorană 


Pentru a ghici şi a înţe- 
lege cauzele impasului artei 
moderne — impas real şi e- 
vident — trebue să ne oprim 
şi să medităm mai îndelung 
asupra operelor debutanţilor 
de la 1910, Matisse, Derain, 
Picasso, Ei sunt responsabilii 
celei mai importante revolu- 
ţii artistice din ultimele de- 
cade şi în măsura în care re- 
voluţia înseamnă tinereţe, 
noutate, ei nu au fost între- 
cuți încă. Generaţia noastră 
moşteneşte dela ei un câmp 
pe care — geniali inventa- 
tori — l-au sărăcit prin cu- 
riozitatea şi diversitatea lor 
de investigaţii atât: de mult 
încât, a vroi azi să fii nou, 
a-ţi sprijini simţirea pe o cu 
totul nouă canava, riști cea 
mai tristă banalitate. Supra- 
realismul e o dovadă vie a 
"ipsei de rezonanţă a ă-prio- 
rismului și cerebralității în 
pictură. (In literatură, su- 
prarealismul are o contribu- 
ție dintre cele mai impor- 
tante. Aceşti copii obrasn:ci 
ai lui Edgar Po& și Theophile 
Gauthier au știut să desco- 
pere din nou drumuri peste 
care crescuseră trandafirii 
banalităţii). Dacă Picasso, su- 
punea pictura ideei, o s0- 
cotea o expresie a ei, dacă 
Matisse preţuia sensația îna- 
intea ideei, Salvador Dalli, 
cel mai representativ dintre 
suprarealiști a vrut să facă 
acest tur de forţă de a se es- 
chiva de la disciplina amân- 
aorora, sfârșind cu portre- 
tul artistei Ma& West; un 
dormitor care prin dispoziția 
pernelor, a patului, etc., foto- 
grafiat, dădea iluzia asemă- 
nării cu chipul actriței... 

Nu se poate merge mai de- 
parte în ceea ce francezii nu- 
mesc „pompierisme“, în ba- 
nalitate. S'a inventariat to- 
tul, s'a experimentat totul. 
fipoca noastră atât de indivi- 
dualistă ne-a tentat să în- 
cercăm toate potecuţele care 
ne ar fi putut duce la origi- 
nalitate.  Ceeace ne puteau 
oferi muzeele — din tăcuta 
măreție a trecutului ca și 
cultivarea excesivă a sensa- 
ţiilor noastre au împins până 
ia ultima consecință  deso- 
rientarea artei contempora- 
ne. De aci aspectul haotic, 
totala absenţă de stil și de u- 
miate a vremurilor noastre. 
Căutăm prețiosul în locul 
ansamblului, accidentalul în 
locul adevărurilor principiale 
care cer meditaţie, suflu şi 
timp. Căutăm frumosul in 
amănunte din ce în ce mai 
mici, mai restrânse și mai 
meschine. Preţuim o pictură 
pentru frumuseţea ei de de- 
taliu, ne-am creat o estetică 
de vârt de pensulă. Cercetăm 
frumuseţile unui tablou cu 
lupa ca pe o bijuterie sau ca 
pe un brocat, ne-am rezumat 
cu stricteţe la peisaj, mere, 
flori. 

Incapacitatea de a vedea 
în mare, de a asocia spiritul 


sistat prea mult asupra eroilor, a- 
bia estompați 

Ca întotdeauna americanii „s'au 
respectat“ falşificând sfârșitul pri- 


mului volum unde Elisabeth nu 
devine doamna Towne ci „mân- 
dra“ soție a maiorului Rogers, 
De notat faptul că'n volumul 
doi, Langdon Towne mulțumşte 


Majorului Rocers pentru faptul 
că l-a scăpat de o femee mai mult 
decăt cicait.oa'e. 

Biata Elisabeth n'a făcut ex- 
cepție şi şi-a pierdut „farmecul“ 

după câțiva ani de mariaj!), 
Spencer Tracy, puțin întrehwivr 
în istorica figură a neînfricatului 
Major Robert Rogers. 

Langdon Towne a avut un bun 
interpret în Robert Young secon- 
dat de drăgălașa  huth Hussey. 

O mențiune vună pentru CO- 
vit care vedem că se depărtează 
din ce în ce mai mult de cel al 
vustratelor care se  trimeţ de 
Sărbători. 


ADRIANA NICOARĂ 


de PAUL MIRACOVICI 

sensației, mintea inimai ne-a 
viciat, ne-a obosit  într'o 
muncă de Sisif mărginită la 
senzaţia particulară. Cubis- 
mul ar fi putut avea marele 
rost de a echilibra pictura, 
so ridice la dimensiunile 
grandioase de altădată, dar 
artiştii care îl slujeau au di- 
vorţat — cu infinit orgoliu — 
de acea simplitate care a fă- 
cut atât de mari pe artiștii 
secolelor trecute. Da o parte 
deci excesul de a îngrădi arta 
în limitele sensaţiei — Ma- 
ţisse — iar de cealaltă parte 
excesul de libertate — Pi- 
cosso — care a dărâmat tra- 
diția negând însăşi pictura, 
făcând din ea un element se- 
cundar al ideei. S'a crezut o 
clipă că secolul nostru va fi 
ilustrat de perioada cubistă 
şi suprarealistă, dar cinema- 
tograful şi aparatul fotogra- 
fic s'au dovedit repede a fi 
înfinit mai abile şi mai bo- 
gate ca mijloace. Am văzut 
compoziții suprarealiste în 
lotografie pe care nu le-ar 
îi putut niciodată nici ima- 
gina, nici picta un artist. 

Bizarul, oroarea, erau aş- 
ternute printr'o simplă su- 
cire a obiectivului cu o măe- 
strie, cu un „fini“ de care nu 
ar fi în stare nicio mână o- 
menească „Le fabuleux est 
dans le commerce“ spune 
Paul Valery vorbind de tim- 
pul prezent şi are dreptate... 
Fiecare artist vrea să fie el, 
să aibă stilul său de aceea 
nu avem nici unul. Nicio- 
dată, în trecutul artei, nus'a 
pomenit o asemenea incohe- 
rență. Cartoanele lui Michel- 
Ange, Rafaăl şi ale mai tutu- 
ror marilor artişti erau co- 
piate cu religioasă atenţie şi 
interes. In aceasta nu vedea 
nimic rău nici autorul, nici 
cei ce copiau. Era ceva pe 


deasupra tuturor acestor lu- 


cruri, ceva pe care noi l-am 
pierdut ; tradiţia şi diseipu- 
na, acestea ne lipsesc şi plă- 
tim teribil de scump absen- 
ţa lor. Confuzia tragică a ti- 
neretului de azi nu poate lua 
sfârșit decât în ziua în care 
vom recaşiga 1NCer-NCEeL a- 
ceste virtuţi. Lumea care se 
anunță —, care se clădeşte, 
lumea de mâine ne îngădue 
nădejăi, căci dacă arta este 
oglinda și reflexul societațui 
aceza care se duce, își va lua 
cu ea și păcatele, incertitudi- 
rca şi haosul, 


o a e te 





Teatrul 


Tânăra companie teatrală a 
Academiei din Roma, pe care d, 
Corrado Pavoiini, a știut s'o în- 
drumeze pe făgașul artei adevă- 
rate, ne-a înfățişat câteva spec- 
tacole excepționale. 

Amintirile pe cari Companie 
italiană, le-a lăsat regisorilon 
noștri, tor fi desigur de mare fo- 
10s teatrului românesc. 

Pentru cine a asistat la pre- 
miera piesei lui Goldoni „Stăpâ- 
nu! casei" :a S udi'o, câștigul este 
evident. Se înţelege însă că pen- 


țru spectatorul român, jocul tra- 
diționa! al actorilor comed ei de:- 
larte, nu poate fi tot atât de fa- 
miliar, pe cât îi este spectatoru- 
lui italian, care poate face lesne 
diferența între stilul propriu ac- 
torilor ce își improvizau dialogu- 
re și stilul actorilor evoluaţi cari 
insexp-etează pe Gn'don: Fxistă 
desigur şi în teatrul goldonian 
um sil propru. dună rum la noi 
există un stil caragelesc. Dar 
după cum unui italian, nu-i sunt 
familiare nuanțele care deosebesc 
un bun interpret al Conuiui Leo- 
n'da de pildă, de unul slab. tot 
așa nouă, ne este peste putință să 
nimerim tonul adevărat şi stilul 
autentic al comediei a0'doniene. 

Sunt — vorba lui Carageale — 
roluri cari „ne prind“ şi roluri 
cari „nu ne prind”. 

lată pentru ce vom pleda me- 
reu pentru un teatru de artă ro- 
mânesc, în care actorii noştri 
să-și făurească un stil și o tra- 
diție conforme cu însușirile ca- 
racteristice ale neamului nostru, 

Succesul pe care acum câţiva 
ani, l-au ohținut în cap'talele eu- 
ropene, călușarii noștri — acești 
fiacăi sprinteni la pic.or şi meş- 
teri în chiuituri voinicești, îm- 
brăcaţi în frumoasele strae gor- 
jene — ne indeamnă să cerem 
celor ce cârmuesc azi destinele 
artei românești, un teatru, în 
care toate datinele, cântecele şi 
jocurile din bătrâni să-și afle o 
nouă însuflețire. 

Știm că într'o ţară vecină, din 
întâlnirea pictorilor cu muzican- 
ţii, actorii şi dansatorii, s'a ajuns 
la acele spectacole miniaturale 


fericit împletite din culoare, me- 
lodie, grație și ritm — spectacule 
prin care formaţiile de artă „Li- 
liacui“ și „Pasărea a.bastră“ și-au 
faimă 


câștigat o neasemui:ă 


1 -lanuarie 1941 


de artă 


Așa au fost purtate în toată lu” 
mea, legendele, baladele, prover- 
bele, jocurile și obiceiuriie unui 
popor care a dat lumii atâţi scrii- 
tori și artişti de geniu. 

Evoluția teatrului european a 
fost multă vreme tributară câ:or- 
va artiști ruși — pe cari atât re- 
gisorii francezi cât și cei gyer- 
mani, îi socoteau vrednici de ad- 
miraţie pentru tot ce fantezia și 
pasiunea lor de frumos, aduceau 
proaspăt şi necunoscut, pe scenele 
lumii. 

Cu aceeaşi uimire au fost în- 
tâmpinate și rarele noasre con- 
tribuţii la unele manijestări de 
artă universală. 

