Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0009

[ 





PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov : 


VIPSUL 


= La ) 


EPA 








ABONAMENTE: ANUL L eNr.9 
FII TE REDACȚIA ŞI .ADMINISTBAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL 4 
torit titu 
mei 0 At ca due „a BUCUREŞTI 1 Ste. Brezoicau 2533 PREŢUL 5 LEI SAMBATA 22 Februarie 1941 
particulare 250 „ TELEFON 3.30.10 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





Intâi conştiinţa 


Se află înscrisă undeva, în istoria biologiei, o foarte 
curioasă doctrină pe care geniul ordonator imamnent al 
timpului, — acest bibliotecar specializat în catalogări, — 
a etichetato  „arhestesism'“. Semnificaţia termenului 
(„arhe“ = început: „estezis” — simţire), etimologicește vor- 
bind, nu spune prea mult, dacă ignorăm împrejurările îs- 
torice în care teoria menită acestui nume, a avut rațiunile 
ei să apară, 

— Ce ne interesează ? veți putea zice. Ce ne interesea- 
ză raţiunile necesităţii genelice ale cutărei teorii biologice 
cu nume straniu sau fără nume, când împrejurul nostru 
se stărâmă munţi, se prăbușezc state, regimuri şi credin- 
țe, când se 'nvălmășesc limbile şi se 'ncaeră continente? 
Omenirea e într'un impas prea tragic ca să mai avem vre- 
me de filosefat asupra labilităii sau fixităţii speciilor. Să 
revenim așa dar la actualitate, sau să renunțăm la dis- 
cuție, 

— Dar nicidecum, stimat cilitor, nicidecum, (pare să 
protesteze, vexat, spiritul intem al esseului acesta, care 
se vede amenințat să nu-şi poată implini uzsita, acuzat 
așa de penepusă-masă de inaderență la actual). Nici- 
decum | Sunt și eu un copil al veacului, (se recomandă 
spiritul intern al esseului,) și din neliniștile lui mă nasc. 
lar faptul că autorul teoriei „arhestesismului” își expune 
convingerile într'o car'e apărută în 1295, nu insemnează 
că eu e fără legătură cu situaţia actuală. Dimpotrivă! Si- 
tuația aciuală și putințele da a eși din ea, care se prezin- 
lă pe rând conştiinţei gânditorului dureros pătrunsă de pin- 
tenul prezentului, au dus la soluția dată unei probleme nu 
lipsită: de trăsături analoage, în 1895, de americanul E. 
Cope. În „The primary factors of organice evolution”, a- 
cesa dzzbătea, din sânul şcoalei transformiste a neo- 
lam arckismului, problema variaţiei speciilor organice. În 
formarea unui organism viu, în to'alitatea caracterelor lui 
specifica, Cope recunoștea rolul acțiunilor fizico-chimice 
ale mediului: fiziozeneza, cu termenul său. În virtutea a- 


cestei iziogeneze, cu de pildă spini, plantele din regiunile 


uscate și deșerie, în virtulea ei diferă după vobhimul apei 
dulci în care trăesc, diametrele cochiliilor de moluște, în 
virtutea ei pupele aceloraşi soiuri de fluturi, expuse la tem- 
peraturi d'fzrite în timpul metamorfozei, vor da adulți de 
culori diferite, în viriuiea ei animalele din grote sunt 
oarbe. pre 

Fiziogeneza își întovărăşește, pentru determinarea va- 
riațiunilor spezitice, kincivgeonezc, care este producereu de 
noui carac'ere prin mişcările vietătei, sau prin imobiliia- 
tea sa, sau nefolozirea organelor sales. Kinetogeneza lui 
Cope este acea „funcţie creatcare de organe“, a tuturor 
lamarckienilor. Până aici, originalitatea lui Cope e îndo- 
ielnică. Dar iată două concepie: „onageneză“, şi „cata- 
geneză ', care semnifică dintr'odată vederi noui. Să le ex- 
plicăm : Dacă fizio — şi kinetogeneza acționează fără 
nici o finalitate, ele aduc prin mecanicitatea lor, stereoli- 
pizarea indivizilor și degenerescența, asifel, a speciei : ca- 
tageneza. Dacă dimpotrivă, funcţionarea celor două ac- 
țiuni fizico-chimice duce la ztruc:uri organice mai comple- 
xs, este pentrucă în jocul lor pur mecanic, a intervenit 
ceva: schimburile energetice dintre diversele părți ale 
organizmului, energia sa bathmică, cu termenul lui Cope, 
forța creşterii nesupuse legilor mecanice, legea internă a 
animalului însăși, liberatea desvoltării sale paralel cu 
determinismul exterior. 

Animalul şi-a impus o finalitate. Sau, mai curând, o fina- 
litate. s'a impus animalului, care a poslulat integrarea — 
intr'un anumit fel — a daterminantelor externe. Anagene- 
za, evoluţia pozitivă, nu e posibilă decât datorită acestei 
finalităţi, acestei nemaiindesiulări cu determinismul. 

De altfel; in concepția lui Cope, legile mecanice, deşi 
determină viaţa, nu o pot naște. Materia, an-vitalul nu 
poate naşte viață. Cele mai multe doctrine, observă el 
închipuie o complicare progresivă a materiei prin simplul 
ioc al legilor fizice. Şi dintr'odată, ca printr'o lovitură de 
baghetă magică, introducem în complexitatea materiei, 
viața. Trucul e da nsinlăturat, dacă pornim dela explica- 
ţia pozilivistă, a evoluţiei acesteia dela simplu la com- 
plex. 

-Cope însă nu acceplă salturile în gândire, odată ce na- 
tura nu le practică. E mai simplu să deduci viaţa din via 
ță. Organismele rezultă, după el, din integrarea anumitor 
efecte ale legilor mecanice, în finalilatea iniţială a vieții, 
Și viaţa, întrucât însemnează finalitate (libertate, non-de- 
terminsm) însemnează conştiinţă. 

„„Consciousness was coincident with ths down of life”, 
scrie Copa. (Conştiinţa a fost coexistentă cu zorile vieții), 
„Nu se poata înțelege că circulația s'a născut întrun pro- 
tozoar plecând dela o vacuolă supra încă:cată de materii 
alimentare, decât dacă protozoarul, suferind de suprain- 
cărcarea aceasta, a găzito uşurare în mişcările prin care 
ajuta la repariiția lichxlului alimeniar în diversele părți 
ala protoplasmei sale”. „Este deci durerea, suferința, ca 
principiu al tendinței (scrie un comentator) și prin urmare 
conștiința (nu gânditoare dar sensibilă), care trebuie re- 
cunoscută la începutul oricărei evoluţii”. : 

; i - 

Analogiile se impun dela sinz. De-atâtea ori dear am 
spaculut teoretic asupra concepţiei organicisie, manifasta- 
tă în sociologia nouilor sisteme polilice totalitarisie, 

Se pornește dela realitatea rasială a naţiunei. Cali:ăţile 
rasiale specifice ale unui grup e!nic sunt rezultaiul acțu- 
nilor mecanice ale mediului fzic asupra acestuia, (Fizio- 
geneza), și ale reazțiunilor, rezistență sau mișcare, pren- 
tate de grupul social (kine:ogeneza), acționând asitel prin 
reflex azupra celor ca le produceau, 

Organismul etnic astfel înfiripat, n'are însă al'ă reali: 
tate decât cea naturală. Însemnătalea lui e aceeaș cu a 
orcărzi vie!ăţi, d'ferentiate da speța care o naște, prin ac: 
țiunea mediului, cu legile sale mecanice. 

Rămânând în cadrul determninismului, organismul etnic 
natural nu va dobândi niciodată realitate socială, Politic, 
față de celelalte neamuri, el nu va însemna nimic mai 

„mult decâ! pădurea în care trăeşte sau cireada pe care-o 
' mână la păscul. El aşteaptă categeneza. 


a. 





E (Urmare în pag. 2-a) 


N, N. TONITZA 








„In pridvor“ 





PE RR i ie 


crisoare despre cer, lumină şi câniec 


Insingurat, prietene drag, îmi scrii că ai 
regăsit vechi preocupări ; că ai isbutit să 
legi un fir al trecutului cu prezentul şo- 
văitor, şi că într'o selipire a clipei care se 
poate reţine uneori, ai văzut iarăși lumi 
pe care le socoteai pierdute. Mă anin şi eu 
de gândul acesta fermecător, cum l-ai nu- 
mit, şi încerc să trec pe lângă chipurile 
primei noastre tinereţi. 

Știi că nu pot să mă opresc la acea vi- 
ziune redusă a universului, la acele com- 
paraţii simplificate, cum le spuneam odi- 
mioară. Pascal se mulțumea să treacă prin 
fața lui imaginea celor două universuri. 
Al ființei noastre şi a celor neînsuflaţite. 
Şi lesne dădea o definiţie, rămasă de atunci 
clasică : o sferă al cărei centru este pre- 
tutindeni, iar circonferința nicăeri. 

N'a fost numai o simplă ieşire din în- 
curcătura pe care ţi-o pune în cale ne- 
sfârşitul, când voiești să străbaţi drumu- 
rile prăfuite de stele. Ceeace a adus știin- 
ta, dela Pascal până astăzi, poate fi in- 
teresant prin amănuntele iscate la fiecare 
pas. Poţi rămâne uimit, asistând la sări- 
turile cutezătoare ale ştiinţei ; poţi să pri- 
vești înapoi, aici şi înainte, în viitor... Dar 
peste limitele din al şaptesprezecelea veac 
tot n'ai înaintat. O sută de univzrsuri, un 
milion de universuri, nu redau capătul sau 
marginea, căutate în zadar. 

Plimbă-ți sufletul pe potecile acestea 
unde au mai ostenit, de atâtea ori, atâţia 
altii. Incearcă să potolești setea de n2măr- 
ginire, și fii cutezător. Suprema bucurie, 

repet, rămâne numai în neîncetata și 
neobosita căutare. 

Ai vreaapoi să ai și o altă satisfacţie, 
cercetător modern a! universului! Să cu- 
prinzi în mintea ta cezac2 nu și-au însușit 
alții. Mulţumiri nu ai să ai. Vei v2dea lumi 
peste lumi rostegolindu-se, sori multico- 
lori, iradiațiuni şi vadenii ameţitoare. Vor 
trece înainte aceleași scene ale firmamen- 
tului; privirea ta se va nbişnui în n2- 
curmata căutare, care nu se oprește, deși 
spectacolul este aproape acelaş. 

Mai curând ai să mărturisești că se re- 
petă ceeace s'a știut altădată și că o icoană 
comună întregei omeniri străbate timpu- 
rile şi cugetul. ; 

Viziunea universului rămâne, prin ur- 
mare, aceiași. Ai simplificat sau i-ai îmbo- 


de C. N. NEGOITA 


găţit datele, lumina iţi întunecă privirea. 
aughieri, ajuns la popasul din urmă al 
Sfantuiui Poem, nu incerca acelaș lucru? 
In cercul întreit al divinității, unde i se 
inălțase sufletul, acolo unde în siavă şi 
maestoase cântece de argint, sferele dăn- 
țuesc dela începutul veacului, inima tre- 
saltă, dar spiritul se înclină, fără puterile 
de până atunci. 

Din „înalta lumină”, cum o numește ră- 
tăcitorul florentin, ar vrea să culeagă o 
scânteie, pe care s'o treacă apoi „lumii 
viitoare”. Ochii nu se pot întoarce, însă, 
din faţa uraganului de lumină. Mintea stă 
suspendată, tăria hotăririi se topește în 
căldura cerească şi numai amintirea exta- 
zului paradisiac ne este trecută în versur 
rile care trebue să încheie 
medie. 

Se pare că singurul ţel ce însoțește 
sâmburele nesfârşitului este ca singur să 
se înțeleagă, singur'să priceapă şi tot sin- 
gur să-și împlinească iubirea care-l mis- 
tue. Cuvintele Sfântului Apostol loan ră- 
mân temelie în aceastii eternă definiţie a 
înaltei lumini : „Dumnezeu este lumină și 
niciun întuneric nu este întru el” (Epist., 
1,5). i 

Am urmat, așa dar, căile stufoase ale 
universului material, um străbătut apoi 
limpedea regiune a paradisului ceresc, iar 
răspuns n'am ajuns să dăm chinuitourei 
întrebări dela care am pornit. Poate că o 
altă mulțumire am obţinut acum. Negreșit 
că oboseala spiritului n'a fost biruită. Dar 
acest spirit nu s'a înecat în oceanul de lu- 
mină, ci a prins alte aripi, pentru alte 
căutări ispititoare. 

N'a fost, însfârşit, nici spulberarea ori- 
cărei nădejdi. Am ieşii împreună, în aerul 
tare al nopţii, cu zâmbetul dulce al su- 
premei bucurii de care-ţi pomeneam. Şi 
ne-am întors, tot ca odinioară, către var” 
surile care prin imaginile și armonia lor 
cântă străduinţi şi preocupări asemănă. 
toare. 

Simţi versurile în pieptul tău mai fra- 
gede, roua în care sunt învăluite nu se 
destramă, ci mereu se împrospătează, îm- 
hrățișând cu ardoare cântecul care vine 
spre ea. 


(Urmare în pag. 2-a) 


” letă, 


Divina Co.. 





N. N. TONITZA 


Nu cred să fie vre-unul din 
cei ce l-au iubit, l-au ascultat 
pe Tonitza, ca profesor şi l-au 
admirat ca artist, care să nu 
aducă pe mormântul lui, pioa- 
sele flori ale aducerii aminte. 

Sfaturi, crâmpeie de conver- 
saţii, ceasuri petrecute în 
preajma Maestrului, îmi sunt 
intipărite adânc în minte. 

Eram la Bucureşti, în Fe- 
bruarie 1940, aveam expoziţie 
ia Ateneul Român. N. N. To- 
ritza era bolnav, de peste un 
an. Pe la mijlocul lunii, am a- 
fiat că se simte mai bine și 
speram că Maestrul meu, dela 
Academia de Arte Frumoase 
din Iași, va poposi și în expo- 
ziţia mea. 

La sfârşitul lui Februarie 
însă, a închis ochii pentru 
totdeauna,— după Ştefan Di- 
mitrescu, — al doilea stâlp al 
„Grupului celor patru”. 

Imi amintesc de clipele trăite 
în preajma +„Maestrului”, — 
cum îi spuneam noi, elevii lui, 
— începând de prin 1934, când 
m'am înscris la secţia de spe- 
cializare a picturii, atelierul 
„N. N. Tonitza”. 

Era într'o dimineaţă; după 
corectură, când cobora scările 
Gin atelier, l-am întâmpinat și 
l-am întrebat cum să fac să-mi 
vadă picturile, spunându-i că 
majoritatea lucrărilor sunt în- 
cadrate şi e greu să le aduc la 
scoală; mi-a promis că a doua 
zi, la ora 8 dimineaţa, dacă mă 
voiu duce cu o trăsură la d. 
Cosmovici, (unde stătea), va 
veni să mi le vadă. 

A doua zi. la ora hotărîtă, 
Maestrul mă aștepta; l-am dus 
acasă, mi-a văzut lucrările, 
unele i-au plăcut, altele nu; 
mi-a dat anumite sfaturi, re- 
țete pentru prepararea cartoa- 
nelor, așezarea culorilor pe pa- 
încadrarea tablourilor, 
etc., sfaturi ce ni le repeta me- 
reu în aitelier. 

Ca un omagiu pentru tot ce-a 
fost pentru mine Maestrul To- 
ritza, înșir câteva din nenu- 
măratele lui sfaturi, pe care ni 
le dădea cu atâta generozi- 
tate : 

— „Paleta, cu vopselile de 
pe ea ar trebui să fie pentru 
pictor 'ceiace pentru un muzi- 
cian e orchestra cu diversele 
ei instrumente muzicale. După 
cum prin punerea în mișcare 
a tuturor acestor instrumen- 
te muzicianul poate să scoată 
un ansamblu de armonie fo- 
nică, — tot astfel pictorul — 
din combinaţiile culorilor sa- 
le de pe paletă, — trebuie să 
capete un ansamblu de armo- 
nie, cromatică. 

Aşa precum fiecare instru= 
ment muzical trebuie să-şi 
păstreze în ansamblul unei or- 
chestre caraclerul lui original. 
— asemenea o culoare, urebue 
să-şi păstreze în ansamblul 
cromatic, caracterul «ei origl- 
nal. 

Conducătorul de orchestră 
care va gândi să scoată din 
instrumentele de metal sune- 
te de instrumente de coardă, 
sau din cele de coardă sunete 
de instrumente de vânt, vă a- 
sigur că e un om lipsit de sim- 
țul meseriei sale. 

Dacă un instrument muzical 
poate stabili, prin intervenția 
singură a arcușului sau a ae- 
rului, o scară muzicală, tot 
astfel o culoare poate stabili 
— prin intervenţia albului, — 
o întreagă scară cromatică. 

Pentru pictor, paleta este un 
instrument” prin intermediul 
căruia sufletul lui cată să se 
exprime plastic, — tot astfe! 
cum, pentru un cântăreţ vioa- 


“ra este instrumentul prin in- 


termediul căruia sufletul lui 
sc exprimă muzical 

Fac înadins această alătura- 
re, pentrucă singura artă cu 
care pictura se înrudeşte mai 
adânc, rămâne tot muzica. 

Deci, ceia ce sunt strunele 
woriji pentru un' cântăreţ. — 
pentru un pictor sunţ culorile 
paletei lui 


de pictor P. HÂRTOPEANU 


Albul nu e o culoare, e un 
mijlocitor; cum fiecare strună 
a viorii poate fi singură sursa 
unor infinite note muzicale. 
tot astfel o singură culoare pe 
paleta noastră poate fi isvorul 
unor infinite nuanţe cromatice, 
Degetele, lunecând pe o stru- 
nă, nasc o „scară muzicală”. 
Albul — strecurat într'o <u- 
loare — naște o “scară croma- 
tică. Desenul, afară de intere- 
sul lui pur constructiv, este o 
scară melodică de negru şi 
alb. 

Nesfârgite și înalt delicate 
sunt armoniile ce se pot scoa- 
te numai din cele patru stru- 
ne ale viorii, cum nesfârşit de 
bogate și miraculos de fine 
sunt armoniile ce se pot sta- 
bili cu cele irei culori elemen- 
tare ale paletei noastre: roșul, 
galbenul şi albastrul. 


Sinteză a spectrului solar, 
roşul, galbenul şi albastrui 
păstrează în sâmbure suma 
tuturor combinațiilor” câte 


sau etalat până acum pe pa- 
lea pictorilor şi câte vor mai 
fi. deacum înainte, puse în cir- 
culaţie de iscoditoarea râvnă 
neodihnită a chimiștilor” 


DEPRE PALETĂ 


Maestrul "Tonitza ne spunea: 

— „Nu puneţi pe pale.ă de- 
cât culori de aceeaşi marcă şi 
pe câț vă îngădue controlul, 
ae aceeași vârstă; nu vă aşe- 
ziuţi niciodată la lucru înainte 
de a face, cum spun pictorii 
„tonleta” paletei. 'Toaleta pa- 
letei constă din aceasta: fre» 
caţi fiecare grămăjoafă de cu- 
loare cu cuțitul, întâi ca so 
împrospătați (operaţia asta e 
bine să se facă chiar şi atunci 
când scoateţi culoarea nouă 
din tub) şi apoi, ca să v'o po” 
triviţi (adăogânduri câteva pi- 
cături de  uleiu), — atât de 
moale, cât credeţi că e necesar 
lucrului. Căutaţi cu acest pri- 
lej, ca toate grămăjoarele de 
culori, să fie egal de frecate și 
egal de noi. 

Seara, când vă lăsaţi de lu- 
cru, aveţi iar grijă de paletă, 
curățaţi-o bine, apoi faceţi 
controlul tuburilor; nici mun 
tub «de culoare să nu rămâe ne- 
înșurubat şi să fie bine 
strânse. 

Ordinea și curăţenia paletei 
unui pictor e oglinda discipli- 
cei lui interioare şi a dragostei 
lui curate pentru meseria pe 
care şi-a ales-o. 

Pentru ce: ce vor cu tot di- 
nudinsul să intre în tainele de- 
senului sau ale picturii, mate- 
rialul  (absoluţ indispensabil 
chiar din primele clipe) care 
nu va trebui părăsit până la 
sfârşitul vieţii de artist, e așa 
zisul „carnet de schiţe”, cu 
creionul ori cu stiloul. 

Marele capital al unei stră- 
Jucite cariere plastice nu se a- 
goniseşte decât din micile (a- 
deseaori neînsemnatele) obsexr- 
vaţii ale naturii — şi însemna- 
rea lor imediată, ceas cu ceas 
ş: zi cu zi. 








(Urmare în pag. 5-a) 





N. N. TONITZA 
(Ulţima fotografie, Februar 1940) 


—— 2 


CRON 


Ernest Bernea: Pași in 
singurătate, poeme in proză 


Esta vrednică de studiat 
atitudinza cărturarilor noș- 
tri mai tinori, față da creș- 
tinism. În unele manifes- 
tări ale scrisului lor își 
mărturiseec adeziunia doe- 
trinară, astfel încât trec 
dropt  rânduitori ai unei 
culțuri creștine, — iar în 
alteia, opuse teoriei, cum 
este poezia, își destăinuzse 
desoricntarea lăuntrică față 
de cca co constituie însăși 
temoiul învăţăturii creşti- 
ne: cunoaşterea adevărului 
sacru, Ar fi deci cazul să 
ne întrebăm cum este posi- 
bil ca acelaş autor să susţi- 
nă în filosofia culturii ado- 
vărul sacru, iar în intimita- 
tea persoanei sale, din care se 
produce lirismul, să-și tân- 
guie tristeţea necunoașterii. 
Firește, nu punem decât o 
prebicmă, fără a ști dacă 
putem să corectăm pe un 
astf=l de autor. Incepând 
astfel reconzia despre „po- 
emele în proză“ ale d-lui 
Ernest Bernea, vrem doar 
să amintim că pootul esta 
şi un gânditor preccupat 
În numeroase studii şi ese- 
uri, de tradiționalismul nos- 
iru ortodox. In acast doms- 


niu, scriitorul se străduie 
să formulzze 1lemale unzi 
culturi şi chiar ale unci 


metafizici creștine. In pos- 
zi însă d. Ernest Bernea 
exprimă nedumeriri ca a- 
ceztea! „Viaţa este  dure- 
roasă; viața este frumoasă. 
Care să fi» adevărul? A- 
mândouă la un loc. Dar 
st'm noi oare care coste ada- 
vărul?“ (pag. 11). Ni se pa- 
re curioasă întrobarza chiar 
raportată aici, la bucurie 
sau tristeţe, cu atât mai 
mult când vedem că poe- 
tul a ales un verset din e- 
vangholia lui Ioan și l-a 
transcris la începutul căr- 
ţii: „Lumina luminează în 
întuneric şi întunericul n'a 
biruit-o“, 

Pentrucă în evanghelia 
lui Ioan găsim şi faimoasa 
întrebare a lui Pilat, pusă 
cu degajarea unui filosof 
“sceptic „apusean“: „Ce este 
adevărul“? (loan, 18, 38). 


“An felul acesta procuratorul 
prob:ema 


„rezolva intimă 


pentru el dacă să creadă 
sau să nu creadă pe lisus 


care în versetul anterior 
spune: „Eu spre  accasta 
m'am născut și pentru a- 


ceasta am venit în lume, ca 
să mărturisesc adevărul“. 

