Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0019

PROPRIETAR: 
A imi a 


SOC. AN. „UNIVERSUL!“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Insecrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 








ABONAMENTE: 


particulari 


Raskolnikov, 
erou al lumii moderne 


Era la 1 Septembrie 1494... 
Biserica Santa Maria del 
Fiore, era ticsită de o lume 
împestriţată, din toate stările 
sociale, femei, bărbați și CO- 
pii, care așteptau haluc:nați 
minunea nredicatoruiui. In 
colțuri tăinute de  nopatea 
misterioasă a groazei se $0p- 
teau ciudate wers.uni apoca- 
liptice. Dar nimeni nu în- 
dră:nea Să-și desvălue gân= 
dul ascuns al precugetării. 
Răul venea de pretutindeni, 
din desfrâul şi crimele casei 
de Medcis, din războaele şi 
asasinatele condottieri:or, d.n 
vermina aristocraţ ei ris:pi- 
toare, din mizeria înveninată 
de ură a oameniior de os. 
Atunci a fost timpu” profetu- 
lui.. Grotese, uscăţi:v, cu fața 
gadibenă ca de ceară, acone- 
rită de broboane de sudoare, 
sguduit de friguri demon.ce, 
având în priviri înțepată va- 
nitatea şi ciuda, se strecura 
pe o scară lăturalnică Gerala- 
mo Savonarola... Când s'a 
svonit că este El, mandatarul 
divinității, nu 4 mai fost pri- 
lej de comentariu, căci de 
îndată înaltele cupole s'au 
umplut de ecoul trăsnetuiui 
luciferic : Ecee ego adducam 
aquas super terram! Mulţi- 
mea s'a prăbusit în extaz, fe- 
meile în accese de isterie îşi 
smui'geau părul şi îşi  S&NEa 
rau mâinile, copiii plângeau 
cuprinși de groază, un muget 
surd de bestie colectivă închi- 
na osanale la p.cioarele pre- 
dicatorului. Un s'ngur om stă- 
tea deoparte, lucid şi Trece, 
rezemat de un 2:d. Acesta era 
Messer Leonardo da Vinci. În 





Pelerin 
spre Luceaţăr 


de SIMION STOLNICU 


Orizontul tălăzuit de viscol se 
retrage permanent, din faţa 
ostașului urmăr.tor al unei nă- 


luciri noui care aleargă şi ca 
precum  argimtul viu: zona. 
Bună încercare pentru  emot.vi 


awastă fugazitate caracteristică 
zonei militare. Afii acum „zona“ 
într'o regiune  industria,ă dim 
miezul ţării şi mâine la graniţă 
tot „zona“. Un ordin nou şi 
„zona“ a răsănt sub cime știe ce 
arătare de Ceahlău... Alt regi- 
ment te *nlocuește pe hotarc: el 
îşi găseşte zona mult visată toc- 
mai pe locul de unde a fugit 
zona ta ca un junghiu rătăcitor 
prin mădulareie țării. „Zona“ câs- 
tigă tot mai multă personaiiltate 
chiar în mmtea celor simpli. 
Apar broşuri cu  „cânțece de 
zonă“ fiimdcză 'ncepe să se înte- 
mecze un romantism nou al zonei 
militare. Pentru aceia care sub 
uniforme pot să mai simtă în 
fclul lui Făt-Rrumos, ea este fata 
de împărat depărtată, îndrăgos- 
t:tă de  ascunzișuri amarnice, 
după  îferestraele vântului de 
stepă. Fata sa îmbrăcat în dimie 
nouță cu negre pasmanterii moi- 
dovenești şi a pornit spre nord... 
N'ai văzut nicsodată atâta zăpadă 
ferită, precum este şi mierniaica 
vorbei românești, de profamata- 
rul fum al cyvilizaţiei. Pe aici, 
casa rustică, răsăntă doar prim 
numărul mai mare de ferestruici 
se numește  „boerească“, Este 
ceiace, bineînţeles, fusese odată 
in mentalitatea copilăriei  țale 
dela vreun conac. Camarazii piu- 
gari denumesc, foarte convinşi, 
„Casă boerească“ acest cantona- 
ment, iar tu comstaţi cu regret 
cât ţi-ai urbanizat  vederiie şi 
te-ai depărtat de mormântul bu- 
nicilor. Te dai bătut abia când 
răsăritul ca un sân virginal peste 
omătul ce a 'ngropat stufărișul 
vă;ior până la vârt, confirmă: 
„casă boereaşcă“. 

Suntem o mulţime d: Munteni 
concentraț: pe-aici şi avem, pe 0 
latitudine a reveriilor, mândria 
cumpătării noastre din verb şi 
sentiment. Cum vom scăpa totuși 
de romantismul! zonei ?... 

Dar comuna e în genul Ipotești 
Jor... Sunt. din cosiişe până sus, 
precum șed stelele, numai tăcari 
eminesciene,  supremale  tăzari 
imbietoare la studiu, la unice as- 
censiuni spirituale și la aitele.. 
Vom da un bal militar la care 
vom invita ryldovenrile. Poate 
fi-va printre dânsele şi zâna albă, 
„Zona dn poveşti. Bineinţeies, 
tentaţia de a iubi pe unde a trăit 
Luceafăru! nu poate fi din ceie 
mediocre. 

Un rastol cu arme instalat în- 
ire relicve eminesciene ar putea 
să nu împrumute şi el chiar, 
romantismul zonei ?... 


de NICOLAE ROȘU 


mâna stângă ţinea un creion. 
în dreapta un pergament, şi 
astfel contura în liniştea por- 
tretul tui Savonarola. Descrie- 


„rea acestui portret, făcută de 


Dmitri Merijkovski în „RO- 
manul lui Leonardo da Vinci” 
este de un satanism înf:0ră- 
tor. Cu o ironie batjocoritoa- 
re Leonardo îi adăogase niște 
coarne de drac. Astfel îşi în- 
cep apostolatul toți dărâmă- 
înrii de idoli, vizionarii unei 
morale subterane, fără con- 
știința bineului, maceraţi de 
vanitate şi lăcomie. 

Ne-am oprit cu aceste con- 
siderații  i.minare pe mMarg.- 
nea portretului moral al iu. 
Savonarola, dar ele vor putea 
continua cu Luther, ROUSSEeLu. 
Raskolnikov,  Lafead:0. Oa- 
meni vii și oameni morţi, su- 
filete mortificate de Chinur. 
bizare: Luther tipărind Dam- 
flete  pornograjice anti-pa- 
pale, împodobite de caricatu. 
rile lui Lucas Cranach, ROuUS. 
seau oscilând între prozen.. 
tism și nebunie;  1NSfârș.i 
Raskolnikov, eroul lumi Mo: 
Gerne, urmat de LU]Caaio er. 
minauul din pas.une yratu.ta. 
La toţi gas. un ego.sm [t- 
roce, un orgoliu duso.ul, 0 
sete de ajirmare d.ncoio de 
mârginile firii și împolriva 
Oruiuueulor  naturaie, Nu 
sunt  Ssupra-0ameni, ci în- 
Gruen-Duri JAnOmaice,  00- 
menu e dincolo de v.ață, jăp- 
turi subterane, subeoameni. 
In urzedia acestei sarabande 
GLOn:s.ace se țese chipul OmUu- 
tu POGEern, 

în ce stare sufletească şi în 
ce 2mprezurări Și-a scr:s Do- 
stojevsk romanul său : Cri- 
ma şi pedeapsa ? Cu să scape 
de suv teroarea crea.toriior, 
a tipografulor şi a preeten.lor, 
fuge auin Rus.d şi ponosește La 
Copenhaga. ACOLO, piere ul- 
tima leţcae in 3ocuri ce Cărți, 
Se 2ngroapă îarâşi în datorii 
şi soucită disperat ajutorul 
amicului său Vranghel. In a- 
ceastă lume, umilit şi totuşi 
revoitat își inchipue structura 
Sufuelească a lui RUSHKOINikOV. 
Viața individului, în concep- 
ţia acestui erou, reprezintă 
U bu.uure Gbsotuid. Umul este 
liber și deci obiugat țață de 
conștiința ui. Liber sa pă- 
cătuească, dar totodată sa-și 
ispâșeasca păcatul obţinând 
YOSCUNDOATOrea  7NO0ra.u, It 
trun cap.tol de anauză «a 


acestui proces sufletesc Dyo- 
Stoevski se întreabă dacă 
mama nare depi.nă l.beriate 
să-și părăsească sau să-și 0- 
moare copilul gin pricina mi- 
zeriei sau din dorința unui 
trai mai comoa. Pusă astfel 
problema, depășim  nalthu- 
sianismul Și ajungem la apo- 
log:a crimei. kste deci firesc 
ca tovarăsa de inchisoare a 
lui Raskolnikov să fie o 
prostituată, Sonia, dar o fe- 
mee stearpă şi totuși creştină, 
care pune Biblia în mâna 
Osând.tu.ui. Raskolnikov ar 
vrea să fieun intelectual, dar 
nuizbuteşte, pentrucă din pri- 
Cina Sărăciei nu-și poate ter- 
mina studiile; ar vrea să 
muncească şi să lupte, dar nu 
poate pentrucă ide.le morale 
ale libertății absolute îl fac 
nervos și orgolios, îi ampliţ.că 
paroz:smul eroic al afirmării. 


in această stare sufletească - 


de onoare 


autorități și instituţii 1000 lei 


500 „ 
250 „ 


G. ZLOTESCU 


este rcb-t de 0 obsese: să 
strivească între unghii, ca ne 
un purece, pe cămătăreasd 
inutilă şi rapace, să facă o 
demonstrație gratuită căci 
Raskolnikov este incapabil să 
fure, nu este un criminal Oare- 
care. Raskolnikov nu este un 
nshilist ca Bazarof al lui Tur- 
ghenief, care are o concepţie - 


socială, el este un erou dl 


faptului liber, fără scop ime- 
diat, o voință afirmată în 
condiții absolute. Destojevski 
ar vreag să-l vadă realizat pe 
acelaș plan cu Mohamed sau 
Napoleon. Amândoi au Con- 
dus mulțimile şi au alcătuit 
legiuiri, împărțind omenirea 
între oameni buni și oameni 
răi, între vinovați Care tre. 
buesc pedepsiţi după rigorile 
unei anumite morale, şi nevi- 
novați, vrednici să trăiască în 
libentate. Apropierea este însă 
neîntemeiută. Raskolnilkov 
mare nici o idee precisă, plu- 
tește într'o lume de tendinţe 
contradictorii, se vrea reali- 
zat printr'o crimă, un act în- 
tâmuplător, care nare nici 
început și nici sfârșit. Tot fa- 
r:seismul chinului său inle- 
lectual nu poate duce la 0 jus. 
t.ficare plauzibilă, toată clo- 
cotirea spumoasă a revoltei 
nu are un temei Social sau 
ideologie. Raskolnikov nu face 
parte dintr'o mişcare politică, 
nu este un sectar nărăvit de o 
utopie, Ci un îns, singur în 
întregul univers, un Eu am- 
plificat în sine însuși, El cre- 
de că răul nu vine dela noi, 
Ci vine dela alții, și aceasta 
este concepția lașă și egoistă 
Q lui Raskolnikov. Libertatea 
este iraţională şi calea care 
duce ia dânsa este arbitrară, 
deci pe aceasta trebue să o 
aleagă orice om, ca un reflex 
spontan a! imnvulsiilor sale 
organice. Torturat de remuș- 
cări, obsedat de nevoia ispă- 
șirii, Raskolnikov se întoaroe 


—— [nr 


(Urmare in pag. ultimi 


Lucia Demetriad-Bălăcescu 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
SUCUREȘTI 1 Str. Brezoianui 23-25 
TELEFON 3.30.10 











APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULS5SLEI 


NIVEDSUL LIILDAR 


ANUL XLIXe Nr. 19 
SAMBATA 4 Mai 





1940 


"Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Fiori 





Ceva despre iuncţia 


epistemolozică a artei 


Bănuiala că arta are un rost epistemo- 


togic se accentu ază din ce- în ce. Nuimai 
ciudăţenia punctului de vedere, mai pune 
pe gânaitori în ezitare în faţa hotăririi 
de-a o asimila etortului general de cu- 
noaştere, al omulu:. Căci, în timp ce şti- 
ințele se exercită pe părţi şi pe fărâme 
de părţi, arta are marea cutezanță de-a 
credea, că ea poate întăţişa toturi, 

Totuşi bănuiala că sar putea să aibă 
dreptate a început să se accentuieze. Un 
fapt oarecare, de care să presupunem că 
s'ar interesa ști.nţa, devine un bun câş- 
tigat pentru cunoaștere, în clipa când prin 
procesele logice, bine cunoscute, genul 
proxim şi diferenţa specifică, a fost iden- 
tificat în masa haotică a existenţei 


Deci, a defini un fenomen, este tot una 
cu a-l scoate din întunerec la lumină ; din 
haos unde există anonim și amorf, în 
cosmos unde se înscrie ca valoare. Prin 
procesul acesta simplu, al definiției, o- 
biectul cunoașterii a ajuns identic cu sine 
însuşi, pentru orice minte și, ca atare, sa 
universal:zat, 

De mii de ani, arta practică valoriii- 
carea neantului, Însă de-abia de curând, 
cugelătorii au început să gândească serios 
şi oarecum constant ia acest lucru. Asta 
n'a împiedicat totuşi pe o serie întreagă 
de cercetători, să facă apel atunci când 
datele ştiinţei înceiau (şi asta se întâmplă 
destul de des) la datele artei, pentru lă- 
murirea multor probleme. 


Netormulată, așadar, credința că arta 
face parţe ain blestematul sistem de cu- 


noaștere al omului, a existat întotdeauna, 
dar punctul e: de vedere fiind opus celui 


al științei, rezervele gânditorilor rămân 
perfect legitime. 


Pentru artă, fenomenul mărunt, are o 
foarte slabă însemnătate. Totdeauna ar- 


tiştii au considerat cu oarecare tristeţe 
metoda uteasta milenară de insinuare, pe 
care o practică ştiinţa pe  rlărunţișurile 
existenței. Pentru artist, valoarea aparen- 
tă a fenomenului, nu numai că nu con- 
ține niciun indiciu asupra mister.casci 
realităţi ultime care a martirizat existenţa 





VITERBO, 


de LUCA DUMITRESCU 


omului dintotdeauna, dar constituie chiar 
un obstacol în calea contactului cu ea. 

Actul pr 'ncipal de cunoaştere al artis- 
tului este contemplația şi îndeasebi auto- 
contemplaţia. Adevărul, e mult mai bine 
ascuns, de diversitatea îniățișerilor lumii 
exter.oare, decât de mișcarea noastră su- 
fletească. Căci, pzcând în afară ochiul 
aunecă spre forme obtuze şi neexpresive, 
înlăuntru, pe mişcările sufleteşti, prin na- 
tura lor mult mai sensibile, intuiţia se 
fixează poate mai greu, dar cu infinit 
mai mu!fă cerțitudine. 

Oricât de vagă, .îndepărtata amintire a 
sufletului se lasă cu mai multă siguranţă 
sesizată, decât esența grosolanelor înfăţi- 
șări exterioare. Căci, pentru rostul cunoaș- 
terii o analiză chimică, or'cât de delicată, 
este incomensurab:l mai grosolană, decât 
gestul sufletesc cu care pictorul fixează o 
culcare. muzicantul un sunet şi poetul o 
imagine. : iv 

în actul de contemplaţie al artistului, 
procesul de cunoaștere se petrece exact 
invers, decât în actul de analiză al omu- 
lui de știință. Atenţia îndreptată înlăun- 
tru, nu disecă mișcarea sufletească şi n'o 
îxează, pentrucă i-ar strica natura şi 
rezultatele ar fi neconcludente.  Ceeace 
caracterizează această atenţie, este mai de- 
grabi o aparentă inactivitate, o vagă som- 
nolenţă : liniştea ultimei tensiuni și a 
profundelor freguenţe cu nsunperutul. 
Prin acest vis bizar, artistul anulează ac- 


iunea dispersivă a fenomenului: şi se 
pune în contact direct cu misterul. 


Câtă vreme parcurge întunericul feno- 
mena!, atenția lui n'are urechi de auzit 
şi mici glas de gră't. Ea refuză cu încăpă- 
țânare orice simpatie cu acest mediu in- 
iorm și gonește oarbă în adâncuri. 


Cantactul cu misterul, nu se face dela 
ea către el, fapt nesatisfăcător pentru cer- 


titud'nea contemplaţiei ; ci dela el către 
ea. Artistul se recunoaşte pe ei însuși în 


plin mister și aici stă toată problema ar- 
tei. Opera de artă nu e decât efortul ace- 
sta colosal al omului — mărunt fenomen— 
de-a se recunoaște, de-a se identifica în 
m.ster, 

Omul de ştiinţă caută adevărul scobind 
cu răbdare şi migăloşenie în scoarţa apa» 
rentă a lumii; artistul se caută pe el în- 
suşi în adevăr şi cu cât se va recunoaște 
mai clar acolo, cu atât opera lui va ex- 
pr:ma mai bine adevărul. 

Nu vom intra in mecanica subtilă și 
atât de variată a procesului d2  creaț-e 
pentru a urmări abilitățile la cari recurge 
art:stul pentru a adapta intuiţia sa, ma- 
teriei, în general prea refraclară juiztei 
expresii. Vom spune numai că măruntul 
proces analitic cu care actul de cunoaştere 
al omulu: de știință începe, artistul e ne- 
voit să-l execute aba acum, la urmă, 

Opoziția planurilor este atât de tran- 
șantă, încât se poate spune cu drept cu- 
vânt că în timp ce toate sforţările omu- 
lui de ştiinţă tind să smulgă adevărul din 
lumea sensibilă care îl înlănţu'e şi ascunde 
în haoticele ei înfăţişeri, ale artistului ur- 
măresc tocmai expresia, sensibilizarea lui, 








NOUA CARTE 


A D-LUI 


VICTOR POPESCU 


de VIRGIL CARIANOPOL 


Despre o carte de nmvele ca 
şi desprie oricare carte se poate 
vorbi, luând asa început un 
criteriu de orientare, 

In noua operă a d-lui Victor 
Popescu, „S'a sfârai primăva- 
ra“, cred că oricine ar fi recen- 
zentu!, va trebui să adopte ca 
normă de va!orificare, experien- 
ţa și spiritul de observaţie sur- 
prinzător la um autor atât de 
tânăr, 

In ,Sa sfârșit primăvara“, 
carte care este compusă din râ- 
feva nuvele, fiecare cu eroii și 
destinul său aparte, d. Victor 
Popescu, autorul vo'umului „Bi 
seriza Neagră", reușește deplin 
că dea o atmosferă de ansam- 
blu, care te cucerește și uneori 
te doare prin adevărul situații- 
lor psihologice. 

In nuvela „In lmi'ştea drumu- 
ui“ autorul își atinge scopul, 
isbutind să creeze atmosfera 
turburătoare în care eroina sa 
Gunn:a se infășoară ca într'un 
mister, intrizând pe călătorii 
vaporului cu care vine din Egipt 
spre Italia, 

In „Sa sfârşit primăvara" nu- 
v:hă care poartă şi titlul volu- 
mului — ti'lu simbo'ic şi plin 
de sens, d. Victor Popescas înfă- 
țişează pe erouj său sub două 
asperte — cel care crede că îu- 
beşte pe Olga și celălalt care 
se teme să nu rateze un ideal de 
iubire, printr'o pasiune trecă- 
toare. 

Prob'ema aceasta, pe care 0 
pune autorul, definește posibili- 
tăţile de analist ale unui secrii- 
tor, căruia î sad deschid larg 
perspectivele creaţiei. 

O altă problemă, ot atât de 
intemesantă, o pune d. Viotor 
Popescu în nuvela „Straniu“, E- 
roul săn, care iubește denă fe- 
mei deodată, îsi dă seama că 
de fapt, nu poate realiza ade- 
vărata iubire. El cere iertare, 
la urmă, pocăi!, pentru încer- 
carea de a fi contopit două iu- 
biri, întrun singură, spre a face 
din ea iubirea „cea mare“. 

Indrăgostitul declară apoi că 
nu a trădat numai o uibită, ci pe 
amândouă, dar în acelaș timp 
şi pe el l-a trădat „credinţa în- 
tro iubire pură“. 

In nuvela „Un înfrânt“, înte- 
resantă și minunat ltratată este 
desnădejedea muzicanțtului Pri- 
boi care își dă seama că a fost 
iubit de Maria, din milă, 

Sentimentul mare se naşte aci, 
sentiment amestecat cu milă, cu 
revoltă, cu strigăte, ne impresi- 
onează deopo'rivă prin realis- 
mul Său psihologic. 

Mă gândesc totuşi acum, după 
ce am terminat lectuma volumu- 
Imi al cărui cuprins stărue ase- 
meni unor întâmp'ări neale, mai 
mult la acea minunată nuvelă 
„Lume, doar atât“, căreja auto- 
rul ar fi trebuit să-i dea am- 
pioarea unui roman, 

Sunt aci stări sufletești şi 
motive viabile care ilustrează 
atât de bine darurile de roman- 
cier ale d-lui Victor Popescu, 
încât fără să vrei, mintea com- 
pletează ceea ce au'orul a omis 
dim pricina cadrului restrâns al 
nuvelisticei. 

Pe Yollanda Pancu o iubeşti 
fără să vrei, te urmărește şi o- 
vezi parcă până şi în femeie pe 
care a priveşti pentru prima 
dată. 

Romantica și pasionata Yol- 
ianda te cucereşte uneori prin 
vanitate, alteori prin copilăria 
săsbunării, și de cele mai mul- 
te ori prin stângăciile ei. 

Din întreg ansamblul însă al 
nouiui volum, d. Viktor Popescu 
apare nou și (de astădată „cu 
prestanța care ţi-o dă al doilea 
botez al tiparului. 

Dacă îm „Biserica Neagra“ u- 
nele “lucruri păreau estompate, 
aci în „Sa sfârșit primăvara“, 
d. Victor Popescn trage contu- 
muri precise și plasticizează per- 
sonagii şi cadru, 

Intâlnim la d-sa, de astădată 
accentuat și defâmitiv, observa- 
ţia judinioasă  asupta stărilor 
de fapt, fixarea unui moment 
sufletesc şi mai ales aşa cum 
am mai spus, 0 îndemânare 
pentmu descrierea naturii, 

Cu asemenea nuve, peste 
cane am trecut umeori schițând 
doar ceiace trebuia să anali- 
zăm, d. Victor Popescu va îina- 
inta suntem siguri spre lumea 
romanului. 

Deși tânăr, cititorii vor vedea 
în scrisu! său maturitatea serii- 
torului, dovediță prim experien- 
ţa de viaţă şi jsteţea gândirii, . 


Ca și altădată, avem încredințarea că 
nu putem vorbi despre poezia lui Virgil 
Carianopol, fără a ţine seama de pubii- 
cul ei cititor. Atirmăm chiar că acest 
public, care o apreciază, ne impune ie- 
lui ae a 0 anauza ş vaioritica. in linie 
generală, vom spune că Virgil Caria- 
n0pol are despre poezie şi despre poet, 
aceeaş pârere ca şi cititorii sa. Vurgil 
Carianopol ştie adică ce concepţie are 
pubhcui mare despre creaţa unică, şi 
se aşează din acest punct de vedere, ca 
prouucator al acesteia. Uri, părerea 
mulțimii despre poet şi poezie, este pu- 
„un magulitoare. in ochii ei, poetul ire- 
ce, în ve priveşte 1erarhia socială, drept 
un deciasat, iar ca om, el este mai ae 
graba un „neom”, un âpătut «dela striuc= 
tura normală a personalităţii. Il asimu- 
lează categoriei exNIbIțonIșulor pubuci, 
„saltimbanci“, „scamatori“, etc.... Retu- 
zandu-i insă caunltatea de a li ca „toată 
lumea”, necrezandu-l capabil să „stea 
în randul oamenilor”, i se recunoaște 
implicit o altă înzestrare, o alcătuire 
ce-l desparte de ce. muiţi şi-l tace să 
trăiasca aitțel. Pentru „darul“ de a fi 
croit într'alttel decât toată lumea, ,„,poe- 
tul”: este privit cu interes și curiozitate, 
măcar ca nu i se acordă stimă, 

Tocmai din pricina stimei ce nu i se 
acordă, poetul refuză să ţie seamă, de 
cele mai multe ori, de curiozitatea pe 
care totuşi vulgul o simte iaţă de felul 
său de a fi. Din respingerea acestui in- 
teres vulgar se creiază turnul de tildeş, 
ermetismul, simbolurile, etc... Se ape- 
lează anume la torţe care să anuleze 
simpatia papulară, manitestată prin in- 
teres. Dar nu toți isbutesc să descopere 
forţe reale spre a-i înălța, într'adevăr, 
în altă lume, Rămân suspendaţi între 
bucuriile unui mare orgoliu, şi elemen- 
tara tavoare populară. Puţini ared însă, 
că a accepta interesul şi simpatia popu- 
iară, constitue totuşi o putere genera- 
toare de poezie. Virgil Carianopol a în- 
țeles rentabilitatea simpatiei populare şi 
i-a adoptat punctul de vedere, pe care 
l-am expus. În ce constă productivitatea 
concepţiei populare despre poezie? In 
faptul coboririi pe cea mai adâncă 


treaptă a: smereniei. Poetul renunţă la. 


orice vanitate omenească şi Încuviin- 
ţează tot ce se spune despre el. şi nici 
nu încearcă să schimbe opiniile, să se 
înalțe spre sine. Recunoaşte că este un 
deciasat şi un „neom“ şi că nu pare a 
avea alt destin decât al exhibiţionişti- 
lor optimişti : 
Biet saltimbanc: cântăreţ de nimicuri, 
Visător de minuni, căutător de vorbe senine, 
In loc să fi făcut poezii, mui bine te băteai 
[în duel pentru jemei... 
Virgil Carianopol merge destul de 
departe cu acceptarea de a fi altfel 
decât toată lumea. Dar în abaterea de la 
normal, se strecoară bănuiala că poetul 
ar îi un damnat, că prin el sar mani- 
festa însuși principiul răului. Și bănu- 
iala se întemeiază chiar pe faptul că 
acceptă umilința ca o putere, ca o mân- 
drie. Opinia comună nu crede despre 
umilință că este o virtute, că are adică 
însușirea de a produce, Umilinţa,: în 
opinia generală, este lipsă, puținătate, 
sărăcie, La caracterul ei creştin, nimeni 
nu se mai gândeşte. Cel care trece prin 





FÂNTÂNILE DORULUI 
Lui Traian Lalescu 


Aci în câmp, în tovărășia macilor, 

A lucejerilor din vârful copacilor, 

Vitând coșmavul ce mi l-au adus cetățile, 

Mă mângaie seara cu singurătăţile... 

Steaguri de flăcări se 'malţă în suflet durerile, 

Noaptea, când focuri în cer aprind 
primăverile. 

Imi povestesc îngândurate apele 'n cânturi, 

Că te-au văzut dusă 'n necunoscute ţinuturi... 

Tu vai să vii nici azi — în Duminica 
Floriilor — 

Când își pun copacii flori în funtele pălăriilor,. 

N'a; să vii mici azi — pe toate meleaguriie, 

De dorul tău negura-și fâlfâie steagurile. 