Am isbuenit în câteva rânduri, 
im mijlocul unor oameni osteniţi 
să upluude mereu aceleași vedete 


şi aceleași piese — mai mult suu 
mai puțin contimporane. i 

Cântecul, jocul şi strniul ro- 
mânesc au cucerit atenția spec- 
tatorilor  blazați şi ne-au adus 
bucuria unei preţuiri pe carenci 
un ambasador nu reușise să ne-o 
anucă. Nic: nu era ne mirare. 
Ambasadorii noştri purtau toţi 
hainele cu fireturi şi  zorzoane 
cari sunt aceleasi în toate cance- 
lariile din lume. Dănțuitorii şi 
cântăreții noștri populari — pur- 
tau straele înflorite și fără sea- 
măn ale unui popor prea pițin 
cunoscut, Ambasadorii  foloscau 
un limbaj diplomatie şi conven- 
țional. Graiul celor.alți, e.cprina 
însuși sufletul neamului nostru, 
în tot ce are el mai deosebit şi 
ma; curat. 

Era expresia autentică a însu- 
şirilor noastre. Și prin ea ne do- 
vedeam originalitatea și dreptul 
să stăm alături de celelalte po- 
poare — cu virtuţi artistice pro- 
prii și neistovite. 

Pe drumul acesta aș vrea să-mi 
pot îndrepta îndemnul câtre toţi 
artiștii români pe cari i-aş voi a- 
dunați laolaltă pentru înfăptui- 
rea unui teatru în care să vie- 
țuiască legendele, baladele şi 
toate icoanele trecuthunui nostru 
de pătimiri și biruinţi. 

Ar fi cel dintâiu teatru cu ade- 
vărat românesc. 

Şi prin contribuția muzicanţi= 
lor, dramaturgilor, pictorilor, ac- 
torilor și dănțuitorilor noștri — 
ar fi cel dintâiu teatru de artă. 


SERGIU DUMITRESCU 





D. ALEXANDRU ILEA 


joacă în Isabela, Regina Spaniei, 
rolul Doctorului Bahico. Este o 
scenă la un consiliu, o scenă de 
polemică, de vervă, un duel ora- 
toric, unde două teze, două opinii 
se ciocnesc, se înfruntă. 

D. Alexandru Ilea îşi susține 
rolul cu o forță neobicinuită. Sa- 
lutăm în domnia-sa un talent din 





„COLINDE DIN ARDEAL“ DE 
ILARION COCIŞIU 


Cu dragoste și pricepere vădi- 
țe, pro.eso:uj l-a.ion Cocişiu, 
cu tot  enuziasmul tinereţii 
d-sale şi cu toava experiența 
unor Siuuii „pe teren“ prenaur 
aproiundaie, a armonazit și ti- 
parit o parte dn culegerile 
d-sale, sub titlul „Colinde din 
Ardeal”. in linn de initată sim- 
plicatate, d. Cocişiu prezintă a- 
ceste colinde fie in grup de trei 
voci egaie, tie in torina mai im- 
piinită de cor mixt, ingăduind ce- 
lor ce se vor cerceta şi canta, să 
pr.mească nealterată pecetea de- 
licatelor exemplare de muzică 
populară pe care .le-a desprins 
cu  blândeţe din  nesfârșitele 
brazde ale folklorului ardele- 
mese. Cele mai muite din cule- 
geri sunt făcute în pământuri 
care astăzi nu ne mai aparțin, 
deși, de-ar fi să grăiască numai 
această muzică, pentru ele, s'ar 
putea înţelege cât sunt ele de 
trainic legate de fiinţa neamului 
nostru. 

Nu ne putem opri de a repro- 
duce câteva rânduri din pagina 
introductivă a micului dar meri- 
tuosului volum, din care se poa- 
te lămuri mult din semnificația 
psihologică particulară pe care 
o capătă, pentru autor şi pentru 
noi, în împrejurările dureroase 
de astăzi: 

„Mă gândesc la ţăranii de care 
nu mă mai pot apropia, să stau 
cu ei de vorbă despre bucuriile 
şi necazurile lor, ca apoi să-mi 
cânte din bogăţia bunurilor ar- 
tisțice : la cei din Năsăud, din 
Someș, din Să:aj sau Bihor, la 
Clujeni, Oşeni, Maramureşeni! 
Crâmpee din sufletul lor creștin, 
prinzând forme de colindă, 
miau tost împărtășite de ei, ca 
şi de cei din Ardealul liber. Pe 
acestea le-am adunat, și cu grija 
celui ce nu vrea să strice nimic, 
dacă nu poate adăoga ceva din 
sufletul lui adevăratei frumuseți, 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


PE RE Lui 


«1 
le iînapoez lor şi ce'or ce vor în- 
cerca să-i cunoască prin aceste 
colinde“, 


„MUZICA IN BUCOVINA“ DE 
LIVIU RUSU 


Studiile de istoriografie muzi- 
cală, nu abundă, ia no. Atât cât 
a fost ea de târzie şi de redusă, 
viaţa muzicală a trecutului nos- 
tru nu este totuși atât de neini- 
semnată pe cât s'ar putea oslindi 
in puținele cărţi româneşti ce-i 
sunt consacrate, Este de aceea 
un bine știinţitic şi o contribu- 
ție la împlinirea unor serioase 
lacune ale istoriei artei noastre 
muzicale, ale istoriei culturale a 
poporului român, orice nouă do- 
cumentare în această materie, 
mai ales când este scrisă tu o- 
biectivitatea spiritului metodic şi 
cercetarea serioasă a fiecărui do- 
meniu muzical ce merită să fie 
inventariat, de care dă dovadă 
cunoscutul critic muzical bucovi- 
nean, Liv.u Rusu, în lucrarea 
d-saie „Muzica în Bucovina“. 
Privită prin prisma  etuicului, a 
genului,  înrâuririlor şi propriei 
2i evoluţii, materia vie a vieţii 
muzicale bucovinene este cerce- 
taţă de autor în toate tormele 
ei, împreună cu felurite ele- 
mente din afară, venite să ia 
parte activă ia această viață mu- 
zicală. 

Este o privire generală, în 
cursul căreia d. Liviu Rusu ştie 
să se oprească acolo unde este 
nevoie, să amintească şi orice a- 
mănunt util unui tablou de an- 
samblu, să caracterizeze în juste 
cuvinte oameni, opere, manites- 
tări şi întaptuini, 

Lucrarea d-iui Liviu Rusu tre- 
buie de aceea semnalată nu numai 
pen.ru că iniţiative de acest fel 
sunt foarte rare, dar mai ales 
pentru că prin consiziunea con- 
ținutului ei, calitatea expunerii 
şi variata documentare, consti- 
tue întradevăr o scriere bună şi 
de folos. 


partidul celor tineri, unul dintre 
cei promovați și înălțați la ran- 
gul de soliști. „Un emancipat“ 
așa dar, „un aspirant“ la roluri 
tot mai mari, dar un aspirant 
care-și justifică deplin pretenții- 
le. Il denunțăm totodată ca fiind 
autorul volumului „IN TOVARA- 
ȘIA LUI LUCIFER“, recent a- 
Păru. 

Cititorii sunt învitaţi să judece 
vina acestui inculpat care își în- 
găduie să ţie doi pepeni într'o 
mână, ÎS 


MINIATURI 


După isbutita prezentare a lui 
Vasile Alecsandri pe scena Tea- 
trului din Sărindar, iată acum — 
odată cu inaugurarea noului Tea- 
tru Municipal „I. L. Caragiale“ — 
o nouă biruință a teatrului ro- 
mânesc de miniaturi. . 

Realizarea scenică a acelor mici 
capo-d'opere adunate de Cara- 
giale în volumul „Schițe şi mo- 
mente“ — a fost primită de pu- 
blicul premierei cu ropote de a- 
plauze. 


Este un semn bun — și o do- 
vadă că publicul nostru a evo- 
tuat în așa masură, încât poate 
sesiza deosebirea dintre o sută 
de scene revuistice și ilustrurea 
artistică a unei pagini literare. 

Pe când vom vedea înscenațe 
o pagină de cronică uitată ori o 
baladă ? 


NUMAI PENTRU DOAMNE 


e titlul unei comedii semnate de 
scriitorul italian Manjori şi tăl- 
măcită de d. profesor Al. Martu. 
Dacă numele tălmăcitorului gi- 
rează, pentru noi, valoarea operei 
tălmăcite — numele răsfățatului 
Ion Iancovescu și al actorului de 
mare prestigiu, Romald Bulfinsky 
—- măresc prețul acestui spectacol 
pe care d. S.ă Alexanăres:u ni-l 
făgăduește pe curînd în sala „A. 
R. P. A.“ 

Cu acest prilej vom asista și 
la un interesant debut. Apariţia 


a-nei Ulpia Boita, ale căra 
însușiri excepționale am avu 
prilej să le relcvăm — wn atuze 
desigur acestui spectacol, și o 


notă de savuroasă ingenuitate — 
tot mai rar întâlnită la actrițele 
nocstre cari întârzie îndelung în 
roluri copilăreşti, Pentru că d-na 
Uipia Botta are de partea sa 
candoarea  qutentică a vârstei, 
unită cu o ispititodre feminitate 
și mai cu seamă — cu talent. 


S. D. 


ianuarie 194) 





UNIVERSUL LITERAR 


Ceva despre literatura turcă| FRANȚA 


GENERAȚIA DE DUPA 1908 


Dumă 1908, adică după perin- 
darea prin paginile istoricei revis- 
te „SERVETIFUNUN“ a grupului 
de umaniști în frunte cu Tevfic 
Fikret, Cenab Șahabettin și Lii- 
ieyman Nezit adică a grupării 
„Edebiyati Cedide“ (Literatura 
Nouă), vine o nouă generaţie a- 
vidă de occidentalism, care pro- 
duce o serioasă schismă în lite- 
ratura turcă, 

Această generație de literați 
ce poartă numele de „Fecriati“ 
(Zările apropiate) e formată din: 
Ahmet Hașim, părintele simbo- 
lismului turc şi unul dintre cei 
mai mari poeți turci (mort în 
1928), E. S. Suphi Tanrider (mi- 
nistrul Turciei la București) a- 
preciat poet, cel mai bun orator 
şi estet turc, Kopriiliizade Fuat, 
recentul doctor „honoris causa“ 
al Universităţii Sorbonne, Emin 
Biilent, Mehmet Behcet,  Fazil 
Ahmet şi Ibrahim Alaettin, 

Gruparea „Fecriati“ tinde spre 
un adânc umanism şi civilizație 
occidentală. 

