Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0013

UNIVIDSUL LIILDAP 


PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


de onoare 
particulari 


ABONAMENTE: 





autorităţi şi instituții 1000 lei 


500 „ 
259 « 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
3UCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 
TELEFON 3.30.10 


ANUL XLIXeNr.13 
SAMBATA 23 Martie 1940 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULS5 LEI 





Profesorul Nae lonescu 


de MIRCEA ELMADE 


Pentru toţi elevii lui, pentru toți acei care l-2u cu- 
noscut şi l-au iubit, moartea lui Nae Ionescu este un lucru 
care nu poate fi realizat. De aproape 20 de ani, promoţiile 
de tineri studenţi identificau în Nae Ionescu, în „profe- 
sorul” lor, insăşi Viaţa. Rareori a lăsat Dumnezeu pe pă- 
mânt un om mai viu; căci ființa lui întreagă, simţirea 
lui, gândirea lui, crescuseră toate la un loc, desăvârșindu- 
se, sub semnul Vieţii. Asta nu înseamnă, fireşte, că Nae 
Tonescu accepta primatul biologicului sau se lăsa furat e 
ereziile vitaliste. Cei cari i-au urmărit cursurile sale uni- 
versitare, i-au ascultat conferințele sau i-au cetit cu aten- 
tie articolele — ştiu cât de riguroasă îi era dialectica şi 
cât de sever, în tehnicitatea lui, limbajul. Nimeni ma uriîţ 
mai mult ca el confuzia, aproximâţia, pathosul retoric, 
mistagogiile de tot felul şi gnozele degradate. Viaţa, câre, 
in conştiinţa elevilor săi, se identifica cu Nae Ionescu — 
nu însemna frenezie. căci a fi viu în ordine spirituziă e 
cu totul altceva decât a îngădui primatul formelor vietii 
organice. 

Nae Ionescu era viu în totalitatea ființei sale; şi 
deaceia gândirea sa funcţiona în conformitate cu pro- 
priile sale lezi, fără a se lăsa ameţită de rodul altor exne- 
riențe extra-raţionale. Că legile proprii ale gândirii nu 
erau, la Nae Ionescu, terorizate sau mutilate de acele săr- 
mane resturi de pozitivism sau psihologism, la modă încă 
pe timpul când luase el cunoștință de vocatia sa filozofică, 
— este încă o dovadă a autenticităţii acestei vocaţii. 

Este întradevăr foarte greu de acceptat moartea aces- 
tui om, care ne învățase să recunoaştem biruința vieţii 
chiar în faptul năpraznic al mortii. Imi dau bine seama, 
fireşte, că moartea pare o desprindere de viaţă numai pen- 
tru cei care rămân: căci pentru cel care se duce, moartea 
inseamnă o nouă naștere, prima etapă a reintegrării spiri- 
tului în condiţia lui primordială, glorioasă. Chiar trupul 
recapătă, prin moarte, o nouă, mai mare, demnitate ; căci 
reintră în circuitul cosmic, eliberat de forma provizorie 
în care se zbătuse. Dar toate lucrurile acestez, pe care le 
Știm, nu ne pot mângâia, pe niciunul din toţi cei care ră- 
mânem. Viaţa nouă, miraculoasă, pe care o începe un 
om prin propria sa moarte — rămâne pentru cei vii o 
taină de nepătruns. Şi în această taină stă, întreagă, du- 
rerea acelora care-şi dau seama că se află încă în viaţă 
după plecarea lui Nae Ionescu. Căci, în Asemenea impre- 
jurări, nimeni nu mai poate judeca impersonal. Nimeni 
nu poate avea tăria să judece moartea unui om din punc- 
tul de vedere al celui care pleacă. Şi toţi cei care l-am 
cunoscut şi iubit pe Nae Ionescu, toţi cei care ne obişnui- 
sem să-l identificăm cu însăși Viața — izbutim să înţele- 
gem, astăzi, că moartei lui este totuși o nouă, deşi inmâr- 
muritoare, biruinţă a Vieţii; că trebuie să judecăm în ter- 
meni impersonali, dându-ne seama că desăvârșirea unui 
om se implineşte de obiceiu într'un chip tragic, copleşind 
în durere pe ceilalți, âin jurul lui. 

Nae lonescu wa voit să-și ciădească un sistem filozotic 
şi nici n'a pretins vreodată, că are un asemenea sistem. 
veutru el, orice sistem filozofic perfect închis, definitiv, 
era semnul supremei opriri pe loc; sau, cu neuitatele lui 
cuvinte dela curs, „orice sistem filozofic este piatra de 
mormânt a gânditorulu”, Pe un asemenea om, viaţa nu-l 
mai poate invăța nimic — şi nici Dumnezeu nu-i mai 
poate revela nim-c. Şi cei mai mare bun al vieţii, după el, 
era capacitatea de a învăţa ; capâcitatea, adică, de a su- 
teri şi de a rodi. Invăţând el însuşi, până în ultimul ceas 
al vieţii sale, n'a obosit să înveţe pe alţii ; iînvățându-i, mai 
ales, singurul lucru important în orice îndeletnicire f:lozo- 
fică: metoda şi pasiunea de a f.lozota. Nae Ionescu a res- 
taurat tradiţia imperială a învățăturii filozofice, care 
înseamnă gândirea riguroasă a problemelor provrii, 
iar nu gândirea pe cărţile altora. De aici nepăsarea 
lui faţă de cartea de filozofie, disprețul lui faţă de 
„tilozotul tipărit”. Marile schimbări ale omenirii, revo- 
laţiile spirituale care au transformat lumea de trei mii de 
ani încoace, toate au fost împlinite prin cuvântul viu. 
Intotdeauna într'o mare criză a istoriei universale, lumea 
a urmat pe cel care a vorbit şi a învățat pe oameni cum 
să gândească asupra propriilor lor probleme. Buddha, Şo- 
crate, profeţii, Sfântul Pavel, Mahomed — toţi aceştia au 
vorbit omului față către faţă; chiar textele care au ră- 
mas dela ei sunt discursuri sau fragmente dictate în ins- 
pirațiile lor suprafirești. 

Faptul că Nae lonescu a fost profesorul universitar 
cel ma! subit şi cu cei mai mulți elevi, se datorește tocmai 
acestui amanunt: ca €l a mvaţat pe tineti cum să gân- 
deasca — şi i-a imeurajat sa-şi gandească problemele lor 
personale. „Problemele personale“ sunt, de cele mai multe 
ori, foarte simple — şi cam totdeauna aceleași: iubirea, 
moariea, mancusrea. Numai când omul renunță de a fi el 
insuși, începe să se deosibească de ceilalți. Numai proble- 
mele care nu sunt personale, devin din ce în ce mai nu- 
meroase, cu cât inaintăm în viaţă. Nae lonescu a debutat 
in cariera sa universitară cu 0 lecţie celebră: Iubirea ca 
act ae cunoaștere. Probiema aceasta — împreună cu pro- 
blema mântuurii — a râmas în centrul preocupărilor sale 
filozofice până în timpul din urmă. Tragedia omului, dela 
păcatul lui Adam încoace, Nae lonescu o găsea întreagă în 
acest episod: incapacitatea omului de a iubi în chip abso- 
lut, incapacitate care se soldează cu nepulinţa lui de a cu- 
noaşte în chip absolut. Deaceia sfinţii sunt singurii care 
se pot apropia de Dumnezeu şi-l pot cunoaşte, pen- 
trucă numai dragostea sfinţilor se apropie de o dragoste 
absolută — tărâ ca, totuşi, s'o poată vreodată atinge, 

Valoarea pe care o acorda Nae Ionescu vieţii se datora 
în primul rând capacității de iubire pe care o păstrează 
oricare viaţă. Niciodată nu poți despera de un om care 
rămâne viu din punct de vedere spiritual. Numai omul a 
cărui inimă se impietreşte, şi a cărui viaţă se opreşte pe 
loc — este un om, spiritualiceşte vorbind, pierdut. Nicio 
experienţă şi nicio greşală nu e decisivă, atâta timp cât 
viaţa spirituală nu e împietrită. Sterilitatea este semnul 
morţii, şi sterilitatea este un păcat împotriva iu! „Pe 
Nae Ionescu nu-l înspăimânta moartea fizică, adică tre- 
cerca omului într'o altă condiție cosmică. Moartea aceas- 
ta, pentru el, era o desăvârşire, căci însemna o apropiere 
a omului de Dumnezeu. Cumplită era, însă, pentru el 
moartea în viață, „oprirea pe loc”, impietrirea inimei ; pă- 
catul impotriva iubirii, adică cel mai mare păcat îmnotriva 
Vieţii. 











(urmare în pag. 8-a) 


CIUCURENCU 








„Fisurină” 








Colecţia Em. Oitulescu 





Pentru a-l cunoaște pe Leopardi 


Concepută numai în epoca emoțio- 
nantelor Idile — ca aceza intitulată 
Lunei, Seara zilei de sărbătoare, sau 
Visul — prin care Poetul descoperea 
din ce în ce mai sinceră în tragica 
sfâşiere a forţelor sale fizice puterea 
miraculoasă de a-şi însenina lăuntric 
ochii închiși prin iluminări tot mai 
radioase ; şi poate realizată prin 
transpunere în cuvinte abia în 1829, 
zece ani mai târziu după acea con- 
cepţie ideală, deci odată cu celelalte 
idile — ca Liniştea după furtună, 
sau Sâmbăta satului — meditaţia in- 
titulată Pasărea colitară (Il passero 
solitario) mărturisește în lumea cre- 
aţiilor leopardiene aceeaş tendinţă: 
de a pune la contribuţie experienţa 
literară a Poetului, ca și experiența-i 
sufletească, de trăire personală, în 
scopul de a găsi o nouă expresie li- 
rică, prin care să-şi deplângă singu- 
larizarea în viaţă, izolarea nevoită, 
fatală, prematur regretată şi con- 
știentă. 

Intru aceasta, Poetul folosește în 
poezia Pasărea solitară un motiv bi- 
ne cunoscut în Lirica anterioară a tu- 
turor literaturilor: se compară pe 
sine cu cea mai romantică dinire 
zburătoarele lumii într'aripate, cu 
îl passero colitario, cu acel minuscul 
turdus aganeus adică, pe care natu- 
raliştii şi dicționarele îl recunosc în- 
tr'o mică pasăre albastră, deprinsă a 
fugi de tovărășia tuturor celorlalte se- 
mene, bucuroasă de singurătatea ei, 
pe care şi-o ascunde, cântând totuș, 
în spărturile stâncilor și pe culmea 
turnurilor căzute în ruină. 

Ideia acestei comparații nu era de- 
loc nouă. Comentatorii lui Leopardi 
au identificat aceeaş temă de cel 
puţin câteva ori, în cele mai variate 
momente aie Poeziei lumii: întrun 
Psalm de exemplu (,„factus sum sicut 
passer solitarius in tecto“);  într'o 
poezie a lui Petrarca („Passer mai 
solitario in alcun tetto Non fu qu- 
ant'io'), ba până și într'un fragment 
din poema lui Pu.ci (Morgante), sau 
în Benvenuto Cellini, în timpul Re 
naşterii, dacă nu într'un strambotto 
al lui Panfilo Sasso (Fr. Flora). 

Simple conincidențe tematice, sau 
izvoare direct folosite, atari prece- 
dente rămân, fireşte, tot atâtea punc- 
te de reper, menite să confirme per 
petuarea „motivului“ în Lirica mo- 
dernă. Sigur este că acest „motiv“ 
işi trăeşte prin Giacomo Leopardi, 
notează acelaş comentator, momentul 
culminant al vastei sale cariere. 

Primăvara da afară (prezentată în 
cadru de idilă, în care impresionează 
firescul versului, mai simplu aici a- 
desea decât naivitatea unei bucolice 
populare); panica sărbătoare a reîn- 
torcerii primăverii pe pământ, căreia 
nu i se sustrage decât ea, pasărea so- 
litară şi el, poetul, este cadrul firesc 


în care ni se prezintă plastic ideia 
morală a poeziei: neparticiparea, din 
incapacitate sufletească, la tinereţe, 
în anii care-i sunt hărăziţi, la sufe 
rința constatării acestei incapacități 
adăogându-se presimțirea şi mai chi- 
nuitoare a unor apropiate regrete. 
Traducerea acestei poezii a lui 
Leopardi, a doua din noul ciclu de 
prezentări leopardiene pe care le în- 
cerc, făcute în lumina înţelegerii pro- 
prii a rostului traducerilor din Lirica 
străină, este astfel făcută, încât săi 
mijlocească oricăruia dintre noi po- 
sibilitatea de-a cunoaşte poezia lui 
Leopardi direct, spre a se pătrunde 
de-a-dreptul de frumussţile pe care 
le cuprinde. 'Intr'un cuvânt, oricare 
dintre noi poate citi poezia în origi- 
nal, urmărind versiunea care-o înso- 
ţeşte, ca un simplu şi binevenit in- 
termediar. Oricare dintre noi poate 
încerca deci emoția estetică, pe care 
i-o trezeşte sau nu poezia aceasta. 


de ALEXANDRU MARCU 


In ajutorul îndeplinirii rolului de 
mai Sus, versiunea care urmează 
este însoțită de textul original şi de 
un comentariu al unor anumite alu- 
zii, precum și de oarecare observații 
de natură estetică, pe care le oferă 
în linii generale, comentatoru! în 
prealabil arătat. 


IL PASSERO SOLITARIO 


Din su la vetta della torre antica, 
Passero solitario, alla campagna 
Cantando vai finche non more il giorno: 
Ed erra Varmonia per qiuesta valle. 
Primavera dintorno 

Brilla meltaria, e per li campi esulta, 
Si ch'a miraria intenerisce îl core. 

Odi greggi belar, muggire armenti; 

Gii altri augelli contenti, a gara insieme 
Per lo libero ciel fan mille giri, 

Pur festeggiando il loro tempo migliore: 
Tu pensoso in disnarte il tutto miri: 
Non combagni, non voli, 

Non ţi cal d'allegria, schivi gli spassi; 





(Urmare în pag. 8-a) 





Selma Lagerlăi 


A doua zi după ce primise consacrarea 


premiului Nobel — la drept vorbind, mai * 





mult o recunoaștere omagiaiă a meritelor 
urei soriitoare de mult consacrată prin 
mensa popularitata şi admiraţia unanimă 
a publicului ctitor de pretutindeni — ss 
spune că primul gând, tradus numai decât 
în faptă, al scriitioarei suedeze Selma La- 
garl6i a fost să răscumpere casa băirănea- 
scă împreună cu domeniul strămoşese 


dn Vermlană-ul natal, Morbacka 1). Şi e 
caracteristic faptul că num=e acasta îigu- 


rează ps coperta une: cărţi d= amintiri. 
pantrucă cele mai prețioase, acelea care 
ne întovărăşesc până la moarte, mângâin- 
du-ne cu blânda lor adiere, sunt amin- 
tizile vârstei şi locuiilor magice ale coni 
lăriei 

Toţi marii scriitori au avut intuiţia 
excepţ:onalei valori a celor dintâi: amin- 
imi şi cărţiie lor cele mai frumoase Je-an 
soris sub înrâutirea prestigiului incompa- 
rabil pe care-l înfățișa priveliștea virgi- 
nală a lumii asuprea căreia sau deschis 
uim:ți ochii lor, în aurora vieţii, şi ale 
cărei resfrângeri feerice a lăsat urme ne- 
şterse în sensibiiitatea atât de receptivă 
a vârstei copilăriei. (Nu «punea Kipiing. 
scriitorul ale cărui opere su fermzcat co- 
pilăria şi căruntețea milioanslor dz citi- 
tori, aceste cuvinte d= adânc întetas: „Da- 
ți-mi cei șase avi dsla începutul vieţii 
oricui şi vă prezic un mare srciitor; 
restul e fără însomnătate“?). Aşa sunt 
„Cărţile junglei“, de K'pling și „Le grand 
Moatnes” de Alain-Fournier sau „Amin- 
tirile“ iu; Creangă şi „Medelenii“ lui Io- 
nel Teodoreanu şi tot astfel „Legenda lui 
Gosta Berling“ d> Selma Lagerlif. Carar- 


taristic şi comun acestor cărți este n=spu- 
sa uşurirţă a lunecării pe deasupra rea- 
lităţilor 'cotidiane, a irumperii într'o lume 








străbătută şi transfigurată de poezia, în 
vare, închipuire şi realitațe se împletesc 
în cea mai firească cenvieţuire. 

Amintirile  Saimai Lageriăf, din care 
lipsesc indiscreţiiie autob:ografice, ns du 
în schimb măsura oarei prececităţi 
si a predispoziţiei înăscute a scriitoarei, 
de a exprima fără să-i trădeze taina, lu- 
mea fantâstică a le, d=lor şi supzesti- 
țiilor locala, lăsându-ne să întrevedem cât 
era da int.mă şi totală participarea ei la 
atmosfera lor miraculoasă. 

Eie nu sunt, propriu verbind. nii me- 
morii, adică ceeace înțelegem obişnuit prin 
acest cuvânt: o înşirare «:ronolo a eta- 















pelor dmmului străbătut în viaţă, ci epi- 





sonda răsleţe în care retrăssc, cu o minu- 
nată frăgezim= psisagii şi scene familiare 
din copilărie şi tinereţe, laolaltă cu frag- 
merite de un interes mai sp2 
începuturilor și primelor succese în ca- 
cariera de scriitoare, Care au fost 
sucoose? Sunt aprope toate titluriie 
ților apărute după „Legenda lui Gâsta 
Berling“, dar mai als „Legende despre 
Crizos“. „lerusalimui din Da lia“ şi 
„Ierusalimul din 'Țara Sfân şi ferme- 
cătoarea  „Cărătorie a lui Ni:s Holgers- 
son“, una din cela mai populare cărţi în 
Scandinavia, cărţi în care fantasticul 1e- 
gendar şi poezia trecutului dau şi mai 
mult preţ unor- pagini da adevărată mă- 
reție epică. 

Zileie irecute, ziarele au publicat știrea 
morţii celebrei scriitoare suedzze, în at- 
mosfera tragicelrr evenimente cae au 
zguduit recent Nordul european. E una 
din ce.e mai dureroase pierderi din câte 
au încercat, în ultima vreme, literatura 
europzană. Rămâne totuși, mângâietor, 
gândul că Ssima Lazgeri6i a avut răgazul 
să-și trăiască destinul ei, să spună tot ce 
avea d= spus. într'un fe! care-i va face 
de neuitat amintirea. 


MIHAI NICULESCU 



















«e 








î) Morbacka, (Ed. Stock, Parie, 1937). 





A = 
Gândire 
fără suferință 

de CONSTANTIN NOICA 


Acum câțiva ani „un tânăr 
francez exclama : „La pensee 
bourgeoise, pensâe sans  dou- 
leur“ 1... Nu mai știu exact ci- 
ne-l revoltase, dar aproape ori- 
cine putea să-l revolte. Căci la 
fiecare pas întâlneşti oameni 
cari pot face, fără suterinţă, 
un program de reformă socială 
şi politică, se pot gândi, fără 
suferinţă „la origina lumii şi 
la sfârșitul ei, după cum pot 
creia cadre teoretice pentru 
propria lor vieaţă, tot fără su- 
ferinţă. Sau cu singura sufe- 
rință gramaticală și lexicală 
de-a trebui să rostească lucru- 
rile într'o formă onorabilă. 

Sunt destul de mulți astăzi, 
mai ales tineri „dela noi sau din 
alte părți decât Franța, cei cari 
să creadă că tineretul francez 
contemporan stă sub acest pă- 
cat al gândirii fără de sujerin- 
ță, Nu numai că spiritul socie- 
tăţii franceze, al acestei socie- 
tăți mai de vreme cuminţite de 
istorie decât altele, pare multo- 
ra burghez; dar ușurința cu 
totul excepţională prin cure o 
gândire își atinge expresia, în 
limba franceză, ca şi îndruma- 
rea ei către forme retorice 
(şcoala franceză păstrează în- 
că o „clasă de retorică“; şi nu 
e retorica termenul final într'o 
cultură care şi-a atins matu- 
mitatea, la un popor aflat la o 
încheiere de ciclu?) toate fa- 
vorizează împresiunea, cu pri- 
vire la tineretul în chestiune, 
că rostește prea uşor şi con- 
struește prea liber. 

Dar e, poate, o simplă im- 
presiune. Știm bine că ea e 
confirmată în unele cazuri, 
după cum știm că în alte ca- 
zuri tineretul acela stă prea 
mult sub prestigiul celor de 
aliă vârstă, într'o țară unde, 
poate din pricina denatalităţii 


dar şi — în aparenţă para- 
dozal — din cauza vitatităţii 
celor bătrâni, aceşia sunt de- 


osebit de activi. Socotim însă 
că a extinde această judecată 
asupra întregului tinerei fran- 
cez e un act de nedreptate, îs- 
vorînd probabil din voluptatea 
de-a ponegri, puţin, poporul și 
cultura jață de cari aproape 
toate celelalte popoare și cul- 
turi europene au resimțit un 
complez de inferioritate. 

Ceea ce, mai ales, ne face să 
privim ca nedreaptă califica- 
rea tineretului francez drept 
unul a cărui gândire e lipsită 
de suferinţă, este prezența în 
sânul său a unor grupuri, unde 
problemele puse nu purtau de 
jel  pecetia  conformismului. 
Dimpotrivă „prin felul cum se 
puneau, ca şi prin conţinutul 
lor, problemele acelea aveau un 
caracter dramatic, căruia în- 
tâmplările europene din ulti- 
mul timp î-au adăogat un ac- 
cent de suferinţă. Este vorba 
de grupul acela de reviste, 
YOrdre Nouveau, Esprit, Plans, 
Reactions, apărute în jurul lui 
1930 şi trădând, în ciuda ai- 
versităţii lor „o frământare cu 
adevărat dureroasă. 

Dintre ele, VOrdre Nouveau 
și mai ales Esprit, aduceau a- 
titudinea aceasta curioasă — 
dar în fond, poate, singura 
vreduică de-un autentic cărtu- 
rar tânăr — de a [i în acelaşi 
timp împotriva formelor vechi 
de vieaţă spirituală, a societăţii 
franceze și-a celor înrudite ei, 
ca și împotriva jormelor noui 
de vieaţă spirituală, propuse şi 
în parte înfăptuite în alte 
state. Nici capitalismul şi or- 
dinea democratică, nici comu- 
nismul şi rânduelile sale, cu 
atât mai puţin fascismul, în 
felul în care se realizează aiu- 
rea, nu ispilea gândirea ace- 
stor tineri cărturari francezi» 
Ei îşi închegau doctrina în ju- 
rul unui anumit „personalism“, 
în care primatul spiritualului 
şi înțelesul creştin al acestui 
primat aveau un cuvânt ho- 
tărîtor de spus. 

Dar isbitor şi cu adevărat 
dramatic, era mai puţin înte- 
meierea pozitivă pe care-o dă- 
deau doctrinei lor, cât încerca- 
rea preliminară de-a o defini 
prin împotrivire cu doctrinele 
existente. lar în această pri- 
vință răfuiala, cu stările de lu- 
cruri existente în Franța însăși, 
era atât de polemic și hotărit 


(Urmare în pag. ultimă) 














UNIVERSUL LITERAR 








23 Martie 


1940 









































4ă 


Cu „In ţara cerului“, de Ladmiss An- 
dreescu, colecţia „Universul literar“ ti- 
păreşte al treilea volum de nuvele, în- 
tr'un răstimp de un an. Când colecţia 
şi-a început activitatea, publicând „De 
dincolo de râu“, nuvelele ardeleneşti 
ale d-lui Victor Papilian, ea a mani- 
estat un program din care se vedea că 
voește să servască mei curând  litera- 
tura, de cât publicul. Publicul nu cerea 
nuvele, iar „colecţia“ oferea, de la pri- 
mul pas, nuvele, ceeace însemna că își 
mopune să schimbe gustul acestuia, 
lăcându-i educaţia literară. Evident 
deocamdată nu se poate vorbi de conse- 











cințeie unui program întocmit altfel 
decât după cerințele modei. Revista 
„Universul literar“, în preocupările 


sale editoriale, stărue în ideia că nu- 
vela trebue reabilitată. Doveditor pen- 
uu interesul cu care privește această 
problemă a „spețelor“ din scara întinsă 
a &țpicului, este împrejurarea că însuși 
jirectorul revistei, d. Victor Popescu, 
şi-a făcut «<ebutul ca nuvelist, cu „Bi- 
serica Neagră“, iar a doua carte a sa, 
pe care o anunțăm că se află sub tipar 
la editura „Cartea Românească“, tot o 
culegere de nuveie aste. Am expus 
aitădată argumentele estetice, pentru 
tare socotim că acest model narativ 
trebue să „trăiască“. Ar „muri“ odată 
cu el şi o anume po > a întâmplărilor 
semnilicative, şi s'ar pierde exerciţiul 
seriitoricesc, atât de necesar, al concen- 
trării. 

O „nuvelă“ conţine mai multă poezie 
decât un roman. vrem să spunem că 
dintro nuvelă bună nu poate lipsi poe- 
zia, pe câtă vrenie un roman poate fi 
nurait bun și fără „poezie“. 
uzul publicului se îndreaptă în 
împotriva poeziei, greşeală ce 
trebue corectată de cei ce se îndeletni- 
cesc cu îndrumările literare. 

In chip normal, lui Ladmiss Adrees- 
cu i s'ar cuveni să fie, „lansat“ ca scrii- 
tor, prin volumul său „In ţara cerului“, 
dacă astăzi ar „lansa“ şi nuvelele, Ar 
trebui adică să se îndrepte atenţia sa- 




















tisfăcător asupra numelui ce vrea să 
şi-l pue în circulaţie, prin calităţi de 
prozator. 


Fireşte, alături de merite nu trecem 
cu vederea şi lucruri din proza tânăru- 
lui, la care trebue renunţe. Le in- 
dicăm pe acestea întâiu, spre a limpezi 
terenul unei prezentări pozitive, fără 
şovăeli. Ladmizs Andreescu trebue să 
se desveţe să mai practice pseudo-ima- 
gismul liric, în epică. Să nu mai spue: 
„se reazimă de speteaza scaunului și 
de temeliile gândului“ (p. 9) sau: 
„Toudy 'Tessier l-a salutat... cu copilă- 
ria Sudului pe chip...“ (p. 82); sau: „Se 
spală rural într'un ciubăr... (p. 89) în- 
sfârşit : „Cu zâmbet de cer şi sufletul 
Foare albă” (p. 114). Fără a intra în me- 
canismul acestui fel de exprimare, nec 
mulțumim a-l declara facil, şi deci la 
îndemâna oricui... utilizarea lui mat- 
când, cu multă siguranţă, lipsa de talent. 
Ladmiss Andreescu cunoaşte însă în 
rnod serios tehnica exprimării personale 
şi interesante, cum dovedim cu multe 
si ingenioase  împerecheri figurative, 
ale gândirii plăsmuitoare. Iată 
plasticizat drumul unui avion în sbor: 
între cenuşiul lutului de jos şi ces- 














tulalt cenușiu, albastru, al adâncului de 
sus...“ (p. 8). Pentru ofițerii de aviaţie. 
cărora nu le e destul să-și spue că sunt 








DESCOMPUNERE 


In noaptea asta, materia se descompune 
Şi simt cum se desprind atomi răsleți; 
Curg picături murdare... materia din mine, 
E vestul trist şi negru al unei vieţi. 


Ce descompunere latentă! — flu grotesc; 
Semprăștie materia... și plouă afară, 
Ce toamnă și ce jrig! mă văd, că 'nebunosc 
Intrun oruș tăcut, cu pace solitură... 


Co rescompunere latentă! — Hu grotesc 
Se'nprăștie materia... şi plouă afară... 


ă ca exercițiu pe o temă baro- 
a asimilare a unzi sensibilităţi des- 
A prin lectură. Aitminteri nu constitue 
ie important, 












ANII 


Hai, anii, care vin să-i plângem 
Ca două jrunze vestejite, 

Şi viața coală să ne-a strângen 
Pe tu unghoere tăinuite. 


iii, arii piutrezi, yrei no-apusă 
Să-i prăbugim si să-i lovim, 

strge anii, ce ne pasă! 
iubito, dour o să 





Von 


murim. 





