Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0018

PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR. DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov : 





particulari 


de onoare 


autorităţi și instituții 1000 lei 


$00 
250 „ 


VAI VIPSU 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
SUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 





TELEFON 3.30.10 


Ie 


ANUL XLIXe Nr. 18 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL7YLEI 








Motivul creștin 


in pictura 


E foarte intereşant de luat 
aminte cum pictura Renaște. 
rii a dep'asat în timpul său, 
scenele biblice. Ideia aceasta 
ne_a fost sugerată, privind Ja 
o lucrare semnată de Pieter 
Brueghel, şi care se găsește 
în muzeul Bruckenthal din 
Sibiu. Este vorba de scena 
omoririi pruncilor din ordinul 
lui Irod. Tabloul este destul 
de mare, întrece proporţiile 
obișnuite ale unuj asemenea 
obiect, cuprinde multe perso- 
nagii și reprezintă un spațiu 
considerabil, astfel încât pe 
baza lui am putut face ne- 
numărate observaţii. 

In primul rând, ceeace ese 
cu desăvârşire din comun este 
faptul că intreaga scenă se 
petrece într'un decor de iar. 
nă. Zăpada albă, în cantităţi 
mari din moment ce nu se 
zăreşte pe nicăeri pământul, 
pomii destrunziţi, un orizont 
întunecat. Se presimte, cu tot 
jocul luxuriant al picturei lui 
Brueghel, o atmosteră încăr- 
cată de Decemori€, așa cum 
Țările de Jos cunosc adesea 
ori, dar cum Palestina unde 
în chip normal se petrece ac. 
ţiunea reda:.ă de tablou, nu 
a cunoscut și probabil nu vă 
afla vreodată. In orice caz, o 
asemenea vreme, cum desigur 
nu a fost, la naşterea Mân- 
tuitorului. 

Dar aceasta nu este singu- 
ra observaţie care se poate 
face. 

Casele din care se văd nă_ 
văiind părinţii disperaţi de 
urgia stapânitorului, sunt clâ- 
dite după cele mai perfecte 
reguli arhitectonice flaman._ 
de. Dacă n'am ști despre ce e 
-vorba în pânza amintită, 
am crede că suntem într'o u- 
liță, undeva prin Olanda. Gar- 
duri de lemn, tăiate simetric, 
ascunzând interiorul unor 
curți in câri se presimte or, 
dine, ferestre cu perdele, măr. 
ginite de broderii, acoperișu. 
rile de ţiglă şi aite muite a- 
mănunte. Popuiaţia aceia al 
cărei copii sunt sacrificați, 
poartă cisme groase, haine de 
piele, căciuli. t'igurile ţărani- 
lor sunt caracteristice pentru 
oamenii Nordului. O armată 
formată din soldaţi cu zale, 
de data aceasta e mai greu să 
descoperim diterențele dintre 
luptătorii antici şi medievali, 
dar nu ne putem înşela asu_ 
pra identitâţii lor, privind cu 
deamânuntul coloritul îmbră_ 
căminții, pieptarele roşii, căş- 
tile cu vizieră, | 

Intreaga scenă este depla- 
sată în 'ţările de Jos. Pentru 
Brueghel în fond, este un 
procedeu normal. Deaiungul 
operii sale ne vom lovi în- 
totdeauna de influenţa covâr_ 
șiloare pe care mediul a 
avut-o asupra lui. Dar ceeace 
formează centrul de interes 
în observaţia noastră, este că, 
priviți la scenele biblice, a. 
proape majoritatea contem.- 
poranilor săi in Renaştere au 
adoptat aceeaş atitudine. 

Intr'o biserică din Franţa 


Renaşterii 


de "VICTOR POPESCU 


găsim o frescă foarte edifica. 
toare. Ni se reprezintă Buna 
Vestire. Fecioara Maria în 
genunchi, îmbrăcată cu o su- 
perbă mantie înflorată, pri- 
meşte binecuvântarea cereas- 
că dela un înger îmbrăcat în 
hlamidă de mirean. Catolic 
bineînţeles. Această imagine 
se petrece în interiorul unei 
catedrale gotice, în penumbra 
unor ogive impunătoare. Prin 
lungul unei năvi se întreză- 
rește, discretă, lumina difuză 
a rozetei. Opera aceasta da- 
tează din secolul al XV-lea. 
In nici_un caz nu ne-am putea 
închipui că în realitate, mi. 
racolul Bunei-Vestiri a avui 
loc în vreo cocioabă, undeva 
prin Asia Mică... 

O scenă asemănătoare este 
redată de Fra Filippo Lippi. 
Insă, în locul sumbrelor lu- 
mini ale catedralei gotice, 
suntem într'un cadru ferme. 
cător de primăvară, un tem. 
plu în câre amestecul de co- 
roane corintiene şi ionice de- 
notă rafinament și gust. Me. 
topele au sculptate pe ele, o 
înşiruire de aripi stilizate. 

Fecioara binecuvântată pri- 
meşte dania Cerului înfă- 
şurată într'o ştofă albastră 
sub care se întrevede o îmbră- 
căminte roșie încrustată de 
broderii, aşa cum putem să 
aflăm picturile diferitor fe- 
mei din epoca o mie cinci 
sute. O strană, fa faţa căreia 
stă, este în cei mai pur stil 
aj Renaşterei. 

Suntem așa dar în faţa unei 
scene de biblie dar cadrul este 
ales-într'un tempiu clasic, 

Persoanele sunt îmbrăcate 
în hainele timpului când a 
fost creat tabloul şi chiar pu- 
ţinele mobile, strana, o eta- 
jeră pentru cărţi, etc., sunt 
din Renaştere. 

Aceleaşi costume, și un de- 
cor asemănător, unde apar 
mai precis zugrăvite, vitra- 
liuri cu desemne multiple și 
un peisagiu armonios ce re_ 
prezintă un râu curgând 
printre case, în ce] mai pur 
stil gotic, formează cadrul 
unui panou semnat de Rogier 
Van der Weyden și numit E- 
vanghelistul Luca pictând pe 
Maica Domnului. 

Singurele diferenţe, între 
toate aceste opere, sunt, vizi- 
bil, doar schimobârea peisagiu- 
ju!, seninătate italică la Fra 
Filippo  Lippi,  înţunecatul 
Nord ia Brueghel sau cerul 
obosit al lui Van der Weyden, 
ori intenţia de a respecta a- 
devărul istoric, prezenţa în 
Palestina a tuturor  întâm- 
plărilor redate în culori. 

Chipurile pictate sunt luate 
întodeauna din jurul art:s- 
tului. Exista parcă o perfecia 
convingere că stintele perso- 
nagii puteau tot aşa de bine 
fi reprezentate în coștumele 
epocii ca şi în cele antice. 
Pentru universalitatea lor. 
mavea importanţă că se a. 
mestecau stiluri de artă cla- 
sică, medievală, ori din Re- 
naștere. 





(Urmare în pag. ultimă ) 





Veronese 


“Băstignirea 


e: 


aie dea 


Maestru Necunoscut. (1460-3480) 











lisus pe. Cruce 


SAMBATA 27 Aprilie 1940 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








(Cântec 
Apa de isvor 
Ia-mi-o din urcioare 
Şi să-mi dai şi tu, 
Adiind răcoare, 
Cerul cu prigori 
In apus de soare. 


Ţi-am cules frunziș, 
Mladă de răchită — 
Dărue-mi și tu 

Pace amurgită, 
Raza pe furiș 
Prutului tivită. 


Ţi-am adus un rug 
Negru, tot, de mure 
Ca să-mi dai și tu 
Seara din pădure, 
Apele ce curg 

Nori cu clipe sure. 


ION PILLAT 





Critică şi 


Intrun număr pe Martie 
din „Nouvelle Revue Fran- 
caise“ — revistă care pe drept 
Cuvânt e mult citită în Ro- 
mânia — se putea găsi un ar- 


ticol deosebit de instructiv 
pentru ceeace ar însemna 
„critica literară“ : era stu- 


diul lui Jean-Paul Sartre des- 
pre ultimul roman al lui Jean 
Giraudoux, „Choiz des 6lues“. 
Să admitem că, prin imposi- 
bil, cititorul nu știe nimic nici 
despre unul mici despre celă- 
lalt şi să spunem, în două 
cuvinte, că Giraudour este 
unul din cei mai mari SCrii- 
tori qi Franţei de azi, îar 
Sartre reprezintă, printre cei 





Scriitorii si calea robilor 


N'am intenţionat să facem 
vreun studiu despre atitudinea 
poeţilor faţă de acel torent de 
palidă lumină al nopţilor în- 
stelate, denumit popular „Ca- 
lea Robilor“. Ar fi însemnat 
să scriem istoria celei mai pu- 
re contemplaţii, ceeace suntem 
încă departe de a_încerca. De- 
ocamdată pe interesează doar 
felul cum cei de mai sus au pri- 
vit calea de robie a... țiganilor 
aici în regiunea danubiamă. 

Țiganul a fost drag aproape 
tuturor scriitorilor români din 
vremuri optimiste. Existenţa 





Epilog 


N'am să mai chem, 


lui a măgulit, indiscutabil, sim- 
țul de boerie al multora dintre 
dânșii. Asttăzi, noţiunea de ţi- 
gan rob trezeşte parcă mn su- 
fletul nostru nostalgice simțiri 
nu numai pentru vremuri pa- 
triarhale pur şi simplu, dar și 
pentru o legătură de tradiţie 
cu orientul pe carenu am 
rupt-o prea demult. Bine înțe- 
les, dupăcum nu vorbim de ca- 
lea jactee, nu vom propovădui 
aici reîntoarcerea robiei țigă- 
nești ! Insă fapt e că un bard 
aristrocrat precum acela dela 
Mircești nu ar fi putut să se 





înalte și subţiri, 


la dans diurn, pădurile virgine. 
Amară, tamburina lunii pline 
n'am s'o mai zornăi lângă vechi iubiri. 


Nici apele n'am să 


le mai despoi i 


de limpedea lor rochie de mireasă, 
şi piersicii cu umbră somnoroasă 
n'am să-i mai scutur, prieteni, peste voi. 


N'am să mai fur comete, nici ereţi... 


Plecaţi, zăpezi, nu v 


ă mai cer hermina. : 


M'au obosit şi trânta cu lumina 
şi umbletul desculţ printre tristeţi. 


Din tâmpla stinsă şi din ochii seci 


vor crește spini, vor 


gâlgâi ulcioare... 


Voi sta solemn și trist ca o uitare 
prin rafturi negre de biblioteci. 


Intre coperte vinete 


de fum 


mi-or tremura grădinile bolnave. 


Alăturea de tomuri 


mari și grave 


voi fi un biet şi rătăcit volum. 


Burghezi și domni vor trece pe sub el, 
dispreţuind de-apururea truverii, 

şi nu vor ști că'n raft, sub praful serii, 
un înger cântă din violoncel. 


Dar când suave mâini vor scoate din 


bătrânul raft. volum 


ul de poeme,. : 


din paginile galbene de vreme 
va fâlfâi un vis ca un suspin. 


Şi-o lacrimă va pâlpâi încet 
„ Și ca o stea plăpândă se va sbate 


sub mâinile suave și 


mirate 


care-au deschis o carte de poet. 


RADU GYR 


desvolte aşa cum îl ştim, dacă 
nu ar fi trăit în ideia că nea- 
mul său a avut sclavi ţigani 
dintre cari i-a fost dat să-l cu- 
noască şi să-l facă nemuritor 
pe sărmanul Porojan. 

Literatura românească din 
secolul 19 dovedește oarecum, 
indirect, melancolia acestei 
rupturi dintre noi şi orient con- 
stând în suprimarea prin lege 
a obiceiului de a avea robi. 
Foarte des o preocupă aceşti 
oameni colorați în diferitele 
tonuri ale zahărului ars. 

Acum ţiganii pitoreşti for- 
mează mult mai rar obiectul 
literaturii propriu zise şi abia 
rămân printre subiectele unor 
reportagii de a treia mână. 
Reportagiul de înaltă măestrie, 
genul zilei, cel mai aproape de 
sfera literaturii, nu are cum 
stărui asupra ţigănimei, pro- 
blema ei socială nefiind foarte 
arzătoare sau cel puţin la 
modă. 

Poporul continuă să-și bată 
joc în proverbe nu neapărat 
de mintea ţiganului, ci de firea 
lui care nu-i vajnică. Asta ne 
arată că ţiganii trebuie să-i fie 
prezenţi Românului în viaţă ca 
el să-și poată verifica, perma- 
nent, o veche aptitudine de 
nobleţe, impunându-le o con- 
duită. O lume obișnuită să păs- 
torească, să domnească peste 
piaiuri, o boerime ascunsă după 
înfăţişarea pietroasă şi albul 
sumanelor ,va să aibă un fel 
de trubadur, unul care să facă 
frumos doar pentru ea. Lumea 
aceasta priveghiază de veacuri 
şi numai cu sfârcul humorului, 
la șes ori în adăposturile mun- 
ţilor, ca oacheşii noştri musa- 
firi din preajma lui 1400, să-și 
vadă numai de treburile lor, 
adică să fie cântăreţi sau ruș- 
tici artizani. 

“Incercam - odinioară, într'un 
alt articol, să vedem care ar fi 
rostul Dunării pentru literatura 
românească. Un hotar atât de 
liniștit şi măreț ne spunea că 
suntem mai vecini decât bă- 
nuim, cu tainele orientului. 
Privirea alerga nesăţioasă peste 
Dunăre, peste marea delfinilor, 
spre regiuni al căror cer a îm- 
bogăţit inspirația lui Lermon- 
tov. Caucazul de vis âă vis de 
Tomisul unor principii mai pe 


de SIMION STOLNICU 


placul modernilor, şoptea prin 
graiul domniţei Tamara din 
poemul-demon citit într'o ve- 
che traducere contagiată în 
mod fericit de un rar farmec 
eminescian. Muntele promitea 


să transmită cândva şi alte 
şoapte din profunzimea Soare- 
lui -Răsare. 

„„Parcă știa Caucazul de une- 
le punți rupte numai de formă 
intre el și Tomis! Parcă ştia 
că la noi se poate exprima fio- 
rii acelei lumi îndepărtate, alt- 
fel, mai autentic decât în seri- 
sul occidental. Negreșit, scriito- 
rii din apus n'au avut robi până 
mai ieri alaltăeri ca noi, şi dacă 
ar fi avut şi-ar regreta un obi- 
cei barbar, însă ar fi putut să 
se avânte cu mai multă pute- 
re de intuiţie, precum Lermon- 
tov pentru a smulge unele raze 
de frumuseţe unei lumi ce tot- 
deauna au râvnit-o. 


Natural, această problemă 
psihologică de aici dela porţile 
orientului, anume ce urma 
pentru cultura noastră din fap- 
tul că am avut robi, nu va cu- 
noașşte o rezolvare absolută și 
nu vor fi uşor descurcate res- 
frângerile ei în arta noastră 
viitoare. 

Oricum, scritorii noştri din 
sec. 19, aveau mai evidentă 
(accentuăm termenul) o boerie 
care-i prindea 'de minune şi da 
o patină inimitabilă linearei lor 
producţii. In optimismul şi lim- 
pezimea boerului cu orgoliu la- 
tin, apărea un surplus de dem- 
nitate explicabil, poate prin 
inveteratele apucături de ori- 
entali prinți ale înaintaşilor mai 
apropiaţi de el în timp. Ace- 
stea au devenit organice şi 
frângerea unei tradiţii printr'o 
nouă legiuire, aceea a emanci- 
pării ţiganilor, le-a cufundat — 
credem — cu încetul, în golful 
întunecos de 'curenţi încruci- 
șați, dar nu cu totul inexplo- 
rabil al sufletului colectiv. 

Cari dintre noi renunţăm azi 
uşor la mândria de a fi hră- 
nit la conacul bunicilor din 
negura de vremi, cel puţin o 
slugă 'de culoare indică, să ne 
alinte cu primele basme copilă- 
ria ? O fericire pentru orice 
copil poet pe care numai robii 
cu prea multe veacuri grele în 
suflet îl pot răsfăţa şi îndru- 
ma... când toţi ceilalţi par să-i 
ascundă că lumea a mai visat 
vreodată... 


profesiune 


de CONSTANTIN NOICA 


sub patruzeci de ani, spiritul 
critic cel mai viu şi agresiv. 

Ceeace ne face să vorbim 
despre o carte şi o dare de 
seamă cari nu sunt, poate, 
prezente în mintea tuturor, 
este felul cu totul propriu în 
care procedează Sartre. In- 
chipuiți-vă un critic care vrea 
să înțeleagă personagiile și 
situațiile dintr'un roman în 
lumina unei teorii filosojice, 
în speţă teoria formelor sub- 
stanțiale la Aristotel, Ceva, în 
proza lui Giraudoux va fi 
amintit criticului său de teo- 
ria lui Aristotel; criticul ia 
teoria drept punci de plecare, 
citește romanul cu ideea fiză 
că trebue să- regăsească pe 
Aristotel în proza lui Girau- 
douz și sfârșește prin a găsi 
cu adevărat aceea ce căuta. 

LA urma urmelor nu ne în- 
teresează, aci, nici Jean Gi- 
raudouz, nici Jean-Paul Sar. 
tre, cu atât mai puțin Aristo- 
tel. Ne interesează un proce- 
deu critic : cel de-a nu citi cu 
indiferență o operă literară, 
Ci de-a prejudeca asupra ei. 
Pireşte, nu vei prejudeca asu- 
DTă-i lucruri ce-i sunt: cu de- 
săvârşire străine; ba dimpo- 
trivă, tocmai acele lucruri din 
familia cărora opera în ches- 
tiune pare a face parte, Iar 
în felul acesta, cu ochelarii 
colorați pe cari ți-i așezi pe 
nas, vezi lumea așa colorată, 
cum i se potrivește e; mai 
bine. 

Dar aci criticul de profesie 
isbucnește : Opera de artă 
trebue cercetată în ea însăși; 
critica trebue să fie imperso- 
nală; nu poți cunoaște lumea 
dacă o priveşti prin ochelari 
colorați; etc, etc. Așa să fie? 
Probabil că-i așa, de vreme ce 
o spun aproape toţi criticii. 
Dar cum se face că-i aşa? 

Mărturisim sincer că nu în- 
țelegem prea bine, câteodată, 
ce râvneșie să facă îndeletni- 
cirea aceasta care se numește 
critică literară. Vrea să dea 
socoteală de ceea ce este vala- 
bil într'o operă ? Atunci în- 
seamnă că pune înainte un 
sistem de judecăți de valoare. 
Să nu ne întrebăm ce înte. 
meiază sistemul și ce-l asigu- 
ră; să ne întrebăm, însă, ce-i 
îngădue aplicația la o operă 
particulară. Iar dacă aplicaţia 
aceasta ar fi cu putință alt- 
fel decât prin deformarea 
operei care suportă operaţia, 
critica literară ar fi şi ea în- 
treprinderea cea impersonală 
despre care ne vorbesc criti- 
cii. Dar cum deformarea are, 
de cele mai multe ori, loc, cri- 
tica reprezintă exerciţiul de-a 
folosi acea pereche de oche- 
lari colorați prin care isbu- 
tești să vezi cel mai bine 
obiectul pe care-l ai în față. 

Că vezi lumea colorată ? 
Dar m'ai de ales între a o ve- 
dea așa cum este şi a o ve- 
dea colorată; ci între a nu o 
vedea de loc, pe de o parte, și 
a o pătrunde cât de cât, pe de 
alta. Mulţi dintre noi — unii 
chiar „critici“ de profesiune— 
am citit „Choiz des 6lues“ şi 
mam văzut nimic. Iată: o 
Carte bună sau proastă, care 
te prinde sau nu te prinde, — 
am zis noi. Și ne-am oprit 
aici. Dar vine acest spirit cri- 
tic neconformist, care e Jean- 
Paul Sartre, și colorează ori 





(Urmare în pag. ultimă) zi) 


| 





S'ar părea că o carte de nuvele, cum 
este „S'a sfârşit primăvara“, a q-lui 
Victor Popescu, nu prezintă o unitate 
de gândire deoarece fiecare bucată 
tratează despre altceva. Cititorul nu 
trebue să creadă astfel, ci este invitat 
să urmărească odată cu noi, cum nuve- 


lele se înrudesc între ele şi colaborează 
la evidenţiarea unei unice experienţe 
de viață. Ce experiență de viaţă, vom 
găsi ca isvor central, în volumul „S'a 
sfârșit primăvara“? Sau, cu alte cuvin- 
te, pe ce linie de adâncire ne atrage au- 
torul, spre sufletul omenesc? Fără a 
pretinde o riguroasă aplicabilitate, vom 
socoti starea de „despărțire“ a spiritu- 
lui, ca fiind experienţa unitară a cărţii. 
Să lămurim ceea ce ni se pare a fi la d. 
Victor Popescu intuiţia unei stări de 
„despărţire“ a spiritului. Personagiul 
principal, din aproape toate nuvelele, 
isbutește să creeze între el şi lumea din 
jur o distanţă, izolându-se astfel într'o 
singurătate primejdioasă. Iată eroina 
nuvelei prime „In liniștea drumului“. 
Autorul este turburat de felul cum 
Gunnia isbutește să se departă de toți 
călătorii purtaţi de elegantul vapor 
„Ausonia“, din Egipt spre Neapoli. Prin 
co mijloace se izolează ea şi pentru ce? 

Frumoasa călătoare are un secret, 
care rămâne necontenit ca atare. Din 
punct de vedere artistic, Gunnia este 
construită cu deosebită fineţe. Autorul 
afirmă despre ea că avea un secret, că 
i se întâmplase ceva ciudat anume, în 
viaţă, ce nu se putea mărturisi, și care 
o separa de ceilalţi. In ce constă secre- 
tul nu ni se spune, şi cititorul logic nu 
trebue să ceară destăinuirea. Persona- 
iul trăește tocmai prin misterul viu 
din sufletul său. D. Victor Popescu stă- 
pânește deplin mijloacele de creaţie, a- 
tunci când, ferindu-se să-şi scoată eroi- 
na din taină, sugerează în schimb adân- 
cimea acestei taine, prin comparații a- 
decvate: „Incercam s'o definesc, s'o 
câut în alte timpuri, prin paginile to- 
murilor prăfuite, sau în palidele de- 
semne ale hrisoavelor medievale, unde 
viaţa ei putea avea un ritm, putea fi 
viaţă şi nu doar o apariţie misterioasă, 
interzisă cunoașterii profane, precum o 
prăpastie imensă ne desparte, de tai- 
nele templelor sacre ale păgânătăţii . 
In alt loc, autorul aseamănă chipul îm- 
pietrit al femeii cu nesfârșirea zăpezi- 
lor nordice, ceeace iarăşi sugerează ne- 
participarea la taină, a profanilor. Psi- 
hologia acestei stări de despărțire ni se 
pare a deveni cu deosebire clară, în 
nuvela „S'a sfârșit primăvara“, care dă 
titlu cărţii. Cu doctorul Basarab, eroul 
nuvelei, se întâmplă un proces curios. 
„Despărțirea“ se petrece în însuși spi- 
ritul său, adică însuși spiritul eroului 
este astfel divizat, încât nu ştie dată o 
iubeşte sau nu pe Olga. Avem iarăși 
cazul unei fine construcții a autorului, 
căci această dublare a personalităţii se 
explică prin drepturile pe care şi le re- 
clamă idealitatea de la orice spirit. Doc- 
torul Basarab nu desvălue Olgăi iubi- 
rea, din teama de a nu o iubi destul. In 
el erau două ființe: una credea că iu- 
beşte destul, alta care se îndoia de pu- 
terea iubirii şi se ferea de ratare. De- 
aci, conflictul, „îndepărtarea“ de fe- 
meia dragă „Nici nu încerca vreodată 
să se apropie de Olga. Totdeauna, cu 
mintea era pe alte tărimuri. Ar fi fost 
îngrozitor de urit să-şi desvălue sufle- 
tul. Şi totuşi, asta aștepta în fiece zi și 
clipă. Insă aştepta altcineva din el. O 
ființă care nu putea pricepe tăcerea, 
poate tocmai aceea care 0 înțelegea 
pe Olga“. Incapabil să rezolve conilictul 
cu sine însuși, eroul se lasă dus de 
cursul vieții sociale și, fugind de Olga, 
se căsătoreşte cu Sanda, cu care are doi 
copii. Doctorul Basarab credea că: tră- 
ește în prezent, în fericirea familiei lui; 
credea că, după suferința experienței 
cu Olga, — începe şi primăvara lui, ca 
a unui om legat de traiul întreg şi ac- 
tual. O întâmplare îi dovedeşte totuși, 
că, de fapt, tot despărțit trăia, juma- 
tate din ființa lui fiind în trecut, la fe- 
meia părăsită din lipsă de curaj lăun- 
tric. Intr'un ziar, citește un anunț care 
îl informează despre moartea Olgăi. 
Deabia acum, prin faptul decisiv al 





STROFE PENTRU PAȘTE 


Paștele mi-au înflorit din nou calendarul, 
Ninsoarea albă a cuminecat din nou cireșii, 
S'a îmbrăcat în argint mărgăritarul RR 
Şi sau sumeţit, verzi, spre cer plopii, urteșii. 


Au picurat din zări, sfios, luminile 
Şi s'au aprins focurile morţii "n Joi Mare ; 
Cime mi-a risipit, nemilos, grădinile 
Primăverii în ajun de Sărbătoare ? 


Cădelniţări de vieaţă în amurg 

Dau tămâieri imensului altar, 

Se. 'nvolburează orizontul roș și CUTg 
Lumâni spre morganaticul hotar. 

Bat clopotele cerului în noapte, 

isus i-acelaș călător prin spaţii, 

La poarta Invierii s'aud şoapte 
„Osana întru cei de Sus“, cântaţi-l ! 


Și preoţi în odăjdii de lumină 
Pășesc în irizări de-argint spre soare, 
Omule mic, de ce atât de plină 
TȚie vieața de albastru şi de zare? 
Gh. Uscătescu-Șoimu 


ELEGIE CELEI CE VA VENI... 


Eu mam iubit-o... nu.. nicicâna 

Așa precum o cere ființa mea întreagă 

Nici dulcea slovă — dragă — 

Auzurul nu mi Va 'nfiorat f 
De ami o-aștept şi anii curg ca ploaia -. 
Litanii vremea 'și cântă în ritmuri de talazuri 





UNIVERSUL LITERAR 








Victor Popescu: Sa sfârșit primăvara, 


nuvele, editura „, Cartea Românească “, 1940 


morții, personajul se înțelege complet 
pe sine. Intr'adevăr, o iubise pe Olga 
cu iubirea cea mare, și dacă i s'ar fi des- 
văluit, nu ar fi greşit. Dovada i-o dă 
sentimentul ce i-l stârneşte anunţul 
mortuar. Fără Olga, nu poate trăi. 
Doctorul Basarab se înșelase când cre- 
zuse că, prin întemeierea unei vieţi de 
familie, i-a început „primăvara“. 

De fapt, prin căsătoria sa cu altă fe- 
neie, i se sfârşise primăvara, i se luase 
deci putinţa de a se unifica lăuntric și 
de a trăi în prezent. Zadarnic încearcă 
să uite trecutul. A doua zi după vestea 
morții citită de ziar, dispare şi el, de 
acasă, fără urmă. 

Expresia figurativă „s'a sfârșit pri- 
măvara“, fixează deci acest proces de 
îndoită scindare a spiritului, cu sine 
însuși și cu lumea înconjurătoare. Des- 
părțit sufletește de Sanda, doctorul Ba- 
sarab pornește după Olga, pentru care, 
altă dată, își despicase ființa în părți 
protivnice. În nuvela „Straniu“, d. Vic- 
tor Popescu merge mai departe cu a- 
naliza acestui fel de conflict al „izolă- 
rii“. Personagiul Dan, crede că iubește 
două femei de odată: pe Ioana și pe A- 
nita. La convingere îl duce tot un im- 
puls excesiv de idealitate. 

Iubind două femei care se comple- 
lează, eroul socoteşte că realizează dra- 
gostea totală, şi unică. Rezultatul nă- 
zuinţei sale abzolute, este că se desco- 
peră, la un moment dat, despărțit: de 


Ioana, care, evident, nu putea  îndura * 


să fie dublată cu Anita. Eroului nu-i ră- 
mâne decât să se tângue: „Ioana, îţi 
cer iertare. Ce prăpastie am pus între 
noi. Eu n'am pricepuţi iubirea, Nu se 
pot iubi două fiinţe. Pe una o trădezi. 
Eu am trădat poate pe amândouă. Și 
totuşi te iubesc, fiindcă eşti totul în via- 
ţa mea, și trădarea este o întâmplare 
nevoită. Nu te-am trădat. Ma trădat 
credinţa într'o iubire pură, care îmbra- 
că totul cu tine şi toate erau tu“. Întro- 
ducând, ca explicaţie elementul „,în- 
tâmplare'“, a. Victor Popescu nu face 
decât să adâncească experienţa ce-o a- 
tribue personagiilor. Fireşte, întâmpla- 
rea a adus în viaţa Gunniei un secret, şi 
aceeaş întâmplare l-a stăpânit și pe 
doctorul Basarab ca şi pe Dan. Aici, „În- 
tâmplare“ este însă tot una cu destinul 
spiritului, de a fi neunitar și izolat toc- 
mai din prea mare sete de unitate. 

D. Victor Popescu pare să fi surprins, 
ca pe o lege ce rămâne so verifice și s'o 
sancționeze pe măsură ce se apropie de 
maturitatea scriitoricească, adevărul că, 
cu cât spiritul tinde să se realizeze, riscă 
să se rătăcească și să iasă din sine. 
Deocamdată nu putem da o mai largă 
desvoltare intuiţiei autorului. Nu pu- 
tem şti, anume, dacă d. Victor Popescu 
gândește că acest adevăr se verifică nu- 
mai la personagiile slabe, mediocru Go- 
tate, pentru care viaţa nu deschide 
drum victoriei. Vremea va clarifica 
gândirea tânărului scriitor în. direc- 
ţia firească a desvoltării talențului său. 
Faţă de viziunea actuală, ne mulțumim 
să observăm diferitele aspecte ce le în- 
fățişează în cuprinsul operei. Nu- 
vela „Un înfrânt“ ne zugrăveşte efor- 
tul dramatic al pianistului Priboiu, de 
a nu mai fi despărțit de prezent, şi de 
a putea, ca orice om echilibrat, să reîn- 
ceapă, în orice împreju.ari, o viaţă 
nouă. Excelent muzicant, lui Priboiu 
i se întâmplă să sufere o infirmitate a 
degetelor. Dezastrul se deslănţuie chiar 
în timpul unui concert, 
săli arhipline. Ce om mai poate fi un 
pianist cu degetele încleștate? Autorul 
ni-l arată pe Priboiu, la Predeal, unde 
încearcă să înceapă o „viaţă nouă“. Il 
ajută la aceasta Marta lonaşcu, o tâ- 
nără intelectuală, sosită şi ea, în loca- 
litate. recent. Se înfiripează o idilă, şi 
se, anunţă o căsătorie. După o plimbare 
prin munţi, Matei Priboiu se simte ală- 
turi de Marta, altom, gata pentru o 





în fața unei: 


altă viaţă. A uitat el cu adevărat tre- 
rutul? Este cu neputinţă să se uite un 
astfel de trecut, constată d. Victor Pa- 
pescu și e destul un singur cuvânt 
al Martei, spus fără a bănui urmările, 
ca totul să se precipite spre un final 
tragic. 

Matei Priboiu întreabă pe Marta ce 
anume i-a stârnit dragostea, pen- 
tru el. Ea îi mărturiseşte că se afla în 
sala de concert când sa produs neno- 
rocirea: „Dar de ce mă iubiai? — Glasul 
părea o desnădejde. Era o rugăminte. 
-— Erai fermecător la pian. Şi mi-a fost 
milă, şi... — Milă! Un strigăt isbucni 
din fundul pieptului. Milă! Dar n'm 
nevoie de ea. Blestemată soartă!“ Pu- 
tinţa de a retrăi în prezent, fusese doar 
iluzie. Cuvântul milă îl desparte de fe. 
ricirea ce i-o putea dărui clipa nouă, şi 
întoarcerea lui spre cealaltă viață, în- 
seamnă o cădere definitivă în moarte. 
Cu o structură mai simplă, sufletul de 
răsăritean fantast al lui Haşmir, din 
nuvela intitulată astfel, se supune şi el, 
cu o impresionantă docilitate asprei ne- 
cesități a înjumătăţirii Haşmir, secund 
pe vaporul Ben-Ali era un marinar 
destoinic şi inimos. Prima dată când 
Ben-Ali ancorează în portul Balcic, şi 
când Haşmir pune piciorul pe țărâna 
acelui vrăjitoresc țărm de mare, sufle- 
tul acestuia e atât de cotropit, încât 
se learădă de sine însuși. Intonând 
strania melodie a  Balcicului, „Cara- 
Câz“, Hașmir se oprește în fața unei 
case, de la a cărei fereastră îl priveş- 
te o femeie. Vocea frumoasei băşti- 
nașe, care îl întreabă cine este, și de ce 
cântă, îl fascinează pe Haşmir și el îi 
răspunde că este „Un pescar sărac din 
Cali-Chioi“. Orgoliul lui de marinar, 
secund pe vaporul Ben-Ali, se spulbe- 
ră, spre a face loc umilinţei de a fi „un 
pescar sărac din Cali-Chioi“, — spre a 
fi angajat ca grădinar la casa „femeii 
cu părul negru și ochii aprinşi“. Târziu, 
când stăpâna va arăta că iubirea ei în- 
floreşte pentru altcineva, şi nu pentru 
faseinatul' grădinar, — Haşmir se va 
simţi despărţit de Ben-Ali. Ciudate bă- 
trâneți îl vor ajunge în Balcic, și va 
hrăni pe la cârciumi imaginaţia ascul- 
tătorilor, cu şi mai ciudate istorisiri 
despre Ben-Ali și despre pescarul din 
Cali-Chioi. Ca un adevărat virtuos, 
d; Victor Popescu încearcă să producă 
efecte mai puternice în povestirea „La- 
crimi“, punându-l să se întâlnească pe 
bătrânul profesor şi compozitor, An- 
drei, deabia la sfârşitul vieţii, cu Ana 
Lascar, femeia pe care zadarnic încer- 
case so cucerească prin talent şi tine- 
rețe, cu decenii în urmă. Fata iubită 
altă dată, era acum o bătrânică, și inu- 
til se mai emoționează ilustrul maestru 
când ea îi spune „tu“, şi bine voieşte a 
sta alături de el și a întreţine o „con= 
versaţie““, în lojă, în timp ce orchestra 
execută o operă de a lui. Altă dată do- 
rise înti'adevăr să fie cu Ana la un 
concert, şi să iasă, după terminare, îm- 
preună. 

Toată viaţa a fost despărţit de acea- 
stă bucurie. Acum, când îi e posibil, vi- 
Sul, şi-a pierdut obiectul, așa că, după 
ce zice „adio“ bătrânicăi „Ana“, maes- 
trul cheamă o maşină cât mai aproape 
de scară, să nu răcească. 

Am lăsat la urmă analiza nuvelei 
„Lume, atâta doar“, a cărei amploare 
impune o atenţie specială. Intinzându- 
se pe aproape jumătate din paginile 
volumului, este interesantă prin locul 
de răscruce ce ni se pare că-l ocupă în 
evoluția autorului. Bucata ilustrează 
posibilităţile d-lui Victor Popescu de a 
trece de la nuvelă, la roman, Insuși tit- 
lul, cu degajarea lui semnificativă „Lu- 
me, atâta doar“, pare mai nimerit pen- 
tru un roman, decâţ pentru o nuvelă, 
Care e această lume, amintim a fi ară- 
tat la recenzarea volumului prim de nu- 
vele al d-lui Victor Popescu „Biserica 
Neagră“, apărut anul trecut. Ne întâm- 
pină aici, tipuri pentru care traiul nu 





mai este o luptă zi de zi, şi pentru care 
expresia' „a câștiga existenţa s'a înlo- 
cuit cu „a gusta existența“. 

Intenţia noastră, în cronica despre 
„Sa sfârșit primăvara“ nu e însă să ve- 
rificăm continuarea de preocupări din 
„Biserica Neagră“. Afirmăm doar con- 
vingerea că d. Victor Popescu va fi a- 
devăratul romancier, neepatat și bun 
cunoscător al acelei societăţi bucure- 
ştene, căreia îi stă deopotrivă la înde- 
mână să-și înfrumuseţeze viaţa sau să 
și-o degradeze. Unde încetează lupta 
meschină pentru existenţă, naşte aris- 
tocraţia reală, ori începe decadenţa. Ne 
așteptăm de la d. Victor Popescu să 
creieze tipul platonician al aristocratu- 
lui autohton, dar și contrariul acestuia, 
speța profitorului nedemn de favoru- 
rile soartei, 

Din această frescă viitoare a schiţat 
câteva siluete captivante, în „Lume, a= 
tâta doar“, unele din ele supunându-se 
viziunii unificatoare a cărții. Eroina 
principală, Yollanda Pancu, suferă de 
acelaș proces psihic al despărțirii de 
spiritul ei veritabil, rămas în ,trecut“: 
„Dar fetița aceea mică, rostogolindu-se 
prin zăpadă, prinzând cu plasa fluturi, 
sburând peste peluze de flori şi iarbă, 
aceea sunt eu, şi aceea nu e în mine. 
Mă hărţue inima, amintirea bunului 
timp când eram la casa părinților mei, 
atâtea și atâtea plăcute clipe, când oare 
le voiu revedea?': Yollanda este o pa- 
sionată, o romantică, şi, de aceea, o în- 
crezătoare. 