Concomitent cu această grupa- 
re ia ființă în Salonic o nouă so- 
cietate de scriitori turci cu ten- 
dințe tradiționaliste în frunte cu 
Ziva Gâkalp, Omer  Seyfeddin, 
Enis Arni (Akagiindii2) şi Al 
Canip. 

Țelul lor e să țină trează con- 
știința națională și să creeze o 
literatură naționalistă. 

Contemporanii lor, cari rămân 
afară din grupările numite sunt: 
Mehmet Akif, poet naționalist şi 
scolastic, Mithat Cemal, poet și 
dramaturg, Yahya Kemal, mare 
liric și Halil Nihat, un cântăreț 
aL gliei noastre. 

Dintre toţi aceștia, Ahmet Ha- 
șim, rămâne cel mai mare poet 
al Turciei şi  Yehya Kemui cel 
mai reprezentativ poet al gene- 
raţiei de după 1908. 


INTRE 1913—1920 


După măcelul din 1913, Litera- 
tura turcă e dominată de o ge- 
nerație puţin cam obosită, denu- 
mită „Hece Ciler“  (Silakisiști). 
Toată valoarea lor constă în fap- 
tul că au lucrat la eliberarea for- 
mei, refuzând sau nevoind a scrie 
după condiţiile impuse de Arake, 
denumite „„Aruz vezni“ 


DUPĂ 1920 


Generaţia ce a lăsat însă a- 


dânci urme artistice vine după: 


1920 împreună cu revoluția și 
reforma kemalistă. Vin poeți de 
valoare incontestabilă : 

Omer Bedrettin, Necib Fazil, 
poetul ce se bucură de cea nai 
mare popularitate în Turcia, Se- 
lih Zexi, Ahmet  Kudsi  Tecer, 
Necmettni Halil, Halide Nusret, 
Şikiipe Nihal. 

Cu toate că străduințele lor de 
manifestare sunt inspirate de rea- 
litatea kemalistă, dintre toţi aceș- 
tia cei ce au rupt 2ăgazurile ne- 
muririi au fost doar doi: Ahmet 
Kudsi Tecer, sublimul cântăreț al 
legendelor și trudiţiilor populare 
şi Necip Fazil, cel mai bun poet 
mistic al generaţiei revoluției ke- 
maliste. 

Generaţia aceasta, martoră doar 
a revoluției kemaliste nu plămă- 

























4 FD : 

'] A 4 
i A 

PER 


DU 


Să răspunzi pentru a-ţi apăra 
tema atacată nu e posibil decât 
atunci când cel care ţi-o atacă 
Lorbește despe ea, Pentrucă ult- 
fel n'ai ce apăra. E cazul meu. 
Acuzat de UTILITARISM, pen. 
tru fraze cn: „Eoismul acesta mi 
se para a fiicol just: puterea. da a 
vroi să crezi, chiar ştiind cât de 
puțin durabile-ţi sunt operele; 
puterea de a vroi SA TE APRO- 
PIL DB ABSOLUT, împotriva 
conștiinței prohibițiiior metafizi- 
ce ; puterea de a nega permanent 
cenazuri:e divine voind ceeace-i e 
permis numai lui Dumnezeu ; pu- 
terea de a-ţi menține iluzia veş- 
niciei proprii împotriva conștiin- 
ei continui că vei muri. Și în 
acelaș timp, puterea de a nu ceda, 
sfâșiat între voința de a-ţi men- 
ține iluzia şi conștiința iluzivi- 
iății credinţei tale... A continua 
să faci tot ceeace ai face dacă 
ai fi veşnic, știind totuşi că vei 
muri, iată... ce mi se pare mie 
o adevărată „vocație“ metafizi- 
că“, mă văd silit să mă scutur, 
tresărind, întâmpinând cu un: 
„Pardon ! De mine vorbeaţi ?“. 

Hotărit lucru, nu există răspuns 
mai bun decât: — „dă-ți oste- 
neala, domnule, şi citește bine 
ce-am scris!" Dar cum nu pot 
spera într'o revenire a putințelor 
inter-intelecţiunii, odată ce sun- 
tem într'o epocă ulterioară în- 
curcării limbilor, de când cu tur- 
nul Vavilonului, — renunţ să mai 
recomand cuiva dioptriile juste 
pentru o lectură care n'are în ea 
însăși nimic anevoios... 

Renunțarea la răspuns înseam- 
nă și renunţarea la colocvii, dacă 
din simple promenade pașnice 
prin grădinile academice ele în- 
cep să miroasă a „dat palme ca- 
fin6“... și „înjurat cafine central 


i $ 





dită ca cea de azi de ea, a avut 
totuși o foarte maăre calitate: nu 
şi-a îndreptat nici de cum ochii 
înspre literatura postbelică euro- 
peană, cum s'a întâmplat în cele- 
lalte țări vecine. 


LITERATURA SOCIALĂ 


Literatura socială, ma avut un 
teren prielnic în Turcia, dar un 
foarte talentat și dotat poeț a Jă- 
cut o poezie socială ce a lăsat 
urme adânci în creaţiunile ge- 
nerației ce i-au succedat. 

De o însușire înaltă artistică, 
Nazun Hikmet, a adus un cui0- 
rit nou în literatura turcă şi a 
fost apreciat mai ales pentru fe- 
lul său de a nega formele cunos- 
cute până atunci şi prin felul 
cum şi-a impus personalitatea 
artistică. 

Urmașii lui în poezia socială 
nu i-au fost decât umbre, nepu- 
tând scăpa de influenţa sa pu- 
ternică : Ilhami Bekir, H. 1. Di- 
namo, Neil V., M. Seyde etc. 


CURENTELE MODERNISTE 


Curentele moderniste au  pă- 
truns și au căutaţ a se manijesta 
pe larg în Turcia. Futurismul, cu- 
bismul,  dadaismul şi celelalte 
modernisme au găsit  reprezen- 
tanţi ce au căutat a justifica sen- 
surile artei avantgardiste prin 
ideia „schimbării formelor și sen- 
sibilității haosului postbelic“ şi 
a le apropia de cercurile mișcă- 
rilor inteiectuale. 

Cubismul, nu Drea s'a bucurat 
de avantagii; doar un poetcu rari 
însuşiri artistice, anume Ercii- 
ment Behzat a vrut să justifice 
ideia cubismului în poezie. 

Dadaismul a fost mai norocos, 
căci a avut un ecou mai puter- 
nic, poeți ca Miimtaz Zeki, Mus- 
tafa Niyezi, Ali Şekip, Mehmet 
Aai. 

Suprarealismul însă a înglo- 
bat în jurul său poeți şi intelec- 
tuali puternici ca: Abidin Dino, 
Arif Dino, (amândoi rari pic- 
tori moderniști), Orhau Veli, Me- 
ih Cerdet, Oktay Rifat, Sabah- 
celtin Kudret, Asa? Haiet Celebi, 
Saleh Birsel, Orhan  Ariburnu, 
etc. 

Baza lor fundamentală e expri- 
marea subconștientului sufletului 
omenesc. 

Gestul lor e aplaudat mai ales 
de criticul modernist  Nurullah 
Atac, care pe drept cuvânt e 0 
autoritate literară. 

GENERAȚIA DE AZI 


O grupare denumită „Șapte fă- 
clii“ formată din poeţi tineri pe 
linia tradiţiei, compusă din Ya- 


şar Nebi, Ziya Osman,  Sehri 
Esat, Vasfi Maliu, Cevdet Ku- 
dret, Muammer Lutfi şi Kemen 


Hulusi. 

Au pornit pe drumul trasat de 
Ahmet Hașim, au respectat rit- 
mul şi rima adică forma, 

Acestui grup i-au urmat poeții 
ce au rămas impasibili în fața 
exhibiţiilor  avantgardiste care 
inspirați momentan și sinceri au 
căutat a da în versuri autentice 
— libere — accentele sociale bi- 
ne simțite, o mâhnire totală faţă 
de stările actuale omenești, du- 
rerea și bucuria trecătoare a se- 
menilor lor, 





ă 


LOCVii 7 


Dumnezăul mă-ti“, ca în celebra 
schiță a lui Caragiale. Dar cum 
a renunțare la lupta începută tre- 
buie — după toate regulile unui 
anumit cod al onoarei — împli- 
nită cu scuze, iată: cer scuze 
pentru vina de a fi uitat că n'am 
de-aface cu cititorii mei — că- 
rora, corectând, mă adresez as- 
tăzi pe limba care ne e comună. 
Deoarece, consecvent aceluiaș 
„Pragmatism în slujba absolutu- 
lui“ propovăduit cu atât de puțin 
ecou imediat, în articolul săptă- 
mânii trecute, eu vreau să cred, 
— împotriva a ceea ce ştiu, 
că oamenii pot fi uneori mai 
mult ceva, decât simple supor- 
turi pentru căciuli, cu sau fără 
muște pe ele... 

Și de aici încolo, jur că n'am 
să mai discut cu nici un „bonom 
al gândului“, fie el și cu mască. 
Cititori, sunteţi martori! 


O excepţie. Ultima. Câteva 
vorbe pentru tine, frate Menalc: 
regulile unui joc n'au forța de a 
acționa direct, din păcate, ci după 
felul cum sunt înțelese de jucă- 
tori. Asta întâi. 

Pe urmă: autobiografia e pen: 
tru unii pâinea rece de fiecare 
zi, obidit cărată în desagii cuge- 
tului. E focul la care ne încălzim 
mâinile, ori de câte ori ni le de- 
geră stânjenii de ger ai neînțe- 
legerii celorialți. E verificarea i- 
dentității noastre cu noi înșine, 
cinstei noastre față de noi, li- 
bertății noastre de a exista în ca- 
litate de noi, 

E, întrun cuvânt, singura pre- 
zență caldă care ne aciuiuză sin- 
gurătățile. Pentru aceştia, ea nu 
poate fi nicicând asvârlită. Noi 
nu putem năpârli șerpește, dar 
nici nu simțim nevoia asta, 


ih fina 


TAU A LI TATEkh 


E o reală echipă de heralzi, 
muncitoare și conștientă : 

Cahit Setki, Ahmet Muhip, Ah- 
met Hamad, Cahit Sajjet, N. Il- 
han-Berk, Baki Siiha, Rifat Il- 
gaz, Cahiţ Tanyol, Sucri Koger, 
Gavsi  Ozansoy, N. Akinc:oglu, 
Bedir Rahmi, Emin Ulgener, Fa- 
2il Hiisnii, Edip Ayel, Arif Ni- 
hat Asya, Hamit Macit,  Ilhan 
Ileri, Vecdi Biuriin ş. a. 