Hui ani care cir să-i plângerm 
Into bunebra melodie, 
Rase! trecutul să ne strângem 
bicrna Hunii nebunie, 
Dimitrie Cobea 

TRISTEŢE... 
Play. 
Dar plânsul taeu 


LD u ecou 


12 ue îsbeşte n ziduri, 


CRONICA 

















LITERARĂ 


Ladmiss Andreescu: În ţara cerului, 


nuvele, Colecţia „Universul literar” 


Dimitrie Danciu: Solitudini, 


„camarazi de arme“, Ladmiss găsește 
natural, formula : „..camarazi de arme 
și aripi'* (p. 12). Tot norocoasă ni se pare 
și determinarea : „Numai o clipă, numai 
o suficientă clipă“ (p. 15). Intr'adevăr, 
trebue o acrobație frumoasă ca să spui 
„o suficientă clipă“. Alteori găseşte 
simplitatea necesară spre a zugrăvi 
acțiuni grave, cum e aceia a unui avion 
în salt: „Cel mai frumos din cabrajele 
ce s'au făcut și se vor face. Să năucească 
şi pe poeţi. Frumos ca 'n povești. Cu 
orice risc“, (p. 20). Și alte figurări ca- 
racteristice ,...în vâltoarea eroismelor'“ 
p. 43); „în definitiv, de ce atâta pă- 
cătoasă jale“ (p. 86). ,,...o adâncă braz- 
dă în crucea ochilor“ (p. 117); „și, 
Doamne, dece Sanda... păstrează ului- 
0.:, o schimonosită decenţă?“ (p. 174), 
„îndemn la drumeție sufletească“ (p. 
91) etc... Ladmiss Andreescu ştie așa 
dar să condenseze gândirea, stilistic, în 
orme verbale originale, şi, ceea ce e 
mai greu, chiar ironia o dozează corect, 
a timp oportun. | 

Pe studentul francez, devenit lupiă- 
or pe frontul românesc, autorul spu- 
ne: „Dacă-i lipseşte conitreaui, îl înlo- 
cueşte mulțumit cu o sticlă de ţuică ro- 
mânească, şi... exotică. Se extaziază în 
aţa clondirului carpatin, ca un poet 
decadent din țara lui...“ (p. 8. 

N'a sosit și la București, de la Paris, 
decadentismul? Şi când au văzut că 
trece voga decadentă, nu s'au îndreptat 
poeţii spre clondirul carpatin și alte 
autohtonisme avantajoase ? La ironia 
„clondirului carpatin“ am putea medita 
mai durabil. 

Generalizând,  Ladmiss Andreescu 
stăpânește puteri de exprimare felurite 
şi ceea ce constitue aportul său, în mo- 
mentul actual al pregătirilor tinereşti, 
este introducerea limbajului popular, 
alături de cel cult. Autorul îndrăsnește 
să transcrie, graiul omului de pe 
stradă, care, se știe, vorbește altfel decât 
literar, — și ca atare mărturiseşte alte 
mentalități decât cele supuse  conve- 
nienţelor intelectuale.  Obiecţia că, în 
meşteşugul scrisului, transcrierea ex- 
primării din popor, este operaţie la în- 
demâna oricui, cade lesne, deoarece 
transeripția implică neapărat intuiţia 
momentului sufletesc, altminteri ea ne- 
prezentând valoare literară. Tânărul 
autor tocmai eu această intuiţie este 
înzestrat. Nuvela primă intitulată „In 
țara cerului“, cea mai întinsă, 108 pa- 
gini, din 223 ale căţi (în tota! 6 bucăţi) 
—— și care justitică şi titlul volumului, 
narează un episod din răsboiul trecut, 
locul şi personagiile fiind ale unei uni- 
tăţi de aviaţie. Dacă, în linii generale, 
căpitanul Anta, erou aviator, care 
moare asvârlindu într'adins cu apa- 
ratul peste ncamţul Freddy (plecat la 
începutul războiului în Germania și 
fost camarad de copilărie, ucigaș crud 
al pisicilor, cu pietre și obsesie de săl- 
băticie a! ofițerului român) nu ni separe 
tocmai bine luminat din pricina îngră- 


D 














mădirii de analize psihologizante, — în 
schimb, mecanicul escadrilei, Moș Stan 
Petrache și soldatul Bucurel Gheorghe 
sunt tipuri de a căror realizare felicităm 
pe autor. 

Soldatul nu pricepe, în simplitatea 
lui, cum din felurite bucăţi de fier, 
sosite pachet, se poate închega o mașină 
sburătoare.. Mirarea îi întunecă și mai 
mult mintea  necultivată.  Mecanicul, 
care trebue să se slujească de soldat la 
închegarea „păsării“, fiindcă aşa e 
„orden“, „și ordenu e literă de evan- 
ghelie acu "n răsboiu“, nu acceptă însă 
ca ajutorul lui să lucreze orbește, așe- 
zând piesele numai după indicaţii, şi se 
simte dator, — prin profesia lui, să-i 
explice miracolul mecanic al miilor de 
angrenaje ce capătă viaţă, prin unitatea 
lor. Stan Petrache explică și Bucurel 
ascultă: „Aci e meșteșugul : viață din 
şuruburi, pistoane, celule mecanice, 
arcuri, rulmenţi, o viaţă mai altfe! decât 
viețile noastre : ascultătoare fără mar- 
gini... — „Și vezi tu, mă Bucurele tată? 
Asta ar fi cam așa: ce ai face tu fără 
cap ? Şi ce ar face capu lu Bucurel fără 
ciolane. Ia spune. Spune, dacă poți... 
Pricepi mă ? .„.Când s'a desprins cucu 
de cer, asta înseamnă că i sa rupt aţa 
aşa, ca unui nasture care se desprinde 
de haină... Şi atunci avionul pică mă... 
ca o picătură de apă. Și se sparge de 
pământ ca şi picătura. Pricepi ? — Păi 
dară... — Şi mă frati-miu, cu fiecare 
pasăre care se culcă frântă ca să nu se 
mai scoale niciodată, să stinge şi un 
suflet de om. Rar de tot când scapă. 

Poate şi două. Dar se rupe şi o frân- 
tură din mine, dă colea, de sub buzu- 
narul ista. Vezi tu? Inţelegi ?... — De 
ce mă, de ce nu pricepi? Moș Stan s'a 
bătut mântos cu palma peste genunchiu 


și sa  înroșit la chip: — Ba pricep 
don 'maister, hotărăște cu totul nelă- 
murit  Bucurel. — Așaaa... Acu pune 


mâna!“ (p. 21-28). Scenă cuceritoare 
prin omenescul ei elementar şi direct. 

Intuiţia centrală a lui Andreescu 
este amărăciunea mecanicului Stan 
Petrache, care vedea avioanele înche- 
gate de el, prăbuşite curând, la pă- 
mânt, şi odată cu ele și ființa piloților. 
Omul a fost surprins  într'o stare a- 
dâncă de emotivitate.  Aceeaș impor- 
tanță documentară o are şi sanitarul 
Gheorghe Neaţă, din schița „Zădărni- 
chie“, — admirabilă prin coniiziune, — 
care deasemeni nu pricepe cum cineva 
se poate sinucide din simplă curiozi- 
tate de a înregistra ceea ce simte în 
acele momente. Adusă la spital în a- 
gonic, o tânără candidată utopită la 
sinucidere din curiozitate, cere cu ulti- 
mele lumini ale conștiinței, creion și 
hârtie să-şi serie „impresiile“, Sanita- 
rul nu pricepe aceste anomalii și refuză 
să împlinească cererea, până vine in- 
ternul : „Zicea ca să scrie, nu știu cum 
să zic, un fel de emprese din „clipa 
cea mare“ — găsi el cuvântul care-i 
păru ram umflat. Dar v'am spus, era 








„ed. Lanuri“ 


beată criță, — o dădu pe limba lui“. 
Medicul aduce hârtie și creion, tinerei 
care le cerea, în trezirile conștiinței, 
Ladmiss Anidreescu fixează interesant 
momentul în care sanitarul priveşte 
pe muribundă, încercând să-și scrie 
„empreseie“, fiind ajutată de medic: 
„Domnul Neaţă privi cruciș la medic, 
dar pentru că hotărirea gesturilor lui îi 
reteza orice vorbă în gât, se dădu deo- 
parte : și cu regret și compătimire își 
scuipă părerea într'o chiuvetă : — nu- 
mai dictor să nn mai fii; să faci pe 
gustu'  mortăciunilor.  Reflectă şi se 
hotări să stea supus, gata la ordine, ca 
un sanitar conștiincios ce se afla“ (v. 
113), 

Netăgădui,  îndărătnicia omului 
simplu, dar echilibrat, de a face „pe 
gustu' mortăciunilor“, este n stare pSi- 
hologică aflată şi exprimată cu sufi- 
cientă îndemânare scriitoricească. 

Insfârșit, spre a lumina și alte as- 
pecte ale posibilităţilor lui Andreescu 
despre care spunem că sunt diver- 
se, de la analiza pretențioasă a „cazuri- 
lor“, până la mentalitățile opace, dar 
robuste (în acestea excelează, pe cât 
ni se pare), ne vom mai opri la nuvela 
„Alb şi negru“, 

De aci vom exemplifica, ceea ce se 
cheamă „descrierea naturii“,  Bucata 
ţese o intrigă niţel cam ceţoasă, până 
a urmă captivantă însă prin ineditul 
ci, Intr'o staţiune climaterică ae mun- 
te, pe malul Oltului, se află înstalat 
un ftizic, a cărui moarte este așteptată 
din zi în zi. Soţia lui, Sanda, tânără, 
frumoasă, atrage misterios în jurul ei 
mulți admiratori, fiecare nădăjduind, 
că după săvârşirea bolnavului, o va 
moșteni ca soţie sau ca amantă. Con- 
ştientă de desfășurarea inevitabilă a 
uerurilor, în acest sens, Sanda pare 
că 'și propune să-și selecteze pe viitorii 
ei pretendenți, Surprinsă de un prim 
amant, în braţele unui al doilea, care 
usese până acum platonic, femeia este 
ucisă. 

Unitară, nuvela impresiorează, deşi 
inalul cade melodramauc, 

In paginile ei, citim o admirabilă ge- 
scriere a „naturii“, după o tradiție la 
care nu se mai abat tinerii prozatori. 
In deosebi, subliniem aceste fraze: 
„Unde ţăranul se îndârjește să se ri- 
dice semeț, valurile se înfurie și sapă, 
cu tot mai năprasnică ură, piatră go- 
lită de vegetaţie și clisă, rămasă sin- 
gură și desnădăjduită în vântoasă, să 
înfrunte tăriile venite şi din cer, dar 
mai apring din afund, în vâltori și spu- 
me. Mai la vale, între maluri de tot 
coițuroase și hameșe, apele se strâng 
grăbite pentru mai vitejesc asalt, în 
vuet înăbușit, strecurat șerpeşte prin- 
tre văgăuni şi răgălii, în inima munţi- 
lor. Dar, de la un loc, două stânci, ca 
două porţi de ceruri,  gâtuesc valea, 
închid, uriașe și apăsătoare, orice per- 





Corespondenţa noastra 


Ecou înmormântat, 
In sufletul meu trist. 
EL pare-un lung șirag de lieduri 
Cântate de arcușul Jin, 
AL unui Wagner, Chopin, Liszt. 
E sufletal meu greu, 
E sufletul meu trist. 
Plâng... 
Dar plânsul meu 
E ne 'mțeles 
Şi nu-l ascultă nimeni, 
Eu nu am glas 
Să mă "'nțeleagă cerul. 
Intruchipez și ura, și iubirea şi misterul. 
Exist în tot și sunt nimic, 
Port crucea gândului macabru 
Pe umeri yrei de demiurg. 
Simt creerii cum mi se scurg 
Și cad în gol: pic, pic... 
Plâng.., 
Dar plânsul meu, 
E "mprăştiat 
In mii de glasuri triste. 
Se pierde tot în mepătruns 
Şi-mi cade 'n suflet linişte. 
Un sgomot tainic de murminte 
Răsună surd; pe căi de gând 
E! o venit dinu neființă şi nare tiinp 
[mici loc, 

Pe lungul drum în cl s'a strâns, 
Fâşii din negrul menoroc, 
Intreaga suferință 
Ce-o simt; e groaznicul ecou 
Al propiului meu plâns. 
Plâng.., 
Dar plânsul meu 
F-un plâns morbid şi sec 
Pe-o barcă rece simi că trec 
Din zi în noapte: 

Se las' amurgul. 


L. Bâlteanu 


TRANSFIGURARE 
Privesc un schelet, cuvântul 
şi noaplea încet şi gândul 
se lasă acelaș! 
în casă, Și inrăşi îmi spune... 
Nimeni nu poute aud cuvinte 
smulge șoptite 
salunge, ce mic ești iar 


Tăcerea cu sarite. 
Grămada de oase 
începe să coase 
Cu firul 
șirul 
ideilor mele 
iur noapte, 


suflet hoinar 
Stăpâne! 
Privesc un schelet... 
şi noaptea încet 
ma cuprins 
şi prins 
in braţele-i reci, 


și şoapte iar noapte, 
grele... și şoapte, 
Acelas? seci... 


Fănej Dumitrescu 


POETUL 


Şi-a zămistit a lui căutări, 

Din neagra-i mare de dureri, 

Și le-a 'ndreptat apoi în unde, 
Cu gândul lumea so înnunde. 


lar vântul, craiu neastânipărat, 
A mării unda sbuciumat, 

Și i-a mânat tot rodul minţii, 
Spre țarina făgăduinţii. 


Dar se vor sparge tal cu vul, 
ind neînduratul mul, 
Sfioase cânturi, plămădite 

Din zeci suspine înnădite, 








Şi s'ar întoarce storp cu strop, 
In iureș de furios potop, 


Şi vor zdrobi 'm a lor urgie, 
Speranţe, vis și poezie, 
Eugen Căciulă 
Chişinău 


AMURG 


Cernite nugăciuni amân în pragul zării 

când plâng tăceri pe alei sihastre de platam 
E un amurg pribeag în glodul ros de ani 
chemat de naiul plumbului din depărtări. 


Trec doruri amăgite prin galerii de ort 
Aud acelaș „ce“ funebru, rostit de pasul 
[sorţii, 
aud aceiaș oră, bătând în gama porții 
Când ochiul mi s'adapă din gându-mi glas 
[de mort, 


Trec rătăciri târzii prin toamnă prin amurg, 
duini în spovedanii se strâng în cram de vânt 
Șin geamuri bat tristeţi cu aripi de 
[mormânt 
Când fâlfâiri străbune, trec umbra clipelor 
[prin burg. 


CERNIRI AMAGITE 


Pândeau cernirile — amăgite 
Im zarea vremi 'mcătușată 
Povestea serii adăpată 

Din ametist de svonuri rătăcite. 


Năeri târzii veneau din zări înmărmurite 

Sub pleouna ceasului din burg 

Pe drumul troenit de — amurg 

Venind, văzutu-s'au mirări de noapte 
[prigonite. 

Un gând foind prin depărtările târzii 

Le-a presărat pribeng în prag de minte 

Când rugăciuni s'au stins pe uliți de 





spectivă de isbucnire, de descătușare 
apoi, gândului, ochilor, dornici de pei- 
sagii și de lumină. Doar adâncurile în 
încătuşare mugesc înspumate şi nepu- 
tincioase“ (v. 172). Ar mai fi să re- 
marcăm „reușitele“ lui Andreescu în 
înfățișarea „orgiilor“, din aceeaş bu- 
cată, o ciudată retorică a beției și a' 
eroticei, amintindu-ne proza unui scrii- 
tor trecut, admirat de mulți. „Orgia în- 
cepea modest, la micul și fastuosul res- 
taurant de pe bulevard, cu un director 
la chip asemenea nobililor ruși în re- 
fugiu. 

Apoi, după ritual — căci era un ade- 
vărat ritual — nu ne lămuream nicio- 
dată cum, îmbujoraţi, destupam sti- 
cle de șampanie la cel mai monden 
cabaret. din oraşul acesta de ofiţeri şi 
burguri străvechi, de cețuri și pasiuni 
refulate, provincial şi trist“ (v. 116). 

L 

Pe Dimitrie Danciu, autorul plache- 
tei de poeme „Solitudini“, publicate în 
colecţia  „Lanuri', din Mediaș, l-am 
dari par'că mai curagios și mai încre- 
zător în talentul său. Va veni. credem, 
curând și vremea unei selecţii, între 
prea numeroşii autori de plachete, pro- 
fitori ai unei inflaţii de metaforizare 
lirică. După ce criteriu se va isbuti a- 
legerea, nu e cazul să discutăm, oricum 
«ocotim că emotivitatea va constitui u- 
nul din criterii. Dimitrie Danciu cuce- 
rește cu această însușire, pe cititorul 
celor 22 de poeme din ale sale .,Solitu- 
dini'“. Lui Ion Moldoveanu, camaradul 
de preocupări, mort anul trecut şi re- 
gretat sincer, poctul îi închină patru 
strofe, a căror lectură impresioanează: 
Prictene, noi nu ne-am cunoscut, 

Din apele poemei am băut; 

Pe-acelas drum înalt ne-am întâlnit, 

Când nu ti-a fost destinul împlinit. 

Cu rouă ne-am cuminecat în zori 

Și nu ne mai vedeum dintre ninsori; 
Imprieteniţi cu misii și cu iezii, 
Treceam, voioșii, prin țarinile-amiezii. 
Şi uneori cu tâmplele în mâini, 

Ne tot priveam tristețea în fântâni; 
La porți se scuturau duios castanii, 
Aiunci oi început să-ți numeri anii. 
Pur într'o zi cu sumbru scăpătat, 

Nu știu ce glas, din hău, ai ascultat, 


Ci te-ai urnit, în largul necuprins 
i steaua, tulburată ţi s'a stins“. 





Dacă observaţii pe seama acestor 
versuri n'ar fi concludente, sub pretext 
că tema este „ocazională“, alte poeme 
ne vor oferi în schimb o simţire curată, 
mărturie a dotaţiei autorului, Sxemplu 
limpezimea acestor trei strofe: 


S'apleacă alba creangă de salcâm, 

Pe zâmbetul şi pe tristetea mea ; 

Tăcută — ca o trecere de vânt, 

Imi cade floarea peste ploape, grea 

Sub leneșe mulriri de basme lungi, 

M'adoarme ruga apelor din munți 

Și luna țese moale înveliş 

7 iarimi, peste vreri, pe arse frunți. 

Pierdut în somnul meu adânc, 

Să nu mă ştie ?n lume nimeneu, 

Doar alba creangă 'mtinsă de salcâm 

Să-mi jie 'n noapte candelă de nea. 
Evident, tonul de elegie fără sullu 

major, nu isbuteşte a fixa definit.v nu- 

mele lui Dimitrie Danciu, atenţiei îm- 

părțite azi peste un prea larg orizont 

lirice. Dar avem impresia că dacă ar 








pune  tetnei pe înzestrarea sa și ur 
adânci-o, poetul şi-ar deschide drum. 
CONSTANTIN FÂNTAÂNERU 

[morminte 


Tăcerea glas a detunat: Că nu mai vii 
Te-au uşteptat chemări de dor năuce 
Ca plumlul uNui râs de cuc 

Noaptea păşcea prin revenii 


Simion Cerăceanu 
INCEPUT DE GER STELAR... 


Covor de fluturi morţi țesutu-mi-au salcâmii 
Miroasă-a iarnă-a frig și prohodează cânii 
Pe cerul vânăt norii — goniţi de șiiciu de 
loânturi 
Se-intind linţolii triste pe stele și pământuri 
Și buna — cap de aur — hievatic, ruginit 
Astumă nrintre ceruri îsvoru 'mlelenit 
Și înghețat al căii de diamani şi-azur 
Apo. pe putregantri arunca-argintu-i pur... 
Și trage pe cunaturi de ceruri bătrânite 
Porţi de 'mtuneric gruie — de vremuri făurite 
Dour gândw'-argonaut le ciocăne zadarnic 
Cu degete subțiri și visului paharnic, 








Nu poate să-i mai fie -- pe drumuri zodieşti 
S'oprește să asculte cu simțuri urieşeşti 
Cum ticăe 'n străfunduri de lumi şi univers 


Inimu pământului prin cruguri reci în mers. 
M. 1. Cosma 


TOAMNA... 


S'u scuturat ultima frunză din copaci, 

Şi vântul toamnei reci, loveşte nemilos, 
Cerul e 'mchis în chei şi descântat de vraci 
Cu buruieni, cu jum, și măduvă de os... 


U bubă hâdă n băț -— tablon dim alte vremi, 
Cu lusta ca o trenă, se ţine de ului, 

Și fără ca să vrei, te Juce să te temi, 

Cind vezi că la tot pasul, eu jace dcuă cruci... 


Su scuturat ultima frunză din castani, 

Și vântul toamnei reci, cu ploaia logodit, 

intrun cupeu stricat, de-acum cincizeci de 
fani, 

Se plimbă toată ziua prin parcul pustiit)... 


George Petrache 





23 Martie 





1940 








UNIVERSUL LITERAR 








3 o 





„Pe-o gură de rai... 


Peste noapte, în cer, 
al îngerilor val 
loveşte mereu 
cerescul chimval. 


Cu freamătul tău 
noaptea mia o trângi... 
Pădure străveche 

te sbuciumi şi plângi ! 


Și suspini și te pierzi 
ca un val printre valuri, 
ca vântul minunat 
ce adie pe mahiri. 
x 
Pe ramurile tale o, arbore noptatec 
văzui al veciilor porumbiel singuratec 
ce drăgăstos gângurind, aștepta. 
Și îngerii crini purtând, 
vestitorii unei melodioase tragedii, 
scuturau pe rând 
în urne, aripile sidefii. 
Prin strălucindul arhipelag. 
din stea în stea, se îndrepta spre lună, 
cu toaţe pânzele întinse, 
Melancolia, barca-mi nebună, 
Şi printre doruri piutea, 
printre cereştile clare odoare 
melancolica iubire a mea 
ce-i rătăcitoare. 
hd 
Vine spre mine cea făr'de, repaos 
umbra cumplită 
semeaţa persoană ce-şi spune Soartă. 
Soarta care nu iartă, 
de îngropăciune un cânt psalmodiind, 
O noapte a nopţilor, cea mai de sus 
treaptă a veninoasei mele fantezii, 
b noapte de gemete aduce Soarta. 
Un înger herald a deschis poarta 
prin care văzut-am darurile toate 
în lumină luzind şin puritate 
ca mândrele-ţi ziduri, Ierusalime cetate ! 
Prin bruma somnurilor mele 
însăşi raiul vedeam, 
printre îulgeroasele stele 
raiul aiurărilor mele. 
Aşi fi putut ridica o hartă 
a supra-naturei prin care mirarea, copilărește, 
mă poartă. 





Ah. nebunie nu mai cânta, 

stelele's poarte și luna-i colea : 

Ah, nebunie nu mai chiui 

că amar, amar va fi! 

Arzătorul rai mă apropie, 

sunt în bătaia flacărilor lui, 

a nemiloşilor şerpi ai focului, 

pradă sunt vâlvătăii cerului. 

Si raiul îmi spune: „Leagănul sunt 

şi argintul tău, floarea ta, o brânduşă 

sunt pentru tine!“ 

Ah, raiule dar de unde atât amar, atâta 

cenuşă ? 

A 

Intristare cara cuprinzi 

mijlocelul florilor, 

Intristare care aşterni pe buzele 

florilor, surorilor, 

un uşor, mistuitor sărut 

la petrecerea de apoi, 

la balul în toi al anilor, 

un sărut asemeni diafanilor 

nouri argintii, 

Amurgule care preschimbi 

întrun monument de flacări 

muntele cel vecinic, în jaruri ! 

Și pajiştei îi dai un chip legendar 

şi Nemaivăzutului îi răpeşti haina, 

făcându-ne dragi moartea şi seara 

cea modestă și plină de haruri, 

Intristare şi Amurgire 

evenimente ale sufletului meu, 

ritmuri ale inimii mele, 

păcate în aerul ce blând mă înconjoară, 

Intristare şi Amurgire 

să încremenesc între voi 

ca între două îurii aşi vrea 

asemeni apei fermecate între pământ și cer, 

ce osândită-i de pronii 

ca nicicând să nu sece, 


* 

Acel palid August, sa întors, 

plecat era şi sa întors 

Regele cu schiptrul de aur 

ce dus a fost 

August al nost dezolatul, 

mult iubitul August s'a întors. 

Ii ard stelele haina de-a lungul, de-a latul, 

de ochiadele jalnicei luni fiind el săgetatul 

(Incendiul pornit în ceruri, după orând, 

sfârşeşte în agonie, în August luminatul, 

suspinând...) 

Mână arhaică a Mariei 

din icoanele copilăriei, 

desmiardă-mi fruntea ce focuri dogoare. 

Fântâni de poveste, ape rătăcitoare 

veniţi-mi în jur 

ca bocitoarele crăiese ale basmului 

să vă dărui lacrima învierii mele 

din pustiul „Nu-mi pasă“, 

a învierii dintr'o secetă decât moartea mai 
dureroasă ! 


Ah, inimă îţi jur 


că doar am văzut-o cum cădea 
frumoasa tristeţe în August, 
ah, am văzut-o cum se culca 
la picioarele mele, 
cum curgea, 
delicata, fluida, îugara tristeţe... 

> 
Sue, sue spre hină 
un fantomatie demult și veştedul odată. 
Ca un argint ce scris a fost să-mi scape, 
imaginea ta, în tremurătoarele ape 
căzu. 











că tristețea cade ca o ploae din stelele reci. 





Oh, destul am jelit și destul 

am întrebat steaua şi vrăjitoarea lună am întrebat, 
mută ești pentru mine imensitate, 

călăuză vicleană eşti, cu rele priviri în adincimi plecate, 
dușmancă ești! 

Dar frumoasă ca nimeni alta. 

Şi-i mai de preţ 

ticăloşia ta somptuoasă oricărei fidelităţi sarbede. 
Vai, umilitoarea stea care mă sărută pe mine 
purpură w'are, nici aur, nici gloria, 

gloria mândrelor stele regine. 


x 
Se apropie depărtarea 
cerul e sincer, transparent... 
Citită, recitită poate să îie 
misterioasa dimineaţă : 
roua e un imn, aurora o elegie, 
un țipăt lumina, ce te înghiaţă. 
A totului carte stă deschisă. 
Tremurător mă apele, , 
natură orbitoare, 
asupra fântânilor tale înțelepte, 
asupra isvoarelor tale vorbitoare... 
Nu citesc, nu, ci aszult 
cufundat într'o pace 
astfel de plină pace 
că mâinile încep să-mi putrezească 
și ele, în pace. 
Nu înţeleg lucru mare, 
dax ceeace aud 
mult, mult îmi place. 

* 

Vor să mă ducă în ţara lor 
fratele somn și visul, răul acela... 
Nu mă lăsa în seama lor 
că departe, departe-i ţara umbrelor, 


Sus, acolo, sub luna prietenoasă 
e norul de argint pe care eu 
Pam socotit a fi leagănul unei iubiri 
arzătoare. De ce te miri? 


Sus, acolo, stă şi veghează 

un înger. Cum îi arde armura ! 
Şi braţu-i de foc lucește! Vezi 
cum luceşte ! Dece nu crezi ? 


0, tu te-ai îndoit de toate 

și fără teamă ai primit vizita, 
tumul acela ce spuse: „Moartea sunt! 
Vai, cum viața trecu !“ 

Dar nu era Moartea, nu era, nu. 


* 
Claritate a nopţii! Liră 
pe care se întrec meşterii îngeri ! 


PORTRET 


Vrej de umbră mugurind tu ești, 
'Ţipăt greu, răpit din aprig cântec, 
Din lumina ta cărnoasă cerești 

Ca un fum albastru din descântec. 