Luceferi târzii îmi vestesc diminețile, 

Și iur dorul tău îmi învie tristețile. 

Inima singură — în țara mohorului —= 

S'apleacă tristă peste fântânile dorului... 


Niiodor Valca 


POEMUL . CAVALERULUI  HERALDIC 
Lui Petre Nichy 


Heraldic cavalere, dece ţi-ai spart cu anii 

Statua de +nadonă ce-o plâng şi azi castanii ? 

N'auzi cum plânge amurgul? 

Nu vezi cum cade seara 

Cu braţele întinse 'n supremă dăruire 

Spre parcul de Octombre, ce nu mai crede 'm 

visuri, 

Nu vezi ce lriste grisuri 

Se sparg azi în tăcere — eternă năruire, 

Pe soclul de Madonă, 

Ce astăzi poate plânge, şi-o râde poate 
mâine 

De noi, 

Ce din durere, mușcăm ca dintr'o pâine ?.., 

Heraldic cavalere, nu vezi cum te 'nconioară, 

Te cheamă 

Şi te strigă 

Madona cea de aur 

Cu plete de smaralde 





CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 


LITERARA 


Virgil Carianopol: Scară la cer, 


versuri, Colecţia „Universul Literar” 


viață umilit nu este altceva decât un 
învins, un b-estemat, un pom fără rod. 
Este cineva care și-a pierdut viața, că- 
ruia i s'au năruit tinerețea, rodnicia. 
La Virgil Carianopol citim o mărturi- 
sire foarte caracteristică pentru felul 
acesta de a gândi: 
Am trăit dea'mdoaselea : în loc să strig, 
Am trecut prin umilința mea judul, 

(pag. 46; 

A fi „tudul“ în umilinţă însemnează 
a crede în fecunditatea ei spirituală. 
Poetul mai muit decât orişicine își dă 
seama că în faptul de a fi croit într'at- 
fel decât ceilalți, se ascunde ceva pozi- 
tiv, o înzestrare deosebită. Totdeodată 
simte însă că pozitivitatea sa ascunsă îl 
arată „„dea'ndoaselea“ în ochii celor 
croiți normal, iar ciudățenia aceasta 
poartă cu sine riscul de rămâne pe di- 
nafara vieţii, a acelei vieți socotită 
triumfătoare : 

Ce-am privit, sa sfărimat înainte-mi,; 
Viaţa viforos mi-am dărimat-o ; 

Nimic mai atrăgător, mai „spectacu- 
los“ decât nătângia mărturisită., Publi- 
cul nu pune nici un preţ pe virtutea 
umilinţii şi renunțării. Perplexitatea 
celui respins de la bunurile vieţii, svâr- 
colirea lui finală îi stârnește totuși in- 
teres, şi deaceia primeşte cu simpatie o 
declarație ca aceasta : 

Toate n viață le-am făcut pe dos, 
îm bordee am văzut palate... 
Imsumi zilele, speranțele şi visul 
Le-am văzut ca 'm ape, răsturnate 


Nam clădit nimic, um jost degeaba 
Un boem» care-am crezul destul... 


Iată întocmai, părerea ce o are vul- 
gul, în genere, despre poet şi viața lui. 
Virgil Carianopol o adoptă pentru pro- 
ductivitatea ei lirică. Conştiința fecun- 
dității lirice, îi dă însă şi sentimentul 
mândriei creiatoare : „am trecut prin 
umilinţă prea fudul“. Dar „fudulia“ în 
umilinţă este o stare neintuită de mul- 
țime, ea rămâne adevărul secret al 
creatorului. Ceeace se vede, ceeace în- 
țelege uşor toată lumea, este numai 
înfrângerea socială, mersul „dea'ndoa- 
selea'“, lipsa de rodire a altor virtuți 
triumiătoare. Deaceea poetul îşi dă 
seama că este văzut ca un blestemat 
aducător de rău, sub ai cărui paşi de 
„stafie“, „se îneacă Qrumu! în nămol“. 
Mărturisirea sa coboară ultima treaptă 
a smereniei, — cu „fudulia“ ţacită de a 
sorbi cel mai adânc strop de „putere“ : 


Cine mă 'ntâlnește înainte-i 

I se 'mtâmplă-un rău, sau cine știe... 
Vorba mea de toți e blestemată. 
Am fost cobitor şin bucurie. 


Dela treapta ultimă de umilinţă „or- 
golioasă'“, poetul se înalţă apoi încura- 
jat de nădejdea unei răsplăţi necesare. 

Un drum peste timp, i-l deschide 
certitudinea gloriei. Umilinţa înalță cu 
adevărat o „scară la cer“. La o astfel 
de „scară la cer“ face aluzie când în- 
cearcă să explice „celor de acasă“, (pă- 
rinţilor țărani), că soarta sa îşi va 
găsi totuşi o răsplată în gloria ce-o a- 


cordă posteritatea. Ce greu este totuşi 
să dai socoteală de viața de „boem“ 
părinţilor din sat, cari au pus alte nă- 
dejdi în fiul lor. Poezia „desonorează“, 
atâta ştiu părinții : 

Vă voiu mai face mult sânge rău, mult necaz... 
Vor râde iar dușmanii voștri de voi 

Că am ajuns să trăesc din milă sau în noroi, 
Dar să nu ză supăraţi, să nu vă fie rușine 


Ura lor și batjocura, se vor face cântec în 
[mine... 
Pentru acum nu sunt nimic, sunt un gunoi 
Dorm pe drum, îmi culc anii în ploi 
Dar pentru mâine, pentru ziwa cea mare, cine 
p ştie... 
Poate voi fi şi eu rnunte peste o sută de ani... 


(pag, 94) 


E lesne de înţeles ce-l îndeamnă pe 
autor să-și invoace gloria postumă! Fa- 
ță de părinții țărani, avea datorii de fiu 
ocrotitor. O similară datorie ocrotitoare 
o simte şi pentru colectivitatea contem- 
porană sieşi, căreia, prin darul său. de 
a fi altfel înzestrat, ar fi putut să-i o- 
fere o doctrină reformatoare, să dea 
alte fundamente justiţiei sociale, etc... 
Dar boemul care nu e înstare să-şi facă 
sieşi dreptate și care n'a reușit să-și 
„clădească“ propria sa viaţă, ușor de 
înțeles că nu va isbuti să fie un erou 
pentru alţii, un binefăcător şi un revo- 
luţionar, Verdictul neputinţii de a 
retorma şi îmbunătăţi soarta altora, i-l 
dă însăși viața sa mediocră, — pentru 
care se anunţă o moarte tot atât de me- 
diocră : 

Biet rătăcit, nu-s bun de nicio faptă; 
Trăesc deyeaba și m'avânt în hău,.. 
Dac'eşi ţi Jost ursit să trec prin veacuri 
Aș fi murit de-o mână de călău 
Așa rămân şi eu ca mulți din gloată 
Să 'ngroş poporul, cetele de Crişti, 
Cei care sânt făcuţi să mu mai moură 
Nu sânt ca mine, îndoiţi și trişti. 
(pag. 50) 

Se cuvine să subliniem o dictincție 
făcută de însuși autor! Conștient de va- 
loarea în sine a poeziei, el n'ar așeza-o 
înaintea altor producţii, şi nu s'ar socoti 
mai puţin destoinic decât revoluţiona- 
rul, dacă norodul n'ar pune onorurile 
şi bunul trai deasupra oricăror „creaţii“. 

Dacă poporul ar preţui în vreun îel 
„cântecele“, şi ar răsplăti fără amâna- 
rea postumă, jertfa plăsmuitorului, — 
acesta n'ar mai jindui să fie „uns“ spre 
a „răscula popoare“ : 

Aj iubit mult cântecele ai fost trist, 

Ai risipit înimos tinereţe şi ani, , 

Dar ce-i pasă lumii că te-ai schingiuit 
(pentru ea 

Dacă m'ai putut să-i; dai libertate sau bani? 

Ce le pasă păsărilor călătoare de tine 

Dacă nu le poţi lua din piept vântul? 

Ce-i pasă ţăranului, frate de-al tău, de 

[cântece, 

Dacă nu-i dai să mănince fără să-și vândă 

[pământul ? 


(pag. 44) 
Il vedem așadar, pe Virgil Cariana- 
pol fidel mentalităţii cititori:or săi. A- 
ceştia nu se înșeală asupra ierarhizării 
bunurilor şi știu că nu prin „cântece“ 
se valorifică viaţa. Totuşi „cântecul“ 
pare a avea şi el un rost, de pildă acela 





de a pomeni despre „virtuţi“, fără a su- 
păra pe nimeni. Virgil Carianopol este 
printre puţinii poeți de azi care amin- 
tește în versurile sale despre „drepta- 
te“ „nedreptate“, şi care încearcă să 
asimileze pe țăran „haiducului“ de alţă- 
dată singur sieşi justiţiar : 
De când îl ştiu, tot pe la judecăți: 
Bătut și frânt, şi cu obrazul supt, 
Opincile îi sunt numai nojije, 
Cojocul numai petece de rupt... 
Semnează jalbe lungi pentru pământ 
Și capu-i e sortit pentru secure: 
lar când potera prin sate după el 
Culcușu-i e cu lupii, în pădure. 

(png. 41) 


Mila manifestată pentru țăran este 
numai un alt aspect al sentimentului de 
umilință. Mila pentru cei slabi şi 
smerenia față de sine constitue, de 
fapt, aceeaș metodă de a renunța la 
„eu“, şi de a te dărui în afară. Oricât 
S'ar părea de curios, poezia lui Virgil 
Carianopol este mărturisirea unei to- 
tale renunţări la sine. Lirismul ei pro- 
vine numai din stârnirile externe, iar 
isvoareie intime, personale, îi rămân 
acoperite sau neștiute, 

A trăi în umilinţă şi a face placul 
mulțimii însemnează, de fapt, a fi altul, 
și a accepta să nu tte recunoşti în faptele 
proprii. Adevărat că umilința este o 
„putere productivă'“, dar e o putere cu 
„martori“, şi ea îşi dă fructul numai 
-rin adaosul de curiozitate al celui ce 
te vede şi te vrea umilit. Virgil Caria- 
nopol face o fină observaţie când afir- 
mă că se înstrăinează de sine şi când 
formulează rugăciunea de a fi ajutat să 
se intuiască, nealterat. 

N'am fost cu în nimic, am trăit mereu pentru 
[alții 
Cu mimic dim ce cred că-i al meu nu mă 
[impac, 
Am umblat blestemat ami dearândul 
Fără să seamănă niciotată cu tot ce fac. 

E vorba de o dedublare. Alături de 
conștiința histrionică se deşteaptă o al- 
ta, mai pură şi mai riguroasă în ce pri- 
veşte definiţia „poetului“.  Conștiinţa 
luminoasă respinge pe saltimbanc : 
Toate din mine le-a făcut pe dos 
Celălalt, care trăeşte în mine, fără să știu. 
Doamne, Doamne, ajută-mă, vreau să scap» 
Dă-mi şi mie odată ceiace îţi ceu.., 

Ta din mâne, pe celălalt, lasă-mă gol, 
Vreau să văd singur, cum dș ji eu! 
(pag. 30 

Nu putem şti dacă acest „eu“ gol şi 
scăpat de „celălalt“, ar fi adevăratul 
poet ; fapt este că până la urmă tot „ce- 
lălalt“* rămâne să-şi spună cuvântul, 
pentrucă rugăciunea nu se împlineşte. 
Iartă-ne că ne uităm cu ură în sus; 

Sânt în noi suferințe: pe care nimeni nu 
[ţi le-a spus. 
Cum să strigăm celui care nu ne-astultă și 
[nu ne știe? 
(pag. 31) 


Corespondenţa noastra 


Şi ochii mar; de foc?... 

Nu vezi cum te așteaptă cu ctoburile sparte 
Culese dintre ierburi, cu degetele pale 

Şi pline de inele — 

Ș'o reclădeşti în taină din amăgiri deșarte, 
PFurate într'o noapte din basmul alb, cu stele 
Și sângerii petale... 

Heraldic cavalere, întoarce-te din cale!?... 


Ă Ion Chereji 
PRIMĂVARĂ 


Im adieri uşoare de vânt primăvăratic, 

Cu aripi de mătase, beteală argintie, 

Plutesc pe căi de unde, în svon de veselie, 

Mii fluturaşi — omătul pe haina lui April. 

Pe crengile "'nverzite, cu muguri plini de 
viață, 

Din care primăvara ca mustul a fâșnit, 

Surâd petale roze, miasme răcoroase, 

In imnul tinereții din alba dimineaţă, 


JOC DE NORI 


Nori de aramă 
Pe cer 

Stingher | 

Se destramă, 

Se adu 

Colaci de fum, 
Praf de pe drum, 
Clăbuc de săpun 
Se 'mtina 

In vânt — 

Șui, 

Copii ai nimănui. 
Vin. spre pământ 
Și se desprind, 
Fug apti 

Norii grei 

(De scântei) 


Plumburii, 

Vineţii, 

Inapoi, 

Pe drum de cer — 
Negru, stingher... 


Gb. Meghea 


DORINȚĂ 


Simt inghețurile şi uscăciunile vârstei ca 
sforile reptilelor 
Urcându-se pe trunchiul trupului, înjiorătoare 
și ude, 
Şi-aş vrea dour să store iubirea din strugurii 
zilelor 
Cum. storci, licoarea dulce-amăruie din caisele 
crude... 


Gh. A. Doinaș 


REFUGIU 


Urzeala tăcerei 
continuă visul, 

Porţile vremii 
acopăr abisut, 


Volbura nădejdi; 
frământă durerea, 

Clipa speranţei 
adulmecă vrerea. 


Ochiul iubitei 
licăreşte în suflet, 

Cuvântul trezește 
zâmbetul umed. 


Și vântul tresaltă 

îm aer gândirea, 
Abisul încheie 

în suflet privirea. 


O mână se-apleacă 

pe pieptu-ţi domol, 
Bucuria astupă 

tot restul din gol. 


Ş: inima îngână 
ocara tăcerei, 

Sărutul adună 
îndoiala vrerei. 


Din pieptu-ți tresaltă 
tot focul dorit, 

Ve-i strânge în silă 
prea vrutul iubit. 


Pustiul păstrează 
aceeaşi idilă, 

Privirea alunecă 
în suflete milă. 


Puterea căldurei 

alunecă 'n suflet, 
Vioara tăcerei 

şi-acordă un clincheit, 


Tresaltă, iubito 
sărutul fierbinte, 

Iubirea ne leagă 
iubirea ne prinde... 


Ioan Ramură-Bănzănescu 


LIED 


A țâșnit ca o rugăciune curată 
Unduirea vorbelor de altădată: 
Liniște pură, apă cristalină, 
Tristee tomnatică şi lină ; 
Adâncimi fără fund, fără gând, 
Vechi ca poveștile țării, ca anii 
Vechi ca lăutele şi ca ciobanii, 





Neisbutind să alunge pe „celălalt“, 
înstreinat de sine ca un actor în rolul 
pe care î] interpretează, va continua să 
joace „teatru“ și să formuleze cu humo- 
rul ceruț de spectatori o „poetică“ a 
visului smerit. Părerea lui Virgil Ca- 
rianopol despre  transfigurarea prin 
„vis“ este tot adoptată, din concepţia 
comună. El se leapădă de sine cu desnă- 
dejdea actorului scamator ; 

Nu-mi spuneţi ce-s săracii, nu știu ce-i să- 
frăcia. 
In mine stau grămadă comorile de bani. 


De vreau, un pol de aur, când toamna e 
pe-aproape 

Mă "nalţ şi iau o mână de galbeni din castani. 
(pag. 65) 


E hotărîtoare  concezia făcută aici 
gustului popular. Poetul care, în 
lipsa unui „pol“, se mulțumește cu frun- 
zele galbene ale castanilor, are conduita 
ideală ce i-o închipue norodul, Deaceea 
el este crezut întoomai când afirmă că-și 
transfigurează sărăcia, cu bogății ima- 
ginare : 


Săraci sunt doar aceia ce nu pot si tiscze, 
Acei ce în bordee nu pot vedea castele... 


Eu sâni bogat, nu-mi pasă că haina mi-esie 
[ruptă. 
Eu nu-s supus la nimeni, eu nu sânt sluga 
pegit.., 
Visând tot ce nu este; trăcsc deasupra lumii. 
Iubindu-mi nebunia, sânt mai bogat ca regii, 


(pag. 65) 
In acelaş spirit de irealitate, va fi şi 
lirismul erotic. Iubita nu se actualizează 
nicăeri, ea nu este prezenţă și plenitu- 
dine. Modelul ei este „domniţa“, „fata 
boerului“, la care „sluga“ visează, dar 
nu 'ndrăsnește să-și înalțe ochii. Uneori 
nerealizarea iubirii se datoreşte fricii 

sau recunoștinții : 

Nu mă blestema, nu îndrăsneam si mă ridic 

[până la tine; 


Te-ar fi omorit boerul numai dacă ar ji ştiul 
[că te gândești câte-ouată lu mine... 


Prea era neomenesc să-mi bat joc de casa 
[boerului care-mi alinase toaţe nevoile. 
(pag. 98) 

Sentimentul tiranic de „inferioritate 

socială“, împiedică însăşi contemplația 

unui chip de femeie ce aparține istoriei, 

cum ar fi al Despinei lui Neagoe. Nici 

în visuri nu se bucură de o iubire ad- 
misă, ca de la „egal la egal“: 

Nu cumva, dacă Sunt astăzi trist vo; fi fost 

vreodată bufon la vreo curte reală, 

De unde-mi vii atât de albă, de pavycă eşti 

nea? 

(pag. 62) 

Incheiem, subliniind simțământul stă- 

ruitor la Virgil Carianopol, al dedublării 

scenice. Esenţială este mărturisirea fi- 

nală despre sinceriţatea deghizării. Un 

rob al măştilor sale nu a înşeiat pe spec- 

tatori şi prinurmare, comedia a fost ju- 

cată cu „talent“: 


Deși-am purtat cu silă orice mască, 
La fiecare mască am fost rob. 


Când voiu lua masca liniștii, să știți, 
Că numai masca ceea seamănă cu mine. 
(paz. 126) 
Socotim poezia lui Virgil Cariancmpol 
plină de diversitate în ansamblu! ei, iar 


cu volumul „Scară la cer“ se adânceşte 
în interesantele ei aspecte. 


CONSTANTIN FANTANERU 





Ași vrea să te am, să te 'nchid în tăceri 
— Svonul vorbelor mele de ieri — 

Să te știu, să te picur îngenunchiat 

Pe caltarul cuvintelor ce cântă, 

Să te am să te pun leginat 

Ca 'n poveştile triste. 


Să te scrim peste suflete iară 

Peste colțuri îndepărtute de ţară. 
Melodie — rugăciuni pârguite, — 
Dimineţi cu unduiri târzii 

Carte mică cu file necitite, 

Aşi vrea în mine veșnic să rămâi. 

Să te pierzi în minunile noastre ce pier, 
Cântec sfânt cu limpezimi de cer. 

Să te port în ochii pământeni călători, 
Melodie nesjârșită ca un dor. 


G. Egea 
FLORI DE NUFAR 


Flori de nufăr.. flori de nufăr.., flori 'ncunu- 
[mate n vis, 
flori înmiresmate'n apă și m cununi de pa- 


[radis, 
voi purtați cununa 'n nouri şi în stele dan= 

[telate 
cu voi, și cu mine plânge viața 'm zori side- 

fate. 


Alunecă viața... ca un ecou surd în noapte 
de departe... aud şoaptele tăcerii, 
m'aproprii de ulița durerii 

şi plâng, cu sinBura notă din clape, 

Piâng — pentru durerea florilor uitate, 
plâng — pentru păsările moarte, 

Dlâng — că departe de mine stă 'n pământ 
tot ce-a fost viaţă, diademă ş icânt. 

Că, plânge în mine și câmpul 

înflorit, o ştiu... 

plânge bătrânul cu pletele 'n vânt cântul, 
ce ieri a fost viu. 

Peste trupul tău primăvăratec, 

vor ţrece mereu, înmugurind... anii, 

toți vor uita, că le-ai cântat litanii... 

Și... că te-ai risipit în zodii... singurater !... 


NICU PRIBEAGU 


| 


4 Mai 1940 





Cocoșii 


Cocoși cu vocea în primăveri, 
Cocoși ce vă'nălțaţi pe garduri, 
Lumini sbucnite. din pământ 
Sau vechi stindarduri; 


Pasăre ce primul colţ de iarbă ciuguleşti 


Fără spaimă de mormânt, 
Ia-mi durerea, 


Sfâşi-o încet ca viermele pe băligare, 


Poiana întreagă trâmbiţând-o în soare! 


Cocoș vioi, 
Să te jertfesc apoi, 
In flacăra din trandafir, 


Nopţii prea lungi și fără stele 
Pentru cucuta din potir, 


Şi eu să cred în somnul din Eternitate 
Asemenea în beciuri a bunului Socrate; 


Iar tu bătând din aripi cu pinteniin zefir, 


Al bucuriei mele îngropate 
Fii ultim bir...! 





Dragostea mea pentru Sanda a înce 
put aşa: 

Tata mi-a strigat: — Pleacă, să nu 
te mai văd înaintea ochilor mei, hai- 
mana. Ai să iei bacalaureatul, când am 
să mă fac eu mitropolit!... 

Am râs obrasnic, fiindcă credeam că 
numai așa îi stă bine unui tânăr la 
nuuăspreze ani şi candidat la bacalau- 
reat, miam luat cartea de pe masă și 
am ieşit fluierând. Dar când am ajuns 
la portiţa din fundul grădinii, pe unde 
evadam deobiceiu, m'am oprit și am 
întors capul. Nu mă strigase nimeni, 
dar parcă s'ar fi strecurat o furnică în 
inima mea şi mă pișca. Imi părea rău 
pentru această nouă ciocnire cu tata, 
într'un război vechi și nemilos... 

Totuşi nu m'am întors să-mi cer ier- 
tare. Am coborit povârnişul scurt al 
drumului şi am sărit peste şanţ, în stră- 
duţa umbrită de sălcii pletoase, a căror 
ramuri curg peste tulpinele svelte ca 
părul mătăsos al fetelor peste umerii 
vii... Era o după amiază moicomă şi soa- 
rele coborise după perdeaua sălciilor. 
Lumina lui, mai discretă, împrăștia 
printre ramuri un fum galben ca aurul 
şi o tristeţe grea ca un plâns. Deși era 
în mijlocul verii, răcoarea umbrei mă 
învelea ca un cearceaf neîncălzit de 
trup. 

Tulburat de fiorul eternității, pe care 
j-am simţit în clipa aceea în mine, ca 
un strigăt tremurat de bucurie, am ră- 
mas nehotăriît în drum, încotro s'o a 
puc. Apoi, fără nicio hotărire, am în- 
ceput să merg la vale, a lene, din in- 
stinct. Clipa aceea întorsese în mine 
toată viaţa mea depână atunci, oprima- 
tă în copilării nenorocita şi îndrăzneli 
peste care plutea ca un abur dorința 
de a trăi o întâmplare nemaitrăită. Am 
mers aşa, ca într'un somn, cu vise feri- 
cite, prin absenţa mea, şi, deodată, 
m'am trezit în grădina publică a ora- 
şului, în locul în care mă ducearm ade- 
sea, ca să-mi întâlnesc colegii cari cău- 
tau aici liniștea pe care n'o aveam aca- 
să, ca să poată învăţa. 

Am străbătut aleele aproape pustii 
la ora aceea. intrând adânc în desișuri. 
Am ajuns în colțul singuratec şi liniş- 
tit, unde în umbra fagilor i-a paltini- 
lor uriaşi, stăteau ascunse  boschete 
mici de aluni, ca nişte corturi sub poa” 
lă de codru des. 

Am aruncat carţea pe un colţ al băn- 
cii verzi şi m'am aşezat pe celălalt colț, 
greoiu, ca după un drum şi o trudă în- 
delungată. Am rămas încremenit în tă- 
cerea aceea, care curgea din cer, se 
prelingea pe frunzele şi crengile copa- 
cilor, peste mine, în pământ. Nu ciri” 
piau păsări, nu adia vântul, nu foşneau 
frunzele. 

Nu ştiu cât am stat așa... 

In altă clipă a veșnicie a început să 
se preiingă din tăcerea mea un foşnet 
al frunzelor, ca nişte șoapte venite din 
altă lume. Am ascultat cu ureche aten- 
tă diapazonul naturi; şi l-am auzit su- 
nând un cântec minunat pe care natu- 
ra îl cântă fără încetare, dar pe care 
urechea omului nu-l poate auzi întot” 
deauna. Am auzit şi glas de ființă o” 
menească și n'am crezut, deodată, că 
dulceața lui o poate avea aevea glas o- 
menesc..» pe) 

Impins de curiozitate. m'am ridicat 
şi m'am dus pe firul lui până lângă bos- 
chetul vecin. Am pășit încet între co- 
păcei, ca o sălbătăciune a pădurii, care 
urmăreşte pe cineva şi, când am văzut, 
am rămas hemişcat, fără răsuflare, 
parcă aşi fi avut rădăcini adânci, ca 
și copacii între care eram... 

Sanda Viforeanu! am exclamat în 
mine, mirat, surprins, tulburat. Am 2” 
vut o mişcare, parcă ași fi vrut să mă 
retrag, dar m'am oprit... 

Sanda stătea pe bancă și citea. Ia 
picioarele ei, jos, o fetiţă cu bucle aurii 
umplea cu nisip şi prundiş, o căldăru- 








UNIVERSUL LITERAR 


Presimţiri 


Călătorim pe lângă atâtea ciudate amintiri ____ 
Şi nu ştim nici unde mergem, nici de unde venim 
Așa, ca niște însingurate şi tăcute năluciri.... 


Intr'un târziu, când o să bată clipa să ne oprim — 


Va fi o pace atât de adâncă, în toate — 
Şi-atâta mirare mută, împrejur — încât vom crede 


Şi inimii neobosite, că nu mai bate 
Și ochiului rămas deschis, că nu mai vede.... 


In urmă, deslegaţi vom fi să plutim unde vrem. 


Eu fi-voi poate, pe-aproape, în timpul necunoscut — 


Şi tu mai liberă vei fi, ca la 'nceput; 
Dax nu voi mai putea să plâng, sau să te chem! 
TEODOR SCARLAT 








“Poem peniru noi 


'Ţi-e inima la ziua care vine; 

Viu în alcoolul ei curat palpită, 

Să ardă în văpaia împlinită 

Elanul pur ce te-a 'ndreptat spre mine. 
Cristalul meu ești, umbra mea dintâi — 
Crescută-adânc, de-apururea tulpină. 

Iţi măsur oglindirea în ochii mei întâi 

O, preacurată soră — o, floarea mea regină. 


Sfiită nunta noastră — gingaş harul, 
Adamantin potirul acesta — aur mult — 
Odorul isbăvirii a prisosit cu mulţ - 
Smerita 'nchipuire a dorului, amarul. 


Ţi-e gândul dus în noaptea care-așteaptă 
Mult înfrăţita ei nevrută vrere. 

Mătăniile calde îmbracă-le şi cere 

Să nu se scurgă clipa. La răsărit te'ndreaptă. 