ȘI CEVA DESPRE PROZĂ 


Proza noastră, de după răz- 
boiul Independenţii (1923) a fost 
foarte bogată și noi turcii sun- 
tem în ajunul unei mari promi- 
siuni, în curând va exista ceeace 
se cheamă „romanul turc“, 

In prezent, marii noştri roman- 
cieri sunt: Yakub Kadir, Halide 
Edip (cea mai mare prozatoare a 
Turciei „tradusă în toate limbiie), 
Falih Refki, Sadri Ertem, Halit 
Zivya, Hiiseyin Rahmi, Suat Der- 
viș, Erciiment Ekrem,  Akagiin- 
diiz, Reşat Nuri, Osman Cemal, 
Sabahattin Ali, Sait Faik Aba- 
siyanik, Peyami Safa ş. a. 

Nuvelişti: Fikret Adil, Samet 
Agaoglu, Kemal Bilbaşar, Samim 
Kocagăz, Mustafa Niyazi, Kenan 
Hulusi, Tevfik Fuat, Fahri Ce- 
ial, Tugrul Deliorman,  Kerime 
Nadir, Muazzez Kaptanoglu, Bir- 
han Arpad, Ahmet Hidayet, Il- 
han Tarus ş. aq. 

Dramaturgi: Musahipzade Ce- 
lal, Ibnirrefik A. Nuri, Halit Fa- 
hri  Ozansoy, Celaleitin Ezine, 
Mahmut Yesari,  Vedat Nedim 
Tor, M. Feridun, Sedat Simeri, 
Nahit Serre... 

Critica - obiectivă:  Nurullah 
Atac, Șevket Rado, Liitji Erișci, 
Vedat Giinyol, Sabahattin Rahmi 


„a. 

Esseul și studiul literar : Hilmt 
Zivya, Agah Serre, Hiisametin Bo- 
zoc, Baha Diider, Hasan Tanri- 
kut. 

CAVIT YAMAŞ (G. ARABOLU) 
Directorul revistei „Yemnilik din 

Istanbul 





„CAMERA OBSCURĂ”, ROMAN 
DE VL. NABOROV-SIRIN 


Romanul „Camera obscură”, 
datorit scriitorului rus Vladimir 
Nabokov-Sirin, apărut în editura 
„Cultura Românească” se bucură 
de un meritat succes. 

Opera acestui autor deşi aproa- 
pe necunoscut până acum la noi, 
constitue una din marile promi- 
siuni împlinite ale tinerei litera- 
turi ruse, care a reluat, spre a-l 


continua, drumul deschis de 
marii predecesori  Dostoewski, 
Tolstoi, 'Turgheniev, Gogol, etc. 


în romanul psihologic. Abilitatea 
vu care este condusă şi analizată 
tema trațată în „Camera obscură”, 
seriozitatea preocupării de an- 
samblu, precum şi reliefarea ce- 
lor câtorva personagii de prim 
plan din roman, fac din această 
carte una dintre cele mai bune 
care au fost traduse la noi în ul- 
timii ani. Cu titlu de informaţie 
numai, putem aminti că versiu- 
nea franceză a „Camerei obscure” 
a apărut, în scurtă vreme, în 6 
ediții, 

Traducerea îngrijită este sem- 
nată de d. R. Donici, 


Autobiografia e insu pentru 


alții conţinutul unui „safe“ se- 
cret şi anonim, în hrubele sub- 
solurilor unei cât mai bine pă- 
zite conștiințe polițienești. 

Neputându-i cunoaște culoarea, 
nici sunetul, nici mai cu seamă 
mirosul, nu ne putem feri să a- 
mintim de ele involuntar, celor 
pe care-i obsedează de sub lăca- 
tele cenzurii sociale. 

Te miri ce cu gândul n'ai gân- 
dit poate fi interpretat drept „a- 
luzie“ la un fapt pe care ţi-l șop- 
tesc, ulterior, furiș, alţii. 

De asta e bine ca sub măști st 
nu se ascundă decât cei care, la 
un moment dat, au curajul să și 
le asvârle pe toate... 


Dar încă odată, Menalc, scriu 
astea numai pentru tine, şi ai li- 
bertatea să le publici sau să le 
arunci la coșul care privează mn- 
nuscrisele numai de răsunetul 
mașinei rotative, nu însă şi de 
ecourile în conștiințe. 


Semnând aici, mi-aduc aminte 
că eu, când mi-am ales pseudo- 
nimul, îi cunoșteam semnificaţia 
şi-l voiam tocmai pentru ea. Ceea 
ce probează că nici sub pseudo- 
nim m'am fugit de biograţie. Dim- 
potrivă ! 

SORACTES 


P. S. Incă ceva, d propos de 
ace și de spadă: lasă-mă să a- 
sigur și eu onoratul public, că o 
diferenţă de arme a existat. Dar 
nu de grad, ca între spadă și ac, 
ci de natură. 





LA TOATE cursurile prepara- 
torii ale şcolilor primare supe- 
rioare s'a hotărît de aici înainte 
să se ţină prelegeri morale cu- 
prinzând lecții asupra conștiinței, 
formaţiei caracterului, datorii că- 


tre familie, patrie şi Dumnezeu. - 


După atâția ani de înverșunată 
laicizare a școlii franceze, iată o 
reformă ce negreșit va da gene- 
raţiei de mâine o putere morală 
ce va regenera națiunea franceză. 





IN ZONA ocupată din Franța 
activitatea cinematografică este 
azi aproape normală, Cele două 
mari firme germane U.F.A. şi 
Tobis au întocmit în colaborare 
cu unii dintre cei mai buni re- 


g:sori francezi — Marcel Cam, 
Tourneur, Georges Decoin, La- 
combe — un vast program de 


producţii cinematogratice france- 
ze, Primul turnat a fost filmul 
„Simfonia Fantastică'“ ce evocă 
vieaţa şi opera marelui compo- 
zitor Hector Berlioz, în regia lui 
Christian Jaque, 

Paralel cu această activitate 
concretă d. Tixier Vignancour a 
fost însărcinaţ de către guvernul 
francez să elaboreze un Statut al 
Comporaţiei Cinematografice, așe- 
zâmdu-se astfel toată această ac- 
tivitate culturală sub tutela or- 
ganizaţiei de stat. De aici înainte 
cartea de identitate devine obii- 
gatorie, sunt interzise spectaco- 
lele cu două filme, toate cinema- 
tografele vor țrebui să reprezinte 
filme documentare cuun caracter 
aațional; însfârşit o cenzură foar- 
te severă întâi a scenariilor, apoi 
a filmului însuși. Se înţelege că 
această cenzură nu va ajunge la 
excesele de zel ce dovedeau nu 
de prea multă vreme, la noi, cen- 
corii vechiului regim, cenzură 
care desfigura cu țotu! operele 
cinematografice, în dorința de a 
si pe placul unui naționalism 
greșit şi făţarnie. 

Marele regisor Hans Steinhoff 
a reprezenţaţ pe ecran viaţa lui 
Koch,  descoperiturul baccilului 
tuberculozei. Emil Jannings in- 
terpretează rolul principal, şi nu 
se putea alegere mai fericită. A- 
cest film ce pune pe ecran viața 
sbuciumată și tragică a unuia 
din binefăcătorii omenirii, poate 
sluji drept model pentru fiimale 
viitoare. 


P. L. 


la 
mă 


Și cu aceasta, întradevăr, 
commedia e finita, întrucât 
priveşte. 

(Același) 


x 


Am să încerc, Soractes, să-mi 
înmoiu condeiul în balsamuri de 
data aceasta, căci voiesc să uit, 
pragmatic, că mi-ai aruncat în 
obraz călimara întreagă cu fiere. 
Ciudat mi se pare însă, îngă- 
duie-mi s'o mărturisesc fără oco- 
lișuri, că tocmai tu care refuzi 
cu o semeție vrednică de unul 
care vorbeşte de „adevărata voca- 
ție metafizică“, că tocmai tu care 
juri că n'ai să mai discuţi de aici 
încolo cu niciun bonom al gându- 
Imi, ca mine bunăoară, ai pierdut 
pe drum acea aecvanimitas ce 
caracterizează cu adevărat ade- 
vărata vocație filosofică. In felul 
acesta, peremptoriu și pe negân- 
dite, ai fi dovedit că adversarul 
sufere de o incurabilă miopie; 
altfel, adică aşa cum ai răspuns, 
amice Soractes, mă găseşti din 
nou în faţa ta, cu ochiul încă 
destul de ager și cu nasul încă 
destul de întreg. Şi fiindcă ia- 
răşi îmi aduci vina de-a vorbi 
despre altceva decât tema discu- 
tată, îți voiu răspunde școlărește, 
numeric și punct cu punct, pen- 
tru ca şi tu și cetitorul să poată 
lesne cumpăni de partea cui stă 
dreptatea, sau, ăl puţin, buna- 
credință. Aşa dar: 

1) Relevi nedumerit acuzația 
mea de pragmatism (fie şi utili- 
tarism dacă preferi) citând frag- 
mentul ce începe cu: „Eroismul 
acesta mi se pare...“, etc. Răs- 
pund: Acuzaţia mea rămâne însă 
intreagă dacă îmi îngădui să ci- 
tez alte fraze din proza ta, ca 
bunăoară acestea: „Mă intere- 
sează nu dece trăiesc, ci cum să 
trăiesc“... „Ce să fac din ce pot, 
iată ce vreau să aflu!“... „Con- 
ştiinţa Neantului iminent e ma- 
rea forţă a creaţiilor de limită...“ 
Pentru mine teza e pragmatică. 
Este o atitudine justificabilă, şi 
nu prea văd dece te aperi ca de 
ciumă că o împărtăgești... Dacă 
însă replica mea a fost mai tă- 


POESIA ROMENA 


Sub acest titlu au apărut în 
„Meridiano Qi Roma“ (8 Decem- 
brie a. c.) câteva sonete ale lui 
M. Codreanu, traduse de Mas- 
simo Spiritini. Transcriem în în- 
tregime unul din ele, pentru în- 
țelegerea cu care a fost inter- 
pretat şi armonia formală la care 
a ajuns traducătorul: 


Pure da me venne Gesti una sera, 

Misterioso era îl tramonto casto; 

Con Gesu, solo, in casa, io son 
„_rimasto, 

Ridea bilonda, di four, la prima- 
vera. 

Parlo con vivo accento il Reden- 
tore ; 

„Anche se affisso mi ha coi chiodi 
a un legno, 

„buona, Uappilo! & !Uomo, e di 
me deguo, 

„perche sempre io lo amai d'im- 
menso amore. 