Poate ţi-ai luat din stele ochii 

Și tăria coapselor din ars bazalt, 

Ţi-ai tăiat din cer de seară rochii, 
Să 'nîlorești, garoată'n visul meu înalt. 


Nu te văd; te'ncheg din amintire: 
Dumnezeu clădind o lume într'o zi; 
Te adun cu peana din închipuire, 
Pentru marea bucurie de a fi. 


RELIEF 


Tremurătoare, suie umbra ta 
Sin soare îşi topeşte viaţa. 

Pe umeri, negru, părul ţi-o cădea, 
Pierzând în mreaja-i moale, faţa. 


Dar cum îţi văd aevea gura, 

Și vorba ca. pe-un cântec ţi-o aud, 
Iţi frâng în două părți făptura: 
Tu gând ascuns, tu pântec nud. 


Vin ploi de sud, n stea sanină 

De pieptul meu și te visez ; 

Iar când te simt sub mine, violină, 
La fruntea ta îngenunchiez. 


Tu vic floare, mugurind abia, 

La patru nopţi: un foc de lună, 
Făptura-ţi lângă mine strălucea — 
Mărgăritar pe-o buză de genuă. 


INTERIOR 


Iși sunăn mine toamna zurgălăii, 
Pe înserate și pierdute drumuri. 

Un soare stins răsare dintre fumuri, 
Roșind cu aur umerii odăii, 


Un bibelou descinde pe parchete 
ŞI-L plouă rar, cu boab: mari, tăcerea, 


Valsez zâmbind prin dulcile regrete. 


Incremenind apoi, prea. albă cretă, 
Mi-aduc aminte iar de vechea tragedie, 






S'a furișat un svon în toată încăperea: 


de EMIL BOTTA 


Florile toate se inspiră, 
în ora de muzică, 
ascultând, fredonână. 
Claritate a nopţii! Undă 
tremurătoare ce mă poartă 
către îngândurata stea 
ce-i din al seninurilor patrimoniu 
desprinsă: nebuna, steaua mea. 
Claritate a nopţii! Ideală 
claritate, un vis eşti, atâta, un vis. 
Dacă 'nchid ochii te pierd, 
printre negurile mele te pierd. 

* 
Amar, amar se mai sbate 
soarele meu în asfinţit, 
durerea e fără sfârşit 
şi tără sfârşit înserarea. 


Mă va robi o despotică noapte 
mai orbitoare 

căreia voi spune: din paradis 
eşti, îngerul ești, cel trimis, 
feciorelnică floare ! 


Ah, vă cunosc drumuri ale nopţii, 
pustii bătute de lună, am mers 
prin himericul vostru univers, 
fiecare piatră o cunosc. 


Si al astrului freamăt îl ştiu, 
mătăsosul freamăt al stelei 

şi stygianul fluviu al grelei, 

al groaznicei morţi, toate le ştiu. 


Iubirea însă o caut mereu 
în ceruri, în adicri, 
printre stelele vecinice, printre dureri, 
iubirea o caut mereu.., 

- 
Dă-mi treamătul, pădurea mea 
când Eocl cel aprig se desfată, 
când băltăreţul nebun 
şi frageda salcie alintată 
se Jogodesc în cer. 
Şi risipa-ţi de lacrime o cer 
0, mângâioasă noapte înstelată, 
și uitarea dă-mi-o, în palida zi 
când, iubire, te va săruta 
minunăţia, moartea cea grea. 
Si vântul a jale când s'o tângui, 
duiosu-ţi păr când Po clătina, 
ah, moarte nu mă ocoli, 
arată-mi-te Stea ! 





de 
ran 


i Bee 


INTERLUDIU 


Te bănuesc frumoasa mea, crescând abia 
In visul meu ciudat de fiecare seară, 
Reci aurării sunând, cuvântul tău suia, 
Spre drepţii brazi, cu umbra lui uşoară. 


Tu care ţi-ai mutat în mine glasul 
Şi strigătul l-ai prefăcut în șoaptă. 
Din verzi păduri porneşte-ţi pasul, 
Spre ţara mea de gând, de mult răscoaptă. 


Mai fragede mişcări, nici firul ierbii, 
Decât mlădia-ţi coapsă, nu le are, 

Mai limpezi ochi nu au nici cerbii 
Gonind pe dealuri calme către mare. 


Eu te-am făcut din humă și din cântec, 
Tu ai crescut semeaţă peste mine, 
Te-am plămădit din al cântării pântec, 
Revarsă-ţi umbra violetă peste mine ! 


SEARĂ ALPINĂ 


Ce trist amurgu-acesta peste albe creste, 
Venind din cer cu ploile de sud; 

O goarnă sunăn văi şi o aud, 
Pierzându-se în timp, pe căi agreste. 


Ce neguri albe fruntea ne-o încing, 

Ca reci şi fermecate clăi de pături, 
Privind în tine și privind înlături, 
Vezi norii stinși pe deal cum se preling. 
Tăcwn desişul tot sălbătăciunea udă 
Și câini adulmecă doar paşi de ieri, 

Cu şaluri mari nenvăluie silvane seri, i 
Si inima se coace, tristă, ca o dudă. 


Te strig mereu, dar nu-mi aud cuvântul, 
(Ecoul ca un om sa spânzurat de brazi !) 
Doar dorul dragostei te ţine să nu cazi, 
S'aprinzi cu tocul tău stelar pământul. 


POSTLUDIU i 


Tu ai crescut în gândul meu, o stranie i 
îloare, i 
Te-ai ridicat spre inimă pe scări de-azur, 
Ai fost un goli de vis cu ape de răcoare, 
Cu palmieri suind în cerul clar și pur. 





Noi nu ne-am întâlnit ; te plămădisem 
Din piscul cel mai dur — un imn de preţ, 
Dar tot ce versul înălțase, năruisem, 
Privind, cu chin, ciudatul tău dispreţ. 


Azi ești un fum. Pe ţărmuri de lumină 
Gând frământat te-adulmecăn zadar. 
Trecând în timp, tu te-ai făcut rugină, 
Uitată plantă'n file de ierbar ! 


Ce ar putea atât de simplu să nu fie — 
Și scriu un vers. 'Tu treci ca o cometă. 


Braşov-Postăvarul, vara lui 1939, 














Simple note 


Pentru intâlnirea iu; Don Quichote 
cu profesorul Nimbus 


Cred că în ziua în care se vor întâlni. 
cavalerului năuc şi entuzialst — care este 
vestitul între toţi cavalerii Don Quiehote 
dea Mancha — nu-i va, fi rușine să strân- 
șă cu sinceră bucuri qe frate. mâna con- 
temporanului nostru, profesorul Nimbus, 
cel cu firul de păr răbutnit din chelie. Pen- 
tru a pregăti această întâlnire intre eroul 
grav (crescut „din litzre în armură si zale) 
şi priatenul nostru (mai puţin grav, pen- 
trucă făurit din lcâteva, linii, cu o simplă şi 
ciudaţă pălărie de jartist) scriu aceste rân- 
duri; dar le scriu mai ales în speranța 
poata nejustificată, că întâlnirea aczasta 
îl va, reabilita pe omul de miaze suflet kare 
este profesorul Nimbus. 

Don Quichote, cu înţelegerea lui mare 
pentru camtni, nu va râde desigur de în- 
tâmplările prietenului meu; el e prea se- 
rios şi liniile feţii sale prea mohorite, pen- 
tru a aldăposti râsul, lar tcu un salt care-i 
va. pune în pericol seheletul fragil, va fi 
lângă Nimbus spre a-i mulțumi. Spre a-i 
muiţumi fin numele copiilor pe care cu pre- 
țul hazului mostru îi apără; 'spre a-i mul- 
tumi în numite romanelor de aventuri prin 
învăţătura cărcra, eapă galerii ce nu dau 
în 'ceataltă, parta a lumii, ci în propria-i 
grădină; spre la-i multumi în numele fan- 
teziei, al oamenilor din toate vremurile, al 
agveselor spontan: și ridicole de ero'sm, 

Şi Don Quichote va avea Jăreptu! să pri- 
vească din nou către no! toţi desgustat de 
neînțelegerea și superticialitatea noastră... 

Mărturisese că Den Quikhote va avea 
dreptate să gândească astfel, 'să ne dispre- 
ţuiască. Pentrulă €] va fi singurul în: stare 
să cuncască pe profesorul N'mbus; ei sunt 
doar lin ansiași esenţă, au prascut din a- 
ceiași plămadă şi dacă în clipa întâtnirii 
cavalerul fără frică al Dulcineii va, fi în- 
tr'un moment de exuberanţă (atât de rar 
întâlnit în miaţa lui), va exciama emfatik: 

— Iată, după mine, al doilza OM pa ka- 
re-l cunoaște omenirea! 

Şi dece nu. In disprețul lui pentru not, 
proștii serioşi și cuminţi, Don Quichote nu 
va avea decât o singură acuzație d> adus 
profesorului Nimbus: alceia d2 a avea tim- 
pul să me maidea lecţii de morală. Aceasta 
pentru mctivul că (în orice caz! nobilul 
fiu al Mi Cervantss nu va vedea în prie- 
tenul restru un măscărieiu menit să ne 
distreze dimineaţa, când punsm mâna pe 
ziar: dimpotrivă, cu un degzt sprijinit de 
tâmplă, va rânji trist: ; 

— Ce-au înţelas ei din tine, care eşti ma! 
moralist cecât morala unei fabule de La 
Fontaine! . 





de COSTIN 1. MURGESCU 


In ad?văr, ce înțelegem noi? Afară de 
faptul că Nimbus este un mameluc care își 
pedepsește elevii punându-i la colț, pen- 
truca o lclipă maitârziu — din milă şi mai 
ales din sinceritate, căci descoperise între 
timp propria-i naștiință — să treacă şi el, 
Tusinat, alături de ei? 

E n'are nici măcar scuza de ,a fi un 
„cavaler rătăcitor”, un -avanturisr în cău- 
tarea idealului, a visului, a eternslor mori 
cu brațe uriașe; Nimbus dar, nu este decât 
un biet burghez căruia îi îs tate ps dos. 
Un biet burghez care a reușit chiar să ne 
enerveze cu icalmul lui, cu naivitatea. san 
cu bunătatea lui. 

Pa, da, cu bunătatea lui. Bunătavea: lui 
care m'a făcut să cred că nu-l voi întâlni 
niciodată p> amicul meu Nimbus, până 
acum câteva pile sperasem 'că întâmplarea 
ne va aduce față'n faţă. Dar de când am 
aflat d> „isprava” lui, m'am convins că 
Nimbus e o iluzie. 

Ascultaţi: într'o expoziţie, Intră Nimbus, 
Câteva tablouri. 'D3odată, Nimbus privește 
atent. Tabloul unui copil care stă pe jos, 
cu buzele țuguiati, gtata să isbuenească în 
plâns; iatâția critici vorbiseră despre ta- 
blou, daspre „realismul” lui, despre „rolo- 
ristica” lui și aflte lucruri savant?. Numai 
N.mbus a privit în jurul său și s'a bucu- 
rat că 'e sinzur. EI 92 înțalasa3> :cu cozilul 
și-i ştia supărarea. Viestita 1ui pălărie a că- 
put pe jos talături d> copil din creionul 
profesorului Nimbus, a pornit să alerge un 
tren. Da, un tren d2semnat de N:mbus; de 
Nimbus care bine înțetes 1 pacat rsp=de, 
A plecai repede ca, să nu-l stânjenească 
tabloul, pentrucă s2 schimbase tabloul şi 
copilul râdea, Râdza să-i muiţumaastă; 
râdea pentru bucuria jucăriei pe care 
Nimbbus i-o ghicise. Un tablou care râd, 
care se schimbă ca, să-ţi râdă ţie. Ca ex- 
plozie de umanitate, de n?firească dragos- 
ve de oameni, ce mzbunia rada sufiziul 
profesorului Nimbus. 

Așa-i că nu-l voi întâlni? Că Nimbus e 
o iluzie? Așa-i că un om nu-și poate iubi 
semenii asttel? 

Omul acesta care vede în fiecare din moi 
o Dulcinee pe care sto iubească, pentru ca- 
re să se sacrifice trebua să-l întâlnească 
pe Don Quichote. Şi să staa la, braţ. Ca, să 
râdem de ei, şi ei să ne privească :compă- 


timitori,, E i Pi 
Pentruică moi 'suntem înţelepţi. Şi ei ne- 
bunii. î 





Cânt de adormire 


O! liniștile mele — fișii de infinit — 

Mi-au risipit ţărîna prin zori și asiinţit — 

Şi anii mi i-a nins cu pulberi de vecie, 

Că nu mai îmi știu anii —ce-au fost — ce-or să mai fie, 


Din marea depărtării — tăcerile-mi adun. 

De cer mi-s ochii grei; pe îrunte norii-imi pun 
Ghirlande de zăpadă. Peste întreaga fire 

Vuind mă poartă vintul — în svon de adormire. 


Şi-acolo mai departe pe măguri de azur 
Dă-mi mîinile, Domniţă. In adieri să fur 
Misterul care face ca unda lor senină 

Să-mi cînte nemurirea pe harie de lumină! 


O! lasă-mi mîinile; adapă- mi zilele-anii. 

Cu pașii tăi mă poartă. Cu pașii tăi! Ei singuri 

In legănări de valuri-îmi vor aduce somnul: 

Peste adîncuri şi necuprinsuri — mă chiamă Domnul 


Din volumul de pozii, „LA MARGINI DE LINIŞTI“, 


zolecția „Universul literar“. 


Hora 


Să n'aruncaţi pământ pe ea... 
scoateţi-o din groapă aiară! 
din coșciug făceţi ghitară 
vom juca, o nebunie, 

sus, în ceruri, să se știe 

cât de dragă ni-e viața! 

Noi vrem cântece și jocuri, 
noaptea se așează roată, 

joc, la braţ cu fata moartă. 
Obrajii ei saprind acum... 
ard crucilen cimitir, totu-i scrum, 
clopotele 'n turn se sparg, 
cântă cucuveaua'n larg... 


ION A. BUCUR 


sub tipar în 


morții 


Satana râden vârt de munte 
cu-o piatră-l lovesc în frunte... 
a fugit... Eu joc 'nainte. 

Fata 'ncepe să-mi vorbească... 
de braţ n'o las, ea nu mă lasă: 
nu vrem, nu, nu vrem morminte, 
saltă ?n joc, saltă părinte ; 
morții toţi se prind în horă... 
Aruncă moartea coasa drum, 
ea chiuie.., joacă'n neștire... 
Joacă moarte, nu-ţi dau coasa 
şi nici viaţa mea, frumoasa ! 


ALEXANDRU ILEA 


Din volumul „In tovărășia lut Lucifer“, care va apare în curând 





Cronica ideilor 








Ceea ce trăieste 


Publicistul francez Danidl-Rops insistă, 
într'o iucrare din 1937:) asupra naturi: 
conflictului dintre civilizaţie și cultură. în- 
tr'un anume fel, s'ar putea afirma totuși 
că, ideia, de cultură, înţeleasă uneori ca una 
care se referă la rezultatele imediate ale 
progresului technic — nu 'se opune valori- 
Tor civilizaţiei. Mai bine zis, că atât cultu- 
ra, cât şi civilizaţia, nu au decât o singu- 
ră finalitate: promovarea vatorilor. A d:s- 
cuta deci, pe marginza crizei spirituale şi 
moral> pe care o străbate 'astăzi iomenir?a 
— sensul civilizaţiei și ad culturii, este tot 
una cu me întreba tdiacă 'diescoperirile mor- 
goliosului vea ial nouăsprezecelea cores- 
prd urti veritabile semnificații .'a dtei 
ge valoare. i nici, trebue să semnalăm În- 
căodată, păverea pe care am afirmat-o în 
repstate oaziuni: waanul a! 19-lea, . es 
caracteristi mia jatât prin enorma razul- 


de MIRCEA MATEESCU 


tate „ştiinţifica” pa care le-a obtinut, cât 
prin aceia că a substituit etatonului măsu- 
rător el>menvei2 scara av2au să fi2 apra- 
ciate. Mai precis: omul la conisidzrat jdas- 
cop?ririle științitica drapt realităţi ori 
drept valori în sine, comparând și adap- 
tânid ântreaga ordine spirituală ia lumii la 
cstace îi uimisa în mod imadiat, 

Lupta metafizică, pe care, din îndavăr- 
data antichitata, o purtasară zăzititorii 
pentru a icentilixia realitatea și deci im- 
plicit ideia unei valori fixe, — talon su- 
prem In aprecieraa misții şi faptelor 'omu- 
lui — a fest sceotită încheiată de către 
expcrenţi. idealemului absolut. Celor An 
veacul trecut li s'a, părut că au aflat reaii- 
tata, într'atât a fast da atrăgătoare ss- 
duzția imașinismului. Este aa:vărat, că £.e- 
came mjae a, înielimat mai mult sau mai pu- 
țin, către rațiune ori câtre revelație, i 

Insă miiodată mu sa întâmplat <a ra- 








UNIVERSUL LITERAR 








23 Martie 1940  aemnmeree 


Cronica plastică 


ITAIAA VAZUTĂ DE ARTIŞTIIROMÂNI 
(MINISTERUL PROPAGANDEI) 


Asociaţia „Amiciţia Italo-Română“ 
a reuşit să organizeze una dintre cele 
mai frumoase expoziţii ale anului. 
Comitetul a ştiut să se adreseze celor 
mai merituoși dintre artiştii noștri. 
Se putea să fie și altfel căci foarte 
mulţi pictori români au fost în Italia 
dar nu toţi au ştiut să se apere de 
ispita pitorescului dulceag. 

Ne dăm seama cu prilejul acesta că 
numărul artiștilor români care au 
lucrat în Italia e foarte mare, deşi 
de la Grigorescu încoace mai toţi se 
duc în Franţa, trecând numai, prin 
Italia. 

Şi nu e bine. Știm cu toți ce dato- 
răm picturii franceze contemporane 
şi știm de asemenea, în ce măsură 
suntem copleșiți de ea. Parisul e 
Mecca pictorilor de azi şi ei se duc, 
hipnotizaţi parcă, admirativi ă-priori 
şi domesticiți de revistele de artă. 
Acolo, desorientaţi şi zăpăciţi de va- 
rietatea artei franceze, nu mai au 
voința de a rezista, cei mai mulţi 





imită, E adevărat că muzeele şi Lu- 
vrul sunt acolo, dar ele sunt mult 
mai puţin cercetate de cât galeriile 
negustorilor din rue La Boetie. In 
privința asta, Italia mi se pare ţara 





ȘTEFAN DUMITRESCU Fiesole 


cea mai potrivită pentru a fi cerce- 
tată— nu pentru pitorescul peisagiu- 
lui său — ci pentru acea atmosferă 
de artă, pentru nevoia de perfecțiune 
ce-ţi trezesc incomparabilele fru- 
museţi ale artei italiene. Francezii, 
au ştiut sute de ani să-şi formeze 
Bustul, să înveţe să năzuiască mult 


— 


Despre rigorile imaginii 


E in, tei a Sone al 
audelaire este cel dintâi care a exprimai 
unitatea naturii, ale cărei elemente rai 
pund unul altuia, constituite în păduri de 
simboluri prin care trece omul, privit ou 
Ochi familiari. A intuit așa dar esenţa lu- 
cerului poetic, degiferână puterea poetică prin 
care ianteziu își ouiege, când este propul- 
sată de dulcea emoţiune a îmspiraţiei, ele- 
mentele din toate domeniile, care se oferă 
spiritului nostru, atât de variate. 


„„Corespondențelor“, 


„Comme des longs 6chos qui de loin se 
Ş confondent 
Dans une tântbreuse et profonde unite, 
Vaste comme la nuit et comme la clarte, 
Les parjums, les couleurs et les sons se 
repondent", 


Astfel ne vorbeşte el cu larga declamaţie 
a versului îmbrăcat în nu știu ce insesisabil 
aer de oficiant al secretelor ultime. 
Numai sunetele, culorile şi parfumurile işi 
răspund în această „pădure de simboluri'“, 
care observă cu priviri amicale trecerea ţă- 
cută a omului ? 

Totul devine accesibil poeziei! Ea poate să 
fie denumită azi puterea cecântă perfecta u- 
nitate ultimă, cu semnele prin care oamenii 
se înțeleg şi-şi transmit gândirea! Spo:iticul 
acestei puteri aici trebuie căutat, în faculta- 
tea de a: înlătura toate zidurile şi-a circula 
liberă și nestingherită, atingând cu haineie 
sale, sau cu mâinile, diversele, atât de diver- 
sele aspecte ale Naturii... Mi-i scump să-mi 
imaginez profunda, ameţitoare voluptate poe- 
lică, a celor care reușesc să atingă sectoarele 
acestui alt „Joc secund“! 

Nu se pot rezuma prea bine națiunile pen- 
tru a căror clarificare ne trebuie un spaţiu 
mare. Ne temem să nu lăsăm impresia con- 
fuziunii! Ar ţine mult să putem lua împre- 
ună şonetul lui Baudelaire! Cu ele alătri am 
avea imediat revesaţia întinselor pajiști şi-a 
pădurilor virgine sau a înaltului templu în 
ecourile cărora să recunoaştem ascunse şi 
confuze glasuri!.. 

Spzcificul poeziei moderne este azi înţeles 
a regulă generală, fără intervenţia vreunai 

rit, 

„ Suprarealismul a întrebuințat pe o scară 
extrem de întinsă uneltele sonetului baude- 
Jaire-ian. Cu această școală poetică, a cărei 
importanță scade — şi trebue să scadă ne- 
contenit, — ne-am îi găsit în faţa tuturer 
posibilităților, adesea foarte absurde, dacă 
aici putem întrebuința un superlativ. In 
fond, analizând imaginile ajungem la con- 
cluzia «că ele sunt posibile întrucât câteva no- 
uni ale cuvintelor au legătură întwe ele. 
lată spre exemplu: 





„In porturi deschise spre taina marilor ape 
am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri, 
visând corăbii încărcale 

de miracol străin! (Luciam Blaga) 


Este naiv să credem că vom întâlni vreo- 
dată corăbii a căror fîncărcătură să aibe 
„miracol străin“! Dar comparața rezistă, i- 
maginea este posibilă, întrucât fiecare am 
avut revelația unor alte lumi care vin au 
vapoarele. Câna tot Lucian Blaga spune: 


țiumieta, să rodisască mai efectiv în plan js0- 
cial şi industrial, decât in veacul ial 19-lea, 
încât tentaţia monistă a generaţiei de ieri, 
de a sublima totui în realitatea gândită 
fogic, seste explicabilă. + 

Ori ge câte ori ne laflăm însă în prezen- 
ţa mărturisită, resimţită aprig de întreaga 
cmenire, a 'unel lerize ppirituale, gândul se 
întoaree bănuitor, către poziţiile spirituale 
în care s'a încrezut, le rejudecă realitatea 
şi le contestă valoarea. Remarcăm detii, 
mai întâi, că iazile jda valoare şi realitate, 
considerate substantiv, swat singural: achi- 
valemte, Contzstând realitatea, valorlor în 
care am crezut vână imal ieri :(m:aşinismul, 
lege'a progresului nscesar, 'et.2), esa acztaşi 
lucru Cu m, &rune că valori:e veacului al 
19-lea nu au fost reale. Valorila unt :rea- 
le, îar realitățile au o valoare imuabilă. 
Dacă aceasta este o premiză câștigată în 
urma, atâtor îndoieii, — şi ltocmai datorită 
lor — wămâne să precizăm matura catas- 
tnofei pjctuale prin upari da grași înţa- 
legea: a, valorilor, petracută în razi a- 
propiat. Am afinnat câ mașinismul a Iope- 
rat o confuzie a etalonuiui măsurător. în 
loc să apraciem valoarea dscopâririiar 
știinţitice prin raport ta 'o realitate sta- 
tornică, suporioară masariai ori fanan2- 


de MIHAIL CHIRNOAGA 


ln mijlocul dimineţii stă taurul neînjugat. 
Stăpanește un camp. Lucește ca o castună 
prouspat cozuă*, 


este uşor să ne închipuitm că mu e vorba aici 
de cusoareu casianei, de m.cimea e, amân- 
doua proprieluu die eiamentuiui cu care po- 
€tu iuce comparația, «l e vorna ae ilte două 
cantăți, lucirea tinerească a exterioruluu şi 
duritatea conpnuuuui, cu care cântațiie pr 
mulu. element (râuru) poate avea iegatură. 
Sau aies aşa qar Prupricaţ.le care sunt co- 
Mute amanaorură, sur alepurea suleae şi ea 
gurile unor nurine, asupra carora vom stă= 
vu intrucat ele consiituese subiecrul nostu, 
propriu 25 


Câci, atunci când spune poetul: 


„amintirile 
asemeni unor vite 
îmi vor împunge liniştea“, (T. Scarlat) 


s:mţim îndată stridența imaginii, întrucât 
proprietâpie amintiruor nu por vea comun 
cu linpungerea, euemenţ cae acționeaza pe 
poruum Muc ȘI strapungând. Pentru smyul 
CONUL amnirea, puitepiia ei, este cu di- 
menu de inuindare, iungime și adânc.me, 
Aiegerea proprietăț.lor este defectuoasă. Tot 
astiel cel care spune; 

„Câmpul inoptează în botul cu pluș al vi- 
telor”, ne dă prueJul să simţim o nouă stri- 
Qanţă intrucar umag.nea unde sâ ne daşiepte 
6 impresie casnică, familiară, cu cineva care 
se coroioşește ia sânul, să z.cem, al mamei, 
care şi ea are datoria să fie lin.ștită, să pă- 
zeasca odihna. Simţul comun, care nu este 
aitceva decât observarea reautății, ne spune 
că un câmp poate îinopta, întrucât natura 
poate îi an:mată de tantezia omului, dar nu 
im botul vitelor care se plimbă pascand şi nu 
sugerează liniştea somnului cerută de noțiu- 
uca imoptat ce ac. este egauă cu adormi 
„Am inoptat la câsa prietenului meu Sa- 
vin”), 

La fel poetul care face această imagine: 


m.motanii vântului se sbenguesc 
în părul tău“. 


face greșala că nu osbervă proprietățile no- 
ţiunei de vânt în care nu intră trachionarea, 
tărâmuțarea. Intră, este adevarat biandațez, 
mouciunsa — din blana motanilon, — dar 
nu intră fracționarea, mărunwrea, proprie- 
tate pe care ne-o sugerează in randui din- 
tâi, în ordinea apariției, noţiunea de motani. 
Pe când imaginea ceastălaltă e bună: (Radu 
yr). 

„Spinări de vânturi negre se reazimă de 
lună”, întrucât sugerează întinderi mari spa- 
ţiale, tenebnoase (ca vânturile, adesea), în- 
tun pe:sagim imens, ca vântul! 