Ylucut? 


Tarna-i mai trist precum un pelerin, 


Inalt, spătos, cu pieptul — dorobanţ 
Și are-o umbră vorbă de bunică. 
Vara'n odăjdii parcă-i un vlădică, 


Trimis cun braţ de biblii din Bizanț. 


E pus de tata cam prin ...900 


Când împlineam eu anul într'o Luni. 
Când toamna vine, — a crengilor lăute, 
Se 'mbolnăvesc de ciori și rugăciuni. 


MIHAIL MOŞANDREI 





Care nu ştie a ceti psaltirea, 


HORIA NIŢULESCU 


Ca să-şi găsească'n taină mântuirea 


Şi-al bucur-ei alb Ierusalim, 


Infometat de-acelaș sfânt senin, 

Cu trupu-i alb am tot urcat în vreme 

In vârful lui mi-e muntele Măslin — 

Pe-un ram mai tânăr cuibul cu poeme, 


=SANDA — 


şă. Işi însoțea jocul cu cântec mic, ca 
un Murmur... 

Razele soarelui intrau prin găurile 
peretelui dinspre apus al chiliei de ver- 


deaţă și se jucau ca niște fluturi de aur. 


în prundișul multicolor, Se ridicau, 
pluteau în sbor grațios, în volte line, în 
cercuri mici, apoi se lăsau pe bănci, 
parcă ar fi fost toamnă şi s'ag fi scu- 
turat frunze galbene în părul, pe ume- 
rii şi pe braţele Sandei... 

Chipul Sandei era luminos ca icoa- 
na Maicii Domnului, într'o chilie întu” 
necoasă.., 

N'am clipit mult timp, ca să nu sfa- 
răm între pleoape imaginea pe care o 
credeam plăsmuire a visului... 

Am simţit în timp o înfiorare dulce, 
pe care nam mai simțit-o şi o toro- 
peală plăcută ma învăluit, mi-a cu” 
prins simţurile... 

Bucuria acelei clipe nu ştiu dacă voi 
mai putea-o trăi vreodată... A fost o 
revelaţie... 

e 

Cine era Sanda? De unde o cunoş- 
team? 

In ultimul an de şcoală, care s'a ter- 
minat acum câteva zile, întâlnirile 
băeți.or dintr'a opta cu fetele externa- 
tului, care era pe aceiași stradă cu li- 
ceuj de băeţi, începuseră să aibă alt 
înțeles. Un înţeles pe care-l ascundea 
fiecare cât mai bine, și, care, când, prin 
vreo. indiscreție devenea public, dădea 
loc la discuţii aprinse. 

In clasa noastră în acest an, intrau 
des nume streine, cu rezonanţe curiova- 
se. Se legau mai rar discuţii îndrăzne” 
țe în jurul temelor şcolărești. Jocurile, 
tarsele şi cânteceie, cari în anii din 
urmă, făcuseră farmecul deplin al vie- 
ţii noastre, fuseseră părăsite... In 
schimb, clasa se împărțea în grupuri, 
care retrase prin colţuri, sau dându-și 
întâiniri pe stradă, în grădina publică 
sau în casa vreunui băiat, discutau în 
şoaptă, pândind fiecare apropiere şi tă” 
rând brusc când se apropia vreun pro- 
fesor sau vreun coleg mai lung de 
timbă... 

Unele priviri se tulburaseră. Glasu- 
rile îşi schimbaseră timbrul. Chipurile 
erau mai des, palide şi obosite... Profe- 
sorii notau mai des absenţe în catalog. 
Surprindeau şi mai des neatenţii. Câte 
unul, strigat, tresărea şi sărea în sus, 
parcă ar fi aţipit şi l-ar fi împuns vreun 
șoltic cu acul. Işi trăda neatenția prin 
panică. Nu știa despre ce era vorba. se 
roşea. se bâlbâia.. 

Auzeam mereu vorbindu-se de San” 
da, Viorică, Nela, Doina, Mariana. Nu 
je cunoșteam. Nu mă interesau. Le u- 
ram ca pe nişte intruse în clasa noas- 
tră. a cărei armonie o stricaseră. Am 
ridicat glasul contra lor... 

Apoi mi-am dat seama că atitudinea 
mea mă izolează întrun cerc al singu- 
rătăţii. Mi-am recâștigat prietenii, tă- 
când, când ei vorbeau. N'am putut să 
mă stăpânesc mai mult. Acum însă cu- 
noşteam toate legăturile. Am început 
să fiu rău. In clipa când scriu aceste 
rânduri mă gândesc că poate eram rău 
din invidie, fiindcă eu nu cunoşteam 
pe niciuna din acele fete, nici n'ași fi 
avut curajul să mă apropii de ele... 

Apoi,*'în întâlniri întâmplătoare, pe 
stradă, când eram cu băeţii, mi le-au 
arătat, Aceea-i Sanda... Aceea-i Nela.. 
Sanda Viforeanu! Nela Dumitrescu! 
Am început să spionez gesturile și pri- 
virile colegilor, când treceau pe lângă 
fete şi eram lângă ei... 

Pe Sanda Viforeanu n'am putut s'o 
sufăr dela prima vedere, pentru râsul 
ci, râdea mereu și parcă sfida. Râdea 


mai tare oridecâteori trecea pe lângă 


noi... 

Colegii mei vorbeau despre ea, me” 
reu despre ea, ca despre cea mai inte- 
ligentă, mai spirituală, mai drăgălaşă 
şi eu îi contraziceam cu tărie, deşi nu 
vorbisem niciodată cu ea. 

In alte zile, când ne-am întâlnit iar, 
mi s'a părut că privirile ei mă cerce- 
tează, mă fixează. M'am gândit că io 
fi spus cineva c'o vorbesc, că n'o pot 
suferi şi am simțit satisfacţie că ştie ce 
părere am despre ea. Când nu râdea, 
mi se părea că abea-şi ține râsul. Era 
între ea și mine o luptă şi din Jupta 
aceasta trebuia să iasă un învins şi un 
învingător... 

Credeam, că victoria va îi de partea 
mea... 


Am trecut și prin frigurile şi căldu- 
rile examenelor de sfârşit de an... 

Mai aveam câteva ziie până la ba- 
calaureat. Imi intrase în cap să nu mă 
prezint. Mă încăpăţânam. să nu cedez 
presiunilor alor mei, cari voau mai 
mult ca mine să scape de o grijă atât 
de mare... 

Plictisit de anii de şcoală de până a- 
ftunci, socoteam de prisos încă un efort, 
cu atâtea emoţii, pentru a câştiga o 
diplomă, care, presimţeam, nu-mi va 
folosi la nimic în viaţă. 





Aveam alte planuri de viitor, cărora 
le-am rămas credincios. Port în mine 
atâtea speranțe, atâtea iluzii, încât via- 
ţa îmi este un sbor îndrăzneţ spre idea” 
lul, care nu-mi pot închipui că nu se va 
realiza întocmai. 

In acest an primăvara s'a prelungit, 
intrând în zilele calde ale lui Iulie, în- 
vestmântânndu-l în melancoiia ei. Poa- 
te anotimpul, poate voinţa — nu ași 
putea preciza — răscoliseră ca un plug, 
adânc, pământul în mine, făcându-mă 
să dau muguri noui, Nu mă puteam 
astâmpăra şi, chiar voind, nu puteam 
să stau acasă. Luam cartea în mână, 
să citesc, dar o lăsam după câteva pa” 
gini parcurse plictisit şi desgustat, fără 
să fi înțeles ceva. Fremătau în mine 
dorinţi cari-mi îmbolnăveau liniștea 
şi pe care nu le cunoscusem până a- 
tunci. Simţeam nevoia unei evadări în 
afară de mine, în afară de lumea în” 
conjurătoare; dacă m'aşi fi topit în aer 
şi ași fi alergat peste câmpuri cu vân- 
tul de mână, poate m'aşi fi răcorit. Dar, 
fiindcă toate acestea nu se puteau în- 
tâmpla, rătăceam ore întregi prin îm” 
prejurimile oraşului și, revenind acasă, 
cădeam de oboseală, fără însă ca som- 
nul, singurul leac al uitării, să-mi li 
pească genele. Mă cuprindea o stare 
de somnolenţă dureros de plăcută, din 


de MIHAIL ȘERBAN 


mrejele căreia doream să mă eliberez, 
dar nu reuşeam. Mă trezeam Ja pașii 
alor mei, cari veneau să mă spioneze 
dacă citesc și, văzându-mă cu ochii ro- 
şii şi obosit, îmi ziceau: 

— Ai cetit destul! Du-te şi mai ia 
puțin aert... 

Se rostogoleau  hohotele de râs în 
mine și, luându-mi pălăria, plecam... 
Mă duceam pe la colegi, pe care-i gă- 
seam învăţână mereu, cu ochii încer- 
cănaţi, surmenaţi. Ii provocam la dis- 
cuţii, pe care le-ași fi vrut intermina- 
bile, ca să uit scurgerea înceată a vre- 
mii. Nu miar fi părut rău, dacă gh=- 
mul vieții mele sar fi depănat brusc, 
ca un arc de patefon. ca un arc de pa- 
tefon care se rupe şi se desface în în- 
tregime. 

Intâlneam în toate părţile o indife” 
rență barbară, care-mi paraliza cuvân- 
tui şi-mi înţepenea limba. Imi venea 
să-i prind de piept, să-i scutur sdra” 
văn, ca să-i trezesc la realitate și să le 
arăt eu frumusețea adevărată a vieţii 
ce se scurgea pe lângă ei fără so ob- 
serve. Nu aveam curaj, nu aşi fi avut 
nici putere... 

Reveneam atasă, descurajat. Dintre 
toți numai tata mă bănuia că umbiu 
huciu-marginea, cu cartea în mână fără 
s'o deschid, numai ca să-i înşel. Când 
treceam prin faţa lui, mormăia ca un 
urs. Îl provocam, râzând. De lovit, nu 
îndrăznea să mă lovească... 

Simțeam izvorând în mine altă via- 
ță. Dorinţele creșteau ajungând ca niş- 
te puhoaie de primăvară. Zic dorinţi, 
dar n'aşi putea preciza ce anume do- 
ream. Valuriie furioase mă frământau 
ca pe a barcă, apoi mă aruncau pe țăr- 
mul părăsit al închipuirilor. 

Visam şi când eram treaz şi toate mi 
se păreau întâmplări ale realităţii. Poa- 
te adesea m'am înșelat şi-am crezut 
vis ce era a realităţii şi realitatea ce 
era al visuiuti .. 

o 

„„Am trăit o clipă a amintirii... 

Apoi fluturi de lumină au urcat tot 
câte o treaptă, scările ramurilor: din 
vârful copacilor și-au luat sborul spre 
cer. Sus. sus, — aripioarele lor flutu- 
rau luminate de soarele care, pentru 
pământeni, ajunsese după dealuri; pă- 
reau niște candele ale căror flacări, bă” 
tute de adieri, clipeau des... 

Trecuse timpul fără să simt, se lă- 
sase amurgul, apăruseră stele pe cer... 

M'am frecat la ochi, mi-am aţintit 
privirile în locul unde se închega plăs- 
muirea... Nu mai era nimeni... M'am 
întors, am privit în jur. Pe alte bănci. 


„în boschete şi pe alei, se aplecau una 


spre alta și se lipeau, contopindu-se, 
umbre. 

Sanda! am strigat în mine şi numele 
ei a răsunat în mine ca un dangăt pre- 
lung de clopot! | 

Mi-am făcut loc printre crengile 
împletite aie boschetului în care stătu” 
se Sanda si am intrat în el ca într'o bi- 
serică, sfinţită de trecerea prin ea a 
Duhului Sfânt... Mam ovrit în faţa 
bănci ca într'o așteptare. 

S'a petrecut o minune... 

In clipa aceea s'a prelins de sus, pe 
bancă, o fâșie subţire de lumină, ca ua 
văl diafan de mireasă. Apoi în spuma 
lui s'a aprins o lumină mai vie. Am pri- 
vit-o căpătând forme şi“am văzut-o pe 
Sanda coborînd într'o fâlfâire uşoară. 
Am simţit pe faţă adiera pravocată de 
aburul ei... 

S'a așezat iar pe bancă, în acelaşi loc, 
în care mai stătuse. Mă privea cu ochi 
mari şi zâmbea,,. 


I. D. PIETRARI 





— Stai aici! mi-a zis şi mi-a arătat 
banca. 
M'am mişcat fără să-mi iau privirile 


“de pe ea şi m'am așezat. Atunci a râs 


deabineiea și m'a întrebat: 

— Crezi că mă urăşti? 

Eram fascinat de privirea ei, de a 
propierea €i şi n'am putut răspunde, 
deși o voce striga în mine: 

— Nu! Nu! 

Râsul şi mă nivela ca o plasă de 
argint. 

— Dece mă vorbeşti de rău? 

Am simţit focul vinovăţiei mele do- 
gorindu-mi obrajii. 

— Promite-mi că nu mă vei mai 
vorbi de rău!... 

Mă simţeam atât de vinovat, încât 
aşi fi vrut săi spun mai mult decât o 
vorbă. ca s'o pot convinge că-mi voi 
ține promisiunea. M'am lăsat uşor lân- 
gă bancă, în genunchi şi-am vrut să-i 
prind mâna... 

M'am izbit cu mâinile de bancă și 
m'am lovit. M'am ridicat ca aruncat 
de un resort. Am văzut imaginea din 
fața mea ridicându-se repede pe raza 
de lumină şi topindu“se brusc, mai sus. 
Privirile mele au căutat-o ma: sus. Am 
întâlnit chipul lunei, care parcă râdea, 
râdea ironic, cum râdea Sanda când o 
întâlneam pe stradă... 

M'am lăsat trudit pe bancă, în locul 
în care stătuse ea. Ocupam acelaş loc 
în spaţiu, pe care-l ocupase ea şi gân- 
dul acesta mă bucura ca o contopire. 
Parcă m'aşi fi îmbrăcat în ceeace îm” 
brăca numai ea. Ii simţeam viaţa fiin” 
ței ei, plutea în jurul meu parfumul 
făpturei sale. 

M'am rezemat de spătare şi-am în” 
tins mâinile pe bancă într'o parte și 'n 
aita, ca într'o mângâiere, ca într'o îm- 
brățișare. Mi-am ridicat fața spre cerul 
înstelat și m'am gândit numai la ea şi 
la întâmplarea minunată... 

Parcă aceea pe care o văzusem n'ar fi 
fost Sanda Viforeanu, fata pe care n'am 
putut-o suferi dela prima vedere, pen- 
tru râsul ei prea vesel, prea sgomotos 
și, întotdeauna, ironic. Poate nici nu 
fusese ea!... Poate fusese o apariţie i- 
deală... Un produs al imaginaţiei mele 
înfierbântate... Poate cea pe care am 
văzut-o, era imaginea ideală a unei fi” 
ințe care trăia în mine şi nu mi-am dat 
seama?... Dar dece se întruchipase toc” 
mai în ea, în Sanda Viforeanu, pe care 
n'o puteam suferi? N'o puteam suferi, 
într'adevăr? Sau poate în mine se ma- 
nifesta răutatea celui care se simte ne- 
băgat în seamă, care n'are curajul unei 
acțiuni?!... Sau, poate, destinul voia 
să-mi joace o farsă? 

Am plecat târziu spre casă, stăpânit 
de vraja minunatei întâmplări trăite, 
care lăsase în urmă întrebări, incerti- 
tudini, poezie... Ma întâmpinat îngri- 
jorarea mamei, care crezuse că mi s'a 
întâmplat ceva rău, și privirile pe dos 
ale tatei, care mormăia: „lucrul rău nu 
piere“... M'am repezit la el și l-am să” 
rutat, împins de bucuria pe care o pur- 
tam în mine, dar şi pentrucă ştiam că 
nu-i face plăcere... 

— Pleacă! Pleacă! ţipă, împingându” 
mă cu amândouă mâini!e. 

Mama și fraţii mei râdeau de se stri- 
cau. Am mâncat şi m'am culcat. 

M'am gândit numai la Sanda Vifo- 
reanu, la cea din realitate şi din vis. 
Am reconstituit de mai multe ori în- 
tâmp.area din grădina publică şi, abea 
târziu, când eram pe hotarul dintre 
somn şi trezie, mi-am amintit că uita” 
sem cartea pe bancă. In clipa aceea, 
însă, am adormit şi reconstituirea în” 
tâmplărilor s'a continuat în vis... 

Am adormit greu şi mult. M'am tre- 
zit pe ia nouă. Mam îmbrăcat repede 
şi m'am dus să caut cartea. Am găsit-o 
în acelaș loc, puţin jilăvită de răcoarea 
nopții. Am luat-o și am intrat în bos” 
chetul în care o văzusem pe Sanda. Cu 
În 0 ae ae eee e e e ao şi 


(Urmare în pag. ultimă) 





= A 





Pagini rupte din jurnal 


Să mă menţin totdeauna, — cu efort, 


dacă e nevoie, — pe culmile cele mai 
înalte ale uimirii. Dincolo de bine, rău, 
politic, speranţă, disperare etc. în 
inima misterului. Uitând că vasul se 
scufundă, uitând drama şi logica scu- 
tundării, — să mai privesc cerul; sau 
să mă privesc pe mine însumi, exis- 
tența mea uimitoare, independent de 
scufundare. 
* 

Pentru a locui în mirare, să-mi dau 
întotdeauna seama că nu ştiu nimic, că 
sunt înafară de lucruri deși în mijlocul 
lor, că totul este îngrozitor de obscur, 
— şi că trăim şi facem, pentrucă uităm 
că suntem înafară de toate. 

Să-mi spun și să gândesc cu inten- 
sitate că trăesc şi că nu ştiu ce e asta. 
Adică: să fac un efort constant de a 
sub-mina cotidianul, ocupațiile (a fi 
ocupat sau a fi absent, a fi prins de 
altceva) tot cecace acoperă uimirea. 
Trăirea, bucuria, suferința, participarea 
te îndepărtează de tine însuţi, te arun- 
că într'o logică a istoriei şi a oamenilor. 
Să te degajezi în fiecare clipă de ele; 
să te poţi despărți de tine, să priveşti 
și să te priveşti înafară de lucruri, ca 
să reintri în miezul lor, în misterul lor 
de neînțeles. 

De fapt, a fi uimit înseamnă, desigur, 
a fi tot înafară, — suntem mereu îna- 
fară, — dar și a fi la începutul despăr- 
țirii noastre de unitatea din care sur 
tem rupți; înseamnă a fi la frontiera 
inițială de unde pornesc sensurile uma- 
ne, logice, istorice. Lăsând în urmă is- 
toria, ești, uimit, la porţile misterului; 
pierzi înţelesul istoriei, şi te apropii de 
celălalt. 

Pentru a simţi lucrul acesta, e destul 
să mă uit extrem de atent la cartea pe 
care o am în față și să uit că este scrisă 
de Claudel; sau să mă uit la chsia 
aceasta şi să uit că e făcută pentru a 
deschide uşa. 

Să păstrăm un ce este asta, al lucru- 
rilor, o posibilitate de dizolvare a apa- 
renţelor şi a semnificației lor imediate 
pentru a prinde ceva din semnificația 
lor cca mai îndepărtată. 

La acelaș lucru ajung privindu-mă 
din ce în ce mai înăuntru, până ajung 
la mine, sau cât mai aproape de mine. 
Semnul că am ajuns limita ultimă po- 
sibilă (cu mijloacele mele rudimentare, 
empirice), e această euforie, această 
transă. Uimirea că sunt totuşi, deşi 
există istoria, — şi că sunt cu plinătate. 
Dealtfel, starea este inefabilă. 

+ 

Să sari, fulgerător, în non-sensul lu- 
arurilor, Să te obișnueşti să stai acolo. 
Dincolo de sensul lor cu care ne-am fa- 
miliarizat, e un adânc non-sens al lu- 
crurilor. Adică, sensurile lor istorice, 
umane nu mai ajung, se dizolvă. De 
fapt, peniru aceasta trebue să izolezi 
lucrul ; sensul obişnuit al lucrurilor 
pentru noi îl dau celelalte lucruri, mer- 
sul lor, căderea, scufundarea lor; noi 
punem lucrurile în legătură cu mersul 
lor, ni le explică mersul lor. Mersul lor 
le separă, le fură, 

Izolând un lucru, tindem să-l legăm 
cu legăturile lui de dincolo. care des- 
figurează sensurile obişnuite, superfi- 
ciale., Noi nu putem realiza legătura, 
dar putem sta acolo unde legitura lip- 
seşte (absenţa ei e o chemare, e o pre- 
zenţă) şi unde sensuriie actuale se di- 
zolvă. Lia margine. 

* 

Când am văzut, prima oară, o „natu- 
ră moartă“ de Braque, care, cu aâta 
dragoste ştie să regăsiască unitatea lu- 
crurilor disparate, am înțeles că o cheie 
este identică cu.o carte. Să spui, după 
atâţia alţii, că amândouă stau în Unul, 
e facil. E mai greu să simţi asta. 

Honfleur, 28 Februarie. — Oraş prea 
frumos, prea decorativ, fără să vrea. 
Portul de pescari este teatral. Casele 
din secolul al 16-lea, . negre, strâmte, 
înalte ca nişte domnişoare bătrâne, en- 
glezoaice, încheiate pânăla gât în rochii 
închise (în amândouă sensurile). 

* p 
E destul să privesc cerul (într'o 





Cetitorul 


Dacă este adevărat că ideile nu sunt prin 
ele însele inaborâabile dar, de cele mai muite 
ori, prin modul cum sunt prezentate, — tot 
atât de aproape de adevăr ni se pare să spu- 
nem că prin ea însăşi, filozoiia este sortită a 
rămâne o ocupaţie nepopulară. Auzim adesea 
glasuri sincere manitestând vehement peninu 
o mai clară expunere a temalor filosofice, 
pentma o redactare a lor „mai pe înțelesul 
tuturor“, Desigur, acesta este desideratul şi 
așa cum este exprimat dintru începit, ar 
apărea justă învinuirea că dacă ideile nu 
sunt populare, faptul se datorează exclusiv 
„colportorilor“ de idei. Personal am primit 
vnenri sugesțiile unor prieteni a căror stimă 
nu poate fi pusă la îndoială, toate stăruind 
în acelaș sens: filosofie pe înţeleşui tutu- 
ror. Se ințelege cât de periculoasă este dis" 
cuția ce întreprindem. A răspunde comod, 
că ideile îşi au o viaţă a lor pe care nu tre- 
bue să o sacrificăm de dragul receptivităţii 


de EUGEN FONESCU 


noapte cu stele, fără lună, — şi braţele 
îmi cad în jos de neputinţă, de tristețe. 

Dacă oamenii ar privi mai des cerul 
și foarte atent, ar muri de disperare și 
umilință. Putem trăi fiindcă îl uităm. 
Nu ne întristează numai; ne înspăi- 
mântă, ne înnebuneşte. ne sfâşie. 

> 

Deodată, conflictul european se risi- 
pise ca o ceață, Fugeau vertiginos duş- 
măniile ireductibile, catastrofa ame- 
nințătoare, ura şi dragostea care mă 
înnăbușe. 

In față, în mine, oraşul acesta nou, 
lumea aurorală. Străzile limpezi pe care 
nu mersesem niciodată, zidurile pe care 
le vedeam prima oară erau străzile 
înșile și zidurile blânde ale unui Raiu. 

Unde era lumea ceailaltă, infernul 
terestru ? Este, oare ? A fost? Abia mai 
credeam. 


O bucurie imensă; o primenire a o- 
chilor, a sufletului. O nouă lumină în 
lume. Pietrele sunt pietre sau covor ? 

Ne dădurăm mai bine seama că nu 
eram în lumea veche, cea de ieri, pen- 
trucă mersul nostru se făcure sbor, 
adio, lege a gravitaţiei !) pentrucă stră- 
zile urcau în cer, coborau din cer, stă- 
teau, albastre, în cer ; tot orașul era în 
cer, și noi în oraş. 

„Salutare, cicluri și momente istorice, 
mi se pare că sunt în raiu“. 

Mi se părea, 

* 


Dincolo de cicluri, istorie, mișcare 
imi tot propun să fiu. Un om rece de 
dincolo de cicluri. „Un înger?“ îmi 
spune o voce care seamănă cu vocea 
Sfântului "Toma din Aquino „Dar un în- 
ger este plinătate, neîmplinitule !“ 

„Un om de dincolo de cicluri nu este 
totuși un om rece; participă, nu la isto- 
rie, dar la lumea fragilă, tânără, pri- 
măvăratecă, eliberat de bătrânețea is- 
torică. , i 

A intra liber în miezul! lucrurilor ne- 
întinate. Să fii în lucrurile care nu fug, 
care nu cad, care rămân ele înșile 
(Cum?) Să fii în ceeace nu fuge din 
lucruri, în veșnicul uimitor. 

" Lurnea istorică conruptă, uzată ; vag, 
vag, îşi dă seama că este uzată. Se câr- 
peşte. 

E nou ceeace nu se schimbă niciodată. 
E vechiu tot ceeace se renovează. Așe- 
zările istorice sunt vechi, pentrucă se 
simte nevoia să fie renovate, adică să 
pară mai puţin vechi decât sunt (vechi, 
uzate, bătrâne ; și mai au timp să se 
uzeze şi mai mult încă, pânăce n'au să 
mai fie bune de nimic. Atunci, din nou 
le va face bune Dumnezeu sau...). 

1 Martie, — Părăsind Muntele St. 
Michel în caraghiosul autocar îl priviam 
micșorându-se treptat prin fereastra din 
spate, încordat ca într'o ramă. O carte 
poștală. 

In clipa ceea, şi pentru o clipă, senti- 
mentul bine cunoscut de uimire: eu 
exist, cu văd asta, ce este asta. 

2 Martie, — O violentă, ascuţită nos- 
talgie a ceeace este extra-uman; o do- 
rință aprigă de distrugere a omului, a 
închisorii lumii caracterizează spiritul 
modern. Rimbaud este pre-revoluţionar. 

Voința lui de distrugere a civilizaţiei 
şi ordinei creștine, a occidentului etc. 
este revoluționară, — precursoare a re- 
voluțiilor de extrema-dreaptă sau de 
extrema-stângă. Deasemeni, dinamis- 
mul rimbaudian care făcea ca ideile să 
fie desmințite, depășite îndată ce erau 
formulate ; ca orice tipar, orice tech- 
nică (poezia, de pildă) să fie sparte în- 
dată ce se începeau a se preciza, — se 
reflectează în dinamismul revoluțiilor 
moderne, în contradicţiile şi duhul lor 
de distrugere. 

Baudelaire este unul dintre primii 
moderni care au încercat să sfărâme 
omul și să-l reîntregească în unitatea 
superioară a frumuseţii, Sfărâmarea in- 
dividuală, pentru întregirea într'o uni- 
tate superioară, în absolut, a încercat-o 


Cronica ideilor 








comun și ideile 


de MIRCEA MATEESCU 


comune — înseamnă a nesocoti vocea majo= 
autăților, solidarizând împotriva moastră, o 
opiniune greu de înfrânt. Dimpotrivă: a faca 
„pe gustul“ majorităţii însemnează a renunța 
ja cel mai scump şi mai intim dintre idealuri: 
cercetare liberă de obsesia criticelof grăbite. 