„Perfino a guida io perdonai — 


poi disse 

„ancorche col suo bacio mi tra- 
disse 

„Per potersi arrichir d'un pugno 
d'oro“. 

E aggiunse uscendo con parole 
chiare ; 

„Della mente e dell' anima îi! 
tesoro 

„e d'amor, per poter poi perdo- 
nare !“. 


(Terra di Golgota) 


AUTARCHIA E SNOBISMO 


e articolul semnat de Luigi Fio- 
rentino în „„Meridiano di Roma“ 
(2 Decembrie a. c.). 

Traducem câteva fragmente: 
„Nu e rar să întâlneşti tineri e- 
leganți, pudraţi și pomădați, fe- 
viciți în a arăta cu mândrie ţi- 
gări cu marcă englezească sau a 
le oferi ca pe niște lucruri pre- 
țioase, cu o comică sinceritate. 
Nu e rar să-i vezi într'o cafenea 
cerând „Cherry-Brandy“ etc. cu 
un accent atât de exotic şi mui 
ales atât de strident, încât cere 
să-i potrivești o sonoră palmă. 
Acesta e omul care se apropie 
de soldat cu aer scandalizat, 
care-și petrece ziua discutând 
strategie și politică pe care nu 
le-a înţeles niciodată, eare pre- 
vede cutare dezastru sau revoltă. 
Și dacă în timpul acesta vine o 
eventuală chemare la arme, se 
apără cu o slujbă mai mult sau 
mai puțin onorabilă, sau cu o 
recomandaţie ; şi trăeşte, se a- 
gită în această alternativă re 
stăpâni şi slugi, între liniştitul 
traiu zilnic și impresia vieţii 
aspre de soldat; spectru teribil, 
care turmentează. 


E tristă întâlnirea acestor ele- 
mente smulse, păgubitoare pen- 
tru naţiune, și energiile tinere și 
tenace, mereu gata de sacrificii“. 

Orice comentariu ar fi de pri- 


ioasă decât o comporta subiectul, 
vina o porţi tu care îţi ticsiseși 
proza cu ceea ce însuși „îratele 
Menalc“ nepărtinitor o denumește 
ambiguitatea apostrofelor tale iri- 
tante, Cetitorului anonim şi ne- 
părtinitor o citez doar pe aceasta, 
ca informaţie: „A face pe nis- 
naiul faţa de moarte e ignobil!* 
Cui se adresa apostrofarea, amice 
Soractes, dacă nu convorbitorului 
tău? Sau era ea destinată publi- 
cului? Sau chiar trebuia să fac 
pe nis-naiul?,., 

2) Vorbeşti apoi, amice Sorac- 
tes, de zorita-ţi evadare, fără 
gând de înapoiere, din Colocviile 
noastre ce, departe de a-ţi evoca 
„promenade paşnice prin grădi- 
nile academice“, îţi siânjeneşte 
respirația firească. Răspunăd: A- 
tâta vreme cât eram doar noi doi. 
Menale și cu mine, aerul ni se 
părea şi nouă şi celorlalţi îndea- 
juns de salubru şi „promenadele“ 
noastre izbuteau foarte uşor să 
fie dacă nu transcendente, ăl pu- 
țir. paşnice... Incă nu se ivise at- 
mosfera caragialescă cu „dat pal- 
me cafinâ”, de care pomeneşti, 
şi încă se vorbea destul de româ- 
meşte, în niciun caz cu accent 
străin! Trebuie să mai adaug cu 
melancolie că, deși pe nepusă 
masa, ai fost un oaspe binevenit 
şi primit cu toată cinstirea cuve- 
nită, şi mi se rupe inima că, te-ai 
impiedicat de modestul nostru 
ciaun opărindu-ţi chiar puţin de- 
getele. Se întâmplă... Iartă-ne. 

3) Te întristezi cumplit, amice 
Sorartes, mai departe, că „prag- 
matismul țău în slujba Absolutu- 
lui“ a găsit atât de puţin ecou 
imediat. Lasă-mă să-ţi alin dosă- 
direa mărturisindu-ţi că dacă am 
cutezat să scobor într'atât filo- 
sofia ta încât s'o aşez pe aceiaşi 
treaptă cu grosul utilitarism al 
multora, a fost ca să-ţi împlinesc 
scriptura nepierzând prilejul de 
a=ți dovedi cât de mult poate un 
cinic şi chiar un nis-naiu să sâ- 
câie confortul intelecțiunii filoso- 
îului cu vocaţie... Recunoaște că 
sunt un adversar corect! 

4) Paragratul 4 al scripturii ţale 
reprezintă punctul culminant al 
acuzărilor ce-mi aduci; ele se Te- 





sos! — doar satisfacția amară 


că plaga acestor „giovanottoni” 
nu e numai la noi o problemă. 


CORNELIO DI MANZIO 


face discriminarea (în articolul 
său „Dailunteileitude al professio- 
nista“, apărut în Meridiane di 
Roma, 17 Noembrie, a, c.) intre 
tipul de intelectual dintr'un stat 
liberal şi cel intrun stat tatali- 
tar, 

Pe de o parte, intelectualul 
„Beurastenic şi gata de ceartă, 
piictisitor şi insuportabil, căruia, 
natural, îi repugnă orice formă 
de  asotiaţie“., Gândilorul izoiat 
deci, individualistul, e entitate 
Care se complăcea eiichetată ca 
ihasociabilă. Pe de aliă parte, in- 
telectualul care a regăsit sensul 
sociabilităţii, care nu disprețuește 
lucrurile mărunte ale vieţii, in- 
dividul care lucrează ca toţi cei- 
lalţi, care rezolvă probleme ecu- 
nomice şi care are de educat copii 
și de susţinut o familie. 

Dar el, mai mult decât alţii, o- 
perând în câmpul! variat și dificil 
al culturii, trebue să aibă senti- 
meniul datoriei, credinţa că iu- 
crează pentru binele ţării, 

Libertatea avea mai de mult o 
anumită semnificaţie ; acum, poţi 
fi liber în sensul că îţi alegi o 
ocupaţie potrivită cu înoclinări:e 
pe care le ai, dar nu liber în 
sensul că poţi lucra în ce direcţie 
vrei, 

Această nouă şi revoluţionară 
organizație sindicală — ea stă la 
baza tuturor regimurilor totaliia- 
re — incorporează pe profesio- 
nişti cât şi pe intelectuali. 

Se ințelege greşit acceptarea 
de către un  întelectual a unor 
anumite ordine, drept o amputare 
a libertăţii, a individualităţii, Lip- 
sa de individualitate ar duce la o 
artă uniformă, monotonă, lipsită 
de orice valoare; iar culiura în 
general, ar fi aceiaşi în toate ţă- 
rile care au adoptat acesţ sistem 
poliţico-social. 

Pentru cei ce cunosc mai bine 
realizările de pe acest plan din 
Germania loa şi din Italia, e evi- 
dentă teza noastră. 

Iar ampularea libertăţii ar face 
ca indivizii să fie întrebuințaţi 
acolo unde vocaţia şi pregătirea 
lor nu e deloc potrivită, 

Un scriitor nu va face  nicio- 
dată pictură întrun siat iotali- 
tar; iar dacă, vara, într'o tabără 
de muncă va arde cărămizi pen- 
tru ridicarea unei biserici, acest 
fapt va avea o semnificaţie sim- 
bolică, 


DOCTRINA RASIALA 


constă pentru cei mai mulți în 
înlăturarea elementului străin în 
general, a evreilor în special. Așa 

înțelege omul mijlociu şi, se 
pare, că şi unii conducători. Pen- 
tru o lămurire a ei, primim unele 
sugestii din articolul lui Giulio 
Cogni — „Per la sanită della 


zumă în această concluzie că ju- 
cătorul celălalt a stricat regula 
jocului, Sunt nevoit să spun din 
nou că până azi jocul fusese joc, 
joc fără foc; şi nu eu l-am stri- 
caţ, Crezi cu adevărat, amice So- 
ractes, ori numai voieşti să crezi 
(şi iarăși te adevereşti pragma- 
tic!) că o apastrofare ca a mea a 
putuţ avea tâlc socialo-biografic? 
Dar atunci „cinicul fond intim“ 
cu care mă gratificai putea primi 
din parte-mi aceeași înterpretare! 
O apostrofare ca aceea de „stu- 
dent silitor“ nu poate fi, şi ni» 
meni n'a putut-o tălmăoi altfel 
decât în înţelesul ei firesc: a a- 
luzie la un oarecare pedantism 
universitar. Fu insă ai voit să în- 
ţelegi altceva decât ceea ce era 
de înţeles. Sublima icoană ce-ai 
zugrăvit „a autobiozratiei ce e 
pâinea rece de fiecare zi, obidit 


cărată în desagii gândului...“, etc, 
rămâne nelalocul său aici; deci 
ia-ţi săgeata înapoi, Partule, și 
pune-o la loc în tolbă (era să 
scriu ţobă) pentru alt prilej. Ai 
căzut şi tu, amice Soractes, în 
obişnuiul păcat al acestor des- 
bateri: acela de a strămuta, — 
dece? — discuția pe sninosul tă- 
Trâm social, adică de a strica jo- 
cul... Sunt la rându-mi ispitit, şi 
pe mai bună dreptate, să pro- 
testez în felul soractic: „Dă-ţi 
osteneala, Domnule, și ceteşte 
bine ce am scris!“ Sunt încredin- 
țat însă, amice Soractes, că ai 
cetiţ bine, fără numai ai voiţ să 
înţelegi rău, ca să-mi poţi răs- 
punde cum îţi convine (și din 
nou te dovedeşti pragmatic!). 

Acum să vorbim şi 
măşti. 

Preconizezi ca sub măști „să nu 
se mai ascundă decât cei cari, la 
un moment dat, au curajul să le 
asvârle pe toate“. Hotărit da, a- 
mice Soractes! Insă altă ciudăţe- 
nie! Acest moment, dacă vrei 
să-ți aminteşti, ne-a fost dat, iată 
cum: cerusem ca articolele noa- 
stre, sau ăl puţin al meu, să fie 
date în vileag cu numele nostru 
patronimic şi de botez. Tu ai fost 
acela care ai cerut neapărat pri- 
vilegiul măștii. Nu mai înţeleg 
defel: eri cereai masca, azi te 


despre 


stirpe” — (Meridiano din Roma 
din 8 Decembrie a. c.). 

Problema aceasta atât de difi- 
cilă are două laturi deopotrivă de 
importante ; încrucișările dintre 
rase diferite şi igiena propriu zisă 
a rasei care trebuește apărată. 

