Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0006

NIVERSUL LITERAR 





PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 
500 „ 


REDACȚIA ŞI:ADMINISTRAȚIA Apară de 3 ori pe lună 


de onoare 





setiră sub No. 163 Trib. Lifov 








MÂNDIA ULLEA 


uacercând să noteze câteva observaţii în 
jurui ubu gtn, Dimubi mu crede că aceasta 
€0u.Văucăza cu a Q.thu.a căteva opere sau Că 
ajuti d Uiwășate eterna g.euaie de a 
coinuuică p+0peiie imuTes.i despre un feno- 
Daca astazi, 

lise ai mulţ de un deceniu decând în 
Mieiaura masă sa vauit 0 pronunțată 
preusecpe pentu ep-ca  subiecuva, Sualsă 
la peixoaâna întâia, Ca-a.ta:izată ca „expe.i- 
ROEDiaauSiă” şi Căulăui, Din puiieiea pe 
pruaui pian a „6u-ui” şi prumu'o te:v-ara şi 
intențioiiaă upsă de comoziţ.o, să uca o 

câ iuai puernmă imprase de autent.e, a- 
coasa bonă a avut, şi intro inusuă 
înca mai are, tumei0și „artizani. Pentru 
muţi din cei ce Q imbrâțișau in nuvelele 
sau ma a.6ă, în rumantue or, faptul s0 da- 
tora, ese adevărat, iaciluățiur ce avcau 
iuzia ce le otacă ca du punct de vedare 
tenuue şi aitisuc, insuficientei cunoașteri a 
rajiunii adanci care a dalerminaţ dela biousi 
încoace, noua conctoț.e da iiteratură et.că, 
şi, Du mai puțin, une. fause in.erpratări în 
ce privea iocui şi forma în cae se cuvenea 
să participe într'o asttal de iilesatură pro- 
pria experienţă, 

Evident, ia noi ca şi aiurea sau găsit 
primire cei ce au socouit că vechila iormu:e 
ale epice: erau verimâig oameimu cu sut.cien- 
ta. coniunță atstică și pregătire este.ică, 
pentru a nu se lăsa furaţi numai de ispita 
Boudăţii. Pentru toţi aceștia, noua dirccţie 
în care se încadrau nu era un s.mp.u joc, ci 
pe ue o parte, o neccutenilă căutare de a va- 
loriiica toate virtuaiilățile geiuiui, iar pe de 
alia, o firească urmare a icalor ce domina- 
seră jiteratu:a în preajma, anuiui 1900, Miş- 
carea iilvzoiică a cunuscut un interesant :e- 
virimeat, spia stârşivul veacului trecut, Pozia 
tivaSriul „comte”-ian şi iamne”.ian i se 
opune bBegson care neagă posibi-utataa de 
a cunoașia raulități subiective in afara .ndi. 
viduuiui gi p.ociamă in.uiţia ca suprem instrue 
ment ac investigaţie în realităţila din pro- 
priul iăuntru al fiecâiua. Acest îci aa a 
vedea, este corobo.at cu interesul ce umaa 
începea din ce ia ce mai innistecuț să-l a:ala 
ideiior lui Spencer, care susținea existența 
unui inconesabil, și a iui Schopenhauer, pen- 
tru cara nu exista realitate exteraă obiect.vă 
ci. numai reprezeata:ea ei în cugeiul fiecă 
ruia, Se. acaugau: aoutinea concepţiei de artă 
a iu Poe și a lui Wagner care nu numai că 


Duleau pe primui plan „ideile”, dar in rea. : 


kzare soto-eau primordială sugestia, nu des- 
cripția, şi, de asemenea, p-ldele cuceritoare 
date de lite:atura uaui Ibsen și a ecriiiori. 
lor uuși, unde sa urmăiea înfăţişarea nu 
atât a fenomemelor exierne cât resouturile 
adânci care, mai presus de o.::ce legi poziti. 
viste, hotărăsc acţiunile umane, 

Toate acestea au avut o însemnată urmare 
în evoluția literară a vremii, Liiica și tea. 
tul își modifică nu rumai temele preferate 
dar chiar mijloacele tehnice prin care îşi aflau 
efectele de ariă, Romanul nu putca riimâne 
aici el stiăin de aceste orientări și noul suflu 
a început să baiă în câmpul său. In ce pri- 
veşte. temele, romanul incepea, din preajma 
ui 1890, să abandoneze unele din ele și să 
prelere altele până atunci neluate în seamă. 
Tipurile umane care apar încap să se deose- 


bească de cele de până atunci: în locul omului 
brutal! şi posedaţ de tara ereditare din roma- 
mele lui Zoia apar oameni delicaţi cara gân- 
desc, ca la Anaiole F.ance, sau, chiar aacă 
uneori apar ca discipolul lui Bourget apoape 
măladivi, sunt chinuiți totuşi da probleme 
intelectuale,  Adăugând că  psihologismul 
joacă un roi din ce în ce mai însemnat, se 
poate ajunge la constatarea că dela re'ata“ea 
faptelor externe și de!a considerarea factori- 
lor ascunși însă tot pozitiviști — cum ar fi 
boaia, sărăcia, mediul, etc, — se trecea la o 
litozatură în care nivelu! preocupărilor era 
mai ridicat și unde se încearcă - gugerarea 
tocmai a acalor elemente care, deşi au roluri 
dia. cele mai însemnate, ceapă neobservala 


particulare 





Mânăstirea din Predeal 
n aan DI N e ta iai ara at 


ROMANUL INTRE ZOLA ŞI PROUST 


celor mulţi. Toate aceste modificări faţă da 
ceea ce tusese până atunci a: au 0 jimpc_a 
ÎNCAMiALA iN 1tacțiuleg, „0egiiSiu 1INPO:r.vVa 
reauisinu:ui. Dacă aceasă ieabțiune şi-a găsit 
întreagă măsuiă, pearu Lră, in poza iui 
Maliarm6 sau a iui Vary, iar pentin tea- 
tru, în ra-siezes, dramatice ale lu: Maeterinck 
sau tiaudei, in roman ea hu era satistâcu-ă 
prin simpia apârmţ-e a unui roman Ls D0.0- 
zic, chiaz dacă, untori numai, el e.a conetput 
la persoana iniăia. Aceasiă desavă:șre a 


rasvtăturii imrouiva unei apăsăr; poziiviste - 


în roman nu se rtal.zează gecât a:unci când 
buoust îşi publică c;c.ui său A la recherche 
du temps pe.du. Fapiut că intreaga sa ope.ă 
de romancier, compusă din opt rumane (16 
volume), esie cupr.n-ă sub acest singur t.tiu 
şi constitue de iapt un s-ngur mare roman în 
oara intră vieaţa auioiuiui sau ce s'a a-ins 
de ea, defineşte concepța ce epic ia care 
se ajungea în acesi mument, 

Pormind de ia concepţ:a că nimeni nu ap A 
te cunoaşte decât pio„riul „eu”, Proust şi mai 
apoi, „urousieni” şi-au zis că sciitorul nu 
poate povesii decât despre sine sau, în orice 
caz, dcapre lucruri, oameni, fapie şi lceu:i 
retleciate prin conştiinţa sa, prezeniând ueci 
cititorilor caza ce a văzut, a auzit sau a gân- 
dit el, ceca ce işi aminteşte, Se înţelege de 
ce romancierul care, priveşie luciur-le asfel 
nu mai poate „vorbi oze:t decât la persoana 
întâi” şi dece, scri-nd opera sa, imţia.orul 
acestai direcţii in epica modernă sa aflat 
în „căularea timpuiui picidut”, rămas în 
urmă, intăţişând, tără ord:ne şi fără căutată 
compoziţie, acele fapie pe care le putea cu- 
lege din propriile sale amintiri, Pentru el, ro= 
manul nu era pinveniareă” unor intâmp-ăui, 
a unor oameni și a unor locuri, ci rela.area 
unor realități ale lui, fie că ei cra cel ce stă- 
tea pe primul plan al acțiunii, fie că fusese 
numai spec:alor şi reda câza ce văzuse sau 
i se păiuse lui, 

Romancierul de . veche ooncepție, deşi un 
om ca toţi ceiialți, dezi cu torțele inie-ec.uale 
mărginite, abia putând domira cu adavărat 
propria sa, realitate interioaă, „inveata” lu- 
ceruri pa care n'avea ce unde să le cunoască 
şi acum este piivit ca un mare „mincins”, 
Căci el nu numai că povesica ce tăceau eruii 
săi sau ce-şi vorbeau ei, chiar dacă erau în 
locuri foarte îndepă-tate unc:a de aitele, pă- 
rând a se bucu.a d& ua dar miraculos supza- 
uman de a fi p:etu.indeni în aceași timp, 
dar putea să ne relateze şi ceea ce. gând:au, 
fără ca ei să ti mirtuiis-t aşa ceva vreouată, 
sub vreo formă oarecare. 

In acest „arbitrar” și în actas'ă „nena:u- 
raleță”, vedeau cei mnoui col mai de seamă 
viciu al romarului de până atunoi, căruia se 
hotăriseră să-i pună în loc ceva „irăit”, Lu. 
tâna pecetea „experienţelor”, fireş:e nu în 
sensul lui Zola, ci în se.sul în care fiecare 
om le trăieşte ziinie, ceva rentru „au'en.ici- 
tatea” căruia scriitorul putea „giraita”, în. 
trucât reprezenta numai ceea ce ţtrecuse prin 
propria sa viaţă scu se aiinsese o clipă cu ea. 

