Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0049

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No, 163 Trib. Ilfov 





G. BACOVIA 


„Poetul modem tinde să 
creeze în noi o stare, și de a 
inansforna această stare în- 
iro destătare pură“, sunt cu- 
vimtele cu care găseşte de cu- 
viință să încheie um para- 
graf al aândurilor sale Poul 
Valery, şi pe care noi cre 
dem să le putem pune în ca- 
pul rândurilor modeste ale a- 
cestui fișier ce reprezintă pu- 
ținul cmagiu al autorului lui, 
iață de personalitatea umbri- 
tului Bacovia, care în singu- 
rălatea și izolarea lui a atins 
cu câteva săptămâni în urmă 
venerabila vârstă de șasezeci 
de ami. 

Dar îndepărtarea aceasta 
voită nu ne poate împiedica 
să-i amintim lui, cnatorului u- 
nei poezii atât de nucmţate 
şi publicului prea repede uită- 
tor și ingrat, respectul şi dra- 
gostea pe care unii, nu puţini, 
io împărtășesc temeinic şi 
convins. Dacă anii nu sunt 
în stare să ațintească moi viu 
atenția asupra lui, respectul 
migăloasei şi atât de grațios 
nuamțatei sale opere ne îm- 
piedică să nu readucem în 
memorie pe acest cântăreț 
nespus de trist, de melancolic 
și de duios, cântăreț al culo- 
rilor de toamnă, al amurguri- 
lor triste și arăitoare, al du- 
rerilor intense și adm, al 
nucmţelor fin schițate, al stă- 
rilor sufletești, mai ales al stă- 
rior sufletești. 


Singur, singur, singur, 
Vreme de beție — 
I-auzi cum mai plouă 
Ce melancolie 

Singur, singur, singur... 


Din depărtarea lui, Bacovia 
încheagă aceste versuri, stri- 
găt de durere, de singurătate, 
de disperare, de mâhmnire, de 
plictisezlă, mai cu seomă de 
o oribilă, copleşitoare plicti- 
seală, Pustiul vieţii lui. 


Plouă, plouă, plouă 
Vreme de beţie — 
Ș: s'asculți pustiul 
Ce melemcolie 
Plouă, plouă, plouă... 


Necontenita, pătrunzătoarea, 
deprimemia ploae a lui Ba- 
covia, simbel și onomatopee 
a durerii lui sufletaști. 

e 


Cuvântul „ploas" realmen- 
te este onomatopeic pentru 
stările de mslemcolie adâncă. 
Intrebuinţat, repetat, interpre- 
iat, este cel mai bun simbol al 
durerilor.  Sumetul streşinilor, 
apa de ploae care bate în 
georn, picăturile de ploae cari 
cad în băltoxce, răpăitul e- 
nervomt al ploii pe frumzişul 
pomilor, coardele  picăturilor 
de ploxe întrovăzute întinse 


t 


pe orizont, ploaia, ploaia, 
plozia, mereu ploaia. 
Dacă cineva ne-or întreba 


întrun moment de plictiseală, 
i-am putea răspunde: „ploae”, 
Să  repetăm de mai multe 
ori cuvântul aceste, și iată 
avem corespondentul fizic al 
stării noastre. 

[] 

le suis comme le roi d'un 
Pays Pluvieux, 

Qui... 

s'emnuie... 

Verlaine a cizelat aceste 
versuri fără să realizeze im- 
posibilitatea ca un atare rege 
să se distreze. Prin detini- 
ție, prin faptul că este un 
rege al țării ploioase, chipul 
îi va fi mohorit, viața întune- 
cată, zilele nestârşite şi va 
fi plictisit, nespus de plictisit, 

Bacovia, în felul lui, este 
un fel de rege ci țării ploilor. 
Un plictisit, um deprimat, un 
singuratec, um îndurerat. 

„In t&rg, o fată tristă a murit 
„Și-cu dus-o pe ploae şi au 
îngropat-o. 

Ce succesiune de melanco- 
lie. O fată care a murit, o iată 


VAIVEPSUL | 





1 


i ANUL L e Nr. 49 


tristă, o fată tristă care a mu- 
rit, o îmmormântare, şi încă 
pe ploae. 

Durere imensă, copleșitoa- 
re, ca imaginea în ploae a 
singurătenii. 

L] 

Durerea lui Bacovia este 
atât de mare, încât însăși ima- 
ginea primăverilor lui esta 
mai de arabă tomnatecă. 


„Primăvară... 
„O pictură partumată Gu vi- 
brări de violet... 
„|n vitrine, versuri de un nou 
poet. 


„În oreș suspină un vals de: 


fanfară. 


Să nu uiiăm vibrările de 
violet, magnificul lui violei— 
dar atât de autumnal, — care 
întristează întru câtva tabloul 
primăverii strălucitoare. lar în 
oraș nu „răsună vesel” o tan- 
iqră ci doar „suspină, O 
strolă mai jos: 

„La geamul unei fabrici, o 
pală lucrătoare”, şi nu un 
chip înviorat de natura care 
renaşte. Primăvara lui, chiar 
el o spune: 


„O nouă primăvară pe ve 
chile dureri”. 
e 
Am amintit de violet. Este 
cea mai justă și fermecătoare 
notație a lui Bacovia. Împri- 
marea aceasta de culoare vio- 
letă unor anumite ore ale zi- 
lei, unor cmumite momente în 
natură. 


„Amurg de toamnă violet”... 

sau 

„Orasul tot e violet”. 
Bacovia a prins momentul : 


„Când pâlipâie pe lume viole- 
tul”, 


culoare iristă, mâhmnită, în- 
doliată, — dar poetică. Depri- 
memtă, dar muanţată. Culoare 
care desiată. Să nu uităm cu- 
viniale i Valery : desfăiarea 
pură. 

în toată msloncolia lui, Ba- 
covia e un fermecător, Un 
maa:cian. Un creator de stări. 

E un post! 


PACCIUS 





G. BACOVIA 
(Noliță bio-bibliografică) 


Poetul care a adus în lirica 
românească un fel de a spune 
atât de propriu şi de obsesiv, 
care-i atât de actual și de no- 
toriu, chiar când nu e mărtu- 
risit, fiind totuşi presupus, 
are poate cea mai discretă şi 
mai puţin zgomotoasă biogra- 
fie din câte solicită istoriile 
literaturii noastre. 

G. Bacovia (pe numele din 
starea civilă G. Vasiliu) sa 
născut la Bacău, în 13 Octom- 
brie 1881. Studiile universi- 
tare le-a făcut la Iaşi, unde 
şi-a luat licenţa în drept. A 
fost funcţionar la ministerul 
muncii şi de câțiva ani trăește 
la București. 

Numele său, în revistele 
şi publicaţiile literare 
vremii se întâlneşte rar. A 
colaborat, cu mai multă sau 
mai puţină asiduitate, la Ate- 
neul cultural, Gândirea, Uni- 
versul literar, Viaţa literară, 
Orizonturmi noi, Literatorul, 
Familia, Revista Fundațiilor 
Regale, Versuri, Versuri şi 
proză, Flacăra, Cugetul româ- 
nesc etc. 

G. Bacovia a scris și publi- 
cat, cantitativ, puțin. In 1916 
a apărut primul său volum 
de versuri : „Plumb'“, în edi- 
tura „Flacăra“, Apoi: „Cu 
voi“ (ed. „Orizonturi noi“); 
„Plumb şi scântei galbene“ 
(ed. Ancora); „Bucăţi de 
noapte“ (poeme în proză); 
„Poesii' (ed. „Fund. Regale“, 
1934) și „Comedii în fond“, 
în „Biblioteca pentru toți“. 


ale. 


Plamb de îi ein 






lama, de-o vreme mă duce regretul 
Prin crân RULE, pe mamngini de dinii ferate, 
Trec singur spre seară pe ape 'nghețate 
Când iâiiâe pe lume violetul. 


Paloarea, mutizsmul, minează-al meu piept 
Pe sutele ninse crai-nou când apare 

Trec singur pe poduri de fier, solitare 
Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștepi ? 
Hanu... hau... depărtat sub stele 'nghețate 

În noaptea grozavă la cine voiu bate ? 


O vis... o libertate... 


Hcru... hamu.., depăntat sub stele 'ngheţarte... 





Unul din noi doi, Paul La- 
hovari, va trebui să-și păstre- 
ze tot calmul la această invi- 
taţie în amintirea primei în- 
tâlniri cu poezia bacoviană. A- 
cela nu voi fi eu, sunt sigur. 
Cum aș putea să-ţi vorbesc 
altfel decât cu vehemenţă, de- 
spre lirismul extenuat al poe” 
tului acesta, dospind în răsfă- 
țul aluziilor de un autentic 
trivial, ale celui mai desnădăţ- 
duit prozaism din câte au nă- 
2uit vreodată să se _întituleze 


G. BACOVIA 


poezie ? Dar cât de mult tre- 
bue să iubeşti, ca să afli chiar 
din prilejul iubirii, îndreptăți- 
rea de a uri ceea ce ţi-e drag! 

Renunțând deci să mai caut 
tonul potrivit cu împrejurarea 
festivă a celor şaizeci de ani 
cari apasă pe umerii Maestru- 
lui, voi recurge la ocolul prin 
această introducere, pe care 
ţi-o dedic. Astfel : — 

Poezia lui Bacovia înviază 
(subințelegând aluzia la mitul 
pasării Phoenix) dim gunoiul 


*% 


i 


u despre „obsesia bacovia- 
nă“ cu deosehita-i vrajă 

halucinantă voiu vorbi, 

Despre aceea sau rostit cri- 
tici competenţi, și la definirea 
ei naș crede să mai adaug 
oarece nou; mai cu seamă că, 
o știu, dintr'o expresie de artă 
atât de organică, atât de origi- 
nală, nu se poate trage vreo 
învățătură «eficientă pentru 
creația proprie. Domnul Adrian 
Maniu nu s'a sfiit s'o afirme 
încă de multă vreme, când 
scria că „poesia lui Bacovia nu 
poate fi nici  înțrecuţă, nici 
imitată”, 

Subscriem fără reticente. 

Marea învățătură însă cată 
s'o culegem din modestia, din 
discreția și din frumuseţea a- 
celei vieţi de sacerdotal și no- 
bil anonimat. Când sunt prea 
mulţi cărturari, azi, robiţi atâ- 
tor ambiţii de tot soiul, dintre 
care cea mai nevinovată încă e 
aceea a unei rapide și uşor 
câştigate notorietăţi, Bacovia 
apare înălţat deasupra operei, 
înfrățit în virtute cu cei mai 
de frunte, şi eşti ispitit a scrie: 
cu misticii, i 

Mare învățătură această sim- 
plitate și această modestie în 
tagma scriitoricească, unde prea 
puţini sunt cei ce nu-şi strigă 
marfa (și ce marfă!) gurgu- 
ţaţi pe careva turn babilonian, 
umflaţi de vanităţi și cu mâi- 
niie făcute tulnic la gură pen- 
tru adunatul turmei. li cunoa- 
ştem, nu este așa, Mihai Nicu- 
lescu ? Poza lor zâmbește iro- 
nic din tot ungherul de vitri- 
nă şi politeța lor unsuroasă te 
îmbie să le faci prin toate mij- 
loacele dever; în privire au 
scânteia arivismului, ca/şi al- 
ţii, nu a fervoarei tăcute, ca 
un Bacovia. Aceia n'au să aş- 
tepte treizeci ge ani, ca el, 
până a-și vedea cele vreo câte- 
va sute de versuri puse la bo- 
cul meritat, — versuri de so- 
litar asistând la lenta descom- 
punere a universului. 

Toamna lui Bacovia, ca şi 
vieaţa sa, cu rod zăbavnic şi 
greu ca plumbul, simbolizează 
singura şi miraculoasa biruin- 
ță a oricărui ideal pur de via- 
ţă, chiar şi într'o lume putredă. 

Şi acum, deşi în ceasul ul- 
tim al zilei şi ostenit primesc 
problema bacoviană ce-mi pro- 
pui spre rezolvare, voiu căuta 
să răspund. Din capul locului 
exemplul ales, spre a învedera 
darul divinatoriu al poetului 
care ştie cu vorbe „din gunoiul 
cel mai de lepădat“ al lexicu- 
lui să suggereze emoţii pro- 
fund omeneşti, din ordinea 
lăuntrică a poetului şi din cea 
metafizică totdeodată, — exem- 
plul propus nu-mi pare înde- 
ajuns de topic. Aici, toţi ter- 
menii sunt aleşi anume ca 
pentru a  solemniza această 
spăimântătoare clipă de. reve- 
lare — în faţa unei femei fru- 


* 
moase şi pe semne iubite — 
a vremelniciei dastiralor noa- 
stre pământești. Cuvântul „„ca- 
davru“, el însuși este răscum- 
părat de metafora, turburătoa- 
re de oraculară impreciziune, 
a versului următor: „visa în 
vasta sală, 

Presimţi că dincolo de eloc- 
vența asta cu un iz, e adevă- 
rat, de imperceptibil umor, un 
om care nu crede în nimic de- 
cât în vieaţă, sau mai adevă- 
rat : într'o iubire pământească 
(căci femeia de pe catafalc este 
desigur aceea una din cele 
multe cu care nu mai poate fi 
o pereche) — un om e cuprins 
în fața morţii de o spaimă tă- 
cută şi calmă, şi că el este ar 
cela care „în vasta sală, pier- 
dut în mortţuara gală, înmăr- 
murise falnic”. 

Când poetul izbuteşte ase- 
menea metafore, în ritmuri 
prestigioase, evocând neantul 
şi meschineria ritualelor noa- 
stre la pragul mormântului şi 
al veșniciei, acel poet poate fo- 
losi orice materiale lexicale, 
așa după cum preotului, având 
harul ceresc, îi e dat a preface 
orice vin şi oricare pâine în 
substanţă divină. 

PAUL LAHOVARI 


LUCHIAN 





N e re) pf a a fa 


ENTALNIIE 


Bacovia şi 


ABONAMENTE: 2 oleaca 

autorități și tastitaţii 1000 lei EDACȚIA şi ADMINISTEATIA APARE SAPTAMANAL SAMBATA 29 Noembrie 1941 
de onoare 500 „ BUCUREŞTI 1 Sir. Brezoianu 23-25 

particulare 250 » Sp tate PREŢUL 5 LEI Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


reescu 





O coincidenţă de destine și expresie 


Paate niciodată nu “au ivit atât 
de aproape în timp şi de alături 
geografic, două structuri gemene 
mai evidențe decât în cazul lui 
Andreescu şi Bacovia. Asemăna- 
rea destinului lor, privaţia lor 
momentană de satisfacţiile care se 
închid de obiceiu în noţiunea de 
„succes”, pentru a li se recunoaşte 
traiectoria luminoasă ceva mai 
târziu, dar totuși mult prea târ- 
ziu, sunt coincidenţe care adaosă 
surprinderii noastre bănuiala ere- 
tică a unor oculte potriviti, de 
dincolo de hotarele voinţei umane. 

Intro cultură de orizonturile 
cele; româneşti, fenonrmul este 





ae e 





cel mai de lepădat al unor 
vorbe pe care cu taţii, zilnic, le 
strivim în. picioare, nepăsă- 
tori. La drept vorbind, nu toc- 
mai de tot nepăsători, fiindcă 
îmi pot închipui pe amatorul 
subţire profilându-se precaut 
ln. orizontul scund și mohorit 
gl liricei bacoviene, călcând în 
străchinile celor mai inoportu- 
ne nedumeriri, cu o mână ţi- 
nându-se de nas şi cu cealaltă 
tamponându-şi pe gură ba- 
tista, 

Am să-ți pun o problemă în 
versuri — în versurile acestei 
strofe bacoviene din poezia 
inttutată” „Finis i 


Cadavrul impozant pe catafalcul 
[tainic 

Sub gaza de argint visă în vasta 
(sală... 

lar sânul €ei pierdut în mortuara 
[sală 

Pe veci oprit înmărmurise falnic. 


Ceea ce este pur anecdotic 
în această magnifică strofă — 
„subiectul“ dacă vrei — mi se 
pare de um gust foarte în- 


doelmic. Dar ce stranie uizi- 
une eteroclită de panopticum 
de bâlci, cu aromă de mor- 
gă, filtrată prin  reminiscen- 
țele unor lecturi poăşti! Ce 
gravă solemnizare a emaţiei, 
suspectă totuşi de o impercep- 
țibilă nuanță de umor, dacă 
nu chiar de ridicol posibil, — 
în cadența mnaiestoasă şi alura 
de marş funebru a versurilor, 
destinate parcă anume intonă- 
rii cu toată convingerea ală- 
murilor unei fanfare militare! 


MIHAI NICULESCU 





(Urmare în pag. 3-a) 





=: 


Singur 


explicabil lesne prin prăpastia de 
nivel dintre creatori şi mase. El 
nu rămâne totuşi mai puţin un 
miracol, prin echivalenţa strictă 
a elementelor între care analogia 
se impune dela sine. 

Bacovia şi Andreescu sunt două 
nume care se chiamă reciproc, 
subteran, prn asociaţiile identice 
stârnite în cugete, prin reacţiile 
amaloage deşteptate în contem - 
plator, 

Intuiţia originară a similitudi- 
nei temperamentale şi de destin 
între aceşti doi artişti din rândul 
marilor blestemaţi ai spiritului, 
vine nu din continguităţi întâm- 
plătoare, ori din capricii asocia 
tive, ci din consonanţa specifică 
a reacţiilor încercate cu ocazia 
contemplării fiecăruia dintre ei. 

Reactiv şi dispozițional, actul 
receptării se prezintă la fel, tie 
că priveşti pictura  nefericitului 
conțemporan ai lui Grigorescu, 
fie că  murmuri confesiunile, 
inegalabile în farmecul lor înve- 
zinat, ale iui Bacovia, 

Apropierile între plastică şi 
poezie nu mâi par astăzi, ca pe 
vremea lui Lessing, atât de puţin 
sortite reuşitei. Critica este cu 
atât mai liberă să-şi desvolte ana- 
losiile, cu cât şi-a îngrădiț mai 
precis, fenomenologice, domeniul 
şi tehnica, rezervate fiecărei arte. 
Concepţia modernă a artei-lim- 
bai, sistem  măestriţ de semne 
pentru exprimarea  individului- 
artist, face posibilă intuiţia sub- 
stratului originar identic al stări- 
lor de comoție estetică, indiferent 
dacă ele aleg până ia urmă alia- 
betul muzical al culoarei, ca să se 
expr'me, sau accentul inefabil al 
cuvântului, 

" Acelâş acord grav, infinit re- 
zonant şi în minor, izbeşte coar- 


JON FRUNZETTI 


dele amintirii, atunci când tie ca- 
drele lui Andreescu, fie versurile 
lui Bacovia, ocupă conştiinţa. O 
muzică lentă, cerniă, cenușie, în- 
vălue sufletul privitorului lui An- 
dreescu sau a cilitorului celuilalt. 
Bacovia a făcut să răsune vaetul 
desirămat. dezolant, al culoarti 
văduvite de lumină, reduse la 
voalarea aproape deplină a vibra- 
țiitor vii, da neutralizarea, primir'o 
gamă meâie, a tonurilor, chiar şi 
a celor — oricât de opace — Lo- 
cale. Bacovia vede „gri“, cu siă- 
ruința unei achromatopsii croni- 
ce, cu monotonia bolnavă a bur- 
nițelor Ge toamnă pe care le teme 
pieptul său, şi le ştie, 

Andreescu silabisește in tablou. 
rile sale, cu lipsa de diferenţiere 
specifică sufocării: cerurile sale 
joase şi plumburii (ce apropiate, 
Doamne, de „Plumbul” lui Baco- 
via). drumurile sale destășurate în 
stepă, pe orizonturi întinse, dezo- 
iante, speoitice viziunii lui de 
nautragia terestru, peisagiul sub- 
urban mizer şi trist. Toate acestea 
sunt coincidenţe tematice semni- 
ficative. Lumea amândorora se 
organizează la fel: gin cocioabe pe 
acoperişurile cârpite ale cărora 
se sprijină imensitatea unui cer 
oprimant prin apropierea lui 

amenințătoare, grea, materială; 

Qin poteci noroioase pierdute sub 
bolțile cenușii, din pajişii ruginite 
san brumate, saturate de pucioasa 
materială a amărăciunii  sufle- 
teşti, a celui ce le străbate înir'o 
doară, fără ţintă. 