Accentul a căzut însă pe latura 
istorică şi politică, neglijându-se 
complect cealaltă. 

In Germania, Anglia, husia, 
Finlanda şi unele state america- 
ne sau luat de mult timp mă- 
suri salutare pentru combaterea 
unor anumite boli care minează 
și trupul şi sufletul locuitorilor 
şi au oprit prin legi severe şi pe- 
Qepse mari, căsătoriile între in- 
Qivizi cu o ereditate periculoasă. 
„Nu trebue să se uite că naţiu- 
nea cea mai pură, care lasă li- 
beră trecere bolilor ereditare şi 
permanente e condamnată 
piară într'o manieră mai. tristă 
decât națiunea care permite bas- 
tarzi şi metiși”, 

Ce spectacol mai umilitor şi 
mai dureros decât nenorociţii di- 
formi ca trup şi chirciți ca înte- 
lect, purtând inconştient vina pă- 
rinților pe care nu i-a oprit ni- 
meni să dea lumii adevărați mon- 
iri? 

Noi avem dece ne plânge mai 
mult decât Italia. Satele noastre 
sunt măcinate de asemenea boli 
şi copii voinici şi frumoşi se in- 
tâlnesc din ce in ce mai rar. 

Acesta e un teren pe care tre- 
bue să se muncească mult timp 
şi cu neobosită stăruinţță. 

SORACTES 


[IRA a CR a da A i 


să 


MIHAIL DRUMEȘ: INVITAȚIA 
LA VALS, roman ed. 1V re- 
văzută şi adăugită. 


Acesţ roman, apăruţ recent în 
ediţia 1V, a obținut unul din cele 
mai binemeritate succese literare 
din ultimii ani, 

Lucrarea d-lui Drumeş, scrie 
într'o cronică poetul Radu Gyr, 
aduce remarcabile însușiri de 
compoziţie, aprofundare și fineţe 
psihologică. 

Autorul ştie să surprindă con-= 
vulsia, câț de fină, din psihicul 
eroilor şi să urmărească evoluția 
stări:or lăuntrice în țoată gama 
lor cromatică. Două caractere 
ferme, două temperamente încăr- 
cate de ambiție şi amor propriu, 
pe cari iubirea creşte nestăvilită, 
dar convulsionată de mândria ex- 
cesivă a fiecăruia gain cei doi eroi: 
Michaela şi Tudor. Şi unul și ce- 
Jăla!ţ se macină în suferința m:s- 
tuitoare a dragostei. Totuşi, mân- 
dria îl împiedică pe fiecare de a 
capitula în fața celuilal și le as- 
cunde, adânc în suflet fluxurile 
şi sbaterile iubirii. 

In conflictul acesta surd, în 
care numai sufletele luptă incam- 
descente, amândoi cad înfrânți. 


da m CORR, ine mg E Ra a a m a a Ra nau OMNIA RRIRADRROIR, e n a a a a m ta a a ta nt a ta ap tea na te 


plângi că ţi-a fost lăsată... Nă- 
dăjduiesc că înțeleptul Menale va 
afla deslegarea enizmei.,. 

5) In încheiere, soractica ta glă- 
suiește așa: „Autobiografia e însă 
pentru alţii conținuiul unui safe 
secret şi anonim (iar eşti pleonas- 
mic), în hrubele subsolurilor unei 
cât mai bine păzite conştiinţe 
poliţieneşti“, N'ai bănuit că pen- 
tru un bonom al gândirii, ca 
mine, fraza e cam crmetică? Dacă 
ea ascunde însă un tâlc biografic, 
te încredințez că de ai cunoaşte 
mai bine biografiile, şi pe a mea 
in deosebi, pe a mea în calitate 
de eu, ca să mă rostesc ca ţine, 
— ai observa atunci că port că- 
ciula fără să mă sfiesc dacă are 
sau nare muşte pe ea (fiindcă, 
samur sau oaie, oricum aj suci-o, 
tot căciulă autentic românească 
rămâne); ai mai vedea, amice So- 
ractes, că nu port masca niciunei 
prejudecăţi sociale, de aceea 
mi-am ales numele filosofului 
care le dispreţuia. Şi al mai fi 
intuit poate că biografia nm se 
rezumă numai la conţinutul ino- 
dor şi fâşâitor al safe-lui, după 
cum locuința, ca și inima, mi-e 
deschisă wrişicăror oameni de 
inimă, Dacă war fi aşa, de bună 
seamă că maş fi avut cinstea să 
duelez cu tine, amice Soraotes, pe 





această arenă de înfrățire în 
dârza străduinţă a scrisului. 
MENIP 
+ 
MENALC 


si 


12 














UNIVERSUL LITERAR 








) 





1$41 


lar uarie 





O CLIPA DE SINCERITATE 


— Un reportaj şi o redacţie — 


La ora 9 şi jumătate, dimi- 
neaţa, biblioteca ziarului Univer- 
sul arată la fel ca toate biblio- 
tecile. Cărţile stau, frumos rân- 
duite în dulapuri şi doar câte o 
colecţie de ziare a rămas uitată 
pe o masă. 

La altă masă stă, grav, un 
doinn brunet cu ochelari, citind 
atent un şpalt — o lămurire pen- 
tru cei neinițiați: şpaltul joacă 
într'o gazetă rolul hainei de toate 
zilele, articolul apărut în revistă 
fiind haina frumoasă pe care o 
îmbracă acesta pentru ocazii 
mari. Din când în când intră în 
camera bibliotecei câte un domn 
demn și burtos, sau câte o doam- 
nă cu pălăria demodată, care 
vrea să cerceteze colecţia unul 
ziar, ' 

Atunci, domnul brunet sună și 
îşi face apariţia un personaj nou: 
omul de serviciu, E mititel şi 
foarte activ. Il întâlneşti, sau pe 
sală, sau în bibliotecă, zâmbind 
mereu şi îndatoritor. 

In treacăt fie spus, omul nos- 
tru de serviciu este o personali- 
tate. Un mare psiholog. M'a ru- 
gat să-i trec, în reportaj, numele 
întreg. 

— „Ştiţi ? Să arăt şi eu, fami- 
Lei“, 

Mă execut : pe omul nostru Je 
serviciu îl cheamă Firache Nea- 
goe. 

lar „colegul“ lui, mulț mai 
demn și tăcut, are un nume no- 
bil : îl cheamă Zaharia. 


Primul vizitator al redacţiei e 
aenea Ghiţă. Il cunoaşteţi? Nu? 
Păcat! Răspunde la numele de 
Gheorghe Soare. 

O doamnă l-a privit odată, tare 
mirată : 

— „Lung mai ești, domle!“ 

Nenea Ghiţă a tăcut, grav. De 
altfel, aânsul e întotdeauna grav. 

Cu gravitate scotea dânsul 
porte-monnaieul din buzunar şi 
întreba : 


— „Cât îţi datorez, Voines- 
cule 2“ | , 
— „O sută treizeci de lei“ în- 
tindea, fericit, mâna, Voinescu. 


— „Bine ! Mai dă-mi un pol că 
am poftă să mănânc brânză albă 
cu ceapă. Am deci, la tine o sută 
cincizeci de lei.“ 

Acum nenea Ghiţă ne-a pără- 
git. Ii mai auzim doar glasul, 
fiindcă dânsul e acum, crainic al 
postului de radio „România“. 

Glasul de care el şi uni eram 
atâţ de mândri. 

Glasul lui cu „pedală” care a- 
coperea toată figurația Teatru- 
lui Naţional. 

Mai vino pe la noi, nene Ghiţă. 
Nu: se poate să-i fi uitat de „băe- 
ţii“ tăi dela redacţie. 

Nu ţi-e dor de o „şuetă“ cu 
cafele negre şi bârfeală ? 

Dar ușa sa deschis din nou. 
Au apărut doi indivizi cari, cel 
puţin, nouă, autorilor acestui re- 
portaj, ne sunt foarte cunoscuţi. 

Unul e mic şi are ochelari cu 
multe dioptrii. Il cheamă Ștefan 
Baciu, 

- Celălalt e lung și are mutră de 
copil. Il cheamă Traian Lalescu. 

Sunt mereu nedespărțiţi. 

— „Găseşte-mi o rimă la „de- 
părtată“ ! se roagă Traian Lakes. 
cu, care crede că e şi poet. 

Ochelarii lui Ştefan 
strălucesc de bucurie. 


Baciu 
A găsit 








ocazia să plaseze un calambur: 

— „De ce spui ţu: „depăr-tată' 
şi nu „depăr-mamă ?“ 

La ora 11, lucrurile se schimbă. 

Biblioteca devine anexa re- 
dacţiei revistei „Universul Lite- 
rar“, iar domnul bibiiotecar a- 
pare subt altț aspect: secretarul 
de redacţie al revistei. 

E domnul C. Postelnicu, omul 
cel mai răbdâtor din redacţia 
„Universuiui Literar“, 

Priveşte cu resemnare şpaltu- 
rile cari se îngrămâdesc pe masa 
Su şi le corectează cu meticu.0o- 
zitate, şi după un anumii pro- 
gram ; întâi articolele cari apa! 
în prima pavină, mai pe urii, 
cele din pagina Vll-a, 

Supliciul domnului C. Postel- 
Qicu creşte cu tiece deschizătură 
de ușă. Uite: de pi:dă, acum ușa 
sa deschis, fără ca vreun om 
să-şi facă apariţia în cadrul &. 
„Ce înseamnă asta ?* sare dom- 
nul Postelnicu. „Asta e Dimitrie 
Steiaru“” se bucură Voinescu. 
Fiindcă poetul care a sucombat, 
înviind apoi ca să-și ridice o 
statuie, e foarte țimid din fire. 
Acum a sosiţ pușcă la redacţie 
pentru o „afacerea“. Vrea să-i 0- 
fere lu; Voinescu nişte mărci 
(bani) din timpul inflaţiei. La :n- 
trare, s'a lovit nas în nas cu ta- 
lentatu! poet-actor Al. Ilea (sunt 
de aceeași statură). Dar ultimul 
a trecut foarte preocupat, fâră 
să-l vadă, are ceva mult mai 
important de întrebat: 

„Unde e Emil?“ (lectorii sun 
rugaţi să cetească  acesţ nume, 
arde.enește, așa cum îl pronun- 
ță domnul Ilea, anume cu accent 
pe E.). După ce şi-a făcut daa 
toria  întrebind, llea a trecut 
lângă geam, ca de obiceiu, ca să 
facă un match de tăcere cu Ște- 
fan Stănescu și Ion Sotia Mano- 
lescu, oamenii cei mai simpatizați 
de domnul C. Postelnicu. In 
schimb La.escu şi Voinescu urlă, 
căutână cuvinte pentru un cup.et 
de revistă: „Un cocoș iubea o 
vacă, era deci puţin smintit“. La- 
lescu găsește că „aceste versuri 
sunt geniale“. 