Dacă este adevărat că o sută de cetitani pot 
veni să declare. convergent și solidari, că re- 
pudiază o prezentare mai mult sau mai pu- 


țin „hermetică“ a ideilor — cerând să sa 
sorie astfel încât oriaine să poată înțelege, 
dintr'odată, absolut tot ce se enunță — ne 


întrebăm ce se va alege din biata cultură a 
unei societăți dacă i se vor aplica normele 


"de propagandă proprii şi necesare discipline= 


lor politice, însă nefaste în mediul riguros 
științific. Apoi, mai este ceva, Am impresia 
că oricare intelectual, în măsura în care se 
angajeuză serios în preocuparea lui — poartă 
răspunderea rezultatelor ultime către care 
năzuieşte. O asemenea răspundere, chinuie” 








UNIVERSUL LITERAR 


şi Mallarme aproape în acelaș timp cu 
Rimbaud. 

Baudelaire, Rimbaud, Mallarme anu 
eșuat, fireşte. In definitiv, încercarea 
lor era o încercare de mântuire cu mij- 
loace personale, laice. Totuși, cei trei 
poeți au fost-inşi de-o covârșitoare an- 
vergură. In Franţa, abia acum încep-să 
fie cunoscuți, la noi ei sunt cu totul ne- 
cunoscuți. 

Dar nu despre aceasta e vorba, ci des- 
pre faptul că îndată ce această încer- 
care înnebunită de depășire a limitelor 
umane prin distrugerea lor a început, 
— după ei, — să se cristalizeze în ges- 
turi exterioare, în acţiune politică, — 
ea a început să decadă în intensitate şi 
să devină (în ciuda dinamismului prin- 
cipial) greoaie și aproape statică. Tot 
ce fac noii revoluționari e cu mult de- 
desuptul demonismului, falsului profe- 
tism al lui Rimbaud. Deasemenea, la 
rândul ei, deslimitarea, tentativa ne- 
clară de identificare cu esenţa absolu- 
tului a lui Rimbaud, — în măsura în 
care era pasională, dominată, destruc- 
tivă dar și distrugându-se, e mai prejos 
de încercarea de deslimitare, gigantică, 
a lui Mallarme care, cu luciditate, în- 
cerca să făurească o technică mânui- 
bilă de pătrundere în absolut, Mallarme 
era, în definitiv, el însuşi însuflețit de 
un duh al distrugerii : distrugere a lim- 
bajului. a logicei, a convenției, a socia- 
lului, a. terestrului. 

*% 

Extrem de semnificativ este faptul 
că mișcările revoluţionare moderne au 
fost pregătite, precedate de o literatură 
întreagă a agoniei, disperării, urii de 
om, a viziunilor de sfârșit apocaliptic, 
de deslimitare (de distrugere) a insului 
în colectivitate. 

Revoluţiile actuale exprimă ura pen- 
tru eterna condiție umană; dorinţa de 
depășire a ei; de reintegrare în cosmos 


-a omului izolat de el. 


Dinamismul lor va deveni însă sta- 
tic peste zece ani; mai cristalizat, mai 
robit, mai individualizat şi retranșat 
din lumea reală decât civilizația „ve- 
che“. 

* 

Nu numai Nietzsche, și alţi nemți, 
sunt premergătorii revoiuţiilor moder- 
ne, nu numai Dostoievski, dar şi Po, 
Rimbaud, Baudelaire, Mallarme. 

Toţi aceştia sunt nişte Rousseau, Vol- 
taire, Diderot, Montesquieu, etc., a re- 
voluțiilor din secolul XX. 

* 

Intr'adevăr, Anglia şi Franța apără 
omul, structura lui, limitele lui, orga- 
nicitatea lui, integritatea lui firească și 
individuală. Izolarea lui deasemeni. Iată 
ceeace numim „lipsa de spirit metafi- 
zic“ a Anglo-Francezilor, 

Ceeace numim „sensibilitate metafi- 
zică“ la cutare şi cutare ins renumit 
nu este, de fapt, decât o nostalgie spi- 
rituală neîmplinită, o neputinţă metafi- 
zică, 





Nud 


Nina Batalii-Cosmovici 





şte infinit mai mult pe cercetătorul de idei 
filosofice — decât mustrarea ce i sar adresa 
în fiecare moment sau în imomentui actuat, 
că nu a fost pe înţelesul tuturor cutare frag- 


ment ori cutare ideie pe care a prezentat-o 
critic, Dacă cei o sută de cetitori pot veni să 
ceară socoteală pentru că nu au „înţeles“ câ- 
teva rânduri ale unei însemnări ocazionale, 
însă, răspunderea pentru faptul de a scrie fa- 
cil, dar necloncludent în sensul culturii și al 
ştiinţei — cine o poartă? Acei o sută care nu 
au înțeles acum dar vor înţelege, desigur, cu 
oarecare efort. mai târziu, sau cercetătorul 
care s'a lăsat influențat, în drumul său, de 
îndemnul demagogic de a plăcea celor mulți, 
scriind şi alegând astfel temele — încât să se 
iacă înțeles de oricine. 

Un iuoru este de știut, pe care nimeni nu 
trebue să îl conteste, dacă nu vrea să devină 
neserios: cercetarea filosofică, spre deosebire 
de cercetarea crițic Iterară nu se ocupă de 
fenomene realiste dar de însăși modalitatea 
realității, ceiace vrea să presupună un efort 
de înțelegere personală al unor sectoare ne- 
cunoscute ale spiritului — nu un efort de 
discernere didactică a unei bucăți literare 
gata înfăptuite. O nuvelă, un roman, o poezie, 
pot să fie realisate sau nu, isbutite ori nu — 
din puncul de vedere variabil al criteriilor 








4 Mai 1940 


Am fitrionul mut 


In casa mea €u te primesc, 


lustre oaspe, doar cun gest: 
Blând arc al braţelor deschise ; 
Cu ochi ce'n umbră strălucesc 


Misteric ; c'un surâs celest 


Şi trist, de veştezi paradise ; 
Cu mii de-atenţii ce plutesc 
In atmosfera-mi, grea de vise. 


Miiresme rare ard. Intinse 
jun mestie 'u unvărea ta 


ȘI Cândeiapreie aprinse 


Şi tori... De vrea te poţi uita 


La pietre, la tabloun ninse 


De vremuri, “Le vei ospaia... 
Dar giasu-i mort, pe buze stinse. 
Nu pot vorbi, nu pot cânta. 


Cun strigăt aș fi vrut Piăcerea 
Vederii sa-ţi destăinui, mute 
Mi-s buzele demult. Ca tierea 


De-amare. Clopote căzute 


În adâncimi ue mări, Durerea 

La nimeni nuj vrea sâ'mprumute 
Fior de-argint din vechiul glas. 
Nici şoapta, din comori pierdute 
Cen tozuri senălțau s'aJute, 

Nici geamât nu mi-au mai rămas. 


Ca să te simţi voios și bine, 


Să n'ai la'ntoarceri ce cobi, 


Am să-ți culeg, în dar, rubine 


Şi-opale ce-ar putea orbi 


Ochi răi. Un vin te va robi, 
Când cupa "ţi vei ciocni cu mine, 
De preţ, din care vei sorbi... 
Sunt bucurii ce-mi par puţine : 


Nu pot cântă, nu pot vorbi. 


Tu cântă, râzi, vorbește tare! 


Pe nimeni nu vei deştepta. 
Doar mâna-mi care te-aștepta, 
La fel de caldă la plecare, 
Mai viu condeiul va purtă 


Pe-o tilă fără de uitare, 


In care'nsemn că-mi vei ierta 
Poemu-ascuns în vechi sertare: 
Nu pot vorbi, nu pot cântă, 


ȘTEFAN STANESCU j 


Sorgoifia 


Un suflet se sbate sub crude destine 
Sorbindu-și cu trudă amarul, 

Şi'm clocot, otrava durerii, în vine, 
Ii varsă, cu furii, calvarul. 


Și urcă în chinuri sub greaua povară | 
In taina credinței sub cruce; 

Un zâmbet pe buze Il face să pară 

Că truda, spre ceruri, Il duce! 


Pășeşte agale și trist Il urmează 

O gloată de lume, noroade... 
Sudoare Ii stoarce căldura'n amiază 
Și lemnul pe umăr îl roade... 


Tiranii se'ncruntă și'ndeamnă cu biciul 
Iar spinul cununei pe frunte 

Inseamnă cu-o pată de sânge supliciul 
Fără ca'n cute sO'ncrunte!... 


Privirea-Şi îndreaptă, senin, rugătoare 
Spre bolta sublimă și sfântă... 

Acolo L-așteaptă un cor de fecioare 
Şi cete de îngeri Ii cântă!... 


« SERAFIM V. PASLARU 


[d E 
“Poem cu lună 


Tin pe braţ mănunchiu de stele, 


văduvii cerul de ele. 


Gândul mă munceşte 'ntr'una 
să desprind din cer şi luna, 


să iau nopţilor ispita; 

poate am să'nving ursita. 
Intind mâna în spre lună, 
parcă vrea ceva să-mi spună... 


Poariă agale trenă nouă, 
și-a spălat părul în rouă, 
face 'n drum o piruetă 
dispărând ca o cochetă. 


ALEXANDRU ILEA 


Din volumul da poeme „In tovărășia lui Lucifer, care va 


apara in curână. 


” 
crițicilor literari — însă acestea reprezintă, 
oricum, conţinuturi obiective, bine limitate și 
definitiv statorn:cite în tiparele formale în 
care au fost plăsmuite. 

Nu astfe] de rezultate formaie interesează 
însă pe cercetătorul de filosofie. Mai binc zis, 
nu astfel de rezultate strict esteţice. Nu fru- 
museţea ideilor trebue să ne preocupe, în fi- 
losofie, dar rezultatele științifice noui la care 
ajungem. Ce spor ar înregistra patrimoniul 
pultural al unei naţiuni, ai cărei intelectuali 
ar fi preocupați doar de gândul ca să devină 
populari, militând sub firma celor mai uzate 
şi mai facile dintre temele pe care este dator 
să le parcurgă onicare muncitor entelectual? 
In filosofie, ca și în literatura propriu zisă: 
sunt unele „subiecte“ care, prin chiar conţi- 
nutul lor, trezesc um interes imediat, nemai 
având nevoie să fie tălmăcite. Insă, nu aces- 
tea intaresează viitorul unei culturi. Imi a- 
pare atât de necesar, pe cât de banal, să afirm 
că nu iceiace se știe interesează cultura dar 
ceiace nu se ştie. O filosofie demagogică este 
aceia care se ocupă cu ceiace se ştie, recte: 
cu aspectul ușor sensibil al ideilor. Aseme- 
nea gânditori pot pretinde că practică o „fi- 
losofie mlitans“ — evident, obțin aprecieri 
măgulitoare şi, desigur, sunt de acord cu gla- 


———— Ga a a 


sul celor o sută: — „ei, da, o astfel de filo- 
zofie înțeleg și eu“. Nimeni nu contestă că „o 
astfel“ de filosofie s'a făcut înţeleasă — însă 
întrebarea, mereu stăruitoare şi mereu neso- 
juționată, este dacă „o astfel de filosofie“ fo- 
loseşte culturii și chiar celor o sută cari, cu- 
rând, invocând o facilă înţelegere a ideilor 
și în fața precedentelor periculoase, vor sfârși 
prin a „epuiza“, lodată cu interesul lor pen- 
tru filosofie — însăşi nădejdea unor rezul= 
tate mai certe, pentru viitor, Şi atunci, un 
fapt curios este de așteptat Dacă în faţa pus- 
tenităţii cei „o sută“ anonimi nu pot fi făcuţi 
răspunzători pentru culpa de a îi meclamat o 
„cultură“ facilă — şi o „filosotie“ a celor 
ştiute — până să ajungem ca posteritatea să 
ne condamne pentru delictul de facilitate — 
curând, curând, vor veni să ne ceară soco- 
teală pentru „lipsa e activitate“ cei o sută 
al căror gles l-am ascultat, doail. Bi vor pre 
tinde că nu există un obiect propriu al cul- 
turzii, vor aduce în camera de senis a câtorva 


intransigenţi climatul neincrederii generale, 
și, anarhizând valorile, le vor tăgădui exis- 
tența. 


Insă problema este atât de gingașe, încât, 
pentru că va trezi. proteste expuimate și apro- 
băni neexprimate — și pentru că desigur nu 
am reușit să saniem esenţialul — vom reveni. 


4 Mai 1940 - 











UNIVERSUL LITERAR . 











5 





Puterea sufletului românesc în Dobrogea 


„Si pe anticzle noastre ogoare, 


tot asa de bogate ca în vremea 


„vonstră, divini întemeietori, crește grâul. Și munții dau lem- 
„nul clădiri or pe uscat şi pe ape si fizrul armelor si focul as- 


„Ciins sub pământ, în stane de piatră ori în îsvoare 


negre ca 


„iodul. Si vinul, cel sfânt lui Dinonysos și sarea căutată şi de 
„fiare, si aurul începător a răului între oameni, dar sfânt pen- 
„ru proomărirea în chipuri a puterii divine, toate le avem ca 
„Giunci, când Destinul ţi-a mânat păşii, Auguste, spre cetatea 


„de munţi și de râuri a etern-ceghetorului Decebal”. 


STRABATAND BARAGANUL PANA LA 
POARTA DOBROGEI 


Am fost de nenumărate ori în Cadri- 
later și Dobrogea-Veche. Am colindat 
tărimurile arse de soare și bătute de 
vânt. Am văzut ummele săpăturilor lui 
Vasile Pârvan la Histria, Mangalia, To- 
mis și Abritus. Am avut clipe de ade- 
vărată înăltare sufletească, atunci când 
am sărutat cu pașii locurile de pe ţâr- 
mul mării, unde s'a desfășurat, cu mii 
de ani în urmă, „Gerusia din Caliatis“, 
marele colegiu al bătrânilor înființat 
de bogătașul Apollonios, pentru sărbă- 
torirea Impăraţilor Romani. Am mân- 
cat cireși din livezile Silistrei. Am visat 
pe plaja Batcicului, lângă inima Regi- 
nei. Am plutit pe apele, ca de otel topit, 
ale Techirghiolului și m'am îmbătat, 
în soarele primăverilor, de farmecul 
Ecreneului şi al Capuimi Caliacra. Dar 
niciodată nu m'am gândit să însemn 
viața care pulsează pe aceste locuri, să 
adâncese trăirea așezărilor românești 
din Dobrogea. 

Gândul de a creiona, într'o serie de 
reportaje, tot ceeace am observat în 
provincia noastră de peste Dunăre, (în 
Dacia Pontică, cum o numeau străbu- 


mmm 2 


V. PÂRVAN: Memoriale 


făgăduină trăinicie și civilizaţie pe 
stânga Dobrogei“ *), 

Trecusem de mai multe ori peste 
acest pod care uneste Dobrogea de Pa- 
tria-Mumă, dar niciodată chipurile do- 
robanţilor nu m'au impresionat atât 
de mult. In atitudinea lor am citit lim- 
pede toată dârzenia cu care soldatul 
român știe să-și păzească glia străbună 


VALUL LUI TRAIAN, O CARTE NECI- 
TITA A NEAMULUI 


Trenul a plecat mai departe, lăsând 
în urmă Cerna - Voda, într'o adâncă 
vale, adăpostită de maluri înalte și de 
stânci, lângă apele Dunării, Privindu-l 
de departe, acest oraș pare a citadela 
antică, iar noaptea, un decor de feerie 
cu mii de lumini simetric aprinse. 

Iată-mă, așa dar, pe pământul Da- 
ciei Pontice, încorsetat de stânci şi 
udat de bălți. 

Dar ce văd? 

Dealungul liniei ferate se întinde un 
deal, ca un fel de zid imens, așa cum 
am citit cu toţii în cărţile de școală 
despre giganticul zid chinezesc. 


*) N. Iorga: „Cerna-Voda”. 





Pe unde pășteau oile sau creștea porumbul, acum sunt întinderi nesfârşite de ape: - 
Dunărea s'a unit cu Borcea 


ni!) mi-a răsărit în minte zilele tre- 
cute, după ce am venit în Capitală, de 
la o şezătoare literară și. artistică or- 
ganizată la Bazargic. Şi gândul acesta 
nu mai mi-a dat răgaz până ce n'am 
luat acceleratul de Constanţa din Gara 
de Nord şi am plecat în Catiaara, ho- 
tărit de data aceasta să-mi exercit, cu 
toată. conștiinciozitatea, profesia de ob- 
servator şi rob al scrisului, 

In gară, trenul, ca în toate dimineţile 
tui Maiu, era arhiblin. Cu mare gteu- 
tate mi-am găsit un loc în vagonul di- 
rect Bazargic. Mam așezat lângă geam. 
După burzuluiata vreanii din ultimele 
săptămâni, dimineaţa aceasta avea un 
cer excepțional de -senin, cu soare cald 
pe care nu-l avusese mai deloc întune- 
catul și capriciosu! April. 

Până când să-mi pun geamantanul 
in plasa de bagaje, garnitura nouă, 
eşită de curând in uzinele „Astra“, cu 
vagoauc îmbrăcate în plușuri atbastre 
şi roșii, covoare noui pe coridoare și în 
compartimente, — a şi pornit, lunecând 
pe drumul de fier ca un balaur negru, 
strălucitor. 

Bărăganul, care începe chiar după 
trecerea Pantelimonului, l-am străbă- 
tut până la Ciulniţa, fără să mă pot 
mișca dela fereastra, 

Are câmpia aceasta a copilăriei mele 
o putere nebămuită de a te fura, de a-ţi 
răpi gândurile și simțirea și de a te 
purta, pe cărările zărilor, la braț cu 
Fata Morgana. 

Grâuli, rapiţa şi orzul de toamnă se 
arătau în lumina soarelui pline de viaţă. 
Lanurile păreau o infinită mare de sma- 
ragd, mângâiată de vântul primăverii 
care a sosit cu atâta întârziere, prin- 
tre ogoarele proaspete. 

Sătenii daesconcentrați semănau po- 
rumhul, fasolea şi floarea soarelui. 


DOROBANTII DE BRONZ SCRUTEAZA 
ETERNITATEA 


Cână aim eşit din Fetești, m'a primit 
o întindere nesfârșită de ape turburi. 
Dunărea revărsată se unise cu Borcea 
si inundase toate pământurile vecine. 
Pe unde păşteau oile sau creștea po- 
rumbul, acum era adăpost pentru pu- 
hoaiele de pește cari nu mai încapeau 
în apele şi pe fundurile Dunării. 

Până la Cerna-Vodă am mers, întâi 
pe deasupra Borcei, apoi pe marele pod 
Regele Carol I, impunător prin în: 
treaga [ui construcţie, dar mai cu sea- 
mă, prin traversele de fier cari se înăl- 
țau ocrotitoare lângă fruntea mea, la 
fereastra vagonului. 

La intrare, pe marele pod, m'au în- 
tâmpinat dorobanţii de bronz, masivi 
şi botăriți în a înfrunta veacurile. 

Nemişcatele  sentinele simbolizează 
puterea armatei noastre, călită în răz- 
boaie ca și bronzul în foc. 

Am coborit pentru o clipă la Cerna- 
Vodi să-i privesc mai de aproape pe 
ceilalţi dorobanţi de bromz cari „au 
paza la piciorul ce apasă stăpânitor 








- Reportaj — 


Aud un glas lângă mine: 

— Uite, „Valul lui Traian“! 

Mă uit cu mai multă atenție la acea- 
stă fortăreață de pământ. E într'adevăr 
impresionantă. Șuvoiul, ridicat cu a- 
proape două mii de ani în urmă se arată 
şi azi tot atât de fără moarte, ca și 
Valul înălțat de Cato, la Nordul Cala- 
fatului și până la lacul Greaca, sau ca 
celălalt Va] al lui Aelianus care stră- 
bate spre Răsărit Yara Românească şi 
pe care moșii noștri îl numeau „Brazda 
lui Novac“; ea şi celelalte Valuri dip 
Moldova, Basarabia şi Banat. 

Se vede și în această ridicătură de 
pământ din Dobrogea geniul lui Traian, 
neîntrecut Impărat și strateg, cu care 
a ziait, în Dacia întreagă, cetăţi, dru- 
muri, poduri și monumente. 

Valul jui Traian închide în el atâta 
taine, atâtea minuni, atâtea fapte de 
Eroi pe care puţini le-au scris în rân- 
duri nepieritoare. In faţa lui, gândul 
prinde puteri de a sfredeli trecutul, de 
a se adânci în veacuri şi a scoate de 
acolo, din fund, ca o canzge de lumină, 
adevărurile ce sau împletit la temelia 
vieţii Neamului nostru. 

„Cu mii de ani în urmă, pe tărimul 
pe care aleargă acum acceleratul tip 
1940, trăiau „Regi de cremene“ cum 
spune poetul: Dromichetes, Remacsos, 
Buerebista, Roles, Comosicus, Dapycs, 
Zyracses şi Decebal. 

Toti au râmas voinice figuri de le- 
gende peste veacuri, zămislitori ai unui 
Neam care sfidează moartea cu seni- 
nătate cerească și se ia de piept cu cele 


mai înfricoșătoare puteri ale” iadului 
când e vorba de apărarea sufletului si 
pământului său. 

Un exemplar dim atâtea: Roles. 

Adevăratul făuritor al Daciei Pontice. 

Rege voinic de parcă ar fi fost cioplit 
din piatră. Ochi de vultur. Când se uita 
la om, îi patrundea cele mai adânci cute 
ale sufletului. Minte ascuțită, Cumpătat 
la vorbă. Hotărît la fapte. Increzător 
în marea și sfânta prietenie. 

Comandantul Crassus, care venise cu 
oaste împotriva Bastarnilor, l-a numit 
„prietenul Romanilor“, toemai în tim- 
pul războaielor civile diutre Octavian 
August și Antonius. 

Roles a fost cu adevărat prieten al 
Romei si a tui Crassus. L-a ajutat pe 
trimesui Cetăţii luminii tocmai când co- 
mamdantul Jatin era într'o foarte grea 
împrejurare. 

Atunci s'a făurit prima verigă din 
lanţul ce avea să se iîmpletească mai 
târziu cu sufletele a două popoare, 
pentru făurirea unuia singur, 

Traian, cuceritorul de mai târziu al 
Daciei, de o parte şi de alta a Dunării, 
a pătruns țtaina acestei verigi, ca ni- 
meni altul, zămislind din Legionari și 
Zâne Dace, Neamul care avea să vă- 
cuiască odată cu munţii şi apele, și 
peste a cărui frunte aveau să treacă 
atâtea furtuni de foc. De aceia Impă- 
ratul a şi ridicat Valul de pământ, Să 
oprească vijeliile. 

Astăzi, Valul lui Traian din Dobro- 


gea e o mărţurie ca atâtea alte sfinte 
dovezi rămase dela Regii si 


Voevazii 





Fete macedonene din satul în care a trăit, 





a cântat şi-a suferit „Ciobănița“ 


Dă 


Chişinău-Clasa opta 


— Din memorialul unui adolescent exilat — 


Aci stau eu... Alături — Antoniu 
Pântea. A doua bancă din fund. 

Portarul (altul — nu-] mai recunosc 
pe bătrânul cu faţa plină de cicatrice 
de odinioară), care nu i-a împrumutat 
decât uniforma cu cască imperială, mă 
opreşte nedumerit ; 

— E târziu, şi-apoi cine sunteţi ? 

— Ai dreptate. Sunt un om de de- 
mult. Poate nici n'ai auzit de mine. 

— Deloc. De ce v'aţi întors? 

— Am uitat ceva aici! Te rog, lasă- 
mă singur. . 

— Fie! Eu mă duc să mă culc. 

„Am uitat ceva aici“! Gândul se des- 
lănţue în toată încăperea ca o eșarfă de 
lumini și artificii. Totul nu poate fi de- 
cât adevărat. Cu toate că trăesc în vis 
sau într'o stare de revelație — această 
stranie întoarcere, ştiu bine că 'n ju- 
rul meu viaţa de altădată îşi  recapă- 
tă sensurile şi calităţile ei omeneşti. 
Deodată se trezesc ca din somn — şi ca- 
marazii şi profesorii şi lucrurile acelea 
moarte, maţeriale — întâmplările con- 
sumate care nu mai pot exista pentru a 
doua oară. Se trezesc toţi ca dinir'o ma- 
gie. Ce vrăjitor ne-a fermecat să stăm 
îimpietriţi în întuneric, ce demon ne-a 


- cuprins în pânzele de păianjen ale co- 
“piiăriei? Ne desferecăm din ziduri, ne 


ne rupem din portrete, ne reașezăm în 
vechea ordine a anului 1936, Este ca 
proecţia unui drum invers din infinit 
în infinit, sau ca refluxul apelor care 
merg deandaratelea spre matcă. 

Aci stau eu. Alături — Antoniu Pân- 
tea, a doua bancă din fund. E o cameră 
spațioasă, înaltă (tapetată în galben 
deschis), pe pereţii căreea toţi voevozii 
şi reprezentanții biologiei ne dojeneau 
din zori până 'n seară. Clasa noastră se 
afia chiar la stradă, între direcția de 
studii şi cabinetul comandantului. 

Această Alexandrowskae era în anul 
acela (acum zece zile la fel arăta) sin- 
gura splendoare oblică a Chişinăului. 

— Şi totuşi o iubim, îmi spunea prie- 
tenul George Rachieru (şeful promoției 
noastre), o iubim pentru tot ceeace are 
nurdar şi frumos în ea. 

— Poate pentrucă ne învații, ne des- 
operă viaţa. 

Aci sta Take Ion Mitache (cel mai 
teribil matematician, care adesea a în- 
spăimântat pe bunul profesor Parnov), 
dincoace Petre Dimitriev (acest sălba- 
tec maestru al iluziilor verzi), Tavcic 
Cecati( acest domnişor genovez, frumos 
ca un efeb), Antoniu Pântea (prietenul 
cel mai bun şi mai drag), Adămoaia (ra- 


tatul violonist de geniu), Romeo Iones- 
cu (prinț al şahului şi-al foot-ballului) 
și peste toţi ceilalţi din umbră, biciul 
lui Dumnezeu, stafia lui Hamlet şi te- 
roarea clasei a opta: simpaticul berge- 
rac locotenent Timofti —dirigintele şi 
cenzorul nostru moral, 

Ar trebui să se facă elogiul grupului 
acela de venerabili apostoli ai Liceului 
Militar: Ştefan Grossu, T. Malenda, R. 
Popescu, Mihail Rădulescu, Preot Za- 
harescu, Riculiţă, G. M. Roşcu, Togaru, 
maior Ioachim, Al. Ebervein, Gheorghi- 
ade, Dorul Dumitrescu, Simionescu — 
căci şi ei au căpătat contururi în lu- 
mina acestei superbe revelații. 