Tată din Virgil Carianopol: | 

„O! castelul cu talia de țipăt“ 


cerace vrea să însemne un castel înălțat, sub- 
ţire, insă instinctul poetic ma fost aci sigur 
atâta vreme cât prima proprietate a terme- 
nului eu care se compară nu este statică 
PN A N O a aa 


(Urmare în pag. 6-a) 


nului, am împrumutat, dimpotrivă, jdzilor 
de realitate și valcare, semnificația reali- 
tăţilor imediate. Omul veacuiui al 19-l:'a, 
mândru de a fi contemporan cu descoperi 
rsa, vaporilor şi a elactrieităţei, a uitat să 
juăzc2 are lste valoarea acestor d:31op2- 
riri în: raport la propria lui existență, dar 
și-a taxat existenţa, prim raport la „valo- 
rile civilizației“ și ale progresului. Or, nici 
civilizaţia, nici progresul nu sunt valori în 
sine. Astăzi, mai toţi gânditorii se întuea- 
bă care «stie valoairea progreisului şti.nţitik, 
savanţi cei mai redutabili sfârșesc prin a- 
firmaţiuni de ordin metafizic — însă a- 
proape nimeni nu ar mai putea susţine 
falsa mitologie a unei realism întemeiat pe 
acsepțiunaa ea atare a știiinții. Pentrucă 
„a şti“ a încetat 'să mai fie o raalitate, 
toată Iumeia, se întireabă, firesz, despre va- 
loarea lui „savoir“ prin raport cu ido:a e- 
xistenței, iar nu invers. Așa ma fost întot- 
deauna. Ce:ace se întâmplă astăzi, adeve- 
rește mitul promăteic. Oridecâteori omul ia 
imcercat să întameiez> o mitologie proprie, 
cu divinităţi antropologias, viitorul i-a do- 
vadit precaritataa eforturilor. Astăzi „a fi“ 
îl măsoară tarăș pe „a ști“, suntem din 
nou preo?upaţi să aflăm care esta valoarea, 
cunoștinței prin maport la destinul și la 





de PAUL MIRACOVICI 


trăind în climatul Italiei. Corot, prin 
simplicitatea şi ordonanța atât de la- 
țină a artei sale, e fiul spiritua! şi su- 
fletesc al Italiei. Meşteșugul său atât 
de pur nu-l putea învăța decât sub 


cerul limpede al Romei și al Flo- 
renţei, în contemplarea inegalabileor 


capod'opere ale Renașterei. Le Pou- 
sin, de asemenea, Poussin din ale 
cărui principii atâţia din pictorii fran- 
cezi cei moderni își trag învățăturile. 
Pentru artiştii români, un stagiu în 
Italia ar fi de cel mai mare folos nu 
însă în trecere, nici ca vânător de 
motive. Ar trebui cel puţin doi ani 
unui artist ca să se pătrundă de fru: 
museţea Artei și culturii italiene, 
Operele din care ai ce învăța le poţi 
privi calm, din perspectiva timpului, 
fără acea sufocantă timiditate care-ţi 
șterge orice urmă de spirit critic şi 
care te gâtue în primul timp la Pa- 
ris. Dar se pare că la noi a început 
să se înţeleagă toate acestea, iar ofi- 
cialitatea italiană sprijină cu cea mai 
mare bunăvoință tot ce poate ajuta 
o mai profundă cunoaștere a culturei 
şi artei ţărilor noastre. 
>» 

Expoziţia de la Ministerul Propa- 
gandei cuprinde numele mai tuturor 
artiștilor de seamă români. Arhitecţii 
de asemeni au interesante contribuţii 
nu numai de arhitectură ca d-nii 
Petre Antonescu și N. Lupu, ci și 
aquarele, desen și gravură ca d-nii 
Cantacuzino, Horia Teodoru şi Gri- 
gore lonescu. 

D. Perașcu expune câteva peisage 
din Veneţia de unde ne-a adus de 
atâtea ori lucrări atât de inspirate. 

D. Jean Steriade, admirabile pei- 
sagii într'o factură mai veche, d. Ște- 
fan Popescu, aquarele și desene tot 
din Veneţia. 





NICOLAE STOICA Vedere din Roma 


Am revăzut lucrări interesante de 
d. Marius Bunescu, Cecilia Cuţescu- 
Storck, Nicolae Dărăscu, N. Stoica, 
N. Delavrancea-Dona, Ștefan Dumi- 
trescu, Iser, Rodica Maniu, S. Miitz- 
ner, Schweitzer-Cumpăna, E. Stoe 
nescu, Lily Verea, Georgeta  Vinti- 
lescu etc. Sculptorii au contribuit și 
ei cu lucrări inspirate din literatura 
italiană sau cu portrete, ca d-na C&- 
line Emilian. 

D. Mac Constantinescu expune o 
„Diană“ admirabil modelată. Tu- 
reatcă şi d-na Zoe Băicoianu au avut 
un nou prilej de a expune lucrări 
pline de sensibilitate şi de interas. 

Din această înşirare de nume se 
vede cât de îngrijit a fost organizată | 
expoziţia. Noi am dori încă una; o 
expoziție de artă italiană la Bucu- 
rești, o expoziţie a artiştilor contem- 
porani. O așteptăm cu nespus inte- 
res. 


PO N N N N RI a a aa ta A A e taiata 


existarea omului, însă ni star părea... „ime- 
al“ să ne mai întrebăm, 'assimenia, celor din 
veacul trecut, care este valoarza existențel 
prin raport la ideia progresului necesar şi 
indubitabii. Este un semn 92 cuminţenie, 
de reală filosofie, aceasta. „Realităţile“ și 
„valorile“ mașinismului au redevenit, du- 
pă scurtă vreme, realizări. Anvagonismul 
dintre civilizaţie și cultură, posibil tteore- 
tie numai în cazul pozitivismului,  dzvine 
imadmisibi! întir'o nouă înțelegere a reali- 
tății și 'a valorilor. Atât cultura cât şi civi- 
lizaţia au a fi apreciate prin raport la 
semnificația lor reală. 

Realitatea măsoară oficiul progresului și 
ai culturii unui timp, însă niciodată nu se 
va mai întâmpla invers: ca mealitahea să 
fie măsurată de elementele !de progres ale 
unui veac. Acordând ideei de 'civilizaţi» un 
sens umanist — şi numai în acest sans, — 
Daniel Rops nu greșaște când susține că 
efortul cultural dste el însuși o valoare a 
civilizaţiei. Cum spunea Baudelaire: „A- 
devărata civilizaţie nu este nici în gaz. nici 
în vapori, dar în diminuarea, păcatului 
originar“. 

1) „Ce qui meurt et ce qui nat“, Plon, 
Paris. 


==mu= 23 Martie 1940 


Valeria se auzi chemată la telefon — dar 
nu-i veni să creadă. O chema un bărbat, gla- 
sul lui Radu! 

Se îmbujoră, limba i se împletici de emo- 
ţie şi nu putu să răspundă câteva clipe. Atât 
de repede... îi era dor lui Radu?  Altădată 
treceau săptămâni — chema ea, repeta, se 
ruga... 

Glasul lui îi aprindea vătwvătae în trup. Din 
pâlnia telefonului, la început, nu fu decât 
un amalgam de sunete care se strecurau în 
ea, prin toate ungherele, prefăcându-se  în- 
trun torent de flăcări. 

— "Tu, tu eşti Răduţule ? — reuși înfine să 
ingăime. 

EI, de dincolo, isbucni în râs; un râs care-i 
schimbă imediat bucuria în spaimă, într'o 
panică de pasăre fascinată de șarpe. 

— Dar ce €... dece râzi așa... nu înţeleg... 
mă sperii, Răduţ! scânci Valeria,  presând 
receptorul pe ureche, pe obraz până la în- 
durerare. 

Râsul lui avea rezonanțe metalice, care ră- 
neau, rupeau. Infine se opri. 

— Nuu... nimic... vocea deveni  mieroasă, 
vicleană — râdeam așa... mă gândeam la ce 
vei crede tu, că te chem! Ei şi ce, ţi se pare 
ciudat dacă te-am chemat ? 

— Ba nu, ba nu, Răduţ, mă bucur, cum să 
nu mă bucur — își reveni, se grăbi Valeria — 
uite, îmi vine să cânt, zău... şi să plâng... Să 
fie adevărat ce spui, adevărat ? 

— Altfel 1a ce te-aș chema ? 

— Sigur, eu ştiu... dar Radule... m'ai lua! 
pe nepregătite, nu mai aşteptam, nu mai 
speram... 

— Şi cât, mă rog, mai fi sperat, ia spu- 
ne-mi ? făcu iar glasul, interogativ, ironic. 
Valeria începu să se învețe cu acest Radu 
necunoscut, glumeț — bucuria, scurt între- 
ruptă, căpăta în ea aripi noui. Râse. 

— Sigur că puţin, Răduţ... Crezi că te-aş fi 
lăsat în pace mult timp ? Chiar mă gândeam 
să te chem pe seară... dar ce bine că mai 
chemat tu, de când nu m'ai mai chemat... 
aproape că și uitasem cum e când te cheamă 
un bărbat... Uite, acum îmi aduc aminte, un 
vis a prevestit chemarea ta... am visat un v:s 
atât de frumos! Parcă mă iubeai — mult, 
mult de tot — şi mă chemai, îmi cereai... Dar 
nu, nu-ți spun — se opri ea. mugeându-și 
buza. 

— Ei haide, spune dacă ai pornit. Ce-i ce- 
ream ? 

— Mi-e rușine, Răduţ. Ai să spui pe urmă 
că profit că m'ai chemat. 

— Lasă, lasă ruşinea şi spune mai repede. 
că mă enervez! porunci g'asul. 

Cu o blândă supunere, Valeria se execută, 
mărturisi, 

— Inchipue-ți ce prostie... un simplu vis... 
am visat că-mi cereai să-ți fiu... soție! ne- 
vastă ! iată, am Spus... 

— Ha, ha, ha, — într'adevăr, vis nu alt- 
ceva! 

— Nu-i așa că-i prostie, Răduț? 

— Ba bine că nu. Îmi pare bine că îţi dat 
seama. Ți-am spus-o doar dela început, cred 
că suntem jămuriţi. Infine, nu despre asta e 
varba acum, ci de altceva... nu te supăra pe 
degeaba... lasă visele... 

— Ce, Răduţ, să ne întâlnim? 

— Vrei, Valeria ? Şi eu mă gândeam la 
așa ceva... 

— Ce bine, ce bine, Răduţ. Când, cum, 
unde ! Spune, spune mai repede, că mor de 
nerăbdare... 

— Unde vrei tu și cum vrei tu... 

— Să viu la, tine, direct? — da? Aşa Ră- 
duţ, aşa vreau, nu vreau să ne mai plimbăm... 
degeaba, scânci ea, piângăreț, — Iese rău 
când ne plimbăm prea mult... ştii cum e cu 
plimbarea asta ?... e ca atunci când te pregă- 
tești prea mult, prea mult pentru dragoste... 
şi pe urmă nu se alege nimic. Ce e mult nu 
e bun, nu-i aşa Răduţ? 

— Da, bine — lasă teoriile. Vino atunci la 
mine, când vrei... 

— Imediat ce ies dela serviciu, la opt 

— Sa făcut. Acum la revedere.. 

— Nu mai stai? 

— Ce să mai stau... las'că ne vedem di- 
seară... hai, du-te de-ţi vezi de treabă, să nu 
se supere aceia dela tine, că ţii telefonul 
prea mult. 

— Pa Răduț dulce, pa... la revedere... 

— Pa, Valerio... 

L 


Tocmai când puse receptorul jos, Radu 
auzi soneria : Meri |! — tresări el, cu o veselie 
nervoasă, şi se repezi la ușă să deschidă. In- 
figurat cum de mult nu mai fusese, prin 
stratagema pe care o punea la cale, era în 
tensiune, ca un jucător care, trișând, știe că 
ceilaiţi vor pierde şi râde în sine de emoția 
— înutilă — a jocuiui lor. „Am să fac una 
de-o gă-i meargă vestea !“ își zic-a. 

In ușă apăru exact cine-și închipuise că 
trebue să fie: Meri. i 

O femee căreia el îi dădea vreo douăzeci 
și nouă de ani, înaltă, bine formată, de o fru- 
musețe dură, ce-i plăcuse în felul ei acum doi 
ani și de care se despărțise priețen — una 
din rarele despărţiri fără lacrimi și scene. 
Divorţată, cu o ocupaţie vagă dar mereu 
luxos, ţipător îmbrăcată, Meri era o femee 
de viaţă, care înţelegea multe, cu purtări li- 
bere, cu o spontaneitate nerușinată, spunând 
iuerurilor pe nume, stricată până în măduva 
»aselor. Avea o singură marotă: să facă pe 
femeea modernă şi emancipată. — „Mi se 
pare că nu mai mă piaci, stimabile“ — îi 
spusese la un moment dat, acum un an şi 
ceva, — „Eu sunt o femee emancipată, nu e 
nevoie de fandoseli. Am terminat şi bună 
ziua“. 

Totuși, din când în când, îl mai chema la 
telefon : 

— Ce faci, țapule, n'ai vrea să petrecem o 
seară împreună ? Nu cumva ţi-e dor de mine, 
aşa în treacăt şi fără pretenţii, n'avea grijă, 
au sunt eu d'alea, lacrimogene. Ma plictisit 
eri, toată seara, un tip și abia mi sa făcut 
dor de tine — ce zici ? 

TI se ducea cum te duci atras de o mociriă 








JUNGLA 


UNIVERSUL LITERAR 








Fragment din romanul cu acelaş titlu, ce apare în curând 


Meri îi impunea prin felu! ei bărbătesc de a 
se arăta stricată, dar revenea întotdeauna la 
Valeria desgustat, cum revii la un liman 
curat. Pentru planul de astăzi, nu putea găsi 
o femee mai potrivită. O chemase... Treptat 
ce ideea crescuse, se angajase îr, ea ca într'o 
distracţie nouă, care — pentru el mai aies, 
om veșnic piictisit — se arăta a fi un joc pa= 
sionant, inedit, ce merită toată atenția. Avea 
dreptate Sorin : cui pe cui se scoate! Și-i va 
scoate... 

— Scumpeteo, ce mai faci, așa-i că tot la 
Meri te întorci? — isbucnise femeea în an- 
treu, sguduită de râs, de voe bună. Era mă- 
gulită de chemarea lui, îi vorbise atât de fru- 
mos Radu și în fond ţinea la el: așa bărbat 
mai rar! 

— Ehei, fată ca Meri mai rar, întoarse ea 
aprecierea, a laudă de sine. — Sinceră şi cu 
lipici, mă, nu ca sentimentalele alea cu care 
te văzui deunăzi... Apropo,  scumpeteo, ai 
pregătit ceva bun, că mi-e o foame de lup, 
şi aş bea ceva, am un chef  nema:pomenit. 
Vreau s'o fac lată cu tine, că merită! 

Se şi desbrăcase, se şi făcuse comodă, ca- 
șicum abea de eri nu i-ar fi călcat pragul — 
îşi scosese pantofii şi acum umbla prin odae 
în ciorapi, cotrobăind prin toate colţurile. 

— Vino 'ncoace, puiuie, am uitat să te pup. 
i se agăţă de gât, clintindu-i, îndoindu-l — 
şi-l sărută sgomotos, cu toată gura, umed şi 
totuşi sec, artificial. 

Radu o suporta amuzat şi râdea în sine, a 
vicleşug. Cât îl impresionase la inceput acea- 
stă Meri, cu purtările ei! 

Aduse un taburet alături de pat şi întinse 
nişte gustări, scoțând și sticla de liqueur din 
bufet — ştiuse ce trebue să pregătească în- 
tâi şi întâi pentru Meri, Ea se repezi, mâncă, 
bău, pe-amestecate. Mânca oricând şi ori- 
cum, goală sau îmbrăcată, în poziție conve- 
nabilă sau neconvenabilă, pe dragoste sau pe 
oboseală. 

Radu se trânti pe pat, rememorând con- 
vorbirea cu Valeria. Nu se mândrea prea 
mult de felul cum o jucase, dar simţea o sa- 
tisfacţie rea, de fiară tânără, la gândul că 
fata asta... își va primi podeapsa — pedeapsa 
pentru îndrăsneala de a-l iubi atât de încă- 
pățânat! Merita s'o joace după bunu plac. 
Plăcerea de a se mai distra puţin pe seama 
unui suflet simplu, nevinovat, nu i se părea 
deloc un păcat. 

Ridicând receptorul, ştiuse exact cum va 
decurge convorbirea — și așa decursese. Mai 
întâi, uluirea ei — şi fusese uluită, se bâl- 
bâise. Apoi bucuria — şi se bucurase, deve- 
nind chiar obrasnică, fiindcă ce altceva decât 
obrăsnicie putea fi povestea cu visul, cu ce- 
cerea în căsătorie ? Fetele astea mărginite își 
găsesc întotdeauna vise prevestitoare, semme... 
când li se întâmplă ceva deosebit. O să vadă 
ea... ce ar fi trebuit să viseze! 

Manevrase tot timpul în aşa fel ca ea să 
ceară întâlnirea, ea să facă propunerea — şi 
reușise. De teama de a nu scăpa întâlnirea, 
Valeria i-o “uase înainte, nepricepută. „Nu e 
aşa că vrei să ne întâlnim ? Și, la tine, di- 
rect“... Aici intervenise întâmplarea, fiindcă 
tocmai căuta în momentul acela cum să facă, 
so aducă, fără a purta, totuşi, răspunderea... 
Dar lasă, nu e nimic. Direct acasă! zâmbi 
crud. Biata Valeria.. trebuia să procedeze 
așa... altfel cum ar ajunge vreodată să scape 
de ea ? De fapt, n'o violenta numai pe ea, se 
violenta și pe sine, pentru a tăia nodul cu 
sabia, pentru a-și răsbuna toate slăbiciunile 
de care dăduse dovadă, pe cari era înfuriat... 

La oameni simpli, mijioace tari, din topor 
Așa e legea... încheie verdictul Vaieriei, Des- 
prăcă pijamaua şi o trase satisfăcut pe Meri 
lângă el. 

— Haide odată, nu te-ai mai săturat cu 
mâncatul ? 

e 

Valeria păşea repede, cu pasul ei mic, ră- 
suflând greu. Intârziase şi-şi blestema șeful 
care, în ultimul moment, o reținuse cuo 
treabă. O persecuta şeful, fiindcă o plăcea 
— piăcea tuturor dar ea nu răspundea ni- 
mănui, 

Auzi un pas după ea, un bărbat o urmărea. 
Suspină, necăjită : Bărbaţii ăştia... dece n'o 
fi lăsând-o în pace? De le-ar putea spune 
că e a lui Radu, numai a iui Radu, şi de l-ar 
cunoaşte ei! 

Se prefăcu că nu aude ce-i îndruga omul, 
din flanc, obraznic, Iuţi doar pașii. 

— Lasă-mă, domnule, vrei să te obrăzni- 
sesc ? ţipă deodată, enervată, fiindcă i se pă- 
ruse că o atinge ușor de braţ. Bărbatul mor- 
măi ceva şi rămase, nehotărit, în urmă. „Să- 
racu!“, gândi numaidecât Valeria cv. remuș- 
care — „prea l-am repezit“. Era indulgentă 
din pricina bucuriei care o umplea, să nu 
mai încapă în ea, — Radu o chemase! In 
definitiv, ce vină avea şi bărbatul acela, dacă 
o plăcea ? Dacă lui Radu îi plăcea, înseamnă 
că e frumoasă, nu glumă, şi... şi. bărbaţii 
sunt bărbați. 

Coti după colț şi se află în fața blokului, 
în fața porţii familiare. Ii bătea inima. 
Gândi: Vezi, Radu ar trebui să-mi dea de 
acum încoio şi mie o chce, să pot intra şi eu, 
să stau să-l aştept și să-i fac din când în 
când o surpriză. Poate că astăzi am să-l 
conving să-mi dea şi mie o chec, îşi zâmbi 
Valeria cu încredere. Și apăsă pe sonerie. 

Inăuntru, când se auzi soneria, Radu înă'ță 
capul depe pieptul Meri-ei cu o expresie de 
nedumerire. 

— Cine o fi? 

Apoi se întinse iar, se întoarse, a lene. 
Sonzria se auzi din nou, mai prelung. Meri 
sări în sus, plictisită. 

—— Dar du-te frate şi vezi ce e! 


— Nu mă duc... se răstăță el, cu premedi- 
tare. Te rog Meri, mi-e o lene grozavă, du-te 
tu. Tu te poți îmbrăca mai repede... Haide, 
dacă mă iubeşti un pic... 

Mori nu era  mofturoasă, ci dimpotrivă, 
serviabilă. BRombănină, îşi trase capotul. 


Afară, Valeria sta ca pe ghimpi, cu fel de 
fe! de gânduri prin cap. Se învârti în loc con- 
trariată,.. şi apăsă iar, a treia oară, pe buton. 
Ce o fi cu Radu ? gândi cu um început de în- 
grijorare. S'o fi întâmplat ceva în  uliimul 
moment, o fi plecat? — dar nu, putea să-i 
dea un telefon, 

Dădu să apese din nou, pentru ultima oară, 
însă nu mai fu n2voe, Se auzi sgomot, cheia 
sc învârti în broască şi... si.. Vaieria holbă 
ochii ! 





O femee mare, într'un capot mototoiit, ciu- 
iulită, cu rouge-ul şters de pe buze, cu o ex- 
p:esie batjocoritoare, rea — o cerceta din cap 
până la picioare prin crăpătura ușii. 

— Ce doreşte duduia ? Pe cine căutaţi ? 

Giasul se înăsprea treptat cu cuvintele, lo- 
vind-o ca. nişte palme, ironie. 

— D... dom... domnul Radu... €.. aici ? bâi- 
gui Valeria paralizată. Poate greşise, dar nu, 
era ușa lui, numărul lui. 

— Pe tine te caută, Radule... eo dudue, 
hai, mişcă-te! — strigă  femeea  întorcână 
capul spre antreu... dar nu se auzi nici un 
răspunş, nici o şoaptă. Expertă, Meri înțeiese 
imediat ă ia mijloc e ceva necurat, bieste- 
mstul ăsta de Radu o adusese pentru cine 
ştie ce scop, are să-i arate lui — si se înfurie, 
țipând mai tare: 

— Vii sau nu vii? 

Valeria sta locului, cu genunchii împietriț. 
Făcea sforțări să-şi deslipească tălpile dee 
pământ, ca în vis, dar nu putea. Holbat, o 
privea mereu pe Meri... care îşi pierdu răb- 
darea şi isbucni în râs. 

— Nu vine, nu vezi că nu vine dudue — nu 
vrea să vie, nu înţelegi? Ă 

Apoi vulgar, cu săgeți în ochi, răsbumător: 

— Nu vezi ?... te-ai curăţat! Mă piace pe 
mine... hai, şterge-o ! 

Abia hohotul de râs, gros, insultător, o tre- 
zi pe Valeria, redându-i viața. Nodul din gât 
sc topi, scăpă un sughiţ, își astupă gura cu 
pumnii şi se întoarse, se smulse, luând-o pur 
şi simplu la fugă spre ieşire, 

In urma ei, ușa pocni tare, a dispreț... 

L] 

„Nici un gând, nimic nu se lumină în ea 
mult timp. Mergea, alerga, cu mintea şi cu 
trupul opac. bâjbâia ca într'o pădure, noap- 
tea, cu cărarea pierdută. Se stinsese parcă în 
ca un bec și rămăsese ca o odae pustie, hău- 
ind a gol, şi în întuneric. Se iovi de cineva, 
un trecător, auzi vorbe, râsete, privi orb în 
jur și porni iar. Traversând o stradă printr'o 
învăimășeală de vehicule, auzi claxoane exa- 
sperate, glasuri, înjurături — și abia atunci, 
de partea cealaltă, teafără, scânteie în ea ceva, 
ca un reflex: Ce-ar fi fost s'o calce o ma- 
şină? Se agăţă de acest gând, îi depănă cu în- 
căpățânare. — Dacă sar fi întâmplat să moa- 
ră chiar acum, acum, ar îi aflat, ar fi ştiut că 
există o pedeapsă... Dar cine să afle, şi dece? 

Abia îşi târa arele, nu știa în ce parte 
a orașului era. Deodată înfruntă totul, totul, 
cu curaj, cu tăria întregului ei suflet obidit, 
căicat în picioare: Radu, Radu... fusese în stare 
să facă una ca asta! 





Realitatea o sfâșia, îi depășea şi mintea și 
trupul. Rămânea doar un singur glas sfios, 
rușinat, în ea, care scâncea: Dece? Dece? 

Și în acelaș timp o dorinţă de răsbunare se 
lâmurea, căpăta vigoare. Să-l înveţe minte! 
Să le arate tuturor ce poate... da, da, ea, o 
fată slăbuţă, moaie, ea... Vateria! 

O durea pieptul, şalele, umerii, încheeturile, 
de greutatea vieţii pe care o purta, ca pe o 
hzină silnică. Ar fi voit să plângă, dar, ca 
niciodată, nu putea. S'ar fi ușurat. Insă trupul 
ei rămânea ghemuit, încordat, de parcă un 
spiriduș ținea, undeva, frânele îurerii şi nu 
le dădea drumu! deloc, icnind în sec. Dure- 
rea rămânea uscată, stearpă, aşa cum nici- 
când nu încecase Valeria. 

S2 pomeni în tramvai, spre casă. Să se răs- 
bune! Nevoia creştea, căpăta din ce în ce mai 
multă putere. Ea însăşi creştea, devenea tare, 
cruntă, neîndurătoare, V'aţi bătut joc de mine, 
de-acum mi-a venit şi mie rândul, părea a 
zice. Apoi îşi aminti de Minodora şi i se făcu 
dor de ea, s'o vadă, să-i vorbească, Săraca 
Minodora! — o compătimi. Ea nu se putea 
răsbuna. mavea dece. Trebuia să vie so ia 


de DAN PETRAȘINCU 


în seara asta, dar n'o așteptase, tugise... spre 
cine, spre ce! Voi să coboare, să se ducă so 
caute pe Minodora prin oraș, dar se răsgândi, 
rămase. Cât qe încet mergea tramvaiul, abia 
s= urnea şi odată cu el sta pe ioc durerea, 
răsvrătirea și oboseala din ea. Trecu pe piat- 
formă, reveni, ieși iar... 

Infine se dădu jos şi atergă spre casa Mi- 
nodorei. Trebuia so vadă, trebuia. Gândul 
răsbunării se fixase, o liniştise într'un fel, așa 
cum te-ar linişti lipsa absolută a oricărei 
nădejdi. Un om dezumilat de speranțe, de 
viitor, nu mai suferă. Se mișcă, dă din mâni, 
dar nu mai simte nimic, e ca de vată. Micul 
ei suflei se crispase, devenise de piatră în 
ghiarele acestei uri pentru sine însăși, pentru 
faptul că se mai vedea umblând, clipină, 
respirând... Un qesgust fără margini o cople- 
şea. Un desgust pe atât de mare, pe cât de 
mică se simţea — m:că și fără apărare, des- 
golită, şubredă în răutatea lumii. Ca un copil 
nou născut, deschidea şi închidea repede 
ochii, rănită de lumină, de glasuri, de tot. 
Se ciătina fără rost și nu se gândea la nici 
un sprijin posibil, Doar glasul acela, din ea, 
siios, ruşinat, făcea mereu: Dece! Dece! 

Și nevoia răsbunării svâcnea iar, mai tare, 
întărindu-i âncheetunile. O răsbunare în fe- 
iul ei, ca de piţigoi care-şi pune unghia în 
gât „când vede că nu mai poate sbura în li- 
bertate.... 

Insă Minodora nu era acasă. Ce să facă? 
se învârti de câteva ori în loc. Toată lumea 
o părăsise, nu mai avea nici norocuri mici... 
Se agăța de dorința de a vorbi cu Minodora 
ca de ua ultim rest de viaţă. Se hotări so 
aștepte... A 

Se aşeză pe un scaun, apoi — fiinqcă 
mama Minodorei nu-i dădea pare, o tot 
intreba de una şi de alta — își ceru iertare 
şi plecă. Mai bine să se plimbe, s'o aștepte 
pe-atară. Dar când să iasă, Minodora apăru 
în prag. 

— Dar ce e, unde-ai tost? Nu era vorba să 
ne întâlnim? 

Minodora se opri, observând numaidecât 
ceva schimbat la Valeria... 

— Da, da... so ierte, primise un telefon 
Şi... Dar să plece, nu voia să piece, să se 
Plimbe puţin? — o rugă aceasta, cu un aer 
misterios. 

leşiră. Pe neaşteptate, așa cum înaintau, 
în piină stradă — noroc că era întuneric — 
Valeria isbucni în piâns! 

— Dar ce este, ce sa întâmplat? o sgâlţâi 
Minodora de braţ, încercând — aşa, mică, 
de jos — so cuprindă. Atunci Valeria se 
scutură şi... începu să râdă! 

— Dragă... nu-i nimic, stai... nici nu-ţi poți 
îr.chipui... mi sa întâmplat ceva, ceva... nu-ţi 
spun! 

Faţa îi strălucea de o lumină mată, neti- 
rească, a încordare care părea când bucurie, 
când desnădejde. 

— Dar spune odată... 

— O mare fericire, Mino... sunt fericită ! 
fericită ! m'aj să crezi, mu-i așa ? 