Adolescentă încă fiind, sa încrezut 
în Vladimir Pancu și s'a dăruit acestuia 
cu o gravă lipsă de prevedere. Deoarece, 
ca „om de onoare“, Vladimir o luase 
apoi de nevastă, ea își închipuia că via- 
ta va continua să fie un „eden magic“, 
o necurmată transfigurare, alături de 
bărbatul iubit. Ca şi „copilăria“, „ede- 
nul magic“ al inepuizabilei iubiri ră- 
mâne undeva, în trecut, din pricină că 
Yollanda, după o observaţie fină a d-lui 
Victor Popescu, deşi aspiratoare la dra- 
gostea veşnică, nu se pricepe „în arta 
de a-și capta bărbatul“. După ce o ia 
de soţie, Vladimir o înşeală, ca orice 
„om de lume“, ce vrea să-și petreacă 
viața. Pe el nu-l obligă la nimic trecu- 
tul, lui nu i sa părut că o părăsit nici 
un „eden magic“. De o desechilibrare 
suferă doar Yollanda, ea este o „ieșită“ 
din realitate, din rădăcinile timpului. 
Un fapt violent trebue s'o integreze în 
prezent, s'o adune şi să-i unifice sufle- 
tul. Ce cale va găsi tulburata femeie, 
spre a se tămădui de maladia „edenu- 
lui magic“? Va săvârși un act pe care 
«a însăşi îl va denumi „îndrăsneală“. 
D. Victor Popescu face iarăși observa- 
ţia justă despre eroina sa, că sensibili- 
tatea ei era simplă şi banală, iar „fur= 
tunile“ şi le stârnea pe calea artificială 
a idealizării. Trăia în trecut „ede- 
nul magic“, fiindcă așa socotea că 
trebue să fie o „mare iubire“. Tot pe 
cale raţională s'a lecuit și de „calmul 
himezic“, comițând  „îndrăsneala“ ei 
de femeie înşelată datoare către sine 
de a-și salva mândria: Am îndrăsnit 
și am înfruntat. Am avut o îndrăsnea- 
lă cumplită, devastatoare. N'aş fi pu- 
tut trăi dacă nu mi-o satisfăceam. Am 
satisfăcut-o. — Când? Yollanda în- 
chide ochii. — Când, mă întrebi?... 
Când am vrut cu orice preț să-mi 
mulțumesc mânaria înfrântă. Să mă 
răscumpăr. M'am dat amantului fe- 
meii cu care mă înșeală Vladimir. Am 
vrut să-l iubesc, n'am isbutit. Bine c'am 
scăpat însă şi Vladimir m'a reluat“. Să 
se observe naivitatea Yollandei care 
crede că sa dat numai după ce a 
isbutit să-l iubească pe amant. Prin 
artificii de idealizare, ea urmăma doar 
satisfacția mândriei de femeie înşelată, 
îndrăgostită de soţul infidel. După să- 
vârşirea „indrăsnelii“, nimic mai can- 
did de cât întoarcerea la soțul păcălit, 
cu care, ca în urma unei vrăji, va trăi 
de acum în prezent, desființând trecu- 
tul. Așa crede adică ea, că s'a tămăduit, 


mere 


Corespondența noastră 


Din miile de-obrazuri 

Nici unul nu se 'mulţă 

Să-mi pritocească dorul 

Şi unda lui — fiorul — 

Să-mi scalde cald ființa 

Să-mi sdrumece dorinţa — 

De ani o-aștept şi 'n ani pusții 

Mă 'n[fund. Şi 'n vise siberii 

Cerescu-i chip dospește, mai alb ca bruma 


lumii 
Mai fraged ca un mugur 
Ce cântă Aurorii 
Și Consânzenei Zorii 
Un prim cuvânt de vieață 
Sub rouă dimineața. 
M. 1. Cosma 


SPUNE... 


Spune ce gândur; ciudate, 
Ceresc miracol stelar, 

Te-au învelit cu singurătate 
In castel de cleștar ? 


Spune în ce jel zorile 
Sunt pline de rugină ? 
Spune dece oare viorile 
Plâng muiate 'n surdină ? 


Spune nimic nu sa crispat 
Pe fluturii gurii. 


Când pe genunchi ţi s'a lăsat 
Frunzişul pădurii ? 


Spune dece depărtările 

— Ca pe două petale — 

Au nins duioase uitările 

Pe genele tale ?.., 

- Petru Farago 


SCRISOARE 
E. C. 


Imi scrii pe-aceleași pagini de tăcere 
De când departe te-a furat orașul 

Și-ţi recitesc de zeci de ori răvașul, 
Strângând acorduri de nemângâiere. 


Mi-l lasă 'n fugă din priviri postașul, 

Fără să mă aştepte a i-l cere; 

M'ai învățat să crese în gând himere, 

De când te-a îndrăgit — se vede — Iaşul. 


Eu vam putut să-mi uit zăbunul, 

Dar tu ce repede-ai uitat aitița 

Și anii cei mai tineri și cătunul. 

lar când la geam psalmodiază vița, 

Simt ţândări de tăceri cum cerne-alunul, 
Căci nu ba maj veni pe-aici Domnița. 


Radu Pătrășcanu 


CREAȚIA 


Mi-aduce aminte ! — când calda adiere — 
Ţi-a 'mpurpurat obrazul rece, mat, 
Când am simțit fierbinte, suava mângâiere, 
Plutind peste trecutul, de mult înmormântat... 
Te-ai resemnat cuminte ! — când peste-a-ta 
dorință 
S'a așternut cenușa, iluziilor tale... 
Când nimeni să te-alinte, în cruda suferinţă, 
Ai îndurat povara, zdrobirilor fatale. 
Acum, te găsesc altul ! — ca prin 
metempsihoză — 
Pe-a cărei vechi ruini, ţi-ai înălțat idealul. 
Eşti tot tu acela? — ca fragila mimoză ? — 
Căci pentru mine ești totul, misterul, irealul! 
Și de-o veni când-va ia tine, nu ştiu ce 
visător, 
Cu brațul plin de coale, şi dureri fierbinți... 
Vei domoli atunci flacăra, ce-l mistue ușor, 
Că 'n el este focarul crecaţiei, și-atâtor 
năzuinți ! 
Th. Georgescu 
S'AR INTÂMPLA... 


E seara 'n care gândul meu măvalnic 
Aleargă 'n van, spre zări de suflet vindecat, 
Și 'mcearcă închegări de ample perspective, 
Pentr'un regat lăuntric dărâmat. 

O izbucnire vie, de patimă nebună, 

S'a deşteptat târziu în mine, crud și pustiit; 


27 Aprilie 1940 





————_—— 


CRONICA LITERARĂ 


printr'un „nefericit moment de lucidi- 
tate“. Dar Paul, personajul căruia i se 
confesează, află „din gura lumii“, de 
un alt amant răsbunător al mânariei 
Yollandei. Ceea ce, după socoteala lui, 
face al treilea la număr, primul fiind 
chiar el, Paul. Iniţierea în plăcerile e- 
xistenţei ce trebuie trăită o face Yol- 
landa cu stângăcii, totuși, sigur e că a 
început s'o facă. In final, Paul simte că 
„îinebunește“ și se duce să se culce, că 
„nu mai poate“. De o tămăduire nu pare 
a fi vorba, ci de o moarte a spiritului, 
prin degradare trupească. Deşi conclu- 
ziile cărţii d-lui Victor Popescu, sunt 
nete în ceea ce priveşte o anumită expe- 
rienţă de viaţă, ne ferim, după cum am 
spus mai sus, să generalizăm. Presu- 
punem că autorul a adâncit de data 
asta numai unele tipuri. O altă direcție 
de adâncire îl va duce, poate, la alte 
Zări sufletești, mai luminoase şi altfel 
înzestrate. Căci „lumea“ îşi are pro- 
babil, şi rezervele ei de forță pozitivă. 
Despre  nuvela-roman „Lume, atâta 
doar“, mai rămân totuși multe de spus, 
spre lauda tânărului observator social. 
Interesantă creaţie este, în primul 
rând, Adina, pe care inteligenţa auto- 

“rului ne-o arată ca reprezentând evolu- 
ţia de la „îndrăsneala timidă“ a Yol- 
landei, la „cinismul“ deplin al femeii 
care ştie că bărbaţii o doresc goală: „A- 
tâția m'au văzut goală, şi mă vor vedea 
încă alții, fiindcă n'am îmbătrânit, în 
cât nu văd de ce aș mai fi pudică“. La 
acest cinism femenin, se alătură repli- 
ca adecvată a bărbatului din aceeaș lu- 
me cu Adina: „Și la drept cuvânt,... fap- 
tul că primim să vă desbrăcaţi, este e] 
însuşi un compliment“. Din aceeaş ca- 
tegorie socială face parte şi Sandina. 
Fecioară fiind, primului bărbat ce „a 
îndrăsnit să-i ceară un sărut, ea i-a o0- 
ferit corpul“. Interesante realizări sunt 
deasemeni Gavril, ridiculul îndrăgostit, 
din „copilărie“: de Sandina, cu al cărei 
soț face o stranie pereche de nenoro- 
coși erotici. 

Urmărind unitatea de ansamblu a 
cărţii, recunoaştem că am lăsaţ la o par- 
te lucruri pe care acum, lipsa de spaţiu, 
ne împiedică să le mai analizăm. Tre- 
cem peste competinţa muzicală a d-lui 
Victor Popescu, unică, după câte știm 
la prozatorii autohtoni, remarcată stă- 
ruitor şi în cronica despre „Biserica 
Neagră“. Mai atragem atenţia asupra a 
trei aspecte ale talentului d-lui Victor 
Popescu: observaţia sa judicioasă, înde- 
mânarea de a fixa un moment sufletesc 
printr'un „cadru“, şi ceea ce se chiamă, 
descrierea naturii. Exemple de „obser- 
vaţii judicioase“ întâlnim din abun- 
dență, în paginile cărții. Astfel, auto- 
rul vorbește, într'un loc, de partea de 
ridicul ,ce însoţeşte „simpatia şi blân- 
deţea câteodată“. O atitudine mMoOhorită, 
pe care cineva o adoptă ca să se separe 
de lume, observă deasemeni d. Victor 
Popescu, produce efectul contrariu al 
unui fe! de intimitate, prin stârnirea cu- 
riozităţii. "Tot justă este observaţia că, 
în plan social, mulţi continuă a lupta, 
deşi sentința înfrângerii lor s'a dat de 
mult, etc. etc. Fixarea peisagiului op 
socoteşte necesară autorul, ca pregătire 
pentru un fapt sufletese important. 
Aşa e de pildă zugrăvirea nopții, în 
clipele ce preced declaraţia de iubire, 
la sfârșitul plimbării cu Yollanda. Ex- 
celente descripţii ale naturii sunt oca- 
zionate de vânătoarea de prepeliţe, 
de plimbările pe coamele Predealu- 
lui, de la Balcic, și chiar simplele schi- 
țări ale câte unui colţ de stradă bucu- 
reșteană, întunecată de ploaie sau înăl- 
țată în jocul fulgilor de zăpadă. Ca în- 
cheiere, vom spune că, faţă de „Biseri- 
ca Neagră“, volumul „S'a sfârșit pri- 
măvara“ se prezintă bogat și în consec- 
vențe, şi ca evoluţie. Ne satisface con- 
secvența cu sine a autorului de a relua 
teme ca „muzica“, şi femeia „modernă' 
spre a le interpreta într'un orizont mai 
larg, iar ca „evoluţie“, remarcăm ma- 
turizarea gândirii în stare de a creia un 
simbol bogat cum este ce! închis în 
titlul figurativ al cărţii. Unitatea de vi- 
ziune analizată a făcut-o cu putință rod- 
nicia gândirei autorului, în plină şi să- 
nătoasă înflorire. 

CONSTANTIN FAÂNITANERU 





Ecou cromatic al strălucirilor de lună 
Cerşind chemarea blândă, a dorului 

| nemărgini: 
Chiar de aș vrea, zadarnic e să mă mai min: 
Că-i doar un joc, — căci unda de crezare. 
N'o pot afla nici în timidul ei alimt 
Ce-mi plouă liniștea țără cruțare. 
Și totuși, cred că-i mult mai bine 
Să pot pleca pân! nu-; târziu. 
S'ar întâmpla, să nu mai port în mine 
Acelaș suflet de copil candid, 

eaceia-aștept plecarea mea de acuma 

Ca o putinţă omenească de izbavă, 
Căci depărtarea așterne *n suflet ca și brume 
Răceală peste jarul, din inimă bolnavă. 


Topor Vsevolod 


MOMENT POETIC 


Se trezi susurul apei de cleștar... 

Noaptea goală, caldă, se scaldă 'n undă! 

Și-un duh de codru-ar fi vroit s'ascundă 

Veștmântu=i tivit cu "n cer vrăjit, stelar. 

Sus, luna, spătarul hăului “'nnoptat, 

Işi plimbă ochii m scăldătoarea Feii, 

Umbrelor mici le-a scuturat tuleii 

Zâmbind, din cerul de duhuri înglotat. 

Din sufletu-mi, dorința — ca nălucă — 

Zbură cu dorul, plutașul cel pribedg... 

- Se 'mbrățișară, dând totul în vileag! 

Plâng; harja mi se sparse ca năucă. 

„Şi foşnetul pădurii se frămânță. 

Mă strânse 'm brațe de răcoare și vânt; 

lat noaptea, sărutându-mi gura, m'a frânt : 

— Io lira mea din unde și îmi cântă! — 
J. Icar 





———— 27 Aprilie 1940 


YCam să șfuu 


Mi-e dragă tristeţea stinjineilor, 


Cum tăcerea încremenită a pietrelor 


Şi cântecul neazit al funigeilor. 


— Pretutindeni, oricând, înmugureşte o singurătate, 


Mi-s la fel de dragi copiii care înţeleg lucrurile pe ju- 


Şi rostesc întrebări, încă şi încă, întrebări... 
Mi-e drag vagul melancoliilor din înserări... 


— Pretutindeni, oricând, înmugurește o singurătate. 








UNIVERSUL LITERAR 


SI, elamorjfoza 


Lunecător sub zodii, Şarpele funest 
Are răsucea rotind, prin anotimpuri, 


„ Logodnic nenuntit, în radios incest 
Cu veșnic pure — căstele Oliympuri. 


Neincuscrit prin vreme, aspru, pădureţ 


S'ar fi părut, — sub mască, poate iertător 
De n'ar fi fost, cu ocolit dispreț, 


Ingândurat absent, atent săgetător. 


Imătate 


Desnădejdile zac departe, întraripate, uitate. 


Mi-e dragă ziua de mâine şi seara. 
Mă voiu gândi la pomi înfloriți, după ce va îi trecut 


Şi la floarea soarelui, când se va fi măcinat vara. 


„„N'am să ştiu niciodată 


Că demult ţi-a putrezit inima, tată. 


N'am să ştiu, nam să știu 


Că ?m orice „acum“ e-un „prea târziu“, 


N'am să știu... 






2 fe =) 


Jai 
i 
e 0 Se 





Insera. Al nouălea ceas bătuse și mul” 
ţimea se risipise. Câţiva soldaţi de pază, 
foarte plictisiţi, mai dormitau prin pre- 
jur, centurionul lor vorbea încet cu 
paznicul locului. 

— lisus se numea, parcă? 

— Da, lisus, bar Iosef, din Nazaret. 

Atâta tot. Gâturile dealurilor se um- 
pleau cu noaptea la răsărit şi muchiile 
se țiveau cu lumină la apus. Notele 
tamburinelor păstoreşti întovărășeau în 
depărtare melodiile psalmilor cântaţi 
pe kinore şi desfășurau astfel, în rit” 
muri jalnice, sufletul pastoral al câm- 
piei. Centurionul atunci, văzând că e 
târziu, porunci soldaţilor coborirea ce- 
lor trei osândiţi de pe cruce, se întoarse 
apoi către paznic și-l întrebă de pricina 
crucificării. 

— Asta din mijloc voia, după spusele 
unora, să dea o nouă lege și s'o strice 
pe cea veche; alţii susțin însă că umbla 
să se facă împărat al Judeii. 

Soldaţii râseră ca de o nebunie pros” 
tească. 

— Supușii lui unde sunt atunci? 

— Au fost vreo zece dar au fugit cu 
toţii de frică, unii chiar sau lepădat de 
el. A mai rămas doar femeea asta care 
plânge; vino încoa, femee. 

Paznicul îi făcu semn să se apropie. 
Frumuseţea ei plămădită din fard şi 
din căldură strălucea devastată de du- 
rere. Soldaţii priveau  îndobitociţi de 

vraja neobicinuitei lor vizitatoare. Paz- 
nicul rânji cu familiară nedumerire, u- 
leios. 

— E Maria din Magdala, roza Ieriho” 
nului. 

„— Urcaţi-vă pe case şi strigaţi în 
gura mare că soarele pământului din 
Nephtali şi din Zabulon s'a stins; stri- 
gați de pretutindeni că trandafirii vie- 
ţii mele s'au vestejii. 

— Dă-te la o parte, femee, căci e târ- 
ziu şi trebue să-l ducem la groapă. Nu 
e timp de bocit acum. 

Mortul urma să fie dus alături, într'o 
grădiră și pus înr'un cavou săpat de cu- 
rând într'o stâncă. Soldaţii se sfătuiră 
puţin şi porniră într'acolo sub conduce” 
rea paznicului. Centurionul plecase. 

Maria, care rămăsese în urmă. se a- 
propie repede şi ceru să mai vadă odată 
pe Galilean. Ei însă nu voiră şi, după 
ce așezară pe osândit în cavou, astu- 
pară intrarea cu o piatră foarte grea. 
Era târziu şi se grăbeau să plece. : 

Maria, rămasă singură, pricepea foar- 
te puţin din ce se petrece. Ideea că pro” 
povăduitorul de pe marginea lacului ar 
putea să nu mai existe nu-şi găsea lo- 
cul în mintea ei înflăcărată. Pe urma 
dorinței de a libera intrarea cavoului 
se alese cu mâinile zgâriate. Ar mai fi 
vrut ceva dar nu ştia ce. Soldaţii se 
depărtaseră, Paznicul plecase şi el cu 
ei. Maria se uita cum se depărtează, ca 
la o nădejde care se pierdea. Paznicul se 
mai întoarse odată spre ea. 

— Nu pierde prilejul să-l vezi. In- 
cearcă să dai piatra la o parte şi să-l 
înviezi, dacă poţi. 

Deşteptată de brutalitatea cuvintelor 
acestora, se întoarse și plecă și ea. Inop- 
ta. Maria eșise din grădină şi intră în 
cetate pe poarta lui David. Cuvintele 
paznicului rămăseseră brutale şi zadar- 
nice în urechile ei. 

— Îl voi vedea, totuşi. In împără” 
ţia cerurilor el este stăpânul şi jude- 
cătorul. Pe mine mă va primi lângă el 
şi-mi va spune din nou că, la picioarele 
lui culcată, mi-am ales partea cea bună. 

Umbla repede căci era noapte și târ- 
ziu. Nu știa însă încotro se duce şi 
mergea la voia întâmplării. Străzile o” 
rașului erau pustii. A doua zi era săr- 


ati Dep 
== 


Dar miezul lui, râvnit în vasta clipă 
Se desfoia târziu, sub lampa trează; 
Intărîtat de veghe şi în pripă 
Sorbeam setos, din el, pân” la amiază. 
MIHAI NICULESCU 


“Plecarea 


Singurătăţi înalte 


[primăvara 


Imi cresc în jur — prevestitoare — 
Ca niște flori fără parium, 

Ca niște umbre amare 

Urzite din ceaţă şi îum. 


Vremea, zadarnic 
I$i mai poartă sborul ritmat 


Peste inimă, peste frunte. 
Va rămâne singură, singură... 


Eu am plecat... 


Luminile ochilor rămași, — 


Ca ale unui înnoptat oraş, — 
Se văd din ce în ce mai mărunte... 
ŞTEFAN STĂNESCU 


COCA FARAGO 





Tae sl 
dei N / 
7 a LE oi (Da 











YJristeţe 


In seara aceea, toamna plutea 


Mai plecată pe umbre, mai aproape de vers. 
Strada a deschis braţele, sărutată de-o stea, 
Pentru unduitorul tău mers. 


In ceasul acela, două suflete arse 
De neliniști, s'au întâlnit — să rămână 


De-apururi lumini, dar se 
Impletise, numai pe-o singură mână, 


Brățara unei necuprinse tristeţi. » 


Ceasul acela a îost şi-al tău și-al meu — 
Mi-l amintesc în clare dimineți 


Și lumina lui o simt, greu, 


Apăsându-mi pe umeri, pe ani... 


Lumina lui ne-a fost, şi mie şi ţie, stea — 


Ca prima ?nflorire 'n castani: 


Un singut destin se gravase pe ea. 


Cântecul, însă, s'a 'ntors în întunerec 


Precum arcușul limpede ce l-a 
Smuls. Inima să 'ncerc s'o desferec? 
— A fost pentru-amândoi ceasul acela. 


Maria din Masdala 


pătoare şi toată lumea se retrăsese de cu 
seară pentru a se pregăţi de ziua saba- 
tului. Arareori câte un trecător întâr- 
ziat se oprea locului şi se uita după fru- 
moasa trecătoare nocturnă. Sub portice- 
le acoperite ale lui Solomon se opri să 
se odihnească. Două rânduri de galerii 
desfășurau câte două rânduri de coloa- 
re de-alungul! unui zid care domina va- 
lea Cedronului. Maria se aşeză pe o les- 
pede. Pe aici venea și învățătorul ini” 
mii ei să se plimbe . Oboseala se lăsa 
treptat peste spiritul ei și dospi o dul- 
ce reverie. Ideea de moarte făcuse loc 
amintirilor duioase, Se vedea la Simeon 
tariseul. Era după cină. Ea trăia, trân- 
tită pe un covor, moliciunea pisicilor 
tolănite la căldură și clocea nebănuite 
mulțumiri în inimă, 

Mântuitorul, întins pe un divan ală- 
turat, trecea cu degete leneşe prin ara- 
ma părului ei revărsat peste umeri 
plămădiți în miresme. Simeon îi pri” 
vea cu nedumerire şi mari îndoeli își 
făceau cuib în sufletul lui. 

— Cunoşti, oare, cine şi ce fel este 
femeea care te atinge, Mântuitorule ? 
Discipolii tăi te vestesc ca pe un pro- 
tet şi, iată, că nu știi că femeea care te 
atinge este o păcătoasă. 

— Tu ești un profet foarte rău. Dacă 
te-ai găsi la malul unui râu nu ai putea 
să ghiceşti nici măcar că, mergând în 
susul lui, vei găsi şi izvorul. In loc să 
fi simţit sufletul acestei femei, tu nu 
ai văzut nici lacrimele ochilor ei cum 
au curs. Inima ei a fost curăţită prin 
credință şi prin dragoste mărturisită, 
Simeoane 

Simeon nu pricepu. lisus urmă. 

-— Ascuitaţi-mă: şi mă veţi înțelege. 
In casa ta sunt eu și totuși nu ai turnat 
apă peste picioarele mele. Ea mi le-a 
udat însă cu lacrimi şi cu mihr mi le-a 
uns şi cu părul capului mi le-a șters. 
Păcatele ei cele multe vor fi astfel ier- 
tate, căci mult a iubit. Cine iubește pu- 
ţin i se iartă şi mai puţin, Simeoane. 

Văzu apoi ochii lui mari, extatici, în” 
torcându-se spre ea. 

— Nu simţi că păcatele tale sunt ier- 
taţe ? 

Ea făcu semn cu capul că simţea și 
din nou începu să plângă. Lacrimile ei 
însă erau lacrimi de bucurie de data 
asta. Această neașteptată mulțumire o 
făcu să iasă din amorţeală și să simtă 
frigul și oboseala. Se ridică şi porni spre 
casă. Aerul se făcuse mai răcoros şi 
atmosfera începea să se schimbe. To- 
nuri nedeslușite de trandafiriu se des- 
prindeau, cu gradâţii violete, din lu” 
mina azuraiă a lunii. Lumina creştea 
repede şi luna se topea treptat în azu- 
rul din ce în ce mai luminos. Soareie 
urma să răsară. 

Un om îmbrăcat în tunică brună și 
cu manta cenușie eşi dintr'o casă şi tre- 
cu repede, aproape cursiv, pe lângă Ma" 
ria. Era un sclav care se ducea să târ- 
guiască. Gongul depărtat al templului 
vestea cu sunete prelungi dimineaţa și 
foburgul se deştepta din somn. Maria 
se ducea spre casă. 

— Ne vom mai vedea noi odată, fre” 
bue. Sufletul tău bun nu se va îndura 
să se despartă pentru totdeauna de cei 
care te-au iubit. 

La intrare se întâlni cu Petre care 
tocmai eșea. 


— Pacea fie cu tine, Mario. Ne-am 
ascuns în astă noapte la tine cu toţii. 
Ceilalţi au plecat mai de vreme, de tea- 
mă că vor fi urmăriţi, poate. 

— Petre, sufletul tău e slab şi ca ie” 
remia vei plânge lacrimi mari pe Ieru- 
salimu! mort al zilelor tale. 

— L-au prins şi l-au răstignit, Mario. 
Nouă ne este teamă să nu pățim la fel. 
Fariseii sunt împotriva tovarăşului nos- 
tru, cu îndârjire. Ei spun că dacă era 
cu adevărat fiul lui Dumnezeu, ar fi 
putut scăpa de toate chinurile suferite, 
Noi însă îl iubim și credem în el. Am 
hotărit să ţinem  sabatul de astăzi în 
cinstea lui şi tot în cinstea lui să ve- 
ghem deseară toată noaptea. Să vii şi 
tu, ne vom vedea tot aici. 

— Rămâi cu bine Petre. Să ştii că 
viu. A 

Se despărţiră. Maria se duse să se 
culce și Petre porni să caute pe vrenul 
din tovarăşi. In fața colinei Mizpa se 
opri. De-asupra ei se ridica, impunător, 
templul. Curțile și porticele erau pline 
ca de obiceiu cu lume. 'Toate certele de 
talmus al sectelor religioase, toată în” 





„vățătura canonică, judecăţile chiar şi 
certele mărunte, se strânseseră treptat 
aici. Serviciul cultului cerea, și el, o 
mulțime respingătoare de mărunţișuri, 
de afaceri pe urma cărora se așezaseră 
în incinta sacră curate prăvălii unde se 
vindeau vite pentru sacrificii, se făceau 
împrumuturi sau se schimbau bani. O- 

icinuiții templului se strânseseră ca de 
obiceiul şi râdeau pe socoteala Galilea” 
nului. Fariseii, mai ales, erau mulțumiți 
de cele petrecute în ajun; învățătorul 
lovise mai-ales în ei. 

— Nenorocire vouă, scribi şi farisei 
ipocriţi, căci semănați cu mormintele 
văruite: pe dinafară sunt frumoase dar 
pe dinăuntru sunt pline cu ciolane mur- 
dare și cu tot felul de putreziciuni. 

Cuvintele Mântuitorului răsunau ast- 
fel postume prin sălile templului. Lu” 
mea se strângea pe lângă farisei, care 
povesteau cum fusese crucificat. Colţu- 
rile prea mari ale hainei lor preoțești 
îi încurcau prin mulţime. De sub tiarele 
grele eșeau şuvițe de păr împletite cu 
bandelete pe care erau înscrise verss- 
turi din Jege. Unii spuneau, în bătae de 
joc, că tatăl cel ceresc şi-a uitat cam 
prea multă vreme fiul pe pământ: alţii 
se întrebau cum de putuse să mântu- 
iască pe alții când nu se mântuise nici 


de N. DAVIDESCU 


chiar pe sine însuși. Să se fi coborit de 
pe cruce dacă voia să credem în ei sau, 
în loc să dărâme și să facă templul în 
trei zile, să fi scăpat din mâinile solda- 
ţilor. 

Apostolii ascultau pierduţi prin mul” 
țime toate ironiile, dar nu cutezau să 
răspundă. Credeau chiar că sunt tăcute 
cu dinadinsul pentru ei și, de teamă că 
vor fi descoperiţi, se sileau să râdă ca 
de nişte glume la locul lor. Arareori 
când încercau: să strecoare, timidă prin- 
tre răspunsuri tăioase, câte o apărare. 
In inima lor însă dragostea pentru bu- 
nul învățător de pe marginea lacului, 
mergea crescând, şi povestea suferinţe- 
lor îndurate căpăta culori fantastice şi 
se scobea cu reliefuri mostruoase. At- 
mosfera de nepăsare ironică dimprejur 
contribuise chiar să le dea oarecare în- 
drăzneală. Incepuseră să simtă că de 
pe urma uceniciei lor trecute se vor a- 
lege, cel mult, cu câteva bătăi de joc. 
Teama se risipea. Se căutau unii pe alții 
şi-și strecurau câte un cuvânt bun de 
inimă. Ziua trecuse toată, cu frică mai 
întâiu, mai apoi cu nedumerire și sfârși 
cu nădejdea de mai bine. 

Seara s'au adunat la Maria din Mag- 
dala. Şedeau în grădină. Verdele plaa” 
telor avea o strălucire misterioasă ca 
strălucirea unei vieţi ce arde violent și 
înăbușit în acelaș timp. Plantele cu toa- 
tele, păreau, în sfârşit, că dăruesc serei 
lumina și căldura sorbită pe timpul zi- 
lei. Păsările adormiseră prin ramuri, 
liliecii eșeau din culcușurile lor şi o îi” 
niște grea plutea, brăzdată de corbi u- 
riași, de de-asupra. Amintirea morții 
tragice din ajun apăsa toate conștiin” 
țele. Petre mai cu seamă suferea şi de 
slăbiciunea lui de a se fi lepădat de Ga- 
lilean şi credea că asta trebue să fi a- 
dăogat la durerile crucificării. Fusese 
întrebat, în fața mântuitorului, de că 
tre un servitor al lui Hanaan, dacă nu 
este și el dintre vagabonzii răzvrăti- 
tului din Galileea și el răspunsese că 
nu știe cine sunt aceia. Mântuitorul l-a 
privit atunci cu dureroase lacrimi în 
ochi. 

— Trebue să fi fost cu adevărat fiul 
domnului ca să sufere cât a suferit. 
Pentruce oare nu a chemat pe Elie ca 
să-l scape și să pedepsească pe dușma- 
nii săi? 

Discopilii se gândiră. Ion, care cuno- 
ștea mai bine profeţiile vechiului tes- 
tament, răspunse că trebuia să fie așa. 

— Aşa hotăriseră profeţii. El nu 
voia să schimbe legea şi nici să facă vre- 
un rău cuiva. Spusese de altfe] singur 
că nu trebue să faci altuia ceeace nu 
vrei să ţi se facă nici ţie. Marginea la” 
cului din Nazaret se îmbălsămase toată 
de suavitatea predicilor ţinute: cuvin- 
tele Mântuitorului sburau ca niște pă” 
sări de argint. Dacă cineva te loveşte 
peste obrazul tău cel drept, întoarce și 
pe cel stâng şi dacă ţi se cere haina, tu 
dă şi cămașa. 

— Aşa este. El așa a făcut. Dușmanii 
l-au lovit, l-au batjocorit şi i-au luat 
până şi vestmintele. El a iertat însă şi 
a murit. 

— Pentru noi a murit, Petre. 

— Pentru noi a murit şi pentru răs” 
cumpărarea păcatelor noastre. Cred 
chiar că numai pentru asta s'a pogo- 
rit din cer pe pământ. Cu adevărat tre- 
bue să fi fost fiul lui Dumnezeu, 


NICHITA TOMESCU 








Tăcură din nou apoi. Mântuitorul fe- 
cunda, astfel, în liniştea fiecărui sufiet 
și figura lui trăia printre ei din ce în 
ce mai vie. Spiritul lor simplu, bun și 
fericit, se legâna pe nădcjaea veşnicei 
împărăţii a cerurilor, Stelele sclipeau 
deasupra ca o pulbere de zâmbete risi- 
pite pe cer. Intro noapte, la fel, Iacob, 
cu capul culcat pe un bolovan, a văzut 
în astre făgăduiala unei posterităţi ne- 
numărate și scara misterioasă pe care 
îngerii Domnului se duceau şi veneau 
necontenit dela cer la pământ. 

Ochiul limpede și liniştit al acestor 
suflete simple, contempla deadreptul 
fața Domnului.  Indoeli naive ridicau 
câteodată sau întrebări sceptice cu blân- 
deţe. Mântuitorul însă le stingea din- 
tr'odată cu privirea sau cu surîsul. Răs- 
punsurile lui erau tot cele vechi, dar 
lor le plăcea să le mai audă din gura 
lui odată. 

Fericiți acei care cred, căci a lor 
va li împărăţia cerurilor. Un singur 
grăunte de credință poate muta din lo” 
cul lui un munte. Fericiţi cei săraci cu 
duhul, căci a lor e împărăţia cerurilor. 
Fericiţi și cei care plâng, căci ei se vor 
mMângâia. 

Invăţătorul își însoțea cuvintele cu 
zâmbete de blajină simplicitate. Vor- 


bele lui nu erau dogme, ci fapte tămă- 


duitor de simple. Apostolii simțeau a- 
ceasia și simplicitatea lor de pescari 
trăiţi pe marginea apei, culcați noaptea 
cu iața spre cer şi ziua perduţi în con- 
templarea naturii, se bucura ca în fața 
unei binefăcătoare emanaţii a firii. Ei 
îl iubeau pentru poezia preceptelor lui 
Mai cu seamă și erau astfel discipolii 
lui. 

Maria din Magdala mai ales îl îmbia 
cu cele mai calde griji. Inima ei nu-și 
părăsise nici măcar o clipă prietenul 
cel duice. 

— Ingeri sunt împrejur şi cu giulgiul 
Iui îşi acopere faţa. Spunea el adevărat 
că va muri. Moartea lui însă va fi scă” 
parea păcătosului, iar cl va reînvia în 
împărăţia Tatălui său. Va reînvia nea” 
părat. "Tatăl ceresc nu-şi va lăsa fiul în 
prada iadului şi nu va ingădui ca ale- 
sul său să vadă ticăloşirea. Piatra mor- 
mântului care apasă groapa lui sfântă 
se va ridica cu zgomot mare și va lăsa 
pe cel închis sub ea să se urce de-a 
dreapta Tatălui, de unde sa pogorit. 
Noi îl vom vedea și de-aici înainte şi 
vom mai auzi glasul lui fermecător şi 
din nou ne vom bucura de cuvintele 
lui şi ei zadarnic îl vor îi ucis, 

— Adevărat grăeşti, Mario. 

— Nu este așa, loanc? 

— Așa este, firește. Imi amintesc 
chiar că singur mi-a spus într'o zi, pe 
când veneam spre Ierusalim, că vor fi 
împlinite toate cele spuse de profeţi 
pentru fiul omului; că va fi dat pe 
mâna păgânilor și va fi luat în râs și 
va fi întruntat rușinos și va fi scuipat. 
A treia zi se va scula însă. Așa s'a și 
întâmplat; ca nimeni pe pământ a fost 
batjocorit. 

Maria mai cu seamă sorbea vorbeie 
lui loan şi căuta să adaoge la spusele 
lui de dragoste și de credinţă. 

— Va învia şi va veni iarăși printre 
noi. Căci nea spus că acolo unde doi 
se adună în numele lui, el între ei se 
va găsi, al treilea. 

Vegherea urma astfel plină de amin- 
tiri. Nici odată însă o veghere nu a fost 
mai rodnică. Inima pescarilor aceştia 
făuri într'o singură noapte munca în- 
tregii conștiințe creştine. 





“Urmare în pag. 10-a) 














UNIVERSUL LITERAR 


Cronici germane 





“lon Sân-Giorgiu: Aspecte literare 


Puţini sunt aceia cari se ocupă la noi de 
problemele cuiturii germane. Faptul acesta 
l-am subliniat oridecâteori am avut ocazia, 
deoarece e] constitue o destul de regretabilă 
realitate, de pe urma căreia tânăra noastră 
cultură nu are decâţt de pierdut. Abstracţie 
făcând de orice nuanțe politice, e sigur că o 
cultură de dată destul de recentă, n'are decât 
de câştigat din contactul cu vechile și temei- 
nicile literaturi ale apusului. Nu imitație 
servilă, ci cunoaștere aprofundată, iată ceea- 
ce vom cere oricărui scriitor dela noi, care 
are pretenţia unui „factor de cultură“. Cu- 
legeri despre literatura din Anglia, Franţa, 
Polonia — ba chiar şi Albania — cunoaştem 
la noi, însă preocupări asupra literaturii 
nemţești, iată un lucru rarissim. De bună 
seamă că vina este într'o mare măsură şi a 
noastră, mai ales a persoanelor care ar avea 
datoria să lucreze pentru o cunoaştere cât 
mai exactă a acestor date; câteva triste e- 
xemple, le vom lăsa pentru altă dată. 

A7: vrem să facem un comentariu asupra 
volumului domnului Ien Sân-Giorgiu, profe- 





sor de limba şi literatura germană ia facul- 
tatea de litere din Bucureşti, unul dintre cei 
destul de puţini cercetători şi cunoscători 
harnici şi îmdeajuns de obiectivi ai fenome- 
nului culţural din Germania, In volumul 
„Aspecte literare”! (ed. Krafift şi Drotieff, Si- 
biu 1938) cea ma: mare parte a paginilor este 
închinată unor prezentări ale diferitelor as- 
pecete și ale scniitorilor din Germania. 
Scriitor de nuanţă semănătoristă, format la 
școala profesorului Iorga, desigur că d, Sân- 
Giorgiu va scrie cu o mai vie înțelegere 
despre „noul populism în literâtura germa- 
nă“, decât despre „anarhia lirică în Germa- 
nia“, problemă pe care noi am examinat-o 
sumar în articolul „Câţiva domni ciudaţi“. 
Ne bucură însă faptul că d. Ion Sân-Giorgiu, 
care e şi un fin poet, recurge în studiul des- 
pre „anarhia lirică“ la citate, care uneori 
sunt într'adevăr „anarhice“, însă de multe 
ori contrazice concluziile atât de severe ale 
domnului Sân-Giorgiu. Oricum ar fi, ambele 
studii citate mai sus sunt prețioase contri- 
buţii, cărora priceperea noastră n'ar avea să 


Să 


Decernarea premiului San Remo 


autor străin 1939 d-lui 


Comisiunea examinatoare, compusă din A- 
cademicicnii Farinelli și Bertoni, din Senatorul 
Bodrero, din Prof. Marpicati şi prezidată de 
Academicianul Carlo Formichi, Vice-Preşedinte 
al Academiei Italiene, a examinat, ca de obiceiu 
cu foarte multă atenţiune, aperile scriitorilor 
străini cari au participat la concurs, 

Aceştia apârţin la 15 naţiuni, fiind anume: 
4 belgieni, un român, 2 francezi, 3 nordameri- 
cani, 11 greci, 2 olandezi, 6 ruşi, 2 spanioli, 2 
elveţieni, 12 germani, 12 unguri, un japonez, un 
argentinian și 2 brazilieni. 

Tema concursului a mijlocit prezentarea celor 
mai felurite lucrări, atât în ce privește conți» 
nutui, cât și punctul de vedere al valorii 
trinsece. Sunţ romane; imnuri și cântări 
chinate Italiei; studii asupra doctrinei  fascis- 
mului, asupra act'vităţii italienilor în străină- 


in- 
în- 


tate, asupra reflexelor civilizaţiei romane în 


țări îndepărtate cum este Argentina; scene 
dramatice asupra Romei antice; descrieri pasio- 
nante ale Veneţiei și laguuelor sale; bucăţi de 
intime, 


rate autorilor de călătoriile Qealungul 


istorie, convorbiri şi confesiuni suge- 
Italiei; 
viziuni ale trecutului nostru glorios; vieţi de 
condotieri şi seniori din timpul Renaşterii, pro- 
fiiuri de artişti; şi cele mai variate pretexte 
pentru descrierea Neapolulu:, a Umbriei. a S5.- 
ciliei şi a altor oraşe sau regiuni din Italia. 
Cu toate acestea lucrări, care, printr'o cerce- 
tare nouă, sau prin puterea evocativă, sau 
prin vastitatea erudiţiei să atragă interesul şi 
să impună o deosebită judecată comisiunii, nu 
se poate spune, obiectiv vorbind, că au iost 
prezenlate în afara acelora — peste cincizeci 
la număr — prezentate de eminentul scriitor şi 
filolog romăn Alexanădru Marcu, pe care juriul 
l-a desemnat în unanimitate drept câştigătorul 


premiului dela SAN REMO 1939. 