Arar, pata roșiatică a unui mac 
sângeră ca un surâs rău, fals și 
jicnitor, mew'ralitatea dureroasă a 
tonurilor peisajului, 


e ra pr ere 


(Urmare în vag. 3-a) 





BACOVIA 


Numele acestui poet, așe- 
zat în fruntea unui articol, 
va, putea stârni—și pe bună 
dreptate — o serie întreagă 
Ge nedumeriri și mirări, 
Pentrucă meşterul Bacovia 
nu e numai un mare poet, 
ci și un mare izolat. Măr- 
turisim că de câţiva ani, de 
când trăim în această Urbe 
Literară, nu l-am văzut pe 
Bacovia decât o singură 
dată, câteva clipe. La îel de 
modest și de tăcut, la fel de 
singur şi de grav ca și în 
versurile sale, s'a mulțumit 
și atunci să fie mai puţin 
decât o prezenţă — numai 
o umbră. Şi totuşi, călcând 
peste pragul izolării pe care 
şi-a luat-o poetul, numele 
său trebue pus astăzi în ca- 
pul acestor rânduri. 

In antologii şi'n istorii li- 
terare, scrie că Bacovia a 
împlinit de curând șaizeci 
Je ani. O aniversare, vrea să 
zică, ! Da şi nu. Dar în orice 
caz, o realitate alături de 
care nu se poate să nu po- 
posim cel puţin o clipă, fără 
gândul unui bilanț, dar cu 
intenția unui omagiu. Ce 
este poesia lui Bacovia, nu 
va trebui s'o spunem noi, 
pentrucă acea inegalabilă 
simtonie cernită din „Plumb 
şi scântei galbene“ a luat, 
pe tăcute, un loc cu totul a- 
parte în literatura românea- 
scă, de azi. Şi din acest îlu- 
viu sumbru și-au luat până 
azi cursul atâtea pârâiaşe, 
încât, fără a ne sfii, putem 
să vorbim de existenţa ab- 
solută a unei zone de sine 
stătătoare — zona bacovi- 
ană, 

Poesie a marilor depri- 
mări, a gândurilor negre, a 
doliului autumnal şi a îris- 
teţii zăpezilor, lirica lui Ba- 
covia a isbutit să transtor- 
me deseori întreg universul 
într'o imensă grădină publi- 
că provincială, călcând pe- 
ste nebunie și spleen, ca pes- 
te nişte frunze fără de rost. 
Iată dece putem spune că 
Bacovia — ca foarte puţini 


alții — a dat lumii o coloare 
care e mai mult a lui decât 
a ei. Şi pare-se că tocmai 
această supremă forță este 
ceace se numeşte cotidian 
şi simplu: ARTA. Fâră a ne 
„ame de paradox, afirmăn, 
că dincolo de substanța poe- 
siei lui Bacovia e mormân- 
„ul şi tina, totul şi necu: 
prinsul. Dar pentrucă există 
ore de comuniune sufletea- 
scă, ore când putem sta încă 
de vorbă cu demonii și cu 
îngerii, să încercăm și as- 
tăzi să ne transpunem in 
poesia lui Bacovia, când nin- 
ge sau nu ninge, când plouă 
sau nu plouă, mov și violet. 

„Hei, stinge lumina faru- 
lui!*“, parcă aud un glas o- 
bosit şi absent, venind e 
undeva de foarţe departe. 
S'ar putea să tie chiar gla- 
„dl poetului, care se cra: 
pează acum în umbra amur- 
gului de toamnă, ca să trea- 
că pe lângă noi aerian şi ne- 
băgat în seamă. Dar reflec- 
torul a prins momentul şi 
nu slăbeşte nici o clipă. Mo- 
mentul e rar. La ceas de 
noapte târzie, o antologie 
mi-a șoptit cu glas de file că 
meșterul Bacovia a împlinit 
șaizeci de ani. O aniversare, 
o sărbătoare în Olimp, 
mi-am spus, uitând că a- 
cest ciudat poet a plămădit 
dintr'o substanță pe care 
noi de-abia o mai cunoaş- 
tem, fiindcă o întâlnim din 
ce în ce mai rar. 

Dar toate astea sunt mar- 
ginalii. Bacovia a rotunjit 
na numai o viziune, ci și 0 
viață de om. 'Tulburătoare 
şi stranii, ambele. Şi fiindcă 
indiscretul glas al anilor 
ne-a țintuit o clipă locului, 
ne înclinăm în fața poetu- 
lui ale cărui tâmple cărun- 
te seamănă cu zăpezile care 
sosesc numai la răstimpuri 
mari şi-i urăm belșug de 
toamne și ierni, ca să mai 
scrie, și ca să coboare une- 
ori și printre noi, cei tineri, 
care îl ştim pe de rost. 


ŞTEFAN BACIU 


DE i 
DOZE APEI 


2 





UNIVERSUL * LITERAR 








AITA DE DINCOL ODA 


Cronica dramatică 


TEATRUL REGINA MARIA: 
Păcatul lui Năică, comedie în 
3 acte de C. Colonaş 


Numele domnului C. Colonaş a 
apărut pentru prima oară pe a- 
fişele teatrale, acum vreo 4—5 
ani, cu ocazia prezenţării la tea- 
trul Vesel a comediei „Craiu de 
tobă”. 

Dela prima lucrare a domnu- 
lui Colonaş, publicul şi-a putut 
da seama că se află în faţa unui 
autor dramatice de reale resurse, 
bun mânuitor al dialozului şi al 
meșteşugului dramatic. 

Lunta hilară dintre perceptor 
(craiul de tobă) şi măcelar (cra- 
iul de inimă) pentru  aceeaş 
„damă”, isbutea să distreze şi să 
intereseze publicul. 

Obișnuitui epitet de „promiță- 
tor”, dat debutanţilor părea chiar 
prea şters pentru a-l caracteriza 
pe autor şi opera sa. 

Personagiile domnului  Colo- 
naș, înrudite cu eroii lui Cara- 
giale erau prezentate de autor în 
linii caricaturale cari, de obiceiu 
sunt păstrate mai bine în amin- 
tirea spectatorilor decât liniile 
complicate ale unui tablou de 
mare artă. 


Lipsită aproape cu desăvârşire 
de nota umană, caracteristică 
operelor mari, piesa „Craiu de 
tobă” isbutea să intereseze prin 
caracterul de şarjă puternică a 
vieţei dela mabhala. 

In cea de-a doua piesă a dom- 
nului C. Colonaș, în „Nuntă pe 
datorie” se putea remarca un se- 
rios progres, pe scenă cvoluând 
oameni adevăraţi iar nu simple 
păpuşi caricaturale, ca în prima 
plesă. Insă și această „Nuntă pe 
datorie” păcătuia, la fel ca și 
„Craiu de tobă”, printr'un act 
final mult prea precipitat şi de 
loc lămuritor al conflictelor din 
actele precedente. 

După prima, câţ și după a doua 
piesă a domnului Colonaş, aveam 
impresia că autorul făcuse abuz 
de situaţii comice şi de contlicte, 
ajungând ca in actul final să se 
sperie chiar el de această risipă, 
nemai ştiind să desnoade iţele pe 
cari chiar el le înnodase. 

A treia piesă a sa, prezentată 
zilele trecute pe scena ţeatrului 
Municipal, a dat la iveală un 
autor maturizat, dozând cu mare 
cumpătare efectele, pentru a a- 
junge la un final pe care dânsul 
îl socotea, pe semne, neprevăzut. 

Ca să fim sinceri îl preterăm 
pe vijetiosul și necumpâătatul câte- 
odată domn Colonaş din irecut. 
acestui corect, chiar prea corect 
autor al comediei „Păcatul lui 
Năică”, : 

Să vedem acm, cum şi-a con- 
struit ultima sa piesă, domnul 
Colonaş, 

Din prima scenă — o lungă şi 
corectă până la plictiseală dis- 
cuție între soţia lui Năică și o 
pricienă a sa, gen țaţă — aflăm 
cum stau lucrurile în familia lui 
Năică: Năică e cum se cade şi 
cinstit, iar băiatul acestuia, Bi- 
bică, pleca, în Bucureşti ca să 


înveţe filosofia, e chiar prea cu- 
minte pentru vârsta sa. 

Facem apoi cunoştinţă 
Năică, 

Este exact aşa cum reeşea din 
discuţia femeilor: cât se poate 
de cumsecade. 

Apare mai ţârziu un prieten 
care îi propune lui Năică să în- 
fiereze întx'o şedinţă publică obi- 
ceiurile criminale ale unor băr- 
baţi cari necistesc fetele tinere, 
nemai vrând să ştie apoi nimic 
de ele și silindu-le să lase în pă- 
răsire fructui dragostei lor pe 
treptele unei biserici sau la 
poarta unei case streine. 

In clipa în care Năică îşi pre- 
găteşte discursul, apare o femee 
care îi dă în braţe un copil nou 
născut și un bilet din care ar 
reeși că el este tatăl copilului. 


Observaţi calitatea  eftină a 


cu 


procedeului comic, 





V. MAXIMIILIAN 


De acum înainte, vă puteţi şi 
dumneavoastră imagina cum vă 
decurge comedia. Năică va fi 
disprețuit de toţi, îşi va pierde 
slujba și, disperat de răutatea 
oamenilor va fugi, impreună cu 
copilul şi cu ingrijitoarea lui (0 
servitoare credincioasă şi înţele- 
gătoare) în căsuţa acestela, dela 
marginea oraşului, 

Dacă vă voiu spune că în tim- 
pul primelor acte a fost mereu 
dat drept exemplu, tatălui păcă- 
tos, fiul cinstit din București, 
veți ghici că în actul III se află 
că fiul cinstit din Bucureşti este 
tatăl copilului părăsit, Năică 
fiind doar bunicul. 

Nu credem că intenția autoru- 
lui a fost să realizeze o farsă. De 
altfel, dacă a încercat lucrul ăsta, 
în nici un momenţ autorul nu 
ne-a putut convinge că tatăl ar 
fi Năică, Aşa că „lovitura” din 
finalul piesei nu poate surprinde 
pe nimeni. 

In schimb domnul Colonaş, s'a 
străduit să realizeze tipul omu- 
lui bun care ajunge să sufere din 
pricina prea marei sale bunătăți: 
Năi:că. 

Şi, în această privință Qomnul 
Colonaș a reușit de minune. L'am 
situa pe Năică pe aceeaș linie cu 
personaziile domnului Brătescu- 
Voineşti, făcându-l frate bun cu 
acel de neuitat Pană Trăznea 
Sfântul. 


Incontestabil personagiul suferă 
din pricina schimbării de ultim 





Note românești 


O ŞEZĂTOARE A POEŢILOR 
TINERI LA TEATRUL 
NAȚIONAL 


In locul obișnuitelor „înainte 
de premieră“, direcțiunea Tea- 
truiu: Naţional din Bucureştii a 
fixat pentru Duminică 30 Noem- 
brie a. c., ora ll dimineaţa, Q şe= 
zătoare a poeţilor tineri. D. Con- 
stantin Noica va conferenţia des- 
pre: Gânduri despre esenţa poe- 
ziei şi poezia tânără românească”, 
Vor citi din operele lor urmă- 
tor. poeţi: Al. Raicu, Coca Fa- 
rago, Ion 'Th. llea, Matei A'exan- 
drescu, Virgil Carianopo:, Mircea 
Streinul, Teodor Scarlat, Traian 
Lalescu, Nichita Tomescu şi C. 
M.uw-Lerca. 

In partea doua a programului 
vor recita, acompaniaţi de mu- 
zică: d-na Fifi Mihailovici, Gh, 
Baldovin și 1. Finteşteanu. 

Beneficiul acestei şezătowi este 
destinat sporirii fondurilor Can- 
tinei “Teatrului Naţional. 


„PROZATORII GERMANI 
CONTEMPORANI 


A apărut interesanta antologie 
de proză germană contemporană 
„Prozatorii germani  contempo- 
ran:!”, tipărită în frumoase condi- 
țium: tehnice de ed. „Naţionala” 
Gh. Mecu. Cei mai reprezentativi 
soriitori ai Germaniei de astăzi 
sunt prezentaţ: prin interesante 
note bio-b:biiografice, care înso- 
țesc traducerile celor 20 de nu- 
vele. O competentă introducere 


semnează d. prof. Ion Sân-Gior- 
giu. 

Alcătuitorii acestei antologii, 
d-nii Alexandru şi Ion Roman, au 
adus prin „Prozatorii germani 


contemporani” a valoroasă contri. 
buţie la cunoaşterea bogățiilor 
spirituale germane. 


»SANDA” IN EDIȚIA II-a 


Ultima carte a d-lui Mihail Șer- 
ban, romanul „SANDA” va fi în 
curând în librării într'o nouă edi- 
ție, prima ediţie fiind epuizată în 
mai puţin de două luni dea apa- 
riţie, Succesul acestei cărți se da- 
toreşte tinereții care  palpită în 
paginile e:, precum şi minunatu- 
lui dar de povestitor de care face 
încă odată dovadă autorul. 

Totodată d. Mihail Şerban a- 
nunţă apariția a două noui vo- 
lume: un roman în două volume, 
intitulat „Casa amintirilor” şi un 
voum de nuvele cu sugestivul 
titiu „tes lupii din viziuni”. 


REDACŢIONALE 


Cronica literară a revistei va fi 
semnată pe viitor, de d. Mihai 
Niculrscu. 

+ 


Incepând cu numărul viitor al 
revistei, d. Constantin Calotă, 
doctor în filosotie, va semna din 
două în două săptămâni, o cro- 
nică a ideilor. Lucrările ce ur- 
mează a fi discutate ja această 
rubrică, precum şi publicaţiu- 
nile de specialitate, vor fi iri- 
mise la redacţia revistei „Uni- 
versul literar”, cu menţiunea nu- 
melui d-lui; Constantin Calotă. 


: domnii Rogalski, Sion, 


moment a profesiunei: din învă- 
țător a devenit casier Ja bancă. 

Vă închipuiţi ce ridicol gună în 
gura unuia dintre personagii ur- 
mătoarele cuvinte adresate lui 
Năică: „Dumneata?.. Dumneata 
care ţrebue să fii pildă pentru 
generaţiile tinere ?”. Cum vine 
asta? Un casier, pildă genera- 
țiilor ținere?.. Un învăţător mai 
înţelegem... Dar un casier nu 
prea... 

Pe Năică, l-a interpretat dom- 
nul Maximilian. A fost, de-a lun- 
eul celor trei acte, excelent, Ne-a 
făcut, însă, să ne gândim prea 
mult la Korauzo din „Papa se 
lustrueşte!” 

Pe domnişoara Mia Coca şi pe 
domnul Nela Manolescu îi so- 
cotim ca pe doui foarte talentaţi 
actori tineri. N'au însă nimic oc- 
mun cu rolurile interpretate. 

Doamna Mia Coca nu poate 
îi nici odată „.doică, tot aşa cum 
domnul Nelu Manolescu nu poa- 
te fi portar beţiy. 

Amuzant, rolul caricstural a 
doamnei Rente Annie. 

Mai sobră decât ne inchipuiam 
a fost doamna Sofica Ionescu în 
rolul soţiei lui Năică. 

Rolurile episodice au fost in- 
terpretate în bune condiţii de 
Conabie, 
Macedonski și doamnele Lilly Mi- 
hăilescu, Maria Grecescu şi Sil- 
via Pancu, 

Domnul Titu Vedea a fost un 
autentic Bibică. 

Domnul Ion Sahighian a fost 
directorul de scenă al spectaco- 
lului. Şi a realizat un singur 
lucru bun: scena primirii lui 
Năică de către rudele nevestei lui 
(rigiditatea tuturor, ca la foto- 
graf). 

Foarţe sugestiv şi potrivit at- 
mosferel piesei a fost decorul 
din actele I și II, realizat de 
George Voinescu, 


TRAIAN LALESCU 


E A 


D. TONY BULANDEA 


va apare în curând, pe scena 
Teatrului Municipal, să risip2a- 
scă generos, cu verva d-sale ne- 
obosită şi cuceritoare, rachete de 
spirit și paradoze uluitoare, în 
1runul din rolurile ce i-au făcut 
faima de tnegalabii interpret al 
pieselor de salon. 

Vă mai amintiţi „Soţul ideal” 
de Oscar Wilde?.... 


„PARADA VICTORIEI“, 


nout spectacol prezentaţ a „Al- 
hambra“ de Aurel Ion Maican gi 
Puiu Maximilian, se vestește — 
conform titlului, — drept o ade- 
vărată „paradă a victoriei“, 

Impletiţă cu iscusinţă din me- 
lodie, cuioare, grație şi ritm — 
revista dela „Alhambra“, nu e 





numai oglinda vie a prezentului, 
ci şi mărturia umui efort artistic 
biruitor, pe care î] salutăm cu 
elogiul cuvenit. 


OGLINDA FERMECATA 


este emblema aleasă de un 
grup de artişti cari se leagă să 
înfăţişeze publicului nostru spec- 
taco'e închinate datinei, meşte- 
şugului și artei româneşti 


CEI 4 


dela „Teatrul Nostru“, au îz- 
bânăâiţ în încercarea lor, dove- 





dindu-ne că durata unui suoces, 
hu se măsoară totdeauna după 
vârsta vedetelor, şi că 1âvna unor 
actori tineri — întrăţiți în cre- 
dință şi muncă — poate nori 
mai mult prestigiul unni teatru, 
decât iluzoriul prestigiul. „al nu- 
melor de afiş”, consacrate cu pa- 
truzeci de ani în urmă, 


TEATRUL CELOR MICI 


revine din când în când în 
discuția celor mari, Ceeace în- 
seamnă că problema e încă des- 
chisă. 

In adevăr, până în prezent — 
în afară de înplinirile d-lui Vic- 
tor lon Popa în acest eniu, 
toți ceilalți „Iniţiatori“ și-au ri- 
sipit energia numai în discuţii. 

Intrucât  -spectacolele dela 
„Muncă şi bumină“ corespund 
curiozității micilor spectatori şi 
principiilor pedagogiei moderne, 
nu tom putea arăta aci, 

D. Victor lon Popa, a izbutit, 
în orice caz, să risipească o con- 
fuzie dăunătoare. Domnia-sa a 
dovedit că Teatrul acesta, me- 
nit să fie copiilor învățătură și 
încântare, impune altă pregătire 
profesională, decât aceea cerută 
de serbările școlărești anuale. 

Fiindcă una este să-l deprin= 
dem pe copil, de la vârsta cea 
mai fragedă cu o ținută frumoa- 
să și cu rostirea limpede a graiu- 
lui strămoșesc — şi alta este să-l 
lăsăm pe seama celor cuprinși 
de molima diletantismului artis- 
tie — şi să-l dăm pradă vanităţii 
rău sfătuitoare, îndemnându-i să 
fie el însuși actor. 

Trecând peste unele excepții, 
atunci când e vorba de copiii cu 
adevărat înzestrați, nu ne lipse- 
şte teatru făcut de copii — ci 
teatru pentru copii. 


8. D. 





CARTAGINA 





CĂLĂTORIA LUI HANNON (520 în. de Hristos). 
— Căpitane, am ajuns pe coasta de est a Africel. Să traversăm Allanticul, 


poate descoperim 


America, 


— HANNON: La ce bun? Mai complicăm situația interna țională! 





Cronica 


UN NOU SUCCES MUZICAL 
ROMANESC IN GERMANIA 





„Mulțumită „Filarmonicei”, » 
nouă recunoaştere a valorilor 
muzicale româneşti a putut îi 
obținută, peste truntarii. Viena, 
nume care înseamnă poate mai 
mult decât oricare altul, muzi- 
că, judecător ce nu cunoaşte 
compromisul, a dat câștig de cau- 
ză şi artei muzicale românești, 
reprezentate de marea noastră fa- 
langă simfonică „Filarmonica”, 
în frunte cu maestrul George 
Georgescu şi în tovărăşia minu- 
natului talent românesc, Dinu Li- 
patti. 

