Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0037

UNIVERSUL 


PROPRIETAR: 


800. AN. „UNIVERSUL“ BUCURESTI, BRPZOLIANG 23 
DIRECTOR SI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
laserisă sub Ne. 163 Trib. îlfov 





Ideile schiţate în aceste rân- 
duri, în legătură cu uritui, 
mi-au fost: sugerate de un co- 
pil care mă ruga să nu-l las 
singur, fiindcă îi este u-ît şi de 
go domnişoară care insista, cu 
altă ocazie, să-i ţin tovărăşie, 
fiindcă singură se plict:seşte, o 
apucă. uriîtul. Acestor două ca- 
zuri de întrebuințare a  acele- 
iaşi noţiuni le-am mai adăugat, 
pe urmă, accepțiunea estetică 
de urît ca opus frumosului și 
pe cea morală de act neperm;s, 
de act urit. 

Ne găsim, deci, în faţa unei 
constatări, în faţa unei uzanţe 
de limbaj, căreia am dori să-i 
cercetăm, temeiul. Nu ne este 
însă gândul să deschidem, cu a- 
ceastă ocazie, o problemă de 
limbă, cum sar părea și cum 
sar putea, aceea a întemeierii 
sinonimelor şi a  omon:melor. 

„Dacă la sfârşitul examinării noa- 
"stre ar țâşni și unele lumini în 
această direcţie, ele nu vor fi 
subliniate, fiindcă nu ne inte- 
resează. Ceeace încercăm este 
stabilirea punctului de  încru- 
cişare, de interferenţă a ce.or 
patru atitudini sufleteşti amin- 
tite, dacă acest punct există. Ce 
este comun în uriîtul copilului 
care plânge, în aceia al persoa- 
nei care se plictisește, al une. 
picturi urite şi a unui act urî.? 

Avem aci patru atitudini su- 
fleteşti, a căror prezentare fa- 
nomenologică ar putia să ne 
deschidă un unghiu de păirun- 
dere.- Să începem cu cea din- 
țâi: „ urît i-am spus fricii co- 
pilului lăsat singur. In cuprinsul 
noţiunii de urit, în _general, am 
precizat prin aceasta un ele- 
ment, anume frica, iar pentru 
cazul ad-hoc uritul cu frica se 
arată a fi acelaşi lucru. 

Copilul nici nu mai cunoaște 
alte. feluri de urituri Plictisu: 
îi este străin, schițele lui deșu- 
chiate la fel de frumoase şi de 
urîte, iar urîtul moral îl recu- 
noaște mai târziu. E destul de 
greu să știm de cine se teme 
copilul, când e singur. Fapt 
este că plânge și ţipă când î 
este urit. De aceea ne puiem 
întreba: nu cumva plânge ca sâ 
nu-i mai fie? Nu cumva, în 
timp ce plânge nu-i mai este 
urit, iar teama îi revine numai 
când se oprește plânsul? Au 
spus câţiva gânditori că omului 
l-e teamă singur, fiindcă necu- 
noscutul îl neliniștește şi-l obli- 
gă să se întrebe. Am spune, a- 
tunci, că omul plânge şi ţipă. 
ca să nu mai fie singur, ca în 
preajma lui să nu mai existe 
necunoscut, sfera acestuia să o 
umple de sine. 

Acest lucru îmi pare adevă- 
rat şi pentru plânsul și dure- 
rea pricinuită de alte motive 
decât teama. 

Reţinem, din această primă 
tormă de urit sinonim cu fri- 





ABONAMENTE: 





Natură moartă 


de NICOLAE PÂRVU 


ca, neliniștea interioară și vor- 
băria (țipătul şi plânsul inclu- 
siv). Neliniştea inter:oară ca un 
semn că mintea noastră, în mot 
conştient sau nu, are vaga. pre- 
simțire că sunt fapte care o de-= 
păşesc și ar putea ca so stri- 
vească, fiindcă-i singură şi sla- 
bă. Vorbăria ca pe o înșeiare a 
propriei noastre conștiințe, în 
primul rând, și-a necunoscutu- 
lui mai apoi. Avem cu toții o- 
biceiul de a fluera când suntem 
singuri şi de a vorbi, pe întu- 
nerec, tare — dacă întâmplător 
ne-am împiedecat de un ob.ect 
-- ca să ne înşelăm pe noi, iar 
obiectul să-și dea seama, dacă 
totuşi ar fi om, că suntem mai 
mulți. 

Pe lângă neliniște interioară 
și vorbărie, ca încercare de mul- 
tiplicare și umplere a spațiului 
cu propria noastră persoană, 
vom mai adăoga ca element co- 
relat al uritului-frică, fuga. 
Cercetând, mai de aproape, ne 
putem da seama că despre u- 
nul din înțelesurile ei am vor- 
bit. Ea trebuie considerată ca v 
înlăturare a necunoscutului, 
printr'o deplasare spaţială, da- 
că aceasta e posibilă, iar dacă 
nu e cu putință, printr'o înlă- 
turare mintală a acestuia. Acest 
ultim înțeles l-am subliniat când 
am arătat sensul vorbăriei. 


Trecem acum la a doua ati- 
tudine sufletească acoperită de 
noțiunea urit, la urîtul-plicti- 
seală. Când e vorba de plicti- 
seală e de remarcat, în primul 
vând, că pare a fi legată de Lip: 
sa de activitate. Omul care „fa- 
ce” pe planul realităţii, sau al 
gândirii nu se plictisește. Poate 
că obosește sau descurajează, 
dar nu i se urăşte. Acest lucru 
pare just, mai ales, când rein- 
troducem în discuţie cele câte- 
va elemente stabilite mai îna- 
inte: necunoscut, neliniște, fugă. 
Uritul-frică l-am întâ:nit pe o 
treaptă inferioară a existenţei 
noastre, manifestat natural și 
instinctiv, ca o tresărire a vieţii 
care se naște cu moartea în 
spate, cu necunoscutul. Scăpa- 


rea de el este tot un act instinc- 
tiv, fuga cu dublul ei aspect. 
deplasarea în spațiu şi magia 
cuvintelor. Dela această primă 
etapă la cea de a doua e:un mo- 
ment de evoluție. Această evo- 
luţie s'a înfăptu't prin progresul 
cunoaşterii. Cele trei coordonate 
ala urîtului au rămas, însă, a- 
celeași. Ca să scapi de urit, tre- 
bue să  înlături necunoscutul, 
dar altfel decât printr'o eternă 
fugă, anume cunoscându-l. Muş- 
cână din e! bucată cu bucată, 
fuga încetează şi începe stăpâ- 
nirea cunoștinței. Nu mai ești 
singur, ai prieteni dsoarece cu- 
noșşti, ești acolo unde ieri era 
necunoscut. Dar necunoscutul e 
în afară și în noi și am reuşit 
întâ; să-l stăpânim pe cel dia 


autorități şi instituții 1000 ies 
de onoare 500 
particulare 





12 luni 360 » 
6 luni 19% „ 


REDACȚIA și ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI i Sir. Brezolana 23 





i 


De E 


afară, prinzându-i legile de ma- 
nifestare. Necunoscutul din inte- 
rioritatea noastră a rămas, în 
mare parte, neexplorat. Cei ce 
nu sapă să-l desgroape, acsia se 
plictisesc, sa simţ singuri şi le e 
urît. Cu alte cuvinte, simt în ei 
necunoscutul în toată puterea 
lui, singurăţatea, vidul sufletesc. 
Sufletul se cere pătruns în a- 
dâncuri, se cere trăit. A trăi la 
periferia lui, înseamnă a-l pier- 
de curând și a rămâne fără el, 
cu necunoscutul. Rămas singur, 
începe urîtul propriu zis, în- 
cepe fuga: nevoia de distracţie. 
Distracţia nu-i altceva, decât 
frica de singurătatea dinăuntru, 
fuga de noi. Dar să precizăm 
urîtul-plictis, în funcţie de ce.e 
trei coordonate. Necunoscutul e 
în afară şi în noi. A-i uita pre- 
zența înseamnă a-l căuta ne- 
contenit. Incetarea acestei acti- 
vităţi aduce cu sine prezenţa lui 
vie, prăpăstioasă și temătoare, 
în fața noastră. Adevărata plic- 
tiseală e cea legată de interiori- 
tatea noastră. A înceta să trăim 
în adâncurile sufletului și a re- 
veni la suprafața lui, pe care o 
epuizăm ușor şi repede, înseam- 
nă a ne plictisi. Aci începe fuga 
cu toate aspectele unei vieţi zise 
distractive:  fiecăreala interimni- 
nabilă a femeilor despre lucru= 
rile cele mai neînsemnate, ne- 
voia de a fi veşnic anturat și 
niciodată singur, o muzică cât 
mai neprecisă, zisă uşoară, care 
să nu-ți poată fixa nici o atitu- 
dine contemplativă, etc. Ceeace 
caracterizează epoca noastră 
este tocmai această nevoie ne- 
astâmpărată de fugă, de dis- 
tracţie. 

: Ce explicaţie îi vom da? Fapt 
este că, pentru a înlătura din 
necunoscut este nevoie de pute- 
rea de pătrundere a inteligen- 
"ţe:, altfel el rămâne o veșnică 
sperietoare. (Nu-mi pot închipui 
un savant care să se plictisea- 
scă). Unii, deci, rămân la peri- 
ferie din cauza unei insufici- 
anţe. Sunt plictisiții prin lipsă 
de  integritațe sufletească, cei 
care. au nevo'e de alții, sau în 
orice caz de ceva din afară, ca 
să aibă conștiința existenţei: lor. 
Dar plictisul este. azi o formă 
prea generală ca să considerăm 
drept cauză lipsa inteligenţii. 
Atunci credem că mot:vul nu 
e această lipsă, cât faptul că 


DRAGU LUI 





Adeseori, serile jilave ale toamnei 
bucureştene aduceau în faţa vitrinelor 
„Capşei“ doi studenţi palizi, tremurând 
în trenchcot-uri subţiri și urmărind, cu 
ochii dilataţi de febra curiozității prin 
geamurile cafenelei, serâitorii expuși, 
frumos, pe canapele, pr ntre șaluri de 
fum, în faţa şvarţurilor și mazagrane- 
lor... Scriitori de „şcoli“ și „generaţii“ 
d ferite. Cu lavaliere sau fără, cu zâm- 
bete meditative sau ironice, cu obraji 
obosiţi de actor ratat, ori agresive iiguri 
mușchelare. 

Seri la rând, între orele şease şi opt, 
cei doi studenţi, neîndrăznind să intre 
în cafeneaua „consacraților”, pândeau 
de pe trotuar frunţile încruntate, de 
discuţii, ale celor dinăuntru, sau ges- 
turile jargi ale maeștrilor, răsfrânte 
în vitralii şi pahare. „Capşa” îi aureola, 
generoasă, cu beteala sutelor de waţi 
ce inundau localul, îi legăna în jerbii 
de fum de tutun și îi distr.buia în e- 
chipe, la mese, ca să vocifereze, să ar- 
gumenteze liric şi să rostogolească sub 


„frunte mefistofelice pupile, 


Greu de prest'giu, câte un pumn, 
proprietate masivă a unui maestru, l0- 
vea convingător în masă. 

Atunci, ceștile de șvarţuri se speriau 
ca niște dudui brune surprinse de un 
autocam'on la traversarea străzii. Ins" 
păimântate, săreau înapoi şi se clăti- 
nau, Prăjiturile, cu obraji limfateci de 
exemă, leșinau, de emoție. pe farturii: 


e. sa = 


TELEFON 3.30.1060 


inteligenţa nu se mai întrebu- 
ințează. Necunoscutul din afară 
ni l-am aservit, viața ne este 


asigurată şi atunci uzajul in- 
teligenţei l-am mărginit la 
fleacuri. Ne plictisim deci nu 
fiindcă am fi proști, ci fiindcă 
nu mai gândim, dintr'o lene spi- 
rituală. In acest sens, orice ne- 
putinţă de a -mobiliza, din nou, 
forțeie inteligenţii, fie din lipsâ 
de scopuri, fie din convingerea 
inutilității lor, aduce cu sine 
văicăreala plictisei. 

Mai există însă un aspect ce- 
lebru al plictiselii, devenit ast- 
fel din cauza celor care l-au 
trăit, este spleenul. Explicaţia 
dată adineaori, pentru chinuiţii 
spleenului pare insuficientă. Nu 
ni-i putem închipui pe aceştia 
săraci de suflet, lipsiţi de cu- 
rajul adâncirii în necunoscut. 
Uriîtul, teama lor provine toc- 
mai din prea mare cufundare în 
el şi din cauza rezistenţii aces- 
tuia luminii inteligenţii. E spai- 
ma omului care a înaintat prea 
mult în câmpul inamic şi se te- 
me de împresurare, fiindcă a 
pierdut contactul cu cei din 
spate, iar înainte nu se arată 
nici un semn de speranţă. Are 
postul M. Beniuc o poemă „Tu- 
nelul”, care prezintă, admirabil, 
situaţia despre care vorbim. În. 
avântul lui nestăpânit de a 
prinde enigma universului, mi- 
nerul își sapă în adâncuri tu 
nelul. Oprit pentru clipa unui 
popas, spaima-i gata să-l cu- 
prindă: înaintea lui beznă, îna- 
poi lutul, materialul scos din 
stâncă a crescut enorm şi înce- 
pe să-i astupe intrarea. Destia- 
nul omului de geniu, mai aies, 
se arată a fi tragic. El devine 
prizonierul propriilor sale aspi- 
raţii. Câteodată are momente 
când își dă seama de impresu- 
rare: de imensitatea necunoscu= 
tului şi de îndepărtata realitate 
și îl cuprinde spaima, urîtul. 

Vom încerca acum să recu- 
noaștem elementele  întrebuin- 
țațe până iei, şi în cazul uriiu- 
lui este.ic. Lăsând la oparte dis- 
cuția dacă uritul se opune fru- 
mosului sau altei realități este- 
tice și ne ocupăm de atitudinea 
în sine. Plecăm, pentru aceasta, 
dela prezentarea atitudinii con= 
trare, dela frumos. 





(Urmare în pag. 2-a) 


 MIULESU 


de RADU GYR 


Numai paharele, ţaţe de mahala, se 
bucurau și jucau obeze.., Târziu, scrii- 
torii se ridicau, sonori, de la mese, 


lăsând cafeneaua să le măture mucurile 








APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 


șa. iei 
PONI 


PF - 





pr 








Seară de seară, fiecare om, de orice cate- 
gurie socială şi de aproape orice vârstă, își 
spune — unul cu tristeţe, poate, fiindcă nu- 
nără încă o zi inuiil consumată, ireversibilă, 
altul cu bucurie, fiindcă se apropie de o dată 
care e prevăzută ca aducătoare de fericire, 
ca împlinirea unei aşteptări, altul în fine cu 
indiferența sau sila desazatului, care pri- 
veşte în juru-i fără nici un interes, — cert e 
însă că fiecare își spune, cu mai multă sau 
mai puţină amărăciune, chiar dacă o face în 
aparenţă cu satisfacție : „„A mai trecut o zi” 

O zi! Atât de puţin şi totuși atât de mult! 
O 2i trecuă e pierdută pentru totdeauna. Nu 
ca fapt concret, ca dată calendaristică, ci ca 
experiență sufletească. Nimic din ea nu mai 
poate fi retrăit, reconstituit aidoma. Un apus 
de soare, un peisaj, un eveniment, chiar o 
lectură, în fine, nici una din emoţiile, din 
experiențele trăite azi, nu poate fi reconsti- 
tuită întocmai, ci cel mult cu aproximația 
reconstituirii unei crime. Ceea ce a trecut, e 
pentru totdeauna pierdut. Nu ca rezonanţă, 
care rămâne, ca ecou mai mult sau mai pu- 
țin prelung în noi înșine, ci ca posibilitate 
de reluare identică. Setea noastră ar trebui 
ca atare să fie nu ca o clipă să treacă, ci să 
rămâie, pentru a-i gusta din plin fie elixirul, 
jie chiar amarul, pentrucă e unic. Să ne fie 
deci ca un memento, fiecăruia, versurile lui 
Eaudelaire din L/'Horologe : 


Les minutes, mortel polâtre, sont des 
gangues, 
Qui'il ne faut pas lâcher sans en extraire lor! 
Souviens-toi que le Temps est un joueur 
avide 
Qui gagne, sans tricher, â tout coup! c'est 
la :oi. 
Le jour decroit; la nuit augmente; souvi=ns 
toi. 
Le gouffre a toujours soif; la clepsydre 
i Se vide. 


Avem desigur foarte mulţi un anotimp 
care nu ne e agreabil și fiecare zi din el care 
trece e o bucurie în plus penru noi, avem 
un împas, un provizorat neplăcut, c' tristețe 
şi Jiecare zi consumată ne bucură, fiinacă 
aceasta. înseamnă — sperăm — apropierea 
de liman. Trecem prin zile de singurătate sau 
încercări grele şi dorim cu ardoare să scă- 
păm,. de ele cât mai de grabă. E un paradox 
nin cele mai banale afirmaţia că omul se 
teme de moare şi totuşi, în fiecare dimineaţă 
îşi spune: „de-ar trece și ziua asta”, la fie- 
care amiază exclamă: „dar greu mai trece 
timpul” şi seara, cu saiisfacție amară, îşi 
zice: „în sfârșit, trecu și asta”, — deşi şie 
foarte precis că scurgerea vremii îl duce ine- 
vitabil: spre etapa finală, tocmai spre clipa 
de care se teme. Abia când timpul își urcă 
din urmă, pudrate, aminuirile pe ecranul me- 
moriei, începem să regretăm, să dorim o re- 
luare, o retrăire a cutărui eveniment, căruia 
totuşi, î-am da um alt curs, mai înţelent, 
pentrucă experiența rectifică. 

Duminecile noastre, aceste zile de sărbă- 
toare, cu singurătăţile şi chiar plictiselile lor, 
când ne putem pune în sfârşit în faţă cu noi 
înșine, — cum le urîm! Duminecile sunt grele 
jiindcă ne lasă singuri, fără preocupări şi e 


de ţigări şi chioştocurile polemicilor 97eu să fim singuri, pentrucă suntem împinși 


rămase prin ceşti sau sub mese. ieşe:u 


de un tainic imbold să ne exraminăn,, să ne 


gravi şi legănaţi în stradă, călcând, Cunoaștem în toată superficialitatea noas ră. 


nepăsător:, asfaltul proaspăt spălat de 
fasciculul de lumină al unui taxi care, 
curten;tor 'ş, inutil, aa târcoale trotua- 
rului împodobit cu maeşiri. Cei doi sţu- 
denți, fremătând de emoție, se stră- 
duiau să identifice umbrele „consacra- 
ților” şi îş. comunicau tainic, în şoaptă, 
ca o parolă militară, numele ceor re- 
cunoscuţi : 

— Asta cu ţigaretul gros e Davides- 
cu, Celălait, Caton 'Theodorian.., Uite 
şi pe Corneliu Moidovanu. Ș. iângă el, 
Vasile Savel. Acum iese pe uşă Caza- 
ban. Il vezi pe ăsta cu mustăţi de spa+ 
dasin ? E Stamatiad... 

Ăi doi cari se duc spre Sărindar sunt 
A. de Herz și Horia Furtună... 


Dar personagiul care provoca, în cel 
mai înalt grad, entuziasmul şi comen- 
tariul celor doi studenţi admiratori era 
o ciudată împerechiere de scafandru 
şi curcubeu, amestecat cu rotogoale de 


fum, complicaţ cu geometria retezată 
a unor gesturi stridente și cocoţat, cu 
o octavă mai'sus, pe p.cioroangele unor 
fraze ţipate subțire, care sfâşiau noap- 
tea bucureşteană ca n'şte rachete so- 
nore. In grupul celorlalţi scriitori, per- 
sonagiul nostru dom na, la octavă, con- 
versaţia, bătea aerul, frământa trabu- 
cul obez în dinţi şi mânjea obrazul 
lui Caton Theodorian sau al lui Vasile 
Savel cu fumul său vâscos de locomo- 
tivă umană. Ochelarii imenşi, cu len- 
țile rotunde ce aminteau farfuriile 


ceștilor de şvarţ, îi dădeau înfățişa- 
rea grotescă a unui scafandru mar'n. 
In schimb, pardesiul larg, muiat în 
toate tonurile spectrului solar, își asi- 
gura complicitatea unui fular pe care 
triumfa întreaga cromatică a Cişmigiu: 
lui estival, și imprima volubilului per- 
sonagiu autenticitatea polichromă a 
curcubeului. 





(Urmare în pag. 3-a) 


de aceea fugim de ele, le detestăm. Și totuși, 
un Rilke ne sfătuia să rămânem la ce e greu, 
fiimdcă totul în natură creşte după aceasiă 
lege, în mod lent, răbdând, fără sforiare, ca 
un pom care nu-şi grăbeşte seva. „E oine să 
fii singur, — îi scrie el tânărului poet Kap- 
pus — căci e greu să fii singur; dacă ceru 
e greu, cu atât mai mult trebue să-l facem”. 
Aceste clipe de sinpurătate, când viitorul 
pătrunde în noi, sunt mai aproape de 1iaţă 
decâ. clipele sgomotoase, când viitorul ne 


rime impus din afară. — ne asigură marele 
poet. 

