Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0052

LĂ 
PROPRIETAR: ABONAMENTE; 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 că iii OB ia 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU a. pete 
Inscrisă sub No. 163 Trib, Iifov a particulara 250 „ 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRATIA 
BUCOBEŞII | Str. Brexolanu 23-25 
TELEFON 39.30.19 


APARE SĂPTĂ 
PREŢUL 10 


„d î: 





a 


| ANUL L e Nr. 52 
„umăr de Crăciun, 1941 





Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





Poziţii franceze 
în teatrul contimporan 


de BASIL MUNTEANU 


Un director de teairu focare simpatic mi-a pus deunăzi o 
întrebare însidioasă : care sunt poziţiile franceze în teatrul 
contimporan ? în teatrul coniimporan, adică întrun teatru 
care a creacul cu noi împreună. în pulsaţia aceleaşi vieți, 
in ritmul acelorași eveaimente și curente ale epocii. 

Aşi fi preferat de o mie de ori ca imierpelatorul meu 
să-mi pună întrebări miai: puțin imdiscrete, despre teairul fran- 
cez de acum, de pildă, cincizeci, o sută ori, și mai bine, 
trei sute de ami, adică despre un teatm pe care-l cunosc, 
cred, foaie bine, poate tocmai fiindcă nu şi.a desfăgurat 
vtaţa lui turbulentă sub ochii mei vii, ci nuimiai sub ochii spi- 
ritului meu clasificator şi abstratet. 

Totuşi, inițial, întrebarea d-lui Liviu Rebreanu nu mi s'a 
părut greu de satisfăcut. După numeroase verificări, ba di- 
ferite epaci, s'a format în spiritul meu axioma că fenomenul 
francez osie cel mai conservator din câte există şi că pozi- 
țiile ocupatie de el dealungul mai multor veacuri sunt așa de 
adânci şi de esențiale, încât conservatismul francez, departe 
de a repeta până la sațietaie aceleași manifestări și ace- 
leşi opere, cunoaște taina de a se reimprospăta fără înce- 
tare, mereu nou, deși mereu același. 

Întrucât priveşte telatnul, conservatismul francez se do- 
vedeşte mai justificat decât pe oricare alt teren. Intr'adevăr, 
teal: pare a fi fost creat dimadins pentru ca sufletul fran- 
cez să se poată bucura şi exprima, Adresâmdu-se publicului, 
teatrul îşi atribute misiunea de-a reproduce, seu de-a sinte- 
tiza, scu de-a înterpreta pe scenă însăși ființa diversă a a- 
cestui public. Avem asfel de a face cu o artă socială prin 
excelență. Dax, care alt popor decât poporul francez a prac- 
ticat nai savant viața de societate, care altul a înțeles mai 
subiil şi a gustat mai sincer omul „sociai” adică pe om în 
relație sau în conflict cu semenii săi ? Aşa încât se poate 
afimma că mumicul personaj autentic al scenei firamcoaze, cel 
puţin de trei sute de ani încoace, este „le coeur humuin”, 
fascinante, enonma, monisimioasa inimă omenească. 

Spun inimă” şi nu „personalitate“, fiindcă eroul colec- 
tiv şi aintetic al scenei francsze nu este atât omul total, com- 
pus din inteligență, din avânturi supra-umamne, din voință, 
din sentiment, din instinct, ci partea cea mai umonă, mai $o- 
cicbilă și, oarecum, mai constemtă a omului, adică senti- 
mentul şi pasiunea, într'um cuvânt „iniana”. 

Că Racina și Molidre sunt cei doi moni exponenți dra- 
maici cr cecestei „inimi“, este așa de clar, încât nu e nevoie 
de nici un argument. Că Regnand și mai ales Marivaux mâ- 
nuiesc mecomitsmul inimii cu sfioasă delicateță este iarăşi 
sigur, Ială însă că Diderot și o întreagă suită de minori în- 
cearcă să aclimateze în Franța drama burgheză, de origine 
englezească, o formă ide teatru care d:era jocul pur și niţel 
schematic ci „înimii” clasice prin coborirea ei în vulgarita- 
tea vieții cotidiane şi o aburea cu o pânză de lacrimi prea 
puțin „bine crescuta” pentm a conveni geniului francez, niţel 
distant şi foarte riguros, așa cum se cuvine lunci când 
trăim în și pentru societate, 

De aceea, „iînima” sociabilă a Fromcezului va căuta 
mereu alte forme de expresie scenică, La sfârșitul veacului 
luminilor i se propun modele tenutonice de „dramă“, fie bur- 
gheză și duioasă (Kotzebue, Iiland), fie nobilă și romantică 
(Schiller, Goethe). Câteva din aceste modele (Die Răuber; 
Menschenhass und Rewe, etc.) obțin răsunătoare și durabile 
succese pe scenele pariziene. Dar descendența lor franceză 
se dovedeşte firavă, iar roduicia lor de fapt nulă, pe terenul 
fără aderenţe reale al transplantării lor. 

Romemtismul, îndreptat spre orizonturi de vis şi exalia. 
re, va oferi rareori „inimii” franceze o expresie adecuată 
virtualitărților sale dramatice. n acest sens, „Proverbele“ lui 
Musset înseamnă o demonstraţie exemplară şi aproape uni- 
că. Cu preţioase notații de psihologie sentimentală, teatrul 
sacial și tazist — Dumas-tils, Augier — desbate probleme de 
dlasă şi de profesiuni prea speciale și prea specializate pen- 
tru a conveni generalității umane, pe care „inima” franceză 
aspiră s'o reprezinte. 

Ă Apoi o mare eclipsă : sub al doilea Imperiu, Vodevilul 
şi Opereta ocupă scena cu auoritatea parvenitului bogat. 
Dar Scribe, apoi Labiche, alături de farsă şi de moravuri, 
notează fără insistență câieva fapte caracteristice ale ace- 
jeiași steme „inimi“, 

„Trebuia să intervină acum o reacțiune împotriva teatru- 
jui de vulgară delectaţie. Ea s'a ivit în 18387, cu teatrul liber 
al MWui Antoine, le Theâire libre. Liber, în sensul că înțelegea 
să renunțe la lingușirea publicului și că se străduia să-l do. 
mine sau cel puțin să-și atimne independența față de exigen: 
jele ușurele ale bulevardierilor stăpâni pe opinie, 

Rezulta: o artă dură, echivalent scenic al naturalismului 
de in Mâdan, cu atât mai dură cu cât ea reacţiona prin acest 
exces împotriva excesului contrar al comediei digestive și al 
vodeviluiui fără semmiticaţie. 





(Urmare în pag. 11-a) 





Cântec 


Această plăpândă viţă de vie 
Va geme la toamnă sub struguri, 
Copacul din zarea ce-a fost sinilie 
Şi-o plânge firavii săi muguri, 


lar floarea ce creşte subţire în plastră 
Și'mprăştie, darnic, parfumuri 

S'o stinge cu plopii în seara albastră, 
Căzâmă cu nisipul pe drumuri. 


Un dlopot suna-va..., şi nici o mișcare.... 
Paianjeni vor țese pe clampă. 

Doar luna de-aruma va arde în zare, 
Tăcut, ca o stidă de lampă. 


ŞTEFAN BACIU 





a ma 


LUMINA CLINOŞTINȚEI 


de preoţ MIHAIL BULACU 





Magii aducând daruri 





(Mozaic bizantin, la Ravenna) 


PATINOR 


Prin suflet înghieţai în nemurire 
Ca lacul sub sclipirile de ger, 


Un patinor, despoleind tăceri, 


Înscrie'n zodii semnul său subţire, 


În sticla siderală taie spire 
Şi linii albe nimse de mister 
Şi sub călcâi înaripat îi pier 
Năluci — dușmane vremuri, în neştire. 


Nu-l văd din ţara lor încunumnaţii 
Acestui timp haotic și barbar 
Cum suie'n simetrii de constelații — 


Cum creşte jar lucid pe alba cale, 


Desvăluind tăinuitor de clar, 
Deschisul cerc al patinării sale. 
ION PILLAT 


Un mare înţe.ept creşiin a îm- 
păiţit pa oameni în trei: mar: 
grupări, fericindu-i pe unii şi 
compătimindu-i pe alți, după 
oh.pu! cum l-au căutat pe Dum- 
nezeu, l-au aflat și '-au urmat în 
viată, 

In prima grupar: a așezat pe 
oamen-i a căror viaţă a fost în 
Slujba ui Dumnezeu, pentru că 
l-au căutat şi l-au găsit. Pe ace- 
ştia i-a aprec-at ca oameni înţe- 
Iepți și fericiți. În a doua gru- 
pare a așezat pe oamenii care 
s'au străduiţ cu multă  osârdie 
să-! găsească pe Dumnezeu, dar 
nu l-au aflat. Pe aceștia i-a a- 
preciat ca oameni înţelepţi, dar 
nefer:c'ţi. In a treia grupare a 
aşezat pe oamenii care  trăese 
fără să_l fi căutat şi deci fără 
să-l fi găsit ps Dumnezeu. Pe a- 
ceştia din urmă i-a compătimit, 
ca oameni nebuni ş: mefericiți. 





Privește norii aceștia vineţi 
Cum ne cad pe Suflet, cum ne cântă în inimi. 
Și soarele, aburit, cum lucește 

Ca un talger vechiu, ca un ochiu... 


Viaţa a fost întunecată şi mergem 
Spre orașul pierdut ca o insulă, ca un nor, 
Spre orașul pierdut care se scufundă 
In trecut ca o insulă, odihnitor. 


Lucea tinereţea în el tot într'o toamnă 
Cu soare aburit, 

In ierburile mari dela fabrica de zahăr. 
Fumul ei se lăsa peste nuielile sălciilor din baltă, 
Printre care trec bărcile, nea uzit. 


Mergem spre oraşul pierdut ca o insulă, ca un nor, 
Dealurile se văd din tren tot mai rare, 
Cum mărginesc cerul fumuriu, 

Seara își lasă largile văluri 
Ingândurate, căzătoare, comete, 
Malacovul albastru se destramă de vreme, 
Mătasea bălților se sfâşie, 
Trenul le taie pe îndelete. 


Nu ne este îngăduit să tăinuim 
numele acestui  înţeiepi creștin, 
care ierarhizează pe oameni în 
funcție de această cunoaștere și 
urmare a Lui Dumnezeu, când el 
este apreciat în istoria fiiosofiei 
umane, sub renumele mare.ui fi- 
ivsof Goethe, aie cărui cugetări 
nu Sau oprit, nici numai ia vea- 
cul în care a trăit şi nici numai 
ia țara în care a scris. 

Aceste înțelepte  refiexiuni 
creştine ne revin în Mod spon- 
tan în sufiete, când la maree e- 
venimeni a: sărbătorii Nașteri: 
Domnului Hristos, ascultăm cu- 
vinteje cântării creștine ca Bise- 
rică, dela tropar:; ..„.Naşterea ta 
Hristoase, Dumnezeul nostru, ră- 
sărit-a lumii lumina cumoștin- 
ei... Căci Nașterea Domnuiui !a 
peștera Bet:cemului ne-a dat pri. 
ej tuturor oamenilor, să-l cu- 
noaştem pe Dumnezeu și să.l ur- 


EMIL GULIAN 


d 





măm în viață, Așa precum spune 
și Sf. Apostol și BPvanghehistu. 
Ioan: „Și cuvâatui trup sa făcut 
și s'a sălășluit între noi și am vă- 
zut Sava lui, slavă ca a unuiă 
născut din Tată), pin de har şi 
de adevăr“. (loan 1, 14). 
Cunoașterea lu: Dumrezeu nu 
se poate însă mărg.ni a ochii 
trupu.uij, ci trece la o mai adân- 
că privire a ochior sufletului : 
ai credinţei, ai iubirii şi ai nă- 
dejdei creştine. De aceea zelosul 
Aposto: Pavel al creștinătăţ.i ex- 
ctama cu smerenie sbhuciumul su- 
fletului numan, în strădania sa de 
a pătrunde în adâncuri eemen- 
te:e mepătrunse ale fiinţei, necu- 
prinsu: cugei şi uriașa voinţă a 
lui Dumnezeu : „O, adevăru bo- 
găției şi al înțelepciunii și al 
ştiinţei lu: Dumnezeu ! Cât sunt 





(Urmare în pag. 12-1) 























Povestire 
de Crăciun 


de DIMITRIE POPESCU 


Ci acum: Credința, nădej- 
dea şi dragostea — rămân a- 
ceste trei; dar mai mure între 

ele este :dragostea. 
(L Corinteni, XIII, 13). 
Cu mulți omi în urmă s'a născut iubirea pe pd- 
mânt, ŞI ca de orice iubire, foarte puțini şi-au dat 
seama de ea. Fiindcă ea a fost modestă şi tăcut, 
discretă şi blojină, copleșitoare și nesiărșită ca și 
Tail ei, ca și Fiul Omului care a avut sarcina SC 
ne-o dăruiască odată cu jertia vieţii sate. Dar în- 
lelesul şi strălucirea izau crescut cu veacurile, și an 
de am leaindu-și durerile, minumate descoperire a 
Mântuitorului și-a făcut loc în sufietul ocrmenilor 
unde  pilpiie singuratecă, așteptemd —- speranță 
veşnic reinoită — VEAC ce va SĂ Vie, pPIOOTOCIUI 
sfintă din străvechi timpuri, imperiul acela nespus 
de îrumos în care El, lisus Cristos, dexdreapia To- 
tătui va domni — pentu a se putea aprinde COE 

în toată splendoarea ei. 


Cu madţi cmi în urmă sa născut iubirea pe pă- 
mint. Um vechiu basm — este oare iun. basm, sa O 
povestire din copilărie, infmemusețată de închipuiri? 
__ 0 istorie din care cam uitat mult, dar cînd mi-a 
fost povestită — cine mi-a istorisit-0?... -— mi-a plă- 
cut foarte, spunea: 

Era um rege (um rege sem un împărat) care dom- 
nea odinioară între miazăzi şi mioză-nozapte, într'o 
țară înspăimântător de frumoasă (ştiu bine că er 
înspăimântător de fmumeasă, fiindcă amuţeam şi 
îngheţa suhetul din mine ascultind, și imaginația mi 
se; plimba printre nişte locașuri feerice —- dar atitea 
amănunte le-am uitat astezi...), Nici dragostea supu- 
şilor, nick bogăţiile, nici amintirea strămoșior ni 
l-au oprit pe mindrul stăpânitor al țării dintre mări 
să-şi părăsească pdiiatu. şi toată fericirea spre a 
porni atras de semnul unei stele strălucitoare, ne- 
văzută până crtunci, care după spusele celor bă- 
trini vestea venirea pe lume a unui împărat mai pu- 
teme decât toți. (Prin tote mai indepărtate co:țuli c.e 
"umii, tradițiile svomeau venirea Darimutui. Ome- 
nire, n'ai priceput ? 

A pomit, dară, mîndrul stăpinitor însoțit de smai 
si daruri (alesese, spunea povestea, o pasă cu firul 
ca pânza păionjemului și încăpătoare. Susţinută de 
un fel de catarg, purtată pe o lectică, ea cuprindeau 
cele moi năzdrăveme specii de păsări cîntătoare din 
țara hui, cdtele, colorate, care prin melodia glasulai 
lor încântenu urechile şi feiurimea penajului fermeccru 
ochii). Aşa însoțit, cu ochii țintă le steaua căcuzi- 
toare, a mers regele (sau împăratul) prin păduri de 
nepătruns, unde urletul fiarelor îngheţa sîngele în 
vine, prin munţi și văi adinci, pesto piscuri, care nu 
credeau să simtă vreodată picior de om, (cine oare 
îl putea opri?) prin. cfumpii cu iarba mocte, dectungul 
mărilor, a mers cale hmgă de omi şi cmi, pină ce 
ajumse lo curtea pimui alt mare împărat, curte bogată 
și veselă, unde fu primit ca un oaspe de seamă ce 
era, cu toată ainstea cuvenite. 

Calea pînă aici fusese atit de lungă încât, poves- 
tea spune, drumeții uitau anii scurşi de cînd ple- 
caseră. 

Dar, precum. nici: ostendlile drumului şi pericolele 
lui de pină atundi nu sfărimaseră arvîntul acelui rege 
minunat, nici bogăţia împărăției descoperite, nici 
primirea măreaţă ce i s'a făcut, mici frumuseţea fiicei 
impărahului care sa îndrăgostit de e], nici teama 
dsa atrage asupră-și mânia tatăui ei, nu l-au îm- 
piedecat să treacă moi departe, pe furiş, strecurăn- 
du-se în afara cetății cel găzduia, urmând semnul 
nestins al stalei călăuzitoare. 

Și icerăși cale lungă, cole fără de sfirșii s'a intins 
în fesțar lui, cale cmevoioasă, ostemitoare, trecînd prin 
pustiuri înfricoșetoare, peste munţi semeţi, prin tot 
felul de împărății, de nu miai puteau pricepe ochii cât 
de faluriţi sunt oamenii Domnului, alungaţi cu săbii 
sau primiți prieteneșie, dupe felul fiecărui neam, şi 
:ot soiul de culori erveau oamenii întâlniți; icr drumul 
era nesfirșit şi după fiecare cîmpie, cînd sufletul se 
credea ajuns la un liman, urmau pereții şi mai ro 
primitori sai ainor munți, și dupe fiecare înăițime, cind 
credea că acolo își va da sufletul, se zăreau în de- 
părtări alte cimpii, chte așezări, alte grădini, alie 
aperome. (Cine oare îmi povestea basmul? cîte 
amănunte scornea fermecătoare, dar le-am uitat), 





(Urmare în pag. 11-a) 





Sonet 


Arbitrul eleganții 'mpărăteşti, 
Acel vestit poet din vremi antice, 
Se'ndrăgosti de sclava-i Eunice 
Şi visul său pluti prin zări cerești. 


Murea târziu amurgul pe colnice, 
La Roma... Melancotic, sub feresti, 
Petroniu stă şi'n pieptu-i, tinereşti 
Simţiri, se sbat, spre Cânt să-l mai ridice. 


Pas mic, zelir, lin adiind s'aude. 
Răsaren faţa lui copila sclavă, 
Candidul chip senin, potir de slavă.... 


Poetu-i soarbe fiinţa'mn gene ude 
Şi'ngenunchind culege dalba mână, 
„De mi-ai fost sclavă, tu să-mi fii stăpână“. 


ŞTEFAN STĂNESCU 


2 


ATA 


Cronica dramatică 


TEATRUL TUDOR  MUȘATE- 
SCU: „Măgarul de aur”, comedie 
în 3 acte de Gaspare Castaldi 


Incontestabil, domnul Tudor 
Muşatescu este un mare îndră- 
gostit de teatru. 

De aceea şi-a şi înjgbebat un 
teatru personal în care poate 
prezenta orice piesă vrea, cu di- 
stribuţia pe care o socoteşte ni: 
merită, 

Chiar şi din programul teatru- 
lui se poate remarca silința pe 
care şi-o dă domnul Muşatescu 
de a oferi spectatorilor săi, lu- 
ceruri noui şi folositoare, 

Am găsit, astfel, în programul 
teatrului o foarte instructivă pie- 
să intitulată „Domnul cu Came- 
lii” pi iscălită de domnul Muşa- 
tescu, din care am aflat cum 
poate o nevastă să-şi inşele în 
linişte bărbatul. 

Se mai află în program şi câte- 
va foarte interesante ghicitori 
neiscălite dar purtând  pecetia 
talentului domnului 'Fudor Mu- 
şatescu, 

Iată, de-o pildă, ce cetim în 
pagina 21 a suspomenitului pro- 
gram: 

Ce e dulce când îţi vine 
Și tot te face de rușine? 

Răspunsul îl aflăm sub ghici” 
toare, întors pe dos pentru ca 
să nu fie ușor desluşit: Somnul. 

Am impresia, însă, că această 
ghicitoare nu poate fi aplicată 
spectatorilor dela Teatrul Muşa- 
tescu. 

Căci, dacă un eventual specta- 
tor ar simţi la un moment dat 
că îi vine dulce. nu sar face de 
ruşine deoarece ar putea dormi 
în linişte fără să aibe alţi mar- 
tori în afară de actorii de pe 
scenă. 

Toate aceste reflecţii le fă- 
ceam, privind sala pe trei sferturi 
goală, dela premiera comediei 
„Măgarul de aur”. 

Bi, fără să mă mir, citeam în 
acelaş celebru program că, în 
ciuda criticelor favorabile, rezul- 
tatul prezentărei piesei „Amor 
sovietic” pe aceeaş scenă a fost 
un deficit de 541.184 lei. 

In fond de ce se miră atât de 
mult domnul Tudor Muşatescu? 
E acesta un lucru foarţe normal. 

Nu vreau să mai scriu despre 
chipul în care domnul Val Mu- 
Bur a pus în scenă comedia lui 
Cataef. Nici despre distribuţie nu 
vreau să vorbesc. O zicală veche 
te opreşte să-i vorbeşti de rău 
pe morţi (şi piesa lui Cataef a 
fost omorită din seara premierei, 
de regisor, decorator şi  inter- 
preţi). 

Ne grăbim, în schimb să scrim 
ceva despre noua premieră, îna- 
inte ca ea să fie scoasă de pe 
afiș, 

Să nu credeţi că „Măgarul de 
aur” este o piesă chiar atât âe 
proastă. Nu e nici mai slabă, 
nici mai bună decât piesele ce 
se prezintă actualmente pe sce- 
nele teatrelor particulare. 

Face parte din categoria co- 
mediilor moderne italiene. E, 
ceeace se poate numi o „piesă 
cn un singur personaj”. 

Ceeace a fost „profesorul” în 
„Banii nu fac Qouă parale”, sau 
„mătuşa” în „Eva în vitrină”, sau 
„avocatul” Pedigo în „Oraşul fără 
avocaţi”, este şi „marinarul” Sa- 
verio în acest „Măgar de aur”. 

Acțiunea se petrece doar in 
jurul lui Saverio şi doar aşa cum 
vrea el să se petreucă, 

Este drept că Saverio se deo- 
sebeşte oarecum de traţii lui din 
piesele mai sus citate, prin aceea 
că e mai puţin hotărît decât ei, 
trăgând, la fel ca oamenii şaşii, 
cu un ochiu la slănină (frumoasa 
Gina, Doina Misir) şi cu altul la 
făină (o fabuloasă moştenire). 

In tot timpul primelor două 
acte, eroul marinar face mare 
caz de dragostea lui pentru Gina 
şi de disprețul lui peniru bani, 
ceeace nu-l împiedică să se poarte 
ca un cămătar de rând cu debi- 
torii maoşteniţi prin testament. 

Mai mult chiar, îndrăgostitul 
marinar, fiind în posesia unei 
poliţe iscălite de tatăl Ginei, nu 
se sfieşte să pună, — bine înțe- 
les, într'un chip foarte delicat — 
următoarea romantică problemă: 
Banii sau fata | 

Prin astfel de elegante proce- 
dee, precum şi prin altele cum 
ar fi bătaia cu pumnii în piept 
sau un vocabular elegant din 
care desprindem sugestivul cu- 
vânt: „șefule” pe care-l intrebu- 
imţează foarte des, chipeşul Sa- 
verio isbutește să cucerească ini- 
ma Gimei pe care dânsul o alintă 
spunându-i mereu ;„madame Şa- 
lupa“ (fiindcă e logodită cu un 
domn Barca), 

In actul III avem de-a face cu 
un domn Saverio mult îmblânzit 
și, chiar, mare filantrop. 

Cu toate micile și marile sale 
defecte, piesa ar fi putut să do- 
bângească oarecare succes, pre- 
zentată fiind pe altă scenă. 

Așa însă, îi prevedem măga- 
rului (de aur) aceeaş soartă ca şi 
amorului (sovietic). 

Nu putem pricepe cum domnul 
Tudor Muşatescu repetăm: 
mare îndrăgostit de teatru — nu 
şi-a dat seama că, având de su- 
ferit handicapul unei săli aşe- 
zate peste mână şi cocoțate de- 
asupra unui  cinematgraf, nu 
poate atrage lumea la teatru pre- 
zentându-i un afis ca acesta al 
„Măgarului de aur”. 

Domnul Nicky Atanasiu nu 
poate constitui un „cap de afiş” 
cu priză la public — mai ales, 
după insuccesele sale de anul 
trecut din „Nunta lui Figaro” şi 
„Ginerele domnului preiect”, 


Despre rolul său din „Amar so- 
viețic” nici nu mai vorbim, fiind- 
că prea puţină lume l-a văzut în 
aceaslă creaţie, pentru ca să-şi 
dea seama că a fost orice, în a- 
fară de rus. 


De astă dată, domnul Atanasiu 
a interpretat rolul unui marinar, 
fiind în nota justă a rolului. 





A fost, în tot tizapui celor 3 
acte, marinar (cu tatuaje, papa- 
gal și tutun de mestecat), chiar 
prea marinar, pentru ca să ju- 
stifice pasiunea pe care i-o ins- 
piră în *spre final, manieratei 
Gina. 

Vina poate să fie a traducăto- 
rului care l-a făcut să vorbească 
intrun argot mai mult gen Grant, 
decât marinăresc. 

Doamna Doina Missir, pe care 
am remarcat-o în „Nunta lui Fi- 
garo” pentru ca s'o intrezărim 
apoi într'o serie de roluri episo- 
dice, a interpretat rolul Ginei, 
dovedind că încrederea pe care 
i-au arătat-o  distribuitoril era 
justificată, 

Şi dacă piesa ar îi avut doar 
două acte — afară de cel de-al 
III-lea în care s'a pierdut cu de- 


săvârşire — mam fi avut decât 
cuvinte bune de spus despre 
dânsa. 














Domnul N. Tomazoglu, un ta- 
lentat element tânăr a interpre- 
tat cu convingere rolul logodni- 
cului uşor tâmp, 

Domnul Coty Hociung, de astă 
dată intrun rol de 3 acte, a do” 
vedit că nu este numai un inter- 
preţ de apariţii episodice. 

Având la îndemână un rol de 
mari proporţii, domnul Hociung 
n'a mai sariat ca de-obiceiu când 
căuta să facă mari creaţi! din ro” 
luri miri. 

Doamna Ecaterina Maican, în- 
tun rol şters, ma căutat să-i 
dea prea multă viaţă. 

Păcat că nu și-a învățat dom- 
nul Roland de Jassy rolul. 

Avem impresia că ar fi realizat 
lueruri bune. 

Domnul Peire  Assan, într'o 
scurtă apariţie a realizat un tip 
interesant, 

Au mai apărut pe scenă un 
papagal şi o mult aplaudată pi- 
sică, 

Intreg ansamblul a evoluat în- 
tun foarte frumos şi luminos 
decor, sub foarte inteligenta con- 
ducere a domnului Ion Sava, pe 
care îl bănuim, totuşi, amărit că 
anul acesta este silit să regiseze 
doar piese de prea bătrânul Max 
Halbe sau de prea tânărul Gas- 
pare Cataldi. 

Ii mulțumim domnului Sava 
că me-a făcut să ne disitrăm îm- 
părătește prin trovuvalle-ur bas- 
toanelor mereu schimbate ale lui 
R. de Jassy. 

Piesa — suntem convinşi 
n'0 să aibe succes. 

Lucrul să nu vă mire. 

Bănuiese că şi „Oraşul fără a- 
vocați”, prezentat de domnul Tu- 
dor Mușatescu ar îi constituit o 
cădere, 

Ia închipuiţi-vi-l pe avocatul 
Pedigo, interpretat de Nicky A” 
țanasiu și pe haimanaua Pilache- 
ra, jucată de micul domm Mihal- 
cea, noua descoperire a domnuluj 
Mușatescu! 


TRAIAN LALESCU 





Despre râs în general 
şi aplicarea lui 


După cum plânsul este sem- 
sul patognomonic al tragicului, 
râsul este antipodul său, rezul- 
tat al unei situații comice. Râ- 
sul este o calitate exclusiv uma- 
nă. Omul este singurul animal 
care râde și produce râsul, Niciun 
alt animal sau nici un obiect nu 
produce rizibilul, până nu împru- 
mută aspecte şi atitudini orne- 
neşti, 

O maimuţă mu poute fi cumică 
în junglă, atunci când se com- 
portă după cum îi dictează me- 
diul ei ambiant, ci devine comică 
numai în cortul circului, când o 
vedem plimbându-se pe bicicletă, 
salutând cu graţie, sau purtând 
cu demnitate, monoclu şi melon. 

Un papagal, scoțând sunete gu- 
turale şi sburând din pom în 
pom, este pasăre şi nimic mai 
mult;  reproducând cu 0 voce 
dogită dialogul zilnice al stăpâni- 
Or, devine COME... 

Știm cu toţii ce este și cum 
arată o umbrelă în vitrina ne- 
gustorilor, Imaginaţi-vă însă, o 
umbrelă în mâna unui om care 
iese din banal, fie în bine, fie în 
Tău... . 

Din felul cum e purtată, um- 
brela a isbutit să se situeze în- 
tre «exemplele clasice de obiecte 
comice. 

Este atât de personal și comic 
felul cum poartă umbrela un 
provincial, un negustor dela fară 
venit în oraș, etc. etc. 

Deci umbrela, obiectul în sinea 
lui, nu poate produce râsul decât 
în preajma omului și integrându- 
se în personalitatea lui, 

Deoarece râsul este în func- 
ție de om, nu poate fi realizat 
decăt cu ajutorul omului. Acest 
ajutor este voluntar sau învolun- 
tar... 

Involuntarul isvorăște dintr'o 
atitudine comică nevoită şi im- 
pusă de o situație nefavorabilă. 
Cel mai bun exemplu este pros- 
tia cu tot anturajul ei. 

Voluntarul, care pornește din 
tro minte conștientă şi are un 
scop bine definit, se poate sub- 


împărți în:  humor, ironie și 
sarcasm. 
Humorul este constatarea și 


relatarea, fără nici o intenție sau 
nuanță, a unui fapt comic. Pu- 
tem da de exemplu majoritatea 
scriitorilor humoriști, cari nu 
urmăresc, cu opera lor, altceva 
decât să producă râsul, 

Ironia este tratarea unui 
fapt comic, în chip de atitudine 
moralizatoare, luând măsuri și 
scoțând o constatare mai mult 
sau mai puțin didactică. Ne pu- 
tem lămuri citind pe Bernard 
Shaw, Mark Twain, Luigi Piran- 
dello și în literatura noastră, mai 
ales schițele d-lui C, Brăescu. 

Sarcaxmul este punctul culmi- 
nant al humorului. 


Cei mai reuşiți scriitori sar- 
castic; au fost oumeni răi, neîn= 
găduitori, cari nu au admis nuan- 
ţa de „căldicel”. 

B. P. Hasdeu are o lucrare 
contra lui T. Maiorescu întitu- 
lată „Sarcasm și Ideal”. Este un 
exemplu cât se poaie de elu- 
quent, Privind apoi toți „tipii 
caracteristici” din opera lui Ca- 
ragiale, îi vedem că sunt rezul- 
tatul unor observați; sarcastice, 

Hără îndoială, pe acest comic 
ce umple vieața, îl găsim, cu pri- 
sosință și'n teatru, realizat pe-a 
întreagă scară de nuanțe, 

Din capul locului există două 
mari categorii de humor teatral: 
Voit şi nevoit. 

Adevăratul humor teatral este 
cel voit..., celălalt se naște din 
stângăcia sau nepregătirea acto- 
rului şi nu produce în public hu- 
morul vizat, ci doar un râs ustu- 
râtor la adresa bietului actor. 

Revenind la humorul voit, pu- 
tem deosebi câteva subdiviziuni : 
comicul de replici, comicul de 
joc și comicul de situații. 

Comicul de replici este cel mai 
valoros, Se datorește unui text 
spiritual, debitat de actori ta- 
lentaţi, cari-l înțeleg şi ştiu să-l 
speculeze. 

Comicul de joc se datorește în 
întregime jocului actorului, care, 
prin mijloace proprii, poate să 
salveze adesea, un teat slab sau 
chiar spectacolul, 

Cel mai obișnuit şi usor de 
realizat este comicul de situaţii. 
tai se datoresc toate farsele şi 
comediile muzicale în care unul 
este luat drept altul, un cuvânt 
este întrebuințat sub alt înțeles 
și toate celelalte pointe de farsă, 
cari au invadat în ultimul timp 
multe scene bucureștene. 

Pe lângă acest humor, care se 
situează pe o treaptă superioară, 
mai există un altul, cu totul mi- 
nor, realizat în teatrele de re- 
vistă. Acestuia îi lipseşte și co- 
micul de replici şi comicul de 
joc și comicul de situaţii, sau 
dacă le are, sunt foarte slab con- 
țurate. Humorul, lu aceste spec- 
tacole, se bazează pe pornografie 
sau pe anecdote spuse cu o le- 
geritate  voită, ca la cafenea. 
(Doar trăim în epoca naturalis- 
mului), 

Bineînţeles că aceste spectacole 
mu pot fi înglobate în seria spec- 
tacoleior humoristice, Având însă 
în vedere că sunt o slabă schi- 
țare au acestor spectacole, le-am 
putea numi teatru  humoristc 
uşor, după sistenul muzicii Ușoa- 
re, care, deși voită muzică, de 
cele mai multe ori nu reușește 
să fie decât o înșirare de note, 
rămase departe de intenție. 


PĂTRAȘCU ION SÂRBUL 


UNIVERSUL LITERAR 








Insemnări 
pe margini de program 


25 NOEMBRIE, PRIMUL RECI- 
TAL ENESCU 


Mii de fețe ale omului, sufle- 
tului și vieţii lui își găsesc întru- 
chipare în muzica unui singur 
om: Enescu. E nefiresc de per- 
fect. Reculegere 'sau blestem, 1i- 
niște serafică sau calmul din 
preajma furtunii, înălţare pe 
culmi de puritate sau prăbuşire 
în întunericul pasiunii, nostalgie, 
zâmbet, amărăciune, naivitate sau 
ironie. Toate îşi găsesc dreptul 
lor la viață prin ercușul Maes- 

„„Oare ce imperceptibilă vi- 
brare poate să dea o emoție atât 
de adâncă, în muzica luminoasă, 
sigură, majestuoasă chiar, a lui 
Haendel ? Dar e o emoție oare- 
cum liniştitoare. Calmul priviri- 
lor care se pierd departe, spre 
zări... O întindere atât de tulbu- 
răbpare prin nesfârşita-i limpe- 
zime. 

Sau și în Allegro, aceeaș emo- 
ție a omului care simte infinitul, 
Insă e neodihnitul, neînfricatuul 
mers al valurilor care vin din 
Necunoscut și pleacă în Nemăr- 
ginire, cu aceeaş încredere, cu 
aceeaș senină pasiune. Și cu câte 
întrebări, cu câte neliniști le ur- 
măreşti calea ? 

Poemul de Chausson: Chema- 
re, aşteptare, 

Mâni întinse... spre cine? Une- 
ori, ca dintr'o poveste frumoasă 
şi veche, se înalță nădejdi şi vi- 
suri, cad, ning şi învăluie totul 
într'o melancolie catifelată... 

Ca o vrajă, Berceuse de Faure 
pregătește o timidă chemare: 
Adagio din Sonata 5-a de Rizetho- 
ven. Dorinţă de lumină, de pros- 
pețime, de visață tânără — în 
muguri... Dorinţa e atât de pu- 
ternică, încât chiar dintr'însa se 
naște și se desprinde, fantomă de 
miresme, Primăvara. 


29 NOEMBRIE. RECITAL 
ORNELLA SANTOLIQUIDO 


Rare sunt operele de orchestră 
în care sensul muzical și valoarea 
artistică să nu se piardă sau să 
vu se schimbE, în transcripții. Da. 
torită muar'iui Casella, Concertul 
în Re minor de Vivaldi mu pierde, 
ia pian, nimic din amploarea sc- 
vină, din gravitatea olimpică, Un 
70c serios şi sigur, un stil desă- 
vârșit de nobil și o paletă sonoră 
de nuanțe şi culori nimerit alese 
a făcut-o pe pianistă să dea chiar 
ce trebuia piesei, pentru a realiza 
o operă într'adevăr pianistică, 

Nu e nicăeri atâta voluptate în- 
t?'o virtuozitate firească, atâta cer 
albastru de țară fără griji, cât în 
arta vechilor clavecinişti italieni, 
Zâmbet sensual dar candid e și 
virtuozitatea interpretărilor d-rei 
Santoliquido. 


1 DECEMBRIE. AL DOILEA 
RECITAL ENESCU 


Enescu este Muzică. Să fie ne- 
cesar să numesc toate piesele pe 
care le-a cântat la un concert, 
pentru ca apoi să spun că totul 
a fost „trumos” (în înţelesul cei 
mai știinţifie al cuvântului) că 
a făcut să tresară tot ce e viu, 
să vibreze tot ce e sensibil în fie- 
care ? Culmi de poezie şi culmi 
de adevăr omenesc, deci culmi 
de Artă. 


6 DECEMBRIE. AL DOILEA 
RECITAL ORNELLA SANTU- 


LIQUIDO 
4 


Ceeace e caracteristic artişti- 
dor (în speţă, pianiștilor) italieni, 
este o siguranţă şi o stăpânire 
aproape revoltătoare a tehnicii 
instrumentului. Am mai văzut o 
reprezentantă a acestei partiau- 
lanițăţi. Ajunge deseori la pre- 
stidigitaţie, tără să iasă deloc din 
granițele artei. Liszt cere presti- 
digitație voită, aproape scamato- 
rie — dar Italienii o au în sân- 
gele lor, pură, firească. Așa cum 
saltă și cântă cleștarul isvoare- 
lor, așa au și virtuozitatea in 
muzica lor, 

Poezia se desprinde cu ușu- 
rință — o delicată viziune, sau 0 
furtunoasă pasiune. Mai greu 
însă o dramă întreagă, adâncă. 
Deaceea Appasionata şi Sonata 
de Chopin de Sâmbăta trecută 
nau fost atâta o poveste tra- 
gică a unei v:eţi ori a unei clipe, 
câț au fost avânturi şi chemări 
— o succesiune de efecte sonore, 
poetice... 

Seninătatea muzicii italiene, 
soarele lu; Albeniz au strălucit 
mai ispititor „mai surâzător, în 
interpretarea pianistei. Visele şi 
pasiunile lui Chopin li sau ală- 
turat, cu furtunoasele jocuri de 
sonorități şi magistralele presti- 
digitaţii ale lui Liszt. 