Fireşte, toate argum:ate e, oricât da sedu- 
cătoare, n'ar f. izbuţit să impună noul punct 
de vedere literar dacă opere ge scamă nu ar 
fi făcut-o cu mare succes. Asifel, se ridcă 
prestigiul său până la a-l transforma într'o 
modă care nu numai că lăsa în minoritate 
vechea concepţie de scriitor obiectiv, de tipul 
Tolstoi, dar af rma că în ca se află esenţa şi 
destinul epicului.  S'ar putea pune deci cu 
interes întrebarea qa:ă întradevăr lumea a 
asistat în acest domeniu la o răsturnare a ve. 
chilor concepții, la o înlăturare definitivă a 
lor și la un pas înainte în evouța genului 
de unde nu mai încape întoarcere, pe do o 
parte; iar pe ao alta, dacă această formuă 
a romanului-confesio  concepuţ  proustan, 

care pune pe scriitor în situaţia de a fi onest, 
sincer, autentic, ofeiă, cara: ce în literatură 
este cu deosebira însem:at, şi oparelor t-ate 
posibilităţile ge valorificare artistică a ma- 
terialuiulL. 


"10.0, NIOOLEGCU 


12 luni 360 „ 
6 luni 190 „ 


BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 





Nedumeriri în jurul 
„cazului Camil Petrescu“ 


de MIHAI NICULESCU 


Dela Descartes încoace se știe, se spune și se repetă, că bunul 
simț este cea mai':bine distribuitță dintre facultățile spiritului 
omenesc. Deci bunul simţ ar fi un jel de limbaj esperanto, inter- 
național sau înteruman — singura şansă ce ne e dată ca să ne 
putem înţelege dincolo de vârste, ranguri și ierarhii sociale sau de 
alt fel, cu toate particularităţile specijice, jie acestea de structură 
individuală, etnice sau rasiale, etc. In numele acestui bun simţ 
cu o putere de circulaţie atât de lesne converiibilă în șanse de în- 
țelegere şi apropiere pentru mentalităţile cele mai disparate, am 
citit de curând, sub semnătura d-lui Lan Petraşincu, o pledoarie 
plină de surprize, a cărei lectură a fost pentru noi prilejul unei 
stăruitoare nedumeriri, începând chiar delia titlu: „Cazui Camil 
Petrescu, sau cum sa pierae o inteligență“, — desjășurat pe o 
jumătate de pagină, în acea pagină a doua a ziarului „Viaţa“ 
(Miercuri 17 Februarie 1943), în care se întreține cu o suplă in- 
teugență uneori și cu vioiciune simpatică mai totdeauna, o at. 
mosferă de interes pentru manifestările curente ale literaturii şi 
artelor. 

Surprinzător a fost pentru noi gestul d-lui Dan Petraşincu, de 
a lua atitudine în numele bunului simț ultragiat și suntem încă 
nedumeriţi asupra mobilului care l-a îndemnat să procedeze 
astfel, 

Articolul în cauză a fost provocat de un inteview al d-lui 
Camil Petrescu acordat confratelui Vasile Netea, pentru re- 
vista „Vremea“ (14 Februarie 1943). Nu știu să fi citit ceva! 
asemănător acestui interview, în care un :scriitor sau un Qr- 
tist să se expună cu atâta dezarmată nepăsare, atât de vulne- 
nabil, argumentelor bunului simț care aleargă pe toate: uli- 
țele, pândind cel mai neînsemnat prilej de a se confirma odată 
mai mult — oridecăteori, niciodată destul — în circuitul închis 
al unei logice fără cusur, sigur de sine în suficienţa-i rotundă. 
Era atât de ușor să ai dreptate împotriva d-lui Camil Petrescu, 
întrun fel, adică exact în feiul bunului simţ invocat de d-l Dan 
Petrașincu, încât respingând expheaţia 'relei credinţe (de care nici 
un moment nu l-am putea bănui) te întrebi nedumerit, care poate 
fi motivul care l-a îndemnat să procedeze la 0 execuţie în pu- 
blic — (publicul unei gazete de tiraj, cel mai amorf, deci mai nes-= 
peciţica.—la execuția unui scriitor ale cărui „saituri, originali. 
tăți, stridențe... nu numai că jicnesc bunul simţ, dar ating însăși 
demnitatea poziţiei de scriitor, mai larg, de om al spiritului“. Ar- 
ticolul d-lui Dan Petrașincu respiră întradevăr cumsecădenia și 
acea onestitate plată (etimologie, țără îmsinuare peiorutivă) a in- 
telectualutui zelos, însuşieţit de râvnă tinerească — il faut que 
jeuresse se pousse ] — cure-și posedă bine logica și meșteșugul, 
știe cum să jică, unde să strecoare, ici un dram de ipocrită întris- 
tare, dincoace altul de candoare mucalită, etc. 

Presupun că şi înterview-ul d-lui Camil Petrescu şi articolul 


d-lui Dan Petraşincu sunt încă proaspete în. memoria. cititorilor , 


acestor rânduri, Pentru aceia cari nu le cumose, cred că e deajuns 
să spun aici, că d-l Camil Petrescu a făcut cu acel prilej, unele 
ajirmațiuni în legătură cu'activitatea d-sale literară şi cu aceea 
jilozojică,—pentru care a-renunţat la Literatură — al căror conți. 
nut deopotrivă cu tonul de orgolioasă singularizare al scriitorului, 
au isbutit să provoace la d-l Dan Petrașincu prompta ripostă a 
bunului simț. Nu voi intra în amănuntul acestei discuțiuni, spre 
a arăta de pildă, că forța probantă a, citatelor pe care le face d-l 
Dan Petraşincu, din interview-ul d-lui Camil Petrescu, este doar 
aparentă şi că desprinse din contextul lor, prea lesne se poate 
argumenta cu ele aceea ce vrei să dovedești. Voiu lua, toțuşi erema 
plul unuia singur, pentru a arăta cum se alterează sensul originar, 
în transcrierea bunului simț simplificator pe care-l invoacă d-l 
Dan Petrașincu. D-sa, ridiculizând cu un umor satisfăcut, felul 
d-lui Camil Petrescu de a generaliza amănunte şi date ale expe- 
rienței personale, în legi de valoare universală, citează ca exem- 
piu de „dilatație universalistă“, această frază, din „care conchide 
că „dilatația îi trage un renghiu'“ scriitorului denunțat : 

„Personal, cred de altfel, că toate nenorocirile din lume sunt 
datorite exclusiv literaturii proaste, scrise sau vorbite“. 

Şi adaogă: „Un om care n'ar fi fost d. Camil Petrescu ar fi 
răspuns simplu : „Cred că literatura proastă este o mare neno- 
rocre“... Adică ar ji răspuns așa, — simplu”, — chiar d. Dan Pe- 
trașincu, întrucât îndeplinește condiția de a nu fi... d. Camil Pe- 
trescu. Era vorba însă anume de raspunsul d-lui Camil Petrescu, 
pe care d. D. Petrașincu l-a citit cam în grabă şi cam pe deasu- 
pra, fiindcă un lucru este să spui că „literatura proastă e o mure 
nenorocire", — o nenorocire printre altele — și cu totul altceva 
să afirmi că literatura proastă, nu numai aceea care se scrie și 
se publică, trecută apoi prin ciurul criticei şi înregistrată de isto- 
riile literare, ci literatura ca funcţie sufletească general omenească 
sau ca deprindere bovarycă, de a 1năslui datele nemijlocite ale 
trăirii spontane, este motivul exclusiv ai tuturor nenorocirilor din 
Wume. Indicaţia era clară doar, îm ce priveşte extinderea sferei 
noţiunii de literatură proastă: „scrisă sau vorbită“, „Renghiul” 
totuși- rămâne, dar i-l trage chiar d-lui Dan Petraşincu, meschina 
şi simpusta pricepere retractilă a bunului simț, decât care parcă 
tot mai de.ales rămâne, cu toate riscurile generozității, „dilataţia 
universalistă“. 

A mai spus d. Camil Petrescu, în acelaş interview, că renun- 
țând la toată activitatea d-sale literară de până acum, sa dedicat, 
dela vârsta de patruzeci de ani, exclusiv jilosojiei și că manus- 
crisul pe care-l are gata, de vreo 2000 de pagini... „dacă va vedea 
Wwmina tiparului, va asigura ştiinţei româneşti substanțializate, un 
rol de conducere în ştiinţa universală, pe timp de 100 de ani de 
aici încolo“. Unei astfel de afirmaţii, bunul simţ i-ar fi ripostat 
neîntârziat, fiindu-i prea mare ispita şi prea uşor triumiul : „Dar 
dece nu tipărește d. Camil Petrescu aceastii nemapomenită lucra- 
re ?* Adică exact cum a răspuns d. Dan Petrașincu, socotind astfel 
să-şi fi încuiat preopinentul. 

Dacă ar fi' pariat însă, d. Dan Petraşincu, pe existența (de care. 
lasă să se creadă, într'o paranteză perfidă, că se îndoește) şi va- 
loarea acestei „nemaipomenite“ lucrări, în termenii faimosului 
puriu al lui Pascal despre existenţa lui Dumnezeu —— de vreme 
ce tot ne-am îmbarcat pe corabie? Ce-ar pierde în realitate, dacă 
ar pierde prinsoarea ? Nimic. Dar cum să-i propui bunului simț 
0 prinsoare, el care n'a pariat niciodată, fiindcă  prinsoarea  în- 
seamnă risc şi bunul simţ nu riscă niciodată, nu încearcă la por- 

mai sigur e să treci pe unde-au trecut alţii — lăsâna 
du-le date de perete — solemn și important („vezi, ştiam eu, 
ţi-am spus“, etc). Cum bine știe d. Dan Petrașincu ceea ce știe și 
cum nu scapă prilejul — d-sa ori bunul simţ (scuzaţi aparenta 
sinonimie !) — oricât de mărunt (numai să fie fără riscuri), de a 
fi edificator: „Noi nu cunoaștem absolut nici un caz în biograjia 
marilor filozofi din lume, un gânditor care la 25 de ani să facă 
poezie, la 35 teatru, la 40 roman și de aici încolo un mare sistem 
filosofie /* 

E o tristețe în „cazul Camil Petrescu“, dar alta decât aceea pe 
care-o invoacă ipocrit d. Dan Petrașincu, amuzându-se totuși 
şihengărește sub mască, aşa, ca de un „renghiu' isbutit.. Aceea 
anume, că un scriitor, nesocotind regula elementară, -— cu pus 
tere legală, deși necodificată undeva — a solidarizării prin destin, 








(Urmare în pag. 4-2) 


PREȚUL 6 LEI 


rr E E E 


[14 


Am fost astăzi întrun cimitir 
şi mi-am adus aminte de un res- 
taurant de renume. Un cimitir şi 
un resiauraut, nu este o asociere 
de idei ridiculă dacă nu macabrâ? 
Şi: totuşi aşa a fost. 