Totuși noi, dimpotrivă, vrem să ne deba- 
rasăm cât mai repede ca-de un iest apăsă- 


P. BÂRTOPEANU 





ANUL Li Nr. 37 


SAMBATA 12 SEPTEMBRIE 1942 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


A MAI TRECUT O ZI... 


de ION ȘTEFAN 


tor de toate clipele grele, vădind în acest chip 
n oboseală terifiantă în gustul, în inejicien- 
tul nostru imbold la viață. Ne plictisun şi ne 
plângem de pildă ţiindcă suntem singuri pe-o 
bancă de grădină publică sau pe-un mal în. 
nierzit de râu. fără să ne minunăm, din con= 
tră, de favoarea aceasia de-a putea trăi un 
moment măcar în pacea naiurii, unde putem 
medita, căci creșterea sufleteasci nu e re- 
zultatul trepidaţiei și nici — prea mult — al 
conversaţiei. O, să nu uităm, mai ales, toți 
cei care ne plictisim, oriunde ne-um ajia, că 
sunt atâţia care se întreabă cu spaimă dacă 
vor revedea soarele 'zilei de mâine. 

E în romanul d-lui Camil Petrescu Ultima 
noapte de dr:goste, întâia noapte de războiu, 
la. începutul volumului al doilea, o pagină 
mişcătoare. Intr'o după amiază liniștită, la 
puțin timp după ce s'a aflat între ofițeri că 
România a intrat în războiu, se fac pregătiri 
peniru deslănțuirea atacului. Sublocotenentul 
Gheorghidin, eroul cărții, e cel ce va cons= 
titui, cu compania lui, avant-garda. Mai ure 
două ore până la semnalul atacului. Sunt două 
ore pe care le-ar voi prelungite, pentru a se 
întârzia intrarea în foc, pentru a se aumâna 
cât mai mult această aventurare pe panta 
măcelului, în necunoscut, fără a putea şti 
dacă va fi să moară pesie un minut, peste 
o oră, peste o zi, dar având certitudinea că-i 
sunt date toate șansele să moară. Sunt două 
ore. care totuși vor trece, Jiimdcă timpul se 
duce fără ca nimeni să-l poată împiedica. 
Pentru războinic, fiecare zi trecută e privită, 
retrospec.iv, ca un dar al lui Dumnezeu, ca 
vu festă jucată morţii, acestei morţi prin care, 
dacă ne jertfim voluntar pentru o cauză, pen- 
tru un ideal colectiv sau pentru un scop din 
care mai târziu sau imediat vor trage alții 
foloase, fructificăm totuși ceva, conirar ce= 
lor ce cred că numai prin viaţă fructificăm, 
dăm deci un sens, dinir'odată, unei vieți, 
poate până atunci goliiă de sens. Pentrucă 
prin moartea noastră am putut da sens vieţii 
altora. 

Fiecare răsărit de soare trebue privit cu 
încordare, cu nerăbdarea, cu tensiunea celui 
re are de parcurs o etapă, de trecut prin» 
tun ținut nou, pentru o singură dată, cu 
crija de a nu-i scăpa nimic neobservat, 
fiindcă acest lucru ar însemna o pierdere 
treparabilă. Căci ceea ce nu poate da relua- 
vea e tocmai spontaneitatea. O scenă, un eve- 
niment de ieri poate fi; retrăit mâine, dar cu 
deviații, fiindcă lipseşte elementul atât de 
emportana, care dă farmec vieţii şi-i sporeşte 
vezonanţele sufleteșii și care e surpriza. Un 
fapt repetat se desfășoară fără destulă priză 
asupra sufletului. 

In sila cu care parcurgem o zi, dorind ca 
eu să treacă mai repede, scufundându-ne în 
somn, sau întralt prilej de uitare, — căci 
ne e greu să suportăm starea noastră “te va- 
meni şi pentru a o uita aproape fiecare neam 
şi-a, inventat (cum observă Andre Malraux 
întrun dramatic dialog din La condition 
humaine), leacul lui: Chinezii opiul, Islamii 
lașișul, occidentalii femeia (noi am adăuga și 
teiumca), etc. — în aceasiă silă deci ne scapu 
din vedere realităţi din cele mai esenţiule. 

D. Mircea Eliade remarcă la începutul 
Fragmentarium-ului său, în nota despre „un 
anumit sacrificiu”, cum jertfim  nimicniciei 
cele mai patetice ceasuri plenare de dragoste, 
de contemplație, desnădejde sau melancohe, 
fiindcă le consumăm pe îndelete, cu lene, nu 
le ducem atunci până la capăt — cuci credem 
că o vom putea face și alădată, Jără a ne 
gândi că orice clipă are un conţinut unic — 
până la incandescență; fiindcă, atunci când 
sumțim starea de plenitudine, ne mărgirim 
să o savurăm euforic, lăsând-o să treacă, să 
i se volatizeze conținutul. Și, referindu-se 
de astădată ia scriitori, constată că un imens 
număr de pagini geniale au fost de sigur 
sacrificae neantuiui, fiindcă n'au fost scrise 
atunci când trebuia, fiindcă au fost amânate, 


(Urmare în pag. 2-a). 





Pelzaj din lipoven:me 


ASTĂ SEARĂ 


Teatrul Naţional reprezintă 
piesa d-lui Lucian Blaga „A- 
vram Iancu”. 

Autorul, care-a luat parte la 
ulțimele repetiţii, asistă la acea- 
stă primă reprezentaţie care se 
bucură de o montare şi distri- 
buţie cu toiul nouă. 


„Stăpânul sunt eu“ se pume- 
şte piesa ce se prezintă actual. 
mente la Teatrul Comedia. Să 
sperăm că această piesă va răs- 


punde la întrebarea noastră: 
Cine e stăpânul la Teatrul Co. 
media ? Domnul Birlic, domnul 
Sică Alexandrescu sau domnu! 
Puiu Iancovescu? Sau, dinire 
cei trei, stăpânul e tocmai al pa: 
trulea (persoană secretă) ? 


In sfârşit au fost larg des- 
chise porț:le Muzeului Teatru 
lui Naţional: o încăpere mică 
mult prea mică pentru risipe 
de amintiri sfinte ale Teatru 
iui românesc, amintiri strân- 
se cu atâta migală de d. Fran: 
ga, inimosul director al Mu 
zeului. Asupra înfăptuiriloi 
d-lui: Franga vom reveni îi 
numărul viitor. 


D. prof. Lecca Morariu, e- 
minentul eminescolog a fos: 
numit director al  Teatrulu 
Naţional din Cernăuţi. Pre 
zența sa la conducerea acestu 
Teatru, asigură seriozitatea ci 
care se va lucra pe scena of: 
cială a capitalei Bucovinei 


In ziua de Vineri [1 Septem: 
brie a fost inaugurată nou: 
Slagiune a Teatrului Naţional 
In faţa unui public ales a fos: 
prezeniată capod'opera lui De: 
lavrancea: „Apus de soare“. 
Sâmbătă a fost reluată dram: 
d-lui Lucian Blaga: „Avram 
Iancu“, Vom reveni în număru 
viitor cu cronici ample asupre 
acestor două spectacole, cari a 
prilejuit două mari creaţii ac 
torului de clasă care este G. 
Calboreanu, 


Tănase va apare în curânc 
dim nou pe scenă, prezentânc 
o nouă revistă. Lumea va avea 
ocazia din nou să se distreze. 


Căci d. Tănase prin nasul său 
izbuteşte să distreze publicul 
vai mult decât reușește să-l 
plictisească, restul foarte ane- 
mi al trupei. 








































“ TEATRUL: ALHAMBRA : 
CLOPOȚELUL DE ALARMĂ 


Direetorul de teatru care 
sa încumetat să inaugureze 
stagiunea de toamnă este 
tocmai cel mai proaspăt 

“ dintee conducătorii de com- 
panii teatrale. a 
alte! putem spune € 
aice d-lui Mișu e 
este mai de grabă 0 juna A 
tate de stagiune, deoărei 
în urma convenției cu d. : 
Viădoianu, compania jel 
evolua pe scena Alhambre! 
doar la două luni odată, ea 
lelalte şase luni fiind REae - 
vate companiei de operete. 

Suntem. astfel, jămuriţi 
asupra motivelor cari l-au 
hotărit pe d. Mişu Fotino s 
tie director cu orice preț. 

Perioada — bai să-i zi- 
cem : fericită — prin rin 
actualmente  tiece dr re 
românesc, i-a surâs şi d-i 
Fotino, invitându-l să-și în- 
cerce norocul. 

Jucână într'o sală pe care 
doar timp de 6 dani 0 rii 
ia dispoziţie, d. Fotino $ a 
dat seama că nu era tipe 
de făcut experienţe, o că A 
re fiind pentru dânsul mu 
mai dureroasă și. mai pă 
maj costisitoare decât pe” Au 
directorii cu săli permanente. 

Aşa că prima „piesă a 

“mouei companii teatrale a 
fost o comedinasă paririan 
cu priză la public verificată 
multe ori: chiar la 


de mai 

noi în ţară. an 
Se găseşte în P esa. R: 

potelul de alarmă“ tot ce 


e placul publi- 
- oi simpatici 
şi mai ales comici — iar pu- 
blicului nostru îi piace atât 
de mult să râdă acum pi 
situaţii amuzante şi adescor 
neprăvăzute ; momente du- 
joase — atât de See „pe 

âţ pot să fie momentele îin- 
aria PF eineafe ; și mai ales, 
finaluri de act cari, prin di- 
namismul lor spulberă plic- 
tiseala provocată de unele 
scene aparţinând altei €- 
poci şi altor mentalități. 

Astfel finalul actului Ii a 
fost mai ales pe sustul spec- 
tatorilor cari, ridicați plini 
de entuziasm în picioare $ 
stimulaţi de sala în care a- 
vea loc spectacolul, au stri- 
gat ca la revistă : bis !! 

Ce avea atât de entuzias- 
mant acest final de act ? 

Răspunsul e destul de sim- 
plu : uri jazz apărea, la un 
moment dat je scenă, dân- 
du-i ocazia d-nei Silvia Ful- 
da să dovedească aptitudini 
de dirijoare iar d-lui Tonea- 
nu că ştie să şi danseze. 

Cunoscut fiind gustul pu- 
blicului de azi, să nu ne 
mire prea mult entuziasmul 
cu care el a primit această 
scenă. 

De altfel d. Sică Alexan- 
drescu şi-a dat seama că a- 
ceasta este scena de succes 
a piesei, insistând asupra ei 
şi trecând cu vederea alte 
momente, poate mai reușite 
ale comediei. 

De altfel ni s'a părut că d. 
Sică Alexandrescu n'a știut 
nici să dea indicaţiile nece- 
sare actorilor, lăsându-i să 


poate să fie 
cului de azi 


DESPRE URÂT 


(Urmare din pagina I-a) 


In fața unui astfel de obiect 
avem o atitudine de contempla- 
ție caracterizată, exterior, prin 
linişte și prezența continuă în 
vecinătatea obiectului, prin tă- 
cere şi nedespărțire. Pe de altă 
parte, opera de artă o putem 
privi ca o vedere cu mijloace 
omenești a necunoscutului, ca 
pe o îmblânzire. El a fost prins, 
insfârşit, şi pus să ne povestea- 
scă, să-şi spună povestea. Il as- 
cultăm tăcuţi, oarecum miraţi, 
fiindcă îl regăsim de o esenţă 
cu noi. Şi acum iată atitudinea 
în fața unui obiect urit: o ten= 
dinţă de îndepărtare a obiectu- 
lui dela noi prin simplul fapt al 
părăsirii lui, sau deseori, prin 
vorbărie și agitaţie. 1 se caută 
dejectele, se explică, i se reco- 
mandă autorului să se lase de 
treaba asta, ca și cum i sar 
spune: tu nu ştii îmblânzi pe cel 
ce ne înspăimântă și prin acea- 
sta numai pe amăgești, fiinacă 
si tămâne întreg în apare te. 


Dacă, din punctul de vedere al 
operei de artă, uritul este dato- 
rit unei lipse de revelare armo- 
nică a necunoscutului, printr'o 
mațerializare a. lui neadevărată, 
atunci l-am putea compara cu 


influența ce ar exercita-o asu- 
pra noastră încercarea unei fiin= 
„țe, îngropată într'o pastă amor- 
tă, de a se elibera și care în- 
dreaptă. înspre noi, când o mâ- 
nă și un picior învăluite și ne- 
precise, când capul și braţul, 
ete. Prin aceasta: nu ni se spune 
decât că acolo e necunoscut, aar 
nimic care să ne liniștească. 
S'ar putea spune că aceasta e 
ceeace se chiamă hidosul și nu 
urîtul. Socotim că, într'atât cât 
e vorba de atitudine, între ele a 
numai o diferență de grad, iar 
cât priveşte natura lor se dato- 
resc -disproporționatei: îmbinări 
a nscunoscutului și a materialu- 
lui 'artistic. Ca să nu întervină 
confuzii, subliniem că prin dise 
proporționat nu înţelegem, nu: 





Cronica dramatică 








joace în voia lor. Felui cum 
au înţeles să joace acești 
actori e mult prea îndepăr- 
tat de chipul în care ne-a o- 
hişnuit talentul lor real să-i 
vedem. Ă 

„Piesa. „Clopoţelul de alar- 
mă“ a mai fost  reprezen- 


tată la noi. Mai de mult, pe : 


scena Teatrului Regina Ma- 

ria, iar acum vreo 5 ani, ja 

Veatrul Ligii Cuiturale. 
Aşa că nu vom insita asu- 


pra valoarei- acestei: comedii : 
despre care sa scris îndea- 


juns de mult la noi. 

Ne preocupă în schimb 
interpretarea ce i-a  îost 
dată, interpretare inferioară 
atât celei dela Regina Ma: 
ria (jucau pe atunci în pie- 
să Lucia Sturdza-Bulandra, 
Tony Bulandra și Maximi- 
lian) cât şi celei dela Tea- 


_trul Ligii Culturale (jucau 


de astădată actori mai pu- 
ţin cunoscuţi, decât aceia 
din compania d-lui Foţino). 






EI 
pi 
fe rt) 


Avem impresia că actualii 
interpreţi s'au bizuit prea 
mult pe. calităţile textului 
— căci, incontestabil, pen- 
tru vremea în carea fost 
scris, textul e plin de caili- 
tăți —, nedându-şi de loc si- 
linţa să-i înţeleagă pe eroii 
ce avea de interpretatţ., 


Doar d-na Silvia Fulda și 
d-nii Nicolaide și Ion Aurel] 


Manolescu merită menţiuni 
speciale, D-na Silvia Pu'da a 


i realizat în maniera sa perso- 


nală rolul amuzant al provin- 
cizlei pe care capita'a o 
schimbă cu desăvârşi:e. 

D. H. Nicolaide, după atâ- 
ţia ani petrecuți în culisele 
teatrelor de reviste, merită 
să fie felicitat pentru  so- 


brietatea cu care a înţeles 
să interpreteze un rol care 
se preta uşor la șarje. 

De asemenea d. Ion Aure) 
Manolescu într'un rol deose- 
bit de acelea pe cari le-a in- 
terpretat până acum a schi- 
ţat un tip amuzant de pro- 
fesor de limba tagală. 

D. Mișu Fotino a interpre- 
tat rolul unui craiu de 50 de 
ani cu multă bonhommie și. 
adestori, chiar cu humor; 
Boiby, însă așa cum a înţeles 
dânsul să-l prezinte avea prea 


evident acei 50 de ani ai tex- 


tului, pentru ca să-l mai ad- 
mitem și în chip de cuceri- 


tor (iar textul prevedea şi 


lucrul acesta). 


mai decât, lipsa  proporţiei, ci 
zăsirea justelor căi de revelare, 
care, între anumite limite, pot 
îi disproporţionate, 

Nu e vorba în cazul urîtului 
estețic de o teamă reală de ne- 


- cunoscut, ci de o curiozitate, In- 


dreptarea noastră către opera 
de. artă se face din dorința de a 
cunoaşte cât mai multe laturi 
necunoscutului. Parcă am zice: 
la să vedem ce fețe mai are, 
căci în realitate ne căutăm as- 
pectele propriului nostru necu= 


noscut, al propriului nostru sus. 


flet. In frământarea lui interi- 


oară, ca să scape de ghiarele 
propriu-ui său uriîţ, artistul îşi 
pune gura pe rană și mușcă, își 
smulge cangrena și o scoate la 
iveală, să se dumirească ce e în 
adâncuri, să se liniştească. A- 


ceasta e op2ra de artă, iar ar-: 


tistul este un pescar vestit care 
scoate din fundul mării ființe 
ciudate. Inspre el alergăm ex- 
clamână: „Ce ai mai scos, ara- 
tă-ne să ne vedem? Cum mai e 
necunoscutul din no:?”* "Toate 
astea fără teamă de el, cum 


- ne-am duce în fața unui leu în- 


chis într'o cușcă. Dar când fața 


nouă nu e prezentată, când leui. 


nu € în cușcă, intervine vech-ul 
memeftoi -mori: ar putea să fie 


UNIVERSUL LITERAR 


DP 
V ul | | [ 
A fi 





S 


eu anti 
i i 
| 


fii 


D. Jon Toneanu, în rolul 
gras al piesei ne-a făcut să 
ne gândim cu melancolie li 
vremile când mal putea 
susţine un rol de bază într'o 
piesă. In cazul unui insuc- 
ces, dânsul este primul res- 
ponsabili. 

Tot aşa cum responsabili 
sunt şi acei cari au convin- 
s'o pe d-na Viorica Vrioni 
(ceva mai netalentată decât 
o elevă din anul L:dela con- 
servator), că poate juca tea- 
tru. i i i 

D-na Maria Magda și d-nii 
Chr. Duţulescu (intrun roi 
prea mic), Șt. Decu și G. Mă- 


|! 
i 


| 


„rutză (element cât se poate de 


util pentru orice teatru) au 
întregit distribuţia piesei. 


TRAIAN LALESCU 








CINEMA SCALA: „LUIZA“ 


Sinusoida  entuziasmului cu 
care a fost întâmpinată de către 
public fermecătoarea Allida Vali 
ajunge cu actualul fim la teme 
peratura normală, 

In cariera actorului, de foarte 
multe ori elementul „talent” nu 
poate lupia contra naturii, când 
aceasta și-a pus o amprentă prea 
clară şi prea îndiscretă. Din care 
cauză actorii din această catego- 
rie nu pot juca decât un singur 
gen de roluri, | 

Rolurile, dacă nu concordă cu 
felul lor carâcteristic, dau impre- 
sia de travesti prost întocmit. 


_Fapt cu atât mai adevărai cu cât, 


atunci când îi vedem jucând în 
roluri cari nu li se potrivesc, a- 
vem o impresie penibilă de fals. 
de  mistificare, pe care-am 
vrea-o înlăturată spre a. vedea 
cât mai -neîntârziat ceeace sim- 
țim că este felul de a fi „auten- 
tic” al actorului. 

Este cazul cazul Allidei Vali în 
Luuizo” 


ADRIANA NICOARĂ 










Ni 


A tt h 
Ă n Alt „dl 
uta d 


IN ECRAN in ECRAN. 


Câţi, din cei instalați comod 
în fotoliile de pluș ale cinema- 
tografelor din centru, se gândesc 
la „viața” pe care a avut-o şi, 
7aai cu seaniă, o va avea filmul 
ce rulează în faţa los, la prima 
lui vizionare. 

Este atâr de ciudat și înspăi- 
mântător de banală, calea pe 
care o ia — cu regularitate ma- 
tematică — un film... | 

Ese gata, adunat în cutii de 
tablă, din „Uzina de -başme” și 
apoi o porneşte hoinar prin țară 


„sau chiar peste hotare... 


Isvor de grai și cântec... 

Aţi observat cum  îmbătrâ-. 
nește un film? _ 

Asistând la ultimele clipe ale 
unui film, gi impresia că te afli 
la căpătâiul. unui muribund... 

Ai impresia că-ți  priveghezi 
un prieten... 

Dela primul său cinematogruj, 
cânu își vrăeşte epoca de glorie, 
filmul trece pe planul ai doilea, 
pe un alt ecran și de aici, din 
ecran în ecran — urmând calea 
dieții, care, atunci când te cla- 
tină, nueți dă voe să te mai ri- 
dici, ci te sgâlțâe, până te pră- 
bușește — îl întâlneşti, bătrân, 
înfirm şi mohorit, rulând mono- 
ton, pentru a nu știu câtea oa- 
7ă, acelaș repertoriu, pe ecrunul 
unui cinematograf de cartier, 
care de cele mai multe or; îi 
închee cariera, în tusea şi hârâ- 
eiile unui aparat prost şi deţect. 

Şi apoi, peste ani şi ani, când 
l-ai uitat, dai peste el în fundul 
unei magazii, dacă nu cumva 
a fost căsăpit și vândut, cu me- 
trul, pentru cinematografele de 
copii, 

„„A. fost odată un film, care 
ţi-a plăcut... 

. 

Fără îndoială că aţi intrat în- 
trun cinematograf de mâna a 
doua, când, la un moment dat, a- 
paratul îşi uită mis unea lui şi, 
trecând peste nervii şi mentali- 





tatea civilizată şi actuală a spec- 
tatorilor, îi „plictisește” cu niște 
umbre cari se mișcă fără rost. 
îutr'o muțenie perfectă... 