In sala atâtor ilustre tradiţii de 
artă, dela „Grosser Musikverein” 
ascultați de un public el însuşi 
impregnat de muzică, instrumen- 
tiştii „Filarmonicei” au slujit cu 
înimoasă vrednicie şi neprecupe- 
țire a talentului lor înălțătoarea 


[] | LV) 
ien ta RER 
indatorire ce au avut de a fi in- 
terpreţi de gând şi suflet româ- 
nesc în țara de care ne leagă fra- 
ternitatea indisolubilă a acelorași 
idealuri, pentru care prin arme 
și spiritualitate luptăm în aceeaș 
strânsă comuniune : Germania. 
Aşezaţ în cadrul magnific al 
unor mărețe manifestări muzi- 
cale și în apropiere de acea săp- 
tămână „Mozart” care va fi un 
eveniment memorabil pentru lu- 
mea întreagă și în cursul căreea 
în ritmul a patru concerte, spec- 
tacole de operă, prelegeri sau 
vizite, o privire panoramică a 
întregei opere mozarţiene se va 
desvălui sub duhul creatorului ei, 
evocat de cei mai mari şi mai 
credincioși exponenţi muzicali al 
stilului, de cei mai străluciți ar- 
tişti ai vremei, concertul „Filar- 
monicei“ şi-a putut cuceri sue- 
cesul ei propriu, răstrânt asupra 
întregei muzici româneşti, 





Maestrul George Georgescu, di- 
Tijor de atât de generoase resur- 
se de expansiune dinamică şi 
accent patetic, Dinu Lipatti, care 
a desemnat în cea mai rafinată 
frăgezime a liniilor lor, în ex- 
presivități de subtilă gravură a 
timpului, paginile nemuritoare 
ale concertului în re minor, s0- 
lişti ca Alexandru Teodorescu, 





Vasile Jianu, Florence Lupaşcu, 
Zelinski, Filiomescu, Rădulescu, 
spontaneitatea, avântul şi caldele 
porniri, pecetea proprie de ex- 
primare muzicală a „Filarmoni- 
cei” întregi, au aflat emoţionant 
ecou chiar în înalta instanţă de 
apreciere artistică a Vienei. As- 
cultătorii vienezi au mărturisit-o 


prin veobicinuite ovaţiuni, prin- 


29 Noembrie 194] ———- 


44, 
i 74 D 








Văâşti şi reflectoare 





Noui 
regiei 


aspecte ale 


spectacolului 
Intre a fi sau a nu fi în 


spiritul teatrului — 


In „Măşti şi reflectoare” de a- 
cum două săptămâni schițam fără 
voia noastră un moment de tran- 
ziţie în teatru, care a fost inter- 
pretat la vremea lui, ca şi o criză 
a spectacolului. Această criză nu 
era însă altceva decât trecerea 
dela teatrul falsificat de către 
spectator, la teatrul pentru arta 
lui. Falsificarea sa făcut mai în- 
tâiu în literatura dramatică cre- 
indu-se piese pentru citit și piese 
pentru reprezentat; adaptări după 
romane de succes care najun- 
geau să fie decât palide oglinzi 
ale originalului; și mai târziu o 
falsificare a realizării spectaco- 
lului teatral. A fost un intermez- 
zo pentru alte ţări, pentru noi 
— încă domneşte! 

Spectatorul nostru și cel de aiu- 
rea a fost deformat de cinemato- 
graf, care sa impus prin felul 
lui de a realiza artistic opera sce- 
naristului. Neindoelnic că natu- 
ra materialului și modul de a-l] 
dărui spectatorului a copleșit pe 
cei mai docili dintre noi. Numai 
așa ne explicăm de ce directorii 
teatrelor bulevardiere și chiar ai 
teatrelor oficiale — la cerința 
spectatorului ! — i-au dat teatru 
pe măsura gustului lui; însă nu 
sa ţinut seamă dacă acel specta- 
tor era un om cu adevărat de 
gust. Ce-i mai trist, că acel om 
era un snob şi totodată un fal- 
sificat spectator | 

Ca să fie contrabalaasat cine- 
matograful, directorii au împru- 
mutat dela acesta numai tehnica 
cu totul nouă şi specifică filmu- 
ui — pe care au transplantat-o 
în realizări lor teatrale, De 
unde la începuturile lui cinema- 
tograful lucra cu elemente luate 
din teatru: om, text, decor — ne 
fiind altceva decât teatru foto- 
grafiat, astăzi asistăm la o inver: 
siune a faptului petrecut atunci: 
scena e asaltată de artificii pen- 
tru efecte, cu totul străine natu- 
rel teatrului. Cinematograful are 
acum un actor al lui, un text al- 
cătuit în spiritul lui, um decorativ 
nemăsurat și elemente născute 
din chiar cinematograf: mixajul 
sonor și vizual. 

Teatrul se găsea deci pe un re 
gistru minor în mijloace pentru 
sugerarea stărilor de spirit din 
text, — pentru plasticizarea si- 
tuaţiilor. 

Omul pe care cinematogratul 
i dă înmapoi teatrului este al- 
în: acelaş aluat, dar aşezat in- 
tr'o formă alta decât a celor trei 
pereţi de carton. Un debit de ro- 
tidian, o frazare ca pentru proză 
de fapt divers — o mișcare dusă 
până la liniar, la nimic de prisos; 
0 compoziție a măștilor cu uşu- 
rimța și avantagiul pe care îl dă 
fotografia în prim plan. In cine- 
matograf, între ochiul spectato- 
rului și ecran, există ochiul o0- 
b:ectivului; altfel zis: spectatorul 
vede prin ochiul aparatului de 
filmat. Ecranul poate primi toate 
aceste impresiuni vizuale care 
sunt amplificate la maximum. 
Scenei îi este însă cu nepulinţă 
să dea o mască în prim pian; dic- 
țiunea şi accesoriile ei trebuie 
să atingă pertfecţia pentru scenă. 
In teatru nu există mijlocitorul: 
obiectiv — microfon — difuzor. 
De aceea și greutatea de percep- 
tibilitate pentru toată lumea a a- 





to adevărată manifestare con- 
sacratoare, care au cinstit sărbă- 
torește pe artiștii noştri dela „Fi- 
larmonică” și pe compositorii din 
program, George Enescu, Mihail 
Jora, Paul Constantinescu și 
Theodor Rogalski. 

S'a dovedit în acelaş timp că 
„Filarmonica” reprezintă pentru 
neam o mare forţă spirituală, un 
mare isvor de elocinţă artistică, 
un mare mijloc de exprimare a 
noastră peste hotare. 

Dar, „Filarmonica” este înlăn- 
țuită la Bucureşti de apăsătoarele 
ei obligații muzicale suplimen- 
tare dela „Operă”, dela care nu- 
mai cu greu şi dăunător de rar 
poate evada, In acelaş timp, și 
instituția Operei este lipsită de 
tot acel atât de important „plus” 
de repetiţii şi pregătire de care 
ar putea dispune, având o or- 
chestră proprie 

Este o gravă problemă, a cărei 
erabnică şi definitivă soluţiona- 
re ar fi o adevărată binefacere 
pentru muzica, românească, 


ROMEO ALEXANDRESCU 


devăratului teatru. Cinematogra- 
îul scuteşte pe spectator de a-şi 
fi cultivat în prealabil ochiul, u- 
rechea și chiar sufletul. 

Elementele cu care teatrul a 
plecat în primul lui drum nu tre 
buiese falsificate. Prin falsif:ca- 
rea lor se abdică tocmai dela ce 
este Teatru. Actorul de teatru 
fără cultivarea organului bucal 
nu poate face faţă onorabilă sce- 
nei. Teatrul prin însăși ființa lui 
este verb. Cuvântul în mișcare în 
film este înlocuit prin două efecte 
cinematografice: mizajul sonor și 
vizual; actorul cade pe planul se- 
cund — dispare chiar din câmpul 
de vedere al spectatorului, — fă- 
când loe imaginei evocatoare. 
Textul și omul (el într'o măsură 
mai mică!) nu sunt în film decât 
pretext pentru arta cinematogra- 
fului. Sunt mai degrabă o canava 
pe care sunt brodate imaginile 
atotputernice în creiarea emoţiei 
estetice. 

Mișcarea dusă până la liniar— 
să nu fie făcut decât ce-i abso- 
luţ trebuitor, — a fost împrumu- 
tată dela teatru; cinematograful 
a perfecţionat-o şi o redă tea 
trului ca pe un lucru nou în re- 
gia spectacolului.. (Facem aici o 
paranteză şi reproducem un pa- 
sagiu din Gordon Craig — mat 
la rândul lui din Herodot, — cu 
privire la mişcare:... „Etendu sur 
ma couche, jobsarvai ses zestes 
symboliques. Elle mettait tant 
de calme dans le fagon de reve- 
Jer ses secrătes penstes, tant de 
noblesse et de beaute dans lex: 
pression soutenue de sa douleur, 
qu'il nous semblait qu'aucune 
douleur pât la meurtrir; point 
de  violence dans ses gestes; 
point d'ajteration dans ses trait 
qui nous fit croire quelle suc- 
combaii ă sa passion ; sans cesse 
e'le semblait prendre sa douleur 
entre ses paumes, I'y tenir dâli- 
catement, la contempler avec 
calme“. Credem că-i de prisos 
orice comentariu). 

Aspectul cu totul nou importat 
de regia teatrală este mixajul: 
sonor și vizual. 

Mixajul sonor nu este decât 
un fundal muzical pe care sunt 
proiectate golurile din text — 
sau în cazul cel mai fericit: re- 
producerea în sunete a stărilor 
de spirit, şi accentuarea lor prin 
concurarea efectului de muzică 
la alcătuirea complexului emo- 
tiv. Pentru exemplificare, ca să 
fim mai apropiaţi de spectacolul 
nostru, să ne amintim de reali- 
zarea d-lui lon Șahighian, din 
comedia lui Achille, Jocul Dra- 
gostei. In timp ce  personagiul 
Cecco evoacă o tinereţe petrecu- 
tă întrun colț de provincie — 0 
tiradă cu sforăeli sentimemtale ! 
— care putea prea bine să fie 
tăiată, directorul de scenă Șahi- 
ghian — i-a dat un corespondent 
distractiv, şi totodată păstrând 
culoarea expunerii, într'o frază 
muzicală ingenios aleasă. Desi- 
gur că nu-i cel mai fericit exem- 
plu, totuși, spectatorul nu simte 
cârligul regisoral, ci îl ia ca pe 
un bun al teatrului. 

Mixajul vizual atinge perfec- 
ţiumea în film. O evocare se 
poate face  plimbând ochiul o- 
b'ectivului pe planuri şi în un- 
ghiuri care pot descoperi plastic 
cele mai greu revelatoare laten- 
țe ale sufletului omenesc. Pele 
de lumină, armonizări de colțuri 
din natură cu dedesubturi sufle- 
teşti neîndeajuns reliefate de 
cuvânt; nouri fugăriţi, frunze 
tremurătoare sunt atâtea molti- 
ve, care privite în ansamblul 
psihologie al personagiului — 
ni-l reliefează puternic. Aceasta 
se întâmplă în cinematograf, 

Teatrului nu-i stă în putinţă 
să creieze decât un mixaj vizual 
din contrastele de lumini, din 
degradarea lor, după situaţiile 
piesei. Faţă de cinematograf, are 
un punct hotăritor, câştigat: cu- 
loarea! (Un exempiu, din cele mai 
bune,  Gintre realizările d-lui 
Ion Sava: „Ingerul a vestit pe 
Maria“ de Paul Claudel. Şi încă 
unul, poate neindeajunş  specu- 
lat, spectacolele din Thorton 
Wilder: „Oraşul nostru“ şi „O 
plimbare“. 

Această tranziţie marchează 
totuși întoarcerea teatrului către 
spiritul lui. Dacă a îmbrățișat în 
revenirea lui o tehnică, dar la fel 
de eficace și pentru el, nu tre- 
buie să vedem în acest fel de a 
lucra al . regiei actuale, decât 
momentul căutării unei albii 
proprii teatrului, 


N. ALEXANDRESCU-TOSCANĂ 


mmm 29 Noembrie 194! 





Note germane 


LESSING 


asicul critic şi autor drama- 
tie de reputație mondială a fost 
un om foarte vrednic. Nimeni nu 
d-ar fi putut acuza de lene. Şi 
tocmai el mărturisește într'unul 
din aforismele sale: „In toate 
trebue să fim leneşi, numai când 
e vorba de lene și beție nu”. 

Cuvintele acestea nu au fost 
scrise chiar aşa în vânt. Nu sunt 
o butadă pur și simplu. Oamenii 
angajaţi în munci încordate şi de 
lungă durată au nevoie, din când 
în când, de um relache. Dar tot 
acești oameni, oricât i-ar pasiona 
mumca lor, nu se poate să nu 
manifeste, mai în ironie, mai în 
serios, o trecătoare aversiune 
față de ceeace prestează, orice 
s'ar spune, cu maximum de efort 
personal. Sunt cunoscute dure- 
roasele cuvinte ale lui Eminescu 
obosit de  silnicia redacțională: 
„Scrie-mi-ar numele...”. Și Emi- 
nescu nu este singurul din acest 
punct de vedere. Un Balzac, un 
Dostoievschi nu au fost nici ei 
mai fericiţi- Totuşi scriau. 

Lessing însă  literaturizează 
motivul lene”. Aforistic, dară 
cu atâta mai insinuant. Numai 
că „lenea” postulată de autorul 
Minnei von Bamheim, al Emi” 
Hei Galotii, al lui Laokoon şi al 
ticsitelor de idei şi experinţă stu- 
dii adunate sub titlul de Ham- 
burgische Dramaturgie, presu- 
pune un enormm fond de energie 
chăltuită, zi de zi şi cu egală ten- 
siune. Cu toate acestea nu ne-ar 
strica să putem fi şi noi „leneși” 
dar cu adevărat leneşi, măcar 
odată pe săptămână. 


EICHENDOREF 
neobosit funcționar ministerial, 
romancier, nuvelist şi cei mai 


mare poet de „lieduri” după 
Goethe a imortalizat și el un tip 

















Ade 


Eichendorft 


de „leneş”, căci celebra nuvelă 
„Aus dem Leben eines 'Tauge- 
nichts” e, în fond, imnul cel mai 
pur şi mai cald, dedicat lenei ca 
unică Nirvană — a romanticilor 
din toate vremurile şi a roman- 
tismului german culminant pe 
timpul lui Eichendorif, el însuşi 
romantic, 

Pierdevară, eroul jurnalului, 
tipul tânărului fără căpătâi și 
fără griji, se situiază, totuşi, in- 
tre figurile cele mai pitorești ale 
literaturii germane, între Wert- 
her și Peter Schlemihl al lui 
Chamisso- 

Există, întradevăr, o afinitate 
între leneș şi romantic. Amândoi 
trăiesc alături de realițate. Amân- 
doi visează. Amândoi nu vor să 
ştie nimic de programatic labo- 
rioasa mediocritate, grasa alma 
mater a tuturor acelora cari sunt 
născuţi numai „spre a fi număr 
şi a consuma roadele pământu- 
tui”, după cum l-a caracterizat 
Horaţiu. 


. 


Bacovia și 





Psihologic vorbind, lenea este 
deficiență organică, iar din punct 
de vedere economic poale fi 
chiar dezastru. Inţeleptul Solo- 
mon însă a fost prea categoric 
trimițându-l la furnică pe leneş, 
iar „Jeneșul” — spre cinstea lui 
— La Fontaine nu a fost nici el 
mai îngăduitor scriind fabula cu 
greerele cântăreț. Spunem „prea 
categoric” şi „nu prea îngădui- 
tar”, fiindcă lenea, ca și Somnul, 
e um epifenomem normal, Amân- 
două se datorează oboselii, — in- 
diferent de natura acestei  obo- 
seli. Totuşi lenea e de preferat, 
în anumite constelații sociale, 
oboselilor ee duc la extremisme- 
le de tot felui care şi ele sunt 
urmări ale oboselilor. 

Lessing, sbuciumatul şi activul, 
superactivul până la sfârşitul 
bruse al vieţii sale, avea motive 
să laude lenea, — la fel cum 
domnul Blaga laudă somnul în 
zilele moastre; iară exasperatul 
de saltourile mortale ale roman- 
tismului contemporan, dar şi 
obositul de funcționarism Eichen- 
dorff, nu a putut să-și imagineze 
un mai frumos Eldorado, — cu- 
noașteţi suspinul lui Edgar Allan 
Pot din poemul cu acest titlu? 
— decât retugiul în paginile de 
jurnal ale unui leneș. 


DAR FIINDCĂ 


am pomenit cuvântul „„uncţio- 
nar”, şi fiindcă fumeţionarul din 
zilele noastre este ceeace este 
fiindcă e „în funcţie de” şi nu 
iraducere în fapt a verbului 
„fungor”, (ceeace ar echivaia cu 
funaționez adică sunt activ), — 
fiindcă, deci, am pomenit de 
acest cuvânt, să ne fie permis a 
nota şi o foarte plastică „figu- 
ră”, de astădată polisernantică, 
din genialele însemnări ale lui 
Nieţzsche : „Dela un doctorat” se 
numește paragraful 1l din Sireit- 
ziige eines  Unzeitgemăssen cu- 
prins în cartea Goetzen-Dăm- 
merung. In acest Aus einer Dok- 
torpromotion, Nietzsche pune că- 
teva întrebări şi dă răspunsuri : 


: — „Care e scopul învățământu- 


„Note italiene 





Una din cele mai interesante 


: încercări regisorale dela noi, a 


fost marcată în ult'ma vreme la 
'Teatmul Studio, de Francesco de 
Cruciatţi. prin montarea Cunos- 
cutei opere a lu: Luigi Pirandello: 


/ Astă seară se joacă fără piesă“ 


Considerată ca o quintesenţă a 
rtei lui Pirandello, alegerea ei 
pentru a fi reprezentată în Ro- 
mânia se datorește în primul 
rând d-lui Profesor Alexandru 
Marcu, traducătorul a cărui în- 
țelegere în problemele de pada- 
gogia gustului este recunoscută. 
D. Profesor Alexandmu Marcu a 
reuşit să ne prezinte în versiune 
românească im Pirandello ne- 
contratăcut, ținând totuşi seamă 
de cerinţele unui 1imbaj cât mai 
adecuat aventurei scenile repre- 
zentalte. Ceeace este demn de pus 
în evidenţă, seste penfecta sinonro- 
nizare a spectacolului, în așa 
măsură încât calitatea de impro- 
vizaţie  spomtamă, de aventură 
Givectă supusă întâmplător privi- 
rar publicul, să se poată des- 
prinde, cu toate că, îm fond, ni- 
mic din ceeace dă efectul impro- 


' TD ji 3 


Andreescu 


(Urmare din pag. I-a) 


Toamna vitregă  amândorora 
este monochromă, opresivă şi stâ- 
şietoare în nepăsarea ei umedă, 
ostentativă, înghețată. „Alcoolizat, 
bătut ae ploi“, prin toamna adu- 
cătoare de surprize pulmonare, se 
va fi târit şi unul și celălalt prin 
maidanele periferiilor provinciale 
în care şi-a făcut veacul, infrânt: 
Bacovia la Bacău, Andreescu la 
Buzău, Amândoi profesori de de- 
sen, obiect de dispreţ și batiocură 
pentru agresivitatea gălăgioasă a 
adolescenților înfumuraţi şi cruzi. 
Fiecare cu plânsul său „de scoică 
bolnavă”, disimalat, pe catedră. 
In fiecare zi ca în cea precedeniă, 
fără nădejdi, fără regrete, beţi de 
monotonie, deconcertaţi de desa- 
buzare, de plictis metafizic. Pro- 
vincia, ucigătoarea de suflete 
provincie românească, exilându-l 
pe fiecare în deşertul existenței 
lor proprii. 

Spaimele obscure, permanen- 
tele chimuri morale ale unuia, ho- 
hotinăd în Titm de marş funebru 
cu „transfigurata, trista olaviri- 
stă“, se simt în împietrirea in- 
umană a aimosterei — stâncă 
trespirabilă și incoloră, din ta- 


btouile cenușii ale celuilalt. 
Aglomerările umane anonime 
(Bâlciu la Buzău — Andreescu) 
şi ulițele de hamali spre seară, 
sunt identice la amândoi: nimeni 
ma înţeles mai bine noroiul şi va- 
loarea lui de categorie existen- 
țială, de regn metafizic, decât Ba- 
covia sau Andreescu. Noroiul cos- 
mic, noroiul social, noroiul psi- 
hie. , ) > 

Plumb, ploaie, mnoroiu: o lume, 
două lumi paralele. 

Şi totuşi, izbucnirile — ca din 
răni — ge culoare, cât de drama- 
tice's la ambti, cât de dureros de 
efemere, cât de conştient accep- 
tate ca nemeritate, neprevăzute 
daruri: i 
„Viende arud, verde cmd 
„Mugur a.b și roz și pur 
„Te mai văd te ma aud 
„Vis de-albastru şi de-azur!, 
ce ait corespondent şi-ar găsi mai 
nimeriţ decât inexplicabilul, con- 
trastant de primăvăraticul „Măr 
înflorit” a lui Andreescu, dela 
Muzeul Toma Sielian ? Vibraţia 
unui moment de dureroasă ten- 
siune, intens, explosiv, strigat. 
Sau fantezia lui Andreescu, de 


lui superior de orice categorie?” 
— Să faci din om maşină. „Cu 
ce mijloc o poți face?” — Să-l 
“înveţi să se pliotisească. — „cum 
e cu putință așa ceva? — Im- 
puindu-i capul cu noțiunea de 
Gatorie. — „Cine e model viu în 
această privinţă ?* — Filologul: 
te învață să toceşti, — „Dar cine 
e om desăvârşit ?* — Funcţiona- 
rul de staț. — „Ce fel de filoso- 
fie dă formula cea mai înaltă 
despre funcţionarul de stat” — 
Cea kantiană, care vorbeşte des- 
pre fumcționarul de stat ca lu- 
cru în sine făcut judecător peste 
funcţionarul de stat ca feno- 
men”. : 





Nietzache 


Iată câteva cuvinte atitudini, 

Departe de noi confuziile. La 
fel ca și în chestiuni de „lene”, 
există și în chestiunea interpre- 
substantivelor datorie și 
funcţionar o gamă de posibili- 
tăți. Am ales cea indicată de 
Nietzsche, In legătură cu aceste 
note propunem însă — domnului 
Frunzetti, spre exemplu, pe ca- 
re-l prețuim, — să ne scrie trei 
esseuri. i 


tării 


TRAIAN CHELARIU 





vizației nu rămâne neconsemnat 
în textul piesei lui Pirandelo. 