Poetul Teodor Scarlat, intră 
căutându-l pe directorul nostru, 
Victor Popescu. A dat o idee 
colectivă, căci toţi încep să răc- 
nească : „Unde e Victoraș? Nu 
ma pus data trecută pe ştat?' 
„Unde «e Victoraș? Nu mi-a 
publicat o poezie?“ (Domnul 
Postelnicu suferă!). „Unde e Vic- 
toraş? Nu mi-a înapoiat un ma- 
nuscriş!” (Domnul Postelnicu re- 
nunţă la corectura u.timului 
şpalt). Dar „domnul Victoraș” 
ştie să fie tot atât de bine pre- 
zent, ca şi absent. E, fie la țară, 
fie în oraș, fie la Sibiu — unde 
îi chiamă în ultima vreme înda- 
toririle stagiului militar. Dar a- 
cum „domnul Victoraş” e în toa- 
ta legea absent dintre noi — şi 
pentru o bună bucată de vreme 
—; de aceea ii trimitem din fuga 
acestui reportaj o camaraderea- 
scă și albă fluturare de batistă. 

Și nu e aceasta singura absen- 
ță din redacţie. Esseistul Costin 
[. Murgescu (,încercătorul” cum 
îi spune Ștefan Baciu) s'a dus și 
e. la Bacău să-și facă datoria 
către țară. De-acolo trimite epis- 
tole pline de-un rece dispreț 
pentru noi — bieţii muritori 
care ne agăţăm paltoanele în 
cuier, atunci când e atât de ușor 
să ie arunci pe-un pai cazon, aşa 
cum face el în târgușorul moldo- 
venesc. 

In ultima vreme ne vizitează 


LUNĂ NOUA TIMIDĂ, caută nor după care să se poată ascunde 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“: BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 





,, Universul literar“ după 50 de ani 


„Universul Literar” intră în al cincizeci- 
lea an al apariţiei sale. O viaţă de om—nu 
o viaţă de revistă, iată ce am putea spune 
noi şi iată ce vor trebui să întărească toţi. 
Umili condeieri, stăm astăzi la mijloc de 
drum și căutăm să privim în urmă, Ştim 
prea bine că în penele noastre sângele ace- 
leiași cerneli curge năvâlnic și viu, sângele 
sfânt al înaintaşilor de-acum o jumătate 
de secol. Stăm și privim în urmă. 

a apărut într'un 
Bucureşti în care viaţa dulce-amară şi pa- 
triarhală se agita din plin, într'o vreme în 


„Universul Literar” 


care Calea Victoriei se mai 


Mogoşoaiei și când în grădina Cișmigiului 
nu se vindea doar năut și susan, ci aveau 
loc și reprezentații teatrale. Ce blândă, ce 
fanâru şi ce naiv ni se pare astăzi fiecare 
număr, ros şi îngălbenit de vreme, al revis- 
tei noastre de-atunci. Ne-am apropiat cu o 
pioasă reculegere de colecțiile acelea vechi 
şi am căutat să mergem cu gândul înapoi, 
în vremile în care nu ţârâia telefonul în 
sălile redacţiei și când, în loc de rotati- 


ve şi linotypuri erau încă 


culegeau cu mâna, atenţi şi cuminţi, Seriile 
diferite prin cari a trecut „Universul Lite- 
rar” m'au putut să transforme însă mici- 


odată duhul românesc și curat al acestei foi 


care eri ca şi azi trece din 


matur în mâna tineretului, aducătoare de 
cuvânt nou și clar. Modești şi entuziaşti, 
totuși siguri de zestrea de gând pe care 
am primit-o, noi ţinem în adâncul sufle- 
telor flacăra vie cu care au pornit odinioară, 
înaintaşii, „Universul Literar” este o revistă 
a tradiţiei și totuşi a tinereţii. Paradoxul 
acesta I-a realizaţ conducerea ei întotdeau- 
na, isbutind să grupeze în jurul revistei o 
pleiadă de nume care fie că scriau în 1899, 


chema Podul 


lucrători cari 


mâna omului 


şi o realitate. 


să excursie. 


fie că migăleau cincizeci de ani mai apoi, 
erau vii și tinere — în înţelesul vremurilor, 
Conducerile care s'au perindat au ştiut să 
meargă în ritm cu vremea ; dela Marion la 
Gr. Grandea, și dela aceştia la Perpes- 
sicius sau la Camil Petrescu, sufletul „Uni- 
versului Literar” se sbătea în pagini de re- 
vistă — pur şi limpede. 

Noi cei de astăzi am cercat să deschidem 
alte drumuri, dar niciodată nu ne-a trecut 
prin gând să facem tabula rasa de ceeace a 
fost: înnoind, 

O revistă — și mai ales o revistă literară 
— nu se face numai cu litere, cu imagini şi 
cu șpalturi—dar şi cu sufet. Iată un adevăr 
pe care lectorul nostru va trebui să-l știe 
şi de bună seamă că sufletul „Universului 
Literar” palpită în fiecare pagină, autentie 
şi tânăr. Crezul pe care îl aveau cei de eri, 
a trecut astăzi în noi şi din frântura noas- 
tră de trudă ies numerele albe şi proaspete 
ale revistei care împlineşte jumătate de 
veac. Umbrele celor ce-au fost stau uneori 
la mesele noastre, iar în ceaşea de catea 
aflăm parcă urma unui rest de țigaretă pe 
care l-a uitat Carol Scrob — chipeșul căpi- 
tan — sau hazliul Teleor. In pas cu vremea, 
trecem și noi. Ideia şi entuziasmul, credinţa 
şi arta — iată lozincile în care credem, iată 
lozincile prin care „Universul Literar” de azi 
și de totdeauna nu e numai o revistă, aar 


slujim tradiţia. 


Lampadotori și crainici, păşim în anul at 
cimcizecilea al vieții unei foi, cu inima mai 
plină și mai caldă decât oricând. 

Şi-acnm, domnule cetitor, iată-ne pe no: 
şi iată-i pe alţii. Zâmbetul și lacrima să fie 
busola cu care porneșşti în această capricioa- 


| a O O O N UN IO N II II NI NO OD II IO 


mai rar bardul Virgil Carianopol 
și nuvelistul Ladmiss Andreescu, 
nedespărțitul său prieten. Nu mai 
auzim glasul elegiac al barâului: 
„Mă, aş avea nevoie de-un su- 
tar”; nici vocea gravă a nuvelis- 
tului: „Domnule Victoraş, pune- 
mă pe ştat!”. 

Prieteni şi frați de vis şi sute- 
rinţă, nu uitaţi că redacţia „Uni- 
versului literar” se află tat ia al 
doilea etaj! 

Domnul N. Crevedia are ab- 
senţe motivate, — afaceri de stat 
chemându-l la Sofia, unde deţi- 
ne postul de atașaţ de presă, Şi 
ne- aducem aminte de frumoasele 
ore petrecute în jurul domnului 
Radu Gyr, care întotdeauna afla 
pentru fiecare o vorbă bună. 
Gândul nostru se îndreaptă și de 
astă dată spre dânsul, acolo unde 
treburi grave îl chiamă zi de zi. 
Tinerii poeţi nu-și uită marele 
prieten. 

Dar să revenim şi la cei de faţă. 
lea e fericit că în redacție şi-a 
făcut apariţia Emil Botta, ele- 
gantul şi marele poet ai unui 
sbucum atât de rar. A trecut 
lângă el şi-și continuă partida 
de tăcere, chinuind dintr'o „Na- 
ţională” care nu se mai sfârșește. 

Plăcute sunt și vizitele domnu- 
lui Ion Mincu-Lehliu, care vine 
invocând meteu alte apariţii mi- 
teologice: „Jupiter să te ocro- 
tească“, „Aphrodita să te aibă 
în pază! Nervii domnilor cari 
se  îndeletnicesc cu cercetarea 
colecțiilor sunt din nou puși la 
grea încercare: a intrat dom- 
nul Grigore Olimp Ioan, care 
e o voce sumbră strigă: „Tăce- 
re!” “Toţi cei prezenţi se cred o 
dipă în infern. Traian Lalescu, 
care tocmai era pe punctul de 1 
pleca, vrea să-şi scoată mănușa, 
ca să dea mâna romaneierului- 
aviator. Dar acesta i-o taie: „Nu 
mai scoate galoşii, Şi spun „ga- 
loşii“ fiindcă ştiu că scrii!”. 


Ștefan Baciu e în culmea feri- 
cirii, A deschis tocmai um plie 
sosit la redacţie și a găsit o 
perlă”. 

— „Veniţi iute. Am găsit ceva 
colosal“, 

Ne repezim toți și citim o pe= 
tiție timbrată şi datată „Cerna- 
Vodă 18.X1.940“. 

Citez, cu ortografia neschimba- 
tă un fragment din petiție: 


„Domnule Director,“ 

Al Stimabilei Reviste, Univer- 
sul Literar.“ 

Fiind o pasiimată cetitoare, a 
Revistei, Universul Literar, şi 
cultivândumi cunoștința din a- 
ceastă Revistă“ 


Privitor timpul destinul Pa- 
triei Noastre, Continentului No- 
stru European și întreg Globul 
Pământului“, Profund adâncin- 
dumi gândirea“, fiind pasionată, 
pentru ami servi Patria prin 
Cultură şi neavând posibilități... 

Am făcut un Studiu Practic, 
trimețând poezii și manuscrise 
timp mai mult de un An, la Re- 
dacțiia Revistei, Universul, Li- 
ierar, fiind în legitimă Apărare, 
a Religiei Creștină, Ortodocză, 
Patrie şi Națiune. 

lar sub acest anunţ ce aduc 
la cunoştinţa D-voastră, prin a- 
ceastă Cerere, Am următoarea 
rugaminte.“ 

Rog să bine Voiţi ami elibera 
o adeverinţă privitor Studiului 
meu practic, pentru a îmi putea 
servi însoţită de Certificat ser- 
icviul Caziu, la Comandamentul 
Militar, Al, Cenzurei Canitale, 
pentru eliberarea Diplomei.“ 


Paginatorul revistei, pre nume 
Florescu, care intră pe ușe adu- 
când niște şpalturi, îşi dă şi el 
cu părerea cetind manuscriptul: 
„Asta e din cauză de cutremur!'“ 
Anexa lui Florescu,  simpaticul 
Pană, nu poate decâț să-l aprobe 





călduros, lucru pe care îl face 
deobiceiu, 

In clipa asta, domnul Postel- 
meu, nemai putând rezista, ne 
roagă politicos să părăsim încă- 
perea din motive de vacarm. 