1 DECEMBRIE. FILARMONICA: 
ENESCU ȘI TEODORESCU 


Marile genii au particularita- 
tea de a „magnetiza” pe cei cu 


„câre colaborează, de a-i face să 


se depășească singuri şi a se 
apropia de culmile spirituatităţii 
omeneşti. Pe d. Al. Teodorescu 
l-am văzut un bun „mediu”, 
când era acompaâniaţ de maes- 
trul Enescu, Acum, un Concert 
dublu de Bach i-a adus împreu- 
nă. Şi d. Teodorescu s'a depăşit 
iarăşi pe sine, şi-a imaterializat 
sunetul şi şi-a înălţat interpreta- 
rea peste nivelul unui concer- 
tist obişnuit, chiar a vreunui ar- 
tist celebru. 
Cânta alături de Enescu... 


DORIN SPERANȚIA 





ALBUM 





(Colecţia Formescu) 


Puiu Iancovescu şi Constantin Toneanu 


Fotografia ce o reproducem este mărturia prieteniei unor ado- 
lescenţi simpatiei şi talentaţi — Puiu Iancovescu și Constantin 
Toneanu — care atraşi de magia scenei, au debutat aproape ia 
aceeași vârstă în teatru și cu acelaș succes subliniat în termeni e- 
logioși de criticii dramatici de-atunci. Şi cu toate că ei au jucat 
și joacă roluri ce aparţin comediei, au păstrat prietenia lor ne- 
ştirbită de viermele invidiei; ca și sincera lor admiraţie pentru ta- 


lentul... celuilalt. 


Puiu Iancovescu și Constantin Toneanu, prin felul lor de a îi, 
prin temperamentul şi spiritul lor comunicativ şi adesea ori, caus- 
tie; ca şi prin concepţiile lor despre viaţă, societate și teatru, sau 


asociat sufletește, sau 


înţeles și 


sau completat, confirmând 


cele ce a scris Cicerone despre amiciţie şi Louis Jouvet despre 


teatru și comediani. 


Amiciţia — a scris Cicerone — rămâne statornică numai între 
oamenii ce o preţuesc şi o cultivă desinteresat, atât în vremuri 
bune cât şi în vremuri rele, căci ea se alimentează din iluzii şi 
speranţe, din amintirile ținereţii şi mai cu seamă din aceea ce 
conţine spiritualitatea ; ca şi Qin suferinţe și deziluzii comun îm- 


părtăşite, 


Puiu Iancovescu şi Const. Toneanu au luat în serios amiciţia 
și în glnmă viața cu toate iluziile, deziluziile, capriciile și sufe- 
rinţele ce le aduce omenirii, practicând un soi de filozofie ar- 


tistică, 


In materie de teatru ei au rămas aceeași debutanţi entusiaşii 
şi încrezători în forţele lor creatoare şi adepți ai concepţiei lui 
Louis Jouvet, că teatrul este bazat pe succese, cu următoarea 
rezervă : chiar dacă succesul n'ar fi pe deplin din cauza compo- 
ziţiei sălilor de spectacole, succe sul rămâne de calitate dacă mă- 


car câțiva oameni de spirit şi de 


gust îl subliniază, Şi în această 


privință Puiu Iancovescu şi Constantin Toneanu sunt de acord. 


Cronica 


gama 





WILHELM HEGER 


Nume nou în România, nume 
destul de nou şi în Germania 
Wilhelm Heger reprezintă în ra- 
mura dirijatului german gemera- 
ţia acelui tinerei artistie asupra 
căruia apasă poate unele din 
cele mai severe condiționări: a- 
ceea de a asigura continuitate 
marei pleiade de maeştri maturi 
care au făcut şi fac şi astăzi fală 
muzicii și patriei lor. 

Fiecare nou venit în razele de 
Iumină ale estradelor, trebuie 
să-şi amintească din vreme că nu 
le este îngăduit să cunoască 
graba de afirmare, închinarea 
către autosupraevaluare, dorinţa 
de succes lesnicios şi ipvotările 
circumstanțelor atenuante în a- 
precierea publică, aduse de ex- 
perienţa redusă a tinereţii. 





Iată pentru ce auditorii noștri 
care cunose numele de temeiuri 
de initiv stabilite ale dirijorilor 
germani, au putut să aibă sur- 
prinderea de a afla şi în afara 
impunătorului grup al acestor 
personalităţi definitiv consacrate, 
un exemplu de seriozitate de re- 
surse și înţelegere, de organizare 
dirijorală plină şi armonioasă, de 
capacitate muzicală aleasă; acela 
adus de Wilhelm Heger la „Fi- 
larmonica”, 

Wilhelm Heger are şi îşi va 
accentua şi desvolta, de sigur, în 
Hoate elementele ei active, ma- 


niera sa proprie. 


20 Decembrie 194) 


E piano 
aie ezeseaaa 


COLOR A MDA 


muzicală 


Nu insistă asupra amănuntului, 
in sensul unei analize minuţioase 
prin gest. Nu sugerează fiecare 
ciaplire de frază, fiecare aplicare 
directă de sens, clipei muzicale. 
Nu tinde a executa prin fiecare, 
el insuşi, a se impune didactic. 

Este, nu atât un dirijor preo- 
cupat de modul în care muzica 
trece prin filiera execuţiei din 
punct de vedere material, cât un 
vizionar, um  împresionist, care 
urmăreşte în gândul şi trăirea 
proprie firul mare al muzicii, 
caută să se apropie cât mai mult 
de spiritualitatea ce a creat-o şi 
să o transmită cât mai larg, cât 
mai puţin mecanic şi cât mai pu: 
ţin convenţional, massei întregi 
de executaanţi. 

Crearea unei  ambianţe, a 
nui suflu prielnic realizărilor 
de expresie cât mai liberă, mai 
descătușată, cât mai directă, iată 
ceeace pare să fie concepția di- 
rijorală a lui Wilhelm Heger. 

Este mai mult decât o manieră. 
Este un ideal. 

Mijloacele de a-l atinge na 
pot ii decât extrem de greu de 
cucerit, 

Sunt, de altfel, din acelea care 
vot determina artistul mare, ev 
mult mai mult decât cele mai 
savante meșteșuguri în  alam- 
bicare şi cele mai doctorale sis- 
teme de tehnicizare a dirijora- 
tului, 

Pe o asemenea cale se în- 
dreaptă acest tânăr visător al 
baghetei, care a mlădiaţ cu de- 
fașaltă măestrie concertul trecut 
al „Filarmonie!”, în care trei 
simfonii, de Mozart, Dvorak, 
Brahms, se alăturau. 

Vom mai auzi, de sigur, vos- 
bimndu-se de Wilhelm Heger. 


ROMEO ALEXANDRESCU 





Noua carte 


Istoria adevărată se scrie 
prin faptele interpretate după 
spiritul naţiunii, după chemă- 
rile venite din străfundurile 
sufletului naţional. O mistifi- 
care a acestor fapte, o pre- 
schimbare a albiei fireşti prin 
care curg evenimentele la care 
participă un popor întreg poate 
să slujească în unele momente 
adversarilor, dar ea nu rezistă 
vremii, rămânând retorică de- 
şartă, pe care orce controi se- 
Tios o respinge. 

Așa ni s'a întâmplat nouă în 
multe rânduri. Teorii absurde, 
interpretări lipsite de temei, 
fără o adâncire a materialului 
trecutului, venite dela unii din 
vecinii noștri, au izbutit, fi- 
reşte, să stârnească polemici, 
să mobilizeze pe istorici într'o 
luptă care ne-a adus la sfârşit 
biruinţa în conştiinţa învăţaţi- 
lor de bună credinţă. 

Astfel a fost redeschisă o te- 
mă ceva mai: veche: continui- 
tatea românească pe pământul 
Daciei, dela părăsirea acestui 
teritoriu de către Aurelian, 
până la întemeierea Țărilor 
Române. Adică un hiatus, o 
lipsă de prezență a românilor 
în documente și în cronici, 
timp de zece veacuri. 

Un răspuns, o cercetare a 
tuturor criticilor neîntemeiate 
ale unora din istoricii străini, 
o strălucită şi documentată re- 
plică a dat acum câţiva ani d. 
Gheorghe Brătianu, în cartea 
„O enigmă şi un miracol isto- 
ri: poporul român”, Răspun- 
sul este definitiv și orice alte 
atacuri se vor nărui, neputin- 
cioase, în faţa argumentelor 
hotărîtoare, izvorîte din împre- 
jurările m'imuţios analizate şi 
iluminate de razele adevărului, 
pe care nu le pot întuneca a- 
numite interese şi falsificări. 

Așa dar, începem să păşim 
pe um teren sigur, deschizând 
calea cea dreaptă pentru cu- 
noaşterea trecutului nostru. In- 
terpretarea lui nu se mai to- 
peşte în apele tulburi al necu- 
noscutului sau în undele închi- 
puirii și culoarei romanice. 

Perioada eroică a istoriei 
noastre s'a terminat. Nu mai 
avem de luptat cu neguroasele 
potrivnicii, oare ne preschim- 
bau firea, datele şi faptele, 
chiar atunci câna drumul era 
neted, luminos, fără  ascunzi- 
şuri şi îndoelnice întâmplări. 

A fost o asemenea epocă, în 
care trebuia să intrăm pentru 
întâia oară în lume şi să cău- 
tăm trecutul, după mijloacele 
romamnţice ale vremii. A fost a- 


«+» 
E Li 








a neamului 


ceasta în timpul redeşteptării 
noastre naționale. Era epoca 
inspiraților istorici, începând 
cu iluminatul Bălcescu, care a- 
legea momentele de înălțare a 
neamului pentru a scrie pri- 
mul capitoi al istorie: noastre. 
Portretul istoric slujea de o- 
biceiu la c asemenea modali- 
tate de a zugrăvi faptele bă- 
trâne. Haşdeu a continuat a- 
ceastă linie portretistică, Iorga 
a folosit-o, de multe ori, pre- 
cum şi alţi istorici de propor- 
ție minoră. 

Istoria cea nouă s'a apropiat 
de maturitatea neamului. 'Ti- 
nerețea a fost pregătire, a fost 
noviciatul pentru a intra în 
rândul popoarelor cu tradiţie 
în disciplina istoriei. Iar inter- 
pretarea nu mai şovăeşte în 
prezentări romantice şi legen- 
dare. Spinitul naţiunii, adân- 
cile chemări ale sufletului na- 
țiional scriu istoria care ni se 
cuvine, şi prin care ne afir- 
măm și pe căile trecutului 
vrednicia şi drepturile noastre 
sfimite. 


C. N. NEGOIŢĂ: 





TURNEUL 
lon Sârbul 


In curând apreciatul actor Ion 
Sârbul, sotietar al Weatrului Na- 
țional și profesor la Academia 
Regală de Muzică şi Antă Dra- 
maţică, va pleca în turneu ca 
marea sa creaţie, Moise, din 


NN SÂRBUL 
„Lipitorile satelor”, comedie în 


5 acte 4 V. Alecsandri, în 
fruntea mui ansamblu select, 
compus di d-nele Nella Mirce- 
scu şi Dea Mihăescu şi d-nii 
Bimionesca (dela Cluj), Gh. Ma- 
zilu, P. Btefănescu, C. Barca- 
roiu, Mibi-scu, |. Popescu, P. 1. 
Sârbul, E Aureliu, etc. 


——. 20 Decembrie 194) 








Poezie, poezie germană, 
poezie franceză 


Poezia se refuză oricărei de- 
fimiţii, căci deliniţia înseam- 
nă generalizare (prim genul 
proxim şi diferenţa specifică) 
— ori. poezia e tocmai în ceea 
ce e mai particular, mai indi- 
vidual, mai îmiim. Neputând 
îi definită. nu va putea fi, 


prin urmare; nici explicată 
nici probată. 
Poezia, ca oricare dintre 


arte, se refuză ap fi detfiniiă, 
căci genul proxim al artei e 
infinitul — şi infinitul refuză 
limite — iar diferenţa specifi- 
că e materialitatea respectivă, 
actualizarea. Adevărul e însă 
că niciuna dintre arte ca mu- 
zica şi poezia nu-ţi dă sen- 
zația unei perpetuări în infi- 
nit, prim tocmai dinemicul na- 
turii lor, 

Mijlocul de actualizare a 
poeziei fiind cuvântul, s'ar pu- 
tea spune că poezia e infinit 
concentrat — mai mult decât 
în cazul celorlalte arte — infi- 
ni-l prins în cuvinte. In cu- 
vinte, nu în cuvânt, căci cu- 
vântul e; ma; mult sau mni 
puțin, o onomatopeie, adică 
explicaţie, redare, raducere— 
dar poezia e reflexul expliea- 
ției. Căci, precum magia în- 
cepe după actul ritual, şi poe- 
zia începe dupăce sfârşeşte cu- 
vânul. Pentrucă poezia e ma- 
gie, nu e muzică şi nici muzi- 
calitate. O proprie'ate muzi- 
cală, cuvântul nu are, — va- 
loarea muzicală a  cuvântu- 
lui i-o conferă doar sensul. In- 
țeleg muzicalitatea interioară; 
nu sonoril.atea verbală. Sono- 
ritatea verbală diluiază, anu- 
lează poezia: exemplu, ro- 
manţele. 

Faptul poetic e sentimentul 
prezenţei infinitului, mai pre- 
cis, e 0 vibrare în contact cu 
infinitul (în sems absolut, de 
veșnic, de nemăsurit, de im- 
ponderabil) — cu infinitul sub 
diferite aspecte : cu nemă: 
nirea în spațiu, cu veşnicia 
timpului, cu insomdabilul unui 
fapt (categorii ancesirale ale 
poeziei). Adică, în contac: cu 
ceea ce refuză limite : denceea 
regatul poeziei e nedecisul, va- 
gul, imprecisul, — medii în 
care ecourile (căci poezia e 
ecoul limbajului, aşa cum mu- 
zica e ecoul sunetului) se pot 
multiplica la nesfârșit. 


Faptul poetic e un sentiment. 


de opoziţie cu o formă a in- 
finitului, iar zările infiniului 
coimcid cu orizontul necunos- 
cu'uiui, cu negur:le misterului: 
iată dece nimic nu ucide poe- 
zia ca certitudinea (sau dă o 
„poezie“ didactică ori retoriră) 
căci certitudinea e măsură, e 
proporţie, e limitare. Poezia e 
un „nu ştiu $; ceca ce ştii, nu e 
poezie. Răspunsul, rezolvarea, 





soluția, e proză; poetică, obiect 
de poezie e numai întrebarea : 
extatică, contemplaiivă sau a- 
gitată, — dar întrebarea. 

Poezia e fior nu e pace, e 
nelinişte nu calm, e o vibrare 
nu o atitudine pasivă, Cât e de 
calmă, de senină poezia latină, 
— adevărat, dar cât e de des- 
criptivă, de puţin lirică deci. 
— Vorbesc, fireşte, de poezia 
lirică, singura posibilă, căci 
„poezie epică“ — termeni con- 
tradictorii — nu există decât 
ca gen hibrid, câre în esenţă e, 
în forma ei cea mai înaltă, o 
fuziune în.re liric şi epic. 

Faptul poetic, am zis, e un 
sentiment de opaziţie cu o for- 
mă a infinitului, deaceea orice 
poezie e o tensiun2, deci tragi- 
câ. Dar, în defmitiv, ce «+ o 
dramă şi unde începe ? îacepe 
prin nota tragică? dar trag:cul 
când apare? Del.mitarea genu- 
rilor literare e ioarte aproxi” 
mativă, In fond, drama e poe- 
zie: căci, dacă-i iei elementul 
sper aculos (pe care-l deprecia 
şi nedepășitul Aristotel) devine 
drasmă concențrată; adică poem 
dramaţic, — deci poem. Pro- 
metheu, Faust, Brand, Un pa- 
lid fond epic totuşi mai păs" 
trează încă, separabil şi el 
însă : personagii, acţiune, des- 
criere, 

Poezia înseamnă „vag” (ex- 
perienţele lui Edgar Poe, Mal- 
larme szu  Val6ry, contrazic 
doar pre.insa transă a inspira” 
țiiai). Orice artă e o actualizare 
— în sens aristotelician — a 
vagului. Frumosul — spre deo- 
sebire de Bine şi Adevăr, — 
e forma ideală a vagului. Dar 
oare, a contempla estetic, nu 
înseamnă a gândi vagul, aşa 
după cum extazul înseamnă 
a-l trăi? Vag, infimit, incert, 
— Sunt noțiuni care numai 
complimentar luate pot da 
ideea absolutului artistic. 


Mai recent se vorbeşte des, 
prea des, despre superiorita- 
tea poeziei germane asupra ce 
lei franceze, iar consideraţiile 
de mai sus par a pleda pen- 
tru această superioritate ; cu 
atât mai mult, cu cât aspecle 
negative ale condiţiilor poe- 
ziei se întâlnesc magistral la 
Victor Hugo, poetul care de 
atâ/ea ori a isbutit să fie cel 
mai apoetic om. De altfel, da- 
că susțineţi că cel mai repre- 
zentativ poet francez e Hugo, 
să nu credeţi că aţi făcut un 
elogiu poeziei franceze. O ca- 
racteristică principală a ge- 
niului francez este liberuatea, 
—şi nimeni p'a amestecat mai 
liber deşi inteligent în lirică 
elemente retorice;  dramaţice, 
descriptive, satirice, didaciice, 
epice, ca Francezii. Observaţi 


că aceste elemente le-a ames- 
tecat mai mult cel mai repre- 
zentativ poet francez. 

In schimb, în agitata in- 
consistență interioară specifi” 
că Germanului, în caracterul 
său fundamental heracliiean, 
în caracterul de netermimat al 
limbii (umvollendete Sprache), 
ghiceşti rimmul umei panta rei 
într'o veşnică aspirație spre 
infinit. Inconsistenţa lor inte- 
rioară (definitiv a notat-o Key- 
serlimg) i-a dus la acel concept 
de devenire, care nu e decât 
„cifrul teora.ke, serie Gr. Popa, 
al fluidităţii interioare, al sen- 
timentului de insuficienţă”. 
Germanul, spune Nietzsche, 
iubeşte norii şi tot ceea ce este 
puţin clar, ce ese în devenire,» 
crepuscular, umed şi voalat: 
tot ce este nesigur, nu pe de- 
a'ntregul format, tot ce se de- 
plasează, tot ce creşe îi dă 
senzaţia profunzimii, Germa” 
nul el însuşi nu este ci devine. 
Nimic mai caracteristice pen- 
tru accastă stare de spiriţ de- 
cât fausticul din acel „Depă- 
şeşte-te pe tine însuţi” pe ca- 
re-l proclama Goethe în „Dich- 
tung und Wahrheit” şi îl glo- 
rifica Spengler. Şi nimic mai 
caracteristic pentru acest spi“ 
rit decât limba germană care, 
prin infinitele ei posibilităţi 
de compoziţie asigură mereu 
surprize noui, cu farmecul 22 
sigurului şi imprecisului, « 2x 
de purităţi virgimale, 

Coincidenţa dintre condiţii:- 
le Poezie!, categoriile sp'ritu- 
luj gewmanic şi virtualităţile 
limbei, apare astiel ca o fata” 
litarte. 

Framcezii în schimb, despre 
această lipsă de măsură care 


“se numeşte „infinil.”, şi-au ex- 


primat încă dim evul mediu aj 
epopsilor acea „horreur de la 
desmesure”. Notaţi, aci, şi lip” 
sa totală de fantastic — o altă 
dimensiune a infinitului — 
din epopeile lor. atât de pro- 
prie însă Niebelungenlied-uri- 
lor. Pentru ei Ibsen a rămas 
— deşi nemărturisit'— un ri” 
dicol suu în cel mai bun caz 
un neverosimil, iar romamticii 
lor zac sub praf, necitiţi azi. 
Francezii au avut doar rare 
momente de poezie; au făcut 
mai rar poezie pentrucă linca- 
mentele canacterului lor nu se 
înscriu în formulele de mai 
sus ce condiţionează Poezia. 
Francezii au avut doar acet- 
dental categoria infinitului 
(primul exemplu rămâne acel 
romantice nerecunoscut,  Pas- 
cal) Ronsard e, deobiceiu, atât 
de delicat, încât la el incer.itu- 
dinea se rezolvă în tonuri cal- 
de de sonet, aşa după cum sen- 
sibilitatea erotică a lui Lamar- 





Note germane 


DECE SE INȘEALĂ 


până și cei mai bine intenţio- 
nați oameni când sunt puşi în 
situația de a-şi da părerea des- 
pre talentul sau lipsa de ta- 
lent, despre geniul sau lipsa de 
peniu a contemporamilor lor? 

Dece se înșeală criticii cei 
mai experţi? 

Dece rămâne o binecuvân- 
tată întâmplare a cuiva când 
descoperă o personalitate crea- 
toare nouă ? 

Dece foarte mulți, şi tocmai 
din cei mai reprezentativi pur- 
tători de lumină şi cuvânt ai 
epocii lor nu pot aprecia just 
tocmai prestația mare a acelo- 
ra dintre tineri cari se apropie 
cu mai sincer şi mai profund 
respect, cu mai curată și mai 
adâncă încredere, de persoana 
şi părerea lor? 

Dece foarte mulţi dintre în- 
vățători nu reuşesc să-și creas- 
că învățăcei ? 

Să fie orgoliu ? 

Să fie vreo deficiență orga- 
nică de parcepere a calităţilor 
operei altuia ? 

Să fie, oare, pur şi simplu, 
inconştientul „nu aămit ceeace 
are valoare altfel decât o are 
prestația mea !'! cauza tuturor 
acestor neînțelegeri şi neînțele- 
suri ? 

lată, spre exemplu, dau, în 
cele două masive volume de 
corespondență între Schiller și 
Goethe, (Briefwechsel zwischen 
Schiller und Goethe. In zwei 
Bânden. Deutsche  Buchge- 
meiwnschaft-Beriin), de scrisori 
şi pasagii privindu-l pe genia- 
ul şi nefericitul Holderl:n. 

Schiller primise, spre publi- 
care în a! său Alhmanach, două 
poeme (Der Wanderer şi An 
den Aether) din partea lui 
Holderlin. Voind să cunoască 
și părerea lui Goethe despre 
valoarea. acestor compoziţii, îi 
scrie, (la 27 Iunie 1797), fără a 
indica numele autorului  poe- 
melor, rugându-l să-i comuni- 
ce dacă poetul i se pare promi- 
țător. Schilier îi scrie Lui Goet- 


he deoarece mu are o judecată 
limpede în materie de astfel 
de produse și, deoarece, toc- 
mai în cazul acesta, ține să 
vadă cât mai clar, „fiinăcă sfa- 
tul şi îndemnul meu vor avea 
influență asupra autorului”. 
Goethe îi răspunde chiar a 
doua zi (28 Iunie), mărturisind 
că cele două poezii nu i-au dis- 
plăcut şi că, de sigur, vor găsi 
aprecieri în publicul  cetitr.... 
Numai că „până a nu fi văzut 
mai mult din partea acestui 





Goethe și Schiller conversână. 1804 
(Cupă o car:catură contemporană) 


autor, spre a cunoaşte dacă 
dispune şi de alte MOYENS 
(sic!) şi de talent în alte genuri 
de vers, — nu aș şti ce sfati 


S'ar putea da. Aș spune nu- 
ma: că, în cele două poezii, 
există ingredienţe bune, cari 


însă, singure, nu-l fac poet pe 
cineva, Poate ar fi cel mai po- 
trivit dacă autorul ar alege şi 
ar reprezenta un fapt idiic 
simplu; aşa s'ar putea vedea, 
mai curând, cum reuşeşte în 
descrierea oamenilor  (Mens- 
chenmaterei), ceeace, în fond, 
este lucrul principal“. 

La 30 lumie 1797 Schiller îi 
exprimă bucuria pentru faptul 


că Goethe nu i-a fost de tot 
nefavorabil „prietenului și pro- 
tejatului” său. Paviea rea i-a 
bătut și lui, (lui Schiller), la 
ochi, dară el nu şi-a putut da 
seama dacă partea bună va 
putea rezista. Schiller a văzut, 
în primul rând, partea sa de 
influenţă în opera „prietenului 
și protejatului”, şi anume o 
anumită influență, şi a recu- 
noscut că Hălderlin „are o su- 
biectivitate vehementă dubla- 
tă de un oarecare spirit f.loso- 
fic şi de un sens profund”. In- 
sfârşit, autorul Hoţilor îi co- 
mun:că lui Goethe că e vorba 
de Holderiim. 

Trecând peste alte pasagii, 
din alte scrisori, în cari Hil- 
derlin e doar pomenit, în tan- 
gentă și în legătură cu alți 
poeți, azi necunoscuţi, ne oprim 
la data de 17 August 1797. 

Scriindu-i prietenului 
weimarian, Schiller își 
următoarea întrebare: 
vrea să ştiu dacă acești Sch- 
m'd-i, acești Richter-i, acești 
Hălderlin-i ar fi rămas, abso- 
lut şi în orice împrejurare, eşa 
de subiectivi, aşa de exaltaţi 
(iberspannt) şi așa de unilate- 
rali; dacă totui se datorează 
une: primitivităţi sau dacă lip- 
sa unui aliment estetic, lipsa 
influenței de afară şi lipsa de 
opoziție cu lumea empirică, în 
care trăiesc, = produs, contrar 
tendinței lor idealiste, acest 
efect nenorocit”. 

Schiller crede că numai fi- 
rile puternice și fericit organi- 
zate pot învinge toate potriv- 
niciile vieții şi că multe ta- 
lente se pierd din cauza coli- 
ziunilor dintre suflet și reali- 
tățile lunii. Aceasta e, de alt- 
fel, şi convingerea lui Goethe. 

Schiiler şi Goethe nu puteau 
vadea, la vârsta lor, decât prin 
prisma convingerilor devenite 
normative. 

Şi, totuşi, în: cele două poe- 
me trimise pentru Almanach, 
se găsea întreg geniul lui H5l- 
derlin : 

“TRAIAN CHELARIU 


său 
pune 


„AŞ 


„duriie celor mai noui. 


UNIVERSUL LITERAR 


tine se rezolvă în lamentări 
de romanţă, iar sentimentul de 
teroare a prandorii cosmice se 
rezolvă la Hugo în accente re- 
torice de grandilocvenţă. 
Dar poeţii francezi sunt 
poeţii senzaţiei; căci dacă n'au 


iubit pasiunile  vertiginoase, 
fiorii sentimentalismului sau 
haosul masilor întrebări (un 


Vigny şi-a poetizat doar „filo- 
sofia” dar n'a reuşit să şi-o 
trăiască, ca pe-o experienţă 
afectivă) — au cultivat în 
schimb sensualitaiiea, sensuuli- 
tatea în cel mai larg înțeles. 
Sensunlitatea. poeziei franceze 
e evidentă până ln Valery şi 
începând chiar înainte de 
Ronszrd, acest urias produs al 
Remaşterii (căci Renașterea n'a 
achual'zat  elesicizmul antic, 
cum atât de greşit sa mai sus" 
ține, — ci epuiza ac decadanță 
protorommnentică, belonistică : 
consecințele sunt imerae şi va 





riate). Villon e poetul moriii 
dar ajunge aci prin senzaţi: 
descompunerii fizice de un 


realism pateric; Baudaiaire e 
poetul moralei catolice dar 
prin efectere ssriale 2le pă- 
catului ; Vaiery e postul pu- 
rităților genetice, aa prin 
senzațiile cela moi tati, 

Toată culura ne e 
sensuslistă ; de-aci şi acea vo- 
hiptate care o duce pe culmi- 
le pasiunii actului gratuit: 
asta e cesa ce îi expiică şi far- 
mecul, şi graţia, 

Francezii au e poezie, au a- 
vut momente de poezie, — 
deci au o ară realizată. Iar 
arta realizată fiind prin dsiîi 
niție o culme; nu suportă o 
jerarhizare; — aşa precum nu 
suportă ierarhizarea nici ge- 
miile. Nu se poate, prin urma- 
re, vorbi de o superioritate ca- 
litativă a poezici germane, ci 
de o superiorita'e a eflores- 
cenței poetice si a condiţiilor 
spirituals şi mretapsihice care 
favorizează Poezia. 

DBIMBA 


OVIDIU 








ic ia 


msi: metoc e 
otet pe: Ar ea A ant 





3 


Antonia Pozzi in româneşte 


O literatură nu se judecă 
numai după ceeace produce 
oviginai, ci și după calitatea, 
numărul și răspândirea în pu- 
blie a traducerilor bune din 
literaturile străine. Propunân- 
du-şi marile capod'opere ale 
omenirii drept model, nici o 
jiteratură n'a ajuns, e adevă- 
rat, să producă mai bine de- 
câ: dacă nu le-ar fi cunoscut, 
A produs însă altfel; probie- 
mele puse de operele scriito- 
vitor naţionali adăpați la va- 
borile veșnice umane ale uni” 
versatităţii, stau pe un plan 
de Gdâncime şi de uutentiei- 
tate nebânuită reprezentanţi- 
lor de ialentați, ai unei 
menialități colective izoiaţio» 
Literatura română din 
ultimul timo pare să fi pri- 
ceput aceasta, judecând după 
lirgui credit acordat probie- 
m2lor intrate odată cu tradu- 
cerile cciz mai diverse, din 
opera scriitorilor cu renume 
mondial sau nod Se în- 
vâmplă să intereseze publicul, 
uneori, pentru raţiuni cari 
nau nimic de aface cu suc- 
cesul material, Cu succesul 
de public, adică, scriitori şi 
probieme total neasemenea cu 
produsele mentalităţii publicua 


mia? 
Dicu. 


miste. 











iui respectiv, În teatru, unde 
ie Mt își capătă pe loc ve- 
ri, 2âre, Prin sancţiunea = 
or sau lipsei lor, lu- 
suni mai lesne de ob- 
Thoruton Wilder, Pi- 
o, Bontempelli, deşi ne- 
îtuiţi misc Încă mare parte 


din spoctaiori, captivează to” 
a szctor sialistie, de su- 








dintre se stia, car " calitatiy 
za superiori restului, 
Traduceriiv serioase între= 


în 
literatura 
a Epică sau 


uttimul timp, atât 
dramatică cât şi 
lirică şi-au 


prinse 
zi 






sii hotărit, un RUMĂr a 
proube cort de umatori, ceeace 
îrnboideşte. Nu 





i „curajesa 
ie tati > reprezentative 
peniru u iitzratură, pentru 
pentru cvordonutele structurii 





îi i 





CANTECE NOUI 





Tripiie peeiic 


1 


lată, a intrat pe uşe un tâ- 
năf. Aşa cum priveşte ju: îm- 
prâjur prin odaie, ținând în 
mâini pălăria, a: impresia că 
a greșit adresa.. Un camarad 
dintre cei de faţă ne spune că, 
ţouşi, vizita aceasta ne era 
adresată nouă şi că acest vizi- 
tator speriat este unul dintre 
poeţii de muii taleni, cin rân- 
Nume 
său nu interesează aici şi poa= 
te că dacă l-am pomeni, vii“ 
tatorul nostru ar tăsa cabdul în 
pământ, mâhnit, ca de-o prea 
aspră lumină. L-am poftit să :a 
loc pe un scaun şi am stit le 
vorbă vureţ de un sfert de oră. 
Ei bine, era atâta reținută 
blândeţe, atâta  geriană can- 
doare in gesturile şi n Caine 
tele acestui poet care ştie să 
preţuiască avar de bine va- 
ioarea cuvinie.or, încăt o cl.- 
pă am âvul impresia că omul 
a coborit între noi de pe âită 
em:siera. Ş1 poaie că aveam 
drepta.e; paăria îi  şcăza, 
stangace, în brațe, lar când îm: 
vorbea despre poezie se uita 
în pământ, ruşinat,  nevrând 
parca sa recuiuvască faplui că 
el este autoiui ac&or poesii 
diatane şi t0iuș. intregi, care 
au Întiorit de-atătea or in pa- 
gini de revistă, 

Uiuit de atâta reţinută fine- 
țe, îmi venea să-l in.reb dacă 
a trăit întotdeauna pe aceasiă 
stea, dar o voce sir:identă care 
tocmai se răsucia în Sus pe 
scări, m'a îndemnat să ac, E 
ram pe depiin lămurit, Din a- 
ceste contururi, nu vă cerem 
să-l ghiciţi, aar cu prezenta 
lui în cuvintele noastre, el a- 
duce din nou, o altă preoca- 
pare |... 


2. 


Nu iubim prea mult contras- 
tele, dar nu şiim dece ne vine 
în minţe o altă scenă, Uşz, a- 
ceeaşi uşe, se deschide furtu- 
nos şin pragul ei îşi face apa- 
riţia o domnişoară cu o imen- 
să poşetţă. Inainte de a putea 
articula o silabă măcar, vizita- 
toarea ne aruncă sub ochi un 
manuscris, somându-ne zâm- 
bind să ne dăm părerea. ,„Sin- 
ceră și fără monujamenie” a 
mai adăugat. Dir lectura unei 
file, ne-am dat seama de cală - 
ațea infantilă a poasiei; socori, 
sărutări, iubitul, steiuțe, iată o 
mică parte din arsenaiul de 
care se folosise domnişoara 
care era, dealifol, pesasoarea 
unui păr bogat şi frumos. Am 
bâiguit cu greutate câteva 
fraze, dar în mijlocul uneia am 
rămas ţirtuiţi locului: achii 


vezi ai poetei ne fixau cu ură, 
iar cuvintele sau năpustit a- 
suprâ-ne, ncier.ălare şi aspre. 
Ne acuza că suntem lipsiţi de 
gust, că suntem mojici şi că se 
aştepta la „primirea” aceasta. 
După ce valul a luat sfârşit, 
ne-am cernţ numai îngădu:ala 
ce-a o intreba de ce s'a mai 
os.eniţ cale lungă, dacă era a- 
tât di bine informată. Şi luân- 
diâ-şi tnanusorisul de pe masă, 
îndesându-l în poşetă, domni- 
şoata pcetă ne-a privit uluită, 
cu ochii ei vorzi, mărginindu- 
ss să ne dea un răspuns scurt 
aer cuprinzător, pe care ne 
luăra voie Ge a-l transcrie îa- 
Demai! „Scârţ” 
Și de astă dată 
plin iămariți | 


Es 


eram pe de- 


3, 
Au trecut vreo zece ani de 
AN, 
e un poet 
altfel ?) de 





rii »e-ar 
imubte În'ri i. Si fiindcă 
au trocui zece ani de atunci, 
poeiul rostiu era doar un biet 
ăiat, care ital, desculţ, cu 
cămaşa ruptă !a spate. Migă- 
lse ur: pot Ge creion vreo 
câ eva noesii şi avea nostalgia 
»lecăriior. S'a suit desi într'un 
tren de marfă şi haida-haida, 
după cinzi zile sa văzut în- 
tun oraş străin. Cale lungă 
de sase sau șapte ceasuri cu 
acecieralul. Intr'unul din bu- 
zunarele poetului mai rămăse- 
se o monedă de doi lei. şi când 
a păşit pe peron, prwirea i-a 
fost atrasă de-un afiş cât un 
cara anunţa o nouă foaie 
literară. S'a dus la chioşe şi a 
scos  paraua, îmbogăţindu-şi 
cunoştinţele cu o publicaţie 
care mâine avea să moară. Dar 
poetul trăeşie şi astăzi şi când 
își aduce aminte de peronul 
zării. de chioşoul cu micul afiş 
coiorat, își pipăie pantofii din 
picioare şi-mi spune filosofic; 
„Azi revistele literare mă cos- 

"i. zece sau chiar treizeci 








vlic, 





cle 

De abonamente, ce să mai 
varbim ? adaug eu, întrebân- 
du-l apoi ce jucruri noui a mai 
SEL, 


Şt. B. 

— disruscrisele se trimit 
la cacţie, meționându-se pe 
plic: pentru Ștefan Baciu, ŞI 
răspunsurile : Theodor A, Iv. G. 
Ri. Fuse, Stefan Pet, O. C, Bub, 
Ni. Ditamare, Aurelia Prund., 
Gh, Zah, Melinţe *. A, Sandu 
Al, Mariana S$, Erato, Mircea 
Em. Yovis, Dinu Hoh,, Vinţilă 
Căt.: Nu! 1. Goga, Anunia 0, 
PA, 7, Cos. orga Î.: Altele, poa- 
te. P. Chihaia: Proză nu. Șt. A. 
D FL. îi. don Pot: Da. 


N, 


pie 


sale, pentru constantele dia- 
lecticei unui spirit colectiv, 
interesează acum publicul tra- 


„ducerilor în româneşte, ci şi, 


ceeace era mai puţin de aştep- 
tat, producțiile artiştilor sem- 
nificativi doar pentru un cli- 
mat spiritual, pentru o at- 
mosferă, pentru un „hallo“ de 
elemente afactive rezonante, 

Din rândul acestora fac 
parte  „Cuvinte“-le  Antoniei 
Pozzi, copilul minune al tine- 
rei lirice italiene, decedat în 
1938, după ce, la 27 de ani, 
ajunsese să exprime cu preg- 
nanța unei arte al cărei grad 
de evoluție expresivă ar fi lă- 
sat să se presupură cu mult 
mai multă ucenicie în tehnică 
şi în clarificarea viziunii, 

Unitatea miraculoasă a sen- 
timentului din versurile An- 
toniei Pozzi, lasă cu greu să 
se bănue multiplicitatea nu- 
anțelor urmărite cu o subtili- 
tate esenţial feminină, Tem- 
perament de rasa marilor nos- 
talgici ai nedefinitului: Cha- 
teaubriand sau Leopardi, cum 
o defineşte traducătorul său 
în româneşte, d. Mihail Chir- 
noagă, Antonia Pozzi este 0 
continuă blândă mustrare a- 
dusă de creaturi, celui care a 
permis existența durerii. 

Fără să însemmneze revoltă, 
atitudinea metaţizică a Anto- 
miei Pozzi este o sfâşietor de 
incisivă lucidiate a ambigui- 
tăţii condiţiei umane, 

Cităm din truducerea meri- 
tuoasă, aplecată cu dragoste şi 
u înţelegere afectivă asupra 
nuanțelor, pe care ne-o dă- 
mueşte limbii noastre CUnoscu- 
tul animator al „Frize“-lor, 
poetul Mihail Chirnoagă, sem” 
mificativele rânduri din poe- 
mul întitulat „Câmpii“, 


de 


a- 


Metafora îndrăzneață, 
tipul celor „revelatoare“, 
pare ca un semn al putinței 
de a forja pe axe banale, mi- 
turi cu stufoase implicații şi 
penumbre; de pidă în „Stele 
căzătoare“: 


„Câte! încât te gândești 
la vântul 


imensul 
copil răsturnat pe spate | 
care jucându-se le trimite 


peste margina 
leagănului său afundat 
în nevăzutele văi 
dincolo de munți. 