ALEXANDRU MARCU — născut în 1894, Ii- 
cențiat în litere la Bucureşti și doctor in litere 
dela Florența — actnalmente titularul catedrei 
de literatura italiană la Universitatea din Bu- 
curești, atât prin învăţământ, cât şi prin acti- 
vitatea sa pasionată și neîntreruptă de învăţat, 
a contribuit să facă tţot mai mult cunoscută şi 
iubită Italia într'o țară în care Roma a fost 
totdeauna obicet de cult tradiţional. Se poate 
spune, fără exagerare, că prof. AL, MARCU 
şi-a îndeplinit şi îşi îndeplineşte această înaltă 
misiune de colaborare culturală cu o pasiune 
care-i angajează intreaga, viaţă de cercetător. 
Operile sale asupra scriitorilor și poeţilor ita- 
lieni, asupra seriitorilor și poeţilor români ve- 
niţi în alia, sau oricum în legătură cu Italia, 
cât şi asupra fenomenelor şi aspectelor var:ate 
ale literaturii italiene, mărturisesc o activitate 
neobosită, totdeauna atentă, desfăşurată cu o 
modestie conștientă și senină, fără nerăbdarea 
originalității, dar cu criterii ştiinţifice sigure şi 
solide, precum şi cu o desăvârşită nobleţe de 
metodă şi stil, 

Printre numeroasele sale lucrări, merită o 
menţiune deosebită următoarele: V. ALECSAN- 





„Primeste Doamne 


Adesea auzim vorbindu-se despre un 
creștinism real, depre un Christ viu, 
despre stennitatea lui Christ. Intreba- 
rea este: Cum se explică această con- 
diționare a creștinismului de existenţa 
absolutului? De ce creştinismul este 
real şi când este real? Oricare dintre 
doctrinele spirituale ale antichităţii pot 
pretinde atributul realității, al eterni- 
tății ori al absolutului. Insă o nouă pri- 
vire asupra unor argumente de atâtea 
ori pronunțate de către evangheliști — 
învederează repede cum trebue  înţe- 
leasă actualitatea neistovită a învăţă- 
turii creștine. Dece dostrina unui Pi- 
thagora sau a unui Platon, deși ambele 
adesea impecabile sub raportul etic —— 
deși ambele au militat pentru promo- 
varca unor principii de echitate pe care 
abea Christ le-a însămânţat valabil — 
nu au isbutit să facă acelaș lucru? Un- 
de este taina şi forța activă a creştinis- 
mului ? 

Observaţiunea pe care o facem acum, 
trebue privită ca un răspuns nu numai 


prof. Alexandru Marcu 


DEI și YTALAA 
frumoasă pagină de fraternitate 
politică şi literară; REFLEXE DE ISTORIE 
ROMANEASCA IN OPERE ITALIENE DIN 
SEC. XIV şi XV (1924); CONSPIRATORI ȘI 
CONSPIRAȚII DIN EPOCA RENAŞTERII PO- 
LITICE A ROMANIEI (1920), studiu 
cercetării raporturilor dintre Renaşterea  poli- 
tică a Romăniei şi ideologia mazziniană, Contri- 
buții de foarte mare valoare ia literatura ita- 
liană suni: DANTE ȘI SPIRITUL LATIN 
(1919); SPANIA ŞI PORTUGALIA IN  VIZIU- 
NEA ROMANTICILOR ITALIENI (1924); RO- 
MANTISMUL ITALIAN (1929); VITTORINO 
DA FELTRE (1927) şi ITINERAR ADRIATIC 
(193%), cu capitole referitoare la Federico da 
Montefeltro, Giacono Leoparai, etc. De dată 
foarte recentă este un volum de vulgarizare, în 
cea, măi bună accepţie 2 cuvântului, asupra lui 
UGO FOSCOLO (1940). Este de ieri abia tra- 
ducerea îngrijită în românește a DIVINEI CO- 
MEDII. Foarte cunoscută este actiivtatea sa de 
traducător de opere italiene moderne şi con= 
temporane. D-sa a făcut cunoscute în strălucite 
traduecri în România SCRIERILE DUCELUI, 
atară de acelea ale poeţilor CARDUCCI, D'AN- 
NUNZIO, NOVARO, sau ale prozatorilor PI- 


(1927), în care e povestită o 
italo-română, 


RANDELLO, VERGA, PANZINI, etc. A pu- 
blicat un dicţionar român-italian, care aduce 
foarte bune servicii. Este directorul revistei 


STUDII ITALIENE, care se publică la Bucu- 
roști şi care şi-a câştigat o frumoasă faimă 
prin bogăţia materialului, seriozitatea ştiinţi- 
fică de care este inspirată și prin tonul înalt 
de adeziune la idealurile profunde şi vii ale 
naţiunii noastre. 

Profesorul AL. MARCU este interpretul fidel, 
acut şi cât se poate de bine informat al oricâ- 
tei atitudini şi expresii a gândirii italiene con- 
temporane. Iubirea sa pentru Italia este în a- 
devăr mișcătoare, 

Opera sa activă, foarte inteligentă, îndrepta- 
tă în direcția îndrumării tineretului universitar 
român spre studiul civilizaţiei şi literaturii ita- 
liene, merită o sinceră recunoaştere din partea 
Italiei. 

Comisiunea examinatoare a concursului SAN 
REMO pentru autori străini este convinsă că 
profesorului ALEXANDRU MARCU trebue să-i 
fie decernat, ca unui studios care poate mersita 
foarte bine această râvnită onoare; premiul a- 
nului 1939. 


Ranortori : Giulio Bertoni, Arturo  Farinelli. 


Secretarul Comisiunii, A. Marpicati. 





Cronica ideilor 
Îi 


Şi acest pahar“... 


de MIRCEA MATEESCU 





la întrebămile de mai sus — dar ea ex- 
plică şi criza prin care a trecut creşti- 
nismul în ultimele două secole, o criză 
nu atât a creştinismului însuşi cât a 
catolicismului. Doctrina lui Pithagora 
și a lui Platon — și în genere : oricare 


doctrină etică precreştină — s'a ade- 
rat spiritului nu inimei, folosind, drept 
metodă, logica și rațiunea — nu pute- 


rea exemplului. Platon a putut să se 
adreseze foarte bine și foarte corect 
„minţilor'* omenești, cerându-le să „va- 
dă''evidența binelui — însă antichitatea 
întreagă, imensa mulțime de oameni — 
exceptând 'câțiva iniţiaţi teoretizanţi — 
a rămas înaderentă la preceptele plato- 
niciene, A continuat, să nu „vadă“ bi- 
năle. Deaci concluzia că, atât cât vom 
întrebuința raţiunea, niciodată nu vom 
reuși să trecem examenul marilor ex- 
perienţe. Spiritul logic nu are „ochi“ 
pentruca să ne arate nemijlocit realita- 
tea. Spre deosebire de metoda şcoalei 
elene, Christ s'a adresat inimilor, isbu- 
tind să descremenească spontan, simţi- 


dedicat 


de ȘTEFAN BACIU 


le aducă decât prea puţine îndreptări, pe 
lângă binemeritate elogii. 

Trecând însă la individualităţi — şi în a- 
cest fel vrând, probabil, să ne înifățișeze 
culmile culturii memţești — domnul Sân- 
Giorgiu devine subiectiv „deci mai puţin cri- 
tic decât s'ar vrea. Astfel, domnia-sa ne pre- 
zintţă în câteva pagini remarcabile pe Ger- 
hart Haptmann, Hans Jost, Friedrich Griese 
şi Blunck, însă nu-i închină un studiu simi- 
lar unui Thomas Mann, care din motive pe 
care nu le vom desbate aici, nu e recunoscut 
de oficialitatea germană. Și, nu ne îndoim, 
că ar fi fost bine ca într'o carte care desbate 
lucruri aproape necunoscute la noi, să se in- 
siste și asupra aceluia care a scris cel mai 
magistral roman asupra burgheziei germane, 
Fără a-i face o vină din acest lucru d-lui 
profesor Sân-Giorgiu, am crezut doar de cu- 
viință să scoatam la lumină o lacună a aces- 
tor interesante „Aspecte literare“, deoarece 
convingerea noastră este că politica mare să 
dicteze în domeniul culturii. 

A doua jumătate a cărţii domnului Sân- 
Giorgiu e intitulată „Literatura saşilor din 
Ardeal“. Și pe noi ne-a preocupat problema 
aceasta și am scris despre ea în câteva rân- 
duri. Ceeace ne înfățișează d. Sân-Giorgiu, 
în cele o sută de pagini ale d-sale, este un 
tablou interesant, istoric, politie şi cultural, 
ai minorității care trăește în mijlocul nostru. 
Pentru chipul obiectiv cu care d. Sân-Gior- 
giu a reuşit să privească aceste probleme, 
lauda noastră va trebui să fie deplină Fără 
a se sfii, d-sa a pus de câteva ori punctul 
pe i, în probleme dintre cele ma; actuale şi 
nu putem decât să remarcăm justele puneri 
la punct ale unei politici pasive, în articolul 
„Minoritatea germană în România“, pe care 
îl subliniem îndeosebi. Prezentându-ne apoi 
evoluția. literaturii săsești, d. Sân-Giorgiu, a- 
junge să scrie pagini lămuritoare asupra lui 
Meschendărfer, Ziltich și Wittstoch, cei mai 
reprezentativi scriitori în limba germană din 
Ardeal. Din paginile acestui studiu, ne pu- 
tem da seama că d. ion Sân-Giorgiu este un 
bun cunoscător al problemelor, ba chiar unul 
dintre foarte puţinii pe cari îi cunoaştem. 

Incontestabi]l că aceste „Aspecte literare“, 
au un merit frumos, chiar dacă pe alocuri 
sunt mai puţin critice sau mai fugare. Cănţi 
în genul acesta, au apărut prea puţine la noi. 
Pe deoparte lipsesc cunoscătorii, iar pe deal- 
ta, puţinii cari există, se lovesc de indife- 
rența comercială a editorilor. Am mai spus 
acest lucru, însă nimeni nu sa sesizat. Astăzi 
când apar zeci de traduceri de-o atât de du- 
pioasă calitate şi tot atâtea romane proaste, 
prezenţa pe piaţă a unei cărţi de informaţie 
despre o cultură străină, ne-aduce aminte de 
basmul Cenușăresii, 

Iată un motiv în plus, pentru care ne-am 
oprit asupra bunei cărţi a iomnului Ion Sân- 
Giorgiu, chiar dacă a apărut cu doi ani în 
urmă. Sau mai ales deaceea. 








27 Aprilie 1940 ——— 


Originalitate şi spirit american 


Există un spirit de bravadă, de fan- 
dare agresivă în faţa tuturor concep- 
telor şi realităţilor metodic catalogate 
și logic şi conformist prezentate. Im- 
potriva academismului, a comodităţii 
clare și didactice, a șablonului care de 
multe ori este necesar dar de atâtea ori 
sterilizant şi hidos — tinerețea în spe- 
cial, a luat poziţie categorică, a ridicat 
steagul răsvrătirii învitoare, al creației 
proaspete şi anarhizate de seva mu- 
stoasă a unei noi originalități. Totdea- 
una a fost așa! Vechiul spirit crede că 
el deține sâmburul lumii şi misterul 
marilor plăsmuiri — noul spirit o tă- 
gădueşte cu înverșunare şi-şi zăngăne 
frentic propriul crez al altor tendinţe 
şi formule, al unui ideal care nu ne 
poate ferici din pricina opoziţiei senile 
și... burgheze a înțepenitului spirit de- 
modat. Edivent — în fond toate sunt 
atât de relative și în esenţă totul se re- 
duce la ceeace realizezi, la splendida 
închegare care să vorbească mistuitor 
în toate. epocile și tuturor oamenilor!... 

Nu e mâi puţin adevărat totuși — 
că noile achiziţii artistice și ştiinţifice 
se desăvârșesc cu încetineală, cu opa- 
citate adesea oribilă, cu inevitabile 
ciocniri și rezistențe din partea celor 
care înfăţişează oficialitatea, tradiţia, 
şi vechiul ritm. 

Sunt desigur şi excepţii — care nu 
fac decât să confirme regula; reprezen- 
tanţi de veche şcoală și oficiali oare- 
cum — capabili de vastă înțelegere, 
sensibili la cele mai moderne eferves- 
cenţe. Cum sunt şi în tabăra adversă — 
atâtea simple dibuiri, atâţia farsori care 
momentan ocupă sgomoțos piața publi” 
că şi culturală ca să dispară apoi com- 
plet, atâtea schițate încercări doar, de 
originalitate stridentă și vulgară care, 
nu aduc nicio contribuţie reală, niciun 
aport pozitiv. In toate deci — spiritul 
critic trebue să opereze o sănătoasă și 
fină discriminare, să ne inoculeze cu o 
doză putemică de bun simţ, de gust 
eficace şi călăuzire prudentă, 

Din aceste confruntări, din vrăjmă- 
şia acerbă a acestor două spirite — ies 
totuși atâtea lumini și istoria umană 
înregistrează de atâtea ori, diagramă 
unor noi înavuțiri și a unui fir în per- 
manentă evoluţie. 

Trebue sublinait însă că tot acest pro- 
ces se consumă cu predilecție în dome” 
niul artei. Adică — spiritul acela de 
frondă, de svăpăiată negare şi incendi- 
ară desfășurare a unor cât mai origi- 
nale credințe și mai noi aspirații, se 
găsește în special la artişti. Poeţii, pic- 
torii, sculptorii, muzicanții, oamenii de 





SPaşii ne-ar fi înțeles drumul 


De eram şi peste anii noștri ca primăverile stăpâni, 

Paşii ne-ar fi înţeles drumul spre soare, 

Drum pe care sărutul morţii n'a sădit floare, 

Iar din gândurile nedeslegate ne-am fi adăpat ca din fântâni 


Am fi cules pe rând toţi iezerii de lumină 
Şi cu slove 'n vers i-am fi înșirat smoc lângă smoc, 


Ca basmul tinereţii noastre fără noroc, 


Şoptiţi cu glas de rugăciune și de vină. 


Sub troiţa cerului care ne-a fost atât de aproape, 
Ne-avântăm sufletul-navă peste mări de ape, 
Jar ochii îi scăldăm cu vulturii în stele, 

Ca shorurile ce-i purtară pe lângă tainele grele. 





rea umană, împotriva căra eleaţii 
purtaseră o luptă deschisă. Christ nu a 
căutat să „convingă“ minţile. O  ase- 
menea convingere ar fi fost în afară de 
ceiace numim realitate permanentă, 
absolut. Cineva poate să citească o 
viață întreagă sute de volume despre 
creștinism — el poate mai mult: să 
scrie teoretic oricât și în felurite oca- 
ziuni despre valoarea principiilor de 
bine, echitate sau justiţie — însă nu în 
acest fel va fi creştin. Realitatea nu se 
demonstrează, realitatea nu se dovedeș- 
te, despre realitate nu trebue să ne con- 
vingem — realitatea este. O anumită 
experienţă, o pildă cutremurătoare, 
conferă existenţa și realitatea — pe 
care niciodată nimeni nu o va afla în- 
chisă sau promisă în concepte logice. 
Invăţătura lui Christ, a devenit, din- 
tr'un început, populară, pentrucă s'a a- 
dresat inimilor, şi sa răspândit sub 
semnul dragostei. Insă mai este ceva. 
Christ a ştiut că nimic nu trăieşte aie- 
vea în planurile abstracte ale teoriilor 
despre viaţă ori depre moarte, despre 
bine ori despre rău. Realitatea o con- 
feră marile drame ale sufletului, nu în- 
chipuitele drame ale spiritului. Reală 
este ca atare suferinţa, tristețea, — pro- 
vocătoare de realitate și de adevăr este 
desnădejdea — însă asemenea expe- 
rienţe fundamentale nu sunt de esenţa 


SILVIU LAZĂR 


raţiunii — nu sunt ale spiritului. Sunt 
ale inimii, Deaceia sunt reale, Dintre 
toate „,fericirile“ aceia care m'a impre- 
sionat mai adânc a fost: „fericiţi cei 
ce plâng“... Un întreg și recrudescent 
curent filosofic — este întemeiat pe a- 
ceastă cea mai gravă, cea mai reală și 
cea mai propriu creştină dintre „feri- 
ciri““. El se regăseşte, palid teoretizat, 
însă concludent, în serisul unui Kier- 
kegaard, Amiel, Scheler, Iankslevitch 
ș. a. 

Criza catolicismului vine insă de-a 
colo că, sacrificând realitatea creștinis- 
mului — l-a îndrumat către acele atri- 
bute care pe vremuri făcuseră imposi- 
bilă şi dificilă propunerea doctrinei lui 
Pithagora și Platon: spiritul pur, ra- 
țiunea. Am revăzut de curând lucrarea 
recentă a abatelui de Sertillanges, o lu- 
crare curat catolică, deşi despre creș- 
tinism, cu un titlu curat catolic: „Spi- 
ritualitate“. Aceiaşi greșită iraționali- 
zare a realităţii creștinismului, aceiași 
cunoscută și aristocrată interpretare a 
învăţăturii Domnuiui — şi, la sfârşit, 
acelaş sentiment precar, de neîncredere. 
Îţi dai seama de ceiace poate să însem- 
neze o insatisfacţiune intelectuală prin 
raport la suferința creştină. Nimic 
grav, nimic adânc. De Sertillanges co- 
mentează senin, cu frumoase alocuțiun; 
personale. Dar ce legătură există între 


* 


de prof. T. PĂUNESCU-ULMU 


teatru, sunt cei care prin excelență lan- 
sează cele mai vibrante manifeste şi 
bizar formule, executând şi cele mai 
abundente, masive dar puţin... sânge- 
roase revoluții... 

Dar alături de o astfel de tempera- 
tură și condiție psihică şi istorică pri- 
elnică de atâtea ori actului creaţiei şi 
artiștilor autentici care simt imperati- 
vul absolut al diversificării şi al adău” 
girilor personale — se poate descoperi 
încă la unii indivizi — departe de cer- 
cul de boemă sau amară solitudine al 
veritabilior artişti — o  predispoziţie 
sau o cultivată silință de a-şi desvolta 
germenii paradoxului, de a privi totul 
printr'un ochian care să  deformeze 
după bunul plac, — o predispoziție de 
ușoară luare în răspăr de situare pe 
un plan de „copii teribili“, de scânteie- 
toare și spirituală consideraţie a lumii 
și vieţii. 

Sunt sau acei „copii teribili“ care re- 
zolvă totul rapid, cu dezinvoltură și cu 
vervă spumoasă, fără să se împiedece 
de acele anoste noțiuni ale postulatelor 
adevărului, adâncirii sau marilor rea- 
lităţi sufleteşti care sigure te cutremu- 
ră. — Sau acele isbucniri de o simpli- 
tate primară, de o tinereţe neșlefuită 
de aicio filieră și de nicio resemnare, 
care intră ingenuu în spectacolul vieţii, 
se comportă în deslănţuiri numai de 
spontaneitate sau de reflexe instineti- 
ve și oferă soluţii burleşti sau de ului- 
toare candoare, ca în atâtea bufe filme 
sau scene reale americane. 

In existența de toate zilele, în cine- 
matograf, în saloane mondene, în pu- 
blicistica distractivă și exibiţionist-ilu” 
strată, in baruri şi 'n anumite medii de 
ieftine preocupări — americanismul a- 
cesta juvenil și de serie ca şi „copiii te- 
ribili” au o... vogă extraordinară şi de 
multe ori dau tonul în multe direcții 
și influențează câte odată, chiar dome- 
nii hărăzite unei activități mai erme- 
tice, în orice caz profund serioase. 

Astfel — chiar în domeniul mult mai 
arid și mai grav, al disciplinelor mora” 
le, al cercetărilor riguroase istorice și 
interpretărilor estetic-filosofice. E în- 
trebarea; oare nu se resimte acut ne- 
voia unei reîmprospătări, infuzării u- 
nui ritm mai sprinten şi a unor judecăţi 
mai vii și noi — tocmai în severitatea 
uneori excesivă și abuzivă până la mu- 
cegăire a acestor discipline? 

Fapt este că — până la un răspuns 
difinitiv — din America ne vin de 
câţiva ani, prin intermediul traduceri- 
lor franțuzești, efectuate de editura 
„Payot“ din Paris, o serie de studii 
construite pe un plan cu totul îndrăz- 
neț, într'o formă plină de svelteţe şi ti- 
nerețe și cu puncte de vedere unele 
surprinzătoare, altele de-a dreptul mer- 
gând spre ținta dorită; epatarea — sau 
muirea printr'o simplificare de neîn- 
chipuit! 

Este vorba de Hendrik van Loon — 
probabil de îndepărtată origină olande- 
ză — care și-a plimbat o curiozitate pă- 
timașă în atâtea ramuri de activitate, 
care a călătorit intens și a studiat se 
pare şi mai intens, dar într'un fel al 
lui aparte,— şi care a dat în America, în 
englezește, compacte tomuri de o varie- 
tate egalată doar de ritmul şi expresia 
cu totul inuzitate până acum în aseme” 
nea cercetări. In franțuzește au apărut 
până în preznt la „Payot“ — următoa- 
rele: 


daf a m a a Pa a Pa n ae n eat 


(Urmare în pagina 12) 





toate acestea şi elocinţa simplă, caldă, 
dela suflet la suflet, a Mântuitorului ? 
Ce legătură există între „convingerea'“ 
susținută corect de cutare doctrinar ca- 
tolic şi marele exemplu al Aceluia care 
se ruga, în plenitutidinea suferinței fi- 
zice, pentru isbăvirea celor ce îl tortu- 
rau ? In această rugăminte, în puterea 
unui exemplu mereu actual, regăsim 
întreaga realitate a creștinismului și în- 
țalegem de ce reușim să ne simțim 
creştin şi să fim creştini — Goar atunci 
când nu invocăm sprijinul şi prestigiul 
rațiunii, în forul experienţei lăuntrice. 

„Primeşte Doamne şi acest pahar“... 
Rugămintea rostită de Mântuitor în 
acel moment suprem, mi se pare că a- 
cordă întreaga semnificație a  creşti- 
nismului. Incât, ceiace a urmat, adică 
învierea, nu mai era „necesar“ pentru 
promovarea dreptei credinţe. 

Invierea este o replică usturătoare 
pentru logicienii fără credință, pentru 
acei care au vrut să „vadă“, tocmai 
pentrucă se bizuiau pe ochii minţii, nu 
pe vocea sufletului. A 

Pentru creștini „învierea“ era de aş- 
teptat. Ea trebuiu să se întâmple și s'a 
întâmplat, deși pilda creștină şi învă- 
țătura Domnului devenise realitate ab- 
solută, din momentul în care Mântui- 
torul s'a rugat pentru noi toți, de ier- 
lare,,, E 








1940 








27 Aprilie 


-— Hoplaaa! Hoplaaa! 

E numărul lui Tantini elefantul. 

Clowrnii au isprăvit tumbele, reușind 
să deschidă gurile copiilor până la u- 
rechi — cortul petecit al circului se 
clatină de atâta voioşie — și acum se 
retrag imitând galopul cailor, punân- 
du-și piedici, pocnindu-şi răsunătoare 
palme pe fardul gios al obrajilor. 

Unul! își pierde pantalonii pestriţi şi 
largi, altul se împiedică în ghetele-i u- 
riaşe. Celui din urmă îi sboară de pe 
cap peruca roşie şi cipiliciul. 

Publicul îi vede atunci fruntea în- 
creţită ca un oblor: şi o chelie prea trist 
galbenă pentru făina țipătoare a obra- 
zului. 

Ei se repede înapoi speriat spre pe- 
rucă, fiindcă asta nu face parte din 
program, dar piciorul unui grăjădar lo- 
veşte în ca ca într'o minge și părul de 
flăcări, descrie un arc prin aer şi cade 
în mijlocul arenei 

— Boule!... mârâie clownul, păs- 
trându-şi totuși zâmbetul și țopăind 
într'un picior ca la șotron îşi culege pe- 
vuca şi cipiliciul din talaşele arenei şi 
dispare glonț, după mica perdea de 
pluș vechi de subt orchestră, unde aș- 
teaptă gâfâind câteva aplauze. Dar nu 
aplaudă nimeni. E numărul lui Tantini 
elefantul 

O doamnă fumează plictisită în lojă. 
Alături îi moţăie bărbatul. De altfel pe 
fețele puţinilor spectatori dela rezer- 
vat — scaunele din primul rând cu 
haine roase de pluș pe ele — citeşti a- 
cciaşi întrebare: mai e mult? De ce nu 
se termină odată? 

Dar sus, şeful de orchestră cu tunică 
roşie de mareșal a ridicat bagheta. 

O clipă numai. Apoi a lăsat-o să cadă. 

Tobele și clarinetele au atacat un 
marș, perdeaua s'a tras repede laoparte 
şi în arenă a intrat legănându-se, som- 
noros, împins cu furca dela spate, Tan- 
lini elefantul, 

A sărit speriată cucoana îmblănită 
din lojă. Sa trezit și bărbatul somno- 
ros cu mustăţi de cazac. 

Doamnele din primele locuri au tre- 
cut în grabă cu două-trei scaune îna- 
poi. 

In zadar însă, căci muntelui de pie- 
le încreţită îi e somn la ora asta ca 
pensionarilor, şi nu dă nimănui vreo 
atenţie. . 

Un copil! arată cu degetul: — Ce a: 
târnă de coada marelui Tantini? 

Pare un ghemotoc de stambă colu- 
rată. Ba nu. In talaşe a sărit sprinten 
un omuleţ. Omulceţul de adineaori cu 
peruca şi cipiliciul. Bimbo piticul. Bim. 
bo clownul. Bimbo care își spune. 
— să văd astă seară Tantini, cine e maj 
tare? Tu sau Bimbo? Să văd care um- 
flă mai multe aplauze şi îşi freacă de 
zor mâinile cu sacâz, apoi sare agăţân- 
du-se de coadă ca de o fringhic, ba- 
lansându-se, cățărându-se pe spinarea 
încrețită a namilei, 

Tot n'aplaudă nimeni. 

Gâfâind şi ştergându-și cu mâneca 
sudoarea, simte subt talpa ghetei mici 
şira spinării. A îmbătrânit și Tantini. 
Şira spinării îi iese în afară, stinghie. 
Trebuie să lucreze cu multă băgare de 
seamă, să calce încet și în acelaș timp 
să sroată şi limba la galerie. 

Fiecare pas îi reaminteşte un bâlci 
de provincie și cele câteva, săptămâni 
da spital. 

In primul rând de bănci îl urmărea 
cu atenție o femeie. Foarte rar se în- 
tâmplă să-i urmărească cineva cu aten- 
ție numărul. Clowneriile lui sunt doar 
o anexă monotonă la marele Tantini. 

Chiar în program e trecut doar atât: 





|ARELE TANTINI 


Simţindu-se privit, Bimbo îşi epuiză 
atunci tot repertoriul cu o grabă neo- 
bișnuită. 

Doamna din banca întâia semăna leit 
cu Vera Goiuba femeia cu barbă a cir- 
cului şi tot atât de voinică era. 

Caraghios lucru. Li plac mult teme- 
ile lui Bimbo, deși nu le trece decât cu 
o palmă de genunchi. 

Adamsky, directorul i-a propus chiar 
să-l însoare cu o pitică din trupa lui 
„Medrano“ să suporte el toate cheltu- 
ielile nunții şi să organizeze cu ocazia 
asta o detilare pe străzile orașului cu 
toate animalole şi toți artiștii. 

Poate așa sar îi lansat. 

Dar el a plâns o după amiază în- 
treagă în vagon şi în seara aia de su- 
pirare n'a iucat. 

Nu se poate. O, nu sc poate! Inima 
lui Bimbo nu dorește o femeiușcă de 
75 de centimetri, ci o cucoană grasă şi 
mare, să se uite la ea de jos în sus, cum 
se uită la Tantini, 

O femeie ca doamna din banca întâi 
şi-ar li dorit el. Doamna care avea o 
iaţă de lună plină, pielea ca miezul 
jimblei şi care nu mai contenea cu râ- 
sctui, clătinându-și aluatul gușii, la 
toate giumbușlucurile lui, 


SRAGe%, 


ăi cati 


* Cei din spatele ei mârâiau printre 
dinți  strâmbându-și  gâturile: — ce 
matahală! 

Sau de ce nu i-o dă Adamsky pe Ve- 
ra Goluba? Uite așa pe Vera Golu- 
bova ! 

Niciodată Bimbo nu fusese așa de 
ușor ca atunci. Incerca figuri și tumbe 
noi ca un fulg pe spinarea lui Tantini. 
Era fericit şi pe furiș se uita în rândul 
întâi. 

Ai văzut ce pot? Ai văzut cinee 
Bimbo ? 

Chiar Adamsky, directorul circului, 
se minuna. De când l-a angajat pe 
Bimbo, mezinul unei trupe.de pitici 
— de atune. sunt vreo treizeci de ani, 
circul lucra în trei arene, afacerile 
mergeau strună, leii de Abisinia nu 
muriseră încă de oftică şi toame — nu 
l-a văzut la lucru atât de bine. 

— Bravo Bimbo! Bravo! O să tem- 
cerc întrun număr nou, l-a auzit mor- 
măind printre gingii Miss Irene trape- 
zista, pe directorul îmbătrânit în frac 
şi cu biciuşcă. 

— Merge Miss Irene? Un număr nou 
în program: Bimbo şi poneyii brazili- 
eni. Hm! brazilieni!... Parcă mai bine 
sună: Bimbo piticul şi cei 7? poney tibe- 
tani. Este? Mein Gott, ce lovitură! 

Nu bănuia deloc Bimbo că acolo du- 
pă perdeaua de pluș vechi se împline- 
şte un vis al lui. 

N'a avut parte de el însă, căci Tan- 
tini destăcu în acel moment arcul de 
triumf al picioarelor și imitând fără 
pic de pudoare sgomotul unui sifon, 
udă arena. 

Surprins de tumbă piciorul lui Bim- 
bo, întâlni subt el, pierzându-și echi- 
librul, colțuroasa şiră a spinării. 

O clipă degetele piticului căutară un 
șanț al pielei în care să se înfigă, o- 
chii ii cuprinseră cascada becurilor, a 
frânghiilor şi a travezelor, a plafonu- 
lui, şi mototolul colorat se prăvăli subt 
burta  elefantului, în udătură, înviin- 
du-i subt pleoape toate femeile pe cari 
le iubise în viaţa lui de pitic. 

I-a pocnit! braţul în două locuri, che- 
lia i s'a spart în creștet ca un ghioc şi 
pe deasupra până să-l culeagă grăjdarii 
din talașe, Tantini l-a udat până la 
piele. 

Trei săptămâni a stat cu capul cât o 
baniță de tifon din care nu se zăreau 
decât nările şi gura, 

Când a venit din nou la circ, direc- 
torul, trupa şi animalele nu l-au mai 
recunoscut. 

— Ce curios, —a spus directorul. 
Uitaţi-vă la el. Sau faci pe nebunu' mă 
Bimbo? O jumătate a feţii îi-râde și 
cealaltă stă să plângă. 

Intr'adevăr, Bimbo rămăsese cu par- 
tea stângă a feţii foarte zâmbitoare și 
cu partea cealaltă foarte plângăreaţă. 
Ca un sandwich făcut din două cornuri 
diferite. i 

— O să mă gândesc la un număr 
nou... Ce mască interesantă — şi-a îre- 
cat vesel mâinile, directorul. 

Dar nu s'a mai gândit şi Bimbo a ră- 
mas tot anexa marelui Tantini, pe care 
de atunci nu mai poate să-l sufere. 

De câteva ori l-a prins împungân- 
du-l cu furca. Și numai el ştie cu câtă 
înverşunarge şi ură, trântește piciorul 
în cutele de armonică ale elefantului. 

Insă Tantini e prea uriaș ca să-l doa- 
”ă gheata celui mai mic om din lume 
şi prea prost ca să înțeleagă. 

El deabia își târăşte picioarele de 
parcă ar avea în fiecare şoșoni de casă, 
ţine ochii rotunzi și galbeni pe jumă- 
tate închiși, iar când îşi aduce aminte. 
ridică trompa după zahăr şi covrigi şi 
bălăngăne frunzele de dovleac ale ure- 
chilor... 

Şi acum a întâlnit piciorul lui Bimbo 
șira spinării, dar a ocolit-o. S'a rosto- 
golit în aer încă odată şi atent sa re- 
pezit spre capul lui Tantini. 

A luat între degete un purice imagi- 
nar, a arătat cu mâna spre public și 
l-a strivit între unghii. 

— Buuuuum! — i-a acompaniat de 
sus gestul, o tobă. 

Au râs câteva servitoare şi a aplau- 
dat un soldat. 

Lăsându-se din nou pe coadă, Bimbo 
mai sări de câteva ori prin arenă și fu- 
gi pe scurtele-i picioare printre scaune 
la galerie, strâmbându-se la unguroai- 
cele cu fuste crețe, ciupindu-le de bra- 
ţe sau trăgând cu un pistol ascuns în 
şalvarii pipiţi 

Și în chiuiturile femeilor  speriate, 
în râsetele deslănţuite ale vistavoilor 
piticul se rostogoli ca un mosor dispă- 
rând după perdeaua de pluş. 

Dintre clowni o mână se întinse şi-i 
trase cipilicul pe nas. 

— Tumneata, luat figura cu pădu- 
che la mine! Tumneata, spune la don 
director! Asta este o porcorie! 

E Uribari, noul iluzionist comic. 

In arenă, marele Tantini încearcă să 
danseze cu picioarele-i bătrâne de pod 
„Dunărea albastră“, 


UNIVERSUL LITERAR 


Cortul circului 


plauze. 


e un ropot de a- 


* 


In fiecare seară pe cerul maidanului 
din fața spitalului de copii, cineva 
prinde cu piuneze hârtie albastră. 

La douăsprezece reprezentația se 
termină. 

Becurile dela intrare se sting și bă- 
trânul director Adamsky urcă scăriţa 
vagonului cu o legătură la subțioară. 
Inchide cu grijă uşa după el, trage ja- 
luzelele ferestrelor mici şi deschida o 
lădiţă. Răstoarnă cassa acolo şi deza- 
măgit, clatină din cap. Nu mai merge 
circul. 

Se așează pe un pat îngust, își scoate 
iracul — ar fi trebuit de mult să-și 
facă altul — şi rămâne așa cu palmeie 
pe genunchi admirând peretele tapetat 
cu fotografiile şi afişele unei femei 
blonde, Miss Adamsky, în lumina re- 
flectoarelor, pe trapez. 

— Era cea mai mare trapezistă! — 
povesteşte directorul. li oferise con- 
tracte și circul Barnum din America. 
Lucra fără plasă! Şi când a căzut, ce 
salt mortal! Mein Goit, mein Gott! Azi 
nu mai întâlneşti aşa ceva! Astea-s pa- 
rodii! Miss Irene care i-a luat locul? 
Moft ! Nici nu se compară. 

In realitate Miss Adamsky murise 
intoxicată la Seghedin cu nişte salam. 
Directorul însă nu putea să conceapă 
așa ceva. 

Cineva îi bate în geam. 

— Vin imediaţ — spune directorul 
şi închizând ușa vagonului, traversează 
așa zisa grădină a Circului „Royal“. 

Grisley ursul, mormăie nervos, își 
freacă botul de gratii şi se ridică în 
două labe. 

— Ce e bețivule? — îi vorbește di- 
rectorul. Lasă, lasă, că ai băut şi ai 
mâncat destul în reprezentaţie. 

Intr'adevăr, Grisley e cel mai favo- 
rizat dintre animale și chiar din întrea- 
ga trupă. După ce umblă'pe bicicletă 
prin arenă, după ce dansează o tiro- 
leză, dresorul se adresează publicului. 

— Şi acum doamnelor și domnilor, 
lui Grisley, care e un mare mâncăcios, 
i s'a tăcut foame. Cine îi oferă o gus- 
tare? 

— Eu! Eu! — se aud voci din publice 
şi  Grisley dovedește  binevoitorilor 
cari îi aruncă sandwichuri, crenwurşti 
şi covrigi în pâlnia botului, că are o 
prăpastie în stomac: 

Nu se întâmplă la fel și cu celelalte 
animale. 

Cei doi lupi tânjesc în cuşcă după o 
halcă de carne. 


Singurul Jeu care a mai rămas, nu 
va mai trăi mult. Adamsky îl cunoaște 
după cum s'a încolăcit în cușcă și după 
cum i se umflă și i se desumflă pache- 
tul de coaste. 

— Hei, Ben Ali! Mă, n'auzi? 

Leul deschide un ochi din paie. 

Prin lacrima care îi împânzește pui- 
virea, Adamsky îl vede pe Ben Ali ca 
printr'o lentilă, sărind cu corpul întins, 
depe scăunelele verzi, prin cercuri de 
foc, urmat de ceilalți lei sau arătân- 
du-şi colții și încercând biciul cu laba. 

Alături sunt câteva cuști goale. De 
ce le-o mai fi târînd prin turnee ? 

Urşii albi au rămas numai trei. Unul 
se scarpină de gratii, clătinând cuşca, O 
să trebuiască să-i despartă. 

Intr'o ladă de lemn umplută cu apă, 
Tantzi . foca de catifea, scoate un cap 
mustăcios cu ochi întrebători și ju- 
căuși. 

Un pui de aligator nici nu se sinchi- 
sește că îl vizitează directorul. 














Sarpele lui Vera Goluba doarme în- 
colăcit într'o vitrină de sticlă. 

În colțul viţrinei, un iepure alb de 
casă, sgribulit, tremurând cu ochii în- 
roşiţi de frică, aşteaptă să deschidă 
Grişa abatorul fălcilor. Vera Goluba 
nu mai apare cu el în arenă dela bâl- 
ciul din Roşiorii de Vede, unde la o re- 
prezentație o strâns-o de gât atât de 
tare, că femeia cu barbă a leșinat în 
arenă. 

Ar trebui să-l vândă că mănâncă 
prea mult Trei iepuri de casă pe zi. 
Dar cui? 

Marele Tantini, cum îl zărește pe di- 
rector, întinde trompa şi în buzunarul 
lui  Adamsky se găsesc totdeauna 
două-trei bucăți de zahăr pentru el şi 
pentru cai. 

— Marea menajerie a circului Ro- 
yal! Mein Gott! Mein Gott! — intră el 
în vagonul lui Achille, omul de fier, 
vagon transformat din motive economi- 
ce în bucătărie. 

In jurul mesei sunt cei trei Raspiris, 
excentrici  acrobaţi şi  totdeodată, în 
lipsă de personal, îngrijitorii animale- 
lor, Uribari, iluzionist comic italian, 
angajat la Turnu Severin, Mehalem, 
regele fachirilor, prezentat publicului 
cu limba ţintuită într'o scândură, în- 
ti'a 127-azide post negru, Miss Irene, 
trapezistă și călăreață, pe vremuri ve- 
dată la French Cazino New-York, Ber- 
cuini  dresor și tot deodată dirijorul 
muzicei şi câţiva clowni cari sunt și 
plasatori și jongleuri, şi grăjdari şi ori- 
ce și înfine Bimbo așezat pe un maldăr 
de perne cu gambeta pe cap, uitându-se 
la Vera Goluba ca la o icoană de sfânt 
bărbos. 


