Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0019

VAIVIEDSUL | 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPII 
înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 








GRIGORESCU Schiţă pentru asediul Smârdanului 


a ou m ag a a a 


10 MAI 


Amintirea independenții pe cae am obținut-o câud- 
va şi care se serbează de atunci în ziua de zece Mai, 
amintirea eroismului trupelor noastre cari ne-au dus la 
biruință sub conducerea domnitorului Carol, astăzi, mai 
mult de cât oricând trebue să ne: cutremu:e. 

Parada, care în fiecare cm are loc, ca un semn ul 
puterii românești și un pios omagiu celui ce ne-a ri- 
dicat mândria, astăz!, nu mai este o paradă obișnuită, 
Fiindcă adevărata mamifesiațe nu va avea loc nici 
în Bucureşti, nici în orașele provinciei, ci undeva pe 
o limie s'muoasă de luptă, sub focul dușmanului, cu 
voința victoriei adâmc înrădăcinată în suflet. 10 Mai 
de astăzi va fi mai puţin o serbare, cât un simbol. Și 
mai puțin un simbol cât o înfăptuire. 

Va îndemna spre meditație și pe cei ce luptă în 
tața dușmamului și pe cei ce în spatele frontului îrebue 
să-şi facă datoria pentru ţară. Prea multe fapte măreţe 
au loc, pentru a trece neobservate, prea multe eve- 
nimente epocale cari schimbă faţa lumii și dărâmă jdolii 
în cari s'a pus prea mare speramță. Trăim un veac da 
nenumărate prefaceri alât spirituale cât şi materiale. 
C altă lume se clădește si pantnr construirea ei pe te- 
melii mai sigure, “gernerațiă” peste” 'gensrății luptă sau s2 
pregătesc să lupte când va fi nevoe. 

Valorile și oamenii se prefac până a nu se mai recu- 
noaşte. O concepție se prăbuşeşie din temelii și alta se 
pregăteşte să-i ia locul, 

Faţă de măreția clipelor ce trăim, de gigamtismul lor, 
este cu neputinţă ca cel puţin poposind la această dată 
de 10 Mai să nu ne reculegem o clipă. Sunt, este drept, 
şi oameni cari trăesc din iluzii, şi refuză să gândească, 
socotind să întunecarea lor masivă ajunge pentru a rea- 
Jiza viața. Speranţe și iluzii îi imp'edică să ia seama cu 
luc'ditate. la cele ce se pregătesc zi de zi, peste credințe- 
le lor. Mai cruntă le va fi desigur decepția și durerea la 
deştepiare Și cu atât ma tristă, fimdcă nu vor fi avut 
putinţa să înţeleagă sensul vremii, și să prețuiască în- 
comdarea titomică a celor ce luptă pentru viitorul mai 
bum al omenirei, 

Dar aceștia rămân în umbră cu încetul şi speranța 
noastră trebue să se îndrepte către armată, care a ştinrt 
totdeauna, în trecutul țării noastre să mântue din iurul 
gran'țelor năpasiele. Ea care astăzi, se:bează ziua mân- 
dră de 10 Mai sub focul apr'g al duşmemului este da: 
toaie să nu-și uite nici-o cl'pă menirea și să țimă seama 
că armele sule nu folosesc numai desrobirei dim răsăr't 
ci lupta lor va deveni din ce în ce mai mare pe tărâ- 
mul inarilor bătălii ce-au cuprins omenirea, 

Dar nu numai armata, ci fecare cetățean, în clipele 
de meditație, puține scu multe pe cami le va avea cu 
această ocazie să nu uite semnul vremurilor. Suntem 
cu toții prea mici pentru a putea schimba ceva prin 
mintea noastră. Însă find conștienți și încercând să ne 
convingem de măreția lor, vom fi mult mai folositori 
neamului cae are nevoe de noi. 

Căci primul pas către un adevărat aport neamului a- 
cestuia, este conv'ngerea şi îndărătnicia pe care trebue 
să 'o depunem -în încadrarea lui totală în lumea adevă- 
rată de mâine care acuma se clădește. 

UNIVERSUL LITERAR 








Latinitatea strigă din tranşee 


Din sborul larg ce 'mprejmuie pământul 
Cobor la malul Dunării albastre, 

Eu ce vă ştiu și visul și cuvântul 

Și_s frate bun cu plângerile voastre. 

La mine-aveţi scăparea şi limanul 
Deapururea pe-a vremilor cărare, 

Prin rostul meu vorbiaţi cu oceanul 

Voi tulburate picături din mare... 


Azi duhul meu fără popas vă chiamă, 
Vă cere-a lumii nouă. epopee, 

Din mii de guri cu chiot de aramă 
Latin'tatea strigă din tranșee. 

Voi unde sunteţi, râu cumplit de patimi ? 
Urniţi-vă, nu-i vremea de-a mai plânge ; 
Nevolnicii răscumpără cu lacrimi, 
Durerile cari se plătesc cu sânge !.., 


Acolo 'm hora vijeliei crunte 
E clocotul visării noastre sfinte ! 
Veniţi, Români ! Porniţi-vă spre munte ! 
V'arată drumul morţii din morminte. A 
Să nu uitaţi a veacurilor carte, 
Veniţi, veniți !... Căci adevăr zic vouă: 
Ori vă mutaţi hotarul mai departe, 
Ft veţi muri cu trupul frânt în două ! 

i | OCTAVIAN GOGA 





ASIEI 


ABONAMENTE: ? ă ANUL LI Nr. 19 
satozități - si instituții instituțăi 1000 P REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA APARE SĂPT ÎMÂNAL SAMBATA 9 MAI 1942 
de onoare FE A i 

pene: mere 12 luni 360 ” BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 PRE Ț UL 6 LEI e E au A Mea a 00, 





6 luni 19% „, 





LUCHIAN 





TELEFON 3.30.10 


Roşiorui 





Pictura de istorie 
și experiența războiului 


"Sa spus că nu există experienţă mai deci- 
sivă pentru suflet, decât războiul. Neaşiep- 
tata răsturnare de valori pe care o prilejueşte 


„viaţa între extremele coordonatelor la inter- 


secţia cărora se înscrie existența normală— 
fiinţă, neființă — continua oscilaţia a dina- 
mometrului care marchează tonus-uj vital, 
alternanța momentelor de tensiune cu cele 
de depresiune, toate acestea sunt fapte de 
conștiință care nu pot să nu-şi imprime ur- 
mele în elaborările materializate ale acesteia. 
Dacă un artist a ales, în epoci calme, un drum 
sau un mod de expresie, verificarea decisivă 
a adecuării acestei opţiuni este prilejuită de 
ex ser nţa războiului,cu o;usteţe intai ibilă 

Bine înţeles, dacă războiul a fost trăit. 
Dacă realitatea lui a fost încercată, cu par- 
ticiparea tuturor celulelor organice Pentrucă 
există şi posibilitatea protivnică, 

Artistul, cu osebire trebue că-şi simte toată 
făptura altcum ieșită din cutremurarea acea- 
sta, ca unu] ce potențează calităţile de im- 
presionabilitate şi simţire ale restului ome- 
nirii. Ce distanţă, întradevăr, între Goya 
cel din „Romeria de San Isidro şi Goya din 
'Tres de Majo, ori din Desastres de la guerra... 

E o problemă, dacă de viziunea întunecată 
ce caracterizează „epoca neagră” a pictoru- 
lui curţii spaniole, nu e responsabilă în bună 
măsură  sguduirea datorită războiului trăit, 
și nu numai ca pictor al curţii. 

Artiştii noştri n'au avut toţi norocul unei 
asemenea „ordalia del ferro rovente”, în 
care soarta să-și dea verdictul aspura talen- 
tului lor, sau asupra tipului lor de sensibi- 
litate. 

Cei câţiva care-au trăit experienţa inte- 
grâlă a războiului modern, nu şi-au limpe- 
zit încă total viziunea, sau n'au avut timp 
să-şi sedimenteze impresiile. Dintre cei vechi, 
puţini au participat la o asemenea expe- 
rienţă, și nu totdeauna cu rezultatele pe care 
le-ar avea ea astăzi, câna participarea este 
exclusivă şi totală, pentru combatanți ca şi 
pentru cei rămaşi. 

A vorbi despre experienţa războiului în 
plastică de pildă, este cu neputinţă dacă ti- 
pul de creaţie studiat nu este cel al izolării 
imanente. Primul dintre procesele constitu- 
țive ale operei trebue să se decidă pentru 
soluția  imixtiunii creatorului în subiect, 
ceeace nu e posibil atâta timp cât maestoasa 
„peinture d'histoire” (cea dintâi în care, la 
prima impresie, ar trebui să căutăm expe- 
riența războiului, dar- ultima în care o vom 
găsi) își impunea perspectiva sa apologetică 
şi alegorică, înlăturând, în favoarea impre- 
siei de festiv şi grandios pe care trebuia s'o 
provoace, orice posibilitate de emoție au- 
tentică, directă ș direct mărturisită. Genul 
„picturii de istorie” este tot atât de fals şi 
de carnavalesc, în emfatica sa prezentare cu 
toată aparatura şi rechizita scenografică de 
rigoare, ca şi Olimpul costumat al aristocra- 
ției secolului galant şi moleşit, al XVIII-lea 
francez. Atâta timp cât tabloul nu căta să 
fie, aşa cum fac în majoritate, pânzele vesti- 
tei „salle de batailles” dela Versailles, decât 
o odă cu floricele retorice, pentru virtuțile 
generalului ce apare totdeauna în primul 
plan, încununaţt de glorie, înfr'unul din ges- 
turile spectaculoase cu care să rămână pos- 
tertăţii, adevărata experienţă a războiului 
nu e posibilă. 

O influenţă a „picturii. de istorie”, deşi cu 


de ION a lira 


Re ERA La e pe ai CS 
o mult mai vădită notă boalei atol, se 
face simțită şi la noi, în secolul XIX. E des- 
tul să amintim de unele — destul de naive 
compoziţii ale lui Lecca — Descălecatul ţării 
Moldovei de pildă — de pretenţioasele figuri 
împlătoşate ale lui Panaiteanu-Bardasare, 
de episoadele atât de teatral văzute în pân - 
zele imense ale unui G. D. Mirea, ca să ne 
dăm seama că morbul grandilocvenţei n'a 
lipsit nicăeri. Astăzi, pictori ca d. D. Stoica 
sau decoratori ca d. Costin Petrescu, prac- 
tică încă un gen cu reminiscenţe din „pic- 
tura de istorie” a veacurilor trecute fran- 
ţuzești. Insăşi Theodor Aman, atras un mo- 
ment de suocesul ieftin, dar scump remune- 
rat (pentru un tablou înfățișând „lupta dela 
Oltenţa între Ruși şi Turci”, dăruit sultanu- 
lui, după sfatuj consulului francez, contra 
sumei de 20.000 franci), se dovedeşte un foar- 
te îndemânatic plăzmuitor de imagini stan- 
dard., după reţetele pompierismului celui 
mai autentic. Curând îşi dă însă seama de 
naivitatea unei picturi de atelier pe o temă 
care soiicită participare efeciivă, şi se im- 
barcă pe un vapor care avea să-l ducă la 
1855, în faţa Sevastopolului asediat de ar- 
matele lui Napoleon III, Minunatele schiţe 
executate acoio şi cele pentru luptele din 
jurul cetăţii Alma, sunt încununate de suc- 
ces, neîntrecut decât de vâlva stârnită la 
salonul din 1857, dela Paris, de pânza sa 
reprezentând „zuavii în faţa Sevastopolu- 
lui” (astăzi la Muzeu! Toma Stelian). 

Pictorul părăsise perspectiva falsă a apo- 
logetfului de atelier, pentru a se amesteca 
printre soldaţi, văzând războiul cu o linie 
vizuală identică traiectoriei glonţului. Au- 
tenticitatea se simte, şi se simte şi emoția 
primejdiei căreia j se expune. Ceva mai târ- 
ziu, în 1877, o experienţă asemănătoare avea 
să încerce Grigorescu, ale cărui compoziţii 
închipuite cu mână inabilă de zugrav, prin 
1854, nu puteau fi cu mult mei mult decât 
este „Mihaiu Viteazul la Călugăreni”, (pân- 
za care a atras atenţia lui Beizadea Mitică 
Ghika, pe atunci agă în armata lui Vodă 
Știrbey), şi a Domnului însuși, ce şi-a răsplă- 
tit cu o sută de galbeni, supusul atât de 
tânăr și de meşter. După naivitatea unor 
plăzmuiri plastice datorate reţetelor din a- 
telierele vre-unui meşter ca Pantelică sau 
Lefteriu, dela care Grigorescu învaţă arta 
zugrăvelii, trecerea prin şcoala Parisului a 
fost capabilă să-i dea o tehnică, dar nu și 
un conţinut (pe acesta din urmă Grigores- 
cu l-a găsit la Barbizon, alături de Milet, 
Troyon, Courbet, Daubigny, Corot, Diaz, Th. 
Rousseau, etc...). Pădurea din Fontainebleau 
l-a ajutat să se clarifice. Dar de-abia războiul 
i-a prilejuit adâncirea în sine. Omul acesta 
blând, iubitor de calmul depărtărilor abia în- 
trezărite prin pulberea unei lumini care 
scaldă dulce formele și alintă caid mâna cu 
penelul, omul care mângâ:a, numindu-i „flă- 
căiaşii tatei”, mestecenii tineri, pictorul cio- 


bănașilor şi al carelor patriarhale cu boi, - 


(— boii lui Grigorescu, blajini și resemnaţi, 
cu toată obida soartei lor în privirile aburite!) 
Grigorescu suferă marşurile lungi, frigul, 
primejdiile, laolaltă cu oștenii. 

Carnetele de schițe ae campaniei pen- 
tru independenţă, la care Grigorescu luase 
parte invitat împreună cu tt na ag şi Sava 


m ce ere ae 


(Urmare în pag. 3-a) 





i 





GRIGORESCU 













Convoji de prizonieri, iarna 


Ziua amintirii 


și actualității istorice 


Intrată în consensul una- 
nim al publicităţii şi al cu- 
noașterii până la epuizare. a- 
ceastă zi a amintirii istorice, 
10 Mai, prezintă încă şi as- 
tăzi un caracter de mai mult 
definitivat prin însăşi actua- 
litatea «ei. Nu stilul comemo- 
rărilor şi paradelor lumin.a- 
se înseamnă revendicarea ei 
în conștiința publică, şi nici 
aspectul de sărbătoare lega- 
iă — ci adevărul că această 
zi fixează limitele adevărate 
dintre perioadă şi istorie, 
dintre pățanie şi experienţă, 
după cum propriul ei climat 
poate fi desemnat ca o geo- 
grafie. spirituală a naţiunii, 
Adevărul că până acum doar 
am învăţat istorie, iar astăzi 
o facem, o creăm, -o reinte- 


grăm în .sensurile-universaJe- 


— cu atât mai mult ne în- 
deamnă la alt adevăr, că în 
timp ce faptele de până a- 
cum (adică amintirile și epi. 
soadele emoționanie ale ani- 
lor 1866, 1877 și 1881) ne 
aparțineau ca un dat — în 
prezent avem posibilitatea să 
le confruntăm cu realităţile 
noastre şi astfel să demărgi- 
nim rezistenţa noastră în 
eternitate. Esie şi asta o is- 
păşire a destinelor — pentru 
că niiciodaă țările p'au pornit 
la atac sau la stăpânirea 1lu- 
mii, decât cu propriile lor 
destine în spate (deci cu tot 
ce aveau în urmă: eroi, sfinţi, 
regi și victorii). 

Mi se pare foarte ciudat să 
gândesc că în această clipă, 
când aici vor cânta rreotii 
pentru slăvirea duhurilor tre- 
cute, când suflet dola sufleţ 
va, isca o comuniune de uni- 
tate interioară și câna în 
sclipirile soare'ui ne vom 
desfășura odată cu  parăzi!e 
vii — parăzile spiritelor de 
atunci — în aceeași elină, 
undeva pe front — s'ar putea 
deslănţui cel mai pregătit şi 
puw'ernic atac. Oare nu stă în- 
chisă în acest fapt destul de 
întâmplător —o întreagă se- 


"rie de răsturnări -ale voinţei 


zeilor sau dimpotrivă tot o ne- 
cesitate de aproape cu zsii, 
cu acei eroi, sfinţi şi regi ai 
amințirii ? Căci altfel nu s'ar 
mai explica în nici un fel de 
ce  contingențele  spiritiiale 
ale massei (ale celei depe 
front) nu pot trăi izolat, nu 
pot răzbi în istorie — decât 


prin acest contact menţinut 
direct dintre massa vie și 
massa fantomatecă a, ceior- 
lalţi eroi. Cine întradevăr a 
îăcut războiul, cine a luat 
măcar parte la câteva atacuri 
consecuiive (ceeace înseam- 
nă 0 fulgerare a fiinţei, o a- 
nulare a existenţei biologi- 
ce), cu neputinţă să nu fi 
Simţit şi să nu-și fi lămurit 
acest tâlc al legăturii oculte 
dintre actul în sine, dinamic 
şi sfâşietor, și acea ocrotire 
de sus a morţilor fieciruia. 
Nu superstiția și prejudecata 
trebuesc consemnate aci, sau 
dacă în înțelegerea minoră 
poae fi vorba despre aşa ceva 
—atunci sunt convins că exi. 
stă o prejudecată și o super- 
stiție a istoriei generale —a- 
dică măi de grabă, o credin- 
ță — care -eate şi cult. şi do- 
Yință de realizare și mân- 
tuire. 

Intr'o vreme, viaţa neamu- 
lui ne-a fost plină de irag- 
mente, de perioade — care 
nu puteau fi demne a fi nu- 
Tite istorie, în sensul lor de- 
finitiv. Şi dacă trebue să-mi 
amintesc de cuvintele unui 
mare scriijior, că România a 
trăit multe pățanii și nu ex- 
perienţe — asta poate explica 
dece totuși ziua comemorati- 
vă a parăzilor naţionale, tre- 
ce peste această îndoială. Pă- 
țania este o aventură superfi- 
cială şi sentimentală, pățania 
nu Se consemnează în nici o 
fază de istorie — pentrucă e 
parcursă la surrafaţă și în 
laturile el conflictele sunt 
lipsite de tragism, iar conse- 
cinţele trecătoare. 

Ce poate fi așa dar ziua as- 
ta a sărbătorii naționaie, da. 
că nu o cuitivare a aceloraşi 
experiențe din trecut — pre- 
scrise şi consumate astăzi pe 
linia unui adevărat imperia- 
lism românesc? Şi totuşi, a- 
devărul este că nu aici ne-am 
oprit. Pentrucă am depăşit a. 
tât de mult ziua asta, încât 
putem afirma cu simpl tate 
că România, astăzi mai ales, 
crează istorie de lungă dura.- 
tă. Deci zilele comemorative 
nu pot rămâne decâț un re- 
contfortant al plenitudinii a- 
mintirii — şi răscolirea unui 
orgoliu pentru prezent și pen- 
tru viitor. 


LAURENȚIU FULGA 





Cântec 


Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, 
Din stejarul Romei, tu mlădiță ruptă — 
Şi-ţi cântai amârul din caval și nai. = 
Dar cumplit tu fost-ai, când te-au dus în luptă 


Ștefan şi Mihai. 


Când ţi-or pune piedici dușmamii să cazi 
Spada ta să fie şi de-acum, Române, ! 
Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi, 

Şi te *'ncrede-apururi că vei fi şi mâine 


Tare cum ești azi ! 


Sus ridică frunțea, vrednice popor ! 

Câţi vorbim o Lmbă şi purtăm un nume, 

Toţi s'avem o ţintă și un singur dor — e 
Mândru să se 'nalțe peste toate n lume —  ? 


Steagul tricolor. 


GEORGE COŞBUC 





Ta e RR a acra 


2 


: 


Generaţia nouă 
in teatrul românesc 


— „Nu mai sunt actori ca pe 
vremuri, Nu mai vezi adevărate 
talente ca pe vremea marilor 
noştri înaintași !* 

Asia este eaviamaţia pe care 0 
auzi dela o vreme prin toate col- 
ţur.ie, prin toate pieţele, culise. 
ie şi mai ales prin toate calena- 
lele, 

Să îie oare adevărat ? Genera- 
ţia noasiră care a dat ţării atâ- 
tea valori cu adevărat universa- 
le, să nu mai dea naștere elc- 
mentelor de creaţie cari să îmbo- 
găţească teatrul ? 