Nu se aude mici cel puțin un 
vian, care să cânte „Dunărea Al- 
bastră”, așa cum erai obișnuil, 
iubite cititor, să auzi, cu ani în 
urmă, când te duceai s'o vezi, 
tremurând, pe pânză, pe Bar- 
bara Ulrich, să plângi pentru 
Lilian şi Dorothea Gish, în „Cele 
două orfeline”, ori să te înspăi- 
mânţi, de cele 1000 de fețe ale 
lui Lon Chaney... 

Nu mai răscoli prin rafturile 
cu aceste umbre... 

E prea mult praj... 

Sunt ei mâcinaţi de vreme și 
întorși asupra lor.. 

Nu-ţi vâri mâna printre ei... 
Sunt mucegăiţi... Putrezi.., Miros 
4 Mort... 

Sunt cadavre vii, ale neadap- 
tări, 


Ați plâns la cinema?... Cred că 
da. Şi eu... Desigur că nu e om 
care să nu fi plâns la cinema, 
sau care să nu păstreze tendințe 
de-a plânge, dacă până acum nu 
4 sa îvit ocazia... 

Aţi plâns vizitând o fabrică 
de pălării? Aţi plâns, privind un 
cutomobil... o locomotivă... o fo- 
tografie... (dacă nu vă amintea 
ceva duios și personal)? 

S'gur, mu! 

Dece? 

Ce va determinat să plângeți 
la cinema? 

Să nu spuneţi arta... 

Arta nu poate fi dată prin 
maşini. Ea aparţine, sută 'n su- 
tă, omului, 

Atunci aţi plâns pentrucă ima- 
ginea aparatului, fără să vă ri- 
dice până La, nivelul artei, se 
scoborga până. la gustul vostru. 

Ați plâns la cinematograf, 
pentrucă este singura mașinărie 
cu spirit uman... 

Este realitate crudă, ca și via- 
ța și tocmai acest realism îl îm- 
piedică de-a fi artă... 

Când te duci la cinematograf... 
iu, „artistul”, te  mulțumești să 
spui. împreună cu „profanul”, 
şteraându-ti ochii. de lacrimile 
râsului sau plânsului: 

— „Nu stiu cum o fi, dar mie 
mi-a plăcut!...” 


PANAIT PIETRARU 





A MAI TRECUT O ZI. 


așa cum sunt amânate utâtea fapte, atâtea 
acțiuni, căci ne lipsește calitatea de a brava 
lucrurile. Câţi nu sunt aceia care lasă orice 
soluţie în seama timpului, în voia căruia se 
abandonează nepăsărori, ca în voia unu val! 
Astfel, e lăsat să treacă ceasul de har, pen= 
tru a scrie cu voință, altădată, aceleași idci, 
aceleași scene, dar nu pe: aceeași gamă, nu 
cu aceeași tonalitate. In definitiv, câţi nu 


spun, recitindu-și moi târziu 


poate cu pasiune, că le-ar redacta de astă. 
dată cu totul alifel, fiindcă altțel reacționează 
acum faţă de conţinutul acelor pagini! 
Horaţianul carpe diem, pentru a-i face și 
mai acut substratul neliniștitor care i-a dat 
impulsul, ar trebui înțeles ca un îndemn la 
autosugestia de a ne bucura de fiecare minut, 
„de fiecare secundă, dar nu cu frenezia celor 


ce invocă ceasul petrecerilor 


dau satisfacţii efemere unor dorințe momen= 
tane, ci cu intensitatea ce vrea să nu lase fără 
vibrația captată, fără prelungi ecouri, ca de 
pădure, repetate în sufletul nostru avid de 
niciun sunet, niciun 


împlinire, de creștere, 


(Urmare din pagina I-a). 


întrun recent 


Pagini scrise 


nu desamăgim 


și orgiilor ce 


eveniment, nâciun aspect al vieţii, din care 


liber prin apropiere. Cam așa e 
şi cu atitudinea pentru urit. Te 
îndepărtezi, vorbeşti, te agiți a- 
răţi că aici nu e nimic revelat, 
dar teama veche care-ţi tremu- 


“ra pe vremi sub piele poate că 


sa travestit aşa: în urit estetic. 
Deaceea, poate, vrei să convine 
şi pe alţii că acolo e urit. în a- 
ceastă vorbărie și „atenție la 
urît”? trebue căutată şi originea 
criticii artistice. Din atitud:mea 
pentru frumos ea nu a putut ieși 
şi nici nu cred în posibilitatea 
“unei critici pozitive; care să 
prezinte cu maximum de lumi- 
nă opera de artă la care se re- 
feră, In această privimţă sunt 
tipice criticile plastice și cele 
muzicale: sunt, pur și simplu, 
vorbării. In fața frumosului se 
tace, în fața uritului se agită. 

Cu aceste sublinieri trecem la 
ultima parte a discuţiei noastre, 
la urît ca act imoral. Ii mai zi- 
cem actului imoral și rău, tapt 
care, în mare măsură, ne va a- 
propia de punctul nostru de ve- 
dere. Teama noastră de necu- 
noscut se evidențiază, de necre- 
zut, mai bine ca în. celelalte ca- 
zuri, aici. Anume cum? Este ne- 
îndo:os că actul moral e de do- 


“ tăenjiut: spiritual şi prin aceasta. 


e e iu] 


prezintă caracteristica neprevă- 
zutului, a  spontaneităţii, am 
spune a capriciului. Atunci din 
această . direcție necunoscutul 
ne-ar putea surprinde. E bine 


să precizăm că surprinderea, ne= 
prevăzutul este o formă a ne- 
cunoscutului, Deaceea important 
nu e atât să știu cine mă lo= 
vește, :ci. când, Acest „când” în 
lumea spiritului poate deveni 
„oricând”, Ceeace trebue să fac 
este să exclud posibilitatea sur- 
prizei din orice direcţie, ca să 
nu-mi mai fie teamă, ca să fiu 
liniștit. In acest stadiu de evo- 
luție, stadiul vieții morale, ne- 
cunoscutul nu mai e prezent ca 
o forţă, ci ca un neprevăzut 
porniț dela semeni. Necunoscu= 
tul-forță a reușit ca să-l încă= 
tușeze ştiinţa, să-i prindă legile 
de manifestare. Cel ce a mai 
rămas este necunoscutul consti- 
tuit dim toți ceilalţi faţă de ins. 
Cu aceştia el nu trebue să 
rămână iarăși singur. Deaceea 
societatea s'a organizat, pentru 
'spulberarea fricii fiecăruia, du- 
pă modelul naturii, încercând 
să-și asigure, la maximum și în 
domeniul spiritual, prevederea. 
A fixat legi, care după unii le-a 


“intesierizat fiecare individ 'şi a: 


fiece zi ne șterge o nouă şi neînlocuibilă vir- 
tualitate, pe care n'am realizat-o. + 

Nu ne îndoim că titlul acestor meditații 
sunt doar un preambul la un viitor itinera- 
viu și îndemn de a căuta pacea, nu o hime- 
rică fericire, a pus din capul locului unora 
problema timpului 


și a destinului, tratată 
studiu al d-lui C. Rădulescu 


Motru. Alţii sau gândit probabil ia jonglerii 
metaţizice, cu care am fi putut da o oarecare 
pudră documentară acestor rânduri. Am evi- 
taț însă asemenea incursiuni, fiindcă pentru 
fiecare om intuiţia timpului e o reacție pru- 
fund personală. Simţi timpul obosind — şi 
aceasta nu înseamnă că implicăm efortul, ne- 
cesar continuării unei activități, despre care 
cred unii psihologi, ca Pierre Janet, (ca să 


total pe cei retranșati în for- 


tărețele psihologiei), că e un element primor- 
dial în geneza timpului, fapt pentru care con- 
ştiinţa lui ar fi foarte palidă la copii, care 
nu fac eforturi (afirmaţie falsă), căci obo- 
seşti chiar așteptând, — 
obosind și fiecare din noi oboseşte altfel... 


simți deci timpul 
ION ȘTEFAN 
devenit moral, după alții, din 


contră, fiindcă a fost moral și-a 
făcut legi. Problema aceasta, a 


* apriorităţii legii morale nu ne 


poafe împiedica discuţia şi de- 
aceea nu ne oprim la ea. Omul 
moral, într'o măsură, deci s'a 
mecanizat în interesul prevede- 
rii acţiunii lui de către ceilalţi. 
El trebue să înceţeze de a mai 
fi prilej de nesiguranţă, de tea- 
mă pentru alții. Când rupe însă 
lanțurile moralității devine iar 
sperietoare, trece din nou în 
câmpul necunoscutului şi a! ma- 
nifestărilor neprevăzute. El să- 
vârşește un act care în mintea 
noastră e generator de urât. 
Toate elementele însoţitoare ies 
atunci la iveală: fuga sub forma 
ei spațială și verbală, ca rezul- 
tat al neliniștei interioare că 
am puteu fi striviţi, 

Inainte de a încheia, vom mai 
scrie câteva rânduri despre va- 
loarea trăirii individuale a a- 
cestor spețe de urit. Nu vom 
spune nimic despre forma cea 
dintâi descrisă, din cauza mo- 
dalițăţii sale inconștiente de ma- 
nifestare. Despre celelalte trei, 
însă, sunt unele lucruri de spus. 
Valoarea -trăirii individuale: e 


12 Septembrie 1942 aie 





















rea Teatrului Românesc. : 
"Dacă ne îngăduim să discutăm 
înștiințările  dactilografiate şi 
lipite pe ușile coridoarelor 'Ta- 
truiui Naţional, aceasta o facăm 
în graniţele bunei cuviinţe, ne- 
voind să prejudiciem astfel in- 


pledăm cauza cuiva — lăsând 
deoparte suscepiibilităţile călca- 
te pe bătături, — descoperim o 
fațetă tristă a proverbiaiei DRA- 
3OSTE DIRECTORIALĂ ! 
Actorul *** a cerut să i se apro- 
be o întrebuințare fericită, în- 
tr'a piesă, la un teatru particu- 
tar. Natural, îără să desangrene- 
ze bunul mers al instituției de 
unde pleacă; pentru un împru- 


asupra  distribuţiilor, 
tacă Actorul *** nu-i în prag de 


și încredințează ” Actorului *** un 
rol de trenă. Dece? Nu pentru 


tribuţie, ci pentru regizarea unui 
joe cunoscut în lumea teatraliş- 
Hlor: „tălerea crengei de sub pi- 
cioare”, Actorul *** refuză rolul 
1e trenă — Actorul *** ţinuse a- 
cum câtva timp o stagiune în 
spinare! — şi Direcţia, în trun- 
tea Comitetului de disciplină, 
“ancţionează pe Actorul *** ? 

Am înșiruit desfășurarea aces- 
tui „teatru în Teatru”, nu pen- 
“ru cititori. — Pentru Sindicatul 
Actorilor ! Cel care ar trebui să 
apere interesele actorilor, lipseș- 
'e din Comitet. Camaraderia de 
xeneraţie şi-a făcut de mult ulti- 
mul drum... Să-și amintească 
Domnii camarazi ai Actorului *** 
"ă sunt copiii lui Nottara — sunt 
copiii lui Liciu. De'a părinţii cari 


trebuie să păstreze și o fărîmă de 
dragoste camaraderească A 


"are seară îţi împrăştii visurile şi 
1gohiseala unei vieţi, între rampă 
şi rivăiți, 

„Atât pentru acum ! 


TERMOCAUTER 


ma; rânduri pentru bipezii ale că- 
cor „escrescenţe de obrăznicie”, în 
recidivă, cer intervenţia relativ 
medicinală a noastră: un. stylou 
neangajat senţimentata-financiar, 

Poate nu i-am fi găsit rost a- 
cestui „îmi dați voe” (la sfârșit 
de rubrică !) dacă nu ne-am fi 
trezit, întruna |iin zilele tre- 
cute, violentaţi, la radio, de vul- 
garitatea unui scenariu muzical, 


purile) dela un local de noapte 
şi „causerie”-ile unui june actor. 
Nu reproducem nimic ! : 


„între camarazi“ — vorba 


stă: dumneai de grădina de vară 
de pe Filantropia, dumnealui de 
sucursala lui Titi Mihăilescu, și 
altele și alţii...!). 

Afară din paranteză: noi ne ve- 
dem de meseria noastră ! 


m 


ina 





urîtului e legată de locul necu- 
noscutului. Aşa, în cazul. splee- 
nului, suntem veşnic cu durerea 
în mădulare, căci necunoscutul 
e cuihărit în noi. De aceea, în 
căutarea lui, tunelul se sapă a- 
dânc în suflet, uneori până la 
prăbușire, Ar fi Ge citat mărețe 
prăbşiri și tragice. Credem că 
trăirea acestei forme. de 
este cea mai semnificativă și de 
valoare, pentru destinul prome- 
teic al omului. In celelalte două 
forme de trăiri, tensiunea sufle- 
tească se îndulcește, ca în urî- 
tul estetic și tinde să dispară în 
cel moral. Tendinţa de a încătu- 
şa necunoscutul şi a-l plasa în 
afară de noi, e evidentă la a- 
mândouă speţele de urit: o încă- 
tușare materială, dar indiferentă 
și inutilă din punctul de vedere 
al conservării proprii — în arţă 
şi una utilă în morală. Prin a- 
ceste trăsături, ierarhia trăirilor 
e evidentă. 

In concluzie, putem spune că 
îndiferenț de celelalte elemente 


teresele nimănui. Căci, deşi nu 


Domn Director de Scenă! — face 
câteva tumbe. de ratat măscărici, 


+ păstra un nume de afiş în dis- 


Acela cu care în fie- 


Cerem doar atât: bun simț! 


urât. 


'e=nu învățat să te mişti în scenă, 


câre se adaugă celor patru ati- -- 


tudini sufletești, totuşi le acope- 
ră un singur nume, acela de 
„Urît”, fiindcă sunt produsul a 
trei realități corelate: necunose 
cutul, spaima şi fuga. . 


m 


. 


.. 


aaa 12 Septambrie 1942. 






Prezenţei perfecte din 
[i viaţa mea, aceste tim- 


perfecțiună. 


Ştefan Baciu, văzut de K, 
Hiibner 


SONETUL 


Pentru post e-un straniu ha:a-kiri, 
E patul lui Procugi, eo incercare, 
Un rod amar, un semn de întrebare, 
Ținut în ham de frânele gândirii 


Oricât ar (i imaginea de tare 
Şi-oricâ! de iuți şuvoatele iubirii, 
Cu sabia le retează, ca și sbirii, 
Abstracte norme, fără îndurare, 


La pândă ritmul stă, lovind cu rima, 
Precum cu-o ascuțită halebardă, 
lar tu începi cu tine însuți scrima 


Şi te fandezi dintr'un catren într'altul, 
Inveşnicind, în taină, la mansardă, 
O rece trudă — parcă ai fi aliul. 


OM 


Mă fură timpul! Daii-mi tot ce este. 
lub'rea, lecr.mile, dați-m! ura ! 
Tristsţea grea ce-mi bâniu'e făptura 
Va îi de astăzi numai o povesie. 


Câte femei îmi otrăviră gura 

Şi câte mă urmară sus, pe creste? 
De cs să cred în visele acese, 
Când - bucuriei i-am gustat tortura ? 


M'am dezlegat de tot ce mă legase 
Și singur sunt, cu inima senină. 
Ca o cetate printre-atâtea case 


Infrunt cu pieptul vijelia vieţii: 
lar uneori, în aspra msa lumină 
Se-opresc în rugăciune toți drumeții, 


DETRACTORILOR MEI 


Prostie sfântă, dar căzut din lună, 

" Te înțeleg, căci tu ești Inceputul | 
Dar râsul meu mai aspru decât cnutul 
Disprețul meu întreg o să il spună. 


În fața ta mă'nchin, ești Absolutul, 

Eșă un strănut ce s'a visat furtună, 
Eu te admir: dar cine o să-ți spună 
Că-i greu să'mbrăiişezi Necunoscutul ? 


Ce pieritoare ești, ce guralivă, 
Dar su rămân — sunt tocmai dimpotrivă | 
Te-aud lătrând și mă întreb cu milă: 


Veninul tău s-acelaşi, totdeauna ? 
Un lucru uiţi, tu frunte de argilă: 
Cu un scuipat nu murdăreşti laguna! 


ARS POETICA 


Nu'ncape'n versuri toată poesia, 

Cum într'o scoică nu se'nchide marea : 
- Cuvin'a tari, vă'nghite depăr'area, 

Cum în tăsii se pie:de clocârlia. 














Posţi, zadamic vă luptati cu zarea, 
Cu prașiia veţi lovi zădămicia 

Și nu veți prinde'n ritmuri melodia 
In care zsii au pu:ces Cântarea. 


Un stih e sânge, strofa 6ste trudă, 
Suntem fierarii cs din greu asudă. 
Izbind, mereu mai tare'n nicovală, 


Zâmbim, plângând în stranie tăce:e: 
Târziu, răpuşi de-o calmă oboseală, 
Ne auz:m: o muzică de sfere. 


BIBLIOTECA 


Atâția oamemi tac : dar câteodată 
Eu îi aud şoptind în tomuri grele: 
Un svon sonor de câniece rebele: 
Odaia'n ssa:ă tremură, voalată, 


Ce ochi de ghiată mă privesc din stele, 
Când zăbovese pe-o carte detioliată ? 
Cs dsqst straniu calea mi-o arată, 

Spre luna rece, printre largi perdele ? 


Homer şi Sheiley, Byron și Horaţiu 
Pe-un negru raft sfdează veci de ghiață, 
Creacând mereu prin ei, pe-acelaşi spațiu, 


Ps care-l judec eu. fumând. alens, 
Vi:sând un singur vis, o'nireagă viaţă. 
De undava, surâde Diogene. 


MINUTAR 


Revarsă-ţi peste noi belșugul, clipă. 
Ap-opie-te să-ți aud bă'aia, 

Sonoră azi: tu nu ești cucuvaia 

Ca umbră dă din strania-i aripă. 


Râzând te vreau, s'acoperi hărmălaia 
Ce'n târg, sonor și gxav se întrpăl 
De mult te-aștept — dar veşnicia-i pripă, 
Sau foc ds câlți ceși arde pălălaia, 


In apa vis inima ne-o scaldă, 
Să bată azi mai tânără, mai caldă, 
Vuind ca râul ce se varsă'n mare, 


Dar se topește șerpuind în deliă | 
Te-agtept, o clipă ageră şi sveltă 
Să te'ntiripi din omice solare | 


RUNC 


domnului George Fotino 


Întâi a fost o besnă-prin -părdure, 

Stejari și brazi se înnălțau în zare, 

Când urşii b.uni, flămânzi de'nsingurare 
Au trezărit la svonul de săcure. 


Rumâui bărboși au scăpărat amnare 
Și în hăţiș de ferigă şi mure 

Au piins lumina cerului s'o fue, 
Tăind cu sârg o sfoară de cărare, 


Apoi colibe au purces să crească, 
C'un smoc ds siuf suind siângaciu spre soare: 
Un pui de doină '“ncepe să soptească 


Şi'ncet, o altă viață își ia sborul. 
lar în adâncuri negre de ogoare, 
Cresc rădăcini ce leagă viitorul, 


SONETUL VACANȚEI 


O, dimineţi mai clare ca isvorul, 
Vă strecuraţi în mine printre gene 
Să toarcați, rar, o ho-botă de lene 
Și să plecaţi cu vântul, plezitorul. 


UNIVERSUL LITERAR 





Amiezi fierbinţi, ca rodul din poiene, 
Cu pl ne t&vi, cu vinul, cu ulciorul, 
Azi n'ace visul aripi să-şi la aborul, 
Când îl momiţi cu sunste viclene. 


“lungi dup'amiezi de scris şi hoinăreală, 
Aleargă doru'm mir'sti ca ogarul : 
Odaia se înnsică'n to: -opeclă. 


Seri sifiăipceal când, râsul şi taifasul, 
Tovarăşi sunt cu șahul şi tiniezul, 
Şi nopți. Când numai câiniişi ceoarcă glasul 


BIROU 


Fumează dincolo de geamuri strada— 
E tot ce vezi. Și-o coală doar din cerul 
Pe cae alții-și dexpănă echerul, 
Dosare pline își încep parada. 


Acestei lumi tu nu-i vezi temnicerul 
Și'n nemişcare îi presimţi bu:ada : 
Condeiul tău azi nu mai este spada 
Cu care spargi oglinzile și gerul, 


E doar un toc, o aripă de gâscă. 
Tu nu credeai, și poate eri ai râs că 
"Un şei burghez îţi cere semnătura 


Pe un birou cu acte şi cu gume. 
Dar aztai tot: un lanţ stupid de glume... 
Mașini de scris te ame;esc cu gura... 


REPREZENTAȚIE DE ADIO 


— Dămi smokingul, mănuși!e şi clacul, 
Dă-mi zâmbetul din zilele solemne | 

Ce vrsa tristețea asta să însemne ? 

Mă duc să mor. Atât! Nu-i mult. Ce dracul ? 


Iubita mea, nu vrei să dai pe semne 
Acestei guri, obrajii tăi ca macul. 

Vreau buzele, şoptindu-mi stins: săracul, 
E ţeapăn ca mormanele de lemnel 


Dă-mi, de pe masă, ciobul de monoclu, 
Aşa! Dă-mi pelerina și bastonul ; 
Am haine negre, însă nu sunt cioclu: 


O spune, clar, grimaia din arcadă. 
Aripa grea când și-o aduce svonul, 
Valsând grațios, luceatăru-o să cadă! 