Sensul prezenţei lui Pi- 
lat, în evanghziia IV, este, 
între altule, şi acela de a a- 
răta gradul de oboseală al 
sufletului  greco-latin, care, 
înaintea unei mărturisiri 
despre adevăr, se apără de 
păcat, punând o întrebare la 
care nu așteaptă răspuns, 
peuuru Că Mc UN Laspună 
nu „-ar lace să vada, cand 
nare ochi să vaaa. Un 
creștin cunoaște însa adevă- 
rul, din moment ce se nu- 
mește creștin, şi nu șum 
dacă se mal poate intr-ba 
despre ei, cu alat mai mult 
când nu € vorba ds o tixa- 
re dogmatică ci de lumina 
lui inreroară. Ni se va 0- 
biecta, desigur, că în cazul 
d-lui Ernest Bernea avem 
de a face cu ceea ce sechoa- 
mă „dramatismul  sutletu- 
lui modern“, care își caută 
reazămul în învăţătura or- 
todoxiei noastre, şi că ori- 
entarea sa, fie şi şovăelnică, 

srită o preţuire totală, 

Noi avem siguranța că 
fără ortodoxie, care este 
cea mai înaltă din învăţă- 
turi, nu putsm face nimic. 
Chasiiunea este dacă este 
bine să vorbim sau să scri- 
em turburaţi, înainte de a fi 
lămuriţi, ca nu cumva, măr- 
turisind nelămuririle noastre 
să nu contribuim mai mult 
la dezorientarea generală. 

Pentru că un fapt rămâ- 
ne stabilit: problema doc- 
trinei noastre creștine se a- 
îlă astăzi în sarcina cărtu- 
rarilor. Vor ști ei să-i afle 
adevăratele sensuri, să le 
scoată din uitare, şi să le 
dăruie proaspete şi vii, po» 
porului flămând de luminare 
sfântă? 

Chibzuim astfel,  bucu- 
rându-ne că îl știm pe d. 
Ernest Bernea  pomit mai: 
demult, cu convingere susţi- 
nută în căutarea acastor 
sensuri. Aci, nu ne scapă 
totuși din vedere ciudăţe- 
nia felului comun de a vor- 





ENRICO  MAINARDI. Dintre 
violonceliştii de seamă câre ne-au 
fost oaspeţi, Enrico Mainardi a 
ştiut, încă dela prima lui călăto= 
rie în România, iăcuiă acum a- 
proape douăzeci de ani, să-şi gă- 
sească un loc privilesiat în su- 
fleicie şi simpatia ascultătorilor 
noştri. 

Infăţişarea lui de făt frumos nu 
contrasta întru nimic cu viersul 
violencelistului, ale cărei corzi 
știa încă de atunci să le răsfeţe 
„cu atâta naivitate,  Privirile lui 
visă'oare nu erau o atitudine stu- 
diată, nu erau „teatru“. 

Murica pe care o răpea vio'on- 
ceului său, o mărturisea fără în- 
cetare. Și totul se contopea atât 
de armonios. sub accen'ele înflă- 
cărate care dădeau în fiecare cii- 
pă muzicii exprimate emoția sin- 
cerității, emoția unei simțiri pe 
cât de vie şi de mistuitoare, pe 
atât de aristocrată în subtilele ei 
ervuri în aria instrumentală că- 
reia i se încredința. 

“Din nou la „Filarmonica“, or- 
chestra debutului său; !a noi, cu 
maestrul George  Georsescu la 
pupitru. tot ca în ziua în care 
talentul său de elită se desvăluia 
pentru prima dată la „Ateneu“ şi 
când, după o interpretare revela 
toare, diriiorul, care nu de mult 
părăsise violoncelul în urma unei 
dureroase  oprelişti fizice, îl a= 
plauda şi el, cu mulţimea, cu la- 
crimi în Ochi, Enrico Mainardi a 
răscolit cu dozoritor  tempera- 
ment paginile concertului de 
Dvorak, mu admirabilă virtuosi- 
tate și o elocinţă atât de persua- 
sivă, în spontanele ei svâcniri 
incât, tot ceeace putea părea me- 


diocru, s'a metamorfozat în fer- 


ae ROMEO ALEXANDRESCU 


mecătoare muzică. Mecanismul 
de rară puritate a artistului a 
prins în transparenţele sale tot 
cecace elocința expresiei  muzi= 
cale trebuia să aleasă din țesă- 
tura compoziţiei, în stilizări care, 
apanaj al marilor artişti, rămâ- 
neau tot atât de nobile şi de de- 
licate chiar în cele mai tumul- 
to2se involburări sonore. 

Mainarâi va trebui de aceea să 
răspundă şi altădată admiraţiei 
particular de calde a publicului 
comânesc,  întorcându-şi iarăşi 
paşii de călător muzical pe me- 
leagurile noastre. Pentru atunci, 
pentru viitoarele lui drumuri în 
tara noastră, căci, de sigur, va 
mai veni de multe ori, deşi prin 
resn”sele de preţ pe care le risi= 
peşte din plin în fiecare inter. 
pretare, reuşeşte să situeze pe 
un superior plan muzical tot 
ceeace îşi aleze din biblioteca 
de concert a violoncetului, ne 
va prilejui sărbătoarea intezra- 
lă a ascultării concertului de 
Schumann, de pildă și ne vai- 
niţia în recitaluri, şi asupra 
muzicii italiene moderne, care 
trebue să fie reprezentată, pre- 
supunem. interesant, şi în lite- 
ratura vio'oncelutui, 

Retm'â!nirea  Mainardi - Geor- 
gescu-Filarmonica, a strâns ele- 
mentele muzicale şi sufletești ce 
pot da unui concert nu numai 
prestiziu şi ținută, dar si am- 
bianța fecundă a unor fericite 
coincidenţe cu particular ecou în 
atmosfera lui, în aportul lui, în 
autenticitatea lui de emotie. 

Au putut ae aceea hotări un 
concert deosebit de frumos, din 
acelea ce se înscriu dela sine 
peste marginile de fiecare săptă- 
mână. ale stariunii, 





ICA 


bi, când zicem că „suntem 
in căutarea adevărului cre- 
ştin“. Pentru ce suntem în 
căutare? L-am pierdut cum- 
va? Sau dacă unora li se 
pare că l-au pierdut, de 
ce nu apelează la cei care 
îl au, ci fiecare trebue să 
umbie pe cont propriu, ră- 
tăcind în multe chipuri, ne- 
Sigur de reușită? Se va o- 
biecta, ca de oBicei, că nu- 
mai acel adevăr, afla pe 
căi proprii, este valabil pen- 
tru suflet; trebue să se știe 
însă că ortodoxia se chiamă 
învățătură tocmai fiindcă 
se transmite pe calea di- 
rectă, dela un cunoscător la 
alt cunoscător. Orgoliul află- 
rii personale, este prin 
urmare toamai contrar sen- 
sului doctrinei, fără a face 
excepție nici în ce privește 
harul. Pentru că harul, fă- 
ră ajutorul învățăturii creşti- 
ne, va fi o simplă reve- 
laţie, fără dragoste, şi deci 
fără porunca intimă de a fi 
transmis mai departe și celor 
ce nu-l au, spre a se lumi- 
na. 

Fie din milă, fie din dra- 
goste, adevăratul creștin, 
nu păstrează „făclia sub o- 
brac“, ci după cum el a pri- 
mit-o, o dăruie la rândul 
său. 


UNIVERSUL? LITERAR 





Repetăm, mulțumirea 
noastra ese că vo.umui ae 
poeme al d-lui Bernea ne 
ingăduie să atingem punc.e 
esenţiale din învățătura 
noastră transmisă. Socotim 
că ne așezăm, cu aceste pre- 
ocupări, în plină actualita- 
te. Accentul îl puneam aşa- 
dar, nu pe valoarsa literară 
certă a poemelor din ,,Pași 
în singurătate“, ci pe sensul 
orientării spirituale a poe- 
tului. 

Exprimând satisfacția 'de 
a constata 'orientarea creşti- 
nă, nu ne oprim totuşi să re- 
flectăm dacă în această o- 
rientare nu e un rău să se în- 
fățișeze laturile de nesigu- 
ranță în ce privește trăirea, 
pentrucă este imposibil să 
facem  ,filosofie” creștină, 
dar să simțim că nu trăim 
adevărul creștin. 

Este un scrupul legat de 
felul nostru de a vadea, şi 
ca atare formularea lui nu 
trece o judecată asupra căr- 


ţii însăşi. Nu mai judecăm. 


pe nimeni, ci încercăm să 
fim pozitivi. Deacaia aștep- 
tăm sfaturi, şi ne pronun- 
țăm cu sfială, sprea nu 
primi osândă tocmai pentru 
neliniștea noastră. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 








Cinema „ARO: 
DE ODINIOARĂ”. 


„UN VALS 


Dacă nu mă înșeală memoria, 
în trecutul mai mut Său mai 
puțin îndepărtat, fumele regi- 
zate de Geza von Boivary, erau 
bune. De aata aceas-a, ținani 
seama că acest „Vais de 0d.n.- 
oară" a jost unspuaac de opereta 
cut Zexer, trium S.gurăd cu Cere 
WOUG CEuSuri NECeswre Viz-ONANI 
unui fun, NU Doc i trecute LA 
cup toiul „timp D-erdut”, 

Nu mim mai spus acelaş 
lucru Cunu GM bâzur Că în 0- 
cest film e OQUNALa 1N7E0gd S5- 
re ue „buncurt“ arhauce intâi- 
nute în mai toate [iunie utue- 
ripure. Mare mituire cu nu te-U 
Dent tuia Sa Qrute Cum Ci 
LUT m ŢULA det POIA — Nu 
DOae pure la Cine pu Ce Te 
cepț.e, din cauza unei ind.gesui 
PDruvuuuld Ge-0 COntualte cip E- 
SIORUOL UE prujeturi, — cu tn 
Ți-€ Mute ui boti Mr. 

Unii d-nire actor:, CcOmM.Ci COR- 
SOCruţi, DiirQ, CU but Sur uutu- 
Tg, t E Cave te uvputi, u.u 
Cui Cesur vutgi Căi, brie şi lutii 
Slusteyu SU e Cal lies îiuuuTuti 
NU Su Gbuiugtuți CE Jesii, 

Nu Știu UTE L-0r fi gusit PE 
înterprecul  7Vulitii  pttvgnotualti” 
USpu'att va TMUNQ Driyese, Du- 
pă ce e Onost şi prost Jaratt, î 
SE 700 VOGA ȘI otet, iH Dugia 
nele Scene Cuhu 3uat, 

Singurii Geceptabu, Leo SIe- 
ZO, HUNS Invoser Șin Unele 
Scurte, murte "Hurrel. 
= re 1. 2 FI Ad ..— 
CINEMA CAPITOL : „DANSEZ 
PENTRU TINE“ 


Subiectul nu-i altceva decât 
0 serie de pretexie, pentru a 0- 
Jer, priieyui deuunusa pertehei 
Eleanor Powel—Fred Asidire, 


Deşi Eleanor Powell e una din 





cele mai bune dansatoare, nu 
mă pot opri de-a 0 Compara cu 


Ginger Rogers, care ducă nu 
dansa tot atât de bine, avea 
mută drăgălăşie, mâi bine zis, 
mai mult sez-aDpeal. 

Armonioasă şi original Aran- 
iată, partea coreograjică a fil- 
MUu. 


Amuzantă figura somnoroasă 
a îui Gîorge Murphy. De învi- 


diat felul cum stepează Fred 
Astaire, care rămâne acelaș 
„domn bine“. 


Un film distractiv. antrenant 


ca un dans. 

Eşti bine dispus la sfârșitul 
lui, pentru a-l uita combiect a 
doua ai. Dâcă nu eşti afon, fre- 
donezi din când în când melo- 


dia. 


CINEMA TRIANON: 
RASCRUCE“ 


„INIMI LA 


Un film duios, pentru CuCcod- 
nele sentimentdie. Poate şi pen- 
tru cele la a căror mână aspiră 
studenii sau absolvenții  facul- 
tăților de medicină, 

Problema mult d'scutală şi u- 
nori paabilă a docicrilor cari 
îşi exercită cu pasiune meserid, 
neavând ochi decât pentru bol- 
n&mvi, deşi în jurul lor sunt di- 
verse persoane — la cinema, de 
obicei inf.rmiere'e — cari le nu. 
trese sentimente din ceie mâi 
nobile. ă 

Aşi fi tentată să continui în 
Jelul de mai sus povestirea su- 
biectului, însă mă Opresc, de 
teamă să nu mi se dducă împu- 
tări de acei cari, vrând să-l vadă, 
nu vor să stia cum se termină, 

Paul Hartmann, acelaş actor 
sobru, cu prestantă, 

Pe Leni Marenbăch mam mai 
văzut-o și ca să fiu sinceră nici 
nu-mi pare Tău, căci nu-i poți 
admira decât felul natural cum 
joacă. 

Dacă nu faceti parte din cd- 
tegoria cinefililor prea exigenți: 
un film de văzut, 


ADRIANA NICOARA 


Intâi conştiinţa 


(Urmare din pag. I-a) 


La omageneză nu va aiunge decât desfăzurându-și e- 


nergia sa bathmică, forțela 


sale intrinseci de desvoltare, 


scăpa:e de impulsurile exieme. 

Aceas'a nu însemnă rupere cu deterninantele de pâ- 
nă ieri. Nici n'ar îi cu putință, fără primeiduirea exisiențsi 
însăși a organismului, înseamnă numai integrarea efecie- 
lor lor în fluxul unei finalități izvorite din însăşi matura 


organismului e'nic. 


Iară finalitatea aceasta creatoare, pentru a fi într'ade- 
văr finalitatea intemă a orgnismului, trebuie să fie scoasă 
la iveală prin răsirângere asupra sa înzăai. Prin resimţi- 
rea oraanismului ca organism. Prin recunoasterea siruc- 
turei şi rostului funcţional al fiecărui organ, al fiecărei ce- 
lule. Prin conștiința sa colectivă; prin conștiința adică, a 
dependenţei organice a fiecăruia da toți ceilalți compo- 


nenţi și numai de ei, 


Există organisme care nu trăesc, după cum există po- 
poare care nu trăezc, Acelea sunt, ne revelează teoria lui 
Cope, cele care se lasă determinate, cași cum ar fi els- 
menta materiale, nu organisme. Viaţa lor derivă din con- 
şliința lor. Int&i conștiința, (Arhesteais 1) 








Cronica plastică 


„Tinerin.e artistică“ 


Una din surprizele cele mai 
păzute ale  stagiunei acestea 
plastice, ese prcba de reînoire 
neașteptată pe cars ni-o oferă 
sozietatea quadr-decenală „Ti- 
nerimta Artistisă”, 

Membri or fondatori, avem să 
le datorăm de-acum înainte 
ceva, care înseamnă mut, a- 
nume: regenerarea „Tinerii 
aiiitistice“ cu elemente care să-i 
poată justifica numele. 
„Astfel,pe primu! plan sa înși- 
Tă în ordine alfabetică, An. 
ghe:uţă, Bălțatu, Ştefan Cons- 
tantinescu, Ghi:aţă, Lucian Gri- 
gorescu. Sorin  Icnascu, Iorda- 
che, Phoebus, Vasile Popascu, 
Țuzuiescu, G. Vânătoru, (dacă 
nu cumva ne-a scâpat vre-unul 
dintre acea pentru care expo- 
ziţia, merită să îie văzută). 

Despre psisagiile d-lui Anghe- 
iuță, ale cărui expoziţii anteri- 
care ne-au prezent faze li. 
rise, nu putem spune decâţ bine. 
Su*priza e cu atât mai mare cu: 
cât lirismul actual al pictorului 
— constant în cesace privește 
trăsătura aneasta de caracter — 
se exprimă prin culoare mai cu- 
rând decât pin subiect, ca în 
faza anterioară, Oarecare des 
voltare a intensiţăţii cclor'sti- 
ce, 0 revenire la puritate, la 
armonia tare, la strălucirea to- 
nurilor sincare. 

Stefan Constantinescu, re- 
mareându-se în faza-i prezentă 
pintr'o vclatilitate crescândă a 
tenurilor, a, căror delicată ar- 
monie se îmbină cu un simţ 
Iuzid al putinţelor de abreviere, 
s? menține pe poziţia sa cunos- 
sută. 

D. Ghiaţă, trimite două pu- 
te*n::e naturi moarte și un ex- 
celent pe:saj de periferie bucu- 
reşteană, ca un avant-goât al 
expoziție ca va deszhide în 
Martie, 

Sensualismul elegant și d:'s- 
tins al maestrului Lucian Gri- 
gores*u, marchează c preferinţă 
din ce în ce mai a“centuată în 
spre părăsiraza  divizionismu' ui 
cromatic, ca procedeu da ana- 
liză, lăsând largi suprafeţe să 
le azopere cu culori omcgene, 
recompunând obiestela prin jo- 
cul nuânţelor, valorând adică 
altfs! decâ: divizionist.  Roșul 
feței ds masă dintr'o natură 
moartă, ds o intensitate și un 
potenţial sentimental înalt, este 
d: neuitat. 

Apropiat de felul anterior ai 
maestrului de a pista, cu o cu- 
loare nițe! mai fluentă şi cu 
o instabilitate  prcprie anilor 
săi, d. Scrim Ionescu expune 
două din cele mai reuşite bu- 





căți ale expoziţiei sale abia 
inchise. 
D. Iordache, unu! dintre csi 


mai formaţi, dar de curând 
fo:maţi, picteri ai generaţiei 
actuale, arată multă pri”spere 
în administrarea unei preţioase 
moșteniri ca aceea a  filiaţiei 
Luzh'an-Tonitaa. Talentul cu 
care îneacă să-i continue, ns- 
renunțând la personalitatea sa, 
este cert. 

D, Phoebus, ale cărui tendin- 
ţa în porttet încep să devină — 
cu autoportretul acesta — re- 
alizări dintre cele mai reuşite, 
n> însânţă in genul care ia 
adus faima. 

Maest:ul Vasile Popescu, in- 
gen'0s, subtil și discret în chrc- 
matism sau savant, arată pro- 
bs ale rafinamentului său ar- 
tistic, întrun pancu întreg, în 
care nu ştii ce să admiri întâi: 
teohni:a măiastră sau calităţile 
alese ale inv:nţiei temat:ca? 

Despre d, Țuculescu, p:siona- 
tul și fugarul pietor-chirurg al 


INTAI CONŞTIINŢA | 


Neamurile care n'au trăit, ci care numai 





_SĂPTĂMANII 


22 Februarie 1941 


AXR 





= PREMIERELE = 


TEATRUL NAŢIONAL DIN IAȘI 
D. NICOLAE MASSIM.. 


„„directerul de scenă al tea- 
tului Naţional din Iași a reali- 
azt un excelenţ spectacol: „Ho- 
ţii“ de Schiller într'o montare 
foarte interesantă și în cadrui 
căreia domnul 


Pi N 
Si cale 
Ștefan Cibotăraşv 


și-a asumat foarte greaua 
sarcină a interpretării ambelor 
roluri titulare ; Karl și Franz 
Moor, înscriind totodată o inte. 
gesantă birnință artistică, 

Un actor tânăr și plin de u- 
mor, este domnul 





St. Dăncinescu 


care în același spectacol a in- 
terpretat rolul lui Spiegelberg. 


UN MARE ACTOR... 
„unul dintre comicii de va- 


loare ai scenii româneşti este 
domnul 





Al, Ramadan 


cunoscut şi iubit în provincie, 
dar came ar trebui să-și continue 
cariera în Bucureşti 
G. VOINESCU 
+ 


TEATRUL NAȚIONAL: „IPHI- 

GENIA“ — PIESĂ IN 3 AC- 

TE (6 TABLOURI) de MIR- 
CEA ELIADE, 

Este îndeajuns de cunoscută 

personalitatea d-lui Mircea Eli- 


adie, precum la fel de apretiate 
$i sunţ meritele de romancier şi 


esseist ; as.fel că nu vom insis- 
ta în aceste coloane asupra as- 





realităţii, cu un instincţ atât de 
sigur, me-am oupat de curând. 
ca și Qe d. Bălțatu, cu melan- 
coliza și grava d-sale dasăvâr- 
șire tehnică. F.orile puternice şi 
vii ae lui G. Vânătoru, ne plac 
tct atât cât altedăţi. Și ca şi 
atunsi nu pregetăm să.ne ma- 
nifestăm încrederea în viitorul 
său de artist. 

Despre sulpiu:ă ns vom 09- 
cupa în cronica viitoare. 


INTERIM 


s'au conser- 


vat, sirecurânduwse mai mult prin imhibiție, dela viiorul 
forțelor determinante din afară, necmurile care s'au pre- 
gătit numai, să trăiască odată și odată, nzamuri'e care nu 
s'au rostit în faţa istoriai—să-şi caute, dacă nu cumvă au 
renunțat să mai trăiască vreodată,—întâi de conștiință, Să 
aile că toate acțiunile lor de până acum n'au fost viață 
proprie, ci reacţii la determinantele ex:eme (kinetogenezie) 
şi, înainte de a încerca să-și croiască o viață, să încerce 
a-și trezi conștiința prin zăsirângerea imaginei lor în ele 


înșile, 


Mă întreb (în cazul când neamul românesc s'ar găsi 
printre ce!s care ar voi săși însușească „arhestesismul“ 
politic, și n'ar găsi mai comod să tindă la catageneză), mă 
întreb, ce conștiință ar realiza nzamul în fiecare compo- 
nent al lui, atunci când încă șocul chirurgical al ampu- 
tărilor încă nu şi-a șters efectele, când mai există celule ale 


organelor rupte, neasimilate încă în organe noui, 


când 


sistemul nervos al organismului a trecut prin criza GrOAZ- 


nică a autofagiei? 


Și, în cazul în care această imagine a estropierii orga- 
nismului nostru etnic, ar fi realizată în toate conşiiințele, 
când fiecare s'ar simţi solidar ciuntit şi alienat, când con- 
ştiinţa neamului ar îi singura conşiiință vie în toți, mă în- 
treb (şi nu culez să cred frumuseții visului), s'ar putea găsi 


finalitatea? 


ION FRUNZETTI 


pectelor cunoscute inainte ale 
acestui „şef de generație“ care 
este d, Mircea Eliade, 

Era normal ca debutul său ca 
dramaturg să trezească un viu 
interes, publicul dela premieră 
împărțindu-se în două  ţabere, 
unii spectatori lăudând piesa, 
alții făcând oarecari rezerve, 

Era — în orice caz — de aş. 
teptat, ca d, Mircea Eliade — 
fiindu-i cunoscute înaltele pre- 
ocupâri — să nu fi ales pentru 
prima sa piesă un subiect ba. 
nal, unul din acele „șabloane 
care îi preocupă pe dramatur- 
gii noștri, 

“Nu îndeajuns de mulțumit — 
pe semne — de chipul în care a 
fost rezolvată, până acum, tra- 
gedia Iphigeniei, nefericita fi- 
ică a lui Agamemnon, d. Mircea 
Eliade sa hotărit să reediteze 
această impresionantă poveste 
din istoria Greciei antice. 

S'a întâmplat, însă, un Jucu 
destul de normal: Impresionat, 
totuși, de personalitatea marilor 
săi înaintași, sau, pur și simplu, 
neputând să egaleze suflul dra- 
matic al lui Eufipide, Racine 
sau Goethe, autorul sa ţinut, 
dealungul actelor, ca să spunem 
așa, cu un pas respectuos în ur- 
ma predecesorilor săi, neputând 
în nici-o clipă să-i egaleze. 

E drept că dă, Mircea Eliade a 
căutat să dea o interpretare 
proprie sacrificiului conştient al 
Iphigeniei. 

Astfel, la un moment gat, prin 
gura Iphigeniei, vorbeşte sim- 
bolicul cioban mioritic, La „nun- 
ta Iphigeniei cu moartea“, „cad 
luceferi de sus”, „brazii foș- 
nesc”, „paserile cântă”, 

Avem însă impresia că, preo- 
cupat să dea amploarea cuveni. 
tă acestui sacrificiu al Iphige- 
niei, autorul a neglijat cu totul 
personalitatea celorlalți eroi, — 
Agamemnon, Clytemnestra sau 
Achille fiind simple fantoşe, 
cari vorbesc întrun anumiţ fel, 
numai pentru a prilejui Iphi- 
geniei reacţiunile carute de le. 
gendă, 

Să vedem acum dacă d, Mir- 
cea Eliade a realizat ceeace se 
poate numi o operă dramafiră, 
înlăturând influenţele celorlat- 
te genuri literare. 