Cotiseră în parcul mic din vecinătate şi se 
așezară pe o bancă. Minodora o fixă în- 
grijorată. 

— Dacă nu spui, plec... 

— Sa întâmpiat, sa întâmplat... că astăzi, 
când mici nu mă aşteptam... ție pot să-ţi 
spun, nu eşti tu cea mai bună prietenă a 
mea? — sa întâmplat că Radu mi-a telefo- 
nat, m'a chemati 


— Şi atât? 
— E puţin? Ei bine, da, sa mai întâmplat 
ceva. Şi m'a cerut de nevastă — a spus... 


dacă vreau să rămân cu el... ha, ha, ha! 

Urmă o tăcere scurtă, de neincredere, în- 
ghețată. 

— Adevărat? Adevărat să fie? șopti apoi 
Minodora. 

— Ştiam că n'ai să crezi, știam! exclamă 
Vaieria hohotind iar exagerat. — Parcă eu 
am crezuit? 

Și se grăbi, febril, să-i depene o poveste 
imaginară — cum Radu o pusese de fapt, 
tot timpul, la încercare — știi, el e grozav 
de inteligent şi-ţi închipui că n'ar fi luat 
pe oricine = preciză vu seriozitate, O chi- 
nuise tot timpul numai şi mumai ca să vadă 
cât poate rezista, qacă e bună de nevastă 
ori mu. Așa sunt bărbații, asta caută ei... o 
î«mee care să rabda, să rabde,.. Dar răbdase, 
răbdase și... trecuse examenul, Radu îi măr- 
turisise că o vrea, că nu mai poate fără ea! 

— Ce zici, nu-i așa că am dece să fiu feri- 
câtă, nu-i așa? Nu te bucuri, Mino? Ah, iar- 
tă-mă, am uitat că şi tu îl iubeşti... dar nu-i 
nimic, o să fie mereu cu noi, nu-ţi dai seama 
că de-acum încolo n'o să ne lipsească, amân- 
dorura, nici o clipă? — o consolă, camarade- 
reşte, Valeria. 

Avea ochii tunburi, gesticula, vorbea repe- 
de, ca omul cu febră, şi Minodora — după ce 
o urmărise atent, cu o infimă viclenie, cu un 
mic necaz — începu să se înveţe cu situaţia 
nouă, cu vestea, și chiar s'o creadă. In de- 
finitiv „Valeria era atât de frumoasă... Şi a- 
cum, înebunise deabinelea... Işi înlătură tri- 


steţea, fărâma de invidie care i se furişa în | 


inimă, şi oftă a resemnare. Faţă de Valeria 
n'avea ce face, își recunoştea infirmitatea, se 
mulțumea cu rolul de obiect inofensiv, lângă 
ea, lângă Valeria, care o consola că Radu, 
devenind cu totul al ei, va fi și mai aproape 
de ea... Da, în definitiv ce putea face decât 
să se bucure? Şi se bucură cu adevărat, fe- 
licitând-o. 

Dar Valeria sărise la altă vorbă, uitase 
parcă ce-i spusese până atunci. Acum în- 
druga despre bărbaţi, se certa cu niște urmă- 





5 





ritori imaginari, Toţi sunt niște răi, se ţin 
mereu după ea, nu-i dau pace... Şi asta pen- 
trucă sunt prea frumoasă — nu-i așa că sunt 
îcrumoasă, Mino? — o interogă neţam-nesam, 
cerând aprobarea cu o cochetărie neiaiocul 
ei, iritantă. Cum, ajunsese să şe şi laude în 
fața ei? şi tocmai astăzi? se întunecă 
Minodora. 

— Valerio, eu zic mai bime să te duci acasă, 
ai temperatură, vezi să nu te imbolnăveşti 
de bucurie, o întrerupse — şi Valeria tăcu 
numaidecâţ, dezorientată, într'o atitudine de 
siârşea_ă. Părea picată din cer. 

— Da, ca, să mergem... e târziu... murmură 

Minodora o însoţi până la poartă, spriji- 
ninâ-o blând, ca pe un suferind. Astăzi, ea se 
simțea ca o soră mai mare, o ocrotea, își 
făcea o voluptate din generozitatea asta 
amestecată cu necazul. 

Deodată, tocmai în ultima clipă a despăr- 
ţirii, Valeria desfăcu braţele și o prinse Ja 
piept, o înăbuși, sărutând-o pe amândoi 
obrajii. 

— Dragă, să ştii... să ştii... orice so întâm- 
pla, orice... să mă ieri... te-am iubit, vam 
iubit! — bâiguia. 

Minodora avu un gest de respingere, jic- 
nită, înțelegând pe dos ieşirea Valeriei. Bine, 
dar devenea nesuferită fata asta, cu bucuria 
ei egoistă, sfruntată! cu felul în care-i tot 
amintea infirmitatea! Dece s'o ierte — că 
îl ia pe Radu? Să-l ia! Şi ea are suflet... dar 
asta nu însemna să-și bată joc. Nu e treaba 
Vaieriei ce simte ea... 

Se despărți qe Vaeria imbufnată, răsco- 
lită de 'ceva inexplicabil... o invidie, o ură 
fină o învenina pe dedesupt „ca un elixir 
viclean... dar nu pentru Valeria, nu... ci pen- 
tru toate, aşa, pentru lumea intreagă, pentru 
viaţă, pentru părinţii care o făcuseră... pen- 
tru Radu. 





Telefonul sbârnâise toată dimineaţa, îi spu- 
seră cei de-acasă lui Radu, când sosi din 
oraş. Un glas de femee.. Ei drăcie, tot 
Valeria! exclamase pentru sine Radu, deza- 
măgit. Vasăzică mu folosise nimic stratagema, 
revenea. O expiicaţie, acum, i se părca pur 
şi simplu o nerușinare. Tot n'a înţeles? 

Peste vreo oră, tocmai când sfârşise masa, 
telefonul sună din nou. Ezită: să pue pe 
cineva să spue că nu e acasă? — şi da-ari 
încoio la fel? — dar nu, se ridică și apucă 
receptorul cu hotărire. O so repeadă, să-i 
meargă fulgii! 

Auzi un glas pițigăiat, caraghios, necu- 
noscut. 

— Dar cine e, nu s'aude, făcu enervat. — 
Dora... a... Minodora, dumneata eşti dudue? 
strigă în pâinie, extrem de surprins și deru- 
iat. Ce e asta, niciodată nu auzise glasul co- 
coșatei prin telefon, acum făcea pz interme- 
diara?... totuşi o turburare ciudată îl cu- 
prinse. 

Ea spunea ceva, bâlbâit, indescifrabil 

— Valeria... spital... moarte... 

— Ce?! ţipă Radu contrariat. — Ce spui 
dumneata dudue, a:urezi? 

— Nu, nu aiura,.. şi glasul porni să behăe, 
să piângă la telefon — Valeria, Valeria își 
făcuse seama... şi a murit, da, la spita:.. 
nau putut-o scăpa... azi dimineaţa... cu man- 
gal, plus niște pastile... nenorocire, groază... 

Galben, Radu începu să tremure întreg la 
telefon, abia mai ţinea receptorul, glasul îi 
seca, acru, acid, Smiorcăelile cocoșatei, de 
dincolo, îi vuiau în urechi ca o muzică 
stranie, grotescă. 

— Dar e posibil?... mu e adevărat, mă 
păcăliți! spuse înfine, căutând o portiță de 
scăpare, 

— Ba e adevărat, e adevărat, vino s'o 
vezi... ce bine ar fi să fie păcăleală, dar nu 
e, nu e. 

— Și a murit? a murit? 

— Da... hâ, hâ, hâââ.. 

— Stai, stai, nu pleca! se alarmă absurd, 
fiindcă i se păruse că Minodora lasă teefo- 
nul, Işi aduse aminte că nici nu cunoștea 
adresa Valeriei, niciodaţă nu fusese curios 
so afle — ea, biata, îl rugase de atâtea ori 
s'o viziteze, să dea pe-acasă pela ei, dar 
refuzase, însoţind-o numai până pe-aproape... 

Cu acelaș tremur, cu acelaș leşin prin trup, 
ceru amănunte, se informă, oscilând între 
neîncredere şi spaimă, tot incercând să în- 
lăture plasa de neverosimil care-l înfășura, 
sperând încă într'o glumă... sinistră, de prost 
gust... dar glumă... apoi se hotări, cedă rea- 
lităţii şi ceru o întâlnire cu Minodora — 
imediat, acum, nici o secundă mai târziu. 

— Da, bine... însă Minodora își aduse a- 
minte că avea treabă „trebuia să mai amâne 
puţin, se oferise să alerge să ajute și ea.. 
acasă la Valeria era ceva jainic, toată lumea 
sa zăpăcit, și-au pierdut capul bieţii oameni, 
abia avuse țimpul să-i telefoneze, mereu se 
gândise la el. 

— A scris, a lăsat ceva? clipi Radu cu o 
nouă spaimă și totuși cu dorința unui mesa- 
giu, a unui ultim wmesagiu dela ea, de 
orice fel. 

— Nu, nu, absolut nimic... n'a spus la ni- 
meni, e drept că alaltăeri seara fusese tare 
ciudată, ar fi trebuit să bânuiască... ea, Mino- 
dora, se purtase ca o proastă, ca o proastă! 
Inchipue-ţi de ce mi-a vorbit? Că i-ai cerut 
să-ţi fie nevastă... 

— Nu, nu, mai bine lasă... 

— Ba da, ascultă, părea atât de fericită, 
râdea și p'ângea... dar ce sa întâmplat? tre- 
bue că sa întâmplat ceva... nu mi-a spus, 
n'a lăsat nici o vorbă, nimic, nimic. Și eu ar 
îi trebuit să mă duc s'o văd, n'a fost la birou, 
a umblat toată ziua... dar nu m'am dus... 
închipue-ţi, eram puţin supărată pe ea, 
Doamne! dece nu m'am dus, aş îi împiedecat, 
23 fi simţit... e groaznic, groaznic... 





(Urmare în pag. 6-a) 





6 











In genul lui ,, 
ZIUA DRAGOSTEI 


Urechea ta de-o vrea să se încline, senină 
fată, în al înserării joc, pe ale mele palide 
terține, în care-mi cântă inima ca marea'n- 
tr'um ghioc, vei înţelege — atuncea că poetul 
ce-ţi cântă grația în rimele-i cuminţi, e un 
trist adolescent cencetul cu încetul zdrobe- 
şte cerul tot în albii-i dinţi. Pe frunte luna 
ți cade, precum bruma peste livezi tăcute 
de cais, dă mâna, castă fată, ca de-acuma să 
rătăcim cu veverițele în vis. Bătrâna doică 
ne va așetpta în casă, amestecând în ceaşcă 
auriul ceai, pe stradă, cu foșnire de mătasă, 
se duce să se culce ultimul tramwvay. E 
noaptea ca o boltă de tăcere şi mâna ta e-al- 
bastră ca o floare, ceolierul dinţilor într un 
surâs îţi piere şi-ţi mângâe pentoful rochia 
foşnitoare, Ca mâine iarăşi vom pleca, la 
carte. dela catedră, mohoritul profesor, me 
va strivi, ca un bolid, căzut din Marte, tis 
tețea mea şi râsu-ţi sunător. Apoi, bătrână, 
anii te-or învinge şi amintirile abea de-o să 
le poţi înşirui pe-un fir de lână, fir de sân- 
ge, din  care-ai să'mpletești ciorapi pentru 
nepoți. Sunt grei de floare și de dragoste 
castanii și fruntea lor se leagănă în vânt, e 


timpul azi — apoi vor trece anii — să iau 
în braţe lira şi să-ți cânt. 
1 
SEARA 


Ți-aduci aminte, seara cobora pe cale 
Ca un haiduc din munte spre Oraș 
Cu stelele merustate pe sandale 

Şi'm creştet luna albă ca un coş. 


în peşteri ziua-și Zăvorea paleta 


Și urșii grei de somn se ascundeau sub stânci 


Aa : mte=ţi întindea 
Când întunerecul pe frunte-ţ voaleta 


Și-un, fluture 'nopta în ochii tăi adânci. 


Vorbisem toată ziua despre o carte 
Cu poezii, de blândul JI, Francis 

Şi seara” acum simţeam, cum ne desparte 
Urcându-te în baldachin de vis. AR 


Nu ţi-am atins nici mâna şi mici rochia 
Ce-şi îngâna în mers gingeșul ei frou-jrou 
Şi nu ştiam că-ți spune-acasă Dochia 

Ci îţi şopteam candid şi simplu: Tu? 


Aşa a fost întâia întâlnire a noastră : 
Intro vacanțăn munţi, în. calda primăvară, 
Tu fată albămn bluză de-organdi albastră 
Ca lacurile ce se înecau în seară. 

In munți, Mai 1939 (ora 12.15 noaptea). 


ui 
DIMINEAȚA i 


Am umblat zevzec prin cafenele 
Risipindu-mi tinerețea într'un nor 
De tutun gălbui ca pulberea de stele 
Am fost, tată, fiul tău risipitor. 


Pe un colț de masă ca pe-un ciob 
De bolid căzut într'o Sahară 
Mi-anu scris versul tragic şi neghiob 
Pentru-o fată roză ca o primăvară. 


De-oi muri să nu mă plângă mimeni 
Fruntea mea zâmbi-va sub zăpezi 

Numai tu singurătate calea-aţine-mi 
Braș la braț să mergem prin tăcute străzi. 


Prieteni, tinereţea voastră fie 

Ca până acum, nepăsătoare 

Să-l uitaţi pe cel ce rob a fost la Doamna 
Poezie 

Și îndrăgostit de-un ciub de soare, 


lar tu blonda, recea mea iubită 

N'ai să-ți pui în inimă vreun mare doliu 
Vei zâmbi de poezia-mi urgisită 
Balansându-te alene 'mtr'un fotoliu. 


Vei privi, în ora morţii mele 
Cum cădea-va peste prug o stea 
Cu foşniri de trene şi inele 
Cum îmi moaren seara-aceea dragostea. 
București, Octombrie 1939 (ora 4.29 dimi- 
neața, întrun local). 
In 


DUPĂ AMIAZĂ 


Te-am uitat, abea te mai zăresc 

O stafie printre-alâtea altele 

Singur, ca un vrei din mine iarăși cresc 
Mă privesc doar stelele, înaltele. 


Steaua mea polară arde iar în mine 
Feste câmpul poeziei, Sideral 

Și iubitele-mi trecute 's manechine 

Ce sau sfărimat într'un sfârşit de bal. 


Vinul vechi al poeziei mă îmbată 
Şi cerneala-mi arde 'm călimară 
Seara, pură ca um sân de fată 
Şi-a întins odăjdiile afară. 


Ceaiul doar îmi licăre în samovar 
Prieten însomniei mele fără capăt 
Și târziu, în zori, pe-un cer de var 
Cu luceafărul alături o să scapăt. 


Pentru ce n'ai fost îţi mulțumesc 
Azi mă 'mbală cald a ceștii buze 
Tu ai fost doar un pretext lumese 
Pentru un poet căutător de muze. 
București, Decembrie 1939 (în asfințit, la 
mime în garsonieră), 
BELZEBUTH 





Junsia 


(Urmare din pag. 5-a) 


Infine chinul dela telefon se curmă, se în- 
țeleseră: la cinci, acoto, lângă casa Valeriei, 
nu sunt decât vreo sută de paşi, punctul până 
la care o conducea, își amintea? — biserica, 
biserica aceea mare, vopsită în verde, chiar 
în fața ei... 

— Bine, bine, la cinci fix, o va aștepta... 
Ea-l rugă să nu întârzie, să fie punctual, 
mai avea şi alte treburi... și Radu lăsă recep- 
torul, amuţi, aflându-se deodată singur cu 
sine, faţă în faţă cu conştiinţa sa... 

Privi în jur ca un străin, parcă picase de 
undeva, de departe, după o lipsă de ani și 
uni... lucrurile aveau o altă daţă, un alt 
înțeles. 

Se târi până în birou, fînchise ușa cu cheea, 
de două ori, inconștient, dintr'o necesitate de 
a se izola, şi căzu pe pat, rămânând așa multă 
vreme, într'o semi-conştienţă... 

Valeria! Numele acestea venea ca dintr'un 
fună de lume, îmbrăcat în alt sens, în altă 
semnificaţie. Poieit în aur, străiucea, îi lua 
ochii. Dar e posibil? e posibil? se răsvrătea 
iar şi iar. Cuvinte, gesturi, amănunte intime 
de-ale ei se iuminau, scânteiau şi se stingeau 
pe ecranul minţii... Rămânea doar întuneri- 
cui, un întuneric dens, ireversibil. Fata asta... 
ce era fata asta? N'o cunoscuse, fusese ridi- 
co! de departe de sufletul ei, de toată ființa 
ei — inumană prin gestu: de acum! O singură 
chpă, o singură clipă nu-i putuse trece prin 
cap ideea că va face ceva... necum asta, sinu- 
ciderea. Suflet sfios, suflet minor, slab, laş 
—. sufletul Vateriei? Nu! Eroică, mare, cotro- 
pitoare — piana acum peste el, ca peste un 
vierme  netrebnic, meschin, abject. Abject, 
mai ales abject! prin tot ce făcuse, prin 
feiul cum se purtase, necontenit, prin inapti- 
tudinea de a o pricepe. Suflet pur, feciorel- 
nic, pe care el îl jicnise, îl pălmuise, în uci- 
sese vulgar. — Dar fetiţă mică și scumpă, 
dece mi-ai făcut una «ca asta? se întorcea 
la o mângâiere uitată, dela începutul legă- 
turii lor. Bomav, cu o tandreţă înfricoşată, 
îi repeta numele ca în vis: Valeria, Valeria... 

Bl, omul tare, omul care închipuia pentru 
viitor acţiuni mari, care se credea un fe! de 
erou în perspactivă — el, trântorul, Hașul, 
sar fi închinat, ar fi ingenunchiat, i-ar fi 
cuprins picioarele, i-ar fi sărutat pantofii cu 
adoraţie de sclav, cerşind pedeapsa, îndu- 
rarea, iertarea... iertarea care nu mai putea 
veni! Nimic, nimic ma lăsat, nici un rând, 
nici un cuvinţel de adio, de reproș... sau de 
răsbunare! Dar asta, mai ales asta îl tur- 
menta. Splendid, de neinchipuit gest, la o 
femee simp.ă ca Valeria. Se dusese, plecase 
aşa, trecuse mut şi discret ca depe un tărâm 
pe altul, fără tragedii, fără scanâal... să nu-l 
mai supere, să nu-l mai „enerveze“ cu pre- 
zența, cu dragostea ei obositoare... să-i dea 


pace. Trăind, n'ar fi putut să i-o dea. Lege 
fără ocoturi, lege simplă și banală, umilă! 
sa dat laoparte, a plecat... 

Și câte cuvinte, câte jicniri îi adresase, în 
liimul timp. Nimeri nu i le mai putea da 
înapoi, Valeria le luase cu ea. Se ura — ură 
și desgust, ca pentru o reptilă, simţea pentru 
sine, pentru tot ce se întâmplase, pentru 
felul de viață pe care-l ducea... 

— Fiinţele prea sincere, sufletele prea fru- 
moase, — își aduse aminte de o vorbă de a lui 
Sorin — nu pot trăi, ele sunţ nimicite de 
viața prea brutală, cinică. Pentru a trăi, 
trebue să ai curaju! leului şi perfidia hienei, 
a spus altcineva; trebue să te înveți a te 
hrăni cu cadavre, şi a le suporta, Viaţa e un 
imens compromis. Suflete ca ale Valeriei nu 
pot primi compromisul, ele cad la intâia 
lovitură mai puternică. Ca niște copii de o 
lacomă nevinovăție, ele vor sau totul sau 
nimic. Suflete pe care el „până mai deunăzi, 
le despreţuia, le ignora. Clipi: aceste ființe 
care nu rezistă şi preieră să se refuze dala 
existență, nu poartă oare în sufletul ilor 
adevărul adevărat al vieţii? A face totul 
pentru a trăi — iată condiţia junglei noastre 
comufiate; dar sunt sufiete care, jicnite la 
fiecare pas, nu vor şi nu pot să se supună 
unei astfel de legi grosolane. Și atunci, gestul 
or nu e unul de eroism, o sfidare curajoasă, 
un protest? — ele, sufietele „minore“, aeli- 
cate şi timide? 

Cum putea e! considera gestul Valeriei o 
slăbiciune? Altădată, de câte ori ea îi pove- 
stea, impresionată, câte un caz „sentiman- 
tal“ ce făcea vâhvă prin zare, dădea din umeri 
sau râdea bajocoritor: niște râme, sinuci- 
gaşii ăştia din Qragoste! Ar merita să fie... 
omoriți a doua oară. Emfază prostească! Ce 
eroism aparte, ce tărie dovedesc ființele astea 
care se incănăţânează, până la ultima limită, 
până la marele hotar, să mu primească viaţa 
așa cum e! 

Dar divagând astfel, în fierbinţeala creeru- 
lui ameţit, Radu Bogdan se fixă deodată pe 
Sorin și svâcni: numai omul acesta fusese de 
vină! Omul acesta îngrozitor, care nu respecta 
nimic şi care-i sugerase idsea.., da, da... vedea 
acum, trebuia să recunoască nefasta lui in- 
fluenţă, în iciuda impresiei de independenţă, 
ce tărie, de dispreţ chiar. E un demon. Ii 
ceruse un sfat şi-i aruncase o armă, cum ar 
face un spectator care asistă la cearta fu- 
rioasă dintre doi inși — un spectator re ar 
strecura în palma unuia dintre ei, un cuţit. 

Se ridică, învâworat. Trobuia să se ducă, 
să-l caute, să-i spună, să-i arunce crima în 
faţă, să-l pă'muiastă, să-i arate disprețul, 
ura. Mai era destul timp, deabea e trei — 
până la cine: 





Se îmbrăcă, înfrigurat, și ieși... 


DAN PETRAȘINCU 


UNIVERSUL LITERAR 








23 Martie 1940 == 


Intâia scrisoare 


Scriam, cândva, în aproape fiecare 
seară în foile astea albe ca şi aminti- 
rile, Scriam întocmai ca domniţele vea. 
cului trecut, înseilând pe ghergheful 
vremurilor întâmplările zilnice. 

Acum, scriu mult mai rar. Extrem 
de rar. Nu pentrucă nu mi-ar place tot 
atât de mult, dâr pentrucă alta-mi este 
ocupaţia. Sau mai precis: acum, am o 
ocupaţie care-mi absoarbe atâta timp... 

Răstoiesc — (tot atât de anacronie 
obiceiul!) — de multe ori caietele aces- 
tea şi-mi trăiesc aducerile aminte. 

„„De atâtea ori uiţi cu cine te-ai în- 
tâlnit. Unii au murit — de mulţi, de 
foarte mulţi, nu mai şti. nimic. Vreme 
îndelungată, însă, ai purtat în suflet 
șin pagini o amintire, un chip, un loc... 


Bucuria locurilor noui eu n'am trăi- 
i-o niciodată pentrucă de oriunde şi ori- 
când am plecat ma urmărit amarul 
despărţirilor. Oricând mi-a stăruit du- 
reros în suflet amintirea locului de 
unde am plecat. 

De când eram mică de tot mi-am 
simțit durerea aceasta. Aceiași în faţa 
oricărei plecări, înaintea oricărei des- 
părțiri, 

Am avut mereu regretul  lucruiui 
care s'a sfârșit și, chiar, înainte de a-l 
sfârşi, cred, că trăiam nostalgia lui. 

Când se termina vacanța cea mare, 
pe care o petreceam de obiceiu la țară, 
acolo unde mă așteptau bunicii şi un 
cârd de veri de-o seamă cu mine, sim- 
țeam că se sfârșește și pământul. Cu 
câteva zile înainte de plecare colindam 
pe rând, pentru ultima dată, pe la toate 
locurile dragi și eram cu sufletul tot în 
ochi, ca să văd, ca să-mi întipăresc în 
minte ultima imagine a unui colț de 
luncă, în care am mâncat mure şi am 
cules măceși pentru mărgele. Intâr- 
ziam în vie, acolo, la marginea ei, unde 
făceam. noi case în nisip şi mă suiam 
ultima dată în nucul mare și bun în 
care o vară întreagă stăteam mai bine 
ca ori unde, cu o carte cu poze sau cu 
buzunarul doldora de fructe, 

Locurile astea le revedam din nou 
în fiecare an și, din nou, când plecam 
aveam aceleași tristeţi neschimbate, a- 
celeași drumuri de rămas bun pe cără- 
rile bătute o vară întreagă, plină de 
voie bună. 

De atunci au trecut ani. E 'vreme 
multă de când n'am mai fost în satul 
de care mă despărțeam atât de greu. 
Mi-aduc şi acum aminte de sufiețul 
meu din toamnele de atunci, când aş- 
teptam într'o gară mică de lângă pădu- 
rea cu salcâmi, trenul negru și rău ca 
să mă ducă spre un nou an de școală, 
spre o nouă vieață de oraș, care avea 
să mă despartă mai mult de copilul 
cu suflet trist, care eram eu atunci. 

Ani... 

Am crescut fără să știu. Aşi putea 
spune că m'am trezit deodată mare. De 
atunci, am avut alte despărțiri şi altfel 
grele. Dar toate m'au durut la fel. 

Despărțirea dela Zeletin;... mi-o a- 
mintesc atât de bine... Trenul pleca di- 
mineaţa de tot, din locul acela în care 
fusesem fericită. M'am sculat înainte 
de răsăritul soarelui. Era doar ultimul 
meu drum la Suceava. Il făceam cu 
inima strânsă. Și era atât de frumos 
sfârșitul de noapte. Pădurea era încă 
neagră de întuneric şi brazii îi simțeam 
mai mult după miros, Soarele avea să 
apară din nou, ca'ntotdeauna, numai 
că eu, atunci, aveam să fiu departe, 


Fă > E A = FI A Fi i. 
Vroiam să văd încăodată, înainte de-a 


pleca, apa aceea de munte, limpede și 
rece, în care intrasem odată cu picioa- 
rele goale, într'o zi când nu venise 
toamna și mai era vacanţă, Vroiam să-i 
ascult cântecul. Cântecul, care o vară 
întreagă îmi însoţise noaptea subt fe- 
reastră. M'a întovărăşit Bob, câinele 
lup, în drumul despărțirii mele, dar nu 
cred că a înţeles de ce nu mai eram ve- 
seiă, ca atunci, când mi-am lisat san- 
dalele pe mal și am intrat în apă. Eu 
să simt recele pietrelor din fund și el 
să fugă lătrând înciudat în lungul apei, 
pentrucă nu putea s'o oprească, so 
prindă 

Am ridicat ochii spre vila în care a 
stat Radu. Era întuneric la fereastră și 
noapte. Ași fi putut crede că încă nu s'a 
sculat dar plecarea lui îmi rămăsese 
prea dureroasă în suflet. N'o puteam 
uita, 

Aşi fi vrut să merg pe malul apei 
până la banca noastră, pe care stătu- 
sem seri întregi împreună și-l asculia- 
sem vorbind atât de frumos de poezie, 
de vieață, de dragoste. 

Acum, însă nu mai rămăsese nimic 
din vacanţa noastră. Radu plecase 1ă- 
sând o fereastră de întuneric în vila 
cea mare iar eu mă despărțeam acum 
pentru totdeauna de locul în care am 
fost fericită. 

Mi-a fost frică să merg până la ban- 
ca noastră. Era preu departe şi pădu- 
rea prea neagră. Și aşa de trist mur- 
mura Suceava, Insă, când am trecut cu 
trenul am mai văzut în treacăt banca. 
Era acolo, unde fusesem noi doi: nea- 
gră și singură. 


— Despărţirile — 


Pe mal plângea cu ramurile în apă 
aceiași salcie. 

Plângea pentru noi, 
odată? 


pentru  nici- 


* 


Aseară am trecut pe alături de casa 
în care a trăit iubirea noastră. Era la 
fel ca înainte, alături de biserica Icoa- 
nei, M'am uitat prin gardul de zăbrele 
şi am văzut din nou grădina noastră. 