Dar luovuriie dela începutul lor, 
s'au întâmplat cu vreo doi ani în 
urmă. Atunci. întțr'o oarecare zi 
de năduf și sete, întâlnind un 
wrieten din alte timpuri, pe care 
nu-l văzusem mulţi ani, am in- 
trat întrun restaurant în care nu 
mai fusesem niciodată, să potolim 
puțin arșița de afară, seiea şi 
poate, puţin şi stomacul. Deși însă 
nu era decât timpul când omul nu 
mănâncă ci îşi face numai apetit. 
nam mai găsit decât o masa mică 
într'un Colț, ijÂngă ușe, “Loate ce- 
lelaite erau ocupate şi lucru ce 
mi sa părut taie curios, numai 
Și mina! Qe Oarmnen sei, ovaz 
la față şi: așa de aprinș. că imi 
făceau impresia că fuseseră scoși 
şi aduși adi din tabiourile lui Ru- 
bens, sau Gin cine știe ue m:to.0- 
gie. Prietenul mi-a liniştit nedu- 
merirea, mi-a explicat că sunt 
Obişnuiții localului și le-a scuzat 
dimensiunile prin calitatea bău- 
turilor și a grătarului. 

M'am gândit atunci că specta- 
colul ar fi xecomandabil pentru 
oricina ar dori să se vindeze pu- 
țin de oameni şi fără să vreau 
mi-am amintit câtă dreptate avea 
acel nebun bugat care voia să 
construiască în casa sa cabine a- 
semănătoare celor cu inscripția 
W. C., în care cei ce mănâncă s'o 
poată face fără riscul de a fi în- 
vinuiţi de  impudoare. Nebunul 
irebua să fi fost întrun asemenea 
restaurant când i-a trecui prin 
cap ideia sănătoasă a acelor “cas 
bine, Mă tem însă că nebunul era 
atât de puţin nebun și atât de 
mult pudic într'o lume plină de 
lipsă de respect pentru semeni 
că proectul iui a râmas numai în 
fantezie. Gândiţi-vă însă ce dem- 
nitate morală ar avea un ţinut, 
fie el şi Erewhom, în care proer- 
tul cu cabinele individuale pen- 
tru masă ar fi găsit de edilitate 
publică. Dar cine va vota vreoda- 
tă acest proect? Clienţii restau- 
rantului în care mu am fost eu, 
niciodată. Ei aveau doar fiecare 
peste 80 kgr. și dintre toți, doar 
eu şi prietenul meu eram mai 
slabi. Se vedea cât de colo că nu 
era locul nostru aci. Prietenul 
meu însă, nu venea întâmplător 
printre aşa oamiu. El era tuber- 
culos şi venea aci poate pentru ca 
să atingă şi el greutatea minimă 
spre a fi om, greutatea specifică 
a omului: 80 de kilograme, 

Ah! Sărmanul meu prieten! 


Cine ar fi putut crede în acea 
seară, că te voi întâlni astăzi, 


după doi ani, întrun cimitir și 
încă sub o cruce, cu un portret 





NUTZI RAIOVICI-DRĂGĂNE SCU 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





de STELIAN TECUCIANU 


care mă face să cred că ai rămas 
totâzauna, tot la 55  kilo- 
grame !.. 

. 

Cred că moartea poetului P. 
mi-a 'părut la început neverosi- 
milă, pentru că în general nu ne 
putem acomodu cu extraordinarul. 
decât treptat şi numai când o se- 
r.e de prevestir: și preailab.le i-au 
redus la banal. De altfel, nu nu- 
mai mie, care aflasem totul din- 
tr'un ferpa» lapidar strecurat din 
compiezenţă în colțul unui săp- 
tămânal, moartea lui mi-a pănst 
de necrezut, ci tuturor. [1 ştiam 
cu toții așa de viu, așa de volubil 
și aşa de atașat de logodnica; lui, 
încât nu puteam crede :că în câ- 
teva zile se poate mun. Mie cel 
puţin, niciodată + nu mi-a fănut 
impresia că e bolnav, că suferă 
și că într'um timp așa de scurt, 
na va părăsi. Şi czed că nici ca- 
lorlalţi. 

De aceca, mă întreb ce va fi 
însemnat mai aies pentru  lo- 
godnica lui această fază de 
s:urtă tranziţie și această moar- 
te p:ematură, în spitai. Dasgur, 
durerea ei trzbus să f. fost ne- 
mărginită de vreme ce nu mai 
avusese timpul să-l vadă decât 
tăcând pentru totdeauna şi de 
vreme ce nemărginită era dure- 
rea tuturor pmetenilor lui. Poate 
că văzându-l, va fi; avut senti- 
mentul greu al unei scufundări 
fără scăpare sau sentimentul unei 
marți duble. Poate. Am văzui-9 
însă astăzi, după două săptămâni 
dela înmormântare. Nu numai că 
n'a:ăta dăloc veselă și preocupa- 
tă ae viaţă ca altădată, dar chiar 
păstra ceva din paloarea marei 
întâmplări. Cu toate astea, nu 
știu de ce, înoarcerea ci printre 
nevoile zilei, mi s'a părut cu de- 
săvârșire lipsită de orice raţiuna 
suficientă și de cnice semnificaţia 
Şi pe deasupra, pârcă prezenţa 
ei după o așa mate tristeţa, îmi 
părea nu numa; lipsită de cult, 
dar şi vulgară. 

Ah! Priatene poet ! Sunt sigur 
că de ţi-ai vedea logodniza, ai. 
scri cel mai frumos poem. Po3- 
mul ruşinii de a supravieţui ma- 
rilor tristeți, 

* 

De câte ori am trecut pe bu- 
levarde sau prin grădini publice 
fără ca obiectivele aparatelor fo- 
tografilor ambulanți să-mi arate 
cel mai mic interes, am simţit nu 
ştiu ce, că muuind, voi dispare re- 
pede din orice memorie şi fără 
vrere, am invidiat pe toți cei pe 
care bunăvoința  ps:hologică a 
obiectivelor îi penpetuiază cu glo- . 
rie sau fără, într'o posteriiate fie 
ea şi standard. Se vede însă, că 





(Urmare în pag. 4-a) 


= 2 


MARIA STUART, tragedie în 5 
acte de FR. SCHILLER. 


“Teatrul Naţionali, după Bucce- 
sele avute cu „Don Carlos“ şi cu 
„Horaţiu“, a pus în scenă „Maria 
Stuart“, ceeace dovedește o fe- 
zicită tendință de a se indrepta 
spre marele repertor.u. 

S'a dovedit, în adevăr, că a- 
cesta dă cele mai multe sSatisfac- 
ţii publicului iubitor de artă iea- 
Srală bună. 

In teiul acesta, Teatrul Naţ:o- 
nal răspunde și înaltei mis.uni 
pe care o are şi delia care, cu 
vodeviluri și mcodrame, la un 
moment dat făcea impresia că Se 
îndepăriase, 

Fără a fi cea mai bună, „Ma- 
ria Stuart” este lotuşi una dn“ 
tre bunele lucrări ate lui Schil- 
ler, între cari cred, însă, suni 
mai interesante „Don Carlos, 
„Conjuraţia lui Fiesco la Geno- 
va”, cum şi „Wubeuru Tel, 

Au ua sufiu mai dramatic şi, 
în aceiaşi timp, €ianul şi acea 
aspirație spre liberiate — ta:ă 
ca să tic aşa de pucril grandi- 
, docventă ca în „Hoţii”' — de care 
ele sunt sirăbătute, le dă niai 
multă căldură. Și apo. „Maria 
B.uari“, este, desigur, mai sia- 
iică decât aitele; cu toate aces- 
tea este bună, 

“Interpretarea şi punerea în 
scenă au fost, în generai, ia înăl- 
țime, fără a atinge, totuşi, cali- 
tatea pe care a realizat-o „Don 
Carlos“, 

Nu o spun din vtep preferință 
pentru d. Şahishan sau peniru 
csilalţi actori cari au pus în va- 
oare cealaltă operă a lui Schil- 
lor, ci din cauză că acest adevăr 
— credem — trebue spus. 

Iar ceeace este valabil penirti 
d. Șahigh an este valabil și pen- 
tru d. Soare Z. Soare sau d. Vic- 
tor Bumbeşti dela Naţional, cari 
ne-am  daţ desiuie spectacole 
bune de adevărată artă — nu 
mai departe, în utimul timo, 
„Don Carlos“ și „Horaţiu“. în 
ambele prezentări — sau d. Vic- 
tor lon Popa dela teatrul „Mun- 
că şi Lumină“. 