Trăim vâre o epocă de degene- 
rescenţă, care ar face să dispară 
înclinațiile artistice ale neamu- 
lui nostru, care se arată astăzi 
dimpotrivă, mai pur, mai cură- 
țit de toate imprumuturile, mai 
reîntors la  virtuţiie treculu.ai 
său ? 

Este o problemă pe care ne-am 
putea-o pune mai pe larg, fă- 
când o completă apărare genera- 
ției noastre permanent acuzată, 
dar pe care voiu căuta s'p notez 
numâi, în aceste scurte coloane. 

Inir'adevăr în aci'ualitatea tea- 
tru'ui românese nu ne-am mai 
eatuziasmat nici noi cei cari tra- 
im zi de zi vieața de cul'se, vreo 
mare evadare din realizările oa- 
recare, din profesionismul tipic 
epocei pe care o trecem, 

Auzim şi ne înclinăm şi noi 
smeriji, vorbindu-se de marii ar- 
tişti de altădată şi ne tace impre- 
sia că odată cu ei a murit însuşi 
teatrul românesc. 

Dar e imoosibil. Adevăraţi ac- 
tori avem şi noi, dece să nu re- 
cunoaştem. Avem în generația 
noastră o întreagă pleiadă pe ca- 
Ce dacă împrejurările ar ajuta-o, 
ar fi o ple.adă de adevăraţi ma- 
eştri, 

Cine însă o cunoaşte! 

Doar câţiva au reuşit să se im- 
pună printr'o reclamă bine orga- 
nizată, 

Restul, anonimi, în goană veş- 
nică după himera celebrităţii ca- 
re înlârzie să sosească, îşi fău- 
resc în suflet scena idealului lor 
și aşteaptă „momentul“, 

S'a gândit cineva, dintre cei 
Cari acuză de neputinţă genera- 
ţia noastră ce posibilităţi enorme 
âu avut celebrităţile dia trecut ? 

Mai poate încerca astăzi un 
actor, oricât ar fi el de dotat cu 
calităţi, să atace un repertoriu în 
care să se incadreze toate posi” 
bilităţile lui, astăzi câna întâm- 


pină concurenţa ersatzurilor ar- 
tistice, cari din melericire plac 
mai mulţ unui public plătitor, 
oferițe de negustorii de artă. 

“rec în revista acum pe toţi 
tinerii mei camarazi şi nu știu pe 
care să-l aleg exemplu de reală 
valoare, 

Sunt mulţi, nenumărați. Uni: 
cari abia au evadat din anonimâ- 
tul în care-i ţineau organizatorii, 
punându-și singuri ar:pi. Alţii ale 
căror aripi s'âu topit de viuregia 
vremurilor și mai ales a specta- 
torilor, Alţii — mai nenorocoși 
— cari ntci n'au putut să păşeas: 
că spre locul pe care-l merită. 

Te bucuri când reuşesc unii, 
Te mâhnești când cad alţii. 

Cât este de edificator exemplui 
pe care l-au dat Fory Elterle şi 
Dina Cocea, două reale talente 
cari au cucerit o redută de neaş- 
teptat! 

Au reuşit, deşi au fost priviţi 
cu neîncredere, 

Dar succesele unor tineri, foar- 
te tineri, din cari notez. în fuga 
condeiului, deși sunt foarte 
mulţi ca ei, pe Beligan, Marcel 
Anghelescu, George Sion, Tanti 
Cocea, Nimeta Gusti, Madeleine 
Andronescu şi alţii şi alţii pe cati 
anonimatul i-a ascuns chiar de 


urechile noastre, veşnic infor- 
maţi. 
Şi câţ e de mare mâhnirea 


când asişti in nepăsarea conducă- 
tori'or noștri de teatre în fața 
unor elemente cari ar face c:nste 
scenei. O singură pildă: Leantţa 
Galacţion, care, socotesc, este cel 
mai autentic talent pe care l-a 
dat teatrul românesc până azi. 

Şi, nu avem actori? 

Avem o sumedenie, dar nu ştim 
să-i întrebuințăm, 

Sunt mulţi cari ar putea sta 
alături de înaintaşii lor, dar îm- 
prejurările prin cari trece miy- 
carea noastră artistică îi fac, sau 
să aştepte în zadar o înviere a 
adevăratei arte, sau să se înca- 


dreze în ritmul uşor al vremii. 


pentru asigurarea unei bucăţi de 
pâine, de cele mai multe ori ne- 
plătită, 

Și aşteptână cu evlavie idea- 
tul lor de artă, sfârșesc prin a-şi 
îmmormânta în suflet, toate do- 
rinţele şi darurile lor, ca un pic- 
tor care pe patul de moarte ar 
cere să i se pună pe foc pânzele. 


GEORGE MUSCELEANU 








RICHARDT BILLINGER 


unul dintre cei mai reprezenta- 
tivi scriitori  contimporani din 
Germania şi autor dramatic din- 
tre cei mai prețuiţi pentru pie- 
sele sa'e din mediul sătesc, face 
obiecţtul unui interesant studiu 
publicat în ultimul număr al 
„Revistei Pundaţiilor Regale” şi 
semnat de d. ar. G. Spaltmann. 

Comentând opera lui Billinger, 
d. dr. Spultmann scrie: 


yyYYva 


bsi 


„O serie întreagă de poeți —al 
căror talent pentru evocarea vie- 
ţii dela ţară și a legăturilor cu 
țăranii se rezuma în aceea că 
trecuseră prin sate, ca vizitatori 
de sfârşit de săptămână — cre- 
deau că se pot legitima ca poeţi 
țărani. 

Ei credeau de asemenea că € 
suficient să dai puțin „colorit 10. 
cal“, spre a dovedi autenticitatea 
atmosferei țărănești. Un om îm 
brăcat de poetul său în straie ţă- 
răneşti, trebuia să devină acum 
un țăran. Privind însă mai atent 
vedem că orăşeanul obosit şi-a 
pus port țărănesc spre Qeși în- 
tări nervii cu un nou stimulent. 
Țărănimea nu era o țărănime a. 
devărată, ci orășeni  travestiţi 
Sau era o idilă de care ne era 
dor ca de un _Sanatoriu pentru 
boli de nervi, 

Billinger mu se află în primej- 


die de a descrie lucrurile frumos, 


cu drăgălăşie. Pentru el curtea 


țărănească nu e sanatoriu, ci “i Vom reveni 
organism de pasiuni clocotitoari 


şi primitivism sălbatec. Lui Bi. 
linger îi se poate reproşa mai cu- 
rând că se complace mai mult în 


grozăvii şi întunecimi, decât în 
+dile. E] se întoarce la originile 
vieții țărănești și acolo nu găse- 
ște poezie pastorală, ci sânge și 
mistică. Un organism care trăie. 
ște după legile proprii şi arată 
caractere și reguli proprii”. 
Prin observaţiile şi exemplele 
sale, d. dr. Spaltmann se referă 
— cu o uimitoare intuiţie — și la 
literatura noastră dramatică, din 
care nu putem cita, deocamdată. 
decât două piese de elementară 
şi autentică forță dramatică, în 
are superstiția, datinele păgâne 
şi misticismul se împletese să 
înfăţişeze imaginea reală şi vie 
a satului românesc: „Săptămâna 
luminată” şi „Copiii pământului“. 


O ASOCIAŢIE 


a prietenilor teatrului, va lua în 
curind ființă. Ne bucurăm că 
gândul exprimat de noi în ca- 
drul :acestei rubrici săptămâ- 
nale, își află un început de în- 
făptuire prin alăturarea necon- 
diționată a fruntașilor scrisului, 
teatrului şi  criticei românești 
ce şi-au dat până dcum adeziu- 
nea. 


tg 


sf-de 


- 


d 
Îi 


as 
Cea dintâi manifestare publi- 
că a Asocaței — a'unci când 
va fi pe deplin constituită — va 
avea loc într'o sală de teatru 
pusă la dispoziție odată pe săp- 
tămână pentru un ciclu de re- 
uniuni şi spectepole demostra- 
tive ce vor fi prezentate sub 
titlul : 
LUMEA DE MÂINE 
în 
TEATRUL DE AZI 


8. D. 








Desigur că deschidem o discu- 
ție care ne va atrage personal 
simpatia tineretului actoricesc și 
pe de altă parte privirile piezişe 
ale generaţiei d-nei Maria Filotti. 
de pildă. Dar pe noi neîncălzin. 
du-ne, mărturisim sincer, zâm- 
betul complice al celor „luaţi în 
braţe” fie ei din teatru sau de 
qiurea, sau nerăspunsul la salut 
al „maeştrilor” de tot felul, ne 
rezervăm doar înscrierea consta. 
tărilor noastre — după cum spu- 
ne titlul: de climat al „dubluri”- 
lor, care domnește la altitudinea 
primei scene a Statului. 

Facem aceasta în primul rând 
pentru lămurirea spectatorului, 
care trebuie să ştie că actorul 
îmtrat în „dublură” — după sisa 
temul Teatrului Naţional =— nu 
apare în lumea veche a scenei 
decât sub forma unui bărzăune 
orbit de o lumină puternică, Este 
supus fără aclimatizare la un re- 
pim actoricesc care nu face decât 
să-l dezorienteze și să bată din 
aripi ca un zănatec care nu-și 
găseşte culcuș. Actorul-dublură 


la Teatrul Naţional este așijderi . 


nounăscutului uitat cu buricul 
netăiat. (Să ni se ierte apropie- 
rea !). 

„Dublura” în esenţa ei este în- 
iocuitorul actorului care din di- 
ferite motive este împiedicat să 
joace într'o seară, mai dinainte 
programat ; poate înlocui pentru 
„derisirea” unei distribuții — în 
cazurile fericite ; sau impus de 
Direcțiunea unui teatru pentru 
verificarea elementelor neutili— 
zate. Ultima ipostază formează 
dealtjel punctul de sprijin în se- 
lectarea „dubluri-“lor la Teatrul 
Naţional. Punct de sprijin pe care 
noi îl socotim ca fiind cel mai 
sănătos întru promovarea tinere- 
lor talente. 


Am atins latura cea mai sen- 
sibilă a discuţiei noastre : promo= 
varea tinerelor talente. In ce cli. 
mat se face această promovare ; 
și cine turbură buna creștere a 
semințelor din seră. Prilejul este 
dat; mai mult: este obligatoriu. 
In dublură poți să debutezi, în 
dublură actorul tânăr își poate 
verifica posibilitățile. Și e locul 
aici să desvăluim o faţetă, nu 
tocmai curată, un fel de revers 
al „măestriei” : spatele actorului 
ajuns. Acest spate de actor se în- 
toarce ca o încoronare a piedici. 
lor puse în calea actorului care 
rea să dubleze, — de către omul 
care ar trebui să jie întâiul cu 
fapta alături de tinereţe : direc- 
torul de scenă. 

In cele mai fericite cazuri aCo 
torului de dublură i se dau trei 
repetiţii de ansamblu într'una din 
sălile „speciale”, improprii unei 
rudimentare marcări a mișcărilor 
din scenă. Directorul de scenă nu 
se interesează şi indicaţiile tre- 
buiesc  sămi fie smulse cu sila. 
„Este ştiut doar că odată trecută 
premiera, directorul de scenă 
vrea să rămâe străin de restul 
spectacolelor. (E lesne de înţeles 
cu câtă plăcere mai îa parte la 
noui repetiţii !). 

Poate că aspirantul şi-ar găsi 
oarecum înțelegere în mijlocul 
ansamblului. Dar aici se izbește 
de plictiseala încoronată : maes- 
trul sau maestra. Replicile îi 


“Gunnar 


Cână am cunoscut la Oslo pe 
marele dramaturg norvegian, 
eram un imbert cu lavalieră, iar 
el aproape un bătrân. Prezentă- 
rile, întrun restaurant obscur, 
le-a făcut chiar Oda Krogh, por- 
tretistul şi prietenul! maiestrului. 
1! ştiam sarcastic, cinic, distant— 
îi citisem criticile mușcătoare — 
dar nu-l bănuiam capabil la în- 
trebări precise, să reacționeze cu 
oarecare exuberanţă. 

Omul simțea parcă nevoia să 
se justifice, ca nu cumva să se 
creadă că ar fi vrut să spună 
ceeace pretindeau detractorii săi, 
Am descoperit atunci un poet 
adânc, de o putere de evocaţie 
neobişnuită, un dramaturg care o 
viață întreagă a stăruit să înfă- 
ţişeze ființa umană în pasiunile 
sale esenţiale, care a simplificat 
fără cruțare caractere şi instinc- 
te, tăind tot ce a fost împreju- 
rare fortuită, ca să ne desvăluie 
sufletul gol. 

Triunghiul omenesc din Balco. 
nul, se regăseşte, altfel compus, 
în Tragedia dragostei. Dar Hart. 
vie Hadeln,  cugetătorul vaga- 
bond, e superior, iar Karen de- 
păşeşte cu mult me Iulia, erona 
cu nume shakespearean. 


„UNIVERSUL _MTERAR 


ATADED COLUL 











9 MAI 1942 





D | Măâşti şi reflectoare Cronica muzicală 
Climatul .„.dubluri“- lor 


la Teatrul Naţional 


sunt date de către aceștia peste 
umăr, întovărășite de şicanări şi 
de „repeziri”, în special de re- 
peziri de soiul acesteia: „Dar 
bine drăguță, nu poţi nici să-mi 
iei tonalitatea ?!” Și curajul celui 
care vrea să dea piept cu un rol 
plin începe să se fărâmiţeze când 
se izbește de necamaraderia celor 
mai vârstnici, de UITAREA ceu 
mai tristă: cândva, în tinereţea 
lor care bătea la porțile Teatru- 
lui, şi Ei, cei de acum, ajunşii, 
se sbăteau pentru aceleași lu. 
mini : un rol cu care să se în la 
trântă ? 

Și dece acum atâta neînțelegere 
a propriei lor tinereţe actoriceas- 
că, pe care ar trebui s'o îmbrăţi. 
țeze ca pe o regăsire! Oare nu 
vor ca gândurile lor bune, care 
atunci s'au jrânt de aceleași opre- 
liști, acum să găsească un sprijin 
de părinţi cari vor să dea o vieată 
mai bună copiilor lor ? Prea tri3- 
tă e o astfel de renegare a vro- 
priei lor tinereți... 





Nam vrut să facem rechizi- 
toriu generaţiei „capetelor de 
afiș”. Tangența a luat un pic de 
întorsătură care poate e și lămu. 
ritoare a unor stări care pot fi 
indreptate. Poate cel mult să în- 
tunece soclul viitoarelor busturi 
de maeștri. Fără această tangene 
ță n'am putea spune cele ce vor 
urma. 

„Dublura“ în teatrul bine diri- 
iat se distribue oficial paralel cu 
protagoniștii premierei. Aceasta, 
pentru a preîntâmpina cazuri des 
îmtâlmite pe scena Naţionalului 
(dublarea lui Aristide Demetria. 
de) — sau grotesca din stagiunea 
trecută dela premiera piesei „Mă- 
tușica” de d. D. lonescu-Morel, 
— ca să nu pomenim de cât pe 
acestea. Și în special pentru „1- 
climatizarea” actorului.dublură ; 
angrenarea lui în lanțul replice- 
lor partenerilor se face numai 
prin repetiții alternative, care nu 
ar stânjeni pe nimeni ci ar CONS 
titui un reviriment al distribuţiei 
și o întâlnire care ne-ar rezerua 
şurprize pline de interes artistic. 

S'ar impune totodată un la jel 
de îngrijit serviciu de presă. Cro- 
nicarii dramatici să fie invitați şi 
la spectacolul „dublurei“. 

N'am avea oare şi mult discu- 
tata împăcare dintre generaţii ?! 

Fără compromisuri ! 

Și Teatrul ar avea numai de 
câştigat : ar fi mai artistic. 


N. ALEXANDRESCU-TOSCANI 





Pe margini de program 


RECITAL DE PIAN CONRAD FILARMONICA. DIRIJOR : 


HANSEN 


Sunt artişti despre care nu se 
pot spune multe. Insă pe care 
i-am asculta oricât. Fiindcă se 
confundă cu însăşi muzica pe ca- 
re o cântă. Scriind despre ei, tre- 
bue să scrii numai despre muzica 
pe care au întrupat-o. Dacă acea- 
sta însă nu face parte din aceea 
care aţâţă imaginaţia  piastică 
sau poetică, ci doar mişcă și răs- 
colește adâncurile sufietului, nu 
poți decât să înșiri piesele pro- 
gramului, ca să adaogi la sfârșit 
că totul a fost frumos, E inutil 
însă, am mai spus-o. 

Dintre acești artiști face parte 
şi Hansen. Energia şi dinam:s- 
mul interpretărilor îl caracteri- 
zează. Dar e și un gânditor — 
poezia interiorizată, serioasă, me- 
ditația frământată îi sunt fami- 
iiare. Ma: mu'4 decât romantis- 
mul sentimental și deschis. Atât 
Un virtuos, un interpret profund 
Acestea două dau dreptul la un 
titu: un mare artist. 








Heiberg 


Alături de Knut Hamsun, Gun- 
nar Heiberg înseamnă azi cu'mea 
literaturii nordice. 

Rita din Micul Exolj de Ibsen 
era turburată de legea evoluţiei, 
care stăpânește sentimentele ome- 
nești. Și Heiberg, în Artiştii, pu- 
sese în scenă un tânăr poet chi- 
nuit de enigma : ce va face când 
va muri iubirea ? 

Ceeace e nou în Tragedia dra. 
gostei e atmosfera în care ideia 
este îmbrăcată.  Heiberg umnă- 
reşte patima lui Karen până la 
graniţa inconştientului: patima 
își cere isbăvirea. 

Zadarnică ar îi orice împotri- 
vire. Chiar încercarea finală de 
apropiere cu Hadeln — de care 
n'o alătură decât prevestirea ca- 
tastrofei — e inutilă. 

Concluzia este dinainte sortită 
şi ineluctabilă. 

Când miam permis pe vre- 
muri să pronunţ cuvântul de 
fatum faţă de Heiberg, marele 
dramaturg norvegian — care cu- 
noștea pe de rost pe clasicii greci 
— mi-a zâmbit amical în umbra 
restaurantului gata de închidere. 


MARCEI ROMANESCU 


+ 


GEORGE ENESCU 


Alături de orice opere ar apă- 
rea — cu Schumann, cu Brahms, 
cu Debussy, Simfonia III-a de 
George Enescu face ca toate lu- 
crările din jur să pară simple, 
pure, netezi şi candide. Cu toată 
îrământarea, cu toată adâncimea, 
cu toată stăpânitoarea lor sensi- 
bititate. 





m _-- 


Poate a mai apărut, în intuiţia 
ş: chiar în muzica altora, o lume 
omenească cu dureri, cu bucurii. . 
cu nădejdi și deziluzii, cu sbu- 
cium pentru vieață: Beethoven, 
Franck... 

Dar niciodată o viziune într'a- 
devăr demonică a Infernului — 
tot așa de fără nădejde şi de în- 
fricoșat ca al lui Dante. Poate 
chiar mai „neomenesc“, mai su- 
pranatural de senin şi calm. Rân- 
jete şi scrâşniri Ge dinţi în întu- 
nericul fără licărire, Senin totuși, 
fără o conștiință că ar putea să 
existe lumină, că ar putea să fie 
cu ceva mai frumos și mai bun. 
Infermu! apare ca o :spită care te 
urmăreşte, care te atrage ca pă- 
catul, 

Dumnezeește de-ar putea vorbi 
cineva și n'ar ajunge să spuie a- 
tâtea despre vieața cea fără sfâr- 

ț şi fără lumină „despre osânda 
Intunericului. 

Lumina neturburată nici o ali- 
pă, nici o clipă de mici o umbră 
și nici o mișcare, e Paradisul. 
Lumină, azur, liniște mare. Dar 
nu o liniște apăsătoare, ci o li- 
nişte uşoară ca un fulg alb. 

Poate Enescu a văzut și ce e 
Dincoo, deaceea nimeni n'a pu- 
iut să le spuie, în muzică, atât 
de adevărate. 