Ași îi vrut să intru înăuntru, să merg 
odată, o singură dată pe potecuţa din- 
tre  păpuşoiu şi răsărită. Dar lângă 
poartă era alt câine în locul lui Bob şi 
se uita atât de urit la mine, 

Ți-aduci arinte de ziua în care am 
plecat din casa aceea? 

Era soare în grădina mare şi păsă- 
rile cântau ca şi'nainte. A doua zi a- 
veau şă cânte la fel. Dar eu nu vroiam 
să mă gândesc la ziua a doua. Pentru 
mine aici se termina vieaţa, fiindcă se 
termina bucuria. 

Scârţâia leagănul trist, asemeni unei 
cumpeni de fântână când se apleacă 
spre noaptea din adâncuri. 

Scârţâia leagănul trist, ca roata caru- 
lui încărcat de greutatea fânului, furat 
câmpului rămas gol și singur. 

Trist scârţâia leagănul și eu plecam. 

Dimineața mă  plimbasem pe aleea 
strâmtă dintre porumb şi floarea soare- 
lui. Eram îmbrăcată în rochie subţire 
şi cu picioarele goale în sandalele albe 
—- aşa cum te aștaptam în fiecare zi, 
dimineaţa, când veneai să preparăm e- 
xamenele. Mă atingeau foile de po- 
rumb în cale. Erau aspre, mă sgâriau 
dar îmi făceau bine să le simt cum îmi 
opresc drumul pentrucă plecam, 


Mi-am aplecat obrazul pe-o frunză 
lată de răsărită. Era groasă și aspră 
dar niciodată o mângâiere nu mi-a fost 
mai dulce ca apropierea frunzei ace- 
leia de răsărită, care rămânea acolo, 
galben înflorită, în grădina din care 
numai eu plecam cu fiecare pas, pe ca- 
re-l făceam, cu fiecare bătaie de inimă, 
care se strângea trist, din ce în ce mai 
trist. 


După masă am stat amândoi în gră- 
dină. Eu pe scaun, alături de leagănul 
în care te dădeai tu, 

De atâtea ori stătusem aşa, dar parcă 
niciodată nu scârțâire așa de trist leagă- 
nul. Poate întotdeauna fusese așa, dar 
noi eram prea veseli sau prea grăbiţi, 
ca să-i ascultăm muzica. Vroiam să 
tentreb și pe tine dac'ai observat a- 
ceasta dar erai prea supărat. 

Lăsăm copacii plini de corcoduşe ro- 
şii și coapte. Eu le văzusem îniiorite; 
le gustasem de când erau verzi şi a- 
cum rămâneau roșii și vesele. Nu le pă- 
sau de mine, 

Se auzia dintr'o curte, de alături, 
muzică de radio. Un tangou banal, care 
totuși era trist, 

Biserica era mai albă şi pe lângă ce- 
rul prea albastru, aceiași plopi o încon- 
jurau înalt... 

Târziu a trebuit să ne sculăm. 

Leagănul a rămas, mișcându-se în- 
cet, lângă un scaun gol. — Cânta încet 
același scârţiit dar noi nu-l mai ascul- 
tam. Mergeam prin ierburile înalte a- 
lături și fiecare pas pe care-l făceam 
mă durea... Mă dureau — (simțeam fi- 


de ȘTEFANA IRINA BOLDUR 


zic) — despărţirea de locurile care-mi 
fuseseră atât de dragi... 

Când am intrat în cameră, era umbră 
și puţin întuneric din cauza copacilor 
de lângă fereastră. Geamantanele stă- 
teau alături. Ne-am așezat fiecare pe 
un geamantan — și eram triști ca niș- 
te copii ai nimănui. Muzica banală de 
radio mai stăruia și mă făcea să plâng. 

M'am ridicat sau m'ai ridicat; nu 
știu — cum iarăşi nu ştiu când mi'ai 
îmbrățișat. Atunci m'ai sărutat. Pentru 
ultima oară. Nu m'am. mai împotrivit 
pentru că-ți erau buzele reci și săru- 
tul a fost trist. 

După aceea am plecat la gară și casa 
cu grădina a rămas în același loc stră- 
juită de biserica în faţa căreia îmi spu- 
seseși că mă iubești. 

In casă toate lucrurile rămâneau cu 
vieaţa noastră în ele. Toate rămâneau 
și noi plecam. Plecam. 

In mașină am trecut pe lângă străzi 
atât de mult colindate. Imi apăsa mâh- 
nirea plumb în suflet și fiecare gest al 
tău ar îi fost o durere dar tu, ca tot- 
Beauna, extrem de 'nțelegător, nu l-ai 
făcut. Şi, totuși, poate l-ași fi vrut — 
ași fi vrut să mă doară mai mult, ple- 
carea asta care mă stâșia sufletește. 

In gară am avut abia câteva minute. 

Stam pe scara vagonului și vorbeam 
nimicuri, Eram atât de aproape cu gân_ 
durile și, totuși, cu fiecare frântură de 
secundă ne depărtam. 

Nu știu când a pornit trenul. Nu mă 
mai putea interesa. Tu rămăseseși pe 
scară și cineva ţi-a spus să te dai jos. 

Dela fereastră am întins mâna. Par- 
că ași fi vrut să mă apuce de ceva; să 
opresc trenul, să opresc timpul. Târziu, 
mâna mi-a căzut frântă. Plecasem. 

Aveam atâta. mâhnire în ochi, încât 
am stat vreme îndelungată la fereastră 
privind dar neînţelegând nimic din 
peisagiu. N'aveam nici posibilitatea 
de-a spera, ca altădată, că la toamnă, 
poate chiar în aceiaşi casă, în aceiaşi 
curte am să revin. Să fim din nou a- 
mândoi. Poate şi mai fericită. 

Dinamul străbătea cu vitesă maxi- 
mă drumul... Era parcă o întrecere în- 
tre el și gândurile mele. Tristele mele 
gânduri. 


„„Niciodată, niciodată n'am să mai 
fiu — n'am să mai pot fi — aceiaşi fată, 
cu actiași vârstă şi același suflet din 
dimineaţa în care mi-am plecat obrazul 
pe frunza de floarea soarelui groasă și 
aspră. 

In seara din ajunul plecării ni se a- 
nunțase rezultatul examenului de li- 
cență. Dar asta n'avea de ce să mă mai 
intereseze. O singură importanţă; prin 
data aceasta, însemnată undeva pe-o 
oarecare diplomă, oricând pot recunoaș- 
te calendaristic ziua aceea... Ultima 
din vieața mea studenţească. Poate și 
ultima din tinereţe, 

leri am trecut din nou prin faţa 
casei în care a trăit iubirea noastră, 
Dar, oare, a trăit ea vreodată? 

Drum de vieaţă, drum lung! 

Gândurile mi se 'mpletese, ca altă- 
dată rândurile, în svon de tristeţi cu a- 
mintirile... 





Despre rigorile imaginii 


(Urmare din pag. 4-a) 


(„înalt <a un țipăt“) ci una de durată, de 
mişcare („fâșneşte ca un țipăt), Cziace este 
defectuos esta alegerea în ordinea propri 
ților, fapt foarte important, întrucât oricât 
de nsașteptată ar fi imaginea (cu acaia a 
d-lui Lucian Biaga: taurul străluceşte ca o 
casta: ptă) câna este respectată noua 
ierarhie îm proprietăţile noţiunii, adică în 
ordinea în care aceste proprietăți ni se oferă 
spiritului nostru, m asimilăm imediat, mai 
bine zis simţul nostru artistic o asimilează 
și frumusețea ei me emoționează. In imaginea 
d-lu: Blaga pentru ce este respectată ordi- 
nea? Intrucât cel dintâi lucru care isbește 
spiritul nostru. când vedem toamia castane 
desgiocate, este tocmai strălucirea și faptul 
că încă sunt intacte, căzând dela o înăl- 
țime așa mare, deci tăria materialului (a 
cărnii, în ordinea analogiei!). 

Mai aproape de această „normă a imagi- 
nci“ este unmătoarea, refenitoare tot la un 
țipăt: 

„țipătul tău alb fuge peste piele ca un tren“, 
(Geo Bogza), 
deși nici aici nu simţim deplina etanșeitate 
a elementelor întrucât odată au viteza, când 
e vorba de tren, mai avem şi revelaţia di- 
mensiunilor locomotivei şi a vagoanelor, Bu” 
nul simţ spune atunci așa: imaginea e cam 
trasă de păr. Şi ssta tără să cunoască nece- 
sitatea păstrării ur:ei ordine în alegerea pro- 
prietăţilor pe care un cuvânt le include! 

D. Eugen Jebeleanu înțelege chiar nace- 
sitatea. de a explica: 

„In evul sur (Domn: Dagobert)", 
ceiace arată grija acestui poet, hermetic 
iormal numai, de a da un indiiu pentru în- 
telegerca „bătrâneţii“ evului ia care se m- 
feră, 

O discuţie îndelungă comportă hsrmetis- 
mul cere utilizează proprietățile după nor- 
ms asemănăteare, introducând însă rigori 
noui 

Când d. loan Barbu ne spune în „Isarlik:“ 











„— J5artîk, inima mea, 
Dută'n alb, ca o rai _ 
Intro zi cu var și ciurnă, 


Cuib de piatră şi legumă 
= Raiul meu, rămâi așa! 


Fii un târg temut, hilar 
Şi baican — peninsular“,., 
termenul întâi al comparaţiei ne lipseşte, 
căci nu știm ce esto acest târg așezat „la 
ijloc de Rău și Bun“, rămânându-se mouă 
sarcina să descoperinu proprietăţile celui, de 
al doiiea termen, în care observăm o iubire 
nereținută a poetului pentnu niște locuri bal- 
canice, pe care le vrea eterne, Până la urmă 
ne dăm seama că termenul î este tocmai 
țara noastră brăzdată de ruinele fanariote 
pentru exaltarea cărora poetul imaginează 
Întreg cântecul. Rigonile moui ale hermetis- 
miului prelungesc mult ma: mult comsidzra- 
file, întrucât propriu zis comparații sau î- 
magini nu există, deformate de eliziuni şi 
contursiune sintactică. Este nevoie să desfa- 
cem întă, ițele și pe urmă să judecăm ces- 
pectarea ierarhiei proprietăț lon, 

Când tot d. Ion Barbu zice: 

„Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochian !“* 
nu trebue să ne imaginăm zilele ca un o= 
chian, și că această rugăciune o face postul 
„Văiior“ pe deasupra şi „agere“! Day dacă 
substitum şi spunem: rațiune, dă-mi o sim= 
plă iumină care să străbată noaptea în rare 
ne sbatem, înțelegem că numai au un ochian 
tnebuia făcută comparația, întrucât ochianul 
este acela care prelungește puterea noastră 
în mioaptea spaţială. lar termehul compara” 
ji este luat cu proprietatea sa cea mai im- 
portantă, în ordinea ierarhiei! 

Poeţii născuţi au instinctul sigur; ei nu 
greşesc în alegerile comparaţiilor pe care le 
tac, Altfal este cu cei care năzuesc a fi poeţi, 
nsfiind înzestrați pentru, aceasta. Sonetul lui 
Baudelaire a exprimat o stare poztică, poate 
cea mai perfectă din câte cunoaștem, un uni- 
vers al poeziei, dar în acelaș timp pune la 
îndemână mun mijloc sigur de a das-operi 
acolo unda nu este perfectă corespondență, 
lipsa instinctului care să meargă până la u- 
nitatea finală, până la acea pădure de sim" 
boiuri. 











MIHAIL CHIRNOAGA 


mem 23 Martie 


1940 








UNIVERSUL LITERAR 











La moartea lui 


Ne-a părăsit săptămâna 
trecută încă una din figurile 
mari ale teatrului româ- 
nesc, Am prins de veste, doar 


în târziul acelei seri a sfâr- 
șitului, când trecând prin 
fața Naţionaluiui, ochii ne-au 
fost atinși de pânza îndolia- 
tă ce atârna la balconul său. 
Nu ne-am dat seama poate 


imediat de sensul acestei dis- 
pariţii. Şi poate niciodată nu 
vom simţi adevăratul gol ce 
înseamnă moartea lui Jon 
Brezeanu. Arta actorului este 
atât de mult a timpului săn 
încât lipsa creatorului adesea 
se confundă cu lipsa ei. 


Yeatrul 


Spectacolele festive ale Come- 
diei Franceze (I) 


Să ne dăm noi păreri critice 
asupra feluiui în care s'au com- 
portat reprezentanţii ceie! mai 
renumite scene franceze ar [i pro- 
babil exagerat, şi în nici ua caz 
nu vom putea din cercul nostru 
de cultu ă, aprecia la justa ei va- 
i ia cate s'au men- 
ținut spsctacoleie Comediei Fran- 
ceze, 

Dacă uneori am găsit de cu= 
viință să credem în posibilitatea 
unor reaiizări mai bune, şi dacă 
alteori am avut ocazia să vedem 
un teatnu francez în condițiuni 
super oare, aceasta nu ne va îm- 
piedica să subiiniem, convinşi de 
adevărul ce susţinem, că faţă de 
n:velui nostru teatral. am avut 
muite de observat, foarte multe 
de învăţat, totul de apreciat. 

Teatrul Comediei Franceze al- 
cătueșie o mare școală, o acade- 
mie unde se lucrează serios, şi de 
unda spectac chegale şi 
periectate până la cete mai mici 

ănunte, Şi au ae putem împ! 
dica, fiindeă ne refetim ia seriozi- 
tatea lucrului de pe scenele saie 
să relevăm acea  nemăsurat 
mare calitate care uncori, 
proape totdeauna lipseşte la n 
dicțiunea, Afară de câţiva arti 
ajunşi ia matui tatea taient 
lor, făcând parte din generați 
veche, și puţai “aia noile cadre, 
o mare parte dia ce 
mănunchiuriie  perm 
sceneior noasiie, 
praducă respuse chinuri auâito - 
riuiui prin felui cum pronunță cu- 
vintele, prn felul difi inaccesi- 
bpii, oarecum nearmor 
oare, teatrul, chiar p: 
ridicul, war scătui o armonie? 
Sunte m de p că cele mai 

3 scai menite 
pot fi exprimate înt-'o farmă eu- 
forică, nu numai atât, dar este 
da dorit ca înlotdeauna să se în- 
tâmple asiiei, 

Co!e i petrecute ia 
reprezentaţ ile d= săptămâna tre- 
cută au avut în primul rând pu- 
tința să ne întânte prin armonia 
lor. A fost o plăcere distinsă să 
poți, desprinzându-te câteva mo- 
mente din viaţa de toate zilele, 
să fii legămat de piăcuicle sunete 
a. versurilor dn Andromaaue, 
Lie M santhrope, On ne badine pas 
avec ilamour, sau scurtele inier- 
m:zzo-uri adăugate spre compie- 
tarza spectacoluiui dintre cari re- 
levăm savuroasa comedie: [| faut 
au'une porta soit cuverte ou fer- 
mea. Subiectele lor, poate demo- 
dzte. A trecut, s'ar putea spune, 
vremea când ne puteau încânta 
asmenea romantisme, teatrul a 
evoiuat, de atunci. Și suntem de 







































IE 























































lancu Brezeanu 


Deplângând pe Brezeanu, 
ne amintim de farmecul unor 
realizări pe cari nicicând nu 
ne va fi qat să le mai 
vedem. Deplângem pe omul 
de suflet, care și-a tăcut din 
teatru a doua natură, care 
s'a confundat cu scena, spre 
a retrăi o altă viață, care a 
munciţ sincer și intens pen- 
tru frumos. Moartea lui în- 
tristează pe orice iubitor al 
frumosului, este un doliu al 
primăverii acesteia, pe mar- 
ginile căruia depunem şi noi 
un prinos al admiraţiei şi al 
recunoștinţei ce datorăm ma- 
relui dispărut. 


Naţional 


acord în aceste păreri, dar au 
coas.derăm evo.uţie şi marcant 
progres să guşti cu cea mai deose- 
bită piăcere umele spectaco. e ale 
autoriior moderni cari n'au nici 
un rost, decât să asişti la euforia 
ce-ţi produce distincţia şi arta 
Comed.e. francez:. Până când in- 
tr'adevăr ne vom fi obișnuit să 
punem în scenă unele realizări de 
mate artă aie teatruiui modern, 
când piesele lui Pirandelo nu 
vor mai rămâne fără public ori 
răsunet, când Paul Ciaudel nu va 
trece neobservat aproape pe scena 
cea ma: înaltă a noastră, și când, 
cu ce cur:azitate aștepiăm repre- 
zentația ei doar şoptită acum, o 
dramă de O'Neill nu va fi sortită 
i până atuaci, suntem încit- 
năți să credem, că romantismul 
Jui Musset, sau emfaza poate exa- 
gerată a lui Racine, nu str 
să ne mai educe gustui 
poarte măcar ele înapre o evoluție 
a artei dramatice. 

Intr'o piesă înseamnă foarte 
mut subiectul ei, dar mu ma: pu- 
țină însemnătate îl are jocul inter- 
preților, Şi oricât de inactual sar 
putza găsi, cu lux de amănunte, 
sora piu, un act de Musset, 


























ritmu. pa care îi i-au imprimat 
protagoniști: Comediei Franceze, 
a răsturnat orice crițică. Și ro- 


mantismul, ca orşice gen literar 
se bazează pe un fond omenesc şi 
dacă m să eiiminăm atent 
unele exagerări, p2 care—o recu- 
noaztem — ar prejudicia as 
ajungem să formăm o nouă pi 
pe un pretext romantic, o nouă 
ă în faze substanța are rost 












ă. iar e prin ar:sto- 
ș. fineţea sa, nu va putea 
să ne impresioneze plăcut. 

Și astfel! Musset, reprezentat, nu 
s'a părut niciodată lipsit de ac- 
iuălitate, cu toate că piesele nu 
au fos; alese dinir'un repertori 
dzaszbii de important, 

Putem, vorbmd aşa să facem 
lte consta Dar credem că 
ecare din cei interesați în chas- 
t-une au putut asista şi gândi pe 
marginea spectacolelor asţtel în 
cât și-au format singuri părer, 
iar ceie ce sorim noi ar fi zadar= 
nice, de aceea nu am făcut decât 
să privim fugar și prin largi ge- 
noralităț, unele puncie atinse ae 
aceste reprezentații, 

'Imcheind să mulţumim celor ce 
în numele Franței au adus un 
prilej de încântare şi de gândire 
pentru un teatru de realizări su- 
pericare, cu speranța că nu va 
fost ultima dată şi că, cine Şi 
curând vor ma! face o escală bi- 
nevenită prin tărâmurile  noas- 
tre unde vor fi primiți cu aceeaş 
că:dură și simpatie, 














E A 











Yeatrul Studio 


„Concertul“ comedie în trei 


acte de Herman Bahr 


Nu știm cărui: fapt s2 datorește 
accep'area pe szena Siudio-ului 
: pese ațât de site de 
ice farmaz. Credem că a fost vo 
eroare să fe reprezentată, 

Şi nu e imposibil, să fie admisă 
de anume moraiişti, fiindcă în 
această ivință piesa mu păcă- 
tuaşte, ci dimpotrivă se încheie 
foarte cuminte, aşa încât să 
fim mulţumiţi, încântați şi lău- 


















si 





Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


CONCERTUL SIMFONIC 


CHESTREI „RADIO“. — Locul pe care 
lau ocupat în viata noastră muzica 


încă din acest prim an al 
întreprinse, concertele 
dio“, 
care nouă manifestare, 
sigur societăței de Radio 
considere definitiv angajată, 
tinua opera începută. 





Cuprinsul programelor, care n'a fost 
o simplă reeditare a celor ascultate de 
„Filarmonica“, 
interesante 
rafturi rău sau de fel cercetate, ale bi: 


repetate ori la 
fost extras din felurite şi 


bliotecei simfonice generale, 


soliștilor, adesea din rândurile neștiute 
ale bunelor elemente românești, ținuta 
atent controlată a execuţiunilor, 
ținute de d-nii Perlea, Alfreg Alessan- 
drescu şi Theodor Rogalski cu compe- 
tentă autoritate, calitatea tot mai fru- 


mos valorificată a excelentei 


iată atâtea argumente care câștigă de- 
i permanente 
publice a concertelor „Radio“, 
tatea, pe de altă parte, pe care o pre- 


finitiv procesul existentei 


orchestrei „Ra- 
îşi sporește însemnătatea cu fie- 
impunând de 
uziune să se 


dăm pre Domnul care are grije de 
păcătoşii săi copii și au-i lasă să 
cadă îm prea neagră rătăcire. 

Subiectul e următorul: Un băr- 
bat îşi înşeală nevasta, cu soția 
altui bărbat. Și acest alt bărbat, 
împreună cu nevasta ultragiată, 
se răzbună intrun mod foarte in- 
gent, cerând fictiv mâna aces- 
teia. Şi pentrucă p'esa e morală, 
fiecare atunci pricepe grcştala în 
care a căzut şi căminurile se re- 
fac spre fericirea tuturor. 











rugat să râdă fiindcă suntem ia 
comed'e. De altfel frazele de râs 
sunt extraordinar de adânci. Am 
notat, din simplă curiozitate, unele 
din ele: Ca să gândești bine, tre- 
Due să vorbeşti tăre, sau, să țtăesc 
singur într'o casă goală (eventual 
ar fi putut să trăiască singur în. 
truma p!nă)), sau iată o înţeie- 
gere pe care mo înțeleg, sau ge- 
piala aserţ une: nu pot îrăi ca un 
croitor, am mnevoe de farmecul, 
gingășia... ș. a. m, d. 
imb interpreții au făcut 
ul să ridice nivelul spec- 
tacolului. In special d. Scărlătescu 
a isbutit să aducă o notă superi- 
oară de joc, cu mută fimeţe și 
inteligenţă.  D-neie Rareş şi 
Tantzi Economu, au format par- 
tea irumos armonizată a ansâm- 
biului femenin, iar a. Critico la 
rândul său a isbutit să creeze un 
rol imteresant. + Deasemeni re 
d-lui C. Georgescu a făcut ni 
puse eforturi spre a ridica n've: 
mărunt al piesei. * 

Şi picsa mai are o calitate: se 
termină repede. 


TEATRUL COMEDIA: 
Recital de dans al clasei de per- 
fecţionare: Paule Sibille 


Duminică dimineaţa a avut loc 
un spectacoi de dans al şeoalei 
de perfecționare Paule Sibilie, 
care a prilejuit spectatorilor câ- 
teva dipe de acasă  deleclare, 
Dansul, întotdeauaa şi mai cu 
seamă în formele sale de supe- 
rioară expresie, a alcătuit un 
graiu dzosebit, iuminos şi piăcut 
























ul 





al frumosului. Ş. să nu uităm că 
muzica împrejmuește dansul cu 


SCALA: Beau Geste. 


Un cronicar ce se respectă tre- 
bue să vadă un film, neapărat de 
la început. Doar așa, cred că poate 
să-şi dea seama dacă un film e 
sau nu bun, Riscând să-şi strice 
plămânii cu fumul tras în piept, 
a zece ţigări, cetăţeanul trebue să 
măsoare în lung şi în lat sala de 
aşteptare a  cinematogratului, 
luând act de toate filmele cari vor 
veni în curând. Când, însă, bie- 
tul cronicar cinematografic tre- 
bue să asiste în aceeași zi la trei 
premiere, despre cari trebue să 
dea, apgi, cont într'o revistă săp- 
tămânală, nu mai poate să-şi per- 
mită luxul de a aştepta. 

Venind pe la sfârşitul tilmului 
Beau Geste, am fost silit să fiu 
spectatorul unor fapte pe cari 
numai normale nu le puteam 
numi. 

După ce am văzut şi începutul 
filmului, lucrurile sau lămurit. 
Am înţeles astfel de ce Beau 
Ceste furase safirul mătuşei (care 
era, mi se parc şi contesă). 

Am mai înțeles, de asemenea 
că filmul „Beau Geste“ nu se 
poate compara cu bunicul lui, pe 
nume „Bengali“. 

Garry Cooper este un actor su- 
perior, care n'o să fie nicio- 
dată pus în situaţia să se tea: 
de concurența „trumoşilor“ Ro- 
bert Taylor. Tyrone Power şi a 
celorlalți. 

Ray Milland, precum şi ceilalți 
actori, îi sunt parteneri mai mult 
decât onorabili. 





CARLTON: Vulpea argintie. 


Dacă citiți paginile humoristice 
ale ziarelor, cunoaşteţi, pe sem- 
ne, anecdote cu soţia care înccar- 
că să convingă pe bărbatul ei că 
a găsit pe stradă blana oferită de 
un admirator. 

Anecdota aceasta este interca- 
lată în spirituala comeaie prezen- 
tată de cinematograful Carlton — 
pot spune, chiar, că stă la baza 
subiectului. 

Ne afiăm deci în faţa unei farse 
arhicunoscute. 

Filmul îi distrează, 
spectatori, prin nouile 
cari abundă în film. 

Iar când eroul filmului este 
Tyrone Power, un „băiat frumos" 
care știe să și joace, pelicuia 
câştigă mult, mai alescăe şi 


însă, pe 
„Bag-uri“ 


Dia când în când publicul e scurtă. 


AL OR. 





introducerea 





neşti, 
activităţii 


de a con- 


de lucruri. 


dar a 


alegerea 


sus- 


zicală, 
orchestre, 


Neczesi- 


zintă, pentru completarea elementelor 
de bază ale mișcării 


nou număr de concerte simfonice, 
lângă obicinuita serie a „Filarmonicei“, 
insuficientă pentru a hrăni 
cător o întreagă stagiune, nu mai poate 
fi scăpată din vedere, după 
fericit al îndreptărei aduse vechei stări 


Concertul dirijat Duminica 
de aq. Alfred  Alessandrescu, menținut 
în întregime la acea aleasă treaptă de 
comentariu muzical, de claritate în or- 
ganizarea execuţiunii și de sigurânță 
de gust, cu care eminentul 
ne-a obicinuit, a primit şi o contribuţie 
pianistică românească de frunte. 

D-na Silvia Şerbescu, a adus-o cu 
largi resurse concertanie și cu o deose- 
bită substanţialitate de elocuţiune mu- 


Alternând un accentuat dinamism cu 
discreția plină de tâlc a celor mai deli- 
cate nuanţe sonore, d-na Serbescu a 
găsit ecou, în jocul a-sale de înaintată 
virtuozitate, atât clocotului 





armoniiie sale, și dacă adăugăm 
neasemuit de importantul e:emsuţ 
vizua:, decoruri sau costume, pu- 
tem pricspe cu uşurinţă de ce el 
împletește în realizările saie nes- 
pus de multe elemente cari îl a- 


propie de o supremă artă. Fără să 








E oieiLesti 
do -nei Paule S: 
cu mut de a: 





O An samb: ul 








nuachiul 4 tor, d plac 
al antiuci Terpsi ho 





care astăzi 
se găseşte destul de ignorat. 





Piăcută rcânviere, din care am 
desprins net, talentul şi desăvâr- 
șitul echiiibru marcat da dansul 
ă- -rei Dudu Crăiniceanu. Cu ex- 
i ție  d-sa 
revelând 
de neaştep- 
astr'e, isbutind să-şi atragă 
admiraţia să Pe bună dreptate, 
probabil, d-ra Crăiniceanu este 
socotită drept cea ma: distinsă 
eievă a şcoalei Pauie Sibilie, 

Nu mai puţin remarcabie au 
fost, — despr ndem din întregu! și 
piăcutul mănunehiu de talente— 
d-reie Sonia Millien, Thea Lupu 
Adina Podsnnu, și Sanda Ghiul 
în primul rând prin expresivita- 
tea dansului lor. 

Cadrul oferit de d-na Paule Si- 
bile a fost nespus de păcut, şi 
entaț un balet de factură 
pentru care merită 
toata eiogiile, 


VICTOR POPESCU 


















CAPITOL: Eu sunt Sebas- 


tian Ott. 