Iată-i pe toţi. Mişună. Mişună ca'n- 
tr'un- dans ostoitor şi faustian, 

Judec astăzi — întâmplările de eri, 
cu înverșunarea omului care simte că 
îmbătrânește şi că înapoi nu mai este 
decât bezna. Mi se par toate dintr'o 
altă lume (netrecută în spaţiul şi limi- 
tele pământeşti); iar dacă mi sar de- 
rula prin faţă filmul exuct — nu mai 
m'aş recunoaște — în elevul trist și sin- 
guratec, m'aşi înspăimânta că altcineva 
mi-a furat înfăţişarea, înlocuindu-mă 
în miracolul de acolo. Unde eşti clasa 
opta? Unde ești elevul caporal care îl 
citeai pe Arghezi şi Camil! Petrescu în 
ascuns, care fumai ţigări din tutunul 
subalternilor (erai pe atunci comandant 
de pluton la clasa '7-a), elevul care fu'ai 
stelelor tot aurul scriind lucruri fantas- 
tice și minunate ? 

— Hei, trezește-te, mă scutură zâm- 
binăd Tonea. A venit Alexandra! 

Buimăcit, îmi aranjez cravata, haina, 
părul, las foile şi creionul în desurdine 
pe pupitru și ies din clusă fugind. Mar- 
mora sălii îmi dă prilejul să alunec vâ- 
iâind. Alexandra Tanis! Mă cheamă 
Alexandra! Eu i-am uitat oare chipul, 
am s'o mai recunosc după atâta tiicere? 
Parloirul se află chiar la intrarea în 
scoală, între cale două tablouri enorme 
ale regilor. Cobor scările câte trei și 
sunt lângă ea. Mâinile ar vrea să des- 
mierde, gura să sărute. Niciun gest. 
Doar o admiraţie adolescentă, pură, 
prin care Alexandra căpătă caracterul 
de zeitate ancestrală. 

— Iar miroși a tutun. 

— Iartă-mă, dar nici nu știam c'o să 
vii astăzi. Dece tocmai astăzi ai venit? 

— Am fugit, Lucule. Simplu, am fu- 
git. Trebuia să te văd. 

— S'a 'ntâmplat ceva grav? 


— Nimic. Dar emoția de a mă gândi 


de LAURENȚIU FULGA 


mereu la tine, ajunsese paradoxală. Mi 
te închipuiam ca în fundul unei fântâni 
şi eu deasupra ca o stea pe cer. Mă 
proectam peste propriul tău obraz care 
se îneacă în ape, O, dar parcă sunt ne- 
bună, aşa vorbesc. Vezi, Lucule, sunt 
bizară, nu ? 

— Bizară? Poate. Astăzi ești altfel. 
Iubirea ta se sbate între anomalie şi 
splendoare. 

— Nu, nu te iubesc, Lucule. Cert, eu 
nu pot iubi pe nimeni. 

— Atunci ? 

— Ce bun eşti. Stai aci. Să nu vor- 
bim niciunul. Ne trebue câteva clipe 
de tăcere, de încremenire. 

Pe banca asta părem două statui eva- 
date dintr'un muzeu, pentrucă am dorit 
viață -— dar care au rămas închistate 
tot în liniștea pietrei. Cu mâinile în- 
crucişate pe genunchi, cu trupurile pu- 
țin aplecate, cu ochii forfecând semiîn- 
tunericul — așa ca 'n pozele din cărțile 
cu povești germane. E atâț de ilucidă 
prezența iubitei aci, că de şi-ar ridica 
mâna la frunte sau ar zâmbi — atunci 
aerul ar vibra ca o vioară. O privesc ţo- 
tuşi și nu mă satur privind-o. Alexan- 
dra are o înfăţişare foarte exotică. Sea- 
mănă cu preotesele indiene, totdeauna 
în extaz. Chipul ei galben — încercănat 
și mai ales ochelarii cu ramele de aur — 
o desvălue de fiecare dată mai neome- 
nească. Are în mişcări ceva de dansa- 
toare blazată, cu toate că trupul rămas 
subţire sub uniformă lasă impresia unei 
perpetue beţii senzaţionale. Ne-am în- 
tâlnit la sfârşitul unei vacanțe de Cră- 
ciun. Călătoream cu trenul prin ger şi 
ceață, S'a urcat la Mărășești. Purta cis- 
muliţe lungi (din care pulpele se între- 
vedeau ca viezurii la pândă — gata să 
muște sau să se lase desmierdați de o 
gură vicleană), o haină cafenie şi că- 
ciulă neagră. Părea un fel de băeţoiu 
travestit, dar mai trufaș și mai obraz- 
nic. Atât îmi reamintesc. A fost o des- 
părțire rece, sticloasă, cu cuvintele 
strânse între dinţi. Ne  îndepărtasem 
unul de altul, așa cum se desparte ziua 
de noapte. Un an am așteptat unul dela 
altul cuvântul de ertare, de împăciuire. 
Hazardul ne-a readus apoi alături, când. 
amândoi am înţeles că nu mai este po- 
sibilă depărtarea. Și totuși nu mă iu- 
bește. Mi-o spune de atâtea ori cu iro- 
nie ascunsă, cu prefăcătorie. Ori Ale- 
xandra e alta decât aceea pe care o vi- 
sez? Oare misterul să fie atât de adânc, 





(Urmare în pag. 6-a) 


de GEORGE ACSINTEANU 


noştri; dela Roles, Decebal, Traian și 
dela Mircea cel Bătrân care se intitula: 
„Eu cel întru Christos Dumnezeul, bi- 
necredinciosul și binecinstitorul și de 
Christos iubitorul și singur stăpânito- 
rul, 1o Mircea, mare Voevod şi Dom, 
cu mila lui Dumnezeu și cu daruj lui 
Dumnezeu stăpânind şi domnind toată 
Ţara Ungrovlahiei şi părțile de peste 
munţi, incă şi spre părțile tătărăști şi 
Almașului și Făgăraşului Herţeg, și Ba- 
natului de Severin Domn, ȘI DE AMAN- 
DOUA PARȚILE DE PESTE TOATA 
DUNAREA PANA LA MAREA CEA MARE 
ȘI CETAȚII DARSTORULUI STAPANI- 
TOR”, şi până la Regele Carol al II-lea: 
continuatorul în scaunul! împărătesc, al 
marilor Ctitori și Intregitori de Neam, 
Carol 1 şi Ferdinana |. 


ŞI GARILE NE POVESTESC TRECUTUL 


Dela Medijidia până ?a Bazargic am 
mers cu acelaș vagon pluşat în alba- 
stru şi adăogat la un tren personal. Am 
trecut pe lângă patrusprezece gări. La 
fiecare staţie am întâlniţ oameni arși 
de soare dar senini. Din achii lor parcă 
se desprindea un salut de bun sosit, 
Mai cu seamă Românii Macedoneni și 
Românii din Vechiul Regat au sufletele 
deschise pentru toţi fraţii care vin să 
le vadă trăirea în această provincie a 
țării noastre, 

Din gara Medjidia-Sua privesc cu 
mai multă atenţie pe fereastra vagonu- 
lui. Peisajul se arată şi aci, ca şi pe Bă- 
răganul meu, plin de farmec, dar cu to- 
tul deosebit. Văd în față, ca pe un 
ecran, toată înfățișarea pământului do- 
brogean, cutreerat de mine în atâtea 
rânduri. Colțul acesta a] României are 
într'adevăr o viață îoarţe ciudată, In 





Pe pământul Dobrogei, lârgă Valul lui 
Traian, Românul după ce şi-a arat ogorul 
se odihnește mulțumit aproupe de vitele lui 


părțile Silistrei ca și ale Balcicului se 
deschide stepa bătută de vânturi fără 
sfârşit. Apoi deodată întâlneşti pră- 
păstii adânci cari rânjesc cu colți de 
piatră albă. In funâul unora din aceste 
deschizături ale pământului observi o- 
chiuri de apă, acolo unde apa e atât 
de scumpă, In alte părti se întind pă- 
duri nepătrunse ca Deliormanul, Ba- 
zaurtul sau ca pădurile seculare de pe 
malurile Batovei. 

A oprit iarăşi trenul? 

Da 


E statia „Valea Dacilor“. Mă uit lung 
ja ea. Dincolo de gară se arată un sat 
cu case albe şi frumos îngrijite. 

O fi un cuib în care străbunii Daci 
au plămădit cu oasele şi sufletele lor 
pământui și viața? 

Răspunsul mi-l dă un sbor de ciocâr- 
lie, ca un semn de afirmare, 

Din Valea Dacilor ajung în gara „Cio- 
cârlia“, Aflu că aici este adevărata pa- 
trie a pasărei Ianurilor noastre. 

Auzi-o cum cântă, ridicându-se din 
holdele bogate în triluri majestoase, ce 
l-au făcutţ și pe Grigoraş Dinicu să le 
imortalizeze în coardele viorii lui...! 

Și trenu] merge mai departe, lent și 
obosit. 

Xată „Ciobăniţa“, gară pe deasupra 
căreia fâlfâe aripa unei triste legende. 

Ciobăniţa macedoneancă. Voinică și 
frumoasă ca soarele. Duşmanii i-au o0- 
morit sotul într'o noapte cu lună, lângă 
târia de oi. Femeca avea un copil mic, 
în leagăn. Când a auzit vestea, a scos 
un răget ca de fiară. A fugit despletită 
pe câmpuri, înebunită, căutând pe uci- 
gaş. Dar nu l-a găsit. Și de atunci a 
cântat necontenit la capul copilului, 
până când a fost luată si ea în cer, 
lângă ciobanul Mihai, 

Iată cântecul femeii 
saare: 

Copilul mamei, copil, 

Era noapte, era lună. 

Auzii un glas de-ar'mână, 

Ce-și plângea a ei cunună, 

Soţul omorit pe lună, 

Era noapte, era lună,.. 

Tot bocea şi lăcrima, 

Părul din cap și-l smulgea 

Şi copilului grăia: 

„Fiule, de-i creşte mare” 

„Tatăl tău vrea răsbunare“, 

„Pentru-a lui moarte 'ntrun an” 

„Să omori zece dușmani“,..! 

Fiul de macedonean a crescut mare 
și voinic ca şi tatăl său. Cântecul ma- 
mei nu i-a dat răgaz până când n'a 
răsbunat, într'o noapte, tot cu lună, 
moartea ciobanului venit din munţii 
Pindului. 

Pentru un mormânt pe care crescuse 
flori de iasomie, voinicul a deschis, la 
marginea satului, treisprezece gropi, în 
care au fost aruncaţi treisprezece duș- 
mani, 


IN Nr. VIITOR: Imperativele na- 
ționale în Dobrogea;  Bazargicul, oraș 
în care sufletul românesc veghează. 


cu părul de 





6 





Chişinău-Clasa opt 


încât să nu pot recrea în mine ființa 
iubitei adevărate? Poate că da, pentru- 
că adesea Alexandra în fot ce făcea se 
desgolea de ea însăși; apărea ca o ju- 
cărie hipnotizată; se părea că o anumită 
vrăjitorie o opreşte să gândească uman, 
să vadă clar, să iubească real mai ales, 
Acum într'adevăr se întoarce spre mine 
(mişcarea ei a desechilibrat esenţialul 
încremenirii şi zâmbește — cu zâmbet 
pasionat, dar umbrit — ca şi cum trupul 
ar trăi febrele tragice ale celei dintâi 
convertiri la păcat). 

— Atunci nu mai are niciun rost, 
Alexandra. Ne vom despărţi din nou. 

— Nu, nu se poate. Cere-mi orice 
jertfă, Lucule, numai asta nu. 

— Ce să fac, Alexandra? Eu astăzi 
am nevoe de o iubire mare, esenţială, 
dramatică dacă vrei. Tu — tu fugi me- 
reu spre mia?ănoapte. Cu cât întind 
mâinile şi te strig, cu atât te cuprinde 
vântui și te duce. Spune-mi ce să fac? 

— O. bietul meu Lucu! Ar trebui să 
te sărut, poate te linișteşti, | 

— Dece nu încerci? Poate ne mințim 
unul pe altul. E caraghios să stăm ca 
doi figuranţi într'o scenă în care viaţa 
gâlgâe pe lângă noi. Dece taci? 

— Va trebui să-ţi explic. Vrei să fugi 
şi tu în seara asta? 

— Să îug? şi unde să mergem? 

— La întâmplare. Să vagabondăm, 
să cântăm, să ne obosim. 

— O să ne ajute la ceva? 

— Da, vei avea prilejul să înţelegi 
dece fug mereu spre miază noapte. 

— Bine, Alexandra. Aşteaptă-mă în 
colț, lângă biserică. In câteva minute 
sunt acolo. 

Prietenul Tonea și astăzi mi-ar spu- 
ne c'a fost o curată nebunie. Dar cine 
era vinovat? Aveam optsprezece ani şi 
apoi, Aexandra era cea mai frumoasă 
fată a Chișinăului . 

Intr'adevăr, ce noapte telurică, ce 
fantasmagorie basarabeană! Unde mer- 
gem, Alexandra? Spre cer, spre pro- 
priile noastre duhuri, spre fântânile 
fără fund ale lumii? Nu e nimic din 
viața de zi. Oraşul se plimbă ca pentru 
o altă erusalemică recepţie. Nu ne inte- 
resează dramele dela moara roșie sau 
dela Burani, puțin ne pasă de cerşetorii 
care se întorc strangulaţi spre bordeele 
lor, nu auzim plânsetul fecioarelor care 
așteaptă minunea cea mare. Doar stele- 
le sus şi pământeştile noastre triumfuri, 
aici. lubita turbură.până și voluptatea 
străzii, care te biciue şi te arde. Iubita 
fascinează toate suferințele cumplite 
ale:cărnii,.care la optsprezece ani devi- 
ne somnambulă şi fricoasă. Alexandra 
se găsea în clipa aceea între adorație și 
brutalizare, așa de fericit şi de aspru 
eram. Ca într'o panică violentă, o ve- 
deam amantă şi sfântă. Dar ştiam că 
totul e ratat. Noaptea asta nu era făcută 
pentru dragoste, nici pentru crimă, nici 
pentru beţie. Era o noapte imperfectă, 
desarmonizată, o noapte care se scurge 
înapoi.  Deaceea mergeam lângă Ale- 
xandra ca un cloroformat pe masa de 
operaţie, în trupul căruia cuţitele za- 
darnic caută semnul bolii. 

— Vreau să te întreb ceva, Lucule. 

— Te ascult. 

Mâna fetei se înfășură pe după braţ, 
strângându-mă şi apropiindu-mă mai 
mult de ea. 

— Oare vom îmbătrâni vreodată, Liau- 
cule ? 

— Unde te-ai gândit, de mă întrebi 
asemenea lucruri ? 

— La mine, la tine. 

— Hai mai departe! 

— Aş vrea să visez, Luculo, să visez 
toate câte se petrec cu noi amândoi. Și 
să mă trezesc mâine dimineaţă în altă 
lume, pe care n'o pot concepe, n'o pot 
descrie. 

—— Fii cuminte, Alexandra! Dece te 
chinui? Dece cauţi ceeace ţi-i oprit mai 
înainte ? 

— Poate că iubesc prea mult iluziile. 

— O să suferi, o să plângi şi deabia 





In genul lui 








(Urmare din pag. 5-a) 


târziu o să-ţi dai seama că şi suferința 
e o nebunie, 

— Ai dreptate. 
despre asta. 

Trecem pe sub tei, pe sub stele, pe 
sub lumânările aprinse ale Soborului. 
O tăcere de litanii ascunse în ghiocuri, 
Simt nevoia unei eliberări totuși, să 
mă descătușez de o anumită patimă. 
Cineva mă învățase că iubirea este sin- 
gura vrajă a demoniei din noi. Nu pot 
înțelege dece Alexandra stă la polul 
celălalt. Din noaptea aceea de vacanţă, 
ea trecuse într'o ordine precisă a do- 
ruri:or mele. O căutasem prin toate în- 
tâmplările de apoi, şi n'o mai găsisem. 
Pentru ea scrisesem pagini întregi, jur- 
nalul din timpul acela e o dovadă a cru- 
cificării mele pasionale pentru Alexan- 
dra. 

— Dece nu mă iubești, Alexandra ? 

Se întoarce, oprindu-se în loc, pără- 
sindu-mi și braţul. Mă priveşte atât de 
uimită, înfricoşată — caşicum întreba- 
rea mea ar presupune un secret diabo- 
lic. O văd cum tremură toată. cum se 
sbhate în ea însăși, cum caută să iasă 
dintre vestminte, să se lepede de tot 
ce-i omenesc. să se înalțe ca o văpae 
deasupra micimior. 

— Nu mai mă întreba niciotată. Da- 
că e o taină, îi vei afla mai târziu va- 
loarea — şi-şi continuă drumul cu capul 
plecat. 

Trebue s'o împac, trebue s'o liniştesc. 
De ce să creadă că fac parte din cate- 
goria acelora care o cerșesc. pentrucă 
amestecă dragostea cu mâncarea. — 
„Hai să uităm, Alexangra. Noi suntem 
altfel de oameni. Chiar iubirea ne-ar u- 
mili“ — dar nu pot să vorbesc nimic. 
Merg alături de ea tăcut, împins înainte 
ca de o nălucă. Tot Alexandra vede mai 
clar. Ea îşi dă seama că adevărul nu stă 
în cuvinte, ci în spiritele noastre. Ur- 
căm unul lângă altul aleea asfaltată 
spre biserica metropolitană. O fac fără 
să știu anume de ce. Mă las dus de A- 
lexandra. Deabia la intrare, văd că e 
deschisă și înăuntru ard candelabrele 
cele mari. Intru în urma ei epuizat, să- 
cătuit de orice dorință. Niciun preot, 
niciun pelerin. Doar la răstimpuri de o 
oră, revine un călugăr să reaprindă alte 
lumânări, Biserica aceasta rămâne des- 
chisă zi şi noaptea. Nu e o minune deci, 
că mă văd cu Alexandra între icoane şi 
sfinţi. Miros de tămâie și de untdelemn. 
Dumnezeu ne veghiază nevăzut. Inge- 
numnchem. Toate pornesc dela o înţele- 
gere ocultă a faptelor, dela o comuniu- 
ne perfectă cu cosmosul. Alexandra are- 
de. Eu până eri nu credeam. Mă înspăi- 
mântă toate aceste lumini oblice care 
pornesc dela sfeșnice, sălășlue-c o clipă 
pe făpturile firave ale mucenicilor, stră- 
bat apoi prin ziduri, înnecându-se în 
văsduhuri. Mă tem de toate aceste de- 
pline armonii (clare și totuși inexisten- 
te real) care încep dela respiraţiile în- 
cete ale lui Iisus şi ale Maicei Domnului, 
Mă simt prins în cușcă. Parcă alunec şi 
mă întunec. Şi totuși stau îngenunchiat, 
ascultând pe Alexandra cum murmură 
o rugăciune. Și fără să mă dumiresc, 
fără să am remușcări, murmur odată eu 
Alexandra aceeași rugăciune, pe care o 
învățasem de demult dela mama. E alt- 
fel acum. Am senzaţia definitivă a lini- 
ştei în trup, acum ştiu ce înseamnă o 
credinţă, acum mă recuprind în sensul 
unei minuni bune şi ocrotitoare. Prin 
Alexandra, îl aflasem pe Dumnezeu. 

Era ceasul patru dimineața, când ne 
întorceam din nepământeana pribegie. 
Zorile ne luminează fețele altfel. O duc 
pe Alexandra până la poarta școlii e- 
parhiale, îi prind mâna şi i- o sărut fe- 
ricit. Inainte de-a închide poarta, A- 
lexandra îmi spune : 

— Nu-i aşa că e mai frumoasă iubi- 
rea asta ? PR 

Inapoi, caut să-mi sugerez culminația 
reală a celor spuse de ea. Poate fi asta 
o mărturie? Poate fi asta ca un alt semn, 
ca visul dorit de Alexandra? Pe îuriș 
intru în internat, mai speriat și mai în- 


Să nu mai vorbim 


% 
% 


AUTOBIOGRAFIE 


Pe mine ma, făcut maică-mea 

Hăi, pe paie 

Nu ca pe voi 

Şi luna pe cer se sgâlâmbăia bălae 

Ca un căţel de usturoi 

Maică-mea săraca a gemut 

Aşa ca un ţâne, icnit şi slab 

Şi-aşa m'am născut 

Eu lon Carîmbă, al poeziei Nabab! 

Face-te-ai lună, turtă 

Fiindcă pe mine, Ion, cel de opt ani 

Foamea cerului a 'nceput 

Să mă îrigă în burtă 

Olliu, dacă ar îi ştiut sătenii 

Cu privirea ageră ca săgeata cremenii 

Că între ei de-a-bușilea, creşte prunc 

Prin țărină, mic cât o mână 

Prunc de domn, de domn mare 

Căruia ciufulite îi vor sta la picioare 

'Toate versurile, 

Toate universurile 

Hei, toate cerurile plăvane îi vor muzi 
[la picioare 

P'ormă pe la doispe' ani mersăi la şcoală 

Maica pe capră: Tii boală 

Ia căruţă cu scârţâit de vagmistru 

Ne ducem pe Ion să-l facem ministru, 

Mă, acolo la oraș 


Erau caele albe ca de caş . 

Şi cocoane, sfinte ca primăverile 

Işi zornăiau pe braţe brăţările 
S'apoi era dascălu lie 

Care făcea slove ca florile pe hârtie 
Si-o hartă a României colorată 

Si rotundă ca un șold de fată. 
pi-apoi erau înserări albastre 

Ca sineala din troacele noastre, 

In care mama ne spăla tatii și mie 
Lioarecii pentru sărbătoarea lui Sfântu Ilie. 


Proprietăreasa mea 
Avea un gât ca lebăda 
S'apoi, pe la paispe ani 
Eram cel mai şmecher dintre golani 
Ciupeam de pulpă servitoarele 
Plimbându-mă pe străzi braţ la braţ 

[cu soarele 
Hei, eu m'am născut într'o zi mare 
Şi mi-a fost dat să cad totdeauna 'n picioare 
P'ormă, de, mă oţării şi eu 
De spusăi întâi de Paşti și Dumnezeu 
Fiindcă eu, măria mea, lun Carîmbă 
(Facă-mi-sar viaţa sucită și strâmbă 
Dacă mint), 
Purtam în mine o comoară, sunătoare 
Ca bănuţii de argint, 
Numai vorbe una și una 


UNIVERSUL LITERAR 


a 


doit decum plecasem. Dece n'a orbecăit 
puţin locotenentul Timofti prin mine, 
să afle adevărul? Dacă sar fi străduit 
să înţeleagă măcar (și doar i m'am spo- 


-vedit), nu mi-ar fi cauzat o eliminare 


de două săptămâni. Fugisem din școală 
cu Alexandra pentru altă existenţă, 
pentru altă contemplație. Pledoaria, nici 
preotul care se afla în consiliu n'a în- 
înţeles-o. i 

Urmează un gol. Toate semnele stau 
nepătrunse şi zăvorite, Vacanţa aceea, 
dictată impunător şi protocolar de şeful 
comisiei de disciplină, am făcut-o la 
Ploești, în mansarda prietenului Leo- 
nid Secreţeanu. Vizite la Radu Cosmin, 
la Î. A. Basarabescu, o cunosc pe Cire- 
şica (fata maestrului) îmi trimite o scri- 
soare de curaj poetul petroliferelor Con- 
stantin Stelian, zăpadă pe bulevardul o- 
oraşului republican, vin, tutun, vaga- 
bondaje lirice și din nou lângă sufletul 
clasei a opta. 

Acum înțeleg dece nu mai pot renun- 
ţa la întâmplările de atunci. Intr'adevăr 
sunt cam desorientate, prea învălmășite. 
In tot timpul aceia, acţiunile mele întru- 
chipau numai cerinţele absolute de a 
mă ști în apropierea Alexandrei. Incer- 
cam cu o spaimă mândră orice tentati- 
vă în acest sens. Așa am iubit întotdea- 
una. Numai pentru extazul pe care ţi-l 
acordă imaginea unei femei. O obligam 
adesea pe Alexandra să sufere, să trăia- 
scă împăienjenită orice fapt. Ştiam că 
astfei personific o disperare care se ce- 
rea esenţializată. Doamne, într'adevăr 
o iubeam ? De îndată ce între noi nu 
s'au petrecut niciodată cuvenitele proto- 
coluri ale dragostei, n'am sărutat-o, nu 
i-am scris un cuvânt, de îndată ce noi 





am mers mereu alături de teatralele 
scene amoroase, dece să cred c'o iu- 
beam ? Era însă o dramă obscură. A- 
mândoi am crezut că e iubirea cea ma- 
re, dar pe amândoi ne-a înșelat tinere- 
țea. 

— Nu-i aşa că-i mai frumoasă iubirea 
asta ? 

De zeci de ori am retrăit spectacolul 
pur din biserica metropolitană. Am 
căutat să-i prețuesc mai cert adevărul 
etern, am căutat să continui până la e- 
puizare toată auroreala lui revelaţie. 
Dar în umbra spiritelor noastre, se ri- 
dica întotdeauna umbra unei cumplite 
suferinţe. 

Nu mai ştiu în ce lună şi în cezia 
fost. Am surprins-o pe Alexandra în 
îmbrățișarea trudnică a celui mai su- 
perficial coleg. Un fel de cocoșat stu- 
pid, îngâmfat „sinistnu ca înfățișare și 
inteligență. Era pare-mi-se şi nepotul 
unui mitropolit oarecare. Avea preten- 
ţia că mi-e amic. I-am uitat numele; mai 
știu însă că avea ceva de brută și teroa- 
re în el. Cum de i s'a abandonat Alexan- 
dra ? 

— Dece, Alexandra ? Tu, care iubeai 
numai misterul iubirii, și tu ai căzut? 

— Ma luat vântul și m'a dus spre 
miază noapte, Lucule ! 





Frumoase şi rotofee 

Ca garoafele vlăjzanilor la cheutoare, 

Eu, taică-meu cu taica lui taică-meu 

Şi tot neamul de flămânzi, 

Daţi dracului, deși la port mieroși și blânzi, 
Aveam ceva de împărţii cu Dumnezeu! 
Câna va fi fost să chiuim odată 

Toţi îngerii face-mi-sor la picioare roată 
Si ne-or lesa obielele, 

Trece-i-or toate năduşelele — 


Hei, şaizeci de principese, toate cucoane, 
H.a optsprezece ani îmi ascuţeau creioane 
Să tot scriu, să tot scriu 

Hii-re-aş al dracului să hiu, 

P'ormă pe un petecuţ de gazetă 

țât un bilet 

iată, mă văzui din cap până'm opinci vedetă 
Mare poet. 


Aveam opts'pe ant 

Şi'n iarna aia câştigai mulţi bani 

Apoi la douăzeci, în sat, printre pitelci 
Aflai o fată cu braţele firave şi albe 
Cum îs corniţele la melci. 

tra săracă, dar salbe-i făceau 

Toate stelele când luminau bătătura 

Şi de mirare căscam amândoi gura! 
Fiindcă eu şi Solomia 

Na cununasem de mici cu poezia. 


Măi, dar uneori tristețile rupeau din mine 

, [cum şoarecii 
Ii rodeau lui taica, peste noapte, cioarecii — 
Şi. morţii, iată, deodată, desgotită 

[ii arătam faţa. 