ORCHESTRA SIMFONICA RE- 
GALA DIN SOFIA 


are o emblemă și o deviză: Dis- 
diplină. Adică precizia, uniformi- 
tate desăvârșită, 

Dar, perfecțiunea tehnică aju- 
tă sau strică perfecțiunii artei ? 
Se poate să fie, şi chiar e adevă- 
nat deseori, în ce privește un so- 
list. Insă o orchestră cere intâiu 
aceasta. Dacă toată grija nar 
merge decât înspre realizarea 
tehnică, e sigur că Arta şi sen- 
s:bilitatea ar fi părăsite pe mar- 
ginea drumului. Dar membrii or- 
chestrej sunt artiști care sau o0- 
bişnuit să cânte împreună. Iar d. 
Sacha Popov un artist și el, care 
simte şi înțelege, pătrumde și face 
simțită muzica, fără să uite per- 
fecţiunea tehnică. Orchestra S:m- 
fonică Bulgară rea.izează artă în 
condiții aptime. 

DORIN SPERANȚIA 








ORCHESTRA DE CAMERA 
DIN BERLIN 


Printre multiplele manifestări 
muzicale pe care artiști sau gru- 
pări instrumentale germane le-au 
susținut la noi şi a căror însem- 
nătate artistică a reprezentat în- 
totieauna cu cinste rolul muzicii 
in cultura germană, concertele 
orchestrei de cameră din Berl:n 
țrebue orânduite în primul plan 
al interesuiui, valoarei şi succe- 
su'ui. 

Evident, în marile calități ale 
celor douăzeci şi cinci de adevă- 
raţi maeştri ai orchestrei, se vor 
reflecta acelea care sunț un în- 
contestab'l apanaj al colec.iv.tă- 
ţilor instrumentale de seamă in 
genere, Unitate, coeziune, teh- 
nică stsură, ținută muzicală su- 
perioară, stil, înţelezere. Şi, to- 
iul, m'mnumat ccordonat de diri- 
şot, a cărui știmţă, a cărui au- 
toritate, a cărui arlă, găsesc un 
ecou total în răspunsul interpre- 
tativ al tuturor. 


D. Hans von Benda, directorul, 
educatorul şi dir'jorul orchestrei 
de cameră din Ber'in, personali- 
tate artistică  hotări'oare, ştie, 
pe lângă toate cele arătate și 
care fac dintr'un ansamblu o 
forță muzicală căreia căi'e rea- 
lizărilor temeinice i se deschid, 
să imprime asup-a orchestrei 
sale pecetea particulară a carac- 
terului şi a unor însuşiri proprii. 

A ştiut să menţină mlădierea 
și libertatea, în mijlocul d'sci- 
plinei, să întrețină şi să des- 
volie în fecare din instrumen- 
lişti o vibraţie personală, um elan 


. neobosit, accentul viu pi sincer 


a] muzicianului care nu cântă 
numai pentru a-și îndeplini o 
simplă misiune frumoasă, dar 
pentiucă sufletul i-o cere, pen- 
trucă-și iubeşte arta și işi tră- 
eşi'e interpretările din plm, cu 
toţ entuziasmul. cu toată dărui- 
rea de sine. 

Şi poate că, in această p'ldui- 
tor pregătită reuniune de maeş- 
tri, este ceeace cucerește mai 
presus de totul, găsind cel maj 
pătrunză'or ecou în fiecare. 

Repertoriul orchestrei dz ca- 
meră din Berlin a ingăduit as- 
cultătorilor din București să se 






Wee emana 


infrupte din minumate compo- 
ziţii din toate epocile, ale genn- 
lui  Hăndel, Haydn, Mozart, 
Schubert, Dvorak, Carelli, desi- 
Sur nume foarte des întâlnite în 
programele concertelor noastre, 
dar de data aceasta cu pagini ca 
toiul inedite. 

Un număr de transcripţii a 
putut pune în valoare și mâna 
făuritorului lor, care face parte 
chiar din orchestră. Este d. 
Grenz, concert maistru la vioara 
secundă şi nu Numai un Ccunos- 
cător de gust al acestui exigent 
meştesuy al instrumentării, dar 
și un compozitor deplin, a cărui 
simifonie.ă, de o factură perso- 
nală și un cuprins de autentică 
prezenţă de gând și smţire mu- 
zicale, a fost recent studiată de 
orchestră chiar sub comâucerea 
muestrului Benda. O aită Imorare, 
un concert pentru vioară şi or- 
chesiră, va avea în curând a- 
ceeași fericită soartă. 


Dintr'un exces de modestie, 
credem, pentru a nu întăţișa de- 
cât aspecte definitiv consacrate 
din muzică, orchestra de cameră 
din Beriin m'a inscris în Concer- 
tele sale din România simio- 
nietia. 

Indrăsnim să adresăm maes- 
trului Benda rugămintea de a o 
face, la un viitor şi cât mai a- 
propiat prilej şi o extindem şi 13 
interpreții germani şi ansamblu- 
rile în genere. dorind a cunoaște 
afirmările compozitorești germa- 
ne ale generaţiei tinere, încă 
necunoscută la noi. | 

Le vom urmări cu cel mai 
mare interes. 


ROMEO ALEXANDRESCU 





Mania Antonova 


Este campioana de repertoriu 
a generației sale. Nici când nu 
a strălucit între reflectoarele tea. 
trului româmesc o personalitate 
mai variată, de o structură ar- 
tistică atât de complexă — și 
noate prin aceasta atât de com. 
pletă, atât de aproape de adevă. 
rul ființei omenești, pe care ac- 
torii sunt chemați să-i dea mereu 
vieţi și culori noi, să-i împrumu- 
te vurbe și suferinţi. 

Dela „Jedermann” la „Fustele de 
la minister”, dela „Ploaie” la „Aș- 
ternutul de mătase”, arcuind sal- 
turi unice pentru posibilitățile 
unei actrițe autohtone, d-na Ma- 


MANIA ANTONOVA 


nia Antonova conturează în gar- 
mitura actoricească, o personali- 
tate unică, prin sensibilitatea-i 
deosebită și via ei inteligenţă ar- 
tistică. 

S'a născut actriță şi joacă şi 
ucum la fel ca în vremea când 
din scândurile culese de pe cheiu- 
rile dela Tulcea și din cearcea. 
furile familiei juca teatru, pen- 
tru caise și nasturi, Nu are un 
gen. Nu s'a fixat în repertoriul 
de dramă, acolo unde glasul ei 
cu inflexiuni grave, cu acorduri 
modulate de o rară muzicalitate 
scenică, vare înadins făcut să 
creieze suferința ; n'a rămas în 
comedie, unde frumusețea-i de 
aleasă feminitate, se părea că o 
îndrumează dela început. A stră. 
lucit meteorice pe toată gama — 


realizând singură această unică 
performanță. Se trage dim rasa 
aceia  rarissimă a comediantilor 
care-şi purtau teatrul cu ei în 
suflet şi în baraca ambulantă, ju- 
când după voie farse, drame, co. 
medii, operete mereu vii, mereu 
umani, diverşi cași viața — su- 
ferind fără lecțiile prealabile ale 
conservatorului și  înpărtăşind 
voia bună, din duhul lor mare 
numai — rasă al cărei demn re- 
prezentant a fost bătrânul prie- 
ien al florilor şi al beţivilur -— 
regretatul nenea Iancu Brezeanu. 
Nimic din arta Maniei Anto- 
nova nu poate fi strâns într'o for- 
mulă, nu poate fi încorsetat în 
canoanele meseriei. Se spune 
despre vreuna din talentele ti. 
nere al elevelor de conservator că 
joacă în „maniera” Maniei. 
i Fata răspunde logic că a jucat 
instinctiv așa — că a făcut apel 
numai la posibilitățile ei de sen- 
sibilitate şi a reușit. — Aseasta 
este „maniera” Maniei Antcnova 
—— pentru a întrebuința acest cu- 


vânt gol de înţeles, dar drug con. 
deerilor teatrali, 


Pentru un director de scenă, 


, 0 asemenea personaliiate poa.e fi 


o providenţă sau o teroare. Poate 
că aici trebuie căutată cheia la- 
brrinticei cariere a Maniti Anto- 
nova. 

: O asemenea personalitate artis. 
tică nu e un lut moale, din care 
degetele dibace sau nepricepute 
să plăsmuiască diafane statui sau 
îngeri estropiaţi — talentul Ma- 
ntei Antonova o e rocă masivă, 
colțuroasă, sticlind pe toate ja- 
țetele în orbitor joc de lumini — 
e o sarcină grea să treci dela şle. 
fuitul caratelor falşe ple „Națio. 
nalului” la arta tăietorilor din 
Amsterdam. 

Deaceia Mania Antonova rămâ- 
ne singură — după cum tot sin. 
gur şi neînțeles rămâne Victor 
Ion Popa, poate singurele perso- 
nalități cu circulație în teatrul 
românesc, a căror valoare în Qu- 
rul talentului este în întregime 
„acoperită, za 


Dir N 


ȘTEFAN MENGONI 


9 MAI 


1942 








UNIVERSUL LITERAR 


Note italiene DESEN 


Nau minţit iubirile altora, când 
S'au închipuit aripi şi plante: 
Ajung, mâinile mele, imima lunii, 


CULTURA ITALIANA ŞI 
CULTURA GERMANA IN 
FORMAREA ESTETICEI 
MODERNE 


Intrun număr din revista: îl 
libro italiano nel mondo, Mario 
Missiroli semnează un articol ce 
desbate problema genezei este- 
ticei, 

„Este un bun câștigat că Este- 
tica este o cucerire exclusiv mo- 
dernă, și că ea este rezultatul 
unei fericite întâlniri, a unei în- 
time  conlucrări între gândirea 
italiană și cea germană. Italienii 
şi germanii ar putea spune cu 
privire la Estetică, ceeace spunea 
Horaţiu despre satiră: tota nos- 
tra est“. 

Lumea antică nu şi-a propus, 
scrie M. Missiroli, o adevărată 
filosofie a artei, care să atace 
chiar intima natură a creaţiei 
artistice. Ea a preferat să-şi con- 
struiască o ştiinţă empirică a teh. 
nicei artistice, să-şi fixeze co 
„preceptistică”, care să serveas- 
că de călăuză cultivatorilor de 
poezie şi de artă figurativă. Pe. 
dagogia artei îi interesează mai 
mult decât arta ca fenomen în 
sine. 

Platon însăși, ma făcut decât 


“să înnalțe un imn nemuritor Fru- 


mosului. Dar apologia nu înseam- 
mă explicaţie. Simpozion și Fe- 
dru sunt tratate de metafizica 
frumosului, nu tratite de esteti- 
că. In cercetarea naturii frumo- 
sului făcu un pas mai departe 
Aristotel, care s'a trudit și pe 
acest teren să dea un conținut 
real speculațiilor transcendentale 
ale maestrului său: frumosul e. 
după el, în natură și în lucruri: 
iar arta nu face decât să imite 
natura (mimesis). Retorica lui A- 
ristotel, ca și Poetica sa, sunt a. 
bondente în precepte, canoane, 
regule, care vor forma baza tu- 


“turor tratatelor posterioare. Cla. 


sicismul, cel antic și cel modern 
nu vor ieși din „verba magistri”. 
Orientarea mistică şi ascetică 


condamne, ca pe o formă a plă- 
cerii şi un stimul al corupției mo- 
ravurilor, Sfântul Toma atribue 
frumosului un rol în aspectele 
trinitare ale lui „esse”. Orice 
existență este bună, adevărată și 
frumoasă în virtutea însăși a 
existenţii sale. Falsul, urîtul şi 
răul nu sunt decât deficiențe ale 
existențe!. 

Problema estetică nu există așa 
dar ca problemă specifică a mo. 
dului mostru subiectiv de a re- 
simţi și creea frumusețea. 

Filosofia Renașterii, cu impe- 
tuoasa ei întoarcere la natura. 
lism, învie, interpretă şi adaptă în 
felul său, vechile tratate de poe- 
tică și de retorică, și, cu toate că 
discută îndelung și pasionat îm- 
prejurul „adevărului” şi „verosi. 
măâlului”, împrejurul ideei și imi- 
tației sale, împrejurul frumosu- 
lui şi iubirii, nu ajunge la o tra- 
tare organică şi sistematică a es- 
teticulua, 

De-abea în seicento, în epoca 
Barocului, literaţii italieni au în. 
ceput să vorbească de o facultațe 
specială a spiritului omenesc, de 
a judeca fără să se servească de 
dialectică şi silogistică. Acestei 
facultăţi i-au z:s gust. Judecata 
estetică a fost astfel eliberată de 
tradiționalele norme ale precep- 
tisticei şi retoricei. 


Artei nu 1 se mal! cere să fie o 
imitație pasivă a lumii externe, 
pentrucă frumosul trece în sfera 
realității interioare, a spiritului 
Nu se mai cerceta natura frumo. 
sului în sine, ci funcția spirituală 
în lumea noastră interioară, pe 
care o stârneşte frumusețea lu. 
crurilor externe. 

Această răsfrângere a spiritu- 
lui în el însuși e tipic modernă 
Secolul XVII italian (Seicento), 
depășește vechile criterii ale me- 
todicei artistice, ca să se refere 
vumai la prețuirea subiectivă a 
sensibilităţii. Nu mai era cazul 
să se vorbească de o distincţie 
între multiplele stiluri artistice 


Ingână, fruntea mea, 


basmul rădăcinilor... 


Nau minţit iubirile altora, când 
Li s'a părut că 'm braţe de cântec, 


Pot cuprinde înabtull 


cerului: 


Alung depărtările iubitului 'cu sfioase melodii 
De-atâtea ori murmurate ?'n privirea-i către mine... 


Sigur, iubirile zhtora 


Au însemnaț răserucile cu fântâni: 


n'au mințit 'când 


Păşirile-mi înspre darnirul iubit 
Sunt asemeni zorilor vălurimd peste ape... 





dividuală, proprie şi caracteristi- 
că unui singur scriitor. 

Giambattista Vico fu cel care 
creă și formulă  într'o manieră 
embrionară, densă însă şi bogată 
în aplicaţii, principiile unei es. 
tetici noui şi originale. 

In a sa „Scienza nuova”, între 
1725 și 1730, Vico recunoștea exis- 
tența unei logici poetice, total 
deosebită de logica intelectuală 
Principiul şi elementul  poestei 
este în fantezie. Poezia e cu atât 
mai puternică, mai semnificativă 
mai reușită, cu cât trăește din 
fantezie. Raționamentul, iată ave. 
văratul inamic al poeziei. 


Contrar sistemului aristotelice 
după care arta, imitație de a doua 
mână a naturii se subordona filu- 
sofiei și raţiunii, pentru Vico arta 
este cea mai înaltă funcţie a spi. 
ritului, cu o autonomie deplină şi 
inconfondibilă. 

Zorile  esteticei moderne se 
ivesc cu Vico. „Logica poetică! 
începe să facă progrese efective 
când reapare în Germania în 
concepția organică a lui Alexan- 
der Baumgarten, leibnizianul care 
dă numele Esteticei (Aesthetik) 
întâia ară, în 1735. 

Poezia și arta închid în ele în. 


COCA FARAGO 


ga 





te individualul, imaginile și fan. 
tasmele, într'un cuvânt tot ceea 
ce constitue lumea verosimilului 
Independența artei faţă de orice 
scop practic şi independența sa 
atât faţă de natură cât şi faţă 
de logica realului, sunt prin el 
afirmate în mod definitiv. 

O sistematizare ulterioară a es- 
teticei operează Immanuel Kant, 
în „Kritik der Urteilskratt”. Fru. 
mosul e „ceeace place universal, 
fără concept”. Orice operă de artă 
are frumusețea sa proprie, care 
o face unică. Judecata estetică 
este o judecată de gust, dar nu 
de gust individual, arbitrar, su- 
biectiv, ci de gust universal. 

Universalitatea şi necesitatea 
unei judecăți de gust asigură 
exactitatea ei. 

Creaţiunea Esteticei, începută 
în sec. XVII în Italia prin anali. 
za gustului, ajunge cu filosofia 
germană la sistematizarea-i cul. 
minantă. Definitiva ei elaborare 
în idealismul german, care in- 
fluențează la rându-i, mai mult 
decât orice .curent de gândire. 
gândirea italiană, prin Gentile. 
Croce, etc., este temeiul pe care 
actuala știință a artei se desvoltă 
și încearcă un drum cert spre po. 





a creștinismului antic, nu s'a de vreme 





ce stilul nu e altceva 





stil sele o perfecţiune scop în sine 
preocupat de artă decât ca să o decât o manieră particulară, in- după Baumgarten. Poezia cunvaş- 


zitivare. ; 


SORACTES 


e 


Cronica plastică 


Despre Suavitate, Sculptură și CGravură 


Sunt două arte surori, modelate din um- 
bră și lumină. Amândouă pe bază .de va>- 
lam (formă în relief) creiat pe hârtie sau 
efectiv în spaţiu, întruchipat de obiectul 
pipăit, cu planuri pe toate feţele. Suavităţi- 
lor grave înfățișate într'o gamă variată de 


a 

LR de 
Du Su IP 7 
Ei aa $ 





FRED MICOŞ Cărarea pierdută 
(Gravură în aramă) 


negruri şi cenușiuri, îi răspunde în sculptură 
succesiunea. de planuri, a căror şlefuire şi 
netezire. au menirea să prindă lumina în laţ. 
De fapt, sculptura ar fi o goană după muzi- 
calitățile luminii, precum ar fi gravura după 
acelea ale umbrei. 

Adjectivul suav, aplicat unei sculpturi, te 
duce cu gândul imediat la acele ieftine iz- 
vânzi ce fac fericirea magazinelor de mo- 
vie. Dar nu — o sculptură poate fi suavă 
și fără aportul de tristă memorie a domnu- 
'ui Severin, nesuferit de literar intitulată 
„Vers lLinfini”. O sculptură poate fi sua- 
vă, şlefuită cu acea neţărmurită migală de 


„curăţia lui Constantin Brâncuşi, sau tot atât 


de suavă, când sub graţie își tăinuieşte pu- 
terea un Michel-Angelo Buonarotti. 

Su — păstrând proporțiiie — când dom- 
n'şoara Zoe Băicoianu, în figura albă nud 
scuiptează, cu atâta grație şi frăgezime și 
parcă cu o nespusă tandreță, corpul rustic 
a] unei adolescente. 

O doamnă sa arătat nemulțumită de 
fambe... Un domn însă, şi acela sa întâm- 
plat. să fie Zambaccian, a remarcat această 
robustă şi drăgălaşă Venus — e preferabil 
dentru noi să-i împărtășim slăbiciunile ! 

Expoziţia domnișoarei Zoe Băicoianu la 
Ateneu este, incontestabil, o revelaţie în 
szulptura femenină. Are um cuceritor punct 
j> vedere. Un fel ferm și precis în felut 
12'a înţelege planurile. O prea frumoasă 
arabescă în spațiu a figurinei, a statuei, ară- 
tând chiar o energie puțin comună. Inţele- 
se gravitatea unui portret. Prin  aşeza- 
rea capului, felul cum arcueşte părul în 


jurul frunţii, conştiinţa depusă în modela- 
rea- fiecărui plan al obrazului, fac din 'por- 
tretul d-nei Niculescu-Dorobantzu în bronz, 
unul din cee mai frumoase portrete ale 
sculpturei noastre. In compoziţie, portret, 
(vezi capul din pământ ars al Corinnei Gheor- 
ghiu) nud şi baso-relief îşi arată Zoe Băi- 
coianu serioasele „temeinicele sale calităţi. 
Domnia-sa ar voi să fie şi plină de „forță”, 
așa cum sunt masculinii săi camarazi şi ne-a 
dăruit, de aceea, o hamadryadă vertiginos 
vopsită — căci patinată nu pot spune — în- 
trun albastru străpungător, cu coapse de 
Ercule. 

I-ași împărtăşi — dacă-mi îngădue —o pă- 
rere: mi-e teamă să nu-i devie dorința de pu- 
tere, idee fixă! Cu puterea, cu „puternicu” 
e mai bine să nu te pui, întrucât s'ar putea să 
o paţi ca doamna Şerbescu pianista, care l-a 
ucis pe bietul Beethoven. Sunt și bărbaţi cari, 
ipnotizaţi de forţă, și-au frânt gâtul — pen- 
trucă suntem în domeniu muzical. Am 
pomeni pe maree R. Wagner care, cu măss- 
trie, a anihilat complect vocea omenească... 
Adevărata forţă nu <e învederează cu osten- 
taţie, căci îşi sugrumă creatorul. 