Câte! încât te gândeşti 
la o migrare neprevăzută 


Ge luminoase rândunici, ce îug 
prin fața lumii...“ 
Exemplele sunt ilustrative 


pentru calitatea artistică a 
poetesei. Temele sale sunt însă 
atât de profitabile lecturii a- 
vizate, încât o semnalare a lor 
fără acompaniamentul feeric 
al versului „poate fi tot atât 
de prețioasă: Antonia Pozzi 
reînvie veșnica, marea poezie 
feminină. Sentimentul domi- 
nant al conștiinței acestei ne- 
fericite tinere care n'a ajuns 
Să-şi rodească simplu viața, 
este, cu desperare, cel materu: 


„O copilule al meu nenăscut, 

mama ta nu va şti 

ce chip vei avea, 

dar mânuţa ţi-o simile 

în fiecare vână a sa uşcară 

ca o mică floare fără 
greutate”, 


Delicateța şi adecuarea cu 
care d. Mihail Chirnoagă a 
surprins şi redat nuunţele, se 
datorește poate marei sale în- 


„Dar noi suntem ca iarba câmpiilor 
„care simte vântul trecând pe deasupra 
„Și toată cântă în vânt 

„și pentru totdeauna trăeşte în vânt, 
„Şi totuşi nu știe să crească într' atât 
„ca să oprească sborui suprem 

„Și nici să părăsească pământul 

„spre a se înălță cu dânsul“, 


în care lipsa de definire a reg” 
nului existențial „om“ este re- 
simțită dureros, ca un blestem 
al destinului propriu. 

Neputința de a-şi descoperi 
o arteră de legătură, care să 
facă să circule sufletul cosmic 
în individ, oferă  Antoniei 
Pozzi prilejul meditaţiei dure- 
moase în legătură cu structura 
sa asemănătoare celei a unui 
nufăr „cu rădăcinile lungi 
pierdute în adâncimea fără cu- 
loare“: 

„nici eu iam rădăcini 

„care să lege viața 

„mea — Ge pământ. 


„Şi eu cresc din fundul 


„unui lac — plin ochiu 
„de lacrimi“. 

(Nuferii 
PER p0e 7 SE Perm 





drăgiri de ființa spirituală a 
poetesei moarte. Poate pentru 
acest nevisat al ei tălmiăcitor 
să fi însemnat odată, într'un 
„Noembrie“, Antonia Pozzi: 


„Cineva va olânge 

cine știe unde, — cine şţie unde 

cineva va căuta crizanteme 

pentru mine 

în lume 

când se va întâmpla ca fără 
întoarcere 

cu va trebui să plec“. 


„Căutând crizunleme pentru 
un mormânt“, d, Chirnoagă, 
cu vraducerea uceasta, deschide 
literaturii noastre încă o fe- 
reastră spre unul din aspectele 
mari ale liricei contemporane. 


ION FRUNZETTI 





“Poem de (Crăciun 


lată ! ai crescut şi nu mai crezi în poveşti ; ; 
eşti închisă în tine ca sunetul în lucruri, 
Fulgii mari şi blânzi pe care-i priveşti 

nu te mai fac să te bucuri. 


Ce porți albe de staule s'au deschis ? 

Glasuri de copii se aud, undeva, —— departe... 
Parcă trăieşti a doua viață — și ca prin vis 
îți aduci aminte de moarte. 


Toţi stau în jurul tău cântând, liniștii, 
lângă lumânările cu foc v'orint ; 


mângâie pomul 


înalt, 


împodotit 


cu mere de aur și cu nuci de argint. 


Acum au tăcut şi aşteaptă să plângi, 
crezându-te copil ca odiniocră. | 
Zâmbetele lor triste ți se par nătângi, 
privirea lor blândă şi se pare povară. 


Iată : ai crescut şi nu mai crezi în poveşti. 
Pomul şi fulgii îi simți însă în sânge: 


stai lângă oamenii 


cari râd şi-i priveşti 


fără să poţi grăi şi fără să poţi plânge... 


Zadarnic asculți cum vorbesc de um Domn : 
cuvintele lor ţi se par deșarte. 

Ninge leneş între tristețe şi somn 

iar tu te gândești la moarte... 


STEFAN ANG. DOINAS 


Je oapte pe froni 


TȚârindu-și trena neagră, nesfârșită, 
Soseşte noaptea clămpănină pe drice. 
Poziţia, de-o oră cucerită, 

Miroase crunt a stârvuri bolșevice 


Pe orizontul cu sclipiri de smoală, 
Trei umbre lungi cu căşti se pzofilează. 
Dinspre Colhoz răsună o rafală 
De-automată. Semn că „ei“ veghiază. 


Curând-carânăd — când pacea ca o cătige 
"Se 'mfige în truditele pleoape — 

Vin albe stele mari pe picioroange 

Din negrul nopții sânge să se-adaps... 


LEONIDA SECREŢEANU 


-Dainie, 1. Oct, 1941, 





| 


E e e a a “UNIVERSUL LITERAR 





= —= 20 Decembrie 1941 mmm 








Ne strânsesm aproape toţi invitaţii. Se făcuse 
cam prea târziu, înoptase de mult. Afară ningea. 
O ninsoare liniştită, cu fulgi mari, ireali, cari ju- 
cau sticloși prin aerul neturburat. In casă lumină 
multă şi cala. Eram bun, foarte bun prieten cu 
gazda, așa că atunci când n'am mai putut să rabd 


chinurile foamei mi-am putut permite să-l întreb 


de ce nu mâncăm. 

— Şi mie mi-e o foame de înebunesc. Trebui 
să mai așteptăm puţin. Mai vine o cucoană, o 
prietenă a nevesti-mi şi un domn, un avocat. 

In sfârşit cineva sună. Un om aducea o scri- 
soarea dela avocatul invitat care se scuza că nu 
poate veni. 

— Cine-i doamna care trebui să vină? 

— O prietenă a nevesti-mi, cum ţi-am spus. Nu 
ştiu de ce o fi ținând așa de mult la ea, că mie, 
drept să-ţi spun, nu-mi prea face mare plăcere. 
De câte ori avem vreo masă mai mare face ce 
face și întârzie așa cum întârzie și acum. Am im- 
presia că ține mult să fie remarcată şi, slavă 
Domnului, e destul de celebră. E văduva „„mor- 
tului din miriște“. 

„- A cui? 

— A mortului din miriște. Aşa botezase aface- 
rea un reporter de fapte diverse dela nu ştiu ce 
gazetă. Nu ştii? Afacerea cu magistratul care a 
fost găsit mort într'a miriște, la moşia lui, cu ne- 
vastă-sa alături de el, leșinată?... 

— Habar n'am. 

— Cum Dumnezeu! A făcut destulă vâlvă acum 
câţiva când s'a întâmplat. L-am cunoscut şi pe el. 
Un om cumsecade, cu mutră tradițională de ma- 
gistrat, deştept, cu destul de multă cultură; un 
om bine din toate punctele de vedere. Aveau o 
moşie undeva pe Bărăgan. N'am fost niciodată 
acolo, dar din ce-mi spunea el, din fotografiile pe 
cari mi le-a arătat, trebuie să fi fost foarte fru- 
moasă. El suferea puţin de inimă. Ea, ai s'o vezi, 
o femeie destul de frumoasă, destul de cultă şi 
ea dar are ceva, n'aşși putea să-ți definesc ce, 
care nu-mi place, Are ceva la cap. Ceva mai 
mult decât au îndeobşte femeile. Ai s'o vezi şi-o 
să-ţi dai singur seama. 

— Dar cu moartea bărbatului ei cum a fost? 

— Asta vreau să-ți spun. A fost ceva nu prea 
limpede. Ancheta, ce e drept, n'a duș la niciun 
rezultat aparte. I-au găsit pe amândoi, într'o ai- 
mineaţă de toamnă, în zori, căzuţi într'o miriște 
din apropierea conacului. El era mort, căzut cu 
faţa'n jos, cu mâinile crispate duse spre gât, de 
parcă ar fi vrut să se apere de unu care-l su- 
gruma; cu ochii ieșiți din orbite, cu falca strânsă. 
Ea, alături, cu picioarele strânse sub ea şi căzută 
pe spate, leșinată. Avea, după cum povesteau cei 
cari i-au găsit, ochii deschişi, înceţoșaţi, și faţa 
mulțumită. S'au căsnit mult cu ea până s'o aducă 
în simţiri. A stat pe urmă bolnavă mai multă 
vreme, cu un fel de crize, nu ştiu de ce natură 
căci n'am aflat de ele decât pe căi ocolite, de 
pe la cunoscuţi, așa că nu poți pune prea mult 
adevăr pe ce spune lumea. La ancheta care s'a 
făcut a spus că nu știa nimic; că nici nu ştia 
că bărbatul ei se afla lângă ea, în sfârșit n'a spus 
nimic. S'au mulțumit să țină seama că el suferise 
de inimă și au încheiat ancheta cu concluzia unei 
morți care se justifica. 

Ea n'a eşit multă vreme în lume. Stătea la 
moşie şi nu vedea pe nimeni. Acum, de vreo doi 
ani, a inceput să iasă din nou prin vizite, pe la 
cunoscuţi, dar, cum ţi-am spus, pe mine nu 
mă'ncântă prea mult amiciţia cu ea. Nu-mi plac 
oamenii anormali. 

— E chiar anormală ? 

-— Aşa, cel puţin, pare. În orice caz moartea 
bărbatuiui ei, in condiţiile ciudate pe cari ţi 
le-am povestit, nu c'a aruncat asupra ei vreo bă- 
nuială precisă, dar de-atunci parcă poartă cu ea 
peste tot pe unde intră o atmosferă apăsătoare 
pe care o comunică şi celor dimprejur. Şi mie 
nu-mi place deloc apropierea femeii ăştia. Mă..., 
vezi n'aș putea să spun că mă enervează, dar mă 
stingherește, îmi produce o senzație bizară în 
care nu pot să descoper ceva precis, mă apasă. 
Nu, nu e cu putință să-ți spun ce simt în apro- 
pierea ei. Ai să-ţi dai seama, poate, singur. 

Am rămas câteva clipe tăcuți. Buna dispoziție 
pe care şi eu şi prietenul meu o avusesem până 
atunci începuse să dispară lăsând locul unei stări 
vecine cu oboseala, cu plictiseala. 

— Nu ţi se pare că simţi ceva care te neli- 
nişteşte ? 

— Ba da. Mărturisese. 

— Asta e. E ce-ţi spuneam eu. Trebuie că se 
apropie de casă. Am observat că şi numai când 
mă gândesc la ea, cum am făcut acum, simt a- 
celaş lucru. 

— Nu se poate. Nu poate să aibă nicio legătură 
una cu alta. Ne-am indispus pentru că am vorbit 
de lucruri triste, de lucruri cu oarecare mister, 

— Aşa crezi. Așteaptă s'o vezi, să intre aici, în 
camera asta şi atunci să vorbeşti, Ai să-mi dai 
dreptate. Totdeauna se întâmplă la fel. 

Veni în sfârşit şi mult așteptata. 

Nu puteai spune că e o femeie frumoasă. Re- 
marcabil n'avea decât părul, negru, lucios, cu 
reflexe cari băteau aproape în albastru, și ochii: 
umbriţi, trişti, învăluiți parcă intr'o ceaţă caldă 
şi adânci, foarte adânci, stranii. Incolo, ma ni- 
mic. Imbrăcată în negru. 

— Asta e? 

— Da. 

Ne-am sculat de pe canapeaua pe care stam şi 
i-am fost prezentat. Mi-a aruncat o privire dis- 
trată şi mi-a zâmbit convenţional cum surăzi în 
fața ului om 'căruia nu-i dai nici o importanță. 

Ne-am așezat la masă. Am schimbat cu ea câ- 
teva banalităţi asupra unei expoziţii de pictură. 
Era în fața mea. Am vorbit mai tot timpul mesei 


- 


cu o cucoană din strânga, destul de antrenat şi 
de antrenant, până la o vreme când au început să 
mă părăsească ideile. Incepeam o frază şi până s'0 
termin uitam ce vream să spun. Mam încurcat 
de câteva ori ca un şcolar și nu-mi dădeam seama 
de ce. Nu sunt un timid, Pot să duc orice con-, 
versație în orice domeniu, căci e deajuns să știi 
un singur lucru dintr'o ramură de activitate a 
omemnirii ca să poţi face faţă onorabilă cu oameni 
obicinuiți, de cultură comună. 

Fra ceva care mă stingherea. 

Am tăcut și am lăsat capul în jos. Apoi am 
simţit că trebuie să-l ridic şi să mă uit într'o anu- 
mită direcție. 

Femeia stranie. mă privea. 

Am încercat să mă uit în ochii ei. A trebuit 
să-i plec ca să nu-i văd urma de surâs care-i în- 
florea, amar şi stăpânitor în colţul gurii. 

Probabil că și-a'ntors privirea de la mine căci 
am reușit să înod din nou conversaţia întreruptă 
cu doamna de alături. 

Când s'a sfârşit masa aveam senzația penibilă 
că mă aşteaptă o nenorocire. Simţeam în cameră 
o atmosferă apăsătoare. Probabil că ceea ce-mi 
răscolea lăuntrul mi se citea și pe faţă. 

-— Aşa-i c'am avut dreptate ? 

— Da. E ceva ciudat cu femeia asta — și i-am 
istorisit ce mi sentamplase in timpul mesei. 

— Le-a privit? 

— Da, cum ţi-am spus. 

— Și ţi-a surâs? 

— Da, mi-a surâs. 

— Atunci, dragul meu,... 

— Ce atunci? 

—. Nimic. Ai să vezi. Hai să vorbim de altceva. 
Mai vânezi ? 

Și, la început forțat, mai apoi dedat cu totul, 
am vorbit despre întâmplări de vânătoare. Se 
făcuse târziu, trecuse de miezul nopții. Femeia 
stranie veni din altă cameră să-și ia rămas bun. 

— Dumneata mai rămâi ? 

— Nu doamnă, am să plec şi eu. 

— N'ai vrea să mă duci până acasă? E prea 
târziu şi nu pot să merg atâta drum singură. 

— Cum să nu, doamnă, vă conduc. 

Mi-am luat şi eu rămas bun dela cei de faţă, 
i-am ajutat să sembrace şi am ieşit afară, în 
noapte. Ş 

— Nu stau departe. Dacă nu ești prea obosit, 
hai să mergem pe jos. Era atât fum de tutun 
în casă... 

— Cum vreţi, doamnă. | 

Răspundeam scurt, numai ce trebuia, şi nu 
pentrucă nași fi vrut să vorbesc, ci penirucă 
nu puteam. 

— Ce frumos ninge! 

— Da. Ninge frumos. 

— Când eram mică, odată... 

Apoi tăcu. 

— Ce sa întâmplat? 

— Fleacuri, Prostii. Nu te poate interesa pe 
dumneata. 

Am ajuns în faţa casei ei. 

—- Nu vrei să vii până sus? 

— E târziu, doamnă. Vă mulțumesc, dar... 

— W'are nici o importanță. Te rog... 

— N'aşi vrea să vă deranjez. 

— Nu, nu. Vino, te rog. 

Casă de om bogat. M'a primit într'o cameră cu 
un divan și câteva fotolii. M'a plantat într'unul 
din ele, a scos nu ştiu de unde o sticlă cu 
cointreau și un pahar, mi le-a pus pe o măsuţă 
de alături, la îndemână, apoi s'a întins pe divan, 
cu ochii închiși. 

Aerul rece de afară îmi răcorise tâmplele. 
Senzaţia de apăsare pe care o simţisem până a- 
tunci în prezența acestei femei se risipise. Ince- 
pusem să judec cu capul omului limpede. 

Priveam interiorul, fotoliile, sticla de lângă 
mine, femeia întinsă pe divan şi-mi venea să 
zâmbesc 

— O biată femeie banală în goană după băr- 
taţi. Ce sisteme, domnule, ce sisteme! 

Probabil că simțise ce gândesc, căci deschise 
uchii şi-i întoarse spre mine. 

— Vrei să'ntorci comutatorul ? 

—— Poftim? 


[i 


PRR 
ss ie, 
Edi 


— Comutatorul. Să-l întorci până se aprinde 
becul colorat. Lumina asta strălucitoare mă su- 
pără. 

Am făcut cum spunea. O lumină violetă, lăp- 
toasă, se răspândi în cameră. 

Mă gândeam cum o să dea atacul final şi aștep- 
tam amuzant. 

Femeia continua să tacă. Eu, la îel. 

Incet-încet, însă, în locul amuzării care pusese 
stăpânire pe spiritul meu şi-a făcut loc vechea 
senzația de apăsare. Poate şi lumina difuză care 
îmbolnăvea aerul contribuia cu ceva, Nu-mi rai 
deslipeam privirile de pe pleoapele închise ale 
femeii. 

Intr'un târziu deschise ochii şi mă privi cu 





acelaș surâs ca în timpul mesei. Se uită la mine 
mult, apoi începu: 

-— Dumneata ce crezi că e moartea ? 

— Moartea...? Știu eu...? O încetare a func- 
țiunilor... 

— Nu, nu. Nu-ţi ceream o definiție. Nici n'ai 
putea s'o dai căci nu ştie nimeni. Sau aproape 
nimeni... — şi, mă privi ca să vadă dac'o înțeleg. 
— Vreau să ştiu ce crezi că e, bărbat sau femeie? 

— După nume... — tăcui însă căci mi-am dat 
seama că spun o prostie — nu știu adică. Vedeţi, 
nu mi-am pus niciodată o asemenea întrebare. 

— Eu mi-am pus-o și i-am găsit răspunsul. 

— 1? 

-— E un bărbat. 

„— N'aşi putea să vă contrazit.. 

-— Nici să nu'ncerci. Dumneata nu ştii nimic. 

Ridică ochii în sus şi rămase aşa fără să mă 
mai privească, 

Incepu apoi să vorbească fără întrerupere și 
nici eu n'am încercat s'o turbur. 

— Nu ştiu de ce-ţi spun dumitale toate lucru- 
rile astea. Nici nu te cunosc. Sau poate chiar 
daia. N'ai observat cum ghiceşti afinitaţea cu 
un om fără să știi nici cine e, nici de unde vine? 

Vreau să-ţi istorisesc întâmplarea în care băr- 
batul meu și-a găsit mortea. De ce să ţi-o spun 
tocmai dumitale, nu ştiu, dar simt că astăseară 
trebuie, trebuie înţelegi dumenata? să mă spo- 
vedesc cuiva. 

S'a'ntâmplat acum cinci ani. Eram la noi, la 
moşie, Pământul, cât vezi cu ochii, se'ntinde acolo 
drept, fără nici o ridicătură, așa că vezi, dacă se 
poate spune așa, în infinit, 

Mă plimbam într'o seară, spre asfinţit, pe câmp, 
singură. Era toamnă, Se cosiseră lanurile. Eram pe 
o mirişte. Din loc în loc mai rămăseseră câteva 
fire de paie necosite. M'am oprit să văd cum dis- 





pare soarele. Toată geana apusului era violetă, 
lâptuasă, așa cum e acum lumina aici, în cameră. 
Nu ştiu dacă dumneata ai observat că în toată 
gama apusului, este o clipă, una singură, câna 
depărtarea e atât de nesigură încât te îndoieşti 
de distanță. Timpul pare că stă în loc, pare că 
se confundă cu spaţiul și chiar aşa trebuie să 
fie, dar nu ştim noi, nu putem să cuprindem cu 
minţile noastre lucruri atât de imense. 

In acea clipă, din locul unde dispăruse soarele, 
am văzut născându-se ceva nou. Nu pot să defi- 
nesc ce. Străveziu, fără margini conturate, dar 
era totuşi. Un ce imens care s'a deslănțuit de 
acolo, a pornit peste miriști şi a pierit spre Miază- 
Noapte. Tot odată s'a pornit o adiere, nu rece, dar 
care înfrigura. Şi adierea a trecut peste paiele 
rămase în picioare și le-a aplecat, 

Atunci, pentru prima oară, am simţit acel ceva 
care se ivise odată cu apusul, Departe să-mi dau 
seama de ce era... Noaptea nu m'am gândit decât 
la bizareria întâmplării. 

Am pândit în multe seri în acelaş loc. Mă atră- 
gea. Dar de câte ori se apropia clipa astinţitului 
se'ntâmpla ceva care-mi “'distrăgea atenţia sau 
îmi împiedica vederea orizontului. Intr'o seară 





Cuvântul 


L-am șlefuit, l-am modelat, sculptându-i 
In sensuri lapidare și subtile ; 

I-am 'dat nuanţe dure sau fragile, 
Răstălmăcindu-mi sufletul şi gândul, 


Ci iată, azi, stau mute-aceste îile: 
Obscur mi-e sensul şi îmi scapă rândul; 
Greu tulburată inima, rupându-l, 
Cuvântul caden neguri imobile.., 


Mi-ai luat fluidul vieţii şi magia 
Pe care-o puse'n mine Poesia, 
Mi-ai luat înseninarea şi avântul... 


Te-am blestemat în clipe de urgie, 
Te-am renegat cu grea apostazie.., 
Ca să te pot ierta, redă-mi cuvântul! 


DEM. BASSARABEANU 


de DORIN ILIESCU 


un fluture a încercat să-mi înprăfoşeze ochii cu 
solzii aripilor ca să mă facă să-i închid. l-am 
prins în mână și fără să-mi deslipesc privirea 
de pe locul unde avea să piară soarele, l-am stri- 
vit. Ai strivit vreodată un fluture în palmă? E 
o senzaţie oribilă. Il simţi cum trozneşte, cum i 
se frâng aripile, îi simți praful de pe aripi cum 
îţi lustruiește degetele. E o senzaţie oribilă. De 
câte ori mă gândesc la întâmplarea asta simt în- 
țepăturile aripilor ce se frângeau atunci. 

Și atot ca și întâia oară am văzut cum din lo- 
cul unde apusese soarele s'a născut ceva imens, 
fără forme precise. Tot ca atunci s'a pornit din 
asfinţirea însăși un fior de ghiață. Sa desprins 
de pe nemărginirea orizontului şi a pornit spre 
locul unde mă aflam, spre mine. Inainta lin pe 
deasupra miriştilor, fără sdruncinări de pași. 
Mergea atât de repede şi se apropia atât de în- 
cet... E aşa de depărtată nesfârşirea... 

Paiele răslețe se îndoiseră la pământ. Atunci 
a fost cel mai aproape de mine și cu toate că mă 
depășise, aveam încă în față atât de mult din 
ceea ce vedeam încât sfârşitul — dacă va fi avut 
vreunul — se pierdea undeva, în depărtări. Tre- 
buie să fi fost atât de departe, atât de imens, 
încât nici gândul nu putea să ajungă până acolo. 

Atunci, fără să aud ceva, am înţeles nemărgi- 
nirea celui ce mă împresura. Rămăsesem ne- 
mişcată, stupidă, căutând să pătrund taina care 
pentru prima dată se lăsa văzuţă şi poate pă- 
trunsă de un om. Eu, cea dintâi, și poate cea 
din urmă ființă de pe pământ, am înţeles ce a- 
veam in jurul meu. Şi atunci am vorbit îm- 
preună. Nu, nu așa cum vorbesc eu acum, cu 
vocea. Poate că și murmuram, dar sigur nu ştiu. 
Răspunsurile nu le auzeam, le înţelegeam numai. 
Ţin minte fiecare cuvânt din convorbirea aceea 
unică. Prima convorbire cu Moartea. Şi poate şi 
cea din urmă. 

— De ce m'ai aşteptat de-atâtea ori? Nu ţi-a 
fost teamă de mine? 

— Vreau să știu cine «ești, 

—- Știu. Eu știu tot. Nu te-ai temut? 

— Nu. De ce m'ași teme ? 

— Nu știi, nu ştii cine sunt. Teme-te de minc. 
Sunt Sfârşitul, sunt Nefiinţa, sunt Moartea. Te- 
me-te. 

— De ce? Ai un gia> atâtţ de blând, atât de 
imbietor... 

— Aşa ce glasul meu. Trebuie să'nșele, să a- 
tragă, să adoarmă ca un narcotic. Sunt cel mai 
puternic și numai Unul e mai presus ca mine. 
Teme-te. Nu știu de ce te-am lăsat să mă simţi. 
Poate dintr'o slăbiciune. Vezi ? și eu am slă- 
biciuni. 

— Nu,... 

— Ba da. Am fost slab. Sunt. Nu trebuia să-ţi 
îngădui să te apropii de mine. Erai însă atât de 
frumoasă, atât de minunată în lumina violetă a 
astinţitului... Am crezut... am nădăjduit că mă 
pot apropia de tine altfel decât m'am apropiat de 
atâtea femei până acum... 

-— Mă iubeşti ? 

— Da. Te iubesc şi e groaznic. N'ai să mu 
poţi vedea niciodată. E mult și că mă simți. E 
prea mult pentru un muritor. 

— Dar dragostea ? 

— Nu mi-e îngăduit. Sunt iremediabil cor- 
damnat să nu te pot avea niciodată. Niciodată... 

— Eşti frumos, urât? 

— Minunat. Sunt minunat de frumos. N'a fost 
şi nu va fi niciodată ceva care să mi se poată 
compara. 

-—- Atunci pentru ce nu vrei să te arăţi? 

— Nu se poate. 

— Poate că acolo, spre Miază-Noapte, unde te 
Guci după ce porneşti din asfințit, ai să mi te 
poţi arăta. Ia-mă cu tine. Vreau să te văd cum 
eşti. 

-— Nu. Nu se poate. 

— la-mă cu tine. 

— Nu. Ajunge. E peste putinţă ce-mi ceri. Plec. 

— Nu. pleca. Mai stai. Ia-mă cu tine... 

— Plec. Plec şi ie leg să nu spui nimănui. 
niciodată, că m'ai întâlnit. Te leg cu moartea ca 
să fii sigură că am fost Eu, că nu te-ai înșelat. 
Iau de lângă tine pe cel care ţi-e cel mai apru- 
piat. Iţi iau bărbatul. 

Ca o chezășie a tăcerii. 

M'au găsit a doua zi, în zori, oamenii. 

Bărbatul meu era căzut lângă mine, cu mâi- 
nile încleștate voind parcă să se apere de cineva, 
cu ochii îngroziţi. Probabil că venise în urma mea, 
să mă caute. Stătuse în spatele meu şi eu nu 
știam că e acolo, 

N'am spus nimănui nimic până acum. Astă- 
seară, nu știu de ce, am vorbit. Poate că nu mai 
am de ce să tac. 

Femeia stranie tăcuse. | 

Am rămas amândoi așa, nemișcaţi, 

Apoi s'a întâmplat singurul fapt mai palpabil 
din toată această noapte de groază. Zic palpabil 
Și greşesc. E 

Uşa camerei se deschise încet, numai pe jumă- 
tate şi rămase așa. In interior pătrunse o ceaţă. 
învolburându-se lin spre divanul pe care sta în- 
tinsă femeia. Inainte de a ajunge la ea şi de a 
o cuprinde, femeia își întoarse ochii și se uită 
la mine. Mă întreba cu privirea dacă înţeleg ce 
se întâmplă, dacă o cred că mi-a spus adevărul 
şi numai adevărul. Işi duse apoi mâinile crispate 
spre gât, voind parcă să se apere de încleştarea 
cuiva Care o sugruma. 

Am căzut amețit în fotoliu. Mi-era groază. 

Târziu, când m'am trezit, spre ziuă, femeia 
stranie era acolo, cu mâinile crispate, cu falca 
strânsă. În ochii mari, în minunaţii ei ochi voa- 
iaţi, se citea oroarea. | 

Tocul unui pantof: sfâșiase mătasea cuver.''rei. 


ama 20 Decembrie 194) 


Rareori incerca să se urce pe cuptor şi atunci noi toţi, lipin- 
du-ne cu spatele de perete, întindeam spre dânsul picioarele, gata 
să-l repezim peste cap, în mijlocul bordeiului. 

Mai pătice cu! axeanenea întâmplare, de aceea pândea orele 
când noi sforăiam amestecați pe cuptorul strimt. 

Punea scăunașul lângă pat și de teamă să nu ne trezească 
scârţâitul scândurilor, făcea doi pași în vârful picioarelor. 

A... Patul acela era toată nenorocirea lui... Pentrucă noi, 
speriaţi de întâmplările acelei ierni, ne trezeam la cel mai mic 
sgomot. Il prindeam pe Michiduţă tocmai când se cocoloșea mai 
bine lângă soba caldă. Şi se uita la picioarele noastre ca la nişte 
monștr: adoririți, care când se vor trezi se vor repezi la spa- 
tele lui gheboșat, la pieptul lui scorojit. 

Şi era deajuns să se miște unul, pentruca toţi să sară în 
sus ca și cum ar arde bordeiul deasupra. 

Michiduţă atunci își apuca întâi cămășuica de poale, să 
nu-l împiedice. Frugea căznindu-se, cu pieptul, cu spatele, cu 
gâtul ; ochii lui spălăciti sticleau de spaimă, numai picioarele 
subţiri, cu ciolane goale, nu puteau fugi. Ii trebuia de pe cuptor 
până pe pat tocmai atâta vreme cât îi ajungeam noi isbindu-l 
in spate, afurisindu-i : 

— Ptiu, Satană... 

— Du-te pe pustie. 

— Cruce de aur... 

Michiduţă cădea în moalele capului pe pat. Rareori îndrăs- 
nea să spună : 

— Mă duare... 

Doamrse, tare l-am mai necăjit noi pe bietul Michiduţă... 
Odată a vărsat sânge într'o strachină pusă lângă pat. Tuşea 
groaznic, frământând picioarele și mâinile. 

Sora Stima a luat un pahar din blidar și a turnat într'însul 
sângele călduț. După aceea şi-a dus paharul în dreptul ochilor 
şi se uita pe fereastră afară, să vadă cum arată lucrurile. 

-- Cât îi de frumos... spunea sora Ştima, toată ograda îi 
plină de sânge. Şi poarta și brazii popii... 

— Ia uită-te la cer... i-a spus unul de pe cuptor. 

Stima a ridicat paharul mai sus şi pe semne că ce vedea ea 
cra asa de trumos, că a inceput a ride cu glas tare. aşa cuni 
videa ea când avea bucurii. 

în jurul paharului, s'a incins după aceea vo luptă. 

-— Să văd si eu... 

— Sieu. 

Strigam cu toţii şi ne asvărleam cu măinile spre paharul 
ridicat deasupra capului sorei Stima. Până la urmă ea s'a îndu- 
rai şi l-a pus tutarosa la cehi. Toate lucrurile păreau aşa de 
frumoase, că din ziua aceea ne-am făcut rost de sticle colorate. 
Ieşeam afară în omăt şi pășind rar, cu sticla la ochi, călcam 
paică pe mindire albastre şi verzi, cum numai în casa preu- 
tesej se găsesc. 

Mai ales la câinele nostru ne stropşeam cu sticlele la ochi. 
Unul îl vedea verde, altul albastru, altul cărămiziu, Si simţeam 
un fel de părere de rău și băteam câinele după ce punând sti- 
clele în sân, îl vedeam cât ii de slab, cât îi de urit, cu botul lung, 
cu floacele vinete 

Michiduţă sta în fereastră şi se uita atară la noi, cum bâ- 
teum câinele, Ridea toată iaţa lui Michiduţă. Ridea puţin şi se 
întrista repede. Poate spunea în sinea lui: „Așa mă bat şi pe 
mine“... 

Când ne întorceam în bordeiu, îl păseam ascuns în fundul 
patului, prefăcându-se că doarme de când lumea. 

Mama lucra cu ziua tocmai peste șapte uliți, la doamna lui 
Bercu, cel cu crișma. Spăla accio cămăși și blide — și rinea graj- 
dul. Doamna lui Bercu îi dădea câte un ban cu chipul împă- 
rătesei şi câte o bucată de pâine albă. Mama se întorcea târ- 
ziu. Când intra în boraeiu, ne trezeam cu toţii deodată, săream 
la marginea cuptorului şi strigam să ne arate banul. Ea ni-l 
întindea — și ne uitam pe rînd la moneda rotundă. 


Numai Michiduţă sta în colțul lui, abia stăpânindu-şi plân- 
sul. Noi îl amenințam prin semne, scrâșnină, arătându-i pumnii, 
să nu spună ce i-am făcut peste zi. Numai către cântatul coco- 
şilor de ziuă, auzeam vorbă în casă : 

— M'au bătut tare. mămuţă... 

-— Tare ? 

—- Da, mămuţă ; m'au bătut tave... Toţi m'au bătut, 

-— Lasă... lasă., îi zicea mama; am să viu mai de vreme 
acasă şi am să-ți aduc pâine albă... 

Nu știu ce sa întâmplat deodată, că sora Ştima a început 
să-l ocrotească. Ba era mai mare şi pumnul ei stăpânea peste 
toți, li purtam frica și tot ce făcea şi zicea, era sfânt. Nimeini 
nu-i putea sta împotrivă, mai ales din ziua când a chemat ber- 
becul la prag și i-a dat să-i mănânce grăunţe din palmă. Pe 
nui, berbecul acela ne burdușea pe sub toate gardurile. 

Sora Ştima era pentru noi ca tata de împărat care a ucis 
urieşii. 

-  Stima-uriaşa... o batjocoream noi. 

„— Să ştiti că-s uriașă... răspundea ea. 

Şi ca să-şi dovedească puterea, s'a dus într'o zi la nuc şi 
I-a cuprins tulpina groasă în brațe, par'c'ar fi vrut să-l râpună. 

Iși ingrâmădea pieptui în tulpina vânjoasă, cu picioarele 
intipte în omăt până la genunchi. Noi urmăream lupta prin fe- 
restruica rotundă, care aa de pe cuptor în grădină. 

Cei mai mici nu se indoiau defel că ea va dobori nucul. 

Cei mai maărișori băteau în ochiul de geam și-o îndemnau : 

-— Nu te da, uriaşă... 

Dar ea a lunecat deodată în genunchi și-a stat câteva clipe 
cu fruntea în omâtul dela rădăcina nucului. Apoi sa sculat 
mânioasă şi intrând în casă a spus doar atât: 

— Cât îs de proastă... 

Și ridea singură, pregătindu-și turca să voarcă. 

Pentru Michiduţă avea ea un cântec mărunt, auzit la preo. 
teasa, când a chemat-o să-i legene copilul : 

Vântul cu căruţa, 
Huţa, haide huţa... 

Michiduță iși lumina fața când îi cânta sora Ştima şi a- 
dormea. Trupul lui ardea și boaja care-l măcina îl făcea din zi 
în zi mai slab, mai mic, mai urit. Mâinile luj întinse pe de lături 
erau uscate ca două lopățele. Picioarele i se subțiau tot mai tare 
și dimineaţa, când îi atârnau la marginea patului scoase din țol, 
ne speriam și chemam în gând crucea de aur. 

Ochii i se înfundau în cap și nasul mărunt părea o bucăţică 
de ceară. 

— Are să moară... spunea careva, 

„—— Cum vine asta ?... întrebau ceilalți. 

Știma spunea : 

— N'are să mai mănânce și n'o să mai poată, vorbi. Are să 
îngheţe deodată ca o bucată de lemn. 

Ea mai văzuse morți, mergea pe la priveghiuri. Continua : 

— Are să vie popa. să-l ducă la biserică ; și deacolo, la groapă. 

-— Cum la groapă ? intrebam noi. 

Sora Știma se uita la Michiduţă dacă doarme și spunea mai 
deparie : 

Intâi îl pun pe o năsălie și-! duc pe umeri patru oameni 





UNIVERSUL LITERAR 


Se pun colaci și ştergare albe. In biserică îi așa de fmanos.. 

Acolo se arde tămâie la capul mortului, și cântă popa si 
oamenii stau cu capul piecat... 

Michiduţă, întie timp, a deschis ochii şi asculta. 

-- Ti tare frumos. . spunea a Stima ; după aceea se face o ma- 
să mare cu must de pere şi cu pâine. Vin toţi vecinii și mănâncă... 

— Cât îi de frumos... rosti Michiduţă, întorcându-se în aş- 
ternuț. 

Sora stima a tăcut si apoi, Gepănând pe degete un fir lung. 
incepu să cânte: 

Haide, huța-huţa, 
Vântul cu căruţa. 

— Stima, a întrebat-o unul ; dar mamele mor ? 

— Mor şi ele, a răspuns sora Ştima. 

Noi am tăcut toți deodată, O întrebare mare plutea in bor- 
deiul strâmt. Afară viscolea, 

— Dar mama are ză moară ?... întrebă unul. 

— Şi ea are să moară... a zis Ştima. 

Până seara târziu am tăcut cu toţii. Mie mi-a venit un gând : 
dacă moare mama „să nu lăsăm s'o ducă. Vom bate un stâlp lân- 
gă pat şi o vom lega pe mama de dânsul, să stea în picioare în- 
tre nai zi şi noapte. li vom adute apă și mâncare... 

Le-am spus şi celorlalţi. Numai Stima. a râs, 

Şi totuşi, năsălia aceea cu ştergare albe, cu colaci de grâu, 
imi fura mintea. Nu mama. Dar Michiduţă ar putea să moară. 

Inchipuirea îl petrecea da groapă, intra în biserică, mirosea 
colacii de pe năsălie. Da Michiduţă ar putea să moară mai repede. 
Are să [ie frumos în casă la noi în ziua aceea. Şi vor vani cameni 
muiţi, să-l vadă pe Michiduţă întins pe masă. 

% 

3ira Ştima a fost odata la argintărie la o cucoană mare din 
târg. I-a părut rău când sa dus. Şi este drept că plecarea ei a 
erâbit stârşitul fratelui nostru mai mic. 

— Nu te duce, Stima... o ruga el ridicat în gennunchi la mar 
ginea patului. 

A început să tuşească rnai râu si stupea numai sânge. Mama 
ii punea, pe piept toţi banii împărăteşti, ca să-l mângâe. 

- Unde-i Ştima ?... o întreba el uneori, printre tuse. 





-— Ii dusă acolo unde sunt cucoane îmbrăcate cu aur, așa 
cum îi împărăteasa de pe ban... 

— Ad'o pe Ştima... se ruga el. 

Mama plângea pe-ascuns, 

Noi ne-am îmbunat pe nesimţite și ne era drag Michiduţă. 
Il chemam pe numele iui adevărat : 

— Costea, te dcare tare ?... 