HARTĂ 


ga . Motto: „Ce frumos este la 
voi la Buâuteșii! Ni 





7 ul care doarme'n prat de soare, 
Eu nu l-am cuăgseut decât din spuse, 
Dar umbraii gteu pe iruntea mea căzuse, 
Când mi-ai vorbit de tulburea-i coloare. 


Tu treci prin el cu verile apuse, | 

Și vezi cum vremea macină zăvoare, 
Cum molii rod prin scoarțe și covoare, 
Spunând atâtea cântece nsspuze. - 


Zâmbeşte-i candidă, ca altă-dată, 
Și azi, când treci în sbor, ducând cu tine. 
Înteaga-i noulaie demodată 


întocmai ca pe-un câ'ne prinsa în egardă, 
Hai, poartămă prin el printre verbine, ea 
Acum când tâmple prinde iar să-mi ardă 1 


INTERIOR 


Pendulul e. Și parcă nici nu este. 
O etajeră. Umbră și perdee, 
Acsst „Carco” atrăfulzetai-de rele, 
Işi mal topește neciia 6 pe creste, 











Un ram, ca o pereche de bretele, 
Cu frunze moi îţi bate la fereste, 
E omicul ce-și plimbă mersul peste 


 Acecată lume fără de zăbrele. 


Priveşte | Ca o muscă moare ora. 


“Striveşte-o dar sub alba scrumieră, |, 


Și-așteaptă iar să iasă auro-a | . 


Apoi priveşte-ți fruntea în pantoi, 
Omoară o. lalea în butonieră, 
Gândeşte, taci și spune numai: fl. 


DISTRACȚII 


Te'mbraci frumos şi ieși apoi în piață, 
S'admiri și tu: un om, un câniec poale: 


“Un megafom' răcneșie peste toate, .  -.: 
„Tu mori mereu, aflându-te în viaţă. E 


: Un public demn, semej proptit în coate, .- 
Digeră lent o porție de rață, ie, 
„ Visând din sează pânăn dimineață 


O viziiă cu soacre și nepoae. 


Un film grozav, O porțe de'nghejată, 
Un tur solemn pe-aleile grădinii. 


„O, de-aş trăi și azi ca allă dată!” 


"Un fzas ce prinde prai — o sperietoare, 


Ferită da antenele lumiaii, 


O săptămână. lar o sărbăloare. 


CAPUL DE RĂŢOI 


„domnulu G, Ciprian 


og logica și pălăria tare. 


Trăiască tumbele şi nebunia | 
Noi nu clădim ideia cu mistria, 
Ci răsturmnăm un ins cu-o întrebare, 


Burghezul domn pricepe veselia 
Doar când surâde știrb, în guta mars, - 
Şi-o lacrimă țâșn tă la n'&mplare, 

Ii pertorează ca un cui chelia. 


Amar și vai cui își zâmbește'n barbă : 
Frate-nizăm cu omul ce se rade , NEA 
Și iubilând î pomi, sculpăm îm iarbă. 
Hei, la o parte, doamnă disciplină, 
Tu eşti stricata cea mai cumsecade 


_In veacul ăsta plin de natialină, 


CONSERVATOR 


lui N. Al. Toseani 


Noi suntem marii mimi dar încăn iașă, 
Dar nu-i nimic | Al nosiru-i viitorul | 
Şi de lovim în idoli cu picorul 

I mângâiem cu-o mână pălimașă, 


Sesam, desch'de-te | Schimbăm decorul, .. 
Plecând naivi pe-o navă nărăvașă, 
Cu zeci de inimi pe subt o cămașă, 
Ce ioate or săşi iee, cândva sborul: 


Hamlet, Polon'us, Metternich, Horaţiu, 
Se luptăm noi deavalma, laolaită, 3 
Cu umbra lor umplând același spa 


Opreşte, tinerete, tu, nebună — 
Te r&splătim când am ajuns la haltă 
Cu leaia noastră de o siea pe lună. 


ȘTEFAN. BacIE | 








De dragul lui 


lon Minul=scu 


(Urmare din pag, I-a) 


Vâslina din gesturi şi isbucnind spre 
cer pe frazele țpale în note acute, 
făptura  marino-celestă a scriitorului 
se rupea din grup și se năpustea în 
aoaptea iăptoasă a Capitalei, urmărită, 
mult timp, pe străzi, de paşi timizi 
ai celor doi studenţi... 

Amestecul acela bizar de scafandru 
şi curcubeu era Ion Minulescu, iar stu- 
denţii car. pesculau umbrele scriitorilor 
prin viiminele „Cepşei”, erau poetul 
Nicolae Milcu şi semmnatarul acestor 
rânduri, amândoi ven ţi din oraşul nos- 
tru de provincie la Bucureşti, la uni- 
versitate, cu buzunarele doldora de vis 
şi manusorise „ 

Incă din clasele I:ceului, ştiam pe 
dinsfară „romanţele peniru mai târ- 
ziu” și legănam pe apele verzi aleme- 
lancoliei noastre adolescente corăbiile 
muzicale şi. yachturile colorate ale fan- 
teziei minulesciene. 

Aşezaţi 'ângă foc, cu volumul de poe- 
me pe genunchi, şcolarul Milcu şi cu 
mine recitam grav „romanţa celor trei 
corăbii“, sau ne lăsăm furaţi de muzica 
oraşulu: „in care plouă de trei ori pe 
săptămână”. când nu şop'eam amândoi 
deodată: „Guerlain a botezat partu- 
mu! voilă pourquoi jaimas Rosine..” 

Cu poamele lui Ion Minulescu în su- 
flet am venit amândoi în Bucureşti, 
pentru ca, în puţin timp dela sosire, 
să descoper m şi potul, „în carne și 
case”, prin intermediul indiscret al vi- 
trinelor „Capșei”. Examinat, pe furiş, 
pr:n geamul caienelei, poetul „Rosi- 
hei” era pentru noi o apariţie bizară. 


la a cărei realizare fuseseră parcă 
invitate toate capriciile fanteziei, Căci 
persoana fizică a poelului părea, pe- 
atunci, şi mai „trăznită" decât părugeră, 
poate, romanţele sale, prin anul „una 
mile și nouăsuie opt, îmi pare..”, unui 
public ctitor copleşiţ de mirare... 

Peste oche'arii gigantici, isbucnea, a- 
narhic, un smoc de păr, întunecând pe 
jumătate o lentilă; Ja gât, o funiă, 
muiată în toate culorile, stătea des- 
cumpănită, cu o aripă ctulită spre zenit 
și cu alta ciușttă spre nadir; par- 
des:u multicolor, havană groasă, borsa- 
lină uriașă, mâini care, ca nişte lopeţi, 
băteau într'una o mediterană imagina- 
ră, strigăte dese, ascuţite, şi, perma- 
nent, un șal cu care poetul şiersese 
parcă paleta lui Tonitza şi pe care-l 
lăsa să fâifâe, pe stradă, ca ua steag... 

Pândindu-] la colțul „Capgei“ să iasă 
din cafenea, poetul mi se părea aut 
do susceptib 1 celor mai violente fan- 
tezii, încât mă aşteptam să-l văd apă- 
rând, într'o zi, cu părul văpsit în ver- 
de, cu Baudelaire, sau ch'ar scoţân- 
du-şi, cu eieganță, din pardesiu, un 
br.c'u, şi retezându-şi, grațios, urechia, 
ca Van Gogh... 

Dar, de-atunci, din zilele adolescen- 
ței mele, şi până astăzi, Ion Minulescu 
nu și-a văpsit nici părul, nu şi-a c'uu- 
tit nici urechea, ci a rămas acelaş bur- 
ghez de rară omenie, pigmentat nu- 
mai de acea „trăzneală” sfântă, comună 
ze.lor şi poeţilor. A rămas acelaş su- 
[let cald, exhuberant şi plin de încân- 
tătoare naivitaie, — după cum a rămas 
acelaş mare poet. 


Rar au avut scriitorii tineri un pPe- 

ten mai sincer, mai atent aplecat peste 
tmen.ele unde i se pare că smte o fe- 
bră adevărată, mai cală stătuitor şi sti- 
muw'ator, ca Ion Minulescu, 
* L-am văzut la şezători literare, în 
provincie, în m jlocul seriitor.lor mai 
tineri — unii aparţinând celei mai 
proaspete generații de „candidaţi la 
vis” —  încurajându-i,  confiândurle 
mici „secrete” tehnice peniru a obţine 
efecte artist ce în faţa publicului, exta- 
ziându-se înaintea unui vers frumos 
și bucurându-se ca un copil la fie- 
care succes dobândit de un tânăr, 

Desăvârşit camarad de scris, fără a 
arbora zâmbete caustice sau a rosto- 
goli priviri spadasine care să înmoale 
genunchii poetului tânăr venit în 
preaima-i, „nenea Minu” e, permânent, 
bonomul. plin de tanăreţe, care întoar- 
ce spatele orgoliului arogant şi priveşte 
în faţă prietenia, or'unde, la o şeză- 
toare, ia o agapă, întrun compartiment 
de tren, sau la o mică bârfeală scr.ii- 
toricească. 

Nu-i plac, evident, siropurile literare, 
îi e groază de acadele şi contette li- 
r'ce, şi caută să stimuleze gustul „ti- 
nerilor” spre metatore îndrăzneţe şi 
surse inedite de inspiraţie, 

— Mă, ţipă „nenea M nu” la octava 

sa preferată, mă, șiiți voi de unde 
purcede poezia „romanțelor pentru mai 
târziu”? Nu din Laiorgue și dn Ver- 
iaine, mă, nici din Pauli Fort și sim- 
boliştii ăia, mă, ci dela Depărățeanw, 
mă!.., Mirați-vă, mă, cruciţ.-vă, mă... 
Dela Depărăţeanu, mă... 
- ŞI, snânzurând cuvinte'e pe porta- 
tivele de sus: ale vocii, aâmi'ratorul iui 
Depărăţeanu — „precurser modernist” 
— dec'amă, legănându-se la dreapta şi 
la stânga: | 


Damicela de caro 

Spune lumii cam fost un... 
O iubeam ca un nebun, 
Nu ştiam că este 0... 

Nu «e scriitor tânăr care, participând 
alături de Ion Minulescu la o şeză- 
toare în ţară, să nu se fi întors acasă 
cu d'rofa lui Depărăţeanu pe buze şi 
cu imazina lui „nenea Minu“ spunând 
versuri pe scenă, împingându-ie spre 
public cu mâinile și ilustrându-le cu 
zeci de m şcări ale capului, ochelari- 
lor. spatelui şi picioarelor. | 

Și, iarăș, nu poate fi licean sau stu- 
dent care să nu ştie pe d nafară câteva 
„sTomanţe” minulescierie, ori cel puţin 
„romanţa celei care minte!, Şi dacă 
nu le ştie, înseamnă că nu e licean a- 
devărat, că n'a boinărit niciodată prin 
vis, că adolescența lui, săracă, nu s'a 
îmbarcat nicicând pe vreo galeră țrans- 
parentă şi că ochii lui mau ars nicio- 
dată de febrele sî.nte ale celor şapte- 
sprezece ani.., 


Literatura lui Ion Minulescu — căci 
lângă poezia sa aşezăm şi cărțile de 
proză și, mai ales, teairul său atât de 
interesant — nare nevoge de reverenţe 
galamte, nici de omagii de complezenţă. 

Ea este bine definită, între frontie- 
rele ei proprii, trase puternic, și stă 
sub zodia marilor autenticităţi, 

Literatura lui Ion M nulescu este pn 
act major, un concert masiv cu bogaţi 
diezi la cheie, un aport viguros, plin 
de prest'giu, fecundat adânc de-o per- 
sana! tate puternică, integrală, 

Ion Minulescu a spart zăgazuri, a 
dinamitat dizurile unei anumite men- 
talități  Iiterare, a călcat, zâmbtor, 
peste anch'loze şi reumatisme, şi a fost 
mertu el, numa: c!, navigâna liber în 
apele lui independente. 

Obst narea de a-i căuta în poeza 
streină țărmurile. dela care a plecat, 


a numai excesul unor amatori de for- 
mule pedante, chinuiţi de obsesia de a 


găsi geneze, de a complica totul şi de: 


a pune orice'ac' de creaţie sub sulima- 
nul unor comentarii de snob cultural. 
Tentativele de a-i stabili descălecaturi 
din grimasele și tumbele amare ale lui 
Jules La 'orguc, din muzcalitatea lui 


Paul Verlaine, sau din viziuni le chroma- 


tice ale lui Rimbaud, rămân cu totul 
gratuite, căci Minulescu nu deseziecă 
decât din el însuși, d n marea lui forță 
imterioară de vis şi adâncile-i zăcă- 
minte muzicale, 

E! nu e nic. simbolist, nici moder- 
nist, nici avangardist, ci numai un 
mare născocitor de frumuseți și unduiri. 

M nulescu a pus versului patine noui 
pentru a luneca pe oglinzi de opale; a 
găsit orgi profunde cu sunet Necumos- 
cut, până atunci, în poezia noastră; a 
organizat "expediţii noui pe mări cu 
foşniri eoliene; a crelat obsesii şi nos- 
talgi; a aruncat în aer piatitud:nea 
versului obosit şi convențional; a 
speculat, cu o rară virtnozitate, culva- 
rea. şi sunetul, şi a strigat cuvântului 
limfat' e şi timid: fii nou şi temerar, 
desbracă-te şi arată tuturor că sub că- 
maşa asta sârentuită ai canmnea frage- 
dă şi aromată ca o piersică mustwoăsă! 

Inoitor al lexicului poetic. autorul 
lui „De vorbă cu mine însumi“ se pla- 
sează categoric lângă ceilalţi doi mari 


împrospătători moderni ai vocâbularu- - 


lui revoinţionat, TF. Arghezi şi V. Voi- 
culescu. Neologismul lui M'muloscu 3 


însemnat un act de adevărată răscoală 


estetică şi a dat lirici, sale o sevoare 
particulară şi o extraordinară putere 
de avdiţie. eo'orată. Poezia m nulescia- 
nă nu se rezumă Ia decorativ şi muzi: 
calitate exterioară, ci, lângă nuanţe, 


unduiri raf.nate și forță de vis, sa este, . 
în primul rând, o iechnică inedită, . 


Complex, scriitorul sigilează, cu a 
celeaşi pecet.i personale, o preză "Tiie- 
rată îmbibată de fantezie, causlic.fa-e, 
auto-ironie - şi vervă. Stil propriu,; -t6- 
merar, spărzător de fron:uri, în spe- 
cal în „Corijent la. Lmba. română“ și 
„Trei şi cu Rezeda patru”. - 

O contr.buţie cu totul deosebită. mar. 
chează, totodală, teatrul -său, Iu. .dra- 
maturgia noastră clorotică, timorată in 
faţa problemelor de tehnică nonă,-lip- 
sită de curajul unei iniţiative energice 
care să spargă plafonul de paiantă' al 
unor formule surmenate, Bingur AO 


Minuleșcu a fost un dramaturg nou, țe- 


merar şi ofensiv, care şi-a expus ma- 
nechinele sale sentimenta:e în vlirine 


lam nate altfe!. decât la alții, şi pe care 


publicului luxat, .cu violență, de : pe 
fo:oliul comod al cozi ee einiaa > sale 
îacile, 

Ion Minutescu își aparține, Litera” 
tura lui e un port săpat, cu mână pro- 
prie, la malui mării, un port in care 


nu 1-a deranjat cu nimic stupefaoţia | 


toate galerele sale ancorate puternic, - 


poartă la babord. ua singur nume: ion 
minulescu, 


Astăzi, când autorul „manechiniilui 
sent.mental” face o tumbă de „armibt, 


at 


şi unulea an de.viaţă, — „dinealo” 'de 
sărbătoriri oficiale - (care, până . „asțăai, 


nici nu s'au ivit, de altfel), dincolo de i 


omagii fardae ş. de.0rice cuve 
sufocăte în convenţionalisra, dragosiea 
noastră cadă, acelor “tineri „îmbrăţi- 
şează, deopotrivă, pe 0m — si&iatiru 
și curcubeu — și pă minunatu! Vaza- 


“Bond selenar de pe bordurile celor mai 


tuilbv'ătoare corăb i care au navigat pe 
apele adoiescenţii noas.re, 


mia “RADU GYR: 








4 





Y rigul uscat, de afară, părea coborit 
din lună. 

O iumină rece se strecura prin fruin- 
zişul rărit, de toamnă. Suspiiiau din 
când în când brazii negri, răstigniți pe 
cer, între stele... 

Avea dreptate, trebue să o facem! Azi 
e noaptea nefirescului, a visului, a um- 
brei și luminei. Azi e noaptea lunei. 8: 
cade să fe sărbătorită. Nu vom arde 
miresme, ale căror flacări şi fum să-i 
întunece spiendoarea şi să-i alunze um- 
brele, nu-i vom cânta din harfe pentru 
a nu întrerupe imnul furtunos ai na- 
turii împletit din urlet de fiare, in 
muget de vânt, din susur de ape, din 
strigăt de paseri, din chemări ale ne- 
cunoscutului, din fragmentul acela de 
melodie, operă a nimănui, adusă din 
depărtări de valurile altor depărtări... 

Avea dreptate prietenul meu, trebue 
să o facem, acea plimbare în noapte, 
spre locul de după vechiie ziduri ala 
Brașovului, de unde se vede atât de 
frumos orașul. Era întunerec afară şi 
frig. Pădurea avea mişcări aproape o- 
menești, impresionante tocmai pentru- 
că știam că o pădure nu trebue să se 
poarte astfel, și pentrucă. pomii au 
crengi, nu braţe care să te cuprindă, ca 
in basmele cu zâne.. 

— „Al umblat vreodată, singur, într'o 
pădure deasă, pe noapte cu vânt?.. Cu- 
vintele sunau ritmat, ca versuri dintr'o 
poezie aproape uitată. Nu prinsesem 
sensul din ele, ascultându-le muzicali- 
tatea, ca, şi cum ar fi fost spuse într'o 
altă limbă, streină și necunascută, însă 
deogebit de melodioasă... (aceasta desi- 
gur pentrucă îmi rătăceam gândurile 
pe alte poteci). 

„„Și potecile gândurilor mele se rătă- 
ceau pentru a se reintâini la câte o răs- 
pântie şi întortochia din nou. Probabii 
că pe această alee rătăceau doar câteva 
gânduri exaltate ale fiinţei mele, în 
timp ce trupul se lungise obosit, pe ca- 
nâpeaua cu perne multe de lângă vatra 
în care mai pâlpâia focul, la mine în o0- 
daie, acasă... căci parcă eu nu mai eram 
eu... eram altcineva, altceva, un vis, o 
părere... Ştiam doar atât: că în faţa 
meă era Luna. Era Ea, era sis, Selene, 
Diana... Era zeița, puternică, rece şi rez. 

Obsedat de lumina ei, mă simțeam 
neliniștit ca sub apăsarea dragostei, a 
unei pasiuni neștiute şi nebănuite. Era 
ceva care se preciza ieșind din vag, cin 
pulbere, din adâncuri... „Selene, zeița 
rece a Lunii, începuse să ardă de o pă- 
tiniaşe dragoste pentru Endymion, tâ- 





=SELENIE... 


nărul păstor de pe muntele Lathmos. 
In fiecare seară cobora raze calde, mân- 
gâetoare ca braţe de femee, pe trupul 
tulburat al adolescentului adormit. 
Când se trezea uneori, sub apăsarea lor. 
mâinile lui întinse, rugător, nu puteau 
cuprinde decât răsuflarea neliniştită a 
vântului, iar Selene...“ 

— „„Trăești clipe de spaimă, fiecare 
foșnet te face să tresari, ţi se pare că 
ești împresurat, că te rătăcești, că, 
după ceasuri de umblet, recunoști un 
pom sau un trunchiu răsturnat pe unde 
îți aminteşti că ai mai trecut cu un 
ceas înainte. Te adâncești într'o beznă 
tot mai deasă, lăsând în urmă aceiaşi 
întuneric de nepătruns. Mi-amintest o 
astfel de noapte, pe Bucegi, odată, de 
mult, spre toamnă... 

Pădurea noastră, din seara aceasta, e 
tăcută ca o taină. Prin copacii aproape 
desfrunziţi, lumina nopţii se strecoară, 
așternând pulbera de stele, pe aleea 1n- 
cărcată de frunze uscate... ȘI în tăcerea 
nopții nu se mai auzea decât fâşâitul 
de mătase mototolită at pașilor noștri... 
„des pas ineffables, qui marquent dans 
les fables...“ 

Era atât de nefiresc să nască dra- 
gostea, între muritor şi nemuritoare, în. 
cât nici zeli, nici pământenii nau pu- 
tut să o înțeleagă. Și atunci legenda a 
devenit tristă, pentrucă dragostea era 
nefericită. Stăpânul zeilor a coborit ha- 
rul pe trupul frumos, dar supus destră- 
mărit, al tânărului păstor, adormindu-i 
tinereţea într'un somn veşnic. Astiel, 
de veacuri, Selene, zeiţa lunei, coboară 
acum ca și atunci, în fiecare noapte pe 
pământul suferințelor pentru a regăsi 
trupul adormit, dar viu, al întruchipă ii 
Prumosului... Frumosul proectat în eter- 
nitate, veșnicia lui, bucuria pe care o 
va trezi întotdeauna... Se adunau de la 
sine toate elementele unui esseu despre 
Artă. In seara aceea, însă, eram pornit 
mai degrabă spre fluiditatea poeziei. 