E arept, avem impresia că 
piesa ar câștiga mai mult fiind 
cetită, ceeace ar însemna că ne 
aflăm în faţa unei meritnoase 
opere literare, dar în fața unei 
piese de teatru ratate, 

Analizând în amănunțime pie. 
sa Q-lui Eliade, pe lângă tablo- 
uri oarecare neteatrale — tablo- 
ul II (monologul cu scurte în- 
trerupari al lui Agamemnon), 
țaboul III (monologul întrerupt 
și mai rar, al Iphigeniei), tablo- 
ul IV. (monologul lui Achille), 
vom găsi și une.e tablouri în 
cari dialogul viu, reușitele mis- 
cări de masse și  interesantele 
conflicte trădează o operă dra- 
matică reușită (tablourile î, V 
și VD. 

Distribuţia piesei a fost încre- 
dințată d-nei Aura, Buzescu — 
care a dat o adevărată lecţie de 
interpretare — d-lui Mihai Po- 
pescu — o interesantă achiziţie 
a Teatrului Naţional, posedând, 
însă un supărător accent străin 
— şi d-lor Calboreanu, Sietea- 
nu, Dragoman, Toma Dimitriu, 
Brădescu şi dnelor Lilly Popo- 
vici şi Clody Bertoia — cari au 
reușit, pe cât le-au permis rotu- 
rile, lucruri in'eresante. 

D-l Ion Sahigian a condus cu 
multă pricep.ce regia de scenă. 

Decorurile şi costume:e, n2po- 
trivite atmosferei piesei, au fost 
lusrate după schițele a-lui Ga- 
briel Negry. 


TRAIAN LALESCU 


JR a RR a a a, a a a e i a a a a tatea 


Scrisoare despre cer, 
lumină şi cântec 
(Urmare din pag. 1-6) 


N'ai fi voit poate să ajungi 
aici, Să constați că drumurile 


“ale se întorc şi că setea de ne- 


cuprins se va îndruma către vers 
și armonie. Dar ai să începi id- 
răși, mâine sau măi târziu, o Că- 
lătorie pe care o Cunoști și de 
care n'ai să mărturisești că este 
necontenit aceeaș, fără alte sur- 
prize. Te oprești şi întâraii la 
popasuri hotărite, şi o altă mân- 
gâiere nu întâlneşti în afară de 
ceeace ai încercat în trecut. Și 
dași ca migala noastră să afle 
răspunsurile de altă dată, mereu 
repetate... 

Poate că am fi d să re- 
luăm și acum Gceastă peregri- 
ndre, Pentru cântecul stârnit de 
lumina ce se revarsă de pretu- 
tindeni, cu adânci ecouri, pornit 
din cer și nemărginire, de unde 
a sosit şi unde se va întoarce 
iarăși cântecul, odată cu palpi- 
tarea domoală a sufletelor noas- 
țre. 


C, N. NEGOIȚA 


DA A a a N a a N 


===> 22 Februarie 1941 











UNIVERSUL LITERAR 


SONIA LUICEVA 





— episod înedit. din cartea „„Straniul Paradis" — . „„cazarpru poLGA 


a 


“i 


n-a d 


ze : mom 





Dacă ml-aș destăinui pe larg impresiile din nopțile mele 
de an nou, ar trebui să mai scriu o carte — și cred că 
destul de interesantă. 'Totuși voiu reda aci succint, trei 
nopţi : prima, petrecută în tren, In trenul care pornea la 
7,35 din Chişinău și ajungea la ora 12 aproape de Vaslui. 
Nu eram decât eu — singurul halucinat, Ce-am desco- 
perit în plus? Ce-am câştigat cu această fugă ? Veşnica 
mea poftă de a căuta feţele fetei-morgana, de a trăi sin- 
gurătatea ca pe un extaz celest. Trenul acela parcă nici 
nu traversa un aer pământean; părea mai degrabă pe un 
drum spaţial între două planete. Mă găseam între amurg 
și zori, deci întrun 'imperiu al beznelor, care nu căpăta 
decât valoarea unei transcendenţe divine. A doua noapte, 
închis in odae, citind „Luceafărul“ Ciudat, nu-i așa ? Dar 
niciodată n'am trăit o noapte mai perfectă decât aceasta, 
nic:doată n'am înţeles mai adânc semnificaţia celor două 
lumi, care reprezentau în mine aceleași chipuri ale su- 
fletului — mereu înălțat, ca un vultur spre Ochiul lui 
Dumnezeu de sus. Versurile sunau atât de stranii în odaia 
aceea, că mi se păreau recitate de o voce streină — atât 
de mult îmi pierdusem caracterul de prezență, omnipre= 
zentă nefiind decâ! obsesia luciferică a lui Hyperion. Şi 
agonia armoniilor, sfâșiindu-mă pe mine însumi ca în 
cea mai def.nitivă moarte. A ţreia noapte: plimbându-mă 
singur prin grădina Soborului — absent din mine, într'o 
singurătate unică şi metaforică, în afara lumii reale. E 
greu de înţe:es, dar şi de explicat acestea. Știu numai atât: 
că sunt câteodată nopți pe care nu le poţi petrece decât 
aşa, desăvârşindu-le treaz până în zori. 

Şi iată că sosi Sonia Luiceva. Locuiam atunci într'a 
casă pe strada Viilor. Din fereastra mea se vedeau toate 
luminile orașului, dela spitale până la Moara Roşie. 
Alexandrowskaia până în cartierul tenebros al gării, dru- 
mul spre Orhei—căre inundat de văpăile lunii apărea fan- 
tastic de alb. Nu știam ce s'ar putea întâmpla, nu mă pre. 
gătisem peniru nimic. Deodată auzii trei bătăi în ușă. Ime- 
dat mă întorsei înfricoşat, cu ochii spre ușă. Pentru 
prima dată când nu voiu ma: fi singur, când vine cineva 
să mă măntue de răul care se răscolise în mine. Mă în- 
cleştai astfel de uşa aceea, de bătăile ce reveneau mai 
insistent, de ființa necunoscutului de dincolo, Chiar şi 
cele două pisici albe tresăriră, rămânând la fel cu privi- 
rile îndreptate într'acolo, mirate că în tăcerea de moarte 
a acestei odăi s'ar mai putea produce vreo sch':mbare. 

Sonia intră, surprinsă poate că nu-i răspunsesera încă, 
Purta o haină de blună albă, un fel de capă strălucitoare 
formată din vreo 12 șaluri. Nu contrasta cu albul acesta 
foarte obositor decât turbanul violet (cu câteva flori gal- 
bene prinsen păr aproape de tâmpla stângă), cerceii 
curios de conici și probabil foarte scumpi, manşonul tot 
violet, cismele negre. Inaltă, într'o 'ţinută de majestoasă 
mândrie, părea mai de grabă o ispititoare apariţie de vis. 
Sonia avea ochii verzi de o melancolie ciudată şi cea mai 
frumoasă gură pe care am văzut-o vreodată. 

— Mă așteptai ? întrebă ea cu un surâs liniștit. 

—— Da. Sonia. Ştiam că odată vei veni! 

Cele dintâiu, pisicile îi eşiră înainte. Lepădându-șt 
haina, Sonia rămase într'o roche de tafetas rosie, cu mâ- 
neci până la încheetura brațelor, doar sus tăiată învol: 
deasupra sânilor —- lăsând să se vadă un medalion-cru= 
culiţă, scânteetor, luminându-i fața și mai mult, 

'Totul se petrecu apoi într'o tăcere supremă. O singură 
clipă ne privim stăruitor, căutând parcă să înţe'egem 
misterul care ne adunase într'o asemenea noapte — pen- 
tru viitoarea noastră logodnă. Dar liniştea asta pură era 
mai elocventă decât orice manifestare, chiar magică, a 


braţelor sau a buzelor. Ea se aşezase în fotoliul de lângă 


cămin (cele două pisici veniră alintate la picioarele ei) 
concentrându-se toată în văpăile focului, care ardea un= 





FOI VOLANTE 


A fi singur 


Privește cireada: burtă lângă burtă, bot lângă 
bot, într'o înghesuială aproape poetică, păseste prin 
colbul drumului, ținâmdu-şi de cald. Rareori se mai 
--aude câte-un mugei, ca un izolat act de prezenţă. 

Tropomlu monoton, însutit și înmiit, a luat cirezii 
dreptul de a îi singură. De mult, ea a uitat, 

Nu știu dece mi-a venit în minte imaginea acea- 
sta, într'o după-amiază clară de toamnă, pe când 
băteam una din străzile dosnice, pline de-un gras 
pitoresc ale Bucureștiului. Era un sfârşit de anotimp 
care n'ar fi spus nimănui că poate exista şi turma, 
cireada. Un cer înalt, de-o albăstreală primăvăra- 
tică, iederi răsucite care sbucneau roșii peste gar- 
duri, iarba puțin arsă stăruind încă în crăpăturile 
caldarâmului și un soare bolnav şi blând, care se 
isbea de fiecare geam cu un sunet clar și mereu 
alifel. O stradă ca atâtea străzi, în cetatea asta ne- 
cunoscută de noi, locuitorii ei gurglivi. Din curte în 
curte mi-am plimbat privirea şi în fiecare casă am 
bănui alte universuri. Erau cass de piatră, vechi 
case, al căror aspect te îndeamnă la singurătate și 
vis. Nu pica nici o frunză din înaltul cerului, ca să-mi 
tulbure acest drum în mine, strada era albă și goală, 
ca orice stradă la cinci dimineața, cu toate că după 
amiazu se vestea mereu mai târzie, prin umbrele 
care lunecau neștiute şi negre, din copac în copac. 
N'am avut nici curajul să mi aprind o țigaretă, gân- 

" dindu-mă că așa trebue să fie căpitanii de vaze, 
când stau singuri la pupă, în nopți la fel de dulci 


și înalte ca această după-amiază. privind Scor- | 


pionul şi Săgetătorul Și oraşul de dincolo de casele 
acesiea vuia și el, undă de undă. Aș fi putut să 
mai umblu mult și mai mult, încinte. Aș fi ieşit 
poate în câmp, în dâmpul bubos şi murdar care 
incinge orașul. Dar m'am întors înspre El, ca un 
călător straniu din alt ev, cu toate că veneam doar 
dintr'o stradă cu nume şi numere. 

Am cotit de câteva ori, şi iată-mă pe alte uliți, 
privind şi gândind ; priveşte cireada: burtă lâmgă 
burtă, bot lângă bot, întro  înghesuială aproape 
poetică, pășeșie prin colbul drumului, ținându-si de 
cald. 

„Intre timp luna nouă se înălțase între blockuri 
ca un tăiș de săcure. 


duitor. Eu lângă fereastră, tresărind câteodată, cașicând 
sar fi mistuit sau din nou ar fi fugit. Era însă tot acolo, 
cu mâinile încrucișate între genunchi — sau în alte clipe, 
cuprinse spre tâmple, aplecată ca pentru o mare — ov 
senină spovedanie cu ea însăși. Nu știu cum au trecut 
orele. Nu le-am simţit. Noaptea aceea nu aparţinea tim- 
pului istoric din afară, nu aparținea nici oamenilor. Noup- 
tea aceea numai pentru noi fusese făcută. Nici nu se 
putea confesie mai înțelegătoare ca tăcerea dintre noi, 
Nici nu putea fi un început de an mai emoţionant, decât 
în această stinsă tulburare. Aveam senzația unei ample 
revelații, fără nico certitudine decât prezenţa ei vie în 
odae. Mă invadase deodată dorul după o singură vrăji” 
torie, speranța că mă împlinesc în omul din mine, că 
retrăesc acum ceasuri din viaţa cealaltă înainte de a mă 
î: născut. Cred că o asemănătoare însufleţire, mută și 
tainică în acelaș timp, nu simţi decât în clipa în care ţi se 
naşte un frate, cu care ştii bine că-ţi vei petrece copi- 
lăria, dar, care mai ales poartă ca şi tine acelaș sânge, 
acelaș sfâșietor suflet. Căci așa mi-a apărut Sonia Lui- 
ceva în noaptea aceea: ca o naştere concretă, ca o înăl- 
țare din aceleași forme cosmice particulare mie, o naș- 
tere limitată la dualitatea necontenită a iubirii. 

Numai când veniră zorile, tresărirăm amândoi deodată. 
Parcă trăisem sub puterea unei magii din întuneric — şi 
acum o vedeam sfârşindu-se ca și cum prezenţa ei ar fi 
provenit dintr'o prezenţă fantastă de strigoi numai până 
la răsăritul soarelui. Dar nu, tresărirea se iscase dintr'un 
dor fierbinte de a ne da mâinile, de a ne apropia, din 
acea însetare plină de adorații după propriile noastre 
realități corporale. O aşteptam să vie. Sonia se ridică în 
dipa următoare, cu un suspin înecat imediat. Nu părea 
deloc obosită, ci numai istovită de acea inexplicabilă 
voluptate. Se apropia ca atrasă de o forţă exterioară 
nouă, Și n'a fost decât o“îmbrățișare de o clipă, o săru- 
tare svăpăiată, mișcată, cu mâinile crâncen înlănţuite. 
spintecător înfipte în carnea celuilalt. O clipă atât de 
imensă, atât de sdrobitoare, Parcă în îmbrăţişarea asta se 
vărsaseră toate flăcările spiritelor noastre, parcă ne dă- 
ruisem unei singure clipe toată iubirea netrăită până 
atunci. Şi numai decât ne descleștarăm. 

— Nam să mai pot pleca de acum, îngână ea privindu- 
mă insiNent. N'am să mai pot. 

Era totuși în ochii ei ceva înspăimântat, o mare desnă- 
dejda. Căutam un punct de sprijin, căutam cuvinte de 
dragoste înflăcărată pe care să i le șoptesc. Bram însă 
atât de neomeneşte sdruncinat, sărutarea aceea ni se pă- 
rea atât,de dumnezeiască — atât de fără păcat — că 
priveam numai, o priveam ameţit, extaziat. Mă copleşea 
acum o vastă dorinţă de moarte. Totul să se prăbușească 
aci, să se sfârșească cu această noapte. Dar dincolo de 
noi, infinită se ridica soarta care ne hărăzise cea mai 
fără de seamân, cea mai nefirească iubire. 

Sonia Luiceva se retrase apoi în camera cealaltă, isbuc- 
nind deodată în cântec, o romanţă rusească, plină de su- 
ferinţă, plină de fericire, plină de spaimă. Am adormit 
dincoace, cu capul strâns pe masă, fermecat ca de o vră- 
jitoare din afara pământului, amorţit în cel mai nesfârşit 
SOMN, : . 
Cât mă aflam în preajma ei, nu doream nimic altceva, 
Eram amândoi foarte tineri (nici nu împlinisem 22 de 
ani), poate de aceea nu mai visam altă fericire sau alt 
om. In dualitatea asta (câteodată sălbatecă — alteori re- 
ținută) nu trăiam decât pentru noi înşine. Zile întregi 
închise în casă: eu aici, ea dincolo. Ştia că sunt anumite 
ore, când nu trebue să mă deranjeze, știa întotdeauna să 
se retragă, când eram nevoit să rămân singur. Mă 
aştepta în odaia ei, citind, sfătuindu-se cu pisicile sau 
melancolizând la fereastră. Nopți întregi treze, complet 
arbitrare — când viața curgea în jurul nostru neştiută, 
numai că prelunginăd până în zori veghea într'un calm 
vegetal, tresărind câteodată spontan, fără niciun înţeles. 
Consimţeam parcă la o cină de țaină superbă în sfințenia 
ei, cuprinși întrun fel de amorțeală ca de moarte apa- 
rentă, florală. Niciodată n'am țră:tţ pentru cineva o ado- 
raţie mai plină și mai complexă, ca pentru Sonia Luiceva. 
“Totul în jurul nostru era tăcere. Din afară nimic nu ne 
clintea. In odaia asta plină: de cărţi, lângă cele două 
pisici albe, cu focul trosnind în cămin și samovarul fre- 
mătâna alăturea — rămâneam ceasuri muite numai pri- 
vind-o. Imi făcusem din ea un Dumnezeu, viața mea 
nouă, lumea mea necunoscută, toate așteptările mari în- 
truchipate în făpiura ei. 

-— Mă priveşti ca un păgân intrat în biserică; îmi SpiL 
nea ea zâmbind, cu zâmbetul acela de totdeauna, amar 
şi viu în acelaş timp. 

Poaie că Sonia Luiceva avea dreptate. Mi-o închipuiam 
mereu alttel, nu tfemee, nu trup, dar ceeace înseamnă o 
idee a frumosului pur, a jertfei supreme neadeverită 
decât prin unirea noastră extatic spirituală. Femeiei — 
pe care o iubeşti în afara înstinctelor, supus unui cum- 
plit dor de iluzii luminoase — îi acorzi întotdeauna un 
airibuit divin. nu poţi iubi decât cu conştiinţa unei su- 
ferinţe celeste. Dar disperarea mea de-a o preschimba 
din idol în realitate feminină, patima surprinzătoare pen- 
tru prezența ei trupească — de inăbușeau în clipa în 
care Sonia devenea câteodată şi mai absentă, fugind 
parcă din sfera iubirii mele calme. Cred că îi lipsea ceva. 
Dar nu dăruirea definitivă. Ci se :sca în fiinţa ei un gol, 
pe care nu ştia cum să-l] ascundă sau să-l împlinească 
prin întâmplări streine. Avea anumite ceaşuri când re- 
nunța la toate cu atâta simplitate, dar părea foarle ne- 
fericită, Am crezut la început că dragostea mea (Qra- 
gostea asta îngerească) o plictiseşte, dar cânâ i-am măr- 
turisit-o, m'a privit tristă, neasemuit de surprinsă: 

— Să nu fe mai gândești la asemenea lucruri. Eşti 
singurul om cu care aş putea trăi până la sfârşit. 

— Și crezi că nu până la sfârșit ? o întrebam înfricat. 

— Cine ştie ? Dar liniştește-te, nu te chinui zadarnic. 

Din trecutul! e: nv aflasem nimic, Şi decâteori am în- 
cercat, dădea din umeri, ascunzându-și un tremur al mâi- 
nilor. Dar ochii care i se umezeau în aceeași clipă, nu-i 
putea masca. Ştiam că'mn urma ei trebue să fie ceva. O 
mare enigmă, un mare gol care o făcea să sufere atât, 
Imi închipuiam alt om, altă iubire. Toate mi le spulbera 
însă, pentrucă referindu-se la legătura noastră, Sonia 
Luiceva vorbea despre ea :ca despre singura întâmplare 
în acest fel, singura precizată de destin. 

In oraş n'o cunoștea nimeni. Luam masa de obiceiu 
la „Suisse“ sau „Covalgschi“, dar n'am aflat în timpul 
acesta nicio persoană care s'o surprindă. Toţi o priveau 
fascinaţi. Son:a L.uiceva apărând cu fiecare zi mai fru- 
moasă și mai ispititoare. Și ceeace mi se părea foarte 
cur.0s, era indiferența cu care primea exclamaţiile de 
laudă sau entuziasmul viril al celorlalți. Imi prindea nu- 
mai brațul cu o tărie crispată, agățându-se astfel de 
mine ca de un colac de salvare. Frumuseţea ei siranie, 
covârșitoare — laolaltă cu iubirea asta oarbă pe care 
mi-o arăta numai mutește — zideau în mine și mai 
durută, speranța de-a o avea. Nu știam când anume se 
va întâmpla. O așteptam. Ştiam că toate lucrurile mari, 
între noi, survin unei îndelungi căutări, unei extraordi- 
nare emoții. , : 

In odaia mea, tresăream atent la fiecare foşnet, la fie- 
care mișcare de dincolo — așteptând mereu înf:erbântat 
cu o groază nelămurită că nu va veni, că niciodată nu mi 
se va dărui. Şi dacă încercam.să trec la ea, mă opream 
neliniştit în dreptul ușii, ne mai înarăznind niciun pas, 


Aveam impresia că şi Sonia Luiceva, în aceeași clipă, se 
atiă la te. gata să treacă. Doar uşa trebma să se des- 
ehidă, pentruca să ne prabuşim unul în braţele celuiraut. 
Dar știam destul de bine că nu noi. trebue să desch.dem 
ușa, c1 atc:neva, Sau aacă adesea o cupr:naeam cu im- 
brațișări dogorioare, mustrand-o, rugund-o Să primească 
taina împunirii uitime, se desiâcea repede, punandu-mi 
mâna pe gură, invocand mereu că nu acwun, nu acum — 
Şi se reiragea lângă p:s.ci 40 şuam bine) cu remuşcarea că 
păcatul nu putea li săvârşit atât de repede. 

Imi amintesc că era în 1ubirea ei o pertectă autonomie 
şi inaepenaență cu atât mai ciudată cu cât se manifesta 
în anumite cL.pe, cu desnădâjduite sărutări, înf:orandu-ze 
ea însăși de pasiunea cu care se lipea întreagă de mine 
sau mâ mangaia, pentruca după aceea să tugă ruşinală 
ori copieşită de iebra care o mistuia. Incercam s'o readuc 
în aceeaşa aimosteră, să continui la nestarşit înfr:igu- 
rarea e emoț:ona.ă, dar după ce se abandonase inamnvea 
unei totae mbrâțişări, pârea istovită şi iîndurerată. 
Aveam credința că peste asta Sonia nu poate trece, nu- 
mai atât poate înfăptui. 

Trei luni trăirăm astfel, separați. Parcă pluteam în- 
trun nautragiu lent, într'o moarte dulce, tot mai 0bo- 
sitoare, * ' 

Pe la începutul lui Aprilie se întâmplă însă ceva nou. 
Sonia Luiceva dispăru intr'o dimineaţa. Lipsa ei mă în- 
foră atât de mu încât credeam ca pusese stâpanire pe 
mine demenţa de a nu fi Putut-o avea. Mi-am ntunaat 
capul in patul în care dormise, să n'o simt, să n'o mai 
văd, Am căutat-o în fiece lucru care-mi amintea de ea, 
caşicum 0 vrăjitorie nouă ar fi schimbat-o în tloare, în 
Duture, sau în inel. Am pornit năuc pe străzi întrebând, 
oprindu-mă stupid în loc şi așteptând la colţuri de stradă 
să apară. i pă 

— A dispărut Sonia ? N'aţi văzut-o pe Sonia Luiceva ? 
țipam aproape înebunit, 

Toate boscnhetele unde ne oprisem odinioară. să visăm, 
le-am răscoliț, prin toate localurile, prin case streine. 
Nicăiri. Simţeam numai oboseala sfâşiindu-mă, îndure- 
rindu-mă. Noaptea petrecută fără ea a fost groasnică. 
Strâbătută de coșmaruri conștțiente, treaz cu ochii în 
fereastră, tresărind violent la fiecare adiere a vântului, 
tremurând la f:ecare mișcare a străzii. In această mare 
dezordine, în această spaimă larvară, m'am trezit stri- 
gând-o, țipându-i din nou numele: 

— Sonia ! Unde eşti Sonia Luiceva ? Şi de toate uşile 
deschise mă încleștam ca de o gură de rai. 

Niciodată nu mi sa părut viața mai fără rost, De-aş 
îi ştiut că peste o clipă se prăwvale cerul sau năvăleşte în 
odae un puhoiu de ape, nu m'ași fi clintit, aș fi rămas 
drept, să mă doboare pereţii sau să mă înece furtuna. 
Singur ! Şimn singurătatea asta săibatecă, sinistră, ca de 
junglă — obsesia macerantă a Soniei Luiceva.* 

Sosi a doua zi pe înserat. Şi nu-mi credeam ochilor, nu 
o vedeam decât în halucinația mea bolnavă. Dar am cu- 
prins-o deodată în braţe, înfiorat. Ii sărutam mâinile, 
faţa, fruntea, din nou mâinile, plângând copilăreşte peste 
umerii ei și întrebând-o neîncetat: 

— Unde-ai fost ? De ce-ai fugit de mine, Sonia Lui- 
ceva ? 

Işi ridică numai odată privirile. Păreau de ghiaţă, as- 
pre şi bolnave. 

— Am fost în Rusia, dar tată că m'am întors, răspunse 
ea calmă. 

— In Rusia ?! isbucnii înmărmurit. In Rusia, Sonia?! 

— Exact, dar nu te mai mira atât, Dacă nu mă vrei, 
plec. 

— Nu, Sonia — explică-mi însă... 