Se uita la noi cu ochi sticlcși şi arăta pieptul : 

— Aici... Aici... Şi aici. 

Unul era gata să-şi dea opineie, aliu! clopoţelul pe care-l iu- 
rase toamna în câmp, de la gâtul unei oi rătăcite de turmă. 

Câteodată veneau sticieţi și băteau cu ciocul în geam. Mi- 
chiduţă se bucura când îi vedea. Ne-am dus deci să prindem 
sticleți. Ne urcam în vârful prunilor și puneam acolo jațuri de 
păr de cal. Păsăruicile veneau să ciugulească sămânţa de câne- 
pă şi se încurcau cu gâtul în laţuri, 

N'aveam cuști. Deaceea le lăsam să sboare prin incăpere. 
Odată una și-a ars aripile la para opâițului, 

Dar gândul acelei sărbători mari catre va fi îiuiormântarsa 
fratelui, ne ispitea mereu. în fiecare zi auzeam tot mai multe 
lucruri ce se petrec în noptiie de priveghiu. Vin copiii și se joa? 
în fel și chip. Dar mai cu seamă coiacii albi ne umezeau timiba. 








ame 


Moş Crăciun 


BĂIATULUI MEU 
Veni şi anu-acesta Moş Crăciun, 
cu barbă albă şi cu sufiet bun 
şi. doar, ești mare, mergi atum ja şcoală, 


'Ți-au spus copii că Moşul nu există 

şi că părinții îți aduc de toate; 

tu n'ai crezut această veste tristă 

şi le-ai răspuns, convins, că nu se poaie, 


Că Moş Crăciun trăeşte sus, în nori, 
că e uşor ca fulgul de zăpadă 

şi vine, în ajun de sărbători, 

tiptil, aşa că nimeni să nu-l vadă. 


L-ai aşteptat şi l-ai visat şi a veait.,. 
Și-acuma eşti atât de fericit 

că nu pot fericirea să ţi-o stric 

şi închid ochii ca să-mi pari mai mir, 


Dar ştiu că va veni o zi, în care 
colegilor de azi vei du dreptate; 
atunci te vei simţi atât de mare... 

far jucăriile, de mult vor fi stricata... 
Si vei vedea că m'am avut vreo vină, 
că niciodată n'am vrut să te'mșel, 

căci Moş Crăciun continuă să vină 
atâta vreme cât mai crezi în el,... 


PETRE STRIHAN 





de EUSEBIU CAMILAR 


In ziua când Michiduţă a încercat să coboare singur din 
pat, am simțit un gol sub inirnâ. Imi era frică: Dacă se va însă- 
nătoși ? S'a dus naibei petrecerea albă cu colaci și cu clopote... 

— Ţi-i bine, Costea ?... îl întrebam pipăindu-i mâinile sub- 
țiri ca fusele. 

Răsufla repede şi în coșul pieptului gol îi răsunau șuere și 
ţiuituri. 

—- Mi-i bine. Nu mă mai doare... a răspuns el. 

Pe urmă a mers fără să-l sprijine nimeni: până ia măsuţa 
rotundă și descoperind mămăliga se 'așeză pe scaun și începu să 
mănânce cu nespusă lăcomie. Ceilalţi tăceau și se uitau la e! 
cum mănâncă. Aveau, ca şi mine „ciuda pe feţele lor. Sigur, gân 
de. : s'a dus petrecerea aceea albă si priveghiul, sau dus şi CD- 
lacii și lumea multă... 

Acum îmi dădui seama că noi îl iuboam de câtva timp pe 
Michiduţă numai pentru moartea lui va prilejui în bordeiu la 
noi întâmplări frumoase. Dacă se face sănătos „s'a, dus totul... 

Acuma ne era ciudă că mănâncă atât, ducându-și mâinile 
subţiri de la gură la strachină cu o repeziciune şi cu o poftă de 
câine. 

— Hei, Costea, mai lasă-ne şi nouâ... strigă unui. 

E] s'a sculat de pe scaun și-a tăcut câtiva pași mărunți până 
la pat. Apoi sa uitat în toate părțile şi ne-a zis : 

— Bu nam să mai mănânc mult... 

--—- De unde ştii tu asta ? 

— Mi-a spus astănoapte în vis, o femee albă : „Maine să te 
scoii să mănânci. Pentrucă pe urmă o să mergem de-aici. Și sa 
rnănănei câ mai mult“... 

Apoi ceru foarfeca să-și taie unghiile de la mâini care-i erau 
lungi și ascuţite iar negrul de sub sie îngăibenise. Cu ioariecu 
mare de tuns cârlanele Es) își tăie unghiile și până ispre seară şi-a 
piivit degetele ca pe niște lucruri raze. Acum eram siguri că El 
o să moară, pentruză înaintea morţii bolnavul mănâncă muit si 
cere tcarfeca să-şi taie unghiile. 

* 

Muma Sa sculat, nai de dimineaţă ca oricând, să se ducă la 
târg ia scra Stima. Avea d> mers mult, vr'o şapte ceasuri de 
drum. Pe câmp erau lupi. 

In. traista dela şold ea și-a pus un cutit mare, iar la subțioară 
avea un ciomag. Işi acoperise cu tulpanul toată faţa și gura, în- 
cât abea am auziţ-o când ne-a. spus: 

— Aveţi grijă de Costea. Aducsţi-i pițigoi... 

Afară era frig de crăpau butucii. Pe ochiul de geam înflorise 
gerul. 

— Mamă, să nu te mânânce lupul... strigă unul, pe când ra- 
ma închidea ușa de-afară. 

Prinseseră să cânte ccooși, de ziuă. Ne era frică să nu vină 
moşneagul acela străin, care avea în ciubote picioare de cal. De 
ce ne era oare aşa de frică, în siârşitul acela ae noapte ? Michi- 
duţă răsufia grăbit și câteodată spunea : 

—.- Are ş'o aducă pe SŞtima acasă. 

Noi ne-am încălțat ogincile de porc şi pândeam cerul prin 
geam, așteptând să se lumineze mai repede. 

La răsărit cerul începea să ardă, când am ieșit în prag și-a- 
poi în ogradă. Nu știu cine a spus : 

— Azi are să moară Michiduţă... 

Ne îngheţau mâinile, Am fi intrat în casă după ce dădusem 
otavă berbecului, dar nu știu dece încăperea bordeiului ne îniri- 
Coșa. 

Se vedea, prin geam opaițul clipind, par'că o pasere aurie ar 
fi plutit pe lângă lumina lui. Am ţinut stat dinaintea ușii ; cap la 
cap vorbeam despre țara morţii. 

— Oare are să-i fie bine lui Michiduţă acolo ? Trebue să fie 
trig. EI n'are cuşșmă, nici besneveci, nici mintean. Cum o să-l 
ducă numai în cămașă, pe gerul acesta ?.. La vară, când îi clad, 
l-ar putea lua... 

Ne-am hotărit să-l apărăm. Vom sta de strajă cu cuţitele, 
măcar până ce vine mama, Ea poate să tacă orice. N'a vorbit ea 
odată cu un trimis al Impăratuiui ? Nu l-a suduit în faţă? Și 
poate vine şi sora Ştima... 

Ne-am ingrămădit capetele in ochiul de geam şi ne uitam 
cum stă Michiduţă întins în fundul patului. Picioarele lui înce- 
pură să se frământe, apoi se ridică într'un cot şi se uită lung la 
noi. Siătu mult aşa și după aceea căzu pe spate. Lumina opaiţu- 
iui tremura par'că lovită de-o suflare grăbită. 

Vecinul a venit la gard și ne-a întrebat : 

— Sunteti nebuni ? Ce vedeţi voi acolo ? 

— Ne uităm la Michiduţă, moșule... 

— La cine ? 

— La Michiduţă al nostru. 

Vecinul râse în hohot scurt, infigând turca în gunoiul pe 
care-i încărca în sanie, 

Se făcea ziuă din toate părţile satului. 

Când am întrat în casă, Michiduţă sta cu gura căscată, cu 
pumnii strânși, aduşi sub bărbie. La colțurile gurii avea două 
firișoare de sânge. L-am strigat pe nume și nu ne-a răspuns. Și 
când am încercat să-i mișcăm o mână „am crezut că dac'am tra- 
ge mai tare, s'ar rupe de la încheieturi. 

Asta era moartea ? Aşa începea petrecerea aceea cu ştergare 
albe 2 Ne era frică să spunem oamenilor, că par'că l-am fi omo- 
rit noi. 

— Să-l trezim... a tipat unul repezindu-se cu amândouă mâi- 
nile sâ-i gâdile tălpile. 

Altul i-a tras pleoapele şi ochii lui Michiduță au rămas des- 
chişi, neelintiți. 

Cei care-i gâdila tălpile, a răcnit deodată : 

— Michiduţă, scoală... 

in geam ciocăneau sticleţii.. In pod șoarecii făceau sgomote 
umblând prin movila de păpuşoi. Pleoapele lui Michiduță s'au în- 
chis pe neașteptate şi asta ne-a înspăimântat grozav. 

Ne-am retras în vârtul picioarelor spre uşă . - si gurile ne 
erau strâmbe de frică. 

— Ce are să spună mama ?... întrebă unul. 

Și am început a ne învinovăți : 

-- "Tu ești vinovat... 

— Tu... 

— Tu... 

Si ne arătam cu degetele. 

Prin tindă, fugind afară, ne imbrânceam, ne ghionteam. 

-— De ce plângeţi așa ? ne-a întrebat o femee care trecea pe 
la poartă, 

Noi plângeam sub fereastră în gura mare. N'a răspuns nici: 
unul. 

Soarele răsărea pe dealul Oadeciului și noi am tăcut toti deo- 
dată, privindu-l. 

* După aceea am pernit tuga |pe drumul dinspre târg. La ce ? 
Poate s'o ajung pe mama, s'o chem înapoi acasă. Dar pe şoseaua 
împărătească urmele ei le acoperise viscolul, par'că niciodată 
n'ar îi trecut pe-acolo 


—— 6 


Iată darul: un poet 


E un obbicel din rele mai pmişcătoare, acela de a îace, 
la anumite date calendaristice, daruri. Să dăruiești un 
tuoru, ştiind ică are să-i facă plăcere [destinatarilui e 
un gest sufletește mișcător și salubru, care ne scoate 
dintr'o amorţeală ce poate deveni primejdioasă. Mișca- 
rea fizică face bime celui care o practică, — higiena o re- 
comandă. A-ţi lua curajul să te arăţi sufletește mișcat 
e mn spectacol cred, ca atare, înviorător; loa gest, cu si- 
guranță reconfortant pentm cine îl încearcă, 

In deprinderile publicisticei noastre, gestul se întâmplă 
rar. Mai ales critica literară se mișcă greu și prudent, 
chiar când «e sincer mişcată: profesioniştii acestei înde- 
letniciri sunt rareori — sau nu vor să pară — sentimen- 
iali. Dar toata obişnuinţele au început prin a părea ne- 
obişnuite, surprinzătoare. Iată argumentul pe care-l in- 
vocum în sprijinul celor ce urmează, 

Prrinir'o fericită 'coincidenţă cu evenimentul calenda- 
ristie şi sufletesc al Crăciunubui, me-a fost dat prilejul 
să tacem cititorilor revistei acest dar mișcător: un poet, 
— pe nume N, D,. Mirea — ai cărui manuscris l-am 
citit de curând. Fiind vorba despre ploezia unui necu- 
noscut, ionul convenabil pe care-l vo păstra va fi al 
unei proze strict introductive, cultivând astfel șansa cea 
măi sigură pentru a menaja toate susceptibilităţile, in- 
clusiv aceea nroprie, Luându-ne însă îndrăzneala răs- 
punderii vom înccrea să ne asumăm şi răspunderea 
acestei puţin obișnuite îndrăsneli, Astfel: 

Manusrecisui poetului N. D, Mirea se intitulează şco. 
lăreşie „LEZE“ şi cuprinde paţnu cicluri: Istorie, Gev- 
logie, Belle-Arte și Manual de dragoste, (Autorul e mi 
se pare, student începător Ia filasotie: vârsta se lasă 
deci lesne ghicită..). Intitularea manuscrisului trebuie 
înțeleasă ca un fel de autodedicaţie: cel care a desco- 
perit poezia ezită totuşi să se 'lase descoperit, — un fel 
de-a riposta: da, dar mu mă dau prins. Cochetărie de 
autor, se va spune; dar cu grația care-i şade bine ti- 
uercţii, trebhte adăugat, „"Peze” mai presupune şi un fel 
de rezervă critică, — lucidă şi prudentă, prevenitoare în 
orice taz: nu mă surprinde, ştiam asta, prevăzusem. Te- 
zele Stint însă, mi se pare — N D. Mirea şi-aduce 
mai bine aminte — nişte formalităţi emoţionante şi de 
cele mai multe ori eliminatorii dela probele ultime, ace- 
lea oare consacră vdefinițiv un merit. Noi însă mu dăm 
note, ci propunem; de pildă, aceste subiecte de teză din 
„Creologie *, tratate in telul următor: 


NEANDERTHAL 


Tristeţea se coboară greu, 
Mi-e frică de strămoșul meu ! 


Din funduri de pământ clisos, 
Lugubru, un schelet e seos... 
Și viuță parcă are'n el, 
Trecutul, prins ca un 'imal. 

lar în noroiul strâns pe gleznă, 
Se oglindesc anii de beznă... 
Nu ştii, păcatul cel dintâi, 

De nu-i găsești ia căpătâi !... 


Orbita mure, fără sens, 

Se adâncește-apoi intens. 

Și fruntea mică de pitic, 
Intrebătoare a nimic, î 
Oglinda sufletului este... 
Semzaţii prime şi fumeste, 
Smulg imima dim aşteptare... 
lubinea creşte 'n mădulare !... 


Mi-e frică de strămoşul meu ! 
Tristeţea se coboară greu... 


SILEX 


Uitat, întrun muzeu pustiu, 
Din umbra crudă, din. tâmeziu, 
Un silex depe țărmul gai, 
Pândeșten racha-i de cristal... 


Și anii răi — sălbatec teminicer — 
S'au prins pe faţa lui de prizonier. 
Im vânsta ce pe zi tot crește, 

Ura vioteamă s'a ascuns hoțeşte. 


L-ui crede bun printre păpuși, 
De m'ar juca dorință pe tăiuși... 
Căci bătrânețea parcă beattă, 

Se vrea de moorte adăpată... 


Azi trupuri în lumini se scală, 
Insă el vrea doar camne caldă... 


Unde-i răsăritul şi seninul, 
Să stânpeascăm rădăcini veninul ?.., 


Năpădesc tristeți jur-împrejur, 
Este preu departe de azur!... 


E o evocare stranie şi turburătoare, prin aimosieră, 
a unor amintiri din vârsta regnurilor fără istorie, sub- 
stratul cel mai primitiv a! sufletului omenesc. Există, 
negreşit, un fel de a fi piatră, și felul plantă, altul rep- 
tilian și altul carnasier, etc, — care străbat uneori în 
actualitatea conşiiimței, ca nişte ecouri ale unor iresăriri 
ue spaime otscure din străfundurile cele mai adânc sub- 
conştiente. E cinevu care-şi aduce aminte, în fiecare din 
noi, de un ţiecut pe care memoria nimănui nu-l poate 


Sunt iniimiactă de erudiţia 
darurilor „cerebrade” co „bar- O 
ZilOr” ceri sermmează capodo- 


perele caiăiurate. Săptamâna 
trecută, citindute în mMonNus- 
cris, i-am rugat pe toți să se situațiicr 
închipuie laolaltă întrun Moș 











să umple în grobă, spațiul 


identifica: rămâi uneori împietrit, ca şi cum făgăduiala 
sufletului mar fi fost vreodată minţită. Alteori, aspiri 
cu fot trupul adunat întrun singur dor: al soarelui, al 
apei sau pământului, etc. Iată, prozaic semnalat, climatul 
poeziei „geologice“ a lui N, D. Mirea. 
Toate dimensiunile sunt veridice, Decorul e sufletește 
autentic : 
Mai pâlpăe, abia, în vatră 
Focul născut din lovituri de piatră 
(Menhire) 
lată şi măsura perspectivei sufleteşti, — aspiraţia 
materiei cătee spirit, răpusă de tristeţea neputinței: 
Năpădesc tristeţi jur-âmprejur, 
Este prea departe de azur! 
(Silex) 
Din ciclui următor „Belle-Arte“, reproducem doar acest 
„Desen pe covor“: 


* 


DESEN PE COVOR 


Dim vremuri nvitate, o nuntă păgână 
Porneşte prin grosul de lână, 

Cu joc și cu lume mulțime 

Spre locul unde taina se ține... 


La dreapta şi stânga, nunul şi nuna 
Duc împreună CUNUNI... 

In urmă — dim fir auriu, — 

Păşeşte un tânăr frumos şi sglobiu. 


Apoi, în rânduri cu surlele mari, 
Vin dansatori, lăutari... 

Mireasa — ţesută în verde — 

De bucurie imelul şi-l pierde... 


Și joc şi mulțime pe loc se opresc... 

in ianbă, de-atunci mereu SCOtOcesc... 

Dim vremuri uitate, o mumtă păgână e 
Un pas nu mai face prim grosul de lână... 


Poezia citată propune cititorului atent, o „artă „poe- 
tică”, pe care am schiţa-o în telul următor: în dialec- 
tica mişcării şi a nemişcării, personagiile „desenului pe 
covor“ reprezintă aspectul static, eleat, în timp ce in- 
tentia dedusă din gesturile lor sugerează pe acela fluid, 
heraclitean. In perspectiva mulţimii încremenită „din 
vremuri mitate“, atitudinile şi gesturile întrerupte ale 
uantaşilor se însutiețesc ca prin farmec fși farmec ehiar 
este), reintrând într'o durată sulletească perpetuă, graţie 
descăntecului de vrăaje — răsoumpărător din blestemul 
neiișcării — al poeziei. Inţelesul de artă poetică sugerat 
cu acest „Desen pe covor“ e de a ţransiorma aparențele 
fizice sortite inghețuiui formelor fixe, în sugestie mereu 
vurgăloare. iErzi 

inchei cu aceste „Preiudii: (VI şi 1X), din ultimul 
ciclu „Manual de dragoste“, al manuscrisului: 


VI 


Se frământă apele'n lac 
Și dor tristețile mtinse... 
Dece ? Mareu, dece tac, 
Spenamţe, speranțele stinse ? 


Luciul oglinzii se sparge, 
Icoană de valuri păgână, 
La orizont, pierdute catange 
Se mistuien marea bătrână, 


Nimemi durerea n'o "parte... 
Ce tnistă-i povestea ce spun ! 
Deabia o găseşti printr'o cante, 
Dar la, ce, ta ce bun ?... 5 
IX 
Poate iubirii supreme, 
Durerea-i, singura mângâiere, 
Limite peste suflet și vreme... 
Neînţeleasă de tristă plăcere !.., 


Dar poate nu, şi atunci 
Speranţa trăieşte din nou, 
Imima se sbate sub munci 
Porumicite qenvea; ecou... 


Va veni pe țărmul îmalt ? Când, ? 
Oră târzie, te știi ?... p Ă 
Intrebare fără răspuns : când, când 
Pe ţărmul înalt va veni ?... 


In concluzie deci: am afirmat — cu mărturii scrise — 
că N. D., Mirea e un poet. Cât de cuprinzător, rămâne 
de văzut, şi dela «el doar putem aștepta cu încredere 
împlinirea unor tăgăduieli pe care le socotim excepțio- 
nale: ispita poeziei este familiară aceluia care-și orga- 
mizează senzațiile şi impresiile într'o viziune atât de 
personal echilibrată, cu o reţinere bănuitoare in con- 
tesiunea simţiritor sale şi O supraveghere atentă, în 
exprimarea lor, Numai tinerețea autorului, eu toate şan- 
sele ei presupuse, ca tot atâtea, filoane ce se aşteaptă 
exploatate, ne face să numim doar speranţe şi făgăduteli, 
ceea ce poate fi lesne recunoscut ca poezie realizată. 

In ce me privește pe noi ceilalţi, cititori dezinteresaţi 
și mai ales intermediari, cari facem profesie din men- 
ținerea unor raporturi de sociabilitate între cititori şi 
scriitori, noi trebue să spunem mneori cât am fost de 
mișcați, — altfel amorţim de prea multă nemișcare și... 
degeaba ne mai aflăm în treabă. 


MIHAI NICULESCU 
P. S. —N.D. Mirea a publicat acum doi ari, sub pseu- 


donimul Niculae Streiu, o plachetă de versuri intitulată 
„Lacrimi sterpe”. 


unui om care trebuie 


UNIVERSUL LITERAR 


ș Crăciune, vreau un dar 


Rog cititorii să se pună în cred că şiii, că anul 
mam fost în stare să fiu prea 


studioasă, din cemza miilor de 


Crxiiun, care să mă grațieze 
de-a contribui la aceste noui 
ilustrate literare adresate de 
Sărbăion, cititorilor revistei. 
Un Moș Crăciun lipsit și de 
inantaux roșie, ninsă de fulgii 
de acid boric și de botimele 
care incalță bătrânele picioa- 
re ale celui aștepial în seara 
de Ajun, 

Hotărit lukru, 'aceşii domni 
fue parte dim categoria celor 
«uri, când n'au idaile necesa- 
re unui articol, își pun picioa- 
răle în apă meta, — nau amin 
iosc de cartofii cari trebuesc 
legaţi lu capetele lor ilustre, 
având în vedere raritatea a- 
cestui climent aducător de in- 
spireție, 

Ii bârfesc fără milă, fiindcă 
soluția de mai sus a fost sin- 
gume pe care au dat-o sub- 
semmatei, moi lipsite ca ori- 
când de inspirația necesară 
unui crticol în genul celor 
scrise de ei, li pedepsesc stri- 
când 'armonia gravă a inspi- 
rației lor, cu substanţiale ne- 
seriozitate a acestor rânduri. 


alb cl umei coloane, cu cele 
mai adânci cugetări, gen Paul 
Lahovary sau lom Frunzetii. 

Cred că se vor găsi între 
cititorii rândurilor de faţă, 
câțiva cari: ar accepta să le 
iacem o farsă neințelegătorilor 
de cari vorbesc mai sus. [i 
implor deci, să se transtonme 
ei în Moș Crăciunul pe care-l 
doresc, și să aducă Boanţei 
un dar. 

Această Bocmiă care-ţi scrie, 
Moş Crăxiume, te roagă să 
dămieşti profesoarei ei de la- 
tină, um flacon de lavomdă. Nu 
de alta, dar mi-ar place să se 
hotărască odată să-și schim- 
be parfumul de liliac ce-mi 
provoacă migrene, oridecâte- 
ori mă cheamă lângă ea pen- 
tru a-i face traducerea „la Ca- 
tedră”, ca să se convingă că 
nica. învăţat  pepoagaliceşte, 
după juxtă, Recomondăi să 
iie mai indulgeniă cu eleva 
Boanţa, cea cu tendințe de 
corijență la Latină. 

Nu fii supărat că-ți cer în- 
iervenționisme de calitate așa 
de ieftimă, Moş Crăciune, dar 


griji pe care mi le-a dat Sa- 
bin Tăcutu. Nu-mi zâmbi așa 
duios, Moş Crăciune, dar tot 
nu m'am vindecat de această 
mare dragoste, care după sen- 
tința colegelor mele de clasă 
mă va tromsforma întro au- 
tentică Penelopă platonică. 

Trebuie să-l cunoșii pe că- 
pitomui care-i medicul-șet al 
trenului sanitar umde-i mobili- 
zat Sein Tekutu. Spune-i să-i 
acorde favoarea unui conce- 
diu mai mare, ca să aibă 
timp pentru vizitele ce trebue 
să facă respeclabilei colecții 
de mătuși pe care le va moș- 
teni. 

Un concediu lung, în cure 
să-și aducă aminte că e da- 
tor să dea um telefon și școlă- 
riței care-l iubeşte. 

Vezi, sunt un gen leminin 
care promite. Era vorba să-ţi 
cer satisiacerea unei singure 
dorințe şi iată că te rog acum 
pentru un îndoit dar. 

Mă ierţi 22? 


ADRIANA NICOARĂ 






Prin ce întâmplare iarna aceasta şi-a 
pierdut cu mult caracterul urban, s'a sălbă- 
tiait, s'a înrăit, dar țotodată s'a apropiat cu 
mult de iarna copilăriei şi a poveştilor minu. 
nate care au înfrumusețat-o ? 

„Unde eşti copilărie 
„Cu pădurea ta, cu tot“. 

Versurile acestea le-am întâlnit pentru pri- 
ma oară, mai de mult, pe băncile unei clase 
de liceu, când le-am învăţat împreună cu 
multe alte stiiofe, clasificate rece, ca aparți- 
nând prin atmosferă, genului poeziei populare 
culte. Amintirile ce de am de-atunci asupra 
lor, nu ştiu să fie prea plăcute, ci mai de 
grabă plictiooaze, enervante, încarsetate în 
haina sevenă a obligaţiei şcolare de a le în- 
văța pe de rost, papagalicește, pentnu obți- 
nerea unei aprecieri oarecare, 

Imi făceam o datorie şi cred că mi-am în- 
depiinit-o îndeajuns de conștiinuios, fără a 
îi prea sensibil la savoarea de aspră nostal- 
sie, de toamnă târzie, la gustul amar al 
desnădejdii, al speranțelor înfrânte, al con- 
științei oribile, celei mai oribile ce poate avea 
cineva — dar nu toţi, din fericire o au cu 
aceiași intensitate — conștiința timiăreții p.er- 
dute. „„Şueram Pa ei chemare" așteptând ne- 
răbdător sunetul unui alopoțel așezat undeva, 
pe săli de şcoală, spre a-mi anunța stârșitul 
unei ore ja care nu eram atent nici cât un 
fluture în sborul său voios, 

Versunile auzite şi explicaţiile proiesoru- 
lui Miau răsunat pe lângă urechi și ie-am 
uitat pe atât de repede, pe cât nici nu prea 
le auzisem, 

Atară era cald, era frumos, era primăvară, 
eram ţânăr, nu puteam plânge apusul tine- 
reții. Dimpotrivă, blestemam datoria de a 
învăţa cântecul pădurii, în loc de a mă duce 
eu în pădure, şi acolo să-i asculţ eu susurul, 
să-mi găsesc eu pădurea copilăriei mele, să-i 
spun donurile mele, — mai cu seamă ferici- 
rea mea. 

Ce putea interesa pe un copil, în care viața 
răzbătea plină de entuziasm — care voia să 
trăiască, — departe fiind de durerea zadar- 
nicutui, înorezător în drepturile vieţii, și con- 
vins de „realitatea idealuinui” său. Copilul, 
care au câțiva an? în urmă făcuse, prin 
propriul său efort, o „descoperire nemaipo- 
menită”. 

Fri şi mai Mic, atât de mic, încâţ cei din 
jur, ce. mari, socoteau câ mai pot inşela 
cu povestea sfătosului Moș Crăciun... Cei 
man, cari niciodată nu pricep pe cei mici şi 
nu ştiu când trebuiesc încetate Iicţiunile, 
pentru a nu sfărâma minunatele iluzii, im- 
presiile neșterse ale copilăriei curate, cari 
pentru distracţia lor, — dar nu-i acuz, căci 
distracţia o fac &, sau cel puţin așa cred, în 
folosul copiilor — nu ştiu când trebue să 
arunce un văl asupra trecutului, să lase ui. 
tate unele fapte, să nu le mai reactualizeze, 
pentru a nu risca să ie facă descoperit pro- 
zaismul şi odată cu el neîncrederea în inima 
celor mici, neincrederea, mâhnirea, şi pentru 
mai târziu amintirea primei mari decepţii. 

Cari nau știut când trebue să inceteze 
povestea sfătosului Moș Crăciun, 

Eram foarte mic, astfel încât jucăriile şi 
Scânteile bradului mă femmecau, dar nu pu- 
team uita, cu tot farmecul din jur, cum vă- 
zusem, pe gawa. cheii, câteva clipe înainte 
de a fi primit în camera cu surprize, echi- 
parea Moșului Crăciun, pentru circumstanţă, 
cu un halat de baie, cu o mască, cu mânuși, 
ou un toiag — era un baston gros, pe care 
l.am recunoscut a fi cel întrebuințat pentru 
amestecat rufele, într'un cazan mare, de spă- 
lat, afbat prin fundumi de aumţi,—locumnile pre- 
dileate pentru plimbările și jocurite mele 
pline de eventuni în miniatură,—cu o căciulă 
de a lui tata, în sfârșit, cu ţot ceeace se pu- 
tea găsi mai bun, spre a-i da o înfăţişare 
n:merită xdistracției şi mai cu seamă impre- 
sionării mele. 

Am tăcut din gură, am primit cadourile, 
am mulțumit Moșuiui Crăciun, i-am Spus 
chiar o poezie, dar abia și-a întors spatele, 
că şi eu m'am întors spre mama şi am stri- 
gat plângând: Nu, cred în Moş Crăciun!.. De 
ce a plecat înainte de pom........., (aici am spus 
numele celui pe care-l văzusem îmbrăcându-se 
în Moș). Am plâns mult, şi nimic, nici un âr- 
gument din cele pe cari toţi din jur alu încer- 
cat să mi le susţină, pentru armi ușura dura- 
rea, dar şi pentru a-şi salva ei înşelătoria, nu 
a putut să mă îmhbune, 

De-atunci, Moșul Crăciun n'a mai venit 
la mine. 

Nici eu însă nu l-am mai dont. Eram 
„băiat miare”. Nu mă mai păcăleau toţi, 
cu fel de îl de povești. Eu chiar am făcut 
pe Moşul Crăciun vneo doi ani după aceea, 
unor Copii cari abia se dăduseră jos din 
leagăn, 

Ce mândrie! 

Gândeam acum ca și „oamenii mari“, în- 
şelătoriile nu mai erau pentru mine. Din ce 
in ce, dealimgul anilor căutam, acum, emam- 
ciparea, Gândurile male refuzau orice pă- 
rere străină, orice influenţă. Eram rece — 


20 Decembrie 1941 === 


'! Darul pe care mi-l doresc 


sentimentete sunt pentu femei și pentru 
copii (sic) — făceam tot felul ide proecte... 

Dar nu o wnfesie este rostul acestor rân- 
duri, Nici un jurnal al copilăriei. Așa incâ:, 
voi Qpri aci îinul amintirilor, după ce ani 
expus, fragmentar, două momente foarte în. 
tunecoase cărora abia cu mulţi ani în urmă 
le-am găsit un răspuns, — mai bine ais vi 
inceput de răspuns, în Andre Gide: „Ce quii 
faut exercer, c'esţ une exaltation et nou 
point une emancipation de la penste”, 

Dar iată că atunci, nu ştiam ge existenţa 
acestui gând, și ehiar dacă aș îi ştiut, în za- 
dar ur fi fost, căci copilul de atunci nici sia- 
turi nar îi primit şi nici, pentru nimic în 
lume, n'ar fi crezut că nu prin emancipare 
va abia fericirea, ci doar prim exăltare, Și 
neștiind aceasta, — din nou adaug — nici niar 
i: voiţ să o ştie, n'a priceput chemarea sen- 
sului, şi Moş Crăciun l.a aruncat înlături. 

Descoperirea nemai pomenită, prin care 
am rupt cu lamea ficțiunilor, a iost înwe- 
putul, schițarea estompată a stârşitului co- 
pilăriei, care din an în an, odată cu entu- 
ziasmuil crescând dim mine, cu tinereţea plină 
de avânt şi poezie, nerăbdătoare și încreză- 
toave in forțele ei, odată „cu această superbă 
vitalitate, sa insinuat, s'a înrădăcinat în ini- 
mă, în suflet, în minie, ori und a găsit 3 
șovăire, pentru a izbucni de acoio, când dupa 
o largă preumblare în domeni'. încrederii 
în mine am ajuns înțr'un Crăciuu, nici mai 
friguros decât altul, nici mai călduros, nici 
mai vesel, nici mai trist, un Crăciun banal, 
poate cel mai banal decât 'onicare, până când 
am ajuns, spun, să pierd o lacrimă pe mot 
mântul sfătasului Moș Crăciun din copilărie, 
să mă înspăimint de descoperirea minunată 
care îmi deschisese orizontul şi mă făcuse 
să cred în forța mea şi în limpezimea viito- 
rului, 

Atunci abia am înţeles sensul cuvintelor 
lui Eminescu şi am priceput ce desnădejde 
amară poate cuprinde pe un om, odată cu 
descoperirea tinereţii pierdute. 

In clipa aceea, nimic nu mai putea să mă 
mulțumească: Les promenades sans atraiiu, 
la nature entitre sans prestige, le jărdim de- 
colore sans parfums. larăș Gide. 

Dorul acelu minunat Crăciun, din copi- 
Jărie, nici astăzi nu sa istovit. Amintirile hui 
sunt poate puţin şterse, câte şi câte momente 
delicioase s'au piendut, — e atâta timp de 
atunci, eram atât de mic, încât nu multe îmi 
atrăgeau atenția, — dar doru! şi întrucâtva 
speranța întrun viitor Crăciun, altul, ma: 
bun, mai întwmos, mai strălucitor, unul care 
să-mi primească entuziasmul și credința, 
unui în care să-mi regăsesc copilăria, mă fră- 
mână, mă preooupă „îmi dă uzi şi spe- 
ranțe, In fața bradului luminat, aştept, aş- 
tept necontenit revelaţia aceia măiastră, 
revelația care copilăriei ii asocia Naşterea 
Domnului, clipa cea mai fericită a vieţii mele. 

Atunci eram mulțumit și venirea pe lume 
a copilului Iisus mu era o fiiă roșie de ca. 
lendar înconjurată de diverse preocupări, c! 
un lung prilej de freamăt, de veselie, de sgo- 
mot, de râs, de fericire, de tfoanie mare te- 
răcire, 

Inţelegeam, tocmai fiindcă nu căutam să 
înțeleg, credeam tocmai fiindcă nu încercam 
să cred, mă veseleam, tocmai fiindcă nu 
căutam Să mă veselesc, 

Lăsaţi copiii să vină la mine! — a rostit 
din Inţeepciunea Sa Dumnezeiască, Mân- 
tuitorul chemând la El pe singurele fiinţe 
îndeajuns de curate, îndeajuns de sincera, 
indeajuns de entuziaşte, îndeajuns de exal- 
tate, pentru a nu dori emanciparea, — 
groaznica emancipare, — ci doar credinţa. 

„Descoperirea mea nemaipomenită“, cât o 
urăsc astăzi, când pe zi ce trece, doresc to: 
mai viu 0 nouă credinţă, şi nu o voiu putea 
ajunge, un nou entuziasm și nul pot atinge, 
când doresc să fiu iarăşi un exaltat. 

Copilăria, copilăria pierdută, Crăciunul 
de-atunci, minunatul Crăciun, credința. E 
da, credința. Credinţa fără şovăire, fără do- 
rul de a afla mai mult decât pot, entuzias- 
muj și puritatea ei, veselia şi multumirea. 

O aştept. Și fiecare Crăciun este o nouă 
speranță. Poate va veni unul, când nu vo. 
mai fi copleșii de nemulțumirea din mine. 
când credința mea va fi satisfăcută, câmu 
im: voi vedea împlimit darul și suferința iro- 
sită, când Moșul Crăciun va sosi înfrigura: 
și blajin, iar eu îl voiu primi cu braţele 
deschise, când venirea lui va aminti tuturo: 
Naşterea Domnului și Mântuitorului hum: 
prin bunătate, prin iertare, prin dragoste 
când voi uita „nemaipomenita descoperire“. 
pentru a crede cu aceeaşi exaltare ca și odi. 
n:oară, aruncând „emanciparea“”  depart: 
inlături, 

Moș Crăciun, pe tine te întreb acum: 

„„.Unde eşti copilărie 
Cu pădurea ta, cu tot? 

Copilul care atunci a fost fericit că ţi-a 
descoperit înşelătoria, acum, din nou se rou- 
gi să-l mai îmșeli, 


DIMITRIE POPESCU 





———— 20 Decembrie 1941 


Drept dar de 


Crăciun 


Câte n'aş vrea să-ţi dăruesc, îfrale 
cititorule, de Crăciunul acesta parado- 
aal scoborit pe globul de mâzgă învâr- 
stată cu sânge, punctat apocaliptic cu 
explozii de foc năzdrăvan și îum de pu- 
cioasă ? Câte naș vrea săţi dăruesc, 
picurându-ie una câte una prin pliscui 
de aur al pehiţei care ţi-a iunecat sub 
uchi, săptămână de săptămână, un an 
şi mai Dime în șir, înuoieli și tristeri, 
avânturi şi neliniști, conture de probie- 
me abia schițate și destăinuiri! 

Câte m'aş yrea,,. 

* 

Eşti, desigur, sâtul de daruri ia Cră- 
ciun, cititorule, Poştaşul ţi-a sunat azi 
dimineaţă ia poartă, insistent şi tenace, 
în loc să-ţi svârle ca de obicemu scri- 
soarea la cutia de tinichea  plouată. 
care-i diluiază sluvele adresti, sau prin” 
tre ostreţe, pe prundișul aleei cu bâl 
toace. X-a. 'prumit urarea tipârită strâmb 
şi agramat, cu fiuriceie m colţuri şi de 
stil, şi-ai înțeles după neclintirea lui in- 
Swmuantă, espectativa unei zornăeli de 
monetă. tlornarul a sunat şi el mai târ- 
ziu, cu hartiuța 'tipatităn stihuri sa- 
raghivase, ezitand dacă să ţi-o lase sau 
s'o păstreze pentru un conaș cu bacși- 
șui anai curgator. Au venit ia rând apoi 
apeniul dela eiectricitaie, cel care-ţi 
vară pe sub uşă „Universul” aşa incât 
să n'ai niciodavăa un articol de tond ne- 
murdăriț de pragul intinat, şi toţi, chiar 
olteanul care te fu:ă ziinice la caniar, 
au aşteptat bacşişul ca să-şi proporţio” 
nezen importanţa şi volum, tiritisirea 
tradițională. 

“Toată vacanţa nai să scapi de ei. Vor 
veni de ajun, de anui nou, dubiu (odată 
pentru că «e anul nou și-a doua vară 
pentru că se pietac a ie fi botezat Va- 
sile), de sfân:u! Ștetan și Eugenia, de 
sfântul Ion, tic. ete. In curs de uocuă 
săptămâni acelaş furnizor iţi va pre: 
tinde zece bacşișuri, fără altă justificare 
decât a ianţuiui de sărbători calenda- 
ristice, crezându-te obligat să ţii toate 
hramurile. , 

Firesc, așa dar, mă sfiesc să-ți dărui 
câteva cuvinte de Crăciun: ca să nu 
mă socoţi printre cei  coalizați săi 
transforme bugetul în mărunțiş pentru 
urănile lor desinteresate. 