— Cucoanele astea să-mi dea o mâ- 
nă de ajutor, Miss Irene, Vera, se plân- 
ge bietul Achille, cu un şorț legat după 
grumazul de taur ridicând după ochiu- 
rile unei sobițe o cratiţă, tot atât de u- 
riașă ca şi mâinile cari o apucă de u- 
rechi. 

— Pardon! — îi răspunde înțepată 
trapezista, în fiecare seară, îmi stric 
mâinile! ai 

— Ia te rog! — se încruntă Vera Go- 
luba, admirându-și inelele depe degete. 

— Mi-e foame! mi-e foame! — bate 
cu farfuria de tablă în masă Mehalem 
fachirul. e aa 

Și Achille, omul de fier, după ce a 
curățat toată dimineaţa cartofi, după 
ce a alergat şi pe la administraţia fi- 
nanciară să stampileze niște bilete, 
după ce la reprezentaţie întins pe o 
placă de cuie o suportat pe coşul piep- 
tului, zece persoane, împarte acum 
iachnia în farfurii. 

—Lasă, nu vă mai certaţi! Mein 
Gott, ce-i ţigănia asta! O să renunţ la 
trupa de chinezi Tientsin şi o să mân- 
căm iarăşi la restaurant -— a căutat 
să-i împace directorul. 

N'a protestat nici unul. Numai Bim- 
bo şi-a dat gambeta pe ceafă şi cu ju- 
mătatea feţii tristă înspre director a 
vorbit. 

— Zău! Trupa de chinezi e cel mai 
bun număr! Zău! 

— Da. Dar pe ei îi plăteşte cât pe 
noi toţi la un loc şi mănâncă la resta- 
urant, pe când noi ne îndopăm cu iah- 
nia lui Achille — a bătut cu pumnul 
în masă Mehalem fakirul, cu gura pli- 
nă, ca omul veșnic nesătul. 

Cu nasul în farfurie, Bimbo se gân- 
dea că-i place chinezoaica solidă care 
ţine pe umerii şi braţele ei piramida 
celor doisprezece chinezi din Tientsin. 
Și spera. Aşa cum sperase că o să se 
întâmple și cu Vera Goluba. 

* 


Bimbo, cel mai mic om din lume, e 
un cavaler. In treizeci de ani de circ, 
el n'a strâns un ban și i-a tocat pe toţi, 
pe flori, pe cutii ae bomboane, pe măr- 
țişoare și brățări. 

Multe femei croite pe calapodul lui 
Vera Goluba s'au perindat prin circul 
„Royal“. 'Trapeziste, bariste, dresoare. 
Şi pe toate le-a iubit, şi n'a fost una 
care să plece fără câteva brățări dela 
el. In schimb Bimbo, nu sa ales decât 
cu câte-o fotografie. 

Pe când Mehalem fachirul, sau Ber- 
cuini, sau cei trei Raspiris chihoteau 
cu ele prin vagoane şi le mai luau de 
multe ori și banii. 

Zi de zi, Bimbo a strâns în suflet 
veninul durerii şi între el și ceilalţi a 
încercat să arunce puntea unei lumi 
imaginare şi un surâs superior (care în 
“partea cea tristă a feţii s'a transformat 
într'un hohot de plâns). 

— Mă rog — îl întreabă Achille — 
azi pe cine ai mai cunoscut? Ce con- 
tesă? 

Se privește Bimbo în oglindă întin- 
zându-și vaselina pe obraji. Chelia e 
lucioasă. Pomeţii obrajilor ieşiţi în a- 
fară. Gura mare în stânga se ridică în 
sus, în dreapta se lasă ca o virgulă. O- 
chiul stâng mai rotund râde ca al lui 
Tantzy foca, iar dreptul mai închis e 
umed de lacrămi. Și în amândoi ard 
pe dinăuntru tăciuni. Nasul e cât bor- 
canul de vaselină de pe masă şi pe 
frunte cei patruzeci de ani au tras fie- 
care câte o linie. 

—Pă cine am mai cunoscut ? — răs- 
punde Bimbo. Ce contesă? Ei află mă 
nătăfleață de trei metri, că no fi ea 
contesă, dar nu «e nici servitoare ca 
urangutanii tăi. i 

M'am luat după ea azi de dimineaţă, 
—se reazimă în cot piticul. 

— Lasă bancurile, iar începi? — își 





o) 





descoperă Achille corpul de fier de 
subt foița de ţigară a cămăşii. 

Bimbo însă n'aude. 

— O stradă. Alta. Pe bulevard m'am 
apropiat. Curaj, Bimbo, curaj Bimbo, 
îmi spuneam! Bună ziua doamnă și 
mi-am scos gambeta. ka sa întors. 
Dumneata ? Ce plăcere! — şi mi-a în- 
tins mâna. Purta mănuși albe. Te cu- 
nosc dela circ. Te-am văzut cu elefan- 
tul. Eu vorbeam. Ea vorbea. La despăr- 
țire m'a invitat la ceai. Ora şase, la ea 
acasă, bineînţeles. Să bem un ceai cu 
biscuiţi. Vorba vine. Ieri la şase după 
amiază cred că îți aduci aminte că am 
plecat d'aici. Așa e domnule Achille ? 

Râde Achille, cutremurându-și muş- 
chii: ha! ha! ha! 

— Bă piciule pă mine să ştii că nu 
mă duci ! Oi fi eu prost cum spun toţi 
din trupă da câteodată sunt și dăşștept. 
Uite, azi sunt dăștept! Stai că te prind! 
Cum era, mă, îmbrăcaţă cucoana? 

— Cum era îmbrăcată! Auzi vorbă! 
Eu când ţi-oi spune ceva cazi jos cât 
ești de lung! Ştii nătăfleaţă ce m'a în- 
trebat ? Când poţi să-l aduci și pe dom- 
nu Achille pela mine să servească un 
ceai cu pesmeţi ? 

L'a convins, 

— Taaaaci! — se desumilă omul de 
fier, într'o grimasă de suferinţă și își 
revine lovindu-și  casmaua palmei de 
frunte : — ei cum mă, se uită damele la 
tine un pitic şi pe mine Achilie nu mă 
bagă în seamă ? Apoi — mieluşel — a- 
pucându-l de bărbie pe Bimbo. 





— Şi când mă duci mă la ea? 
— Să văd! — îşi astupă chelia cu 


gambeta, - piticul — deocamdată trec 
pela Vera Goluba. 

Rămas singur în vagon, Achille își 
admiră vaporul cu trei coșuri, inimile 
şi baletistele tatuate pe braţe şi gura 
lui ia diverse forme curioase. 

Işi întoarce buzele pe dos ca doi 
crenvuşii alăturaţi, o rotunjeşte ca o 
mică reclamă de anvelope, lasă buza 
de jos să atârne, scoate limba și caută 
să atingă cu ea nasul, mută gura cu to- 
tui spre o ureche sau şi-o reduce la o 
singură linie. 

Omul de fier îşi pune la contribuţie, 
materia cenușie. 

— Mă, stârpitura asta minte sau nu ? 
De zece ani de când sunt în circ şi lo- 
cuiesc cu el în același vagon se tot lau- 
dă. Da eu nu l-am văzut niciodată cu 
vreuna. 

Râde şi chinezoaica de el. Râde şi 
Vera Golubova. Atunci unde umblă 
toată dimineaţa piticul şi unde își pe- 
trece nopțile ? 

Și admirativ: — Ei al dracului cum 
le povestește! E deștept! Are frunţea 
lată ! 

Dând cu ochii de oglindă, Achille se 
examinează lung, întorcându-și buzele 
din nou pe dos ca doi crenvuști alătu- 
raţi şi măsurându-și fruntea între de- 
getul mare şi arătător: 

-- Parcă a mea nu-i lată! 

* 

— Bună seara ! 

Din uşă, Bimbo își îndreaptă jumă- 
tatea zâmbăreață a feții spre Vera 
Goluba, 

— Ce mi-ai adus piciule? — îşi în- 
cheie capotul înflorat femeia cu barbă. 

— Ce mi-ai adus piciule ? — se răs- 
ieşte subţire şi papagalul lovind cu cio- 
cul lui întors în sârma coliviei, 

E un papagal frumos şi obraznic. 
mânjit cu toate culorile. 

— Mamă trebuie să te culci! E târziu 
mămicule ! Nu fi prost crescut! — îi 
vorbeşte Vera Goluba apropiindu-şi o- 
brazul de colivie, dar el îi ciuguleşte fi- 
“ele de barbă cu ciocul, trage de ele şi 
sare nervos când pe-o ghiară, când pe 
alta. 

— Du-te dracului! Du-te dracului! 

— Dă-mi şalul ăla! — îi arată ea lui 
Bimbo şi înfășurând colivia, glasul pa- 
galului prost crescut se mai aude nu- 
mai o singură dată, ca un înfundat pro- 
test: — Ce mi-ai adus piciule ? 

Pe vremuri Vera Goluba mai avea şi 
o maimuţă. 

Tot copil al ei. 
preună 

Maimuţa avea năinuţe, lingerie cu 
menogramă şi chiar câteva perne. Toa- 
te cusute cu multă migăleală de Vera 
Goluba. 

Bine că nu mai e. 

I-au găsit într'o dimineaţă sgarda în 
cuşca leilor şi pe Ben Ali petrecându-şi 
limba peste bot. 

Era foarte curioasă maimuța. Se că- 
țăra oriunde şi trebuia să sfârşească 
așa. 

Bine că nu mai e, că tot nu putea 
s'o sufere Bimbo. 


Dormeau chiar îm- 





(Urmare în pag. 8-a) 











TABLOUL 1 


Un salon albastru, elegant, ca întrun 
castel medieval. Pe pereţii de marmoră 
sunt atârnate tablouri şi măști de bronz. 
Din orbitele lor radiază lumini fosfores- 
cente. Dintre măști ies în proeminență 
Eminescu, Delavrancea, Hâjdeu, Bee- 
thoven, Wagner, Iulia Hâjdeu, Veroni- 
ca Micle. La mijloc, o masă lungă al- 
bastră. De o parte şi de alta cărţi în- 
grijit aranjate. In faţa mapei de lucru, 
portretul unei femei. In stânga, lângă 
bibliotecă, o panoplie cu arme de vână- 
toare. In dreapta, un studio tapisat cu 
cărţi. Ușile sunt placate cu oglinzi. Ma- 
illa, studentă, de statură mică, îmbră- 
cată într'o rochiță de voile verde, stă 
culcată pe divan și citește o carte, A- 
murgul pătrunde printre ferestrele 
mari. E o linişte plină de taină. Neaş- 
teptat se aude de afară un pocnet de 
puşcă. Marilla tresare. Se scoală. Pe ușe 
intră Damian Storin cu puşca în mână. 
Bătrân. Pensionar. Fost profesor uni- 
versitar și actual critic literar. E un tip 
ciudat. Slab. Se confundă cu măştile de 
pe pereţi. Vorbește afectat. Pare a nu fi 
în. toate minţile. 


SCENA 1 
— Bătrânul — Marilla — 


BATRANUL: (Când o vede pe Ma- 
rilla îşi ia un aer de vinovat): Urită 
faptă. 

MARILLA: Ce sa 
chiule ? 

BATRANUL: Glontele a greșit dru- 
mul. 

MARILLA: Unde? 

BATRANUL: In aripa porumbiţei. 

MARILLA: Porumbiţa mea ? 

BATRANUL (Cu ochii bizari): 
vrut să trag într'un herete. 

MARILLA: A murit porumbiţa? 

BATRANUL: Nu. 

MARILLA: Unde e? 

BATRANUL: A putut să sboare până 
la porumbărie. 

MARILLA : Mă duc s'o văd. (lese în 


întâmplat, un- 


Am 


fugă pe ușa pe care a intrat bătrânul). 


SCENA II 
— Bătrânul singur — 


BATRANUL (Pune puşca în pano- 
plie încet, cu multă băgare de seamă. 
Apoi se așează la masa de lucru între 
cărţi. Priveşte în sus cu ochii mari. Vor- 
beşte singur, ciudat). Prea sus se avân- 
tase. Prea mult întrecuse astăzi pe cei- 
lalți porumbei. Era din cale afară de 
frumoasă acolo sus, aproape de cer. 
N'am mai putut să rabd. A trebuit s'o 
dau jos, cu-o singură apăsare pe tră- 
gaciu. Pac! Şi gata. Sborul bulgărelui 
de zăpadă s'a frânt brusc până la gura 
porumbăriei. Ha, ha! (Se uită la Emine- 
scu). Nu-i așa Mihai? Tu ce zici? (Pune 
mâna pe toc). Şi când te gândești că de 
la Socrate şi Platon şi până astăzi ni- 
meni n'a putut să lucreze cu spiritele 
geniilor lumii ca mine și nimeni n'a 
reuşit să le doboare. (Priveşte fix măș- 
tile din față. Face un semn tot lui Emi- 
nescu). Astăzi e rândul tău, Mihai. Stai 
de prea multă vreme acolo sus, în O- 
limp. Trebue să te dobor odată ! 


SCENA III 
— Bătrânul — Valetul — 


VALETUL (Bate la uşă). 
BATRANUL: Cine-i? 
VALETUL: Eu, domnule. 
BATRANUL: întră. 
VALETUL (supărat). lar a 

domnul I.azăr. 

BATRANUL: Ce mai vrea? 

VALETUL: Să vorbească cu Dum- 
neavoastră, 

BATRANUL: I-ai spus că nu sunt a- 
casă? 

VALETUL: Spus. 

BATRANUL: Şi...? 

VALETUL: Cât sunt eu de mare, e- 
ra să ajung vălătug pe scări, să mă 
aleg cu capul spart. A răcnit odată la 
mine de mi-a îngheţat inima. Zicea că 
nu înghite el hapuri d'astea. Să vă scot 
din vizuină, că altfel o păţesc... Şi era 
gata... Vălătug pe scări, 

BATRANUL: (Mormăind). Bine, bine. 
(Scoate din buzunar portfeuille-ul. Se 
scoală și se apropie de valet. Ii întinde 
o hârtie. Mâna îi tremură ca zguduită 
de un curent electric. Se vede cât de 
colo că-l stăpânește, până'n adânc, sgâr- 
cenia). Na, mai dă-i o mie, Uf! Mare 
păcat mai ispășesc, şi eu cu porcul ăsta 
de frate-meu. Un beţiv, un cartofor. 
L-au ruinat femeile. (Către valet, filo- 
zifoc). Mă, Iosif, ascultă tu la mine. Fe- 
meia în viața unui om şi mai cu.seamă 
a unui artist, cum era el, artist mare, 
nu-i altceva decât un element dizol- 
vant... Acum dă-i mia repede şi să nu-l 
mai văd pe aci. 

VALETUL: Am înţeles. (Ese). 


venit 


SCENA IV 
— Bătrânul singur — 


BATRANUL: (Se așează din nou la 
masă). Nici azi nu pot lucra. (Se uită 
lung cu oarecare ură la masca lui Emi- 
nescu). Și astăzi ai scăpat. Dar lasă, 
n'ai grije. Iți vine ţie rândul, ca și po- 
rumbiţei. (Se uită pe fereastră, apoi îşi 
îndreaptă privirile spre fotografia Lau- 
rei. 'Tresare, Priveşte calendarul de 
pe birou. Iși duce mâna la frunte) iii, 
13 Septembrie. Și eram. să uit. (Se scoa- 








MI-AM VÂNDUT MOARTEA 


UNIVERSUL LITERAR 








— Inchipuire dramatică în şapte tablouri — 


lă repede. Sună cuprins de o fericire 


lăuntrică). 
SCENA V 
Bătrânul — Valetul — 


VALETUL: (Intră. Vrea să spună 
ceva). 

BATRANUL: (li ia vorba din gură). 
Ascultă Iosif, şi tu ai uitat? Azi e 15 
Septembrie, Iosif! 

VALETUL: (Se uită nedumerit la 
stăpânul său). 

BATRANUL: Ce te uiţi așa la mine 
ca un năuc? 13 Septembrie, Iosif, n'a- 
uzi tu? De azi înainte vei avea o stă- 
până. O regină, iosif. O crăiasă din po- 
vești, măi băiatule. 

VALETUL: (Tot nedumerit). Ce vrea 
să spună, Domnul? 

BATRANUL: Cum, ce vreau să spun? 
Nu este astăzi 13 Septembrie? Nu vine 
astăzi doamna dela Paris? Ajunge Io- 
sif, 60 de ani de pustnicie. Nu-i aşa? 
Tu ce zici? 

VALETUL : Tot nu înţeleg, Domnu- 
le. Să mă omori și nu pricep... 

BATRANUL: Cum, măi băiatule? Nu 
știi?... Mă însor, auzi tu? Mă însor. 
VALETUL: (Stupefiat). Aaaa!... 

BATRANUL: Ce-ai rămas aşa? Mă 
însor. De mâine, Iosif, se vor schimba 
toate aici. Grădina va avea o zână, la- 
cul o naiadă, lebedele o soră, porum- 






beii, castelul și domnii ăştia din perete 
o stăpână adevărată. Auzi tu? O stăpâ- 
nă frumoasă ca'n poveşti. 

VALETUL: (Nu tocmai entuziasmaț). 
Da, domnule, de mâine se vor schimba 
toate cum ziceţi D-voastră, dar cu d. 
Lazăr ce facem, că n'a vrut să plece?! 

BATRANUL: Nu i-ai dat banii? 

VALETUL: I-am dat, dar n'a plecat. 
Ţine morţiș să vorbească cu Dvs. A in- 
trat în sufragerie și așteaptă. 

BATRANUL: Este iarăşi beat? 

VALETUL: Turtă. 

BATRANUL: Bine. Să-l aduci aici 
pe urmă. Acum dă un telefon la Athe- 
n6e Palace. Intreabă dacă a sosit 
doamna. 

VALETUL: (Trece într'o cameră de 
alături. Lasă uşa deschisă şi formează 
un număr la aparatul de telefon-auto- 
mat. In timpul acesta bătrânul ia fo- 
tografia de pe masă, o priveşte lung, a- 
poi o sărută înfiorat. Glasul valetului 
se aude tare). Allo, allo Athenee Pa- 
lace ? Vă rog spuneţi-ne, a sosit doam- 
na Laura Tudor dela Paris?... A sosit de 
aseară? Mulţumesc. Acumnu-i acasă ? 
A plecat de o oră? Bine, bime. Mulţu- 
mesc, domnişoară. (Se întoarce în sa- 
lon). A sosit, domnule, dar nu-i acasă. 

BATRANUL: Trebue să vie aici. Să 
ne pregătim, Iosif. Repede, repede, Io- 
sif... Doamne, cât de emoţionat sunt. (Se 
uită la ceas). Adu-l repede pe domnul 
Lazăr. 

VALETUL: indată. (ese). 


SCENA VI 
— Bătrânul singur — 
BATRANUL: (Se uită pe fereastră, 


în parc). Ce seară minunată, pentru 
nuntă... Ce seară înaltă ca în visul meu 


de-acum trei mii de ani... 


SCENA III 
Bătrânul — Lazăr — 


LAZAR: (50 de ani. Pictor. Poartă 
lavalieră, plete şi cioc. E îmbrăcat în- 
tr'o haină de catifea. Beat. Are totuşi 
o figură simpatică). Bună seara, Dami- 
ane. Eşti de nerecunoscut. Te-ai boerit 
de tot. Nici nu-ţi mai cunoşti fraţii. Sla- 
vă Domnului, ai numai unul. (Sughite). 

BATRANUL:  (Stând în picioare, îl 
priveşte  încruntat). Ascultă domnule, 
n'ai să încetezi odată? 

LAZAR: (Se așează nepoftit). Cu ce 
să încetez? (Iarăș sughite). 

BATRANUL: Cu  beţiile şi cu des- 
frâurile în care te bălăcești, în loc să-ţi 
vezi de arta dumitale. 

LAZAR: Aria mea? Păi tocmai daia 
am venit. In ce privește morala, tu m'ai 


(Fragment din tabloul lI-iu ) 


dreptul. Inţelegi? (Păcându-i cu ochiul). 
Parcă noi nu știm, șetule, așa ceva, 
cumva, cu doamna dela Athene Palace, 
pe care ai trimis-o la Paris? 

BATRANUL: (Furios). Să nu îndrăz- 
neşti! Să nu mai spui un cuvânt despre 
această femeie ! Porcule ! 

LAZAR: Iarăşi? Ai noroc că-mi ești 
frate! Ascultă Damiene, dece mă iîn- 
sulţi tu întotdeauna? Uite, când te aud 
că îmi zici, aşa cum îmi zici, îmi vine 
să te sfâşii. (Calmându-se). In definitiv, 
poţi s'o iei și de nevastă. Nu sunt con- 
tra. Nu zic ba. Eu sunt pentru femei. 
Femeia, vinul şi lăutarii, înţelegi ma- 
tale, domnule fost profesor universitar? 
Femeia, vinul şi lăutarii sunt... sunt, 
care va să zică, adevăratul triunghiu 
al vieţii... Dar multimilionarul familiei, 
marele critic dărâmător de genii, fostul 
profesor universitar, scos la pensie, ca 
dement, zice altfel. Ha? Iţi mai aduci 
aminte? „Femeia în viața unui om și 
mai ales a unui creator de artă este un 
element, carevasăzică, dizolvant“. Cum 
dracu vine asta, domnule critic? 

BATRANUL: Nu te privește pe dum- 
neata. 

LAZAR: Am zis eu că mă privește? 
Ferească sfântul! Dar vreau să spun, să 
nu mai faci matale morală la alţii, şi să 
nu-mi mai zici cum îmi zici. Vezi-ţi în- 
tâi gunoiul din ochiul matale şi numai 
după aceia bârna dintr'al meu. (Sughi- 
te). Tiii, dar strașnic m'am prostit. Am 


44 


A 


| 7557, 
rap ia! 


(/ 
(117 


'Z 
| —, 
4 
| 


y 
| 
Ar 777 
Y / 
A 7 / 
47 ja 





az .za 
3 


-"D. 
aaa ră 
a -— 
îm > 





E<Ş 
de-a că 





- 5 


/ 


/ 


7/27 


Y 


început să vorbesc ca în parabole. Dar 
să revin Ja ceia ce mă doare pe mine. 
(Serios). Frate dragă, trebuie să-mi dai 
o sută de mii de lei. 

BATRANUL: (Străpuns ca de o să- 
geată). Ce-ai zis? 

LAZAR: (Foarte calm). Să-mi dai o 
sută de mii lei. 

BATRANUL: (Din ce în ce mai con- 
gestionat). Ai înebunit? 

LAZAR: N'am  înebunit deloc. Imi 
trebue. 

BATRANUL: Pentru ce-ţi trebue? 
Să-i chefuești? 

LAZAR: Nu. Mă las de beţie. Azi a 
fost ultima. 

BATRANUL: Dar nu vezi în ce hal 
eşti? 

LAZAR: Nare importanţă. Gândul 
care mă frământă pe mine de câțiva 
ani, e mai presus de orice hal. 

BATRANUL: Și ce.gând te frământă? 

LAZAR: Să plec în străinătate. La 
Drezda, la Roma, la Paris. 

BATRANUL: Ce să cauţi tu la Drez- 
da, Roma şi Paris? 

LAZAR: Ce să caut? Aici e marea îai- 
nă. (Sculându-se de pe scaun şi apro- 
piindu-se de el). Mă duc să mă răfuiese 
cu Rafael, cu Angelo şi cu toți neta- 
ientații ăștia ai Renaşterii. (O pauză). 
Tu ştii, că Rafael, divinul ăla pe care 
tot universul î] crede un zeu, a fost pur 
și simplu un caraghios? Inţelegi, un 
mediocru, un fleac. Am descoperit eu. 
Michel Angelo, Bounaretti ăla, un pla- 
giator, un hoţ, un urit şi un pervers. 

BATRANUL: (Cu foarte mult inte- 
res). Ce vorbeşti, domnule? 

LAZAR: Ascultă la mine. Știu eu că 
tu nu mă crezi. Iţi închipui că numai tu 
poţi să dărâmi genii. He, he, ești ca- 
raghios când crezi astfel de lucruri. 

BATRANUL: (Iarăşi înfuriat). Eu, 
caraghios? Cum  îndrăzneşti? Nu ţi-e 
ruşine, por... 

LAZAR: (Ţipă). Aoleu, nuuu! Să nu 
mai aud cuvântul ăsta, că te omor. 
(Schimbând tonul). Eu, dragă frate, am 
să dovedesc lumii că Rafael şi cu toți 
fanfaronii ăia de zugravi au fost nimic, 
înţelegi matale? Ni... mic... 

BATRANUL: Ei, asta aș vrea so 
văd şi eu. 

LAZAR: Tu știi că lucrez de șapte 
ani la un mare tablou întitulat Madona 
dela Marea Neagră. 

BATRANUL: Şi ce-i cu asta? 

LAZAR: Peste' câteva zile îl termin. 
Buuun. Il duc la Drezda, îl expun. Ti- 
păresc apoi la Paris un studiu semnat 
cu pseudonim, în care distrug, înţelegi, 
o curăţ de tot pe Madona lui Rafael. In 
acelaș studiu arăt apoi că opera mea 
„Madona dela Marea Neagră“ e ge- 
nială. | 


de GEORGE ACSINTEANU 


BATRANUL: (lronic). Taci domnu- 
le. Nţţţ, nţţţ, nţtţ. 

LAZAR: Nici un „taci domnule“. Tu 
nu ştii că un sfânt din tabloul acestui 
domn Rafael are şase degete? Hă, auzi, 
sfânt cu şase degete la o mână. Cine a 
mai văzut asta ? (Semnificativ). Tu ai 
văzut un sfânt cu șase degete ? 

BATRANUL: (Cangdid). Eu? Nu. Eu 
n'am văzut un sfânt cu şase degete. 

LAZAR: Păi vezi? Când îţi spun. Nu- 
mai un cap ca al domnului Rafael a pu- 
tut să-și închipue așa trăsnae. Și mai 
e ceva. Un. înger ai acestui domn şi-a 
pierdut aripa. Tu ai văzut vreodată un 
înger care să-și piardă aripa? 

BATRANUL; (Din ce în ce mai nevi- 
novat). Eu? Nu. Eu nam văzut nici 
asta. 

LAZAR: Și unde mai pui că îngerul 
cu toată aripa pierdută zboară, zboară. 
Auzi drăcovenie, să sboare un înger fă- 
ră aripă. 

BATRANUL: O fi sburând, că doar 
d'aia e înger. 

LAZAR: Lasăăă, o să-i zborşieu 
faima domnului Rafael. (Serios). Ei, 
dar nam timp de vorbă. Scoate și 
dă-mi banii. 

BATRANUL: (Trezit ca din vis. Con- 
gestionat la faţă). Ce bani, ce bani? 
Ești nebun? 

LAZAR: Cum, ai uitat? O sută de mii. 
Şi dacă nu-mi ajunge, îmi mai trimeţi 
tu la Paris. 

BATRANUL: (Din ce în ce mai în- 
furiat). Ascultă Lazăre, vrei să te dau 
afară ? Lasă glumele! 

LAZAR: Crezi că mie îmi arde acum 
de glumă, când am pornit să mă răfu- 
esc cu Rafael? Haide, nu mai face pe 
sgârcitul. Ai şi tu prilejul să contribui 
la înfăptuirea unei mari opere. Nu vezi? 
(Accentuat), Am început să-ţi calc pe 
urme. Dobor şi eu geniile din Olimp. 

BATRANUL: Ce vrei să spui cu asta? 

LAZAR: Vreau să prăbușesc şi eu 
zeii, ca tine. (Ameninţător și tare). Și 
mai vreau să spun, domnule, că aşa cum 
dai sute de mii de lei, ştii tu cui, merită 
şi fratele tău, singurul tău frate, să-l 
ajuţi atunci când porneşte pe o cale atât 
de înaltă. 

BATRANUL: (Intimidat). Lazăre, n'ai 
vrea tu să vii mâine? 

LAZAR: Să viu mâine? Hm! Ca să-mi 
încui porțile ? Ce mă crezi tu pe mine, 
Damiene dragă? Copil? Mă contunzi cu 
ăla de acum cincizeci de ani? Nu, dra- 
gul meu. — Acum sunt altul, înţelegi ? 


SCENA VIII 
— Valetul — Bătrânul — Lazăr — 


VALETUL: (Intră fără să bată la 
ușe). Domnule, a venit doamna. 

BATRANUL:  (Invineţit de mânie, 
sare ca mușcat de şarpe) Cum intri fără 
să baţi la ușe, năucule ? Eşi afară! Sau 
nu, stai. Spune-i doamnei să vie. 


SCENA IX 
— Bătrânul — Lazăr — 


LAZAR: (ronic) A, ha, a venit dum- 
neaei. Pentru dumneaei se găsesc sute 
de mii. (Răstit). Ei, ce zici domnule? 
Acum, îmi dai banii, sau fac scandal ? 
Când e dumneaei aici, îți convine să 
fac tărăboi? Haide, spune! Mai re- 
pede ! 


BATRANUL: (Neștiind cum să iasă 


din încurcătură. Mormăie) Bine, bine. 
Iţi dau. Uf, Doamne, Doamne. (Scoate 
din buzunar un carnet de cecuri). Uite, 
îți dau, dar să nu mai aud de tine. 

LAZAR: (la cecul) Bravo. Tu, măi 
frăţioare, ai fost întotdeauna un om bun 
şi generos, dar vorba aia, să ştie omul 
cum să te ia. Vino să te pup. (Il sărută). 
Acum te las cu bine. Am să-ţi scriu. 
Am să-ți trimet și marele studiu cu re- 
produceri. Ştii, răfuiala mea cu Rafael, 
cu  Angelico, cu Michelaş, Rembren- 
duţu şi cu alții. O să auzi tu. (Se uită la 
cec). Damiene, nu te supăra, e valabil? 
Nu cumvaa... Am mai păţit-o eu. Atât 
îți trebue. 

BATRANUL: Acum, mă şi insulți? 

LAZAR: Nu te supăra. Mi-e teamă. 
La revedere. (Ese). 

BATRANUL: Adio! (Foarte grăbit își 
așează cravata. Se uită în oglinda dela 
ușe. Deschide, plecându-se respectuos). 


SCENA X 
— Laura — Bătrânui — 


LAURA: (Femeie ca de vreo 30 de 
ani. Inaltă. Brunetă. Pare o stea de ci- 
nematograf. Făptura ei întreagă e în- 
văluită în mister. Intră fără să spună 
un cuvânt). 

BATRANUL: (Profund emoționat). 
Ce fericit sunt că ai venit! Cât de mult 
am aşteptat ziua asta! 

LAURA: Şi eu doream să te văd. 

BATRANUL: Vrei să mergem sus? 

LAURA: Stăm mai bine aci. E mai 
interesant. 


27 Aprilie 1940 





BATRANUL: Cum vrei tu. Dar par- 
că tot mai bine era acolo, sus, în dormi- 
torul nostru. Nu ne deranjează nimeni. 
Aici mai vinee... 

LAURA: Cine? 

BATRANUL: Nepoata mea. 

LAURA: A, domnișoara Marilla ? Ce 
mai face? Mi-era dor s'o văd. E o fată 
atât de bună şi cuminte. 

BATRANUL: Azi e cam necăjită. 
I-am împușcat o porumbiţă. 

LAURA: Vai, dece ai făcut asta? 

BATRANUL: (Căutând să spună a- 
devărul, dar fără să vrea minte) N'am 
vrut. Intâmplarea. Dar, ia spune-mi 
cum ai călățorii? 

LAURA: Foarte bine. 

BATRANUL: i-au ajuns banii? 
Ţi-ai cumpărat tot ce-ţi trebue ? 

LAURA: Tot. 

BATRANUL: Ce fericit sunt! De azi 
înainte vei fi şi tu mulțumită. 

LAURA: (Se așează leneș pe scaun 
cu fața spre măști). Nu mă pot plânge. 
Am fost întotdeauna. (Spune vorbele 
așa, într'o doară). 

BATRANUL: De azi înainte ţi se va 
schimba și ție viața. 

LAURA: (Cu oarecare tresărire). 
Viața mea ? Se va schimba, viaţa mea ? 
Cum? 

BATRANUL: Nu pot să-ți spun din- 
trodată. Fericirea e prea mare. Sufletul 
e prea înălţat. Sus... sus de tot. Doamne 
şi tare mi-e frică să nu păţească şi el ca 
porumbiţa Marillei. O, dar ce vorbesc? 
Nu-i așa, Laura? 

LAURA: Nu prea înţeleg ce vrei să 
spui. 

BATRANUL: (Cu voce aproape su- 
grumată) Vreau să te cer... să te cer, 
Laura, în căsătorie. Să fii soția mea. Să 
nu mai pleci de lângă mine niciodată. 
Să trăim unul lângă altul. Să fim, de 
azi înainte, ca doi porumbei. 

LAURA: (Neputând să-şi stăpâneas- 
că râsul) Ca doi porumbei... 

BATRANUL:  (Contrariat). 
râzi ? Asta-i de râs? 

LAURA : Dar ce vrei să plâng? 

BATRANUL: Atunci, râzi de îeri- 
cire ? 

LAURA: (Cu oarecare amărăciune în 
glas). Da, da. Râd de fericire. 

BATRANUL: Primeşti să fii soţia 
mea ? 

LAURA: Să mai mă gândesc. 

BATRANUL: Nu mai e nevoe. 

LAURA: Ba, este. Inţelegi tu, dra- 
gul meu, eu, uite vezi? lar îmi vine să 
râd. Eu, o fată care am trecut prijr 
multe, care am fost scoasă dela Plătă- 
reşti... pentru două sute de mii lei 
până când m'a achitat, cum aș put=a 
îi soţia fostului profesor universitar 
Damian Storin, soția marelu; critic lite- 


Dece 


- rar și a marelui bogătaș? E >» imposibi- 


litate. 

'BATRANUL: Dece imposibilitate ? 
Nu ești tu iubita mea? 

LAURA: (Schimbând tonul) Da, așa 
e. Dar vezi, alia e să fii soţie și alta e 
să fii, aşa cum sunt eu pentru tine. 

BATRANUL: (Li ia vorba din gură). 
W'are importanţă: 

LAURA: Ce-o să spună colegii tăi? 

BATRANUL: (Gânditor). Ştii, poate 
că ai dreptate. Așa e. Lumea este rea. 
Și totuşi eu vreau să nu mai pleci dela 
mine. 

LAURA: Astăseară, sigur. 

BATRANUL: Nu numai 
Intotdeauna. 

LAURA: 'Ţi-am spus că nu se poate. 

BATRANUL (Cu ton mai apăsat). Ba 
are să se poată. (Patetic). Te iubesc. Nu 
mai pot trăi fără tine. De doi ani, de 
când te cunosc, mă simt altul. Intinerit. 
Putemic. Pot să dărâm toţi luceferii 
cerului. De aceia vreau să rămâi toată 
viaţa lângă mine, toată viaţa. (larăși cu 
ton apăsat). Și ai să rămâi. 

LAURA: Vrei să mă închizi ? 
zând). Dar ce rău ti-am făcut / 

BATRANUL: Nu vorh: așa. (Iarăşi 
patetic). Vei fi zâna parcului, a lacului, 
a castelului. De azi înainte vreau să te 
feresc de ochii lumii. Să trăeşti aci ca 
întrun paradis adevărat. Să trăiești o 
viață nouă. 

LAURA: Ti-am spus că nu pot. Vom 
rămâne, așa cum am fost până azi. Şi- 
apoi trebue să ne întâlnim mai rar. 


astăseară. 


(Râ- 


BATRANUL:  (Trăsărind). Cum ? 
Ce-ai zis ? 
LAURA: Voi veni mai rar la tine, 


ştii... ca să nu bată la ochi. Să nu mai 


_vorbească lumea. Şi adineauri l-am au- 


zit pe fratele tău bombănind. 

BATRANUL: Eh, fratele meu! Un 
stricat. (Tot mai hotăritor). Eu vreau 
să rămâi aci și ai să rămâi, înţelegi? A; 
să rămâi! 

LAURA: Mă forţezi ? 

BATRANUL: Da. 

LAURA: Na'i să poţi! 

BATRANUL; Să vedem. (Se apropie 
mai mult de ea. Cu o voce cam răguși- 
tă) Tu ştii cât am depus... 

LAURA: (Ca lovită de un stilet în 
inimă) Știu. (pauză). Dar te rog, te rog, 
nu mai mi-aduce aminte! 

BATRANUL: Dacă pleci, ştii care 
ar fi situaţia? 

LAURA: (Cu aceiași durere interioa- 
ră). Știu și asta. 

BATRANUL: Atunci rămâi aci. Va 
fi bine de ţine. Altfel... (Cască ochii 
mari). Te va inhăța iarăși gura mize- 
riei ! 


27 Aprilie 1940 





Piesa n'avusese succes, 

Lumea se grăbea acum spre eșire, nerăbdătoare să 
prindă ultimul tramvai. 

Un domn îmbrăcat în haine negre şi cu ochelari pe 
nasul de proporţii uriaşe se simţi dator să facă o remarcă 
doamnei cu un nas nu mai puţin mare, dar fără ochelari: 

— „Stupidă piesă. Și mai ales, teribil de banală, . 

In urma lor, Mihai a zâmbit. L'a privit, apoi, pe Stefan 
dar chipul acestuia era la fel de calm ca de obiceiu, par'că 
nici n'ar fi auzit remarca domnului din spate. 

Câte-o dată, Mihai, ar fi dorit să vadă pe fața priete- 
nului său o tresărire, să arate prin ceva că e şi el supărat 
sau fericit, după cum era cazul. 

— „Ștefan seamănă cu un barometru stricat. Acul arată 
întotdeauna: „senin“. Chiar şi atunci când celelalte baro- 
metre arată: „furtună“ sau „căldură excesivă”, 

Aşa îl caracterizase odată Mihai. Și, cu timpul, se obiș- 
nuise cu indiferența lui senină, tot așa cum s'ar fi obișnuit 
şi cu un barometru stricat, 

Când au aiuns în camera lor, Mihai a început să vor- 
bească încet, ca să nu-l audă gazda și să-i facă scandal, 

Stefan şi-a asezat cu grije haina pe speteaza singurului 
scaun din odae, şi s'a întins pe pat, pregătit să'l asculte și, 
câte-o dată să-l şi întrerupă. Ştia prea bine că Mihai, vor: 
bind, o să se enerveze și o să ridce glasul. 

Somnul gazdei din camera vecină era în primeidie și 

tocmai primejdia aceasta vroia s'o evite Șiefan. 
„Mi-am mai dat seama încă odată câ! de proști sun- 
tem. Am asistat la o piesă pe care toți indivizii ăia stupizi 
n'o meritau. Și i-am lăsat pe unii chiar s'o și critice. L'ai auzit 
pe amimalul ăla? Piesă banală. Pentru el originală e pe 
semne o revistă cu 50 de baletiste”. 

Griiuliu, Ștefan a dus un deget la gură: 

„Te rog, Mihai. Dacă poți, vorbeşte puţin mai încet.” 