Paradoxul acestui gen ge spec- 
taco.e este faptul că, deși produce 
impnesia neașteptatului, nepremue- 
ditatului, spontameității celei: mai 
depline, totuşi amănuntele cele 
Mai umile ale desfășurării ak- 
țiunii sunt prevăzute în text, cu 
atâta putere de previziume a po- 
sibilităților celor mai diverse. 
Fiindcă surprizele nu lipsesc, în 
sala de spectacoi. : maniera de a 
face sala să participe la acțiune 
nu este decât pentru publicul 
primelor locuri. 

Probleme care se iscă însă 
îinlăumtrul spectacolului, me par 
na: puțin importamte însă decât 
afle pe care genul însuși: de lite- 
ratură dramatică cu care venim 
în contact, ni le impune. 

Piramdello pare să fi scris a- 
ceastă piesă mai mut demon- 
strativ : ea ilustrează pemfect cu 
noscuta teorie formulată prin sil 
distacco tra la vita, e la forma“: 
toată „filosofia  piiramdeliitană, 
dacă filosofie se poate nani, este 
concentrată în această frază. Ne- 
potrivirea dintre viaţă şi formă, 
ințereasă ca o continuă luptă de 
încorsetare a fluxului capricios, 
liber, instabil, fluent, în limitele 
impuse de voinţa arbitrară a au- 
torului, om: de opmia întâmplă- 
toare a mulțimii, este tema ge- 
nerală a operelor lui P'randel:o. 


SORACTES 





a-şi îmbrăca în rochie de bal mo- 
delui uneori, nu pare geamănă 
acelui: - 

„hai să valsăm iubito hohotind 
după al toamnei bocet . rnomituar“:? 

Peregrinărilor „prin codrii Ba- 
căului” ale lui Bacovia, tortura 
de ecou și de viziuni Avesalomice, 
nu le răspund cunoscutele „s0us- 
bois”-uri ale lui Anqreescu, întu- 
necate, grele de legende şi de 
spaime? Unul din ele tratează 
chiar tema „Ecoului”, pare-mi-se, 
înfățișând un curios personagiu 
cu mâinile la gură, strigând prin- 
tre copaci; identitatea de senti- 
ment e neîndoioasă. 

Nu însă coincidențele tematice 
decid, ci echivalențele etective, 
grelele implicații  suboonștien: 
ale muzicii și culoarei fiecăruia, 
tarele inexplicabile poate, ale 
unor existențe pândite de ace- 
leaşi primejdii, de aceleaşi he- 
moptizii, de aceleaşi spalme de 
moarte; de aceleași obsesii 

Desagregarea lentă, începând cu 
conştiinţa înnebumită de monoto- 
nie, iuciditatea acestei morți trep- 
iate, pasivitatea fundamentată fi- 
ziologic. prin deficienţele influ- 
xului vital, iată atâtea note psi- 
hice comune care ne pun Be gân- 
duri asupra temeiurilor sociale 
ale pnei prea de tat coincidenţe, 
despre care numai structura de- 
terminată hereditar, pare să ne 
spună prea puţin. 


ION FRUNZETTI 


UNIVERSUL LITERAR 





Şi 


INVOCARE Cântec de bunic 


Virginală frumuseţe fără pată, 


Floare rară, stea de 


zodii luminată, 


Vis puternic și-ambrozie ce ne'mbată ! 


Cât urcările mai au sub cer o treaptă, 
Și cât liniști mari, cu mări de-azur, ne-așteaptă, 
Bucură-te, o cununa mea'nţeleaptă ! 


Te-am ales să fii senina mea'ntregire, 
Ingerească, pe pământ, proteguire, 
Miere nouă din cereşti, de sus, potire ! 


Nestârşite-s drumurile să ne 'mdrume, 
Către zorii fericirii fără name, 
Cât azi, încă, vesel soare râden lume ! 


Fii nedespărțită mie 


Fii mireasmă'n dimineţi, de crânguri, vie, 
Rază'n svon în dup'amiezi şi melodie, 
Salbă scumpă'n seri de grea melancolie. 


Viața mea când lâncezeşte 'n sfâșiere, 
Fii tu harul bunătăţii ce nu piere, 
Semnul dătător de-avânt și mângâere, 


4 


» Fii uitarea mea de griji, de suferință, 

Visul balsam, preţuită juruință, 

Leac și piatră păstrătoare de credinţă. 
'n zile bune, 
Cântec drag şi zămislire de minune, 
Ca o dragoste și ca o rugăciune... 


ȘTEFAN STANESCU 





Inspecţie 


"Pe front. Divizia trecuse pen- 
tru vreo săptămână în refacere. 
Se dăduse ordin să se revizu” 
iască instrucţia trupei. 

Căpitanul Radu Paşanela, co- 
mandantul companiei de şan- 
darmi, dă ordine în consecință: 

.— Grigorescu şi Pavelescu, ie- 
iți mâine cu oamenii ia instmuc- 
ție. La 7 sunteţi pe câmp. 

— La 7, domnule căpitan? 
Mai bine la 8. Mai dormim şi 
noi. 

— De ce te grăbești, domnule? 
Am terminat eu de vorbiț? Am 
spus să ieși la 7. Eu vin să văd 
ce faceţi pe ia 9. Dumneata exe- 
cuţi ordinul. 

Zâmbind, semn cau priceput, 
cei doi sublocotenenţi pleacă. 

A doua zi căpitanul apare pe 
câmpul unde se făzaa instrucția. 
Onoruri, saiuturi, „să trăiţi”, 
— Ia să facem şi o inspecție 
a ţinută. Rândul întâi trei paşi 

înainte. 

Rop, TOP, TOP. 
— Tu ăsta, Manolache, aşa 
parcă te cheamă ? De ce ai bo- 
cancii nefăcuţi ? 

— Să trăiţi domre  căpitane, 
eu sunt caporalul Tănăsoaia. 

— Bine,  Tănăsoaia-Tănăşoa- 
ia, dar cum e cu bocancii? 

- Dome căpitane nu mai e 
vax. 

— Cum nu mâi e vax? 

— Da. Nu mai €. I-am spus și 
hui dom'major Pascu şi-a zis că 
n'are. Nu mai e. 

— Dar la mine ai venit? 

— Păi dacă n'are dom'majo.. 

— Măi băiatuie, domnu major 
e domnu major şi eu Sunt eu. 

— Ştiu domne căpitane. 

— Păi dacă ştii, de ce nai 
venit? 

— Nam avut coraj. 

— Ce curaj mă, ce curaj!? Nu 
sunt eu tatăl companiei, tatăl 
vostru, cum sar zice şi nu vă 
port eu de grije? 

-— Da, dom'le căpitane. 

— Bi, păi dacă-i da, dece 
n'ai venit? Se poate? — şi apoi 
ridicând glasul, către toţi cei: 
de faţă: Să se știe: Care ai vreo 
nevoe şi nu ţi-o face domnul 
maâjor, vii la mine, că ţi-o fac, 
trebui să ţi-o fac, că diaia sunt 
tatăl vostru. 

Soidații prind curaj. 

— Eu, dom'le căpitane, mi sa 
rupt ciorapi. 

„= Ai fost la dom'major? 

— Am fost. Zice că ce sunt 
nebun? Ce dumnealui a piecat 
la război cu magazia de ifecta? 

„— Asta aşa e. De unde vrei 
să-ţi scoată acum ciorapi? Pu- 
ne-ți: obiele. 

-- Am vrut eu, dar vedeţi, în 
pust:etatea asta, n'am avut unde 
să găsesc. 

-— N'ai avut unde să găsești.. 
Asta-i acum... Caută. 

— Altu. Care mai ai vreo ne- 
voe? 

— EA, dom'le căpitane. Mi-a 
turat cămăşiie, 

— Ce mă? 

—— Mi-a furat cămășile. 

-— Cum ţi le-a furat? 

— Le-am spălat şi le-am pus 
să se usuce pe o tufă şi când 
mam trezit nu mai era. 





—_Vra să zică ai pierdut că- 
măşiie... 

— Nu le-am pierăut, mi le-a 
furat. 

— Cămăşile statului... 

— Două cămăşi ale statului, 
ale ţării. Ţara măă, tu ştii ce e 
tara? 

-— Mama moastră, domle că- 
pitane. 

— Păi dacă e mama noastră, 
de ce i-ai pierdut cămăşiie, mă? 
Și mai ai curaj să vii să-mi 
spui! 

— Dumneavoastră 
că să vă spunem... 

— Nu-mi face teorii, Ce, eu 
ţi-am spus să-mi spui că al 
pierdut cămășile? Eu, domnule, 
mam în companie oameni care- 
şi pierd hainele de pe «i, 

— Ca la tatăl nostru... 

— Ce tată, măă, ce tată? 

Ai pierdut cămăşile sau ba? 

—- Mi te-a furat dom'le căpi- 
tane. 

-—- Le  plătești, băiatule, le 
piătești. 

— La ce să le plătesc, domile 
căpitane, dacă mi le-a furat? 

— Nu mai discut. Să-i faceţi 
ăstuia acte de imputare. Alta. 
“dare mai ai vreo nevoe? 

Cine putea să mai aibă nevoi? 

Nimeni nu mai răspunde, 

Căpitanul rămâne pe gânduri. 
Dacă ăsta și-a pierdut cămăşi.e, 
trebue că mai sunt şi alţii. Dau 
naibii de vreun buciauc, îa vreo 
inspecție. 

— După masă, la 3, 
pecţie, după inventar. 

Să vină toată lumea cu tot. ce 
a primit de la companie. Sa 
'mţeles? 

— Daaa... 

După masă. 

— Tu parcă eşti ăla tără că- 
măşi? 

— Bu, dom'le căpitane. 

— Păl văd că le ai 

— Le-am găsit, dom'le căpi- 
tane. 

— Cum le-ai găsit, mă, aşa re- 
cede? 

— Ma luminat Maica Domnw- 
lui şi le-am găsit, 

— Ce Maica Domnului ?* Le-ai 
iurat dela altul. , 

—- Eu să fur? Ferit-a Sfântul. 
Mi sa arătat Maica Domnului, 
aşa, intr'o lumină, şi mira spus 
unde sunt. 

— Si. unde erau? 

— Păi una era în Tamitță.... 

— Unde mă? 

— In raniță. Si alaltă pe 
mime. 

Căpitanul rămâne năuc, 

— Nă, ești nebun sau îţi baț: 


spuserăţi 


fac ins 


joc de mine? 

— Cum să-mi bat joc de 
Sumneavoastră!? 

—. Domile  căpitame — imfter- 


vine unul de alătumu — ştiţi, 
ăsta e cam aşa... 

— Cum „cam aşa”? 

— Adică scrântit ta minte. A 
rămas de la un bombardament. 
Mereu zice că-i fură câte ceva. 

Da'ncolo, nu face nimic. 

— Păi azi decenu mi-aţi 
spus? 

— Noi am vrut, dar v'am vă- 
zut inervat şi n'am mai avut 
curaj. 

— Nu vam spus eu să veniţi 
la mime ori de câte ori aveţi 
vreo nevoe? Nu sunt eu ca şi 
tatăl vostru? Spuneţi dinainte 
ce vă lipsește, ca să mu mai pier- 
dem timpu. cu inspecția. 

— Eu, domie căpitane... 

-— Iar tu. Ce-ai mai pierdut? 

— Să trăiţi dom'le căpitane, 
mi-a furat cămăşile. 

Le spălasam și le pusesem pe-o 
tută... 

— Du-te dracului, 


DORIN ILIESCU 


Il îngrijește mama — carne din carnea lui. 


.: A. 


Feciorii îi 


trimit, să-i citească alţii, scrisori ; 


Le mângâie cu degetele ca pe viori 
Că Dumnezeu ia bătut, peste pleoape, un cui. 


La vremea lui și-a semănat ogorul ; cai de 
Arătură avea sprinteni și focoși. 

Primăvara, când își arată dinţii frumoși, 

Mă ia de mână și-mi spune : la câmp, haide. 


Ştie pogonul. „Aici să fie fânețe, 

Dincolo mei românesc, acolo trifoi“, 
Cunoaşte după vorbă sau alte lucruri noi, 
Că omului pe nume-i răspunde la bineţe, 


Mi-arată, pe câmp, cu tremurătoare mână : 
— Când îmi va fi timpul, aici să mă'ngropaţi 
Si-apoi, câţiva ani peste, adânc să săpaţi — 
Cu bună apă va izvori o fântână, 


/ri 


NICHITA TOMESCU 





(Urmare dim pag. l-a; 


Te desfid, Paul Lahovari, om 
sănătos fiind şi iubitor de poe- 
zie, să nu-ți placă versurile pe 
care le-am transcris. Iată: pro- 
blema : împotriva propriului 
gust şia umei secrete preferin- 
țe pentru proză, pe care, la fel 
cu ceilalți, te-ai simţi foarte 
stânjemit să o mărturiseşti (0 
spun fiimăcă o simtj-—ai curajul 
să-ți spui iubirea pentru acea- 
stă strofă de poezie bacoviand, 
să pariezi pentru ed în public, 
sub semnătură ? (Şi încă, greu 
nu e să admiri fără rezerve 
chiar, cât să-ţi iei răspunderea 
pentru mai târziu a unei ad- 
mirații, atunci când va veni 
momentul să-ţi ceri singur s0- 
coteală, să te justiţici față de 
tine însuţi). 

Am terminat cu introduce” 
rea; iată acum pretextul ace- 
stei întâlniri : 

Ți se întâmplă desigur, une- 
ori, să simţi mai multă viață 
în tine decât ți se cere; mai 
mult decât eşti solicitat, după 
împrejurări, să dai: ţării, iu- 
bitei, cărților citite stu mMuzi- 
cei pe care o asculți, etc. Ai 
tot da, ai da tot, şi dai şi tot 
îţi mai prisosește: generozita- 
tea omului sociabil, a omului 
pentru care ceilalți „există și 
graţie căreia viața impreună 
devine posibilă, suportabilă şi 
uneori chiar plăcută. Ai pus 
mai mult poate din tine însuți 
— înțeleg: cu toate riscurile 
unui astfel de gest — într'un 
vers pe care l-ai citit odată, 
decât într'o dragoste. Vreau să 
spun că e tot atât de prime)- 
dios uneori să-ţi legi soarta 
de-a unui vers sau a unui ta- 
bou, ca şi de-aceea a unei alte 
fiinţe. Şi acum urmează, fiind- 
că la ea vroiam să ajung, po- 
vestea pățaniei mele, dintr'un 
vers al acestei poezii bacovie- 
me, de care am zăcut odată 
foarte serios (dar cime n'a 
fost, dintre amatorii de poezie, 
realmente bolni» de „Baco- 
via“ ?): 


Sunt lângă un gard rupt 

Şi vântul bate cu frunze ude — 
Sunt mai urât, sunt supt, 
Frigul începe şticia s'o asude. 


Pe strada aplecată la vale 
E-o toamnă cu o poezie veche — 
Vântul împmge fusta femeilor în 
[cale, 
Cu una din ele numai putem fi 
[o pereche. 


Toamna rupe afișe şi flori. 
E mai frig departe 'n prăpăstii— 
Să faceţi foc pe zi de mai ce 
ari. 
O, trebue să fie trist departe'n 
[prăpăstii... 
Fulgi de zăpadă rătăcitori. 


Strofele dela început şi dela 
sfârșit ale poeziei sunt de Ba- 
covia.  Aceea dintre ele, a 
doua, e a mea, adică, la un 
moment dat nu-mi mai tre- 
buia nimic altceva în afara a- 
cesteia, înăuntrul căreia mă 
imstalasem ca la: mine acasă, cu 
tot ce puteam numi cu adevă- 
rat al meu. A doua oară na 
fost nevoie să o mai caut din 
carte fiindcă o ştiam pe de 
rost, dela cea dintâi întâlnire 





* conturele 


cu ed. Dar ultimul vers al stro- 
fei îl citisem, probabil din 
cauza coincidenţei, cu înfrigu- 
rarea atenţiei care depăşiti de 
jluxul ei propriu despărţise în 
două cuvinte ceea ce grajic și 
în intenția poetului era numai 
unul, schimbând un adverb 
intr'o negație şi alterându-i de 
aceea înțelesul firesc Astfel 
că versul: 


„Cu una din ele numai putem 
fi o pereche“, 


devenise în versiunea mea: 


„Cu una din ele nu mai putem 
îi o pereche. i 


Aici mă simt dator cu pa- 
ranteza unei precizări: exte- 
riorizăm de obiceiu „mai fru- 
mos”, altfel în orice caz, de 
cum gândim, axlică—-îngroșând 
pentru a  Gccentua 
contrastul exprimăm în- 

, a A 
tr'un fel împodobit ceeace gân- 
dim, şi s'ar putea comunica în 
proză sinceră, deadreptul. 

Luând chiar ewemplul din 
preajma căruia am. deschis pa- 
rânteza, m'am surprins cău- 
tând un sens, un înțeles logic, 
versului bacovian pe care ţi 
l-am citat. Căutam adică pro- 
2a echivalentă acelei poezii. 
Am fost nedumerit, apoi scan- 
dalizat şi în cele din urmă 
ierorizat chiar: eu care auzi- 
sem materia „plângând“, pu- 
tusem adică experimenta pe 
socoteala şi riscurile proprii 
celebrul vers „aud materia 
plângând“, — cu toată partea 
de intuiție obscură şi sugestie 
pierdută întrun afund fără 
capăt al sensibilităţii, eu (ace- 
iaş) nu puteam găsi acces pe 
calea celui mai umil înțeles 
prozaic, la versul pe care-i ci- 
tisem greșit. Fără îndoială: 
„Cu una din ele numai putem 
fi o pereche“ — avea un sens. 
Dar versul pe care-l ştiam eu 
nu se lipea de niciunul. A fost 
de atunci pentru mine o pro- 
blemă: de ce „cu una din ele 
nu mai putem fi o pereche“? 

„(Proza noastră cea de toate 
zilele se hrănește mai mult de- 
cât ne este îngăduit să ne dăm 
seama, din poezia de zile mari 
a unor Bacovil, Arghezi, Ion 
Barbu, ş. a.) 

Am trăit cu această mnedu- 
merire care și-a avut partea ei 
din  neliniştile mele, câţiva 
ani. Am ştiut mai târziu — dar 
cu ce preţ mi-a fost dată a- 
ceastă știință! — că într'ade- 
văr, cu una din ele, etc. Poate 
că aceea una din versul lui 
Bacovil murise de ftizie. Poa- 
te. Alături cu „una dim ele“ 
am mers şi eu odată, pe o stra- 
dă vare nu mai ducea nicăeri. 
Și mi-am adus amințe de ver- 
sul lui Bacovia, simțind atunci 
— murind odată cu înțelesul pe 
care-l trăiam — că într'adevăr, 
cu una din ele, cu aceea chiar 
lângă care mergeam alături 
spre nicăieri nu mai puteam 
fi o pereche. 

Crede-mă totuși, (nu ştiu 
pentru cine scriu acest totuşi 
poate chiar pentru mine, dar 
simt nevoia să-l scriu) că a- 
ceastă variantă inedită la ver- 
sul lui Bacovia, dimpreună cu 
proza aferentă, are un cartâc- 
ter sincer omagial și reveren- 
țios. Vroiam să-ți spun doar, 
că poetul pe care-l amintim 
astăzi — dar: cum (ş putea 
să-l uit vreodată ! — e un fel 
de-a fi ol meu şi desigur că 
şi al altora. 


MIHAI NICULESCU 








——. 