D-l Faul Mundorf, care a avut 
direcția de scenă şi care ne-a 
maj dat de curâna „lphige- 
nia la De:phi“ de Gesrhart Muupt- 
mann la Naţional şi „Cireşi pen- 
tru Roma“ de Homberg la Tea- 
țrul „Studio“, două puneri în 
scenă despre care d6iă am vor- 
bit la timp și-a dovedit, şi de 
data aceasta reunite, aceleaşi 
caracteristici pe cari le-am men- 
ționat şi atunci, 

In ce privește interpretarea, 
în rolul Elisabetei, Regina An- 
gliei, d-na Aura Buzescu a su- 
biiniaţ cu abilitate și cu sizu- 
ranță trăsăturile  personagiului, 

în toată refularea lui, întor- 
toche:ea lui perfidă și acea des- 
umanizare  ceruiă — sau pre- 
tims cerută — de îndatloririle-i 
vegale, ue linişiea şi de bi- 
nele popouului la care trebuia să 
se gândească mai presus de 
orice. 


potrivea, spre deosebire de al- 
tele din trecut. i 
D-na Marioara Zimniceanu, în 
schimb, cred că a fost greşit 
distribuită : orice, afară ge Maria 


Stuart. Nu trebuie să se uite 
cine a fost Maria Stuart, Re- 
gina Scoţici: nu o regină, ci o 
regină între rezine! 

Este regina care a trăit la 
Curtea strălucită a Franţei, invi- 
diată de toate celelalte, admira- 
fă de curtezani şi da pozţi, înmă- 
uunchind graţia cu frumuseţea, 
distincţia cu feminitatea, domni- 
tatea cu elanurile inimii şi con- 


ştiinţa ei regală cu rafinamentul 


cel mai nobil. 

Istoria şi istoricii — plini de 
admiraţie sau consternaţi de re- 
voltă faţă de  medreptatea care 
pătează cu stropi de sânge co- 
roata Angi:ci — nici astăzi n'au 
epuizat subiectul, iar viaţa a- 
cestei femei interesantă, fină şi 
fascinantă din toate punctele de 
vedere, a preocupat şi preocupă 
încă pe poeţi şi pe artişti, 


Dia 


| 


D-na Marioara Zimmniceaaru, de- 
sigur o bună și încercată actriţă, 
cu deosebite calităţi, poate avea 
creaţii frumoase în ori câte alte 
roluri; în ,Maria Stuart“, însă, 
nu. Asta nu-i numaidczât o mie- 
şorare pentru un artist, 

Este drept - că un bun actor 
trebuie să poată să interpreteze 
orice fel] de roluri, geci nu să se 
joace numai pe el însuși, cum se 
întâmplă câteodată Ja noi, unde 
actorii cari au un portativ res- 
trâns sunt, dintr'o regretabilă 
confuzie a publicului, conside- 
rați totuşi buni actori și actori 
adevăraţi, când în . realitate au 
sunt decât nişte simpli cabotini, 

Nu-i mai ruțin adevărat, însă, 
că trebuie să se. țină seama şi de 
o anumită afinitate pe care acto- 
rul poate s'o aibă sau să nu o 
aibă ou personagiul interpretat. 
De ex.: săzicem că nu-i lipsese 
d-tui Ioan Manu calități pentru 
a-l juca pe... Regele Leon. Dar 
dacă-i ai pe d. Colboreanu, dece 
atunci să forţezi nota cu altul? 
Cum sar lua, Ge ex. d. Ion 
Manu ia întrecere cu furtuna în 
scena aceia grozavă, de neuitat, 
cutremurătoare ? 

Trebuie să recunoaştem că ro- 








lul, oricum, îl depișeşte, este 
inaderent actorului, cu toate 
marile lui calităţi artistice, va- 
labile pentru atâtea alte inter- 
pretări. 

Şi invers, oricât de bun actor 
ar îi, să zicem de ex. d. Ovid 
Brădescu sau d. Finteşteanu, tre- 
buie să se recunoască, însă, că 
m'ar avea nici un sens să fie o- 
bligaţi să-l joace pe Rudel, bar- 


dui îndrăgostit, din „La prin- 
cesse loiniaine“, 

Ar îi păcat. 

Şi pentru “actori şi pentru 
piosă ! 

Concluzia: nici actor valabil 


numai pentru un singur roi, 
care nu poate să-și iasă din 
propria lui piele, dar nici roluri 
în care să nu se ție seama dacă 
i se poirivesq sau nu, fie ca 
voce, fie ca aspect îizic, fie ca 
temperament. 

Aceiaş lucru şi cu d-na Ma- 
rioara Zimniceanu, 

in ce priveş.e pe d-nele Ana 
Luca și Anto.netie Vriside, bine, 
cu destulă căidură şi joc ue sce- 
nă frumos. 

D. Colboreanu, intrun rol care, 
deși nu de mare întindere, cu 


„toate că este important în struc- 


tura piesei, şi-a dovedit şi de 
daia aceasta marile gq-sale insu- 
şiri cu cazi naiura l-a înzestrat. 

Un imăre temperament ue tea- 
tru cum, poate, nu avem al 
doilea, 

Despre d-sa, se poate spune 
că, iărâ nici-o sforţare, dela pri- 
mul cuvânt pe cac l-a rostit, 
de cum a intrat în scenă, a şi 
„intrat“ în rol, când a intrat în 
rol, a şi țrecut în rolă 

Uu mare actor! 

D-l Critico, bine, cu elan; a. 
H. Polizu a avul note sincere, 
convingătoare; d. Pop Marțian 
dezinvoltură şi un frumos Jos 
de scenă; d-nii Ginguiescu, Mi- 
tru, Pătraşcu,  Brancoinir, de- 
asemenea bine, i 

In roluri de ansamblu, d-rele 
Valeria Panait şi Corina Constan- 
tinescu, precum şi d-nii Dimi- 
triu, Neacşu, Niculescu, Franga 
și N. Cristescu, au contribuit 
întrun mod mai mult sau mai 
puţin direct, dar unu cu mai 





UNIVERSUL LITERAR 
Piiţine merite personale —- spa- 
ţiul nu-mi permite să le reiev 
pe fiecare în parte — la buna 
reuşită a acestui spectacol, 

Pentrucă, încă odată, „Maria 
Siuarţ“ trebuie socotit în orice 
caz un spectacol bun, un spec- 
taco! de calitate. 

Decorurile şi costumele, dato- 
rite d-lui Traian Cornescu, fru- 
moase şi pline de gust. 


ALEXANDRU DRĂGHICI 


Din iipsă de spaţiu, cronica îes- 
tivalului echipelor de teatru, dela 
Savoy, va apărea în nr. viitor, 





REGAL: „FANFULLA DALODI“ 


Filmul dela cinematograful 
„Regat* e remarcabil dtoputrivă 
cu realizare arusucă şi ca aspet 
de „viuţu aşu cum ese“, nui 
bine zis așa cum era, fund un 
ulm de epucu, de evocare a unor 
vuimncni şi jeiul de a fi de oui- 
TuOuTĂ. 

„Fantulla Dalodi“ e o poveste 
Capuvuută, corespunzătoare pe 
ECTAun, ACe:0r jurnoase romane 
„de cupe et d'eppee* la care ne 
miiouruem  înotucaua după 0 
doză prea intensă de lectură a 
utur rumune moderne intr'uspec= 
teve şi psthowgicanie Pana la 
exces, 

vinul are un timbru clar, 0 
voioște firească, nespus de conu- 
meuuba, bnpietit din momente 
de aventura eroică şi umur bur- 
lesc ue cea mai savurousă sub- 
sianță. 

verechea de actori: Ennto Cer- 
lesi și Osvaiao Vaitenii, împreună 
cu termana Faoiieri, reuzează 
cu un talent care-i destină unor 
succese rasunuioare, tipuri de un 
adevar omenesc incontestabil, 


ADBIANA NICOARĂ 





a: 


“MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 





SCALA: Casa păcatelor şi 
jurnai, nou de razboi. 

REGAL: Fanjulla da Lodi 
și Jurnai de razboi. 

ELISEE: Asediul cetăţii O- 
saka şi trupa N, Burmaz, jur- 
Nut DZ, 

ViCTORIA: Absențe nema- 
tivale şi jurnal nr. 46. 

VOLIA-BUZEȘTI: G, P,U. 
jurnal şi trapa de reviste. 

ROMA: Cine e mai fericit 
ca mine şi jurnal nr. 52. 
_CARMEN-SILVA: Aşa te 
vreau, Lrupa de reviste și jur- 
nai de război. 





me 3 





28 FEBRUARIE 1943 === 


ECOURI TEATRALE 


CARTE POŞTALĂ. 


Vă soriu, maestre Timică, cu 
nadejdea deplinei înțelegeri a 
vrutelor mele lămuriri, când 
asistând de două ori ia specta. 
colul „Bobiţă“, n'am aplavăat, 
n'am râs şi nici nu m'am încân- 
tat de taleniui dv. folosit până şi 
într'o farsă ca aceasta care nu 
tace decât să dreagă o pungă — 
sau chiar mai multe—ruptă de 
căderile pieselor dinainte, 

Am veniţ de două ori, tocmai 
ca să văd dacă lumea dniro 
seară e la iel de numeroasă ca 
şi în celaltă şi dacă e tot atât 
de entuziasmată una ca și alta 
la scenele cu bătaia gi cu trom- 
peta. 

Şi — maestre Timică — m'am 
convins că era aceeași. Şi că era 
şi este aceeaş, seară de seară o 
dovedeşte însuşi afişul neschim- 
bat al teatrului „Comoedia” care 
inţelege să satisfacă o lume poi. 
tioioasă mumai de râs, nedor- 
nică de-a înţelege ce mal e şi 
cuvântul acela artă, odată cu ze- 
gulile ge se impua ca să fie pri. 
ceput, 

Aşa dar, aceştia sunt speota; 
rii... ; 

Iar dv. — maestre — giamind 
cu gustul lor, îi faceţi să vină şi 
să oreadă că ăsta e și talentul! 
dv.!. Fiindcă aşa spun când 
pornesc spre qasă : „Timică ş fost 
extraordinar, Am râs de m'am 
prăpâdit”, 

E adevărat că au râs „de s'au 
prăpădit” atunoi câna faceţi pi- 
ruete și daţi cu palma în Birlic; 
a adevărat că au râs, atunci 
când Birlic suflă în goarnă, iar 
dv, umbiaţi după el să.] Joviţi — 
de data aceasta — cu o sevietă 
de oumis-voiajor; şi iar este aue- 
vărat că au ras — și după cum 
spuu ei, că aţi i0st „uxuiraordi- 
mar — ajunci câng — cam ioi 
aşa, — până ia Giăuit — sâvâr 
Şiji gesvun Ge Stăruuoare ioho- 
tei pe la galerie. 