— „Mă întreb dece-ţi spun toate astea. Ești în stare săi 
dai dreptate caraghiosului ăla”, 

„De ce vorbeşti asa? Cred mai de grabă că piesa 
eate neverosimilă”. 

— „Neverosimilă?” 

— „Da. Vezi, Ștetane... Omul acela iubea, iubea așa 
cum nu crezuse nici-o dată că o să iubească. Socotești nor- 
mulă hotărirea lui de a renunța la o iubire pentru un 
prieten ?“ . 

— „Tu pui, vasăzică, dragostea mai presus de prie- 
tenie? Ai cădea în genunchi în fața unei fete, bătându-ţi joc 
de un prieten?”. 

— „Ştii prea bine că mi-ești singurul prieten”. 

Mihai a zămbit. Ar fi vrut să se ducă la Ștefan, să-i 
strângă mâna, dar îi era teamă ca gestul lui să nu pară 
stupid sau teatral, 

S'a dus la fereastră şi a privit de acolo stroda pe care 
treceau câțiva întârziaţi, grăbiţi. In depărtare, reclamele cu 
neon, aprinseseră, par'că, un petec de cer: Bucureştii. 

„Ştii că, acum câteva minute, eram cât pe-aci să mă 
supăr pe tine, Stefane?"' 

In orașul lor de provincie, în liceul cu clase mici și cu pro- 
fesori vorbind domol — fiindcă în orașul lor nimeni nu se 
grăbea — se legase între ei o prietenie pe cure lungile ore 
de hoinăreală împreună, nu făcuseră decât s'o cimenteze. 
Ştiu că prietenii își sug unul altuia sângele dintro rană 
mică în formă de cruce: devin frați de cruce. 

Ei deveniseră fraţi printr'o înțelegere tăcută. N'aveau 
nevoe de nici-un ceremonial pentru ca să înțeleagă că sunt 
prieteni. 

Și apoi, după ce-au terminat liceul, au venit la Bucu- 
reşti, să urmeze împreună Facultatea de Drept. l'a întâmpinat 
orașul, cu reclamele lui luminoase, cu sgomotul lui. 

Ii chema însă parcă îndărăt orașul lor în care nimeni 
n'aveu de ce să se grăbească. 

Mihai l-a privit pe Ștefam si a înțeles că şi prietenul lui 
se gândește la acelaş lucru. S'a apropiat de patul lui: 

— „Noi, Ștefane, suntem niște provinciali greu adap- 
tabili.” 

S'a plimbat, apoi, fără nici-un rost, prin odaia prea 
strâmtă. 

Glasul lui Șteian a sunat, calm, ca întotdea-una: 

— „Tu ai citit cartea lui Gide: La porte etroite”. 

— „Nu-mi plac cărţile lui Gide“. 

— „E vorba acolo de două surori, cari-l iubeau pe ace- 
laș bărbat,” 

— Să nu mai vorbim de asta”, 

— „Și cu piesa pe care-am văzut-o astă seară cum 
rămâne?" 

— „A fost o piesă de teatru, şi nimic mai'mult”. 














* 


La Facultate, Ștefan venea întotdeauna înaintea priete- 
nului lui, Mihai mai rămânea în odaia lor s& privească de pe 
pat, petecul de cer bucureştean din fereastră seu, mai simplu, 
să continue, treaz, visul întrerupt de ceasornicul deşteptător,. 
Când ajungea la Faculate, profesorul era, de mult, intrat 
în sala lor. Se oprea atunci la bufetul din subsol unde tata 
care servea ii aducea, fără săl mai întrebe, cafeaua neagră. 

Acolo le-a cunoscut, la începutul anului, pe Mia și pe 
Lola, Au trecut, alergând, prin faţa lui şi el le-a oprit. 

— „Nu mai alergari că a intrat de mult profesorul.“ 

S'au oprit și au început să râdă. 

„Teribile sunt fetele”, s'a gândit Mihai. „orice lucru le 
iace să râdă,“ 

— „Ne-a întârziat tramvaiul”, s'au scuzat ele. 

«Le-a întârziat tramvaiul”, şi-a urmat el gândul. „Foarte 
bine. Dar de ce-mi spun mie asta? Nu sunt eu profesor.” 

Şi le-a întins mâna: 

— „Mă cheamă Mihai.” 

— „Pe mine, Lola.“ 

— „Și pe mine, Mia.” 

Fetele au început iar să râdă și s'au așezat ia masa lui. 

— „luaţi ceva?” 

„O portocală. Dar o plătim noi. Știi? Camaradereşste. 
Ca la tacultate.” 

A acceptat, findcă n'avea prea mulți bani la el. Au stat 
apoi puțin timp, fără să vorbească, 

— „De ce ne priveşti ?“ 

— „Ca să vă țin minte tiqurile și să vă pot saluta când 
am să vă mai văd pe ici.” 

Şi a continuat să le privească, Erau mici, să le prinzi 
într'o mână pe amândouă. Lola privea mereu în farfurie 
parcă ar îi văzut ceva ciudat în ea: Mia, în schimb, avea 
ochi de ștrengăriță care nu se sfiau, să-i înfrunte privirea. 

Ceeace nu i-a plăcut întâiu la ele, erau numele lor: 
Mia şi Lola, Par'că ar fi fost căţeii unei doamne bătrâne și 
îsterice, Le vedea pe una în chip de pechinez, pe alta în 
chip de spitz, amândouă trase în lanţ de o servitoare grasă 
și transpirată, 














UNIVERSUL LITERAR 


De astădată a început să râdă el. 

— „De ce râzi?" 

— „Fiindcă sunteţi mici și vă cheamă Mia și Lola. 
Amândouă numele le-aș ascunde întrun fulg de zăpadă.” 

l-a fost ciudă pe el. Erau câțiva ani de când iubise o 
fată, acolo, în orașul lor de provincie. Intro dimineaţă nin- 
gea și ei priveau fulgii dela fereastra odăii ei. 

— „Am să te fur şi-am să te-ascund întrun fulg de 
zăpadă.” A 

Aşa-i spusese, 

Și acum, aceleași cuvinte le spunea unor fete pe cari- 
abea le cunoscuse. Vroia să pară spiritual, 

Au năvălit la bufet niște studenți sgomotoşi. Se ispră 
vise ora de Drept roman. Şi-a făcut apariția sfios, și Ștefan, 
„Ăsta-i Ștefam. E mic ca și voi și totuși e marele meu 
prieten. Ele sunt Lala și Mia, Au venit la Facultate mai târziu 
decât mine. Găsesc că asta e culmea.” 

A avut de-o dată impresia că nu'l mai ascultă nimeni 
şi s'a oprit brusc. 

Pe drum spre casă Mihai i-a spus lui Ștefan că Mia e 
drăgută, 

— „Găsesc mai de grabă că Lola e frumoaşă. Are niște 
ochi minunaţi”, i-a răspuns Mihai. 

— „Cum ai putut să vezi asta ? N'a făcut tot timpul 
altceva decât să privească în jos.” 

Peste două săptămâni şi-au dat seama că au devenit 
prieteni. Erau nedespărțiți. Mia, Lola, Mihai și Ștefm. 

Toată lumea cunostea grupul lor la Facultate. 

Intr'o zi, pe când Mihai îl aștepta pe Ştefam la bufet, Lola 
s'a îndrepta spre masa lui. 

A întămpinat-o mirat : 

— „Unde e Mia ? Vă ştiam nedespărţite.” 

— „E puțin răcită. A rămas la cămin.” 

Lola s'a așezat pe un scaun, în fața lui și a privit, ca 
de obiceiu, în pământ. 

— „Te rog ceva, Lola : Nu mai ține ochii în jos. Priveşie- 
mă. Ştefan mi-a spus odată că ai ochi frumosi, 

„Ţi-a spus asta, Ștefan ?"“ 

Lola l'a prvit drept în ochi, senin, fără să clipească. Așa 
cum nu și-ar fi putut închipui nici-o dată, că poate privi Lola, 

Mihai a zâmbit ţ 

— „Şteian avea dreptate” 

Ochii ei. Ştefan văzuse, din prima clipă, frumuseţea 
lor. lar lui îi trebuise atâta timp. 

— „Lola, tu știi că ochii tăi, pot să vorbească ?” 
„Și ce spun 2” 
„Mereu wzceleași cuvinte ţ Sunt tristă... Sunt tristă... 
Și totuși tu râzi mereu. Vrei doar să-i spui pământului că 
ești tristă 2" 

Intrebarea Lolei i-a nedumerit. Intrebare de fată. 
„Tu scrii versuri, Mihai ?“ 

— „De ce mă întrebi asta ? Fiindcă nu mă tund?” 

Nu i-a răspuns că n'a scris nici un vers, vreodată, în 
viața lui. A lăsat-o să creadă ce vrea. 

S'a întrebat apoi de ce nu i-u răspuns cinstit: 

— „Nu, Lola. Nu scriu versuri“. 

Pentru o fată un poet este în totdeauna un om intere- 
sant. Un om care ar putea să scrie o poezie pentru ea. De 
ce-a lăsat-o pe Lola să creadă că scrie versuri ? 

Avea un motiv ca s'o facă să se gândească la el? 

N'a vrut să răspundă la intrebarea asta. 

Acum, însă, după ce-a asistat la piesa curioasă care 
nu-i plăcuse domnului cu ochelari pe nas, întrebarea revine, 
obsedantă : 

„.De ce ?... De ce? 

Ochii fetei mici ca un vers, ca o rimă, sunt trişti. Și 
Ştefan a zărit pentru prima oară tristețea lor. 

Ştefan... Fratele Ştefan... 

Da! Piesa este neverosimilă, Un om normal nare să 
renunțe, pentru un prieten, la fata pe care-o iubeşte. Fata 
pe care-o iubeşte ? 

Gândul pe care la ţinut atâta timp ascuns, a izbucnit, 
de-odată. 

— „O iubesc pe Lola.“ 

Fata pe care-o iubește el, tata pe care-o iubește... 

„Șteian ? Prietenul lui nu pare nici-o dală trist, nicio 
dată vesel: Un barometru stricat, 

Cât de simplu s'ar fi lămurit lucrurile, acolo, în orașul 
lor de provincie. Ar îi pornit pe strada principală, împreună 
cu Ștefan l-ar fi șalutat amândoui pe fostul profesor de geo- 
grafie care-și bea „turceasca“ la cofetăria centrală, s'ar fi 
opril să schimbe câteva cuvinte cu colonelul eșit la pensie, 
care ştie o singură anecdotă; și pe urmă... 

„Pe urmă Mihai i-ar îi spus lui Ștefan: 

— „Ştii ? O iubesc pe Lola,“ 

Totul s'ar fi petrecut atât de simplu. 

Dar aici, în Bucureștiul ăsta în care fiecare om se teme 
de celălalt, Ștefan, prietenul Ștefan pare din ce în ce mai 
depărtat, Par'că lar privi printr'un binoclu potrivit de-a ndoa- 
selea la ochi. 

A doua zi la Facultate a chemat-o de-o parte pe Mia. 

— „Mia, tu ai citit cartea lui Gide : La porte etroite ?" 

— „Nu! Dar de ce mă întrebi?” 

— „Nu ştiu | Nici eu n'am citit-o.” 

Şi apoi: 

— „Tu eşti cea mai bună prietenă a Lolei. Nu-i aşa?" 

— „Da! Sunt ceo mai bună prietenă a ei.“ 

— „Și dacă ți-aș spune că o iubesc, ce-ai crede ?" 

Mia s'a bucurat ca un copil: 

„Ei nu ?... Zău... N'aş fi crezut nici-o dată,“ 
Apoi, a devenit serioasă: 























Dăruire ) 


Mă vreau postață lată de grâu cu spicul plin 

Sub seceri să-mi culc fruntea, pe miriști să mă'nchin, 
Să-mi înflorească'n boabe o ţară de logodne, 

Nădejde să fiu gloatei, din şes în munţii Rodnei, 

In orice coaptă claie șin îiecare shop 

Norocul tuturora, norocul să-l îngrop; 

Flămânde guri mă ceară, mâini aspre să m'adune 

Cu greble de lumină, spre răsărit-minune. 


Iar după ce cădea-va şi cei din urmă spic 

Și n'oiu avea spre Tine nimic să mai ridic, 

De zidul nopții, Doamne, când vrerite-mi s'or frânze, 

Când n'am să mai fiu aur și n'am să mai pot plânge, — 

Din băniți sau hambare Tu-atunce să mă iei 

Şi iarăși să mă 'mprăștii, Stăpân al Vinerei, 

Pe 'ntindere șerpuie de brazdă românească, 

Mai mândre clăi de soare din pieptu-mi să se nască... 
TEODOR AL. MUNTEANU 


1) Din volumul ,,Meri domnești” ce va apare în curând. 








7 





Teatrul. si nimic mai mult 


(nuvelă inedită) 


de TRAIAN LALESCU 


— „Mihai, mi se pare că şi ea ţine la tine.“ 

— „Nu minţi ?" 

— „De ce-aş minţi ?" 

Mihai și-a dat seama că s'a înroşit ca un copil. 

— „Am să te rog ceva: Să nu-i spui nimănui nimic. 
Nici Lolei, nici lui Ștefan. Mai ales, nici lui Ștefan.“ 

Atunci a trecut, prn fața lor, Ştetan. 

Mihai a împrumutat chiar în ziua aceea o carte dela 
Bibliotecă : „La porte âtroite” de Andre Gide. 


+ 


Ștefan privea din pat, becul aprins, atârmat de tavan. 
Cursul de Drept Civil rămăsese în mâinile lui, deschis la 
pagina 114. - 

— „Stingem lampa, Mihai ?” 

— „Nu! Mai așteaptă puţin.“ 

„De obiceiu Mihai nu citea, seara. Se culca obosit, îl 
enerva lumina becului și îl grăbea pe Ștefan să-l stingă mai 
iute. De astădată, fusese rândul lui Ştefan să dorească 
întunericul, 

Se gândea ce s'ar îi întâmplat dacă becul s'ar fi des- 
prins din iavan și ar fi căzut, cu zgomot pe podele. Ar îi năvă- 
lit în odae intunerecul pe care lar fi brăzdat din când în 
când reclama luminoasă de pe stradă, aprinzându-se! şi 
stingându-se la acelas interval de timp, par'că i-ar fi făcut 
cerul semn cu ochiul. In clipa în care dâra de lumină ar fi 
pătruns în odae, Ștefan ar fi putut vedea chipul îngândurat 
al lui Mihai. Si alături o carte: „La porte &troile” de 
Andre Gide. 

De ce-a împrumutat-o Mihai dela Bibliotecă? De ce toc: 
mai cartea lui Andre Gide ? 

Astăzi, când a coborit la buiet, i-a văzut, întrun colț, 
apropiaţi, pe Mihai și pe Mia, A auzit glasul lui Mihai: 

— „Să nui spui nimănui, nimic.” 

Și atunci i-au revenit în minte, cuvintele prietenului, din 
ziua când o cunoscuse: 

— „E toarte drăguță, Mia.” 

Mia! Fata căreea a încercot odată să-i desvălue o taină: 
„Știi 2? Câte odată mi-e groază de mine. Mi-e groază 
de chipul meu care nu zămbește, de mâinile neingriiite. Imi 
dau seama că hainele mele sunt înto!idea-una necălcate și 
că nu pot să vorbesc mult fără să mă bâlbăâi. Eu nu pot să 
fiu nici-o dată iubit,” 

Ochii Miei, ochii cari râdeau întotde-auna s'au oprit în 
ochii lui : 

— „Crezi că o fată nu poate iubi un chip care nu zâm- 
baște nici-odată ?” 

Și astăzi, astăzi a văzut-o pe Mia stând de vorbă cu 
Mihai, 

Cine-a spus că teatrul este departe de realitate? 

Doui prieteni iubesc aceeaș fată. 

Domnul cu ochelari pe nas a spus: 

„Ce piesă banală!” 

Mihai l-a întrebat: 

— „Ai cădea în genunchi în fața unei fete, bătândurți 
ioc de un prieten?” 

Peste trei zile vine vacanța Paștelui. Mia o să plece 
întrun oraş: el intraltul, L'a rugat săi scre. 

— „Mult. Orice nimic o să mă intereseze." 

— „Am să-ți scriu mult, Știi ? Când scriu nu mă bâlbâi,” 

Ce o să-i scrie Miei ? Pe semne, ea aşteaptă cuvântul pe 
care el nu poate să'l rostească... 

„-Bătându-ți joc de un prieten..." 

Ce s'ar întâmpla dacă n'o să-i scrie nici-un rând? 

Mai înainte, însă, trebue să vorbească cu Mihai. Să se 
lămurească. 

Mihai a stins lumina. 

Acum. 

— „Mihai !* 

— „Ce vrei 2 

— „ţi place cartea lui Gide?” 

N'are nici-un rost să vorbească cu el. 

In vacanta Pastelui n'o să-i scrie nici-un cuvânt, Miei. 








x 


Mihai se îndrepta spre Bibliotecă, să restitue cartea pe 
care o împrumutase. 

Pe drum a întâlnit-o pe Mia, care a venit vezelă spre el: 

— „Am stat şi m'am gândt. Cred că cel mai bun lucru 
pe care poţi să'l taci, e să spui tot, Lolei." 

Hotărirea, a luat-o Mihai, chiar în clipa aceea. 

— „Ai crezut vre-o dată prostia asta? Am vrul să râd 
de tine. Noi suntem, doar prieteni. Grupul nedespărțit dela 
Facultate, Cei patru mușchetari : Mia, Lola, Ștefan și Mihai.” 

In drum spre Bibliotecă, Mihai era fericit. 

„Marele sacrificiu.” 

Aşa spusese actorul acela înnalt care era puţin peltic. 

In orașul lor de provincie o să-și regăsească prietenul. 

Și n'au să vorbească, în vacanţă, nimic despre cele 
două fete dela Facultate. 

S'a oprit acum în dreptul unui afiș rupt pe jumătate... 
Piesa care nu'i plăcuse domnului cu ochelari. 

Alături, un afiș nou: viitoarea premieră. O piesă cu 
muzică și glume multe. O piesă pe gustul publicului. 

Mihai a zâmbit : 

— „Teatru, şi nimic mai mult.” 





Cfaustrare 


Vreau să mă 'ngrop de viu. Ce ziceţi voi, 
Toţi câţi la. fel făcurăţi lângă vreme ? 
Mi-ajung volume —, câte? — de poeme? 
Doar sfatul mijlociți-mi-, vioi ! 


Am să mă 'mgrop de viu. Să nu mă cheme 
La vreun judeţ, cu turma mea de oi. 
Ce ziceți voi, toți cei flămânzi şi goi, 
Pe cari vam îmbrăcat în crizanteme ? 


Ce ziceţi voi, cei dragi, de-așa ispravă ? 
Că nu-i nevoie ? Că-s demult astfel ? 
S'adorm, să cânt sau iar s'asvâri cu lavă, 


Cu vin de-argint din struguri de oţel ? 
Azi sufletul mi-e âcvilă bolnavă, 
Clocind un ou de scâncete, mişel... 


ŞTEFAN STĂNESCU 





8 





Poezia lui Mihail Eminescu 


Acum cincizeci de ani, când murea 
Mihail Eminescu, puţini ar [i putut bă- 
nui gloria destinată poeziei sale. Acest 
poet, care își formase o limbă cu totul 
personală şi care nu cerea artei renu- 
mele, ci numai o alinare a melancoliei 
sale ucigătoare, era prigonit de mulți, 
iubit de puţini, ignorat de cei mal 
mulți. Apărea depărtat, străin de gus- 
turile timpului său. Poezia sa sugestivă 
şi atât de muzicală era socotită greoaie, 
obscură şi încâlcită. 

Azi Eminescu, din ce în ce mai înţe- 
les de nouile generaţii, e considerat, 
în unanimitate, drept cel mai mare 
poet român. Şi, la împlinirea a 50 de 
ani dela moartea sa, literați. critici, 
studenţi români l-au să:bătorit cu pa- 
timă. Ultimul număr al revistei întitu- 
lată cu numele său „MIHAIL EMINE- 
SCU“ (an. X 939) e consacrat în între” 
gime studiului poeziei sale. 


. 


A evoca viața sa, este a povesti isto- 
ria unei existenţe sărace, hoinare, chi- 
nuite între alternative de studiu in- 
tens şi repezi  descurajeri. Eminescu 
nu şi-a găsit niciodată liniștea. El a 
trăit din imagini de iubire și de durere, 
schimbând realitatea cu visurile sale, 
cari au fost singurul bun pe care i l-a 
îngăduit soarta, în patruzeci de ani de 
viaţă... 

e 

Și totuşi, în poezia sa nimic nu tră- 
dează tragica experiență a vieţei sale. 
Durerea, groaza, frica de a trăi au tre- 
cut în vesurile sale ca o substanţă im- 
palpabilă și amară care le-a pătruns, 
şi ca o muzică infinit de tristă a unui 
suflet cuprins de melancolie, învăluit 
de suferinţă. 

In versurile sale nu sunt introduse e- 
lemente de realitate sau aluzii la mo- 
mente biografice. Este în schimb o în- 
cordare intensă între atitudini  scho- 
penhauriene și profunde şi delicate in- 
spiraţii idilice, care caută să se îmbra- 
ce în imagini luminoase şi să se îm- 
podobească cu flori armonioase de vor- 
bire. 

Eminescu a citit şi a iubit pe marii 
romantici francezi și germani, de care 
spiritul său a rămas legat. A simţit în 
deosebi poezia lui Lamartine, De Vig- 
ny, Victor Hugo, a lui Lenau şi aceia a 
lui Leopardi al nostru. Un motiv leo- 
pardian freguent în poezia sa esie aceia 
al lunii, care stârneşte în inima poetu- 
lui emoţii și tresăriri tainice şi care 
deschide, în sufletul său, viziuni suave 
și revarsă un simțământ senin de liniş- 
te, şi alină grijile şi gândurile. 


„Să plutim cuprinși de farmec, 
„Sub luminu blândei lune,... li 
(Lacul) 


„Neguri albe, strălucite 
„Naște luna argintie, 
„ka le scoate peste ape 
„Le întinde pe câmpie... 
(Crăiasa din poveşti) 


„Peste vârfuri trece luna... 
(Peste vârfuri) 


I Articolul a apărut în „Giornale d'Italia“ 
din 17. II. 1940. 











„Luna pe cer, trece-așa sfântă și clară... 
(Seara pe deal) 


„Lună tu, stăpâna mării, pe a lumii 
boltă luneci 
„Și gândirilor dând viaţă suferințele 
întuneci, 

„Mii pustiuri scânteiază sub lumina to, 
fecioară. 
(Scrisoarea I) 

mă, 

Revin în minte imaginile Lunei lui 
Leopardi, fecioara imaculată, scumpa, 
candida lună care contemplă deşertu- 
rile şi împrăștie peste lume un senti” 
ment de castitate, desvăluind senin lu- 
crurile luminate de raza sa tăcută. 
Când Eminescu se lasă pradă idilicelor 
lui reverii, îşi regăseşte și își simte par” 
tea cea mai bună a fiinţei sale şi pare 
că se pierde într'o recucerită beţie. Se 
transfigurează atunci tulburele său pe- 
simism, dar nu se stinge şi nu moare 
in freamătul graiului său bogat colorat 
și iridat, care capătă din cână în când, 
claritate de extaz și scânteieri dure şi 
metalice. 

Caracteristica poeziei sale mai matu- 
re, în contrast cu aceia neliniștită şi 
dulce a tinereţii sale, este o neclintită 
“i paternică încremenire a imaginilor 
ca de cristal adevărat: măreţe, strălu- 
citoare imagini care mai mult decât 
tulbură, orbesc cu lumina lor intensă, 
dar rece. 

Arta lui Eminescu, când ajunge la 
aposeul său, se cristalizează senină, 
clară. ca un diamant cu străfulgerări 
de oţel. Ai impresia unui misterios far- 
mec, aprcape a unei halucinaţii. Aturci 
arta lui Eminescu atinge gloria sa. Ast- 
fe! se întâmplă în poeziile sale cele mai 
Lune, de pildă în „Mortua est“ scrisă 
la moartea unei tinere fete: 


„Astfel ai trecut de al lumii hotar... 


„Te văd ca o umbră de-argint strălucită 
„Om-etipi ridicate, la ceruri pornită 
„„Suina. palid suflet, a norilor scheic 
„P-:n ploaie de raze, ninsoare de stele.. 


„Văd sufletu-ţi candid prin spațiu cum 
trece 

„privesc apoi lutul rămas alb şi rece 

„Cu haina lui lungă culcat în sicriu 

, Privesc la surâsu-ți rămas încă viu, 


suflet rănit de 'n- 
doială 

„Dece-ai murit înger cu fața ta pal? 

„Au nu ai fost jună, nai fost tu fru- 
moasă? 

stinge o stea ra- 
dioasă?... 


„Și 'mtreb a! meu 


„Te-ai dus spre a 


De asemeni în capodopera lui Emi- 
nescu „Luceafărul“ găsim imagini reci, 
halucinante. 

Luceafărul se desprinde din cer, se 
culundă în mare, de unde răsare pre- 
schimbat în tânăr fermecător, care pă- 
trunde în odaia unei prințese îndrăgos- 
tite, 


„lar umbra feţii străvezii 
„E albă ca de ceară — 
„Un mort frumos cu ochi vii 
„Ce scântee 'n afară. 


Și când prinţesa se împotrivește să 
urmeze pe acest nou Lohengrin prin 
nemișcatele spaţii cereşti, căci viaţa are 


UNIVERSUL LITERAR 


de GIULIO BERTONI 
Accademico d'Italia 


nevoe de viaţă și fuge de îngheţata veș- 
nicie, luceafărul se stinge şi flacări ro- 
şii se întind peste lumea întreagă. 


„O, ești frumos cum numa m vis 
„Un înger se arată 

„Dară pe calea ce-ai deschis 
„N'oi merge niciodată; 

„Străin la vorbă şi la port 
„Luceşti făr' de viaţă 

„Căci eu sunt vie, tu ești mort 
„Și ochiul tău mă 'nghiaţă. 


Transtigurările în această poezie de 
halucinație, parcă se depărtează ca 
să-și trăiască o viaţă a lor rece, care 
nu mai este acea a autorului. 

Gândind la această artă de magie, 
îmi vine în minte poezia lui Artur 
Graf, cu imaginile sale izolate, desprin- 
se din sufletul poetului printre luciri 
metalice de tarmec. 

Artur Graf a copilărit la Brăila, în 
România, unde s'a și întors (dela 1871 
—- 1674) la 24 de ani, după ce a urmat 
la Neapole cursurile lui Francesco de 
Sanctis. 

| e 

In unele atitudini poetice eu simi 
ceva care îngădue să alăturăm poetului 
român pe poetul italian, contempora” 
nul său. Nu este vorba de imitații, ci 
de consonanţe, aproape de un ecou de 
motive comune. Mă gândesc mai ales la 
anumite imagini ale lui Graf, translu- 
cide şi reci, într'o lumină spectrală, 
și îmi amintesc compoziția sa „Steaua 
moartă“* unde se povesteşte de o stea 
stinsă „printr'un frig neașteptat și în- 
fricoșător'“; şi iarăşi îmi amintesc de o 
altă poezie „Idila“ în care o copilă răs” 
punde poetului: „Când te privesc îmi 
pari un mort.. Invie, dacă ai putere, 
adio“. Şi în sfârşit îmi răsună în minte 
versurile „ultimului soare“ din ,„Medu- 
za“ cu acea stea strălucitoare şi obse” 
dantă care, 


„Stropește cu lucirea-i muribundă 
„Oracul val şi cerul plin de nor; 
„Contemplă negrul fulgerat din sbor, 
„Din depărtări, apoi din nou, se-a- 
runcă 
„In unda nemişcată şi adâncă, 
„Strălucitoare ca un meteor“*), 


Ciudate coincidenţe de imagini între 
poetul român şi poetul italian, care a 
iubit România şi i-a vorbit limba. 

Trad. de 
HORIA P. TĂNĂSESCU 


*) „Che a: sua luce 'moribonda asperge 
„D'opaco flutto e il nebuloso cielo. 
„Per brevi istant: di dontan la ecssa 
„Oscurită contempla e novamente, 
„A mo't'una meteona splendente, 
„Entro Vimmobi!e onda s'inabissa, 














27 Aprilie 1940 


._—_. 
Meme 


= CIRCUL = 


(Urmare din pag. 5-a) 


idioata credea probabil că el este de 
teapa ei şi îi sărea de gât să-l pupe, îi 
arunca pălăria, îi scotea cravata din 
vestă şi-l bătea cu labele pe chelie în- 
veselită. O maimuţă! 

Aşezând pacheţelul de caramele pe 
măsuța de toaletă, Bimbo ridică ochii 
rugători : — astăseară mă laşi să-ți pun 
eu barba pe bigudiuri ? 

— Numai decât, doar să-mi schimb 
capotul că ăsta e prea subţire şi s'a lă- 
sat răcoare 

Se înroşeşte piticul până în vârtul 
urechilor şi i se  răsuceşte un nod în 
gât, căci Vera Golubova nu se jenează 
de artişti și mai ales de el. 

Scoate capotul cu flori mari, şi el o 
vede goală, înaltă și albă ca o statuie. 
Apoi îl îmbracă pe celălalt. 

Se aşează pe scaun în fața oglinzii, 
dă cutia de pudră și  borcănelele de 
tard la o parte şi ridicându-l de subțţi- 
ori pe Bimbo ca pe o păpuşe, îl trân- 
teşte pe măsuţa de toaletă. 

Și ca în fiecare seară Bimbo, nu spu- 
ne nimic. Doar degetele-i mici îi împle- 
tesc firele de barbă. 

De ce i-ar mai spune: —— zău, crede- 
mă, te iubesc, Vera Goluba! 

O să-i răspundă la fel, cum i-a răs- 
puns de atâtea ori: — ai, nu fi cara- 
ghios ! 

Se mulțumește să-i privească ochii, 
nasul cârn, gura neverosimil de roșie. 
să-i mângâie obrazul, să aspire adânc 
mirosul ei femeiesc. 

Mai mult nu, că Vera Golumba e tare 
mândră. Şi are şi dece. Pitici sunt pe 
toate drumurile. El a văzut unul lus- 
tragiu, chiar azi de dimineaţa. Trape- 
ziști la fel, fachiri la fel, chinezi mai 
puţin. Da femei veritabile cu barbă, nu 
prea. 

— Suntem trei în Europa ! — se lau- 
dă ea mângâindu-și podoaba de voe- 
vod. Ce, fiindcă am ajuns la Circ „Ro- 
yal'“. Ce carieră, ce carieră aşi fi putut 
să fac! 

Până mai acum câţiva ani, Vera Go- 
lubova scria mereu olerte musich-hall- 
urilor din străinătate, dar niciuna n'a 
ajuns la destinaţie fiindcă Bimbo con- 
fident şi însărcinat cu punerea lor la 
cutie le dăruia, bucățele, vântului şi 
străzii. 

Pe urmă e şi de familie bună Vera 
Geluba, nu ca ei toţi nişte golani strânși 
depe drumuri. 

Taică-su, povesteşte ea, în nopţile 
friguroase și lungi de iarnă, când artiş- 
tii se ghemuiesc unii într'alţii în jurul 
sobițelor de tinichea, din vagoanele în- 
dopate pela încheeturi cu tot felul de 
boarfe, să nu pătrundă înăuntru vântul, 
are enorme plantaţii d curmali în 
Caucaz şi soră-sa, hei! soră-sa care a 
fost măritată cu un conte. dar ce con- 
ta! — a învățat la Moscova la Univer- 
sitate. Poate curmalele din cutii exnu- 
se pela magazine şi cari sunt atât de 
scumpe, sunt chiar dela ei din Caucaz. 
Cine ştie.. 

Barba ? 

lei şi cu barba e o întreagă darave- 
lă! Pela unsprezece ani, când fetelor 
le înmuguresc sânii, ei i-au crescut câ- 
teva tuleie şi i s'a desenat o dâră de 
puf sub nas ca a lui Mitia adolescentul 
cu voce, când groasă, când sgâriind 
subţire de parcă gâllejul lui ar fi un 
flaut cu două găuri. 

L-a povăţuit doctorul pe taică-su: — 
Gospodin Goluba, du copilul la oraş să-i 
facă injecții, că să vezi drăcie, Verușca 
n'o să fie nici fată nici băiat și o să-i 
crească mustăți ca ale mele. Şi uițe că 


ea a rămas fată şi fără injecții, dar pe 
lângă mustăţi, i-a mai crescut şi-o bar- 
bă ca a prea iubitului Țar Nicolae. 

Cum a fugit apoi cu un atlet bătăuş, 
cum s'a apucat de artisticărie, cum îna- 
inte de război afişele o anunțau: „Ne- 
vasta de 2000 de ani a lui Nabucodo- 
nosor”, cum sa apucat de băutură şi 
iarăși Sa lăsat, cuma lucrat pe cont 
propriu într'o dugheană, şi multe alte 
peripeții de cari viața Verei Goluba 
e plină ca vagoanele circului „Royal“, 
de păduchi. 

Bat câmpii ca deobiceiu, 
lui Bimbo 

Ce ar fi ca Vera Goluba, care stă li- 
niştită acum, să-i spuie deodată, în 
timp ce el îi prinde fundele de hârţie: 
-— ascultă, mă piciule, s'a făcut! Văd că 
te ţii după mine, de atâţia ani. Te iau, 
mă ! O să trăim împreună | 

Indefinitiv, ce, tu eşti cu o paimă 
mai înalt decât maimuța. Cum dor- 
meam cu ea, o să dorm şi cu tine. 

Se uită Bimbo la patul cu perne moi, + 
la becul de gaz aerian prins subt o pă- 
lărie de tablă în mijlocul vagonulu: — 
și lumina e mai altfel aici — Ja dula- 
pul pe care e un teanc de cutii goale 
de bomboane, aduse de el... 

Visuri... o să-şi odihnească oasele 
tot la picioarele lui Achille! 

— Ai terminat? — îl trezeşte Vera 
Goluta — mi sa făcut somn — şi 
cască destăcându-şi cerceii din ureche 
-- astăscară nu prea a fost lume la 
circ... Nu-l înțeleg pe Adamsky ăsta 
siece nu plecăm în altă parte... Așa e! 

Şi fosta nevastă a lui Nabucodono- 
sor trece un braţ pe după talia îngustă 
a lui Bimbo, coborîndu-l de pe măsuţa 
de toaletă. 

Când să deschidă uşa, femeia cu 
barbă îl oprește: — ascultă, mă piciu- 
le, tot mai mă iubeşti? 

Bimbo întoarce profilul 
Poate îi spune să rămâie. 

— Parcă tu nu ştii Vera... 

-— Ei. atunci să te văd ce-mi aduci 
mâine seară... 


Inchizând uşa  vagonului după ea. 
Vera Goluba surâde. Dragostea nu este 
aşa. 

Auzise ea, ce e drept, dela cei trei 
Raspiris şi dela prostănacul de Achille 
că piticul ăsta umblă cu femei. Ce fe- 
mei trebuie să fie alea? Că ea una şi 
bună ştie, dragostea e cu totul altfel. 
Te ia întâi bărbatul și te loveşte cu ca- 
pul de pereți şi pe urmă, dacă are pof- 
tă, te mai și pupă. 

Aşa cum o apuca de barbă atletul 
bătăuș şi o cârpea după ceafă de îi ic- 
neau felurile de mâncare pe gât. 

Aşa cum o loveau cu gheata în ţur- 
loaie puţinii ibovnici trecuţi prin viaţa 
ci de femeie cu barbă, ca niște loca- 
motive rătăcite pe-o linie moartă (pen- 
tru unul dintre ei, Vera Goluba care 
dealtfel are o inimă ca toate inimile 
de temeie, a pus pentru prima oară bri- 
ciul pe obraz curățându-l de mustăţi 
şi barbă. Patru luni a rămas pe dru- 
muri până când miriştea a crescut la 
loc). 

Aşa e dragostea. Bărhaţi din ăştia 
se întâlnesz rar, Nu se compară cu ei 
piticul. 

Pe el, când te superi, îl ridici întrun 
deget de rever ca pe Tili maimuța şi 
Cacă îi dai drumul în găleata cu lături, 
sc îneacă. 

Hei, Vera Goluba, Veruşca Goluba, 
a trăit, a văzut multe şi a iubit. 

Dragostea nu e jucărie! 

NEAGU RĂDULESCU 


gândurile 


cel vesel 


rii a a îi E a a a E a E RE E n FR 3 af a a Sl cecul po ta 


In genul lor 
Mică antologie 


In continuarea cronicii noastre 
săptămânale „in genul lui“, dăm 
de data asta cititorilor o mică an- 
tologie, în care-i va putea reiîn- 
tâlni deodată pe mai mulţi din 
poeţii şi romancierii lui preferaţi. 
Pentru a păstra oarecare unitate, 
am ales pentru taţi acelaşi subiect. 
In faţa lui, bineînţeles fiecare va 
reacţiona conform temperamentului 
literar propriu. 

Inchipuiți-vă, o zi de primăvară. 
Soarele năpădește casa prin feres- 
trele deschise. Pe o masă sc află o 
farfurie cu apă, iar pe marginea 
farluriei, beată de lumină, se tâ- 
răşte leneș o muscă. Un pui de 
muscă din primăvara asta, dacă vă 
convine. Cine dintre noi n'a asistat 
la o asemenea scenă? Insuşi sub- 
semnatul Belzebuth, care în viaţa 
particulară e un mare prinzător de 
muşte, fiind incapabil să se inspire 
din existenţa lor și nici măcar din 
alte lucruri mai frumoase. Ji va 
lăsa deci pe alţii să vorbească, 


Să începem cu 
ŞTEFAN BACIU 


care se află într'o „Kleine Kondi- 
terei” cum spune cântecul, la Dra- 
şov, alături de o fată blondă şi mă- 
nâncă amândoi prăj:turi de şocoiată 
cu frişcă multă. Aceste lucruri l-ar 
mulțumi pe oricare tânăr de vârsta 
lui, dar Ştefan Baciu işi aminteşte 
că e poet. Cumpără o cartă postală 
și încearcă să-i scrie fetei un ca- 
tren. Nu se simte inspirat, şi apoi 
ar mai vrea să mănânce o savarină. 
In momeniul acesta, vede între 
masa cu prăjituri şi masa ia care 
stă, o altă masă pe care e o fariu- 


rie cu apă, far pe marginea ei se 

plimbă o muscă. S'a  limpezit, 

După două minute (Ştefan Baciu 

scrie uşor), au apărut următoarele 

versuri; 

Ți-aduci aminte, fata mea zglobie 

De cafeneaua mică, solitară 

In care amândoi, pe-o farjurie, 

Priveam o muscă sau... o stea 

polară ?! 