Cred, apoi, că o femee trebue să aibă cu- 
rajul să rămâe în pielea ei. Nu e destul oare 
că i-a dăruit Domnul un teren virgin ? 

Dar ni s'a trâmbițat destul] că femeie n'au 
făcut nimic până acum pe teren plastic! 

Câmpul domnişoarei Băicoianu e larg des- 
chis, progresele care le constat din ziua când 
— acum câţiva ani — i-am remarcat prima 
sculptură; sunt atât de îmbucurătoare, încât 
Ge astădată „cu forță”, îi pot prezice un vii- 
tor stră.ucit!... 

Orice editură care va sprijini un artist va 
găsi în mine un adept foarte elogios, un 
izvor de laude bine meritate. 

Voi vorbi aci de mapa „pe care Frederic 
Micoş mi-a pus-o la dispoziție. Aşi voi să nu 





ZOE BĂCOIANU 


Sculptură 


se înșe.e nimeni asupra acestui riume, cu 
sonorități ungurești, nepotrivit tipărit pe 
mapă „Micoş Fred” așa cum obișnuiesc ai 
noştri vecini. Freg Micoș este un meșteşugar 
— după cum am mai spus — încercat al 
gravurei și nu este ungur cât de puţin, ci de 





Creatorul 


FRED. MICOŞ 


Bucovinean, la 
nostru, se 


origină aristocrată po:onă. 
a treia generaţie pe pământul 
poate spune astăzi că e Român. 

Mapa cu o serie de gravuri în lemn (teh- 
mcă grea) intitulată „Creiaţiune”) conţine 
pianşe extrem de interesante. Se vede cum 
posedă domnia-sa meșteșugul. 

Asupra coperiei aș avea câteva rezerve: 
întâi dublul chenar, dacă nu cu totui de 
prisos, cel puţin în parte. Litera nu se po- 
triveşte. Excelenta gravură în două culori 
e, din păcate, anihilată de titlu. De fapt, de 
ce „Cre:ațiune” 'şi nu „Creiaţiunea”—ambi- 
țios subiect, nu-i vorbă—dânsa fiind princi- 
palul. Litera titiului e nefericit a'easă, domi- 
nată prea mult de motivul gravat dedesubt. 
Bine marcată în „marron” era de ajuns; ce 
e dedesubt, e de prisos, cât şi culoarea al- 
bastră prea pa.idă. 

In interior însă, avem surpriza de a găsi 
acele frumoase planșe în care arta domnu-ui 
Micoș a reușit să ne facă să acceptăm subiec- 
tul, uluitor de literar. Domnia-sa prepară o 
serie de gravuri în aramă pentru „Le. grand 
Meaulnes” ce va apare în tiraj limitat: tot 
în editura Gorjan. Nu avem destule cuvinte 
de laudă pentru această tânără editură, care 
înțelege să dea un astfel de sprijin artiştilo:. 

Prezentarea mapei de gravuri în lemn este 
făcută, cu bine cunoscutul său talenţ, de V. 


Beneș. 

De tehnica gravurei în aramă, cât și de 
aceea în lemn, vom vorbi — din cauza spa- 
țiului limitat — întrun articol viitor, 

LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 








Note sermane 


FRIEDRICH SCHNACK 


aparţine, ca şi Rudolf G. Binding, 
Hans Carossa,. Hans Friedrich 
Blunck, Erwin Guido  Ko.ben- 
heyer, Friedrich  Griese, Max 
Meli, Hans Grimm, Ina Seidel, 
Hans Franck şi Will Vesper poe- 
ților cari reprezintă mai valoros 
etnicismul german actual. 

In afară de aceasta, el face 
parte din generaţia care a ajuns 
la deplina maturitate după anul 
1919, ş 

Schnack, ca şi toţi de mai sus, 
conștient de locul pe care un 
scriitor poate şi trebue să-l sfin- 
ţească în cadrul comunităţii et- 
nice căreia îi aparține, sa ca- 
racterizat foarte nimerit când a 
spus că nu este decât „păsto: şi 
agricultor“ (Huter und Landpfie- 
ger). 

Cu prilejul une! vizite şi al 
unor lecturi cu care cinstise Uni- 
versitatea din Cernăuţi, — înain- 
te de refugiul din 1940, — l-am 
întrebat ce anume înțe.ege re- 
feritor la etnic 'şi einicism,. 

Soriindu-mi nervosul autograf 
în volumul Gesammelte Gedich- 
te, proaspăt apărut în vitrinele 
cernăuţene, mi-a răspuns ca o 
Pythie: „Ceea de ce nu putem 
scăpa și ceeace trebuie să fie îz- 
vorul tinereţii în toate credințele 
și străduințele noastre”. 

Cetind însă poemele din Ge- 
sammelte Gedichte, ma urmărit 
mai întâi, felul cum le-ar fi cetit 
Schnack şi nu-mi plăcea pronun- 
țarea lui Hag ca Hach a lui zog 
ca zoch, etc. 

Numai încetul cu încetul m'a 
prins magia de pastel în proces 
de naștere a strofelor sale pe cât 
de colorate, pe atâta de nuanţate 
și plurivalente : 

„Auf den Grăbern der Toten 
Stehen die Blumen auf, 

Als blickten die Ver'ohten 
In den irdischen Tag herauf“. 

Sau: 

„Kiihe, im Nebel weidend, 
Lăuten die Hănge empor. 
Herbst, die Ze'ten scheidenâ 
Tritt aus dem Buchentor. 


Massige Leiber wachsen 
In der modernăen Luft 
Laubgelb, gresig flachsen, 
Trăchtig geballter Duft. 
Bald şind es Tiere, bald Woiken, 
Und der Hirte ist blass: 
Milch des Nebels, gemolken, 
Trieft von den Blăttern nass”, 
(Tiere im Nebel) 
Am încercat, de nenumărate 
ori, să dau sunet şi înțeles ro- 
mânesc, acestei incantaţii! Şi, 
totuşi, cât de stupidă e traducerea 
e! în proză: 
„Vaci, păscând în negură, 
Sună coaste'e'n sus. 
Toamna, împărțind vremurile, 
Iese din poarta de fag. 


Trupuri masive cresc 

In văzduhul putrezind 

Galben ca frunza, ierbos şi ca inul 
Miros strâns gata să fete. 


Când sunt vite, când nouri — 
Şi păstorul « palid: 

Lapte al pâclei, muls, 

Picură de pe frunze umed”, 


SUNT INSĂ ȘI POEZII 


cari nu-și pierd în întregime cân- 
tecul odată ce le traduci chiar 
fără alt scop decât numai pentru 
a le comunica și necunoscătoru- 
lui de grai nemțesc. 

In cele ce urmează, am tradus 
cât mai fidel cu putinţă, poemele 
Friihling auf alten Grâbern, Klei_ 
ne Legende, Ohnezeit, Vater una 
Kind, Die a'ten Wiesen, Vogel- 
wolke și Schneehiihner in der 
Stadt, — toate din ciclul TAG- 
WERK UND WERKTAG primul 
în  Gesammelte Gedichte, carte 
apărută în Insel Verlag (1938). 

Sperăm că aceste versiuni ne.- 
meşteșugite și, deci, voit stânga- 


titorii noştri să dorească a cu- 
noaște și textele originale. 

Il putem asigura că seva alege 
cu o lectură lirică pe cât de alea- 
să, pe atâta de măiestrit făurită 
de un mare poet. 


PRIMĂVARĂ PE MORMINTE 
VECHI 


„Pe “mormintele morților 

Florile au înviat 

Ca şi cum cei stimși ar privi 

Incoace înspre ziua pământească. 

Grădinarul  le'mpodobește cu 
[viorele 

Şi dediţei, plăpând : 


a 
îti ZE ui 


AT 


rrom ci, Fobua-ale 


Aşa lucesc ele o clipă 
In frumosul prezent. în 


Și pe vechile pietre, 

Fără nume, fără cuvânt 
Păsările_și cântă, cu viersuri fine 
Jalea ascunsă în vânt”, 


LEGENDĂ MICĂ 


„In ținut de seară am plecat: 
Vânt nu s'aude, nadie cuvânt. 
Omul, cioban, urca spre plai : 
lubit de văzduh, răcorit de rouă. 


Mioriţa albă trece prin dumbravă, 


Câinele stă, liniștit, în lumina 
[florilor. 

O pasăre cheamă şi adoarme în 
[crâng, 

Curând  se-odihneşte  șinaltul 
[cioban. 


Li 
Trece, limpede, secera lunii 
Pe unde stă floarea macului şi a 
[stelelor, 
Apa izvorește și sălbătăciunile se 
[depărtează mult 
De muntele negru al veșniciei”. 


FĂRĂ-TIMP 


„Pe stânci pletoase doarme bă- 
[trânul lumii Fără-Timp. 
Verde îi bate răsuflarea, vălvătăi 
pământești, în sus. 
Adânc i-ascultă urechea 
Imn înalta însingurare a nămiezii 
[luă. 


Suspină pasărea-i extaziată de 


[lume. 

Copaci de lumină urcă în flăcări 
[de foc, 

Albastru străluceşte  mândru-i 


fluture Nicăieri, 

Salamandra e copilu-i sperios. 
Prin barba-i zburlită crește ră- 

[dăcina sălbatecă, 
Gândaci vechi ca aurul îi trec 

[prin păr ; 

El a păstrat runa flugerului 

Puternic duiesc sevele, rășinile 

[ard nevăzute, 
spală, limpede, 


Ape păgâne îi 


[ochii, — 
Legenda înflorește în mileniul 
Dlui”. 


TATĂ ŞI COPIL 


„Mână micăn mâna mea 


ce, vor ispiti pe vreunul din ce-Eu şi tu prin îarbă tânără, 


PT a a a 


d pl ab 
Li 
- Ş = 


Eu şi tu prin țara copiilor 
Trecem pe drumul cel lung: 
Mâna ta în mâna mea! 


Mână micăn mâna mea . 
Se cuprind cu gingăşie: 

Eu și tu, nimic nui statornic. 
Odată ! Ah, va trebui să te lus, 
Mână mică, din mâna mea. 


Mână mică&n mâna mea, 

Pas mezin lângă pasul meu, 
Mic picior în ţarăntinsă : 
Odată nu mai merg împreună. 
Odată te vei duce fără de mine, — 
Ca un vis s'a şters icoana mea”. 


FÂNEŢELE VECHI 


„Mai înfloresc fânețele copilăriei 
De ani nu le-am mai văzut. 
Țăranul seceră 'n veșnicie, 

Dar florile'nfloresc încă lumină. 


Cel ce acuma poarță coasa'n geana 
[dimineţii 

E tânăr şi e om strein. 

Pânăo să cânte pasărea, ciocârlia, 
[presura, 

El își începe cositul. 


Florile-i cad pe încălțăminte 
Ca și cum mult l=ar iubi, 
Apoi închid frumoșii ochi 

Şi sufletele şi le dau”. 


NOUR DE PĂSĂRI 


„Văd un nour de păsări călătorina 
Dela capul ţării de nord, unde 
[îngheață, moarte, mările. 
Aud un nour de păsări vâjâind 
Când „freamătă'n păduri vânturi 
[uscate. 


Sus peste casa mea 

Flutură un steag de păsări înspre 

: [lume, 

Face semne și fumegă 'nspre 
[țărmurile de miază-zi 

Unde zeii de aur se scaldă în ape. 


Negura se ridică în sus aburind, 

[focuri de toamnă fierb, 
Cele din urmă roade sunt rupte. 
Ţara e goală. 


Nici un drumeț nu mai trece în 
[vale. 


Văd un nour de păsări legănân- 
[du.se, 

Un arc de păsări vine dinspre 
[miază-noapte, 

O uriaşă aripă sufletească, neagră 
[ca duhurile, 

Plutește uriașă peste păduri și 
[dealuri ale tristeţii 

Şi freamătă prin ziua târzie 
inspre o mare legendă a migrării” 


PĂSĂRI ALBE IN ORAŞ 


„Din albele depărtări, din melea- 
[gurile iernii 


Călătoresc, îngheţate, ușoarele 
[voastre trupuri. 

In aburul 'dimineţii, în negura 
[palidă 

A picurat sânge din ciocurile 
[voastre, 


Și ați murit, în zăpada zăvoaielor, 
Inroşindu-vă cu foc urmele. - 


Sufletele vă jelesc pe culmi, 
Trecând asemeni vedeniilor prin 
[pălălaia vântului, 
Vâslind peste râuri moarte, 
Biciuite, înspăimântat, de împuș- 
[căturile vânătorului— 
Vai, şi plâng peste mocirle 
După trupul pe care l-au pierdut! 
Dară voi: Așezate'n coşuri, 
Aruncate, fără milă, din lumea 
[liniştii voastre, 
vină, în locul 
[ispăşirii, 
Zaceţi goale de pene, desfrunzite. 
Niciodată nu vă mai ridicați spre 
[depărtare. 


Judecate, fără 


La apusul stelelor dimineţii, 
Niciodată nu va mai pluti nourul 
[iernii 
iubit de 

[vânturi, 


Peste poporul vostru 


Ah, lumina satelor 
Nu va mai licări în singurătăţile 
[voastre”. 


TRAIAN CHELARIU 





Pictura de istorie şi experienţa războiului 


(Urmare din pag. 1-a) 


Henţia, dela care s'au păstrat unele schiţe 
mai preţioase decât lithografiile executate 
în atelier, sunt în bună parte accesibile. 
Ele ne arată un Grigorescu prins de vâl- 
toarea timpurilor excepţionale prin care 
trece, înfrigurat de înverşunarea omului îm- 
potriva semenului său, surprinzând mai cu- 
rând decât atitudini eroice, demarcarea fon- 
dului de brutalitate sângeroasă ascunsă sub 
zâmbetul aceluiaș ciobănaș care-i însenina 
în timp de pace, pânzele. 

Cadavrul, nu cel convenţional întins pe 
masa de disecţie, pentru o rembrandtiană 
leoţie de anatomie, ci trupul năpraznic a- 
juns de ceasul din urmă, chinuit, sgârcit, 
oribil, îl atrage pe acest pictor idilic, care-şi 
aduce aminţe că încercase la Luvru să co- 
pieze pe Gâricault. Convoaiele de prizonieri 
ale lui Grigorescu, mase de componenţă in- 
distinct animală, mergâna prin zloată sub 
biciuj călăraşilor întovărăşitori, chervane 
cu proviant împotmolite, explozii învăluind 
coloane în mers, toată aglomeraţia anoni- 
mă o furnicarului omenesc, este redată de 
Grigorescu, direct, fără grija compoziţiei. 
fără domul de a grupa, ordona, echilibra, dis- 
tribui grafie ponderi, densități şi volume, 
linii şi spaţii. Câte o notaţe fugară a unei 
atitudini, unele schițe ca aceea a dorobanţu- 
lui ce ftacă, arată spontaneitatea pasionată 
ga-câre acest atât de simţitor artist ştia să 


se exprime. Esențialul fiecărui gest, fiecă- 
rei atitudini, atât de inefabil surprins, în 
schiţă, este cu greu reconstitui în compo- 
ziţiile ulterioare, ca acel „Smârdan” coman- 
dat de primăria municipiului, de o factură 
atât de perfect obiectivă, atât de rece. 

Experienţa războiului este, [2 Grigorescu, 
deosebită de experienţa militară.  „Senti- 
nela” este produsul unui sentiment legat de 
cea din urmă „Capetele de prizonieri turoi”, 
cu toate că simple portrete în fond, ţin de 
prima, printrun întreg hallo emoţional în 
care se învălue. 

Grigorescu a pictat războiul cinstit, aşa 
cum l-a trăit: cu cutremurarea omului paș- 
nic. Schiţele sale sunt mai curând o ple- 
doarie pentru pace, decât o glorificare a 
luptei. Episodic, imanentist şi parțial văzut, 
războiul lui Grigorescu este războiul solda- 
tului, al combatantului, nu al strategului 
sau al spastatorului cu ochianul. Și este 
glorificarea efortului anonim, al celor că- 
rora retorismele nu le folosesc. Este războiul 
eficienței, nu al aparenţelor. 

Aşa dar nu pictură de istorie tipizare a 
unor situații fictive şi convenţionale, ci pic- 
tură realistă, a războiului trăit, ca a orică- 
rui alt aspect al vieţii autentice, cu senti- 
mentul adecuării emoţiei. 


ION FRUNZETTI 


Eram numai eu şi Mihăiţă și anișorii noștri ne 
înălțară în împărăția aceea minunată, în care 
stăpâneau copiii. Au înălțat tot. Stariny, satul nos- 
iru, cu hotarul lui. In închipuirea care ne legăna 
nelămurit în acei anișori, Stariny erau toată lu- 
mea. Afară de Stariny nu mai era nimic! lar noi, 
locuitorii lui micuţi, eram uriașii lui. Stăpâniam 
într'o luncă dincolo de moșie. Bucio, Bucina — 
erau câinii. De aici se zăriau Tâlsta şi culmea 
Trebostov. Se întindeau şi alte dealuri jur îm- 
prejur; unele erau albastre și se pierdeau în cea- 
ță. lar alteori, după ce cădeau frunzele, se ară- 
tau printre crengile golaşe acoperișuri din satele 
îndepărtate, care însă nu existau pentru noi. Pen- 
trucă numai noi existam şi ce cuprindea bine ve- 
derea noastră. 

— „Hai Mihăiţă, nu mai asculta, Bukva își 
bate gura“, strigam pe Mihăiţă dela bătrânul Buk- 
va, care odată cu apusul soarelui venia în luncă și 
ne povestea dezpre alte sate. Vorbsa de Orava, 
Zazriva. Astfel gura-i umbla fără încetare, înjura 
şi tot înghiţea la ţuică. 

Din salcâmi, toamna a scuturat în luncă multe 
irunze de aur. În grădină acasă culegeam prune 
şi tata strângea mierea. M'am tras cu Mihăiţă 
lângă bunătăţile acestea, adunate în ciuhare mari, 
şi ne-am îndopat atât de tare, că începurăm, în- 
dată dupăce ne-am întors în luncă, să ne tăvălim 
ca şerpii, de durere. Dar dincolo de luncă se ri- 
dicaseră nori negri şi bătrânul Bukva ne goni de 
acolo. 

— Duceţi-vă acasă, copiii «ei, că se apropie 
furtună mare... Dinspre Orava... Acolo e Zazriva. 
M'am născut acolo și-acolo o să-mi îngrop oa- 
sele... Da, zău“. 

Fulgeră și tună. 

— Uite, Sfântul Ilie dă cu biciul... cu biciul de 
foc. Şi nvrue carul lui în aer... Plecaţi!“ 

Incepură să cadă picături mari. Am fugit în 
pridvor la noi unde am râs de bătrânul Bukva. 
In sumanul lui lung, cu pletele lungi, cu ciomag 
strâmb, cu pălăria ciobănsască mare, era ca acele 
sperietoare de ciori care ne umpleau inima de 
spaimă. Femeile de pe moșie spuneau că e vrăji- 
tor, că are o mână de a spânzuratului și cât o ba- 
gă în lapte, atâta smântână se așeza pe ea. Auzi- 
sem de el că este în legătură și cu lumsa relelor. 

Lumea relelor? Vai, vai, ce proști mai sunt oa- 
menii mari. Și Bukva e nebun. l-am spus-o. O- 
dată ne jucam la gârlă lângă moara cea veche şi 
din senin se mișcă roata cea mare a morii, iar în- 
lăuntru se auziră mișcându-se maşinăriile. Noi 
ne-am speriat și am fugit. Bătrânul Bukva, care 
era prin apropiere la pășune cu vitele, ne-a spus 
că a fost o mimune. Cândva, spunea dânsul, i-a 
fost smuls acolo brațul unei slugi și sluga a mu- 
rit dar vine spiritul ei din când în când din lu- 
mea cealaltă, să învârtească roata. 





— Care lumea cealaltă? — îi râserăm în nas. 
Acuma eram îndrăzneţi şi râdeam de el. — Nu 
este altă lume... Dar noi vedem toate. Nu este nici 
Zazriva. După dealul Tâlsta, nu este nimic... dum- 
neata ne spui prosţii... 