— Cum începe poemul acela de John 
Keats ? E un vers celebru... Cred că 
mi-l amintesc : „A thing oi beauty isa 
joy for ever...“ 

Mi-am dat seama că prietenul meu 
nu a înțeles rostul frazei mele. Este în- 
totdeauna foarte greu să pornești în 


UNIVERSUL LITERAR 


sus un fir de apă tumultuoasă, mai a- 
les când este vorba de firul gândurilor. 
Am tăcut, deci, pentrucă ar fi însem- 
mat să-l vorbese o limbă streină. Căci 


ei nu ştia poate nimic despre Selene, 


luna, nu ştia că va cobori şi în noaptea 
aceea pe pământ și că dorinţa mea era 
să-și regăsească dragostea, în mine. 

Privirile ne rătăceau departe, pe ori- 
zontul colţurat, al unor acoperișuri 
șterse de culoare, reduse la simple re- 
liefuri geometrice, cu muchiile accen- 
tuate de lumină. Iar. străzile și casele 
se pierdeau într'un fel de ceaţă cu apa- 
renţă lichidă. Așa cum le vedeam, in- 
hecate în lumină, acele acoperișuri de 
oraș păreau epave nesigure, purtate de 
valuri. Deasupra lor, ca o rămășiță a 
unei lumi pierdute. Biserica Neasgiă, 
contur întunecat, se ridica neclintită. 
Globul de alamă de pe acoperișul cio- 
potniţei avea pâlpâiri de flacără în 
noapte. 

Din când în când, în clipe cadențate, 
o frunză uscată, căzută lin şi legănat, 
atingea pământul, cu un sgomot de sbor 
de păsări, iar sunetul plin, atât de apro- 
piat că îl simțeam parcă înăuntrul nos- 
tru, al căderii unei castane, stârnea 
ecouri, întrerupând gânduri hoinare. 
In felul acesta, din visări și tresăruri, 
paşii ni se îndreptaseră, dela sine, la 
poalele vechilor ziduri, — zidurile ce- 
tății de altădată, care se ciopleau cu 
asprime în oglinda neagră a cerului. 
I-am privit îndelung acel cer al tutu- 
ror stelelor. O dâră de aur dăinui câ- 
teva clipe, se destrămă, se prefăcu în 
pulbere pentru a se topi în neființă: a 
căzut o stea. 





E imi i ret i cai d 








DAS INNERE REICH 


(Reich-ul interior, adică sufle- 
tedc), revista pentru poezie, artă 
şi viață germană, editată de 
Paul Alverdes, aduce, în cele 
dduă caiete, (1) pe Mai-lunie şi 
(5) pe Iulie-August 1942, un ma- 
teria]l ales şi de nobilă ţinută din 
care reținem, — fără a neglija 
colaborarea prozatorilor: (1) Gerd 
Gâiser (Die Unwvoilendeten), Jo- 
sef Leitgelb (Am Rand: des Krie- 
ges), Heinrich  Zillich (Bruno 
Btehm zum 30. Geburistag), Jo- 
s&f Oberberger  (Bilder aus der 
Ukraine), (11) Hans Grimm 
(Northcliffer Ende), și iarăşi Jo- 
sef Leitgelb, (continuarea la Am 
Rande des Krieges), — contri- 
buția nouă și severă a poeţiior: 
(I) Franz Tumler (im Kleid des 
Soldaten), Bodo Shiâtt (Das 
Konzert), Georg Britting (Frih- 
ling), Georg von der Vring (Al- 
tes Rubinglas și Abschiedsnacht), 
gerd Gaiser (Klage, Ukrainis- 
ches Lied şi Die Freiwiiligen), 
(ÎI) Hermann Claudius (Harfen- 
led), Jărgen Rausch (Lebens- 
Med) şi Fritz Kngiler (Im Balten- 
land). 

„IM KLEID DES SOLDATEN" 


țin haina oșteanului) de Franz 
Sumler, e un ciclu te șase poe- 
me, dintre cari ultimul, Spri- 
he (Cuvinte) constitue și el o 
serie de 12 poeme mici. 

„Tată, şi tu a; purtat un timp 
dteastă îmbrăcăminte” = sună 
wersurile intitulate Anrut (Ghe- 
are) — „și atunci a fost în fața 
“dușmanului. La fel și tu buni- 
teule și tatăl tău la fel, spuneai, 
și tatăl miresei mele şi tată! lui; 
:cu toții. Aceasta e viață bărbă- 
„tească și așa a fost ea, întotdea- 
una, la noi, chiar şi acolo unde 
-se sfârșește: a bărbatului. De- 
aceea draga lume nu ne este mai 
"puțin prețuită. Deaceea nu ne-a 
„zburat, din priviri, pentru timp 
îndelung, gingășta și frumuse- 


"țea; și azi încă, prin nopți până 


departe clare, ne uităm, în sus, 


-:de pe pământul bătrân”. 


SAU, CATEVA MOSTRE 
DIN „CUVINTE“ 


„Cine vorbeşte de cele viitoare 


cu propriu-i gias? A 
Străbunii nu ridică pecetea 
[de pe-guză. 
Cel ce vine prin vise 
vestește numai tăcere, 
e 


„Fiinacă gina cere cuvânt 
vorbesc. 
Vorbesc fără de nume 
și de unul singur, 
încere să-mi câştig 
vorba adevărată. 
* 
Dar, voi, prieteni! 
cei ce cu unu pas înahnte 
etați în vâmiuri sani xeti, 


NOTE: 


vol sărăciţilor şi neadăpostiţi : 
Nici o literă nu vă ajută. 
Putere s'aveţi, forță şi minte 
pentru 3 răzbi ! 
Vouă vorbesc. 

L 
Vă lipseşte mângâierea ? 
Duceţi, numai voi, 
renunțarea n 
Sensul nu înflorește 
celor ce vin, 
numai: ce e destul. 

* 
Dacă deci ne-om întoarce acasă 
nu întrebaţi. 
[ntrebaţi: dacă supraviețuim 
şi: îmchideţi gura 
celui ce nu crede. 


* 

E o poezie abruptă, virilă, ca 
un zăngănit de spade sau ca 
expioziile îndepărtate ale obu- 
zelor ce-şi trimit, vijelios, schi- 
jele dornice de trup. Dar e și 
vers la capătul căruia sufletul 
Îţi vibrează lovit ca un scut de 
oţel. 

De altfel lirica de război ger- 
mană e, deadreptul, descântee 
desprins din lumea străvechilor 
incantaţii gotice. Să ne imazi- 
năm o săgeată care se frânge în 
pronria noastră carne şi devine 
durere pe care am exprimat-o cu 
vorbe, geamăt şi conjurare. Sau 
să ne imaginăm un șur de fraze, 
mu prea lămurite, dar la amuţi- 
rea cărora începe sunctul unor 
coarde pline de cântec prooro- 
citor, — dârz și rece la prima 
vedere, dară zvâcnind focul în- 
suși dedesubtul lavei şi însăşi 
patima în arderea căreia se în- 
doaie şi se iîmblânzeşte destinul 
provocat la luptă. Așa este poe- 


zia “de războiu a generației ger- , 


mane actuale, 

Duioşia care ne place poate 
prea mult e exilată din formă și 
conţinut. Cântecele nu cântă. Ele 
spun: „Spun“ e acum prea mult 
zis. Ele lovesc sufletul, cu dăiţi 
și ciocane vrăjite şi-i sparg în- 
velişurile obicinu'mţeior. Ii des- 
chid ferestre noi. Inspre lăuntrul 
ini întunecat. Pun ginamita rit- 
mului brut şi brutal unde sen- 
sibilităţile rezistă mai cu încă- 
păţânare. Operația ar părea bar- 
bară. Dar rezultatele sunt ade- 
vărate întremări, adevărate băi 
de călire și îmbozățire a meta- 
lului psihic din conștiința ceti- 
tornlui. 

Formalmente, cuvintele se aleg 
printr'un fel de dură înrudire a 
sunetelor, iară sunetele duc 
stânci de sensuri, 


„Wez hberrscht 
erwidre die Kraft! 





Er sammle Zeichen um sich 
heimlicher Orden, 


Gamit er, Fortzeugender, — 
jsich gewinnt 


Dauer, 

wo er das Sieb 

gater Art 

und Weihe, 

selbst der Geweihte“, 


(„Cine stăpfneşte, să răspondă 
la forță! Adune semne în ju- 
rul său, ale ordinelor ascunse, 
pentru ca, Zămislitor, să dobân- 
dească durată, acolo unde în- 
tinde sita, bună și sfinţită, el 
sfințital'“), 

Traducerea pe care am încer- 
cat-o e acu interpretare, căci, 
urmăriţi originalul, și veţi vedea 
că i se pot da şi alte înţelesuri. 
Şi tocmai în această multiplă 
putinţă de tâlcuire rezidă ine- 
ditul noii lirice care nu are ni- 
mic comun, — fiindcă se gă- 
seşte la polul opus, — cu esie- 
tica verlaineană din „de la mu- 
s:que avant toute chose“, 


BINEINȚELES 


poez'a, fiind în mare măsură şi 
chestiune d: temperameni, stro= 
fele se vor deosebi dela poet 
la poet. 

Iată, spre exempiu, accentele 
unui Gerd Gaiser sunt mai mi- 
nore : 

„Nu jelesc după tine, prietenul 

. meu 

Nu findcă eşti mort, 

Căci mai bună 
ca aceasta, împușcat pr'n frun- 
te nu este 
nici o moarte a coifului, 
Jelesc 
fiindcă a rămas atâta iubire 
menită ţie 
atâta 
din ce am 'ubit. 
Aşa de dulce va fi lumina 
verilor viitoare. 
Tu însă te-ai dus 
tot cătră noapte...“ 
(Blage-Bocet) 
sau; 
„Cântec ucrainian, 
nu strigăt de arme: bătaie de 
aripi. 
ale umor paseri, delcate după 
sunet 


IN ORICE CAZ 


şi mu numai din cuprinsul a: 
cestei reviste, se poate constata, 
cu suficientă răzvedire, că răz- 
boiui, ca orice uriașă încordare 
şi pătimire omenească, nu este 
numai temă peniru scriitori, 
poeţii și gânditorii nemți, nu nu- 
mai pretext pentru literaturizare 
și filosofare, ci stihie pe sare 





scriitorul, poetul și cugetătorul 
simte imperivoasa necesitate să o 
spiritualizeze intrând asijel în 
directă și, deci, creativă legătură 
cu însuși destinul cuprins în a- 
ceastă apocaliptică arătare pe 
care o cunoaștem intens, 

Până în adâncul cel mai per- 
mament al vieţii își coboară fie- 
rul și focul râscolitorul, oţelito- 
rul războiu. 

Viaţa însă, dură sau cotuliană 
sau idilică sau plină de nostal- 
giile necunoscutului,  —  subli- 
niem: „mnostalgii ale necunoscti- 
tului“, deoarece şi el e o țară a 


sufletului nostru și patrie a zi- 


lelor către cari ne trudim mer 
sul, — viața însă îşi vede ne- 
tulburată de ale ei. 

Astfel un Jurgen Rausch în 
Lebmslied (Cântecul vieţii), îi 
intonează sobrul îmn al întrebă- 
rilor de totdeauna spre a se ști, 
în cele din urmă, numai verigă 
în lanţul generaţiilor, — iar un 
Georg Britting, Fritz Knâller şi 
Herbert Strutz se întorc dea- 
dreptul la izvoarele inspiraţiei 
obicinuite: pe-sagiu, anotimp, în- 
deletnicire omenească. 

Numai dragostea pare absentă, 
deși, indirect, o simţi statorniră 
dincolo de cântecul strunelor li- 
rei. 


DAR, CEEACE 


am observat mai de mult şi nu 
rumâi în paginile acestei reviste, 
este zelul câtorva nume, — zel 
cu atâta mai nobil cu cât e cu 
desăvârşire desinteresat, — de a 
aduna şi pune sub titlu comun 
totul ce poate îi cugetarea ex- 
primată aforistie de către marii 
scriitori şi filosofi germani. 

Ca o seră de flori rare te în- 
tâmp nă breviarul întocmit de 
Erich Brock gi intitulaţ Sinns- 
priiche aus dem deutschen Sch- 
rictum (Cugetări din scrisul ger- 
man), 

Hamanu, Nietzehe, Ge'trua le 
Fort, Ernst Jiinger, Carol ne von 
Humboldt, Lchtenberg, Jakob 
Băhme, Kleist, Goethe, Hegel, 
Gottfriea Kelier, Matth'as Cilau- 
dius, Herder Hâldelin Schl- 
ler, Friedrich Schlegel, iată nume 
adunate dedesubtul juvaerurilor 
de cugetare cuprinse în cele pa- 
tru pagini de revistă. 

Citeam, nu odată, cugetări va: 
loroase apărute în modestele ru- 
brici ale cotidianelor noastre. 

Ce ar fi dacă cineva, cronicar 
atent şi neobosit, şi-ar face o 
datorie din publicarea, măcar de 
trei patru ori pe an, a unor ase- 
mănătoa.e antologii dn scrisul 
autorilor români. Ne-am convinge 
că nu suntem chiar așa de lipsiți 
de cugetare cum s'au obicinuit 
a crede şi susține unii dintre 
adversari. Jară în afară de aces- 
tea ne-am mai încredința că 
maxima e un gen mult mai cău- 
tai decât se presupune. 


TBALAN CMELABIV 





de MIRCEA VASILIU 


— Pune-ţi ceva în gând. Se va înde- 
plini. Am stat o clipă să gândesc, să 
judec, <ă cântăresc. Mi-am surâs apui, 
cu tristeţa. Ce fericire că nu mai exi- 
stă minuni şi zâne. Ar fi fost un chir 
să mi se spună, ca în poveste: Iţi voi 
împlini trei dorinţe. Sar fi stârnit în 
capul meu un vârtej ameţitor, care 
m'ar fi făcut să surâd dureros ca 
şi acum. C=> ar putea umple trei do- 


rinţe, când la fiecare pas te împresoa-- 


ră mii de nevoi, mii de intenţiuni ne= 
realizabile. Ce mi-ar putea împlini zâ- 
na din dorinţele mele nebune, câni 
nu sunt de multe ori în stare să duc la 
bun sfârşit cele mai ușoare năzuinţe. 
I-aşi fi cerut poate Fericirea. Ar fi pu- 
tut să-mi răspunlă cu sprâncenele în- 
cruntate că e necinsţit și neserios să 
ceri fără să ştii un lucru neîntrezărit 
de oameni, că mii de ani :de chinuri 
zadarnice pentru ajungerea Imposibi- 
lului nu se pot șterge pentru capriciul 
unei clipe, că sunt întocmai ca acel 
copil care vrea să atingă luna, crezând 
că e un lampion atârnat de fereastră, 
Dacă zâna ar fi avut oarecari noțiuni 
de filosofie, ar fi continuat (pentru a 
se scuza că nu-şi ţine angajamente- 
le) să spună că dorințele sunt făcute 
pentru a rămâne dorinţe, că atunci 
când mediocritatea vieţii îţi dă desle- 
parea lor, ceeace ţi sa înfăptuit pare 
atât ae palid față, de așteptările tale 
încât ai impresia că at fost păcălit, că, 
însfârșit, Fericirea nu poate exista nici 
în basme, pentrucă acestea tot de oa- 
meni sunt făcute. Astfel că zânei ge- 
neroase nu i-ași fi putut cere nimic, 
după cum nu am îndrăznit să dores> 
nimic, privind steaua care a cărui. 
Deş! poate că în seara aceea, în adâăn- 
curile meie, nutream 0 dorință... 

Un sgomot surd, ca un glas al bă- 
trânelor pietre, ne stărui îndelung în 
ureche : era râul din jurul cetăţii. A- 
cum ca şi atunci se prăvălea între 
stânci, cu vuet. Simțeam emoția stâr- 
uită de apropierea mării. Era în seara 
aceea un calm făcut parcă să te in- 
jloare. La picioarele noastre, întreg o0- 
raşul se întindea, încremenit. 

— Ar fl interesant de făcut un stu- 
diu asujra lunii. Nu luna pisicilor şi a 
coperișurilor, nu luna rece, albastră, 
argintie, portocalie sau mai ştiu eu 
cum, nici măcar Juna-smântână din 
tabloul lui Van Gogh. Ar trebui evita- 
tă mai ales luna poeţilor, îndrăgosti- 
ților sau criminalilor. Nicio atenţie 
deosebită chiar  lunei-indiferente, ca 
toată natura, din Vigny... 


— Bine, dar atunci ce-ţi rămâne? 

— Un singur lucru demn de iuat în 
seamă: luna-simbol. Ai să-mi spui că 
asta înseamnă luna-poeţilor. Te în- 
seli . Vreau să vorbesc de luna care a 
trezit oamenilor nu atât imaginea 
frumosului, cât pe aceea a religiei sau 
chiar a mitului. Forma aceea de ins- 
piraţie primară, departe de rafina- 
mentele literaturii... Dacă vrei, luna 
care „a împletit cununa”  ciobănașu- 
lui nostru, acea stăpână a nopții, sau 
luna mitoiogiei... Asta din urmă, cred 


chiar că e cea mai interesantă. Ce este 
destul de ciudat e faptul că acest as- 
tru, ale cărei faze şi mişcări pot fi 
prevăzute matematic, ale cărei orbite 
sunt întotdeauna aceleași, a dat întot- 
deauna impresia unei dezorâini a hao- 
sului, a fost din cele mai vechi timpuri 
Astrul Vagabond. Luna a căutat tot- 
deauna. Isis rătăcea pentru a aduna 
frânturile trupului lui Osiris, lar Se- 
lene... ” 


In timp ce vorbeam, pașii ne pur- 
taseră la Turnul Negru. De când eram 
copil, atât numeie cât şi înfăţişarea 
iui trufaşa îl încărcau cu tot ce era în- 
deajuns pentru a-mi chinui nopţile şi 
a-mi stârni imaginaţia spre levendă 
şi fantasme. Acum, din nou în faţa 
lui, aidoma ca. altădată, cândva, nu 
raai știu când, în orice caz de mult, de 
foarte mult timp, mai înaintea Copi- 
lăriei mele sau multor alte copilării, 
întors nu cu ani ci cu veacuri în urmă, 
m'am revăzut, umil pelerin, bătână 
cu teamă la porţile neprietene ale 
Burgului. Eram înfometat și calul meu 
obosise. Acum însă nu mă mai pot te- 
me. Totul e ruină; pe ferestrele îngus- 
te, pe unde altădată se arunca plumbul 
topit asupra dușmanilor, crese acum 
mușchiul și florile de stâncă. 

Totuși, apropiinadu-mă am zărit o 
lumină la una din ferestre. Era o lu- 
mină puternică și albă. Zidul întune- 
cat, de o tăecere adineauri sinistră, 
căpătase un aer de casă în sărbătoare. 
Un vânt slab, cu miros de frunză usca- 
tă — mirosul acela de carte veche și 
de biserică părăsită — părea a aduce 
dintre creneluri o vibrație de coarde. 
Muzica unei petreceri... Se auzeau a- 
corduri de violă, prelungiri de harfă. 
Trubadurii închinau un nou cântec de 
dragoste frumoasei castelane... 

Prietenul meu mă opri: — Te-ai ul- 
tat la fereastra din turn ? Ai văzut ce 
ciudat .bate luna ? 

Cu păreri de rău, acorduri și trubaduri 
se topiră în suilul vântului. Era întra- 
devăr luna care se lurișase printre 








III ——— 


12 Septembrie 1942 === 


crenelurile turnului, oprindu-se în fa- 
ţa unei ogive, de unde își arunca fla- 
căra îngheţată. In îngustimea  feres- 
trei, un păianjen își ţesuse pânza. A- 
cum, sub siâșlerea vântului, vălul pre- 
sărat cu fire de argint se clătina ușor, 
ca o perdea în faţa unui geam des- 
chis... Mă lăsasem dus de gânduri. Nu 
mă puteam hotări la cruzimea adevă- 
rului. Cum puteam crede că toată fee- 
ria, tot aerul acela sărbătoresc cu care 
se învestmântase turnul în ruină nu 
se datora decât unei singure raze de 
lună, dibaciu proectată printr'o spăr- 
tură de perete, năpădită de buruieni 
și de pânze de păianjen!...? O singură 
rază de lună îml trezise atâtea eân- 
duri, răscolind ascunzișuri de suflet. O 
Rabbetna, Baalet, Tanit, Anaitis, As- 
tart6, Derceto, Astoreth Mylitta, Atha- 
ra, Elissa, 'Tiratha... Par les symbo- 
ies cachâ6ş, par les cistres, râsonants, 
par les sillons de la terre, par l'&ter- 
nel silence et par l&ternelle fâcondite, 
dominatrice de la mer tână&breuse ei 
des plages azurâes, o Reine des choses 
numides, salut! Que tu tourne l6gtre- 
ment autour de L'ether impalpable...“. 


- Stiam cândva tot pasagiul din Sa- 


lambo pe dinafară. 