TRAIAN LALESCU e la Bucu- 


reşti, la o cofetărie (e tot la vârsta 
prăjiturilor). Şi ei aşteaptă o fată. 
Fata întârzie. De data asta, farfu- 
rioara cu apă se află pe masa lui, 
i-au adus-o să-şi spele degetele 
dupăce a mâncat mai multe tructe 
glasate. O muscă se plimbă pe mar= 


ginea ei, Traian Lalescu se simte - 


singur cu puiul acela de muscă gata 
să se înece — și plin de tandrețe 
pentru cel, Scrie, pe dosul unui curs 
de Drept: 


Muscă mică, ce ştii tu 

Cum te 'mvârți ușor la soare 
Primăvara *mbietoare 

Nu e pentru mine, nu 

Căci eu sunt un biet pribeug 
Port doar julea în toiag 

In apus va fi să vie 

Tre; pitici, trei pui de stele 
Să te 'nece 'n farfurie 

Unde 's lucrimile mele... 
Plâng vițeii 'n câmp: muu... muu! 
Muscă mică, ce știi tu?! 


EMIL BOTTA e la un prieten care 
încă n'a soşit acasă şi i-a lăsat un 


bilet rugându-l să-l aştepte, In ca- 
mera prietenului e o mare dezor- 
dine;: manuscrise, cărţi, cravate, 
tiorapi, până şi un papuc printre 
ele pe masă. In mijlocul lor o stra- 
chină cu niște flori uscate pe care 
se plimbă mușştele,. Lângă ea, un 
pachet cu cărţi de joc răvăşite, cu 
figuri de crai, dame şi valeţi de 
medievală alură — un public desuet 
trezitor de nostalgii. Emil Botia 
scrie pe o hârtie de împachetat, 
următoarea poezie, pe care apoi o 
ia şi o mototoleşte, aruncând-o la 
coș. Noi totuşi o prețuim: 


O, voi, stelelor, ielelor 
Coboriţi, coboriți să facem 
pasenţe 
Sunt melanecolicul cavaler, 
doamnelor, relelor, 
Obosit de atâtea reverențe... 
Muştele sunt suita mea, supușii 
mei 
Primăverile, arțăgousele, sau 
îmhăitat cu mine 
Intunecatele primăveri, o, ce 
palide scântei 
Plictisit : 
Toate nici eu nu le pot întelege 
prea bine 


ANIŞOARA ODEANU e în restau- 
rantul Palatului de Justiţie de pe 
cheiul gârlei, Aşteaptă să-i vie rân- 
dul la un proces care e ultimul pe 
tistă şi care se va amâna din oficiu, 
ca să ia termenul pentru maestrul 
cu care lucrează. E plictisită de a- 
ceastă meserie ingrată şi se gândeşte 
să serie o nuvelă pentru „Univer- 
sul Literar“. N'are nici o inspiraţie, 
dar o va situa în Rusia, după aceea 
e deajuns să facă puţină atmosferă 
rusească şi totul se va aranja. In- 
cena pe dosul procurii de substi- 
tuire, de care speră să nu mai aibă 
nevoe: 


in Rusia, pe marginea unei 
farjurii, plină cu apă. se plimba 
O muscă. Era primăvară. Situez 
această muscă, farfuria şi primă- 
vara în Rusia, fiindcă, înţelegeți 


și dv. onorați cititori că dacă 
le-aș situa în România mar mai 
avea aceeași importanță... etc... 


VIRGIL CARIANOPOI, e la o 
cafenea, în preajma Paştilor, o ca- 
fenea plină ac gălăgie, de praf şi 
de muște. Şi când te gândești că 
la ţară e acum primăvara în toi, 
aer curaţ şi liniştea aceea în care 
se aude cum creşte iarba, cum 
urcă seva în copaci, Un bondar 
care trece bâzâind, ia proporţiile 
unui avion de bombardament, Vir- 
gil Carianopol e desgustat de oraş, 
şi are dece: 


Bă. în camera mea solitară dela 
oraș 
Paștile voastre eu nu le mai pot 
trăi 
im cafenelele cu muști mustină 
pe farfurii 

Din inimă îmi rupe jalea ca 
dintr'un Caș. 


VICTOR POPESCU e la el acasă 
și scrie întâia nuvelă pentru al 
treilea volum al lui, care va apare 
peste un an sub titlul: „Vara e în 
toi“, (Precedeniul se numea „Sa 
sfârşit primăvara“), De acum îna- 
inte, trebue să scriu foarte serios, 
îşi propune. Şi scrie, scrie mereu, 
până ajunge la pasajul care ne în- 
teresează. Eroina lui Tamara, e 
una din acsie femei care despică 
firul în patru. E atât de complicată 
încât mici autorul ei n'o mai poate 
urmări. Nu mai ştie ce să spună 
despre ea. Când deodată, vede o 
muscă pe marginea unci farfurii 
de catea turcească. Se învârteşte şi 
ea, aşa.... că nare ce să facă. Au- 
tocul e iarăşi inspirat: 


Această muscă făcând cercuri 
pe marginea farjuriei de porțe- 
lan de Saza, îmi; răscolea o mul- 


țime de idei şi imagini. In lucru- 
rile cele mai simple — vai, ce 
curios! — viata pune probleme 


atât de complicate. E mai bine 
Și mai comod să n'ai un suflet 


care să se încurce în chestiuni pe 
care oamenii ceilalți le ignoră şi 
caută din viaţă numai plăcerile 
ei, oftă Tamara întrun târziu. 

— Eşti foarte subtilă, i-am răs- 
Puns... etc... 

RADU GYR nu știm în ce con- 
diţii a scris versurile ce urmează, 
dar care, în orice caz, sunt piine 
de muzicalitate: 

Al gândacilor norod 

Vine 'm roiuri dedenarte 
Printre stele și azur... 
Doarme-o muscă înlr'o carte 
Pe obrazul trist și dur 

Al lui Negru-Voevod, 

Parcă e nunta Zamfirei — nu? 

SIMION STOLNICU e în conce- 
diu (a fost toată iarna concentrat). 
A rămas însă de pe zonă, cu nos- 
talgii războinice. Se visează insă, 
nu soldat, ci un cavaler medieval, 
mânaru cavaler dar trist fiindră 
deşi viteaz, domnița hieratica dom- 
niță, îl năuceşte cu cochetăriile ci. 
Dacă şi în aceste versuri de mare 
tinută apare musca și farfuria cu 
apă, este pentrucă Simion Stolnicu 
se afla într'un restaurant pe cână 
scria şi elementele acestea s'au 
strecurat în scrisul Ini fără ca cl 
să-şi dea seama de existența lor 
reală: 

Trist cavaler, buruienilor, 
coclitelor 
Musca emblemă, vai, măreției 
sale 
Codrii, reverențe în palide 
sandale 
Ale palatelor. căutatelor, 
jericitelor 
Farfurii cu apă. gând de p!oae, 
tommnaiec 
Vitejiilor număr, oboseaia-l 
pierdea 
In rădvan, neajuns, gonind 
hieratic 
Inimă îneacă-te, trece domniţa, 
Ea. 

(E adevărat, recunoaștem, că a- 
cest Simion Stolnicu poate, la ne: 
voe, semăna și cu Eugen Jebeleanu 
sau cu Rainer Maria Rilke în tra- 





ducerea lui Eugen Jebeleanu, dar 
nici lui Belzebuth nu i se pvate 
cere prea mult, se achită după cum 
vedeţi, destut de onorabil și așa). 

LUCA DUMITRESCU e un tânăr 
romancier încă nepublicat in vo“ 
lum. Romanul d-sale în manuscris, 
va fi, suntem siguri, în ziua când 
va apare, o carte despre care se va 
vorbi. Suntem încântați că-i putem 
anticipa apariţia printr'un  frag- 
ment de parodie, cam în felul a- 
cesta: 

„Nevastă-mea, ea nu era ca 
toate celelalte. Mă amuzam vă- 
zând cu câtă candoare îmi atrage 
atenția să gonesc  muștele din 
casă. Pe mine, dimpotrivă mă 
pasiona să le privesc, Eram un 
deşuchiat, cum îmi spunea ea în 
glumă. poate că în gluma asta se 
ascundea mult adevăr. Nevastă- 
mea vedea totdeauna clar. 

Urmează GEORGE VOINESCU.E 
in redacţie la „Universul Literar“, 
Face următorul desen fredonână 
„O noapte pe Riviera“: 

VOINESCU 


Voinescu către sine în- 


Text: 
suși : 

— Bine, bine, desenul l-am fă- 
cut, dar spiritul unde-i? 


MIRCEA MATEESCU, tânăr fi- 
lozof: 

Se pune foarte curent proble= 
ma liberului arbiiru. Este, cred, 
o greșală inițială a punctului de 
vedere primordial din premisele 
filosofice adequate. Este intere- 
santă în acest sens lucrarea lui... 
pe care o recomandăm cititori- 
lor. Metajizic vorbind, postula- 
tele filozofiei lantiene... 


(Lipseşie teza muștii şi farfuriei 
cu apă, întrucât tânărul filozof face 
„filozofie pură” nu „literatură filo- 
zofică”, asemenca celorlalţi colegi 
ai lui cărora le arată o profundă 
neîncredere) 


Să stârşim prin a ne mai agăța 
de un bun prieten al nostru care 
de câţiva ani nu mai publică şi a 
cărui discreţie o rcspectăm, păs- 
trându-i anonimatul: 


Neștiind ce să fac cu mine 

Ascultam. bâzâitul muştelor 

Cuşca men, vai, era deschisă 

Ş; măgarul din mine zbiera 

Ca o mierlă măitastră. 

Şi, în sfârşit, o epigramă a lui 
P. T. care lămurește cea mai bine 
cititorii asupra situației reale: 


Musca asta ce s'adapă 

Intr'o cratiţă cu apă 

Spuneți-mi ce poate fi? 

O bețivă 'n travesti,,, 

Am mai avea bineînţeles, mulți 
scriitori de trecut în revistă. I-am 
luat numai pe cei tineri — tineri 
cu vârsta sau suileteşte — pentrucă 
alții mai bătrâni s'ar supăra. 


Şi, noi am vrnt să ne amuzăm și 
să amuzăm cititorii. Ceeace nu în- 
seamnă nici lipsă de stimă, nici 
lipsă de înţelegere pentru autorii 
parodiaţi. Ci dimpotrivă, e dorinţă 
de a-i înțelege cât mai deaproape. 
In ce măsură am reuşit, cititorii 
vor judeca mai bine. (Pentru a-i 
judeca cât mai just, n'ar îi rău să-i 
recitească), 


BELZEBUTH 





27 Aprilie 1940 





Bărbierit sunt alt om. Am în buzu- 
nar numai cei patruzeci de lei, cu care 
mă duc spre o mare băcănie din centru 
ca săi cumpăr nevestei câteva pătlă- 
gele roşii. A avut azi de dimineaţă, pof- 
tă de o saltă de roşii şi deși peste o 
săptămână va fi sfântul Nicolae şi a- 
fară s'a întețit vremea, ceea ce în- 
seamnă că de mult, asemenea legumă 
a dispărut de pe piaţă, eu trebue să 
mă fac luntre și punte și să-i aduc. 
Am în buzunar numai acești bani, cu 
care mi-am „tapat“ aseară un prieten, 
dar asta nu contează. Pe obraz simt 
biciul de ghiaţă al unui vânt iscat din 
senin şi asta îmi face bine. Imi pare 
rău că nu e nicio vitrină prin apro- 
piere ca să mă fudulese o leacă, cu o- 
brazul meu bărbierit şi cu paltonul nou 
pe care mi l-am făcut abia anul tre” 
cut și mă îmbracă perfect. De aceea 
scot mâinile din buzunarele calde, ca” 
tifelate ale paltonului şi-mi mângâi 
înadins obrazul. Când degetele mi se 
învinețesc destul, le vâr iar la loc și 
cale apăsat. Ca să dau paltonului și 
obrazului toată importanţa cuvenită, 
îmi schimb niţel mersul. Imi lărgesc 
umerii, privesc peste capetele oameni- 
lor şi mă fac interesat de o preocupare 
gravă, acplo, în interiorul meu. 

Faptul că nu se găsesc roşii pe pia- 

ță, mă îndârjește. Nevastă-mea ocupă 
unu loc prea tandru în inima mea. Imi 
face impresia că sunț unul din acei vi” 
teji legendari plecaţi să ducă la sfâr- 
şit vreo treabă imposibilă, cu care faţă 
de împărat sau zâna aleasă, îi încearcă. 
Oamenii cu cari mă ciocnesc pe stradă 
spun „pardor:i“ şi se dau foarte reve- 
rențioși la o parte din calea mea. „Nici 
nu se poate altfel, mă gândesc, sunt 
cel mai important călător de pe stradă“. 
Cei mai mulţi din ei, circulă fără nici 
o treabă. [i identific foarte ușor pe a- 
ceștia, după felul cum merg și cum 
privesc la ceilalţi. Ceilalţi, au de înde- 
plinit mici treburi fără însemnătate, 
pe care dacă nu le pot face. azi, le lasă 
desigur pe mâine. Sunt treburi cari se 
pot face în orice zi. Pe cătă vreme eu, 
trebue să aduc câteva roşii nevestei ș. 
astea nu se găsesc decât cu mare greu” 
tate. - 
-Am traversat grădina Icoanei, unde 
m'am oprit puţin ca să ascult croncă- 
nitul ciorilor de pe ramurile copacilor. 
Erau atât de multe, că parcă grădina 
se împodobise din nou cu frunziş; un 
frunziş neobicinuit, sinistru 

Apoi am eşit în bulevardul Take Io- 
nescu, pe la „Aro“ și mi-am aruncat 
ochii pe pozele de afară ale filmului. 
N'am mai fost de mult la cinematograf 
dar imediat, ce se face  nevastă-mea 
bine, iau două bilete la „Aro“. Asta 
poate fi chiar săptămâna viitoare, când 
e anunţat — văd — un film cu Garry 
Cooper, care ne place la amândoi. Am 
trecut pe str. Franklin şi arn ajuns în 
siârșit în Calea Victoriei, la Corso. Mă 
opresc şi-mi fac socoteala. Am la dreap” 
ta mea foarte aproape, „Athenee Pa- 
lace“'. Dacă nu găsesc acolo, ceeace 
nu-mi vine să cred, atunci cobor pe 
Cale în jos la „Dragomir“. Acolo nu 
se poate să nu găsesc. 

Dar în timp ce-mi fac această so- 
coteală, privind cu mâinile în buzunar 
pe deasupra lanţului de vehicule care 
alunecă pe Calea Victoriei, un piccolo 
răsărit militărește din scurta lui tunică 
albastră, cu bumbi de alamă, mă sa” 
lută. 

— „„Poftiţi — zice — vă chiamă un. 
domn înăuntru, și mi-l arată pe acel 
domn prin geam. 

Mă uit la început îintrigat, că în- 
drăznește cineva să fie, atât de fami- 
liar cu mine. De aci, mă înseninez la 
față şi salut râzând: 

— „Domnul acesta — spun băiatului 
— este marele ziarist român, d. Radu 
Horia.  'Ţine-l minte, peniru că este 
prietenul meu din copilărie şi nu ţi-e 
permis să nul cunoşti, când ai avut 
onoarca să  serveşti într'un local în 
cere domnia-sa a consimţit să intre“. 

Horia, n'aude admonestarea pe care 
eu i-o fac băiatului şi mă zoreşte bă- 
tându-mi în geam. Este în adevăr prie-” 
tenul meu cel mai vechi, dar nu mă 
aşteptam să-i meargă atât de bine, câ! 
arată radioasa sa înfățișare, 

Ne strângem mâinile şi mă așez în 
fața lui. Imi întinde o grea tabacheră 
de argint, doidora de ţigări englezeşti 
şi mă întreabă ce beau. Eu iau o ţigare 
pe care o aprind, tot de la bricheta lui 
care cu toate că sunt sigur că e nemar- 
cată, se răstaţă orgolioasă pe masă și 
după ce trag câteva fumuri, încerc 
să-i explic intimidat de toată această 
aparenţă, că sunt trimis de nevastă” 
mea să fac nişte cumpărături şi că qeși 
imi face mare plăcere că l-am întâlnit, 
n'ași lua nimic, de teamă să nu mă an- 
trenez. 

In timp ce îi spun toate acestea, nb- 
serv că are vo splendidă cravată roșie, 
stropită cu galben, gulerul şi piepţi 
impecabili la cămașe și că nu i sa 
senimbat întru nimic pielea albă lăp- 
toasă, proaspăt bărbierită a feţii. Mă 
apucă atunci un mare dor de timpurile 
acelea și-mi vine sămi sărut prietenul 
care după zece ani de drum prin spini 
și mărăcini, şi-a păstrat aceiaşi ochi 
limpezi de adolescent sub sprâncenele 
groase, negre și împreunate în mijlo- 











cul frunţii, ca două rândunici înnodate 
în coade. Ă 

Ii iau mâna, aceiași mână grea și lă- 
boasă de acum zece ani şi io mângâi. 
Dar Horia a rămas acelaş. și trage 
mâna din ale mele şi glumeşte pe sea- 
ma celor ce-i spun. 

— „Eşti o secătură — zice — întâl- 
neşti după zece ani un prieten și nu 
ești în stare să scoţi capul de sub pa” 
pucul nevestei și să uiţi o clipă că ești 
insurat. Ai un aer perfect de broască 
țestoată, care priveşte lumea bănuitoa- 
re dela adăpostul carapacei sale. Te-am 
pierdut. Sunt edificat asupra ta. Te-ai 
ratat” 

Nu-mi place nici cinismul lui cu pri- 
vire la viața mea casnică, nici acest 
epitet din urmă pe care mi-l aruncă 
cu un mare dispreţ, dintre cele două 
şiruri superbe de dinţi. Dar nu vreau, 





nici probă de slăbiciune să-i dau. Mi-ar 
fi foarte uşor să mă ridic cu toată os- 
tentaţia acestei adânci desamăgiri şi să 
plec dela masa prietenului meu, fără 
să-i întind măcar mâna. Mi-ar fi foarte 
Uşor, dar nu vreau totuşi să-i las im- 
presia că are dreptate, 

Cer o ţuică şi continuăm să vorbim. 
Horia, a auzit că am terminat strălu- 
cit cele două facultăți pe care le în- 
cepusem cam în vremea când am înce” 
tat să ne mai vedem și că sunt „un 
mare savant“. I-a vorbit despre mine 
un alt prieten, pe care îmi aduc vag 
aminte că l-am întâlnit tocmai în ziua 
ultimelor examene și i-am făcut o u” 
luitoare dare de seamă a activităţii 
mele studenţeşti, ca să înțeleagă cu ce 
extraordinare posibilităţi intru în via- 
ță, însă Horia nu e deloc intimidat de 
succesele mele. Dimpotrivă, are aerul 
că mă priveşte cu oarecare ironie. Asta 
mă enervează şi mă decide să-l întreb 
dacă acordă sau nu vreo valoare aces- 
tor isprăvi. El se răstoarnă pe canapea, 
trage de câteva ori din ţigare şi mă 
scrutează de sub  sprânceana aceea 
groasă sub care ochii limpezi i se în- 
tunecă. 

— „lartă-mă — îmi spune — ime- 
diat ce arm aflat că te-ai însurat, mi-am 
dat seama că isprăvile tale sunt inutile. 
Femeea este cel mai sigur cariu al in- 
teligenţei şi al elanurilor noastre“. 


Eu fac un gest de refuz, pentru că 
nu sunt dispus să aud dela prietenul 
mev, lucruri atât de comune 

— „Degeaba te aperi — continuă. Și 
eu am fost însurat, dar slavă Domnu” 
lui, am terminat-o. Peste câteva zile, se 
pronunță divorţul. Nu-ţi poţi închipui 
ce bine mă simt la acest gând. Să fii 
iarăşi liber... 

— „larăşi, pușlama... zic eu... 

— „Nu puşlama, liber dragul meu. 
Liber să mă aşez la masă dacă îmi pla” 
ce fără cravată şi fără ceremonial. Să 
mă culc singur, dacă n'am chef să dorm 
cu cineva; să citesc în gând, dacă n'am 
chef să citesc tare; să stau în casă, dacă 
n'am chef să merg la cinematograf; să 
tac, dacă n'am chef de vorbă. . 

Eu îmi dau seama: oricât de îngădui- 
toare ar fi o femee, este imposibil în 
traiul tău zi de zi cu ea, să nu-ţi ză- 
dărnicească ceva, Dar tocmai atunci, eu 
poate mă găsesc mai inspirat. De ce 
să-mi rateze, din pricina ei, o stare de 
spirit sau o idee a mea? De ce? 

Eu mă gândesc mai puţin că am de 
indeplinit o mare misiune. Dau ţuica 
pe gât şi mai cer una. lnăuntru e cald. 
Paltonul meu e aproape nou; aproape 
tot atât de nou ca al lui Horia. Stau a- 
mândouă în cuer alături. Ar putea 
foarte bine merge și al meu cu un 
rând de haine noi şi cu o cămaşe şi 
cravată ca ale lui. In ceeace priveşte o- 
brazul, nu mi-l dau pe al multor domni 
cari stau la mesele acestea dimprejur 
și citesc gazeta, ori beau ceva. Sunt 
deci, un client onorabil, chit că plă- 
Leşte Horia pentru mine. Sunt un Cli- 
ent onorabil şi nu înțeleg de loc, de ce 
mă simt aşa de prost în acest local. 
Poate din cauza largilor canapele de 
catifea pe care nu știu cum să mă așez; 


UNIVERSUL LITERAR 


poate din cauza acestor chelneri gravi 
şi ceremonioşi. In orice caz, nu înţeleg 
de ce n'am pus desinvoltura prietenu” 
lui meu în gestul şi în glasul cu care 
am mai cerut o ţuică şi de ce nu mă 
pot rezema cu toată familiaritatea de 
spătarul capitonat cu catifea roz, al ca” 
napelei. Las o mână în jos și mângâi 
acolo lângă picior canapeaua. Parcă 
ași avea deaface cu un cal nărăvaș pe 
care îl liniștesc înainte de a-l încăleca. 
Nu ştiu ce a întrebat Horia, de se uită 
așa de atent la mine, după răspuns. 
N'am fost atent. Fac un gest oarecare 
cu mâna și-mi aprind o ţigară. 

— „Țigările astea englezeşti — spun 
— au o savoare extraordinară. Păcat că 
sunt așa de scumpe“. 

— „Scumpe? Face prietenul meu. 
Costă numai cinci lei o țigare'“. Şi chel- 
nerul din spatele lui face un gest apro” 
bativ din buze. 


„Dobitocule“ — mă gândesc — cine 


te-a pus să spui că sunt scumpe? le plă- 
tești tu? le plăteşte Horia şi tabachera 
lui e plină. Poţi să fumezi până diseară 
din ea. Tu nu vezi că prietenul tău a 
daţ de gologani?'“ 

— „Sigur — zic — nu sunt chiar 
foarte scumpe, dar în orice caz sunt 
accesibile numai unei categorii de oa- 
meni.' Imi pare rău, spun — ca să de- 
rutez cu totul părerea acestui chelner 
sinistru, despre mine — că nu pot 
să şi le cumpere și oamenii săraci. Mă- 
turătorii de stradă, de pildă, sau birja” 
rii. Se găsesc printre ei fumători ire- 
dutabili. Păcat!“ 

Horia mă privește din ce în ce mai 
mirat și e pe punctul să isbucnească în 
râs la această mărturisire umanitară a 
mea. De aci văzând că privesc insistent 
pe cineva Qin spatele lui, întoarce ca- 
pul, vede chelnerui şi spune şi el foarte 
serios: 

-— „Da, desigur, e o mare neegalitate 
socială“. 

Cheinerul e mulțumit şi ne întreabă 
prevenitor dacă mai dorim ceva. 

Horia comandă ceva cu nume fran” 
țuzesc, care, înțeleg că e de mâncare. 
Eu mă simt foarte bine. 

Il întreb ce meserie învârteşte. Să 
mă ierte, ştiu că e gazetar, dar pare 
mai mult decât asta. Nu. Nu e decât 
gazetar. E însă un gazetar mare. 

— „Tu nu vrei să faci gazetărie cu 
mine? îmi spune tamnesam. 

Eu mă înroşesc de un val de căldură 


care-mi trece ca un abur prin carne şi. 


nu ştiu ce să răspund. Nu știu dacă el 
a auzit că şi eu fac gazetărie de mai 
mulți ani. 

— „Lasă dracului fiţuicile. Intră la 
o mare gazetă care să-ţi asigure o su” 
pratfață. Care va să zică — mă gândesc 
—- ştie; dar probabil că nu prea se în- 
teresează această lume despre tine, 
dacă încă n'a aflat că sunt concediat. 

— „Cu talentul tău — continuă — 
ne-ai face praf pe toţi“. 

Imi fac un cap serios şi stau puţin 
în cumpănă. 

— „Totuşi — zic — la o gazetă mică 
chiar dacă ești mai prost plătit, ai a- 
vantagii morale. Vii în contact mai 








.. 


Viaţă noua! 


de LUCA DUMITRESCU 


ușor cu direcţia; ieși mai repede din 
anonimat. Pe câtă vreme într'o adevă- 
rată uzină, cum e o gazetă mare..: 

— Tţ... vorbeşti prostii — spune Ho” 
ria — şi e puţin enervat de încăpăță- 
narea mea. O gazetă mare e o forţă. 
Este imposibil să nu te simţi bine, când 
simți în spatele tău această forţă, de- 
cât atunci când în fiecare zi, te aş- 
tepți ca gazeta la care lucrezi, să-și 
suspende apariția. Afară de asta, ai 
prilejul să faci o școală serioasă. Ii 
spun, mi-ar face plăcere să te ştiu uti- 
Hzat după cum meriţi“. 

Nu trebue să împing cochetăria prea 
departe. Glasul prietenului meu e mai 
puţin afectuos ca adineauri. Se simte 
probabil atins în orgoliul lui. De ce să 
mai fac pe motturosul? 

— „Bine, dragul meu — spun — am 
să-mi calc pe scrupule şi să primesc. Te 





A 
PR 


rog însă să ştii că fac asta pentru tine“. 

Ni se aduce gustarea comandată de 
Horia. Mie îmi tremură puţin furculi- 
ţa în mână. Bucuria că voi avea ia- 
răşi de lucru, e mai mare ca pofta de 
mâncare. Abia isbutesc să gust odată 
şi simt că mâncarea n'are loc în mine. 
Prietenul meu mănâncă însă bine 
şi-mi spune în mici pauze, ce o să am 
de făcut. E vorba de niște foiletoane 
de idei. Să nu-mi fie frică de anonimat. 
El e prieten la toartă cu directorul. De 
altfel, trăeşte cu nepoata lui, o evrei- 
cuţă plină de draci. Bine înţeles, că di” 
rectorul nu bănue până unde au ajuns 
lucrurile. Speră însă, să-și plaseze bine 
nepoata şi asta îi dă lui, lui Horia. un 


„mare ascendent. Directorul, l-a încura” 


jat foarte mult în hotărirea lui de a 
divorța. Să nu-mi fie deci, frică de a- 
nonimat. Are el grije de asta. Deocam- 
dată, să mergem imediat să mă prezin” 
te directorului. 

N'am intrat niciodată în cabinetul 
şefului unei mari întreprinderi şi sunt 
încă uluit de tot ce am văzut până a- 
colo şi de tot ce văd acolo. Sălile mari 
în care viermuesc fel de fel de oameni; 
această lungă anticameră din faţa uşii 
cabinetului, în care așteaptă într'o pi- 
torească neorânduială, bătrâni, cerşe- 
tori, la un loc cu ofiţeri superiori și 
invalizi de răsboi, la un lor cu domni 





Din ocfi... 


Te-am întrebat pe glas de mărturisire frântă, 
Dece-ai furat podoaba de pe ram, 


Copil de Ban, copil de neam, 


2 


Şi-o ţii în pod de pumn, cu încleștarea strâmtă. 


Te-a adumbrit izul de bănuială'n glas şi întrebare... 


Dar te-ai purtat domneşte 


Mugur scump de flăcăuaș cnezesc, 
Mi-ai spus din ochi că nu ţi-a stat în gând a o luare 
Rugându-mă să aflwn ei cuvânt Dumnezeiesc, 


Și nai vrut să caşti pumnul 
Să văd că n'ai în el nimic... 
Rărunche mic, de şase veri, 


Cu suflet lin tăiat în oase de arșir. 


E fegie 


MIHAELA PAPSLIAN 


Când îţi întorci tu, sutlet, privirea întristată, 
Spre-atâtea vechi icoane, iubite altădată, 
Mergând cu ani în urmă şi străbătând trecutul, 
Ce greu te-apasă timpul și umbrele și lutul. 


Nu-ţi mai alină, doruri, balsamul amintirii, 
Când stins a îost, în vreme, și cântecul iubirii, 
Când în furtuna vieţii, mereu pustiitoare, 

Se scutură şi piere, a tinereții floare, 


Ce candelă în visuri și ?n gânduri îţi aprinde 
Luminile speranței, cânâ ceaţă se întinde 
Peste atâtea drumuri dorite şi visate, - 

Pe veci, acum, pierdute sub zări întunecate ? 


DIMITRIE ALBOTA 


Ș === 


bine hrăniți şi importanţi, femei și co” 
pii de toate soiurile și de toate clasele, 
sunt pentru mine o formidabilă repre- 
zentaţie a puterii pe care evreul acesta 
mititei, cu craniul chel şi cu urechile 
ca niște frunze de dovleac veştede, o 
deține din fundul adâncului său foto” 
liu de piele roșie din spatele acestui 
birou imens. 

Salut fâstâcit peste tot unde priete- 
nul meu este salutat şi mă ţin aproape 
de el, ca un țânc, agăţat de fustele mai- 
că-sei. 

Directorul se răstoarnă, la intrarea 
noastră în fotoliul său roșu şi descope” 
re două rânduri de colţi galbeni cu 
care râde fără nici o jenă. Horia se a- 
şează, după ce îi întinde mâna, pe un 
colţ al biroului şi mă prezintă 

— „Şefule dragă, îți prezint pe cel 
mai bun prieten al meu din copilărie, 
doctor în filosofie și drept, poet subtil 
şi discret, dialectician substanţial şi 
ziarist de mare rasă“. 

In timp ce vorbeşte, îşi pune mâna 
pe umărul meu şi am impresia că el 
este un vânzător şi eu un manechin pe 
care spânzură toate calităţile pe care 
el mi le exagerează ca niște haine de 
vânzare. Mă aştept din clipă în clipă, 
ca domnul acesta, în faţa căruia sunt 
expus, să-mi ceară să mă vadă și de la 
spate sau dintr'o parte și să fac câțiva 
pași înainte ori înapoi. Dar directorul 
îmi întinde o mică mână umedă, ca o 
coadă de reptilă şi este foarte încântat. 

— „Sa făcut atunci, domnul ne va 
face foiletoanele“ — zice, 

Vreau şi eu să spun ceva degajat, 
dar mi se umple gâtul cu o salivă ve- 
nită nu ştiu de unde şi în cap, nu gă- 
sesc nimic inteligent. Atunci duc o 
mână la gură, tușesc şi spun da, sim- 
plu. 

In capul directorului scapără mereu 
doi ochi verzi, pe cari nu ştiu dacă e 
bine să-i cred plini de neastâmpărul in- 
teligenţii ca Ja copii, sau de al neîn- 
crederii, ca la şoareci. 

— „Sper — spune el adresându-mi- 
se — că prietenia dintre d-ta și aceea 
dintre mine și el, e:o garanție că vom 
colabora în cea mai deplină armonie”. 

Glasul îi e puţin fals, ca al marilor 
demagogi şi sunt sigur că n'are o fă- 
râmă de încredere în mine, cu toate 
excelentele recomandaţii ale prietenu- 
lui meu și cu tot zâmbetul său ama” 
bil. Se vede însă destul de clar că e ho- 
tărît să mai dea pe gârlă zece mii de+ 
lei pe lună, cât îmi spune că-l va costa 
deocamdată retribuţia mea. 

Dar Horia e nemulțumit de atitudi- 
nea mea. El ține morţiş să-i dau di” 
rectorului o mică reprezentaţie de in” 
teligență şi trântindu-se într'ug îoto- 
liu, îmi spune să iau și eu loc într'unul 
şi propune să discutăm primul foile- 
ton. 

Directorul nu e chiar de părerea 
mea, dar crede totuși că e mat bine să 
scriu ce vreau eu. Foiletonul va avea 
mai multă forţă. Horia a început să fie 
satisfăcut, A dat Dumnezeu și am des- 
chis gura. N'am spus lucruri extraor- 
dinare, dar am spus totuși ceva, care 
e destul de logic. 

Eu am impresia că sunț pus să șterg 
parchetul dar că am personalitate și nu 
vreau cu nici un chip să-l şterg cu 
cârpa pe care mio dă directorul. De- 
sigur parchetul până la urmă, tot va 
fi şters, dar cu cârpa cu care vreau eu, 
nu cu care vrea el. Mi se pare toată 
întâmplarea hidoasă și mă uit pe pereți 
cu nădejdea că Dumnezeu va face un 
miracol şi mă va scoate de aci. Ochii 
îmi cad pe o frumoasă pendulă care a 
târnă deasupra unei uşi. Mă ridic în- 
grozit. 

— „Unu şi jumătate!“ 

— „Ce e? ce se întâmplă ia unu şi 
jumătate?“ face speriat directorul. 

Imi dau seama că nu mi-am putut 
stăpâni alarma interioară şi-i zâmbesc. 

— „Nimic — spun — e unu şi jumă- 
tate și eu trebuia să fac niște cumpă” 
rături din oraș pentru nevastă-mea'“. 

Directorul râde şi el. 

— „Poate ai nevoe de ceva bani, 
domnule Manta, un aconto“. 

— „Nu, mulțumesc — spun înainte 
de a mă gândi şi bag grăbit o mână în 
buzunarul paltonului, ca să verific dacă 
cei doi poli mai sunt acolo. Sunt şi îmi 
pare bine. 

Mă apropii de biroul directorului ca 
să“mi iau pălăria și îmi văd în fundul 
cristalului de pe el, oglindindu-se ca 
întro apă verzue, obrazul frumos, 
bărbierit. Imi închei paltonul și mă 
simt şi de el bine îmbrățișat. Cu toate 
că n'am decât doi poli în buzunar, sunt 
foarte sigur pe mine. 

— „Nu domnule director, mulțu- 
mese, nam nevoe de bani“; îi spun 
privindu-l drept în lumina ochilor, cu 
această siguranță magnitică, pe care 
mi-o dă un obraz frumos bărbierit și 
un palton aproape nou. 

— „Totuși — spune el — noi îţi dăm 
un aconto. Și semnează un bon, rugând 
pe Horia să mă ajute ca să mă descurc 
la cassă, 

Plecăm. Abia când ies în anticame- 
ră, îmi dau seama cât de important 
sunt, după invidia cu care mă privesc 
toți cei de acolo, începând cu ofiţerui 
superior și terminând cu bătrânul cer- 
şețor, evreu — observ acum, 


Doo 


10 











UNIVERSUL LITERAR 


— Fata morsana == 


Sonia, voi scrie pentru sufletul tău, 
pentru tine şi pentru ziua întâlniri; 
noastre, poate încă mii şi mii de pagini. 

Poate că nu-ţi place numele pe care 
ţi-l dau. 

Poate că altul îți place mai mult; 
poate chiar cel pe care îl porţi printre 
oameni. 

Am cunoscut mai multe Sonii 
nici una nu erai tu, Sonia! 


Dă jos fardul numelui tău de pe față. 
Aruncă tot ce-ţi spune că trebuie să 
fii așa, și rămâi tu, Sonia. 

Vei vedea atunci că numele n'o să-ţi 
mai displacă. In el te vei regăsi, aceea 
care ești. Nu pentru lume, ci pentru 
tine. (Gândeşte-te că ai putea muri. Ce 
preţ ar mai avea atunci lumea pentru 
tine?) 

Aud fiecare vorbă ce o scriu, și simt 
cum fiecare vorbă a mea te face um” 
bră, mai mult, mai aproape şi mă în- 
fioară gândul că răspunsul la chema” 
rea numelui tău, e umbra mea. 

Adevărul este că tu nu trăeşti pen- 
tru mine prin numele tău, fiindcă eu 
nu-l cunosc. Dacă îți spun totuşi, So- 
nia, este pentru ca să-ți pot vorbi, ca 
să mă poţi auzi, să te pot cânta... 

Cântarea numelui, Sonia! 

Incerc zadarnic să mă înalț cu fiera- 
re vorbă până la tine. Care cuvânt, 
care gând, oricât de înalt, n'ar putea 
trece peste mine?! 

Da, Sonia, chemările mele nu sunt 
pentru numele tău, nici pentru părul 
tău, nici pentru cutele tale de pe frun- 
te. Gândurile mele sunt pentru tine, 
numai pentru tine Sonia. Cu ele lupt 
să cresc până la tine; să simt în înăl- 
țarea mea peste înțeles, înfrățirea ne- 
grăită a fiinţei. 

Oare ochii mă fură, sau gândurile mă 
înşeală? Rătăcesc atât căutândurte, că 
mi-e groază să nu te găsesc prea târ- 
ziu. 


dar 


II 


Sonia într'o seară de iarnă (nu știu 
dacă ţie îți plac nopţile de iarnă, de 
iarnă liniștită, fără vânt rusesc şi fără 
sgomote. Mie îmi plac). 

Și-mi plac pomii pe șosea... i-ai vă” 
zut cum plâng iarna? Plâng şi se plea- 
că la pământ sclipind, de parcă cerul 
ar fi scuturat stele, ţurțuri pe fiecare 
cracă ruginită, atât de mult, că tre” 
când le atingi cu capul. Şi atunci ia” 
răși plâng, și 'n plânsul lor stă toată li- 
niștea din noapte. 

Dar Sonia, nu plânsul lor mă pune 
pe gânduri, și nici căderea lor a rugă 
spre pământ, ci căderea înălțimii lor. 
Nu știu cum, mi-am dat seama de ce 
glorioși cad; fiindcă e prea grea gloria 
pentru om? 

Era seâră, și era iarnă. Mergeam la 
braţ cu prietenul meu (cel care a murit 
anul trecut) pe șosea. 


In amândoi crescuse beţia fetelor ne- 
întâlnite, și amândoi mergeam la braț, 
în umbra aceleiaşi fantome vaporoase. 

In mintea mea te învârteai tu, trans" 
parentă ca întotdeauna. Erai atât de a” 
proape, că simţiam căldura gurii tale, 
dar când voiam să ţi-o sărut, din nou 
erai pierdută, fata morgana, la capătul 
aleei albe. Și era în toată ființa ta atâta 
armonie de mișcare, că 'n mine creș- 
tea beţia nouă a dansului născut din 
sânge neiîncercat. 

Mă ameţeau gândurile cu tine; mă 
îmbătau paşii tăi şi mersul tău în rit- 
mul sângelui clocotitor. 

Şi eram beat, beat, beat de atâta ar 
monie... 

— Cum e Sonia? 


Prietenul meu îţi cunoştea numele; 
îl șoptisem odată în vis, şi el mă au” 
zise. 

— Sonia? Sonia e o fată... 

— Poartă în păr toamnele aleelor 
minunate şi triste? 

— Da. Şi... 

— Și 'n ochi, visul nopţilor de dra- 
goste, cu cer albastru, mare... 

— Da! 

— Şi 'n zâmbet floare de cicoare? 

— De unde ştii? 

— Vrei să ţi-o arăt? 

— Tu? 