I-am întors spatele, luându-l în râs. Eram ca 
nişte fauni mici, răsfățaţi, zburdalnici şi vioi. Alt- 
cineva era eroul nostru. Un bărbat curajos, care 
zicea din fluer cântece frumoase, care știa să îm- 
pletească frumos coama calului, purta flori la u- 
reche şi se ţinea 'de fete. Era tatăl dlui Mihăiţă... 

Tatăl meu era stăpân iar tatăl lui Mihăiţă era 
om la cai. Insă amândoi ne minunam de tatăl lui 
Mihăiţă, pe care-l credeam domn mai mare. Era 
vizitiu și conducea doi cai plini de foc. 

— Tata a avut întotdeauna cai — se lăuda 
Mihăiţă față de mine. Tata m'a fost niciodată la 
boi. Şi eu o să am cai. Tata mă dă la cai... 

Il priveam cu multă invidie. Acasă, lin bum se- 
nin începui să mă bocest și după multe întrebări, 
bâlbâind spusei întâia mea dorință mare: vreau 
să conduc cai... 

— Desigur o să-i conduci, sigur — mă linişti 
tata. Cum să nu. Am să-ți cresc doi cai mândri, 
bălani, pe cari să-i poţi mâna cât vrei... Ca dom- 
nişor... 

Dimineaţa, uitai să mănânc și alergai la luncă 
unde-l găsii pe Mihăiţă tăvălit pe iarbă, în aş- 
teptarea mea, și a vreunei bunătăţi. Dar de astă- 
dată aduceam numai bucuria mea mare şi mi- 
nunată... 

— Şi eu o să am cai — strigai bucuros. Mi-a 
spus tăticul. Şi eu voi avea... 

Mihăiţă era un prieten bun. Uită îndată că aş- 
tepta ceva de mâncare și se bucură cu mine. Ne 
bucurarăm amândoi şi ne legănam în visul nos- 
tru vechi. Vorbirăm de cei mai frumoși cai din 
lume, înfocaţi, iuți, superbi, bălani. Ne certam 
cum are să fie cel de plug și cel de călărie. Ne 
alegeam perechi, cai de munte mai ales, care ne 








Să 





D-L -Tido J. Gașpar şi-a făcut 
debutul în literatura slovacă în 
anul 1920, cu volumul de nuvele 
„Ana”, care conținea toate ca. 
racterele artei sale. Nota domi- 
mantă a acestei arte era împre- 
sionismul accentuat, adică ceeace 
apropie epicul de liric, proza de 


poezie. 
Alţii şi mai de mult au Gpro- 
piat, întradevăr, proza d-lui 


Gușpar de poezie. Sa spus că 
fraza d-lui Gașpur este un vers 
alb. Dar s'a spus, deasemenea 
că abundența metaforei în ea 
este o notă decorativă — ceeace 
nu este just, pentrucă în chipul 
acesta poezia ar fi numai deco. 
ratio. lar proza d-lui Gașpar este 
de fapt poezie. 

Este poezia mării, 3 femeii şi a 
națiunii —— adică a ceeace a des- 


pă 


chis 
nei poetice. 


vor duce iute ca vântul. Trăsuri, hăţuri, scări- 
te lucruri ne preocupau. Le Na- 
şoare, toate aceste 1 pe pi 50 PA 
deam pe toate minunate, sclipitoare... o 
splendizi care să ne ducă spre fericire. Iar ep ? 
Noi eram de acum vizitii veseli iai trăsurii de oc 
visate. Inimile ncastre tresăriau: hai, hai, prin 
munţi — prin văi, hi, în țara minunilor... 

_— Uite! — strigă Mihaiţă. Așa vom pocni cu 

ici a şi vom Sbura. 
io Fazâa, zărenţe, dar mereu vesel. Pe cap 
purta şi vara 0 căciulă şi zburda fericit ca un 
căţel. | a Ra A 

In fața grânarului, feciorii încărcau căruţe cu 
cereale. Ii priviam cu invidie și cu dor. Era după 
treerat, și ogorul începea să ingălbenească. ă 

Unde o duci Bukva? întrebarăm pe bătrânul 

ă care ajuta şi el la cărat. 
iza Ei, ice cioe ştie unde merge asta. Poate 
chiar în America aia... A , 

Eu şi Mihăiţă i-am râs cu răutate în față. 

— Şi dumneata oare nu te duci acolo? 

— Ferească Dumnezeu! Păi asta-i ca şi pe ku 
mea aialaltă. Undeva după mări. Acolo nici nu am 
putea ajunge... Dumnezeul ei... Ă A Ş 

Acum pufnirăm în râs şi mai ștrengărește în 
nasul bătrânului Bukva şi povestea lui cu lumea 
cealaltă » primirăm cu mai multă „neîncredere. 
Ne temeam parcă sănune amenințe viitorul 
nostru de vizitii de gală. Şi această teamă ne-a 
însoţit şi în primul an de școală, În fiecare zi fă- 
ceam cu Mihăiţă acelaș drum până'n satul vecin. 
Ne uitam la el cu dușmănie, dispreţ şi oarecare 
tmufie. Dar Mihăiţă curând a descoperit acolo ce- 
va minunat. | E. 

Fete — primele, minunate, misterioase! Ochii 
ni sau luminat dela întâia privire. 

Milka şi Suzamka. Fetele mari și frumoase ale 

învățătorului nostru... 
i Eu eram mic, dar aerul boerese mă dzosebia 
oarecum de ceilalți flăcăi ai satului și nu după 
mult timp mă legănam la sânul cald şi odihnitor 
al Milkei. Mă mângâia şi nu se sătura să-mi să- 
rute obrajii şi în acea ciudată şi ademenitoare 
imbrăţișare moale s'a trezit în mine un sentiment 
nelămurit şi chinuitor de bărbat. O, mam copt 
de vreme! 

„Micul meu strâmbă lemne... vino încoace, 
să-ți piepten părul...“ | 

lar Mihăiță care era totdeauna lângă mine, 
gustă şi el din darurile acestui joc de dragoste. 
Totdeauna era mângâiată și faţa lui urită. Atunci 
i se aprindea privirea şi o piendea implorăter pe 
frumusețea fetelor. Și, într'o zi, judecând foarte 
bărbătește, îmi spuse: 

„Ştii, când o să avem caii moștri, o să le ducem 
cu trăsura. Tu pe Milka și eu pe Suzana. Da. Da“. 

O, şi ce-au mai adus cu ele vorbele acestea! Stă- 
pânele noastre micuțe și iubite au fost așezate, ca 
prințesele din povești, într'o șaretă de aur la care 


- erau înhămaţi caii famtastici și înfocaţi ai visu- 


lui nostru. Povara cea mai prețioasă din lume și 
noi cei mai fericiţi vizitii! Băteam din palme, să- 
ream, sburdam de fericire: Hi, hi, în lumea mi- 
nunilor... 

In noaptea aceia mă sbătui în febra fericirei. 
Deacum ştiam că mâine mă voiu uita cu alți ochi 
la Milka. Mă trezii cu gândul la ea. Fericirea mea 
se împreună pe drum cu a lui Mihăiţă şi torentul 
ei ne duse 'n lumea unor minunate prostii. Căzu- 
se zăpadă multă şi era ger. La capătul satului 
curgea un pârâu mai larg peste care ducea un 
pod lung, de lemn. Apropiindu-ne de el în seara 
aceia, zărirăm pe Milka și pe Suzanka. Stăteau 
pe pod. Inimile noastre bărbătești la șeapte ani, 
tresăriră. 

— Mihăiţă, Mihăiţă—îl strigai cu înţeles. Soa- 
rele ce apunea, lumina podul, care părea o sanie 
de aur ce le aducea spre moi de acolo, din acele 
nestfârșite depărtări albe... . 

Mihăiţă se trezi îndată. Desigur și inima lui 
începu să bată vitejeşte. Poate că simțea ca şi mi- 
ne că trebue să facem ceva. Ceva măreț, o nz2- 
bunie, care să le stârnească admiraţia pentru noi, 
ca pentru niște bărbaţi. Pentru că mulţi simt, o, 
foarte de timpuriu cum cad în eterna stăpânire 
a femeilor și pe noi ne împingea într'acolo de pe 
atunci un mister veșnic... 

„Să trecem prin apă. Nu-ţi fie frică“ — am 
spus eu repede, fără să mă gândesc mai bine la ce 
plănuiam în neştire şi ne îndreptarăm îndată spre 
malul râului. La mal, apa era înghețată, iar în 
mijlocul albiei de ghiaţă se nostogolea o apă ver- 
zuie, ce aducea frig cu faţa ei rece. Intrarăm. De 
departe am auzit cum strigau ele. Trecurăm vite- 
jeşte și ne uitarăm sus însprepod. Inspăimântate, 
Milka şi Suzanka ne făceau semne cu pumnii, pe 
care noi le-am primit ca pe un salut pentru eroi. 

„Acum au văzut, au văzut ce suntem“ — se 
mândria Mihăiţă și da din picioare. 

Eram fericiţi. Pe tot drumul înapoi ne gândi- 


UNIVERSUL LITERAR 


m Minea am În mm mea ama a mi ema imbeitr  mi a ae n mi mtmmnat timet me timma aimaame Ss ui mt De DO „a ee a 


de TIDO J. GASPAR 


și descnute omzont  tiziil- qi 


Activitatea literară a d-lui 
Gașpar de până azi cuprinde op! 
volume de nuvele, 

D. Gaşpur este, însă, şi un 
luptător politic, un mare  naţio- 
nalist slovac. Cele trei volume 
de esseuri ale sale sunt, ca și 
articolele sale de gazetă, puncte 
de orientare națională - în dez- 
orientarea de astăzi. A rămas ca 
un adevăr fundamental ceeace 
spunea d-sa Qespre destinul na. 
țiunei slovace: „de vreme ce ne 
apasă din dreapta şi din stânga 
de sus şi de jos, ne este prin a- 
ceasta indicată și calea-—că, Q- 
nume, trebue să ne ridicăm în 
sus, spre stele. Spre stelele idea- 
urilor mari, spre dreptate și 
spre bine”, 

Este idealul pe care îl exprimă 
un gânditor și un mare poet, din 
ei opera căruia încercăm să oferim 
traducere publicului româ.- 
mnesc nuvela de mai jos. 


, 


răm la frumusețile bănuite ale zilei de mâine. 
După puţin, ieși luna şi dădu un luciu argintiu a- 
ccperișurilor de pe moșia noastră. Se lăsă ger şi 
zăpada scârţâia sub tălpile noastre. 

„Uite ce albe-mi sunt picioarele“, se sperie Mi- 
hăiță. „Mi-e frig“, se plânse el. 

Eu aveam cisme până la genunchi, dar el săr- 
manul era numai în opinci, cu picioarele înfă- 
şurate în niște cârpe legate cu sfori. Opincile lui 
se umpluseră de apă și se întăriseră ca scoarța. 

In noaptea aceia mă legănară vise minunate. 
A venit Milka și m'a acoperit cu flori, mă luă în 
poală şi-mi cântă. Dimineaţa, fugii, lucind de bu- 
curie la Mihăiţă, dar el se plângea că l-a certat 
tăticul pentrucă îşi udase „obielele și opincile. Iar 
la școală, învățătorul ne certă şi me trase bine de 
urechi. 

— Așa dar, intraţi în apă, derbedeilor! Dar da- 
că vă târa curentul sub ghiață? Şi dacă vă îmbol- 
năviţi și o să staţi în pat?... 

In ziua aceia, Milka și Suzanka nu ni s'au ară- 
tat deloc. Trădarea lor ne durea. O, primele chi- 
nuri, primele tristeți de bărbat! Imi venea, în a- 
cea zi, să vărs lacrimi amare de durere, ca să-mi 
fie mai ușor... 

A doua şi a treia zi, am fost și mai trist. Mihăiţă 
nu se arătă. Servitoanea care mă ducea la școală 
îmi spuse că-i bolnav. Mă înspăimântai. Apoi, la 
şcoală am aflat — dela Losif Klucear, un elev mai 
mare, din clasa 6-a, care se ducea mai des la în- 
văţător acasă, că după Milka a venit cineva din 
America. Că o va lua în căsătorie şi că vor pleca 
împreună în lumea nouă. 

Eu înjuram și eram nebun, Nu mai eram în fi- 
rea mea. Inima-mi plesnea de durere, la gândul 
că Milka nici măcar n'o să se mai uite la mine. 
Voii să fug cu sila de-acasă la Mihăiţă, dar mu mă 
lăsară să fac un pas. Bunica mă luă lângă dânsa 
și-mi povesti lucruri groaznice. 

— Mihăiţă e bolnav. Tușește mult şi are călduri. 
Tată-tău a trimis pe tată! lui la doctor și acesta 
a spus că nimeni nu are voie să vadă pe Mihăiţă. 
Căci după Mihăiţă va veni poate moartea şi-l va 
duce pe lumea cealaltă... 

Ștuu că aceste vorbe îmi frământau gândul, dar 
m'am umflat şi am răspuns răutăcios: 

— Dar caii noștri? Doar Mihăiţă va mâna caii şi 
nu-l ia nimeni. Ce știi tu bunicuţo, tu nu știi ni- 
mik. Du numai mă minţi, ca și Bukva... 

M'au culcat frumuşel. Gândul îmi sbura la Mil- 
ka şi mă îngropam fericit în perină ca şi cum 
m'aşi fi cufundat în poala ei plină de mister. A- 
bia ațipisem şi o văzui în fața mea. Imi mângâia 
părul. Mihăiţă venea sburând călare. „Mihăiţă, 
Mihăiţă!“ îl primirăm cau alai. Ne-am suit cu Mil- 
ka pe calul lui și sburarăm pe un drum minunat, 
peste o pajiște de aur, printr'o pădure lumimată 
splendid, în care sunau clopote de argint şi cân- 
tau sute de feluri de păsări... 

— O fi rău cu băiatul acela. Am visat cal alb— 
asta-i moarte, auzii dimineața pe bunicuţa bo- 
cindu-se. Visul meu, însă, îmi dădu curaj şi mi-am 
ascuns capul în perini şi rânjiam la aceste vorbe 
nebune. Căci noi vom avea cai. Cum moartea? 
De unde moartea? 

Dar totuși, nu puteam să nu mă gândesc, dar 
acest fel decorativ de a fi al omului nu m'a dus 
nici atunci mai departe decât la îndoieli teribile. 
Până la sfârșit, rămăsei cu totul nesigur. Mă chi- 
nuiau primele taine mari ale lumii. 

— Nu mă minţi! — izbuenii îndărătunic, înju- 
rând pe toţi care aveau mutra îngrijorată. Râdeam 
de ei, când de fapt îmi venea să plâng. Dar oare 
ce se întâmplă? La Mihăiţă n'aveam voie să mă 
duc şi Milka nu se mai arăta. Şi n'o văzui multă 
vreme, căci intraserăm în sărbători. Poate nu-i 
voiu mai vedea niciodată. Cum adică, lumea noas- 
tră piere acum? Se năruie tot? O frică necunos- 
cută îmi chinuia inima ziua întreagă... 

Seara se lăsă deasupra-mi ca o perdea neagră 
și hâdă. O, oare ce se va întâmpla? Toate cuvin- 
tele străine, neînțelese, rele îmi năpădiră gândul 
ca niște ciori blestemate ce croncăniau despre o 
lume străină. O lume îngrozitoare ce se pregătia 
sa mil se reverse ca un potop în suflet și să înece 
visul nostru minunat, al copilăriei... 

„Trebuie deci să se întâmple într'adevăr acea- 
sta?... In afară de lumea asta mai există o altă 
lume?... Acolo cărau atunci grânele acelea, de a- 
colo se întorsese și bărbatul acela cu brațul smuls 
și de acolo venise și logodnicul Milkei și acolo vor 
să-l ducă și pe Mihăiţă? Acolo pocnește Sf, Ilie 
cu biciul? Acolo, după Tâlsta de unde vin norii, 
trăznetul şi nopţile... Aceea este lumea cea rea: 
humea cu care vorbeşte Bukva...“ 

Bukva? Mi se lumină repede ca un fel de scară 
pe care puteam călca pentru a ieși din această groa- 
ză mesfârşită. Fugii afară din casă. Era întune- 
rec., Din cealaltă parte a curţii, licăria o lumină 
slabă dintr'un ochi al grajdului. Bucio şi Bucina 


ge m a ee 












e ci 


săriră pe mine. 

„Hai, hai, Bucico, Bucinko“, — îi chemai ca pe 
niște tovarăşi. Alergară cu mine până n grajd. 
Intrai. In perete licăria ca o picătură de lumină. 
Vitele mugeau sund și unele întorceau capetele. 

„Bukva, Bukva!'“ — strigai cu inima strânsă. 
De sub iesle se auzi un sgomot surd de picioare 
şi Bukwva se mostogoli pe scânduri ca o grindă. Își 
ridică privirea şi o lăsă iar în jos. Iși ridică din 
nou capul, cu greu, gemând și mă privi. Avea o 
faţă îngrozitoare, vânătă şi umflată. Nicicând n'a 
avut Bukva această înfățișare urîtă şi nicicând 
n'a mormăit așa. 

„Cine-i? Ce dracu! Cine eşti, ce vrei?“ .. : 

„Bukva, bunul 'meu Bukva — îngenunchiai 
lângă el pe paie. Nu-l lăsa pe Mihăiţă. Vor să-l ia 
pe Mihăiţă. Pe lumea cealaltă. Pe tine te cunoaşte 
acolo... pe tine te ascultă duhurile rele... nu-l lăsa 
pe Mihăiță“... 

In Bukva se scutură ceva. Incercă să se spriji- 
nească cu mâinile amândouă, dar capul îi atâma 
ŞI așa ca o greutate. Lângă el pe paie, o sticlă 
verde. 

„Nu... nu cunosc... doar o lume rea, o lume de 
care m'am săturat... aici, aici e iadul, oamenii 


sunt răi“ — murmura și își întindea gâtul lung 
și sbârcit. Ochii lui părură sângeroşi în întuneric, 


ca doi cărbuni. Il privii speriat, 

„Te înnăbușe?“ 

„Acum, acum... plec... Acolo o să-mi fie mai 
bine... aici mu-i bine... mai bine-i să crăpi... să 
crâpl... să crăpi... să pieri din lumea asta... lasă-l 
pe Mihăiţă...“ 

Căută cu degetele sticla, o mângâie, o strânse, 
o privi și mormăi înjurături de tot felul, de lume 
şi de viaţă. Tot mai încet, tot mai încet. Până ce 
nu l-am mai înţeles. Gesticula, dădea din picioare 
și din când în când ţipa ca un câine bătut... Tre- 
muram și mă trăsei înapoi. O vacă mugi răgușit şi 
lung ca un tunet în depărtări. Nu ştiu cum ieşii 
afară și când... 

M'au dus la culcare înspăimântat și obosit. In- 
dată după ce aţipii, prin somn ieșii din nou afară. 
Suzana era în curte cu un cal frumos. li punea 
flori. Mihăiţă se pregătia să-l încalece, parcă sar 
fi dus la războiu. Ea îi da flori. Eu îi puneam 
șeaua și dintr'odată iîncepurăm să plângem toți... 

Tresării. In curte urlau câinii şi bătrânul nos- 
tru Duncio lătra sinistru. Ce-i acolo? Mă ridicai 
din pat. O curiozitate nespusă mă alungă din pat. 
Mi-era frică, tremuram și mă apropiasem de fe- 
reastră. Luna rânjia și umplu toată curtea şi toa- 
te acoperișurile cu o lumină turbure. In curte, ră- 
suna urletul lung al câinilor şi deodată văzui un 
cal alb, galopând prin curte, care sbură prin poar- 
ta mare, scânteindu-i foc dim copite. Duncio săria 
înebunit. O, ce noapte îngrozitoare! In sânul ei 
ciudat și trist murea o lume întreagă. 

„Acolo e grozăvia pe care nam cunoscut-o nici- 
odată. Nopțile, depărtările, oamenii străini şi duş- 
mani și moartea...“ 

Fugi în pat. Frigurile mă frământau. Mă în- 
gropai în perini. 