Iartă, aşa dar, lipsa darului meu de 
Crăciun, şi socotește mai prețioasă, de- 
cât un ostentativ și împanglicat piocon 
adhoc, oricât de la timp ar veni el, da- 
nia de fiecare săptămână, a unui arti- 
col fără celofan şi ramură de brad ar- 
titicial, ce nu-şi condiţionează densi- 
tatea şi volumul după sunetul remune- 
ratoriu, nici după piescăitul aprobativ 
al buzeior amatorilor de şuete, din care, 
făţiş sau nemârturisit faci şi tu parte. 

Dacă totuşi vrei să afli de ce gen 
mi-ar fi darul, simte-i cititoruie, „hypo- 
crite  iecteur, mon  sembiable, mon 
îrere”, simte-i pe piele, pe obraji, pe 
grumaji, ca un sfichiu de biciu plesnit 
târă muă, ca o viperă descolăcită elec- 
tric, pentru atac, ca un cnut: simte-i 
cititorule, trate, ADEVARUL, cu care 
mi-ar place să te pot izbi în aţă, ADE- 
VARUL pe care ţi l-aș urlă, ţi laş as- 
vârli în obraz ca pe un scuipat, sau câ 
puroiul buboanelor morale, ale amân- 
doruya. Ale mtie şi ale tale, ale noastre, 
ale Românilor în genere, ale clasei „ti 
trate” şi culte” în special. 

Singura reacţie pe care o vreau dela 
tine ar fi zguduirea morală, Ciiește-ţi 
jurnaiul Ja gura sobei, în jilţ, în atmos 
tera călduţă, moleşitoare, care-ţi face 
digestia plăcută, după prânzul de Cră- 
ciun. Sunt sigur că in fortăreaţa aceas- 
ta de nevinovatțe voluptăţi mau să te 
ajungă șiichiurile mele. 

„Gândește-te că nu pot face decât 
atât, acum, aici : să-ţi doresc sgudui- 
rea, ntarea sguduire, pe care nu ţi-a 
adus-o pici cutremurul, nici miiralie- 
rele, nici bombele avioanelor inamice, 
nici morții care umplu cimitirele zia- 
relor și paginiie lără doliu ale câmpu- 
rilor albite de zăpaâă. 

Intre un cinema, un poker, un ceai 
dansant și o raită'n doi sub lună şi pe 
camuflaj, simie, frate adormit, îrate 
cititorule, că nu e numai o comemorare 
calendaristică îără sens, Crăciunul, nu 
e numai un prilej de vacanţă și huzur, 
ci că e] înseamnă Naşterea. 

Acum una mie nouăsute patruzeci şi 
doi de ani sa născut Cel care a, cerut 
întâi cărnii să se cutremure, și spiritu- 
lui să se trezească. Să fi continuat 
nouăsprezece secole şi jumătate aproa- 
pe, inerția originară a omului, ca să se 
deștepte astăzi ? 

Soculaţi, sculaţi boieri mari, boieri 
Dumneavoastră ! boerule Lut, boer Car- 
ne, treziți-vă. Și lăsaţi loc umilitului, 
degeratului colindător neprimit, lăsaţi 
Aa vatra voastră un locșor prizăritului 
Spirit care vă colindă astăzi. Un ţâne, 
sn nimenea, obraznic și prost crescut 
„— nimeni nu S'a gândit să-l crească! — 
vă colindă. Steaua, lui e aceeaș, vestea 
stelei e aceeaş : „astăzi sa născut, cel 
fâră'nceput”.  Sculaţi,  sculaţi, boieri 
mari ! 

LAFCADIO 


Darul 


dragostei 


Cu ani în urmă, poate că 
era puțin mai altfei, dar nici 
nu mai vreau să-mi aduc 
aminte. Aveam buzunarele 
doldora de „daruri” şi era 
deajuns să bag mâna în ele, 
spre a scoate un pumn de 
„bunătăți”, pe care le pu- 
team împărți apoi oricui. 
Primul venit ar fi surâs fe- 
ricit, iar eu aș fi putut să 
mă aud, printr'o semnifica- 
tivă privire, aruncată cîrcu- 
lar, tuturor celor care mă 
vedeau şi mă auzeau. Gene- 
rozitatea asta fără reticențe 
deabia o mai simt, şi la drep- 
iul vorbind deabia o mai re- 
cunosc. S'au rupt din mine 
bucăți care s'au pierdut apoi 
în besnă, îar tot ceeace am 
mai putut aduna, am luat 
asupră-mi, spre a nu mă 
pierde cu totul. Şi astfel am 
rămas gol şi sărac. 

In seara în care conduce- 
rea „Universului literar“ a 
luat inițiativa ca în numă- 
rui său de Sărbători câțiva 
redactori și prieteni să jacă 
un dar cetiiorilor, am simțit 
cotropindu-mă toate aceste 
gânduri, ca un imens roiu 
de spaime. Nu fiindcă îmi 
era teamă că înire toți cei- 
lalți voiu rămâne un simgut, 
ci fiindcă simțeam să trevue 
să aduc și eu ceva cetitori- 
lor mei — mulți-puțini — 
care, aici sau aiurea, mă ur- 
măresc de ani de zile. In fața 
lor nu trebue şi nu pol să 
apar gol. Deaceea m'am cio- 
cânit și m'am cercetat, a- 
jungând ia concluzia că tot 
trebue să viu cu mâinile 
goale. 

Știu : „cine dă, lui își dă“. 
Aceasta o uită numai sgâr- 
ciții. Primească deci cetito- 
rii ceeace le-am hărăzit ! In 
clipa în care migălesc ace- 
ste rânduri, aruncat în sgo- 
motul vieții, nu știu și nici 
nu vreau să mă gânaesc ia 
ceeace vor dărui ceilalți, 

Tot ceeace am mai pur şi 
mai fierbinte în mine, uni- 
cul lucru în care nu am în- 
cetat de a crede nici o clipă, 
îi dau celor ce vor să-l pri- 
mească : dragostea. „Un 
rest de romantism, un cu- 
vânt demodat, o umbră înu- 
tilă”, iată cuvintele pe care 
le aștepi resemnat, din toate 
părțile. Dar eu asta pot şi 
asta vreau să dăruesc! Pre- 
zența de necuprins, pe care 
totuși fiecare îns poate să 
și-o apropie, o aduc sub lu- 
mânările simbolicului pom 
de Crăciun şi nu mă în- 
doiesc că se va aţia cel pu- 
țin un îns — un om — care 
so accepte cu brațele și cu 
inima deschisă, pentru că ea 
îi lipseşte astăzi mai mult ! 

Dragostea mea, aitoită pe 
durele mlăzi ale lumii, sua- 
va și brutala mea aragoste 
— iubirea chiar -—, care îm- 
bracă pasiuni și desbracă oa- 
meni, o vreau ofrandă nouă 
în sufletul tuturor celor ce-o 
mai așteaptă. Din negrele 
talazuri ale pământului, 
cred că e tot ce ne mai ră- 
mâne, tot la ceeace mai u- 
vem dreptul în clipa în care 
rămânem noi, fără masca de 
circumstanță şi fără blaza- 
rea grimasei. 

Dragostea din adâncurile 
cele mai nebănuite, dragos- 
tea din biserici, dragostea 
din parcuri, dragostea um- 
brelor nopţii, toate aceste fă- 
șii din Marele Tot,le visăm 
curcubeu întins dincolo de 
zare, trecând din viață de 
om în viaţă de om şi de aici 
dincolo de moarte. Scriind 
acestea, îmi vine să mă ridic 
peste paginile hârtiei și 
să-mi strig în cele patru 
vânturi o singură întrebare: 
dumneata omule, tinere, a- 
dolescentule, domnisoară, o- 
mule matur sau bătrân —- 
frate, dumneata nu simți 
cum te cotropesc undele 
stranii ale dragostei, în ai- 


UNIVERSUL LITERAR 





Darul liniştei 


În cea mai dulce, în cea mai sublimă nocapie 
ce-a cunoscut omenirea, tu, prietene, alât de pus- 
tu şi de mâhnit ești încât nici Dumnezeu nu te 
poate mângâia. Şi fiindcă nimeni şi nimic nu-ţi 
poate alina sbuciumul și fiindcă te stăpânește de- 
monicul orgoliu şi fiindcă tomşi te-a răzbit plân- 
sul, prietene, ţi-am adus un dar de Crăciun: li- 
niste. 

S'au adumat toate împotrivă-ți, e drept. Priete- 
mil cel bun ţi-a răpit femeia cea dragă. Opera stră. 
fulgerată de cugetări o rod şoarecii înirun sertar. 
Ai cutreerat câmpiile de luptă nădăjduină să afli 
moartea, dar și ea te-a disprețuit. Și azi ești răzvră- 
tit şi întratât te-ai răznit de oameni c'ai putea săi 


vezi piesind pe toți fără să-ţi despietrești inima. 


De aceea primește-mi darul, e dar îngerezc din 
noaptea sublimă dela Betleiem. 

In noaptea asta trebue să închizi cărțile ce-ţi 
acoper masa, cărți în care clocoiește răzbunarea 
şi o cumplită patimă de aţi împlini pateticul dez- 
tin și de ați trăi viața cât mai primeidioasă. Moșii 
tăi, în noaptea asta, în scitul pitit între dealuri, aud 
cântecul îngerilor și unii au inima atât de curată 
că nădăjduiesc s'audă grăindu-şi între ei plăvamnii 
în steuule. Dar tu, tu ai întors capul crezând că te-a 
strigat cineva. Nu “ntoarce capul, te strigă Necura- 
tul. Asa cred şi bătrânii tăi. Inchide cărțile și li- 
pește-ţi fruntea de răcoarea geamului. Priveşte ce 
minune: copacul despuiat şi negru a înflorit alb 
— cu luceferi, şi e o liniște mare, o liniște de în- 
ceput de leat... 

Prieteni vii nu ai, și paguba nu-i prea mare. În 
raiturile bibliotecii câţi ai ! prieteni de seamă, gata 
oricând să-ți deschidă inima lor mare şi cugetul 
lor înalt. Numai să te arăţi modast și chiar umil 
cu ei, că de nu, ei nu vor dumica miezul cald al 
omeniei lor, cu tine. lubeşie-ţi anonimatul, e mi- 
numat ca o pădure împrimăvărată în care siai gin- 
gur să asculți cântecul vieții tuinice. Frenezia şi 
aclamațille mulțimii — pe care le visezi — nai 
băgat de seamă că parc aduc cu răcnetele fiare- 
lor, ce mâine te vor sfâșia ? 

Fii înțelept ca stoicii. Știu să fie liniștiți aceia... 
Şi chiar cupa morţii, ei o sorbeau zâmbind ca nişte 
zei. 

Ți-am adus în dar liniștea. 

[n linistea mare a gliei, sub zăbranic de nea, se 
împlinesc germinațiunile. Și o pute:e liniştită poartă 
milioane de sori de a-lungul milenarelor ocoluri, în 
cosmică liniște... 

Dar tu, tu ce n'ai decât o clipă de trăit, ţi-o petreci 
bâzâind amost ca efemeridele ce se învârtesc înt-'o 
rază de soare —şi de cari nu te prea deosebeşti. Un 
savemt a făcut odaiă acast calcul bizar: că pe pla- 
neta noastră abia un om din 160.000 șiie limpede pe 
ce lume se atlă |... Cetalţi, cum îți spuneam, prie- 
tene, mult nu se deosebesc de musculițele ce joacă 
într'o zi de vară, | 

Acum coboară-ți privirea dela zenitul constelat 
către nadirul conştiinţei tot atât sacru mai divină poa- 
te — mai sunt aci trepte? — decât cerul cu toată di- 
vina sa mecanică, 

În adâncimea fiinţei tale, unde mocnese crisali- 
dele cunoașterii, vei afla, — mu blestemul cum ţi s'a 
spus — ci un arbore înflorit cu luceferi, ca şi cel de 
sub fereastra ta, cu luceferii cunoaşterii Acolo vei 
afla liniștea. 


PAUL LAHOVARI 


Dar cu poză 


Românul e darnic. Iată un adevăr care nu mai 
are nevoie să fie demonstrat. Şi eu sunt român. Ait 
adevăr pe care n'aveţi niciun motiv să nu-l credeţi, 

Am dat așadar pentru înzestrare. am dat pentru 
ajutorul de iarnă, am dat chiar bir cu fugiţii. Ci- 
titorii „Universului Literar“, cărora, astăzi revis“a 
le oferă, daruri de sărbători, vor inţelege că, după 
atâta dărnicie qin parte-mi, nu-mi rămâne mare 
lucru să le ofer. 

Cum însă românul găseşte ce să dea până în 
ceasul din urmă, când, ca tot omul, dă ortul popii, 
voiu mai afla și eu la fundul sacului ceva şi pen- 
tru cetitorii „Universului Literar”, 

Niciodată, ca în clipa de față, n'am regretat că 
nu sunt altceva decât ceea ce sunt. Ia gândiţi-vă 
că, darnic cum mă aflu, ași fi avut (și aţi fi avut) 
norocul să fiu, de pildă, băcan. 

















= Po 


Cu cât mai preferabil decât acest dar. mai mult 
sau mai puţin literar, ar fi fost un caşuleţ alcă- 
tuivr în felul următor: 

Una cutie zahăr, 

două sticle untdelemn. 

5 kg. făină, 

1 pachet sare. 

100 gr. piper, 

20 ouă, 

100 nuci 

In loc de această listă în faţa căreia vă lasă 
su:a Dunâre. eu vă dau un articol scris într'o 
limbă „dulce şi frumoasă“, care te unge la inimă. 
Dacă articolul se va dovedi a nu fi chiar nesărat 
și dacă, cu îngăduință, veţi găsi in el și o lecuță 
de piper, nu-mi rămâne decât să vă, mai ofer oul 
lui Columb şi toate potrivindu-se ca nuca n ps- 
rele. veţi găsi în darul meu toste articolele din 
lisia precedentă, 

Fiinacă strămoșii noştri, Latinii, ziceau că ade- 
vărul e în vin, eu vă dau multe adevăruri. 

Plecând dela efect spre cauză, adevărurile mele 
vă vor putea siuji și în locul nectarului di-vin. 

Și pentrucă pornii pe această cale a dărniciei, 
pot să vă dau şi câteva sfaturi utile de Sfintele 
Sărbători. 

iată, de piidă, unul: | 

intraţi la „Carul cu bere“. N'aveţi bani? Nu-i 
nimic. Cereţi o ciorbă de perişoare, Cheinerul o 
aduce, bine înţeles, cu întârziere. Ii spuneţi apoi 
„Mai adu o îriptură de curcan, înainte de marea 
bătăliei. 

Şi cheinerul aduce şi friptura. 

Ii comandaţi iarăși: 

„Adu o iahnie de ciuperci, inainte de marea 
vătălie“. 

Şi chelnerul se execută. 

In fine, mai ordonaţi: 

„Adu două mere şi o prăjitură, înainte de ma- 
vea bătălie“. 

Chelnerul se uită admirativ, crezând că de li 
„Carul cu bere“ plecaţi direct la Marea de Azvv. 
La înapoiere. vă întreabă curios: 

„Coane, dece spuneţi D-voastră la fiecare co: 
mandă: „inainte de marea bătălie?" Plecaţi pa 
frontul bolşevic. de sigur? 

Jar D-voastră răspundeţi, sătul: | 

„Nu dragă, dar când o fi la plată şi n'oiu avea 
cu ce să achit nota, o să iasă o bătălie să nu se 
mai vadă om cu om“. 

Dacă forma nu vi se pare fericită, puteţi pro- 
ceda fâră „marea bătălie“. E suficient ca la, stâăr- 
itul mesei să chemaţi ţai-ul cu cuvintele: 

„Vreau să plătesc“. 

lar când el vă va comunica, suma de o mie și 
atâţia de lei. D-voastră îi răspundeţi impertur- 
pabil: 

„Am spus că vreau să plătesc. Din păcate însă 
nu pot. 

Sau dacă aţi consumat mai multă „Grasă. vă 
adresaţi tandru ţalului: 

„Pupă-mă, iubitule! Pupă-mă, că nu mă mai 
vezi 1“ 


+ 


La capitolul sfaturi am să vă fac o confesiune: 

Intr'una din ultimele zile, domnişoara Adriana 
Nicoară, cuprinsă de o vajnică şi demnă de admiral 
criză de conștiință profesională, se întreba ce să 
Găruiască, de sărbători cetiturilor noştri. 

I-am sugerat—fără 
intenţii răutăcioase— 
să publice poza în loc 
de proza d-sale, aces. 
ta fiind cel mai fru- 
mos dar ce-l poate 
oferi. 

Astfel stână lucru- 
rile şi pentrucă dom- 
nișoara Nicoară, dim 
modestie, n'a vrut s'o 
facă, vă fac eu şi 
acest dar, la rubrica 
mea. 

Intre poza şi proza d-rei Nicoară. cetitorul, va ofia 
desigur pentru cea dintâiu. 


Instârșit, după atâtea daruri (maj cu seamă dela 
alţii, fiindcă Românul zice că „dar din dar se face 
Raiu') cetitorul va vrea să știe care să fie darul meu. 

Darul meu, iubite cetiior, este — sau mai bine, a 
vrut să fie — un zâmbet, cât de discret, cât de scurt, 
care să-ți lumineze o clipă faţa. Ai atâta nevoie de 
un zâmbet. 


RADU A. STERESCU 


a Ca Audi e 6 le IE RILE | 
„Şi, când ora visului va 


lele acestea de supremă bu- 
nătate, în ceasurile în care 
ar trebui să ne înnălțăm, O 
clipă cel puțin, lângă Divi- 
na Semnificație a Sărbăto- 
rilor caue qu adus cu ele şi 
aceste cuvinte ? Căci pentru 
dumneata am lăcrămat şi 
am scris. 

Și dacă din frământarea 
de-un ceas ar ieși cel puţin 
clipa unei reflezii, care să te 
facă mai candid, dar și mai 
om, îmi dau seama că din 
lacrimile mele de azi va lua 
rădăcină floarea albă a unei 
dragoste de mâine. Dar nu 
știu nimic. Știu doar că în- 
tre mine şi tine, în afara u- 
nei singure foi de hârtie, 
mai e negrul și marele rest 
al lumii, pe care nu îndrăz- 
nesc să cred că-l va dărîma 
fjărâma de sinceră pasiune 
pe care ţi-am adus-o aici. 
Eu îți mulțumesc oricum, 
dar înainte de a te lăsa cu 
tine însuți, nu uit să-ți strig 
la ureche un vechiu dicton, 
pe care pentru întâia oard 
l-am auzit cu ani în urmă: 
hic sunt leones ! 


Wu uita deci că în țara 
fără de margini în care am 
căutat să te aduc — şi nu- 
mai acolo — nu sunt lei, ci 
oameni, oameni, oameni. Tu 
însuți poate vei fl! 


ŞTEFAN BACIU 


„.Și ce-aş putea să anin, 
eu, bietul Traian Lalescu, 
de-o creangă a pomului de 
Crăciun pe care Universul 
Literar îl dăruește cetitori- 
lor? 

Aş prinde câte-un clopoței 
de fiecare creangă, aş îm- 
prăștia pe verdele veșnic al 
braăului un pumn de ste- 
luţe. Uite-aşă ! Să cânte clo- 
pciţeii şi eu să cred că trec 
pe uliţă săniile cu zurgălăi, 
ale trecutului . 

Şi steluţele să aducă un 
pic de lumină în întunerecul 
camerei pe care-un aparat 
cu gaz se laudă că o încăl- 
zeşte. 

Dar mi-e teamă să nu ră- 
sară în cameră un domn 
grav cu degetul dus, mustră- 
tor, la buze: 

— „Să tacă clopoțeii. Tre- 
bue să fim serioşi“, 

Şi par'că aud un glas care 
aduce cu acela al sergentu- 
lui din colţ: 

— „Lumina ! Stingeţi ste- 
luţele ! 

Ce să-ţi dau cetitorule ? 

Am întins mâna în gol și 
apoi am strâns, tare, pum- 
nui. 

Nu sunt nebun. 

Am prins ceva. “Uite! 


Darul visului 


Simt cum se sbate în pum- 
nul meu, la fel ca puiul de 
vrabie, pe care l-am găsil, 
cândva, lângă un copac. 

Am prins visul! 

Și ţi-l dau, cetitorule! E 
darul meu, dar de iarnă să- 
racă. 

Ţine-l bine în mâini... 
Plimbă-l pe tâmplele tale 
fierbinţi... Apropie-l de i- 
nimă, 

Şi în cameră a pătruns 
deodată căldura... 

Şi pe uliţi, cântă zurgălăii 
iernilor trecute... 

Şi totul e la fel ca înainte. 

Darul pe care ţi-l fac, nu- 
mește-l cum vrei. 

Eu îi spun: Visul, 

Tu numește-l: Alt Crăciun. 

Și haidem, cu visul ală- 
turi, să colindăm ulițele 
bucureşte. 

Să ne oprim în librării: 
„Ce de cărți noui! Și toate 
bune !“ 

Să intrăm prin teatre : „Ce 
de piese! Şi toate bune!“ 

Să intrăm în expoziții: „Ce 
de tablouri ! Şi toate bune!“ 

Și când n'o să mai avem 
ce face, să ne oprim și să pri- 
vim oamenii cari roesc în ju- 
rul nostru : „Ce de oameni! 
Şi toţi sunt iericiţi!! 


lua sfârşit, să ne întoarcem 
în camera noastră. Să nu mai 
zăbovim în librării. Ce-am 
găsi în rafturi, în afară de 
ultima şi obișnuita carte a 
domnului Teodoreanu ? Câ- 
teva plachete de versuri, câ- 
teva vise ale unui poet tu- 
berculos... 

Altceva ?.. Nimic]... 

Şi de ce să ne ducem la 
teatru ? 

Pe scenă se prezintă dra- 
mele lui Bataille și în ma- 
nuscris zac piesele lui Gemi 
Zamfirescu... 

M'aş plimba cu tine, citi- 
torule, prin Cişmigiul înză- 
pezit al viselor și al fetelor 
blonde. 

Ştii ? Am cetit ieri în ga- 
zete că de copacul ăsta sa 
spânzurat îndrăgostitul mun- 
citor, Savu Dumitru... 

Iţi sunt mâinile degerate!? 

Hai cu mine, acasă ! 

Vreau să-ți arăt ceva ! 

Vezi caetul ăsta, învelit 
în seoarţe albastre ?... 

Citește-i eticheta: „,Caet 
de Limba română, aparți- 
nând elevului Lalescu Tr. 
Traian, cl. IV-a“. 

Să-l răsfoim... lată titlul 
unei teme: Crăciunul. 

Şi iată prima frază pe care 
o scria elevul Lalescu Tr. 
Traian : De Crăciun toată 


lumea e fericită, 


TRAIAN LALESCU 





5 == 





“N BIB USNU 


— El este, îl ţin bn minte, — nenea 
mare — dă la „drept”, — el core mă sf&- 
tuta cu limbă de moarte să ajuna... Om 
meaie | E în fund, în picioare, în redm- 
gotă iângă scrinul mermnii, de zestre — 
pozat după ce sa sculat după o zăcere 
soră cu moartea — găibemare! Babe 
Mariuţa Căruţășoaia l-a scăpat de la 
rmoari> | Lâmaă el, cu mâma pe umărui 
lui, mătușa Anastasia logodită cu lie 
Costea, bacalzureat și scriitor la „Înter- 
n9”, — cap dă masă, Era cam beteag 
bietul logodnic — mne“muriis se cam în- 
contrau la cununia lor, dar fata amenin- 
țând pe maioă-e bunica Tarsița, că fuge 


E i i 
cd y 


j 
Pic? i 


„că 1% i 


"a 

ki 
ă. 
3 


î 


pr 
i AN p 
i i 


x 





la călugărie, a dat-o după cocoșatul 
Mai 'imcolo lângă ea Leonora, soră-sc, to- 
pită& la ștrecmna după bețivul de Coste 
che și el ţiitor de registre în „Domenii”. 
Şi ea a speriat-o pa mă-sa că bea chibri- 
turi dacă nu i-o da pă beţivanul care l-a 
mâncat toată zestrişcema. L-a luat! Da 
a şi băgat-o în pământ cu beţia lui! In- 
tr'o parte unchiul Ghiţă  fotoarofiat ca 
fandar. Urit ca o maimuţă dar... Chi- 
peș (|) şi înalt cât Turnu Colţii! Când în- 
tina în mahala în consed, cu Casca în cap 
şi călare pe Solimem, toată dăspărțireci 
dă Albastru încremenea în loci Avea ur 
bajoc mâncat dă tutun şi băutură! Și 
cemd a fost să moară, tot dă un bojog 
a murit ! 

Și pe mucavalele prăjite ale album 
ui, palmele scorojite ale mamei trec din 
poză în poză, 

Ari e bietu Fane tipoarofu — nu meri 
putea nici biatce Tarsița să prid:dească 
cu sâmeria, atâta leotă de copii — la dat 
la „Cărțile Biserjceşii”. Plumbul și zaura 
viterilor i-au mâncat pieptul, băaându-l 
d'adreptu în mormânti Firică patremu î-c 
mâmcat zilele ! Uite și pe Mitică al coanii 
Miţii din dosul Sfântului Spiridon, judecă- 
tor la Curtea Veche, de... om more cu vază 
în maharlonua lui Leom Vodă, ce vrei să 
zici: ? Pe cocma Sița mu o mal încăpea 
malacovu dă atâta mândrie | S'a prămpă- 
dit şi el curând-curând; erea pipernicit, 
puţintal și lingev aa un gât dă vioară — 
Dumnezeu să-l ierte | 

Şi mucavalele sa frâmg una dupe alte, 
acoperind și desceperind martiri, cunoș- 
ințe, mahalagii și rubedenii | 

Ana Chivu Vasiliu, aşa o striga la co- 
mitetu pensiilor, dar lumea o pomenise 
Chivuleasa pă poreclă. Barbat-su fusese 
ofiţer dă vardieni, — un am și jumătate, 
— pă vremea dă când cu garda civi- 
că, ia fel cu c&pitonu dă vardiști a Chi- 
ristigioaicii din  Podu-Beilicului  lânaă 
gâria unde avea prăvălie dă mere Va. 
sie cocoșatu, în redimgotă și cu capu 
gol | Cimstită femee, ce-l drept; — cinsti- 
tă foc și vrednică de lingeai miere în 








7 


casa eil S'a dus și ea după adl'alţi, în- 
tr'o ghimirlie de odăiță afumată și plină 
dă igrasie, aci în spatele lui „Sperie- 
Peşte” lângă Ioanid zugravu dă biserici, 
Aci e lconomodia, cucoșneața cu rosturi 
şi cu axzrete în poalele Mitropoliai. Avea 
nişte copii — fete mari nu ali-ceva; — ei 
dădecm dulceaţă la musafiri şi tot ei fă- 
ceau cafslela, 

Și cortonul. cu fetele mari ale Icono- 
mozii rămâne o vreme ridioat îm. mijlocul 
albumului, împărțind în dou& lacrimile 
NITU, 

Asta e Ruxandra lu Madam Fane, fru- 
museţea mahalalei Olympl Toţi titrații o 
ceruseră dă nevastă, Do ea le-a întors spa- 
tale la toțil Şi cu ce crezi că sa ales gă- 
găuţa ? A intrat ca actoriță în trupa lui 
Bozicmu !a „Dasia” cei în „Păsărari“, Nu e 
vorbă, în teatru ăla a jucat și Millo, după 
cât cum cruzi! pe iat-tu, Da ea erea dă tea- 
pa lui Millo aa săi calce pe urme?! Ce 


UNIVERSUL LITERAR 


bea ȘI 


= Două schiţe — 


crezi că juca? Adhucaa și ex câle um pa- 
har dă apă pă tavă la alţi actori și pleca 
fără să scoată o vorbă din gură | Avea 
un păr, de te băga în boale; — până în 
căloăe îi curgecu coadele. A luat premiul 
întâi dă frumusețe când cu Carele lui 
Cuza-Vodă | Toctă erea în alb. Atunci 
s'a amorezt şi bietu nen-tu dă ea. D'aia 
a căzut mititelu la basaloriat. Sa dus 
după el în pămâmit, cu frumusețea ei dă 
pomină, cu coada cu jotl| 

Şi spectrul fecioarei din Olymp e prin- 
tre moil Pagina albumului încremeneșşte 
cu frumoasa Ruxmdra, în pumnii stafidiți 
ai mamei. Vedenia dispore apoi între 
bumianele sabii și speremța reînvierii pre- 
feratei Domnitorului Cuza se înăbușe sub 
scoarța core o acoperă și pe reverul că- 
reia se iveşta unchiul Dumitru, impiegat 
la tutumuri în Piteşti, pozat cu menea Za- 
haria de la vamă cum îi întinde o ta- 


bachere cu țigări. Ce mai bețivani și ce 














20 Decembrie 194| 


de SARMANUL KLOPȘTOCK 


mai chetiii | Gheţu al Gheţulesii de deasu- 
pra lui lamcu băsemu, culegător la tipo- 
grafia „Dor P. Cucu“, Se vede că Măn- 
găroia moașa nu ice mrims bine corpul 
copilului da ieșit ca o pepenstică pă un 
dărgălan dă gât, care se bălăbăneşte 
înir'um culem „ŞadyiCommott”. (ai de- 
parte bietu Titii crescut la „Orfelinatul- 
Tei”, fără terță, fără meană, fără cer, fără 
pământ! Erea pedaaca la Şcoala dă 
Camerţ. 

Îl pripăstse băeţii până să-și dea diplo- 
m&. Dar n'e apucat sărăcuțu să o dea; a 
vărsa! sânge şi l-oum găsit mort țecmpăm sub 
salcia babii Mariuţii, după o cloae aă fân 
a lui Ghiţă bruteru umde se ciușdise să 
învețe ca să dea examenelel Sărăcuțu dă 
el oropsitu — Dummezeu,să-l odihnească 
p'acolo pă umde i-o fi vitregia! 

Na şi pă tuși-ta Ecaterina, moartă după 
roşcovamu ăla dă Ștefom, aasier la „$So- 
cietatea Birjarilor”. Ce tembălău până să 





Din mașina care se opreşte 
leneş în piața poamelor, sare 
un ghiozdan cu monogramă, 
o blană sură şi un cap de sa- 
vant obosit. 

— D-a eşti mai mare pe- 
ste maghernița asta? 

— Da, să trăiţi domnule 
Portărel! 

— Nu sunt Portărei, sunt 
judecătorul falimentului du- 
mitale. Nu te chiamă Ilie 
Gălătușe? 

— Cam aşa îmi zice, 

— Atunci, sigilii ! 

— Am marfă în vamă, să 
trăiţi domnule Judecător — 
numai trufandale de Cons- 
tandinopol; e păcat de Dum- 
nezeu să mă știu cu avere şi 
să văd peceţii pe prăvălie! 

— Marfa, o aducem noi la 
masa falimentului. 

— La care masă? Cum, să 
mănânce altă lume din ave- 
rea mea? 

— Adică e vorba numai 
de împărțeală între dator- 
nicii dumitale, 
vreo pomană, cum îţi închi- 
pui d-ta! 

— Păi tocma d'aia ziceam 
şi eu, ca prostu; cu ce m'aş- 
teaptă în vamă, şi cu ce mar 
am şi eu aici, ca provizii, 
bașca că datornicii dacă or 
vrea m'or păsui până să mă 
înpicioroghez ca să le plă- 
tesc până la lăscae, — așa că 
de ce să-mi faceţi rușinea 
să-mi pecetluiți ușa?! 

— Vom vedea dacă va fi 
vorba de vreo posibilitate de 
concordat — asta rămâne la 
filotimia creditorilor. Dar 
până atunci, creanțele lor 
trebuiesc asigurate și marfa, 
așa pe sponci cum se vede, 
urmează să fie... izbită de in- 
disponibilitate! 

—— Păi am şi debitori, de 
unde am să încasez, conturi 
deschise, păsuiri şi alte mul- 
te marafteturi d'alde-astea! 

-— Atât mai bine, vin şi 
ăia la masă! 

— Ce masă? Ei au să-mi 
dea mie, şi tot eu să mai 
dau?! 





Cântec pentru 
prietena moartă 


Ştie că deschide nevăzută rană 

Timpul — nici nu mi te dă, mici nu ştie sta, 
Cum — îngemănată cu fata bălană — 
Imbrățişând luna, chiar vara adăsta. 


Bărăganul, toamna, când n'avea ce toarce, 
Sufletul și ochii i-a strâns într'un caer, 
Au doinit salcâmii: nu se mai întoarce... 
Ciori cu nori în pene prohodeau în aer. 


Doar serile 'nalte-o urmăresc şi-acum 

Cu dorul meu prelung ce-o strigă de aici. 
Veşti nu avem niciunul — ele numai fum, 
Eu, gândurile iama, armate de furnici. 


Intr'o noapte, visul ne-a spus — de Bobotează — 
(A vorbit oglinda cu țărmul celălalt) 

Că fata bălană plecată-i, dar veghează 
De-acolo, să crească porumbul înalt. 


NICHITA TOMESCU 


iar nu de' 


— Chiar așa! Cum vezi, 
lucrurile se limpezesc. Ceea- 
ce ai de luat d-ta dela ei, trece 
la activ, şi tot ce se adună 
cu chipul ăsta, se împarte 
celor dela care ai luat marfă, 
proporțional cu creanţa fie- 
căruia. 

O mână butucănoasă, cres- 
tată de urme adânci de po- 
veri, se înalță uluită în drep- 
tul căciulii rămase o vreme 
lipită pe fruntea răbojită de 
griji, trecu apoi sub ţur- 
cana grea de miel, râcâi un 
timp pielea capului şi ieși 
mai uluită, trăgând după ea 
un smoc de păr, în slina că- 
ruia scânteiau alice albe de 
mătreaţă. 

— Păi așa atunci, cum:zi- 
ceți Dvs., de, ca mai cu carte 
ca nătărăul de mine! Să: îm- 
părțim și una şi alta și să nu 
mai văz rușinea asta la sfâr- 
şitul vieţii. 







PI cil itiri aaa 8 


— Bine, dar sigiliile ră- 
mân tot sigilii. Legea nu 
vrea să ţie socoteală de a- 
ranjamentul ăsta făcut de 
noi în poartă, aşa la întâm- 
plare. Până la împărțeală, 
ma:ifa trece în păstrarea 
mea, — eu sunt tutorele ei. 

Negustorul  ieni întrun 
zâmbet de trufie îndobitoci- 
tă, de nedumerire și spaimă: 

— Păi, la drept vorbind, 
aşa ceva sunt şi eu! Şi eu 
sunt pus epitrop pe niște e 
carete dă minori, dar fără 
peceţii! 

— Haide, omule, nu mă 
mai ţine că mai. mă aşteaptă 
și alți falii ca d-ta! 

— Să fiți sănătos! ă 

— Adă o lumânare și ţine 
colo ceara. Vezi să nu-ți pice 
pe mână, că te seacă la îi- 
caţi ! 

— N'o fi ea mai otizbiră, 
o biată ceară ca toate cerile, 
ca pacostea cu ruşinea asta 
la ușa prăvăliei ! 

— Iaca o să te chiverni- 
sești cum o fi mai bine şi ai 
să scapi. Creditorii nu taie 
capul la oameni! Mai cu 60 
suta, mai o continuare de 
comerț cu majoritate de a- 
deziuni, mai un morator, 
mai un concordat şi cu pe- 
ceţiile pe ușă tot nu ai să 
rămâi. 

ŢȚurcana din capul negus- 
torului de fructe își înalță 


„sânge închegat. 
; înclină precaut în josul clan- 


țuţuiul  rostogolindu-se pe 
grumazul împănat cu vine 
mâniate, şi îndrumările ros- 
tite de judecător împărțiră 
în două privirile omului că- 
ruia i se adresau, ca un tăiș! 

— Inţeleaptă o fi limba cu 
care bunătatea dvs. a rostit 
atâtea sfaturi, dar de chi- 
verniseală, nici „pomeneală. 
Din praful după tobă, cum 
o să iasă chiverniseală? Pune 
icea, bagă icea, — ăsta e ne- 
goţul meu. Cum aduc marfa, 
cum o desfac pe loc! Atunci, 
cu ce brumă ies la chelemet, 
dacă trebuie să împac lcota 
d'acasă ? Mai vie darabana 
să bată, să vedem ce are să 
iasă la mezat din dugheana 
asta ? ! Incaltea socoteam să 
ocolesc barem ocara peceţi- 
lor! În solo, dacă legea să 
pune chezaș, atunci să se a- 
dune duşmanii ca să se 


bucure de răul meu! laca na. 


puneţi şi peceţii, domnule 
Judecător, dacă aşa vrea le- 
gea! 

Căciula căzu pe truntea în- 
cinsă de mânie şi găetanele 
se cutremurară înfiorate pe 
pieptul unsuros al cojocului. 
Un oftat de infinită îndure- 
rare sbârli grabnic mustă- 
țile negustorului, în desimea 
cărora fulgeră un zâmbet de 
amară îmbărbătare. Lumâ- 
narea îşi prelinse seul în 
smocul stacojiu de ceară și 
lacrimi roșii se rostogoliră, 


„împinse de fierbințeală, în 
-alama. sigiliului, așezând pe 


fruntea zimbrului o pată de 
Pecetia se 


ţei şi „Coroana României“ 
zâmbi învăpăiată pe încuie- 


"toarea oblojită a magherniţii. 


— Bine, omule, dar banii 
ce i-ai făcut? | 

— Martă de cișit, domnule 
Judecător, — proastă și mă- 
runtă, că, doar v'am spus! 
Văzut şi plăcut, ăsta era ne- 
goţui meu. Deverul, — de 
ver pentru nevoile casei, — 
aştepte creditorii, că doar 
n'am închis ochii! 

Dintre tiriziile în care a 
visat toată vremea un cotoi 
indolent, desvelindu-și din 
când în când oţelul priviri- 
lor de chilibar, la replicele 
mai violente dintre negusto- 
rul de poame și omul legii, 





se svoni un ciripit oblăduit 
de femeie necăjită: 

— Banii, unde să fie banii? 
Măndica să trăiască. 

— Mă rog, cine e doamna? 