PREZ 


(POEZIE şi 





Introducere 


Cred că cea mai mare primejdie pentru un om în genere, 
și pentru un artist în particular, sunt formulele. Ele există, 
virtual, în jurul nostru, în noi şi între noi, ca nişte forțe in- 


vizibile, fatale, demonice, gata 


să ia orice chip, pentru a ne 


paraliza, pentru a înăbuși această flacără pură și proaspătă 
care se numeşte: Viața. Dar ce înseamnă viaţă? Nu vreau să 
fac din ea o noţiune pentru a o demonstra upoi logic. Tot 
ce am însemnat în cartea asta, priveşte viața. Pornesc dela 
ea. fără a o demonstra, după cum ea a fost la origina gându- 
rilor care sau făcut posibile aici. 

Nu pledez pentru anarhie dar sunt de partea spiritelor 
care au luptat întotdeauna împotriva acestei forțe de inerție 
care ne primejdueşte spiritul viu la tot pasul. Nu fac nici o 
deosebire între viaţă şi spirit: ele se întrepătrund, infuz, ca 
lumina cu umbrele şi penumbrele ei infinit subtile. Deaceea, 
iubesc ideea dar îmi repugnă teoria; iubesc înălțimile dar nu 
înghețul... Dar, pe de altă parte, iubesc viața, nu insă şi vier- 
muiala ei; iubesc libertatea, dar nu libertinajul,; iubesc pe om, 


dar nu şi fiara din el... 


Există o tiranie a formelor şi a formulelor. Mi se va răs- 
punde, poate: omul nu poate trăi fără ele! Voi replica, însă: 
nu, omul luptă împotriva lor. Ceeace e cu totul altceva. Ele 
fac parte din condiţia noastră deţicientă, tragică? Atunci, sen- 
sul nostru este de a lupta împotriva aplecărilor, dim slăbiciu- 


ne, ale naturii noastre — ceeace se și întâmplă. 


lată etica 


luptei în core mi-ar plăcea să mă imtegrez... 

Istoria eroilor spiritului este istoria oamenilor cari au luptat 
împotriva acestei tiranii; tiranie născută din însăşi deţicien- 
țele noastre congenitale de oameni. Că, poate, lupta e veșnică, 


fără perspectiva biruimței? Ce 


interesează! Dacă lupta este 


condiţia existenței, atunci prefer să lupt, fără speranță, îm- 
potriva slăbiciunilor mele eterne şi nevindecabile! Lupt nu 
pentrucă aş putea birui, ci pentrucă sunt conștient de defec- 
tele împotriva cărora trebue să lupt! lată dece istoria eroilor 
spiritului este istoria oamenilor cari au luptat împotriva teo- 
riilor, şi nu împotriva ideii; cari au luptat împotriva forme- 


lor şi nu a culmilor; împotriva 


viermuielii din condiția înfe- 


rioară a vieţii, şi nu împotriva ei însăși, ca realitate deplină; 
împotriva libertinajului şi nu a libertăţii. Cu un cuvânt, îm- 
potriva Fiarei şi nu împotriva Omului! 


1 


Fii prezent: în clipa această, 
în ceasul acesta, în ziua acea- 
stă, în anul acesta, în secolul 
acesta, în mileniu... dar mai 
presus de toate, fii prezent în 
eternitate, 

Mulţi sunt prezenţi în clipă; 
prea mulți în zi şi în veac; 
prea puţini în eternitate. 

Narcis, singura ta îmvăţătură 
este aceea de a spune oameni- 
Joe să fie prezenţi în eternitate. 
Ha există; ea e reală; ea nu 
întristează, ci bucură. Este im- 
posibil ca un om care se gân- 
deşte, cât de cât, la eternitate, 
să fie rău. Iată singura și ade- 
vărata educație posibilă. Pen- 
tru a fi om, nu pierde nicioda- 
tă perspectiva eternității. E no- 
dul gondian al egoismului u- 
man. E sarea clipei și pâinea 
minţii. 

2 


„Aparenţă și vis“? Nu. Per- 
spectivă şi cuprindere. Gestul 
tău de-acum e real în perspec- 
tiva unei olipe; în perspectiva 
unui an ei devine amintire; în 
perspectiva unui veac ele 
„fapt istoric“; în cea a unui 
mileniu el e deșertăciune, des- 
nădejde; în perspectiva a o sută 
de mii de ani el este pură ha- 
lucinaţie; în perspectiva eter- 
nităţii, el e divin. 

Fă gestul tău din clipa acea- 
stă ca şi cum ar fi etem. 


3 


Intrun singur gest, într'un 
singur reflex, trăește toate, 
multiplele, imfinitele ipostaze 
ale naturii. Fii viu până în ră- 
dăcină. Prezenţa ta începe din 
adâncuri fără fund şi se ridică 
în înălţimi fără margini, Nu 
uita niciodată perspectiva infi- 
nită a fiinţei tale, a actului tău. 
TȚrebue să ai necontenit certi- 
tudinea că o mișcare a degetu- 
lui tău cel mic are un reflex în 
Sirius. Numai astfel vei fi bun 
și drept. Numai astfel nu vei 
dispreţui nimic, 

4, 


Marea artă de a nu te în- 
chista niciodată: nu te căuta în 
proporții mijlocii şi într'o per- 
spectivă medie. Numai cei ce 
caută puţin nu găsesc nimic. 
Caută „absolutul“ și vei înțe- 
lege relativul. Căutând extre- 


ma, vei savura mijlociul. Inse- 


tând după eternitate, te vei 


bucura intens de clipă. Cău- 
tând pe Dumnezeu, îl vei iubi 
pe om. Cercetând cerul, vei în- 
drăgi pământul. Căutând „idea- 
lul“ vei cunoaște realitatea... 


5. 


Idealismul — acest realism 
mai larg. 


„30 


PREZENȚĂ — PERSPECTIVĂ — 
— PENITUDINE — BUCURIE 


3 

A fi întreg. A fi deplim. Și 
prin aceasta, răul se elimină 
dela sine. Fă din spiritul tău 
ecoul prezenței tale întregi. 
Numai partea uitată de spirit 
şi de timp, doare. (Intr'adevăr, 
Satan este partea uitată de 
Dumnezeu), 

Cu cât ești mai prezent, <u 
atât eşti mai deplin. 

Acolo unde este belșug, nu 
se află durere. Priveşte orice 
meschinărie, orice răutate, ca 
pe-o infirmitate. 


az: 2 


Toţi avem veninuri. Dar nu- 
“nai veninurile infirmilor nu se 
vindecă. O, subtila și tainica 
metamorfoză a veninurilor în 


bucuria celui deplin! Numai a- 
cestea creează. Ele sunt ca mu- 


zica ce purifică durerea, cu- 
prinzând-o. 


3 


Numai cel ce a suferit mult 
este deplin. O suferinţă cu a- 
devărat mare pu te omoară, ci 
te mântue. Numai durerea mij- 
locie rămâne durere. 

Ii spun: Nu rămâne la du- 
rerea ca durere. 


4 


A fi cât mai larg, lăuntric, 
Numai astfel îţi vei putea com- 
bate cu succes impulsiunile 
născute din lipsa de persperti- 
vă a animalului. Dă-i spaţiu, 
lasă-l să ia aer, nu-l înăbuși; 
și se va birui dela sine, 

Cuprinde din ce în ce mai 
mult, fără alegere, Fii prezen- 
ţa care se mântue şi mântue 


Șa 
n | 


a. 








prin cuprindere, nu prin eli- 
minare. Eliminarea se va pro- 
duce dela sine. Ea e um proces 
al cuprinderii. 


5 


Fii propriul tău Eden. Este 
singura modalitate de a supor- 
ta iadul lumii. 


6 


Fii naiv. Lasă-te păcălit de 
oameni, lasă-i să creadă că 
te-au păcălit. Numai cel care 
a fost păcălit mult, devine om. 
Așa nu vei mai avea timp să 
înşeli tu pe alţii 


? 


Judecăm oamenii nu după 
mărimea sau micimea lor, ci 
după rezistența pe care ne-o 
apun. Există o concurență de 
ordin structural între semeni. 

Narcis, tu ai părăsit de mult 
nivelul de concurenţă dintre 
oameni, Tu ai vrut să concu- 
rezi cu zeii. Dar oamenii nu-ţi 
iartă nici această lipsă de con- 
curenţă, 


REALIZARE ȘI SIMPLIFI- 
CARE 


1 


Este ciudat cum realizarea 
ta interioară vrea să se înfăp- 
tuiască prin simplificare, prin 
alegerea unora sâu altora din 
elemente. Există un instinct 
al superficialităţii în natura 
moastră, un instinct care dacă 
te-a cuprins, eşti pierdut. 

Acest instinct timde să-ţi ro- 
tunjească un eu debil, exterior 
(o superficie). Adevărata rea- 
lizare este drumul spre cu- 
prinderea tuturor diversităţi- 
lor. 

Nu atimgi unitatea ta, adică 
plenitudinea, decât când ai în- 
chis în tine toaţe diversităţile 
posibile naturii umane. O su- 
ferinţă lipsă — şi plenitudinea 
ta va suferi. 


2 


Nimic să nu ucidă nimic. 
„Punctul de vedere din Si- 
rius“ să nu mumifieze prezen- 
ţa ta de pe pământ. Metafizi- 
ca să nu ucidă istoria: nici ra- 
țiunea, instinctele. 

Astfe! morala va fi o func- 
ție a spaţiului tău interior. 

Spune-mi din ce perspecti- 
vă priveşti omul, ca să-ți spun 
ce morală ai. 


3 


Toate erorile omenirii își au 
origina în faptul că oamenii 
nu pot vedea adevărul întreg, 
complex, total. Există un pă- 
cat al dimensiunilor şi mai 
ales a! liniei drepte. 

Eroarea e cu atât mai mare 
cu cât dimensiunea lumii tale 
lăuntrice e mai mică. Dacă 
meschinul ar vedea un centi- 
metru mai departe de dimen- 
siunea sa, el ar deveni gene- 
TOS. 

Nu adevărul e inexistent, ci 
oamenii sunt mărginiţi. Oa- 
menii văd părți de adevăr şi 
perspectiva îi înșeală. Un lu- 
ceru poate fi adevărat și neade- 
vărat după perspectiva din 
care-l priveşti, 

Dar faptul că „totul e pers- 
pectivă“ nu înseamnă că „a- 
devărul e relativ“. Omuleo 
proporție a adevărului şi per- 
spectiva e dimensiunea acestei 
proporţii. 

Cu cât eşti mai aproape de 
adevăr, cu atât ai nevoe deo 
mai largă perspectivă. 

Pe un cerc înfinit, adevărul 
e absoluț.., 


4 


Dificilele trepte ale realită- 
ţii! Voi, rigori ale condiţiei 
mele de om. In mine însumi, 
eu urc în fiecare zi dela vier- 
me la Dumnezeu. Cad, mă po- 
tienesc şi încep urcușul din 
DDU..- 

Fiecare treaptă cu orizontul 
ei. Fiecare nouă perspectivă cu 
teroarea, cu spaima, cu mira- 
colul ei. Ridici pasul şi şovăi 
— ai vrea mai curând să co- 
bori.,. 

Fereşte-te de filozofia ace- 
luia care coboară. 


5. 


Fiecare stare superioară e 
suma tuturor stărilor anteri- 
oare, 


"ezită în voi, 


tie, 


Fiecare realitate e suma tu- 
turor realităţilor inferioare. 
Fiecare perspectivă cu ple- 
nitudinea ei. 
Fii suma plenitudinilor tale. 
SELECȚIE ŞI ADEVĂR 
1 


Există un îel de „selecţie 
naturală“ a adevărului, în noi. 
Numai cei bine organizaţi a- 
jung pe treptele lui înalte, 
maxime. Pentru a putea su- 
porta cu bine  „indepărtarea 
de realitate“ trebue să fii bine 
consolidat în natură. 

Iată slăbiciunea animalelor 
față de om. O mică deviere a 
instinctelor lor, ie prăbușește. 
Pe când omul evoluiază toc- 
mai prin „rafinarea“ imstincte- 
lor sale. 


2 


Atenţie. Cele mai comode 
judecăți umane sunt cele care 
ne întorc la animalitate. 


3 


Există o nostalgie a omului 
pentru starea de animal. In- 
trasta stă um caracter de lași- 
tate al biologicului. Evitaţi sau 
înfrângeţi clipele când natura 
când se clatină 
incertă între viitorul şi trecu- 
tul vostru biologic. 

Cine ar putea analiza ace- 
ste stramii senzaţii ale naturii 
care eziţă să urce? 


SCRIS ȘI ORDINE 
1 
Scrisul ca o afirmare a pre- 


zenţei — şi o transmitere a ei, 
Ca o evidenţă; ca o integrare 


în valori. Iar valorile—ce sunt. 


ele, dacă nu o evidenţă umană 
în faţa necunoscutului şi a e- 
ternităţii? Ele sunt modalita- 
tea noastră de coexistenţă cu 
necunoscutul — acesţ duşman 
care ne pândește mereu ca un 
abis, gata să ne soarbă din cli- 
pa în care n'am mai crede în 

Pentru a crede în tot, am în- 
ceput prin a nu crede în ni- 
mic. Vai de cei cari rămân la 
prima stare! Sunt chinurile u- 
nui iad mai groaznic decât ia- 
dul material. A face o biogra- 
fie a acestor chinuri, înseam- 
nă a desena, cu un penel mi- 
chelangelic, însuşi neantul, cu 
umbrele lui  pre-formale. Am 
trăit această stare; şi uneori 
îndârjirea cu care cred în va- 
lori, naşte din spaima de a nu 
mă vedea întors în haos. 

Sau... toate certitudinile noa- 
stre există în virtutea acestei 
spaime? O astfel de întrebare 
par trebui s'o citească decât 
spiritele pregătite și bine con- 
solidate; fiindcă de multe ori 
spiritul este o forţă: forța de a 


„te ţine crispat Ge marginea 


prăpastiei şi de a susține sus 
și tare că ea nici nu există. 
Dar vai de acei care mau a- 
ceastă forţă; fiindcă ei nici nu 
cad, nici nu lasă pe alţii să 
rămâe. 


2 


A îmţelege scrisul, creația, ca 
un exerciţiu gratuit, nu este 
numai primejdios dar şi anti- 
uman, Dacă creaţia e gratuită, 
atunci şi viaţa e gratuită. Va- 
lorile au nevoe de un raţiona- 
ment invers: exist (aceasta este 
o certitudine, ind:ferent de 
cauză sau efect) deci creez. 
Participăm cu toţii, existând, 
la o lume de valori, adică de 
certitudini, pe cari le-am con- 
ceput în luptă crâncenă cu ne- 
cunoscutul. 

E drept, prin „valori“ — care 
sunt limite — ne recunoaştem 
inferioritatea în faţa necunos- 
cutului; dar nu este aceasta 
însăși condiţia noastră de 
oameni? Apărându-ne, e firesc 
să ne îngrădim într'un fel. Nu 
este însăși viața o îngrădire? 
Nu spun că trebue să ne supu- 
nem îngrădirii; dar constat o 
stare de fapt — şi orice luptă 
pentru a depăşi îngrădirea nu 
poate decât crea alte îngrădiri. 
După cum, orice răsvrătire îm- 
potriva valorilor, nu creează 
decât alte valori. 





3 


Există o memorie a umani- 
tății pe care trebue s'o servim 
și pentru păstrarea căreia ne 
trudim cu toţii, de milenii, cu 
toate civilizațiile, culturile şi 
simbolurile de care ne vorbeş- 
te, fragmentar, istoria, Trebue 
să servim această „memorie' 
chiar dacă nu-i cunoaștem fi- 
nalitatea, chiar dacă umeori îi 
se pare revoltător de absuraă. 

Poate că ea e însăşi memoria 
lui Dumnezeu asupra creaturi- 
lor sale — registrul de căderi 
şi de înălțări pe drumul din 
Valea Plângerii, 


4. 


Sunt subiectiv în măsura în 
care nu pot cuprinde întregul 
experiențelor umane. In măsu- 
ra în care mă exprim. În mă- 
sura în care simt nevoia să las 
o urmă. În măsura în care nu 
pot suporta ideea morții cu 
gândul că viaţa ar fi absurdă. 

Pentrucă adevărata obiecti- 
vitate e tăcerea. A ști şi a tă- 
cea. Cine are această putere, 
supra-omemnească? Cei mai „o 
biectivi“' oameni sunt aceia 
cari  trăesc şi mor fără a se 
amăgi cu „iluzia“ eternității. 
Dar ei sunt niște monștri. Fi- 
imacă, în acest fel, sunt subiec- 
tiv fiindcă sunt om. De aceea 
scriu; de aceea mă exprim; de 
aceea nu pot tăcea. Și mai sunt 
subiectiv fiindcă iubesc întâi 
oamenii, apoi zeii. Am văzut 
prea mult iubirea de zei, pre- 
făcându-se în ură de oamemi. 


8. 


„Eternitatea“  creeaţiilor u- 
mane este cea mai frumoasă 
— şi cea mai necesară — din- 
tre convențiile noastre pămân- 
tești. De fapt, ea e o conven- 
ție dintre om şi Dumnezeu, și 
prin aceasta divină, Prin cre- 
eaţie şi prin ideea eternității, 
Dummnezeu ne-a dat areptul să 
protestăm împotriva destinului 
nostru iîngrat. De aceea iu- 
bese eternitatea ca un îndrep- 
tar;  mumai ea reușește să 
schimbe direcţia  meschinăriei 
umane: în loc să fie o meschi- 
nărie înăuntrul umanităţii, ea 
ne  proectează  meschinăria, 
(defectele, egoismul, tragicul) 
înafară, raportând-o la condi- 
ţia zeilor. 


6. 


Tot ce facem și tot ce spu- 
nem nu există decât între noi 
și pentru noi. Dar noi, desigur, 
existăm pentru alteineva sau 
pentru alteeva. 

Primul lucru n'ar trebui să-l 
uite, niciodată, dregătorii. Pe 
cel de-al doilea, n'ar trebui 
să-l uite vulgul. 


Ţ, 


Toate lucrurile au și un 
nume urât al lor: depinde din 
ce unghi le priveşti. Numim 
„idealişti“ pe cei care nu vor 
să vadă partea vulgară a lu- 
crurilor; şi „realiști” pe cei 
care-și inchipue că lucrurile 
au numai o faţă urâtă, 


Cea mai mare insuficiență a 
omului: a nu putea privi în 
ansamblu. Ne privim, unii pe 
alții, prea de-aproape, îără 
perspectivă. Pentru a ne putea 
suporta, trebue să avem, unii 
față de alţii, nişte ochi de ar- 
hitect. Aceasta vede amănun- 
tul, dar mu se lasă copleșit de 
el. In perspectivă, liniile și 
neregularitățile se contopesc, 
se organizează armonic. Omul 
cotidian trece prin fața unei 
clădiri, copleșit de viziunea 
parţială a ei. Când i se arată 
o fotografie a întregului, el 
mai să n'o recunoască. Arhi- 
tectul se dă câțiva pași îna- 
poi și cuprinde întregul. 

Astfel, spiritul omului su- 
perior cuprinde ansamblul 
umanităţii, în perspectiva e- 
ternității. 'Trecutul, prezentul 
și viitorul nu sunt pentru el, 
decât liniile care formează clă- 
direa umanităţii. Numai ei cu- 
noaşte bucuria arhitectului ca- 
re vede o operă frumoasă; dar 
tot numai el cunoaște durerea 
de a vedea că niciodată acea- 
stă clădire nu va fi demnă 
pentru a deveni o locuinţă de 
zeil 


TOATE PREZENŢELE 
“ INTR'UNA 


Nu există o altă biruință 
mai mare. decât a reuși să faci 
din viața ta un continuu pre- 


zent. Căderile, tristeţile, me- 
lancoliile,; spaimele şi viciul se 
produc numai în momentele 
când prezentul se rupe din 
conştiinţa ta, lăsând în loc sen- 
timentul unui gol insuporta- 
bil. Tot ce nu e prezenţă în ti- 
ne, e neliniște, neştiință, groa- 
ză. Trecutul și viitorul se pierd 
în neguri, halucinația te pân- 
deşte. Te îndoeşti de tine, de 
glasul tău, de gestul tău. Te 
datini în lumea intermediară 
a umbrelor, în Lemb-ul dan- 
tesc al comștiinții. Dar concen- 
trează-te în adânc și printr'un 
efort eroic vei găsi acea regiu- 
pe a fiinţii unde mu există nici 
timp, miki spațiu, mici trecut, 
nici viitor, mii realitate, ni 
vis ci un luminos și intens 
prezent, O existență comtinuă, 
neancorată în l:mite, vie ca în- 
săși sâmburele vieţii. Acolo, 
golul istorie sau biologic mu 
există, fiindcă îți dai seama 
că în prezenţa ta trăesc toate 
prezențele anterioare și cele 
viitoare. Ea n'a fost niciodată 
inferioară altor prezenţe şi mu 
va putea fi depăşită niciodată. 
Cum aș putea-o lămuri, Narcis, 
fără ca tu să nu culegi din ea 
un îndemn la anarhie şi la Li- 
bertinaj? Cum să învingi aple- 
carea spre vulgarizare şi da- 
gradare a sufletului şi a minţii 
tale? Cum aș putea să te fac 
să înţelegi că spre adâncime 
drumul mu e întotdeauna plin 
de noroi, că media nu înseam- 
nă comoditate, că înălțimea nu 
înseamnă orgoliu şi că gândul 
nu contrazice ființa? 