— E mai bine să nu ştii... 

Deabia atunci i-am observat încheeturile mâinilor pline 
de sânge. 

-— 'Te_a: lovit, Sonia, ţi-ai <drelit palmele, 

— N'am căzut așa cum îţi închipui poate, ci vroiam 
pur şi simplu să mor. Mi-am tăiat vinele cu o lamă. 
Simţeam sângele cum curge, cum mă sleiesc, aş fi vrut 
să cad deodată în stradă, neștiută de nimeni, nebăgată 
în seamă. Dar mi-a fost dor de tine, aproape că m'am 
tărît până aici. Nu puteam muri fără să ţe văd, fără să 
se împlinească soarta. 

Aceeaşi enigmă a trecutului, aceleași goluri care o sco- 
teau din normal, dezagregarea aceea fără biesteme şi 
fără strigăte, care începea să facă din Sonia Luiceva o 
prezenţă piină de inconştienţe, plină de rupturi necon- 
tenite. Misterul ei creștea cu cât acest ultim fapt mă 
dezorienlase complet. Mi-era teamă de alte fugi, de alte 
intoarceri cu fața spre moarte. Iată pentruce în seara 
aceea i-am spus blând, rugător, mângâind-o:; 

— N'ai să mai pleci, Sonia Luiceva! Așa-i că n'o să 
mai pleci ? Şi mereu îmi răspundea clătinând capul, pri- 
vind prin ferestre, departe spre tenebrele beznei. 


In noaptea aceea s'a întâmplat cununia noastră. Încer- 
cam să dorm, dar mi-era cu neputinţă. Mă gândeam 
numai la aceste subterane obscure din viaţa Soniei, la 
aceste disperări nemotivate. Nu puteam accepta o altă 
fugă și chibzuiam la um plan de restrângere a libertăţii 
ei, cu toate câ până la urmă mi se părea absurd și ne- 
realizabil. In aceste clipe, am auzit ușa deschizându-se 
și m'am întors brusc. Venea îmbrăcată într'un voal lung, 
un fel de mantie albă, ceeace da trupului o plutire va- 
pcroasă, una din acele transparenţe lucioase care te în- 
mărmuresc. Venea spre mine ca în noaplea aceea de an 
nou, cu braţele alungite in jos, cu capul puţin plecat în- 
tr'o parte, cu tot părul desfăcut din cozi enorm și îimpe- 
cabil de galben până aproape de coapse, venea însufle- 
țită ca într'un ritual magic, Apariţia ei mi se păru atât 
de feerică, atât de perfect iluzorie, că închise: ochii ne- 
maiputând suporta ariețeala care creştea în mine odată 
cu speranța că e reală. Apoi o simții aplecânqu-se spre 
mine şi mi se păru în clipa aceea că e un înger de sus 
-- coborit numai pentru o sărutare cerească. Vălui de 
mătase căzu desfăcut din capci; prin.penumbra odâii o 
vedeam în forma ei ondulatorie, îmbă;sămată acolo ca 
pentru o nuntă între spaţii euforice. Când se prelinse în 
pat, un tremur turbură prima moastră atingere. 

In noaptea aceea am simţit cum mă pierd din identi- 
tatea mea corporală, cum mă desprind din mine însumi 
ca dintr'un trunchiu greu întineriț deodată cu alle seve. 
Nu știu, poate așa simţi numai când ţi se întâmplă ceva 
măreț în viaţă, ceva cu totul neobişnuit. 

“Tot ce a urmat a fost atât de tragic și de neînțeles, în- 
cât nu m'am putut trezi din acea ultimă clipă a biruinţii 
noastre feciorelnice, n'aveam conștiința deplină a acestei 
uniri definitive, Şi dacă într'adevăr, Sonia ar fi plecat 
din odae, dimineaţa nu-mi puteam crede să fi fost ade- 
vărat, convins că n'a putut fi decât un vis extatic, că nu- 
ma! într'o irealitate tristă sar fi putut petrece. Dar ră- 
mase a'ci, la fe] de încleștată în acea supremă doborire, 
contopiţi până la pierderea simțului realităţii fizice. 

Dimineaţa, pretextând treburi grabnice în oraș, am co- 
lindat pe la toate bijuteriile în căutarea unui inel. I-am 
cumpărat unul dela Nemirowschi, un inel-verighetă, cu 
o boabă albastră deasupra. Toată ziua lam păstrat în bu- 
zunar, neîndrăsnind să i-l dăruesc. Nu i-l puteam întinde 
ca pe orice lucru, Numai seara, după ce luarăm ceaiul şi 
stam reculeși în întuneric, lângă căminul din bibliotecă, 
pe neștiute i-am prins mâna şi i Pam băgat pe deget. Tre. 
sări deodată înspăimântată, cașicum asta avea să schimbe 








Bafadă 


după Dilon și împotriva duşmanilor 


ării 
Orbit de cazne, cadă, an de an, 
cu pas greşit și grai înjositor ; 
în iaduri axză-i sufletul viclean 
şi 'n focul cel mai greu şi 'ngrozitor: 
strivit în cuget şi în mădulare 
să geamă milă numai și 'ndurare 
şi-oricât de-ascuns ar îi sau cât de sus 
ajungă junghiul desperării: dus 
să fie'n lanţuri și lăsat urgiei 
sau, încă viu, pe năsălie pus 
acela ca-ar vrea răul României. 


Zmintit să umble şi mereu în van 
purtându-și râsul înfiorător : 

să î se piarză numele'n noian 

de umiliri şi ură : târitor 

în rândul celor mai lihnite fiare, 
să-şi blesteme 'nceputul; cu chemare 
pustie strige vocile ce nus: 

asude groază chipu-i descompus : 
să înfiereze fierul mişeliei 

şi să sa 'nvârtă "n chinuri ca un fus 
acela ce-ar vrea răul României, 


Impiedecat în zmârc şi bărăgan, 
stârpit şi sterp şi fără viitor, 
hrănindu-se cu leșuri și catran, 

să-și bea veninul neizbăvitor ; 

să se căiuscă de păcatu-i mare, 

dar vorbele săi sune a sfrunture: 

din miazăzi, din răsărit, apus 

sau miez de noapte-osândă drumul îie-i 
şi fie păsărilor pradă pus 

acela ce-ar vrea răul României. 


INCHINARE 


Mărite Doamne, doară-l dor nespus 
de faptă rea, dară mereu supus 
rămâie morţii și nimicniciei 

şi stoe, pururi, de robii TĂPits 
acela ce-ar vrea răul României. 


TŢRAIAN CHELARIU 
a a a 


ceva din vieţile noastre. Apoi sări brusc din fotoliu, a- 
prinse lumina și-l privi câteva clipe lung, muşcându-și 
buzele, Părea foarte emoționată, doborită ca într'un alt 
mister. Il mângâta îndelung ca pe o fiinţă vie, dar bucu- 
ria ei era atât de ascunsă şi aşa de palidă! Aveam impre- 
sia că Sonia consideră darul meu ca pe o jertfă sau ine” 
lul căpăta în mâinile ei sensul unei bruscări a dest.nului, 
După ce stinse lampa, reveni lângă mine sguduită toată 
de plins, încercând zadarnic să-şi oprească lacrămile 

— Ce înseamnă asta, Sonia Luiceva? 

— Nu trebuia. Nu trebuia să-mi cumperi ineluj. 

— Dar asta nu e atât de grav... 

— “Taci!... Niciodată n'ai să poţi înţelege. : 

Aceleaşi enigme îmi reveneau în minte. Desigur că in 
viaţa ei se află altceva mai mare, mai puternic decât mi- 
ne, de care se simte legată prin alte rădăcini, care o 0o- 
presc să rămână a mea pentru totdeauna. O mistuia un 
dor nespus după altceva, care mie mi-era oprit să-l aflu 
atunci. Totuși se retrăgea întotdeauna speriată în braţele 
mele, poate ca să uite, să-şi şteargă definitiv orice urmă 
din trecut. | | 

Sonia Luiceva îmi apărea astfel cu alte chipuri, mereu 
cu alte neliniști. Erau îndeosebi cele două personalități: 
aceea, când 0 supuneau până la nimicire anumite amin- 
tiri şi când nu găsea decăt o rațiune sbaterii ei lăuntrice: 
tăcerea. Cealaltă, iubirea pentru mine care-i rămăsese 
singura scăpare, singura semnificaţie a trăirii ei adevă- 
rate. Ştiam de altfel că unele femei iubesc tocmai pentru 
a fugi de obsesia unor întâmplări, tocmai pentru a se re- 
găsi neutre, pe un liman mai luminos. Nefericirile lor, 
experienţele tragice, disperările în urma altor oameni 
suu după ce au trăit o viaţă simplă, plină de renunţări — 
toate găsesc deslegare într'o altă iubire mai mare, pe 
care o cerşese cu ultimele lor puleri, pentru care sunt 
chiar în stare să se jertfească într'un fel. Cred că în tre- 
cutul Soniei nu putea fi un om, nici exper:ențe sfârşite 
mizer, nici o copilărie plictisitoare sau o tinereţe neînţe- 
leasă de ceilalţi. Prebue să fie altceva, altceva de care eu 
însumi mă legam pentru a dobândi o dominație asupra 
ei, pentuca iubirea mea faţă de ea să fie desăvârşită. 
(N'am putut şi după cele ce s'au întâmplat nu-mi găsese 
nicio vină, nici aceea mai ales de a mă fi lăsat iubit cu 
atâta exasperare) 

Imbrăcată, Sonia Luiceva apărea altle!. Mai sinceră cu 
eu însăşi. Imi era greu, în orele acelea de zi, să o privesc 
în ochi, par'că n'aş îi fost în stare să suport păcatul. In- 
cercam să descifrez această taină a dăruirii ei frenetice, 
dar abia mai târziu mi se relevă într'adevăr semnificaţia 
logodirii noastre. . 

In ceasurile acelea de leşin aproape, care sfârșeau în- 
totdeauna lente ca într'un înec voluptos, îmi dam seama 
cât e de înfiorătoare unirea între noi. Atunci am înţeles 
pe deplin, că dragostea asta carnală îmi ajută să mă re- 
găsesc în altă ființă, să mă desăvârșesc prin intermediul 
eiApărea foarte ciudat la început sentimentul acela de 
dor intens, de contemplație pătimașă în faţa trupului ei. 
Aş explica asta ca pe o retrăire a imaginaţiei meie ireale 
într'o oglindă. In primul moment, părea că n'o simţeam 
lângă mine. Părea absentă, îndepărtată prin spațiul care 
o obliga să retrăjască peste amintirile ei. Poale şi ea, în 
acelaş timp, simţea acelaş lucru. In dragoste de altfel, în- 
totdeauna se petrece procesul acesta. Intâi începe dorul. 
Ca într'un v:s, încercam s'a desferec din existenţa ei ar- 
bitrară, s'o trezesc, să mi-o apropii. O doream astfel, cu 
toată sfinţenia, de care eram capabil în nopţile acelea. 
Apoi, de întindeam mâna, tresăream imediat, pentrucă o 
întâlneam mai vie şi mai firească decât mi-aş fi închi- 
puit, ea însăși neliniştindu-se de această mână întinsă 
Atunci știam că dorul se transformă pe neaşteptate în 
voluptate. Și în contopirea care urma acestei căutări, a- 
cum îmi dau seama că într'adevăr eram numai unul (nu 
un trup) ci numai o singură viaţă și o singură moarte 





Deaceea n'am considerat niciodată dragostea mea ca un 
păcat, un dezechilibru în ordinea micului nostru un:vers 
— ci tocmai o spiritualizare a cărnii. Căci identificarea 
noastră nu căpăta un contur exterior, ci o pl:nătate ce» 
lestă, o bucurie Gumnezeească. 





(Urmare în pag. 4-4) 


== “A 








„ANIVERSARE... 


Lui Z. 


„ii scriu tocmai azi, când în ciuda trudei de aţi 
şierae cuninilrea, te simt mai temeinic ancorată în 
gânduiile mele, turburânduwmi tinna sufletească, de 
parcă viata mea ar fi ispășirea păcatelor tale... 

Fiindră viaţa o simt mai puţin decât pot, iar dra- 
&setea mai muh decât vreau, mă surprind plecat ca 
ia a mărturie «pirituală, peste vreful de amintiri, din 
care căsnssc să desprind taina leaăturii existenţii 
me:e cu vizța și ființa ta... 

Şi asta, tocmai azil, 

Tocmai zi, când mă socoteam întâlnit doar au 
credința unei biete linişti arhaice, care să-mi tămă- 
duiască ghesul iluziilor vagi, înseninând zilele de 
mâine, tocmai azi mă simt mai trist şi mai sbuciu- 
mat ca tot priieju! durerilor cari îrâng speramţele... 

Implines= ca: 40 de ani... 
| Aniversarea aceasta are ceva trist, din căderea 
trunzelor de toamnă, tămosind o viaţă cuibărită de 
aci înainte în requli de mătănii, și dela care îţi go- 
neam prezența tăinuită în gânduri ca să nu-mi mă- 
sori viața scursă într'o așteptare zadarnică. 

Der în ciuda efortului de a te şti abseniă, porti- 
c:pi mai cutezător, iscodindu-mi frământarea până 
a ţi-o mărturisi,,. 

Iat-o : 

Mă ntorc acolo unde mi-ai stimulat viaţa, pentru a 
nu cădea predă unei scadențe timpurii şi ridicole, 
ce-ar fi putut fumiza material eftin .rubricilor de 
ziare. 

Mă ademenise viața spre o eftină cumpănire a 
rostului ei, încât !a vârsta de 30 de cni erati un ra 
iai, dispus să-mi orânduiesc sfârşitul, cu un ceremo- 
nial simplu de vagabond. Gândul acesta de sfârşit 
mizer şi anonim îmi insulta căința învăţăturii pentru 
care depusssem ani lungi de muncă, ispitit de o 
a:p:omă universitară și amânam zi după zi întăptu- 
irecr, ca să-mi prefac căința în orgoliul uitării, 

Când mi-ai apărut în cale, rumenă în obraji, a- 
gară în priviri, cu faţa toată numai ispită a tineretii, 
am simțit cum mi-ai dăruit generos nădejdi noui de 
viață, de care m'am prins zănatec, urmându-te și 
apropiindute cu necunoscute emoții. 

In întâlnirea noastră a fost cava din vraja unsi 
stimulări la o viață netrăită, pe care ai știut apoi, 
_Cucernic să mi-o deretici în sufiet, cu grijă de îndră- 
gostită, îndestul apreciată și împărtăşită de îmblân- 
ziia mea inimă. i 

Până când viaţa îţi face pozne dureroase, pe care 
cu greu le vei putea pătrunde sau le vei putea pri- 
cepa rostul... 

Așa a fost şi ziua aceea |... 

Sortită unei îngemânări trainice a sentimentelor; 
n'a fost decât divulgarea brutală a nestatorniciei,— 
când arătândute făptașa unei minciuni odioase 
mi-ai alungat toate speranțele... 

Tăcut, resemnat, comprimând uriaș revolta, ţi-am 
ascuns tapta, cu o arije de părinte, tocmai spre a 
nu-ți tulbura iluzia cuceririi mele definitive. 

Era ziua hotărită fugii noastre 1... Te aşteptam stă- 
pân:t da aceleaşi trecute senzaţii, cu aparenţe de glo- 
r.e veșnică a aventurilor tinerești, ca că domnim re- 
gatul năzu.nțelor contra legilor lumești ticluite con- 
venţional. 

In prsiungita aștentare, bucuria şi elemul au capitu- 
lat mai întâi neliniști, iar apoi nesiguranței. O stare 
ae nervozitate mă cuprinsese. Te știam punctuală, dar 
rai ales te credeam hotărită; şi una şi alta au fă- 
cut să nască în mine teama unei nereușite a plenu- 
lui. Dar cu toate relele presimţiri ce adânceau grija 
ds tine, n'am înțeles să înlătur prisosul de răbdare 
și amânând minut după minut plecarea, am avut de 
ales înire a fi sau a nu fi ridicol. Se spune că prile- 
jul de a deveni ridicol este la îndemâna oricui. De- 
pinde însă de inteligenta cu care ştii să-l înlături. P&- 
nă la urmă, am dovedit că nu posed acest spirit sau 
provindența zădărnicindu-l, m'a dus până acolo cu 
îndemnul, încât să pot afla fapta ta. 

În consumarea ei ai pus atâta bemal, numai din 
dorința ds-a arunca sfidare dragostei și tot ce-am 
făcut temelie vieţii ce mi-o renăscuseși, că mi-aș a- 
tribui atâta mustrare și anateme,  denunțându-ți-o 
amenunțit,,. 

Când azi, tocmai azil... mă'ntore la data aceea 
tristă, simt cum viața mizeră și anonimă ce mi-ai 
destrămat-o cu dârzenie, n'a dus decât la consta- 
tarea de mai târziu, de-a înţelege şi mai bine de 
șertăciunea ei... 

Ce ironie]... 


. . . . Li . . 


Și avocatul Alex Zlatcu părea să termine aici scri- 
soarea către Sabina. Ar mai fi vrut să facă o înche- 

„tere tot în nota tristă a conținutului, dar soneria, 
„pentru a treia oară, a sbârnâit mai prelung și mai 
ensrval, 

Alex sa sculat contrariat dela biurou și s'a în- 
dreptat spre ușa dela intrare. A deschis. În momen- 
tul acela, sunstele tuturor clopotelor de catedrale 
zar fi dăngănit atât cât vâj&it amețţitor a simţit în 
cap. S'ar fi vrut stăpânit de un calm și de-o indite- 
rență care să-i depășească emoția ce-a simţit, când 
la ușa intrării a dat peste Sabina, 

Dar în fața ochilor, a obrâjilor, a gurii, a siluetei 
şi a tot ce ființa Sabinei era numai ispită, Alex s'a 
lăsat deposedat de orice ambiţie, apropiindu-și far- 
r:ecul momentului la înțelegerea dorinţii lui tăi- 
nuite. 

După ani și ani, trecuţi greoi şi necruţător de la 
fel unul cu altul, Alex s'a simţit la hotarul altei tine- 
reți, cu îndrăznețe aspecte inedite, cărora doar vâr- 


(4 ostalgie 


ş'afară 
și'n mine însumi ! 





Te strig 

şi într'o doară 

mă'neacă plânsu-mi Iese 

Can vis 

îmi reapari 

să mă'ncălzeşti cu zâmbetul divin. 
Ca'n „vis, 

din nou dispari, | pr md ati 
lăsându-mă iar pradă năpraznicului chin!... 


___ VICTOR CONSTANȚEANU 


de ION MINCU LEHLIU 


sia încerca să le opună reguli, dar nu în acord cu 
Eiata lui inimă îndrăgostită, 

. Roșiile tlori aduse de Sabina și risipite cu gest de 
intimă pasiune pe biuroul lui Alex, au stimulat re- 
ținuta lui încercare, că îmbrăţișându-se într'o fierbin- 
te regăsire, a putut smulge din suflet şi ultima li- 
cărire a căinței. 

Pe urmă, tăcerea așternută inoportun a stinghe- 
rit toate încercările, până când, ca o scântee de 
amnar în besnă, Sabina, femee, a ştiut să o înlă- 
ture cu o şireată cochetărie : 

— Alex, mă găsești mai frumosă, seu... 

Răspunsul însemna o destăinuire dacă nu, chiar 
mai mult: o slăbiciune. 


Dar Alex nu înţelegea să meargă cu judecata 
prea deparie. Pentru el, dragostea îi era completă 
și definitiv păstrată și dăruită Sabinei, aza că răs- 
punsul a fost sincer şi cuceritor : 

— Nu eşti mai frumoasă dscât ie-am dorit şi nici 
mai puțin frumoasă, pentru a regreta dorința... 

— Alex, mare meşter eşti în vorbe... 

— Sunt meșter în a-mi alege dragostea.., 

— Nu te'nşeli? 

— Ai ceva să-ți reproșezi? 

— Pal 

— Ce? 

— Viaţa dusă până acum... 

— Nu crezi că ești nedreaptă cu ea, când la ale- 
gerea ei n'ai contribuit decât tu? 

— Ai dreptate. Dar nu mai pot. Temperamentul 
meu, care purta ca un blestem pecetia unui climat 
sudic, a suferit o schimbare salvatoare, pentru a-mi 
reface forța unei dragoste asemănătoare celei do- 
mite ds îine: liniştită, ocroiitoare și durabilă, 
nesocotită odată fiindcă mă încăpățânasem să 





SONIA LUICEVA 


UNIVERSUL LITERAR 


sper în frumusețea unei vieți pe care so  tr& 
iesc în teribilă vrajbă cu toate principiile lumii 
liniștite și ordonate, In această privință, aven- 
tura și măritișul grăbit cu Mihai a fost un lest, iar 
renunțarea la tine, un miraj pe core nu alât de rar 
doream să-l trăiesc. Din păcate însă, Mihai te fă- 
cea mai insistent prezent în casa noastră, reamin- 
tndu-mi de tine în orice discuţie sau ceartă, ca de 
ceva căreiu viața mea i-se părea inconștient subor- 
donată. Dar'a te dori în liniștea izolată ce-o pregă- 
isam zilnic și a mi te impune cu strigăte și revoltă 
vu.gară, socoteam că e o jignire adusă arosolan 
sentimentelor ce-ţi păstram ascuns, încâi ne mai pu- 
tând suporta, am părăsit casa, desmaticită din ră- 
tăcirea în care mă afundase zelul unui trai frivol, 
ciudat şi capricios, ca: să-mi ridic spsranța la în- 


_sorirea zilei da azi. Aici la. tine, socotindu-mă ocroti- 


tă, pot să-mi strig în voie toată muta durere strânsă 
cu resemnare ani în șir, ca o ispășire a nesocotinței 
destinului ce-mi. pregăteai. și să las mărturisit că 
Mihai mi-a depăşit și mândria şi instinctele. Ajun- 
gând, poate, la o stare de falsficare a cerebralului, 
păstrez “intactă doar ginaășia unuui suflet dezamă- 
git, cu suficientă tărie de-a renunța la orice mena- 
jare, din partea unui om care n'a uitat să-l prețuias- 
că, Lasă-mă, te rog, să-mi cuceresc prin timp şi sir&- 
Guință cinstită, încrederea ta, ca să-mi apreciez în- 
dreptarea lângă un suflet atâi de mare ca al tău... 

Mărturisirea  Sabinei, reținută şi ferită de orice 
comparații și amănunt, cu emolive accente de sin- 
ceră durere, a impresionat muli pe Alex, nu mai pu- 
țin vinovat dea îi „aruncat piatra” pregătită pe 
masa de lucru și peste care lăsase, laş, o mapă de 
dosar; A 

Cum ar fi putut reda înțelegerea frământării .a- 
n:ândorora, decât prin recunoașterea împlinirii unei 
dorinţi |... 

— Capricioasă mai e viața !... Cesace-ţi refuză ia 
32 de ani, îţi dăruiește la 40. 
— E un rearet? 
— De loc... E, poate o înțelepciune a destinului 
i — de netăgăduit — deplina mea fericire... 


“TA 


(Urmare din Dag. 3-a) 


Erau nopţi când se întâmpla ceva foarte ciudat cu ea. 
Se trezea deodată, cu brațul încleștat pe umerii mei, în- 
fricoşată de un fel de tremur al beznei sau de un alt 
semn venit din afară. Atunci n'avea nimic omenesc în 
făptură, părea că se dărue unei puteri necunoscute, cu- 
prinsă pe neaşteptate de o neiînţeleasă spaimă. O priveam, 
eu însumi m;stuit de starea asta disperată, căutâna so 
liniştesc. Nu-mi spunea decât atât: 

— Tu n'auzi că mă cheamă cineva, mă strigă, și tre- 
bue să mă duc, odată va trebui să-i ascult chemarea! 

Mi se păreau cuvintele ca flăcări care ard în jurul no3- 
tru, mărind taina până la exasperare. Nimicită, între fe- 
bre şi atâtea neiiniști sosile deava:ma peste noapte, ră- 
mânea până dimineața agăţată de acea obsesie chinui- 
toare, fără să mai poată dormi, fără să mai capete odihnă. 