Să mă eriaţi, maesta, dar mulţi, 
toarie mulţi, ca şi mine, nu vă 
CUNOSC ta:eniul in felul acesta. 

“aieniul dv, — inaite —- a 
căpălat gir şi rezonanță prin ca- 
litaiea impusă in orice joc, mai 
pun  „co:nicăriiue” eiune și 
mai ales u cucerit prin desăvâr- 
şubui kui omenesc, cara în primul 
iând — şi ma presus de o.ice — 
iace să ge cunoască de-a inceput 
existența unui actor de rasă, pe 
orice scenă. , 

incolo, nimic !,. 

Siăruind — ca mai de curin- 
dă gată — mumai „Mansarda, 
izbutese să adun amintirile se- 
cuor de neuitată emoție şi de 
sănătos râs ce ne-aţi dăruit, în 
schimbul caldeior şi entuzias- 
„nateior noastre aplauze cu cari 
acopeream ultima dv. replică 
Apoi „Şoarece.e de b.serică” şi 
chiar piesa aceea slabă, dar atât 


de snsținută de talentul dv. în- 
titulată: „Două palme“. 

Vadeţi, dar, maestre, câtă grije 
pun în a-mi lămuri vina de-a 
nu fi aplaudat şi de-a nu fi râs 
la piesa „Bobiţă“, chiar când— 
dinadins — am venit so văd de 
două ori ?!,, 

Prea aţi făcut numai pe pia. 
cul spentatorilor |, 

Şi mă gândesc că mai porniţi 
cu ea și în țară. 


TALENTE... 


Nu ne astâmpără nici recunoş- 
tința venită sub formă de me- 
da.ii şi nici asigurarea ce ni se 
dă că adevărate. talente o să 
fe fo.os.te în teatru — odată şi 
odată -— așa cum se cuvine. 

Pe noi ne linişteşte doar îm- 
plinirea tăgădueilor întârziate, 
cari nau fost obţinute pentrucă 
am avut o rubrică specială de 
susținerea tinerilor şi n'am avut 
nici calendar unde să notăm şo- 
rocul bătrâniLor. 

Am avuţ întotdeauna doar in- 
tu.ția dreptăţii și a nedrepiăţii 
ce se face acolo unde trebue să 
fie mumai şi numâi dreptate. 

Această intuiţie nea dictat 
scr:sul care la rândul lui se ce- 
rea de lumea care pune preţ 
diept pe va.oarea, pe munca şi 
calitatea cutărui actor sau cu- 
tărei actrițe. 

Recungască oricine că avem 
dreptate când un actor ca Ul- 
meni, ca C, Antoniu, ca N, Atha- 
nasiu „ca un Sorin Gabor, ca A- 
lexandrescu şi acuriţe ca Liiy 
Carandino, Cleo Pan, Galaction, 
Ne.y Sierian și alte.e, cu it sia- 
tul ior de serviciu, nu sunt 10.0- 
siţi şi folosite pe linia intreagă 
— cum am mai spus — a taitn= 
tulu. lor, ci numai în scurte a- 
pariţii pe scenă, 

Neastâmpărul cererii noastre 
se va popii de îndată ce vom 
constata împlinirea  depiină a 
făgădue.ilor. 


POLEMICĂ... 


Dela un ţimp, gazetele de tea- 
tru poariă o poiană de natură 
Să ingrijoreze pe citiiur. 

Deo parte directorii. De-alia, 
unii coiuboialori pyposiţi in 20- 
lana fie cu semuă.ur, proprii, 
die cu semnături... anonime, caii 
vor neapărat sa desba.ă o tema 
despre altu şi mai aues despre 
acri, făcută — pană — să 
meargă maâi aepa:ta decât i-ar 
îi ințelesul şi rosi. 

Până una-alta, au ieşit la ivea- 
lă numee câLlorva aviori cas.e. 
lani, moşeri şi deci arhimilio= 
nari, încât chiar dacă cuuitorul 
amană pentru mai lărziu rosiui 
acestor „arătări cu degetul”, re- 
şine in schimb, mai întâi, că pre- 
sa aceaşia lesiraiă e prea... spec- 
tacu.0asă şi apoi, ,că se ocupă 


ceva. mai mult decât presa finan- 
ciară, cu chestiuni de cifre, de- 
cât cu probleme cari să intere- 
seze cu adevărat teatrul şi actorii. 


"VEDETE"... 


Cuvântul „vedetă” pare să a. 
jungă la schimonosirea adevăra. 
tului înţeles, când folosirea lui 
nu mai e dictată de merit, ci de 
toanele unor reclame aftine, 

Bunăoară mam ştiut până a- 
cum că d-na Maria Magda se 
poate numi şi vedelă. 


Am văzut-o pe d-na M.M.M, 
jucând frumos în „f.dam şi Eva”, 
în slioreley” şi — de curând — 
în „Clopoţelul de a'armi” cu Mi- 
șu Fotino, de care mai (ârziu n'a 
mai vrut să se ştie, în piesa lui 
Verneul, 

Fireşte, în toate aceste roluri 
am văzut cum d-sa are accent 
teatral, are joc şi chiar inteli. 
ganța necesară de-a corespunde 
unui meşteşug dibaci în ale tea. 
tirului: lansarea. 

Incolo nimic, Ba, să na uităm, 
reounoșteam că mai târziu poate 
să insemneze şi un talent va- 
labil, 

Dar de-atunci a mai şucaţ pe 
undeva d-na Maria Magda ca să: 
ne schimbe părerile, iar d-3a să 
se poală numi vedelă ?.. 

Nu, hoiărit, „vedetele acestea 
trebueso siătuite să renunţe şi 
la reciamă şi la superticialitate. 

Numai la muncă şi onestitate 
ue. 


AFIŞ., j R: 


Ejortul stagiunii actuale a 
Teuirutui  Wupiuual, a cuimninat 
prin reprezeniurea Celor  aouă 
lucruri ae mure prestigiu ale lui 
Schiser: „Don Cacius” şi „Maria 
Saua, 

Lu prima, Al; Critico a biruit; 


Cu a uuvuu, doamng Aura Buzes= . 


cu a cucerit culegurică şi Gepuna 
Tecunoștință a pubiicului Jajă de 
tqiencul donuuiziaSuie, pe care 
numai meritul unei muui şi — 
1:03 Qies — prestigiul unei :N0— 
desui îl așeaza la înălținuza Cu 
VaRiuLuI ce i Se Cade: exiră0r- 
cnar, 

Să ni se îngăduie a ne măr- 
turisi Indemnui cuid peniru ac- 
trijele cari vor su urmeze pe 
Goia dura buzuscu: muncă 
şi modestie. 

Ş: ca sa nu alăturăm alte-apec-:. 
tacuie — prezente şi DUucare — 
piei lui Schitier care vu dura, 
ca tot ce este ar.ă  adevăvatii, 
prejerum să :mncheiem acest QÎwp 
QiCi. 


- 


L M. LEALIU 


Un rol care în orice caz i se 


o a a a i a a a a e ate 


— „Uite ninge !* A spus asta fără să 
simtă nimic deosebit. Voia să-şi amin- 
tească în care operetă ningea la fel. 
„Dar nu, nu ninge ca în nici o opere- 
tă !* De data asta nu se revolta că nu 
poate avea sensaţii pure. — „Lt ditor- 
mezi sensaţiile. Tu nu poţi, propriu zis 
tu nu vrei, să înţelegi că apusul nu-i la 
fel aicea ca aiurea. Trebuie să imbătrâ- 
nești mult ca să te simiţi legată de un 
loc“. Şi cuvintele lui sunau sec. Işi în- 
crețea puternic fruntea, o durea adânc 
sub tâmple. Îşi repeta mereu că-i liniş- 
tită. 

O alerga totuşi ceva din spate. Nu 
întorcea capul, de irică să nu se izbea- 
scă de fruntea cuiva extrem de apro- 
piat. Privea prin cameră fără nici un 
roat. Ştia că aco:o e portretul tatălui ei, 
cu ochii mari şi inexpresivi, cu buzeie 
strânse ca pentru un sărut; mai încolo, 
deasupra patului, o copie în creion du- 
pă cutare pictor de mare talent, aceiaşi 
tualetă înaltă ca să-i cuprindă statura 
întreagă, pulverizatorul cu colonie mi- 
rosind a garoafe veştede şi fiecare lu- 
cru la locul lui. „De ce atâta ordine?“ 
Se gândea cu grabă că totdeauna întâl- 
nise prea muliă ordine. totul după ti- 
pic : ninge cu fulgi egali, toamna vine 
în aceiaşi lună, pașii oamenilor au ace- 
laş ritm. „Da prea la fel. Şi el merge la 
fel ca toată lumea. Numai atunci a 
schimbat ritmul pașilor. Dar nu-mi 
mai plăcea. Nu, nu vreau să mă mai 
gândesc la asta !'' Se gândea totuși. 