— Vino cu mine. 


— Tu ești Sonia? 
— Cum mi-ai spus? 
— Sonia... 
— Mai spune“mi. Imi place numeie. 
Sonia! 
Ce frumos sună! 
mereu așa? 
— Mereu Sonia! 
Dar Sonia nu era Sonia. Mă înșelau 
„gândurile ameţite, şi te vedeam în fie- 
care. femee, în fiecare zâmbet, şi rătă- 


Ai 'să“mi spui 


ceam, cum rătăcesc şi azi, risipindu-. 


mă în fiecare fată pe care n'o cunosc. 
III 
. Opreşte”te Sonia la fiecare lucru din 


viaţă. Caută să nu înlături nimic din 
ceeace îţi poate opri.o clipă privirea. 


Gândeşte-te că dacă, în loc şă treci pe 
lângă un lucru fără să-l priveşti Lai 
privi, fiecare lucru ţi-ar spune ceva. 

Sonia, ascultă ce-ţi spun lucrurile. 
Intre lucruri te înalţi, trăești, şi ele tre- 
buie să se confunde în tine. Dă lorm- 
mă reală sensibiltăţii tale în lucrurile 
de lângă tine; dar fi atentă, realitatea 
să fie o continuă râvnă. Nu lăsa ceeace 
ai pus odată într'un loc, mereu într'a- 
celaș loc. 

Dacă aș intra în odaia ta, aș vrea, 
fără să te văd, să simt tot ce se petre” 
ce în tine. Şi cum Sar putea înfăptui 
armonia asta minunată, între tine şi lu- 
crurile tale dacă ai aranja totul într'o 
altă armonie decât a ta? Oare tu te o- 
preşti? Mișcarea din jurul tău să se o- 
prească odaţă cu tine. A te opri în“ 
seamnă a fi mort; nu simţi în tine o 
chemare adâncă spre viață, mereu spre 
viaţă? 

In mine însăși chemarea asta creşte; 
și știi, e singura cale spre a fi, când lu” 
crurile sau oprit. Căci fii sigură, de 
vrem, viaţa noastră poate fi atât de 
mare, încât să continue și după noi. 
Pentru mine știi când trebue să se ter- 
mine viața? Atunci când suntem mul- 
ţumiţi, mulţumiţi de tot. 

Spunând asta prietenului meu, mia 
răspuns zâmbind trist: 

— Mulţumirea e însăși 
morţii. 

lar după o scurtă pauză, în care în” 
cercam să-i pătrund vorbele: 

— Am în viaţă o singură mulțumire, 
aceea de a nu fi nici odată mulţumit, 

Sonia, fă ca fiecare lucru să-ţi spună 
un altul, și ?n fiecare lucru să vezi un 
altul. Fă ca viaţa ta să fie o veşnică 
schimbare. Trăeşte fiecare pasiune, cu 
tot sufletul, cu tot dorul pe care ai 
dreptul să-l ai. Trebue să ști că oprirea 
mişcării chiamă amintirile, și viaţa nu 
se trăeşte în trecut, nu, niciodată în tre- 
cut, dar în prezent. Trecutul meu e 
mort. Eri, a murit; mâine poate fi mort. 
Acum trăesc însă, și toată puterea mea, 
şi toată râvna mea, și gândul meu tot 
s'au adunat în ACUM! 

ACUM a fost şi eri, ACUM e și azi, 
ACUM va fi şi mâine dar trec în timp 
cu gândul treaz la veşnicul prezent. 

Sonia, e prea scurtă viața pentru om 
și trece prea încet, ca să avem dreptul 
să înlăturăm ori ce bucurie ce stă în 
mâinile noastre. Fii îndrăgostit de fie- 
care zi în care poţi simți pe Dumnezeu, 
și nu te depărta de nici una din căile 
care te duc spre El. Fiindcă trebuie să 
știi: nu există cale omenească păcă” 
toasă, 

Poate te miră Sonia, cuvântul beţie, 
pe care îl întrebuințez atât de des. Poa- 
te simţi în el ceva vulgar. 

Sonia, numesc beţie ori ce forță din 
line ori din afara ta, care te rupe din 
viața reală, care îți eliberează sufletul, 
dându-i posibilitatea să se înalțe în for- 
mia lui adevărată. 


duşman al 








cepă pin 


Sonia, aşi vrea să-ți cânt beţia cea 
mai înaltă, pe care no cunoşti (am des” 
coperit-o cu prietenul meu, anul trecut, 
stând pe malul Ialomiţei): CONTEM- 
PLAREA! 

Incearcă odată Sonia și privește fru” 
mosul. Ai să vezi cum te strigă, cum 
lupţi şi te frămânţi în neputinţă, cum 
o mișcare interioară îţi opreşte toate 
gândurile străine, şi cum frumosul pă- 
trunde în tine. 

Sonia, ași vrea să te învăţ să simți 
beţia asta, să trăiască în tine: contem- 
plarea. E minunată şi plină de înălțări 
melodioase, plină de poezia visurilor. 
Contemplarea, Sonia, e somn cu vise 
fermecate. 

Intr'una din lungile plimbări făcute 
cu prietenul meu, am vorbit și de iu” 
bre. De la el am învăţat să iubesc iu- 
birea. Miram dat seama cât erau de a” 
devărate cuvintele lui: „A o respinge 
înseamnă a respinge însuși principiul 
naturii, Ea trebue primită şi transfor- 
mată într'o înăițare sufletească, într'o 
încântare în care găseşti într'adevăr 
pe Dumnezeu“. 


de ȘTEFAN DE FAY 
IV 


Sunt în viața noastră perioade în 
care ne rătăcim, ne pierdem de noi, și 
facem deseori sforțări enorme, de care 
nu ne credem capabili, să ne armoni” 
zăm, să ne regăsim; sunt perioade du” 
reroase, Sonia, atât de dureroase că 
gândul care le-a atins vreodată, tremu” 
ră în faţa lor. Suntem mulţi fără drum 


mulţi care nu ne găsim drumul, obosiţi 
de rătăciri, și pierderi care nu se înlo” 
cuiesc. Pentru noi aceștia, viața e o po” 
vară grea; dar câtă minune în cel ce-o 
poate duce! Câtă lumină Dumnezeiască 
poartă învingătorul! Căci, Sonia, nu e- 
xistă victorie mai frumoasă decât cea 
câștigată împotriva noastră. 

Adevărul și încântarea să nu aibe va- 
loare decât pentru tine. Nu înţelegerea 
sau neînţelegerea faptelor tale de către 
străini, să te pună pe gânduri. 


vV 


Sonia, aşi vrea să-ţi vorbesc despre 
singurătate. 

In seara asta m'am rătăcit! Nu știu 
cum a început; m'am trezit deodată 
stând fără să fac nimic, cu capul greu 
pe mâini. 

Mă simţeam închis într'un loc prea 
strâmt, şi simţiam intens nevoia unei 
destinderi morale, în spațiu. 

Credeam câteodată că totul e prea 
mic în jurul nostru, că locul nostru nu 
e aici, în înghesuiala asta ci altundeva... 

Crede-mă însă că numai noi suntem 
de vină. Refuzăm să ne învinuim şi 
dăm vina pe alţii, pe tot, pe Dumnezeu. 

Deseori doruri neînțeleşe ne mână 
sufletul spre singurătate. — N'o cu- 
noaștem. 

Am cunoscut singurătatea! 

Pe cele trei cărări care duceau la casa 
mea crescuse şi se veștejise iarba ne- 
călcată de străini, 

Am simţit chinul ei! 

De liniște, noaptea îmi ţiuiau ure- 
chile, și țiuitul ăsta nu mă lăsa să dorm; 











iar când era vânt afară, și crengile se 
atingeau de geam, tresăream: — e ci- 
neva? Și așteptam, aşteptam... 

— Mi-e groază Sonia, de singurătate! 

Ne trezim în ea, și atunci ne dăm 
seama cât am rămas de singuri. Ne e 
frică de noi Sonia. Ne vedem goi, așa 
cum suntem, și chipul nostru ne sperie, 
fiindcă în fața noastră, abia ne putem 
vedea cu adevărat. Și suntem hidoşi. 
Cine a putut să se vadă, ştie că un om, 
că el, e hidos. 

Dar ce frumos, cât de înalt e să se 
vadă cineva întocmai cum este. Abia 
din clipa aceea devenim oameni. 

Iată Sonia de ce nu putem fi oameni: 
fiindcă trăim totdeauna, în măsura vie- 
ţii care ne înconjoară. 

In noaptea asta am simţit perna mea 
prea mare numai pentru mine. Aşi fi 
vrut so împart cu cineva, — să simt 
lângă mine un suflet cald, un zâmbet 
drag... 

Ştii, Sonia, care este calea cum poți 
simți bogăţia? 

— Lipsindu”te de ea! 

Prietenul meu îmi spunea odată: Nu 
avem dreptul să ne bucurăm decât de 
ceeace iubim. Restul bogăției, o poma” 
nă cerească nemeritată. Mă chinui pen- 
tru casa mea, şi simt în gură sângele 
suferinţii la gândul că n'o am. 


Şi iată, mă gândesc la ziua întâlnirii 
noastre; în frigul iernii învăţ să iubesc 
primăvara. In ziua în care voi simţi 
soarele fierbinte, şi voi vedea cum de 
sub uscături își scot capetele florile, voi 
cădea la pământ și voi încerca cu tot 
dorul meu, să opresc timpul minunat 
în loc. 


VI 


Nu bate la poarta care știi că nu se 
deschide, numai ca să auzi sunetul cio- 
cănitului tău. 

Toate bucurile trebue să-ţi vină din 
pătimirile tale, şi Dumnezeu din toate 
bucuriile pe care le ai în mână. 

De curând L'am găsit pe Dumnezeu; 
— L'am pierdut însă îndată. Nam vrut 
să cred că este atât de aproape. Cre” 
deam că-L putem găsi numai după chi- 
nuri mari, cu sbuciumări nenumărate. 
Nu credeam pe atunci că Dumnezeu ne 
poate eşi în cale, asemenae unei bine- 
cuvântări, sau unei femei în care ne re- 


ara reno e tt 





27 Aprilie 1940 


găsim pe noi, într'o singură clipă de 
uitare. Nu credeam în coborârea haru- 
rilor prin lumină. 

Am cutrerat mult până să-L pot găsi, 
IL/am întâmpinat cu alaiuri  lăuntrice, 
căci Il așteptam la luptă mare. 

Iaţă de ce Sonia, nu L'am recunoscut 
aşa cum este: SIMPLU! 

N'am fost Sonia, niciodată mai feri” 
cit ca în ziua în care mi-am dat seama 
că tot ce ne răpeşte libertatea ne mână 
sufletul spre prăpastie. 

Atunci, pentru prima oară libertatea 
m'a ispitit, — am simțit prăpastia din- 
tr însa! “ 

Trebuie să ai multă voinţă s'o în- 
cerci şi multă îndârjire să-i ţii piept. 

Și iarăși îţi trebuie mult curaj so 
părăsești pentru a fi așa sau altfel. Ni- 
mic nu-ţi ajută atât să te întregeşti fără 
a te irosi alegând una sau alta din căi, 
decât bogăţia cunoştinţelor. Nici una 
din ele nu obligă mai mult decât o is- 
pită, Toate te alterează oarecum, nici 
una nu te istoveşte. | 

Sunt multe lucruri Sonia, pe care le 
putem învăța din cărți. Nici unul însă 
nu ne arată drumul pe care am puiea 
găsi pe cineva, 

Multe lucruri am putea învăţa de la 
oameni, dacă n'am fi oameni. Prietenul 
meu îmi spunea: Suntem oameni! Ce 
pretext bun să ne mândrim! Şi într'a- 
devăr, ce. pretext! 

Sunt însă, prea puțini oameni, şi nu 
învăţăm nimic decât de la noi înşine. 

Tu Sonia, umple-ţi sufletul cu tot ce 
poți simți și înţelege. Fă ca sufletul tău 
să fie cât mai mare, cât mai bogat. In” 
cearcă toate drumurile cunoștinţii, fi- 
indcă nu te sluţeşte nici unul. Nu goni 
nimic din viaţă, nici din minte, dar ia- 
răși, nu te opri la nimic. Nu goni nimic 
din viață, nici din minte, dar iarăși, nu 
te opri la nimic. Fă din fiecare patimă 
și sbucium o forță. Fă din toată viața ta 
o înălțare minunată. 

Principiul frumosului stă totdeauha 
închis în natură. Mergi și o priveşte 
bine. Lasă-te purtată cu gândul de ea, 
— ai să vezi, încântarea va fi atât mai 
mare, că vei căuta s'o aduci în ritmul 
înălțării tale. 

Sonia, încearcă și te îmbată cu vân” 
tul primăverii, cu cântecul durerii, cu 
chinul pieirii... încearcă şi te îmbată cu 
tot ce întâlneşti, findcă toate beţiile te 
duc spre Dumnezeu. 





Maria din Magsdala 


Zgomote surde sângerau în depărta- 
re tăcerea sfârșitului de noapte. Roa 


tele carelor începeau să zgudue pava” 


jul ulițelor. Orașul. urma să se deștepte. 
Colinele din prejur se ridicau ca niște 
siluete amenințătoare de zei viitori și 
buimăceau, cu ținuta lor nedeslușită, 
spațiul. 

Maria îşi aminti că trebue să ducă 
zmirnă și tămâe la mormântul priete- 
nului ei: 

— Mă duc cu mirezmele la groapă. 
În curând se va crăpa de ziuă şi nu 
vreau să-l apuce dimineața fără mirez- 
me. Vă găsesc deci când mă voi în- 
toarce. Pacea cu voi. 

Apostolii rămaseră singuri în grădi- 
nă. în inima lor strălucea candela dis” 
cretă a nădejailor nedeslușite şi a unei 
dulci siguranțe. Orașul încă dormea. 
Maria eșise și se ducea prin noapte spre 
cimitir. Inima ei era plină de duioșia 
amintirii și de nevoia de a îngriji de 
orînduirile funebre ale prietenului 
mort. 

Aproape de mormânt își aminti însă 
că intrarea cavoului era astupată cu o 
piatră foarte grea şi se opri. Aștepta pe 
cineva care să ajute să dea piatra la o 
parte și, cum era obosită, se așeză jos 
ca să se odihnească puţin. Cetatea ră- 
măsese în urmă. 

Zorile căutau să se reverse și lumina 
lor îmbăia paradisul pământesc al câm- 
piilor din prejur. O floră minunată, fa” 
stuoasă și bizară se legăna în holde ne- 
sfârșite, mărginea drumul şi, pe sub 
mărăcinișuri și pe sub sicomori, întin- 
dea covoare de aur, de purpură și de 
zăpadă. Apă nu se vedea pe nicăeri. Se 
auzea însă pretutindeni şi pretutindeni 
se simțea prezenţa ei subterană. Viaţa 
se deștepta pe dedesupt. Cânduri de cio- 
cârlii se avântau ca niște schintei săl- 
batece, cu strigăte mici în această mare 
de verdeață planturoasă şi, ca și cum 
nu Sar fi putut despărți de pământ 
şi de sânul lui îmbălsămat, se lăsau nu- 
mai decât înapoi. Un vânt subțire răs- 
colea cu valuri de vegetaţie albia de 
smarală, de safir și de opal a câmpului. 

Maria din Magdala privea răsăritul 
acestei primăveri şi se gândea la prie- 
tenul ei. Acum în urmă veniseră pe 
aici împreună. El mergea înainte. Era 
învăluit în toga albă a Essenienilor. 
Părul, prin care niciodată foarfeca nu 
trecuse, cădea peste umeri în inele ho- 
gate, îluide și galbene. Fruntea mare, 
bombată de gânduri. Figura lungă, as” 
cetică şi nesfârșit de dulce. Ochii vaşti 
de profet, extatici şi pătrunzători; lu- 
mina lor de aur din altă lume găurea. 
Maria se uita la el cu dragoste şi zâm- 
bea. 

— Mântuitorule, cât am suferit, Mi 


(Urmare din pag. 3-a) 


sa îmbolnăvit inima de durere. “Pre” 
bue să-mi aduci acum o alta nouă. Ca 
o candelă să fie. Să nu se mai stingă 
însă sub ploaia mohorită a câmpiei. 
Lumina ei să fie verde și să mărturi- 
sească nădejde. 

Să meargă înaintea mea ca o credin- 
ță şi ca o pornire să mă cheme. Vreau 
o inimă curată ca o lacrimă de smirnă 
Lacrimile de smirră au forma unei 
inimi, dar nu se îmbolnăvesc nicioda” 
tă. Nasc din prinosul forțelor arse de 
noi la picioarele altarelor şi plămădese 
mărturia nădejdilor noastre viitnare 

— Mario! 

Maria se întoarse. 

— Iisuse! 

Şi căzu cu fața la pământ, pe loc 
Apariţia fusese fulgerătoare. Când s'a 
ridicat, nu mai era nimeni. Urechile 
îi vâjâiau ca și cum ar fi tunat în ele, 
şi ochii străluceau încă de albul vede” 
niei trăite. Sânul se ridica repede şi 
foarte tare, ca de o neașteptat de mare 
fericire. Văzuse încă odată pe dumne” 
zeescul pescar şi de sigur îl va mai ve- 
dea şi de acum înainte; gânduri nedes- 
lușite de altfel. 

— A înviat, a înviat, 

Gândul acesta, ca focul prin grâne 
uscate, trecea prin sângele ei. Porni, 
fără să se fi gândit, să ducă vestea cea 
bună şi celorlalți tovarăși și se grăbea 
la mers. ÎImprejur nu se mai vedea ni 
mic. 

Apostoli tocmai se pregăteau să ple- 
ce. Vorbiseră tot timpul despre propo” 
văduitorul lor crucificat și căpătaseră 
convimzerea că e fiul lui Dumnezeu. 
Se temeau însă să nu mărturisească 
credinţa căpătată, de teamă că vor fi și 
ei batjocoriţi. 

Maria năvăli peste ei, gata de ducă. 
Abia mai putea să răsufle. Apostolii se 
uitară speriați unul la altul. 

— A înviat, a înviat, oameni buni! 

Cuvintele acestea schimbară spaima 
în nedumerire. 

— Cine, cum, când ? 

— Mântuitorul, el 

— Cum, când, spune! 

— Nu ştiu bine; Eram în fața mor- 





mântului când am auzit dintr'odată un 
zgomot mare, ca de tunet, și ceva alb 
trecu pe dinaintea mea. Mi sa părut 
atunci că mă strigă cineva şi m'am în” 
tors. În fața mea ședea, alb şi liniştit, 
Mântuitorul. Eu am căzut de frică mare 
la pământ și când m'am ridicat nu mai 
era nimeni. Lam văzut cum vă văd 
și mă vedeţi și lam auzit cum mă au- 
ziţi și vă aud. 

Glasul ei căpătase puterea vrăjilor și 
siguranța furtunei. Părul fin ca o spu- 
mă de aramă se desfăcuse pe umeri; nu 
simțea însă. Se ridicase mai înaltă ca 
de obiceiu şi, din frumuseţea haluci- 
nantă a unui trup de panteră, porun- 
cea. Apostolii priveau buimăciţi. Mintea 
lor aproapia și lega în câteva clipe 
amintirea mai multor ani de-arân- 
dul, conversațiile pe care le avuseseră 
în deosebite împrejurări, împreună, 
căpătară tâlcul lor dintr'un început as- 
cuns. 

Profeţiile sau împlinit, Era cu ade- 
vărat fiul lui Dumnezeu şi Domnul nu 
l-a lăsat printre morţi. Suferințele lui 
trebuiau, se vede, pentru răscumpăra= 
rea noastră. De-acum încolo însă va 
trăi în vecii vecilor şi va veghea la fe- 
ricirea oamenilor. 

— Va veghea de-apururi, loane. Spi” 
ritul lui se va lăsa peste noi şi ne va 
feri de cele rele. Ne mărturisim credin- 
ţa în el; nu ne mai pasă de nimic. Să 
ştie toată lumea că cu adevărat fiul o- 
mului a înviat. 

— Așa e. Să spunem pământului că 
pentru noi a pătimit şi pentru noi a 
murit și că tot pentru noi a înviat. 

Se ridicară să plece. Entusiasmul lu- 
ase locul temerii şi dragostea se schim- 
base pe loc în delir. Toţi, învăluiţi în 
zalele credinţei, întineriră. O zburătu- 
ră de vânt ridicat dintr'odată trecu 
prin părul despletit a! Mariei şi îl ri- 
dică spre dreapta, într'o parte, ca şi 
cum ar fi vrut să facă din el pânza de 
aur a unui steag viu înfipt în furtună. 
Curtezana depe vremuri dispăruse cu 
desăvârşire şi lacul ei îl luase femeea 
menită să fie schinteia din careva pur” 
cede ilacăra cea mare. Apostolii, vră- 
jiți, o priveau în așteptare. Maria le 
deschise poarta. Cinci ini, atunci, eși- 
ră puternic, în bloc. Fericirea lor naivă 
trimise, din poartă, un simplu strigăt 
de credinţă înainte. 

— Hristos a înviat! 

Era în dimineaţa primei zile de Paşti. 
Ierusalimul, adormit încă, cu acoperi- 
şurile lui nenumărate și cu joasele lui 
cupole, părea, sub întâele raze ale soa- 
lui de primăvară la răsărit. un uriaș 
prosternat în rugăciune. 


N. DAVIDESCU 








27 Aprilie 194) 


PI AA pEDINEOL OD a MDA 


Teatrul din Sărindar 


OMUL CARE S'A JUCAT CU 
VIATA, COMEDIE IN TREI 
ACTE DE EMYLIN WILLIAMS, 
REGIA 1. MAICAN. 


Teatru! din Sărindar a avut o 
incercare  gr=șită Punând în 
scenă o piesă grea, fără resur- 
sele necesare susținerii ci, şi pe de 
a.să parte trebhu.nă să concureze 
un bun fiim cu acelaş subizci şi 
o reprezentație dată cu câţ.va 





ani în urmă de trupe englezeşti 
venite în ţara noastră. The night 


must fall, me-a piăcut, într'atât 
încâţ subiectul său poate îi in- 


tergsamt. Dar ca realizare scenică 
a 'lăsst nespus de enulţ de dorit. 

Un <r:mual sadic (Mihai Po- 
pzscu), după ce omoară o femse, 
se angajează La o bătrână 
doamnă (WMar.a Pi.gtti) ce-și bate 
joc ds cei din jur spunând că 
este paralizată, doar un sistem 
pentru a-i obiiga s'o îngrijească. 
Aci îmcepe să intrige pe o tânără 
nepcată săracă (C.ody Bertoia) 
cace în serviciul acestei mătuşe, 
liind mereu în preajma ei, are 
ocaza să pălrundă prim pre- 
zuenții, secretul criminaluiui, dar 
și, în acelaș timp să-l iubească 
fiindcă aducea ceva nou, în mo- 
notonia vieţii saie. 

Iată cele două iini: de desfăşu- 
rare aie dramei. Criminalul, care 
va intăptu: o a doua crimă. şi 
această tânără obosită de banal 
care şii:ndu-i cine esta, ce este 
în stare să înfăptuiască, nu-l va 
denunța, dmpoirivă, va căuta 
să-l apere, 





Dar, în mementul când, gata 
să fie prins, sadicul omoritor re- 
devine omul fricos, distrus de 
spaima «ceor ce-l așteaptă, ea 


nu- mai admiră fiindcă este din 
nou om ca toți: oamenii. Aceasta 
însă nu reesa din, pesă aşa cum 
am văzut-o. Şi tot finalul este 
oarezum da neînțe:es, să spunem 
ratat, ar fi prea dur. Fiindcă în 
iimii mari piesa rămâne intere- 
santă şi atrăgătoare, 

Interpretarza nu a fost la înăi- 
ț:me si din cauza e: găsim gre- 
şită încercarea Teatrului din Să- 
vindar. 

Omul care s'a jucat cu vizța 
este o Gramă necesitând o largă 
d>stăşurare de joc scenic. Subiec- 
tul ei, chiar paipitant nu este un 
roman polițist transpus pe scenă 
€. o anzliză sufietească a crimi- 
naitiui, Avem de-aface ku un 
ansrmai, un fenomen Dostoiew- 
sukian aproape, aparent cumse- 
cade şi în fondul său. un gro- 
zav demuat. Ei au omoară pen- 
1zuză vrea sânge, dar conştient 
d infcrioritatea sa, vrea să se 
impună — voi face lumea să tor- 
bească de mine, — strisă el spre 
a-şi 1ămuri atitudinea. Este ca- 
zul tipic a unei reacții: de infe- 
rioritate. 

Cal ce are de purtat ro'ul a- 
cesia prin talcatu: său trebus să 
înțaeagă drama sufletească ce 
frământă ecoul creat și să re- 
trăiască precum um om inferior, 
interpretarea sa, nu rămânând 
„junele- prim“ cunoscut, chiar de- 
ar fi cu.es succes, bine meritat 
odață, 

D. Mihai Popescu a adus pe 
scena noastră o nouă formă de 
joc, şi. în roluriie încredințate 
sa dovedit un deosebit inter- 
pret. Dar nu a isbutit să întru- 





echipeze un rol de riramă psiho- 
logică în gcaui celei reprezca- 
tate în premieră Vineri. Calul 
Năzdrăvan a fost un succes, 
fiindcă, jucând mare dramă, nu 
rămăsese ma: puțin un tânăr, ce 
prin această calitate învinge 
v:ața, 

În „Omul care sa jucat cu 
vița“, se cere doar calităţi de 


„ tragedian şi nueaţări extraordi- 


mar d2 fine, cari nu Sunt în re- 
sursele genuiui său. 

D-na Mara  Fiotti a rămas 
poate prea muit influențată de 
azeiaș Cal Năzdrăvan, totuş a 
msritat ap.auzeie pubiicului, în 
special în ultimul act. 

Ia schimb o foarte bună reali- 
zare a avut d-na Ciody Bertoia, 
conturând cu rază artă rolul său 
extraordinar da greu, și nu pu- 
tem decât să-i mulțumim pen- 
tru faptu: de a ne fi aţintit pri- 
virile asupra jocuiui său, fără 
să ue dim seama de sforţările 
probabil dapuse în închegarea.- 
unui personasiu atât de dificil. 

In celelate rouri am putut 
remarca inteligenta creaţie a 
d-nei Bale Fredanow, precum 
şi pe Ec. Icoescu și Tumazogu. 

Regia d-lui Macan, a rcâl:zat 
câteva atrăgătoare momente. Un 
regisor ințeiigenţ și p-in de fan- 
tezie care ne-a dsiectat. 


VICTOR POPESCU 





Ritmica românească 


Aniliza structurală a  feoome- 
anului românes: cuprins în toată 
gama manifestărilor lui, este rele- 
vantă pentru unitâtea stiuiui no- 
stru de cutură. Imbozăţirea con- 
timuă a creațiilor artistice româ- 
nești incepe să contureze puler- 
pic muchea acestui nou stii care 
are darul să formuieăe pe pianul 
major esența specificului: aostru 
etnic. 

La plastica muzca, poezia şi 
filosofia noastră s'a asociat şi 
dansul. 

Tmeeputui relevant pe care ni 
1-3 dovedit recita:ul de dans ai 
d-nei Vera Ciortea cu grupul ei, 
în sala Savoy, ne permite să în- 
trezărim acea largă frescă a cul- 
turii românești în care să f.xăm 
definitiv destinul nos:ru creator. 

Czeace caracterizează noua rit- 
mică românească intuită de d-na 
Vera Ciortea este unduirea largă, 
mișcarea plină de dragoste pentru 
pământul îndumnezet al ţăranu- 
1ui mostru, Chiar și accentete de 
joc viu al dansuiui din bătătura 
satului. 

'Nu are nimic d'n frenezia dina- 
mică sau desnădejdea desiănţuită 
a altor popoare, ci sunt mai de- 
grabă potențe dârz arcute pe 
fundalul trăit organic al vieţii 
noastre. 

Msritul a-nei Ciortea este de a 
[i găsit o r'tmică românească pu- 
ră, ferită de orice element de ba- 
!si sau grație scenică străină pia- 
iului nostru. Cu o convingere .ra- 
ră, d-sa a arătat că eiemeniele 
structurale a'e dansuui popular 
se po îutâini pe pianul unai for- 
mutări stilistice atunci când au 
la bază o viziune plastică a rea- 
Jităţii românești. 

Exempiif.:carea 
p;astice am găsit-o mai 


acestei viziuni 
ales în 


baiada „Mioriţa“. Nici o stridență 
care să pângărească mitu! acesta 
ritmat, nici un gest care să alte- 
roze, 

Remarcăm, din ansamblu, pe 
doamna Sanda Ghiul, care a do- 
vedit distinsa calități. 

Realizarea d-nai Vera Proca 
C ortea este un început de cea 
mai mare ferniă iscodire a stilu- 
iu: rcmânesc în dans, 

G. GAVRILIU 








FLORY CĂRBUNEANU 


care va obține un frumos suc- 
ces în viitoarea premieră a tea- 
trului „Regina Maria“, „Papa 
se lustruește“. 


(desen de Voinescu) 


---.. 








UNIVERSUL LITERAR 


Ecranul 


CAPITOL 
ROXY) : 


(în continuare la 
(Când faomeea spune 
„Nu 


Americanii, cam la patru săp- 
tămâni odată, se prezintă în fața 
bucureșten lor zăpăciți cu unul 
din așa zisele filme „trăznite“, 

Să nu creadă citiiorii noştri că 
un film „trăznit“ este în acelaș 
timp şi prost, 

I-aș spune, mai de grabă: film 
interesant, *nteresant pentru noi, 
bieții spectatori cari urmărim, din 
ce în ce mai năuciți, extravagan- 
fe;e juni:or americani. Omul de 
ajaceri american este un cetăţean 
cu burtă  respectablă, care îşi 
pierde timpul jucând ping-pong, 
făcând bor, scrimă, jiu-jitsu și 
alte sporturi, unele chiar inventa- 
te, ceeace nu-l împiedică să fie 
patronul unor întreprinderi fan- 
tastice, cu sute de fjuncțonari în 
serviciu, . 

Mai defilează pe ecran fata a- 
mericană de azi, cu toanele şi ne- 
buniile ei, femeca americană care 
își adoră căţeii dar nu-și înțelege 
fetele precum şi băiatul modern, 
care, pentru a găsi o siujbă, tre- 
bue, neupărat, să ştie să escalu- 
deze ferestrele, să se deghizeze 
și altele în genul ăsta. 

Bietul bucureştean face cu- 


ee ae e aeg EI 


moştință cu toate aceste tipuri; se 
crucește cum face omul „la mii 
rare“ și constată că: „Americanii 
sumt dați dracului“, 


Im acelaș tmp are însă ocazia - 


să râdă cu hohote la cele 247 de 
„banckuri“ carii se servesc pen- 
tru cei câțiva zeci de lei, lăsaţi la 
cassă, . 

Filmul prezentat în, premieră 
de. cirematograţul Capitol mai 
are o calitațe: o doză mare de 
optimism care este infilirată în 
sufletul pârliților noștri funcţio- 
năraşi ! 

Fimul „Când femeia spune: 
Nu“, sar fi putut numi — cu un 
titlu tot atât de lung: „Cum ajun- 
ge oniul milionar“, 

Reţeta pe care o dă scenaristul 
se poate rezuma în câteva cuvin- 
te: ca să ajungi milionar trebue 
să baţi cu mătura pe fata unui 
mai vechi milionar devenit, pro- 
babil. bogat, prin acelaș mijloc. 

Şi cum pelicu:a este foarte a- 
muzantă, spectatorul trece cu 
vederea chipul prostuț al Oliviei 
de Hawvliand şi figura nu mai 
deşteaptă a lui Dick Powell. 

Foarte simpatic este în schimb 
bătrâneiul care joacă rolul tată- 
lui. 

Am avut și o deziluzie, asistând 








la acest film: Bonita Granville — 
mai ţineţi m'nte creația ei din 
„Infamie“ — de când a devenit 
blondă, a pierdut mult din talent. 


SCALA : Adevăr cu orice preţ 


Mai toate comediile franceze au, 
la bază, un mare cusur: acela că 
sunt realizate după piese de tea- 
țru, sau, în orice caz, scenariştii 
sunt autori dramatici. 

- De aceea, în mai toate comediile” 
franceze se simte vădit prezența 
actelor din teatru cari, în film, se 
numesc ! „părţi“ : în partea I-a 
ni se prezintă eroii și conjlictele 
îmcep să se schițeze. In partea 
II-a “ntervin încurcăturilz, cari, 
în partea III-a, se lămuresc, 

Şi fiimul dea Scala a fost lu- 
crat după aceleași reguli; era 
norma! deci ca partea I-a, partea 
prezentărilor, să pară cam lungă 
şi plicticoasă, 

Spre mijlocul filmului, specta- 
torii au început să râdă: nu cu 
hohote, ci în doze mai, fiindcă 
francezii obișnuesc să ne serveas- 
că gluma în astfel de doze. 

Tot „greul“ filmului îl poartă 
Raimu, care în scenele surzeniei 
este irezistibil înconjurat fiind de 
Alerme, la jel de jovial ca întot- 
deauna, de Jacquelne Delubac, 
tot atât de frumoasă, dar tot atât 
de lipsită de talent şi de un tânăr 
care, calcă, plin de nevinovăție, 
pe nervii spectatorului. 


TRAIAN LALEŞCU 





Viaţa artistică 


Gospodăria casei artiștilor 
dramatici şi lirici 


Pentrucă lumea artistică nu 
trăeşte numai în lumea visuri- 
lor, bresiașii sau gândit la o zi 
în care să se întâineaşeă cu toţii, 
pentru a-şi chivernisi viaţa de 
dincclo de scenă. 

Ziua în care artistii de toate 
categoriie se întâlnesc să-si a- 
leagă starostee şi îndrumătorii 
e Vinerea Mare — Sifânta şi 
Marea zi a patimi:or Domnului. 

A fost aleasă aseastă zi, pen- 
trusă in popasul ei se pot a- 
duna în casa lor. toți artiștii; 
dala nobilul societar al pr:me! 
scene, până la cabotinul mustă- 
riilor. 

Infrăţiţi sub povara grijilor 
gospodăreşti, odată de an, ar- 
tiştii uită și iartă păcatele fră- 
măntărilor zilnize; uită până și 
aeosebirea de gemuri şi salarii, 
pentru a chibzui laola!tă asupra 
alegerii oamenilor din iruntea 
breslei, 

Din munca lor, din pricepe- 
rea și cinstea conducătorilor, 
artisti dramațici și lirici au iz- 
butit să-și agonisească o avere 
de câteva zeri de milioane. 

Dacă artiştii sunt mulțumiți 
Sau nu — de fel cum le este 
condusă gospodăria, rămâne de 
văzut în ziua când fiecare are 
dreptu! să-şi spună păsul. ori să 
aducă laude. 

Plătindu-și la zi cotizaţia — 
un leu pe zi — actorul intră în 
arenă şi poate rosti dela tribu- 
nă, după textul. capul şi sufle- 
tuui lui, cuvântul pe care de 
ani și ani în şir îl spune după 
autor şi suf-eur. 

Și câtă risipă de voită inspi- 
rație şi de energie oratorică nu 
se face în această sfântă şi 
mare zi, comicii par de un tra- 
gic infiorător, tragedienii par 
imgenue, coohsteie par mumii 
răzvrătite. i _ 

'Toaiă lumea. are dreptul să-şi 
spună cuvântul, toţi sunt datori 
să contribue printr'un supliment 
de dilataţii spirituale, la gloriti- 
carea ori înmormântarea oame- 
nilor și interese:or bresei. 

Adevărul spus de cabotin, e 
tot atâi de c:ud ca al aristocra- 
tului scenei, care ţine să aducă 
aselaş penibil elogiu, epocii de 
aur a artei. -x 

Cu câtă naivitate şi perf:dă 
eleganţă nu sa dascopăr aci în- 
terese şi oameni; febra artisti- 
că. atinge ce multe ori gradaţii 
meegalate pe scenă. 

Peisajul cireumstanţial, pito- 


oma tt: 





rescul de o zi al adunării ono- 
raţilor membrii ai Sindicatului 
Artiştilor Dramatiri si Lirici 
e acelas de ani de zile. 

Bogăția, entuziasmului de o zi, 
e inundată de sărăzia aceloraşi 
duhuri ispititoare —  ace'eaşi 
cari prin ele, ori prin e'asticita- 
tea sentimentală a altora, știu 
să impună şi să intimideze. 

In conformitate cu dispozițiu- 
nile cutărui articol din statu- 
tele — intrate incognito în viaţa 
breslei, — vor avea totuș loc a- 
legerile. 

Ce veche ironie, ce nouă me- 
lodie a momentului anual! 

In lumina revistei noastre, 
nu ne putem îngădui însă o 
examinare a reaiităților vieţii 
artistice, pentrucă între profitul 
și pierderea reală, sar putea să 
ne reconstituim în aparenţe. 

Lăsâna mimetismul în faţa 
proectoare:or, să ne îngăduim 
luxul dmlcilor adormiri, în voa- 
iul cărora să așteptăm produsul 
inspiraţie! profesionale reale, 

Și pentrucă artiștii își vor 
alege conducătorii, să ne apro- 
piem de ei. 

Pe lângă agonica administra- 
ție a trecutului, ce-am putea 
adăuga derât  decepţia unor 
nOui acte de compiezenţă biu- 
rocratică. 

S'a vo:bit despre un contract 
tip care nu s'a realizat, s'a pro- 
pus încurajarea, e:ementului ţâ- 
năr — și nu sa făcut, sa fră- 
mântat lung şi zadarnic proble- 
ma, unei case de pensii.pentru 
artiștii șk personalul technie 
din teatrele particulare... 


In definitiv in ajurul a!egeri- 
lor, conducătorii de până azi şi 
vai! de ce nu și cei de mâine? 
nu și-ar fi dat toată osteneala 
să rămână așa cum sunt... tot 
conducători... , 

De ce nu sar sluji oamenii 
de toate mijloacele cari pot a- 
duce admiraţia şi satisfacția 
bresiaşilor? 

V:merea. Mare. Vinera Patimi- 
lor Mânituitoruiui, nu poata a- 
duce nimic nou în lumea şi gos- 
podăria noastră antistică, 

Pre:ungindu-se mandatul con- 
ducătorilor, ori feiicitând co- 
mitetul cu energia condiţionată 
a cine ştie cărui accident al 
profzsiei adăugăm iucă un an 
letargiei biurocratice a artei. 








Cobzarii sau adunat, s'au sfă- 

tut și şi-au ales oameni cari 
sâ-i conducă; stăpânirea le-a 
Tscunoscut așezarea, încadrân- 
du-i în legea bresielor. 

Din ce motive, nu ns intere- 
sează, conduzerea Sindicatului 
Artiştilor Dramatic: și Lirici, a 
întârziat să se apropie asocia- 
țiilor profes:icnale guvernate de 
jegea brestejor, multumndu-se 
să facă jozul unor interese po- 
trivnize camen'lor de meserie. 