S-ngurul lucru care Pam putut afia întâiu din viaţa ei, 
cred că a pornit tot de aici. Nu ştiam că într'un sat din 
judeţul Soroca — !a Baxani — are o casă, pe care deo- 
dată a dorit neasemuit de mult s'o vadă. Pornirăm în 
preajma Paştelui, la un drum Gestul de obositor și aveam 
impresia că prin călătoria asta o să aflu multe altele din 
trecutu:. ei. Satul este așezat chiar pe Nistru. Și cum a- 
junserăm, în după amiaza aceea, plini de praf şi extenu- 
ați — nu oprirăm acasă, așa cum mi se părea mai firesc, 
ci merserăm până pe malul Nistrului, dintr'o dorinţă a ei 
pe care atunci nu mi-a puteam explica. Şi am văzut-o 
cuprinsă de aceleași turburări, din celelalte nopți, căci 
se schimbă imediat la față, neputând să-şi ascundă tre= 
murui nervos al mâinilor şi al buzelor pe care și le muş- 
ca la fel, aproape până la sânge, 

— Vezi, îmi spuse ea întinzând braţul pe deasupra a- 
pei, acolo e Rusia! Dar nici nu-ţi închipui ce groază mi-i, 
de câte ori mă aflu atât de aproape, groază ca de o fiară 
pe care o simt că mă pândește din umbră, gata să mă 
spinteca. 

— Dar, pentru Dumnezeu, Sonia Luiceva — exciamai 
revoltat — îţi pace să te ascunzi după vorbe, fără să te 
clarifici, fără să-mi spui totul. 

— O, nu — mai bine lasă, acum îmi pare rău că te-am 
adus, Priveşte totuși şi tu puțin, dincolo şi o să simți 
ia fel. 

Cred că avea dreptate. Mai fusesem pe malul Nistru= 


"lui, dar niciodată ca în clipa aceea nu mi-am daţ se-ma 


că nemărginirea din stânga apei te înspăimântă, îţi lasă 
un gusi de scârbă amestecată cu uimire. Pe mine nu mă 
lega nimic de pământul acela, gar trebue să recunosc că 
ai deodată senzaţia unei mari despicări. O frontieră care 
nu limitează o țară — ci o lume întreagă, o civilizaţie, o 


- istorie, un viitor european. Dincolo, Rusia imensă, mize- 


ră, sălbatecă. Și atributele se pot mări, negându-se unul 
pe altul. In fața acelei vaste stepe -- totul se prăbușea 
ca într'o prăpastie fără fund, totul se năruia ca într'o 


"căscare de veacuri. Dar, mai ales când ai, ca Sonia Lui- 


ceva fără îndotală un trecut care începe și sfârșește a- 


colo, — este cu neputinţă să nu tremuri, să nu 1e simţi 


nimicit. 

In clipa aceea, Sonia părea asemeni unei biserici arse, 
pângărite. Iubirea mea nu putea să mai învie icoane.e, 
nici să redea atmosfera de cucernică şi remuritoare sfin- 
ţenie pe care o cunoscusem întrupându-se atât de stra- 
n:u în fiinţa ei de mai înainte, Intorcându-ne spre casă, 
aveam senzația unei ruperi definitive, unui sfârșit care 
agonizează nebun prin preajma noastră, Era o casă foarte 
veche, aproape neîngrijilă, cu două caturi, toate feres- 
trele ob:onite — părând și mai sinistră în amurgul acela 
roşiatec, care parcă toată lumina soarelui apus pe mu- 
chea dealului o drunca să dănțue şi să ţipe pe acoperișul 
de tablă ruginie. ca într'un joc cu bi'esteme vrăjitoreșşti, 
Strein să fi fost, infometat, obosit de drum, cu o rană în 
piept — și nu te-ai fi oprit la casa asta să ceri adăpost 
sau un pahar cu apă. Nici nu-mi puteam închipui, că mai 
locuește acolo cineva. Am găsit totuşi o femee bătrână, 
aproape oarbă, care se mișca târându-se ca o şopârilă şi 
vorbea foarte strident — ca sunetul acela caracteristic 
de farfurii sparte, al căror sgomot se repetă în ecouri şi 
mai subțiri, Am aflat mai târziu că e o mătușă a Soniei, 
care niciodală nu eşise din casa aceea. Pe mine m'a pri- 
vit suspectându-mă, cu ochii ei mici, voalaţi, mormă: ce- 
va confuz, -—— apoi se retrase într'o odae din fund. N'a- 
veam s'o mai văd, decât peste câteva zile când plecam, 
de astă dată ca să închidă poarta în urma noastră, (Și a- 
cum mi-a rămas în urechi scârţă:tul porţii, parcă era 
trasă peste un cavou în care nimeni nu mai ae voe să 
intre). Trebuia să fac sforțări sericase ca să par cam şi 
mi-au fost necesare câteva ceacuri ca să mă obişnuesc cu 
aerul îmbâcsit de acolo, cu pereţii cenușii, cu odăile aces 
lea imense, goale — în care fiece pas suna extraordinar 
de înfricoşetor — parcă umblau deodată zeci de oameni 


„— toţi cu acelaş pas, cu acelaș ritm, cu acelaș răsuflet — 


într'atât părea de naturală fiecare mişcare. Cât am lo- 
cuit acolo, mi-aduc perfect a2m'nte, n'am zâmbit o clipă, 


„n'am îndrăsn:t nici să înt:nd brațul spre Sonia, nici noap- 


tea n'am căutat-o. Știam bine că aici ne despărțim fireşte, 
nu prin spaima mea — ci prin faptul că Sonia aparţinea 
numai casei, venise fără îndoială aci să afle, să ia, sau 
să îngroape ceva. Așa şi era: toate gesturile Son ei, toate 
vorbele, umbietul, chia r fiinţa ei — făceau parte din na- 
tura încremenită a casei, toate se petreceau după r-tmul 
impiicat ocult de viaţa înecată a pereților şi-a ferestre- 
Jor oblonite. Sonia mă purta din odae în odae, ea însăși 
dorind parcă să rămână definitiv singură, pentru fiecare 
lucru în parte împărtășind un tumult de spa:me abia re- 
ț:nute. Erau acolo mobiie de stejar vechiu, stil Ecaterina 
II-a, covoare ţesute în Caucaz, policandre cu sieșn:ce în- 
covoiate meșteșugite în turnătoriile dea Petersburg, 0- 
glinzi imense cât un perete, în care toată odaia se vedea 
mai întunecată, sobe de faianţă cafenie, fotolii şi paturi 
cu perdeluţe la capete, biblioteci în zid, cu uşi de fier și 
lacăte grele — uriaşe — şi peste toate, un prai gros, atât 
de gros că părea zid't odată cu casa. Am întâ nit și trei 
portrete: mama, tată!, fratele Soniei, Am întrzbat-o mut 
despre existenţa lor. A dat din umeri. Mama părea foar- 
te frumoasă, dar de o frumusețe obosită, chinuită. Purta 
o rochie cu franjuri până jos dantelațe, o muiţime de bră- 
ţări și :nete, o coafură s-mplă adunând tot părul întrun 
coc uriaş pe creștet. Taiă!, în haină neagră, cu o barbă 
care se pierdea în îmbrăcăminte, ochii sclipitori. Singur 
frateie se deosebea, tânăr şi foarte trist — de o tristeţă 
care eşea afară din portret. De câie cri îi privea, Sonia 
îşi frământa mânile, —.veșnicul e gest de a-și acoperi 
v turburare şi își muşca mai ales buzele. Nu era odae în 
care să nu întâlnim portretele astea. Şi în fiecare odae 
parcă apăreau a.tfe!, poale unde erau așezați pe alt pe- 
rete, cu alte mobile în jur. 

Noaptea aceea n'am putut-o dormi. Aveam senzaţia că 
e o ora anumită când toate se trezesc din încremen:rea 
lor şi încep să se miște, să mișune ea viermii prin odae. 
Ma: ales cei trei oameni păreau atât de prezenţi, atât. de 
sdrobitor prezenţi — că le auzeam şi 'resp:raţiile și vor- 
beie şi umbletul. Mă trezeam mereu cu impresia că sunt 
aplecaţi asupra mea şi mă privesc, numai atât — mă pri- 
vesc — dar în ochii lor întrevedeam. ca într'o ceaţă o 
imensă tragedie, nespusă, cu neputinţă de descifrat. Ş; 
ae câte ori tresăream, o vedcam pe Sonia în aceeași odae, 
aşezată în fotoliu, neclintită, trează. privindu-mă. Nu 
ştiu de-ce, groaza mi se mărea pentrucă mă credeam 0 
victimă nevinovată — şi Sonia şi fratele și părinţii ei 
privindu-mă toţi în acelaş fel, cu aceeaşi nuanţă de bat- 
jocură sau milă, 

— Dece nu dormi? 

— Nu pot, Sonia. Parcă se tot mişcă, se plimbă cineva 
pe aproape. 

—— Aşa e în casa asta, Toate se plimbă noaptea. Și o- 
glinzile și paturile și figurinele. Incearcă totuşi să dormi 

Numai în zori am aţipit, Şi poate am dormit destul de 
mult. Când m'am deşteptat, nu mi-am dat seama ce oră 
putea fi. Era acelaș întuneric, aceeaşi atmosferă de azi 
noapte. Numai eşind afară, pe un fel de balcon, mă uitai 
la ceas: aproape 12. Incepuse să plouă. Auzeam picătu- 
riie căzând pe acoperiş cu un zgcmot surd, insuportabil. 
Si din nou neliniştea mă cuprinse. Sonia nu era nicăiri. 
Cu toată frica înrădăcinată în adânc, răscolii toate odăile 
dar mam descoperit-o. Am găsit numai o cutie cu bis= 
cuiţi, astâmpărându-mi astfel foamea. Am mai petrecut 
câteva ceasuri tot acolo pe balcon, așteptând-o. Târziu, 
(ploaia cădea tat mai vijelioasă şi biciuitoare, în lungi 
șiruri) o văzui venind calmă prin apă, în aceeaşi rochie 
simplă pe care o îmbrăcase dela Chișinău. Mi sa părut 
indiferența e: o mare prostie. Abia când ajunsese sus, în- 
cepu să tremure și după ce îi adusei o haină din lăuniru. 
înfăşurână-o, am întrebat: 

— Ce însearnnă toată nebunia asta, Sonia? 

— Nu te înspă'mânta, Am fost pe Nistru, acolo m'a 
prins p-oaia. 

Ceaiurile fierbinţi luate unul după altul, fricţiile fă- 
cute cu apă de Colonia găsită întâmplător — nu-i aju- 
tară la nimic. Temperatura creştea mereu, febra o adu- 
sese într'un fe! de leşin adânc. Ch'ar în noapiea aceea 
pernirăm spre Chişinău. Luai toate măsurile ca drumul 
să nu fie obositar, eram îngrijorat mai des ca boaa să 
n'atbă o schimbare neașteptată. Doctorul Constantinov, 
după consultație, a încercat să ascundă, dar lam sur-* 
prins dând din cap nemulţumit și clătinând termometrul 
cu un gest nervos, pe care nu i-l cunoşteam înainte. A- 
tunci am înţeles. Mă forțam totuşi: să îndepărtez moar- 
tea asta de mine, îmi închipuiam că Sonia nu pote muri 
decât în însuei trupul meu, într'un fel de moarte exta- 
tică, divină aproape. Zile şi nopţi întregi, vegheam lân- 
gă patul ei, înfiorat de sfârșitul! pe care-l vedeam apro- 
piindu-se cu pași giganți, îngrozitori. Niciodată ca în cea- 
surile acelea n'am simţit ceeace înseamnă iubire adevă- 
rată, iubire magnifică, nepământeană. Uitasem că Sonia 
fusese odată a mea, uitasem că mai există ca realitate 
trupească. O vedeam în acea majestoasă apariţie proo- 


rocită de alte înalte zenituri din destinele noastre, pe- 








22 Februarie 1941 —=— 


fugă 


Trimite-mi astăzi, Doamne, o ploaie diafană 
De praf în care joacă lumini de smalţ de cer 
Şi-un înger, din aripă să-şi smulgă alb, o pană, 


Să curăţe rugina din timpul meu de fier... 


Trimite-mi sto] de îngeri să mă culunde'n bae 
De rouă picurată pe vârfuri verzi de brazi 
Şi-alege Tu o rază, Plăpândă şi bălae, 


Pe ea încet să luneci şi'n inimă să-mi cazi... 


“Trimite-mi noi vestminte de-azur, după 'mbăiere; 
Un braţ de iarbă verde şi crengi cu flori de vată, 
Săi'mbrac un trup de humă şi carne de muiere 


Ca să renască ele un trup de Prea Curată! 


Voi fi schimbat atuncia prea pângărita haină. 
Voi fi svârlit în noapte iubirile-adunate 
Im văzul gloatei sterpe, ori petrecute'n taină, 


lubirile cerşite, sau cele nechemate ! 


Şi-atunci, ca o nălucă din lumea boreală, 
Pe cap încununată cu frunză de lămâi, . 
Să viu, cu totul nouă, cu totul virginală, 
Iubitul de acuma, să-l pot iubi întâi. 


NUTZI IUPCEANU 





rechea noastră umană o consideram pe un plan de din- 
colo de noi realizat într'o plenitudine cerească. Nu ne 
despărţea în clipele acelea moartea aparentă, ci tocmai 
viaţa imperfectă, nedesăvârșirea cununiei noastre în alt- 
ceva mai necunoscut, mai fericit. Sonia mă privea cu 0- 
chii îrmpăienjeniţi, mereu prinzându-mi mâinile şi săru- 
tându-mi-le cu o frenezie nouă, să.batecă. | 

— Numai până ia Anul Nou să trăese! îmi spunea ea 
îmbujorată deodată de febră. Numai o noapte ca atunci 
să mai avem. 

Şi apoi îşi încteşta din nou braţele după gâtul meu, che. 
mându-mă cu o voce disperată, sărutându-mă cu mai 
multă patimă decât în trecutele seri, sufocată în îmbră- 
țişări turburătoare, renunțând la propria ei fiinţă în a- 
ceastă infinită beţie de a trăi, de a mai parcurge odată 
o noapte ca aceea. Era în desmăţul acestei iubiri desco- 
perite cu altă faţă — tot ceeace Sonia nu putuse câştiga 
până atunci, tot ceeace mai dorea fierbinte să se reali- 
zeze în îubirea noastră. In c'ipele acelea, începea să plân- 
gă pe umerii mei rugându-mă mereu să nu plec, ame- 
ştecându-și piânsul cu triste exclamaţii de iubire, spu- 
nându-mi necontenit: 

— Iubitul meu, nu mă lăsa acum, oprește-mă să plec, 
opreşte moartea! 

Nu izbuteam decât so linştesc, s'o conving să fie cal- 
mă. Stăruia să mă privească mirată, căutându-ini 'pal- 
mele, lipindu-și-le de obraz. Erau momente, când ere- 
dea că-pot răsturna soarta, când invoca letargic pe Dum- 
nezeu s'o salveze — după care cădea ca într'un înev, se 
ţopea într'o mare văpae. 

Intr'o zi totuși, avu puterea să se ridice şi sprijinind-o 
(părea atât de uşoră, atât de nefirească!) am dus-o -până 
lângă feerasiră. Infloreau în faţa casei primele buchete 
de lilieci. Dar pe ea n'o entuz-asmau florile, nici soarele 
acela care cădea înflăcărat pe geam. 

— Incotro e Nistrul, iubitule? mă întreba mereu, ne- 
desmeticită din febră. a 

Şi după ce-i arătam răsăritul, rămânea stinsă într” 
peatitudine superbă. 

— Acolo! Acolo! și mâna ei sta întinsă ca un arc spre 
nemărginire. i 

Chiar în ziua aceea, fugi pentru totdeauna. Mă obosi- 
seră şi pe mine nopțile vegheate lângă ea și în durerea 
pe care nu puteam să i-o mărturisesc, mă retrăgeam în 
bibliotecă să dorm, să uit. Nu-m: pot închipui-cum a is 
butit să plece singură, când deabia putea merge, atât de 


“ sTăbită era în ultimul timp, Am descoperit asta târziu şi 


mi s'a părut în clipa aceea că toate în jurul meu se sfar- 
mă sau se încercuesc într'un biestem, întrun inel de foc. 
Pr:mul. gând mi-a fost la casa din Baxani. Bătrâna n'a 
rămas deloc surprinsă, aflând vestea mea. Dar mi-a po- 
vestit totul. Atunci am deslegat taina. Caut şi azi să-m 
lămuresc dacă în viaţa camenilor nu există câte odată 
dovezi că prea sunt singuri, prea departe de cer ori de 
spiritele celor pe vari îi iubesc în neștire, Taina începe 
cu părinţii. Şi ei şi fratele, în timpul revoluţiei din 1917, 
pe când încercau să treacă Nistrul în areptul Tighinet — 
au fost împuşcaţi şi îngropaţi acolo, mult timp după a- 
ceea, când aproape că începuseră să putrezească, Sonia 
singură a scăpat, trecută dincoace de un ofiţer român, 
fugit dintr'un spital din Odesa, A crescut în casa aceea 
*: stârşitul celorlalţi Ta aflat încă de mică. Avea câte- 
odată senzaţia că o cheamă cineva afară, o strigă, şi tre- 
bue să-i caute. Parcă, în zori sau noaptea, cei. trei sar 
fi ridicat din pământ anume ca S'o aducă şi pe ea. Poate 
erau refericiţi: în ţărna aceea pe care n'o mai puteau iubi, 
după ce se jerif:seră pentru o giorie care a fost îngro- 
pată toată în sânge. Poate suferinţa asta de dincolo de 
zări se lransmitea şi Soniei. La 14 ani a trecut pentru 
prima dată Nistrul, Și apoi în fiecare sau la doi-trei ani 
odaţă. Rămânea numai câteva ceasuri cu obrazul lipit de 
pământ, să-i simtă, să-i audă, să le spună că a venit, că 
odată va veni pentru totdeauna. Sonia nu putuse muri 
într'un pat — p'ecase să moară lângă ai «i, în acelaş pă- 
mânt din care duhurile se ridicau neliniştite să se svâr- 
cole prin aer şi să plânsă. 

Peste două zile eram la Tighina. Căpitanul, comandan- 
tu! pichetelor, tocmai terminase raportul încheiat după 
conferința cu comisia rusă „reteritor ia cazul unei necu- 
noscute. ale cărei semnalmente se văd în garea de seamă 
a doctorului legist”. 

— Colo au îngropat-o, chiar sub ulmii aceia de sub 
coastă! . 

— Acolo? Acolo? întrebam eu înspăimântat, înăMţână 
braţul ca spre un strigoi care mă chema, de care vrea 
să mă apăr, dar mă înăbuşeam și nu mai puteam uita 
nimic. 

— Dar degeaba au mai tras grănicerii; murise înainte 
şi ceeace mi se pare curios e că apa o ducea spre mal, 
mereu spre rnal! spuse apoi căpitanul neştiind că spiri- 
tele celorialţi coborîseră în ape s'o întâmmine, 

Aci se sfârşeşte strania şi neînţeleasa poveste a Soniei 
Luiceva. In fiecare noapte de an nou deschid toate fe- 
restrele, toate ușile și o aştept. O simt cum vine întot- 
deauna ca un abur, cu pași şovăitori, senimă — să nu 
mă înspăimânte poate. Inchid ochii și o aud mișcându-se 
în jurul meu, sărutându-mi apoi palmele, mângâ'ndu-mi 
fruntea. Dacă întind braţele s'o cuprind, închipuirea se 
pierde. se destramă. Dar dorul imens după iubirea Sonia 
Luiceva rămâne necontenit, 


LAURENȚIU FULGĂ 


peer 


cei ct" m maree 


ici e IMN aaa ia Ra e o aice auda inc A ii i ta 


mom a a og ze me ap 3 e 


- 


Note franceze 


LOCAŞURI UNIVERSITARE DE 
CERCETĂRI 


se intitulează un articol al d-lui 
Francois Canac, din „Revue de 
deux Mondes“. Sunt multe de 
cercetat în legătură cu constată- 
rile autorului, dar mu toate ne 
pot privi şi ar fi desigur prea 
lung să expuinem pe rând înlăn- 
ţuirea ideilor sale. Ceeace ni se 
pare important şi demn de luat 
aminţe este felul cum d-sa vede 
rolul  descentralizării statului, 
strâns legat de cultura universi= 
tară şi de aceea îl subliniem : 

„Descentralizarea care va uşura 
statul şi reguă bunul mers al 
forțeior sale poate gilii în umi- 
versităţile noastre provinciale, 
puternice puncte de sprijin. Așe- 
zate în capitalele mareior noas- 
tre centre regionale, ele au în- 
tvadevăr o funcțiume imediată și 
foarte indicată: aceea de a le 
furniza în toate domeniile și cu 
simţul ascuţit al realitățior, o 
sănătoasă hrană inteectuală, mo- 
raiă şi ştiinţifică, ce ne-a lipsit 
adesea şi din care cauză, în spea 
cial, suntem atât de înapoiați ca 
tehnică, înțelegem atât de puţin 
lumea actuală şi, pentru a fi sin- 
ceri cu noi, suntem atât de L- 
viți“, 

In spusele acestea  întrezărim 
semnele unei renaşteri franceze, 
în felul specific geniului său. 

Străiucirea Franţei s'a datorat 
totdeauna focarelor regionale de 
cultură. Este prin excelenţă o țară 
cu varietate de centre, tocmai 
fiindcă individualistă și însetată 
de glorie personală, — căutând să 
Se restrânză la un singur centru 
i s'a pierdut puterea și o reclă- 
dire a ei, într'o viitoare nouă or- 
dine, este tocmai această reîn- 
toarcere la propriul săn fel de a 
îi. Vor retrăi acum focarele de 
culţură, pe toi întinsul său: şi vor 
fi specifice puteri de creaţie a 
voporului francez. 


DE ALTFEL, PROBLEMA 
ACEASTA 


se pare că preocupă foarte mult 
imtelectualitatea franceză, căci în 
acelaş număr al revistei, un toar- 
te interesant articol atinge indi- 
root a temă asemănătoare : 

„Pentru a produce ozitativ şi 
cantitativ, la um preţ convenabil, 
una din resursele cele mai si- 
gure se găsește toumal în meșie- 
şugarul francez, în puterea sa, 
transformându-se din simplhu cio- 
plitor, în industriaș al satuinui. 
Quasi-uzinele sătești, popuia.e 
de meșteșugari, nar fi decât 
țăranii grupaţi în orele lor li- 
bere, de dorinţa unei modelări 
artistice“. 

Pe tărâm intelectual! și în di- 
recția unor preocupări  econo- 
mice, aceste două articole din 
care am citat câteva rânduri, nu 
face decât să contureze adevărata 
formă de glorie a Franței. Și 
precum Spuneam, o vază înjghe- 
bare de renaştere. 

Nimic w'a fost mai propriu po- 
porului francez decât această 
putere individuală de creaţie, Și 
explicaţia poate veni nu numai 
din înţelegerea individualismului 
francez. 


- . 