Prezenţa aceasta, din tine, e 
0 afimnare perpetuă. Nu :mfi- 
mită, ci indefinită. Astfel, n'o 
să te mai chinue neștiinţa ce- 
lora ce s'au întâmplat în tre- 
cut sau celora ce se vor întâm- 
pla în viitor. Vei scăpa de ten- 
taţia aceasta ușuratecă, de a te 
întreba și de a protesta: dar 
ieri? Acel jeri din noaptea tim- 
pului, pe care în van îl caut, 
dece nu-l ştiu? Și dece mai e- 
xist astăzi, dacă ieri puteam fi 
perfect? 

În prezența ta, din lăuntru, 
tot ce a fost și va fi, realizezi 
în adâncime. Tu trăești, în cli- 
pa de față, prezenţa eternă a 
omului pe planetă, Iată ce a- 
dâncă şi mare și definitivă de- 
vine clipa; iată în numele că- 
rei prezenţe îți vorbesc. Fii 
prezent în acest fel și mu vei 
mai 'avea nevoe de nici o edu- 
caţie și de mici o morală; fiind- 
că ele există numai în măsura 
în care tu ești slab şi imper- 
fect. Vei fi limpede și vesel, 
prin atingerea propriei tale lu- 
mini.. Tu însuţi îți vei fi Alta 
şi Omega. Dar nu orgoliul va 
fi sentimentul care te va în- 
cerca, ci o imensă admiraţie 
pentru tot ce există şi a exis- 
tat și va exista, proectat pe 
fundalul eternității... 


GRĂEȘTE MORALISTUL.— 


„Stiți voi cât mă costă fiece 
cuvânt, fiece noţiune, fiece a- 
devăr? Prin câte suferinţi, fi- 
zice caşi sufleteşti, trebue să 
treci până să ajungi la înche- 
garea unei fărâme de certitu- 
dine sau până să scânteeze în 
tine sensul umei realități? Ştiţi 
cu câte dezordini e plătită or- 
dinea mea interioară? Cu câte 
imcertițudini — certitudinea ? 
Cu cât haos — lumina? Ştiţi de 
câte ori am vrut să mă sinucid, 
în căutarea vieţii? 

Am trecut prin toate stările, 
prin toate categoriile naturii. 
Un adevăr uman implică re- 
luarea dela capăt a întregii e- 
valuții naturale, dela nebuloa- 
să la conștiință. Aţi încercat 
vreodată groaza de a naviga 
în abisul informal, în întune- 
ricul de dincolo de întuneri, 
atom într'o massă de umbre 
ale preexistenţei, asvârlit în- 
coace şi încolo, la întâmplare, 
stăpânit de legea Absurdului? 
Ati fost, apoi, moluscă, plantă, 
reptilă?  Disproporționat şi 
monstruos ca un Dinosaur, am 


ie 


Poe ae 
ÎNROai 


n) 


(O 


—— 
—._ 


97 
— ap, 
Doru. "III Rata 


— 


UNIVERSUL LITERAR = 29 Noembrie 1941 manea 


ENIE 


UMANITATE) 


— Fragmente pentru un Realism al Plenitudinii — de DAN PETRAŞINCU 


străbătut regiuni fantastice, 
din erede primare, cu spiritul 
deconcertat de viziunile ro- 
mantice. M'am încurcat în pre- 
judecăți <a o maimuţă, am 
sburat în înălțimi ca vulturul, 
m'am strecurat viclean ca vul- 
pea... toate le-am încercat, și 
abia târziu, târziu de tot, am 
devenit om, adică ființă ce a- 
parține ordinei şi unei ordini. 
Iată cum am ajuns la cre 
dinţa că marea lecţie a orică- 
vei morale este: Toleranța. 
Orice etică trebue să încea- 
pă cu ea şi să sfârşească prin 
ea. (Fiindcă vulgul preface bo- 
leranța în libertinaj). Dacă » 
morală nu începe prin a fi în- 
țelegere — n'avem nevoe de 
morală. Fără toleranţă, mora- 
la este principiu uscat, 
inumamnă. Aceasta, în ceeace 
priveşte relația dela om la om. 
Să tacă cei prea îngrijoraţi 
de felul cum decurge relaţia 
dela om la Dumnezeu! În ma- 
joritatea cazurilor, sunt îngri- 
joraţi de respectul lui Dumne- 
zeu cei care nu pot respecta 0- 
mul. Tubiţi omul și în felul a- 
cesta îl veţi respecta pe Dum- 
nezeu. Prefer să păcătuiți prin 
toleranță, decât prin cruzime“. 


FILOSOFUL CATRE OMUL 
DE ACȚIUNE: — 


1 


Imi dau seama: chiar dacă 
ai şti dela început că ai să fii 
învins, tot ai continua... 

Tu te afirmi prin sgomot, 
nrin mişcare. Rolul tău e de 2 
agita, de a turbura materia. 
Tu ai instinctul vulgului, fiind- 
că îi aparţii. Tu te realizezi în 
materie, așa cum eu mă reali- 
zez în spirit. Tu-ţi'oreezi opera 
cu sângele omenirii şi cu la- 
crimi de mamă. Orgoliul tău e 
orgoliul lui Lucifer, care a voit 
să stăpânească pământul... 
Lucifer a știut că va fi biruit. 
Prin însuşi matura lui, Dum- 
nezeu trebuia să birue. Lucifer 
știa că lupta jui e absurdă, za- 
darnică. Şi totuşi, a dus-o... 

Ştii tu, om de acțiune, câtă 
gratuitate se află în actul tău 


de răscolire a materiei, în 
lăuntrul aparentei „necesități 
istorice“? - 
2 
Destinu) omului, în esenţă, 


este fără îndoială catastrofik. 
Ca însuşi spiritele mari ce-l 
reprezintă, el se sbate mereu 
între culmi: culmea de sus şi 
culmea de jos. De o medie din- 
tre astfel de culmi aș vrea să 
vorbesc. Pentrucă toate cele- 
Jalte medii sunt forme și for- 
mule. De o medie pe care ce 
câştigi după ce ai încercat ia- 
iadul şi raitul adică simbolul 
culmii de jos și a 'celei de sus. 
Pentru această medie au lup- 
tat, întotdeauna, spiritele e- 
voice ale. umanităţii. Dar vul- 
gul şi istoria au prefăcut, în- 
1odeauna, adevărurile în co- 
modităţi egoiste şi inferioare. 
Când adevărul moare, el devi- 
ne formulă... Şi astfel, mare 
parte a existenţei, noi ne în- 
chinăm la mumii — uneori sa- 
vant îmbalsamete, e drept. 

Pot numi eu această îmbăl- 
sămare: tradiţie? Nu, există o 
altă tradiţie, pe care o recu- 
nosc: tradiţia luptei împotriva 
adevărurilor — mumii! 

Tradiţia vieţii vii, din ma- 
rea familie a spiritelor ne- 
mulțumite cu deficiențele na- 
turii noastre! 


3 


Curajul de a greși şi de a te 
arăta semenilor tăi în goliciu- 
nea greşelilor tale! Ce morală 
înaltă am găsit în acest act — 
şi ce alinare pentru oamenii 
cari și-au făcut socotelile cu ei 
înșiși! Făţarnicii sunt atât de 
rafinaţi în medigcritatea lor. 
încâț după ce-l ucid cu pietre 
pe cel ce a îndrăsnit să fie o- 
glinda propriilor lor deficiențe 
ascunse, îi ridică o statue — a- 
dică îl prefac într'o mumie la 
îndemâna tuturor; şi din măr- 
turisirile lui desperate, din a- 
devărul lui viu, ei ticluesc re- 
pede o formulă. 

Dar să nu ne întristăm: și 
aceasta e în ordinea firească a 
lucrurilor. Fiindcă astfel moare 
un adevăr şi se poate naşte alt 
adevăr — printr'o altă sinceri- 
tate și o altă jertfă. Sunt atâţi 
însetaţi să-și verse sângele sin- 
cerități pe altarul adevărului ! 








A = 
sa? 


a—— 


Cronica literară 





G. BACOVIA 


(Cu prilejul împlinirii a şaizeci de ani) 


Poetul Gh. Bacovia a împli- 
nit șaizeci de ani. Există, aşa 
dar, cineva răspunzător, căruia 
îi putem spune recunoştinţa 
noastră sau, după împrejură- 
rile dispoziției sufletești îi pu- 
tem cere socoteală, că triste- 
ţea, melancolia şi urîtui de 
viață fac parte din noi, dar în- 
tr'un fel obligator şi implaca- 
bi!, căci dim lăuntrul poeziei 
bacoviene îi va fi cu neputinţă 
să scape celui admis în cercul 
magic al obsesiilor ei. 

Poetul este, în măsura în 
care îşi justifică acest apela- 
tiv, un Răscumpărător al vor- 
belor din anonimatul la care 
le destină întrebuinţarea lor, 
de a comunică înțelesurile ne- 
cesare la menţinerea sociabili- 
tății. Preferinţa pentru banai, 
pentru prozaicul autentic şi 
mizer nu are nimic ostensiv 
sau programatic în lirica baco- 
viană: e însăşi atmosfera, cli- 
matul ei firesc. Niciun arti- 
ficiu pramediat pentru însce- 
narea unei reputaţii, nicio ve- 
leitate de „artă poetică“, nici 
măcar prejudecata rituală a 
talentului : . 


Și-am stat singur supărat 
In zăvoiul decadent 
Şi prin crengile 'ncâlcite mi-am 
notat 
Versuri fără de talent. 
(Vânt) 


Folosirea procedeelor arti:s- 
tice, a unui stil sau fel de a 
spune propriu nu exclude ca- 
racterizarea prin atitudine mo- 
rală. Darul de improvizație al 
unu! Rivarol era proverbial. 
Dar se știe acum, că spir:tua- 
lul moralist îşi învăță pe de 
rost epigramele şi vorbele de 
duh pe care le... improviza în 
fiecare seară, scriindu-le pe p 
hârt:e fixată în rama oglinzii 
dinaintea căreia se bărbierea 
zilnic. Niciodată însă nu-l veţi 
surprinde pe Bacovia luând 
atitua.ni „tel qu'en lui-mâme” 
sau dichisindu-şi versurile în 
oglindă, pentru posteritate. E 
poate cea mai onestă poezie 
românească, a sa, care nu în- 
cearcă să trişeze asupra con- 
ținutului propriu dându-se 
drept ce nu este, prin, îndemâ- 
nările procedeului artistic. Un 
fel de a fi bacovian, de pildă, 
este „dormitând”, — cu literă 
mare, chiar titlul poemei de 
unde cităm această schiţă de 
autoportret la scara normală a 
unor juste proporţii, în care ci- 
titorul va recunoaște numaide- 
cât esența poeziei bacoviene : 


De sună'n ziduri minse, vre-o 
muzică de bal, 

Mai stau, și plânge'n mine un 
vals provincial. 

De la fereastra ninsă, cu finele 
perdele, 

Mă duc pe străzi de ghiață cu 
tor de stele; 

Și'n mijlocul odăii, tot singur 
mă prezint : 

— Valsă o blondă alb şi cu 
pantoji de-argint... 


Cred că e de folos să reţi- 
nem, ca sugestie la problema 
nelimpezită încă a liberării 
creatorului prin artă, mişcarea 
interioară, gestul poetului :den- 
tificându-se cu blonda valsa- 
toare în alb şi cu pantofi de 
argint, amintind o identitate 
asemănătoare  afirmată de 
Flaubert prin celebra mărturi- 
sire: „Doamna Bovary sunt 
eu“, 

S'ar putea vorbi, cel puţin 
cu tot atâta îndreptățire ca de- 
spre o liberare prin exprimarea 
conţinutului într'o formă ar- 
tistică, şi de un fel de transmi- 
grație a sufletului creator, de 
un dor neistovit al întrupării 
în tot atâtea conținuturi artis- 
tice. Diversificarea concretă a 
creatorului în operele multiple 
ale artei sale nu înseamnă nu- 
mai liberare şi nici, în mod ne- 
cesar, fugă, îndepărtare, depă- 
şire a conţinutului prin expri- 
marea lui, ci pur şi simplu lo- 
cuirea acelui conţinut, fie 
chiar provizorie, — afirmarea 
lui într'o formă care să-i asi- 
gure perenitatea. In fond, o ju- 
stificare a concretului prin în- 
sesizabil, a unui cuprins de 
motive şi atitudini sufletești 
prin văpaia „focului sacru“ care 
le personalizează, a senzaţiilor 
prin sensuri. 

Reflecţiile acestea ar putea 
să pară disproporţionate faţă 
de pretextul care le-a prile- 
juit : versul de prezentare au- 
tobiografică: 


— Valsa o blondă'n alb și cu 
pantofi de-argint — din care 
se pot deduce — desigur, nu 
more geometrico, dar simpate- 
tic intuitiv şi asociativ—atitu- 
dinile sufleteşti esenţiale și 
chiar atracţia exercitată de un 
anume decor, prin obsesia re- 
petării câtorva cuvinte, în liri- 
ca bacoviană. Dar credem inte- 
resantă și lesne verificabilă ob- 
servația că la Bacovia nu poate 
fi vorba de o liberare a poetu- 
lui prin expresia artei sale, de 
o proectare a lui dincolo de cu- 
prinsul sufletesc propus prin 
felul de a spune. E neîndoelnic, 
că poetul nici nu încearcă să 
se ridice până la un înțeles ]i- 
berator din concretul senzaţii- 
lor, în felul în care un astfel 
de înţeles încunună cu răspla- 
ta unei revelații extraordinare 
şi într'un brio final de  apa- 
teoză, poeme ca Luceafărul 
sau Le cimetiere marin, — dar 
el cade extenuat, expiră odată 
cu ultimui vers în strofa finală 
din „Marş funebru“. 

Plumbul, ninsoarea, ploaia, 
frunzele, — toate astea sunt 
lucruri sortite căderii fizice, 
contribuind la creiarea clima- 
tului apăsător specific poeziei 
bacoviene; la fel, toamna şi 
iarna „coboară“ (,„,Moină'“), cor- 
bii „cad“ domol („Pastel“), ste- 





le și lacrimi „cad” (,„Singur”); 
cuvântul „pace” chiar, la Ba- 
covia se asociază cu sugestia 
unei grele căderi, „de plumb” 
(„Fiori”); o poezie se intitulea- 
ză „Dormitând”, alta „Trudit”, 


alta „Finis“, etc. Singurele 
versuri de o seninătate  con- 
templativă desăvârșită, sunt 
acestea din poezia intitulată 
„Note de primăvară” : 


Dimtr'un fluier de răchită 
Primăvară, 

O copilă poposită la fântână 
Te îngână 

Pe câmpia clară... 


E unicul exemplu, cred, care 
se poate aduce, de poezie „ne- 
bacoviană“, la Bacovia. Dar 
strofa finală, imediat următoa- 
re, aruncă rețrospectiv asupra 
aceleia pe care am citat-o, um- 
bra unei nostalgice convales- 
cenţe tânjind cu puteri împu- 
ținate („corpul ce întreg mă 
doare“) la exuberanţa „„vitalis- 
mului“ Primăverii: 


Verde crud, verde crud... 
Mugur alb şi şi roz și pur, 
Te mai văd, te mai aud, 
Vis de-albastru şi de-azur 


Verdele crud poate fi luat aici 
ca simplă senzaţie de culoare, 
prospeţime și <cruditate fizică 
fără ecou în cenestezie,—dar şi 
ca resimțire dureroasă, asocia- 
tă un sens moral, de cruzime, 
a sfidării poetului etiolat, prin 
excesul de viață primăverin; în 
timp ce versul: „Te mai văd, 
te mai aud“, pare că expiră o- 
dată cu ultima speranţă a poe- 
tului de a-și vedea încă odată, 
pentru cea dim urmă oară, vi- 
sul aevea. 

Cât de sincer senzaţionistă e 
poezia lui Gh. Bacovia, cât e 
de accesibil și de vulnerabil 
chiar, poetul însuși, la datele 
imediate ale simţurilor, cu ce 
minimă rezistenţă, sau chiar 
cu ce lipsă de rezistență „ner- 
voasă” iese în întâmpinarea 
senzaţiilor, se poate ilustra 
prin exemplul poeziei „Nervi 
de primăvară”, una din cele 
mai caracteristic bacoviene. 

Este interesant de amintit 
aci cum reacţionează un alt 
mare poet, Mallarme, cu ase- 
mănătoare idiosincrazie, cu tot 
atât de fină inervaţie şi de 
îndurerată sensibilitate la rit- 
mul anotimpurilor, la exu- 
beranţa brutală a primăverii 
mai ales. Dar pe când la Baca- 
via asistăm la o totală pulveri- 
zare a personalităţii, a eului 


conștient, în senzații, la inhi- 
birea oricăror gesturi sau ten- 
tative voliţionale, la un pa- 
seism și o lipsă de iniţiativă 
desăvârșite, până la a se lăsa 
literalmente trăit, — la poetul 
„Irodiadei” întâlnim dimpotri- 
vă un fel de a reacționa prin 
ceea ce se chiamă luare de ati- 
tudine, organizându-şi senza- 
întrun contrast, accentuat 
prin sublinierea unei preferin- 
ţe cu caracter programtic, în 
următoarele două versuri cu 
care începe sonetul „Renou- 
vedu“: 


li 

Le printemps maladif a chass€ 
tristement 

L'hiver, saison de V'art serein, 
Phiver lucide. 


Iarna lucidă, anotimp al ar- 
tei. senine, implică um întreg 
program artistic, o vocaţie ex- 
clusivă pentru înțelesurile ar- 
tei. Cât de departe suntem în- 
să, cu Gh. Bacovia, de o atare 
artificializare a impresiilor ! 
Datele simţurilor se revarsă ire- 
zistibil, îngustând tot mai mult 
orizontul conştiinţei care se 
surpă treptat în subconștient, 
devenind obsesie  (,„Plumb”, 
„Lacustră”, „Negru”) panică 
(„Decembrie”) şi delir dement 
(„Marş funebru”). Cu fiecare 
poezie, senzațiile propuse se 
dilată nefiresc, în proporţii de 
coşmar, pândite de virusul 
principial şi fără leac al des- 
compunerii, al destrămării, al 
desorganizării, — al întoarce- 
rii spre un trecut fără isto- 
rie, („Un gol istoric se întinde“, 
în „Lacustră“) în care organi- 
cul nu: se desluşia încă din ne- 
organic, — al unei reveniri sau 
evoluţii d rebours a spiritului, 
la materie: 

Cei wii se mişcă şi ei descom- 
puși, 

Cu lutul de căldură asudat — 

E miros de cadavre, iubito, 

Şi azi chiar sânul tău e mai 
lăsat. 
(Cuptor) 

Un ȘIR vrea să mă ducă 

De unic uitând, şi de număr 


(Gol) 


Ca putere de sugestie și at- 
mosferă suntem mai  avroape 
cu lirica bacoviană, de „Vier- 
mele cuceritor“ al lui Edgar 
Poă, decât de patetica revelaţie 
din „Cimitirul marin“, în care 
se afirmă prin idee și sens 
ceea ce la Bacovia rămâne 
doar sensorialitate, aprehen- 
sie şi intuiție obscură; anume, 
că însuși principiul vieții, de- 
sfășurarea în durată, implică 
corupţia, moartea: 


Le vrai rongeur, le ver irrefu- 
table 


Ii vit de vie, il ne me quitte 
pas ! 


(De fapt, aceeaş „moarte din 
viaţă, a zilelor ce nu mai sunt“, 
sugerată de Tennyson, prin 
refrenul faimos din „The Prin- 
cess“: 


O Death im Life, the days 
that are no more). 