De data aceasta eram sigur că totul 
vine dela mine, din mine, spontan, 
creat pe moment de sufletul meu de 
păgân, împins spre idolatrie. Eram în- 
drăgostit de ea. O căutam și trebuia 
să o găsesc. Căci dacă Selene putea 
cobori în fiecare noapte asupra trupu- 
iui adormit al iubitului ei, acesta, în 
visele lui tuiburate nu o putea cuprin- 
de niciodată. Era deajuns să întindă 
braţele, pentru ca ființa ei de abur şi 
fum să se facă neființă. Nemurirea ia 
care îl sortise dragostea era totdeodată 
nemurirea suferinței sale. Mi-ar fi plă- 
cut să transform puţin legenda, să o fac 
și mai tristă: să dau lui Endymion ne- 
murirea şi tinereţea, fără altă condi- 
ţie decât aceea a veșniciei dragostei 
sale. In loc de a dormi, tânărul păstor 
a! porni o călătorie de veacuri pentru 
a-și căuta idealul, Ar cunoaşte toate 
țările, toate vremurile, ar fi primit cu 
onoarea cuvenită 'Tinereții și Frumu- 
seţii, pretutindeni. Impăraţii răsăritu- 
lui îi vor da aur, păsări rare cu penele 
muiate în soare. Din ţinuturile cu 
gheţuri i sar trimite blănuri şi femei 
cu ochii de culoarea mării. Stăpânito- 
rii apusului îl vor primi la Curtea ior, 
îl vor învestmânta în catifea şi în mă- 
tăsuri de preţ. Va călători pe mări de 
smaragă, în corăbii de trandafiri cu 
pânzele de purpură, apărat de armura 
timpurilor medievale, va dormi în 
cele mai bogate palate şi cele mai ră- 
coroase grădini, va cunoaște femeile 
cele mai frumoase, va fi iubit pretu- 
tindeni şi rugat să rămână. Nu se va 
putea opri, însă, nicăeri. Iar tot Fru- 
mosul pe care îi va cunoaște nu-i va 
lăsa în suflet decât părerea de rău că 
trebuie să-l părăsească. Nădejdea însă 
nu și-o va pierde niciodată și cu ea va 
străbate eternitățile. 

Imi veniseră chiar în gând câteva 
fraze care păreau un fragment de po- 
vestire. Le repetam aşa cum le învă- 
țasem parcă pe dinafară, dintr'o carte 
veche cu slove înflorite, „...Și in seara 
aceea de toamnă târzie, Călătorul se 
apropie cu îngrijorare de zidurile tru- 
taşe ale Castelului Negru. Totul era 
tăcut; întreaga clădire părea nelocul- 
tă. Totuș aceeaşi nădejde, care ae 
veacuri îl mâna în rătăcirile lui de 
fiecare noapte, îi spunea că de data a- 
ceasta poate că nu se va înșela. Privi- 
rea lui neliniștită descoperi sus, în a- 
propierea crenelurilor părăsițe de paz- 
nici. o lumină ce se legăna odată cu 
perdeau sburată de vânt. Fără să ştie 
nimic, avântându-se în necunoscut, 
bătu la poarta ferecată privină lumi- 
na pâlpâitoare ca un liman al suferin- 
țelor sale...“ i 

Pădurea începuse să prindă viaţă: 
prin spatele copacilor umbrele alun- 
gau lumini, pe sub frunze alerga un 
suflu şuerat de reptilă. In seara aceea 
cram însă în neputinţă de a încerca 
teama. Acolo unde ași fi putut desco- 
peri voci tulburătoare sau forme osti- 
le, nu puteam vedea decât jocul capri- 
cios al luminii din Lună. Intreaga fire 
părea îhgenunchiată sub semnul ei. 
S'ar fi putut întâmpla  supranatura- 
dul fără să mă simt nici măcar tulbu- 
raț. L-ași fi primit ca ceva firesc, iar 
nu ca un efect al groazei sau al ima- 
ginației exaltate. In sinea mea pot 
mărturisi chiar că îl doream. 

Astfel că nu mi sa părut ciudat 
când umbra turnului m'a urmărit, la 
întoarcere. Privind o clipă în spate, 
am văzut poarta — zidită de vreme ui- 
tută — deschizându-se şi închizându- 
se la ioc, cu repeziciunea unei sclipiri. 
O formă albă se furișase afară In ur- 
ma mea înainta acum cu pași liniștiți 
o femee plămădită parcă din raze de 
lună. Purta o rochie de apă argintie pe 
care părul despletit schiţa fulgere de 
aur. i 

Cu o privire pierdută, privirea ori- 
zonturiior adânci, se îndrepta spre mi- 
ne fără să mă vadă. 

Am întins braţele spre ea. Dar filn- 
ţa ei de abur şi fum a străbătut brațul 
întins fără să se destrame. Pe mâna 
mea... un fior... atâta tot. 

Privirea mi-a stăruit în urmărirea 
femeei de ceață până ce sa pierdut 
în depărtare... 


ami. 12 Septembrie 1942 


- 














Cronica literară 


POEZII ( ediție definitivă ) 
de LUCIAN BLAGA . 


(Fundaţia rega' 'ă. pentru literatură şi artă, Bucureşti 1942) 


Publicarea în ediție definitivă 
a “poeziilor şi, operei dramatice 
a G-lui Lucian Baga înseamnă 
un ..moment recapitulativ de cea 
mai mare importanță nu numai 
în scrisul autorului — aceasta 
se înţelege dela sine — dar şi în 
literatura românească dintre 
cele două războaie. Felul poetic 
al d-luj Lucian Blaga, alături de. 
a! d-lor Tudor Arghezi şi lon 
Barbu, a pătruns cel mâi adânc 
în conştiinţa cititorilor, deter- 
mihână consecințe care se pot 
urmări pe toată întinderea liri- 
cei "noastre în ultimii douăze 
de“aai. 

Acum, -când putem cuprinde 
cu''o privire retrospectivă, tot 
peisajul străbătut de itinerariul 
Jiri al d-iui Lucian Blaga, ne 
putem da seama de consecventa 
admirabilă cu care această ape- 
ră .confirmă, în expresia ultimă 
«a ediţie: definitive, făgăduiala 
debutului din 1919, cu Poemele 


țuminii. Mai mult chiar decât 
o făgăduială, era un angaja- 
ment prin care — cu ceva din 


solemnitatea proclamativă a ma- 
nifestului — tânărul poet se Je- 
ga faţii de propriu-i dest: 


ză nu strivesc corola de minuni 
a Dura 
să nu sectă. 
cu” mintea tainele, ce lentâlnesc 
tn colea mea 
în flori, în ochi, pe buze ori 
__ morminte. 
Do Ic .. . a 
eu.cu lumina mea Soia a 
Ra taină — 
şi tot ce-i nemnţeles 
se schimbă'a ne'mțelesuri yi mat 
mari 
sub ochii mei — 


Din 'cestălalt capăt al perspec- 
tivei în care cuprindem acum 9- 
pera poetică a d-lui Lucian 
Blaga, versurile. citate se proșe- 
teață întro semniticație profeti- 
că, anticipatoare. Taina lumii 
— ca să spunem cu vorbele poe- 
tului — a sporit prin gdaosul de 
taină. al poeziei. Cu ce înfiorare 
suntem aduşi să o recunoaştern 
1 să-i. mărturisim prezenţa, în 
acest exemplu din „La cum- 
păna apelor” — penultima din 
cele şase plachete publicate suc- 
cesiv, între 1919 şi 1938, iar a2- 
cum. cuprinse toate în volumul 
unic al ediţiei definitive: 

In mijlocul dimineții stă taurul 

neînjugat. 

Stăpânește un câmp. Lucește ca 

ş o castană 
proaspăt cojită. 

Printre coarnele lui soarele vine 

în sa. 


Lângă apă lină stă în puterea 
zorilor tnurud 

nemișcat. Imălțat și frumos. 

E ca Isus Christos: 
dumină dim lumină, Dumnezeu 
adevăras. 
Qummină din lumină) 

Ca departe ne aflăm de piasti. 
citatea descriptivă a naturalis- 
mulut ! Cete-două strofe sunt ra 
şi o prinsoare: misterul în pli- 





nă lumină. Cine-și poate per- 
mite să parieze cu atâta îndrăz- 
neală şi superbă generozitate 
— totul pentru tot — decât poe- 
tul? In așteptarea poeziei, ei 
foloseşte întâiu, fără premedi- 
tare aparentă, mijloacele expre- 
sive ale plasticei directe, adică : 


îm mijlocul dimineţii stă taurul 
neînjugut. 
Stăpâneşte um câmp. Lucește ca 
a castană 
proaspăt coţită. 

Pân'aici, s'ar putea spune: un 
poet an.malier, echivalentu: în 
poezie al unui Paulus Poltier, 
Dar deja, așezarea taurului ,în 
mijlocul dimineţii” depăşește pu- 
sibilităţile artistului plastic, ta= 
vorizează impresia de stăpânire. 
„In mijlocu: dimineţii” este o in- 
tuiție de poet, centrul idea. din 
care se va înălța în suprafirea- 
scă frumuseţe, taurul. Dar iată, 
brusc, altceva : 


Printre coarnele lu; soarele vine 
în sat. 


Ca : intr'o ascensiune aeronau- 
tică, plastica  naturalistă a ră- 


'mas departe, în urmă sau un- 


deva, sub noi. Acest altceva 
este poezia care .vine parcă 
printre coarnele taurului, odată 
cu soarele, — atât de străluci- 
toare că n'o putem privi în față. 
Admirabi! simbol ; misterul poe- 
ziei expus în cea mai neîndolni- 
că lumină, dar atât de străluci- 
toare încât orbeşte pr.vitorut şi 
apără taina, — nu o trădează, ci 
o sporeşte. Frumusețea misteri- 
că a poeziei inundă. vorbele din 
“carte, ca un har mărturisind 
certitudinea  revelaţiei. Acum, 
perspectiva care în elementele 
ei putea să pară plastică se în- 
tregeşte, însă transfigurată prin 
puterea sugestivă a semnilica- 
ției, de esenţă pur poetică. Mis- 
teryl poeziei țâșneşte din miste- 
rul total al existenţei, fără inter- 
mediul aparent. a. vreunei trans- 
puneri sensibile, ca o lumină din 
altă lumină. În strofa următoa- 
re inspiraţia atinge o linişte con- 
templîtivă  suprafirească, un 
calm hieratic — calmul certitu- 
dinei. Tot ce e recunoscut fru- 
mos, devine comparabil, prin 
atributul frumuseţii originare 
din care se împărtășesc deopo- 
trivă lucrurile frumoase : 


Lângă apă lină stă în puterea 
zorilor taurul 

nemișcat. Inălţat şi frumos. 

E ca Isus Christos: 

lumină din lumină, Dumnezeu 
adevărat. 


Astfel misterul rămâne mai 
departe ceea ce este. Cine s'a 
învrednicit să-i fie dată revela. 
ţia lui, îl poate doar recunoaşte 
ca atare şi semnala celoriaiți, 
nefiindu-i îngăduit mai muit. 
Difuzarea misterului ar înssm- 
na un sacrilegiu de neiertat. Bă- 
nuim şi simţim teama sacră a 
poetului că acest lucru sar pu= 
tea întâmpla, din îndemnul cu- 
prins în ultima strofă a poemu- 


iui „Pasărea sfântă”, unul dia 
cele mai tulburătoare simboluri 
ale poeziei: 
Din văzduhul boltitelor tale 
' amiezi 
ghiceşti în adâncuri toate 
misierele. 
imalţă-te fără sfârşit, 
dar să nu ne descoperi niciodată 
ce vezi. 
Altădată, revelaţia tainei creia- 
ză o complicitate misterioasă și 
surâzătoare : 


“Omule, ziua de-apoi 

e ca orice altă zi. 

Indoaie-ţi genunchii, 

jrânge-ți mânile, 

deschide ochii și miră-te, 
Omule, ți-aș spune mai mult, 
dar en zadar, — 

şi-afară de-aceea stele răsar 
şi=mi fac semn să tac 

şi-mi fac semn să tac. 


Jată enunţarea tainei: „ziua 
de-apoi e ca orice altă zi”. Ziua 
judlecăţii din urmă decăzută din 
excepţionalitatea ei ca.endaristi- 
că pentru destinul stirpei ome- 
neşti, echivalată cu „orice altă 
zi”.  Caiendarul reprezintă doar 
o semnificare convenţională a 
timpului, a soartei noastre co- 
mune.  Prilejuri sărbăioreşii nu 
sunt doar acelea îns:mnate cu 
filă roşie. Duminică e în fiece 
zi, minune, mister. Imaginea a- 
pocaliptică a zilei de-apoi sti- 
mulează senzaţionismul profan, 
satisfăcând a nevoie de extra- 
ordinar, dar iniţiatului fiece zi 
îi apare ca uh prisej de ne- 
sfârşită mirare — o mirare ca și 
rituală : 


Indoaie-ţi genunchii, 
frânge-ți mânile, 
deschide ochii şi miră.te. 


Intr'o. astfel de privire, în 
care „ziua de-apoi e ca orice 
altă zi”, ne putem mira nesfâr- 
şit noi înșine, pătrunşi de reve- 
Jaţia misterică a inițiatului, ar 
nu ne mai poate surprinde, că 
taurul stând „în puterea zori- 
lor” nemișcat, — „înălțat și fru- 
mos, e ca Isus Christos”, 

Sub semnul tainei din care se 
împărtăşesc deopotrivă toate lu- 
cruri:e, tot ce există comunică 
în creație: 


In chip de rune, de veacuri 


uitate, 
poart'o semnătură făpturile 
toate. 


Stane de piatră, jivine, cucută 

poart'o semnătură cu cheie 
pierdută. 

Rune, pretutimleni rune, 

cine vă'nseamnă, cine vă pune? 

Făpturile toaie, știute şi 


neștiute, 
poarto semnătură — cine so 
'nfrunte ? 

„Cine so 'nfrunte?” — (dia- 


logul continuă, poate continua 
la nesfârșit) — căci semnătu:a 
de taină e o determinare, o soar- 
tă un blestem: 


Nimic nu vrea să fie altfel de 
i cât este. 


— Nu-i adevărat :... Dv. mă minţiţi... 


UNIVERSUL. LITERAR 








FLORI de MUCEGAI 


Gândurile mele nemărturisite, 

Le-am aşternut ades în lungi poeme, 

Dar n'ai ştiut intârgiina pe buche 

Să înţelegi tristeți ierusaleme, 3 


Poate-ai zâmbit, cw'n simplu gest din umeri 
Poate-ai semni'icat: Copilării ! 


Dar n'ai ștut să lăcrămezi cu mine 
Pe izul strâns pe anii mei pustii, 


Cani sei înviat să-ţi diint Smgenninciiitea - 
Prin vechi utrenii fără de 'ncebut, - 

Să te adun miteasmă peste vremuri 

Ce crese în umbra unui vechi trecut! 


Dar în târziu cu umeri de 'nserare, 
Mai mult mă plec tristeții fără grai, 
Tar peste versul strâns în vechi hr.soaye 
Crese nerostite flori de mucegai, 


- MARIA-CONSTANTINESCU-PITEȘTI .. 


CÂINELUI MEU 


Niciodată n'am să te învăţ 


Despre Greci: vechi, 


despre Bizanţ; 


Nici armetici strâmbe câte ştiu, 
Nam să-ţi cumpăr niciodată lanţ. 


Un zăvoi, două grădini de prun, 


De-ajuns au să-ţi 


rămâ'e patrii, 


Cele-atâtea puncte cardinale 
Ți-or sluji doar, în răstimp, să latri. 


Osebit decât stăpânul, ram 
Delicat şi stea în zări să'mnveţi. 
Când ţi-o fi în voe să strigi ham! 
Ori s'adormi în seri şi dimineţi, 


N'ai să ştii de tropic, de ocean — 
Doar la poarta mea ţinti-vei geana. 
Fluturii ți-or fi aeroplan 

Șuun pârâu secat Mediterana, 


Ignorând pe Buda, pe Hristos 


Și evoluafele credințţi, 


Când ţi-o smulge cel din urmă os, 
Tu să-ți rupi aproapele 'ntre dinţi. 


I. CALBOREANU 


NOEMBRIE 


Soare veșted, soare vechi 


Cât o palmă de înalt, că a 


I! iau piopii de urechi 
Fără scară, fără salt. 


.E bolnav de peşnicii — 
Câte-a tors şi-a îngropat, 
Câte umbre şi stihii 
Intre timp a destrămat, 


Soare umil, soare mic 
Cât o ancoră abea 
Infloritu-i-a în spic 
„Dulcea somnului zăbrea, 


"O să doarmă iar bilgjin . . 
“Undeva, adânc şi cald, 


aaa 00 pene Ade aie 


Rotunjindu-ne cu chin 
Pentru mâine alt smaraba. 


ION PENA 


DE 


Citiţi „poate” în loc de „vrea”: 
e strigătul cel mai desnădăjduit 
din poezia d-lui Luc.an Blaga, 
una din cele mai tragice din 
câte cunoaștem între ce:e mari, 
poezie care în forma €i cea mai 
puternic expresivă („In marea 
trecere” şi „Lauda somnului" 
relevă o artă poetică proprie, 
dar nu şi un sens al devenrii, 
ca o confirmare a creaţiei. (P-n- 
biologismul ddui Lucian Blaga 
are cel mult valoarea unei as- 
pirații sau a unei nostalgii). E 
un paradox existența acestei 


poezii care tăgădueşte însuși 
principiul creației posibilă o- 
meneşte întrun singur fa: 


prin devenire. Vă amintiţi în 
demnul unui poet al devenirii, 
Paul Valâry, din ultima strofă a 
„Cimitirului marin” : 


Le vent se lave, il faut tenter 
de vivre. 


Nu_vă chiamă Duleineea Peli- 


Dir la poetul român, refuzul 
de a participa la „marea trece- 
re”, intrând în istorie, în conti- 
nuitate, e limpede rostit: 


Pe căile vremii se duc și vin 

cu pas adânc ca de soartă 

albe fecioare și negre fecioare; 

îndemnuri cerești 

să fim încă odată, 

să fim încă de-o mie de ori, 

să fim, să fim! 

Dar eu umblu lângă ape 
cântătoare 

și cu fața 'ngropată în palme — 

mă apăr: 


"eu nu! Amin, 


” Totuși, ceea ce din punct de 
vedere logic aiinge paradoxalul, 
există într'o ordine  misterică 
Tăgăduiala, stearpă în ea însăşi, 
uită să mai dea replica, atunci 
când tăgăduitorul inițiat înge- 
nunrhiază şi se miră, în fața 
misterului. 


MIHAI NICULESCU 


Plicuri 


De-atâtea și atâtea ori am 


avut prilejul să  poposesc 
lângă misivele voastre, tineri 
„poeți ai ţării și întrucâtva 


prieteni ai imimii mele, încât 
lipsa acestor pagini zilnce «a 
ajuns pentru mine un fel de 
durere. Sertarul cane vă păs- 
trează, se desferecă la ore fixe 
— şi cu un zgomot special, 
pentmica buzunarele şi inima 
men să se wmple de aer tare, 
de-o boare vemită de nicăiri 
și poate de ' pretutindeni. 

„iCâmntecelie moui”, acest o- 
gor pe care timerețea pură s'a 
impus ca um indiscutabil ade- 
văr, își trag izvoarele tocmai 
din aceste cosmosuri mărun- 
te, pe care încrederea unui alt 
om nou, mi le adresează cu o 
îmduioşățoare afecțiune. Caut 
între şiruri scânteia rară a 
taemtului (0, am rămas încă 
şi astăzi același desmet căută- 
tor de comori) şi ori dacâte- 
ori am prilejul să aflu măcar 
um rând întreg, căruia nu-i 
şchioapătă nici um picior, mă 
simt un alt om, cu o nouă 
povară în suflet. Iată dece, zi 
de zi, din plicurile de toate 
formelle și de toate colorile, 
aștept un nou descălecat, un 
capricios salto-mortale în cea 
mai pură apă a Spiritului, în 
mările fără fund și fără de 
margimi ale Poesiei. 

Intre acești poeţi, atât de 
cercetaţi de modesta noastră 
pasiune în fiece clipă, se as- 
cumd de multe ori şi inşi care 
îngrămădese zeci și zeci de 
file scrise mărunt și îmbâcsit, 
izbutind să dea totuși un plic 
gol, de-o goliciune de cea mai 
mare impudoare spirituală. Nu 
știu dacă e explicabilă emotia 
cu care deschizi fiecare plic, 
pentruca în clipa în care cu- 
țitașul a deslipit și ultimul lui 
colț, să dai în loc de un con- 
ținut real, de-o ficţiune exis- 
tentă, de-un haos care nu se 
poate defini sau concretiza. 


CANTECE NOUI 


goale 


Plicurile goale, framcate, pre- 
văzute cu sigilii, parafe şi a- 
dnese, sunt, mi se pare, cel mai 
mare şi mai aprig dușman al 
poesiei pe care  cercăm 's'0 





cultivăm aici. In clipa în care 


aștern pe hârtie aceste. linii 
fugare, am. înaimtea mea câ- 
teva triste exemple, triste . nu 
atât prin repetata lor insisten- 
jă (iertaţi, dar ni se pare că 
expresia aceasta „merge” to- 
tuşi !), cât mai les prim vântul 
de secetă care bate dintr'un 
colț întraltul, prefăcând în 
cenuşe fiece slovă, desfigurând 
cu cel mai puternic arid fie- 
care elan. Dacă aș şti că sumt 
ascultat cu convinpere şi se- 
riozitate — şi nu numnai cetit 
— aş invita la redacție câtiva 
curioși, pentruca împreună să 
ne mai convingem odată, pen- 
tru a-i convinge pe ei, de a- 
cest fapt care se remtă cu 
stăruința ploilor de toamnă. 