Mustrarea pe care mi-ai făcu- 
t-o, Menip, săpiămâna trecută, 
de-a fi călcat regula jocului ie- 
şinad din actualitate am înghițit-o 
cam pe nemestecate. Poate de 
aceea mă simt şi indispus, iar 
faptul de a mă recunoaşte — cu 
oricâtă neplăcere — în acest fel 
mă surprinde şi, în cele din ur- 
mă, mă irită. Aşa că, în conclu- 
tie şi pe scurt, observaţia ta a 
avut darul — mulțumesc de aşa 
dărnicie ! — să mă scoată din 
sărite. Dar odată ajuns la capă- 
inl procesului psiholozic pe care 
ți l-am schiţat, o constatare mi 
se înfăţişează ca dela sine, şi mă 
grăbesc să ţi-o împărtăşesc, con- 
vins fiind că nu e lipsită de in- 
teres : 

Dacă toți oamenii am fi de 
bună credință, cele mai multe 
dacă nu chiar toate motive:e sau 
prilejurile aparente de discordie 
ar putea fi îniătura'e cu cea mai 
mare uşurinţă, prin exp'icarea 
pootiţă şi pe îndelete a pricinei. 
Bănuesc,  Menip, că vei socoti 
constatarea mea puţintei naivă şi 
chiar prostuţă. Eventualii noştri 
cititori, despre cari avem amân- 
doi aceeaş părere excelentă, vor 
trece probabil cu un zâmbet de 
superioară  îngăduință. peste a- 
ceastă observaţie vrednică să fi- 
gureze într'o  anto'ogie a opti- 
mismului trandafiriu, pentru uzul 
amatorilor de chipuri de Epinal. 
Dar mă grăbesc să însemn nu- 
maidecât, întru apărarea mea, că 
eu nu caligrafiez aici, pe încrede- 
rea si „in verba magistri“, opinia 
cutărul autor, ci însemn doar re- 


22 Februarie 1941 


Dar acest 


popor 'are un larg jdresează celor puţini, dar 





mtilităţi, cei mai mulţi își apropiau 


acasimilând-o, o manieră prea 
prozaică muzicii, ritmului, sim- 
A irii acestui popor. 
Arta lui este aceea care se a- 
plă- 


simţ al iubirii de oameni, prea''cută celor mai mulţi, Paradox? 


larg poate şi prea lesne dispus! 


să accente in sânul său tot îe- 
lul de elemente mediocre respin- 
se de alte comunităţi naţionale. 
De aici au isvorît nespus de mul- 
te neplăceri dar nu puteau fi 
șanse de îndreptare până ce nu 
se refăcea vechea tradiţie a meş- 
teșugului particular. Fiindcă 
Franța nu este ţara producţiilor- 
macină, cât ţara producţiilor fru- 
moase.  Trăsătura ei dominantă 
este de a sacrifica  multul, mi- 
nuţiosului. Dar acest minuţios nu 
putea fi realizat în ecntre!e mari 
sau în organizaţii standardizate. 
Iar acum ne gândim desigur la 
artă, căci şi ea, în ultima vreme, 
ajunsese acolo un produs. stan- 
dardizat. Afară de puţini  înte- 
lectuali cari produceau sau gus= 
tau adevăratul gând francez, o 
savuroasă ironie, um vers prea 
fin, un madrigal, o frază caldă 
şi muzicală, o idee plină de sub- 





Nu ! Fiindcă se adresează celor 
puţini anu datorită faptului că ar 
fi greu de pătruns, ci prin simp!i- 
tate, prin lumină, prin puritate. 
Prin prea multă ușurință pentru 
a fi acceptată de  nepricepuţi, 
dar şi cu atâta putere spre a fi 
admirată de toţi. 

Simplitatea, în care fiece amă- 
nunt nu este o încărcare, un 
ornamenţ baroc, ci poate  esen- 
țial, precum gândeşte într'un dia- 
log celebru, Paul Valery: „Rea- 
lui, într'un discurs, este ia urma 
urme: acea muzică, acea culoare 
a vocii, ce socotim, cu muită ușu- 
rință, ca un detaliu sau un acei- 
cent“. Iată rânduri în care gă- 
sim, exprimată în cele mai sime 
ple cuvinte, toată substanţa artei 
îraanceze, 

Şi probabil, o înfiripare în jurul 
căreia se strâng astăzi cei meniţi 
să erganizeze viaţa Franţei yii- 
toare. 


VICTOR POPESCU 


Note germane 


WIEN WORTLICEH. 


adică: Viena verbal este o carte 
de versuri mai mult tristă, De- 
altfel, marele poet vienez Joser 
Weinheber, cu toată măidstră 
stăpânire artistică a dialectulul 
metropolei natale, nu poate fi 
decât ceeace este, adică poet în 
sensul cel mai nedesmintit al 
cuvântuui. Sau poate, dat fiind 
că toate marile noastre bucuri 
şi surâsuri ascund profunaiini 
umane și deci grave, melanco- 
liile pe cari le simţi, ca pe ut 
fiuid specițic deniungul lecturii 
celor 57 de poezii, se doioreazd 
acestui fant. 

Scrisă înainte de unirea Aus- 
tr.ei germane Cu marea Germa- 
nie, cartea e însă și o carte a 


trecutului. A urui trecut care, 


oricât de apropiat ar fi, apăr- 
ține ca şi legende e, domeniuiui 
tuturor ace.or lucruri, fapte şi 
fi.nţe câte, precum nu se poale 
să nu fi fost, nici nu mai pol 
învia. O Vienă medievală, — e- 
vocată, de exemplu, în impres.0. 
nanta ba:adă „Diethem Trdu- 
senit“, — stă, asemeni domului 


Sfântu.ut Ștefan, alături de vid- 


ţa fără de nici un ideal a unut 


individ oarecare robit numuti ce- 
rului... gurii, (Der Phăake). O 
Vienă cu foste sp'endori şi tra- 
diții imperiale tâniește alături! 
de existența tragicomică a unui 
funcționar prea supus micii lui 
datorii și mai mici.0or sale pro- 
gramuTi personale, („Ballade 


vom kleinen Mann“), O Vienă 


cu câstități tereziane, („Colom- 
b.ngen'"), alături de Viena peri- 


ferică din 
mari: 


mai crudă şi mai urită ge bu- 
nee tradiţii. 

E o carte de „balade vesele şi 
tris:e“, numai cât veselia şi tris- 
tetea ilor rămân, ca și apusuri-e 
autumnale, veselii și tristeți me_ 
iancolice. Dar părerea noastră 
este că autorul ode:or „Zwisehem 
Goitern und Demonen“, al Vo- 





zultatul modest al umui fapt de 
experienţă propriu, pe câre voiu 
încerca să-! generalizez  într'un 
fel ce-mi este deasemeni  per- 
sonal. 

Dacă eu ţi-aşi fi făcut cunos- 
cut, Menip, numai sfârşitul pro- 
cesului psihologic determinat 
de observaţia ta, s'ar fi putut 
crede atunci că învinuirea de-a 
fi ieşit din actualitate, ce„mi adu- 
ceai, a ishuit pur şi simplu, adi- 
că tără nuanțe intermediare, să 
mă irite. Dar ar fi fost incorect 
din partea mea şi inexact să, las 
să se înţeleagă acest lucru. 

Adevărul este că starea de in- 
dispoziţie pricinuită de mustrarea 
ta a turburat un anume fel de a 
gândi despre mine, un fel dea 
mă gândi eu însumi, pe scurt: 
un fel de a fi confortabil, intrat 
în deprinderile  subconştientului 
propriu. Abia ca ultimă consercin- 
ţă a acestei proî.nde tulburări 
recunosc acum senzaţia de iritare, 
de a fi fost scos din sărite, adică 
din însăşi încheieturile morale 
determinate de automatismul pro- 
priului meu fel de a gândi despre 
mine însumi. laţă dar ce impor- 
tanţă, ca valoare de semnificație, 
au acele nuanţe intermediare de 
care-ţi vorbeam, pentru stabili- 
rea... răspunderilor, 


Națiunea confortului mi se re- 
velează astfel, strâns legată, or- 
ganic aproape şi intim legată, de 
ideea pe care fiecare şi-o face 
despre sine. Nici nu cunosc, Me. 
nip, problemă mai actuală şi de o 
mai permanentă actualitate decât 


„Die Werbung“. Și 
peste tot numai două regrete 
dispariția zileior senine 
de oltădută şi înstrăinarea tot 


tumului „Adel und Unfereane“ 
şi al lui „Spăte Krone“ nu putea 
să scrie altfel fără a se contra- 
zice, 


JOHANN VALENTIN ANDEHEAE 


(1586—1654), este una dintre acele 
perscnal.tăţi clericale luterane cari 
stau la rădăcina actualului germa- 
mism, Deşi foarte puțin cunoscut, 
Jeh. Valentin Andreae a trăit o 
viață elevată și zbuciumată, despre 
care șa spus că ar trebui scrisă 
numai în limba latină, In însem- 
mările sale se oglindește întreg răz- 
boiul de treizeci de ani dimpreuna 
cu pas-unile și erorile lui şi în a- 
ceste însemnări se frământă, con- 
Ştientă, voința de unitate şi inde- 
pendenţă spirituală, şi politică a po- 
puiului Seman. 

In numărul pe Februarie 1941 al 
rev.stei D:utsche Rundsohau (edi- 
tată de Rudolf Pechel în colabo- 
rare cu Paul YFechter), Friedrich 
Seebass îi închină  nedreptăţituiui 
Johann Valentin Andreae un stu- 
diu urmat de câteva pagini anto- 
logice din cpera de acum peste 
trei sute de ani. 

Iată un „Epitaf pentru adevărul 
înmormântat“ (Grabschrift der be- 
erabenen Wahrheit): „Aci zace a- 
devărul, copil al ini Dumnezeu, uc:s 
de mișelia superstiţiei, de otrava 
duczrii în ispită și de plăcerile tru- 
peșt:, de atspotismul  vo.evoziloi, 
de ienea preoților, de viclenia oa- 
menilor ae stat, de superiicialitatea 
istoricilor, pedanieria literaţilor și 
de prostia poporului și înmormân- 
tat în gunoiul mincitmilor. După 
o sută de ani revedem soarele; vă 
salut urmașii zmei !* , 


HANS CAROSSA 


(n. 1878), autorul volumelor : 
„Steila Mystica“ (1907), „Gedich- 
te“ (1910), „„Doktor Biirgers En- 
de“ (1913), „Ostern* (1920), „Et 
ne Kindheit“ (1922), „Verwand- 
lungen einer  Jugend“ (1928), 
„Tagebuch îm Kriege: Rumă- 
nisches Păgebuch“ (1924 şi 1934), 
„Der Arta Gton“ (1931), „Fiihrung 
und Geieit“ (1933, și „Geheim- 
nisse des rtifen Lebens: Aus den 
Aufzeiehnungen — Angermunns"* 


UNIVERSUL: LITERAR 





Note despre teatrul 
italian contemporan 


Dela dWAnnunzio, sensul dra- 
mei căruia ma fost înțeles nici 
de cei mai dotați critici, teatrul 
italian a consacrat putine nu- 
me; ase! al lui Luigi Chiarelli 
merită toată atenţia, ca nnul 
care s'a înscris în istoria tealru- 
lui italian cu triumful — Tâv- 
nit cândva de marele d'ânnun- 
2ig — distrugerii mediocrei dra- 
me burgheze, prin ale sale 
„grotteschi“. i 

„La mâschâra e îl volto“ (Scri- 
să în 1913) învesteşte pe Chia- 
relli cu titlul de înițidtor al u- 
nui nou gen dramatic; „il grol- 
tesco*“, derivat din comedie şi în 
acețaș timp față de aceasta dh 
vid, ca drama faţă de trage- 

e. - 

In „grotesc, operă din totie 
punctele de vedere nouă, sche- 
mele tradiționae sunt fără mila 
lăsate la o parte. 

Dacă mutorii de teatru remist 
se mulțumedu cu reprezentarea 
faptelor din viața cotidilnă, 
Chiarelli, și după el 0 întreagă 
şcomă de tineri literați, difor- 





(1936), e cunoscut cercurilor 
noastre nu numai prin faptul că 
ne-a vizitat anul trecut, confe- 
rențiind, în cadrul expoziţiei ger- 
mane de cărţi, 

Publicând, în revista Corona 
(Jâhr X, Heft 1), câteva minu- 
nate pagini de proeă, acest ma- 
re scriitor ţese în trăma poves- 
tirii sale o serie de refleziuni şi 
notează, prințre altele, și acest 
frumos adevăr: „Foarte adese, 
Când oameni prea tineri își po- 
vestesc amintirile  (Erlebnisse!, 
acestea păstrează, cu toată im- 
presia imediată de prospețime, 
ceva de prim plân; abia în anii 
târzii putim privi pe dessupra 
diferitelor dimensiuni ale vieții 
și ne dăm seama dece ne-a fost 
dat să făptuim cutare lucru și să 
lăsăm cutare altul. Pentru acea- 
stă mai profundă intuiţie 
(Schau), face să îmbălrânim“ 
(p. 60). 

TRAIAN CHELARIU 





Notă 


Dificultăţi: de ordin teh- 
nic au întârziat apariţia ul- 
timului nr. al revistei, din 
15 Februarie. Incepând cu 
nr. viitor, dela 1 Martie, 
„Universul literar“ va apa- 
re ca de obicei, Sâmbăta, la 
data indicată pe prima pa- 
gină, în 6 pagini, până când 
repararea  stricăciunilor su- 
ferite de maşinile de cules, 
ne va îngădui să revenim la 
vechiul format (8 pagini). 

pd 

Săptămâna viitoare vom 
Publica al treilea spectacol] 
din seria D'ALE CARNA- 
VALULUI: „TOȚI AVEM 
CÂTE-O  TRĂSNAE“, de 
Ştefan Baciu şi Traian La- 
lescu, Adriana Nicoară, Ge- 
orge Voinescu, Soractes,Me- 
nip și Menalc. 


| 
| 


mează, transformă 
realitatea, 

S'ar mai putea numi noul gen 
dramatic, întrebuințând terme- 
mii lui Pirandello, „una fUrst 
trascendentale ; sau, cum îl 
definește însuși Luigi Cnhzarelii, 
„una farsa eroica“. 

Printre dutorii de „grotteschi“ 
înnumărăm pe Luigi Pirandello 
și Massimo  Bontempelli, mai 
cunoscuți publicului românesc, 
câre poate usor surprinde în 0O- 
perele acestora, caracterele în- 
tregului gen; ccezistența asp2c- 
tuui comic lângă cel tragic şi 
predominarea  eslui din urmă, 
originalititea concepției — du- 
Când de multe ori la neînțele- 
gerea sau b'amărea unei opere, 
— o întuiție de multe ori genii- 
lă, susținute toate de o Suges- 
tivă frumusețe estetică, 

După prea sumara introducere 
— termenul e desigur preten- 
tios — în literatura teatrală ita- 
liană, să gruncăm o scurtă pri- 
vire Osupra celor 7mdi reprezen- 
tative noutăți ale stagiunei tea- 
trae 1939—1940. 

Numele lui Ugo Betti, — poet, 
nuvelist, dramăturg, — ca al Ce- 
bi mai bun scriitor de astăzi din 
Italia, ne silește să ne oprim în- 
tâi asupra lui, In „„Cacciatore 
d'aiire* (vânătorul de rațe), 
reprezentat în 1939 de Regia u- 
cademică de artă dramatică, 
mulţi critici au văzut capodoperă 
dramatică a lui Betti. 


„A priori“ 





E tragedia setei de câştig, a 


seței de buni. Marco, swucul 
vânător de rațe, pentru a se d- 
propia miti mult de bogata SA 
rudă Michial, își părăseșie copi- 
iul, femeia cu care împărţise 
tristețile vieţii, renunţă la cel 
mai drag prieten şi se lcgodeşte 
cu nepoata bătrânului bogătas. 
După multe peripetii, între care 
un proces unde e acuzat de 0- 
marirea lui Michial, Marco a- 
junge moștenitorul râvniiti bo” 
gății. Dar e omorit de un serti- 
tor, Ignazio, pe care proaspătul 
stăpân voia să-l alunge. 

Un subiect care nu Surprinu€ 
prin nimic. Interesânț e studiul 
profund făcut asupra sufietu:ui 
lui Marco, suflet care se sbale 
dureros între dorința de neinvius 
a bcyăției și un rest de noble;ă 
moștenită, care nu-l părăseşte 
aproape nicioin:ă. 

Impărțită drama în sase ta- 
blouri, pastrează unitatea şi re- 
peziciunea cu care ne-a obişnuit 
Ugo Betti în operele sale anteri- 
pure. 

Dâăcă „Il cacciatore d'anitre“ nu 
marchează un progres fată a€ 
„Frana alo scalo nord“ (Prăbu- 
șire în portul de mizză-nonn e), 
constitue totuși o nouă probă a 
geniului tanarului uuuur Şi O nu- 
re speranță pentru teatrul ita- 
lian, 

Alături de Ugo Betti, menţio- 
năm pe Stefano Landi. Pseudo- 
nimul lui Stefino  Pirandelio: 
căci acest nou scriitor e fiul cel 
mdi mare al iui Luigi Pirundeui0. 

Cele două comedii jucate în 
stagiunea trecută pun problema 
raporturilor, din zilele noastre, 
dintre părinţi şi copii. Protagu- 


N.N. TONITZA 


(Urmare din pag. I-a) 


Nu mă gândesc, fireşte, la 
acel album cu hârtie fină de 
desen, legat în piele sau cati- 
ea, ce se vede adesea pe ma- 
sele dileianţilor noștri de artă 
ş. în care musafirii sunt invi- 
taţi să-şi depună „souveniru!” 
în versuri ori aquarelă, 

Mă gândesc, dimpotrivă, la 
caiețelul modest, mare atâta 
cât să poată îi strecurat în 
duzunarul hainei şi confecţio- 
nat din simplă hârtie-maza= 
latură, dar care, întotdeauna, 
trebuie să întovărășească pe 
pictor : în odaia lui de dormit, 
pa terenurile sportive, la tea- 
tru, în excursii, la birt, pe 
siradă, în atelier; şi mai ales 
in atelier. 

Obioeiul de a ataca un stu- 
diu mare, de desen sau pictu- 
ră, direct pe coala de hârtie 
sau pe pânză, înainte de a te 
fi lămuriţ asupra calităţilor 
modelului şi asupra intenţiilor 
tale —e nenorocit”. 


MODELUL 


— „ln școală, se înţelege 
prin model”, omul sau feme- 
ia vie, cari sunt aduşi să pu- 
zeze, pentru studiul capului, 
torsului sau nudului. 


In viaţa slobodă a pictoru- 





din 
aspectele cele mai  rodnice în 
semnificaţii sub care poate fi pri- 
vită realitatea, mai ales alunci 
când privitorul stăpâneşte cât 
de puţin deprinderea şi are gus- 
tub împletirii dialectice a idei- 
lor. De exemplul: 

Iţi aminteşti, Menip, de vigoa- 
rea coscretă, brutală aproape, cu 
care Liviu Rebreanu înfăţişează 
in „klon“, pasiunea exclusivă pen- 
tru țarină a Gianetaţului. E co 
trainică legătură, o atracţie miste- 
rioasă a pământului pe care o- 
Tăgeanul abia dacă isbuteşte să o 
presimiă, fără să şi-o poală însă 
reprezenta, graţie categoriilor cul_ 
turii. Dar ţăranul care trudeşte 
şi se trudeşte frământându-l câ- 
te-va luni pe an, altfel se simte 
legat de ogor. In măsura în care 
existenţa îl ispiteşte ou vreun 
înțeles, legătura cu țarina e sen- 
sul concreţ al destinului propriu, 
desluşit pe măsura priceperii lui, 

Pentru târgoveţ,  desrădăcina- 
rea are doar valoarea unui ter- 
men cărturăresc, aproape fără 
ecou în cenestezie. Natura este de 
cele mai multe ori, pentru el o 
prejudecată culturală, graţie că- 
reia îşi verifică şi clasează amin- 
tirile păstrate din lectura cărţilor 
lui Hogaş sau Mihail Sadoveanu. 
Orășanul işi recapătă lesne cehi. 


aceea a confortului, E unul 


librul — admițând că şi l-a pier- 
dut — şi nu riscă să rătăcească de- 
sorien:ât, graţie obiectelor fami- 
liare de cate se înconjoară, isbu- 
tind astfel să-şi constitue un 
confort ; adică imaginea concretă 
şi replica măgulitoare în acelaş 
timp despre sine însuşi. 

Țăranul e străin însă concepţiei 
sau mentalităţii insulare a con- 
fortului. Sentimentul proprietăţii 
concrete este la el infinit mai 
desvoltat, Deareea și desrădăci- 
harea are, în. cazul omului dela 
“ară, un sens profund tragic, re- 
simţit ca povară a unei covârşi- 
toare desorientări. 

MENALC 


Așa dar, Menale, motivul pen- 
tru care te simţeai stingher mă 
lămureşte car fi acesta: turbu- 
ratca contoriului, adică a unui 
anume „iel de a ne gândi pe noi 
înşine“. De aci până ha scosul din 
sărite şi la „tragedia covârşitoa- 
rei desorientări“, tu vezi doar 
fireasca, treaptă ce desparte cau- 
za de rezultat. Şi însemni chiar 
cu e cam apăsată modestie „re- 
zultatul modest al unui fapt de 
experienţă propriu“, cum îl nu- 
meşti, spre deosebire poate (nu 
cred să mă inşe:) de acei cari, ca 
plecatul tău convorbitor, „cali- 
grafiază“ doar părerea  sacro- 
sanctă a cutărui autor... Eşti pus 
pe răfuială, Menlac, pe cât văd 
eu! In gardă, prietene! Altfel ţi 
Sar adeveri teoria asupra con» 
fortului... 

Generalizarea unei teorii e un 
joc pe cât de ispititor și plăcut, 
pe atât de primejdios şi adesea 
deşert. Cred că eşti de acord, 
Menale, că bunăoară confortul 
lupului nu prea Îngădule ne a- 


cela al oaici, şi — aproape c'ai să 
mă lecuieşti de a mai face citate! 
— un esseist cu mai multă „ex- 
pericnță proprie“ ca mine făcea 
remarca mucalită că a-ţi fi milă 
de lupi însemnează a fi nedrept 
faţă de oi. Fiinăcă we aflăm pe 
meleagurile fabulei putem stră- 
muia constatarea in lumea o- 
mului, că se polrivetie de mi- 
nune, Priveşte, Menalc, cât stin- 
gherește Totalitarismul confcir- 
tul Democraţiei, şi invars. La 
drept verbind, deşi sună para- 
doxal, mi se pâre că coniortul 
poate exista numai datorită în- 
confortului, aşa după cum viața 
e condiţionată de moarte, Binele 
de Rau, etc. Tu însă ai credința 
— şi e o nobilă teorie chiar în 
deșertăciunea sa — că Dumne- 
zeu şi Diavoiul ar putea fi, după 
cum în Străvechile basme, de 
bună cred.nţă unul faţă de celă- 
lait, dornici de a se înţelege Unul 
pe altul! 

Ar fi negarea fiinţei lor şi o 
contradicție în adjecto. 

Buna credință ce-o visezi este 
Un principiu  vrăimaș vieţii, o 
formulă magică ce-ar putea rea- 
liza unitatea spirituală numai în- 
tro utopică supra-omenire cum 
e aceea închipuită de un visător 
genial ca Nietzche. 


Eu cred, Menale, că armonia 
lumii este condiţionată, ca şi o 
simionie, de principiul inegali- 
tăţii, antinomiei,  contradioţiei... 
căci zeilor, gtii bine, le place nu- 
mărul fără soţ... 

Coniort, „imugine concreță des- 
pre sine“... Aş spune maâi curând 
luptă crâncenă, neostoită şi vană 
întru păstrarea acestei  fugare 
imagini „acestui tum iute risipit: 
Viaţa... 


lui, care ummează după elibe- 
rarea lui in stănoagele diszi- 
plinilor didactice, — să-şi afle 
singur și liber propriile dru- 
muri de exprimare plastică, — 
modelul înseamnă tot ce cade 
în câmpul retinei lui și o im- 
presionează din punct de ve- 
dare pur pictural. 

Astfel: un cartof sau o vul- 
gară cârpă de bucătărie; mun 
ciob de oală ori un trunchiu de 
copac; o știucă proaspătă și 
orgintie ; o gutue, o felie de 
cașcaval sau un motan negru, 
cu ochii de smarald, suni aeo- 
potrvă „modele” ia tel de in- 
teresante pentru artist, ca şi 
torsul  bronzaţ al unui atlet 
szu masca angelică a unei fe- 
cioare bălane. 

Totuși, am întâlnit adesea 
pictori şomând luni întregi, 
Sub pretexiul că nau model, 
Nuci unul din aceștia nu vor 
realiza uimic de seamă în ca- 
r:era lox,căci e peste putinţă 
să te naști pictor, — adică ins 
cu retina permanent trează în 
căutarea plasiicuiui, — ca să 
nu ste simți copleșit, din zorii 
zilei până la apusul soarelui, 
— de nesfârșita varie„ate de 
molive picturale pe care na- 
tura le desfășoară cu o cople- 
şitoare generozitate, ceas iu 
ceas, clipă de clipă. 