Doar inima îşi simțea spirala mai 
strânsă ca de ob:ceiu. Era ceva nou 
care o făcea să nu se recunoască. „Nu, 
am să mă cobor din pat fără să pun 
pantofii de casă |!“ Se ridică greoi şi-şi 
luă în mână pantofii fără vârturi, dun- 
gaţi cu roșu şi negru, îi duse în dreptul 
tualetei şi-i așeză pe cristalul noptierei: 

- „Vedeţi că puteți sta foarte bine şi 
aici?“ Mecanic, luă peria și începu să-și 
perie părul castaniu. Și-l răvăşea în 
două părți pe tâmple, îl aduna la loc, îl 
freca putemic, îl lăsa să se odihnească, 
Se privea în oglindă. Mâinile se mișcau 
mecanic. Nu-şi putea lua ochii dela i- 
maginea ei. Dela ochii ăștia cari o pri- 

. veau răutăcios, cari se rostogoleau ca 

-: roțile trenului pe carnea ei. Ochii scân- 

teiau. Şi-a întors privirea spre ceas, 

„Cucul, sigur cucul trebuia să iasă. In 

definitiv dece nu mă satur de vechitu- 


a asta ?“ Ochii din oglindă s'au întors 


şi ei spre ceas, Era tentată să-şi ironi- 
zeze imaginea. 

— pe irită că am venit ?* 

„Din potrivă, te așieptam“. 
„Am vazut, le-ai ierit o clipă. 
„Credeai că mă tem ?** 

„Nu, că te siidez". 

— „Ma wăști, nu? Cum poţi uri pe 
toţi ? ke el dece îl urăşti /* 

— „Pentru simplui motiv că ţiu să te 
contrazic. Vezi că iar ai inceput cu a te 
pieptăna ? Apoi rochia şi unghiiie, ştii 
de ce. te revoiţi pe uniformitatea tutu- 
ror fleacuriior ăstiea ?* 


— 


— „Aştept dela tine, zeiţă a urii, cu 


ochii scântei !!* 

— „Dacă n'ai fi extrem de proastă, 
te-aş putea acuza de talent“. 

— „Nu, serios, e interesantă povestea 
cu monoionia. Continuă !* 

— „Ţi-e silă, pentru că ești un mo- 
zaic de prost gust, care vrei să crezi că 
ai fiecare pietricică frumos şi variat co- 
lorată. De unde, nu ești toată decât ton 
de roz decoiorat şi galben inexpresiv“, 

— „Oribil, galben cu roz!“ 

. Râse cu poftă. Era una din marile ei 
satisfacţii să stea de vorbă cu imaginea 
ei din oglindă. De fiecare dată, o privea 
o altă ea, în diferite rochii, diferit coa- 
fată. „Dacă m'ar vedea el, ar spune: 
certamente faci poezie !. După astfel de 
dialoguri ea ajunge la aceiași conclu= 
zie : „Da, sunt un mozaic! Câte odată 
reușesc să descifrez arabescul, dar de 
ce:e mai multe ori toate pietrele înoată 


„într'o pastă cleioasă'“, 


Terminase de îmbrăcat, nu ştia ce o 
goneşte din spate, era conştientă că şi 
scena din oglindă o făcuse tot ca să-l 
uimească pe cel de lângă ea. Era o pre- 











zenţă străină, o simţea mai mult în ea, 
dar, CUr105, 0 căuta prin cameră. U apăsa 
Ceva, 0 existenţă nvuă, „Așa trebuie să 
he când ești insărcinată !* Ceva cu to- 
tui nou. Nu avea însă iericirea împiini- 
tă, ii mai lipsea ceva. Ca un fior ii tre- 
cu prin minte : „Cealaltă avea tot! Nu, 
îl urăsc pe el. Pe ea, ea care poate pur- 
ta un copil“, Şi ea simţea ceva străin 
care o umplea. Rochia o sufoca. „E ori- 
bil să fii înaltă ca o plantă și să urăști 
un bondoc de femee. In adevăr, o fi 
scurtă ? Desigur că trebue să fie mă- 
runtă. Dar nu pe ea. Acum urăsc tot. 
Auzi tu, caraghiosule, tot !* Pieroul în 
două culori o privea cu ochi inexpre- 
sivi. „Nu pe ea! Azi mă simt fericită 
că sunt plină de ceva nou: urăsc“. „De 
ași avea tăria să-l urăsc tare, tare“. In 
îond el era mai înțelept : „Termină o- 
dată cu a iubi mereu cald şi adevărat. 
Incearcă ceva nou. Urăște, de pildă!“ 
Da, erau toate valabile când scria. Dacă 
ar fi putut scrie mereu ar fi urit oribil, 
dar acum o aștepta el. Da, o aștepta. Şi 
asta la fel ca ieri, ca alaltăieri, Iși așeză 
buclele sub pălărie, ridică borul, îl 
lăsă, iar îl ridică, nu-i plăcea; o smulse 
de pe cap enervată. „Sunt prea candi- 
dă“. Râse în colţul gurii. „Uite râd ca 
Gioconda! Uite ninge, uite e ora şapte. 
Uite, crezi că mai ştiu să spun şi alt- 
ceva ?** 

Din oglindă, ochii femeii cu turban 
țigănesc aruncau scântei. Aşa îi venea 
mai bine, „In definitiv, ce te preocupă 
atâta cum arăţi ?'' Ce comic era şi Mi- 
hai ! Pe ea o preocupă tot cum îi venea, 
In definitiv, și literatura ei era tot în 
funcţie de cum îi venea, „Scriu aşa sau 
așa, cum cred că mă prinde într'o zi 
Sau alta.“' 

Cucul ceasornicului scoase un tril 
prelung. Şapte şi un sfert. 

„Îl las să aștepte, pentru că-l urăsc“. 
Se intoarse din nou în oglindă. „Mă su- 
gestionez sau îl urăsc? Trebue să-l u- 
răsc |“ Ştia că trebue să-l urască dar de 
ce? Refuză să-și mai pună întrebări. Se 
îmbrăcă repede, aruncă o privire prin 
cameră. Totdeauna încerca o clipă de 


neplăcere când se despărţea de lucru-: 


Tile din odaia ei. Avea curioasa intuiţie 


ÎN A == 


că o bârfesc în lipsă. Era sigură că nu- 
Mal IOGiua €1 de casă râmaunea tâcuLlă, 
cu măaneciie sirânse pese piept, încapa- 
vânundu-se sa-i păsweze pariumul ais- 
erei, 

Luă papucii depe tualetă şi-i aşeză 
Trăsbuna.or sub pat. li simţea necajiţi 
că nu mai pol pieda ironic cocoţau pe 
cristaiui nopierei, 

— „Azi Iac numai prostii !** Stinse 
lumina. Se impieaecă în trecere de un 
foionu. Totdeauna când inchidea ușa 
răsutia ușurată : „Aşa va fi când am să 
mor. Când au să mă îngroape imi vor 
pune piatra şi numai avunc. am să mă 
simt în siguranţă! 

li plăcea să-şi ştie odaia ei, închisă, 
păzită de priviri, 

Nici în trigul de afară nu reuși să se 
simtă singură. O urmărea același peni- 
bil necunoscut. „Asta e ura ce-o port 
în mine“, dşi măsură paşii. „Un, doi, 
un, doi.“ 

Frigul îi intrase în oase; le făcea să 
vibreze ca o coardă de vioară. „lar poe- 
zii !** Mergea din ce în ce mai repede. 
Işi întârzia mișcările, voia să treacă 
timpul încet, clipa când îl va vedea să 
țină mult, să aibă timp să-l privească şi 
să-l urască. | S 

* , 

Totul s'a întâmplat repede ca în ac- 
tul întâi al unei piese de multe ori ju- 
cate. l-a sărutat mâna, sa așezat lângă 
el. Uitase odaia ei, cucul, ura, el avea 
ochii blânzi şi se încălzea la gândul că 
vor sta mult alături. Voia să soarbă to- 
tul încet, privea pe rând pereţii restau- 
rantului, pianul prăfuit, figurile oame- 








nilor, întârzia pe fiecare amănunt. Să-i 
spună muute, aar să unceapă incet, mi- 
gâ.ios. 

Privirea lui aluneca repede pe ea, 
— „Hai, iasă-mă să te privesc. Repede, 
spune ceva, uite, să te privesc muut, tre- 
buie să piec, mă aşieapiă nevastă= 
mea |!“ 

— „Evident, la revedere !“* Cum îi 
scăpară cuvintele acestea? A putut 
spune ceva ? Curios | 

* 

În odaia ei era cald, Nu-şi putea a- 
minti pe ce străzi venise. „Poate nici 
nu erau străzi adevărate. N'am spus eu, 
ninge can cutare operetă“. Dacă el ar 
fi tost alături i-ar ti spus fără pic de 
afecţie în glas: „,Trebue să fii şi mai 
bătrân ca să ajungi la concluzia că to- 
tuși pretutindeni ninge la fel“, 

N'o mai preocupa iucrurile, n'o mai 
plictisea prezenţa pantoiilor de casă. Pe 
foaia aibă din iaţa ei aşternea cu litere 
mici sub uiul mare negru: „UA“: 
uite ninge! spuse asta cu Lon grav, În 
inimă simțea că a incolțit mugurele 
urii... îl va toti, îl va călca în picioare, 
pe el şi pe toţi oamenii... 

lşi trecea mâna pe genunchii înfri- 
guraţi. Frivi utenie intantaiă. Se sim- 
yea mică şi ascuutătoare, ca in oreie de 
cursuri, în cari Vocea proicsoruiui Cu 
ochii mari negri, suna „ugubru: „EȘiți 
din sfera asta, uriţi, siărumaţi, oricum 
faceji ceva neobişnuit, veineue în li- 
teratură văd toiul prin prisma dra- 
gostsi.* 

Privi din nou literele de pe foaia albă: 
îl ura şi simțea satisjacție sa=a chinue 
carnea... A ei | 

O trecu un fior cald. „Ce ochi blânzi 
are el! Picioarele i se incâiziseră şi 
mâna albă mângâia piuşui totoiiuiui. 
„Femeea asta din nuvela mea va ire- 
bui să-l urască, să facă un gest extra- 
ordinar în locul meu. Să nu te mai ales 
monotonă“. Risipea litere tine pe foaia 
pe jumătate plină. Cucul ieşi, ca în fie- 
care seară la ora nouă, şi scoase un tril 
prelung. „Eroina mea va uri şi mai ales 
nu va fi monotonă !' Privi cucul ieşit 
pentru o secundă speriat din cutia cea- 
sornicului. ;„Am să te văd şi la zece, 
nu 2“ 

Se încălzi de plăcerea că, la fel ca în 
fiecare seară, la ora zece, cucul va sfâ- 
şia intim tăcerea odăii ei... 