— Femeia mea d'adoua, 
iără cununie în regulă, 

— Dar Măndica? 

— Măndica ? Păi să vă 
spun eu, domnule Judecător, 
cine e Măndica asta, şi unde 
sunt banii rumântului! Ne- 
pricopsitul o pripășise în di- 
vorț cu a dintâi. Aaia, Măn- 


dica cum zisei, avea un a- 


mant. Ăsta, chip omul meu, 
se topea după ea, da ea nu 
ținea socoteală dă el! 

--— Mă rog, ce legătură are 
falimentul cu povestea asta 
a d-tale? 

— Stai, că n'am isprăvit. 
Măndica mânca întâi trufan- 
dale. Jegosu ăsta îi căra 
pungile cu caisele ale mai 
bune. Da vezi d-ta, în fun- 
dul pungii, galantu îi vâra 
şi două miișoare noui nouţe! 
Cine mânca și caisile şi miile? 
Calu dă la jandari, Era plo- 
tonier. Clăpăugu, mânca aci, 
vis-â-vis la Răcaru. După 


:“masă, trufandale in burtă şi 


bumăștile în chimir, — bu- 
măștile lui Gălătușe! 

Și atunci falimentu ce aș- 
tepta? Calu'l-a vârit mesa și 
tot Calu i-a adus pă-ormă 
peceţiile la ușe, milogului ! 
La urmă Calu a fugit cu 
Măndica. Femeia dintâi a 
nepricopsitului a băgat for- 
mele de divorţ şi „negusto- 
rul“ m'a luat să-l slugăresc! 

— Ce zici, omule, așa este? 

— Aşa e, domnule Jude- 
cător, ce să mai mă dau 
după dește! Dar femeia hoa- 
ță, ocolește, nu spune deplin 
totul, aşa cum s'a petrecut. 
M'am răsbunat eu cu vârt şi 
îndesat, ca să spăl măcar ru- 


— l-am îndoit tesacul in 
două şi l-am predat la „Gar- 
da Pieței“. 


se hotărască nunta! Pă roșcovan nu-l 
vrea nazmurile dinspre noi — pe nebuna 
dă Tinoa mu o vrea necamurile lui dor, la 
urma unmealor, ce-au făcut, ce-au dres, tot 
au băgat formele în primărie! In spate în 
fund, bunică-tu Alecu, adus la pozar cu 
anasâna,—erea cam după zăcere şi hai- 
hai cun, în pragu morii, gata să dea ortu- 
popii; l-cra luat dă subțiori în chip târâş- 
arăpiș, l-au adus 's'cmpuce să le lase poza, 
cu moartea înfiptă în ochi, cu un zmoc dă 
păr în vârful scăfârliei, putrezit pă ju. 
mătate. După ei vine lelea Zmaromda cu 
testimelul dă mohair şi cu aere dă cu- 
coană; — punea panare în mahala, fă- 
cea meremsturi dă dragoste și dăscânta 
dă deochi, 





Fo Ş A ii 
i 87 i! Pa 


cai! _ A 


1 pif 
i i CARR 


Cocma Memda din Tabarci, pețitoarea 
Oiympului. La ea, toate nunțile eșeau pe 
sprânceană. Inima lui Jcmcu Văraru din 
curtea bisericii Radu Vodă, care mi-a ţinut 
luminarea de botez. Țaţa Evahenia căl- 
c&torea din Podu-Caiiţii şi Mama Sma- 
ronda, moaşă cu diplomă la Spitaki-Ma- 
vrogheni, chemată numai la. case mari 
pentru moșit ciocoii mai cu mMoț în mo- 
halenace Piărnenee, 

Mana lvăncioaia e lui lvam Zarzava- 
giu, hrămită cu lasole sleită în cruci și cu 
mere coapte în spuză, A 'ăsat sub căpătâi, 
la moarte, un tiztament în fervoarea „B:3e- 
zicii Adormirea Maichii Domnului” cu 
toate ecaretele, bonuriie şi broşa de 'ma- 
tostat, cu îndatorirea soroacelor până i-o 
putrezi oasele. Lanuţa din Tabaci, aștep- 
ind niște fați-numoşi cari nu mai veneau 
pentru cele două demoazele gemene, 
urite și sărace, hrrătoare la fabrica de 
tricotarje dela Apele Minerale. Ghiţă ai lui 
Kivăşe. Vieru, amploiat de mișcare, intrat 
în mormânt cu sila dă focu tăbăcioaicii de 
peste gâriă, care fereoa şi destereca cImo- 
ruri și cununii lea toată Dobroteasal Nea 
lene Ravaşol din poştă şi telearaf, cu 
ovalul feţii chinezesc punctat de mijeala 
temțoșă a unui berbemilăc vestit, Oteasca, 
Nae Toptomgiu, Popa Steliom, Vasilache 
Chieru, Coma Despina, Moţuleasa, toți 
au toții rostogolindu-se unul după cltul 
spra sooarța dela spatele albumului, tărîna 
după ei firimiturile necmului şi al des- 
părțirii de Albastru, «dormiți și de-apururi 
uitaţi în pete infeote de umme de degete 
și gângănii sirivite, păstrând pe egrasia 
unsuroasă a mucavalelor soite ridicolul 
unei vulgare cmtologii de mutre, de aere 
şi de grimaze alături de vomitatea şi ca- 
raahioslăcul unor întâlniri de feţe neche- 
mate de nimeni, pentru a-şi momi în co- 
letivitatea asta promiscuă, ambiția unei 
reliqus, a umui epitalom sau a unei 
epopee în cartea asta grea și nesăbuită, 
îmbuibată de urme de amprente infecte, 
că îmtr'un cathechism al micimei turnată 
în tuş — albumul neamului, citit la zile 
mari şi așezat apoi cau sfințenie la locul 
hui de umilință seculară, pe scrinul înfofo- 
jit cu horbodă de sleotrop sub lampa din 
tervem. 





“Paradisul pierdut 


De veacuri fără număr, pierdut-ai paradisul. 
La poarta lui, tu, suflet, ajungi numai cu visul. 
Când tainica tăcere a nopţii se aşterne, 
Visezi, robit de doruri, luminile eterne. 


Călătorind cu norii, te înfrăţeşti cu vântul, 

Și când îmbracă umbra, ca un vestmânt, pământul, 

Uitând că porţi, în vreme, poveri de clipe grele, 

Pe-un drum de basm pleci singur, spre pajiștea de stele. 


Şi ca'n minune, par'că străbaţi, atunci, cu gândul, 
Nemărginitul spaţiu și secolii de-arândul, 
Dar zilele şi anii prin care ai trecut, 


Iţi pun pe umeri, iarăși, povara lor de lut. 


Și te opreşti. E calea inchisă de un munte 

Ce poartă o cunună de negură pe frunte. 

Privind cu-adâncă jale, acei înalt hotar, 
Te'ntorei cu-aceleaşi doruri, cu-acelaș gând amar. 


fii 
<a 


DIMITRIE ALBOTA 





20 Decembrie 1941 





Lectură pentru Taniusa 


Ar trebui să fie cineva pe aproape, care să ne 
pândească insistent clipa de sdesnădejde și să ne 
scape de turburarea asta. Nimeni nu-și poate în- 
chipui cât dor:m noi iubirea cuiva şi cât i de sun- 
tem în stare să renunţăm până şi la destinul n05- 
tru divin, pentru un altul sau o alta — acel aie 
ca şi noi în făgăduinţa incertă a ultimei fer.ciri, 
Cu toate că încercăm exaltările cele mai agitate și 
revelatorii, adesea ţâșnind din noi — ne mai ad. 
miţându-ne singuri, suntem totuşi osândiţi să ne 
intoarcem umiliţi și inutili la sufer.nța noastră 
dela început. Nu știu ce tristă nostalgie trăim, de 
nu ne putem astâmpăra dorul ferbinte după cine- 
va — sau nu şiu e păcate vechi ispășim, de atât 
de repede şi iremediabil ne întunecăm, Există o 
virtute a singurătăţii, dar prea suntem obosiţi de 
permanență! ei. Ş 

Gândese lucrurile acestea, cașicum aș „vorbi 
cuiva. care trebue să ne sosească. dar îmi amintesc 
de prietenul meu Luca Serafim. Niciodată n'am 
intâlnit un om mai definitiv exilat şi atât de al 
lui ? Adesea «eu însumi făceam sforţări uriașe ca 
să_l înţeleg şi să-i dau sentimentul unsi speranţe 
noui, Şi dacă văd aevea zâmbetul, cu care el îmi 
răspundea, (acel zâmbet amar şi obosit). n aș mai 
putea desluşi din existența iui frământată, decât 
infinita resemnare şi extraordinarul c:nism pen- 
tru toate frumusețile lumii. Ş 

Prietenul meu Luca Serafim ar fi putut deveni 
oricând un anarhic, dar prea în era lene să bleste- 
me sau să se revolte contra cuiva. Ci numai „arat 
răsfrângea buza de jos a scârbă şi a nereținută 
durere, privindu-te cu ochii cei mai blaj.ni. Era 
deajuns, ca să nu mai reziști acestei trudite schis 
me şi să fugi înspăimântat de lângă «el. PX 

In dimineata aciea mă trezisem mai târziu ca 
ueobice:u. Il zării cufundat în lectură. i 

Prietenului meu îi plăcea întotdeauna să citeas- 
că lângă fereastră. Lăsase în clipa aceta cartea pe 
genunchi, îndreptându-și privirile în afară, nepre- 
scupat de nimic altceva decât de un fel de reverie 
adolescentă. Se părea totuşi că e ceva abseur, ca- 
re-l scurmă, pentrucă adeseori i se încrunta îrun- 
tea, dându_i aerul unui copil supărat din senin. 
Aşa cum sta, întors pe jumătate cu fața , spre 
geam, profilui lui marca o singurătate chinuită şi 
disprețuitoare în acelaș timp. La fel își restrân- 
sese buza Ge jos, mult mai grotesc acum, iar în 
ochi îi luceau lumini tăioase şi nefireşti. Incetul 
cu încetul ae limpezea, suportândur-se ca 'vir'o 
beţie lăuntrică, Incepuse chiar să fluere şi Să ba. 
tă un tic-tac nervos cu degetele 'n fereastră. 

Ceva. mai târziu, se întoarse gintr'odată către 
mine : plai 

— Te.ai sculat? mă întrebă e! mirat. Nici nu 
te-am simţit. 

— Nu încă, îi răspunsei stingherit. Dacă te de- 
ranjez, am să adorm din nou. 

— Dimpotrivă, zâmbi prietenul mtu, aş Vrea să 
stăm puţin de vorbă — şi încercă în clipa aceea 
să _şi descreţească fruntea în întregime. Melancolia 
de mai înainte persista însă, aşa că renunţă. 

In odae era, foarte cad. Se auzea ceasul bătând. 
pisica jucându-se cu c.ucurii perdelelor și răbuf- 
nind rar, focul din cămin. i 

— Mă gândeam, incepu Luca Serafim aşezându.și 
strâns main:le între genunchi, că n'ar trebui să Spu- 
nem n.ciodată că suntem singuri. Cred cam greșit 
atunci, când ţi-am afirmat totuși lucrul acesta, Lu 
toate că în principiu ești singur, până și în poziţ.ile 
cele mai esenţiale : în. iub.re, melancoe sau dis. 
perare. Dar asia e o singurătate care-i vine din 
afară. Dumnezeu cred ca fost foarte înţelept, când 
ne-a dat în plus posibilitatea, de a avea o revelaţie 
despre noi înşine, să putem discuta singuri în noi. 
Atunci când nimie nu ţi-i deajuns, te retragi în 
tine, rămânându-ți însuţi un fel de refugiu perso- 
anal. Ești tu cu tine, două făpturi identice şi care nu 
se trădează una pe alta. : 

Incepu să zâmbească din nou mulţumit, convins 
poate că nu e nimic adevărat din ce spusese, Căci 
reluă imediat, cu alt glas: 

— Dar vezi, cel puţin mie, tot îmi lipseşte ceva. 
Suntem singuri, nu în raport cu lucrurile din lume 
sau în funcţie de ceilalţi oameni, ci numai faţă de 
noi înşine. Când mă gândesc de piidă la oamenii, 
care călătoresc în ceasul acesta şi nu e nimeni 
care să le spună ce-i aşteaptă la sfârşitul drumului 
— e cu totul altceva. Sau dacă eventual cuget la o 
piimbare pe străzi. fără să mă hazardez, în nicio 
aventură — iar e altceva. Nu mă mustră conștiința 
pentrucă nu sunt capabil să mă leg de oameni. ci 
pentrucă faţă de mine însumi sunt singur, bleste- 
mat mereu să rămân Singur. 

iși aprinsese în timpul acesta ţigara, rămânând 
încă pe scaun. Privirea i se oprise insistent sprt 
ușă, a:cultând parcă din afară începutul unei sur- 
prize. Prudent însă, îşi frângea numai mâinile, fu. 
mând des și respirând greu. Nu îndrăsnea să facă 
altă mişcare, caşicum o cumplită dogoare l-ar îi 
cuprins și n'ar mai fi putut scăpa de presiunea ei. 
Tresărind apoi, dovedind o mare emoție. mi se 
adresă încet. : A 

— Mi se pare că bate cineva. Du-te şi deschide. 

Nu auzisem niciun pas strein, nici un alt sgomot. 
Totuşi mă ridicai și ajungând până la uşă, o des 
chisei prjvina cur:os în toate părţile: 

— Nu e nimeni! îi răspunsei de acolo speriat și 
continuam să scrutez fiecare colţ de întunerec. 

— Nimeni !,.. adăogă el târziu ca un ecou. Și era 
in vocea lui ceva de suferinţă ciudată, inexplicabiă. 
Nu ştiu dece mi-ar fi plăcut să fie totuşi cineva, 
reluă privind încă spre ușă. Oricine. Păcat! 

Stările lui sufleteşti din clipa aceea deveneau mai 
periculoase şi prin asta. tot mai lipsite de sens. Când 
ajunsei lângă el, căutând să-i observ mai insistent 
ehipul întreg, cu intenţia de a desvălui anumite 
mistere, aveam în faţă un om copleşit de închipuiri 
şi mohorât. IL se prelungise bărbia în jos ca'ntr'o 
mască luată la repezeală, deosebită însă numai prin 
ochii care luceau extraordinar de neţiresc pe faţa 
lui palidă. 

Imi era drag, foarte drag, prietenul acesta nobil 
şi sortit totuşi să îndure o atât de nestinsă lucidi. 
tale. Se asemăna atât de mult cu mine, încât mă 
indoiam dacă o să mai putem suporta împreună 
singurătatea asta. Sta încremenit pe scaunul lui, 
istovit ca'ntr'o mare pierdere. 

Prinzându-i umerii şi privindu-l adânc în ochi, 
il întrebai ; 

— Spune-mi, ţi-e frică ? 

Se ridică imediat, cu un gest nervos de scuturare, 
aruncând ţigara pe fereastră şi începu să râdă. Nu 
mă aşteptam la asta și neobișnuit cu o astfel de 
reacțiune, mă dădui umiliț înapoi, Niciodată. nu-l 








— Fragment din cartea „Straniul Paradis“ — 


auzisem râzând atât de tare și de ironic, un râs as- 
cuţit și voiuptos Ge bolnav, caşicum prin el ar fi 
vrut să și ascundă din laşitate temerile anterioare. 

— Frică ? se întoarse el serios în spre mine. Părea 
foarte îngândurat. Dece? Nu, te rog să crezi că 
nu mi-e frică de nianiec, de nimeni mai ales. Nici- 
odată nu mi-a fost teamă în viaţă. :M'am obişnui! 
şi cu mine, 

— Totuși, insistai eu, ceva a fost. Cu neputintă 
să te sperii așa din senin. : 

Ar mai fi vrut poate să ingâne ceva, să-mi dove- 
dească neadevărul, să se justifice — dur de abia 
se mai putea ţine pe picioare. Căzu în scaun, pră- 
buşit ca'ntr'o stare haotică de plâns şi crispare, Se 
vede că presimţirea, aceea îl sdruncinase destul de 
mult, ca să nu mai fie stăpân pe gesturile lui. 

— Fireşte, ceva a fost! deabia mai putu mur- 
sura. 

Dar imediat își reveni. iși aprinse altă ţigară, 
strângându-mi mâna : 

— Pe dracu! ţipă el. Părea totuși foarte speriat 
și încă palid. Iţi închipui, pur și simplu. Hai mai 
bine să mergem. Mai avem doar o jumătate de oră 
până la concert. 

Imi aduse: însfârșit aminte că astăzi va interveni 
ceva nou, care să ne schimbe puțin. Mă îmbrăcai 
îusă în silă. Nu ştiu dece mi-ar fi plăcut mai mult 
să rămân acasă. Prietenul meu sta tot la fereastră 
cu faţa. schimbată. cu pumnii strânși pe marginea 
pervazului, 

— Mai repede, ce Dumnezeu! isbucni el cu o 
voce mflăcărată și surâdea ca un școlar, care şi-a 
terminat temele şi poate pleca la plimbare. Am 
certitudinea că o să ni se întâmple ceva :extraor- 
dinar, adăogă mai târziu, 

— Crezi ? răspunsei nelămurit şi îndoindu_mă de 
această impresie, pe care totuși oarecum o aveam 
și eu. N'ar fi mai bine să nu plec nicăiri? 

— Tocmai pentru asta trebue să plecăm. Iute, te 
rog, mai iute! 

Incepui și eu să râd, curios şi neastâmpărat, prins 
pe neaşteptate de această nouă întorsătură a lu- 
crurilor. Exa'tarea începea cu neprevăzutul şi n'av:a 
nicio importanță unde s'ar sfârşi. Oricum, aveam 
în joc o tinerețe beată, nervoasă, haotică — în 
jurul căreea şi pentru care luptam şi căutam alte 
tărâmuri. 

Cânsg ajunserăm în stradă, ne simţirăm mai bine. 
Era destul de cald, cu un soare abundent pe dea- 
supra oraşului şi in tot văzduhul ceva de primă. 
vară inedită. în mijlocul iernii. 

— Imi place dimineaţa asta, începu el, pentrucă 
mă deşteaptă din vis. E minunată. Iată o zi în care 
maș vrea să mor, o! mai Ales n'as vrea să fiu 
singur. 

— In fiecare zi, viaţa, se prezintă altfel, cu alt 
flux, cu altă pasiune — îi răspunsei, privind fericit 
îmainte. Şi eu crea că n'o să fim singuri... 

— Acum pot să-ţi dai seama, mă intrerupse Luca 
Serafim, că era foarte necesar să eșim puţin. Oa. 
menii sunt obligaţi întotdeauna să iasă în lume. 
Avem nevot întotdeauna, de o relaţie, stupidă în 
iond, dar prin falsitatea i destul de morală. Imi 
pare rău că trebue să mergem la concert. Mi-ar fi 
plăcut să mă plimb anonim prin mijlocul mulţimii, 
Să le ascult întâmplător aventurile, dramele, să 
sovăi eu însumi pentru f'ecare șoaptă de dragoste 
spusă discret la ureche. Asta e lumea : imensă, umi- 
lită, neştiind că suferă, mulțumită în aparenţă. Să 
catim pe aci. Şi promite-mi că ne vom plimba dapă 
aceea. 





Ii promisei din capriciu, pentrucă știam bine că 
tot acasă o să ne întoarcem. 

Trecurăm direct pe Calea Victoriei în sus. Vitri. 
nele erau împodobite ca pentru Crăciun : flori, pă- 
puși, jucării. Toate lucrurile păreau frumoase, toţi 
oamenii întineriți, idealizaţi parcă. Femeile îndeo- 
sebi riscau un instinct nebănuit de fiare tinere și 
emoţionate, Niciodată ca în Duminica aceea, nu ni 
s'a părut mai mult că într'adevăr prin lume trece 
un fior de dragoste etern şi general pentru toți. 
Perechi, nedespărţite perechi sau și mai mulți lao. 
ialtă. domnii şi doamnele elegante ca'ntr'un fast de 
sărbătoare nouă, coalizau o mare reacțiune contra 
soartei. 

Prietenui meu se uitu. nedumerit în toate părțile, 
incercând parcă să recunoască pe cineva ori să-şi 
cprească ochi: asupra cuiva. Părea unui animal 
tânăr şi flămând, pe urma unei prade. 

— Tu nu simţi că ne caută cineva? mă întrebă 
el deodată şi foarte preocupat de această nouă con- 
templație a asteptării. 

— Ar fi bine întrun fel oarecare, reluă tot el 
inainte de a.i fi răspuns. Ne-am normaliza. Inchi- 
pue-ţi însă două ape, care-și au cursul separat în. 
tr'un deșert imens. Așa cum străbat ele zona ne- 
ştiute de nimeni, fiecare apă este numai cu ea 
iasăşi. Are visele, răcoarea, somnul și dimineaţa ei. 
Dar la un punct oarecare, se întâlnesc, continuând 
să curgă într'o singură apă. 

— Prin acelaş deșert imens ? îl întrerupsei. 

— Exact. Căci numai asta are importanţă : vas- 
titatea ! Un destin umic şi infinit, prin împreunare. 
Oare nu tot așa ar trebui să fie și cu viaţa noastră? 

— La ce te gândești ? 

—La mine și la alte'neva, La doi deosebiți. Ape 
care se leagă într'o singură albie. Forţele și sim- 
țizile amândoura abandonându.se întro singură 


UNIVERSUL LITERAR 


Te m ai 


ARPUN 


de LAURENȚIU FULGA 


forţă. Mă înţelegi ? 'Prebue să mă înţelegi, pentrucă 
pe amândoi ne interesează, Iată, dacă privesc toţi 
oamenii aceștia care se plimbă pe aici — nu pot 
şti care anume, doi din ei sunt o singură apă, I-aş 
putea crede mai degrabă un puhoiu, în care ei st 
amestecă, se încolăcese, se îmbată unul de altui 
—— apoi la un obstacol — se desprind, fiecare re- 
devine ce-a, fost. Vreau să-ţi spun, că de voiu mai 
iubi vreodată pe cineva, n'am să vin niciodată pe 
aici, Incepe să-mi fie groază de stradă, de mulțime. 

Mergeam din ce în ce mai repede. Nu mai pri- 
veam în nicio parte. 

— Bine c'am ajuns la Atheneu! murmură Luca 
Serafim, după ce trecurăm de Piaţa Regală. 

Ceva calm şi liniștitor intervenise. 

Intradevăr, întâinirăm aici altă lume, mult deo- 
sebită de cealaltă. După ce ne lăsarăm paltoanele 
ia garderobă, urcarăm în sala de concerte. Un fur. 
nicar întreg de şoapte şi emoţii. Se vorbea despre 
Bach, Beethowen, Mozart și George Enescu sau 


pata. 


„T 








h RE 
ă: gb 


a e aa n meniurile Ra ie 


Mihail Jora. Pe scenă instrumentele se acordau 
strident, învălmăşindu-se, recunoscând în asta o 
virtuozitate inutilă și numai pentru o obișnuință 
a orchestrei. Dincoace, in loji sau în staluri, oame- 
nii așteptau. Zâimbete, lorgnete, șoapte şi ochi lu- 
citori. 

Ne găseum toți ca în faţa unui miracol, ca in 
faţa unei porţi. care să ne introducă întrun fel de 
planetă pustie — unde ar fi domnit etern un suflet 
halucinant şi necunoscut până atunci, 

Maestrul sui pe estradă, discret, îmbrăcat în ne- 
gru, târându-şi ușor piciorul invalid. Aplauzele în. 
tunecară o clipă acest orizont, dar când bagheta 
se ridică şi căzu, peste toată scena, în toată sala, 
isbuceni Spiritul acela împărătesc, care ne domina 
din ce în ce mai mult, 

Stam înfundaţi în fotolii, cu mâinile încrucişate 
pe genunchi, privind în fund, dincolo de materie 
— spre ceva foarte îndepărtat și divin. Venea înspre 
noi melod'a, câtedoată uşoară (cu viorile lin sus- 
pinând sau cu mpianele şi fiautele singure senine). 
altădată furtună (cu toate violoncele:e, başii şi ală- 
murile răbufnind ca'ntr'o urg:e). Dar nu simţeam 
decât o fierbinte ridicare peste lucruri, o înălțare 
peste azurul neprihănit al lumii. Căutam ades să 
ne amintim de noi, dar ne uitasem atât de mult! 
Un fel! de stranie veșnicie se slobozise în jurul nos- 
tru şi ni se dăduse permisiunea de a visa în această 
clară veșnicie, 

Bagheta se mai ridică odată tumultoasă și pleani 
în pupitru sfârşitul agoniei, Maestrul rămase câte- 
va minute cu fruntea plecată, cu mâinite strânse 
lângă trup. li era teamă parcă să se întoarcă spre 
noi. Căci m'ar trebui să se aplaude după concerte. 
Era mai bine să rămânem cu melodia în noi, să con- 
tinuăm pe alte variaţii tema simfonică. Aplauze ! 
E aşa cum privinău-te în oglindă, după o contem.- 
plaţie desăvârșită, spargi oglinda. Noi trăiam totuși 
în absența aceea nepământeană. Şi multe clipe 
apoi, când toţi se îmbulziră spre garderobă (ce tris- 
te făpturi !) ne r:dicarăm. Păşeam încet ca sub o 
mare osândă, 

Doar prietenul meu își plimba privirile pe dea- 
supra, 

— Cauţi pe cineva? îl intrebai. 

— Cineva ? tresări Serafim. Da, pare mi-se că da. 
Trebue să-ţi mărturisesc mai întâiu și nu_i nevoe 
să mă desvinovăţesc, că mam fost atent deloc la 
concert. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Am im. 
pres'a vagă că se adeverește presimțirea de dimi- 
neaţă, 

— Te.ai întâ!nit cu cineva de demuli ? stărui eu 
curios, 

— Poate fi şi asta, cineva de demult. Dar mai 
degrabă e cineva; foarte nou. 

Insfârșşit coborârăm. Ne îmbrăcarăm. Nu încer- 
cam deloc să insist, 

Cum eşirăm în stradă, insă începu: 

— Am iubit de mult o fată. O chema... Dar nare 
nicio importanță cum o chema. Contează doar fap- 
tu! că acum nu mai există. Ciudat, niciodată nu 
m'am gândit la ea mai mult ca aseară, noaptea în- 
treagă, dimineaţa. Stăruia în mine un fel de re. 
imușcare, cu toate că n'am prejudecăţi sau super- 
stiții. Chiar presimţirea aceea îmi dovedeşte că e 
la: mijloc o legătură tainică. 

Incepuse să ningă simplu, cu fulgi mari. Ne ridi_ 
carăm gulerele, ne înfundarăm bine mâinile în 
buzunare. Ne plăcea minsoarea asta superbă, lină. 
ca'ntr'un carnaval, 

— După ce a murit aceea, reîncepu Serafim, în- 
cercam adeseori să reconstitui figura ei, să mi-o 
reprezint în felul în care a fost. Dar îi pierdusem 
amănuntele cele mai deosebite și nu-mi rămăsese 
decât o imagină foarte ștearsă despre ea. Totuși 
astăzi, la concert, mi s'a întâmplat ceva neînțeles. 
Alături de mine era o fată. M'asculţi ? 

Zâmbeam și probabil prietenul meu şi-a explicat 
singur zâmbetul acesta. Așteptam să-mi spună totul. 

— Da, te ascult, 

— Mi sa părut încă de azi noapte că trebue să 
mă întâlnesc cu aceea, chiar când te-am rugat să 
deschizi ușa, am crezut că ea este. Şi plecând de 
acasă, ştiam c'o să se petreacă ceva neobişnuit. 
Fata dela concert pe asemăna... 











9 





Li 


Se opri din nou, ca să-și adune gândurile parcă. 

— Vezi tu, nu poţi trăi întâmplările consumaie 
decât priv:ndu.le sub două aspecte. 

— Cu cine se asemăna fata dela concert ? îi în- 
trerupsei concentrat asupra acestui lucru. 

— Vei vedea mai târziu. Aşa dar, sub două as- 
pecte : al contemplației sau al prelungirii prin 
altceva. Astfel, arareori scoteam dim sertar foto- 
grafia ei și o priveam ceasuri întregi cu o curiozi. 
tate ciudată, întrebându-mă mâhnit, dacă mai 
poate fi între mine și ea vreo legătură. Intotdeau. 
na, față de cei plecaţi ai o responsabilitate, nu-i 
paţi lăsa singuri, ca tu să fugi pentru altul. Incar. 
cam să constat dacă ea sau soarta îmi va impune 
vreo cenzură a plăcerilor, sortindu-mă să trăesc 
până la sfârşit izolat. Pe vremea aceea, sau mai 
bine zis în ceasul acela de veghe sau de conte. 
plație, o mai iubeam încă şi mă simțeam ataşat de 
ea. Altădată însă, consumând aventuri comice şi 
nevinovate, îmi prelungeam dorul după cealaltă cu 
o spaimă, care mă fâcea să şovăi și să nu mai ștlu 
ce vreau. Acum îmi aduc aminte şi găsesc o expli- 
caţie în acel cuprinzător „resouvenir“ al lui Kir- 
kegaard. Adică tocmai nedivizarea întâmplărilor, 
așa cum făceam €u. Oricât am încerca să ine frag- 
mentăm destinul, impărțindu_l pentru fiecare zi, 
întrun anumit fel, ne dăm tot mai mulţ seama de 
continuitatea lui. Există un fel de fluid general, 
care srăbate şi leagă întâmplările între ele, dându.. 
le o cauzalitate și finalitate precisă. Chiar când 
contempli o experiență consumată, o prelungeşti. 
Ți.o aduci atât de mult aminte, încât o trăești ne- 
contenit cu alte fețe, dar în acelaş spirit. Deaceea 
imi se pare că iubirea pe care o aştept este exact 
acel „resouvenir” al celeilalte. 

Ninsoarea ne făcu bine, ajutându-ne să ne risi_ 
pim gândurile. Totuşi eram nedumerit şi îl în. 
trebai; 

— Crezi intr'adevăr că va ti o iubire? 

— Poate nu în înţelesul ei ultim, admise Serafim. 
Dar oricum, e o speranţă ciudată de a fi aşa, M'ai 
intrebat căată. ce.aş vrea să mi se întâmple de 
Crăciun, ce-aş vrea să mi se dăruiască. ȘI iată îţi 
răspund altfel acum: vreau pe cineva, vreau o altă 
viaţă în preajma mea. 

— Și unde o s'o mai găseşti pe fata aela roncert, 
ca sii rămânem in planul acestor daruri de Cră- 
ciun ? 

-— Vezi, la asta nu știu ce să_ţi răspund. O voiu 
căuta. Sunt dator s'o caut. Prin ea sau printr'o sim- 
plă căutare, seap poate de singurătate. 

— Crezi c'ai s'o mai recunaşti? 

— Da, sunt convins c'am s'0 găsesc. N'are nicio 
caracteristică. Dealttel nici nu ştiu cum era îmbră- 
cată, ce culoare ii aveau ochii și părul sau ce ine! 
purta eventual pe deget. Totuşi o voiu recunoaște, 
pentrucă îmi închipui că e tot singură. Oamenii se 
shgrozese de singurătate, Deaceva cred că mă va 
căuta și ea chiar. E ceva predestinat intre noi doi. 
A fost deajuns întâlnirea de astăzi. Şi_apoi între 
doi oameni e întotdeauna o relaţie neştiută, un fel 
de fir al Ariadnei — pe care vom fi sortiţi să um- 
blăm de acum înainte. Ne vom reîntâlni cândva şi 
nu ne vom mai despărţi. 

— Ego:sm! intervenii brusc. In singurătatea ta. 
vrei să introduci singurătatea altuia. Nu ţi-i milă 
de ea? 

— Dar o iubesc, mă înţelegi? 

Incepui să râd, cu toate că imi părea rău, Neti. 
niştile protunde ale prittenului meu găsiră acum o 
Yumină, o explicație. Dece trebuia să fiu eu acela, 
cure să-l intunec din nou? Mergeam alături pre- 
ecupaţi de aceeaşi obsesie 

— Dece râzi? întrebă el târziu. Tu nu erezi în 
dragostea asta pe neașteptate. N'ai avut niciodată 
revelaţia unei asemenea iubiri? 

— Te rog să mă ierţi, dar mă gândesc că în noi, 
dragă Luca Serafim, toate durerile sunt fatale, To. 
Luși să sperăm că răsare și pentru noi altă stea, 

Prietenul meu rămase pe gânduri. aproape trist. 
Aveam impresia că visează sau că trăește o inchi- 
puire a scenelor viitoare. Dar deodată începu să 
râdă sgomotos, cutremurat : 

— Ai dreptate. Prostii, a fost o simplă glumă. E 
bine să-ţi acorzi câteodată asemenea păcălelii. Și 
totuşi, vorbi el cu vocta schimbată, sunt nefericit. 
Ştii? Extrem de neferteit, 

Continuarăm să rătăcim pe străzi, ca doi străini, 
fără să ne mai spunem niciun cuvânt. Era o noapte 
întunecată, aspră, patetică. Degeaba încercam să 
ne mai exaltăm pentru altceva, Ceva putred sălăș. 
luia stăruitor în jurul nostru, în noi, 

Toate nopţile prietenului meu, după aceea, erau 
turburate de tresăriri, de nelnişti. Somnul îl ame- 
țea, trecându-l într'o stare de încordare și zadarnie 
se sbătea ca să adoarmă siu să vegheze calm. Alte. 
ori poate chiar anumite vise îl înspăimântau, Pen- 
trucă, după ce se trezea, şi cobora din pat, îl vedeam 
clătinându-se spre fereastră sau spne ușă, privină 
speriat in toate părţile. Aștepta ceva, dorea să se 
creieze ceva anume pentru el. Dar toate lucrurile, 
toate ființele stăteau încremenite în forma lor de 
la început. Ii urmăream aceste turburări, neputin. 
c'os să-i ajut în vreun fel. Pentru prima dată câna 
cărţile nu-l mai satisfăceau, muzica nu! maj pu- 
rifica, plimbările nu-l mai emoționau, Venea târziu 
lângă mine și începea să mi se mărturisească, A. 
vea o voce calaă și tristă, 

— Poate mă crezi un prost, dar nici eu nu mai 
mă ințeleg. In fiecare zi o caut pe oriunde, pe unde 
nici nu-ți închipui c'aș fi în stare să-mi caut Iu- 
biia. Vezi, ce frumos spun: Iubita! E cuvântul cel 
măi cuprinzător și mai plin de esențe. Niciodată 
mam crezut că voiu fi atât de lihn't, atât de ne- 
Săturat, atât de fămâna după o fantomă, Iubita 
pentru mine, ar putea însemna o simp'ă iluzie, 
ceva morganatic — dar gândește-te cât de fecundă 
e. cât de mult o preţuește chiar Dumnezeu — dacă 
îmi este dat să sufăr atâta. Am așteptat-o Ia col. 
turi de stradă, am stat să observ insistent toate 
femeile. Niciuna însă nu i se asemăna. Mi-e teamă 
că mam s'o mai pot recunoaște. Mai ales că sunt 
câteodată clipe, când într'adevăr cred c'a trecut pe 
alături și am pierdut-o. E ingrozitor s'o fi pierdut, 
să n'o mai văd niciodată. Spune-mi, ce să fac? 
Unde so mai caut? 

Nu izbuteam însă să găsim nicio scăpare. Rămâ- 
neam singuri până în zori, fumându-_ ne ţigările în 
tăcere — sau dormitâna chinuiți. Ni se părea că s'a 
ivit deodată o zonă inaccesibilă, pe care n'o putem 
pătrunde. Şi de câte ori ne gândeam că vine Cră- 
ciunul, că-l vom trece tot ca'n ceilalţi ani, fără 
niciun fast, așa doar închişi în odaie — mie cel pu- 
țin îmi venea să fug oriunde — doar vom găsi ele- 
mente mai puţin triste decât astea ale vieţii noa- 
stre de acum, 

pa osbți într'o zi l-am prins de braţ şi i-am spus 
clar: 

— Prebue să plecăm de aici. Undeva în munţi, 
întrun oraş strein. 

— Himera e aici, dragul meu, nu acolo! răspunse 
el încet, cu fruntea. plecată. Nu pot fugi. 

— Ai dreptate. Dar o să înebunim până la sfârșit, 
Aseultă-mă pe mine, o să înebunim așa. 

— Cine ştie! Cine știe! Adăugă el târziu, cu ochii 
asvâriiți în afară, 


mm artere 





(Urmare în pag. 10-a) 











Este o dimineață riguroasă de toam- 
nă. Nenea Nensiu Penciu hotăril, însfâr- 
git, — după multe amânări şi discuţii cu 
nsvasta, a plecat în oraș să-și cumpere 
o pălărie. 

Indată ce a coborit din irc vazul nu 
mărul 15 în Piaţa de flori, a și lua! în şir 
prăvăliile de pe strada Carol, nsscă- 
pând nici o vitrină cu pălării spre asi 
face mii îniâu o idse de calitate și pre- 

ri. 
ap săsi ce a colndat vreme îndelungă a- 
promps toate magazinele ds pe Șepcari, 
Oituz și Carol, tras de mâneca hainei, im- 
pins, rugat, polii: în moduri feiuiie și 
originale de băeți. de prăvăiie cai cu 
flerul lor =pec.al și ghicizeră ce-i lipzeșie, 
după panglica siinoază dala pălărie, 
omul nos:ru, ameţii, plictizi, enervat ca 
n'a găsit nimic pe piacul lui, sa oprit 
câisva clipe locului în colțul străzii Ca- 
rol cu Smâ&:dam şi se gândeşie: Să re- 
nunțe, deocamdsiă, și să sa ducă după 
treburi, seu să se repeadă acasă să-și a- 
ducă şi nevasia peatru a-și da cu păre- 
rea î Ori cum, găidazte nenea Nenciu 
Panciu, când sunt doi, este altceva. Pro- 
bezi o pălăie, nu-i place, iei alta și 
alta... Nu te poale căptuși cu vre-o gioar- 
să şi nici înşela la preţ. Te mai consulți, 
își mai dă tecare cu părerea... 

Gândind la toate acestea și făcându-și 
mereu socoieli, nenea Nemc:u Penciu ză- 
reşie în mulțime pa vecinul lui, domnul 
Năică Inghirli, controlor la percepție. 

— Domn' Nă:că. Bre dom” Năică! ia 
s:ai niţel... Bată-te să te bată, ca alergi 
așa... Ce bize.mi pare că te întâlnii. 

În câteva vo:bs n2mea Nanciu Penciu 
îl lămuri despre ce este vo.ba. 