La oparte cu plicurile goa'e! 
aţă strigătul sincer şi hotărit, 
pe care după o experiență de 
un am şi mai bine îl opune un 
simplu cercetător de strofe tu- 
turor acelora care vorbind, pe 
toate vocile, în numele unei 
Poesii pe care nici măcar nu 
au văzut-o la față, nici nu au 
auzit-o „mu fac altceva decât 
să ucidă marele ei duh, injec- 
tâmdu-i cu stânnarciul lor cre- 
ion sau cu asasina lor cer- 
neală, doze zilnice și dureroa- 
se de prost gust sau de pom- 
pierism ! 

Aduceţi baloamele cu oxigen! 

ȘT. B. 


N.B. — Manuscrisele se expe- 
diază la redacț:e, menț'onându-se 
pe plic: pentru Şt. B. Cerem 
scuze celor ce așteaptă obic'nui- 
te'e răspunsuri, că îi ma: facem 
să aștepte șapte ziie In numă- 
rul de săptămâna viitoare .vor 
apare însă absolut toate, ne- 
prevăzute împrejurări ne şi.esc la 
aceasta ! 





Note românești 


PREMII PENTRU CREAȚIA 
DE RĂZBOI 


Revisia Fundațiilor Regale ve- 
stește în ultimul ei număr — din 
1 Septembrie 1942 — instituirea 

i. premii, unul.pentru 
po-zie Şi altul pen.ru proza epi- 
că, fiecare în vaioare de câte lei 
100.000, pentru cele mai bune 
creaţiuni ieșite din experiența 
scriitorilor tineri în războiul nos- 
tru stânt, 

Rostul acestor premii e,—du- 
pă cum arată d. prof. D. Cara- 
costea,  conducătoru. Fundaţiei 
Regale pentru Literatură şi Artă, 
în articolul Creativi:atea războiu- 
lui, din fruntea revis:ei — să s.i- 
muleze mai adânc creaţia literară 
a războiului. Având certitudinea 
unei mari edituri plus aceea 3 
unei ample răsplăți materiale, 
poate că scriitorii noştri tineri var 
avea în răgazul lunilor de iarnă 
tăria de a se sustrage  ispitelor 
efemere, de a încerca să depășea- 
scă printrun efort adâniit şi 
conștient faţă de toate respoa- 
sabilităţile ce derivă in el, li- 
teratura de reportaj. 

Iar pentru scriitorii noştri a- 
junși în apogeul creaţiei, cărora 
anii nu le mai îngăduie să stea 
în primele rânduri, Fundaţia Re- 
gală peniru Literatură şi Artă 
vestește că pune la dispoziţia unm 
mănunchi dintre ei toa e mijloa- 
cele materiale ca să poată petre- 
ce rodnic o bucată de timp în 


preajma f:ontului de azi, repetând 
gestul lui Alecsandri care s'a dus 
la Sevastopol. 


A apărut: 
REVISTA FUNDAȚIILOR 
REGALE 
cu următorul cuprins : 
D. CARACUOSTIA : Creativita- 
tea războiului. 
GALA GALACTION: Mărtu- 
risire literară, 
ION LUCA: Salba reginei, 
OVIDIU PAPADIMA: Neam, 
sat şi oraş în poezia ni Octa- 
vian Goga, 
IULIAN VESPER: 
Ivan, 
E. R. DINU: Meauză moartă, 
ȘTEFAN IONESCU : Problema 
libertăţii şi naţionalismului eu- 
ropean. 
DONAR MUNTEANU: Biseri- 
cuţa neamului, 
ION APOSTOL POPESCU: 
Dorob:ţul care a plecat. 
VIRGIL CARIANOPOL: YVer- 
suri, 
VICTOR PAPILIAN: Cântec 
de pe Amaria, 
D. CARACOSTEA: 
sis verbuimn. 
TEXTE ȘI DOCUMENTE 
GOLOPENȚIA și ION APOS- 
TOL: Folclor românesc din re- 
giunea Vosn'esesc. 
COMENTARII CRIT'CE 
V. BENEȘ: Theodor Paliady. 
CORNEL  REGMANN:  lon 
P.:- net al tradiţei. 

ACTE ȘI MARTURII DIN 
RAZBOIUL NOSTRU 
MARIA GOLESCU: Cap de 

linie, 


Sergentul 


Ut poe- 


fâcut curiozitatea, se încruntă din nou, pentru o clipă după care urmă 


Dulcineea Pelinescu 


(Urmare din pag. 6-a) 


Numele locotenentului âsta Preda Buzescu, era pentru mine, cum se 
spune, un „rom de genre” al eventualilor mei parteneri, dintre care foarte 
mulți, nu numai că nu se supărau, dar făceau un haz... ce să vă mai 
spun... că de Sbicei, îl sfârşeam cu câte un chef monstru că se ducea 
pomina... 

„De dată asta cel care începuse să se bată cu pumnii în cap, era 
chiar Petre Bălan, care se grăbise să-şi declare adevăratul nume. Necazul 
cel mare al lui era că nu bânuise la timp smecheria bucureştencei, fiindcă 

S'ar fi dat chiar el drapt locotenentul Preda Buzescu. La ce i-ar fi putut 

servi însă, acest joc de-a „uite popa, nu e popa“, nu-și putea încă pre- 
ciza în minte; nici el. Regreta numai că nu reușise să obțină mai întâi, 
adevăratul nume al bucureştencei, rămasă încă tot anonimă în timp ce 
el nw ma! putea minţi că nu este chiar Petre Bălan. 

Noroc însă că bucureşteanca, mustrată de conștiința ei de „femee 
fatală“ numai când îi convenea, se grăbi să | se adreseze împăciuitoare 
şi demnă ca o sentință pronunţată în ultimă instanţă: 

— Eh... ho, ho, hot... Nu vă mai bateți cu pumnii în cap, că 
iată... De data asta, vă fac eu pe voe, ca să nu care cumva să spuneți 
că sunt așa şi pe dincolo... Să nu credeţi că eu sunt o femee fără nume !.. 
Ca „Femeea voalată“ de pe vremea când era mama, față mare... Eu stil 
Dulcinega -Pelinescu... Așa îmi veţi spune și dv. atâta timp cât vom sta 
sape Cetne la Bâile Herculane... 

" Apoi, tot ea, văzânau-i pe Bălan frecându-și ochii ca şi cum s'ar 
îi deşteptat dintr'un coșmar, se îndreptă spre el, ca o felină tropicală şi 
apucându-i capul în palmele ei, încercă să-şi apropie și buzele de ale lui... 

— Nu vreţi să ae sărutăm?.. Mi-am pus în cap să vă dovedesc că 
Dultineea Pelinescu, nu este chiar o „femee fatală” care să facă să sufere 
pe simpaticu! ei binetăcător Petrică Bălan. 


„Bălan însă, se grăbi să se desprindă cu şiretenie dintre palmele ei, 
apostrofând-o cu o frază studiată anume, care pe Dulcineea Pelinescu o 
făcu să roşească din nou, dar de data asta, adevărat. 


nescu. Numele ăsta este inventaț de dv. Nu există, după cum nu există 
nici numele de Preda Buzescu, inventat tot de av... 

— Vai de-mine!... Pe cine am căzut eu?... exclamă ea abia răsuflând. 

— E grept că un Preda Buzescu a existat cândva cu adevărat.. ra- 
veni Bălan stăpân pe situație... Dar când?... acum 350 e an;, că a fost 
numele unuia din marii căpitani ai lui Mihai Viteazu!... Dar acum se 
schimbă situaţia... ce are aface, numele căpitanului de atunci, cu numele 
ials al locotenentului dv, de azi?... Nu vă daţi seama că v'am prins?,.. 
L-aţi şterpelit din dicţionarul numelor istorice din Țara Românească. 
Mârturisiţi că este așa cum vă spun eu... 

Privind-o apoi cum se frământă zăpăcită de sonoritatea acestui 
mare nume istoric, Bălan îşi continuă rechizitoriul cu o autoritate dublată 
de cea mai crudă ironie. 

= Şi parcă cu numele dv. credeţi c'ați nimerit-o? Aşi!.. De unde? 
Auziţit... Auziţi!... Dulcineea Peli:nescu!... De unde dracu l-aţi mai şter- 
pelit și p'ăsta?... Se poate un cuvânt ca Dulcineea... parcă aţi fi Dulcineea 
de Toboso, muza lui Don Qu:choţte, să se împreune cu un alt cuvânt așa 
de amar ca Pelinescu? Mai înțelegeam să vă cheme Urzica Pelinescu 
fiindcă atât pelinul cât și urzica sunt două plante la fel de infecte la 
gust... Recunoașteţi vă rog, că nici numele dv. de botez nu este adevărat... 

Bucureșteanca iar începuse să se enerveze, 

— Dar la drept vorbind, de ce ţineţi cu tot dinadinsul să ştiţi dacă 
numele meu de botez este sau nu adevărat? 

— Bu?.. Ma ferit Dumnezeu!... Nu sunt eu cel care am această 
curiozitate, după cum vă mai spusei chiar adineaori... Ce are să zică 
însă, poliția locală când va afla că în loc de Dulcineea, vă chiamă Miţa, 
Lenuţa, Didina, Tarsiţa... 

Bucureșşteanca îi tae repede enumărarea numelor de femei, exca- 
mând plină de entuziasm ca și cum sar fi iertat ea singură de propria 
ei greşeală de a-şi fi declarat în public un alt nume de botez. 

— Eh!... ho, ho, ho... că-i adevărat ce spuneți dv... Nu mă chiamă 
Dulcineea |... i 

Apoi, apropiindu-se de Petre Bălan, miorlăindu-se ca o pisică în 
luna Mai, exclamă plină de lirism: 

— Vreţi să știți care este adevăratul meu nume de botez?.,, 
Nu vă mai bateţi capul că vi-l spun tot eu... Paraschiva! 

Petre Bălan însă, în loc să-și exprime mulțumirea de a-i fi saţis- 


Iată-l... 


cea mai du:oasă apostrofă din tot timpul discuţiei lor. 

— Vai, vai, vai... Sărmană pâăcătoasă!... Se poate să vă schimbaţi 
cu atâta ușurință adevăratul dy. nume de botez?... Numele patronim:e 
ai celei mai ortodoxe creștine, din toate sfinteie calendarului nostru?.., 
Dv. nu știaţi că Paraschiva, în ..nba grecilor ge azi, nu esta decât nu- 
mele Afroditei — zeiţa dragostei — la grecii de ieri, sau dacă vreţi, Ve- 
nera, cum îi zice:u romanii, strămoșii roştri ?... 

Bucureșteanca rămase cu gura și cu ochi! căscaţi de emoția mare- 
lui păcat de a-și fi schimbat numele ei adevârat. Probabil că un păcat 
de mărimea păcatului ei, nu putea fi iertat decât de Patriarhul dela 
Constantinopol. 

Când însă îl puse în curent şi pe Petre Bilan, cu grava temere 
ce-i tuiburase mințile, învingătorul zilei, o asigură cu atâta grabă şi 
eloquenţă verbală, că-i veni şi lui să râdă. 

— Na vă fie teamă, că am să-mi calc pe suflet și am să vă iert eu 
în locul Patriarhului ăsta, despre care am auzit că nu iartă pâcatele de- 
câț în schimbul unor foarte mari sume de lire turcești... 

— Oh! Doamne, Doamne !... Bine că m'ați :ertat! 

— Staţi că nu v'am iertat încă definitiv... Am să vă iert, dar numai 
cu o anume condiție... Una singură doar... 

— Care anume? îl întrebă ea grăbită de cea mai legitimă curlozi- 
tate a zilei, 

— Imi juraţi că-mi veţi îndeplini condiţia ? 

— Vă jur! : 

— Ei, bine... Să-mi jurați că după plecarea mea de aici să-mi faceți 
cinstea să mă uitaţi definitiv, închipuindu-vă în schimb că la Băile Her- 
culane aţi găsit chiar pe adevăratul locotenent. Preda Buzescu, pentru care, 
de altfel, şi ven:serăţi... Iată ţot ce ia să-mi jure o bhouiegiaa de 
tânără, frumoasă, și cu „vino'ncoace“,.. 

— Jur!... Jur cam să fac așa cum mi-aţi dat ordin!... 


După plecarea lui Petru Bălan, dela Băile Herculane însă, Dul- 
cineea Pelinescu, ca orice bucureșteancă autentică, nu-și ţinu promisiu= 
aca dată binefăcătorulvi său, vitându-l d: finitiv, In schimb își uită că 
adevăratul ei nume de batez era Paraschiva şi ca atare, ce făcea, ce 
dregea... aproape în ficcare noapte ea. îşi descoperea nt „ră'e.un a't nou 
Preda Buzescu, la Băile Herculane. SON “MINULESCU . 





Din taxiul ce se opri în poarta hotelului Severin coboară extrem de 
pine dispusă o bucureşteancă tânără și frumoasă, imbrăcată într'o rochiţă 
de to.le, coloarea sorcovei, cu părul prins într'un turban de mătase roșie 
şi cu ochii ascunşi sub lentiteie fumurii ale unor ocheiari pentru soare. 
Sub braţul stâng își strângea nervoasă umbreluța de celuloid verde, iar 
din geanta de p:e.e neagră, mare cât o mapă m.nisterială, degete.e unor 
mânuși mototolite, apar sfioase ca nişte pușcăriaşi din dosul unei ferestre 
zăbrelite. Mâna dreaptă, și-o rezervase probabil pentru eleganța gesturi. 
ior cu care avea să-şi complecteze insuficiența verbală. 

" Portarul o salută respectuos cu șapea până la pământ în timp ce 
piecolo-ul hoielului — se reped: cu cea mai autentică :biliate profesională 
ca să-i scoată bagajele din taxiu — două geamantane încărcate doldora și 
o cutie ro:undă pentru pălării. 

— Du-len odaia domnului locotenent Preda Buzescu, se adresă ea 
piccoo-ului. Ă 

Spontana intervenţie a portarului însă o cam pune pe gânduri, 

— Mă ertaţi coniță... dar domnul locotenent Preda Buzescu nm l0- 
cuieşte la hotelul nostru, 

— Cum se poate! exclamă bucureșteanca nedumerită. Nu este ăsta 
hoteiul Severin ? 

— Da, da... Hotelul Severin, ăsta este... Numai că. în hotelul nostru 
nu se găsește niciun domn locotenent cu numele Preda Buzescu 

— Eşti sigur? 

— Ce Dumazzeu ! Doar sunt portarul hotelului Severin, de cincispra- 
zece ani. Imi cunosc clienţii ca pe nasturii dela lirea. 

— Extraordinar ! exciamă bucureșteanca din ce în ce mai emervată. 
Doar mi-a lăsat vorbă la despărțire... alaităeri... că-l găsesc la hotelul 
Severin... 

In timp ce portarul se mărginea să ridice numai din umeri, fără 
să mai răspundă altceva, un tânăr îmbrăcat într'un costum de sport, care 
întâmptător se găsea și el în poarta hotelului, își ciuleşte urechile instine- 
tiv'ca un câine de vânăto:re. Piccolo-ul care-i pr:nsese ges:ul, exact în 
clipa când depunea pe trotuar ultimul bagaj al bucureștencei — cutia cu 
pălării — îndrăsnește să-i explice portarului, care, tăcut continua să-și 
privească problematica clientă bucureşteană. Ă 

—- Îmi dați voe domnule portar!... Poate că domnul locotenent 
Preda Buzescu pe care-l caută coniţa la hotelul nostru să se fi aranjat 
mâi convenabil la sanatoriul militar Regele Ferdinand. 

— Auzişi domreale portan ? îl întrebă bucureșteanca, spontan şi 
aproape ietăcută. . 

— Auzii doamnă... Cum să n'aud că doar nu sunt surd !... Numai că 
nu vă supăraţi, dar eu personal, nu mă interesez de cât de clianții hote- 
luiui nostru. 

— Ba zi mai bine că nu-ţi plăcură ochii mei... se grăbi ea să-l mus= 
tre, ridicându-şi ochelarii fumurii depe ochi, cu un gest de cea ma: speri- 
fică cochetărie bucureşte:nă... Apoi, după o pauză, atât cât îi trebuise 
să-şi schimbe dispoziția, adăogă : — 

| — Dar ia urma urmelor, lăsaţi-l pe mine... Am să-l dibuesc eu sin. 
gură și fără concursu. dv... L-am descoperit cu acum un an, pe plaja dela 
Varna din Bulgaria, şi anul acesta, m'am să-l găsesc eu tocmai la Băiie 
Herculane din România ? 

| Intre timp, tânărul sportiv din poarta hotelului, care la început se 
mulţumise numai să-și ciulească urezhile, de data asta coatinuă să surâdă 
ca și cum sar fi distrat gratuit pe socoteala unor adevărate personaje de 
comedie bufă. Portarul şi piccoto-ul amuţiseră pzrcă deopotrivă amândoi. 
Singur şoferul care până atunci nu intrase încă în scenă, găsi momentul 
binevenit să se coboare de la volan și să rupă tăcerea adresându-se bucu- 
reştencei, cu şapca în mână. 

— Mai aveţi nevoie de mine, doamnă ?... Sau îmi plătiți numai taxa 
de la gară până la băi? 

Dar g:ăbit mai eşti şi D-ta, domnule șofer !... Doar nu ţi-o fi teamă 
cam să te las să pleci neplătit?... N'auzişi însă, că trebue să mergem 
acum la sanatoriul milițar Rege'e Ferdinand ?... 

Intorcându-se apo: emoţiorată către Sandu, i se adresă cu nişte buze 
roşii, dulci și parfumate ca și fragile din coșuleţele țărăncuţeior din îm- 
prejurimi, care fac farmecul Băilor Herculane în fiecare luiie a arului. 

Roca: Hai măi băeţică... ce mai aștepți? Uncă-mi bagajeie în taxiu și 
expl.că-i şoferului, unde dracu mai vine şi sanatoriul ăsta militar Regele 
Ferdinand, 

Sandu, însă, opreşte cu un surâs ironic gestul grăbit al şoferului, 
care. se şi urcase la volan, şi pufnind într'un râs generos, ca şi cum el ar 
î: fost singurul sănătos instruit din această stațiune balneară, unde nu 
există decât bolnavi de reumatism, exclamă : 

ă — Aoieo, domnule şofer !... D'ăștia.ami ești?... Nu știi unde este nici 
sanatoriul militar Regele Ferdinand ?... Așa sunteţi toţi șoferii veniți la 
noi, de la Lugoș 7... Și mai aveţi pretenţia să faceţi zilnic curse cu pasa- 
geri de la gară până în băi!... Uite-l domnule şofer 1... Uite.] colea... lipit 
de hotelul nostru... Pentru zece pași şi jumătate, nu mai este nevoe să-i 
care conița bagajele cu taxiul d-tale... Apoi, adresându-se bucureştene:i : 

— Vi le duc su, coniţă,.. Vi :e duc în spinare... nu în taxiu... ca dom= 
nul șofer...Nu vă fie teamă că până acolo, puteţi merge pe picioare chiar 
ȘI dv... Că doar n'ați fi paralitică... Doamne firește !... 

In lipsa portarului care. dispăruse bruse în interiorul hotelului, bucu- 
teştencei nu-i ma; rămăsese decât să-și plimbe ochii nedumeriţi, când 
pe tânărul turist, care la auzul cuvântului „paralitică“ izbucnise într'un 
răs generos. când pe șoferul care îrscrem-nise cu palmele încieștate pe 
volan. când pe piccolo-ul hotelului, care de bin, de rău, se schimbase înir'o 
santinelă de plumb. Și atâta tot. Zadarnic încerca bucureșteanca să ghi- 
cească — dintre cei trei parteneri — care avea să-i întindă cel dintâi, o 
mână de ajutor. 

Şoferul însă, care probabi! socotise c'a așteptat mai mult decât s'ar 
fi cuvenit, îşi plesneşte deodată clienta cu „o sută două zeci de lei“ — ci- 
tră marcată pe contorul taxiului. 

Bucureșteanca tresare în fine salvată, dar totuși încremenită ca şi 
cum cifra i-ar fi părut exagerată. Se gândeşte însă s'o liniștească tot şofe- 
rul, dar cu o lămurire oarecum mai generoasă: 

— Și asta-i numai taxa marcată pe contor, de la gară până la poarta 
hotelului ăsta... timpul pe care-l pierdui degeaba cu discuţiile dv., nu-l 
mai pun la socoteală. 7 

— Ai să-mi schimbi cinci sute de lei? îl întrebă bucureşteanca în. 
tinzând'i-i înfine o hârtie de bancă, pe care nu şi-o scoase din geanta 
neigră decât cu cea mai ca'culată încetineală. 

Fără să-i ia hârtia din mână, șoferul se căută mai întâi în portof»= 
Hu și după ce-și numără moneta măruntă, răspunde: 

— Trei sute şapte zeci !... Imi lipsesc zece lei, ca să vă dau restul 
complect 

Luată la repezeală, bucureșteanca era gata să primească chiar res- 
tul incomplect, dacă Sandu n'ar fi intervenit la timp cu autoritatea unui 
adevărat înger protector. 

— Hai domnule şofer... nu mai face pe şmecherul şi dă-i coniţei 
restul compiect... Cui îndrăsneşti să-i spui că n'ai mărunțiș ?... Nu vă 
știu eu ?.. Așa sunteți toți... 