Unul din aspectele cele mai 
isbitoare și mai caracteristic 
bacoviene îl formează câteva 
poezii, cele mai multe din ci- 
clul „Scântei galbene” în care 
poetul stă de vorbă cu el în- 
suşi, monologând descusut şi 
mecanic,  într'o  iremediabilă 
singurătate, Sunt poemele in- 
titulate: Plumb de iarnă, Scân- 
tei galbene, Umbra, încă un 
Plumb de iarnă (din ciclul 
„Scântei galbene“, pe refre- 
nui : „O, cum omul a devenit 
concret”), Nervi de toamnă, 
Frig, etc. Impresia de atonie, 
de neputinţă şi zadarnic e mai 
tiranică în aceste poeme ca 
oriunde, Un fel ae „la ce 
bun ?** posac, în care însăși 
desnădejdea amuţeşte. 

Asemenea experienţe poeti- 
ce sunt decisive. La acest mo- 
ment, arta lui Gh. Bacovia 
atinge un sens al universalită- 
ţii prin care comunică deopo- 
trivă şi esenţial cu muzica şi 
pictura. Cu muzica, nu însă 
prin facilităţile sugestiei ono- 
matopeice şi melodismului imi- 
tafiv; cu pictura, dar nu prin 
aparența pitorească, — ci prin 
esenţele lor, care-și corespund 
și se echivalează. E clasicis- 
mul, echilibrul definitiv la care 
năzuiesc şi pe care-l ating ma- 
rii artişti. 


MIHAIL NICULESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


foarte despre acest întru totui 
ciudat titlu. 

AMaca bre, îți zici matale, şi 
nerodu' ăsta mai vorbeşte de îfe- 
Ticire, Ba încă îi pune și numere 
de ordine. Să fi vorbit şi de o 
sută de fericiri în vremea când 
umblau câinii cu covrigii în coa- 
dă, nu azi când umblă lumea 'n 
coadă după covrigi“. 

Vai însă, iubite cetitoriule, nu 
te-ai socotit bine, 

Că iată, chiar de-au venit vre- 
mile să nu ne mai codim întru 
a face coadă, fericire tot se mai 
afiă şi fericiți aşijderea. 

Câna oare, mal mult ca în va- 
cul nostru, sfintele voroave, „Fe- 
riciţi cei săraci cu duhul“, fost- 
au mai adevărate, întru înţelesul 
lor cel pământesc? 

Şi când oare, mai vârtos decât 
în acest de Domnul bătut vac, 
fost-au mai mulţi săraci cu du- 
hul ? 

Eu — încă — mult m'am so- 
cotit până am îndrăsnit a rosti 
acest adevăr, 

Şi de va fi spusa mea strâmbă, 
strâmbă să fie şi judecata ta iu- 
bite  cetitoriule  asupră-mi, 
strâmbe să-mi fie toate câte dela 
Domnul drepte an fost sortite. 


O FOARTE REUȘITA CARTE 
DE HUMUR.. 


„4 apărut recent în editura 
Podeanu. Ii zice „lStoria lite- 
raturii române”  (Indrumător 
pentru tineret) şi e semnată 
cu pseudonimele C. Dan Pan- 
tazescu şi Mircea Streinul. Cu- 
prinde o sută nouăzeci de pa- 
gini şi o mie nouă sute perle 
demne de a figura cu cinste în 
cea mai reușită antologie de 
humor românesc ori chiar uni- 
versal, 

Ne vom ilustra afirmaţiile 
cu citate ample, smulse din a- 
cest „Indrumător pentru tine- 
ret”, în ordinea -în care ceti- 
torul le poate găsi în volum. 

Incă din prefață junii autori 
ne avertizează: „Am socotit 
că lipseşte tineretului școlar 
un breviar literar, care să în- 
fățişeze pe scurt și limpede(!7) 
toată osârdia gândului și scri- 
sului românesc dela primele 
începuturi până astăzi”. 

Așadar  cetitorul ştie din 
capul locului că are de ajace 











Intâia fericire 





cu un breviar scurt care cu- 
prinde literatura română (sau 
cum fericit îi zic junii autori 
„osârdia gândului și scrisu- 
lui“) dela primele începuturi 
şi până azi. 

Pătrunși de misiunea lor, cei 
doi co-autori justifică apoi ro- 
stul „breviarului pe scurt” pe 
care l-au dăruit ca ,„indru- 
mător” tineretultii român. Şi 
zic dumnealor : 

„Vor crede poate unii că, pe 
lângă atâtea istorii literare, 
scrise de oameni cu firmă, a- 
dică având nume în circulație, 
această cărțicică ar fi de pri- 

Noi răspundem frățeşte și 
cinstit. De prisos este numai 
lucrul rău și'n această privin- 


şi ță sar putea spume multe”. 


Suntem întru totul de a- 
cord cu domnii Dam şi Mircea, 
în ce privește cărţile de prisos. 
Ar fi poate unele deosebiri de 
amănunt privind ANUME cari 
sunt acele cărți ce pot fi so- 
cotite „lucru rău”. Dar acestea 
sunt doar mărunțişuri fără în- 
semmnătate, 

Mai depurte, ni se lămure- 
şte precis sensul „breviarului 
pe scurt” în felul următor: 
„Timp de aproape patruzeci de 
ani nu am avut decât cartea 
de istorie literară a d-lui Gh. 
Adamescu, cu date greșite, 
prinse după ureche, cu înșiru- 
ire stearpă de ani şi titluri, ca 
um catalog de librărie şi FARA 
ENTUZIASMUL TINEREȚII”. 


lată însă că păcatele trecu- 
tului au fost şterse şi a apărut 
în fine mult aşteptatul „scurt 
breviar” scris cu entuziasmul 
tinereţii. Este ceea ce lipsea 
îstariei literare româneşti. Unde 
era entuziasm tineresc în is- 
toriile literare ale umui Iorga 
de pildă ? Inşiruire stearpă de 
date, „catalog de librărie”. lar 
cartea lui Adamescu este „pli- 


Secetă 


Ale zilelor ramuri mi s'au uscat de-arșiță, 

Acolo la răscrucea drumurilor spre moarte. 
încolbuit în taine, copacul n'o să-mi poarte 
Frunzele 'ngălbenite în sbuciumări de criţă. 


pornise prin presă un 
de articole, care au 


Rănit de trecătorii ce se abat la umbră, 


Uitat de grădinarul, din numele_mi ce crește, 


polemici, 


nă de date greșite prinse după 


ureche”. Lucrul este atât de 
evident încât nici nu mai tre- 
buie dovedit. 

Junii şi entuziaştii istorici 
literari vorbesc apoi cu suve- 
ran dispreţ despre istoriile li- 
terare care au apărut cu duiu- 
mul după războiu: „una, două, 
trei, patru... opere de acest 
gen”. 

„A fost o întrecere aproape 
comică între unii şi alţii, con- 
curența fiind la mare preț”. 

Și dacă ar fi început cei 
bine pregătiți să facă acest 
Das, munca nu ar fi fost lătu- 
ralnică. Dar... aşa, mai bine nu 
apăreau”, 

Perfect conștienți de însem- 
nătatea unei istorii literare de 
la „primele începuturi” până 
azi, înarmaţi până'n dinţi cu o 
pregătire  ştiinţițică solidă, 
domnii Pamtazescu și Streinul 
au purces aşadar cu tot entu- 
ziasmul la munca spinoasă şi 
demnă de laudă a alcătuirii 
unui „îndrumător pentru  ti- 
neret” în Istoria literelor ro- 
mânești, 

Domnii Dan şi Mircea recu- 
nROSC existența unui început 
bun în istoria literaturii româ- 
ne: publicarea unei părţi din 
cursul lui Ovid Densușianu. Și 
zic dumnealor: „însă nu au 
apărut decât două volume. 
Cine le-a cetit nu mai poate să 
uite fraza elegantă şi plastică 
a acestui mare filolog şi sti- 
list”, 

Cu drept cuvânt cine a cetit 
cele trei volume ale lui Den- 
sușianu de „Literatură româ- 


—— 
ati IE 








Mai acum câtăva vreme, se 

iureș 
stâmit 
replici și proteste. 


Mă mângâie doar vântul și trunchiul mi-l ferește 
Când trece visătorul destin cu haina-i sumbră. 


Izvorul din amiază, pătruns adânc de viață 
Deşartă fericirea-mi — deșerinică visare... 
Aş vrea să 'nduplec norii în ceasurile -amare. 


„Dar nici-un strop de ploaie de frunza-mi nu- 
sagațţă. 


Cu mine şi livada se trece blestemată, 
Scursă de seva, milei, de pir înţelendtă. 
Incheg mereu povestea cu secetă sfârşită, 


Dar vara-aceasta_a voastră e 'ntreagă 'nsecetată. 


MIHU PRAVAȚŢ 


a 


(CQânătoare de toamnă 


Perdele mari de galben şi putredă mătase, 

Au smuls privirii șerpii şi runele cărării, 

Nou — cornul morţii sună... Trec ciutele sfioase... 
Hau-hau... se'ngroapă'n linişti solia lor și-a zării... 


In flinte — fără viaţă — alicele rămân, 

Să tot viseze sânge și — ultime vlăstare — 
Sylvanii'şi mută jocul de pe-al pădurii sân; 
Ecoul grau întoarnă chemări de vânătoare... 


„Şi seara'și frânge sboru'm roșcatele frunzare 
Când prima stea 'n cădere, e sabie pe cer 
Pan sângeră 'ntre steiuri şi cântecul lui moare; 
Ce glonţ mai amiroase prea plinul toamnei uger?.. 


CONSTANTIN MITEA 


zi Peuă ra = 


Ep, 


ef pata 


Cântec de pe Ylisiru 


Mâine, pe cărări de moarte 
Somn adânc de nvar cuprinde, 
Dorul mânarei de departe 

Va porni să mă colinde. 








Viu, mestăvitit de maluri 
Aripei să afle semn 

Pe încețoșate dealuri 
Inegrite mori de lemn. 


Spic de grâu și de secară 
Voi răsbate d'n pământ 

Şi ne-om întâlni la moară, 
tu grăunțe, dorul vânt. 


TI. CALBOREANU 





Se întrebau câțiva  confraţi, 


ziariști şi scriitori, plini de 
mirare : ce fac scriitorii, ce 
fac poeţii, unde rămân e€i 


tocmai în aceste clipe hotă- 
ritoare? Ba ţin chiar minte 
că într'o foaie săptămânală 
un articol imprimat cu lite- 
re grase, se alarma pe mai 
multe coloane: „unde ne 
sunt scriitorii ?*. De bună 
seamă, că a fost interesantă 
această desbatere teoretică, 
dar nu ne putem opri de-a 
afirma, că pe cât era de in. 
teresantă. pe-atâta era de 
pripită. De fapt, acest lucru 
l-au spus şi alții cu mai mul- 
tă autoritate, înaintea noas- 
tră. Și așa este. 


Căci în timp ce articolele 
puneau întrebări, atâţi şi a. 
tâți scriitori erau pe front, 
schimbând conâetiul cu ar- 
ma, fiind puși astfel în im- 
posibilitatea de a răspunde 
„prezent“, celor ce-i căutau 
acolo de unde plecaseră. Cei 
cari au căzut la datorie sunt 
cunoscuți azi şi se pare că în- 
tre hârtiile lor au rămas pre- 
țioase mărturii despre zilele 
de înălțare și sbucium, des- 
pre războiul la care au par- 
tipicat  tinereşte și eroic. 
George Vaida şi Sergiu Lu- 
descu sunt poeţii cari au pe- 
cetluit cu jertfa lor o legă- 
tură despre care până mai 
eri se știa prea putin. Așa 
dar, poesia de războiu. parti- 
ciparea și pe acest plan a 
poetului tânăr, nu mai este 
azi un semn de întrebare, 
precum nu mai poate fi nici 
o îndoială că rodul cel mai 
bogat se va putea culege de- 
abia peste un timp oarecare, 
după ce experienţele se vor fi 
cristalizat, şi melodiile își vor 
fi îmblânzit iureşul în care 
mai răsună încă muzici ne- 
bune de gloanțe și obuze. 

Poetul tânăr a participat. 
Nu ne vom referi aici la măr- 
turiile sguduitoare care până 
azi au fost risipite în presă 
şi care mâine vor fi strânse 
în scoarțe de carte; nu ne re- 
ferim nici ia faptele de arme 
ale camarazilor care s'au în- 
tors, pentrucă ele n'au nevoe 
de comentariile fugare ale 
unui articol săptămânal. Ne 
gândim însă la poesia de ră- 
boiu care a ajuns sub ochii 
noştri, trimisă pe cartoanele 
cărților poștale, intr'o oră de 
odihnă, de pe pământurile 
îndepărtate ale răsăritului. 
Rareori ne-a fost dat să citim 
strofe mai emoţionante în 





5 Sabre mei 


nă modernă“ mu le poate ata, 
După cum nu se poate uita a* 
ceastă minunată frază din pre- 
fața d-lui Fantazescu (prefaţier 
unic). 

„Am scris lucrarea ce o veţi 
ceti cu dragoste de prieten 
(recte prieteni, întrucât auto- 
rii este doi) pentru că tinere- 
tul trebuie orientat spre calea 
de lumină a trecutului nostru, 
sclipitor ca un astru ce nu se 
stinge decât odată cu prăbuși- 
rea Cosmosului”. 

Ar fi cazul să zicem: 

Trecutul e în cartea lor 

Măreţ, precum un astru i 

lar cartea-i—azi șin viitor— 

Neamuzit dezastru. 


PERLE DAN ŞI MIRCEA 


Şi acum să purcedem la în- 
şiruirea perlelor d-lor Fanta- 
zescu şi Streinul (de istoria li- 
tarară): 

Cap. Primele începuturi de 
literatură. 

„Ca și istoria neamului nos- 
tru tot astfel și literatura lui 
îşi are începuturile pierdute în 
negura timpurilor”. (p. 11). 

„„„Pluguşorul, care se pare că 
are o vechime ce se afundă în 
cel ma; îndepărtat trecut”, 
(p. 13). 

„Despre literatura populară 
scrisă s'au ocupat cu multă 
abnegaţie şi dragoste proţeso- 
rul Cartojan dela Universita- 
tea din Bucureşti şi Al, Proco- 
povici”. (p. 14). 

„Pe baza acestui fir condu- 
cător, totalitatea fizică a po- 
porului român s'a închegat în- 
cet încet până a ajuns la Ro- 
mânia actuală”. (p. 14) 


Trebite să recunoaştem că și 
d-nii Fantazescu şi Streinul de- 
pun toată abnegâția pentru a 
susţine firul conducător al lite- 
relor române din negura prime- 
or începuturi şi Până în zilele 
noastre. 

Dacă pe acest fir conducător 
Sau înşiruiţ atâta puzderie de 
perle, onoare lor ! 

Și pentrucă ăst fir e lung, ce- 
titorul o să ne îngăduie să-l în- 
nodăm în numărul ce vine. 


RADU A. STERESCU 





CANTECE NOUI 





POESIA DE RĂSBOIU 


superba lor simplitate, rare- 
ori am avut prilejul de aa. 
junge în faţa unei fapte care 
să fie atât de perfecti crista- 
iizaţă în haina care nu îngă- 
Guie smucituri, a strofei. Să 
cerceteze colecţia revistei toţi 
cei ce se grăbiseră, și acolo 
vor afla un material la care 
îi trimitem cu toată căldura. 
Şi dacă vor mai aștepta, ei 
Vor avea surpriza unor apa- 
riții pe care noi le întrezărim, 
îără a le putea contura prea 
definit. 

Iată, ne gândim la Ion So- 
fia Manolescu, V. O. Spineni 
sau la Leonida Secreţeanu, 
care ne-au comunicat că răz- 
boiul le-a îmbogăţit lira cu 
sunete, pe care le vom da la 
lumină, pe măsură ce le vom 
primi. Acești stihuitori sunt 
cea mai bună garanție că 
poesia de războiu va înflori 
Ca 0 însângerată floare de 
preț, pe solul bogat al tinerei 
lirice de azi. Ca ei, vor mal 
fi şi alţii, pe care nu_i cunoa- 
ştem, dar dacă le vor cădea 
sub ochi aceste pagini răsle- 
ţe, să ştie aceştia, că toată 
încrederea, așteptarea și bu- 
curia o punem întru realiza- 
deplină a acestui district po 
etic. Ei nu ne pot înşela ! 

Niciodată, mai mult ca as- 
tăzi, lumea n'a fost mai dor- 
nică de noutate, de inedit și 
de senzaţional. Poate că toc- 
mai din aceste motive au por- 
nit şi articolele despre care 
pomeneam la început. Dar 
între timp, poeţii scot arme- 
le de pe umăr, rânduindu-și 
în dulap uniforma. lia masa 
de lucru îi așteaptă tocul, 
creioanele, cerneala şi hâriia. 
Sufletul lor clocoteşte de 
viață, de viața nouă, pe care 
au dobândit-o în timp, iar 
lucrurile pe care vor să ni le 
spună vor purta, toate, pece- 
tea de preţ a autenticului și 
a isbândei. De aceea să nu ne 
erăbim, ci să.l aşteptăm să 
coboare iar în arena din care 
au plecat. 


ŞT. B. 
N.B. Manuscrisele se tri- 
mit ia redacție, menţionân- 


Qu-se pe plic: pentru Stefan 
Baciu. Şi cuvintele de răs- 
puns: P. A. Niky, Costel D. 
Dan S., Neu Ţ. Pipp8, FI. 
V. V., Tăchiţă N. M., Pușe.G. 
N. N. Moisa, Iuliu Cr.: NU. V. 
0. Sp.. Şt. A.D.lLuc,, FL.L.: 
Da, mulţumiri. Olimpia B, 
Theodor A. £, Elvira Br; 
Proză nu!!! Gh. Doru, Al. 
R, I., Th. A. 1v., B. Coz., A.M. 
M, I. Cos, Ion N. Voic., Dinu 
Hoh : Altele, poate. Victor 
Bănc.: Treceţi pe Ja redacţie. 





Bătea în noaptea aceea un vânt ca de moarte. Pă- 
rea că sunt șerpi, care-şi pleznesc cozile de geam şi 
sângeră. Insuși trenul acela era un fel de şurpe, în, 
care ne ascunsesem înspăimântați. Din urmă 1 eneau 
alţi şerpi, mai negri mai chinuiţi. lar înaintea noastră 
alții, care ne adulmecau sosirea și sfârşitul. O lume 
întreagă de șempi, gândurile şi sufletele noastre muş- 
cate de şerpi. E 

O! ce bine era! 

Stăteam foarte aproape unul de altul. Magdalena, 
frumoasa Magdalena, își aplecase capul pe o par:e, 
cu surâsul nemărginit resfrânt înspre lume, Pe lim- 
pedea ei frunte, trecea totuşi arareori o umbră. Chiar 
obrajii, mai ilumimaţi ca în extaz, începură să pălea- 
scă tremurând, ca flăcările care încet — încet se vor 
stinge. 

Doar pe deget, inelul acela ducea la fel umei stele 
de sânge pe un deget de mort. 

O ! ce scânteetor lucea! 

Dar Magaalena nu murise. Nici eu nu murisem. Ci 
amar ne sirângeam mâinile şi ţipam în lăzati urile 
noastre ca în prăpăstii. 

se opri o clipă. Se auziră departe şi aproa- 
pe — sgomote obscure. Poate şi câteva păsări, sbă- 
tându-se lângă terestre. Călătorii ceilalţi se retraseră 
înfioraţți, alţii strâmgeau cu tărie uşile. Cine avea să 
imtre ? Cine ar fi putut muri în afară ? Doar Magda- 
lema mă privea uimită. Şi irenul își reluă, mişcarea, 
pa ie pol gemând, cu toţii şerpii şi toate năpastele 

Up 





Doar Magdalena mă privea uimită, surâzând. Și era 
noaptea aceea îoarte neagră, foarte aproape |! 

Apoi auzirăm ceasul bătând. Un tic-tac ditorm, ine- 
gal şi sonor ca o sirenă între furtuni. Depășea mersul 
sacadat al roţilor, vuetul vântului, întrecea până şi 
țipătul trenului. Ceasul acesta micuţ, ca o jucărie 
pentru păpuşi și oameni: băirâni, în care timpul 
curgea meliniştit totuşi, fu în stare să me tortureze şi 
mai mult, Parcă ne spinteca în adânc cineva sau ini- 
mile noastre se sugrumau singure. 

— Auzi ? auzi ? tresări Magdalena. 

— Aud. Sosim! 

—— Ce trebue să facem ? Cum putem pieri altfel? 
întrebă ea precipitată. 

— Al'fel?! Mă mirai însumi nedumerit. Nimic nu 
poate fi altfel. Linişteşte-te, Magdalena! 

Dar din funduri, din marile începuturi, se scurgea 
până la noi un fel de boală de moarte. Uitându-ne în- 
tr'o parte, în alta, în afară — ne urmăreau necontenit 
șerpii, tenebraele. 