Cu pași de pâsiă și cauciuc 
trecem prin camera în care lu- 
crează domnii Seişanu, Vion și 
Haralamb Ionescu, ajungând în 
redacția propriu zisă a revistei. 
Decor: trei mese. La una tace 
domnul C. Fântâneru apreciatul 
critic și poet ; la alta, îl acompa- 
niază domnul Mihai Niculescu, 
bunul prieten al tuturor poeţilor 
tineri. O altă masă îl aşteaptă 
melancolică pe elevul T. R. Po- 
pescu Victor. In mijlocul încă- 
perii atmosfera cunoscută dim bi- 
bliotecă (nu uitaţi că am fost tri- 
miși aici de d. Postelnicu). In 
odaia aceasta se pun la punct 
articolele de prima pagină, aici 
se lucrează cu o vie migală în- 
treaga revistă, care pleacă apoi 
îa toate colţurile ţării, ducând în 
miezul ei munca trudnică şi vie 
a acestui gmp tineresc şi entu- 
ziast. 

Odată pe săptămână, cu o exac- 
țitate mai mult sau mai puţin 
cronometrică, își fac apariția și 
cronicarii revistei. Intâi domnul 
Romeo Alexandrescu, veșnic su- 
răzător şi amabil, drăguţ și stios 
ca un colegiam. Il urmează încrun- 
tatul și polemistul Ion Frunzetţi, 
întruchipare vie a lui Donald, 
eroul lui Walt Disney. Telefoanele 
îi caută cu disperare pe domnul 
Miracovici, care își face în ulti- 
ma secundă o apariţie calmă, en- 
giezească şi cu pipa în gură: „Ce, 
am întârziat?” Ca un vânt primă- 
verin apare Adriana Nicoară, 
proaspăta (la propriu şi Ja figu- 
rat)  cronicară cinematografică. 
Are trac și ţine să fie cetită Je 
toți încă din manuscris; a adus 
în acest scop un maldăr de câpii 
frumos bătutela maşină. Doamna 


E la îndemâna d-voastră! 


(Marea noastră mică publicitate) 





GĂINĂ SUPRAREALISTĂ, 





produce ouă cubice 


Taxa poştală 





de' GEORGE VOINESCU 






pexitru sufragerii moderne 


plătită în 


DE STEFAN BACIU ŞI TRAIAN LALESCU 


Coca Farago aduce în încăperile 
redacției atmosfera lilială și 
blândă a unei surori mari şi 
atotiubitoare: „Săru' mâna, mai- 
că, ce mai faci, fiule?* 

Poetul și prietenul nostru, Ni- 
chita Tomescu, pe lângă faptul câ 
scrie poesii duioase despre Bă- 
răgan, mai are o calitate și un 
cusur, Calitatea: fumează aceleași 
țigări ca şi noi, și mai ales, are 
întotdeauna ţigări la dispoziţie, 
atunci când îi cerem. 

Cusurul: îi place să facă teorii. 

Acum, a văzut un om alunecând 
pe stradă și — urmare firească 
pentru e! — vorbeşte: „Un om 
care alunecă este un fenomen 
foarte ciudat. Există mal multe 
categorii de oameni cari cad. 
Sunt, de o pildă, aceia cari...” 

I! lăsăm să vorbească şi trecem 
lângă domnul Fântâneru, care e 
toarte amărit, fiindcă i s'a dărî- 
mat casa în care locuia, „Am nu- 
mai nemulțumiri”, se lamentează 
dânsul. „Am rămas pe drumuri. 
Nu găsesc nici-o casă liberă. Cea 
mai mare nenorocire a mea e că 
nu am murit în urma cutremuru- 
lui“. 

A intrat acum domnul Paul 
Lahovary. E, ca întotdeauna, 
foarte ocupat: 


— „Sunt grăbit. Am de rezol- 
vat afaceri importante la pri- 
mărie“. 

—- „Ştii ?* îl informează dom- 
nul Niculescu : „Ne-a scris dom- 
nul Victoraş că e foarte supărat 
pe dumneata. Aidat la „Vremea“ 
aceleaşi cronici franceze pe cari 
le-ai publicat la noi”, 

— „Vai“, se lamentează dom- 
nul Lahovary, „ce rău îmi pare 
că sa supărat. Și ştii care e cul- 
mea ? Sau supărat și cei dela 
„Vremea“, 

„Sper că pentru numărul 
nu le-ai dat acelaş articol“. 

— „Nu l-am dat încă, dar toc- 
mai îl duceam acum“, răspunde, 
calm, domnul Lahovary. 

Dar câte vizite nu mai primim 
în redacţia revistei noastre? Iată, 
Ge pildă, pe Teodor Al. Muntea- 
nu, cu gulerul paltonului ridicat 
şi cu un țeanc de reviste în mâ- 
nă. E mereu grăbit. [1 așteaptă 
la redacția „Convorbirilor lite- 
rare” atâtea manuscrise necitits, 
atâtea treburi ! Lasă pe masa re- 
dacției câte un manusoris cu slo- 
ve frumoase şi apăsate de om 
hotărit şi pileacă apoi cu acelaş 
guler de palton ridicat, cu acelaș 
maldăr de reviste în mână. 

Domnul G. C. Nicolescu îşi face 
apariţii rare şi scurte prin xedac- 
ție, atât cât îi ajunge ca să dea 
un manuşcris şi să-l întrebe pe 
Lalescu ce filme bune mai sunt 
de văzut, 

Traian Lalescu, — fostul croni- 
car cinematografic (care până a- 
cum tre: săptămâni făcea apolo- 
gia cinematogratului) și actual 
cronicar dramatic — își arată a- 
cum disprețul pentru cinemato- 
graf: 

— „Filme?,,. Puah!... Cine mai 
are acum timp de pierdut la ci- 
nematograf? 'Teatrul, numaj tea- 
trul poate satisface orice fel de 
gusturi”. 

Domnul Sergiu Dumitrescu 
scrie mereu „Gonguri“ și urează 
tuturor colaboratorilor, „inimă 
tânără“. 

Vizitele cele mai rare sunt a- 
celea ale colaboratorilor din pro- 
vincie, 

Domnul Mihai Chirnoagă e în- 
totdeauna, în Bucureşti „între 


ăsta 


două trenuri”. Nu pierde totuși 
ocazia să discute în redacţie 
„chestiile arzătoare, la ordinea 
zilei” şi, chiar să plece cu Ştefan 
Baciu în oraş unde îl „va face” 
o discuţie prelungită la un păhă- 
rel de vin. 

Adevărate surprize sunţ vizite- 
le domnului Paul Constant, care 
vine cu pălănia sa cu boruri largi, 
şi, pe buze, cu un zâmbet des- 
prins parcă dimtr'o schiță umo- 
ristică. 

„Șuetele” domnului Paul Con- 
stant sunt, întotdeauna, amuzan- 
te. Pentru fiecare găseşte câte o 
glumă de spus: ă 

— „Am auzit, Lalescule, că ai 
fost foante trist că sa scumpit 
lăpticul, şi ai spus că nu te îm- 
paci decât dacă ţi se dă voe să 
încaleci pe nasul lui Gheorghe 
Soare”. 

Dommul Luca Dumitrescu are 
un glas grav ca o orgă, pe care îl 
întrebuințează în lungile sale dis. 
cuții în contradictoriu cu domnul 
C. Fântâneru, 

Cam acestea ar îi vizitele pe 
care le primeşte redacția noastră. 

Până acum câtva timp mai ve= 
nea în redacţie şi domnul C. Noi- 
ca, emeritul filozof care știa prin- 
tr'o politeţe deosebită să se facă 
iubit şi stimat de toţi cei din 
Jur. 

Chemat în Germania, domnul 
Noica nu ne-a uitat, ţrimiţându- 
ne, din când în când, scrisori cari 
provoacă mare bucurie în întrea-. 
ga redacție, 

De asemenea, domnul Mircea 
Mateescu, ce] ce aducea în redac- 
ție un suflu de tinereţe activă 
veșnic revoltată, ne-a părăsit, 
fiind ocupat cu conducerea re- 
vistei „Falanga“, 

Ce repede trece vremea, atunci 
când vorbeşti, când lucrezi! 

Uite! Afară s'a întunecat de 
mult. A plecaţ din redacţie dom- 
nul Fântâneru; l-au urmat şi 


ceilalți, 
Domnul M. Niculescu a mai dat 
câteva dispoziţii: — „Florescule, 


mâine să termini pagina VII-a; 
Voinescule, să aduci în două zile, 
desemnele pentru numărul vii- 


tor”, — a părăsiț şi dânsul re- 
dacţia. 
Au rămas doar în bibliotecă 


C. Sincu, simpaticul actor şi poet, 
care termină de băut o „turcea- 
scă”, şi noi care terminăm de 
scris reportajul. 

— „La revedere, băeți. Mă duc 
la teatru“. 

— „La revedere, nene Sincule”. 

Lache ne dă târcoale. [1 înțe- 
legem. Ar vrea să facă curăţenie 
în bibliotecă. 

— Mai așteaptă puţin, Lache. 
O să punem numaidecit punct. 

Mai privim o clipă redacția. 
Aceleaşi mese, Aceleași dulapuri. 
In curând Lache o să stingă lu- 
mina, Biblioteca o să doarmă câ- 
teva ore liniştită. Mâine, lucru- 
rile vor avea acelaş aspect ca şi 
astăzi... ? 

Zgomotoasa 
redacție. 

P. 3. — Cetitorii au fost, poate, 
surprinşi,  neîntâinindu-l decât 
foarte rar, în acest reportaj, pe 
talentatul nostru caricaturist 
George Voinescu. 

Autorii  reportajului au fost 
însă siliţi să taie un întreg frag- 
ment, deoarece pe domnul Voi- 
nescu îl indignase neobrăzarea 
ce au avut-o ei afirmând că dân- 
sul ar avea nas mare şi că ar fi 
mic de statură. 

Fără comentarii. 


şi totuşi, scumpa 








ORICE BASTON între 18—25 de ani, poate ajunge baston de ma- 
reșal urmând cursurile noastre prin corespondenţă 





umerar conform aprobării dir. G-le P. T. Ţ. Nr. 24464-938