A d Coe zi dimineaţa, bunica îmi dădu vestea 
ristă: 

„Da, bietul Mihăiţă e în mâinile Domnului, 
Moartea aceea îngrozitoare l-a dus“, 

Acum nu mă mai îndoiam. Incepui să plâng în- 
cet şi cu frica în suflet: 

„Pe um cal alb, nu-i așa bunicuțo? L-am văzut 
alergând...“ Mi se umplură ochii de lacrimi și mă 
lipii de ea parcă m'ar fi bătut cineva. 

„Stai în genunchi frumos și roagă-te pentru el“. 

Mi-am spus rugăciunsa plângând, pentru Mihă- 
iţă Pleșovski care mă părăsise și plecase în noap- 
tea aceea călare în cealaltă lume mecunoscută. De 
durere, nu mai înţelegeam atunci cuvintele tatii, 
care se supărase foarte mult şi umbla prin casă 
şi suduia că în noaptea aceea Pleșovski nu băgase 
de seamă și i s'a deslegat și i-a fugit un cal. Lui 
Bukva i se aprinsese spirtul în stomac... Uite, nu- 
Dei nenorociri pe lumea asta — mepeta memneu 

a... 

Da, numai nenorociri... Cu Mihăiţă Pleşovski 
muri şi visul nostru minunat. El îl închisese pe 
veci în ochii lui dragi și calzi, iar pe mine în 
toamna viitoare m'au dus la oraș la școală, pu- 
nând cruce pe tot trecutul şi viitorul meu de că- 
lăreţ. Acolo se născură alte vise mai nebune, mai 
rele și mai frumoase — dar şi acestea s'au stins 
pe rând. Căci, vai, pâinea noastră de toate zilele 
ne cere mult și vremea are gură nesătulă. 

Și noi înşine nu mânăm nimic. Iar viaţa mu este 
decât echipajul morţii, care le mână nebunește 
pe toate, pe tcate. Ea este marele vizitiu, vizitiu! 
groaznic și nu noi, nu noi... 


Traducere de PETRE DOVAL 


ame 9 MAI 1942 


„Straniul Paradis“ 


- 


Pa 








9 ceea e 2 RI Ma i amare Pi, mar ae pre 








Cronica literară 





nuvele, de LAURENTIU FULGA 
( Editura „Universul“, 1942 ) 


Cred că „Straniul Paradis“ este 
o carte sonțită să deștepte un :n- 
teres de o natură excepțională, 
altul decât acela pe care îl acor- 
dăm obișnuit literaturii. Nu pu- 
tem prevedea — neavând darul 
divinației — cât va fi de în- 
insă, sub aspectul cantitativ, 
popularitatea acestei cărți. „Stra- 
niul Paradis“ va înlesni multe 
confuzii, după cum probabil va 
stârni şi destule nedumeriri, 
Avem însă convingerea că -nten- 
sitatea tragică, violența și pute- 
rea de radiaţie a lirismului prozei 
lui Laurenţiu Pulga își vor găs: 
fără întârziere prețuirea odată cu 
înţelegerea cuvenită. 

E vorba negreşit, de un scriitor 
care debutează făcând dovada 
unei neindoelnice şi cuceriitoare 
vocați. literare. Dar mal impor- 
tant decât faptul în sine al ace- 
stei vocaţii ni se pare tendința 
tânărului scriitor de a ieşi în- 
tr'un fel din literatură — înțe- 
deasă ca tradiţie și continuitate 
în organizarea conținutului şi 
arta compoziţiei—prin puterea de 
semnificație a simnbolullnui, 

Fără îndoială, observația este 
valabilă și poate fi generali- 
zată la cei mai mulți scriitori, în 
perioada afirmări: talentului lor. 
Aspiraţia către un contur-limită 
weal se manifestă sau numai se 





lasă bănuită, pe măsura înaintă- 
rii soritorului în experiența lu- 
crului jiterar, odată cu îndruma- 
rea tot mai conştientă către plas- 
ție tate și echilibru fommal. Dar 
tendința pe care am semnalat-o 
în cazul lui Laurențiu Fulga ni 
se pare a f. chiar de esenţa ta- 
lentului sămw, pătruns de o nesfâr- 
șită aspirație către idealitate şi 
absolut. Oricare va fi evoluţia ul- 
terioară a scriitorului, opera lui 
va păstra acelaș climat spiritual 
caracteristic prozei din „Straniul 
Paradis“. Laurenţiu Fulga a ţ- 
nut să schiţeze singur, îmtr'o notă 
introductivă, aspectul teoretic și 
problematic al concepției sau vi- 
ziunei sale despre vaţă, graţie 
căreia cititorul este făcut atent 
de la început asupra identităţii 
sufleteşti a  personagiilor din 
„Straniul Paradis“, ele făcând 
parte din aceeaşi familie spiri- 
tuală, participând la aceeași vi- 
ziune a existenţei. Autorul „Stra- 
n ului Paradis“ fiind esenţial li- 
vic, adică subiectiv, se va confun- 
ca aproape cu destinul fiecăr„ia 
din personagiile sale, în care nu 
va fi greu să recunoaştem tot a- 
țătea ipostaze, variante caracte- 
rist' ce aceluiaș fel personal de a 
privi viaţa. 

Valoarea argumentativă a filo- 
sofiei sau concepției existenţiale 


CANTECE NOUI 


Lângă amintirea lor 


Așa cum ne-am învățat cu 
scurgerea vremii, lucrurile 
parcă îşi pierd din ce în ce 
mai mult rostul, iar conturu- 
rile lor se topesc într'o ceață 


pe care nici un soare nu oma | 


podte - topi, pentrucă ea se 
Ghiamă uitare. Am văzut mai 
acum câteva zile că, dela laşi, 
Mihail Chirnoagă «a  trimes 
prietenilor săi din țară, volu- 
mul de poezii postume al lui 
George Vaida, întitulat „Mă- 
trăgună“. Iată așadar un gest 
care vine să se împotrivească 
legilor firii, s'ar putea zice, 
Am mai scris în acest colţ, 
de căteva ori încă, despre ace- 
ste prezenţe eterne şi placheta 
cenușie a locotenentului erou 
George Vaida ne-a readus în 
minte umbra camarazilor ple- 
cați, umbra lor jiravă de eri, 
care astăzi se ridică dârză din- 
tre morminte, scriind cu jert- 
fa lor cele mai frumoase poe- 
me, cele mai sguduitoare pa- 
gini de epopee. Unde mai sunt 
dare acuma cei câțiva ne- 
ghiobi, care se întrebau în co- 


ioane ştirbe de gazetă: unde 
ne sunt scriitorii ? 
Intrebării lor de eri, nu le 


putem opune decât un singur 
răspuns, arătându-le golurile 
adânci care sau făcut în șiru- 
rile noastre, prin plecarea fără 
de întoarcere a acelor 
și Wau fost puțini — pe care 
vrem să-i pomenim în câteva 
cuvinte. Noi nu comentăm, 
din simplul motiv că aseme- 
nea acte nu mai au nevoe de 
comentarii, 

„Mătrăguna“ lui George 
Vaida ne desvăluie, prea târ- 
ziu, um poet atât de realizat şi 
de autentic, cum prea puţini 
var fi aşteptat dela timidul şi 
stângaciul locotenent de grăni- 
ceri. Un fior liric și-o stâpâ- 
niră a perfecțiunii formale — 
iată în primul rând imensele 
calități pe care oricine le poa- 
te descoperi la bunul George 
Vaida. Și restul vine, după 
wceea, dela sine. Că un poet cu 
asemenea resurse ar fi putut 
să dea în cel mai scurt timp 
lucruri deadreptul surprinză- 
ioare (până şi pentru noi, cei 
ce-am putea spune să l-am cu- 
hoscut mai bine), este un loc 
curent, pe care ne şi sfiim să-l 
putem pe hârtie. Deaceea ne 
mărginim de a-l sugera. După 
„Calm exterior (întâia mea 
carte tristă“ cum ne scria o- 
dată poetul), „Mătrăgună“ e 
deabia a doua culegere, pe 
care destinul a vrut-o și cea 
din urmă. Și nu știm dece 
fructul amar al acestei magice 
buruieni ne spune că poesia 
lui George Vaida nu va rămâ- 
ne numai atâta, chiar dacă 
unii prieteni cari nu l-au lăsat 
ză răsufle în viaţă, caută acu- 
ma să-l acopere cu lespedea 
tăcerii. Aceștia să ştie însă, că 
nu sunt numai ei, Ă 

Mai acum câtva timp am 
văzut la un prieten poet —nu 


ştim dacă putem, să-i dăm și 
numele ——  muanuscțisul, po- 
stu şi acesta, al poesiilor lui 
Mircea Tiriung, cumoscut poa- 
te mai mult sub pseudonimul 
Sergiu Ludescu. Intre scoațele 
unud dosar, o mână de versuri 
stăteau albe, însemnând parcă 
o albă tristețe, o ultimă re- 
nunțare, căci și autorul lor, ca 
şi George Vaida, a căzut unde- 
va pe câmpul de luptă, într'o 
mare şi ultimă bătălie. Dintre 
cei rămași, doar Eugen Jebe- 
beanu i-a pomenit, pare-mi-se, 
memoria printro dedicație a 
unei poesii nebănuit de rare, 
care a apărut în ultimul nu- 
măr al revistei „Familia“. In 
vest, aproape nimeni nu mai 
ştie ceva de Mircea Tiriung, 
poetul căzut pe câmpul de o- 
noare, a cărui primă carte de 
stihuri aşteaptă acuma în sal- 
tarul unui prieten, care alătu- 
rându-se, fără să vrea, gestu- 
lui lui Mihail Chirnoagă, vine 
să ne spună că undeva tot mai 
pâlpâe lumina neprihănită a 
omeniei şi a prieteniei fără de 
interes. 

Şi-acuma, aproape la capăt 
de drum, ne vine în minte 
strania apariție a lui Stoian 
Gh. Tudor, grădinarul acela 
care poposea uneori şi prin re- 
dacţie la noi. „Hotel Maidan“, 
romanul lui de debut, carte de 
derbadeu şi de talent, a rămas 
şi ea singura, pentrucă solda- 
tul Stoian Gh. Tudor, lăsând 
grebla, sapa şi târnăcopul me- 
seriei sale, a căzut cu mâna 
încleștată pe armă — şi în ur- 
ma lui niciunul aproape nu i-a 
mai spus, frățește şi cald: o- 
dihnește în linişte, tu care ai 
avut poate parte de ea mai 
puțin decât oricare altul. 

Lângă amintirea lar să po- 
posim câte o clipă, oridecâte- 
ori, din beznele vieţii, vom 
simți că ne trage la fund mâlul 
şi ierburile tăioase. lar când 
vom sbucni spre lumină, dor- 
nici de soare și de o altă viaţă, 
să nu-i lăsăm uitării, ci să-i 
aducem cu noi, ca niciodată să 
nu putem scrie „absent“, pe 
locurile în core stăteau alături 
de noi, nu frați, ci mai ales 
oameni care la acest ceas târ- 
ziu de moapte, ar fi frământat 
ca și noi acest condeiu amărit 
pe-o filă de hârtie, în căutarea 
aceleiași himere în care cre- 
dem cu toții... 


ŞTEFAN BACIU 


N. N. — Manuscrisele se tri- 
mit la redacţie, menționându- 
se pe plic: pentru Ștefan Ba- 
ciu, Și răspunsurile: D. Chel,, 
Melinte V. A, L. Trif, 1.1. 
Horga, 5. Ogaru, Dum. 1. Ră- 
dul., S. C. Pătr., Gruia Boc, 
M. Stoic., Horimat, Alex. M. 
Lury P., M.M.T.: Nu! Gh. 
Romaneszu, C. Vasilache : Pro” 
ză nu. Lia Sânger, M. Dor, D. 
Tabacu, Traian Al. Ț., B. Frun- 
te: Altele. 


a lui Laurenţiu Fulga nu :ntere- 
sează în acest loc, Ceea ce credem 
că trebuie subliniat este reverbe- 
vația lirică a prozei sale care în 
nuvela „Vânt de Octombrie“ cul- 
mimează cu o extraordinară pu- 
tere de transfigurare a unei con- 
şt imţe tragice, prin intensitatea 
v.ziunii lăuntrice și forța de 
transcendere în iluzie, în reverie 
pură. Povestea celor doi prieteni, 
a tui Eronim Gr gor şi a lui Pa- 
vel Botez îndrăgostiți amândoi de 
Iluzie, părându-i-se fiecăruia că 
o vede întrupată aievea, sub în- 
fățișarea Azuriei, cum îi spunea 
unul sau a Sol tarei, cum 0 nu- 
mea celălalt, este povestea tragi- 
că şi dn totdeauna a sufletelor 
alese care se refugiază în închi- 
puire și în vis, neputând suporta 
compromisurile umilitoare aie 
vieții în comun. 

Întrerupem aici șirul — și aşa 
descusut a] acestor sumare în- 
semnări, făcuţe odată cu lectura 
cărții. Inainte de a fi avut răga- 
zul să scriem pe îndelete despre 
„Straniul Paradis“, am ţinut to- 
tuşi să recomandăm fără întâr- 
ziere, atenție; cititorilor, cartea 
lui Laurențiu Fulga. Rândurile 
de faţă nu au alt rost și altă nă- 


zu nţă. 
MIHAI NICULESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


»„LITTERATURE“ 


Citind „Litterature” I), cu greu 
pot scăpa de anumite amintiri. 
N revăd pe Giransdoux, şeful ser- 
viciului de presă, la Quai d'Or- 
say, primind presa străină. Era 
în anul 1930, şi asta a fost prima 
mea imagine despre el: un „tau- 
seur” ales, interesându.se foarte 
puţin de realitatea politică, dar 
ţinând la cea de a treia Republi- 
că cu toată duioșia unui provin- 
cial care a cucenit Parisul, 

Câţiva ani în urmă L-am regă- 
sit pe acelaș Giraudoux, rue des 
Saints-Păres, la Bernard Grasset, 
Câinele său Puck, care prin aerul 
său spiritual și complice îmi a- 
mintea de Mefisto și de stăpânul 
său totodată, venea înainte cu 
câteva minute în marea sală, 
unde alături de Henri Poutaille, 
mă ocupam de autori şi de căr- 
țile lar. Giraudoux se interesa 
prea puțin de ale sale. 

Nu l-am văzut niciodață cerând 
lui Poulaille colecția articolelor 
sale de presă și cu atât mai rar 
graficul vânzărilor, acel tablou 
care înregistra în fiecare zi nu- 
mărul exempiarelor vândute din 
fiecare carte. In realitate, cărţile 
lui nu-i dădeau prea multe griji; 
la editor era acelaş musafir ne- 
dumerit. ca și la biroul său. dela 
Externe. Am avut uneori impre 


1) Litterature, 1 vol., Grasset 1941. 





Santineta 


In bezna cețoasă 

Cu arma, la umăr, 
Veghind peste haturi 
Minuitele 'număr. 


Urgia de ploae 
e sus detunând, 
Oţelul din gând 
Nu mi-i îndoae, 


Brațul călit, 
Vocea încordată, 
In post niciodată 
N'au şovăit, 


Paseri în somn 
Grânele coapte, 
In tainica noapte 
Mă mirue domn. 


Amnarul credinței 
În inimă-l seapăr ; 
Cu unghia, cu dinții 
Linia mi-o apăr. 


V. 0. SPINENI 


fgquarele 


SENTINELA 


Adulmecând otava şi tulburând Vișăul, 
Se-abat de pretutindeni, în. turme mari, bourii: 
Sub trăsnetele vremii şi mugetele urii, 

Im jplatoșa-i de silex, stă neclintit Rarăul... 


AŞTEPTARE 


Fără aripe, clipa, ursuză, se târăște 

Şin mlaștina răbaări:, ţipând, se înpotmoale. 
In vreme ce privirea, rănită, obr.ntește, 

Pe umeri și pe suflet tot cerul:se prăvale... 


ELAN 


Surâde 'n inimi Plaiul desferecat de grije, 

Că roadele Minunii vor crește repezi fluvii: 
Spăimântător: în iureș, prin flăcări, calţi și schije, 
Cu aripe la glesne, pornesc cântând heruvii.,, 


IDEAL 


Nu e departe creasta! Dar brandurile gem, 
Mitraliera latră ca o cățea 'ndrăcită 

Și moartea stă la pândă, panteră și blestem, 
Și-oriumde calci, pământul e jar şi dinamită... 


BOMBARDAMENT IN PICAJ 


S'ar fi dorit pământul um uriaș bolid 

Cu care să dispară oriunde în iad, în vid: 
Vensau din ceruri păsări cu ciocuri de otel, 
Să-i ciugule bitumul, în țipăt de şrapnel.. 


LEONIDA SECREȚEANU 


Ecfinox de tinerețe 


Cresc, undeva — prin mine, înalte ierburi moi 
cu melci gingași și proaspeți cari pipăie cu coarne: 
din patru zări deodată se întâlnesc în carne 
cântările sfioase care slomnesc în foi. 


Argintul viu al apei îmi gâlgâie în oase 

şi aplecat de-asupra comorii lui mă 'mbuib; 
iau visul, ca un grangur de aur scos din cuib. 
şi dându-i drumul, caut culcuguri răcoroase. 


Atâtea căi și-atâția mânii murgi pe cari să-i schimbi! 
Apoi atâtea glasuri șoptind amăgitor: 

de-aș asculta acuma învățătura lor 

m'aș înălța profetic și aș vorbi în limbi. 


Cresc, undeva — prin mine, înalte ierburi moi. 
Eu ca un mede lumatec dospit din gelatine 
iau forma căsuliei pe care-o port cu mine 
şi fără nicio noimă stau adormit sub ploi... 


ŞTEFAN AUG. DOINAŞ 


m 








sia că nu venea să ne vadă decât 
pentru că această magazie atât 
de neverosimil  balzaciană, care 
era casa Grasset, făcea plăcere 
câinelui său, Nu se simţea la «ei, 
acasă decât la teatru cu Jouvet; 
acolo  întâlneai num Giraudoux 
fremătând de bucurie, -- numai 
&colo era fericit. 

Totuşi, acest -Racine al seco- 
iului XX, îşi căuta necontenit 
regele, fără mici o șansă de a.l 
găsi. In fond, se simţea singur, 
pierdut într'un veac carei oferea 
mai multe situaţii. Omul poli= 
ticos nu, putea să refuze, dar poe- 
tul, primind, își ascundea cu 
greu, sub zâmbet, suferinţa. 

De-aici pornesc o senie de pre. 
ocupări care se regăsesc dealun— 
gul reflecțiunilor sale asupra li- 
teraturii : cele care privesc bur- 
ghezul, omul de litere și stilul 
mi se par cele mai însemnate, 
adevărate leit.motive, de un in- 
teres cu atât mai mare cu cât 
articolele, conferințele, etc., care 
compun cartea, datează din anii 
1930—35 şi reprezintă un rechi- 
zitoriu teribil adresat lumii care 
s'a năruit în Iunie 1940 





OMUL DE LITERE 


Burghezia este pentru Girau- 
doux, în primul rând, marele 
complot împotriva geniului fran- 
cez, complot câre-și are origina 
într'o nevoie de securitate ce nu 
este decât expresia unej slăbi- 
cuuni pregnante. Și ceeace înfri- 
coșează mai mult pe burghez este 
întâi și întâi, spiritul, Cum să-l 
reducă la tăcere, cum săsl pună 
în cătușe? Ei bine, tot o formă a 
spiritului îi va veni de hac. Ro- 
manticii din 1830, banda lui Hu- 





mine remi m remee, 


5 — 





Note franceze 





go, revendicând pentru scriitor 
libertatea sub forma unui rost 
oficial, obţin sclavajul lui. Și 
sclavii spiritului pus în serviciul 
burgheziei, sunt oamenii de litere 
Giraudoux mu le-o iartă; mân- 
gâierea și nădejdea lui este că 
spiritul acesta robit va muri de 
imaniție, în vreme ce rezer- 
vele populare rămân neatinse, E 
mai aproape meșteșugarul de ar- 
tist, decât burghezul citit. 

Această critică a burgheziei, 
alături de a lui Montheriant, îmi 
pare justă; nu-mi ascund Sur- 
priza de a o fi găsit la Girau. 
douz, pe care l-am socotit tot. 
deauna ca pe un om a cărui mi. 
nimă grije era observarea și în. 
țelegerea lumei ce-l înconjura. 
L-am văzut totdeauna scăpân- 
du-i printr'o piruetă, cam ca pe 
vremea când răspunilea ziarișa 
tilor la Quai d'Orsay. 