Unul din marii pictori con- 
tamporani îmi marturisea o- 
daiă: „cred că dacă aş avea 
nenorocirea să fiu închis în 
temniţă, încă aș avea posibili- 
tatea să piciez zilnic și pănă 
lu sfârşitul vieţii înregistrând 
pe pânză «niile de variații de 
culoare și lumină care s'ar pe- 
rinda pe cei patru pereţi goi ai 
celulei msie de pușcăriaş”. 

In ce privește ilimpul de lu- 
cru, ni-l dădea exempu pe 
Maestrul Petrașcu: 

— „Domnilor,  disciplinați- 
vă munca și nu lăsaţi să trea- 
că o zi fără să faceţi un exer- 
cițiu. Petrașcu, om de aproape 
TU ani, stă zilnic 8 ore în faţa 
şevalelului. Invăţaţi-vă a ve- 
dea obiectela și infnitatea de 
culori în care sunt învăluite. 
Uitaţi-vă la preţiozitairea ma- 
teriei din tablourile lui Petraş- 
cu, în care fiecare părticică din 
tablou e o piatră prețioasă”, 

Toniiza a fost pe cât de ma- 
1e pictor, pe atât de mare pro- 
fesor şi om. Imi aduc aminte 
că într'o discuţie cineva l-a 
intrebat dacă primeşte pensie 
de maior; (știa că a făcut răs- 
Foiul, a fost decoraț cu ordi- 
nul „Ofițer al Coroanei Ro- 
mâniei” şi „Meritul Cultura”, 
rănit pe frontul delia Turtuca- 
ia şi a fost prizonier în Bulga- 
ria). 

Tonitza i-a răspuns: „Am 
fust rănit, am şi acum o bucată 
de schijă în piciorul drept; 
mi-a venit hârtia în care-mi 


MENIWP făcea cunoscut că am dreptul 











nista din „In questo solo moni- 
doi, înterpretătă de „Compania 
de] Teatro Eihseo“ din Roma, e 
o femee inteligentă şi energică, 
Ebe Zorriani, cara iq locul tată- 
lua, p.ecat în râzooa, în cunduce- 
rea unei afaceri come'cidle des- 
tul de complicată, 

Dar adevărdta ei viaţă î se re- 
levă abia în momeniuul când 
simte că e înQarăgostilă, când 
renunță la tot pentru desăvâr- 
șirea unui cămin, O apoiogie d 
dragostei materne, a bunatății, 
şi credința că viața e urită din 
cauza pacatuiui Org.nar nunti 
aici „în questo solo mondo, 

In „Prove d'amore*, conflictul 
i2buUCueyte intre tată şi jiu; LU- 
tăl care vrea să-și rejacă viața 
recăsătorindu-se şi fica, prea 
independentă poate, care nu ac- 
ceptă să mai locuiască în ace- 
îdși casă. Mai bine 25, hu mi 
podte să locuiască unde s'a în- 
jrodus o străină. 

Dar totul se împacă prin căsă- 
toria fiicei rebele. Lorenzo Grolli 
întruchipează părintele modern, 
îndeajuns de înteligent ca Să-șt 
dea seama că nu e suțicient nu- 
mui Quoriuitea de tută pentru 
a impune unui copil anumite lu- 
Cruri, Sceneie 1n care nijerici 
tul părinte simte cât e de tragică 
Situuția, Sceneie de da0g intre 
el şi Fuivid, modernă şi ea, sunt 
unele dintre cere mai zii și mat 
profunde din literatura italiana 
contemporană. 

In ceeace privește realizarea 
formală, Stefano Landi mai are 
încă de învins unele reminiscen- 
te paterne, 


SORACTES 





la pensia de maior; am renun- 
tat şi le-am răspuns că eu du- 
crez cu mâinile.” 

In 1936, vara, am stat timp 
Ge o lună în preajma Maestru- 
lui Tenitza, la Balcic. M'a sfă- 
tuit să mă pornesc la lucru di- 
mineața, ca pe la 4 să fiu la 
locul ales pentru piciură; mai 
fuseserm la Balcic şi cu un an 
în urmă, dar n'a avut cine-mi 
spune acest lucru; cine n'a vă- 
zul Balcicul la această oră de 
dimineaţă, nu poate spune că 
a văzuţ Balcicul. De acolo, am 
plecat împreună la mânăstirea 
Durău, unde, cu un an înainte, 
se începuse pictarea interioru- 
lui bisericii. Parcă-l văd stând 
noaptea târziu, scriind la lu- 
mina pală a lumânării sau a 
lămipii, uneori mă chema şi=mi 
da să civesc tare cele ce scria 


(tenitza a scris minunate 
„cronici literare” — titlul u= 
nei cărți a sa este: „Cronici 


fanueziste neliterare”); se aşe- 
za la spatele meu şi numai ce-l 
auziam plângând, mai ales 
când în cronică scria despre 
Luchian sau despre copiii săi. 

La laşi a stat un timp pe 
Str. Tăutu 4, la un camarad al 
său de Academie: Alfred Lau- 
nay; mă duceam de mule ori 
să-l văd acasă pe la ora 6 di- 
mineaţa; îl găscam pe Maes- 
tru îmbrăcat cu o bluză roșie 
suu cafenie, închisă până sus, 
cu pantaleni din pânză de câ- 
nepă, lucrând; după un timp, 
lăsa lucrul şi făcea câte o ca- 
fea, la maşinuţa de spirt; cână 
cafeaua din ceșcuţă era pe iier- 
minate, Maestrul mai turna 
câte „un pic de apă, ca s'o mai 
lungească” 

inir'o zi, tot pe când stătea 
pe 'Llăutu, a adus un pisoi, pe 
care la botezat „Brichi”. Era 
ni=C, gris vărgat;, îi aducea os- 
c.oare rămase dela masă, une- 
ori îi duceam și eu; Brichi era 
jucăuș, umbla ca sfârleaza prin 
casă, mereu după joacă și de 
multe ori îl găseam pe Maes- 
iu sgâriat pe mâini sau pe 
nas. Când crescuse mai mări- 
şor, aştepta seara la uşe și nu 
adormea până nu venea Maes- 
trul. 

In ultimu! timp, înainte de 
a se îmbolnăvi, Tonitza se mu- 
tase cu locuința la Academie, 
unde era Rector şi unde l-a 
luat și pe Brichi. 

Dăunăzi am fost la laşi; 
l-am văzut pe Brichi stână în 
cerdacul din fundul curţii A- 
cademiei, la mătușa Mandiţa, 
femeia de serviciu; m'am a- 
propriat de el, dar s'a retras; 
mi s'a spus că după plecarea 
Maestrului la București, după 
ce se îmbolnăvise, (Noembrie 
1938) a rămas la dânsa; e spe- 
r:os, nu mănâncă decât din 
mâna ei și nu lasă pe nimeni 
să se apropie de el. 

Intr'o seară, țârziu, trecând 
pe la portița Academiei, l-am 
văzu pe Brichi; mereu şi-aș- 
teaptă stăpânul, care nu mai 
vina 


pictor. P HARTOPEANU 


6 


[2 iii sad 
În mentent emenncd 








UNIVERSUL LITERAR 








22 Februarie 1941. 


|| 


Mae 


= Amintiri şi nostalgii din studenţie = 


de GEORGE PUTNEANU 


PRIN PURGATORIUL 
DENȚIEI 


tudenţie! Un v:s frumos pen- 
tru tinerii bacalzureaţ.; o reali- 
tate uneori plăcută, alteor. tri- 
stă şi descurajatoare pentru ade- 
văraţii studenţi; o amintire lu- 
m.noasă pentru bătrânul pensio- 
nzr, care mai păstrează întrun 
cadru de icoană titlul său da a- 
cadem e. 

Siud-nţa e un purzatoriu prin 
care trec toți ce ce aspiră la pa- 
rasul unei vieţi intelectuale. E 
un îel de mucencie aleasă, pe 
care nu toţi sunt vrednici s'o fa- 
că. O fac numai ce. chemaţi nu- 
mM£=:$ cei aleși, care vor fi unşi 
ma: târziu „intelectuali“ sau 
„ertişt, 

Studenţi: erau cai ce frecven- 
tau academ::ie greceşti. Socra- 
tes avea ucenici, cărora le pte- 
da ştiinţa sa. Aceștia însă, ne- 
mulțumiți, au dat foc cocioabei 
in care fi-osofui le preda specu- 
lzțile sale și-l părăsră, după 
cum ne mărturisește comirul 
&r:stoten, 

Un fel de studenţi ensu şi uce. 
nic! lui lisus, cari au urmat 
acadimia vieții şi a sufletului şi 
zu răspândit în lume învățătura 
cea nouă a Imvățăiorului dar. 

Un student harnic, fără dipla- 
mă însă, a fost și Dante. La fel 
Tetrerea „a învăţat din dragoste 
umrtea umelor.  Michej Angelo, 
Raffaei, Tizian ş: Rembrandt su 
trecut prim proba grea a uceni- 
cei, în mu știu care atajere d? 
pictură. De câtz cr: nor fi mers 
cu soția maestrului lor la pa 
ță, cu ccşul subț.oară, ca să :du- 
că zarzavaturi şi cumpărături. 
Sau de câte cui nor fî. ajutat la 
spălatul rufclor ș vaseor Şi 
aceasta era un fel de studenţie, 

Când uriversitatea sa  deose- 
bu dz atelier şi pictura sau 
sculptura se învăţa în Acodemia 
G> Belle-Arte, muzica în conser- 
vator, limbile, teologia, istoria, 
filosofia, geografia, astronomia, 
fiz«a. chimia și matemateoile în 
facultăți, studentul) era cineva: 
un viitor pictor, sculptor,  com- 
pozitor, literat, predicator, isto- 
tic, filosof, geograf, astronom 
fizician, chimist seu matemati- 
can. Se bucura de oarecare pre- 
stie. Căci: era Mare auru să 
frecventezi universitățile dm Ox- 
ford. Sorbona Bdlogna, Padova 
Heideiberg, Praga sau Kracovia. 

Ps băncile un'versităţilor și-au 
ros coatele toţi: marii cuceritori 
de taine şi destine. In amftea- 
ue, în sălile de seminarii şi bib- 
lioteci în prezența maestrului şi 
la umbra cărţilor, Sau născu? 
sub tâmplele înfiorbâmate ale 
>mdentului, ele mari, ideile 
NO, Came av:au să răstoarne 2 
ordine veche și să  :rstaureze 


STU- 


ata nouă, să perfecţioneze a 
disciplină sau să dea maștere 
unu: curent. Sub haina roasă îm 


ccale, pantalonii burlane, panto- 


îi scâtei:ţ si părul măvăşit, se 
ascunde  uncori un inventator, 
un artist, un mare avocut sau om 
d= stat. 


Studentul a fost întotdeauna și 
este un revoluțicnir. Un revolit= 
tonar în sensul înnoirii, îi pe 
îacerii, Şi aşa îi stă bine. Inar- 
mat cu t.nereţe şi cu dei. e me- 
reu pe baricade. In mintea lui 


ze ciocnesc Alee vechi si dn 
pulb:rea ir se nasc aiele noi. 
Iată-i pe slud:nţii creștin:  în- 


rcemântând An'ch-tăţile și în” 
*onând Deore Vin; udţii so 


râste:.rne. în'ocumnd-o cu Uma 
nismul. ş: principiile acestora 


dispar sub presiunea studențitor 
mcderni, cu idei ms: înaintate. 

Lr noi, toț: studenții au fost 
vecie taxi au răsturnat ordinea 
s. concepțiile crientale, înloctin- 
cu-le cu forme și idei aduse 
din Occident. Sunt fii. boierilor. 
care, studiind în Apus, se întore 
în ţzră şi sunt împotriva  con- 
“»pțior părţilor ler crescuţi 
in duhul Orientului. Şi tot cei 
tmeri: au învins, studenţii veniţi 
dela Paris şi Pelin: Nicolae Băl- 
cescu, Mihail Kogâniceanu, Va- 
sie  Alecsamâri, Alecu Russo, 
T'tu Maiorescu, Miha: Emhe- 
sri. Take Jorescu şi  Brătient: 
Sunt trei generaţii : prima a pre- 
gătit revoluţia dela 1848 și Uni” 
rez; a doua a pus bazele uns 
lcraturi naţionale; a treia a 
creat Româna Mare. 

lar după războiu, timp de 
douăzec. de ani, studenţii au 
luptat împotriv: comunismului, 
ținână trează conștiința  naţ:o- 
nălă Lupta 'or sa trrmin=t priv 
instaurarea umui rezm națlona- 
list, care să asigure ţări: un vii- 
ter ma! bun în ncua ord-ne eu- 
ropeană. 

Studentul a fost totdeauna ge” 
neros,  c?pabil de orice Jartfă. 
Şi-a dăruit tinerețea ideahuarilor 
mer. A «mezut într'io lume mai 
bună şi onestă. Na pus la în- 
doia'ă bunele “ntenţii ale altora 
şi a aderat cu sponteneitato la 
19t ce credea că e spre binsle 
necmalui său. 








Ult:mi. ani prin cari am tre- 
cut no! studenți zu fost şi cei 
ma: grăi, mai prmsjdiosi și mai 


sângeroşi pentru Români: între- 
ș.tă. Sunt anii maâmilor prefaceri, 
marilor vrăbuşin şi  înnori 
O Iuma vezhe apune și alta apa” 
re ia orizont. Studentul e la da- 
torie. E prezent pretuit. ndeni: la 
carte, la petreceri. le menifasta- 
ţii, pe front. în temniță. în sur- 
ghiun și în mormânt. E m2i ac- 
tiv ca niciodată. Simte apăsând 


[ns] 


asuprz sa povara une! mari răs- 
pund:ri pe care-o vşurează mân- 


dra dea o purta. 
Aşa re-am simțit noi, 
pul studenției ].. 


BUCUREŞTI, CARTIER LATIN 


în tim- 


Studenţia e legată totdeauna 
de un oraş. Fiecare își are amin” 


tirile szle din timpul studenţiei. 
„Cână eram la Paris“... seu „Pe 
când studiam dreptul ia Berlin“ 
sau „După ce mi-am luat docto- 
rătul în tere la Universitatea 
din Padova, sau Roma...“ aşa în- 
cep mai toate amintirile foștiior 
studenţi: în străinătate Pentru 
moi sudenţia e legată de Bucu- 
reşta. 

Noi suntem mai puţin preten- 
țioși. Am mutat „cartierul latin“ 
din Paris sub cerul ţării noa- 
stire, Ja Bucureşti. Pentru no, 
Pucureşt: e mai mult ca Oxford, 
Sorbona, Roma sau Beriin. E 
oraşul , visurilor noastre din li- 
csu, ai tinereții şi al amintirilor 
de mai târziu. E  edevăratul 
„Cartier :atim“ al studenţiei nca- 
stre. Aici: am învăţat, am viat, 
am îndurat foame, am d sperat, 
am vagabond:t, am făcut  che- 
furi şi am iubit 

Lăsând de-o parte culisele 
strada, bârfeala de cafenea, ma- 
vile depravări. afacerile  veroa- 
se, canc?nuzile, pentru noi stu- 
denții, cari ne-am oprit aici să 
stdăm  josniciile, Bucureşti e 
orașui tinereții, al culturii, al 
cărții și al studenției 

Printre cocioabe, vile, blocuri, 
parcuri şi străz, vrăszre cât o 
frântură de universitate. Chiar 
lângă gară îţ: stă 'în cale Școala 
Politecrhnică. Tânără, dar cu 
mari. perspective pentru viitor, 
e totus. singuua recunoscută ca 
scoziă tememiă în acest seus. 
din Orient. Aici se formează ti- 


net ingineri, cari mâine vor 
saormoni pământul ţări: să-i 


scoată bogăţiiie, vor împânzi ce 
rul şi pământul cu aparate, ma” 
Și şi furnale, ca să tome cu 
ele destinul de aur al României. 

In centru, pe locul veche: aca- 
demi' greceşti, se înalță palatul 
înegrit de vreme al Universităţii 
In faţa Universităţii, depe soclul 
lor de marmoră. privesc la mii- 
ie de studenţi, intemeetorii şcoa- 
?6t românești: Gheorghe Lazăr. 
Hei:ade Rădulescu și Spiru Ha- 
tet. 

Sub acoperișul ei se adăpostesc 
patru facultăti: Litere, Ştiinţe, 
Teciogie și Farmacie. In ele se 
pregătesc viitorii dascăl” şi prea- 
ţi ai neamuui, scri ŞI zia- 
ristii, “torieii și filosofil!, cunos- 
călorii și cercetătorii pământa- 
ui, a: plantelor şi leacurilor, 

Alături e şcoala de arhitertu- 
vă, în care se modecază viitorul 
mare arhitect al stilului româ- 
nesc. 

La capătul Bulevardului EM:sa- 
beta se vede încenutul  Celăţii 
Uriversitare cu  Ftcuitatea de 
drept, unde se oțdesc apărăto- 
rii drepturilor românești și Casa 
studenţească urde se adăpostesc 
forurile conducătoare ale studen- 
ț'mi: ramâne, amândouă  încen- 
jurate de frumozse grădin și 
parauri. Realizând acest praect, 
Capitala se va putea mândri cu 










ea m2i  moderră Universitate 
din Europa. 
Vis-â-vis pe cheu, pierdută 


pr.ntre alee și srădin, e Fz:ul- 
latea de medicină veterimară; iar 
ceva mai dep?rie, retrasă în Co- 
troceni, aprcape de grădina bo- 
tonică,  Pacutalea Ge md eimă 
urnană. Din ele ies veterinar. 
prieten: buni și înţelegători a! 
animalelor şi doctorii, care vor 
ng ji de sănătatea poporului: 
remân, până msi! ieri încredin- 
țată străinilor. 

La Ac:demia de înzlte 
industriale şi comerciale din 
Piaţa Romană studiază mi: de 
tineri, pentru înflorirea și pro- 
pișirza industriei și comerțului 
remânesc. 

La fel în Academia de asro- 
nom'e, retrasă  într'o frumoasă 
grădmă dela șosea,  tinecii se 
pregătesc în știința una! mai 
bune folosiri a pământului ro- 
Mânmae. 

Am lăsat la urmă Acadamin de 
Bale Ana şi Conservatorul unde 
se pregătesc viitorii artiști: oa- 
meni «u ceva divin în ei, cani 
năzuesc la realizirea frumosului: 
românesc, 

Cu aceastea n'am terminat şi- 
ru: msttuților ac:demice frec- 
ventate de studenți. București e 
un vast şantier cultural. Au ră- 
mes neamint'fe: Bib.iotecile Aca_ 
dem: Române și ele Fundeţia 
Czrol, îrccventate zilnic de sute 
de studenţi; spitaleie şi: clinicile 
în care îş: fac praatiea viitorii 
doctori; Institutul Pastor. In- 
stitutul zoologic, fermele si şan- 
tierele, în care timer! doctoran- 
ZI, veterinari, agronomi şi imgi- 
neT: îşi pun la încercare cunoş- 
tnţele. 

In iurul acestor instituți: frea- 
mătă numai timereţe: tinerețea a 
30.000 di studenți, dornici d> a 
învăţa, de a înălța, de a pătrum- 
de de a creca ceva, de a fi de 
folos, în vre-un fel colectivităţii 
româneşti, Pretut'indem: studenţ 
și iar studenţi. Să nu uităm că 
Universitatea  bucureșteznă e a 


studii 





ince: dn lume în ce privește 
populaț.a studențească. Nu e 
bio» în a cărui  mensardă sau 


subsol să nu se adăpostească un 
student. Dar cămine, aceste fo- 
care d: visuri, tinerețe şi poezie! 
Cu drept cuvânt, Bucureşti, e 
cartierul nostru Iatin. 


SPRE CAMIN 


Cu aceste gândur: desra Bu 
curești, Universitate, studenţi 
și studentie, deoscindem în  Pu- 
curestii toamnei anulu: 1935, 
câţiva „balci“ săraci din  pro- 
vincie. Suma totală a buzunare- 
lor noastre se reducea la câteva 
mii de lei. Eram în schmb pii- 
n: de nădejdi, entusasm, visuri 
şi tinereţe, 

Incctre so =pucăm? Ruud: 
n'aveam în București, ounost'nțe- 
la fel. Am pus bagajele grăma- 








dă la ieşirea din Gara de Nord 
şi ne-am aşezat pe ele la sfat. 
Era diimineaţa, pe vremea când 
sosește trenul dela munte. Nici-o 
grbă, deci. Până la asfhțitul 
soarelu: avezm destul timp. 

— Ce e de făcut, fraţilor? 
Trebue să ne căulăm casă, zisei 
cu grav, ca mai m&âre şi: mai în” 
cercat dintre ei. 

— Să luăm „Universul“ si să 
ne uităm ia mica publicitate, răs- 
punse Vlad, „poate găsim vreo 
cameră de închinat, 

— Da, dar cine se pricepe să 
desaurce străzile astea  întort- 
chiate ? Mai bine să mergem la 
cămine, 

— Să mergem la cămin, repe- 
tarăm toţi în cor, să mergem 18 
cămin. 

— Hei, tax”! Şoferul viră nu- 
ma'decât lângă noi, Cât ne iei 
până la cămin? 

— Până ia care cămin, căci în 
București sunt mai multe  că- 
mine ? 

— Până la cel mai 
de Un 'wersitate 

— Adică până la cel Gin strada 
Gogu Centacuzino ? 

— Da. 

Văzând cu cine are  de-aface, 
şofemal nu ezită mult. 

— O sută cincizeci ! 

Crezând că e departe, i-am 
vlătilt fără să ne mai tocmim. 
Venea câte triizeci de căciuă, 
De fapt, aparatul de taxat înre- 
gistrzsa numai cincizeci. Aba 
mai târziu am priceput că șofe- 
cul ne-a „fraerit“, 

Ne-au prm't provizoriu în că- 
min, până la distribuinea burse- 
lor. Când am auzit că e rost de 
bursă, am început cu petiţi! pe 
la decaratele respective. Pe a- 
une: eru mai puţine burse ca 
astăzi. După multe  străduințe, 


apropiat 


pe-am văzut bursieri ai statului! 
1a căminul dm strada Gogu Can- 
taauzino. 

Viaţa costa eftin, Cu cincispre- 
zece lei mâncai la cantină trei 
o supă, 
pâine şi apă Ja 


o mâncare şi o 
ds 


feluri: 
prăjitură, 





creție Dia cei mai vechi am în- 
văţat să mergem la prânz cu 
servieta ca să ne luăm pâine şi 
pentru cină. Seara nec mai cum- 
păram de câţiva lei cârnaţi, 
brânză sau măslme şi gata aina, 
Mâncam „în fam..le“ cum se 
spune în limbaj studenţesc. Iar 
banii destmaţi cinei îi  păstram 
pentru tutun, reviste, scrisori și 
ulteie. In curtea căminului: a- 
veam spălătorie, croitor să m2 
«ârpească habele (călcotui pan- 
tofiior nu-l plăteam niciodată, 
căci tradiția studențească ne în- 
văța să-i punem seara sub sal- 
tea şi Gimineuţa erau „la dun- 
să“) şi cemar să ne pngelească 
eftiu pantoii., 

Aveam la îndemână sală d: 
lectură ,sală de gimnastică, le- 
ren de spart și un pare. Came- 
rele erau spaţioase şi  încăpă- 
toare şi pentru cei ce neveau 
bursă şi nici unde să  diarmă, 
pe czre îi introduceam sezra pe 
zub ochi! portalului nebănuitor 
Dacă n'avzam ic în cameră dor- 
meau pe mese, în sala de lectu- 
ră. La prânz ave.m erje să dy 
sim în servietă pâne în plus 
peste zaţa obişnuită, ca să le 
dim şi ler seara. Aşa înţeleseam 
noi camsiraderia. Căminul ara o 
familie de studeaţi. Cine na 
trăit viața ge cămin, nu ştie ce 
înseamnă studenţie. 