Privesc ceasul, ea însăși se apleacă şi'ncearcă să-l 
sfarme. Dar nu, e prea înfiplă măcinarea în maşină= 
riile iui, minutarele acum fulgeră și se aleargă, tic- 
tacul se amestecă meschin cu celelalte umbre, și în: 
juzul nostru nu e acum decât un sublim tragic, ca o 
înălțare cu aripele frânte — mai sus, mai sus... 

Trenul spumegă. Roţile trosnese. Vântul huhue, 
Ceasornicatl ne măsoară mult mai exact viaţa. Sosim! 
O, nu — n'ar trebui, nu încă, nu — ci numai o cli- 
pă, neajunsa clipă... 

Mâinile zadarnic se mai încolăcesc. Gurile în qe 
şert se mai muşcă. Nu vezi? sunt șerpii! Degeaba 
ochii noștri mai scântee, fără rost ne mai strigăm. 
N'auzi ? Sunt şerpii | 
i — Și iaţă-ne, am sosit, Aici ne despărțim, Magda- 

ena ! 

Prin luminile opace ale compartimentului, nu mai 
răzbate frumuseţea ei. Toiul se încheagă într'un fel 
de mâzg, totul se închide ca într'o pustietate. Iar pe 
deaşupră-ne, spiritele libere merg alături-unite 

— Trezeşte-te, Magdalena ! Visul acesta nu ne 
mântue. 

— M'am trezit, dar mi-este încă teamă. 

— Nu mai poate fi nimic altfel. 

— Ba va fi, Luca. Tu nu simţi că ne pândeşte ceva? 

Imi întorc ochii în toate părţile, stau şi-ascult, îmi 
întind braţele. 

— Da, da — e ceva... 

—— Ne pândește o răsturnare, Luca ! 

— Si suntem sortiţi s'o acceptăm ? 
dai Sortiţi ? nu. Ne trebue, Aşteaptă că se va îm- 

imi, 
Pe toată faţa ei, iese acum îa iveală o piezişă bu- 
curie sau mai degrabă un fel de serafică mântuire. 
Eu nu mă pot mângâia, însă. Prea sunt strâns în for- 
me, prea întunecat. Incăodată, mai sălbălicit, crispat, 
înnebunit, o îmbrăţișez ca'ntr'o cea de pe urmă apro- 
piere și mă depăr:ez. împleticindu-mă. 

Răstorm câteva valize, mă împiedice de oameni, a- 
Cum va tmebui să cobor. Dar mă întomc pe trepiele va- 
gonului. N'o mai văd. Și ţip: 

— Magdalena!... Magdalenal.,. 

Nimeni nu răspunde, mă trage înapoi vântul. Trenul 
se mişcă definitiv. îl văd, scurgându-se şi mă cuprinde 
o imensă silă de toate. Rămân singur, înfipt în mijlo- 
cul peronului ca un orb, ca un trup fără suflet. In 
jurul meu s'au adunat toţi şerpii, dragi, cuminţi, alin- 
tători. Nici vânul nu mai bătea. Nici ceasul nu mai 
bătea, Nici inima nu-mi mai bătea. 

Ci doar, arar auzeam pe deasupra suspinele Mag- 
dalenei. căzând în mine. Şi mă ardeau suspinele Mag- 
dalenei asemenea unor lacrămi de sânge, 


* 


Mă găseam în somn ca întrun sarcofag. De mii de 
ani dormeam și totuși mă simțeam trăind. Un somn 
dulce ca de cocainoman sau alteori împietrit și mu- 
mifiat. Dar şi somnul celălalt cu o adunătură de mlaş- 
tini, în care colcăe vieţuitoare bizare şi sleite de via- 
ță. Imi plăcea somnul! acela, deaceea poate îl dor- 
meam adânc şi nemișcat, ca întrun sarcofag. Stă- 
team pare-mi-se întins întrun jelţ, cu mâinile încru- 








cişate pe piept și foarte palid. Nimic nu tresărea în 
ființa mea. Totul era cuprins de o liniște a văgăuni- 
lor negre. Totul se lăbărţa pe întinse tărâmuri şi ni- 
mic nu mă atingea. În odae plutea exact un aer de 
mortăciune şi pentru somnul meu se zăvoriseră crân- 
cen ușile şi ferestrele. Eram așa de fericit în somnul 
acela negru, nesfârșit şi fără trezire! 

Deodată însă, se auzi nedesluşit o chemare streină: 

— Luca! Luca! 

Intâiu fu ca o șoaptă uscată şi amară. Parcă sar fi 
aflat în depărtări și m'ar fi strigat, cu ultimul spasm. 
In clipa aceea auzinidu-mi numele, vag îmi reprezen- 
tai nişte degete subţiri, slabe şi putrede — care se 
agaţă de burieni, care se încleştează în ţărână — şi 
gura deabea poate să mai clanțăne. 

Apoi, tot mai aproape se repetă strigătul: 

— Luca! Luca! 

Deastădată era o groază materializată acolo, la doi, 
la trei pași. Pătrunsese prin ziduri ca o şopârlă, se 
scursese printre geamuri ca o văpae nemistuită. Gla- 
sul părea plin de plâns și de zădărnicie. Nu șoaptă, 
nu îngenunchirea agonică dela început — ci tare, 
violent, țipând. 

— Luca! Luca! Luca!... 

Glasul nu ştiu cui semăna. Putea fi al cineştie că- 
rui spirit sălbăticit sau oropsit, putea fi al strigoilor 
sau al altcuiva, care a fost şi a pierit înspre Nord. 
Giasul acela presupunea mâini care se cotără pe pe- 
veți, se sgârâe de ferestre, sângeră pe oglinzi, mă 
caută buimace prin întunerec şi nu mă găsesc. Gla- 
sul acela ar putea fi un om în toată firea, frate cu 
dracu sau răsvrătițor lui Dumnezeu, care vrea să mă 
ia cu dânsul. Oare moartea? Oare străbunul Sextil 
Panu? Oare cine-o fi? Oare cine-o bate? Oare cine 
nu mă găseşte? Glasul acela de răstignit! 

Mă muncesc, mă svârcolesc, mă frământ, mă întreb 
cu ochii închişi şi cu sufietul plin de somn: 

— Cine eşti? Cine mă chemi? 

Dar glasul n'are decât o formă: 

— Luca! Luca! 

Şi-i tot mai aci, răsujlă, se-aplecă peste trudiții mei 
obraji, mă copleşeşte. In odae suntem acum două făp- 
turi, care nu se ajung, două chemări. Dar recunosc 
încetul cu încetul, şi mă desmeticesc iute: acesta e 
glasul Magdalenei! 

Mă ridic îngrojit şi întreb: 

— Unde eşti? i 

Ce trist ecou și ce batjocoritor! Parcă m'aş trezi în- 
tradevăr din moarte. Aprind lumina şi privesc bui- 
mac în toate părțile. Nimeni. Și totuși aici a fost ci- 
neva, Cineva obscur — fantomatec şi dumnezeesc. 
Chiar fereastra e deschisă, chiar pe podea se văd ur- 
mele pantofilor ei. 

Alerg hămesit înspre geamuri. Serutez zările înspre 
apus şi răsărit, înspre miază-zi şi spre Nord. Noaptea 
asta prea întunecată! Dar sunt urme, urme ușoare pe 
proaspăta zăpadă care continuă să cadă. Ele scântea 
şi până în fund pe calea lor, e a lumină ucigătoare 
şi stranie, 

Stau așa, încremenit între gemuri, minunându-mă, 
Cât de cuprinzătoare mi se pare a fi acum firea şi 
cât de înrădăcinată în mine. Aș vrea să readorm, 
pentruca să-mi sosească din nou. Sau să-i veghez a- 
pariţia, s'o aştept pregătit pentru o atât de sacră în- 
tâlnire. 

Dar totul e pierdut, totul e sfărâmat. Atunci în- 
demnat de dorul de a o vedea totuşi, de a o prinde 
mai repede, înebunit de chemarea care stărue încă 
(asemenea unei invocări sau ca o diabolică tentaţie), 
sar depe fereastră în stradă, alerg, înțierbântat alerg, 
eliviriant urmăresc drumul unui glas obsedant. Mă 
împiedec, alunec, îngenunchiu, cad, mă ridic, mi se 
sgârâe fața şi mâinile, ninge tot mai des, — tot cerul 
se prăbușește peste mine, sângele mi se amestecă prin 
zăpadă. 

Ajung la sfârşitul urmelor. Aici se înalță o casă 





UNIVERSUL LITERAR 





roşie, cu toate obloanele lăsate. Exact în faţa ziduri- 
lor au pierit şi paşii. Voiu suna însă. Sun, sgâlţâi bu- 
tonul — în toată casa se prelinge un sunet de clopot 
spart cu ecouri de groapă în fundul pământului. A- 
pare un fel de servitor, într'o lungă şi roşie cămaşă 
de noapte, cu un fes roșu pe Cap, care mă privește 
prostit şi poate mirat. 

Il întreb: 

— Aki locuește Magdalena? 

— Aici nu locuește nimeni, îmi răspunde el. Dom- 
nişoara Magdalena a plecat! şi se retrage înăuntru. 

Paşi lui se aud clar, hârşâiţi, parcă îşi are picioarele 
legate cu lanţuri. Apoi, doar câderea zăpezii — şi ză- 
pada cade ca pentru a îngropa oamenii de vii. 

Oare cine m'a chemat dacă nu Magdalena? 

Ce întunecat glas și ce întunecate zăpezi! 


* 


Toţi la aceeaşi masă, şi beam alcool. Eu şi cei trei 
frați ai mei. Dacă ne-ai fi privit de departe, ai îi 
crezut poate că suntem nişte înviaţi în al şaptelea 
an din morți. Aveam frunţile lipite de oase. feţele 
gălbenite şi supte; ochii mâncaţi şi mâinile scâlciate. 
De ne întorceam pe o parte sau alia, ne zăngăneau 
scheletele şi rânjeam. Dar beam totuşi alcool. Era 
un alcool puternic, cristal pur, poâte anume creat 
pentru noi. Alcool foarte verosimil, foarte aromat, 
dar nu ne îmbătasem încă. Eram mai lucizi decât 
demonii, când se pregătesc să facă răut — şi mai 
extaziaţi însă decât sfinții, care se înalță aproape de 
Dumnezeu. lar în pitireziciunile noastre, în formele 
noastre devastate şi vulgare — păream puri ca în- 
gerii, ca fecioarele şi mai preacuraţi decât Preacu- 
ratele, 


Unul zicea : — Mie mi-a murit cineva! 
Eu ziceam :; — Mie mi-a plecat cineva! 
Celălalt : — Mie nu mi-a sosit nimeni! 


Ultimul zicea : — Eu sânt singur! 

'Treceâu pe lângă noi alți oameni, tineri şi fericiţi, 
femei exaltante cu parfumul în pulpe şi clocotitoare 
de sânge — dar ce ne păsa nouă ? Peisajului de mai 
înainle nu i se mai adăoga nimic. Nu puteam găsi 
identități între niciunul din ei, Alte pasiuni au ne-âm 
fi putut permite. Era în existența Hoastră fantastă 
de etunci, ceva perfect şi definitiv, ceva armonic în 
toată deplimătatea divină. 

Beam alcool şi ne vedeam în pahare ca'n Nişte o- 
glinzi mucede, în care imagii se destramă şi se 
întunecă. Poate căutam înverşunați anumite adevă- 
ruri, poate încercam o anumită evadare. Ar fi fost 
mult mai simplu să ne spânzurăm şi ce bine ne-ar fi 
stat : patru spânzurători elegante bătute de vânt şi 
croncănite de păsări neodihnite. Şi aşa însă, moi ne 
vânduserăm Diavolului trupurile şi le-am fi refuzat 
oricât de darnic ar îi fost să ni le restiiue, Nu rămă- 
sesem decât patru spirite mâhnite și flagelate de o 
veşnică şi neostoită pasiune a liniştii supreme, a 
echilibrului, 

Unul zise: — Eu sunt singurul meu Adevăr ! 

Eu murmurai : — Mă întunec ! 

Celălalţ : — Visez la nepătrunsul Azur |! 

Ultimul zise: — In noaptea asta unul din noi va 
muri! 

Şi prin jur întradevăr se iscase o boare, un svon 
de moarte. Dar nouă ce ne păsa? Dacă ai îi stat de- 
parte şi ne-ai fi observat cu deamănuntul, ţi-ai fi zis 
atunci că Dumnezeu însuşi ne-a făcut acum cu pro- 
pria Lui mână, me-a răstignit şi: nea coborit depe 
cruce ca să ne izbăvească. Iar noi; hohotind şi bles- 
temându-ne, beam alcool... > i 

In fund se auzeau primele acorduri din muzica 
„Destinului“. Şi atunci unul dintre moi începu, pri- 
vind în fund, Noi ascultam absorbiți de plinătatea 
absolutului şi zâmbind. 


Elegie cu natură moartă 


Fereastră, fereastră, cine s'ar îndura 


Să-ţi ridice leneşa pleoapă de albasiră catifea, 


În astă liniște nedumerită şi stingheră 
Ce-a prins a scutura a ci 


Petale ruginii peste țigarea uitată în scrumieră, 


— Ca şi cum plânsul crizantemelor ar vrea 


Să te jerească de.acesi unic murmur de prezență a mea 
Printre Jucrurile care-și deapămă povestea cu-atâta măestrie, 
Incât pretutindeni parcă s'a oprit un pas de melodie... 


Pentru ce ar năvăli aripile amurguiui peste ciudata feerie, 
Când în privirile ochilor mei penumbra știe 
Să recunoască emotimpul de afară, 


Incovoindu-mi umerii sub o povară 


Mai grea decât singurătatea mea 


Şi decât vălul de pe gând mai străvezie... 


Fereastră, fereastră, cum ai risipit 

De astă dată umbrale pe-ozecnu globului prăfuit, 

Că le-asemăn uno: fermecate corăbii, avâmntate 

Spre dobândirea insulelor între hotarele niciunei hărți aflate? 
Ce multe sunt... șin fiecare câtă recunoaștere de mine își 


plutește 


Argintia nălucă, pe drumu care _..: 
Dela 'nceputul himii îmi pândeşte 


Clipele, zilele, amii, vieţile, 


Zădămnicindu-mi serile şi diminețile... 


Fereastră, fereastră, cine s'ar îndura 

Să-ţi ridice leneșa pleoapă de-albastră catifea, 

În astă liniște de-atâtea alte linişti crescută şi stingheră 
Cece prins a scutura 

Petale ruginii peste țigarea uitată în scrumieră, 

— Ca și cum plânsul crizentemelor ar vrea 

Să te ferească do-aces! unic mu:mur de prezență a mea 
Printre lucrurile care-mi tac poveștile cu-atâta măestrie, 
Incât pretutindeni parcă 'nmugureşte un ultim pas de 





... 


COCA FARAGO 











29 Noembrie 1941 === 


* cazane de ata mn a unt desi alt adi 


Vom bea alcoolul ca un imn, streini, 
Pentru tristețea schismalor adânci. 
Trecând valpurgic pe sub străzi pe brânci 
Intunecaţi, închipuim lumini. 


Toţi robii prinşi cu fiare'n temniţi sumbre, 
De-i auzim în noi scâncind milenii, 
Vor isbucni cu scrâșnet de vedenii 
Intr'un sabat deslănţuit de umbre, 


Și-or devasta în lanţul lor de fum 
Allare vechi cu liniști de parfum, 
Vitralii ce-ascund lumea în culori 
Ca boiul peste hârburi şi palori.., 


„„De-aci născând, Extazul hiperbolice 
Din tenebroase dlocote fecunde — 
Irumpe ca o trombă, şi-i răspumde 
Senin Azur, iluminat simbolic. 


Târziu după ce auliimul vers mai suna ca o osândă 
pe deasupră-ne, cineva zise : 

— Intr'aidevăr, în noaptea aceasta unul intre noi 
va Duri ! 





Şi în clipa următoare ne repezirăm spre uşă: por- 
nirăm deavalma pe străzi, in.rarăm în parcul dela 
marginea oraşului ? Ce altceva, altfel, s'ar mai fi pu- 
tut întâmpla ? Unul mergea înainte, aplecat ca peste 
o cruce. Noi doi la mijloc îndurerați. Și celălalt îna- 
poi, ameţit, împleticindu-se. Bătea un vânt, mereu 
acelaș vânt. Şi aceiași şerpi. Şi aceleași suflete (ale 
noastre) care roteau în jur aidoma corbilor, 

Cu cât ne depărtam mai spre Nord cu atât ne ilu- 
minam mai mult. 


* 


Stiu, aici nu mă va întâmpina nimeni. Dar e aşa 
de minunat şi de ciudat să intri într'o casă; în care 
nu locueşte nimeni, în care totuşi cineva a fost şi 
sar putea întâmpla să mai vină odală! 

Mi-au plăcut întotdeauna garoafele albe și pentru 
asta i-am adus fantomei Magdalena: — un buchet 
de flori. Oare e posibil să fac aşa ceva ? Flori se aduc 
deobiceiu oamenilor vii sau mai degrabă celor, pe 
care îi vei vedea. Dar Magdalenei ? 

E aproape de miezul nopţii, Mă furișez pe lângă 
grilaj, urc treptele, deschid uşile amândouă, mă gă- 
sesc deacum înăuntru. Multă spaimă, simt sângele 
svâcnind la tâmple şi-mi tremură mâinile. Aşa dar 
iată-mă aici, E o liniște adâncă, exact liniştea zidu- 
rilor şi-a portretelor. Nu pot desluși nimic. Din ce 
în ce mai dens intunerecul și pătrunzător prin el, 
mişcătoare — doar tainele casei, care fuseseră până 
alunci ascunse în pereţi, Și garoafele acestea albe, 
proaspete, sortite parcă unui fel de cununii. 

Stau lipit de zid şi ascult. E ceva foarte confuz, 
dar lbotuși plin de mișcare. Cineva vine, se apropie. 
Aud clar, foarte clar, pași care sosesc parcă din ne- 
mărginire, tot mai aci, tot mai alături. Numai um- 
brele pot umbla așa. Și deodailă, odaia se umplu de 
lumină. E o singură văpae, răsărită din pereţi, o 
văpae ondulatorie şi concretă. Imi înăbuş un țipăt, 
îmi strâng degetele în cârne şi tot mai mult mă li- 
pesc de zid. Nu pot face nicio mișcare, stau împietrit 
și aştept. Aș putea muri oare? De m'aş mai vedea, 
de s'ar petrece totul în vis? 

Dar nu, umbra e acum lângă mine, îmi cuprinde 
mâinile într'ale ei și ştiu că sunt mâinile Magdale- 
net, peni:mucă simt, inelui acela care mai luceşte încă, 

— 'Tu ești, Magdalena ? întreb, privind înspăimân- 
tat pe deasupra, în jur — doar să mu-mi răspundă 
alteineva., Cum ai putut veni ? 

— Sunt! murmură încet glasul văpăii, 

Magdalena e îmbrăcată în aceeaşi rochie cenuşie, 
şi părul ei lăsat tot în bucle răvăşite pe umeri. Stăm 
acum foarte aproape unul de altul. Ne simţim prin- 
+rum fel de intermediu ceresc. Ea nu mai poate fi 
văpae, nici fantomă, nici obsesie. Ci Magdalena a- 
devărată şi deapururea, 

Cu ce cald şi binefăcător parfum ne îmbătau ga- 
roafele albe ! 

Şi încet — încet, noaptea, se scurse înspre zori. Fu 
în ceasurile acelea o aiât de desăvârşită cunoaştere, 
o atât de adevărată iubire — că nu mai mă mir dece 
totuşi Magdalena plecă din nou. Vrăjile se terminară 
prea dim vreme. 

Și în absemţa ei, o vedeam încă. Dar dece îi erau 
tâmplele obosile. Şi făptura toată întristată ca pen- 
tru o neștiută durere ? 

In toată casa singur, înspăimântat — nici eu nu 
mai știam că exist. 


* 


Bolnav, febră, transfigurat. Totuși toată ziua am 
mers prin zăpezi, să găsesc anumite urme de paşi. 
Am rătăcit fără rost şi m'am întors tușind, înjierbân- 
tat şi mai plin de poveri. 

Unul din frații mei m'a întrebat, rânjindu-mi amar: 

— Tot mai murit încă? 

— Nu, frate! Dar şi așa, e o moarte mai aspră de- 
câț cealaltă. 

Dacă mă opream să ascult mai bine, auzeam dis- 
tinct gemete ca de orgă. Ceva dur și funebru stăruia 
în toate. Numai după ce adormeam, visam flori — î- 
mense lamuri cu flori — iar printre ele trecând ca o 
adiere: Magdalena! 


Noembrie 1941, 


N i E N PS, Ra N AN ED A Să e, a n a at ee 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938,