ELENA DIACONU 


bo. 


sax 28 FEBRUARIE 1943 


NOTE ROMÂNEŞTI 


LUCIA MIHNEA 


autoarea "mul prea repede dat la 
Jumina zilei wium de versuri 
tStrune de argint) a publicat 
îm caietul pe Februarie a. c. al 
revistei Gândirea, o traducere 
gâre o cinsteşte. Ma: întâiu 
fiindcă esie primi traducere in- 
„ tegra.ă a cichiui wenheberian 
despre care fusese, e poate un 
an de atunci, vorba în notele 
germane ale revistei acesteia, — 
Și, în rândul a! dociea, fiindcă, 
după epopeea de'a Stalingrad, 
nu se puiea veni cu un mai po- 
trivit omegiu adus memoriei e- 
roilor noștri. 

Ciclui de care vorbim se nu- 
amnește „Den Gefailenen“ (Calor 
Căzuț.), şi face parte din e.egiile 
$ imnurile cete mai desăvârşite 
ale voumului „„Spăte Krone“ 
(1938), capodopera incă a lui 
Josef Weinheber. 

Traducerea d-nei Lixia Mih- 
nea, o perfectă cunoscătoare a 
limbii germane, este, din toate 
punctele de vedere, remarcabiiă. 


loasa Revistă a Bucovinei, dedi. 
cână memoriei bunului Vasile 
Gherasim număru-i pe Februa- 
Te at 

Vasiie Gherasim, dela a cărui 
moarte s'au scurs zece ani, «4 
jost o apariție ungelică în epo- 
ca bucovineaniă cea mai bruial 
bântuită de ambiţii polite şi 
interese materiaie pe cât de mă- 
runte pe atâia de meschine. ka 
vocarea sușielului său desăvâr- 
șit ar trebui să jie prile3 de Tv- 
culegere întru ideal pemru toți 
cei ceoși mai auuc :aininte ui 
Gceia cure, pe deasupra, chiar 
ia varsia-i de 39 de ami, semana 
în mod uluitor cu tânărul E- 
minescu, 


EHEU! FUGACES 


trecură an'i decând citeam, emo- 
honat, pr.mui sumăr al revistei 


binereșu „Pag. Ni Lactate”, asa 
amul şi prieienosui Tevdor Mu- 
Tâşanu ar fi puwiui-o părăsi, de 
cae ori (?), dacă nu era așa de 








UNIVERSUL LITERAR 





Mărţişoare 1943 


ITINERAR CRITIC... 
Domnului Tudor Vianu 


Mediterana parcă-i un poem, 

Cu versuri lungi alexandrine.., 
Prin goliuri de surprize pline, 
Trece uşor un yachţ boem !... 


SAFE 
Domnului lon Barbu 


Cifrate inimi alcaline, 
Născute'n vârfuri de creion, 
Pe străzi obscure, citad:ne, 
Enigme de Champollion ! 


PAPAGALI DE HÂRTIE 
Domnului Tudor Arghezi 


Papagali cu pene de cerneală, 
Inima așteaptă să mai bată... 
Amintirea dulce, azi, momeală 
Peste răni se-așterne ca o vată! 


QUARTIER LATIN 


FLORICA : WEEKEND 
Domnului ion Pillat 


Ca faţa prea sfinţitutui vlădică, 
Parcă suspină viea în apus... 
Când umbra depe Argeş se ridică, 
Pegasul doarme 'n iarbă, dus!... 


CATREN PSIHO-FIZIC 


Domnului Traian Chelariu 


Im anotimpul care sburdă, 
Cu trupul șubred, un schelet, 
La pas cu muzica absurdă, 
Se stinge lângă-un clarinet! 


TEATRU INEDIT 
Domnului Dragoș Protopopescu 


Seară de seară, teatrul comediei : 

O baletistă sus, pe-o simplă sfoară, 
In dansul morţii și ai fanteziei... 
Dar lumea o privește când coboară ! 


DECOR 


îndrăgostit de siovă. lată-i por- 
mud si asaltul ceuuij de al mou- 
lea veieat, il vom nmumări cu 
Simypaâtia cea mai curată. 


4 DE ALTFEL 


numărul pe Febmwrie a. c. al 
Gândirii excelează prin sumar. 
Profesoru. Nichifor Crainic schi- 
țează, critic, viguroasa fiziono- 
mie a spiritului german contim- 
poram („Spiritul german contim- 
poran“), poetul V. Vaicu:escu pu- 
biică un gpestal cântec („Alba 
iemă dunăreană“), N. Crevedia 
„puternicul poem „Siove“, Ghar- 
gh'nescu-Vania, Gh. Tueş, 1. 
Gr. Perieţeanu și Romeo Dăscă- 
escu, o serie de poezii perfecie, 
lon Vedea o seamă de reflexii 
personae despre „Hipertrofia 
purismului estetic“, iară P. P. 10- 
DEsCcu 0 Nouă „incercare“ despre 
„Adevăr şi cunoaștere“. La ru- 
brice „idei, Oameni, Fapte“ Ște- 
fan Zissulescu se ocupă de „Et- 
nicul românesc“ în concepția 
profesomrui Rădulescu-Motru. și 
Fibme'a Brătianu de .„Colabo- 
rerea europeană prin !'teratură“, 
Chonica literară și cea pi'astică 
mmt, ca întodeauna, bine susţi- 
nute, pe când „Cronica mărun= 
tă“, pe care o deţine însuşi Ni- 
chitor Cra'mic, vine cu un sur- 
prinzător punct de vedere des 
pre Maiorescu 


EFORTUL REVISTEI 
„CETATEA MOLDOVEI“ 


EXISTĂ, TOTUŞI, 


momente cari solidarizează întru 
rezonanță moniă toiul ce ese 
Stiet de euua. Şi ma. aLes mo- 
Nieniee tragice sunt ace. ce 
strâng ranuurue şi cau nezdrun= 
cinuta virtute irhv.zi.0r sau 
popodresor zguduie ue e.e, căci 
ee că.esc, pânân adancuriue cele 
mai teriie ac ium.na conștențe:, 
me.aiul viu din care suntem a.- 
căiuii. Orkăt de puțin placute 
ar îi, de aceste momente avem, 
cu toț:, nevoie, pentru ca tru- 
pul să nu n: se îngraşe şi sufie- 
tul să nu ne adoarmă. Sa vă- 
Zut că ş: infrângeru„e sun victo- 
rii dacă nu te lași strivit de 
greutatea lor şi dacă, lovit cu 
dur:țate, cum este lovită creme- 
hea, răspunzi cu metrântă încre- 
dere în puterie taie şi cu tul- 
gere. 

„Stalingradul“ este un Ther- 
mopy.ae și pentru noi. Și a mai 
fost ceva în plus. În „Divizia a 
20-a“, care rămâne în legendă au 
kuptat şi transilvăneni 

Nu se putea ca o astfel de 
jerită să nu vibreze şin inima 
poeților noștri. In „organul Eber 
de luptă şi afirmare româneas- 
că“ ARDEALUL, lastin Iliesiu 
publică versuri  nevnreșteşugile 
dară putern:ce întimtate „Vitejii 
-de:a Sta.ingrad“. Comun:căm ce- 
titorilor noştzi aceste mari ac 
cente : 

„Plecaţi din Alba, Cluj şi Mu- 
reș să lpte cu dușmanul crud, 
sant înfrățit în aprig iureș cu | 
grăniceri din Năsăud... Ei toți F. 


este, fără îndoială, enorm. Lună 
de lună această publicație mol- 
dovenească „de probleme actua- 
le, literautră și critică" apore in 
condiții pe cari, materialmente, 
doară „Revista Fundațiilor Re. 
gale“ și le poate permite. 'Teh.- 
niceşte, „Cetatea Moldovei“ mai 
este una din cele mai bine or- 
ganizate reviste ale ţării. Din 
volumul (!) pe Februarie crt. ra. 


Domnului Mihai Niculescu 


Luna ?n cer ca o vignetă.,, 
lar pe strada fără ten, 
Un student și-o midinetă 
Merg pe urma lui Verlaine ! 


REVOLTA ADOLESCENTELOR 


Domnului Ionel Teodoreanu 


Sub teii şcoalei, fetele mai mari 
Se-agită, fiindcă eri „Cocuţa“, 
Doamna urâtă, cea cu ocheiari, 

Nu le-a vorbit în clasă de „Olguţa“!... 


Îi aaa i a Se Co Si 0 a OU 


ne şi ideali, — plecaţi să apere 
pământul îndureratului Ardeal... 
Nu plângeți mame ardelene, vă 
spune-al a.opoteior gas, vitejii 
morţi trăiesc de-epururi în gân- 
dul cer ce-au rămas“, 

Toi acestor viteji le este me 
mit şi prinosul de închinare al 
celor trei poeți (Iulian Vesper, 
Aurel Chirescu şi George A. Pe- 
tre) de pe pagina întâia a E1i- 
SARABIEI LITERARE. Maree, 
văscolitoriui şi sobmal ca un mau= 
sd.eu poem al Divizie: a 20-a, 
va apare, nu ne îndoim, şi el. 





Noaptea pe 


Și 'n largul 
Un vas mai 


Ce mi:-aduci 


TIMOCUL 


este revista noastră cea mai fru. 
mos prezentată ș: cea mai bine 
pusă la punct în ceeace privește 
oglindirea vieţii românilor din 
ujara hotarelor politice ale Ro- 
mâniei. 