INTAI CARTEA 


Ne-am înscris fiecare la câte-o 
faaultzte, după gusturi şi intere- 
se: Vlad la Politechnică, ţinea 
cu orice preț să se facă inginor 
silvic. 1: plac sporturile şi vână- 
toarea. Orest urmă  Acaderm-a 
Comserciziă, Auzise că absolven- 
ți: ei sunt foarte căutaţi şi bime 
piătiţ: Dragoş se încurcă pe la 
Drept. Nu-i  piăceau frecvenţa 
rezu. ată şi seminarii:0. Voia să 
câ dreptul pe neşiiute, pentru 
intra mai târziu la jandarmn?- 
Cicu apucă drumul med 
In. țzră bătea vânt naț'ona- 
s! și: se simțea lipsa  mediellor 
român car. să înlocuisscă pe ce. 
străină 
-Pe mm: degeabs mă bătuseră 
:a cap mama și tata să mă fac 
popă seu „doftor de oameni”. 
Făcui fot ce vrem eu. La spusei 
că m'am înscris la teologie dar 
mă înscrisei la Litere şi Filoso- 
fie ca să mă fac: 



















rei. 
Sp 


literat, poet, un:verstăţile, 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


scriitor, gazetar (slăbiciunea 
me2) şi... șomer inte'ectuâl, 

Frecventam cu plăcere cursu- 
rile răposaţilor profesori: Nas 
Ionescu, cu logica sa caustică; 
Nicolae Iorga, cu verva sa neîn- 
trecută; Ovid Densuşianu, cu în- 
țepăturile sale linguistice; ED 
mostene Russo, cu erudiţia sa în 
bizant.nologie; — şi a domniiot 
profesori: Alexandru Marcu, e:e- 
gant în vorbire; N. Cartojan, e 
vocator puternic al vremurilor 
apuse; D. Caracostea adânc înţe- 
'egător al  fencmenului  româ- 
nesc şi Mircea Eliade, core ne 
atrăgea cu taina unor mituri ale 
poporului: nostru. 

Nae Ionescu își ţinea cursurile 
cu sala totdeauna arhplină. Ie- 
şeam dela curs gânditori, cu im- 
presia că suntem şi noi filosofi. 

Piăcute erau szrile de iarnă. 
când ce. din dormtor ne strân- 
ecam lângă sobă şi  începeam 
discuţii:e în jurul cărți:or, oame- 
nilor mari, religiitor, flosofiirar 
ș; credințelor  nozstre politice. 
Fiecare îş: Slăvea disciplina ce 
și-o alesese ca studiu, poetul, fi- 
tosoful sau profetul său Toate 
mergeau bine până ajungeam la 
politică, Aici se schimba treaba 
Printre noi erau legionari. cu- 
ziști, vaidiștă, I'bzrali, ţărănişti 
şi îmdiferenți Chizr şi răposatul 
Iunian avea un partizan, Acum 
d:scuţiile deveneau mai viclente 
şi: se terminau în ceartă unor. 
Ne supăram unii pe zlți, Până 
a doua zi mumai, când ne împăâ- 
cam. Aşa e viața în cămin; ni 
poți fi: supărat cu  cameradul 
tău, 


„PE URMA VIS, DRAGOSTE ȘI 
POEZIE 


ar studenția nu se mărgi- 
nește numai la bibliotecă, sem:- 
nar şi curs. Șederea îndelungată 
între cărţi te face să  mirnşi â 
şoarece şi să iei aspectul unei 
măşti de ceară. Simţi că afară 
timpul și viaţa se scurg în vreme 
ce tu rămâ: atârnat. cu vechitu- 
«ie, în r:fturi. E adevărat, căr- 


ție, acești buni prieteni ai stu- 
dentului, nu-i prilejuesc dezlu- 
ziile vieţii cu visurile şi dragos- 
tea, dar nici bucuriile pe care le 
trărăzește exuberanţa ei. 

E imposibil să stzi mereu în- 
ch's în bibliotecă sau în sala de 
laborator şi de disecţie, fără să 
ti: atras de curentul vieţii. Eve- 
namenise te fac să iei parte ac- 
tivă la ele. 

Cum să nu te  ad:menească 
Br Cnăvata, parcurile cu flor. şi 
cop, străzile mişunând de lume, 
spectacolele, muzica. feteie.. In- 
ine cărți te simţ: bătrân pe stra- 
dă ești tânărul  seducător, La 
cămin ești un biet student, în 
parc, juneie sore care se inireap- 
lă ochi; fetelor. la spectaci, u- 
nul din eroii pies2i sau fi:mului, 

Iernile noastre studenţeşti au 
fost prielnice cărții. dar primă- 
verile ms-iu predispus la visuri 
ş: dragoste. Inspre primăvară în- 
cepurăm să lipsm serile dela 
cămin. Bram la „meditaţie“. Dar 
ne mnțeam unul pe altul Fe- 
care dim noi ştiam însă, că me- 
ditația se făcea în Camaeg:u, în 
grădina Icoanei sau în parcul 
Ioanid. Nam f. aflat dacă în- 
tâmpiarea n'ar fi făcut să dăm 
unui peste altu! Ne  întorceam 
la cămm târzu şi găsni porțile 
încuiate, săream gindul de fer, 
ca să nu ma: sculăm omul de scr- 
viciu. Iar când ne prindea, tre- 
bu'a să-l cinstim cun pachet de 
țigări, ca să nu ne spună admi- 
nistr>toru-ui care he făcea mo- 
rală. 

Uneori se întâmpla să ne agă_ 
ţăm pentalon:: sau pardesiul să- 
rind griloiul de far.  Paltnnul 
m:6u, pe care-l păstrez ca pe-o 
recvă studențească ma: poartă 
vsrmele unei asernenea aventuri: 

Primăvara trecuze și eu nu în- 
vățasem pentru examen. Și nic. 
nu mai avezm timp. Pe d=s5su- 
pra. vonseră și  căldurle înă- 
buș'toare ae lu: Iunie. Cum să 
mei înveți! „Nu e rost să stau 
în Burzureşti”, miam zis. „Tre 
bue 'să plec ac:să, la munte. 

„Nu faze rimic,-mă gândi eu. 
Incă nu e perdui wtul. Exzme- 
nele se pot lua și la toamnă“. 
Dar toamna se numără bobocii, 


CU CHIRIE PE STRADA ZECE 
MESE 


Iarăşi toamna... Sa redeschid 
V.n studenți: şi 


Casa stuilențească „Universul“ 


cu €i tinerețea și veselia. inced 
cursurije, v:surile. dragostea... 

Coleg" mei, care sau ţinut 
numai de carte, sau înscris in 
ultimul an. Neputând lua toate 
examenele, fiindcă n'aveam îrec- 
vența,  rămăsei restanțier. Dn 
această cauză nu m: se mai dădu 
bursă. Ad:o cămin, adio cantină 
Incepea foamea... 

Prima grijă a fost să-mi găsesc 
o mansardă; ca să nu fiu tseme- 
nea celor ce dcrm prm parcuri 
sau sub podurile Dâmboviţei. 
Trebuia să-mi găsesc un 2dăpost. 
Și cum singur nu-mi: dădea mâ- 
na să 'nchiriez o cameră, mă îr:- 
tovărăşii cu tre: prieteni: Dode, 
dela medicnă; Doru dela drepr 
şi Miha: dea Politechnică, şi: ei 
în aceeaşi situație, si ne puse- 
tăm tus-patru pe căutat. cameră 
eftină. Luarăm străzile la întâm: 
plare și oriunde vedeam un bi- 
letel de închiriat, intram. Ne 
întâmpina câte o doamnă în ha- 
iat de mătase. 

-— Am văzut că aveţi o cameră 
de închiriat. 

— Da, avem. Si măsurându-ne 


de sus până jos: nu cumva 
sunteți. studenți ? 

— Intocmai. Cum de aţi ghi- 
cit ? 


— Scuzaţi, dar nu închir:em la 
studenţi. 

Şi aşa pățeam pretutindeni pe 
unde intram. 

— Asta e din cauza ta, Dode. 
Te văd aşa de perpelt. cu pn- 
taloni: necălcaţi și shetele nsfă- 
cute.  Deacum va intra numai 
Mihai si cu mine. Ne vom da 
drept funcționturi. Iar Dode și cu 
Doru vor rămâne af-ră. Poate 
aşa vorn găsi mai repede. 

Dădurăm peste studiou ele- 
gante cu calorifer, acces la bae 
și te'efon, cu proprietărese ama- 
b'le și fete drăguţe, dar mut 
prea s-umpe pentru buzunarele 
noastre. Insfârşit găsirăm o ca- 
meră mare, mai mult goaiă de- 
cât mobilată. la o doamnă bă- 
trână pe strada Zsce Mese. 

— Dar ce sânteţ: m ică, ns în 
trebă ea, 


— Funețhbonari. 

—Mi-ar î. plăcut mai mult să 
tf: studenți. Mie îmi piac stu 
denţii „Sunt vesel: şi în jurul lor 
e numai tinereţe. Mai am o ca 
meră închiriată Ja trei studente. 


Foarte simpatice şi bune fete 
Dar dacă sunteţi funcţionar: 
nu-: nimic. 


— Păi să vedeți, Doamnă, că 
suntem și no: studenți. Numa: 
unul e funcţionar... 

— Aşaaa ?... 

— Așa. 

Am plătit jumătate de chirie 
şi me-am adus bagajele în ca” 
mera de pe strada Zece Mese. 
Aşa începu menajul nostru în 
patru şi noul an şcolar. 


mA FI SAU A NU FI* 


Aceste cuvinte celebre ale lu: 
Shakespeare aveau pentru no: 
cu totul altă semnificaţie derât 
aceea a existenţei sau a non- 
ex 'stenţe:. Pentru noi însemnat: 
pur şi simpiu: a avea sau nu ce 
mânca. 

La început nu s:mțirăm lips 
Proaspăt. întorși de-acasă, ME: 
rămăsesem cu ceva parele. Cu: 
rând însă seceră buzunare”. 
Dintre noi, numai Mihi primea 
vegulat ban: d--acasă.  Ceilalț. 
erau mermnu în aşteptarea uni 
mndat ce nu ma: venea sc 
aceea îl şi făcuserăm pe Mihai 
casierul menajuiui. Doz oricât de 
priceput ar fi fost el, bugetul no- 
stru era mereu în deficit. Trăim 
de pe o z: pe ata. Ajunserăn: 
chiar să mâncăm odată pe zi. 

— Ce e de făcut, fraților, n 
se adresă într'o seară M'ha: Ba- 
nii sau terminat. Şi burta sa 
speriat ca murit gura. 

— Ce să fac:m? Facem posi 
negru. 

- - Post negru am făcut ieri. 

— Atunci. foame mare. 

— Si fozme mare am făcut. 

— Atunci post negru lung. 

— Mă mr cum îţi ma: arde 
de glume, mă mustră Mihai, âs- 
pru. Tu a: contribuit până acm 
cel mai puţin la menajul nostru 
Dacă nar f: daide tine. eu ci 
banii me: aş putea trăi destul d: 
bine 

Văzând că sa ingroşat guma 
căuta: să-l moilcomesc, 

—. Asculiă, situaţia nu e atât 
d: tragică incât să  dkperăm. 
Am mai ţrecut noi prin crize de- 
astea. Intreabă-l pe Dode. Şi m- 


ciodată nam disperat. I:tă co veni să-m: 


de făcut. Am auzit sunând la 
Doru câţiva gologani. Cu ei să 
cumpere brânză în loc de tutun. 

— Ma: bine rabd de foame, de- 
cât să n'am ce tuma, sări Doru 
depe saltea. 

—Las'că țigări îți dă Dods. 
Ma: are el câteva. Fu mă duc 
la brutarul din colţ să aduc pâi- 
ne, căci e din judzţul meu și am 


cred îi |n €l. Dede să aducă aDă 
şi să pună  ceanicul mare la 
priză. încet ca să nu simtă baba. 


că ne dă afară dacă află că îi 
cansumăm curent. 

Isr Mhai, care are mai multă 
trecere la fete, să se ducă să 
împrumute niţel cea. Am văzut 
wri că au un pacheţel întreg. 
Dar nu acum, ci mai târziu ceva, 
după ce prăvăliile se vor fi în- 


chis, ca să le poată spune că 
n'2vem de unde cumpăra. Aţi 
ințeles ? 
— Bravo Geo, să ne trăești. 
In curând camera noastră se 


lumină de bună dispoziţie. Dode 
făcu focul cu restul  lemnelor 
eduse tot de el, acum două zils, 
dela cămnu! Centacuzino în- 
tr'un ge:mantan vechiu de-al lu- 
Doru. Apoi puse de ceau, după 
ce încue uşa ca să mu prindă 
baba de veste. Doru aduse o L:- 
tră de brânză, far eu mă prezen- 
ta: cu două pâini calde. [i aştep- 
tam pe Mihai cu reatul. Trecuse 
mult peste ara de închhlere a 
Drăvă'ilor şi nu ma: venea Pro- 
babil nu semdura să plece dala 
fete. Instârşit se întoarse şi el. 

— Par'că l-ai adus din India, 
îl dojen: Dode. Acum o oră stri- 
gai că ţi-e foame și-acum nu te 
mai dădea: plecat dea fate. 

— Dac: şi: voi ce fată dali- 
cipesă e Mărgica! Ne-a imvitat 
să cinăm la ele. Au curcon și 
cuă, aduse de tatăl er dela Con- 
stimţa. No: să ducem pâ'ne. 
brânză și apă pentru ceai. 

Toţ:! aplaudnrăm invitaţia bi- 
nevenită a Mărgichii. Şin seara 
acea cinarăm  boerește. Masa 
se termină cu cântece şi veselie. 

— Nu vam spus eu că nu tre 
bue să d'sperăm niciodată? 
Dumnezeu are grife de toate 
făpturile Sale. 

Peste câteva zile primii și eu 
mult aşteptatu! maniat poştal. 
Doru găsi o m:ditaţie la mite 


matii; cu care-și echilibră  bu- 
getul. Intro seară sosi şi  Dode 
rad':0s. 


— Am dat lovitura. băeți. Am 
fost numi agent sanitar cu 3500 
lunar. Să vedeţi ce costum îmi 
trântesc! N'o  săl mai  recu- 
noaşte-ţi pe Dode ILiescu! 

Dintre toţ: numai eu mai ră- 
mâneam nzcăpătu t. 

— Vezi şi: tu, învârteşte-te. Fă 
corzi peste cereri, bate pe la 
uşi. Nu aștepta mură n sură, ca 
un mătăflaţ. Desigur, tot Mi- 
ha: moralistul . : 


„STAI, PLATEŞTE CHIRIA ! 

i 

Cu post negru. foame mare şi 
câmturărie, cu veselie şi dragy- 
ste, lemne sfeter'site dela cămin 
şi amenințărte babei că ne dă 
atiră dacă nu plătim chiria, me- 
najul nostru și al fetelor se ținza 
totuş: pe picioare. 

După Crăciun îrcepu sezonul 
ceaiurilor. Fiindcă n'aveam hai- 
ne_să mergem toţi odată, îmbră- 
cam pe rând, câte unul. acelaș 
costum de haine compus din 
ceeace aveam fiecare m. bun: 
haina îui Miha, pantilonit lui 
Doru şi! pantofii mei. Când veni 
vorba de ceaiul dela Litere se 
iscă ceartă între Dode, Doru și 
Mihai. Toţi voal să meargă. A 
trebuit să intervin cu autoritatea 
şi prestigiul vârstei (eram cel 
mai bătrân dintre e), 

Mie nu-mi plz  ceaturile, 
deci nu merg. Mihai a fost cu 
Mărgica la ceaiul mediciniştiior. 
Să-şi mat puie poftan cul. Doru 
şi-a rupt pingelele dansând cu 
Vichi la Drept. Nume: Doda să- 
racul, ma fost le n:ci-un ceai 
Deci e rândul lui. 

— Am, str:isă Dode. 

I îmbrăcarăm ci pe un con 
te. Nu- venea bine doar crava- 
ta; nu era in tonul hainelor. Mi 
Se edresă putn jenat: 

— Ascultă Geo, cu asemenea 
costum, pantofi și ștaif, cravata 
ia cu vicăţele m'r prinde de 
minune. Imprumută-mi te rog. 
“ravata. 
„Să fie“, să ti-o dau. (Ex 
pr>sie ce aparținea exiusiv m» 
d?jualui nogtru s: însemna „trea- 
că dea minieră, 

După ce-l făcurăm „gigea* ca 
să nu ne facă tazma  stvd=n- 
toască de rișme, Dode plecă la 
cesi cu Bimba. 


”. 


KCând se apropie sesunea de 
xamene din Februarie. o mai 
ăm cu ceaiurile, Dintre noi 
numai Mihai era la zi cu lucră- 
»te şi: examenele. Eu eram în 
coada restanţieriior. Deci ne cău- 
zarăm cursuri ca să pregătim 
exumenele. 

'Tozta ar fi mers bine, Gacă în 
tre t'mp rar fi înterven'4 unsa 
îweruri neplăcute, Fetele sau 
certaţ cu proprietărenca şi sau 
mutat pe Splaiu.  Rămeserăm 
=nguri cu baba „care ne ama- 
ninţ= mereu că ne sechestrează 
lucrurile si ne  Gă afară dacă 
wu-i pătim chiria pe două lumi 
Fetele ne spuseră că mai eo ca 
meră da închiriat „Vila' lor 
dn Splziu. Ca să-! facem în ne- 
caz babei, plănu'răm o retragere 
insonioasă, Citiserăm cazur: ana- 
ioage în „Zilele și nopţile unui 
student întârziat“ a lui Gib. Mi: 
hăescu. 

Primul a șters-o Mhat într'o 
dm'neaţă de Fobruarie, pe cea- 
jă. Lam slobozi bagajul pe 
em. Seara sau retras tiptil, 
Doru și Dode. Fu rămăsai Sacri- 
ficatul. Urma să mă furişez ulti- 
Mul a doua 7: dimireaţă. Dode 
ajute, după cum ne 





în, 
m 


fusese vorba. Ii dădui bagajele 
pe geam și le duse la un tax: 
după colț, unde mă aştepta La 
ieş.re mă întâmpină baba: 

— Stai, plăteşte chiria! 

M'am înecat ca tiganul la mal 
„Cum dracul să scap de beleau 
asla neașteptată“, mă gândi: cu. 
* Ca să nu fică scandal şi să nu 
cheme poliţia, lăsai peltonui dim 
spate 7ălog, în schimbul chimie; 
neplătite. 


PLECĂM IN CONCENTRARE 


Nici nu ne instalarăm bine în 
noua noastră cameră dim Splaiu, 
că a doi dintre moi, lui Mircea 
(nou venit) și me, ne venră or- 
dine de concentrare. 

Nu eram prea supăraţi. Auzi- 
sem că sa trăeşte bine pe zonă. 
Unitatea lu: Mircea era pe la 
Oradea, iar a mea prin munţii 
Maramureşului. Mi se oferi astfel 
ocazia să cunosc ţara Voevodului 
Drzeoş. 

Primăvara și vara o petrecui 
în Maramureş, stând de veghe 
pe fronteră. Naveam timp să 
mă gândesc la facultate, colegi 
şi examene. Sipam de zor la 
tranșee și amplas?mente pentru 


armee automate. Ne aşteptam 
în fiecare zi la evenimente 
gr:ve. 


Dar într'o zi de August, când 
fără luptă şi fără să fim învinși 
a trebuit să părăsim pămân- 
tul sfânt al Ardealului, cu sufle- 
tul strâns de durere și să na re- 
ttagem spre Modceva, pela Bis- 
tr.ța şi Bârgău. Fiecare pas fă: 
cut îndărăt spre a ceda inamircu- 
lui pământul nostru scump, smul- 
gea din inima noastră o lacrimă. 

Teamna ne-am întors la Bucu- 
rești, la stud::, In ţară se schim: 
bzse ceva. Părea că o nouă epocă 
începe: o epocă aspră ,de renun- 
țare la confort și plăceri .cu tre- 
zirea virtuților strămoşeşti pen- 
tru a fi pregătiţi şi dârji la soco_ 
teaia cea mare. 

FETELE S'AU MARITAT 

Şi în Universitate se schimbase 
ceva. Era mai mare animozitate ca 
înainte. Multă lume tânără pe 
care n'o cumnoșteam Mă simțiam 
străim. Mi se păru mai: les curios 
faptul că nu vedeam decât foar- 
te puţine din colegele mele vechi 
In anul întâi de facultate aveam o 
mulțime de prietene. Din 2nul doi 
începură să d'spară câte una. O 
parte din ele au intrat funcțonare 
la diferite întreprinderi de stat sau 


particulare. Ce-ţi trebue licenţă 
când eşti tânără, drăguță şi mai 
ai pe de-asupra un serviciu  bime 


plătit ? 

Dar cea mai mare parte dintre 
fete s'au măritat, Unele sunt acum 
mame, Cele drăzuțe s'au măritat: 
Bomborel cu un teoloz, Angela cu 
un funcționar, V.rginica cu un 109- 
cotenent — dar a divortat după 
tre. luni de căsnicie — Mioara cu 
un sublocotenent... 

Câteva s'au logodit numat şi aş- 
teaplă să se mărte. Altele sunt 
în „perspectwă'“ să se logodească. 
Numai Maria şi Zolca au mat li- 
cența şi s'au înscris şi la docto- 
rat, Brava lort!! 


GA.UDEAMUS IGITUR .. . 


S:ngur în sala de marmoră -â 
iocultăţii de Litere. Studenţi 
mtră și ies! Nu-i cunosc și .nu 
mă cunosc, Mă ştiu doară uşierii, 
cari mă stilută respectuos şi bib- 
liotecarii, care mă servesc la ce- 
rete cu orice carte. 

Mă simt bătrân şi puţin obo- 
sit. Student întârziat! Mau  ţ.- 
nut în loc evenimenteie ș! mau 
ajuns din urmă copti. 

Feieie s'au măritat. Câţiva din 
colegii cei mai buni au căzut 
pentru o credinţă, la Ciuc: Cor- 
nel. Marius, Virgil... Ceilalţi şi-au 
mat licenţa şi: sau împrăștiat 
care încotro. Ne vom me: întâl- 
ni ca să ne amintim de vremu- 
rise studenţiei ? 

Câte un cunoscut mă întâmpi- 
ră cu: „Incă na terminat?“ 
su „Când îț: dai licenţa ?* 
răspund : „poate la toamnă“ 

Am rămas smgur în anul pa- 
tru. Mai am câteva ex2imene. 
Le vo:u Ilva în Februyanie iar în 
Iunie licenţa. Ce -voiu face după 
acee2 ? Probabil, șomer inteiec- 


tual. . 
Trec îngânriurat pe lângă re- 
saurantul „.Tinerimii Române“. 


Im: ajunge la urechi o melode 
veche, acompanirtă de muzică. 
Intru. Dau peste un chet studen- 
țese. Băeţi cântă: 

Sunt sudent în medicină, 

Ilupni dia, iupai da, 

Prescriu vin și nu chinmă, 

Tupai, dia da 

Căci chinina amărăste, 

lară vinul îndulceste, 

Iupai dia, iupai da 

lupai dia, n'o lăsa 

Legile nu le pricep, 

Impci dia da. 

Când citesc dreptul penal 

E ceva fenomenal 

Dupai dia iupai ra, 

lupai dia n'o lăsa? 

Mă aşez la o Misă și comand 
o halbă. Bere cântec și studenţ: 


mă simt întinerit. Unde-i He- 
de.bergul de altădată ? 
Studenţie ! Ce greu e să mă 


despart de ine. A fost visul meu 
Gin liceu, am înduraţ tot felul 
de mizeri: ca student şi ezi, în 
preajma licenţei îmi vine greu 
să te părăsesc, Pe ce druin so 
apuc? leşind pe poarta Uni- 
versităţii, se deschid toate dru- 
murrile. Em însă 2m să mă întore 
înapoi. După ce-mi :au licerța în 
Litere, am să mă înscriu la doc- 
torat şi am să mă însor Amân- 
doi, au nevosta o să ne înscriem 
în anui întâiu la drept ca so 
juăm dela început. Vivat Acade: 
mia ! Vivat profesares ! ia 
mus igitur... soi 


Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 7. Nr. 24464-938