„Și în timp ce șoferul, verde de mânie, mai scoate din portofel și o 
monedă de zece lei, Saruiu se adresează bucureştencei cu o satisfacție anti- 
qipată și sigură de a-și fi transformat cei zece lei ai șoferului într'un 
bacșiș pentru el. 

— Uite aşa îşi bat joc șoferii ăştia, de clientele care le cad în mână. 
Cum.1le prind singure... gata să le buzunărească... nu altceva... Ba le mai 
tac şi de petrecanie, de teamă să nu-i denunțe, 

— Ba pe mine ma ferit Dumnezeu de așa ceva... se desculpă bâl- 
bâindu-se de ciudă, şoferul. Eu sunt om cu nevastă şi cu trei copii... Mai 
bine acasă, sărzc şi curat... decât la pușcărie cu banii păpaţi de avocaţi... 

Și strâmbându-și şapca, spre ochiu: stâng, dă drumul motorului şi 
dispare, după ce mai întâi ocoleşte statuia de bronz a lui Hercule. 

„După ce respiră din plin, ca şi cum ar fi sfârşit cu b.ne o adevărată 
cursă de obstacole, bucureșteanca își indreptă ochii, gata să pornească 
într'acolo unde i se spusese că se află sanatoriul militar Regele Ferd.nand. 

”  Piecolo-ul hotelulu: Severin însă, nu-i dă răgaz să facă nici un pas, 
grăbindu-se să-i otere tot el singur, concursul de a-și găsi prietenul 
socotit deocamdată pierdut. ă 

— Staţi pe loc coniţă, că mă duc eu să mă interesez dacă nu cumva,. 
domnul locotenent Preda Buzescu se găseşte la sanatoriu, 

In acelaș moment însă, tânărul turist care până atunci urmărise 


za ae ra 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UKIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOLANU 23 


UNIVERSUL LITERAR 





tăcut şi atent desfășurarea acestui „fapt divers” de sezon, își ridică plin 
de grație atât șapca sa de turist autentic cât şi vocea lui de tenor impro- 
vizat, pe care bucureșteanca avea în fine ocazia să i-o audă peatru 
prima oară. 

= Inm dați voe Doamnă?... Dacă întâmplător locotenentul Preda 
Buzescu nu se găsește nici la sanatoriul militar Rege.e Ferd:nand, pot 
să-mi permit cinstea să vă procur eu cea mai potrivită soluţie, pentru 
a vă pune deocamdată la adăpostul oricăror alte eventuale noi neplăceri ? 
intervenţia neașteptată a tânărului necunoscut face pe bucureştcancă să 
tresară ca și cum o voce misterioasă i-ar fi şoptit la ureche ch:ar soluţia 
saivatoare. Nu se grăbi să-i râspundă nimic însă, deoarece Saniu tocmui 
se întorcea dela sanatoriul mintar Rezeia Ferdinand, mai plouat parcă 
decât şi-ar fi arborat în suflet un drapel de doliu. 


-— Nu există, coniţă !.. Nu există !.. se grăbi el s'o anunțe cu . voce 
tare, chiar dela jumătatea drumului. 

— Vedeţi doamna?... Iși re:a pledoaria tânărul turist... Ce vă mui 
rămâne de făcut. decât să permiteţi unui umii anonim adm.rator al av. 
oterta — de altie! foarte protocolară — a uneia din cele două camere 
ale sale dela hotelul Hercule... Chiar acesta!... Hotelul din faţă... Un hotel 
tot aşa de aproape ca şi sanatoriul militar Rezeie Ferd.nand... Și dacă 
îmi daţi voie să mai adaug ceva... Hoielu. meu este cu mult mai convenabil 
decât hotelul Severin, fiindcă are băile instalate chiar !a parter. 

Bucureşteanca ainuţise cu ochii ficși pe bagaje, ca şi cum peniru 
ea, soarta bagajelor ar fi fost cu mult mai interesantă decât soarta dezerto- 
ruluj său locotenent Preda Buzescu. 

S:mţind-o că se codește să-i răspundă, f:e dintr'o explicabilă jenă 
femenină, f.e dintr'o simplă încăpățânare personală, tânărul turist în- 
cercă un așa zis „ricochet” adresându-i-se deocamdată piccolo=uiui, ca şi 
cum afacerea cu bucurește:nca ar fi fost aranja.ă definitiv. 

— Hâi măi Sandule... Du-te repede la mine la hotel și spune-i lui 
Dinu că ta-am trimes eu... Să vină cu tine ca să transportaţi împreună 
peste drum bagajele doamnei. 

Sandu însă, ca şi cum nu s'ar fi găsit în termeni de bună prietenie 
cu Dinu, colegul său de peste drum, îl întrebă pe tânărul turist, cu un 
aer de s:mplă precauţiune: 

— N'ar fi bine să întrebăm mai întâi pe conu Pătru dacă se mai 
găseşte vreo cameră liberă la hotelul Hercule... 

Tânărul turist insă se grăbeşte să-l iiniștească de orice temere, 
chiar dacă întâmplător ar fi fost justificată: 

— Nu-i nevoie să mai întrebi pe n.meni, fiindcă eu cunosc situaţia 
camerelor dela hotelul meu tot așa de bine ca ș: portarul hotelului ! Spu- 
ne-i să ducă bagajele la 43 bis, care este liberă. Doar este lipită de 43, 
camera mea. 

Inţelegând scurta explicaţie a şiretului turist, după ce execută brusc 
cel mai savant stânga'mprejur, Sandu 9 pornește în goană să găsească 
pe Dinu şi să execute ordinul categoric, încredințat că de data asia avea 
să-i cadă în pa.mă un bacșiș mult mai greu decât cei zece lei, cu care 
bănuia c'avea să-l cinstească prietena locoteneniului „la-l de unde nu ei... 

Bucureștencei parcă nu-i venea să creadă ochilor, mai ales după 
ce-și ridicase lentilele fumurii ale ochelarilor de soare. Ce i se întâmp.a 
de data asta, nu-şi amintea să i se fi mai întâmplat vreodată în viaţă. 

Schimbarea bruscă şi neașteptată a situațiunei sale cu adevărat 
critică, intr'o situaţie cu totul nouă și probabil mult mai convenabilă, o 
punea pe gânduri. Și doar situaţia asta critică nu durase nici. măcar un 
sfert de oră. Se operase, cât ai fi bătut din palme!... Ba ceva mai muit 
chiar, îi plăcea să creadă că propunerea generoasă a tânărului sportiv 
din faţa sa nu fusese decât tălmăcirea a ceea ce-i fusese scris să se în- 
tâmple, ma: ales când te naști aşa cum se născuse ea, adică așa cum 
prietenele sale din copilărie ob.șruiau s afirme că ea se născuse într'o anu- 
mită zodie... 

Dovada de altfel, o făcea chiar sinceritatea cu care i se adresase 
acest simpatie necunoscut, în care ea ghicise că a descoperit un om bir.e 
crescut, dacă nu chiar un adevărat gentiiom. 


In timp ce bucureşteanca îşi depăna în creer acest raționament 


| ad-hoc, tânărul tur.st cont:nua s'o privească mut şi plictisit de atitud;nea 


ei ciudată de a nu-i fi adresaţ încă niciun cuvânt, fie de mulțumire, fie 
chiar o scurtă injurie. 

Dar exact în aceiaşi situaţie trambulinară se găsea şi tânăra şi fru- 
moasa pucureşteancă, a cărei tăcere inexplicabilă se datora numai super- 
ativei emoţii pe care o simţi în clipa când comisarul jocului e gâta să 
anunțe numărul câştigător la ruletă. 

Apariţia bruscă a celor doi piccolo însă, îi făcu pe amândoi să-şi 
recapete deopotrivă şi glasul şi curajul. 

— Daţi-mi voe, doamnă, îi luă el înainte, să vă mulțumesc din tot 
sufletul pentru gent.leţea cu care aţi primit oferta anonimului dy. admi- 
rator... Când ne vom urca în camerele noastre, vom avea în fine și noi 
ocazia să ne lepădăm măștile anonimatului. Dar nu pentru cine ştie ce 
înalte raţiuni de stat... Nu... C: numai pentru a ne putea pune „a adapost 
contra privirilor ipocrite ale celor care, în loc să citească B.biia, nu fac 
decât să foiietoneze 2iire.c romane senzaționae. 


Sonoritatea acestor fraze pretențioase zguduise așa de puternie 
întregul sistem nervos al bucureșiencei, că se hotări să-i răspundă scurt 
şi cuprinzător, cu tot ce-i venea pe limbă, nu numai în gând, ca a.ior 
hucureştence tat atât de tinere şi frumoase, dar mai puțin sentimentale 
decât ea. 

— La urma urmelor, întâmplă-se ce s'ar întâmpla, mie puţin îmi 
pasă... In vieața mea, n'am citit nici Biblia, n:ci așa zise:e romane senzu- 
ţionale... Cetesc niwmnai gazetele umoristice, fiindcă cele politice, toate 
publică aceieaşi articole, afară de fotografiile morţilor pentru care fam:- 
liile îndoliate trebue să plătească la fel ca și pentru reclameie comer- 
ciale... Credeţi dar, ce vreţi despre mine, fiindcă nici eu nu țin să vă 
descos cine sunteţi. 

Se pare câ şi sistemul nervos al tânărului turist vibrase aproape 
la tel cu al tinerei și frumoase: bucureștence anon:me şi chiar analfabetă, 
că fără să-și mai pună la contribuţie cultura lui personală, îşi dădu dru- 
mu! dintrodată : 

— Exact aceleași vechituri vi le-ași fi putut debita și eu, dacă în. 
tâmplător v'ași fi cunoscut mai înainte de a-mi fi apărut la băile Her. 
culane, în feiul unei femei tot atât de anonimă ca și mine... Ași putea 
adăoga că ne-am intâtnit pentru prima oară în vieaţa noastră, ca doi 
corbi pe o creangă de copac uscat. Insist asupra personalității corbilor, 
fiindcă după o zicătoare populară „corb la corb nu-şi scoate ochii“. O 
singură deosebire mi-aşi putea permite să v'o aduc la cunoștință... Dv. 
căutaţi pe iocotenentul Preda Buzescu, iar eu nu fac decât s'aştept a îi 
găsit de temeea care în vieaţă, deși nu caută pe nimeni, se laudă totuşi 
că întâmpiăter, în fiecare zi, îi iese în czle câte un nou bărbat... 

Bucureșteanca tresări ca și cum ar fi fost trăznită, 

__——Să nu credeţi că plictiseala de a nu fi găsit pe locotenentul Preda 
Buzescu pe care-l căutam cu adevărat, se va schimba într'o autentică 
vese.ie de a vă fi găsit pe dv. pe care nici nu vă cunoşteam măcar, dar 
mite să vă fi căutat. 

— Aveţi dreptate, doamnă, exclamă acru tânărul turist... Femeile 
au dreptate chiar când mint..., 

Cum însă cei doi piccolo intraseră cu bagajele în hallul hotelului, 
iar cei doi anonimi de ambe sexe ajunseră şi ei în poarta hotelului, el 








Detineseu 





== 12 Septembrie 1942 








mu, de ION MINULESCU 


nu-și mai permise decât să complecteze fraza întreruptă de graba de a 
pune la punct paranteza care se desch;sese în poarta hote.uiui Sever:a, 
pentru a se incn:de în poarta hote,uliu HBercuue. zi îi 

— Deocamdată însa, fiţi bună şi iertaţi-mi dacă vă iau eu înainte 
ca să vă pot arâta drumul. Nu vă fie teamă, că nu urcăm decât o scară 
de câteva trepte numai. N'am să comit niciodată prostia să angatz 0 
femee, chiar anonima, pe scara lui lacov, care după cum cred că tite 
mergea pană la cer... Camera dv., este ia primul etaj, şi după curti Y'ara 
spus, lip.tă de a mea... | 

Ciatnandu-și capul ca un metronom muzical, bucureşteancă îi 
aruncă un surâs pictural cu Gublu înţeles exact ca al Giocondei lui leo. 
nardo da Vinci. , 

L LI 


După trei sferturi de oră, b„oureşteanca nu reuşise încă săași deg= 
facă ambale gcamauu.ane. In schimb își rucapilulase toate plăcutele şi ns- 
plăcutele surprize ce-i fusese dat să le suporte nu cu nervii obişnuiţi al 
unei fiușturat:ice bucureştence, dar cu cinismul savant al unei foste favo- 
rite ce.ebre. 

Odaia 43 bis, în care intra pentru prima dată, de pe coridorul pri- | 
mului eta] ai hotelului Hercule era oribilă ca aspect. Aproape nu se 
putea vedea nim:c în interiorul ei, din cauza intunericului. O fereastră 
se deschidea pe coridoru. care nici el nu era luminat decât de alte fe- 
restre — e drept — dar care toate se deschideau peste aceiași curte 
flancată de muntele din dosul hoteiului. In sch:mb, din odaia 43 bis o 
ușe cu geamuri se deschidea în odaia 43, odaie luminată de o fereastră 
dublă care se desch.dea spre vechea promenidă a băilor, plină de soare 
şi de toi ce se poate perinda prin fața stătuii lui Hercuie. B:nevoitorul 
său anonim însă, se grabi să-i explice că dânsa va putea locui în camera 
în care se va simţi mai bine, fiindcă lui îi era perfect egal în ce cameră 
avea să doa:mă cele şase nopți câte mai avea de dormit la Băile Her- 
culane. 

Aita în Jocul ei, după ce sar fi enervat atât cât îi trebue unei 
temei ca să pară sensibilă, i-ar fi trânţit probabil un scaun în cap, acestul 
om rău crescut care nu-i oferise decât o adevărată capcană, 

Păstrându-şi însă calmul ca niciodată până atunci, ea găsi cu cale 
să i se adreseze cu o voce de adevărată sirenă, abia ieșită însă, ni din 
apa rece a Mării Negre, ci chiar din apa fierbinle de 38 a Bâii Elisabeta, 
instalată chiar în subsolul hotelului Hercule. 

— Dar ce charagh.os mai sunteți și dv., domnule anonim. N'aţi 
găsit de cuviință să-mi spuneți măcar cum vă chiamă, ca să știu şi eu 
măine când voi p.eca de aci, cui am avut ghinionui să mă dau legată 
și de mâini și de picioare... - | 

Caraghiosul anon:m însă, drept răspuns, îi arătă pe unul din gea- 
mantanele sale iiteriia P. B. vopsie cu negru. 

Bucureşteanca tresări ca și cum ar fi dat ochii cu spectrul unui 
dușman defunct. 

— Adevărat?... Astea sunt inițialele numelui dv.? Nu cumva gea- 
mantanul ăsta :-oţi fi furat dela locotenentul Preda Buzescu? 

Pretinsul hoț al geamantanului se: grăbeşte să se scuze că nu pu- 
tuse să-l fure deoarece pe dânsul îl chiamă Petre Bâlăn. In schimb însă, 
graţie acestei potriveli de in.ţiale ale celor două nume diferite, ei, Petre 
Balan, va încerca chiar în momentul acela să-i fure cu adevărat locote_ 
nentului Preda Buzescu, ceva pe care a şi pus ochii... Dar nu geaman- 
tanul...- Altceva !... Ă 

— Ce anume? îl întrebă ea curioasă. 

— Nu ghiciţi? o întrebă el, la rândul lui, , 

Apoi, tot ei, ca şi cum ar fi neguijat să o'ntrebe tocmai ce ar îi 
tost mai interesant, adăogă: 

— Dar la urma urmelor, pe dv cum vă cheamă, caraghioasă an9- 
nimă balneară ? 

Ea tresâri ca şi cum nu s'ar fi așteptat la o întrebare aşa de na- 
turală, i ” „. 
— Da?... Şi pentru ce vreţi să ştiţi cum mă chiamă pe mine?.. Ca 
să mă compromiteți cârd ne vom mai întâlni pe calea Victoriei ? 

EL nu-i mai răspunse decât după un oftat adânc şi um surâs vmg 
şi ironic. i 

— Nu vă fie teamă, că pe calea Victoriei nu se poate compromite 
nimeni. Ă 

— Frumoasă părere aveţi dv. despre. calea Victoriei! exclamă 
bucureșteanca, în bătae de joc. Apoi ințepenindu-se ca și cum sar fi 
s:mţit inspirată de propria ei mândrie de bucureşteancă autentică, adăogă: 
Pe mine, domnule, nu că vreau să mă laud, dar sunt invitată să mă 
plimb pe calea Victoriei între orele 5 și 7 p. m. tot de bărbați de seamă, 
nu de orice fel qe „terchea berchia“. Dv. să nu mă judecaţi, vă rog, după 
locotenentul Preda Buzescu, pe care.l văzurăţi ce fel de om este, 

— Ba nu-l văzui de fell... o întrerupse proprieiarul numelui cu 
aceleaşi în.ţia:a ca şi ale locotenentului cu bucluc... Vă văzul, în schimb, 
numai pe dv. care totuși, văd că nu v'aţi comprom:s nici astăzi, când 
aţi alergat la Băile Herculane, după un excroc sentimental, care va pus, 
cum spune francezul, „un lapin'... Ruşine, doamnă... Ruşine. pentru 
amândoi !... 

Bucureșteanca parcă începuse să se înroşească și de rușine. Petre 
Bălan însă, nu-i dădu răgaz să se roșească mai mult decât „roujoul'“ de 
pe obraz şi-i repetă întrebarea, după o slabă retractare: 

— In definitiv, s'ar putea să mă înșel chiar eu... Cine n'are un așa 
zis „călcâi al lui Achile*?... Ba nu, zău... De cine var putea îi rușine 
la Băile Herculane, când dv. nu vreţi să-mi spuneți chiar mie, cum vă 
chiamâ?,.. Numai că... Ha: să zicem că de mine v'ar fi teamă, dacă aş 
afia cum vă cheamă. Portarul hoteluiui însă, pe care auzirăţi că-i cheamă 
Pătru, va veni probabil peste câteva minute să vă ceară numele pentru 
a vă complecta fișa reclamată de poliția băilor... Așa e, că atunci, vreţi 
nu vreți, va trebui să-i spuneţi cum vă cheamă?... Dv. nu cunoașteţi le- 
gile ţări. ?... ă a 

Bucureșteanca își dădu cu pumnul în cap, oîtând dureros ca în 
fața unu. perico! inevitabil, 

— Ah!. Bătu-mar Dumnezeu, că uite cum neglijai să-mi iau cu 
mine căteva cărți de vizită... 

— Ce are aface?.., o întrerupee Bălan. Portarul nu vă pretinde de. 
cât să vă semnaţi personal numele pe fișa poliției... Şi atâta tot. Dar 
băgaţi de seamă. Să vă semnaţi numele adevărat. Să nu care cumva să 
vă daţi nevasta locotenentului Preda Buzescu... c'ați păţit-o!,,, 

Bucureşteanca sări în sus ca mușcată de șarpe... 

— Eu?.. Eu nevasta unui om pe care nici nu-l cunosc?... Nici nu 
ştiu dacă există cu adevărat un om cu numele ăsta... Zău aşa... De aceea 
am şi tresărit când am văzut pe geamantan literele P și B... Mi-era teamă 
să nu fiți chiar dv. ăla pe care mă prefăceam că-i caut su.. Cu toate 
câ, la drept vorbind, eram sigură că nu există... 

Surprins de declaraţia ei nebănuită, Petre Bălan încercă de data 
asia s'o înspăimânte de-a-binslea ! i 

— Dar dacă este aşa, cine v'a forțat, frumoasă doamnă, să comiteţi 
acest falș în acte publice?... Nu v'a fost teamă c'aţi fi putut fi denun- 
țată?... Vă dați seama ce încurcături v'aţi fi cre.at singură ? 

— Cum așa? Ce fel de încurcături? întrebă bucureșteanca grăbită 
și aproape tremurând de frică. _ 

— lată!... Să vă spun tot eu, dată aveţi curajul să le ascultați până 
la sfârşit, fără să leşinaţi... 

— Dumnezeule!.. Exclamă ea pierdută... Spuneţi-mi-le aşa, ca să 
nu Jeşin... Am inima slabă şi... Doamne ferește... INI 

— Deocamdată, după cum se: obișnueşte, după denunț, vă pomeniți 
cu o adresă ca să vă prezentaţi judecătorului de instrucție... Se închee 
apoi procesul verbal... începe judecata... avocaţii dv. oricât ar îi e: de 
şmecheri nu vă pot salva, oricât i-aţi plăti dv... Procurorul cere condani= 
narea şi... Tribunalul dă o sentință af.rmativă, adică o condamnare... 

— Ah!.. Condamnată la moarte? 

-— Nu chiar la moarte... Dar ia câteva luni de închisoare, cu sigu- 
ranţă, dacă n'aveţi noroc să scăpaţi cu o simplă amendă de câteva mii 
de le... 

— Nu, nu!... Nu mă denunțați, vă rog, că pe viitor nu mai fac aşa... 
Renunţ, pe tot restul vieții mele la sistemul ăsta, pe care de altfel, nu 
l-am născocit eu... Mi J-a recomandat o aiurisită de prietenă a mea, Ea 
m'a convins că merg la sigur cu el. Și ca si fiu sinceră, am şi mers, dar 
numai la aventuri de dragoste, mai mult sențimentale, decât productive.., 





(Urmare în pag. 5-a) 











Taza poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939