— Cu d-ta e altceva... Șii, mu te poate 
trage hoţii ăștia pe sfoară. De, auioritate, 
nu știi ?... Dacă nu are trică și rușinea de 
omul Staului, de cina să mai aibă... 

— Căzuși tocmai la pont, îl asigură 
controlonul fiscal, Chiar adineaurea făcul 
o amânara de plată, asa, la „Pălăria a- 
mericană”. Am cmbiţie săţi iei o pălărie 
prima. De câie ori o s'o porți să-ți aduci 
camine de mine și să zici: brava gust la 
d. Nae... 

Și vorbind asfsi, cei doi amici şi ve- 
cini pomiră încet spre prăvălia cu prici- 
[2 he PR) 

Când ajunseră, d. Nae se opri și-i şopti 
la ueche pristenuiuui : 

— Dragă nene Penciule, ute ce vreau 
să-ți spun. După ce-i alegi pălăria ca- 
care-ţi piace, să mă laşi pe mine so 
tocmesc. Știi, o să zic că-mi ești fate mai 
mare sau cumnat... Să-mi facă um preţ ca 
pentu mine, 

Intoeră, Vâmzătorii în f:unte cu patro- 
nul, după ce se plecară ca în îxța umor 
mușierii grași, scoaseră şiruri în'regi de 
pălării îndesate, înulte, cu borurie late 
sau înguste, verzi, roşii, negre și după 
multă tevatură, nenea Nenciu Penciu iși 
aleze una care-i plăcu mai mult. 

Negustorul, având în vedere că e fra- 


ENDE ENE 











—"Schiţă 


tele perceptorului, făcu o reducere 
destul de bună. 

— Să știți că vam făcuto în cost. Ca 
pentru Dv... Șase suie mi-a factuzat-o, 
şase sute v'am dat-o... În altă parte... în- 
druga mereu negustorul wându:i în cele 
din urmă s'o poarte sănălos. 

Jaşiră în stradă. Pe trotuare şi prin pră- 
vălii lumea îni'ra şi eșea cu cumpărături, 
după cure ss oprea piin barăriile din a- 
propiere să dex adăbnașul. 

Lui nenea Nencu Panciu îi veni în 
gând această idea. Nu e frumos, își vorbi 
sieși, să lași să plece omul ne cinstit, 
după ce și-a părăsit treburile, s'a obosit 
şi și-a pus obrazul pentru tine și... 

— Ştii ce, dom' Năică,. Te rog să nu 
mă refuzi şi să-mi faci plăcerea să wdăm 
pălăria cu o bare. Ştii — glumi nenea 
Nenciu, — altfel se rupe... 

Dar n'au trebuit multe siă-uințe pentru 
ca perespionul să se lase invitat de ve- 
cinul său, om cu stare și cu nume în ma- 
halzua unda sun! vecini d3 curte. 

Întrază întro veche bsrărie de pe str. 
Soarelui, frecventată de obiceiu de ns- 
gustosii din piaţă. sergenți majori, mici 
amploiați și lume de provincie, venită 
după treburi, necazuri și cumpărături în 
Capitală. 

După ce goliră cu sete primele habe, 
își aduseră aminte că e ora p-ânzului și 
că n'ar îi rea o gustărică, ca sălile mai 
astâmpere foamea. 

— Să mă laşi pe mine să comand, în- 

tervemi perceptorul. Am eu aici oamenii 
mei. Chiar ari le-cmm făcut o scutire... ȘI 
ridicându se, ss sirecură printre mesele 
şi scaunele t'x'te de clienți și vorbi ceva 
le ureche amploiaiw'ui d:la coasă. Aces- 
ta chemă la r&adul lui ps un băiat dela 
tejghea, care porni în grabă le un ghi- 
şeu, umde șcpti şi el ceva discrei la 
urechea busălarrmi, un omuleț toșco- 
Ve, CODE». , 
Dar să lăsăm ps bucătar să-și vadă 
de treubă și să revenim la cei doi a. 
mici ceai ciocnezc mereu halbele cu 
bere şi vorbeac despre scumpete, des- 
pre lipsa de control a auoriiățior, des- 
pre salariile budgetare prea mi și ne- 
voile mereu sporite ale casei, despre ve- 
cini, despre cât a înregistrat lumina și 
apa în luna asta şi alte aiâtea lucruri 
deapre care pot să vorbească doi oa- 
msni supăraţi de a:âtea necazuri casnice 
și edilitare... 

Când să plece, chejnerul le aduss frip- 
tura comomdată mad îndinte, după indi- 
cațiile şi gusturile perceptorului aşa că 
trebuiră să golească alte rânduri de 
habe, cari aveau menirea să mai „a 
justezs” din setea siâmită acum de flei- 
ca de Brașov preparată cu alâlae discre- 
ție și dibăcie. 

Când prinse să se însereze, cei doi 
amici, mai bine dispuşi și mai cu chei 


UNIVERSUL. LITERAR 


umoristică inedită — 


de vorbă decât oricând, se sidicară dela 
Masă, 

— Să mă lași să plătesc eu nota, reuși 
să spună printre sugh'țuri, nenea Nenciu 
Penciu, în vreme ce-şi tot aramja pălă- 
ri csa nouă pe cap la toate oglinzile 
din local. 

— Nu se poate, nene. Doar am coman- 
dot şi eu. U.i, ca să nu ne supărăm 
nici unul, plătim nemțeșie: adrcă pe 
jum arte... 

— Nici vorbă. Eu m'am îndit, nu d-ta, 
Nu admit și pace. 

După multă tura-vura, discuție în care 
trebuiră amândoi să repate cuvimiele, 
cei doi vecimi căzură la o înțelegere 
cavalerească pe care o pacatiuiră prim- 
trum săruiat prelung şi sgomo'os în 


văzul şi spre amuzamentul clienților din 
load. 
Un băeţea aduse o birie şi cai doi con- 








greutate. Pe negustorul ăsta l-am scăpat 
de multe amenzi, Dar nu-mi pare rău, 
că-i bălai tânăr şi de viitor... Nu-i aşa, 
mă mânzule ? se adresă d. Nas, pairo- 
nului care se bucură că are ocazia să 
servească asemenea musafiri... 

Și aici, d. Nas, iremediabil gcurmand, 
chemă pe pălron căruia reuşi, după 
multe =forțări verbale, săi comands ceva 


le ureche... Negusio:ul transmise și el, la. 


rândul său, „secre.ul” piin câteva per 
soans, până ajunse iar, trepiat, lu ure- 
chea patronului, care ii șopti pe:cepto- 
rului, cu aceiaşi discreţie, cele ce avea 
de spus». 

Dar la a treia serie de „secrete“, lu- 
cmrile se lămuriră şi patronul aduse, 
personal, nenumărate gustări cari fură 
udaie cu vinuri vechi și noi, aiba și ne- 
gre, cure avură darul să înceșteze în 
mod ciudat gurile convivilore,. 





vivi se urcară şi pomiză, veseli și cu 
dor de viață, undeva, la o altă bezărie, 
pe strada Bateriilor. 

— Bine că mi-a venii în minte să ve- 
nim aici, zise perceptorul după multă 





Neînţelegerea celor doi buni vecini se 
ivi, ca ds obiceiu, tot la plală, când ne- 
nea Nenciu Penciu, căsnindu.se să-i ser- 


veazcă amicului supremul a:gument cu 


înnoirea, reușea să înlocuiască expri- 





20 Decembrie 1941 =—= 


de PAUL |. DANIEL 







marea verbală, mulțumindu-se în cele 
din urmă să arate cu mâna pălăria de 
ps cap, care părea că și ea prinseze — 
prin noua ei formă — să ia „achiu” 

Pentm a pune cupă! neânțelegerii, ne- 
nea Nenciu Penciu, admise „tratația” per- 
cepiorului, cu condiția să şi ia revanşa 
la primul losal. 

Cum în privința aceasta cei doi prie- 
teni erau înto:decuna da cel mai pertect 
acord, ei luară drumul cu o mașină spre 
Ploești, plcisii de aimosiera apăsă- 
toare a Capitalei și de lumea aceasa rea 
a Cetăţii rare nu pu'ea „să-i înțeleagă 
niciodată”, | 

Chetul dură aci câteva zile în șir, la 
restaurante, la niște prieteni ocazionali 
atât do p:imitori în „oraşul lui ce bei” şi 
se închee la Urlaţi, unde perceptorul îşi 
aduse aminie că locuia un fost coleg 
de școală... 

Când se treziră, deabinelea, după o 
săptămână ds chef la toartă, sco'ocindu-și 
buzunarele cai doi vecini puiură con- 
statea următorul bilanț: nenza Nenciu 
Penciu, distrat și domic da viață, chelui- 
se op:sprezecs mii d3 lei chria încasată 
pe apartamentul închiriat iar d. Nas In= 
ghirliu perceptorul reuși să atingă şi el 
aproape această cifră... 

— Asta adălmaș, nu glumă, nene Pen- 
ciu, încercă să glumească penceptorul, 
Gvând un aer da tristețe pe figură şi în 
glcns,,. 

— Ei da, așa ceva mai rar. Dai un ban 
dar te porți, dar ultimele-i cuvinte îi în- 
ghețară pe buze. 

Vru să-și potrivească pălăria, după 
cul obișnuit, dom pălăria nu nai era 
p9 Cop. 

— Nu e, zise bietul Penciu, disperat. 
Inghiriu, însă, nu mai era preocupat 
de aceste lucruri mărunte şi răspunse 
absent : 

— Lasă, nene, mergem în altă parte, 

Pălăria nouă şi ietlină, care fuszs0 pri- 
lejul atâ'or zile de voie bună prin berăril- 
le Capitalei și Ploeştiului, fusese pierdută, 
sau uitată, prin nesfârgitele pe:egrinări 
cheflii și mimeni nu-și mai adusese a. 
minte de ea, 

Când cei doi vecini ajunseră la Bucu- 
raşti, Inghirliu, plân de idei, întrebă dacă 
pălăria veche, a lăsat-o, cumva, la pră- 
vălia unde a cumpărat-o pe cealală,.. 

Cei doi se tuminară. Situația fu socotl- 
tă cași salvală, 

—  Șiii ce zic eu, spuse percep'orul 
studiind cu mare luare aminte pălăria 
vechea a vecinului. O pălărie fină ca 
asia, nici nu se mai găseşte. Aia nouă 
era o câmă pe lângă asta, dacă vrei să 
mă crezi. Ascultă statul meu prieteneac. 
Cât siăm, undeva, la o bere, o dăm și 
ţi-o întoarce și-ți pune panglică nouă... O 
să fii cu ea mai elegant decât oricare... 

ia e pălărie bună, dom'le... Borsalino, 
veritabil,,. 





Nu suntem singuri 


(Urmare din pag. 9-a) 


Am rămas, Și n'meni nu-și poate închipui cât de 
strâns ne incolăceau durerile, cât de mult ni se în- 
tunecaseră frunţile și câte schisme adânci făcuseră 
gurile noastre. Dacă vedeam vitrinele aurite sau 
a.b'te, pline de jucării şi păpuşi, ne mușcam buzele 
să nu ț:păm. Și dacă vedeam brazi purtaţi înspre 
case necunoscute, ne răsăreau lacrimile între pu- 
pile. 

— Suntem prea s'nguri, prea singuri! murmura 
prietenul meu, nemai având nici el curajul să-şi 
manifeste suferinţa altfel, 

Incet, incet, simţeam că ne soarbe un vânt strein, 
că ne prăbușim într'o prăpastie fără fund. 

Dar, într'una din zile — ceva neprevăzut se în- 
tâmplă. Eram în vizită la un unchiu al meu. Un 
iel de serată cu muz că, discuţii politice, doamne 
şi ceai. Rămăseserăm pruăenţi în holl, încercând 
mai întâiu să ne ob:șnuim. Mătuşa Alice ne întâm- 
p.nase surâzând galeş şi se oferi să ne prezinte ce- 
lorialți. Dar refuzarăm respectuos, zâmbind cu re- 
verenţă și făcându-i o mie de complimente stupide, 
până în sfârșit se re'rase. Erau mulţi tineri cocheți, 
fardaţi și suf c:enţi. Deasemenea multe domnișoare 
frivole, stilate şi deosebit de frumoase. Il rugai pe 
Sera? m să plecăm. Nu-mi plăceau oamenii ace'a, 
care prea repede își dădeau o imporțtanţă efemeră 
și se sbat inutili pentru o seară petrecută inocent. 
Dar pretenul meu privea absent înâinte, pe dea- 
supra celorialț', în fundul sălii. Părea că urmăreşte 
anume ceva, căci în acelaş timp îmi strângea bra- 
țul, făcându-mă și pe mine atent. 

— 0 vezi? tresări el, iluminat deoaâată, copleșit 
de emoție. O vezi? repetă el,-zâmbind. Fata dela 
concert. Extraordinar! O recunosc destul de bine, 
ea este. 

Incercă să facă un pas înainte, dar se retrase 
umilit, încrețindu.ţi în aceeaşi clipă fruntea, Nici 
eu n'avui timpul s'o văd, pentrucă din nou mai tare 
imi strânse braţul, obligându-mă s'o urmez, 

— Să plecăm! Repede, te rog! 

— Dar ce'nseamnă asta? întrebai deadreptul în- 
mărmurit, Ai ocazia s'o cunoşti personal, să stai de 
vorbă cu ea. 

— Nu, nu vreau s'o văd — răspunse el însuși ui. 
mit de această inconsecvenţă. Sunt prea. mulţi oa- 
meni a:ci, prea multe 'umini. Imi pare rău că n'ai 
văzut-o îndeaproape. E o fată foarte ciudată!., 

— Ţi.e frică, asta e. Constat că ești incapabil să 


fugi din singurătatea. ta. 

— Nu, nu-i adevărat, isbueni el, agitat. Ascul- 
tă mă... 

Nu ne mai luarăm rămas bun, Plecarăm pe furiș, 
ca dintr'o casă în care ne introduseserăm fără rost, 
Mergeam alături, înțelegându-ne sau încercând să 
ne înțelegem. 

— Fiecare suntem în noi înșine ca o fiacăre de 
lumânare, începu prietenul meu noua lui spove&da- 
nie. Este imag-nea cea mai ideală şi-mi place pen- 
trucă poate arde până la epuizare, te poate lumina 
pe tine însuți mai ales sau te poate intuneca de- 
fin'tiy. Ai văzut desigur hmânări care se încolă- 
cesc unele de altele, se alipese și continuă să ardă 
într'o singură văpae, La fel sunt și întâlnirite din- 
tre oameni. Atunci când flăcările se sublimează 
intruna, nu-ţi mai aparţii. Ești dator să te dărui 
cuiva, să nu mai fii tu, să renunţi la tine. Eu nu 
șt.u până la ce punct, pot să mă dărui unei iubiri. 
Detinitiv, definitiv! Fără nicio cenzură, fără re- 
mușcări, mai ales fără ezitări. Iată p întrebare, pe 
care nu mi-am pus-o încă. Am ezitat, Deaceea am 
fugit. Imaginează-ţi însă că iubirea pentru fata 
dela concert ar rămâne în afara flăcării mele, £ 
mai frumos așa. Dar poate îi şi o mai deşartă u- 
milinţă. 

Tăcu, cu gândurile duse aevea. Nu-l puteam ve. 
dea prin întunerec. Totuși mi-l închipuiam aspru, 
cu chipul palid, închis în el însuşi, 

Ajunseserăm acasă târziu. Prietenul meu rămase 
câteva clipe în dreptul uşii, ezitând să inte: 

— Ce-ar fi totuși să mă întorc acolo? își puse sin- 
Sur întrebarea. Dar mai înainte de a-și răspunde, 
închise ușa după el. 

Se desbrăcă de haine..cu gesturi lente, ca de om 
obosit. I se păru că simte o lacrimă pe obraz, dar 
st:ngherit se șterse repede cu palma, 

— Ce e cu tine? Censeamnă copilăria asta? îl 
întrebai mirat, 

Dar el nu răspunse. În odae era frig, un fel de 
umezeală pătrunzătoare prin toate. Aş fi vrut să-l 
impac, rugând_l să nu mai plângă. Acum figura era 
mai împietrită, ochii mai lucitori și mâinile mai 
nervos încrucişate între ele. Şi în cele din urmă, a- 
ducându-şi aminte de ceva, se întoarse către mine 
şi-mi spuse zâmbind : 

— Să nu uiţi, mâine să cumpărăm Pomul de 
Crăciun ! | 


Nu știu când s'a trezit a doua zi de dimineaţă. 
Poate n'a, dormit toată noaptea, Plecase fără să-mi 
lase nici un cuvânt. Mi-era teamă să nu-şi primej- 
duiască viaţa în vreun fel sau să-şi admită alte în. 
tâmplări echivoce, vuigare, care să-l introducă în. 
tr'o stare de moarte, să uite pe fata dela concert, să 
uite că e singur, 

Toată ziua am rătăcit prin magazine. Veneam a- 
casă şi ieşeam din nou, Lăsam pachetele, aduceam 
altele. Ei nu venise. După ce toate fură împrăștiate 
deavaima în odae, mă pregătii să aranţez pomul. 
Mi se parea un lucru minunat, nou până atunci, 
fantastice. S:am singur în faţa bradului şi.! priveam 
extaziat, Așezai mai întâi uumânările, apoi ch.pu” 
ciie, icoane:e, nucile, bonboaneie, jucăriise. In pre- 
ocuparea asta, tresâream ades și.mi conempiam 
pomul de Crac.un. F.reşte, mi-ar fi plăcut în ciipa 
aceea să vină c.neva, să-mi ajute, să fim doi în 0- 
cui unuia. De aceca și m.e mi se întunecau arat fa- 
ţa şi îmi îndreptam ochii spre uşă. 'Yoiuşi, încet, în. 
cet — mă absorbii în jocul înfrumuseţării bradului 
și uitai de toate. Aveam un sentiment ciudat de 
bucur.e răvăşită, fără sens şi reacționam ca fiecare 
copil, care așteaplă un moş Crăciun real și onest, 
cu daruri multe și inedite. imi plăcea bradul acela, 
pentrucă mă înfrăţisem cu el şi pentrucă eu îl îm- 
podob.sem, eu îi dădusem un fel de viaţă. 

Târziu, sosi seara, la fereşti, răsăriră primele stele 
şi aprinsei lumânările. Stam neclintit în faţa bra- 
dului — şi doar în clipa aceea m'am simţit singur, 
ca 'ntr'o planetă pustie; atât de singur că nu mai 
mă auzeam trăind. Deodată, se auziră șoapte în 
holi și începu pe neaşteptate un cor de copii, un cor 
in care toate vocile subţiri și clare păreau fiaute 
vrăjiie. Ascultam şi mă vedeam aevea, Atunci am 
înțeles pe prietenul meu Luca Serafim, în cl:pa. a- 
ceea m'am gândit că poate a murit sau a fugit în 
alt oraş. 

Impărţii copiilor monede (erau câțiva care mă 
cunoșteau), deasemenea fructe şi prăjituri. 

— Dar unde este doranul Serafim? întrebă unul 
din ei, cu zulufi galbeni și în care recunoscui pe 
băiatul doamnei Vlădescu. 

— Domnul Serafim ? îngânai eu — trebue să vie, 
fireşte — trebue să vie numai decât, 

Plecară şi mă imțeam umilit, cu sufletul rupt în 
două sau cu ţoată existența mea suptă de un vânt 
păgân. Trecr-ă ceasurile simplu, fără alte turbu- 
rări, fără alţi colindători, mă pl'mbam între zidu- 
rile odăii şi nu știam ce-mi lipsește, nu mă înțele- 
geam şi poate însumi aș fi început să plâng. E 
groaznic să petreci noaptea de Crăciun singur, 
Nu-ţi săsești nicăeri astâmpăr, te crezi întrun exil, 
ocolit de toţi, neștiut de nimeni, 


Surprinzător însă, se auziră alţi pași pe coridor, 
ușa se deschise larg și prietenul meu Luca Serafim 
isbueni din prag: 

— Nu mai suntem singuri! Nu mai suntem! 

Era în: vocea lui o spaimă amestecată cu bucurie, 
un țipăt împreunat cu uimire. Toată îfăptura lui 
părea pătrunsă de un mister, dar fericit, tânăr şi 
mai ales un bărbat frumos. Niciodată nu-l văzusem 
pe prietenul meu atât de împărțit oamenilor, atât 
de împrăștiat în propria viață. 

După el, intră fata dela concert, Numai ea pu- 
tea îi. 

— Trebuia să ne întâlnim chiar în noaptea asta. 
am spus, nu mai crezut și totuși ne-am întâinit, 

Al-0:.s: 

Ea îmi înt.:nse o mână albă, aproape transpa- 
rentă, Avea degetele foarte lungi şi luminate de un 
inel cu boabă albastră. Și era destul de frumoasă. 
Dar trumuseţea ei părea atât de ciudată ! Rămase 
mirată în m'jlocul odăii, neștiind ce să facă mai 
intâiu, Serafim îi ajută să-şi scoată haina, apoi o 
conduse în faţa bradului, 

— Ştii, Elena, — e prima noapte de Crăc'un pe 
care o petrecem împreună cu cineva. Să-ţi mulţu- 
mim sau să te sărutăm. 

Ea zâmbi, aplecându_se spre mine și spre priete- 
nul meu, Ii sărutarăm cuminte obrajii, ea geaseme- 
nea pe ai noștri. i 

— Şi acum ce facem? întrebă ea. 

— Tot ce se poate face iîntr'o noapte ca asta! zise 
râzând Serafim, 

Aranjarăm masa, o împodobirăm frumos cu 
flori, umplurăm paharele şi ciocnirăm, bând până 
în fund, îmbujorânădu-ne la faţă și privindu.ne din 
ce în ce mai uimiţi. 

— Eşti fericit ? îl întrebai atunci pe prietenul 
meu, 

=— Nu vreau să-mi pun încă întrebarea asta, zise 
Serafim umplânâdu-și alt pahar. Poate sunt ipocrit 
sau pur și simplu mi-e frică de răspuns. Vezi? Am 
așteptat ceva, ceva neverosimil, ceva nou, A sosit, 
Mi-a fost aaţ să se întâmple. Dar oare e ultima, aș. 
tepare ? Mâine nu vom dori din nou altceva? Asta 
este taina întâlnirii noastre și mai ales a acestei 
cine în trei. Mâine să nu mai ţipăm : suntem sin- 
guri. De aceea aş vrea să nu mai visez nimic. Să 
mă opresc aci cu așteptările, la această noapte de 
Crăciun, la această Elenă! 

Stăteau acum alături, foarte lipiţi unul de altul, 
lângă fereastră. Ea își plecase capul peste umărul 
lui, Serafim îi mângâia încet părul, zâmbind, 

Ii priveam de departe și-mi apăreau ca două 
stranii făpturi dintr'un vis. 

LAURENȚIU FULGA 

Decembrie, 1941. 








29 Dacembrie 1941 





Cronica literară 





„LEROI-LER “ (versuri ) 
„ Excursie in munţi“ (poeme) 
de ȘTEFAN POPESCU 


Piacheta de versuri intitu- 
lată „Leroi-Ler”, a d-lui Şte- 
fan Popescu (Sabin Vasia) 
cuprinde, în două cicluri, 
douăzeci şi patru de poezii, 
dar prea puţină poezie. Une- 
ori, rar, ca o aluzie sau ca o 
presimţire, versuri :Ca aces- 
tea : 


După unele vorbe 
îmi, rămân melodii ; 

(Bilet) 
dar aluzia rămâne singurate- 
că, iar presimțirea nu se jus- 
țifică : poezia, nu se lasă îm- 
biată. Alteori, putem întârzia, 
poposind cu mai muliă spe- 
ranţă lângă o strofă ca acza- 
sta din poezia intitulată: 
„Kulbur“ : 


Cine ştie neștiutul? 
Cinentreabă cu sărutul? 
Imțep cerul și mi-l sânger, 
Țâşnesc stelele din uger. 


A trecut desigur, prin ver 
surile citate, o adiere de p92- 
zie tulburând sufletul stihui- 
torului, dar atât. Sunt multe 
vorbe și pline de miezuri po- 
sibile, în această plachetă. Cel 
care se joacă cu ele pare să 
aibă intuiţia magtei lor și & 
basmului pe care și l-ar putea 
spune. Dar e numai joc gra- 
tuit, în care plantele vorbelor 
pălesc de prea multă osbcu- 
ritate. 

Cine n'ar recunoaște Poe- 
7ia, în acest fraged și virginal 
receptacol : 


Culorile nu se numeau și tot era 
[și alb și TOŞ... 
Ș, de ales, ce să alegi din tot 
ales, din tot frumos! 
(Basm) 


Dar cu tot îndemnul pe 
care-l cuprind versurile, poe- 
zia n'a rodit mai departe. Și- 
apoi „basmul” vorbelor care-şi 
amintesc. nostalgic de un tre- 
cut când nu erau puse să Slu- 
gărească înțelesurilor vieții 
sociale a mai fost spus, — 
cu câtă emoție comunicativă 
dar și organizată, -— vă a- 
mintiţi ? 


Necunoscând hârtie şi cerneală, 
Cântecul nostru senălța cântat. 


Jar  nestârşitul vieţii nu era 
stricat 

De un canon, un Scris, o zugtă- 
veală. 


x* 

Am primit a doua placheltă 
de poeme a d-lui Ștefan Po- 
pescu, intitulată „Excursie în 
munţi”, după ce rândurile de 
mai 'mainte fuseseră scrise. 
Impresia, rămasă după „Leroi” 
Ler” ne-a fost confirmată 
prin lectura, suitei de poeme 
„Excursie în munţi”, legate 
prin înţelesul unitar al ace- 
luiaş îndemn, repetat cu île- 
care din cele douăzeci și trei 
de fragmente, făcut cititoru- 
lut — „prietenul-om” — de a 
se smulge din „mucegaiul li- 
vrescului și cotidianului“. 
Este, fără îndoială, mai mul- 
tă substanță, mai mult con- 
ținut; omenesc în această ex- 
cursie în munţi, decât în 
„Leroi-Ler”. O prezență au- 
tentică. deşi nu încă de poe- 
zie, graţie căreia înțelesurile 
comunicate, amintindu-și de 
trecutul lor visceral, când vor 
fi fost experienţe — ale sufle- 
tului și ale cărnii deopotrivă 
— pot stârni un ecou mai 
adânc, la cetţitor, decât l-ar 
putea obţine jocul superiicial 
și eratuit al unul experiment 
artistice numai. 

De astă dată însă, nu obscu- 
ritatea înțelesurilor ci prozais- 
mul — poate numai ostensiv, 
afectat — descurajază pe a- 
cela care s'ar lăsa îmbiat de 
făgăduiala autorului înscrisă 
pe coperta cărții. Nu vrem să 
insinuăm că d. Stefan Popes- 
cu face proză fără să ştie, dar 
ce pot avea comun cu poezia, 
în afara aparenţei tipografi- 
ce, astfel da versuri: 


Ce e urit, greoi — e adesea din 
Imoi, 

din dispoziția noastră, 

din posibilitățile noastre. 


Putem fi sensibili, și suntem 
chiar, la generozitatea elanu- 
lui acesta: 


Vulturește creşte dela tine, dela 
(mine, omule-prietene, 

o bunătate jără vârstă, un yână 
fimbărbătător, 


un chiot colosal, unanim, 
pentru țineretul lumii. 


— dar substanţa versurilor ci- 
tate se consumă, odată cu în- 
țelesul tranumis, Poezia însă 
e ca o aducere-aminte plină 
de nostalgia unei armonioase 
împliniri, pe care abia când 
ai găsit-o începi s'o cauţi cu 
înfrigurare, dupăce adică în- 
ţelesul comunicat a servit la 
ceva, a făcut posibilă parti- 
ciparea, afectivă a cititorului. 

Odată, cel puţin, d. Ștefan 
Popescu compune, cu titiu i- 
lustrativ parcă — „ne fut-ce 
que pour vous en donner 
idee”, cum ar spune Mallar- 
me — acest fel de poesie ono- 
matopeică, s'ar zice că anume 
pentru a fi citată: 


Giganticele hoarde de stânci, în 
clădărite, cu solzii de ghețar, 
aburcă feste pleșe, spinări încă- 
lecate, 


în tunete când surde, când hur 
ducări de smei. 

Zăpezi şi grohoțişuri râvnesc va 
lea'n cirezi năprasnicen năvală. 
Din poticniri iuţeala le creşte 
tărîtată, 

din smucituri mai slobod răsare 
caleam față 

şi faima, vitejia oştirilor în tro- 
pot. 

rămase sînt de prăbușirea pute 
rilor din stei, 


când toată pedestrimea, când toa 
tă călărimea de khîrci de bolovani, 
zănatece se su'pă, în hăuri îm- 
bdulzite... 


Sunt însă momente de- 
alungui „Excursiei în munţi” 
cână felul de a spune al d-lui 
Ștefan Popescu devine mai 
puțin exemplar și mai puţin 
demonstrativ — ea şi cum din 
neatenție, uitând să se mai 
supravegheze, s'ar lăsa dea- 
dată luat de emoție —- mai a- 
proape de firesc, și pcetic 
chiar (deși ca timbru amin- 
tindu-l pe Lucian Blaga) : 








Mângâie piatra, ascultă-i muţenia. 
pipăie-i pintenii, platoșa, chivăra 
șintreabă: de ce se miră. 

ce privește, 

ce face, 

ce gândeşte 


Du-te ia tezere: 
pleacă-ți urechea, 
străbate-le cu ochiul, 
soarbele cu buzele. 


Versurile citate sunt printre 
ultimele din șirul celor întâl- 
nite în excursia la care ne-a 
îmbiat lectura cărții d-lui 
Ștefan Popescu. Ii dorim, în- 
îr'o viitoare excursie, să gă- 
sească prilejuri mai rodnice 
de poezie. 


MIHAI NICULESCU 





Seară de dans 


Lumi 12 Ianuarie 1942, la orele 
40.30, va îi la Opera Română 
(Teatrul „Regina Maria"), » 
seară de dans Gabriel Negry, cu 
concursul d-lui Ion Filionescu 
(la piam), 


[a 


GABRIEL NEGRY 


In program, interpretări pe 
muzică de Bach, Haendel, Mo- 


zant, Brahms, Casella, Pirrne, 
Granados,  Seriabin şi Sabia 
Drăgoi, 


Biletele la magazinul „Orfeu“, 
calea Victoriei 44, telefon 4.05.12. 





i sau scris şi se vor mai 
2 cărți în ale căror file vibrează 


UNIVERSUL LITERAR 


oziții franceze in teatrul contimporan 


tcală, 


în name Ace ta 


m— 





“ 


(Urmare din pag. 1-a) 


In 1896, Antoine îşi închide porțile. Dar campania lui nu 
rămâme zadarnică. Din ciocnirea excesului naturist cu ex- 
cesul bulevardier se aprinde scânteia care luminează o nouă 
cale, propice umor nouă momnifestări specific franceze. Pe ca- 
lea aceasta înaintează acum triumfal e pleiadă de drama 
turgi came, pentu prima oară în istoric teatmului fremcez, iz. 
butesc să prezinte adevărate drame, adică aicel dozaj deli- 
cat de comic şi de tragic, de severitate şi duioșie, pe ce 
geniul framcez încă nui putusze realiza, în ciuda modelelor 
engleze și germane, în ciuda preceptelor hugoiiene şi a me- 
lodramei, romamiice, în ciuda teatrului cu probleme și teze. 

Numete acestor reailizateii sunt mai toate cunoscute la 
noi, si muite dintre ele scumpe. Henri Becque, care se atis- 
mă paralel cu Antoine, practică un verism aspru şi stiiizează 
în negru tabiouzi de moravuri şi caractere umome. Porto-Ri- 
che, înciziv, catifelează totuși tragicul conflictelor sale cu 
nuanțe de melancolie, Aspru și verist este Octave Mirbeau, 
sate Emile Fabre. lor procesele sumare şi crude, scumpe lui 
Henri Bernsiein, se destășură cu cinică luciditate. Pe o linie 
paralelă, Jules Renard privește priniro pânză de Icocrâmi 
avârcolirile dureroase ale unei umomități precis observate. 
In fine, observaţia exactă a lui Henri Bataiile se colorează cu 
irizări poetice și se învăluie în bogată elocvență sentimen- 


Nu ne oprim la Framgois de Curel, spirit sistematic și de- 


ductiv, care răsbate în adâmcurile sufletești înarmat cu in- 
simumentul rece al teoriei, Nu ne oprim nici la truculența lui 
Richepin, nici la scânteietoarea gremdilocvență a lui fos- 
tand, romantică întâurzicați şi fără descendență posibilă, 

Dar cum să nu ne oprim la Claudel ? Ne oprim la Clau- 
del cu atât mai multă plăcere cu câl, departe de a infirma 
continuitatea iranceză pe care o schițăm aici, Claudel o con- 
firmă cu mijloace noi, fimdcă acest catolic mult mai lucid 
decât mistic, acest zugrav de vitralii orbitoare prin culori vii 
şi lumini cudâmci, acest prodigioa poet întrun cuvânt, este un 
prodigios cunoscător al „inimii, a cărei substanţă paipitan- 
tă o oferă divinității ca um sacrificiu, Există întradevăr un 
paihologizm claudelicm fără amaliză, fără migală, format din 


naive şi masive divinații, 


Să mai cilăm nume ? Henri Lcavedam, Maurice Donnay, 
Robert de Flers, Abel Hermani ? Aceşti minei au fost și au 
merâical să fo membri ai Academiei Franceze, fiindcă oricare 





„, Noi dela bombardament “ 
de GRIGORE OLIMP IOAN 


Despre războiul pe care-l du- 
cem împotriva  bolșevismului 
scrie 


momente din marea epopee du 
rată prin sângele vărsat pentru 
pământul dela răsărit.  Ceeace 
s'a tipărit până acum în această 
direcție, sunt lucruri văzute și 


trăite, la diverse voltaje, de tup- 


tătorii  tereştri. 

Dar există, desigur, şi un alt 
aspect al bătăliei, cunoscut mai 
mult din cifrele corecte ale co- 
municatelor, — e vorba de răz- 
boiul aerian, a cărui amploare 
şi însemnătate sunt prea  evi- 


dente spre a mai fi puse în dis- 
cuție. 

Noi dela bombardament este 
o carte de intensă trăire, autorul 
ei luptâna ca pilot într'o  esca- 
arilă încă dela declararea ostili- 
tăţilor cu Rusia sovietică. In- 
semnărila zilnice ale gazetarului 
Gr. O. loan oglinăesc, sobru și 
precis, stări sufleteşti, aspecte 
de ansamblu şi ne redau, într'o 
lumină justă, spiritul de echipă 
ce animă personalul fiecărui a- 
patrat, 

Cartea, apătulă în editura 
„Ofar“, conține un număr de 59 
fotografii documentare, aeriene 
şi terestre, cu totul inedite. 





Povestire de Crăciun 


(Urma:e din pagina I-a) 


Astfel umblind, timp nesocotit de luna, regele a 
cesta predestinat și slugile lui nenumărate, puriind 
daruri măiastre și plasa plină cu păsările năzdră- 
vene cile țări! lui, ce intrat într'um oraș cu totul ne- 
cunoscut, dar unde stecrua s'a oprit deasupra capu- 
lui. Și dacă scăpase de moarte și de sclavie, prin 
luptă, dealungul drumului său, războindu-se cu 
dușmemii cei mai aprigi și sufletele cele mai haine, 
aici însă unde el venea să întrebe de Imparatul 
hunii, născut după cum grăia semnul stelei, printre 
omeni, spre a i se închina cu umilință şi ai fi slu- 
gă, aici însă, în loc de biindețe și de înțelegere, 
oamenii xcsu ridicat pietrele dmamului și le-oru, aruncat 
asupra lui, mânindu-l cu ţipete și blesteme, în afara 
zidurilor cetății, 

Dar, cum stătea desnădăjduit, iată că um co- 
pilaș l-a luat de mină și blajin l-a dus cu încetul 
(cum putea pasul său mic de prunc) — şi lumea 
părea un suris, atit de fericit se simțea regele — 
până la malul unnui ler dintr'o pădure (îmi spunea 
povestirea : ale cărei pe erou limpezi și adânci ca 
şi ochii umei fecioare rugindu se), 

Aici, a zărit printre niște bă&nai trase la mal, o 
mină de oameni, poate pescari, dor pe chipul lor 
iradia o străluzira atit de mare, înoit regele s'a dus 
drept la si și privepind aproape vă se află în forța 
unor sfimți (scm aproope zei, fiindoă nu știa încă 
ce este aceea un sfint). lar unuia din ei, care le vor 
bea celoricilți, i-a spus şi el cuvintele de cinste, cum 
obișnuește un nou venit cînd intră într'o adunare, 
dar nu mică i-a fost rmitrorea cruzimduil pe acesta 
răspunzind în iimba dlui, de amde pină acum, pe cite 
md.ecaguri călătorise, nu se prea putea înțelege cu 
nimeni ; dar necunoscutul l-a lămurit repede, spu- 
nindu-i că Dumnezeu i-a dat darul de a vorbi orice 
limbă. 

— „Duemtă le EL”, a strigat atumei regele, înve- 
selit de a îi ajuns însfârșit la ținta dorită, pentru 
care ostenise atit amar de eni. 

Dar apostolul — căci era um apostol acela că- 
rula îi vorbea — punindui cu blândeţe mâna pe 
umăr i-a spus: al venit prea târziu; El a stat între 
noi, Mântuitorul, treizeci şi trei de ani, dar răuta- 
tea ocmenilor și nevolnicia lor lau omori, iar a- 
cum stă undeva în ceruri, și domnește de a dreapta 
Tatălui | 

Nu mică a fost supărereca regelui auzind acecs- 
ta, şi sufletul care așteptase atâția cmi desrobirea, 
trupul chinuit de exec lungă şi obositoare, de nea- 


jumsurile şi perioolale ei, seu deslânțuit, încât o 
sguduitoare furie la cuprins, de cu greu sar îi |i- 
niștit dacă nu spunea apostolul : 

— Au mai fost şi alți regi acri s'omu plecat în faţa 
pruncului nou născut. Dar ei legea n'am cunoscul-o, 
cum o vei cunoaște tu, acum, fiule. 

— Şi care este legea ? 

— Să-L iubim, și să ne îubim unii pe alții. 