E adevărat că mai sunt piruete 
în cartea asta, dar este și o pa- 
gină scrisă în ultima noapte a 
anului 1940 cu resonanța gravă a 
unei mărturisiri, 

lată un pasagiu din această 
meditaţie, din această întoarcere 
la sine-însuși: 

„Il u a trente cing ans. Oui 
rabâchons un peu. Depuis trente_ 
CinQg ans, qw'a-t-on fait de la 
France, sinon de la descendre uu. 
dessous de la vie qui lui 6tait 
due! Vis-â-vis de notre destinee, 
quelle politique avons nous eue, 
sinon celle de ia Hollande vis-ă- 
vis dela mer: une politique de 
digue ? La Hollande en avuit le 
devoir, la mer est son ennemie. 
les lois liquides attirent la mer 
en Hollande; d la repousser, a 
Vendiguer elle n'en devient que 
davantage la pression et la mer. 
Muis la vie est notre amie. La 
vie universelle, ia vie interieure 
Etaient nos amies, nous  voula= 
ient du bien et nous les uvons 
confondues avec le menace. Con- 
tre le voisinage ' de Europe, la 
digue de la mefiance, de tingno- 
rance. Contre la richesse du 
monde, la digue de 'pargne 
Contre ia beaută de Vheure, la 





Note românești 


MEȘTERUL MANOLE 


este revista generaţiei tinere. 
Grupând în jurul său numai ti- 
neri scriitori şi poeţi a căror vo- 
căție nu poate fi contestată, s'a 
impus între periodicele române 
prin caracterul său stric naţio- 
nal — care țindea însă cu o isto- 
rică ampoare spre europeaism. 
Ultimul număr, apărut recent, 
aduce colaborări substanţiale, 
printre care trebuase semnalate : 
articolele, esseurile și proza sem- 
nate de: Ion Şiugariu, Ovid Ca- 
ledoniu, Al. Husar, Pericle Mar- 
tinescu, Ion Ștetan și Laurenţiu 
Fulga. Poezia este reprezentaţă 
prin : Ştefan Stănescu, Ion Frun- 
zetti, Horig Niţulescu și Cami- 
Inxoci 


7 


NEAMUL POLANIECKI - 


se mamește romanul lui Hen- 
rik Siemăievwoiez, apărut de curând 
în editura „Universul“, care are 


invtrise în programul său un Du- 
Măr de traduceri din cei mai cu- 
BOSCUțI şi apreciaţi scriitori străi- 
ni, Popularitatea de care s'a 
biicurat intotdeauna peste hotare 
opera lui Sienkiewiecz, cu roma- 
nele lui istorice îndeosebi, face 
din apariția acestei cărți în con- 
diţii tehnice din cele mai alese, 
un succes de pe acum asigurat. 

Cartea a apărut înţr'o tradu- 
cere corectă, semnată de d. Al. 
Iacobescu. 


LIANA GEORGESCU: 
ŞIRAG 


In svon de primăvară cu plă- 
pânde brânduşe şi ghiocei sub 
cerul de April, versurile poetei 
Liana Georgescu, răsar ca nişte 
cântări noui întvtorătoare. 

Unele poezii descriu natura în 
colorit variat, când în tonuri vii, 
inveselctoane, când în tonuri moi, 
catifelate,. 

Uneori întâlnim o tonalitate 
uşoară de melancolie în ceasurile 
de asfinţit de toamnă. 

In unele poezii ne redă versi- 
ficaţie îndemânatecă, diferite as- 
pecte de pădure, zugrăvindu-le 
cu o paletă de artist. 

Ca și în primul volum, autoa= 
rea trece la idei mai protunde, 
caută să-şi lămurească tainele 
existenţei, simte amărăciunea în 


fața zădărniciei lucrurilor și un 
Văl de tristețe umbreşte versu= 
rile «ei, 

Dar dupăce parcurge o cale de 
îndoeli întrebări, nedumeriri, în 
fața problemelor adânci, se în- 
toarce la concepția creştină a 
vieţii viitoare. 

Cu desfătare citim acest „ȘI- 
rag” de poezii, care la tînterval 
numai de un an, se adaugă la 
primul volum : „Pe strune noui..., 
un cântec vechiu”. 


Și acestea, ca și întâile versuri 
se deosebesc de poezia actuală, 
au originalitate. Ele au o fac- 
fură aparte, căci pe lângă cerce- 
tarea continuă a unui talent în- 
iro neîntreruptă evoluție, găsim 
o frăgezime în inspirație şi o 
sumă de înnoini în formă şi con- 
ținut, care dovedesc pe poeta cu 
multe posibilități ce-şi  croeşte 
îndrăsnetț şi sigur, drumul spre 
adevărata artă, 


VRĂJTTORUL APELOR 


se cheamă volumul de poeme 
apărut săptămâna aceasta în edi- 
tura „Fundațiilor Regale“ și sem- 
nat de tânărul autor al „Endy- 
mionului“* — Ovid Caledoniu, In- 
suși girul pe care-i acordă Edi- 
tura Regală acestui proaspăt vo- 
lum, ca și posibilităţile lirice deo- 
sebite ale autorului — vor fixa 
cu siguranță valoarea singulară a 
poetului Ovid Caiedoniu. In a- 
ceastă carte vom avea ocnzia să 
întâmpinăm altă față spirituală a 
poetului, cu atât mai mult cu cât 
talentul său s'a împus înițiaţilor 
în poezie ca unul din cele mai 
cuprinzătoare. 


PE CAND TEATRU ROMANESC 
IN BASARABIA ȘI TRANS- 
NISTRIA? 


este titul unui articol semnat de 
d. Pan Halippa în ultimul număr 
a! revistei Viața Basarabiei, în 
care autorul, dupăce face un îs- 
tori a! manijestațiilor teatrule 
dealungul timpului în Basarabia, 
arătând totodată deseori repetata 
dorință a românilor transnistrieni 
de-a avea spectacole în limba 
maternă, arată rostul unui tea- 


BLEMA STILULUI 


digue des habitudes. Rares ont 
te les chefs qui aient pense nous 
mettre de plain pied avec la paizx, 
avec Vabondance, avec la gran: 
deur, avec notre âge“. 





IN CĂUTAREA STILULUI 


Pe urmă mai este şi problema 
stilului, problemă atât de sirâns 
solidară cu felul vieţii, şi de ne- 
deslezaţ fără cunoașterea ei. Gi- 
raudoux simțe obscur asta, dar 
au o spune. Știe că lumea unde 
el sar simţi bine i-a scăpat, 
ştie că lumea burgheză este izvo- 
rul a două treimi din nenoroci- 
rile sale, dar rămâne aici şi nu 
pune problema unei lumi noui 
decât în termeni de scriitor, şi 
de scriitor dramatic, spunând că 
totul este o problemă de stil, 

E adevărat că preocuparea sa 
esenţială a fost întotdeauna sti- 
lul., A reuşit să creeze un lim- 
baj ? 

Imi îngădui să răspund cu o 
amintire, 

In August 1940, mă găseam 
într'un castel ospitalier din Su- 
dul Framţei. Din vremea celor 
„O sută de zile” încăperile a- 
cestea nu mai adăpostiseră atâta 
lume, în loc de şase tacâmuri 
erâu acum patruzeci. Evenimen- 
tele erau copleșitoare,  Ceeace 
lipsea, ceeace era pierdut, era 
un limbaj, Nu se găseau cuvinte 
ca să te facă să trăești experi- 
ența. Atunri, spre sfârşitul me- 
sei, unul din iuvitați scoate o 
carte din buzunar: La Guerre de 
Troie. Incepe să citească, 

Ca prin farmec, şi-au regăsit 
graiul. Au altă respiraţie. Bu- 
cata e citită şi revitită; ea ser- 
veşte tuturor drept grădină de 
copii şi drept licey în acelaş 
timp. ia 

Și Giraudoux a fost citit și 

răscitit. Intr'o săptămână, cel pu- 
țin trei persoane ştiau bucata pe 
de rost, Atunci veni rândul lui 
Racine. 
„Asta însemnează că Giraudoux 
a ştiut să păstreze în vremuri 
grele tradiția unui stil, a unui 
limbaj. Nu există elog:u mai pu- 
ternic, 


RAINER BIEMEL 





tru românesc dincolo de Nistru, 
cu realele foloase spirituale pe 
cari populația de acolo le-ar pu- 
tea avea de pe urma 
unui astfel de deziderat. 

In acelaș număr (4, pe Aprilie 
1942) mai Octav 
Sargeţiu : Poezii; Gala Galaction: 
Ce-am văzut la Cernăuţi ; Alfred 
Tibereanu : Reînvierea basmelor 
prin dumbrăvi; Gh. Năstase : Ți- 
mutul Sorocii; Dimitrie Vedea: 
Morminte fără cruci; G. Cons- 
tandache : Poezii ; G. Bezviconi: 
Românii deschizători de drumuri 
în cultura rusească ; Dominte Ti- 
monu : Un pictor de peisage; Ti- 
mon Constantinescu: Traduceri 
din Carducci. 


O cronică variată și inteersan- 
tă, semnată de: Aurel George Sii- 


no, Gh. Stoian, Octav Sargeţiu, V. 
I. Chicu, Iacob Slavu, Paul Mi- 


hailovică, 


realizării 


colaborează : 


MIHAIL ȘERBAN : 
CASA AMINTIRILOR 


In cariera scriito:icească a d-lui 
Mihail Şerban, acest uli.m și ma. 
siv roman pe care la scos de cu- 
vând la „Culiura Homânească” 
poate fi socotit ca un popas, aela 
care se limpezeşte spre viitor dru. 
mul ce-l va trasa în epica noas- 
tră condeiul său putemic, de bo- 
gate resurse. 

Lammea copilăriei și adolescen- 
ței, cu nedumerrile și căutările 
oi în permanentă prefacere şi îm- 
bogăţire, este prezentată de autor 
cu rară drageste şi înțe-egere, cu 
omenescui amar dar cu atât mai 
apropiat de adevăr, — spre deo- 
sebire de ceea ce au făcut alţi 
scriițo-i când şi-au propus să tra- 
teze această dificilă temă. Rădu- 
cu, eroul acestei cărți este luat 
sub observața romancierului de 
la o vârstă foarte fragedă și în- 
tovărăşit în tot drumul parcurs 
până la adolescență. 

Bogăția de sensibilitate, reac- 
țiunile atât de diverse înr:gistrate 
pe canavaua colorată a perioadei 
ce precede bărbăţiu, totul redat 
într'un stil cald și curgător, fac 
din ultimul roman al d-lui Mihaii 
Şerban o lectură extrem de atră- 
gătoare. 

C. P. 





== "6 


Po O a RC | 





aa rr, a a a a aaa CR Aa a a a pi pap are, 


De săptămâni întregi, al căror 
număr nici el nu-l mai unoaște, 
un tânăr şi îndârjit wmginer, aju- 
tat de o numeroasă echipă, defri- 
şează păduri secuare, doboară 
stinci,  sfredelește munţi, con- 
struiid o nouă linie de cole fâ- 
rată care avea să ducă lumina şi 
bcişugul de cealalti parte a ţinu- 
tului, în iupta uceasta neîndu- 
plecaţă cu natura, voința Ome- 
mească e nevoită să jacă sforțări 
uriașe spre a invinge jorțele coa- 
lizate ale pământului. 

Şi totul se desfăşoară mulțumi- 
tor pânăm ziua în care tânarul 
șef ai echipei are o ciudată ve- 
denie: Gimtre ramurile încâlcete 
ale pădurii i se arctă, devea, url 


chip încântător de zână care-i va 
fura liniștea şi somnul, regăsite 
peste câteva zile alături de Myrta, 
scția unui inginer silvic din vecie 
nătate, plecat pentru câtva timp 
în Capitală. | 

Idila ce le cuprinde sufletele 
în mrejele ei, începe să ruineze 
avântul neînduplecat al îngineru- 
lui, amenințând bunul mers al 
construcției drumului de fier. 
Lupta care se dă în sufietul o- 
mului de răspundere avea să de- 
cidă soarta continuării "muncii 
propuse. Va învinge dragostea, 
cu puternica ei chemare, sau da- 
toria de-a duce la bun sfârșit iu- 
crările începute ? 


p AI N N CR a aa ERA d d a a aa tă 


Ne plinibam prin pădure, ca şi Qum nu 
trăia pe pănăant, 

îna ucoio ua pârâu cu apă limpede și ai” 
bastră, pe ale căruj mauri creșteau crini şi 
iatele roșii. Myria le sudise cu mina ei în 
primăvara aceea, Fiorile se oz:.ndeau în apă. 

Era lecul unde ne plăcea cel mai mult 
să no piimbăm. 

Intr'o zi, când Myrta se aiuse să dea oame- 
gitor să mănânce, stăteam culcat acolo, cu 
iața în jos, privind aşa, floriie şi văriurile 
cobatilor ce se ioglindeau în ea. Mă gân- 
dea ia Myrta, la frumuseţea ei. Deodată, 
simţii pe ochi nişie mâini. 

— Cine sunt? întrebă o voce schimbată. 

Nu şiiu Gece, răspunsei: 

— Soţia. 

Câteva clipe d» tăcere şi Myrta îmi răs- 
punse cu glasul: ei: 

— Nu suu; solie, 

Inio:sei cant şi'o privii ţintă în ochi. 

Ea se roş; toală. 

— Nu sunt soție, repetă, 

Yireşie, ro inirebai nimic. 

— EI măritat cu bărbatul meu, con- 
vinaă ca când eram iată săracă. Nam mă- 
titat împotriva voinţei mele, Aveam opt- 
<prezoce ani, iar el șaptezeci, Sunt patru 
ati de alusci. 

ficura, socotii că pot să intreb: 

— 0 duceţi bine? 

Myrta tăcu o c'ipă, apoi răspunse: 

— E foarte bun cu mine şi ain tot ce-mi 
trebue, 

„„Mi se păru că laleiete şi crinii și-au ple- 
cat capetele. 

— Dar, continuă ea, sunt mai curâmd fata 
decât soția lu. N'avem copii. 

„Mi se păru că Jalclele şi erinii şi-au ple- 
cat din nou cape:sle. 

— N'aveii copii, repetai mașinal, 

— Ti toarie neplăcut să nai copii, 
Myrta. 

Ii lua; mâinile şi începui să le săruț cu 
pâtimă, cu foc, ca un nebun. Mă simţeam 
in drept, în dieptul meu. Ea ru-şi reirăzea 
mâinile. Ele erau înir'ale mele, care le lipeau 
de buzeie rele. 

— Eşii a mea, a mea... şopteam eu, 

Myria nu răspundea. 

Câincie Zagiay şi iânărul căprior Remus 
ne priveau, mirați patcă, Pe um, câinele 
inrenu Să !atre, căwriorul ze năpurti cu COar- 
n&.e asupra lui. câ'ncle, ca turbat, cu coada 
ÎNLrO puaidire, Înce,u să aierge în jurul 
B0Situ, sărind peste pârâiașe şi şanţuri; că- 
prio:ui Se luă după ei. 

Fa râdea. 

— Myria, — o che:nai, privind-o în ochii 
cari se aţzlecaseră spre mina 

— Nu-i aş: căi îrun:os? spuze ea. 

— Mata, ruputai cu. 

Mă pr.vi şi mi se păru că ochii ei văd 
multe lucuii. 

— Pi, sânmbi ea, clemenţa există ca oa- 
moni să păcăturască, 

Toi cumiela e; mi se păreau minunate, 
Ci.i ră ma auzsem n.c.odată. 


oîtă 





Lucrisiic noastre dapa malul stâng al apei 
crau pe terminate, 

Îm!r”'o seară. bătrânul Szyrzon veni la mine 
să vo-bzască despre consiru'rea unui pod 
piovizoriu, lucare ce se putea face înir'o zi. 

„Cii:?! FPrebu.: si părăseze mâine locurile 


astea?!': Incenui să născovesc mii de pre- 
tezztn ca să rămân aici, NTă cucei să inspec» 
te: din nou terasarneniul şi descoperii 0 


m:ulțme de inexanti'ăţ: şi greşeli care fă- 
cură pe băirimul Szymon să Gea din cap și 
să mă privească u'mit. 

Tn n*- din urmă, bătrânul încruntă sprân- 
cenc'e și spuse, cu asprime: 

— Trebu> să mergeţi înainte, sau să pre- 
daţ; 'ucrarea altu'a. 

Și mă privi cu ochii pe jumătate închiși. 

Roşii. Imi cra ruşine. Bătrâna Szymom 
ştia, fireşte, dece mă îmbrace alfel decât 
înainte și unde mă duc cătare în fiecare 
seră, Nu spunea însă nimic, pentrucă nu 
indrăzuea să vorbhenscă. De altfel, lucrările 
morgezu ca şi înainte Dar acum îmi spuse 
în faţă: „Trebue să mergeţi inainte, sau să 
prodați lucrarea altuia“, 

Stan făstârii înaimtea lui. Trupu! lui uriaş 
erp. mult mai înalt gerât ai meu. Cu mușchii 
pecto:ali foarte bine desvoltaţi. era parcă un 
bloc de piatră. Plele cărunte îi cădeau peste 
umeri, iar mustaţa a'bă îi astupa gura. Imi 
dădeam seama că nare niciun rost să me 
jucăm de-a v'aţi ascunsclea. 

— D-ta ce ai face în locul meu? îl în- 
trebai. 

Credem că-mi va vorbi Qespre pătat, 
despre propriofatea altuia, Qespre un soţ 
bătrân care lipsește de acasă, despre po- 
runca a şaptea, despre ruşine, dar Szymon 
nu spuse decât atât: 

— Aş merge înainte sau aș preda lucra- 
rea altuia, 

— Si ai merze înamte? 

— Dacă aș hotări odată, aş inerge. 

— Dar dacă n'ai putea să mergi? 

— Unde este voinţă, nu există „nu pol. 

— Dar uneori nu-ţi aiunze voința, 

— Nu este voinţă care nu-ţi ajunge. Afară 
doar dacă îţi lipsește, 

— Mâ:ne noapte vom dormi pe malul cel- 
lalt al apei... 

„Aceasta înseamnă,“ 

Imi acoperii ochii cu palmele şi mă pră- 
bușii pe marginea mesei. Aceasta însemna 
să mă despart de Mvria, să părăsesc totul: 
pe ea, această grădimă fermecată, pârâul 
vrăjit d'm pădure cu crinii şi lalelele sădite 
de en în primăvara aceea. 

Fa nu cra a mea, pe când eu eram în în- 
regime al ei, cu trup şi suflet, mă dădusem 
cu toată ființa mea, mă pierdusem în ea, 

în so?ro acea, mă dusei pe jos spre Myrta. 
„— Ce ai? mă întrebă în prag. 





a re area ARE 


SIPOGRAFIA ZIABULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 





— Am venit să-mi iau rămas bun Mâine, 
trecem pe mailul celalt al apei. 

— Deec ? 

— Am isprăvit lucrarea aci. 

Myrta mă privi, nedumerită. 

— Cum? Pleci de aici? 

— Trebue să plec. 

— Nu există „trebue“ 
voință. 

O privii uimit, 

— Acum câteva minute, am auzit aceste 
vorbe din gura ajutorului meu. 

— Vezi! 

— Da, dar el mi-a spus-o din cauză că 
voizun să amân construirea podului. 

— Şi ai să începi construcția ? 

— Am so încep. 

— Şi ai să treci pe malul cela! ? 

— Da. 

Ochii îi scânteiară întâia oară astfel ca 
si cum praf de puşcă s'ar fi aprins în ei. 

— Dar dacă te-aș.. 

Ea se opri. Purpura îi inundă obrajii, 

— Myrta, îi spusei încet şi o suai de mână. 
Myrta, tu ştii doar că trebue să merg. știi 
dese părăsese aceste locuri. Mii și milioane 
de oameni așteaptă acolo pâine şi -iumină. 
Si am să le diu., 

— Dumnezeule ! făcu Myrta şi r'dică bra- 
țele, Oare un ceas de fericire nu face mai 
mult cot toate idealurile pe care le urmă" 
rești tu ?! Dacă n'o faci tu, o fac alţii. 

— Dar vreau s'o fac eu, 

Myrta mă măsură cu privirea. 