Incontestabil, Willy Forst este 
un mare regisor— nu ne referim 
doar la înnălțime. Dovezi sunt şi 
numeroasele amănunte cari fac 
din acest destul de banal film 
german, o adevărată operă de 
artă. 

De la rolul său amuzant din 
„Două inimi întrun va!s“ nu l-am 
mai văzut ps Willy Forst într'un 
rol reușit. 

Foarte originală este prezonta- 
rea inspectorului de poliție din 
acest. film. 

Nu mai este „tipul american“, 
frumos și spiritual. Este un biet 
bătrânei, bolnav de reumatism şi 
mare amator de tarock, ceeace 
nu-l îmyiedică să desroprre o 
bandă întreagă de răufăsători. 

Interpretai ae Paul Hâbiger, 
acest bătrânel are farmecul lui 
special. 


TRAIAN LALESCU 





Rolurile sunt 


in măsură să 


influiențeze sufletul actorului 


PE DOAMNA MARIA FILOTTIpentru a putea imprima în în- 


o surprind la ieșirea din scenă, 
după ce a dat ultima replică în 
piesa „Calul năzdrăvan“, 

La întrebările mele îmi răs- 
punde cu o figură înveseliţă. 

—— „Roluriie pe care le inter- 
pretez nu-mi pot influența su- 
fietul. In clipa când joc, împru- 
mut rolului suflet din sutletul 
mou, viață din viaţa mea ca să 
dau vibrația realului, ca să însu- 
fiețese ; dar odată ieșită din 
transa roluiui,  redeviu eu în- 
mi, cu sufletul meu propriu, 
ă nici o umbră din persona- 









giile interpretate. Aşi putea 
spune că mi-am rat sufletul 
intact deaiuingul rievei mele, 


aşa cum i-am avut în clipa când 
am început teatrul, fiind încă 
studentă. Ce-ar rămâne din su- 
fletul actorului dacă roluriie şi-ar 
imprima pecetea lor ? 

— „Folosiţi personatitatea d-u. 
în momentul creaţiei și în ce 
măsură ? Sau creiaţi cu o per- 
sonalitate complet aparte, deta- 
sată distinct de personalitatea 
d-stră ? 

— „Actorul este și el un artist 
creator ca oricare altul. In opera 
oricărui artist se imprimă perso- 
nalitatea lui şi cu atât mai mult 
actovul este expus la aşa ceva, cu 
cât instrumentul redărei. al rea- 
lizărei creației sale, este însuși 
„eul“ său. Dar arta aceasta constă 
tocmai în aceea de a căuta să nu 
fim noi înşine în roiurile pe 
care le interpretăm, ci d:mpo- 
trivă, să ne diferenţiem cât mai 
mult dela un rol ia altul, Sunt 
actori care sa sprijină in creaţia 
lor pe intuiţie şi temperament; 
acașt.a se joacă pe ei înșiși în 
toate personag pa care le in- 
terpretează, apărând mereu ace- 
iaşi. Sunt artişti de seamă cari 
utilizând numai aceste mij.oace, 
ajung totu la o virtuozitate 


















demnă de admirat. 


să accesul ia 
i este hermatic în- 
în afară de in- 
şi temperament, se impune 
tistuiui creator, un travaliu de 
egers raţională a rolului, 
Când am Jue at „Eiisabeta Re- 
























gina Ang la Teatru: Naţ:o- 
na, mi-a trebuit pentru compu- 
nerea vestui compiex persona- 
i multe cărţ. de isto- 





vie, fapt care ma pa 
t nu numa: i ia aici din n 
acel veac, dar şi 
a Franţei, ici. 
făzut-o nu pentru a-mi Împros- 
păta evenimentele trecutului, ci 












Noţiuni de artă dramatică - 


— Lecţia 


Deoarece „Plânsul şi Râsui“ 
sunt cele două mari simțăminte 
omeneşti, iar cele:alte simţă- 
minte nu sunt decât variaţiuni 
ale acestor două, recomand ca 
primul şi cel mai bun exercițiu 
de aplicat cele despre care am 
vorbit până acum, următoarea 
poe pe care am  adupiat-o 
după Juiies Tnuffier, fost seci: 
tar al Comediei Franceze şi pro- 
fesor la Conservator. E luată de 
el din „Memoire pour servir ă 
la vie“ de Chapeile. 








PINDAR 


(Tonul narativ), 
Doi tineri soți, plângeau amar, 
Plângeau cu foc, 
Amintindu-și reciproc, 
De marele poet Pindar, 
Pe care nişte șarlatani 
L-au omorit în mod barbar 
La vârsta de 80 de ani! 
(Plânsul începe aproape brusc 
și creşte până la indicația: pauză) 
Pindar! Maestrumn poezie ! 
Pindur ! Poetul cu renume! 
Pindar, puten să ne mai scrie 
Incă vre-o 4-5 volume! 








al concertului de Liszt și laturei sale de 
grandilocvenţă retorică, cât și 
sensibile și mistic:smului înfrigurat ce 
mărturiseşte, realizând astfel nu numai 
o interpretare de admirabilă artă pia- 
nistică, dar şi de remarcabil de adânci- 
toare concepție muzicală, . 
Solicitată insistent de aplauzele pu- 


poez.ei 


culturale româ- „+ F i. 
definitivă a unui Plicului, d-na Șerbescu a adăogat ma- 
pe relui d-sale succes o cizelată și evoca- 
toare interpretare a unei pagini de 


satistă. 


începutul 


Mihail Andricu, apărută astfel în inte- 
gritatea farmecului ei de melodism și 
colorit personal. 

O simfonie de Haydn, 
de clasică inspiraţie, a apărut în pros- 


isvor  nesecat 


peţimea ei sprintenă şi in armonioase 


trecută, 


muzic'an 


romantic 


linii, sub conducerea d-lui Alfred Ales. 
sandrescu, In volumele de simfonii ale 
genialului compozitor rămân incă ne- 
numărate exemplare neascultate până 
acum la noi, f:ecare închizând comori de 
muzică, risipite de o pană inepuizabilă. 
Concertele noastre 
cieze de acest minunat fond de noutate, 
care le stă la dispoziţie, 

Două poeme de mare 
chestrală au încheiat concertul în colo- 
rate şi vii sclipiri: 
de Ottorino  Respighi și 
gine“* de Glazounow. Orchestra „Radio“ 
a răspuns cu frumoase merite 
țelor exigente de execuţiune simionică 
ale celor două decorative lucrări. 


trebue să  beneți- 


măestrie or. 


„Fântânile Romei“ 
„Stenka Ra- 


cerin- 


VIl-a— 


de V. MAXIMILIAN 


Vai ce sălbatec! Ce barbar! 
Să iei vieața lui Pindar! 


(Pauză. după care p'ânsul con- 


tinuă potolit şi apoi „crescendo“ 
până la a doua indicație de 
pauză) 


Un servitor trecând pe lângă 
Cei doi, cari plângeau, văzându-i, 
A început și el să plânyă, 

La rânduri. 

Cine-a” fi stat nepăsător 

La doliul tinerei perechi ? 

Şi cum pereţii au urechi 
Vestea grozavă sa aflat 

Prin indiscretul servitor, 

Și-un plâns nebun i-a apucat 
tor, pe bucătar, 

Pe vizitiu și toti plânceau 
Sfârşitul vicţii lui P'ndar. 
Chiar eu care vă povestesc 
Piâng. Nu pot să mă stăpânese! 


(Pauză. După car2 urmează un 
plâns de om extenuat) 
Pe Dumneavoastră, v'aș ruga 
Nu plângeți de durerea mea. 


O clipă- aveți de așteptat 
Ca să vedeţi ce sa'ntâmplat. 








(Plânsul încetează. Elevul începe 
din nou cu tonul narativ) 


La plinsetele disperate 
Ce-au, deşteptat lumea din somn 
Veni de curiozitate 
La tața locului, un Domn, 
Şi iutrigat 
A întrebat: 
Ce s'antumplat ? 
1 sa răspuns cu: (urme de plâns) 
Vai și-amar! 
Cum ca murit domnul Pindar. 
— Pindar poetul ? 
(Piâns tare) 
— Da, da! El! 
(începe râsul care culminează 
spre sfârşitul versurilor) 
— Dar, dragii mei, nu vă prostiţi. 
Se vede treaba că nu ştiţi, 
Stăpânii voștri, tot la fel 
Ei mau habar! 
Că plâng pe poetul Pindar 
Care-a trăit, 
In Grecia, 
Și a murit 
De două mii de ani mat bine! 
Şi s'a pornit omul pe-un râs. 
Dar ce râs?! 
Mai-mai să leşine... 
Și râsul i-a cuprins pe toți, 
Intâi pe cei doi tineri soți, 
Pe servitori, pe bucătar, 
Pe vizitiu şi râzi, și râzi 
De întâmplarea cu Pindar, 
Chiar eu care vă povestesc 
Râd, nu pot să mă stăpânesc. 
(Eievul continuă să râdă până 
la Incul pe care-l ocupă în casă), 
NOTA. — Ar fi bine ca profe- 
sorul să spună odată această poa- 
zie în fața elevilor arătându-le 
gradaţiile plânsului şi râsuiui, 


treaga atitudine a personagiului 
lumina veacului său, culoarea 
moravurilor și să topesc în acel 
suficţ, o întreagă înlănţuire de 
Tapte și fatalităţi. Teatruj  mo- 
dern, cu tendinţe spre omenescul 
pur şi real, oferindu-ne perso- 
cu o viață subtilă şi pu- 
interiorizată, impune da 
i, o disecare amănunțită a 





- „Așa dar pentru a realiza 
un personagiu nu e suficientă ae- 
torului intuiţia sentimentelor sale 
într'o situație analoagă. 


ra). Pătrundere şi dis- 
deci inteligenţă şi 
sunt factorii  predom:- 
i alături de temperament şi 
ie în elaborarea creaţiei ar- 
Arta teatrală cred că 2 
: compunerea rolului prin 
și numai 







tistice, 
această 
toate aceste mijioace 
i contopirea totală în el, prin 





prin acea 
auto-sugestie care te face să tră- 
i roluri opuse firii tale. 





şi 


— „Când vă aflați în scenă 
faceţi sau nu abstracție de pu- 
blicul din sală? 


— „Da, da! In timp ce joe nu 
văd mimie, nu știu că sunt 
pe scenă, Sunt în mediul în 
care îm:  brăesc rolul şi atât. 
Contactul cu publicul îl iau ia 
finele actelor, ca un stimulent și 
un reconfortant sufletese, ca 0 
apă vie, ca 0 rouă dătătoare de 
viaţă, ca un balsam care te face 
să uiţi tot, toi ce poţi îndura ca 
aclor, 

Am plecat i lângă 





a-na 





i îţi vor tai 
suri de pădure des- 
frunzită, întrun amurg de 


toamnă ! 
LA TEATRUL NAȚIONAL 


pe d-na Sonia Cluceru, o zăresu 
în mulţimea de actor: edunaţi în 
linie circu! în faţa birouiu: şe- 
fului a cabinzt. Aşteaptă f:ecare 
în tăcere şi răbdare, să fic anun- 
fie mai ales primit Colec- 
atea aceasta ma cuprins în- 
totdeauna ca un fior de îngr.- 
re. Pe feţele actorilor desci- 
ezi ae cele ma: multe ori, cum 
pe fiaura ta când ți- ai 
imaginea în luciul de ogiin- 
ape lmpezi, gânduri 
de amărăciune cari 
caută , căra și qeslegare în 
itoare a direc- 
ii între zi- 




























îmi răs- 
icare, “issonina după 
uzmă de gând trist 
snu da îngrijorare. Suflotul îi 
nundă taţi : surprind reflexe de 
imensă bunătate. 
— „Vă influențează sufletul 
rolurile pe care le jucaţi ? 
„Da. Sunt roluri cari mă ur- 
măresc şi dincolo de scenă. 
Privesc pe d-na Sonia Chuceru 
cu uimire şi curiozitate, 









7 








Imi dă cel mai original răspuns 


Mărturisindu-i impresia, d-na 
Cluceru, continuă : 
— „Mă  obsed-ază, aş putea 


spune. Dar, nu rolurile de soacre 
de babe, sau de femei rele, îndră. 
cite. în care publicul s'a obicinuit 
să mă vadă. Nu ! Rolurile cari au 
în plămădeata lor mai mult ome- 
nesc, roluri în care vibrează 
odată cu compunerea lor, întrea- 
ga mea fiinţă interioară. Aceste 
roiuri se detaşază de mine după 
ce am părăsit scena şi mă urmă- 
vesc în viaţa mea. în gândurile 
mele, ca nişte fiinţe vii, concrete, 
înfipte în realitate. Aceste per- 
sonagii, plăsmuirile autorului şi 
întruzhivările mele, devin încet 
pentru mine întocmai unor ființe 
bine cunoscute. Le cercetez, le 
analizez, ie urmăresc întreg ma- 
canismul sufilotese și mă simt 
uneori înduioșată de frumuseţea 
adevărului moral care tră'eşte în 
ele, de limpezimea judecății lor, 
de hotărîrea caracterului lor. 
Toate aceste constatări, filtrate 
odată prin sufletul meu. rămân 
impresii tot atât de vii ca şi 
atunci când mi-aşi apropia de 
mine a ființă dragă, un prieten. 
E ceva nostalgic în toată această 
infiuență a rohurilor. Aşa ceva 
mi sa întâmplat cu rolul din 
„Timpuri grele“ ca şi cu acel din 


















„Premiul Nobel, Roluri  ome- 
nești, rinstite, roluri de oameni 
buni. 


„Roluri de oameni buni, cum- 
secade, gândesc eu, pe firul gân- 
durilor d-nei Sonia Cluceru, în 
timp ce depăn în minte toată 
gama de roluri întruchipate cu 
jertfa propriului său suflet. Su- 
îlat convertit la o scânte'e care 
nu-i a ci, care nu poate fi vreo- 
dată a ei. Și toate soacrele, toate 
babele rele și trufaşe se ivesc și 


se înșiră pe fundalul magic al 
scenei, în timp ce fiecare per- 
sonagiu pare că-mi  şopteșie: 


niciodată 'Thalia, n'a învăluit, în 
mantiile ci de inspiraţie, cu mai 
muită dragoste şi căldură, ca pe 
acest scump discipol al ei! 
„Când sunteţi în scenă faceţi 
sau nu abstracţie de pubiic ? 
— „Nu fac deloc abstracţie de 
public, Jucână, mă controlez daşi 
in acelaşi timp mă abandonez. 
Mă interesează însă continuu 
schimbul ds unde care se pro- 
duce între m'ne şi spectator. El 
îmi indică și-mi gradează jocul. 
1 îmi arată dacă joc sincer sau 
nu, convingător sau convenţional. 
tă să-mi dozez jocul, 
dacă e prins. stăpânit 
sau nu de jbcul meu și aceasta 
eu acto» o ghicesc din feul cum 
:a parte la emoţiile mele, Dacă 
de în hohote când joc comedie, 

















sau dacă mă ascultă cu răsulia- 
rea 


ută când joc 
A spune că 
înseamnă a 
Cine ar mai 


re 





aproape 
sau trage 

cont Ge publi 
ca un adevă 











aa negura unei 
i soale sau aproape  goaie? 
Nu! Nu! Pubiicul crează atmo- 
stera necesa unei reprezentări. 
Intre-pubiic și scenă există o per- 
manentă şi indsolubilă ătură. 
Prezența unuia este justificată şi 
strâns legată de prezența celui- 
last. E un ajutor reciproc care 
și-l oferă fiecare. 

„D-na Sonia Ciuceru termi- 
nând ceeace a avut de spus, mă 
întreabă surâzând : 

— „Și eu care am crezut la în- 
ceput că ai să mă întrchi câţi 
ani am sau de câţi ani sunt în 
teatru. 

Zâmbesc, d-na Cluceru nu mă 
lasă să-i răspund. 
aşi fi spus că sunt fnarfe 
tânără şi că n'am decât... 27 de 
ani de... teatru! 












ADRIANA KISELEFF 





Muzică si Poezie 


Am avut recent, cartea nu ştiu 
cărui pictor, în care adunate la 
un loc, un stol de poezii şi de- 
corate frumos, cu o peană de 
maestru, mi-a făcut impresia că 
țin în mână un nepreţuit dar. 

Erau acolo poezii de Bacovia, 
de Adrian Maniu. Arghezi. De- 
mostene Botez, Minulescu, Pilat, 
George Gregorian precum şi ați 
şi fiecare poczie, era imbinată 
perfect cu fantezia mânuitorului 
de pa.ctă. 

Dar gândul acesta. mi-a suge- 
rat nu ştiu de ce unea unui 
alt îndrăgostit de frumos, munca 
unui ait t t şi modest meștur, 
care de astădată nu mai este al 
paletei ci al muzicii, d, Luciliu Ol- 
teanu. I-am cunoscut operile în- 
tâi prine radio și mam minunat 
mut de modsstia de a nu fi vă- 
zut nicăeri cel puțin um cuvânt 
senis despre opera sa. Ma: târz.u 
ne-am cunoscut întâmplător şi 
mult în urmă, am avut fericire: 
să ascult undeva, într'o cameră 
de basm, cântate de însuşi auto- 
rul. câteva d.n bucăţile poețiior 
noştri de astăzi, puse pe note. 

Ce ma răscolit, ce sa ridicat 
și a piâns în mine atumei, nu 
ştiu, dar păstrez şi acum ca 0 
amomă rămasă într'o haină de 
bai, parfumul unei bucăț: puse 
pe versuile ii Comaliu Moldo- 
vanu, pe ale lui [, Gr. Periaţea- 
Goga Bacovia. 
Eminescu, Arghezi, Al. 
mat.ad şi G. Coşbuc. 

Unooni parcă sunetele acelea 
slimte, înduioşătoare până la la- 
crimi sau parcă anume obosite, 
le aud şi anim ca o chemare sau 
ca a batistă tâlfâimd după primă- 
ver-le eterne, 

Dar aşi vrea totuși să fac o 
mărturisire. Cântecele acestea, 
nu seamănă cu nici unele de la 
noi, Pentru sufletul său, trebue 
o adâncă cunoaștere ca și pen- 
tru murmurul apelor, ca şi pen- 
tiu liniștea cântecuiu: de privi- 
ghetoara. Ceiace impresionează 
Geopotrivă cu muzica. este ver- 
Sul, poezia pa care d-sa și-a a- 
propiat-o şi a început s'o cânte, 
îndinte de a şti dacă este vis sau 
realitate. 

Cântecul d-lui Luciliu Oitea- 























T. Sta- 








nu, este ur, lied, o muzică, mult 
cultă. dar plină de iz românase 
Genul acesta puţin cultivat la 
noi este a odevărată piatră de 
încercare peste care d-sa trece 
cu succes 

Dar pentru a ne da seama de 
greutatea genului desăvârşit de 
cutor, este de ajuns să citez nu- 
mai câteva din poeziiie care au 
fost transpuse în muzică: Du» 
hovniceasca lui  Anghezi, Nei- 
eda, Ploaia, Din slăvi şi Călăto- 
re de 1. Gr. Perieţianu,  Doru- 
vile mele, Colind E sărbătoare 
de Oct. Cioga, De când a: plecat 
de Al. TF. Stamati2d, Rugămntea 
din urmă de G. Coşbuc, Cântec 
de C. Moldoveanu, precum şi 
multe alte poezii, pe cari, cal pu- 
(in literații nostri le apreciază 
ca versuri de antologie, 

Dacă însă ar mai trebui spus 
ceva, ar fi să arătăm identitatea 
ce există totdeauna și chiar până 
la depășire între sentimentul de 
creaţie al poetului și acel al 
compozitorul 
Dar pentrucă la început a fost 
vorba de cartea umui pietor, nu 
ştiu ds ce se găsește atât de greu 
o editură mai ales, care imitând 
cel puţin pe străini, să strângă 
întrun volum, toate aceste cân- 
tece, toată această dăruire de si- 
ne a d-lui Luciliu Olteanu și să 
le dea tiparului. Cred că ar fi 
tot atât de bine primit ca şi cel 
mai bun roman al anului şi în 
afară de aceasta, ar fi o faptă 
măreaţă şi plină de atenţie față 
de muzică. 

Că, să ne iasă odată din cap 
că dacă avem câțiva maeștri u- 
niversali ai muzicii, nu mai pot 
îi şi alţ 

Fundaţiile Regale „Regele Ca- 
rol II“ care a făcut atâtea gesturi 
frumoase, cred că ar putea face 
şi aveastă operă. 

D. prof. Al. Rosetti, care tot- 
deauna a dat dovadă de atenţie 
și înțelegere, credem că ar putea 
pune un umăr sau o vorbă bună 
pentru acest, gest, care le-ar în- 
trece pe toate 

O asem?mea carte, ar aduce 
foloase nu numai autorului şi 
editurii, dar şi poeților, 

VIRGIL CARIANOPOL 




















8 











UNIVERSUL LITERAR = 








23 Martie 





1940 





Literatura. arta. idei... 


VICTOR POPESCU 


După volumul de proză „Bi. 
serica neagră“ tipărit anul 
trecut în colecția „Universul 
literar“, d, Victor Popescu va 
publica la începutul iunei vii- 
toare, în editura „Cartea Ro- 
mânească“, o culegere de nu- 
vele inedite al cărei titlu vom 
fi în măsură să-l anunțăm în 
curând. 

Această continuitate în pre- 
ocupările tânărului prozator 
este dovada unei sigure înze. 
strâri pentru genul nuvelisti- 
cei, care presupune pe lângă 
o experiență a vieţii și und 
mai adâncită, a lucrului lite- 
rar. 

Adaptarea puterilor de ex- 
presie ale d-lui Victor Popes- 
cu la constrângerile impuse de 
tehnica specială a nuvelei, 
constitue un aspect din cele 
mai puțin bahăle, sub  un- 
ghiul căruia înteresul cu care 
este aştepiată cartea se legiti- 
mează deplin. 


TIMOCUL, revistă de luptă 
naț.onai-cuuturaiă, şan. VII, 1—3, 
Ianuarie, Februarie 1940). 

Produce totdeauna o bună im- 
presie publicaţia aceasta, care 
mărturiseşte preocupările felurite 
de ordin cultural, ale Românilor 
„din va:ea Timocului şi dreapta 
Dunării“, 


In ultimul număr, trebue citit 
un articol al d-lui Emanoil Bu- 
cuța, despre „Granițele româ- 
neşti“, ca şi articolul intitulat 
„Scrieri !espre Românii de peste 
hotare“, ai d-lui Florea Florescu, 
redactorul revistei. Mai iscălesc 
d-nii: Gh. Reteganul, A. Andrei, 
G. Florescu, G. Raţiu, Stanotâr. 
neanu, ș. a. 


FAMILIA, revistă lunară de 
cultură, (seria III, an VII, no. 
1—2. Ianuarie, Februarie 1940). 
in ultimul număr a! revistei pe 


care o conduce la Oradea, d. M. 
G.  Samarineanu,  culaborează 
d-nii: Ion Minulescu, Victor Pa- 
pilian, M. G, Samarineanu, Radu 
Gyr, G. Murnu, Octav Şuluţiu, 
Tosit E. Naghiu, Tiberiu Moșoiu, 


AL. Negură, N. Steinharât, G. 
Bota, G. Sifâriea, Arșavir Acte- 


rian, Ion Ceparu, Titus L. Roşu, 
ş. a. 


TARGOVIȘTEA, revistă pen- 
tru literatură, artă, ştiinţă, d:- 
rector Grigore I. Constantinescu. 
In n-rul pe Martie citim articolul 
interesant „Al. Vlahuţă avocat la 
Târgovişte“, de 1. Negoescu, apoi 
„Mitropoliţii Târgoviștei“, de pr, 
Dr. C. Niţescu-Zlatian. Mai cola- 
borează : A!, Vasilescu, Iordache 
Răducu, Paula Tălăngescu, Subit. 
Em Constantinescu, Tantzi Iii- 
escu-Mihăilescu, Aurel Vasilescu, 
Toma Pătru, Gr. Tollea, Em. Voi- 
nescu, ş. a. 


PAGINI LITERARE, (an. VII, 
1—2, Ianuarie Februarie 1940) 
Colaborează : Grigore Popa, Au- 
rel Marin, V. Beneș, Ionel Neam- 
tzu, V. IL. Rusu, Teodor Mură- 
șanu, Nicolae Mocanu, Lucia A- 
polzan, Romulus Demetrescu, 
ș. a. 


CONVORBIRI LITERARE, (an. 
LXXIII, n-rul 1, Ianuarie 1940). 
După bogatele numere închinate 
lui Eminescu, lui Creangă și Ve- 
ronicăi Micle, revista ,„„Convor= 
biri literare“ sub conducerea în- 
suflețită a d-lui IL. E. Torouţiu, 
pare a fi intrat într'un ritm de 
amplă cercetare a istoriei literare. 

Uitimul număr aduce, în acest 
sens,  articolui „Centenarul lui 
Theodor Șerbănescu“. Din cuprin- 
sul bogat, mai desprindem cola- 
borările d-lor: G. Murnu, Radu 
Gyr, D. Iov, George Voevidca, 
Gh. Tules, Teodor Al. Munteanu, 
Alexandru Marcu. Şerban Bas- 
covici, (tr. din Charles Baude- 
laire) ; A. P. Todor (trad. din An- 
drei Ady) ; Virginia Daria, Aurel 
Chirescu, Teodor Scarlat, C. Șt. 
Cazacu, Ştefan Stănescu, Teofil 
Lianu, Horia Niţulescu, Ovid 
Caledoniu,  Teohari Antonescu, 
M. Beniuc, V. Hondrilă, Ileana 
Busuioceanu, Elvira Zamfirescu, 
Lutian Dumitrescu, Bogdan 
Istru. Revista se încheie cu arti- 
colul esențial al d-lui I. E. To- 
ranţiu, despre „Theodor Şerbă- 
nescut“, 


ARISTOTEL, POETICA 


Anunţăm” apariţia în traducere 
românească, a celebrei opere a 
lui Aristotel, Poetica. Traducerea 


se datorește d-lui D. M. Pippidi, 
şi s'a publicat în cadrul de acti- 
vitate al „Institutului de studii 
latine“, înfiinţat şi condus de d. 
N. 1, Herescu, profesor la facul- 
tatea de litere din București. Ne 
vom ocupa în curând, într'o cro- 
nică desvoltată, despre  impor- 
tanta tălmăcire a d-lui Pippidi. 


SERGIU STAVĂR 


D. Sergiu Stavăr a publicat de 
curând o plachetă de versuri cu 
titlul „Miez de noapte“.  Cule- 
gerea numără 26 de poezii, isvo- 
rite dintr'un sentimentalism ncu- 
tru, incât aşteptăm şi apariția 
cărţilor anunţate pe coperta ulti- 
mă a plachetei actuale, spre a ne 
pronunța asupra chemării Literare 
a autorului. 


LUMINA, revista liceului ro- 
mân din Grebena-Grecia, (an. 
III, n-rul 1-A). Ne facem o bu- 
curie să anunțăm revista „Lumi- 
na“, a liceului român din Gre- 
bena-Grecia. Din bogatul număr 
de peste 150 de pagini. subliniem 
deocamdată, în nădejdea că vom 
reveni, colaborările, cu articole 
despre aromâni și producţii în 
dialectul  macedo-român, ale 
d-lor: Theodor  Capidan. Nuși 
Tuliu, Valeriu Papahagi, Demos- 
tene Nolla. Ion Gosch:n, Theodur 
Zuca, Nic. Popescu-Va:domir, Ion 
Ciotei, G. Cotabiţi, M. Papleazu, 
1, Gima, Gh. Tori, Şt. Anagnostu, 
Cr. Ruva, Gh. Armenu, Niculaie 
Papahagi, Gh. Perdichi, Ştefanu 
Dafue, Cristea Ruva, Hristea For- 
fole, C. Caloier, Theodor Sahroni, 
Zisi Ciuciumi, Anton  Ciumetti, 
Gh. Murnu, ș. a. 