La aceste cuvinie, toată tulburarea regehai s'a li. 
niștit. Tăout, ei a înțeles copleșiioarea frumusețe a 
cuvintelor auzite. Și-a reamintit viața lui, s'a gândit 
la sacrificiile cerute de zei țării sale, la răutatea ne- 
ostoită a oamenilor întâlniți pe drum, la chimurile ce 
îndurase, la luptele ce purtase și văzuse puriân- 
duse, și s'a simțit, cu tot părul său alb, reintinerit. 

— Aceste cuwinte sunt îmcâmtătoare, a spus el 
atunci ; să fi murit um am pentru eri învăţa pe cei- 
lalți iubirea, este um lucru minunat, 

Și cuprinzând în braţe pe apostolul fericit de sa fi 
descoperit un nou suflet curat, i-a spus : Dumnezeul 
tău este și al meu. 

Noaptea, care venise între timp, sa întins dea- 
supra locului şi o liniște ameţitoare i-o cuprins pe 
toți. In crea tăcere, regele țării îndepărtate și-a 
simțit sufletul puriiiaat. Toate durerile și suferințele 
drumului s'cuu irosit în nuitore. 

Ce sa mai întâmplat cmoi cu ei, nimeni nu știe 
prea bine. A pornit mâmat de îngerii Domnului, sau 
singur a păşit, dar fapt este că sa ridicat pe nişte 
munți înalu, foarte înalți, unde așteaptă venirea 
Fiului lisus, a doua oară, cu mâmdrie și sirălucirsa 
amunțată. El este nemuritor, și viața lui se hrămește 
din flacăra iubimii, (poate daacesa este nemuritor) 
pe care o așteaptă, cu răbdare să se împlinească 
pe tot pământul, adeverindu-se astfel vrerea Domnu- 
lui și încheindu-se rostul drumului său lung şi obo- 
sitor, din tara dintre Miază-zi și Miazămoapte către 
Locul unde s'a născut Mântuitorul, 

Astiel spunea acel vechiu beam al copilăriei pe 
care l-am auzit povestit în preajma Sărbătorilor, lar 
sufletul: meu voia să șie unde se ascunsess regele 
ării îndepărtate, pentru a-l întreba dece nu vine 
printre ocrnemi o clipă mai devreme, să-i înveţe și 
pe aceștia taina lut, 

Şi poale totuși va veni, să-i pulem privi fața mi- 
nuntă, laminate de focul dragostei, să ne poves- 
tească răutăţile întâtnite în oalea lui, (vom depăma 
şi noi durerile noastre) să ne spumă despre biruinţa 
iubirii pe care el a realizat-o. 


DIMITRIE POPESCU 


. [i . . 


N ——— 


ar fi scăderile lor tehnice sau temperamentule, el se situlază 
ps linia geniului frcuncez, Nu insistă nici asupra lui Courte- 
line, autentic Francez, în sensul defmiţiei sugerate până 


acum, 


Asfel, după războiul mondici, atunci când instituțiile 
păcii începeau să renască, scena fromceză s'a putut mândri 
cu mai multe nume noi, dethitiv instalate în patrimoniul ma- 
țonal. Ea a putut grava pe iromtizpiciul ei protilurile lui Bec- 
que, Baiaiile, Claudel. lar misiunea pe care o primar, era 
o dublă misiune istorică: aceea de a duce mai departe co- 
media psihologică, așa de strălucit reprezentată de genera- 
ţia premergătoare războiului, şi aceea de a adapta definitiv 
spirihuiui national genul „dramă“, Comedia psihologică, dra- 
ma psihologică, ale căror lmile nesigure permit nenumă- 
rate coniaminări și combinații, acestea sun! într'adevăr qe- 
nurile care iusirează scene frunceză din ultimii douăzeci 


de ani. 


Drama sumbră, cu apeluri la subconștient, încărcată de 
cbsesiuni, de refulări și desfășurându-se în atmosfera de bol. 


nave neliniști: este drama lui Lemormand, 


Drama femeiei solitare, care încearcă zădamnic să înde- 
plinească destinul necesar al iubirii: așa e Muadelom a hui 
Jean Sarmehnt, așa este eroina lui Simon Ganiillon în Maya. 

Drama fermiliară, sobră, umilă, cu teme de psihologie 
conjugală sau extra-conjugală: e drama lui Ch. Vildrac, a 
lui Denys Amie], fostul secretar al lui Bataille, a lui Paul G6- 


raldy, a lui ]. ]. Bermmard. 


Drama „iriunghiului” — doi bărbaţi iubind aceeaşi fe- 
mes (Paul Raynal, în Le maitre de son coeur, şi câți alții ]), 


su două femei iubind același bănbat... 


Drama complexă, cu vaisie ecuaţii amoroase, normule și 


anormale, ca în Les parents terribles a lui Cocecu, 


Peste tot, aceeași temă fundamentală: iubirea, lubirea 
în toate ipostazele ei, cu infinitateia ei de consecințe, de nuan- 
țe, de maacțiuni, O întreagă umanilerte îndrăgagiită, ps care 
o putem clasa după vârstă, după profesiuni, după mediul 
social şi geografic, o întreagă umoamitate suferă de iubire, 


trăieșie, se valorifică și mocme prin iubire, 


Alie confiicte, independem:e de iubire sau grejaie pe ea, 
îmbogățenc de sigur piihologia scenei fromceze între un răz- 
boi şi calălalt, Siegfried al lui Giraudoux, sub pretexul unui 
caz de amnezie, pune cu autoritate problema psihologiei di- 
ierențiale inanco-ge.mane. Jecmn-Vic.ar Peiierin, în Tâtes 46 
rechemge (1926), una din cele mai curioase realzări contim- 


porane, careanterizecuză 


ch vigoare conflistul generațiilor de 


isri, lar Paul Raynal, în Le Tombeau sous | Arc de Triomphe 
(1924) studiază cu un dureros şi puemic pateiism raportul 
psihologic şi moral dinire combatanții de ps front gi civilii 


din spatele frontului, 


O foarte diversă umamitate fan'omatică cireulă axial de 
douăzeci do ami încoace între Monima:tre și Monipamasee, 
prin Champs-Elysees și Bulevande, de la Atelier-ul lui Dullin 
și de la IOsuvre a lui Lugn6-Poe, prin d'fariele întreprinderi 
ale lui Jouvet şi Gaston Bay, până la Vieux-Colombier, ale 


cărui porți Jacquzs Copenu le va înich'ds prea cu:ând, 


Coperwu, Dulin, Baiy, Jouvet — cadmirabili cactori, regi- 
sori inteligenți, artiști integri și integrali — scena franceză 
le datorește bogăția şi noblețea ei de douăzeci de ami în- 


coace. 


Inmoiori, toți patru eu fost înnoitori, Toţi patru au reînnoit 
decorul, au imaginat focuri de scenă, au accepta! și solicitat 


"tone temazitățile. Intr'adevăr, tecbrul francez racani mwu-şi 
terzice nimic din tehniaa modernistă şi din ingredientele 


same | 


Pi 


mantate — metaiizice, exotice, iamuaatire, siimice — ce cari» 
fsilor străini. În epoca lui Freud, a lui Bema:d Shaw, a lui 
Pirandello, a ui O'Neill, cr fi fost puradoxal şi anahronic ce 
singur teatrul francez săşi interzică cercetarea orizon.urilor 
încă nsexplorate. De fapi, f:eudizmul lui Lenormamd și Coc- 
tezu: tehnica vehementă a unui Pailerin, a unui Saiacrou: 
reccourci-ul suges.iv al unui Gantlllon — dovedezc cu priso- 
sință că scena iranceză g'a ținut în bătaia tuimroz curentelor 


mondiale, 


Mai mult chiar: scena fianceză a izbutit să se emulgă 
din preiudecala realismului elementar, pentru cre „adevă- 
rul” era imitozea abia stilizată a naturii brute, Superztiția 
„Seliei de viață” na'uraliste nu mai impresionează pe n:meni, 
icur auczivul tebioa de moravuri, fără motivări interioare și fără 
proiectări pe plan uman, s'a rebugiut în teaire de a doua 


mână. Acum vreo zece ani, Etienne Rey, 


cricul  ziamului 


Comoedia constata faliimen'nul realismului, ic Henry Bdou, 
foilstonisiul dramatic al ziarului Le Temps, un om de înaltă 
cultură şi un excelent observator, proclama că „Au thâalire, 
le regnsa du fait pozilii est termin”, Această descă'usare a 
scemei nu era de alimimteri decât un episod al unsi descă- 
tușări generale în literatura mondială, man'festată cu care- 
care timiditate și în literatura franceză, unde academicicanul, 
romancierul și marele amator de opere străine, Edmond Ja- 
loux, vestea cu insigtență în articolele sale (Les Nouvelies 
litteraires, Le Temps, etc.) că spiritul literar al vremii se în- 
dreaptă vertiginos călre perceperea și expresie sensurilor 


fcantastice als lumii și vieții. 


Sub impulsiunea acestor tendințe, featrul francez renun- 
ța la reprezentarea prea directă şi materială a fapiului și 
adopta chiar o logică mai puţin mdimentară. El accepta să 
moduleze datele vieții prin ironie, fomtezie, idee, poesie, și 


proiecta asupra obiectului humims subiective, 


care  avedu 


semnificaţia umei interpretări adânci sou cel puțin perso- 


nals a materialului. 


Dar toate aceste înmoiri şi modulări rm s'au produs la 
întâmplare, ci în sensul și în limiele geniului fromcez. Căci 
acesta este faptul dominant care trebuie scos în relief: tea. 
irul francez de după război a realiza o formulă a comediei 
și a dramei psihoiogice care, nu numai că rămân franceze 
în esenţa lor, dar devin mai iromceze poale decât genurile 
similare practicate înainte de război, Căci inovațiile de care 
vorbeam nu sunt esențiale. Nu ne vom mira deci că un gerii- 
tor aşa de sensibil la sugestia adâncurilor turburătoare, An 
dr6 Gide, ia atiiudine împotriva ireudismului devenit mone- 
dă curentă: Le treizieme arbre, um act reprezen:al la înce. 
putul anului 1939 (teatrul „Au rideau de Paris”), e o înă sa- 
tiră a Psihanalizei care bântuie în 'onumite medii de provin- 
ce, introducând comice perversiuni în imagimația domică 
de sensațional a plictiselillor provinciale. În general, se poate 
af.xma că ceeace la un Shaw, ice um Pirandetlo, domină cu 
luciditatea unui procedeu dsveni! dociină, nu fguroază în 
teatrul francez decât cum arono salis şi pe al doilea plan. 

Icar pe plomul întâi se desfăsură, cu o amploare şi cuuto. 
Titate demne de tradiţiile seculare, acalaşi „Coeur humain”, 
aceeaşi umanitate siudictă în funcțiunile ei sentimeniale şi 
pasionale de toiisauna și cu aceleași m'jlomce spaciice 
rasei : intuiţia psihologică pătrunzăoare, dezpuială de orice 
analiză didazică şi rebală oricărei fo:mule teoretice prea 
dezpotice ; spiritul (Vezprit) spumos şi iibez, grațios sau amar, 
nuomțat le infinit ; o umbră de melemcolie, în sfărșit, așa cum 
se cuvine descendanţilor unei raze care șiie adâncurile îni- 
mii, dar și limitele posibilității nomatre de a-i cunoaşte abso- 


lutul şi de a-i invinge tantadităţile, 


BASIL MUNTEANU 


Această expunere a fost făcută la Teatrul Naţional din Bu- 


cureşti, în ziua de 23 Noembrie 1941, 


L 


= Aspecte din viata = 
culturală a poporului slovac 


Curând după 14 Martie 1939, 
data proclamării independenței 
Statului Slovac, s'au întrunit în 
splendida stațiune balneară a 
munţilor “Tatra, la TFatranska 
Lomnica, poeţii şi scriitorii pono- 
rului slovac, pentru a discuta 
asupra orientării ideologice a 
culturii slovace şi a elabora pro- 
gramul naţional-socialist în care 
urmează a se încaăra întreaga 
viaţă culturală slovacă. Manites- 
tul poeţilor și scriitorilor, pu- 
biicat în urma amintitei întru- 
niri, a devenit o piatră de hotar 
în viaţa acestui popor şi a pus 
la adăpest cultura Slovacă de 
oriec influenţe nefaste, anga- 
iând-o cu toate forţele ei tinere, 
in slujba vieţii naționale, 

Cultura poporului slovac n'a- 
vea nevoie să i se pună abia la 
acea dată târzie temelia iniţială, 
câri ea se bucură de o veche 
tradiție, cu o valoare bine sta- 
biiită, dar trebuia să îi sec dea 
ur rilm nou, o nouă pulsașiune, 
peiițru ca astici reinviată să 
poată păirunde in toate stratu- 
“riie sociale şi in colțurile înde- 
părtate ale Slovaciei muntoase. 
Iniţiativa acest activităţi im- 
poriante a fost Iunată de minis- 
terul educației naţionale al So. 
vacici, care potrivit principiilor 
si programului părintetui natiu- 
nii, regretatul Andrei Hlinka, — 
„în fiecare sat un cămin cultu- 
ral —îniiintează o scrie ae şeali 
noui si pe lângă iiccare şcoală 
un cămin cultura!, având mebi- 
rea să facă legătură directă a 
populației dota sate cu cele mai 
înalte instituţiuni de cultură ne- 
țională. 

Datorită celor iai de seamă 
instituțiuni cuiturale slovace, cum 
sunt ministerul educaţici naţio- 
nale, Matica slovacă, şi Unirer- 
sitatea dela Bratislava și în fine 
ministerul propagandei raţiona- 
te, astăzi limba slovacă a tost 
purificată de siteinisme şi Spi- 
titul cullurii naționale a devenit 
mai presus de toale crestin. 


Poporul slovac, nici odată în 
cursul istorici na renunțat a 
ideologia creștină şi credem că 


nu se va îndepăria de ea nici- 
odată, căci fiii acestui popor au 
credință adâncă în puterea mo- 
ralei creştine irvorilă din sur- 
sele nesecate ale moralei eterne. 

Acest colorit etic-religios al 


DE e e e mt manaană 





Intr'una din zile, batalionul 
nostru a mers cu pas întins, 
ca cei din vânători. Porniţi 
din zori, pe drum lung, cu căl- 
dură multă și apă puţină, cu 
toată  voioşia de peste zi, 
pennoptat ne cuprinsese pe 
toți o oboseală vădită. când 
pe flancul stâng şi în răspăr 
re pomenim cu un câ liber. 
Era un dobitoc bine făcut, 
scăpat de ai noştri sau eva- 
dat pe semne dela inamicui 
in retragere. Părea că trece 
coloana noastră în revistă, 
așa mergea cu pas bătut și 
ținea capul buestraş. 

Cum l-a văzut domnul ma- 
i6r, a bâgat Go seamă că nu. 
un cal de rând şi-a ordonat. : 

= Prindeţi calul! Comu- 
nieaţi mai depatie şi se va ra- 
porta Ge executare ! 

Porunca aceasta scută şi 
limpede a fost prinsă de an- 
vereie majuruim nostru Tă. 
pâycă, un fel de cutie de r€- 
ananţă a tuturor ordinelor 
ee veneau de la „comandă”, 
şi retransmisă coloanei cu 0 
mica momiticare, câci dânsul 
avea Un dar hespus să, suceas- 
că lucrurile. 

— Prinde unul calul! Co: 
munică mai departe și rapor- 
vează de primirea ordenului! 

— Prinde unul calul! Co- 
munică mai departe și rapor- 
vează,.., 

— Prinde unul caâlul!... sa 
repetat din grupă în grupă 
până la coada coloanei, 

ja pas cu calul mergea şi 
ordinul sau mai bine zis, la 
pas cu ordinul mergea, şi ca- 
iul. Dar odată ajuns la celă- 
ialt capăt, Qrept urmare sa 
făcut din nou aceeaşi tăcere 
scandată de cadenţa noastră 
toţ mai grea, când auzim din 
față glasul imperativ al dom- 
nului maior : 

— Sa comunicat ordinul ? 
Se va raporta de executare! 

—- Raportează unul dacă 
sa comunicat ordinul! — 
rsia domnul major 'Tăpârcă, 
convins că e totdeauna inter. 
pretul fidel al dorințelor celor 
speriori. 

-— Raportează unul dacă s'a 
comunicat... 





cuiturii slovăce se manifestă âs- 
tăzi deosebit de via in viața po- 
porului şi tinde a lua forme su- 
perioare. Credinţa individului 
este o chestiune de mare serio- 
zitate, dar de şi mai mare se- 
riozitate este chestiunea credin- 
ței naţiunii. Națiunea slovacă s'a 
contopit în toată fiinţa sa inte- 
rioară cu spiritul creştinismului 
şi reiînsufleţirea vieţii culturale 


ibstituţii în viaţa culturală a Slo- 
vacilor 2 fost sever controlată de 
oficialităţile politice stăpânitoare 
ale unui regim strein, în mai 
vaulte rânduri desfiinţată pe răs- 
timpuri îndelungate, averea ei 
confiscată, numai spre a nu se 
da posibilitate legitimă ae a răs- 
pândi în rândurile poporului 
conştiinţa naţională și lumina 
cuvântului slovac. 





Un grup de tinere slovace 


slovace se luminează le aureo- 
ta operei apostolilor slavi, Cyril 
si Metodiu, delia începutul rmi- 
len:uiui nostru. 

Un noa spirit politic stăpinoy 
ie astăzi massele poporuli:: slo- 


vac, dornic a cunoaște pruvie- 
mele luropci moderne, Aici re- 
vine rolul ministerului propa- 


gandei naţionale, care in ediţii 
populare face să se răspândească 
în toată țara, cărţi şi studii asu- 
pra problemelor culturale, poli- 
tiee şi sociale ce frământă viața 
popoarelor  eurenrne, angajând 
astfel în mod activ participa- 
rea publicităţii Jargi, în marele 
proccs ul evoluţiei istoriei u- 
mane. 

Coa mai de scamă și cea mai 
veche instituție cu caracter pur 
cultural, este aşa zisa Mualica 
Sloveoska, având în trecut chiar 
un rol naţional-politic deosebit 
de important, ca. unică instituţie 
culturală a unui popor subjugat, 
Activitatea acestei  importanțe 





“PRINDE UNUL CALUL 


- schiţă — 


— Raportează unul... — se 
pierde din glas spre capătul 
din urmă al convoiului, dar 
calul s'a depărtat în întune- 
rec de nici ropotul copitelor 
nu se mai aude. 

Aceasta nu împiedică să, re- 
vină după un minut răspun- 
sul tot prin teletonia fără fir 
a coardelor noastre vocale : 

— Da, sa comunicat. — 
vine încet şi de departe. 

— Da, s'a comunicaţ,.. — se 
aude tot mai pronunțat până 
la grupul de comandă. 

— S'a prins calul?! — în- 
trebă iară domnul maior, cât 
îl ţine gura. 


„ S'a prins calul? — au 
repetat întrebarea zeci de 
Yoti. 

— Nu S'a prins! — se aude 


cum sengână încet și de de. 
parte, apoi tot maj tare, dir 
gură în gură, până la „co- 
manda” batalionului. 


Astăzi, Maiica Slovensku nu a 
incetat să fie un focar al cultu- 
rii maţionale. În slujba acestei 
idei, Matica Siovenska, cu se- 
Qiul la Turciansky Svătre Mar- 
iin această Mecca a poporului 
sinvae. împarte mii de volume 
de opere literure, ştiinţifice, ar- 
tistice precum si o mare mulţi- 
me de cărţi de literatură pentru 
copii. Fste vrednic de amintit, că 
Malicu Slovensi:a publică cea 
mai veche revistă literară „Slo- 
venzke Pohlady'”. care şi-a ser_ 
bat recent CO de ani dela apa- 
riţie. 

Muiica  Slovonska  (corespun- 
zând în România unei „Astra“ 
sub raportul funcţiunii culturale, 
şi chiar Academiei Române sub 
acela al importantei) este cea mai 
mare instituţie culturală slova- 
că, având zeci de mii de membri 
din toate straturile sociale, al 
căror număr creşte pe zi ce lre- 
ce, — și nu există vreun sat mai 
răsărit unde să nu fie un des- 


Pe ag PER ii ERE 


ă 


— Dece nu s'a prins ? — în- 
trebă pentru ultima, oară, ca 
scos din pepeni, d. maior. 

— Dece nu sa prins? — a 
repetat automat mașina. vor- 
bitozre care a făcut din nou 
naveta în coloană, ca să vină 
cu răspunsul : 

— Calul a trecut mult îma- 
poi ! — Și acesta a fost ra. 
portul primit de domnul ma- 
ior, la ordinul de a se prinde 
calul, după care cineva din 
apropiere ne-a trimis o vorbă 
ca de om supăraţ, către toţi 
în general. 

Domnul major Tăbârcă a 
prins-o, a repetat_o de astă_ 
dată fără modificare și ca să 
iasă din cauză, a adăogat con. 
Viris Și Suveran : 

„- Vedeţi ?! Aşa vă trebue, 
mama voastră, de soldat! De 
ce unu raportezi emediat de 
primirea ordemmlui? Ai?! 

M. CERNEA 





Lumina cunoștinței 


(Urmare din pag. I-a) 


de nepătruuse judecățiie lui și 
de negăcit urma căiior îui! Câri 
cine a cunoscut gândul Domnu- 
lui ? (Romani XI 33—36). 
Aceste gânduri de rcuceraică 
smerenie creştină, în fața pio- 
lemei cunoaşterii iui Dumnezeu, 
au preocupat muit pe Sfinţii Pă- 
rinți ai Bisericii creştine, Căci, 
cum ar putea omu! să cuprindă 
cu mintea omenească cea cu 
margini simţite, p> cel ce este 
fără de margin: şi necuprins ? La 
această  frământare sufietească, 
marele Părinte bisericesc, Sf. 
Ioan Gură de Aur, care a avut 
și sufiet ac aur. a dat grai răs- 
punzând cu cuvintele pe care în- 
gerii Domnului :coau rostit dea- 
supra peşteri: Beticemuinui : „Sia- 
vă întru cei dc sus lui Dumnezeu 
şi pe pământ pace, între oamen: 
bunăvoire“. (Luca II], 14). lar un 
aut Părinte bisericesc, din pro- 


fundă evavie pentru Domnul 
Hristos a alcătuit cuvintele vro- 
parului Nașterii Domnuzui, în 
care a rostit: „„răsărit-a lumii 
mina cunoștinței“. 


Aceste  eviavioase exprimări 
aie Sfinţilor Părinţi corespund 
adevărului  reveiat de însuşi 


Domnul Hristos, care ne vorbește 
prin pana Sf. Apostol și Evan- 
ghciisi Ioan: „Eu sunt ca.ea, a- 
devăru şi viaţa, Nimeni nu vine 
la Tatăl docâi prin mine. De 
m'aţ: fi cunoscuţ pe mine și pe 
Tatăl meu taţi: fi cumoscut şi de 
acum îi cunoaşteţi şi l-aţi văzut“ 
(loan ÎV 6—1). Deci este firesc 
ca la marele eveniment al Naş- 
terii Domnuiui să  recunoacsă 
creştinătatea cu credință şi evi:a. 
vie. că i-a răsărit în faţă lumina 
cunoștinței. 


Preot MIHAIL BULACU 
Conferenţiar universitar 


părțămâat al acestei instituţii, cu 
bibliotecă potrivită cerinţelor 1l0- 
cale, fn special din domeniul tea- 
trului, care este foarte populari- 
zat în Slovacia, 


Dar cel mai de seamă rost al 
Maticei Slovenska este răspân- 
direa cărţii slovace. Cartea e cel 
mai fecund izvor al valoriior 
spirituale. In cărţile editate de 
Matica Slovenska, sub îngriji- 


rea celor mai buni mânuitori ai 
penei slovace, se oglindeşte ge- 
niul naţional şi tot ce a produs 
mai de valoare spiritul slovac, 
tot ce este caracteristic şi izvo- 
reşte din tainele fiinţei şi origi- 
nalităţii lui etnice. In urma aces- 
tei acţiuni de popularizare a căr- 
ţii slovace, nu există comună 
care să nu aibă biblioteca ci pu- 
blică, organizată potrivit legii 
speciale. In afară de aceasta, 
statul şi-a luat sarcina controlu- 
lui publicaţiunilor, pentru 2 îm- 
piedeca răspândirea literaturii şi 
a publicaţiunilor in genere dău- 
nătoare naţiunii. Astăzi, în Slo- 
vacia se colportează cărți cu con- 
ținut și idei valoroase Qin punct 
de vedere artistice şi literar şi 
care nu se împotrivesc intere- 
selor vitale ale naţiunii ori uma- 
nității, cât și bunelor moravuri 
și principiilor etnice, 

Tot asemenea, după cum litera- 
imra ai cărei reprezentanţi sunt 
orzânizaţi în „Asociaţia scriito- 





Ultime 
informații 


wminica viitoare va 

avea loc pe Şoseaua 
Kisseleif o bătaie de flori. 
Va fi un spectacol sar, la 
care frumuseţile bucureşte- 
ne îşi vor da concursul. Vor 
participa toate casele do 
Mode române și streine. 


ki otelul Juntea, din Căli- 

mănești, anunţă onora- 
ta clientelă că are încă două- 
zeci de camere libere pen- 
tru luna lulie. Doritorii se 
vor adresa în scris la Di- 
recția Hotelului. 


C osiume de baie, toale 
culorile şi dimensiunile, din 
cele mai fine găsiţi la pre- 
țuri ce desfid orice concu- 
renţă. La Magazinul „La 
Naiada” Str. Apele Mine- 


rade 12 bis. 
L a restaurantul „Carul cu 
vin” se servesc gratis 
zilnic, între orele 6 şi 8 car- 
tofi prăjiți, o porţie la fie- 
care sticlă de o litră consu- 
mată, Vinul este furmizat 
de Pivniţele. cele mai renu- 
mite dela Drăgășani şi Cot- 


nari şi costă 1 deu litrul, 
N umărul viitor al gazetei 

noastre va apare în 32 
de pagini în culori şi va co- 
sta 30 de bani. 

Vom oferi cetitorilor no- 
ştri cu acest prilej un supli- 
ment antistic constând din- 
trun mimunat peisaj, dato- 
rit penelului ilustrului nos- 
tru pictor Voinescu. 

Este reproducerea tablou- 
lui premiat ia ultima Ex- 


poziție intennaţională dela 
Wazxtown. 
D im Tokio se anunţă că 


Soc. Prietenilor Americii va 
organiza în curând o expo- 
ziție a tuturor producţiilor 
bierare şi artistice menite 
să apropie şi mai mult su- 
fletele celor două popoare. 


'ACa0, cafea, chocolată 

elveţiană ia renumita 
firmă „La Sultan” str. Dar- 
danele 13. 


ntdelemn  Sasso, Pu- 
get, Shemen, orice can- 
tități, la Consumul Pieței. 


estaurantul „La fleica în- 

furiată” a fost amendat 
cu douăsute de lei, pentrucă 
a vândut costiţe de purcel cu 
69 de bani, 


eftenindu-se preţurile, 

Camera de Comerţ a 
publicat următorul Mercu- 
rial : 

Carne de vacă obişnuită 
50 bani; 

Muşșchi de vacă 65 bani; 

Antricot de vacă 60.bani; 

Carne de porc 60 bani; 

Costiţe,  muşchiuleţ de 
pore 70 bani; 

Slănină 1 leu, 

Orez kg. 90 bani; 

Lămâila buc. 5 bani. 





rilor slovaci“, — și celelalie ra- 
muri ale culturii au în Slovacia 
organizaţiile lor propri: şi nu 
există nici o ramură a culturii 
ameneşti care să nu aibă repre- 
zentanţii săi în Slovacia, 
Poporul slovac iubeşte muzica 
și cântecele lui frumoase răsu- 
nă astăzi mai vesel în văile și 
munţii Tatra, trezind un viu ră- 
sunet în sufietele tinere ale com- 
pozitorilor slovaci, cari compun 
acum întrun ritm mai viu ca 
odinioară, culegând elemente mu- 
zicale din gura poetului anonim. 
In sălile de concerte putem auzi 
compozițiile  talentatului Jan 
Bella, aie vigurosului Mikulas 
Moyzes și M. Schneider- Trnav- 


Teatru Naţional monumental, cel 
vechiu xămânând numai un fel 
de Studio, după modelul celui 
bucureştean. 

Literatura dramatică slovacă 
făgădueşte de pe acum prin în- 
tenţiile ce manifestă să nu ră- 
mână locală, fără a tinde totuşi 
la un criteriu absolut de perfec- 
țiune artistică, Şi dacă mai sunt 
astăzi unele dificultăţi care se 


ridică în calea evoluţiei artei 
teatrale (dificultăţi de natură 
iinanciară, lipsa vu: : ''teraturi 
dramatice original: nite ase- 


menea) totuşi pe acest teren al 
culturii slovace se așteaptă cu 
incredere apariţia unui creator 
autohion. care să frucțifice crea- 





Tineri 


sky, poate cel mai popular din- 
tre seniorii cântecului slovac și 
valaroasele compoziţii cu intona- 
ţii clasice, ale tânărului compozi- 
tor Eugen Suchon. 

Aceşti compozitori au devenit 
cunoscuţi chiar şi în ţările străi- 
ne, în special în Germania, unde 
au fost mult apreciaţi, cu ocazia 
diferitelor concerte date acolo. 

Teatrul Naţional, care nu mai 
departe decât cu doi ani în ur- 
mă juca cu sălile aproape goale, 
din cauza unei greşite selecţiuni 
a pieselor și pentru motivul că 
shectatorui slovac se simţea 
străin în sala de spectacol a tea- 
trului său, astăzi joacă în fiecare 
seară cu sălile pline, ba chiar s'a 
pus chestiunea ridicării unui 








RĂMĂSESEM 


așadar în „Fericirea” trecută la 
Apoteozele d-lui Dună. 

Apoteoza I, care ar merita, ca 
dealtfel toate celelalte poezii ale 
maestrului, să fie citată intesral, 
începe astfel : 


M'opersc în calea vieţii ce mi-a 
sortit destinul 


Şi-mi şterg sudoarea feţii ce-o 


'mrâurează spinul, 
Şi-mi mângâi puțin gândul 

oboseala-l curmă, 

„ÎI simt mai clar, purtându-l 
cu mii de ani în urmă 

I simt mai clar, o lume, mai 
simplă, mult mui nouă, 

Mai sfântă si unume.. Recunos- 
cută nouă... 


ce 


D-l Dună se dovedeşte astfel a 
crede în metempsihoză,. 

1! văd parcă, în urmă cu 
de ani, pe d-l Dună venerat 
vechii Egipteni. 

Dar cultul apie a trecut din pă- 
cate și astăzi, în aceste vremuri 
de prăbușiri ale vechilor zeități, 
obiectul venerației antice n'a ră- 
mas decât o biată victimă a 
abatorutui municipal, ba încă şi 
maximalizat la preț. 


mii 
de 


Cu jale prin milenii străbate, ca 
prin vis, 
Imaginea divină a boului Apis 

Ce tristă este viaţa în evul nostru 
nou 

EI fost-a zeu odată şi azi e nu- 
mai bou. 

Acel ce-odinioară de toţi era 
slăvit, 


Azi eade sub cruzimea bainului 
cuţit. 


Dar să revenim Ja Apoteoza 
I-a, 


În depărtate veacuri văd oa- 
memii credinţii 

Purtând în barbă, steaguri, 
perii albi ai biruinţii 

Văd prooracii în robe, în pele- 
Tine negre 

Având pe buze vorbe şi legile 
în fegre 





slovaci 


Hlunea naţională slovacă şi s'o 
introducă pe planul vieții inter- 


naționale. 
Paralel cu teatrul, e astăzi 
producţia tilmului naţional. In 


Slovacia a luat fiinţă, în scopul 
producţiei filmului, asociaţia 
„Nastup', eare turnează în fieca- 
re săptămână un jurnal sonor şi 
e pe cale de a turna și filme cu 
acţiune teatrală. „Nastup“ a edi- 
tat până acum diferite filme de 
propagandă, răspândite astăzi în 
toată lumea, despre viaţa şi fol- 
clorul poporului slovac, care este 
deosebit de pitoresc şi de o va- 
ioare artistică însemnată. Popo- 
rul slovac, asemenea poporului 
român, şi-a păstrat obiceiurile 
lui naţionale ; din cele mai vechi 


Văd pe profeţi ce'm taină ţe- 
sură viitorul 

Văd înțelepții ce'n taină, aprin- 
să ca amorul 


Yar eu urmând exemplul divi- 
nului maestru 

Văd omenirea numai în urmă 
cun trimestru 

Din cuștile azi goale văd fugă- 
riţi sticleţii 

*mduioșare, primi- 
tu-i-au poeţii. 

Oceane de cerneală, munţi aprigi 
de hârtie 

Ii văd cum se consumă în nouă 
poezie 

Și oameni cari nu cată nici din- 
colo de nas 

Ii văd cercând zadarnice să suie 
pe Parnas 

Incâi mă treb cu jale cum, 
scumpa uzi, hârtie 

Mai rabdă să înghită atâta poe- 
zie, 


Şi cum, cu 


Apoteoza II-a aduce însă anu- 
mite ecouri vagi ale unei auten- 
tice poezii din veacul trecut, 


„n... Tu îmi scrii că rațiunea este 
astăzi fantezie 

de vrei săndupleci lumea 
socotită-i nebunie ? 

azi omul trece 'n grabă prin 
ale vieţii grătii, 

Nici gândește, nici se'ntreabă, 

de e vrednic a trăi? 

Că gândind din zori în seară 
și din searăm dimineaţă, 

Fără fală sau ocară trece fericii 

prin viaţă ? 

Au! aceștia's pușidicul, masa 
cea ne 'ncăpătoare 

Dar de-i judeci e ridicol, spân- 
zurat vei fin altare. 


Că 


Că 





; vieții gratii“, nici 
>” 4U întreabă de e vrednic a trăi“. 
1 P1editaţiile profunde, pe cari 


de HERMAN V. KLACKO 


limpuri, se impodobesc cu costu- 
me naţionale bogate în broderii 
şi de un minunat colorit; şi 
cântă aceleaşi cântece pline de 
duioşia doinelor româneşti. A- 
proape fiecare sat îşi are portul 
lui specific, mai ales femeile 
slovace se împodobesc cu cele 
mai splendide costume țărănești, 
demne de admiraţia ochiului ar- 
tistic. Astfel, filmul colorat sio- 
vac are un mare viitor şi a stâr- 
nit admiraţie în fața publicului 
din Germania, 

In toate ramurile vieţii cul- 
turale slovace se poate observa 
o vie activitate, un progres și a 
tinerească însufleţire dornică să 
cunoască şi să se facă cunoscută 
prin legături cu străinătatea. In 
primul rând, cu statele vecine 
şi prietene, căci amiciţia este un 
factor deosebit de important în 
schimburile și relaţiunile cultu- 
rale intre popoare. Cu Germania 


mai ales, această mare putere, 
care conduce destinele Europei 
noui şi păstrează pentru naţiu- 
nea slovacă cele mai sincere sim- 
patii. Relaţiunile culturale italo- 
slovace au luat un nou avânt şi 
torme concrete, în așa măsură 
că azi, în Slovacia, avem 18 li- 
cee unde se predă limba italia- 
nă şi la Jualte şcoli, trei lecto- 
rate de limba şi literatura ita- 
liană. De altă parte, în Italia, la 
Institutul Oirental din Neapole, 
sa înființat un lectorat de limba 
slovacă. Intre tânărul stat Croat 
şi Slovacia sunt în curs schim- 
buri de studenţi, vizite reciproce 
intre diterite asociaţiuni, ziariști 
ctc., cari țoate contribue în mă- 
sură simţitoare la cunoaşterea 
reciprocă a popoarelor şi strân- 
gerea relațiunilor dintre ele. De- 
asemenea,  relaţiunile  româno- 
slovace care dalează din timpu- 
rile vechi ale suferințelor comu- 


ne și a Jupielor pentru acelaș i- 
deal, impotriva aceluiaș duşman 
secular, relațiuni pline de cele 
mai curate sentimente izvorite 
din comunitatea de soartă şi vii- 
lor, au fost reînsufleţite în zilele 
noastre de vizita orrhestrei ro- 
mâne a Filarmonirei Ia Bratisia- 
va, de vizita grupului de ziariștii 
slovaci în România etc., cari au 
contribuit în mare măsură Ja a- 
dâncirea  tradiţionalei prietenii 
între naţiunile noastre. 


Dc rd n a n n a a rr a a aa na tra an ARTE a, 


D. Dună rostește câteva ade- 
văruri cari se cuvin recitite şi 
adânc meditate. Câţi, într'adevăr, 
trec fericiţi în grabă, prin „ale 
„gândesc nici 


S zinile albastre ale d-lui Dună 
u Je provoacă sunt un prilej de 
rară înălțare. Deaceea îi suntem 
profund recunoscători şi aștep- 
tăm cu întrigurare al doilea vo- 
lum de Pagini albastre, spre a 
comunica nerăbdătorilor noștri 


cetitori îructul sensibilităţii şi 
cugetării simpaticului nostru 
poet. 


In aşteptare, vom încheia cu 
primele două versuri din „Auto- 
Portret-ul” poetului : 


Ce-am fost?... Ce sânt ?.. Dar ce 
voiu fi ? Durere, 

Mă inspăimânt și tremur fără 
yrere... 


INTR'O REVISTĂ t, 


de humor d. George Sare (2) a 
provocat pe toţi epigramiștii, 
şi în general toţi autorii caru- 
ghioşi (le spunem astfel con- 
vinși fiind, ca şi d. Pisuni, de 
pericolul  înnoirii limbii mo- 
mâne) la o luptă literară, de pe 
urma căreia, zice d-sa, toţi vor 
fi doborâţi la pământ. 

La Blitz - Krieg-ul 
de d. Sare, primim 
rele versuiri-răspuns : 


RIPOSTĂ 


declarat 
următou- 


Văzui minune mare: 

Un domn ce-şi zice Sare, 
(In nume doar o are!) 

Lansă o provocare, 

Pă cum că fieaare, 

Fie el mic şi mare, cc 
Sărace sau nai cu stare, 
Scutit de concentrare, 
Băiat din lumea mare, 
Sau orice domn Cutare 

Să stea să se măsoare 

Cu zisul domm (hm!)... Sare. 
Şi-aceasta'n grabă mare. 
Urmează să-l doboare 
Urgent, dintr'o suflare. că 


Li 


Ă MORALA 


Morala, fiecare 


S'o tragă e îm stare: 
Păcerea e de aur iar vorba ede.. 


sare. 


RADU A. STERESCU 


JIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plăţită în numerar conforma aprobării dir. G-le P. 1. T. Nr. 24464-988,