Cum taica-şi arăta spatele dimineața... 
Cerul ea o scrisoare 'mpăturată 
Atârna — problemă nedescifrată 








Era în cuvintele ei ironie și resemna- 
re. In clipa aceea-n'am înţeles nimic. 
Am plecat scârbit. Aş fi vrut să beau 
mult ,să mă istovesc sau să mă întorc 
și să-i scuip. Mi-am dat însă seama car 
fi fost ridicol. Dealtfel ştiam că e şi o 
predestinație neobișnuită. Toate iubi- 
tele mi-au rămas credincioase până la 
condiţia sigiliilor albe. Acolo au recurs 
întotdeauna la alţii. Imi vine să râd, 
satisfacția e falsă dar concretă. Hei, la 
dracu cu toate muzele astea mediocre. 

Tonea începuse să mă compătimea- 
scă, Take mă consola. Toată clasa inter- 
preta faptul acesta ca pe o categorică 
inversare a logicei. Frumonul zeu în- 
vins de o reptilă.. 

Nu-i uram. Mi-erau indiferenți, stră- 
ini. In care noapte s'a întâmplat ? Oare 
biserica n'a fost o născocire ? Oare fas- 
cinaţia Alexanârei nu pornea chiar de 
la trufia mea? In cele din urmă am 
crezut că și suferinţa mea se scurge în- 
napoi, spre încremenire. 

Intr'o dimineaţă poșta mi-aduce un 
plic cu scrisul necunozcut. L-am deschis 
fără nici o tentaţie. O foaie albă, o poe- 
sie : 


»;Mamă, mamă, 

mi-ai șoptit cândva că'n primăvara asta 
vei împodobi în alb fereastra, 

vei aduce vraci din Goa, ca să-mi dee 
sidef polar şi vrajă de femee. 


Bogată nu-s, dar vor topi în mine 
secretul princiar din Philipine, 

și celor optsprezece ani 
seducătorii ochi de curtezani. 


Iubitului, 

ca să-i topesc în suflet piarra 

voiu pune n glastre rodii de Sumatra: 
voiu şnurui în ușă, 

din trandafiri, rozetă jucăușă, 

Imn calm de seră voiu umbri spre mare 
salonul de gheişă visătoare. 


Și vraja de va fi cumva să cheme, 

un prinț avut în desmierdări s'alint, 
alcoolului voiu pune de cu vreme 
morfinomane cupe de argint 

cu crini d'Hollande şi albe chrusanteme“ 


„Nu e nimeni care să turbure sau să 
mărească tăcerea unei ruine. Toată lau- 
da ţi se cuvine ţie, o'ânda eu o port 
acum neresemnată. Par o ruină și re- 
muşcările sunt aspre, Iubitului ar tre- 
bui să-i sărut mâinile, nu să-l cânt în- 
tr'o poezie. Dar ești atât de departe! Mă 
întore din miază noapte cu frigul şi ce- 
țurile pe umeri, pe frunte ca niște nim- 
buri îndoliate. Lucule, te aştept să mă 
erţi. Alexandra“. 


A fost atât de cutremurătoare clipa 
aceea. Mi se părea stupid să scrii ver- 
suri pentru trecutul mort. Un demon 
mă încătușase şi zadarnic mai ceream 


libertate. Nu m'am dus, am refuzat s'o 
văd. Venea adesea la școală, mă aștepta 
împietrită pe aceeaşi bancă (papagalui 
cocoşat rânjea, vrivindu-mă cum mă 
sbat între pereţii clasei), ea mă aștepta 
chinuită, eu rămâneam ascuns. Uritul 
ucigător se încuibase în mine. O grea 
meiancolie îmi despletea sufletul şi-l 
desmăţa în bălți mirositoare. Zilele tre- 


cură așa cum trec paşii cu lanțuri pe 
coridoarele unei case cu ierestre zăbre- 


lite. Fervoarea examenului de sfârşit 
de an mă ameţi. Tezele pentru baca- 
vaureaţ le-am dat narcotizat şi intoxi= 


cat de beţie. Și în dimineaţa oratunui, 
profesorul Onisifor Ghibu mă intrebă 
mai întâi dece sunt atât. de trist, dece 
am ochii atât de tainici. Eram la mij.o- 
cul seriei și învârteam între degate fi- 


țuica subiectelor trase la sorţi. I-am 
răspuns că timpul sarcastic m'a supt, 
m'a sleit. 

— Există vreo legătură între timp şi 
malvid! 

— Există, domnule președinte. Oa- 
menii deobiceiu trăesc numai între li- 
mitele zi:ei, se consumă numai atât cât 
aud ceasul mergând. Niciunul nu cau- 


tă să depășească mişcarea, scurgerea 
timpului, niciunul nu îndrăsnește să 
îure din ziua cealaltă ceva şi pentru 
asta din prezent. Le este teamă de 


Peste capul meu — ce folos 

Că stelele zornăiau așa frumos. 

Hei, tristeţile, tristeţile, 

Ani treizeci de ninsori, 

)mi zornăiau la poartă 'n toate dimineţile 
Ca niște perceptori. 


P'ormă iubii o fată dela oraș, 

Avea părul creţ ca un papuaș 

Şi ochii doi trandafiri îmbobociţi, 

Obrajii ei crini d'auriţi. 

Şi nici degetul nu-mi venea să-l pur 
Pe gâtul ei cu miros de tutur, de cel bun.. 
Călărea, muică-mea, un armăsar 

Cu copide de jar! 

Fra fată de neam, mirosea a odicolon. 
Hei, într'o zi mi-a răpit-o un alt amazon 
Şi de-atunci cu inima ceţoasă - 

Am dat un picior dragostei 

Şi mi-am instalat poezia pe masă... 
Ventru totdeauna, mireasă... 


P'ormă Tinipui trecu, trecu 

Ba pe catalige, ba prin noroi, 

Cum treceau ţăranii 'n sat Ja noi 

Fu devenii o cultivată momâie, 

Nopți întregi citeam slove de tuciu 

Sub lampa galbenă ca de lămâie 

Să-mi dau creerul, ca cizmele, cu luciu. 

Dar tot nu mă las bătut 

Eu sunt, măi, din opincă, din lut, 

Maică-mea m'a făcut ca pe mânji în fân 

Aş vrea să văd şi eu cine mi-ar hi stăpân! 

Sunt dat araculni, ambițios, 

Nu-mi place să le fiu altora mai prejos, 

Că ăla serie, mâzgâleşte hârtie 

Ce-mi pasă mie! 

Eu scriu cu stânci, cu ploi, cu fulgere, 
[ce ştiţi vol 





== 4 Mai 1940 ——= 





„mâine“, de viitor. Ei nu pot înțelege 
că una din nenorozirile destinelor e 
tocmai viaţa cronometrată. 


— Ai încercat vreodată să fugi pesta 
ziua de azi? 


— Odată, o singură dată. lupeam- 
credeam că e iubirea cea mare şi lă- 
sam mereu în urmă ceasornicul, eram 
lacom de altă dimineaţă, doream cu pa- 
siune o zi colosală, imensă, o zi nesfâr- 
şită pe care toate ceasurile din lume să 
nu fie în stare s'o măsoare. In clipa în 
care însă am fost înşelat, mi-am dat 
seama că toate se întorc înapoi, eu în- 
sumi mergeam deandaratelea spre ziua 
în care m'am născut. E o ursită drama- 
tică şi asta, dar nu e vinovat timpul. 
„Ea“ e vinovată, domnule preşedinte. 

Pentru cine isbucniră aplauzele în 
clipa aceea? Coincidenţa era multipii- 
cată. Sala plină de colegele ei şi colegii 
mei, eu vorbeam despre ea, ea apăruse 
chiar atunci în pragul usii într'o ele- 
gantă rochie de voal alb şi cu un splen- 
did buchet de trandafiri roşii în mâini. 
Aplauzele astfel întâmpinară nota zece 
trecută de proiesorul Ghibu direct cu 
cerneală în ratalog și mai întâmpinară 
silueta vaporoasă, muzicală, hieratică a 
Alexandrei. 

In clipa în care comisia s'a ridicat, 
nu maâi eram şcolar. devenisem om. Pri- 
mii paşi spre viaţă i-am făcut înfome- 
tat, însetat, lacom. 

— Am venit să mă erţi, Lucule! 

— Nu te pot erta. 


Am lăsat-o mușcând cu lacrămi un 
trandafir roșu. Ultima imagine pe care 
o mai păsirez Cespre Alexandra. Apoi 
când mi-am luat cărţi.e şi valiza, când 
am închis uşa clasei a opta, mi-am dat 
seama că las capacul peste un sicriu 
puin cu suflete. Nu mai aveam cea cire 
să-mi iau rămas tun. Zidurile mute, o- 
glinzile întunecate, sălile reci. Doar 
câţiva porumbei roteau ca o pace sa- 
lemnă peste toate, peste copilăria noa- 
stră, peste luminile stinse. Dealungul 
Alexaadrowskaei am mers cu fruntea 
p.ecată, cașicum m'aş fi condus singur 
spre cer. În gară — numai câţiva din 
cei 36 de cadeți. Take şi-a luat o sticlă 
cu alcool şi se înfundă în compartiment, 
Antoniu Pântea e trist. George Rachie- 


ru — galben. Plecăm, ne deslipim în- 
cet și ne depărtăm. Îţi îngheaţă inima, 
îți lăcrămează ochii. Ți-i gura încleș- 
tată, dar strigi în tine ca 'ntr'un pustiu. 
Nimeni nu te-aude, nimănui nu-i eşti 
drag, nimeni n'o să se jertfească pen- 
tru tine în noaptea asta. Trenul, trenul 
care spintecă timpul, şi timpul care se 
svârcoleşte în tine. Este a 52-a căăto- 
rie cu acelaș tren, pe acelaș drum. A- 
cum ne duce întradevăr spre viaţă? 
Coboară unul, coboară altul, am rămas 
singur. 

Aşa m'am exilat în această citadelă 
haotică şi ilucidă. Ar trebui să mă u- 
răsc și să mă dispreţuiesc pe mine in- 
sumi. Dar cui să-i cer ertare pentru 
toate rătăcirile ado:escenţei mele? Pe 
cine să-l fac vinovat că m'a depărtat 
de toţi? Nicoiae Niţescu, băiatul popii 
din Muscel, a căzut cu avionul într'o 
dimineaţă la Otopeni. Voledea Poznea- 
cov şi-a împroşcat creerii pe pereți, la 
Cetatea Albă. Petre Dimitriev a trecut 
pe sub furcile caudine ale casei din 
Jilava. Şi mâine se va prăbuşi unul, 
şi aitul şi altul. Dece tocmai noi şi cine 
e vinovat? Stupidă. banală generaţie de 
icari halucinați! 

Aşa sfârșesc toate adolescenţele! A- 
lexandra îmi scrie la 28 Decembrie 
1937: ,— ... asta poate pentrucă primă- 
vara arzătoare a pădurilor, azi rc mai 
purtăm în suflet“. Ar trebui deci să ne 
mai întoarcem odată acoio. Ar fi o im- 
pietate dacă într'adevăr ne-am duce 
să ne rugăm pentru iubitele şi morţii 
noștri ? Te ert, Alexandra. Acum te 
ert ! Vezi, poate pentrucă ne ia me- 
reu timpul înainte. La Chişinău cresc 
acum alți copii şi alţi trandafiri. Tu ai 
avut dieptate. Noi re întoarcem din 
miază noagte cu frigul şi ceţurile pe 
umeri, pe frunte ca nişte nimburi în- 
doliate. Dar pentru această donquiho- 
tescă panoramă, trebue să-L ertăm pe 
Dumnezeu! 


1940 LAURENȚIU FULGA 


Cum vine Ilie în primăvară de culcă 'ntr'o 
[clipă 

Țarina plină cu dăpuşoi 

După mine-i potop — că eu vin 

Im târgul poeziei cn talent peșin. 


Aşa scriu eu — 

Şi daia mă protejează Dumnezeu 

Fiindcă el, în cerescu-i rădvan 

Işi mână caii ca un ţăran. 

Hi gloabă, ceais slăbătură, 

Ii scapără roțile printre stele, 

Ca potcoavele murgilor lui taica în băiătură. 


Tii, când m'oi întoarce în sat, într'o dimincaţă 

M'o primi notarul. primarul şi cu fruntașii 'n 
(piaţă 

Şi-or să-mi dea de mâncare 

Pe-o tavă cu tricolor, pâine şi sare. 

Primarul, intimidat, va grohăi ca un urs, 

Un discurs de bun sosit 

Şi eu iarăşi îi voi ţine un discurs 

Cu versuri, ca o catrinţă, tivit... 

Şi fetele şi-or da coate și le-o trece somnu 

Fiindca venit domnu 

Şi privirea lor, otrăvită, ca de brusture 

Până'n rărunchi o să mă usture. 

M'or lătra câinii amintirilor, 

Ca noaptea, crucile cimitirelor. 


lar So'omia nu va fi între cei din sat, 

Fiindcă-i lehuză, 

S'a măritat cu Nicolae Corbu, fruntaș, 
[concentrat, 

A'mbătrânii ca prunii dela poarta casei 

(noastre, 
1 s'au stins privirile ca apele albastre 
Și bujorii surâsului pe buză. 


BELZEBUTȚI 


4 Mai 1940 





ATA BAD EPUNCOLODEMRA MDA 








Cronica dramatică 





Teatrul Regina Maria 


„PAPA SE LUSTRUEŞTE“, 
PIESA IN TREI ACTE ȘI UN 
PROLOG DE SPIROS MELAŞ 


Aplauzele cari au întâmpinat 
această ultimă premieră a Tea- 
tru ui Regina Maria ne-au fă- 
cui să nădăjdum, o clipă, în 
reabilitarea publicuiui bucureş- 
tean cu gustul atrofiat de p:ea 
multele comsdioare o2ciden'a'e 
„prelucrate“ care i sau oferit 
în mltimui timp. 

Dimectorii de teatru n'au în- 
cercat prin nimie să ofere a- 
cormitului pubiie  buzureștean 
vreo p.esă deosebită de acel ve- 
teran „„Soaree de biserică“. 

De astă dată insă, domnul! V. 
Maximilian ne prezintă o piesă 
în care autorul, vechiu meșter 
în mânuirea conflictelor dra- 
matice, se hotărăște să rezolve 
o „problemă balcanică“, mut 
mai aproa deci de publicul 
nostru decât toate comed.oare'e 
cari nu dau nimic de gândit 
dar „aduc bani la cassă“, 

Cred că nici domnul Spiros 

Melas nu pretinde că tema 
piesei sale este prea, originală. 
Povestea fiului care a învăţat 
„prin străinătăţi“ şi se intoar- 
ce vorbind o limbă necunoscută 
de părinţi e veche de zeci de 
ani. 
A fost cândva un  venerabii 
hard, care se mimea Vasie 
Alecsandri şi 'car€ a Striş 0 co- 
medis, pe nume „loregu dela 
Sadagura“. : 

Și: sa mai jucat la noi — 
drept că sunt com mulți ani de 
atunci — 0 piesă ce se numea 
„Iitanic-Vals“ și în care auto- 
rul își cam bătea joc de toţi 
purvenitii sezolmlui mostru. i 

Dar să trecem la piesa dom- 
nuiui Spiros Meilas, 

Dânsul are o su totul altă pă- 
rere decât câţiva din autorii 
ncştri dramatici. 

Nu găsește tema perimată. 
„Papa“ este un biet 'cârciumar 
cu sufetul cinstit şi cu „teorii 
învechite“, 

„Le fils“ este un demn repre- 
pentani, al tinerei generaţii care 
acţionoază repede, în treizeci de 
secunde. F'ul vrea să-şi lus- 
truiască tată!. Tatăl nu se 0pu- 
ne fiindcă totu! este pentru bi- 
mele fiuiui. Ș: totuși tatăl va fi 
acela cane va câștiga partida. 

Nu știu dacă se poate vedea, 
din aceste câteva cuvinte „nota, 
ba'canică“ a piesei. Mai sunt 
necezare câteva exempe: 

Momentul culmmânt al pie- 
sei este, după noi acela în care 
o iună și sclifosită  reprezen- 
tantă a „bune: soietăţi“. din 
Atena îl sfătueşte pe cârciumar 
să ridice ochii în sus, visător, 
atuusi când e vo:ba despre o0c- 
et=nt şi să strâmbe din nas 
când se spune ceva dazpre Bal- 
cani. 

Tot miezul satiric al piesei 
Pre PE ea a Op a PE Pi Da a e a e 


GAME 


A apărut ziele acestea o €la- 
gartă plachetă intiturată sim- 
Du: „Game“ și cuprinzând 
poemsle a 12 foarte tiner: postţi. 

Nu este vorba da o nouă gru- 
pare 1 te:ară. 12 tineri alentaţi 
și-au publicta poemele între a- 
cela: și sccarte de carte. Data 
viitoare vor fi, poate, alţii. De 
estă dată am întânit în pag“ 
niie ptachetei mume e mai mult 
sau mat puţin cunos:ute a d-10r 
B.vdaru, Cobzalău, Lucianu Du- 
mitrescu, Druţu, Eovescu, Ga- 
vrtin,  Laleszu, Lăzărescu, D. 
Miscir, C. Pâlea, Paul Simion, 
D. Stelaru şi atţii. In cele mai 
mu'țe dintre pagini:e cactului, 
am imtâlnit poezii: adevărata şi 
buzuria noasiră a, fost cu atât 
mai mare su cât sa era legată 
ae nume nu prea cunoscute. 

Tânărul sculptor Velicu, că- 
rula i se datorește apariţia ae- 
stor „Game“ merită să fie de 
două ori fellctat: pentru forma, 
ireproşabi ă a czetmiui, cât şi 
pentru lipsa totată dn pa.he- 
tă a antoaudelor și a promsi- 
untor pentu vitor. * 

Disoreția este destul de rară 
la obișnuitele grupări literare. 


ună 


Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Dirijorul, d. E. Kraack, este un mu- 
zician de foarte sigur aport. Este animat 
şi de promptă și precisă 
contact 
cu rezultatele muzicale obținute şi 
aci, posibilitatea punerei în concordanţă 
imediată a elementului obţinut cu cel 
remareabilă înțelegere 
stilistică, au caracterizat pe dirijor, cu 
consee;nţe din cele mai alese în lungul 
programului executat, 


ORCHESTRA DE CAMERA 


LONIA. — Un nou exemplu de desăvâr- 
şită organizare de ansamblu ne-a adus, 


reeditând cu succes pe acela 
trecuți de „Filarmonica din 


orchestra de cameră din Colonia. Aceeaş 
contopire dusă până la sfârșit, a ele- 


mentelor componente, Aceeaş 


colectivă, aceeaş lapidară un:formizare 
frazărilor, 
emisiunei, a accentului, inflexiunilor ex- 


a atacului, a fisionomiei 


pres.ve şi culorilor. 
Şi, în acelaș timp, 
rezervare a dreptului, 


aceeaș 
pentru 


de a redeveni solist în momentul 
cesar, de a găsi libertate de expresiune 


ind.viduală, elanul și vibrația 
proprie. 


Am putut observa astfel, în parte, ex- 
celența mijloacelor concertante ale v:o- 


ioncelistei prime, ale fiecăruia 


nătorii violinei prime, ale altiștilor, ale 
contrabasistulu:, ale  secunzilor violo- 


niști, deci a f.ecăruia din cei 


acest pâlc instrumental atât de capabil. 
atât de consecvent şi de trainic pre- 


gătit, 





este cuprins în aceste câieva 
cuv.nie. 

Parveniţii, de asemenea nu se 
VO 1mpăcaă nicuala cu lcoana 
QIN Cainera CaICUMaA.AnuI, cu 
„coâna Unul „liu ae amgner“. 

di a-easta una cin cese mai 
Piuernice scene ae piesei, și 
cra nevoie, invr'adevăr de mut 
curaj, pentiuca ea să lie pre- 
zentată, ; 

Lebace, însă, nu pricepem, 
este prezența în piesă, a unot 
momente Wuuţiie şi 11  ace.aș 
I.Mp, We 0 vuugâlitave periţe- 
TL.â. AULOIUl se putea uUşur cu 
peuăa Ge cauva scene care a- 
Iuză în primul moment, dar 
cale nu pur aecât sa Lase, nuai 
pe u'ma, 0 impresie din cele 
UAL pEuuDue, 

besăa ne-a mai prilejuit ma- 
rea bucurie de a-l vedea pe ex- 
es.entul Maximian, antr'un tul 
mare pe care el l-a rdicat a a- 
Gevarate culmi. 

Pienuera din prima zi de 
Paști a 'leatru.ui meg.ma Maria, 
a 1056 „0 plecă pentu Max. 
lan”, o pxsa in care „marele 
Max" a reaizat tot ce auLorul 
i-a cerut. 

Dar, cum într'o salată de 
frucve, în afară da ananas mâi 
e nevoe şi de ate îiructe cari 
mau alţ roi decâi să scoată în 
re.ief gustul delicos al anana- 
suiui, tot aşa şi în plesa d-lui 
Sp.„ros Me:as au v.ehuit să 
apara şi alți interpreți. Aceştia 
au fost: Al. Finţi, care a gâ- 
sit ascente juzte in — o să ghl- 
ciţi — rom! băsatuiul, Peuru 


Nove, apărând şi el întriun rol 
în care s'a specializat: un escroc 
sent.mental, domnișoara Tanizi 
Căpăţână, surprinzător de bine 
întrun rol deoszbit de acelea 
în cara a apărut până acum, 
dommnișoara Flory Cărbuneanu, 
precum și doamne'e Silvia Col- 
berti, Gaby Antoniu, Florence 
Lupeszu şi domnii G. Costescu, 
Mihuţă,  Musceleanu, Mugur, 


Voineszu, Iliescu... și atelă, și 
alţii, 


e Tu. a 





SR 


O xemarcă, pentru a sfârși: 
este foarte amuzantă, dână in 
acelaş timp de gândit, părerea 
pe care şi-a făcut-o autorul 
despre ţara noastră: „0 ţară cu 
petrol . și dim care se îniore 


sămii cu miliozne“. Am Ie- 
produs o republică din piesă. 
INTERIM 





CARLTON: 'Cavalcada Hoily- 
wooăului. 


Domnul speciator care pretinde 
mereu progrese în arta cinemato- 
grafică este rugat să se ducă să 
vadă fiimul dela Cariton. Acolo 
va, vedea dânsul de undeau por- 
nit cinematograțişti pentru ca 
să ajungă la apugeul ce se nu- 
meşte : „film vorbitor“ și în uiti” 
mul timp : „film colorat“. 

Bineînţeles, domnul spectator 
strâmbă din nas în fața „drame- 
lur“ și „comediilor“ ce se reaiizau, 
acum douăzeci de ani, în c.nema- 
tograj. 

„Srașnie lucru şi civilizația as- 
ta. Depurte am mai &ijuns, donvle“ 
va exciama dânsul cu candoare. 

E drept, nu-ti prea  tnielege 
domnul spectator pe acei „ne- 
buni“ cari își cheltuiau banii şi 
energia, pentruca să găsească un 
„9ag” nou, o vedetă nouă. 

O întâmplare a provocat 0 epo” 
că nouă în cinematograf: epoca 
plăcintelor cu cremă primile în 
obraz de bietul actor. 

Se făceau și în vremea aceea 
„gafe“ în cinematograf. Omul ca- 
re wa vrut să-l angajeze pe Rin 
Tin Ton, era privit cu dispreț... Și 
astfel se făcea pe atunci cinema- 
tograj. 

Pentrucă această  „cavalcadă“ 
aparține trecutului, filmul a fost 
realizat în tehnicolor, încă un 
prilej pentruca spectatorul să-și 
dea seama de progresele realizaţe 
în cînematograj... Și totuși... Exis- 
tă întotdeauna un: și totuşi... 
Ne sunt prezentate, în ţimpul fil- 
mului, două comedioure mute. 

Luhmeu râde, parcă mai cu mul- 
tă poftă la ucele „.gag“-uri înve- 
chite, decât la „gag“-urile mo- 
derne ale filmului. Nu e un feno- 
men prea îmbucurător. Suntem 
curioși cum ar reacționa publicul 
în fața unei lungi comedii vechi. 

In film, pe lângă Alice Fave şi 
Don  Ameche, apare și Buster 
Keaton. Nu vă spune nimic ntu- 
me'e lui. Vezi, bătrine Malec? 
Publicul e cam nerecunoscător cu 
voi, actorii de cinematograf. 


TRIANON: Zenobia. 
nici- 


Nu ni l-am fi înch puit 


DIN CO- 


dat anii 


Berlin“ fermitate ritmică, 


ArMOnN€ ce îi urmează, 


a 


completă şi de felurit. 


fiecare, 
ne- 


muzicală 


din deți- 


aflaţi în cuvânt mândru. 


—.. 


Fie în ţinută de prezentare și 
leasă redare expresivă, fie în colorit şi 
sugestive evocări, fie în bravură instru- 
mentală, în special impresionantă 
„Moto perpetuo“ de Paganini,, orchestra 
din Colonia a obţinut numai 
recomandându-se drept un mic aparat 
orchestral cronometrie în punctualitate 
și valoros în muzicalitate, de care fru- 
mosul oraş de pe Rhin poate îi cu drept 


D-na Gisela Derpsch-Kraack, soprană 
lirică, a interpretat cu deosebită frăge- 
zime de ton şi simţire delicată meloăii 


odată pe Oliver Hardy (Bran) în- 
tun rol uman. Americanii au 
realizat şi minunea asta. L-au 
despărțit de veșnicul lui partener, 
Stan Laurel, şi au realizat un film 
in care nu se sparge nicio farfu- 
ie. Şi aceasta, cu toate că apure 
în fim un coşcogeamitea elejant, 
care ar putea să spargă mulie lu- 
cruri. 

Partenerul lui Bran este în a- 
cest fim un vechiu actor, Harry 
London, care are un haz special 
în întreg jocul său. 

Dar lumea îl vrea pe Stan lângă 
Bran. Așa că poate, formula no 
să prindă. „Zenobia: rămâne, însă 
un film superior multor alte co- 
medii cu Stan și Bran. 


TRAIAN LALESCU 





Erată 


In artixitul d-lui Victor Po- 
pesctu, „Motivul creştin în pictura 
Renașterii“, apâmut în nr. de 
Paşte al revistei noastre, sau 
slrecurat câteva greşeli de tipar, 
Vom semnala pe cele mai supă- 
rătoare, cu rugămintea să se ci- 
tească precum urmează: In pag. 
I, col. II, rândul 55 vitralii în. loa 
de „vitraliuri“; idem rândul 61 
Roger în loc de Rogier; pag. 8, 
col. I, rândul 21 cu adevărat 
Dumnezeirea în loc de „în adevă- 
rat Dumnezzire“; idem, rândul 
49, acțiunea în loc de acţiune, 
idem, rândul 62, stricta îinterpre- 
tare, îa loc de „stricta interpre- 
za; iaecm, col. II, rândul 6 colo- 
ristice în loc de  colonistice; 
idem, rândul 22, cunoscute în loc 
de cunoscută; :dem, col. III, rân- 
dul 27, Iudeea în loc de Suedia. 


bd 
Poezia intitulată „Plecarea“, 
apărută în precedentul nostru 


număr, a apărut din greşală sem- 
rată da d. Ştefan Stănescu, ea a- 
parținând d-lui Aurel Chirescu. 