— Tu ai să-mi spui că ești mânat da dra- 
&oste şi de idee, dar eu cred că de mândrie 
şi de vanitate. 


acolo unde . există 


Ochii și buzele ei căpătară o expresie care 
mă făcu să n'o mai contrazic. Parcă poate 
fi o situaţie mai caraghioasă decât a omului 
cure dovedeşte că e cec bun decât îi crede 
lumea ?? 


— Rămâi ajci, Vreau să rămâi. te... rog. 

Capul ei se aplecă întâia oară spre mine. 
Giasul ei semănă prima dată cu răsăritul 
azuriu al luceafărului-de-dimineaţă, 

Ea se aplecă şt mai ru spre mine. Simţii 
văpâia buzelor “ei. 

Pe urmă, se dădu anal. la o parte, îmi 
întinse mâna şi spuse: 

— Va să zică, ne vedem pentru ultima 
oară ? 

— Am să mai vin mâine să-mi iau rămas 
hun. 

— Când ? 

-- In zorii zilei. 


Era un revărsat ide zori dulce şi cenușiu. 
ca şi pârul din grădină, cu crinii şi lalelele 
lui. O aşteptam pe Myrta. 

Nu dormisem toată noaptea. Simţeam că 
iubesc pe această femee ca un nebun, că o 
doresc așa cum un întemnițat dorește aerul, 
un sărac pâinea, un drumeţ apa. Nu mai 
erau cei douăzeci şi opt de ani ai mei, buni 
de zile trăite fără femei; era dragoste. O 
iubeam așa cum iubeşti câmi ţi-e dat să 
iubeşti, 

Dar, acolo, mă aștepta potul, mă aștepta 
construeția liniei ferate și omenii de dincolo 
de pădure, flămânzi, jalnioi și inculţi, Sim- 
țeam că nu pot trăi.fără această femeie, 
atât timp cât eu sau ea va trăi. Unul din 
noi trebue să cedeze: eu, cu dragostea mea, 
sân ea, cu frumuseţea ei, care m'a legat de 
mâini şi de picioare, 


SE AIIL  et. 1P ra 





decât zece- vegetăţi. .-. 





"UNIVERSUL: LITERAR 








KAZIMIERZ TETMAJER 


9 MAI 11942 === 





Dacă împrejurările se înlănțue atât de 
trist, încât o femeie se așeză in calea bărba- 
tului și nu-i lăsă să-ş; iacă datoria, miuoane 
de bărbaţi cad și îngerul morţii îi împinge 
în prăpastie, Mii, mihoane de bărbaţi Dacă 
împrewmrările se înlănțue îmtr'un mod atât 
de nefericit, încât femeia, în loc să devină 
vâniul care umilă pânzele și împinge cora- 
bia, devine stâncă în apă sau bameh.ză; în 
loc să fie stea călăuzitoare, devine furtună 
nestăpânită; în loc să fie izvor dătător de 
viaţă, serveşte de opiu ce sleeşte puterile, 
-— atune! mii şi milioane de bărbaţi se spe- 
iesc şi cut, pentrucă trebue să birue şi să 
doboare femeia, Ei pier în loc s'o sacrifice 
pe aceasta, Dacă m'ai putere s'o părăsești a- 
tâta vreme cât există ea, şi dacă, în acelaş 
timp, îţi dai seama că, dacă va inceia să 
mai existe, vei găsi puterea să mergi iîna- 
inte, femeia trebue să înceteze de a mai 
tiinţa, 

Caracterul, însemnătatea şi vatoarea unei 
fapte determină condițiunile acesteia, 

Dacă Myrta nu va sta în calea mea, va fi 
o fericire, o dericire pentru ea. Dacă însă o 
va face, va fi vai de ea. 

— Da, va fi vai de ea. Nu voi îngădui nici 
ai, nici patimii mele să mă învingă, să mă 
distrugă, dacă împrejurările ar fi atât de 
nefericite, încât Myrta mi-ar sia in caile, ca 
o fatalitate. 


Nu voi fi unul dim aceia cari privesc, 


“ înebuniţi de desnădejde, în prăpastia în care 


a căzut produsui muncii lor, dacă soarta n'a 
vruț ca femeia să treacă nepăsătoare prin 
faţa mea sau să-mi întindă mâna pentru 
muncă în comun, 

Nu voi fi o jucărie în mâinile soartei, ca 
romta ce se rostogolește acolo unde e îm- 
pinsă, a 

Chiar dacă aș fi silit să fac o faptă îngro- 
zitoare, tot m'aş smulge şi'aș' merge înainte. 





Era ui revărsat de ziuă dulce şi cenușiu. 
Soarele abia începuse să se ridice de dincolo 
de orizont, Deodată, ea apăru pe neașteptate 
în faţa mea, Nu purta rochie, ci o manta 


moale și largă, pe care o pusese peste că- 
mașă. Toţ trupul ei se contura ca o statue 


„de ghips sub pânza udă. 


Trecu prin fața mea, întrebându-mă : 
— Ai să mergi? 
Răspunsei : 

-— Am să merg, 

— Vino diseară 
icoană, | 

Şi trecu înainte, fără a intoarce capul, ca 
o statuie minunată; fiecare mișcare a ei.te 
înebunea, 

Se născu o zi grozav de caldă și inăbuşi- 
toare. Lucrătorii cari construiau podul pro- 
vizoriu, se scăldau în sudori. Sângele mi se 
urca mereu la câp, jar îmi ardea buzele şi 
ochii, 

Ce va fi diseară? 

Orice ar fi, voiu merge înainte, 

Să construeşști un pod pravizoriu, e lucru 
ușor, Pe urmă, poţi să te întorci de ori- 


la prăpastia de lângă 


unde. Dar să te supui, să ajungi robul unei 


femei care nu vede nimic altceva afară de 
ea, înseamnă să renunţi la tine însuţi. 

Ea nu-i vinovată. N'a învățat nimic, a 
auzit aşa de puţine lucruri, nu se gândește 
la nimic şi nu simte nimic. Dar e atât de 
frumoasă, încât poţi să înebuneşti, să mori... 

Chiar dacă ar trebui s'o ucid, toţ am să 
mă smulg din strâmsoarea ei!... 

Dacă ar trebui s'o omor!.. Să mă “dece 
Dumnezeu, 

După mine, viaţa mea valorează mai mait 


.[... 


intinderea bântuită de furtună, 
„noastră va fi distrusă. Apele spălau și du- 





Myrta trăeşște, ca o fioare, în această pă- 
dure în care nu pătrund decât ploaia și 
vântul. E ca un palmier în pustiu, care a 
crescut pe un petec de pămini prea mic 
spre a putea fi oază. N'are drepi să mi se 
pună în cale, 

Dacă voiu simți că m'a vrăjit, că pier, o 
voiu ucide ca pe un animâj stricător. 

Se lasă o seară tot atâi de csidă şi ină- 
bușiioare precum fuscse ziua ce 0 prece- 
dase. Părea că pământul crapă din cauza 
fierbinţelii, că arborii, ca şi ierburile din 
pădure, se usucă şi se vestejesc. Până şi 
apa dim râu părea obosită. 

Mă dusei la locul tixat. 

Era o prăpastie stâncoasă deasupra râu- 
lui, înaltă şi abruptă, aco'o unde, pe vre- 
muri, cireva prinsese cu cuie o iconiţă de 
un molift. Atum, iconițţa era ştearsă şi 
chipul sfântului nu se mai vedea. Eu și cu 
Myrta ne plinsbâm uneori pe acolo. 

Mă aşezai pe o piatră, cu picioarele de: 
asupra prăpasliei, pe al cărei tund spu- 
mega un râu de munie, aplecai capul şi în- 
chisei ochii. 

Şi când te gândești că ar fi putut să fie 
atât de trumos... Am fi putut să fim aşa 
de fericiţi... 

Am fi putuţ veni la piatra aceasia ca să 
ne vorbim despre iubirea veșnica şi să ne 
iubim până la moarte... 

Ce mă imp.nge inainte, în lume? 

Myrta nu-și va părăsi Soțu, şi au mă va 
urină: a ma presai PE Vaya pe care 
ar trebui So auc ac, inseamnă ami rupe 
spada deasupra propuuui Meu COșCiUug. YI 
reşte... Şi ce triuo5 ar ti putut să tie... 

Deodată, ea îmi aiinse umărul cu mâna. 
Mă desmoticui den gaiudurile mele. 

—— Pleci? mă întrebă, * 

— FPouui e gata, same plec. 

— Şi nu te mai îatorci? 

— Nu; 

— Dece? 

— Mi-e frică, 

— De mine? 

— Ma, curând ce mine, 

— Crezi că nu ie voiu urma? 

— Da, tu nai să vrei să mă urmezi. 

— Atunci rămâi aci! Rămâi, rămâi! 

Vorbea, șoptit acum. Se iăsă în genunchi 
jângă mine și când vorkea, gura e, era lân- 
gă buzele mele, 

— Şi aco:o? arătai cu mâna inainte, 

— Acoio!! (Myrta se apiecă înapoi). A- 
colu?! Ce-ţi pasă de ceeace se petrece acolo? 
Oare îi preferi pe âce.a pe cari nu i-ai vă- 
zut niciodată? Crezi că acoo ai să fii mai 
fericit decât dacă nu te duci tu, se duc 
alţii: unul, doi, zece, Parcă numai tu știi 
să construeştii drumuri de fier? Numâi pe 
tine vreu să iubesc! Mă auzi, mă înţelegi? 
Pe tine, numai pe tine! Nu vreau să mă pă- 
răsești! Trebue să rămâi! Trebue! Şi ai s'o 
faci! Ai să te stabileşii aci, întrun orășel 
apropia, — şopica ea, Am să vin câlare la 
tine... Ai văzut iapa mea murgă cu 0 să- 
geată pe frunte? Are să mă ducă la tine 
ca un fulger. Dacă vrei, am să te vizitez 
în fiecare zi. Nam săini mint Soțul, am 
să-i spun totul. E deştept şi bun, 

— Atunei spune-i că nu-l iubeşti, că mă 
iubeşti ne mine, că vrei să trăești şi că ai 
să mâ urmezi acolo! 

— Acob? Nu, mu, mi-e frică! Nu merg 
pentru nimic în lume. C.ne ştie ce mă aş- 
teaptă acolo, ce mă ameninţă?! Pe când aici... 
Priveşie cum se intiade spre t.ne iereguţa 
aceasta, priveşte-i fiunzeie mari şi bom- 
bate. Ascuită ce-ţi şopteşie păiurcâ„. Și ea 
vrea să te rețmă, penirucă mă iuveş:e, bă” 
trâna mea pădure!.... Ascu.tă cum freanătă 
deasupra mea, Mă iubeșie pehuiu iruniu- 
seţea și tinerețea mea... Șiie că sunt regina 
ei, fată a pădurii, a des.şuuji secular. Mă 


"iubeşte şi nu vrea să fm nviericiţă:... Ai să 


te stabi.eşti aci, nui aşa? Nai să mă pără- 
seşti? N'ai să părăsești pădurea şi pe mine? 

Căzu în genunchi înaintea mea și îşi îm- 
preună mâinile. Inchisei ochii și o înde- 
părtai uşor. In acecaş clipă, un fulger spin- 
tecă cerul şi un tuneţ se auzi în depărtare. 
Acest fulger aprinse parcă cu focul lui ini- 
raă Myntei. Sări în sus şi strigă: 

— Am să fac ca trăznetele să-ţi aprindă 
podul. Am vrut o furtună şi uite-o! Sunt 
vrăjitoare și am chemaţ furtuna cu toată 
puterea inuniji mele, Mam rugat stihiilor; 
sunt sălbatică și păgână. Am să fac ca trăz- 
netele să-ţi aprindă podui! Am să chem o 
ploaie care să-ți distrugă toată iucrarea! Va- 
lurile o să ducă cu ele şinele tale de fier, 
ca pe nişte așchii! Priveşte! Ascultă! 

Se apropia, în adevăr, o furlună. Nori 
negri acoperiră cerui cu o repeziciune ne- 
maâipomenită, fulgere orbitoare sclipeau me. 
reu, țuna. In mai puţin de cinci minute, 
furtuna bâniuia deasupra noastră. 

Molifți seculari ne apărau capetele de 
ploaie, care curgea parcă şiroaie din nori. 
Tunete ingrozitoare se auzeau într'una. Nu 
mai era o simplă furtună: era o adevărată 
rupere de nori. Stam pe marginea prăpa- 
stiei, lângă Myrta. Cu gâtul întins și cu gura 
întredeschisă, parcă aștepta, dorea ceva, 

Deodată, un snop de flăcări se văzu în 
în depărtare, 

— Podul tău! strigă Myria, triumfătoare, 

Pâraiele din pădure se revărsară. 'Torente 
de apă curgeau depe stânci. Printre copaci 
apărură, tierbând și spumegând, pâraie, pe 
care nu le văzusem până atunci. Puhoaiele 
luau cu ete buturugi smulse Gin pământ, co- 
paci doboriţi de trăznete și de vânt. Sub 
picioarele noastre treceau, târite de ape, 
blocuri de piatră şi molifţi. După câtva timp 
auzii în apă sgomot produs de ciocnirea umor 
obiecte de metal înire ele, 

— inele! strigă Myria. 

Nu puteam să mă îndoiesc că, pe toată 
lucrarea 


ceau cu ele toi ce întâlneau îm calea lor. 
Imi strânsei pumnii. 


Trad. de R. DONICI 


La iumina trăznetelor, în mijlocul fur 


tunii, ploii şi al puhoaielor, Myata stătea îns 
intea mea, mă privea în ochi, cu gura între- 
deschisă, cu nările dilatate. AR i 

— Vezi? N'ai să mergi mai departe. Tre- 
bue să rămâi. Am vrăjit furtuna, apele, 
trăznetele. Podul tău e în flăcări, şinele tale 
sunt purtate de puhoaie, totul se rostozo- 
leşte acolo, jos, în râul acesta. Trebuie să 
rămâl, pentrucă așa yreau. 

O mânie nespusă mă înăbușşea, 

— Am să construesc o nouă limie, un nou 
pod! îi strigai Deszeaba vreţi să mă opriţi 
tu şi sin stra ta pădure. Dacă voi două veți 
deveni un singur monstru care mi se va pu: 
ne în cale, îl vou strânge de gât șI voiu 
merge înainte, 


Părea că Myrta nu aude <uvintele mele. 
Mă apucă de mână şi, strângându-mi-o cât 
putea de tare, îmi spuse cu patimă: 

— Tu n'a; să mă părăseşti. Jură-mi că 
n'aj să mă părăsești! Vreau, cer să-mi juri! 
Eşti al meu! Pădurea, vântul şi ploaia mi 
te-au dat! Jură-mi că ai să rămâi cu mine. 
Ce ţi pasă de lume dacă mă iubeşti?! Sunt 
a ta, priveşte! 

Mă mă de umeri şi mă trase spre ea. 
Pentru întâia oară îi îmbrățișai trupul, în 
clipa aceea, m'mtea mi se întunecă, buzele 
mi se uscară din cauza lipsei de aer. Sim- 
țeam că mă prăpădese . 

In răstimp, Myrta mă trăgea spre ea, în- 
coăcindu mi braţele în jurul ei și împletin- 
du-mi-le cu ale ei. O simţeam toată, lângă 
trupul meu, 

— Eşti al meu! șoptea. Jură-mi că mai 
să te mai duci acolo! 

— Myrta! strigai eu. Dă-te laoparte din 
calea mea! Furtuna mi-a distrus lucrarea, 
dar am s'o iau dela inceput, Lasă-mă! Da- 
că mă 'mţelegi, dă-mi drumul! Votu munci 
cât vaiu trăi şi numai moartea mă va sili 
să-mi părăsesc lucrările! Dăwmi drumul! 

— Niciodată ! Știu, simt că ești al meu! 
Pădurea, furtuna, vântul și ploaia mă 1 -aA 
dat. Ai să rămâi! 

Pieptul ei era lipit de pieptul meu, bu- 
ze!e ei erau lângă buzele mele, trupul ei se 
contop'se cu trapul meu, Îmi dădeam sea- 
ma că Myria nu trebue să mai existe ca să 
mai pot trăi eu. Din cauza furtunii, a focu- 
Imi dela pod și a sgomotuiui produs de cioc- 
nirea şimelor între ele, eram cât pe-aci să 
imi pierd cunoștința. 

— Dă-mi drumul! strigai, smulgându-mă 
din brațele Myrtei. 

— Niciodată! 

In giasu! ei suna triumiul, Mă pase ia 
mă aplecam spre picioarele. ei.  Dară. 
atinge măcar o singură dată de oale ei 
dacă m'aș da, ei o singură dată, aș pieri pen- 
iru totdeauna. N'am să mai rezist, nam să 
mai rezist, mam să mai rezist! : 

Myrta mă înghițea. Dispăream în ea, mă 
pierdeam. Ii dădea seama că triumtează, 
că am să cad la picioarele ei, ca un copac 
tăiat, că de dragul ei am să renunţ la toate, 
că am să jur că mam s'o părăsesc!.. 

Triumfa!.., 

Deoăată, mintea mea deveni rece, limpe- 
de și trează. Cu o repeziciune memaipome- 
nită, înțelesei axioma matematică: spre a 
putea trăi eu, dânsa nu trebue să maj existe. 

Şi, conştient de fapta mea, cu răceală -de 
matematician, cu toată nepăsarea unui gest 
mecanic, îmi smulsei mâinile diatrale «ei 
$i-i dădui brânei din marginea prăpastiei, 

Trupul ei aib se rosiogoleşte acum acolo. 
la vale, spre râul care duce urlânăd copaci, 
pietre, grinzile podului meu şi şimele liniei 
me!e distruse... 

Poduri şi crăci îi Sfâşie fața, pieptul, şol- 
duriie și picioarele aibe. Crengi monstruoa- 
se i-au străpuns ochii... Apa îi umple gura, 
o iîmeacă. Părul ei lung şi mătăsos s'a des- 
petit şi se agaţă de crăci, de pini tineri 
doboriţi, se încurcă și o trage după el. Ce 
suferință! Dumnezeule! Poaie că mai tră- 


eşte!... 
Doamne! Doamne! Doamne! 
Furtună, apă și tu, sinistră pădure, o- 
moriţi- o! 
Dumnezeule! Ucide-o! L.as'o să moară! Oh! 
L 


A doua zi dimineaţă, am reînceput laceul. 
Podul, aprins de trăznet, se prăbluşise. Pu- 
hoaiele iuaseră şinele pe o mare întindere, 

Totul trebuia făcut dela inceput, 

Domneau peste codru, peste turtuni,. peste 
stihii, peste mine însumi. Voiu merge unde 
voiu yroi. Triumi! Degeaba mă ameninţă 
codrul acesta sinistru. intrasem în ei, îl cu- 
cezisem cu forţa, îi pângărisem sfințenia și 
frumuseţea și-l silisem să mă. recunoască .de 
stăpân. El pornise împotriva mea cu furtu- 
nă, trăznete şi puhoaie, însă se supusese 
după luptă. . 

Sute de braţe ridică acum topoare și a- 
ceste sute de braţe sunt voința mea. 

Codrul conjurase cu imima, sângele şi 
sentimentele mele, pusese înaintea mea o 
femeie, îmi închisese drumul prin străkuci- 
rea ochilor ei, dulceața buzelor, farmecul 
vocii, rotunjimea sânilor și a şoldurilor ei. 
Eu însă îi dădusem brânci într'o prăpastie. 

Acum merg unde vreau, merg triumtător. 

Sunt puternic, de neînvins, sfimțit de vie- 
torie, 

Continui construcţia liniei ferate. Când o 
voiu termina, voiu începe alta. Așa voiu face 
mereu, mereu, mereu. 

Es vast im Meer der Runenstein, 

Da sitz'ich mit meinen "Prăumen; 

Es pfeift der Wind, die Miwen sche:n, 

Die welien, die wandenn und schăumen. 

Ich habe geliebt manch schânes Kind 
Es schăumend und wandem die Weilen..1) 

Victorie ! 





1) O stâncă cu pisanii runice iese în mare, 
Acolo mă refusiez cu visele me; 
Vântul şueră, pescârușii stnisă, 

Vaurile pr'begesc şi spumegă. NI 
Am iubit copile frumoase... 

Valurile spumegă şi. pribegesc... 





Taxa porta plătită în numerar conform aprobării die, G-le P, T.T, Ne. 24464-999