Poate că numai în etapele 
progresive ale indiferenței con- 
ducătoriior s'ar mai putea da de 
rostul mutismului unei instituţii 
de breaslă ai cărei membri sunt 
exploataţi pentru câte 2000 le! 
pe lună. chit că aceştia stau 
cot la cot cu alţii ce nu se mul- 
țumese cu câte 50.000 lei pe 
Tună, 

Binecuvântâta armonizare a 
salariilor nu-şi va lăsa sămânța, 
în ogorul „artei decât până la 
imălțimea unor anumite sume. 

Iată pentruce, la conducerea 
Sindicatului artiştilor  drama- 
tici si lirici nu trebue să se pro- 
ducă nicio schimbare; riscurile 
ar îi prea mari pentru indrăz- 
neţul care ar veni cu un proect 
de protram. în capinielo că- 
ruia, S'ar întrezări o schimbare. 

Poftiţi la vot, comnilor ar- 
tişti, cultivaţi-vă simpatiile și 
inshidaţi ochii în faţa realităţi! 
vieţii domniilor voastre. 

Eri, azi și mâine: Opera et 
impensa, periit!... 

GHEORGHE SOARE 





REGINA MARIA 


De sărbători, „Teatru Regina 
Maria” va reprezenta un nou 
spectacol de comedie; autorul 
este un proeminent scriitor grec, 
Spiro Melas, membru al .Acade- 
mie: din Athena. In ro.ul princi- 
pi, va apare maree actor V, 
Maximilian. Numeroasa distribu- 
ţie, din care fac parte mulţi ac- 
tori consacrați o vom anunţa din 
timp.  Dsocamdată, vă putem 
spune că piesa este'excelen'ă şi 
interpreții promit să fie la inăl- 
țimea textului, 


'preungită al unei culturi 





Literatură şi teatru 


Diferențiind modul discursiv al 
expres'gi de cel activ, am încercat 
să reperăm nota caracteristică 
dramei de nota caracteristică li- 
teraturii. Confuzia dinlre aceste 
deuă note caracteristice perfect 
rotunjite în se înşe.e am văzut 
că se datora unei: anumite etbici 
oare a generat o' anumită cuitură. 
Spuneam în art;co.ul precedent 
că modul discursiv al exprese: 
(care de multe ori! nici nu duce 
ba o expresie adevărată. ci doar 
Wa unela e.ementare accenie Iip- 
site de articu'aţie) a fost lichidat 
de o generatie activă, iar per- 
asistența discursivității, adăugăm, 
nu cste de fapt decât o agonie 
care 
supraexistă unei etici căzute pin 
apariția omului nou. Această cul- 
tură nama:având principiul gene- 
rator care să o germ'neze mai 
departe, este și ca căzută, dar 
acest lucru nu se va vedea decât 
atunci când se va naște drama. 

Faptul că reacționarii culturali 
de ierni, au devenit astăzi re:oiu- 
ționar:, înseamnă că aderenţa lor 
nu face decât să urmeze matca 
e: normală, Dacă acum cinisore- 
zece ani cutare operă  litemară, 
cu :ntenţii dramatice părea  re- 
veuut:onară, azi s'a dovelit a nu 
îi Geoarece a intrat, cu alai, pe 
porțile deschise ale acndemiei. 
Cum  oamerii sunt aceiași, şi 
cum dea rescțiune nu se poate 
trece 'a revoluție, decât fie prin 
ncburie, fie prin sfărimarea ce- 
iuj care o face şi prăbuşirea lui, 
înseamnă că nu a fost vorba de 
revoluţie, ci doar de o momen- 
tonă neînțelegere. datorită unui 
progres fatal după care copilui 
ştie întotdeauna mai mult decât 
tatăl lui, 

Spuneam la sfârșitul articolu- 
îi precedent, că teatrul repre- 
zimtă, poate în chipul cel mai 
conors!. o cultură. Deoarece afir- 
mația pură și simpă vrea să fie 
contrazisă tot printr'o afirmaţie 
pură şi simolă, să ne explicăm. 

Ce înseamnă modul cel mai 
concret al unei cuituri de a se 
manifesta?  Inseamnă legătura 
indisolubilă dintre viața unei so- 
cietăţi şi cultura ei, Atât viața 
societăţii cât şi cuitura sunt de- 
terminate de omul aceei vremi. 


Şi cum omul de azi nu mai este 
cmu! de ieri, no: nu putem tace 
cu omul de azi cutură de ieri. 

Caracteristica  omulu: de azi 
este puterea lui de obieciivare şi 
prim aceasta puterea lu: de luptă 
pentru ua principiu, pentru un 
mit sau pentru realitatea bipo- 
15ră (sânge şi ethos) a rassei. 
Conștiinţa umană după o lungă 
stagnare a redevenit activă şi 
pin aceasta creatoare. Şi nu 
exislă dramă ma: concrelă decât 
a creație; . Decadenţa teatrului 
nostru s'a datonit în primul rând 
faptului că acei cari conduceau 
această  maniiestare, aparţineau 
altei lumi, a omului de ieni, Când 
omu: nou s'a făcut mai vizibil în 
1ume,  disorepanţa sa accentuat 
şi încheeturite scenei cârpite cu 
pet'ce de prea multe ori vopsite, 
au început să scârțâa pentru a ne 
aduce azi la situaţia de a aştepta 
să ne cală în cap. 

Ceeace caractenizează cultura 
evuiuL nou, nu mai este Vtera- 
tura. Evul nou către care ne 
dosch'de omenirea va cra insti- 
tuţii noi, va aotualiza mitun: a 
căror prezență va determina for. 
ma cultun:. Nu se va mai vorbi 
despre mituri, ci se va trăi în 
ee. Asta înseamnă chip concret 
de manifestare a culturii. Şi în- 
tetdeauna când s'a trăit în mituri 
drama s'a bucurat de o mare 
strălucire şi nu numai atât, a 
fost efectivă în sensul că făcea 
cu adevărat funcție culturală. 
Ceea ce teatrul nostru nu mai 
face astăzi, Dacă omul de ieri 
căuta distracție, omul de azi 


caută mituri. Dacă nu i-l2 dă tea-, 


trul, moare de'a sine, sau devine, 
ca toată cultura, amenintat de i- 
moralitate. 

Niciodată nu sa pus atât de 
accentuat, în istorie,  prob'ema 
moraiităţii în artă ca astăzi. 
De ce? Nu e greu de răspunse. 

Arta deviind dea matca «ei, 
adică rupându-se l!esătura vie 
€eintre cultură şi societate, sa 
corcpt cejâni unor scopuri ete- 
rogene, acuituraie. Arta nu a 
fost imoraiă decât în perioadele 
decadente, premergătoare noilor 
cvuri istorice. Şi teatrul nostru 
de astăzi este din toate punctele 
de vedere imoral, 

AGATHON 





Crâmpeie 


Arta actorului 
în fața unui destin tragic 


Spre deosebire de seri:tor, pic- 
tor și alţi artişti, cari pn 
structura artei lor, pot depâși 
efemerm] — vorbesc de adavă- 
raţi creatori — lăsând poseri- 


Cărţi de teatru 


In „Biblioteca Teatrului Naţio- 
na!” a apărut primul vohum din 
„Costache Caragiale” monografia 
d-lui Diacu-Xenofon., Opera are 
o îndoită importanţă:  documen- 
iară şi de îndeplinire a unei ne- 
dreptăţi. Costache Caragiale, ca- 
re împreună cu Millo a făcut 
strătucirea primei epoci de ţeatru 
românesc, actorul, primul direc- 
reoior a „Teatrului Naţional”, 
autor dramatie premergător al 
lui 1. L. Caragiale, merita îuti'a- 
devăr o mai largă cunoaştere a 
activităţii sale. 

Volumul este prefațat de d. 
Ion Marin Sadoveanu 

+ 

N'am avut răyazul să scrim a- 
mănunţit despre interesanta  lu- 
crare a d-lui loan Massot: „Matei 
Millo». Până atunci, continuăm 
să o recomandăm călduros citito- 
rilor, v, 





DN Ra e n pa ata a tatea ea 


măreţia sonoră cu noblețea de emoție, 
puritatea de linie cu darul simțirei 


Cronica muzicală 


GERMAINE LUBIN, — Este destul de 
răspândită, dela o vreme, credinţa că, 
marii cântăreţi nu trebue căutaţi în 
Franţa. 

A accepta această ipoteză cu prea 
mare ușurință, este, fără îndoială, o 
eroare. Intradevăr, dacă vocile  excep- 
ționale au răsărit de obiceiu, în elima- 
tul privilegiat al Italiei, climat fizie și 
estetic, în acelaș țimp, aceasta n'a îm- 
piesicat ca, pe deoparte, fiecare popor 
să primească în dar marii lui cântăreți 
iar pe de alta să-și creeze mijloacele de 
prelucrare care să le poată asigura o 
cultură a talentului lor purtând vizibil 
pecetea unei concepţii de cânt particu- 
lar; caracteristicele unei şeoale na- 
ţionale. 

Este de ajuns să cităm nume ca Ninon 
Vallin, Cro:za, Charles Panzera, Geor- 
ges Thill, Georges Jouatte, Andre Per- 
net, spre a vedea că pe primul plan in- 
ternaţional, arta lirică franceză este şi 
astăzi reprezentată cu deosebită cinste. 
Dar lista pe care o dăm ca simplă indi- 
caţiune, este cu totul incompletă. în tot 
cazul, îi adăogăm cu prilejul acestei 
cronici un nume care nu-i poate lipsi şi 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


care ii aduce o strălucire specială: acela 
al marei soprane dramatice franceze 
Germaine Lubin. 

Această strălucită fruntașe a Operei 
Mari din Paris, a susținut atât în 
Franţa cât şi în Germania, Italia, Spa- 
nia, Anglia, Olanda, o carieră cu totul 
de primul ordin. Valoarea înaltă a crea- 
ţiilor pe care le-a dat pretutindeni esta 
cu atât mai deosebită, cu cât a fost ob- 
ținută în cele mai felurite stiluri mu- 
zicale. 

Interpretă wagneriană excepțională 
în întregul repertoriu, d-na Germaine 
Lubin a cântat cu egală autoritate şi 
forţă artistică în operele Don Juan, 
Boris  Godunow, Cavalerul Rozelor, 
Ariana și Barbă Albastră (Dukas) Sa- 
lambo (Reyer) Luisa, Yhais, Aida, în 
opere de Gluck, Rameau, în opere din 
literatura franceză modernă, 

La Bucureşti, d-na Germaine Lubin 
a cântat într'un concert simfonic al Fi- 
larmonicei și la Opera Română, unde a 
întruchipat cu  prestanță și  patetizm 
rolul Leonorei din opera „Fidelio“ de 
Beethoven. SR e 

Glasul d-nei 'Germaine Lubin unește 


pătrunzătoare, nuanţate şi de mare ac- 
cent expresiv. Transparenţa uşoară a 
nuanţelor delicate, elanul și intensita- 
tea de caracter a celor puternice, pie- 
tatea artei şi înflăcărarea particulară 
marilor temperamente pe care „le-a 
transmis interpretarea d-nei Lubin în 
întreaga ei gamă de realizări, au cul- 
minaţ atât în concertul simfonie al ,Fi- 
larmonicei“ cât și în reprezentaţia ex- 
lraordinară a operei „Fidelio“, amân- 
două dirijate de d. George Georgescu, 
de atâţea ori colaborator de preţ al per- 
sonalităților muzicale de seamă care 
ne-au vizitat. 

D-na ymilia Guţianu-Alessandrescu, 
cu sprintenă graţie scenică şi cizelată 
muzicalitate vocală, d. N. Secăreanu, 
cu frumoasă înţelegere dramatică a ro- 
lului şi tehnică de glas meșteşugit ne- 
tezită, a. M. Arnăutu, cu robus:ețe de 


emisiune şi nerv, d. V, Chicideanu, cu 
obicinuita-i facilitate de cânt, corul 


Operei, având atât de importantă lature 
muzicală atribuită de Beethoven, în 
condițiuni remarcabil de: bune şi de 
generalizate în merit (dirijor d. Rosen- 
steck), au îndeplinit d:stribuţia generală 
a operei, încadrând cu demnitate şi 
reale merite pe marea artistă franceză, 


tăţii toată sensibilitatea şi pu- 
tsrea de înţe:egere ce 12 aparţi- 
ne, acto:ul nu rămâne decât 
prin ceeace se spun, sau se 
scr:e, despre e! și arta lui, 

Marele act al oticierii când, 

pe scenă, actorul iși dăruește 
imtreaga  fință  personagiuui 
înterpre.at, aceste momente de 
creaţie, cu adevărat magi:ă, au 
0 ex.stenţă, dzcă nu mai acurtă, 
in orce caz strict limitată la 
viața actorului. 
„Pentru această artă în sine, 
în care predomimă căldura și 
convingerea cuvântului spus, 
n'avem alte tpare decât: ure- 
che, ochiul şi sufletul sperta- 
torului; toate etemere. 

Aztorul care nu-i recunozcut 
drept un creator, în prezentul 
dat, nu ma: ate no posibili 
tate de reabilitare, după moyar- 
te, căci el nu poate lăsa prsta- 
pa nim din esenţa arti 
ui. 

„Verba volantie. 

Iată-ne în fata unui dest, 
într'adevăr, tragic. In lumina 
acestor refiecţi, atomul nu 
poate fi decât un sacrificat, sau 
un creator în prezeniul dat. — 
Alternative — : meserie, — Nu 
știm dacă va căuta cineva să 
ne înțeleagă dar, pent:u tot 
cozaca este şi trebun să fie tea- 
trul românesc, facem um în- 
demn la prezent. Amânărie, 
prea lungi, ne pot face vmovaţi 
de p-erderi defimitiva. Spie o 
mat bună întelege:c, ne luăm 
ob':gația să arătăm, cât de cu- 
Tâmă, celor de care soarta ac- 
teruiui şi a, artei lui este strâns 
lszată, ce semnificaţia covâr- 
ş-toare are prezentul în com- 
plexui actoricesc. - 

AL. ILEA 





NICOLAE 1. OTTESCU 


Fâitura „Cartea Românească“ a 
făcut să apară o carte intitulată 
fonnte simo.u!: „Zece nuveise, 
datorită d-lui Nicolae 1. Ottescu, 

Un om întreprinzător. Din do- 
sarele unui psihiatru, Un filosof 
necuncscut, Un flagrant delict de 
adulter, etc. sut câteva reușite 
nuvele dim această cante. 

Daspre „Zece nuveie“ ne vom 
ocupa pe larg, într'o viitcare cro- 
nică 


UN STUDIU DESPRE POEZIE 


D. prof, 1. Totouţiu, conducăto- 
rul actuai al revistei „Ceuvorbiri 
Literare“ a inființat, pe sângă va- 
loroasa revistă, o colecţie, 

De ziua cărţii, va apare în a- 
ceastă colasție, un studiu despre 
uoezia nouă datorit d-iu' C. Fân- 
tâneru : „Poezia lui Lucian Blaga 
și gândirea mitică“, 


12 


Dimineaţă de Aprilie. Cer senin, 
soare luminos şi aer de provincie... 
Pe strada „Mare a Unirii“, animație 
de iarmaroc. Prin mulţime, studentul 
Costache Radu „cocheț“... întrun 
trentch coat gris și cu „capu-gol“, ca'n 
toiul verii. Venise pentru câteva zile 
să petreacă Sfintele Sărbători ale In- 
vierii printre cei de-acasă. Acum se 
plimbă încoace şi încolo, singur. Cu-o 
mutră severă, de sfida lumea pestriță 
din dreapta şi din stânga, vedeai bine 
cum se căznea să-și omoare un zâmbet 
amar pe buze. Albul imaculat a! „ştai- 
tului“* însă, îl ironiza cu multă bunăvo- 
ință. Concetățenii îl cunoșteau și nu 
prea. Profesorii lui dela liceu... îi ştiau 
năzbâtiile pe degete. 

— Salutare Costăchescule! 

— A!.. salutare, frate... Mişule. 

— Ce vânt te-a adus pe la noi? 

— Ei! așa... un dor de... variaţie. Știi 
că-s plictisit al naibii. Capitala mi-a 
coclit până şi creerii... [s năuc. 

— Nu mai spune! 

Şi schimbară discuția despre răz- 
boiul din Nord și Vest... politică per- 
misă „în şoapte“. După ce au pus ţara 
la cale cu tot dinadinsul, reluară. 

— Da, dincotro așa... grăbit? 

—— Veneam dela dentistă... Azi, cum 


e Duminică, n'are consultaţii decât 
dimineața. 
— Te împaci bine? — asta în altă 


ordine de idei. 


— Cum de nu!.. O plombă... e-o ni- 
mica toată... Totuşi, decât să mă plic- 
tisească mai târziu, 

— Nu vroiam să spun asta... Cum 
găsești pe Vania? Cred că de ea este 
vorba, fiindcă altă „stomatologă“ în 
târgul nostru, nu-i. 

— Pe domnişoara Vania Brambo- 
rova? Da! 

— Dal. 

— E „un drac: de fată“... Are 
vreo douăzeci și cinci, treizeci de ani, 
dar nu-i păcat că-i are. Alaltăeri, de 
bine ce ne împrietenisem, mi-o făcu 
tocmai cum îi „stă rumânului bine“... 
Vrei să ne plimbăm vreo două „ture“ 
prin fața cafenelei şi să-ți povestesc? 

— Cum să nu... Sper să mă... amuze, 
făcu Radu Costache, ironic. Şi Mișu— 
în catalog, la şcoală, i se spunea Vasi- 
lescu I. Mihail, — reluă firul întrerupt. 

— Era tot pe la ora asta. Da... un- 
sprezece și jumătate. Plec în oraş... 
mă opresc puţin pe la dentistă. Sun şi 
mi se deschide imediat. 

— Sărut mâinile, dudue. 

— Bon-jour, domnule. 

Intru, fără niciun ocol, iau lac pe 
fotoliul de „operaţie”. Intre timp, gân- 
desc aşa... într'o doară: Cine-o fi mai 
concesionat și „marca“ asta străină? 
„Made in Odessa“. Probabil tot vre- 
unul cu diurne doldora în consiliile de 








“În curând va apare 


S'A SFARŞIT PRIMĂVARA 


nuvele de VICTOR POPESCU 


Editura Cartea Românească 








A apărut în 





Colecţia „„LINIVERSUL LITERAR“ 


cartea de succes hotărit 


IN ŢARA CERULUI 


nuvele 


datorită tânărului și vigurosului prozator 


LADMISS ANDREESCU 


Observaţie, analiză, suflu epic, dinamism 
De vânzare la toate librăriile şi chioşcnrile de ziare 





PROVINCIEI. 
ÎRCEPUIU 


SI EOUZHRI BUS NENER UAB ZI BH ELEVE ME EINER CEA), 





A APĂRUT 


SCARA LA 


POEZII 
de 


VIRGIL CARIANOPOL 


Cel mai prodigios poet a! generaţiei tinere 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ 


: AOL UL IUL IEI di 117 le tt Ie CUI Aid RUA Usd dl ANL A 770 Ca 147 a Ed e Lol Ii ANI LPT ENE dă ci AU odă ATA, ANA EL LE 10 FAT st Crl E ŞTI CCI AID El AU til 


| 

ACEPÂND DIN NIIRIĂRUL VIITOR 

AL REVISTEI NOASTRE, VOM PU- 
BILICA O ANCHETĂ PRIVITOARE LA 
VEAIA CULIURALĂ ȘI SOCIALĂ 7 


ACESTUI INTERESANI 
NIPORTAJ, ÎL PACE CU 


DOBROGEA 


Ea 100 190 ILI ANL 110 IN0 RULE SUR TOD Ali LU Iă ALi CE TIR RIL LE TIP IRU AN LU IUR ANI că 100 Tal ANL IE IPA N LL MIP ANL NL LR CER ANL Lot IE MI Url AIP Tal Lc Lol lt 








RESEMNARI 


administraţie, îmi răspund eu singur, 
scurt şi neted. 

In timpul acesta, dentista Vania 
Pramborova  desinfecta  „instrumen- 
tele“, arzându-se la o lămpiţă cu spirt, 
împrovizată pe-o mescioară de mar- 
moră. Până să intrăm în partea activă 
a ședinței, înfiriparăm „mici profesii 
de credinţă“. Ne înţelegeam de minune. 
Când prin semne mai misterioase decât 
Kabala, când prin cuvinte „deschise, 
când ca simpli oameni. 

Parcă o aud. 

— Stiţi, dragă domnule... aş vrea să 
vă fac cunoștință cu-o fiinţă foarte 
bine. Imi place așa de mult... Are o 
voce... Şi-o dicțiune,. e o „rara avis“, 

— Serios! și,... de unde până unde?... 
Cine, cum? 

— Nu-i chiar la curent cu ultima 
expresie a modei, da'nu face nimic... 
nu-i așa? 

— Desigur. 

— Nu se fardează, nu se pensează, 
nu-şi dichiseşte părul. ,„,„Ondulaţiuni 
permanente“ are dela natură. Şi, dealt- 
minteri, d-ta spuneai mai ierj că fetele 
de azi. tocmai din cauza prea multelor 
spilcuiri, nu-ți plac. Pe urmă, e sfioa- 
să, cum erau fetele pe vremea 'Ţarinei 
Caterina II-a, însă, după câte-am ob- 
servat, așa, după fizionomia ei drăgă- 
lașe şi după coloritul vocei sale, când 
vă pronunț numele... se îmbujorează 
până ?n sfârcul urechilor de... parcă 
v'ar cunoaşte. 

— Mă cunoaște!.. făcui eu mirat. 

— Da, vă cunoaște precis... "Ţin 
minte, că, odată, aducând vorba în 
treacăt de dv. făcea fețe-teţe, şi dă- 
dea semne de neliniște... Vă cunoaște 
şi totuși... cred că n'ar vrea să vă ycu- 
noască“!. De ce? Nu ştiu... dar, o să a- 
ranjez eu, cum o fi mai bine. N'aş vrea 
să vă mai văd singur, visător sau prea 
abătut, ca o gâză flămândă... 

Ascult, mă minunez şi tac din gură. 
Dela un timp, mă pișe zdravăn de 
mâna stângă, să văd de-s treaz sau 
ba. Te pomeneşti că mi-a dat cu vreun 
narcotic pe la nas şi acum aiurez de-a 
binelea. Dar nu! Eram treaz... Şi-atunci 
mai reflectez sceptic: „Vania Brambo- 
rova, dentistă dela Facultatea de me- 
dicină din Odessa“ — așa scrie pe fir- 
ma din stradă. Ea să-mi spună așa 
năzbâtii!.. Nu-i a bine. 

Rămân cu aceste frânturi de vorbă 


doresc. 


Palestina. 


Preţul lei 50 petă la nesfârşit, 


crud sau suferind 
răvăşit de 


brandt. 


pare 


mușchii umflaţi 


TIEIEPHRIE DIDI BUBIDIRIE BUBU PUD: PURA BRL 


nu în Palestina, 


Foarte rar se poate vedea 
înveşmântând 
personagiile sâle, sau plasând 
acțiune, în antichitate. 
Insuși acest modernist Hie. 
ronymus Bosch care ar fi pu- 
tut exploata prin fantezia 
și viziunile sale stranii, at. 
mosfera iudaică se lasă in_ 
fluenţat de tendința generală, 
„Ultima judecată” din Mu. 
zeul Artelor Frumoase din 
Bruges, este edificatoare. Sol- 
daţi Halebardieri, fale şi pla- 
toșe cavalerești, scuturi impu_ 
nătoare, țoate ne depărtează 
interpreare. Nu 


vreun artist 


CER 


de stricta 
suntem în Ierusalim. 


UNIVERSUL LITERAR 


- Sehiţă — 


pe vârful nervilor fiindcă „rotila ei“ 
năbădăioasă îmi zgândărea dinţii prea 
„cu sete“... După alte câteva clipe, o 
întreb: 

— Si, pe când frumoasa d-tale sur- 
priză, domnişoară Bramborova? 

— Cât de curând, domnule... numai 
vedeţi... nu pot preciza, când, 


— Apropos! Sunteţi în vizită? făcui 


eu intrigat. 

— Da, cum să nu!... Eu însă, fiind 
prea reţinută de profesie... mi-e toarte 
greu să întorc vizitele... 

Devenii curios. O curiozitate cu două 
feţe, Ce târg vrea să facă Vania Bram- 


„borova şi cine Dumnezeu o mai fi şi 


acea „ființă foarte bine?“ Nu isprăvii 
să-mi pun pe Ge-antregul: proble- 
ma... când, soneria din vestibul anunţă 
un nou client. Instantaneu, Vania dădu 





CONST. COJAN 


fuga până la ușă. O întredeschise şi 
foarte calm, invită pe noul sosit, 

— Aşteptaţi, vă rog, un moment! 

Și închise ușa după dânsa. Intorcân- 
du-se lângă mine, reluă pe un ton cu- 
ceritor: 

— A venit. lată fericita ocazie!... Să 
vă prezint? 

Fu nu-i răspund nimic. 

— Nu doriți? mă întrebă 
Bramborova, a doua oară. 

—- Nu ştiu... răspund eu nesigur. 

— Ei, asta-i!... Cum să vă prezint? 
Spuneţi-mi repede, vă rog... Domnul... 
doctorand în... sau, cum? 

Și deschizând uşa, dentista rosti ce- 
remonios: „Vă prezint pe domnul... 
Mihail...“ şi îngână câteva cuvinte lip- 


Vania 











de CONSTANTIN COJAN 


site de sens. Eu... rămăsei consternat. 
Cine crezi că era, Costache? 

Prietenul, dând din umeri, tăcu, 

—- Natalia Georgescu, măi frațe- 
meu.,, 

— Nu mă 'nebuni!.., Natalia Geor- 
gescu?!.. fata generalului! 

— Da, Natalia Georgescu... 'aşa se 
numea, dar era fata lăptăresei noastre 
din Bahne!... o minunătie de fată. 
însă... 

— De ce adaugi acest „însă“, Mi- 
sule? 

— Uite, să-ți spun drept. Dacă mă 
puteam desbrăca de încorsetările vre- 
murilor de astăzi, — riscând o „aventu- 
ră“* — eu cred că trebuia să am o altă 
atitudine decât simpla „consternare“ 
față de fetişcana asta, pe cât de minu- 
mată, pe atât de pură. 


27 Aprilie 1940 ——= 


Oricum, de atunci, mi-a rămas ceva 
ciudat în inimă. Simt o ispită, care mă 
svârle în braţele unei neliniști neobiş- 
nuite pentru mine. 

Dacă aș fi poet, aş înseila cam aceste 
rânduri „prozaice“, însă turnate din 
înimă. 

„lată o floare de toată splendoarea, 
care mâine se va vesteji ca orice buru- 
iană, pentrucă soarta a făcut să răsară 
într'o altă grădină, într'o grădină mai 
puţin luminoasă şi brăzdată de spinii 
unei prejudecăți meschine. Cel de Sus 
i-a rostuit un suflet neprihănit, dar 
fără sorţi de a se înălța, întrecând pe 
ai săi...“ 

— Ei! Mișule... de ce-ai rămas aşa. 
cu ochii la covrigarul din colț? 

— Nu mă uit la nimeni, Costache.. 
Ce-ţi veni?.. 


Şi cei doi prieteni, împurpurați de 
o mare strângere de inimă, o luară a- 
gale, abia târîndu-şi picioarele, spre 
„Napoleon'“', bursa neuitatului oraș de 
provincie. 





Originalitate şi 


spirit american 


(Urmare din pag. 4-a) 


Histoire de l!'Humanit&; 

Geographie Nouvelle: 

La Conquâte des mers depuis les ori- 
gines jusquă nos jours — şi ultima 

Histoire des Arts, 

Câte titluri — atâtea diferențieri și 
variate desbateri. Dar ultima „Histoire 
des Arts“, în aproape 800 de pagini — 
este o originală evocare într'un stil 
uneori de autentic „enfant terrible“, a 
nașterilor, înfloririlor, şi circulației tu- 
turor manifestărilor artistice; arhitec- 
tură, artă casnică și decorativă, pictu- 
Tă, sculptură, caricatură, muzică, ete. 
Toate dela origină, din epoca preisto” 
rică, trecând prin perioadele arhicunos- 
cute, prezentând apoi America, Austra- 
lia, Africa, primitivii şi pe ultimii... a- 
vantgardiști, ca un Koschka — desigur 
cu inteligent tact... 

Originalitatea cărţii constă în uşurin- 
ţa cu care se mișcă autorul, în parale- 
lismul pe care”l face necontenit între 
diversele arte ca şi în acea atitudine de 
permanentă bravadă, simplificare sau 


- 


butadă de... copil teribil — cu care re- 
zolvă sau ocolește isteț anumite dificul- 
tăți sau probleme insolubile; origina- 
litatea aceasta este mărită şi de dese- 
nurile autorului care dovedesc o anu- 
mită linie şi un ochi — şi întovără- 
șesc textul într'o schematică proprie şi 
aproape ştrengăreşte... 

'Toată cartea urmăreşte să fie cât mai 
familiară, cu o tinerețe parcă specific 
americană — cu o oroare nestăpânită 
pentru  didacticism, pentru clasificări 
farmaceutice şi explicaţii uscate și care 
totuși nu soluţionează nimic. Dacă cert, 
metoda științifică lasă de dorit şi cer- 
cetarea ar trebui mult mai documenta” 
tă şi infinit mai imensă pentru atâtea 
întinse domenii, așa cum ar fi între- 
prins-o seriosul spirit european, — nu 
e mai puțin adevărat că Hendrick van 
Loon respiră o pricepere adâncită şi un 
suflu de omenesc plin de căldură şi în- 
țelegere, care purifică şi vivifică pagi- 
nile uneori prea repezi, prea ameri- 
cane... 


Prof. T. PĂUNESCU-ULMU 





Nu putea părea nimănui ri- 
dicul ca Sfânta Fecioară și 
fisus să apară îmbrăcaţi ca 
orişice om din toate zilele. Pu- 
terea lor nebânuită misticis= 
mul și convingerea în cre- 
dinţă făcea ca oricine să poa- 
tă presupune că Ei au fâcul- 
tatea de a fi între noi când 


lisus putea tot aşa de bine 
fi închipuit în staul, ca şi în. 
tr”'o bazilică. Naşterea lui tre_ 
cută nu era un fapt istoric, 
petrecut cândva. Era un ml. 
racol veșnic prezent, veşnic 
reînoit, pentrucă sfânt și alot. 
puternic, Dumnezeu își alese- 
se venirea pe lume, atunci, în 
Dar pentru cine 
vede în adevărat Dumnezti. 
re, aceasta mare importanță, 
El este infinit, şi oricână în. 
tre noi, iar venirea Lui se rt. 


Dumnezeu sa născut sub 
chipul lui lisus, în Palestina. 
Dar el este al tuturor oame_ 
nilor, deaceea, chipul său e 
limpede și plăcut la Italieni, 
interiori- 
zat la Greci, scrâşnină de du- 
rere omenească la Italieni, 
viaţă la Rem- 


O figură de perfect cavaler, 
este redată de Titian în : Bo- 
tezul Mântuitorului, ce se ailă 
în Roma și acest Sfânt Ascet, 
un om viguros, 
de putere. 
Peisagiul depe malul Iorda._ 
nului este luxuriant, Așa cum 
a văzut Titian în Italia, dar 


„Pictez, spunea Veronese, 
aceste întâmplări fără a lua 


Motivul creştin 
in pictura Renaşterii 


din pag. I-a; 

în consideraţie amănuntele 
(adevărul istoric) şi-mi per- 
mit licenţele, pe cari și le a- 
cordă poeţii şi nebunii. 

Din fantezia aceasta cotro- 
pitoare, splendorile sale colo. 
nistice, viaţa intensă “e pul_ 
sează în fiecare operă creată 
de el. Inlănțuirile adevărului, 
concepţia vreunei școli, pe el 
nu-l incomodează. 

„Nunta dela Cana”, se pe- 
trece întrun somptuos paiât 
antic între coloane și balus_ 
trade de marmoră. O petre. 
cere rară, ca la curtea unui 
prinț italian, cu. muzicanți, 
vioriști şi violoncelişti, soldaţi 
în armuri, curtizani acoperiți 
de falnice mantii, Desenele 
după stofele ce se zăresc, 
reproduce motive atât de cu- 
noscută din castelele Renaş. 
terei. Ca și draperiile bogate, 
ce  împodobese tabloul La 
sainte famille, dela Luvru. 
Aici îmbrăcămintea Fecioarei 
și a unei femei ce se află în 
dreapta, pe planul al doilea, 
sunt pur și simplu vestmin._ 
tele doamnelor din societatea 
venețiană. 

Un cavaler ţine în mâna 
dreaptă o lancie, acea lancie 


pe care o știm atât de bine, 
după formele sale, a fi arma 
fainicilor medievati. 

Dar câinii pe cari aproape 
în toate panourile sale îi pu. 
tem afla, tocmai fiindcă iubea 
mult acest animal! 

Putem așa fel încerca pic- 
turile după toţi artiștii Renaş_ 
terii. Exista par'că un consens 
general. Iisus și timpul său 
se deplasau din cadrul istoric. 
Ei erau o prezență continuă, 
Retrăirea marelor miracole 
nu se făcea din necesități, ci 
din: convingere, 

Renașterea, spunea un gân- 
ditor contemporan, nu poate 
fi o reîntoarcere la ţrecut ci 
este o retrospecție a modelelor 
antice prin creaţie. Marele 
fenomen creștin al venirii 
Mântuitorului, devenea şi cel 
o nouă creaţie. Nimeni nu-l 
privea static, admirativ sau 
disprețuinădu_l. Astăzi lam 
izolat în Suedia și-l apreciem 
fiecare cum credem. Atunci 
el era al tuturor și oricând 
reconstruit. Imbrăcat în cava- 
ler, în preot sau în Iudeu, 
lisus era acelaş. Personalita_ 
tea lui nu se împiedica de a 
mănunte ci dimpotrivă le um- 
brea încât mu deveneau vizi» 
bile. Aceasta a fost puterea 
și credinţa Renașterii. 

Astăzi doar privim la ea. A- 
ceasta, e puterea şi credinţa 
noastră, 


VICTOR POPESCU 





Critică și 


deformează romanul lui Gi- 
raudour, așa cum îi place lui, 
iar nicidecum  bietului Gi- 
raudour. Și rezultatul «e că, 
dintr'odată, începem cu toții 
să vedem, alături de Sartre, 
tot ce nu prindeam până 
acum în roman: fizitatea 
de „forme substanțiale“ a 
persondgiilor și chiar m si- 
tuaţiilor; staticismul viziunii 
lui Giraudoux; caracterul de 
stabilitate şi odihnă pe care-l 
au creațiile acestuia. O serie 
de lucruri se limmpezesc, o în- 
treagă lume se organizează, 
totul, chiar staticizându-se, 
capătă o înswfleţire ce te îm- 
bie să recitești o carte, pe 
care o citiseși_totuşi atent, 
dar probabil nu cu ochii larg 
deschiși, 

Dacă o critică literară nu-mi 
deschide mai larg ochii, — ea 


profesiune 


din pag. I-a) 


e, de sigur, zadarnică. Dar, 
pentru a-mi deschide cuade- 
vărat ochii, crede cineva că 
NumAi pe mine, spectator, 
mă va instrui criticul? nu va 
prelucra și spectacolul ? 

Noi nu o credem, — noi, ci- 
titori necăjiţi, cari nu discer- 
nem nimic în câle o operă li- 
terară, până nu ne-o defor- 
mează cum trebue criticul. 
Dar criticul însuși are obi- 
ceiul s'o creadă. De aceea el 
nu face operă critică decât 
câteodată : când îsbutește să 
atribue lucrurilor aceea ce, în 
fond, ele doar aprozimează. 
In restul timpului — când 
adică nu stă sub o asemenea 


inspirație — el este critic pen- 
trucă, întâmplător, a tost 
Cândva. 


CONSTANTIN NOICA 


PI Dl UI [IL 4) 















80 DE 


„ISTORIA ROMANILOR“, DE 
PROF. CONST. C. GIURESCU 


Lucrare de sinteză, de mare 
cuprindere științifică, „ISTO- 
RIA ROMANILOR“ de d. prof. 
Ccnst. C. Giurescu a, corespuns 
unor adâmci cerințe de docu- 
mentare, ale publicului etitor 
dela, noi. Astfel, după epuizare 
— înțr'un timp record pentru o 
carte de ştiinţă — a, celor trei 
ediții din volumul I, și volumul 


Critică şi sinteză 


| Colecţia ,,Universul Literar“ 
de 
: N. ROȘU 


Li LL UR BULL iz af JUL ANL O Ii Ut ITă Te 111 IAT CTT AT CNE Ti AIE EC II TIET II IL ELI IE TILA ET 


SOLUL LL il IL TUE 107 Tic «TE IE ATU EU AT cdi 12 20 0t CE TE IE IE CET IT PET CIT TEA ATL AL ICE IUL UE TAL EL LEII II III: 


Colecţia „Universul Literar" 


REALITATE 
și ER OARE 


de MIRCEA MATEESCU 


DN N NN ON NN NA N NAN N NANA A N N NA NN N a NANO 








Colecţia „Universul Literar“ 


Corabia cu Tufănici 


de 
RADU GYR 


ANS NA NON NISA NN SAN N N N NR NN AN NA AN E 


XI IE DUL L0 TIP Vl LE V09 EUL (7 VE PAL 00 VIP IL 100 IE JEL ANL TUE VE 190 E 10 109 FL IE 09 PILE IL EL IL LI EL DU IUL EU IL SUL 117 tal DN IL 100 IL LE: 


Cole:ţia ,,Universal Literar“ 


BALAMUC- 
PALACE-— 


DESENE CU TEXT 
de GEORGE VOINESCU 


UL JUL 000 Cl LUI XUI CUL 140 LII 19 dă CL VA A dă Aă AVE 107 Ti RUE LUE Ul TUL dit CTT U0 Aa AT A VIE TIE at cat 167 IN SUT TEA TUL VL INI II II Li 


Preţul lei 80 


E SIL (07 [08 00. NE BAI SI IUL 0 [Il IUL UL MA AL LUA MIL IUL UE XAă ALI Di ÎL LL] 


INIDNEERODEnaanatata a NOUT BUDUD Dinu 





SOL UA UL UI UA ELE 277 TRE AIE act ATA ds E IT AT EYP CIT IE 177 II7 UI UIC TEL II BL 007 LII III ES ITALIE STILL) 


LITE JII L0i SNL 09 ati ATI 9 II il (i) III SI ili Plă si Lb ANL ali îi 





HOTEL 


AUD IDUŞI IA DUO LEDRUTI N DURUT RUE, 


al II-lea din „ISTORIA ROMA- 
NILOR“ a apărut zilele acestea 
în cea de a treia ediţie. Excep- 
ționala primire făcută acestei 
îmcrări la apariţie şi succesul ei 
mereu crescând, confirmă dela 
sine marea-i utilitațe. 

Ediţia a treia, volumul II, din 
ASTORIA ROMANILOR“ se bu- 
cură de aceleaşi condiţii de artă 
grafică asigurate din primul 
mecment, de editura Fundaţiei 
pentru Literatură şi Artă „Re- 
gele Carol II“. 





BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 


a... 


Taxa postală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.