UNIVERSUL LITERAR 





Cultura actorului 


Se menţine încă în lumea tea- 
trului erezia după care un acior 
trebue să fie neapărat un hibrid 
născut din încrucișarea unui pa- 
pagal cu o maimuţă. Ad:că acto- 
rul să spună pe din afară (şi cu 
talent, vai) ceva ce nu prea 1nţe- 
lege şi să imite în m.şcări d:- 
verşi oameni (un bătrân. un tâ- 
năr, un schiop, un ciung sau, în 
tragedie, un orb). 

De ce oamenii au avut întot- 
'deauna înclinația de a imita di- 
verse animale? . Actorului i-au 
fost rezervate, trebue so recu- 
noaștem, an:malec cele mai in- 
teresante: papagalul cel cu oarce- 
care glas de om şi ma.muţa cari- 
catura omului. Prin aceasta se 
recunoaște un lucru foarte im- 
portant : că actorul operează, ca 
să zicem aşa, în cultură. deoarece 
papagalul şi maimuța sunt cele 
mai culte animale (şi ca probă că 
maimuța l-a cetit pe Darwin: este 
că încetând să evolueze na mai 
d>venit om, ci a rămas maimuţă). 
Culte, însă în ielui lor, cum pot 
fi papagalul şi maimuța. Și aulo- 
rul, este fără să vrea, cult, pen- 
trucă ştie atâtea lucruri pe din 
afară, dar în loc să fie cult aşa 
cum trebue să fie actorul, e abia 
cum sc arată a fi papagalul şi 
maimuța. Sunt ei vinovaţi de 
acest lucru? Oarecum da, însă 
vinovaţii mari sunt cei cari fac 
selecţia oamenilor celor mai apți 
de a deveni papagali şi maimuyc: 
dându-le după aceea toată edu- 
caţia necesară pentru a scoate din 
ei, papagali şi maimuțe perfecte. 

Dar, :nă rog, ne vom întreba 
cu toții, cum sa ajuns la această 
nenorocire ? 

Explicaţia este cât se poate de 
simplă : teatrul, la noi, a ieşit de 
mult din sfera culturii. Teatru: 
coste acum distracţie și trebue să 
recunoaştem, papagalii și maimu- 
țele ne distrează de minune. și 
e normal să ne distreze mai muli, 
când apar deghigaţi in oameni. 

Este adovărat că distracţia în- 
tr'o societate fără răspundere şi 
fără idealuri este necesară ca şi 
pâinea. O ştim asta din istorie, 


- unde se vorbeşte despre niște 


vremi când prin pâine şi jocuri 
de circ se putea face orice cu un 
imperiu. 

Simpla constatare 'a unui fapt 
nu este însă de ajuns pentru 
schimbarea lui în vreun fel. Cu 
alte cuvinte cum putem face iar 
din actori oameni ? 

In primul rând d:n adaptarea 


teatrului la nevoile reale din pri- 
c.na cărora suferă omul ds azi, 

Doarece nu trăim vremuri de- 
cadente ci de răsturnare pentru 
o nouă așezare morală a lumii, 
are nevoe de ceva mai muit decât 
de o distracție deo continuă 
confirmare a posibiiităţilor lui 
de om, adică fiinţă creatoare. Pa- 
pagalii şi maimuţele imită oame- 
Ril, dar nu creează nimic, pen- 
trucă nu au originalitate. In clipa 
când actorul! se va hotări să aibă 
originalitate, adică să devină om 
va deveni factor de cultură cu un 
destin creator în această lume. 

Pentru asta între altele actorul 
trebue să înveţe. Ce să înveţe? 
Foarte multe lucruri. Istorie, 
poes.e, plastică, anatomie, în 
alară do ceeace se reteră cu stric- 
teţe, la meserie. Este inadmisibil 
ca in acest veac» un oarecare să 
f:e aruncat pe scenă, pentru sim- 
plul motiv că are nasul mare şi 
face lumea să râdă. 

Trebue să se știe odată pen- 
tru totdeauna că în cultură nu 
se poate opera cu altceva decât 
tot cu cultură. 

Ne rămâne ca în viitor să fixăm 
locul teatrului în cultură, 


AGATHON 


a ai a a Pad a 





V. CREŢȚOIU 
interpretează cu muit succes 
rolul principal în piesa „Im- 
brăcaţi pe cei goi“ ia „Teatrul 

Ligii Cultura.e“. 





Din amintirile Sarei Bernhard! 


— Cere-i cel mai tefractar popor 
versului francez — 


Pentru toate popoarele din 
lume, Sarah Bernharât a avut 
câte un cuvânt de atenţie şi de 
delicateţă. Pentru unul singur 
însă, mai puțin. 

Turneele întreprinse în toate 
țările din lume, variațiile de 
rasă, de cultură și civilizaţie, în- 
tâmpinate la fiecare din popoa- 
re, a făcut-o să desprindă cu 
ușurință care-i adevăraţul po- 
por de teatru de cel care nu-i, 
care-i cel mai select, căruia nu-i 
scapă frumuseţea şi fineţea l:m- 
bii franceze — sau care înţeiege 
mai puţin măreţia versului a- 
jexandrin... 

In afară de poporul italian, 
care-i cel mai greu de câştigat, 
cel mai refractar faţă de versul 
subiim, alexandrin, toate cele- 
lalte popoare iubesc — unele 
până la adorare — poezia fran- 
ceză. 

Când Sarah  Bernhardt, sa 
dus să joace pentru prima oară 
în Italia, după ce a dat o repre- 
zentaţie de gală, la Roma, a 





de Mozart şi Brahms şi cântece popu- 


lare, 


indicaţiune, 
permanent 
de 


Nu este 
deosebit de plin 


recu- 


in 


Succese, sionantă. 


„Carnavalul“ de Schumann, 
în re major de Clementi, o foarte pia- 
nistică şi abundent ornamentată suită 
de Cilea, redată cu mare bravură de 
concertist, 
cabilă, piese de Chopin, Scarlatţi, Gra- 
nados, Liadov au acumulat pentru con- 
certist succese din cele mai vii, 


CONCERTUL  PIANISTULUI TITO 
APREA. — Prin accentuată personali- 
tate în interpretare și meșteșug pianis- 
tic de înaintată 
între efecte de furtunos avânt şi 
nuscule murmure sonore, d. Tito Aprea 
a daţ în întregul d-sale concert impre- 
sia că stăpânește claviatura după voie. 
Jocul d-sale apare însă uneori excesiv, 
într'unele reţineri de mişcări, in căuta- 
rea de contraste, făcând prea des apel 
la limitele extreme ale nuanțelor și fo- 
losind prea puţin întinsa gamă de gra- 
daţii intermediare ale pianului. 


oscilând 
mi- 


îndemânare, 


mai puţin adevărat că prin- 


tr'o vehementă spontaneitate în porni- 
rile de forţă şi o vădită prezență de 
simțire proprie în disţilările 
pianissimi-lor miniaturale, d. Aprea îşi 
expune cu vibrantă convingere resur- 
sele pe patetism propriu, die sensibilitate 
muzicală particulară şi în acelaș timp, 
cu o virtuositate instrumentală 


lirice ale 


impre- 


sonata 


o compoziție proprie remar- 


de ADRIANA KISELEFF 


trecut la Milano. [și alcătuise, 
pentru acest turneu, un pro- 


gram 'cu tot ce putea avea mai: 


frumos, mai distins, mai de gust 
teatru! clasic francez, Făcuse o 
alegere, bineînțeles, gândindu-se 
la spiritele delicate și pur lite- 
rare. Publicul italian o aştepta 
cu vădită curiozitate, dar și cu 
nomărturisită răceală. Sala era 
arhiplină. Cortina s'a ridicat în 
feţa unor spirite închise, reţi- 
nute. Fedra și Hernani sunt as- 
oultate cu binevoitoare atenţie, 
fără pasiune, fără entuziasm. In 
unul din antracte, Sarah Bern- 
hardt, este întâmpinată de unul 
din cei mai mari scriitori poli- 
tici și oratori italieni, cu urmă- 
toarele cuvinte: - 

— „Dar, vă rog, cine a fost 
nebunul care a făcut acest pro- 
gram? Italienii nu pot suferi 
versurile voastre greoaie și pom- 
poase cari dau tot timpul im- 
presia că trag după dle „des 
charettes vides de possie”, Sper 
că ultima piesă nu va mai fi în 
versuri 12% 

In timp ce marele orator a- 
lerga satisfăcut să anunțe pu- 
biicul, Sarah Bernhardt, își îm- 
brăcă în grabă mantoul, pălă- 
ria, cerând repede o trăsură. 

La ieșirea Qin teatru, impre- 
sarul n'o recunoscu. Avea gân- 
duzile pierdute în rețeaua unui 
vis frumos. Făcuse cea mai for- 
m-dabilă rețetă. 

Peste zece minute însă, o 
mulţime imensă care ura, um- 
plu strada din tața hotelului 
unde se refugiase Sarah! Impre- 
sarul era galben şi plângea ca 
un copil, în timp ce Sarah îm- 
pictrită de cinismul itahanului, 
încerca să adoarmă legănată în 
urletele și strigătele de afară. 
Banii au fost  restituiţi, bine- 
înțeles, 

A doua zi de dimineaţă a pă- 
răsit orașul, într'o trăsură, ex- 
cortată de o trupă de soldaţi 
înarmaţi şi de mulțimea carenu 
renunţase încă... la spectacol! 

După aceasţă delicată întâm= 
plare, Sarah Bernhard, na mai 
intrat în Italia, decât după 25 
de ani, în urma unei adrese 
semnată de peste 5000 de per- 
sonalități, prin care era rugată 
să joace la Milano. Sarah, primi 
cu o condiție: prima reprezen- 
taţie să fie „Fedra“!,,. 

Şi în felul acesta... Sarah 
Bernhardt, dădu satisfacţie poe- 
zici franceze | 


“prin prezența şi cuvântul 





a 


Caragiale 


In Vinerea Mare a avut loc 


„Adunarea Generală“ a ariişti- 


lor damatţici şi lirici, eveni- 
ment cade se întâmplă din tiei 
în trei ani. 

Calmu! slujitorilor cuvântu'ui 
a ţinut până în momentul con- 
stituiri: biurowui, adică până a 
nu fi inceput dezbaterile. 

După uzu! adunărilor gene- 
rale precedente, d. Soare Z. 
Soare urma să prezideze b:u:0u] 
însărcinat cu conducerea dez- 
bateri:lor, 

Sa întâmplat însă um fapt 
pe cât de neprevăzul pe atât de 
regretabil. 

D. Soare Z. Soare fusese pro- 
pus „oral“ de căt:e câţiva ca- 
mzrazi urmând ca adunarea să 
primească, ori să respingă pre- 
şedinția d-sae. 

Suvzrană, onorata adunare a 
respins-0... 

Nu ştim cui trebue să-i recu- 
noaştem meritul reg'sării scenii, 
care l-a făcut pa d. Soare Z. 
Soare să plece din adunare. 
Protestele au fost atât de ve- 
hemente, încât retragerea d-lui 
Scare 2. Soare a fost urmată 
de altele, nu mai puţin strate- 
gire. Au piesat surprinşi și in- 
dienați cocmai camarazii cari 
or 
puteau să aducă în dezbateri 
super.oritatea ţ:mutei unei adu- 
mări de intelectuali. 

Cu obiectivitatea cu care am 
privit toate acțiunile artistice, 
cari au fost examimate în co- 
loanele „Universului  Lite:ar“ 
vom încerca să dăm și de rostul 
acestei suspecta şi îngrijorătoa- 
re pomiri a onoraţilor m=m- 
bri ai Sindicatuiui artiștilor 
dramatici şi lirici. 

Sunt câţiva ani de când în 
această asociaţie de breaslă au 
fost chemaţi, alături de artiștii 
calificaţi ai teatrelor de stat şi 
particulare, camarazii pe cari 
pregăt'rea, nevoile ori împreju- 
rările îi fak să profeteze în ccn- 
Qiţii nu tocmai superioare. 

Pie că acești „artişti“ joacă pe 


| butoae ori: pe mese prin berării, 


fie că joacă plătiţi de patron, 
on. da elienți, fie că joacă la 
fracuri ori în nădragi cu cre- 
țuri, Sindicatul i-a primit cu 
toată d:agoztea și camaradaria. 

In casa și familia 'or artiştii 
n'au înțeles să se privească de- 
cât camaradarește. 

Este in această frumoasă în- 
țelegere cea mai aleasă rcaiita- 
te a slujitorilor scemei. 

Pe lângă artiști de prin 
circuri, vareteuri și lo:alurile 
„cu distranții“, Sind'eatul a pri- 
mit printre membrii lui şi pe 
mumcitorii din spatele scenei. 

Oamenii cari toață viața clă- 
desc şi surpă cu braţere palate:e 
din fața spectatoruimi, pentru- 
ca îm 'pcu! lor să tidize ate mi- 
nuni dn pânză, şipci şi vopsele, 
sunt co'aboratorii și prietenii 
artistului. 

In spiritul umor atari consi- 
deraţii, s'a făcut apropierea 
dintre toi cari munzesc pe 
scenă ori dincolo de ea. 

Tată pentru, acești oameni 
ay fi trebuit să priceapă că, oda- 
tă cu. buetinul de vot sunt da- 
tori să respecte oamenii, dacă 
nu camarazii, 

E drept că acea brutală şi 
stupidă manevră nu s'a p'0dus 
din partea pensonalului artistic 
şi tehnic 'cunoscut, ci din par- 
tea unsi adunături de care con- 
deiul nu se apropie decât pen- 
tru a, feri de aci înainte pe orice 
artist, de vezinătatea ei; chit 
că sunt ori nu membri ai Sin- 
dicatulul. 

Credem că rezultatul votului 
n'ar f: schimbat prea mult din 
alcătuirea comitetu'ui, dază or- 
ganizatorii ar fi renunțat la 
concursud acelei penibile figu- 
rații periferice. 

Dacă gloata, aceia ar îl venit 
cu clondirul de băutu:ă şi cu re- 
teveiul, tabloul ar fi fost măreț. 
O corespondenţă a ace:ei scene 
am găsi-o poate în câteva mo- 
mente din actul trei din „Srri- 
soarea pierdută“ a lui Cara. 
geale. fe fetia Aj 

O neertată greșală au făcu 
deci organizatori: cari au recurs 


la sistemul! decedatelor lupte 
politice. 
In treacăt, mi-am aruncat 


Ochii pe tabloul plin cu semnă- 
turile onoraților membri parti- 
cipanţi... 

Alături de d'stinnţia câtorva 
semnături ale fruntașilor tea- 
teulmui românesc, mocirla unui 
seriş înfiorător. 

Puţimnă  generozita:e mar fi 
stricat; pentru păstrarea virgl- 
nității peisaju'mi calgrafie, s'ar 
îi putut imeădui acestor onoraţi 
membri să pună degetul, ori 
pecetea. 

Recunoscând dec! valoarea și 
eficakitatea Ptervenţiei blocui 
lu: de alegători tarifaţi, să iă- 
săm organizatori:pr 'sat:sfacţia 
de a se fi ales şi fără consur- 
sul camarazilor de teatru. 

Fără a-i impresiona, p-ecarea 


e id 


/ 


Gladiatori şi actori 


trăește... 


de GHEORGHE SOARE 


d-lui Soare Z. Soame, protestele 
d-nei Maria Filotti şi retragerea 
din arenă a mmu.tor aciori, ekee- 
toni au rămas pe teren pent:u 
a obţine ceea ce prin merite e 
îndce nic să mai poată dobândi. 

Repetăm, rezultateia alegeri- 
lor ar fi fost poate 'aceleași da- 
că S'ar fi procedat cu omene. 
Chiar dacă la conduzere ar mai 
f: pătruns încă două, trei e'e- 
e nou, i fi tost spre Bir 
nele âsirarea prestigiului 
Sindiicatulti. sis 
_A făcut o impresie penibilă, 
ciroulația unor brețele suspec- 
te, pe cari erau impr.mate nu- 
mea cand.daţior. 

Refuzăm să credem că d-nii 
Gheorghe Timică,  Constantm 
Tănase, Ion Manoiescu, Nicolae 
Soreanu, ion Tatanu şi d-nele 
Marietta Sadova şi Lily Popo- 
vici şi-au dat agrementul pen- 
tru utilizarea acestui sstem de 
propagandă prea puţin artis- 
ică. 

Aceste frumoase forțe morale 
n'aveau nevoie nici de sprijinul 
fițuicelor, nici de silnica zestre 
electorală. 
aa e epezeală, bieții oa- 
n „Voiat şi ei lista la 
TÂnKl. Când au aflaţ că mai 
sunt şi alți: candidați, era prea 
rii buletine:e erau comple- 

Am curs în urmă zeci de bu- 
letine scrise cu aceiași cerneală, 
poate de aceiași mână, cu ace- 
iaşi ordine a candidaţilor. 
Pentruce s'o fi recurs !a atari 
păcătoase măsuri de prevedere, 
nu e greu de răspuns. 

Părerea de rău, că actual 
comitet al Sindicatului Artişti- 
lor Dramatici și Lirici nu este 
expresia. voinței şi: adevăratnaui 
suflet actoricesc, va atârna 
greu in cei treci ami de muncă 
pă PeAtirta aleşi și pentmu alegă- 

Timp de trei ani, actuali con- 
ducători exers:tânău-și manda- 
tul lor vor avea de luptat cu 
multe şi feurite greutăți. 

Condusători! casei şi intere- 
salor art'ști or dramatici şi lirici 
sunt d-nii Lon Livezeu, Nae si- 
mionescu, (Constantin  'Tănase, 
Ion Talianu. 'Țuchi Gheorgh'm, 
Panait Co:escu, Gheorghe Ti- 
mică, Ion Manolescu, Gheorghe 
Ciprian, Vasiie Crepoiu, d-na 
Marietta Sadova și d. Ladislau 
Grof (reprezentant al artistilor 
m.moritari) . 

In mâna, vrerea, priceperea, şi 
sufietul celor doisprezece aleși 
stau interesele unei bresle ide 
aproape cinci mii de mambri. 

Pentru a nu se da o interpre- 
tare greșită rândurilor de faţă, 
vom preciza că noul comiteţ e 
tot cel vechiu; au pătruns în el 
numai doi membii nou: d. 
tg aia Ciprian şi Vasiie Cre- 
Ciu. 

Deşi absenţi din „Adunarea 
generală“ d-nii C. Tănase [1. 
Manolescu, I. Talianu, Gh, Ti- 
mică şi d-na Masetia Sadova au 
fost aleşi cu frumoasă majori- 
tate de voturi, 

Faptul! e semnificativ: dom- 
niite lor putându-se bizmi ori- 
riza pe încrederea camarazi 
or. 

Iată pentruce credem că re- 
putația acestui bloc de forțe 
morale a sluiit numai unui sfe:t 
din vechiul comiţet,. 

Moeyeă PE Ca BE abil con- 
cepută, pe atât de îld și bru- 
tal realizată, ciiiatsa 

Reintors dintr'un turneu de 
conferințe asupra „Artei de a 
vorbi și de a tăcea“ d. profesor 
Ion Livescu a depus după ale- 
geri, o listă cu câteva sute de 
nume. D-sa a ținut să mărturi- 
sească adunării generale că m'a 
făcut uz de aceste agremnene 
scrise, ci a lăsat asegătorilee 
dreptul! şi libe:tatea de a-și in- 
dica conducătorii... 

Artistul, profesorul şi scriito- 
torul Ion Livescu. este nu numai 
luptător și amimator, este mat 
a.€S un caracter. 

Iată pentruce încereatul spa- 
dasin al replicei, odată cu an- 
gajamentul, ce şi-a luat, de a 
reaiza o casă de pensii pentru 
artiștii şi personalul teatrelor 
particulare, az fi trebuit să asi- 
gure onoratei instituţii, imte- 
gritatea morală pe care a moș- 
temit-o dela înaintași. 

"Se pare că actorii calificaţi — 
și sunt destul de numeroși — ţin 

reputaţia lor, care nu le poa- 
te fi sponită cu lestul elitei pe- 
riferice. 

Și silita artistică nu dă pro- 
cură; ea se prezintă singură în 
instanță, 

La adunarea generală a, artiş- 
tilcu Sau prezentat gladiatori, 
ei de galerie şi oameni de 
Casă. 

Puţinii actori cari s'au sacri- 
ficat, rămânând până la paras- 
tas, au făcut-o pentru a iustra 
perioada de imcubaţie a virusu- 
Wui desagregării marals, în su- 
fetul unei instituții  cm=ată și 











S'A SFARȘIT 


etmată numai de  adavăraţii 
artişti. 
A apărut 


PRIMAVARA 


nuvele de VICTOR POPESCU 


Editura „Cartea Româneascz+ 








> 9 


Literatură, 


DOMNUL N. GRASSU 


a scos un volum de epigrame 
(cu o foarte :nteresantă autocari- 
catură), [l lăsăm să se recomande 
Singur cititorilor (ca să le facem 
și o plăcere «are intră în costul 
revistei). 
Cineva spune că are scaun la 
cap. 
Are scaun cât îmi pare 
Dar îl văd jos la picioare! 
O întrebare — acum se pune: 
Unde-i «capul lui anume ? 
sau alta: Cineva m'a făcut uitue 
Că sunt uituc îm; spune el!.. 
Aşa o fi! Ce rău îmi pare! 
Eu nu am ţinere de minte 
El minte-ar ţine dar nu are, 
Dar, volumul domnului Grassu 
mai are şi uneie epigrame ca ur- 
mătoarele : Unei jardate. 
— Vezi ce bine-i Filofteia 
— Care? Dânsa.. sau Pompeia. 
sau: Unei soacre 
Auzi zgomotul acela 
Urlet vuet zumzet „Ele“ 
“E vreo nuntă sau vreo moară? 
Aş! e gura soacrei mele 
în care (pentrucă suntem în do- 
meniul „pointe“-lor) spiritul d-lui 
Grassu face o serioasă cură de 
slăbire. Mai ales inovaţia din 
rândul al doilea al ultimei epi- 
grame o propunem luării aminte 
a tinerilor pocţi care cred că n 
condiție esenţială a poeziei este 
rima !: este suficient, după cum 
vedeţi, să puneţi orice cuvânt 
care vă trece prin minte (publi- 
cul în cel mai rău caz, va consi- 
dera că sunteţi foarte subiili, 
dacă nu va pricepe): 


CITĂM DIN REVISTA 
„SLOVAR” 


care apare la Râmnicu  Vâicea 
sub conducerea d-nei Elena Zu- 
grăvescu și a d-lui Paul 1. Ștefă- 
nescu (No. 2 Apri.le 1940) a.tă 
epigramă, semnată de d. Mircea 
Angelescu : 

Unui bas 
Sub această piatră grea 
Zace basul majestos ; 


PN N N NR N N RC i a RO ana 





Cobori atât de jos 
Că n'a mai putut „urca“. 

sau alta; tot de d-sa — şi de 
un gust tot atât de macabru 
(ceeace ne face să bănuim că d. 
M. Ang. e poate în viața de toate 
zilele doctor). 

Unut arheolog 
Geologul nedormit 
Zace în acest mormânt 
Coborînd să studieze 
La Goi metri sub pământ. 

Pe când un volum? 


SĂ TRECEM ACUM LA LU- 
CRURI MAI TRISTE 


cum ar fi de exemplu o dra- 
goste apusă şi desigur nenorocită, 
cum e orice dragoste care a tre- 
cut — iar acestei dragoste să ne 
închipuim că i s'a Acâicat o carte, 
că această carte conţine versuri 
şi că însfârşit aceste versuri nu 
sunt tocmai versuri  (înţe.czeţi 
av. cam cum „devine cazul”). E 
cazul cărții „Versuri pentru 
Hanya“ ediţată de revista „Lae 
Chioru“ şi semnată de d. George 
Franga. In prefața acestei cărți, 
făcută de d. Horia Furtună, ni se 
spune că d. G Franga se ocupă 
şi cu esseurile și biografiile ma- 
rilor figuri din trecut. Suntem 
convinşi  <ă autorui versurilor 
pentru Hanya e mult mai dotat 
pentru studiile pomenite mai sus 
decât pentru poezie. Ca să vedeţ: 
şi dv.: 

Sonet 
Tristețea — ghiarele-si întinde 
Și sufietul. mi-l stăpânește 
La orice gână tristețea creşte 
N'o spui: oricui când mă 

cuprinde... etc... 

(Dim păcate d. Franga nu sa 
ținut de cuvânt. Și pentrucă a 
spus aceste lucruri „oricui deci 
şi nouă, ne-am simțit obligaţi 
ne dăm modesta noastră părere). 


ALT LUCRU TRIST 


pentru... d. Virgil Carianopoi, un 
prețuit colaborator al nostru, este 





o însemnare apărută în revista 
Căminul, anul XVI nr. 2, semnată 
de Părintele Gh. Savin. In 
această însemnare, Sfinţia Sa Pă- 
rintele Gh. Savin arată a fi foarte 
supărat pe a. Virgil Carianopol 
pentrucă poetul a mărturisit în- 
țr'o poezie a lui publicată mai 
de mult în revista noastră că nu 
cred> în nimic altceva decât în 
adâncul lui şi că lumii întregi 
numai el îi este Dumnezeu. Inţe- 
legem prea bine supărarea Sfin- 
ție; Sale Părintele Gh. Savin, 
credem însă că în toate cele po- 
menite mai sus mu e altceva decât 
o mică neînțelegere între Slinţia 
Sa şi poetul Virgil Carianopol. 
I! rugăm deci să nu fie prea su- 
părat, fiindcă după cât ştim noi 
d. Virgil Carianopol crede în 
Dumnezeu ca orice bun creștin, 
cât despre faptul că s'ar crede 
el, Doamne iartă-mă, un fel de 
stăpân al lumii acesteia, noi nu 
avem nici o cunoştinţă din con- 
vorbirile pe care le-am avut până 
acum. E altceva la mijloc, şi de 
aici porneşte ncinţelegerea: poeţii 
în versurile lor spun foarte multe 
cu privire la Dumnezeu şi ia ate 
lucruri da neatins, acesta este un 
fapt cunoscut în toată literatura 
universaiă, dar care, credem noi, 
nu prezintă cine ştie ce gravitate 
— fiindcă omul în gencral când 
se apucă să scrie versuri e într'a 
dispoziție oarecum ciudată... Sun- 
tem însă siguri că Dumnezeu cel 
dintâi îi iartă, mai ales când au 
talent (ceeace se mai mumeşte în 
aite cuvinte și „har divin“). Iar 
noi oamenii să nu f.m „mai cato- 
lici decât Papa“... 


O SURPRIZĂ PLĂCUTĂ PEN. 
TRU NOI 


au fost două reviste, apărute fie- 
care la o margine de țară, una 
la răsărit cealaltă la apus. 

Cea dintâi este Itinerar, anul 
III nr. 5 Martie 1940 — număr 
festiv închinaț Soc. Scriit. dim 
Basarabia. 