VOLBURA POIANA NASTURAȘ 


In editura „Astra Bănăţeană”, 
s'a tipărit la Timișoara volu- 
mul de poezii. „Țara noastră”, al 
d-lui Volbură Poiană Năsturaș. 
Culegerea, constitae o impresio- 
nantă carte de 324 de pagini, în 
care S'a strâns întraga produc- 
ție a autorului desfăşurată în- 
tr'un timp de treizeci de ani. 
(1910—1940). Opera hrică a d-lui 
Volbură  Poiamă  Năsturaș va 
trebui remarcată cum se cuvine, 
ea, reprezentând un anumit as- 
pect al tradiționalismului. 


FANTANA DARURILOR 


în numărul pe Februarie al 
revistei „Fântâna  Darurilor” 
(an. XII, 2), scriu articole de 
cultură creștină: pr. prof. T. 
Chiricuţă, loan Gh. Savin, pr. 
Vasile Ionescu, prof. C. Calimu- 
schi, C. Goran, pr. Gh. Butna- 
riu, L. Gr. Oprișan, Al. Lascarov 
Moldoveanu, etc. 


ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI 


Până acum cel puţin, accentul 
principal în actualul război eu- 
ropean cade pe economic. Răz- 
boiul economic e regizaț cu sur- 
prinzătoare ab'litate de puterile 
beligerante din Occident. La lupta 
aceasta economică participă di- 
rect sau indirect toate ţările inte- 
resate şi în deosebi cele v.zate de 
ciocnirea imperialismelor dintre 
marile puteri în couflict. Războiul 


economic se desfășoară cu egală 
intens.tate în Marea Nordului, în 
Sud-Estul european ca şi în 
Orient, sau Extremul Orient. 

In aceasţă conjunctură nu e, 
poate, nimic mai necesar decât să 
se organizeze economia ţăriior în 
conformitate cu interesele tradi- 
ţionale şi vitale, distincte, ale po- 
poarelor. Pentru o bună organi- 
zare însă, o cunoaștere temeinică 
a sectoarelor vieţii economice este 
indispensabilă. 

Cel de al treilea volum a! „En- 
ciclopedie: României“ — eiabo- 
rat ca şi celeiaite, sub auspicii:e 
Majestății Sale Regelui — pre- 
zintă o ampiă s-ateză a economiei 
româneşti concepută și scrisă de 
cale mai recunoscute autorităţi în 
materie. Pentru întâia oară se 
cercetează, după un plan unitar 
şi armonic, ceie mai variate pro- 
bleme ale economiei naționale şi 
toate domeniile de activitate ma- 
terială. 

In acest volum de 1200 pagini, 
iustrat cu stampe vechi şi re- 
produceri de artă, cu piamşe în 
cuior:, fotografii documentare, cu 
diagrame şi cartograme de cel 
mai înalt interes, aflăm studii 
semnate de somităţi ale științei și 
activități economice, membri ai 
Academiei, profesori universitari, 
tehnicieni de toate nuanțele, d=ia 
miniștrii de resort, cari concep 
politica şi legisiația unei întregi 
ramuri de activitate economică, 
până la șefi de laboratoare cari 
studiază condiţiile germenilor ve- 
getaii sau ale produselor mue- 
raie, 


BIBLIOGRAFIE 
Am primit la redacție: 
Liviu Deleanu, Giob Alb, poe- 


me și balade, ed. „Cultura Po- 
porului“, 


Neculai V. Coban, Casa de pe 
Prut, versuri, „Cuget  Moldove- 
nesc'“!, 1940, 


P. Selegean, Calea cunoaşterii. 
1840. 


Gabriel Bălănescu, Cartea In- 
tunerecului, 1940, 


Plorin Iordăchescu, Cânta un 
grâer într'o vară, stihuri pentru 
furnici, editura „Viaţa forestie- 
ră“, Bucovina, 1940. 


Vasile Netea, Sub stindardul 
Astrei", două decenii de aotivi- 
tate culturală în despărțământul 
Reghinului  (1919—1939), cu o 
prefaţă de prof. dr. Iuliu Haţie- 
ganu, tribunul „Şoimilor Carpa- 
ților“. 

Florian Christescu, La săniuș, 
carte pentru copii, versuri de 
Coşbuc, Duifu, Vulcovici și alţii, 
desenuri de Stoica, ediţi 
cd. Cartea Româncască. 






1. Simionescu, Bucovina, clec. 
ţia „Cunoştinţe folositoare“, ed 
„Cartea Românească“, 

Sanda Marin, Bucătăria Satu- 
lui, coleţia „Cunoştinţe  folosi- 
toare“, ed. „Cartea Românească“. 

Teodor Cerbuleţ, Antim Ivirea- 
nu (1650—-1716), colecția „Cuno- 
știnţe folositoare“, ed. „Cartea 
Românească“, 





= DEI UN — 


Un diner sans fagon et sans câremonle, 

On Va dit avant moi, n'est qu'une 
[pertidie. 

(L'art de diner en ville-Colnet 1768—1832) 


Poate nu m'aşi fi dus direct dela gară la 
prietenii mei tocmai la ora prânzulw, dacă 
ași ti știu. că au musatiri. Dar acum nu Ie- 
gret de loc, de loc... 

Au fost câteva ora plăcute, într'o atmos- 
feră cadă, tam;liară, Mam simţit atâi de 
bine între aceşii oămeni eleganu, man.eraţi, 
pentru care educația lor și a copiuor lor, 
este primordială. Puțin cam stânjenit desi- 
gur şi cu o umbră de vag regret în sullet, 
când mă gândeam la copiiara şi adolescenţa 
mea nesupravegneate aiât de atent, ca aceea 
a copuior prietenuor mei. 

Aproape oameni mari acum, copiii aceştia... 
Dina şaisprezece, Dinu șapvesprezece ani 

Mi-am amintit în gară de dojana lui Flo- 
rin, a prietenuiui meu: 

— Dacă şi tu mai aştepţi invitație ca să 
vii oricând la noi... nu şuu ce să mai zic! 
Am ho.mnâr:t împreună în tinerețe, ne-am 
pustiit viaţa prin război tot împreună, ba 
încă mai ești şi rudă cu nevastă-mea și tot 
te codeşii. Ce dracu ai? Fii și tu mai au 
fel, cel puţ.n cu noi. Mă, să-ţi spun eu una: 
păcatul tău a fost că nu te-ai băgat, că ai 
stat departe, că ai tânjit în tine şi ai... da 
ce să-u mai spun acuma... Acuma e târ- 
ziu! Vino, mă, la noi când vrei, vino ca la 
tine. Alitel, mă faci să cred că mă d:spre- 
țuieşti şi pe mine cam ajuns mare. Păi, eu 
am prins mom-ntul, mă! Nu cu cartea, nu 
cu mintea cu care te fudueşti tu fără so 
spui... Ca crezi că eu nu simt?... Cu relaţiile, 
cu politica, cu una, cu alta... Și vezi şi tu 
acum! E rău? Casă, avere, copii, legături 
mari... ce, ca tine? Viaţa e altceva, dragă, 
nu e poezie cum crezi tu. Trebue so iei de 
coarne şi să-i pui jugul de gât, cum făcea 
betu' taica cu boii lui... 
dus deci la pristemii mei la ora 
i. La prietenii mei, ia rudele mele. 
pierd niciodată şi nicăiri cumpătul. 
Dar mă :mpresionează rigiditatea consilieru- 
lui care este socrul lui Florin, a lui „Moș 
Vivi“, cum îi spun eu. Cu barba albă, tru- 
mos rotunjită, ma primit zâmbitor, ca şi 
cum știa că trebue să vin şi mi-a spus, scan- 
dând cuvintele: 











de MIRCEA PETALA 


—lImi pare bine că te văd, dragul meu! 

Și după ce mam îmbrățișat cu toţi ai ca- 
sei, m'a prezentat musafirilor, gata să treacă 
în sufragerie. Am vorbit repede, am râs, 
i-am bătut pe umeri pe Dinu, pe Dina, am 
ridicat-o în „brațe pe vară-mea care sa spe- 
riat întâi, dar pe urmă ma sărutat de trei 
ori şi mi-am ascuns toată timiditatea, prin- 
tr'o exwberanţă aproape deplasată. Le-am 
stricat toată solemnitatea așezării la masă, 
oare este mai ales al ei, ritmul lent al unei 
intrări în altar. 

Dar a fost mai multă voiciune, copiii au 
trecut de partea mea, iar Florin m'a scuzat 
aşa ca să audă toată lumea: 

— Bată-te să te bată, mă! Tot aşa ai ră- 
mas... 


O, dar ce masă elegantă, ce frumoasă ma- 
să! Paharele de cristal sclipesc pe napajul 
imacuw.at, ca nişte jucării de ghiaţă transpa- 
rentă, simetric aranjate pe zăpada proaspătă. 
Au ceva de dimineaţă pură de iarnă. Lu- 
mina ce filtrează prin ferestre le dă reflexe 
roșii, violete, albastre... Totul strălucește, ta- 
câmurile, farturii.e, vasele de flori. Parcă și 
oamenii împrumută ceva din această stră- 
lucire. 

Arunc o privire discretă asupra mea... Nu, 
nu fac notă discordantă. Și apoi, oricum ași 
fi, ce-mi pasă? Trebue să mă privească şi 
musafirii cu îngăduinţă, trebue să fi înţe- 
les din felul cum am fost prezentat: — 
Asta-i Radu! ce, nu-l știți pe Radu? 

— Bată-te să te bată, mă! Nu te-ai schim- 
bat de loc... 

Nu m'am schimbat de loc? Cum adică? 
Nu m'am făcut mai serios, nu am împrumu- 
tat nimic din soiemnitatea voastră, sunt tot 
atât de neconformist ca şi altă dată, cu a- 
ceeași exaspsrament de simpiă viaţă? Ei și? 
E ceva rău în asta? 

Privesc musafirii: cei mani mă interesează 
mai puţin, dar sunt şi musafirii copiilor, pe 
semne colegi de ai lor. Fetiţa olondă care 
stă lângă Dimu, băiatul acesta care sa așe- 
zat lângă Dina, cu părul Lins și cu cosuri pe 
obraz. Chihotesc în şoaptă urmând o discuţie 
începută înainte de masă. 

Dina are gesturile măsurate. In pulowerul 
ei de iână de Angora, cu părul frumos în- 
tors pe creștetul capului, parcă-i un pui de 


Gândire fără suferință 





condusă, încât tinerii aceştia, 
gândindu-se la perspectiva u- 
nui viitor războiu, se întrebau 
dacă au pentru ce să se bată. 
»Nous sommes lă: — scria u- 
nul dintre ei — n'y pouvant 
plus tenir longtemps; ne pou- 
vant accepter de nous battre 


(Urmare din pap t! 


pour un „ordre“ et des 
„idâaux“ criminels. IL y a la 
guerre proche. La ferons-nous? 
pour qui?“ 

Citeşti, acum în 1940, rându- 
rile acestea apărute prin 1934 
şi te întrebi: unde va fi fiind 
tânărul care le scria atunci ? El 





Profesorul Nae Ionescu 


(Urmare din pag. I-a) 


Iubirea aduce după sine rodnicia, Şi puţini români 
au fost mai rodnici ca Nae Ionescu. Puţini oameni se pu- 
tezu mândri, <a el, cu atâţia fii spirituali. Știu că voia, în 
ultima vreme, să țină un curs universitar asupra Sfântului 
Pave!, stăruind mai ales asupra capacităţii — promovată 
de creştinism pe întâiul plan — de a naşte fii spiriiuali, 
de a îmbogăți Firea cu creaţii vii. laina creației l-a obse- 
dat pe Nae lonescu de totdeauna, iar în cursul său asupra 
lui Faust și problema mântuirii, a cercetat îndeosebi pro- 
blema omului modern de a creia direct în viaţa spirituală 
a aproapelui — iar nu a creia, mijlocit, prin forme de cul- 
tura. Numai un om cu o forţă uriaşă de iubire, îşi putea 
pune asemenea probleme, în centrul cărora mijeşte nu un 
„sistem” oarecare — așa cum sunt câteva, zeci de mii, 
până acum — ci nădejdea că, prin creștinism, Sar pu- 
tea schimba însăși poziţia omului în Cosmos. 

„„Pentru noi, cei care am rămas, Nae Ionescu a murit 
mult înainte de vreme. Şi asta spune mai mult decât tot 


ce s'ar putea spune. 


TI»UGHRAFIA ZIARULUI .UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 


MIRCEA ELIADE 


e sigur pe front. O, nu vă în- 
doiţi nicio clipă că se află un- 
deva, pe front. 

lar dacă omul acesta gânde- 
ște la fel can 1934, mai are 
cineva dreptul să spună, cum 
ar fi putut spunte atunci, că-i 
o gândire fără suferinţă ? Și 
nu-i vorba de suferința fizică 
a războiului, fireşte. E suferin- 
ja de-a lupta împotriva unor 
stări, la fel de proaste, după 
el, cum sunt cele pe cari le a- 
pără. E sujerința de-a nu fi 
prezent, nici într'o parte nici 
într'alta. E suferinţa de-a fi, 
cu neamul său, într'altă lume 
decât e neamul său. 

Tineretul acesta francez nu 
poate să nu fie respectat. Nicio 
invidie şi nicio înstrăinare 
de problemele sale nu va au- 
toriza pe cineva să-l lovească. 
Cel care mai poate nesocoti 
suferința, în ceasul de faţă, 
dovedește că el însuşi n'a gân- 
dit vreodată în plină suferință. 

In mijlocul unei lumi în care 
toți se luptă apărând ce le e 
dat, iată câţiva oameni bătân- 
du-se şi apărând aceeace nu le 
e dat încă. E mai mult decât o 
suferință. E o beatitudine. 


CONSTANTIN NOICA 





găină care "de-abia a eşit din ou. Mănâncă 
încet, cu gesturi mici. cu coatele aproape Li- 
pite da corp. 

Dinu... Cum a crescut Dinu! Ce alură 
sportivă şi cu tuleele astea sub nas, zău 
parcă l-am mai văzut pe afișul unui cine- 
matograf! Mănâncă larg, se întinde peste 
masă, mai vrea, mai cere (luaţi, mă, şi mân- 
cați!), se face că nu observă  încruntări.e 
disperate ale consilierului şi intervenţiile 
dese ale mamsi: 

— Mais voyons! Dinu... 

— Nene Radule, te luăm după masă la 
wolley cu noi. Ne faci ga:erie, strigi, ne în- 
curajezi, ştim noi ce poţi d-ta! 

Dina sare şi ea: 

— Mergi nene Radule, nu te lăsăm! 

— Nu pot mă! trebue să plec înapoi, ce 
crezi că naşi merge? 

— Imposibil, amâni pe mâine. 

— Aşi! Nu se poate. 

In dreapta ma, Fiorin e angajat într'o 
discuție serioasa. Din câna în cand, aruncă 
asupra copiilor o privire domoiitoare Ar 
vrea să spună: — Vorbim noi, oamenii mari! 
Mai tace, aveţi un p.c de respeor... Dar eu 
îi şop.es la ureche, opr.ndu-, intervenţia : 
— Lusă-i dragă, lasă-i să zburde... 

Și ei zburaa. 

— Oliolio! Ce mai budincă! 

Cuvumiele lu Dinu au ungneţat toată lu- 
Un moment de tăcere pe- 
nIDiă; pe feţele gazueior, o suferință a- 
dâncă. Ce expresie: oliolio !... 

Budinca era purtată pe o tavă de argint, 
ca 0 caiedraă in miniavură, 

— Ce-o îi având înăuntru? întrebai cu 
compiwutate. Cu budincule astea, nu ştii nici 
oda.a... 

— E foarte bun, îmi zise Dina distins. Are 
jambon, „choux de Bruxeiles*, de aiea — 
cum le zice: — „dus petuls pois' — mazăre... 
să vezi, e m.nunatâ...! 

— E splendidă, compiectă Dinu. 

Cei mari vorbeau de altceva. Dar sim- 
țeam ca şi Cousierul şi vara mea Lily, ur- 
mareau pe Dinu cu privirea, să-i faca semn 
sa taca udata, să spraveasca... 

Dar D.nu, cunşt.ant de această manevră, se 
uita in aule pai, n evua. 

Nu şuu de ce, am simţit atunu că ei se 
COMponma așa, penuu muie. Credea el oare 
Că= piOţuuese ma mult aşa? 

Un moment de tăcere. Se 
clincneui vavamurilor. 

Înir aaevar, budinca era delicioasă. 
vream Şi am ma cerut. 

— Fă-te cu budunca 'nooa! exageră Dinu, 
adresându-se tecorurui. 

Dar mamă-sa, prinzându-i privirea, în 
timp ce cu ma serveam a doua oara, ii spuse 
Serios pentru &|, cu un suras îngaauutor a- 
dresav nouă oeor mari: 

— Dmu! tu te comporte aujourdhui 
comme un berger, comme un bergur! 

li răspunse prompi, cu vervă: 

Nu-i n:mic mamă! Grand-papa 6tait aussi 
bergar. li Joua de la Lui, Tr.uitultu lee 
Şi-ş flutura degetele în faţa guru. pe un 
tiuer imaginar. 

— Ca zice dragă, bezmeticul ăsta? mă în- 
trebă Florian, care nu șua tranțuzeşie. 

Mă apiecai către urechea lui, să mă audă 
numai el: 

— Măsa ii face cioban, zice că se poartă 
ca un cioban. Da' el cică şi babac'-tău era 
cioban, că-i trăgea din fluar. Fieacuri! Vezi 
mă, — observ eu impăciu:tor — băiatul ăsta 
are caraoler. Nu e taniaron!: Dacă e mândru 
de originea lui, dacă e s.ncor mândru, e 
frumos! Lasă-l în pace! Zburdă! ă 

Florin zâmbea; mi se părea că zâmbeşte 
cu satisfacţie. 

S.mţeam însă furtuna în aer. Consilierul 
îşi rețunu expiozia, ocupându-se de vecina 
d.n dreapta: — „Imi aduc aminte, când eram 
la universitatea d.n Padua... 

Eu însumi spusei : 

— Era o zăpadă azi dimineaţă la Sinaia, 
splendidă! Şi un soare... un soare nemaipo- 
menit ! 

Cafeaua am luat-o în salcn, desigur. Dar 
cum Forin rămăsese încă în sufragerie cu 
Dinu, mă scuiai ca să previn scandaiul, sau 
să-l înăbuş. Prinsei numai ultimeie cuvinte 
ale-lui Florin: 

— In pamui rând nu a fost cioban. Și 
în al doilea rând, să nu fii măgar, asta-i! 

Sirigai pe Dina, îl apucai de umeri pe 
Dinu şi spusei ca să audă toată iumea : 

— Merg cu voi la wolley; vă fac galerie! 
Dar să poftiți să nu jucaţi ca lumea... 

Şi pe când ne îmbrăcam în grabă să ple- 
căm, după ce îmi luai rămas bun dela toţi, 
Florin mai spuse distrat: 

Bată-te să te bată, mă! Tot aşa ai rămas... 
tot în_ mintea lor ! 


auzea numai 


Mai 





Pentru a-l cunoaște pe Leopardi 


(Urmare Gin pag. 1) 


Canti, e cosi trapassi 

Dewanmo e di tuu vita il piu be: fiare. 
Uime,quanto sonugiua 

AL tuo costume u mio! Sollazzo e riso, 
Delia noveua etă aoice jamigiua, 

E te german ui giovimezzu, amore, 
Sospuro acerbo de' preveiti goorni, 
Nou CUro, io non so come; anzi aa loro 
Guas. Juggo lontano; 

Guasi 2070, e struno 

AL 0, toco nato, 

Passo ae viver mio la primavera. 
Questo giorno chuma ceae aitu sera, 
kos.eggiar si costumna ai nostro borgo,. 
Odai per lo sereno un suon di squila, 
Oai spesso un tonar ai ferree canne, 
Che rimbomba lontan di villa in villa. 
Tulta vesiua a Jesta 

La gioventi del loco 

Lusuur te case, e per le vie si spande; 
E mura ed e muraia, e în cor s'allegra. 
IO solitario in questa 

Rimota parte aia campagna uscendo, 
Ogni aileito e gioco 

Indugio în altro tempo: e intanto il guardo 
Steso neulari aprica 

Mi Jere ul Sol che tra lontani monti, 
Dopo il giorno sereno, 

Cauendo si dilegua, e par che dica 
Che la beata givventu ven meno. 

Tu, solingo augeliin, venuto a sera 
Del viver che daranno a te le stelle, 
Certo del tuo costume 

Non ti aorrai; che di natura € frutto 
Ogni vosira vaghezza. 

A me, se di vecchiezza 

La detestaa soglia 

Evitar non impetro, 

Quando muti questi occhi alValtrui core, 
E tor fia voro îl monao, e il di Juturo 
Del di presente piu notoso e tetro. 
Che parră di ta vogha? 

Che ai questanni miei? che di me stesso? 
Ahi pentrommi, e spesso, 

Ma sconsolato, volgerommi indietro. 


lar acum, iată versiunea româ- 
nească a acestei „idile“; însoţită ae 
explicaţiile necesare urmărini tex- 
tuui în original: 


PAŞĂREA SOLITARĂ 


De pe culmea străvechiului turn 2 
Pasare solitară, de camp 2) 
Tot canţi pân' ce nu moare ziua; 
Şi rătăcește armonia prin astă vale. 
Primăvara în preajmă 
Scântee în aer și pe câmpii tresaltă 5), 
Astfel că privind-o se 'naduioșează inima. 
Auzi turme zbierând, mugind cirezi ; 
Celelalte păsări !) bucuroase, pe 'ntrecute 
impreună 
Prin liberul cer) fac roate o mie, 
Tot sărbătorindu-şi timpul lor cel mai 
lbunt): 
Tu gânditoare la o parte totul priwești; 
Nu vuvaruşi, nu 2bururi, 
Nu-ţi pusu de DG10ş:€e, Jugi de petreceri; 
Cum şi aşa tu îp vreci 
A anuiui şi a vieţii tale floarea cea mai 
țrumoasă ?). 
O, vai, cât seamănă 
Cu-a ta ueprinuere a mea! Jouca şi râsul, 
A Nou birsie 9) Jamalie plăcuta ”), 
Și Jrate tu al bnerețu, 4mor 1%), 
Suspin, ba, crud, ul zueior de incercare, 
Heci mă lasaţi, eu nu ştiu cum 1); ba chiar 
ide ele 
Aproape fug departe; 
Aproape soiitar, străin 
be iocul meu de naștere, 
Imi trec a vieţii mere primăvară 12). 
Această zi 15) ce de-acuma ti cedează 
serii 4), 
A fi sărbătorită se obișnueşte în tirg la noi. 
Auzi prin cel senin sunind un clopot 15), 
Auzi adeseaori un tunet de țevi de per 1), 
Ce bubue 'n departe gin cusă 'm casele de 
[ţară 17). 
Tot îmbrăcat ca pentru sărbătoare 
Tineretul lacului 
Părăseşte casele, pe străzi se răsjiră; 
Şi priveşte şi e privit 28), în inimă se 
fbucură. 
Eu solitar în această 
Retrasă parte a cimpului ieșind 19), 
Orice plăcere şi joc 
O amin pe altă dată); şi 'ntr'aceasta 
lprivirea 
Intinsă în văzduhul sorit 
Mi-o răneşte Soarele centre munţi 
[depărtaţi 1), 
După ziua senină, 
Căzind dispare şi pare a spune 
Că fericita tinerețe :2) se pierde. 
Tu, păsărică stingheră, ajunsă în seara 


Vieţii 5) pe care ţi-o vor da stelele2), 
Sigur de a ta deprindere 25) 
N'ai să te plingi; căci al naturii e fruct 
Ori ce dorință a voastră *0), 
Mie, dacă al bătrineţii 17) 
Detestabil prag 
Nu obțin să-l evit, 
Cînd muţi acești ochi pentru inimi 28), 
Și lumea ji-va-le goală *”), iar ziua 
viitoare 30) 
Decit ziua prezentă %1) fai plicticoasă și 
[sumbră, 
Ce o să-mi pară de-o atare dorinţă?) 
Ce de acești ani ai mei? ce despre mine 
(însumi ? 
Regreta-voi, oh, și adesea, 
Dar meconsolat, întoarce-voi privirea în 
lurmă. 


AL. MARCU 





1) Al unei b;serici din Recanati, orășe- 
lui dun Italia de Mij:oc, în care sa născut 
G.acomo Luopândi, 

2) Spre care se deschid 
pentru zborul acelei pasări, 
turnuiui. 

3) Sa notează valoarea poetică a d:spo- 
ziţ.ei în vers și a semnificației deosebite, 
pe care o au cele două verbe (brilla și 
esulta), redate pr.n scintee şi  tresaltd, 
căutand să reprezinte în context aceleaşi 
func poetice. 

4) "oare păsările cerului, afară de pasă- 
rea solitară. 

5) Deschis zborului şi fără  obstacolul 
vreunui nor, în a.băstr.mea clară a văzu. 
hului. 

6) Care este primăvara. 

1) Prumăvara, cei mai frumos anotimp 
al vieţii unei păsări. 

8) A tinzrețu. 

9) 'Tovarăși dragi. Cu alte cuvinte: Pe- 
trecerea şi vo:oşia sunt tovarăşi buni ai 
anilor tinerei. Dar Poetul se simte in- 
d.tereni taţă de asemenea tovarăși, fără 
a-şi da singur seama de ce (v. 22). 

10) Alături de petreceri și de voioșşie, 
iată iun:rea, dxemaată de poet ca una 
din cele mai tireşti tovarăşe ale anilor ti- 
nereţii. Dar poetul se s:mre înstră.nat şi 
de aceasta, intormai ca un om pe care 
l-ar impresura grile de tot feiul ala 
maturiiai premavure (v. 21). 

11) Sa se nowze toată va.oarea poetică 
A acestei naive, dar adorabile mărturisiri 
Este un moment de autentică rogâsre de 
sine in expres.a poeziei. 

12) T.nsreţea. 

13) De primăvară. 

14) Loul. 

15) In semn de sărbătoare. 

16) Puştile, cu care se trage la ţară, în 
acelaş semn de buurie. 

17) De vaie, sub cele din urmă case ale 
tirguşoruiui Recanati, aşezat pe o culme de 
dea;, printre co.inele paste care se întinde 
privirea miancolică a soarelui la apus şi a 
poetului. 

18) Să se noteze puterea de sugestie a 
acestei imagini, de-o rară plasticitate în 
concizia și naturalețea ei. 

19) Și und: ajung pină la el doar ecou- 
rile veselie: generae, a ce.oriaiți oameni. 

20) Iată sţarea sutietească ce aom:nă in- 
spirația acestei poezii, ridicîndu-se pină 
la va.oarea de idee fundamentală a ei. 

21) Spre care „sa întins”, încordîndu-se, 
privirea înduioşată a Poetului. 

22) A întregii lumi. 

23) Pe pragul morţii, după ce ţi-ai trăit 
tinerețea în acel chip nefiresc, faţă de 
restul semenilor tăi. 

24) Dsstinul. 

25) De a-ţi duce viaţa în singurătate şi 
izolare. 

26) „Este un fapt matural, un instinct 
nevinovat, care nu poate fi urmat de du- 
rerea de-a fi procedat într'un fe: și nu în 
altul“ (Flora). Regrete nu pot deci încă- 


zările largi, 
din înaltul 


27) Sensul versurilor următoare este: 
Ce-mi va părea mie despre această do- 
rinţă (dacă nu reușesc să obţin moartea 
înainte de bătrinețe), atunci cînd aceşti 
ochi ai mei vor fi muţi pentru inima oricui 
şi goală le va fi lor lumea; iar viitorul 
îmi va apare mai nesuferit decât însuș 
prezentul ? 

28) „Ochii Postuiui nu mai au nici o 
putere asupra inimilor celorlalţi“. 

29) Acelorași uchi. „Goală de orice far- 
mec, care să înfrumuseţeze viața“. 

30) Viitorul, în general. 

31) Prezentul, tot în general. 

32) De izoiare ; voluptatea de-a trăi soli- 
tar, acum, în anii tinereţii, pe care atunci 
o va regreta. Zădarnic, 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T Nr 24464-938.