Am găsit în această revistă o 


UNIVERSUL LITERAR 


literatură da o sobrietate neîn- 
tâlnită prea des sobrietate care 
este după părerea noastră una 
din condiţiile esenţiale ale crea- 
țiilor de valoare. Cităm spre 
exemplificare, poezia Cină sem- 
nată de aq. Bogdan Istru. 
Latentele amurguri ne surprind 
In jurul ceştilor de lapte, gemeni 
Nu-i nici o stea, nici un cuvânt, 
prieteni 
Tristeţea să ne-o 'nlăture din 
gând. 
Se urcă edera spre noi pe trepte 
Cu aspre legănări, ca într'un 
schit 
Şi braţul ei, de soare înfrunzit, 
Se ?ntinde verde, cadrele să 
'ndrepte 
Ne răscolește păru 'ntr'una 
vântul 
Golite ceștile adorm târziu 
Ne sărutăm, nebuni de-atât 


pustiu 

Și stăm la sfat cu noaptea şi 
pământul. 
Frumoasă e și poezia d-lui 
George Meniuc:  Oseminte. Ne 


pare rău că nu putem cita mai 
mult: din numărul care se pre- 
Azintă atât de bine (O singură 
observație : am fi dorit să lipeas- 
că fotografiile domnilor poeţi, 
poezia, credem noi, e un lucru 
prea grav pentru a mai avea 
nevoe de asemenea adaosuri care 
aduc aminte de afişele unor tea- 
tre de... revistă), 


ALTĂ REVISTĂ i 


îrumos prezentată. este „Lucea- 
fărui“* numărul de Paști, apărut 
zilele acestea în Tim'şoara. Re- 
ținem o poezie de S. Mioc, alta de 
P. P. Bellu. Regretăm că nu avem 
revista ia dispoziție pentru a ne 
ocupa de ea mai îndeaproape. 
Ceeace ne rezervăm pentru unul 
din numerele viitoare. 

In orice caz, în concluzie ținem 
să semnalăm că provinciile noas- 
tre dela graniţele de Est şi Vest, 
aduc, prin revistele lor atât da 








arta, 


bine rqdactate, un serios aport în 
mișcarea literară actuală. Este 
mai ales demnă de reţinut, so- 
brietatea de ştil pe care o pre- 
zintă, lucru ce ar putea servi 
multor scriitori din centru, o 
foarte binevenită lecţie. 


IN ULTIMUL NUMĂR AL RE- 
VISTEI Afinmarea din Satu-Mare 
anul V nr. 3 Martie 1940, apare o 
traducere din poetul ungur A. 


Petofi. datorită a-lui Petre Dultu, 
— poezia „Nebunul“. Literatura 
unzară nefiind cunoscută la nai 
îndeajuns, ne pare rău că spaţiul 
nu ne îngădue să reproducem în 
întregime poezia amintită, care, 
după păterea noastră, sintetizează 
toate trăsăturile esenţiale ale sp:- 
ritului unguresc.  Reproducem 
totuşi o strofă: 

Ş'unde mi-au săpat mormânt ? 
Intra Africei pământ. 

Ci din groapă viu mă scoase 

O hienă fomatoasă. 

Astă fiară, doar, sub soare 

Mi-a fost binefăcătoare, 

Dar eu, după ce scăpai 

Și pe-aceasta o 'nșeia: 

Coapsa viu a mi-o mânca 

Eu... îi dădui inima, — 

Care fu așa de-amară 

Ca murit sărmana fiară 

Ha ha, ha...! 

Poezia întreagă, de unsprezece 
strofe, este ținută la arcastă ten- 
siune şi cu acecaşi desfăşurare 
de viziuni apocaliptice, Pentru 
cei pe care i-ar puica interesa 
literatura vecinilor noștri, lec- 
tura acestei poazii poate fi ex- 
irem de interesantă, 


PENTRUCĂ AM MERS GEO- 
GRAFIC SPRE NORD-WEST, 


ni se pare destul de interesant 
de reprodus și acest pasaj din 
cartea d> tinerzțe a lui Riike, 
„Povestiri din Boemia“. O carte 
aproape siabă, dar care conţț.ne 
pasagii ca acesta : 

— „Oamenii aceia Î) ar tre- 
bui să fie mai curând mândri de 





4 Mai 


——— 
te RR 


1940 


idei... 


poporul nostru. Dar crede-mă, ei 
nu ştiu nimic unii de alţii, nici 
poporul de ei nici ei de popor. 
Spune-mi te rog, ce sunt ei, deci? 
Sunt ci cehi? Priveşte-l pe ori- 
care dintre ei. Karar scrie în 
ziarele germane despre arta noa- 
stră. Şi arta noastră, ce e ea? 
Cântece cumva cum le-ar putea 
cânta acest popor cu totul tânăr, 
sănătos, abea trezit? Povestiri a- 
supra forței lui, curajului lui, Li- 
bertății lui ?  Privelişti din ţara 
lui? Da? Câtuş de puţin! De asta, 
acei domni nu știu nimic. Ei nu 
sunt din ziua asta, ca poporul a- 
cesta care e în plină copilărie, 
plin de dorinţi, şi care n'a reali- 
zat încă nimic. Ei au fost termi- 
naţi într'o singură noapte, Sunt 
prea copţi deja. Nu e oare lucrul 
acesta mult mai comod decât a-şi 
urma propriului lui drum, prin 
presiunea pe cara poporul trebue 
s'o sufere? Se ajunge fără greu- 
tate. Se immportă totul din Paris: 
hainele, ideile şi inspiraţia. Eri 
erau niște copii, azi niște tineri 
bătriiori deja blazaţi. Se ştie din- 
tr'odată totul. Și se adaptează 
arta la atitudinea asta“. Ma: qe- 
parte după toate acestea: „şi iată 
că s'a ajuns însfârșit la ţintă: nu 
se mai celebrează, nu se mai 
condamnă. Sunt obosiţi de toate 
astea. Sa depășit tot. Sunt mis- 
tici. Nu se mai simt acasă ac: în 
Boemia. La ce bun? Au patria 
lor, nu se ştie unde: de exemplu 
ia izvorul oricărei vieți. E foarte 
comic, nu-i așa? In timp ce po- 
porul acesta se căzneşte, și pen- 
tru prima oară descoperă că e 
tânăr şi sănătos, și simte toată 
forța neliniștită a originilor care 
îi curge în vine, artiștii îi profa- 
nează limba abuzând de primă- 
vara ei pentru a exprima un de- 
clin printr'o artă morbidă“. Mai 
departe : 

„Nu din întâmplare îi ating 
numai lucrurile îndepărtate și lu- 


crurile apropiate, familiare, nu-i 
emoţionează niciodată. Sunt, pur 
și simplu, niște străini“. 

Aceste rânduri au fost scrise 
cu vreo patruzeci de ani în urmă 
în Boemia şi fac parte dintr'o 
nuvelă semnată de Rainer Maria 
Rilke, 

ALADIN 


1) E vorba despre nişte arii 
sau pretinş: artişti (scriitori, ac- 
tori, etc...), care se întruneau în- 
tr'o cafenea în Praga. 


S'AU PRIMIT LA REDACŢIE: 
REVISTE 


Transilvania, — buletin de teh- 
nică a culturii nr. 5—6, Anul 70, 
Sept.—Dec. 1939, Sibiu. 

Cenforenţa, Anul 1V nr. 4 — 
dir. N. C. Lungulescu. 


Credinţa — rev, rolig cult. a 
Mitrop. Bucovinei an. XI, nr. 2, 
15 Ian. 1949. 


Forme — Anu! II, lan. 1940. nr. 
1, Febr. 1840. nr. 2. 

Presa — 14 Apr. 1940, an. II, 
nr. 23, dir. Ilariu Dobridor. 

Cuvântul — a. III, nr. 7, 19 
Martie 1940. 

liceul — aa. VI, nr. 5—-7, Ian. 
Apr. 1940. 

Țară Nouă — a. II, nr. 42, 44, 
45. 49, Ciuj. 

Drum — a. VI, nr. 1, Apr. 1940. 
jud. 'Feleorman. 


“Lumina — rev. liceului român 
din Grebena-Grecia. an. III, nr. 
1—4. 19397939. 


Vatra — foaia Fund. Cult. Re- 
gale „Pr. Carol“. Ținutul Olt, a. 
VI, nr. 8—9, 15 Apr. 1940. 

CĂRȚI 

Jose Sicinio Rendoiro — A arte 
e os artistas na Romenia. 

Să  bandeira Tipografia 
„Vonga“. 1939. 

Impresii: din America —- Dr. V. 
Ghimpu. 

Patria şi Constituţia Romete 
Carti al II-lea — Gheorghe Sel- 
en. 


ne a a m a e a a i a a a i i aa 


toată lumina bogată a dimineţii, se păs- 
tra ceva din misterul şi poezia intâm- 
plării de aseară. Am zărit sub bancă o 
batistă roz-pal,caopetală de trandafir. 
M'am repezit şi, ridicând”o, am strân- 
s-o în pumni, am mângâiatro şi am să- 
rutat-o, ca pe o şuviţă din părul iubitei, 
păstrată şi regăsită dupâ ani. Sanda o 
pierduse... Am întinso pe genunchi, 
am privit-o parcă aşi fi sperat să apa” 
ră pe ea semne, s'o citesc ca pe o scri- 
soare de dragoste... I-am numărat 0” 
chii Ge pe margini, i-am admirat dan- 
tela subțire şi cele două lăcrămioare 
brodate într'un colț. În batista aceea 
trăia ființa minunată a Sandei pe care 
o cunoscusem cu o zi înainte în acelaș 
loc. Iși păstra parfumul, gingâşia, poe- 
zia... 

Am rămas în acel loc până spre a 
miază. Am tot sperat că va veni la o 
întâlnire pe care n'o dăduse nimănui... 

La amiază m'am dus acasă. Am re- 
venit îndată după prânz. Mi-am petre” 
cut ziua în întiorări dulci, am visat, am 
văzut ce nu era — pe ea venind spre 
mine — apoi m'a cuprins o tristeţe ne- 
sfârşită, care se pretăcu repede în dis” 
perare. Zadarnic! N'a mai venit în acel 
loc, nici în ziua aceea, rlici în zilele ur- 
mătoare... 

Incercam să mă consolez cu gândul 
c'o voi mai vedea într'o zi! La bacalau” 
reat! Şi Sanda trebuia să dea bacalau- 
reatul... Dar îmi era frică de întâlnirea 
aceasta, care, se putea să mio pue în 
față pe Sanda dinaintea întâmplării din 
grădina publică, Sanda cu râsul ironic, 
ținta tuturor răutăţilor mele. Să fim 
iarăși duşmani, s'o săgetez cu priviri 
dispreţuitoare şi ea să mă desfidă cu 
râsul ei. 

A doua zi dimineaţă am fost printre 
cei dintâi candidaţi la școală. Plecasem 
Qe-acasă, în urările de succes ale tu- 
turor. Chiar tata ieşise în prag şi mă 
condusese cu priviri umede. Nu repe- 
tasem materia, totuşi eram mai sigur 
pe mine, decât cei care se ofiliseră dea” 
supra cărţii... 


Abea când s'a deschis ușa şi sa dat 


“drumul candidaţilor, a apărut. Venea 
cu încă o fată. Erau lângă perete. Se 
apropia, creștea, se lumina, ca în vis. 

Era Sanda din vis! Ne despărțeau 
numai câțiva pași. Ridică privirile spre 
mine. Am privit-o în adâncul ochilor. 
Zămbi. Era zâmbetul plăsmuirii care 
coborîse pe raza de lună... 

In clipa aceea imaginea ei a început 
să tremure și sa aburit. Am rămas în 
locul acela, parcă aşi mai fi așteptat pe 
cineva. Când şirurile candidaţilor, din 
faţa uşii s'au scurs înăuntru, miram 
trecut palma peste ochi şi m'am grăbit 
şi eu să intru. Am ajuns în saia mare, 
în care trebuia să aibă loc verificarea 
actelor. 

O căutam cu privirea, era îngrămă- 
deală, n'o vedeam, dar o simțeam ve- 
nind de pretutindeni spre mine, ca 0 
adiere, ca un fluid. 

I-am auzit numele strigat şi-am vă- 
zut-o atunci, ridicându-se dintr'o ban- 
că din față. Iși lăsă puţin capul pe spa- 
te și-și scutură părul buclat, apoi se 
apropie de masa comisiei. 

I-am urmărit fiecare mişcare... 

Preşedintele a spus ceva. Sanda și-a 
dat capul pe spate, parcă ar fi sfidat 
șia scuturat buclele, sa întors și, a- 
proape fugind printre băngi, a eșit din 
sală, 


SANDA — 


Totul s'a petrecut într'o clipă. Atunci 
a izbucnit mirarea. Capetele sau aple- 
cat unele spre altele. Sgomotul surd a 
crescut... 

— Ce-i? Ce sa întâmplat? 
plecat Sanda? 

— Să se ducă cineva s'o cheme îna- 
poi... zise președintele. 


Dece-a 


Sări un băiat dintr'o bancă şi plecă : 


după ea. Se întoarse după puţin timp. 
Se vorbea, se comenta... 

— Sst! tâstui sala, cineva din comi- 
sie... 

— Wa vrut să se întoarcă... zise cel 
venit. 

Intâmplarea mă zăpăcise. Un în” 
demn îmi poruncea să ies din bancă, să 
mă duc eu după Sanda. Imi inchipuiam 
că se întâmplase ceva grav. Nam avut 
curajul şi am rămas. 

Abea la ieşire am afiat ce s'a întâm- 
plat... 

Sanda ceruse scutire de taxă. Când 
dăduse cu ochii şi de cererea ei, după 
ce mai întâlnise câteva, zisese: 

— Prea multe scutiri! Ce-s părinții 
dumitale, domnişoară? 

Nu i-a răspuns. Fusese insultată! In- 
trebarea profesorului o umilise. A fu- 
git... 

Se discuta cu înfrigurare, pe săli, în 
curte. 

— Nu mai vine! O cunoaștem cât e 
de mândră! 

— Vine! Să piardă examenul pentru 
atâta lucru? 

— A fost o măgărie din partea pre” 
ședinteluii 

Mai multe fete plecară acasă la ea, 
s'o convingă să vie a doua zi la teză. 

Am suferit pentru suferinţa ei. Pur- 
tam acum în mine și privirile acelea, 
care fuseseră îndrepiate numai spre 
mine, ca un dor. M'am rugat să-i dea 
Dumnezeu gândul cel bun... 

A doua zi, cum am ajuns la şcoală; 
ara aflat că nimeni n'o putuse convinge 
să-şi schimbe hotărîrea: nici familia, 
nici fetele, nici băeţii care o cunoş 
teau... 

Am luat în grabă o hotărîre eroică. 
Dacă aş fi cugetat o clipă, poate că 
renunțam la ea... 

— Unde stă Sanda Viforeanu? am 
întrebat în grupul în care mă aflam 

— Nu vrei să te duci tu s'o convingi? 
zise unul și ceilalți râseră, fiindcă știau 
ce sentimente-i purtam... 

— Mă duc! am răspuns. Cine mai 
merge cu mine? 

— "iri frică să te duci singur? glumi 
altul. 

— Hă! Hă! riseră... 

— Spuneţi-mi unde stă... 

— Strada Fântânilor 8... 

Am zbughit-o dintre ei, aproape fu- 
gind. Ce furtună năprasnică îmi bân” 
tuia sufletul! Voi reuşi s'o conving? 
Cum să încep? Nu eram oare ridicol 
în hotărîrea mea, în încercarea mea? 
Nu reușiseră so convingă ai ei, nici 
cei cari o cunoşteau... Aveam so con- 
ving eu? Ce va crede când mă va ve” 
dea, când va auzi dece-am venit?! 

Desbaterea aceasta scurtă, mă făcu 
să iau-altă hotărîre, mai gravă. Dacă 


(Urmare din pag. 3-a) 


nu voi reuși s'o aduc, nu mă voi în- 
toarce nici eu la examen, cu orice risc, 

Când am ajuns în strada fântânilor, 
la numărul 8, am bătut în cerdac și nu 
ştiu dacă ceeace auzeam era bătaia în 
poartă sau țtic-tacul inimii mele... Căci 
inima“mi bătea, cu pumnul în poarta 
pieptului... 

A ieşit chiar ea. S'a apropiat. 1 se 
citea mirarea pe chip. Ochii îi erau 
umflaţi de plâns și nesomn. Dar era 
tot frumoasă, parcă mai frumoasă. Mă 
obișnuisem să-i zic în gând Sanda, sim- 
plu și nu ştiam cum să mai adaug... 

— Am venit să te iau la examen, 
domnișoară Sanda !... 

— Să mă iei? se miră ea, râzând și 
ochii i se aburiră. 

— Da! 

_— Cu forţa? 

— Dacă-i nevoe, cu forţa... Eu 's de 
la poliţie... 

— Bine, ia-mă!... râse ea și făcu o 
mişcare spre mine parcă mi-ar fi ofe” 
rit braţul... Se apropie mai mult şi se 
lipi de cerdac... 

— Trebue să te îmbraci, d-ră Sanda. 
a-ţi geanta! E târziu! Te rog! 

Mă privi, parcă ar fi zis: Și dacă mă 
rogi tu? Cine ești tu?! 

Priviriie ni se întâiniră iar. N'am să 
ştiu niciodată ce a citit în ochii mei, dar 
tot atunci m'a întrebat: 

— Cine te-a trimis? 

— Nimeni! Eu am venit așa, dintr'un 
îndemn al sufletului meu... 

Iși împlântă şi mai adânc privirile 
în ochii mei și eu am privit-o în suflet 
şi-am știut cu o clipă mai înainte ca 
ea să-mi răspundă că vorbele mele au 
făcut o minune... 

— Aşteaptămă! Merg! 

— Mergi? am strigat, neîncrezător. 

— Mă îmbrace şi viue.. 

Nu știu ce 'nseamnă lucrurile mari 
sau mici. Cred însă că bucuria acelei 
clipe a fost una diatre cele mai mari, 
care nu se uită. Imi venea să sar, să 
țip în gura mare izbânda mea. Mă gân- 
deam că voi merge cu Sanda alături, 
pe stradă; voi apărea cu ea în fața o- 
chilor miraţi ai băieţilor şi fetelor! Ca 
o vedenie! Se va crea o legendă, o po- 
veste de iubire... 

Când Sanda a reapărut cu geanta în 
mână, cu pălăria pe buclele aranjate 
în grabă, emoția mea atinse intensita” 
tea maximă. Simţeam bătăile inimii în 
toate fibrele corpului, ca nişte svârco- 
liri aie unor ființe închise în încăperi 
fără aer. Decorul în care mă aflam în” 
cepu să aibă oscilaţii curioase, parcă 
un cutremur catastrofal l-ar fi clăti- 
nat. Plutea totul ca întrun fum al vi- 
sului.., 

Am mers lângă Sanda și n'am găsit 
o vorbă să-i spun. Și când privirile mi 
s'au limpezit iar, am rămas cu jumă- 
tate de pas în urmă, ca so pot privi 
pe furiș. Doream ca drumul să nu se 
mai isprăvească... 

Ea, poate îmi simţea privirile, căci 
îlutura pe chipul ei iarăşi, zimbetul 
pe care- l-am văzut pe faţa acelei ve” 
denii minunate din grădina publică... 

Am băgat mâna în buzunarul hainei 


și-am dules în pumn spuma batistei 
găsite, pierdută de Sanda. Simţiam în 
pumn părul ei mătăsos, atingerea albă 
a degetelor ei, sărutul buzelor roşii ca 


să intre, Sanda sa întors spre mine. 
Clipa aceea, a despărțirii, mi se părea 
acum mai grea decât cea dintâi, a pri- 
mei întâlniri... 

Eram singuri pe sala lungă și răco- 
roasă, pe al cărui asfalt soarele întin- 
dea, prin ferestrele înguste și înalte, 
din loc în loc, covorașe de lumină... 

Ma privit în ochi şi mi-a întins 
mâna, 


fraga... 
I-aş fi dat-o, ca 


= de basm... 


Am ajuns repede, 


gentilețele... 


să-mi procur oca- 
zia şi să-i divulg taina pe care o păs- 
tram. Dar nu i-am dat”o, fiindcă o păs- 
tram ca pe un fragment al făpturii ei 


prea 
la şcoală. Se deschiseseră uşile şi can” 
didații intraseră. Am grăbit pașii, Am 
intrat. Băieţii erau într'o sală, fetele in 
alta, ca să nu poată intra în funcțiune 


—- Ii mulţumesc... mi-a zis simplu, 


dar cu un tremur abea perceptibil al 

vocii. Am simţit că vorbele ei vin din 

adânc, din inimă, „şi m'am speriat... 
Mă întreb și-acum: Oare Sanda a în- 


țeles tâicul tăcerii mele speriate? 


repede, 


In faţa uşii, dela sala în care trebuia 


Di 





A alunecat din loc ca un abur dus 
şi destrămat de vânt... 

Eu am luato la fugă pe sală, spre 
locul unde erau băieţii... 

Aşa a început dragostea mea pen- 
tru Sanda. 


MIHAIL ȘERBAN 





Raskolnikov, erou al lumii moderne 


către pedeapsă, îi întinde 
mâinele, o caută, se lasă îm- 
brâncit de conștiința morală, 
și în sufletul lui se petrece o 
prefacere adâncă, o înțelege. 
re lucidă cu destinul. Sfârșie 
tul este patetic și uman, dar 
bestia care se lasă domesticită 
în ocnă nu poate să reînvie 
morţii, Tortura cărnii şi sfâ- 
şierea sufletului este o răs- 
Cumpărare într'o lume ab- 
siractă, întrun egoism trans- 
cendent care deschide poarta 
fericirilor edenice. Pentru lu- 
mea concretă şi pământească 
păcatul rămâne neşters. 
Umanizarea umanităţii prin 
crimă și ispășirea păcatului 


"prin suferință sunt cele două 


fețe ale lumii moderne, Una 
este grotescă şi vulgară, măr= 
Lurisind prodigioasa. descen- 
dență a lui Pithecantropus 
erectus, alta este scormonită 
de rafinamentul unui misti- 
cism sterp, şi nimbată de îi- 
pocr.2ia egoismului omenesc. 
Lafoadio, eroul lui Andre 
Gide, crește din tulpina lui 
Raskoinikov : recunoaște ace- 
laș negativism moral, aceiaşi 
poftă dezinteresată a răului, 
dar învăluită cum este de o 
perversiune estetică, transpu- 
ne literatura de pe planul dia- 
lecticei morale pe terenul 
mult mai şubred al simplei 
curiozități, 

Răsunetul literar gl lui Laf- 
cadio pecetiuește destinul u- 
nui stil. Cu un perfect cinism 
sa desvăluit confesiunea go- 
liciunei, solilocviul fără frână, 
dialectica interioară, lăcomia 
vorbelor. Un nou gen literar 
a crescut din bălegarul imo- 
ralității gidiene. Omul robii 


de materie, când se crede de. 


fapt profetul spiritului, este 
robit de fiziologia animalică, 
și din această pricină, rejiexe- 
le lui slujesc se:smograţul li- 
teraturii. Teoria sezualistă a 
lui Sig. Freud a întărit aceâ- 
stă pozitie abiectă : o samă 
de scrieri psichonalitice au 
sfidat asa zisa „ipocrizie“ a 
c'asicismului pentru a face 





'Urmare din pag. I-a! 


loc  mărturisirii indecente, 
transcriind direct Chinurile 
cărnii. Este vrednic de sem. 
nalat faptul că Andre Gide a 
dat şi o cuprindere socială 
teoriei sale. El găsește 1a ori- 
gina marilor reforme morale 
0 „mizerie fiaiologică, o nesa- 
lisfacere a cărnei, o neliniște, 
o anomal.e... un dezechilibru 
interior“, — și opera fiecărui 
reformator este o dorință de 
reorganizare pe plan social și 
moral a dezord:nei personale. 
Cât de neîntemeiată este a- 
ceasiă teorie, se vede din în- 


săși patoiogia ei. Totul pare 
dezazat și putred, istoria este 
un apocalips grotesc şi sinis- 
tru, peste care se întinde 
drăceasca împelițare a omu- 
lui stăpânit de ispita răului, 
Raskolnikov» și  Lafeadio 
sunt întradevăr eroii lumi: 
moderne, umbre tutelare care 
urmăresc pașii omului sfâșiat 
de nerăbdare, pierdut de sen- 
zaț'a supremă a egoismului, 
obsedat de furoarea metaţi- 
zică a ereziei morale. „Este 
suficient să îndrăcnești, spue 
ne Raskolinkov, — totul se 
află aici. Dîn ziua în care am 
văzut acest adevăr, limpede 
ca și soarele, eu am vroit să 
îndrăznesc și am omorît. Am 
voit pur și simplu să fac un 
act de cutezanță“. Lumea 
modernă a fost o prodigloa- 
să progenitură a lui Raskol- 
RikOv. ACum îşi caută ispăși- 
rea, purificarea, și dezamă- 
gită de suferința orgoliului 
strivit de neputinţă încearcă 
nedumerită cele mai ciudate 
ieșiri. Unii își caută destinul 
în stele și profețiile lui No- 
stradamus înăbușă voința şi 
discernământul critic ; alţii 
cercetează revelarea adevăru- 
lui în ocultism, iar magia 
neagră vrăjește mis:unea lu- 
ciferică. Trecând dela o epo. 
că de îngâmiare și egoism la 
una de resemnare şi Obscue 
rantism, omul modern a ajuns 
un pelerin fără țintă și voin- 
ță pe căile întunerecului. Se 


întrunesc în această stare de 
dezagregare sufletească influ. 
ențele Orientului, ștergerea 
personal.tății, renunțarea ia 
voință, primirea ispășirei ca 
pe o urmare firească a păca- 
tului. Raskoinikovul din omul 
modern se prăbușește anulat 
sufletește în fața destinului, 
il întâmpină dezorientat şi 
abulic, nu găsește nici pute- 
rea şi nici calea de împotri. 
vire. Tot ce a fost odinioară 
lene inte-ectuală, viclenie și 
fariseism moral își caută asa 
tăzi o purificare, 

Dintr'un colț, din umbră, îl 
privește spectrul lui Messer 
Lionardo, ca pe Savonarola : 
este o arătare subterană, are 
fața gulbenă, în ochi vibrea- 
ză întunerecul, este turmen= 
tat, trist şi îngrozit de noap= 
tea Walpurgiei. Cu acest chip 
l-am văzut înfățișat în dese- 
nele lui Franz Musereel : ob- 
sedat de o idee, frământat de 
drama ideologică a lumei mo- 
derne. Toate idee l-au pa- 
sionat şi toate l-au părăsit. 
Cheia drăcească a progresu- 
lui, care odinioară, ajiată în 
mâna lui îi îngăduia să dese 
cue toate lacătele nelinişteior 
și dorințelor, a pierdut-o. 
Intr'o ţierbinte palpitare de 
adevăr caută iertarea şi uita- 
rea, Dar rău! dacă este în alţii 
şi nu în el, după Cum credea 
un Raskolnikov, iertarea nu 
are țemei și u.tarea nu are 
scop. Când va descoperi ce.- 
lălait adevăr, că răul se află 
în noi, în blestematul sujiei 
omenesc, chinuit de îngâm- 
jare și de ego:sm, atunci de 
abea va putea grăi ispășirea. 
De nică:ri nu poate veni a- 
ceastă mântuire decât din- 
tro fierbinte credință cre- 
ştină, 

Inălțat spre  dumnezeire, 
călcând pe drumul din Em= 
maus, omul modern va CU 
noaște cu adevărat fața lui 
Iisus, dar aceasta ar însemna 
o a doua înviere. 


NICOLAE ROȘU 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.