„REFLEXE FOLKLORICE IN 
POEZIA LUI ȘF. 0. IOSIF“ 


este un foarte documentat studiu 
al profesorului şi seri:torului cer- 
nămţean Traiana Cantemir, Apă- 
vrut în colecţia broșurilor publi- 
cate sub egida Institutului „Cer- 
năuț:“ de sub neosteni'ta direcție 
a profesorului universitar Leca 
Morariu, studiul d-lui Traian 
Cantemir vine cu o seamă de 
precizări noi și revelatorii în Je- 
gătură cu izvoarele de inspirație 
a duiosului St. O. Josif. 


DOCTOR COPELIUS 


| (ce pseudonim î) publică, în co- P 
: decția Eliazar din Blaj, şapte po- * 


Domnului G. Voinescu 


cheiu, în aquarelă... 


Trec marinari fumâna din pipe 


- .. 


mării, tarantellă, 
vechiu dă din aripe! 


REZUMAT 


Domnului Al. Mironescu 


Mânăstire 'ntrun picior, 


ca mă:ţ şor ?,., 


Zâmbet de oglindă gravă, 
Sau o lacrimă concavă ?,., 


N. D. MIREA 





vestiri fantastice, dându-le titlul 
colectiv de „Simfonia Netermi- 
nată“. E 0 carte de început în 
pagine căreia gh'cești multă 
frământare şi multă incertitu- 
dine. 


TUDOR P. STOICA 


îşi închină,  filial, părinților 
cartea de versuri numită fru- 
mos „Prin țara sufletului meu'*. 
Volumul are 36 de poeme caras. 
teristic juvenile: Exeoes de tris- 
tețe și abundență de mative 
metafizice  mestructurate dat 
fiind vocabularul limitat de ca- 
re dispun toţi tinerii. Cum însă, 
peste tot, stăruie o candidă sin. 
ceritate, nu ar fi neindreptățică 
credinta că, după o necesară 
tulburare a apelor, Tudor P. 
Stoica va scrie versuri de bună 
calitate. 


V. JELERU 


cotmandaăm atenţiei cititorilor €râW POTNiȚ din țara de creme- 


noştri colaborările d-lor Petre 
Stati, Eugen Pohonţu (Gh.  A- 
sachi și începutul picturii în 
Moldova), Euseiub Camilar pre. 
cum şi cronicile şi însemnările. 


CUPRINSUL 


„Transilvaniei“, —— organul As- 

trei, — gravitează în numărul pe 

Jaamsarie a. c. al revisiei, în ju- 

rul problemei continuității româ- 

nești pe pământul daco-roman. 
D-aui C. Daicovitiu, E. Petrovici, 

1. Moga și Bowmolus Vuia, publi- 

că aatfe] dovezile arheologice, ti- 

iologice, istorice şi einogratice 

ele dăinuirii noastre tără iîntre- 

rupere pe pământul Daciei. Tus- 
pătru studiile sumt conterințe 
rostite ia Universitatea Radio în 
cureul huni Decembrie 1942 şi 
prezintă, pe inţelesul nesperia- 
liștilor, rezultatele cele mai re- 
cente ale cercetăriloe științifice 
din domeniul mult discutatei 
probleme care, pentru moi Româ- 
ali, e cea mai de densă în plan 
istoric, 


„BASARABIEI LITERARE” 


care, din supliment, a devenit 
revistă de sine stătătoare, îi 
uăm cât mai mute dzbânzi 
scriitoricești, Că aceste izbânzi 
mu pot fi decât numai frumoase, 
me-o gârantează numele unor 
Matei A'exandrescu, Iulian Ves- 
per, T.. AL Munteanu, Sergiu 
Grosu, George A Petre, Emilia 
Şt. Miiicescu, Aurel Chirescu, P. 
P. Ionescu, Sabin Vel:can, Vic- 
tor Basarab, D. Iov, şi toţi acei, 
maturi sau entuziaşti condeieri 
pe cari i-am putut întâlni în pa- 
gini.e do cuget și vers al „Ba- 
sarabiei”, 





PARERI 


Se întâmplă deseori ca în cronictie 
noastre, vorbind de expozanţii actuali, 
să mai pomenim și alţi artiști, ale că- 
ror opere ne-a fost dat să le vedem fie 
îm colecţii particulare, fie la prieteni, 
fie prilejuite de vre-o întâmplare. Tot 
odată s'ar putea să ne dăm păreri și de 
alți artiști, dintr'alţă breaslă în legătu- 
ră airectă, bine înțeles, cu plastica. Am 
dori mult ca, acel ale căror lucrări fac 
obiectul acestor cronici, expozanții ac- 
tuali, să nu ne-o ia în nume de rău in- 
țelegând greşit, întrucât o facem, lip- 
siţi fiina de spaţiu şi pentru a implini 
scopul nostru bine determinat, de ase- 
menea tot ce credem important în plas- 
tică. De pildă azi, înaițe de a imtra în 
Wminoasele expoziţii ale d-net Nutzi 
Raiovici-Drăgănescu şi a d-lui Jonescu 
Sin la „Căminul Artei“ (Gal. Kretzu- 
lescu), ne vom opri pentru a spune câ- 
teva cuvinte despre cel mai plastic, cel 
mai fecund în învăţăminte picturale în- 
tun cuvânt, cel mai frumos spectacol, 
ce i-a fost, vre-odată, hărăzit ochiului 
românesc să vadă in Capitală şi anume: 
baletul „Demoazela Măriuţa“, adevărată 
frescă vie, desprinsă din trecutul nos- 
tru. Nici umul dintre cei care ţin o pen- 


dela această reprezentaţie, întâi pen- 
tru că „baletul“ prin el insuși este un 
nepreţuit instrument de inspirație pen- 
tru pictori şi sculptori, și apoi pentru 
că Mibail Jora a infăptuit în muzică i- 
dealul spre care tindem și. visăm, ace- 
la de a creta elemente pur românești, 
fie din trecut, fie din prezent, „specifi- 
cul naţional“ în toată măreţia și splen- 
doarea lui. 

Intovărăşit de o incomparabilă creia- 
toare coregrafică, Fioria Capsali, ale că- 
rei resurse (spre rușinea mea) nici nu 
le bănuiam și de elemente admirabil 
puse la punct, intre care relevăm pe Di- 
mitrie Chechais pictor dansator, „Ccres- 
cut“ par'că în rolul acelui turc, prototip 
al al Semilumei, Mihail Jora a. reușit 
cu „Demoazela Măriuţa“ ceeace căutăm 
şi ne străduim noi și am dori-o cu pu- 
tere, tuturor colegilor noştri întru artă 
plastică, înfăptuirea unei opere de înal- 
tă ţinută artistică, inspirată din inima, 
solul și sufletul românesc. Domnul Jora 
ne-a dovedit cu strălucire ce comoară 
fără fund ar putea însemna istoria şi 
obiceiurile autohtone, ce inapreciabile e- 
lemente se pot scoate dintr'insele, pre- 


UN GEST P108 


şi necesar acolo unde pare că a 
bătut vântul witării peste trecu- 
tele vremi, îl face, gelousa de tot 
ce este Dducovenesc, dară şi ze- 





sulă în mână nu ar trebui să hpsească 


tuiindeni tăinuimd acel „exotic“, după 
care nu artiștii unei ţări, ci ai tuturor 
țărilor aleargă. 

Când ochiul săturat, de atât de com- 
plectă desfătare, şi-ar cobori  ploapele 
dând astfel pas liber cugetului, i-ar da 
prilejul să-și pue întrebarea aceasta, 
cum de s'a rezolvat atât de bine simfo- 
nia policromă, a costumelor față de de- 
cor? Răspunsul i Var da pictorul deco- 
rator Feodoroft care, pe un fonddede- 
Cor orăşenesc cenușiu — să-i zicem 
„mort** — a zugrăvit multicolorul per- 
sonagiilor cu aceeaşi perfectă ințelege- 
re cu care un pictor iscusit, pentru a 
înălța puterea colorilor alese, stinge, 
„omoară“ pe celelalte. 

Și acum, intrând în expoziţiile sus 
numite — în fine — ne dăm seama du- 
pă cele ce am spus, ce reale foioase, in 
afară de plăcere, și-ar putea trage pri- 
vind fresca baletului și d-na Drâgănes- 
cu şi simpaticul nostru camarad Iones- 
cu Sin, ale căror opere ne facem o a- 
greabilă datorie să le detailăm şi pri- 
vim. 





Cronica plastică 








PLASTICE ȘI EXPOZIȚII 


te pusă în suprafaţă, în tonuri deschi- 
se, folosind deseori mici goluri de pân- 
ză — așa zişi „puricei“ — memniţi, ne lă- 
murește domnia sa, să producă mal mul- 
tă vibrație. Intru cât a binevoiţ să ne 
ceară avisul, ne permitem s'o sfătuim 
să suprime aceste goluri repetate, ele a- 
vând un efect exact contrar celui do- 
rit de domnia sa. Credem că în ansam- 
blul plăcut care ni se oferă, doamna 
Drăgănescu ar putea alege, pentru a le 
adânci mai târziu, tonalităţile capului 
cu văl de spaniolă și ale micului cap de 
copil din stânga, tonalități ce ne par 
aci mai închegate. căutând ulterior să 
se dezbere de anumite reminiscenţe i- 
lustrative, rămase probabil, de pe urma 
cursului de decorativă, urmat la şcoala 
de Arte Frumoase. . 

Arta vechiului nostru camara Iones- 
cu-Sin esre— pe buna arejuate — mai 
matură, paleta domniei sale mai plină, 
mai grasă, mai cunoscătoare a resurse- 
lor uleiului, arătându-și cunoștințele 
meşteșugului prea frumos reușite, în 
peisagiul reţiuut de soția cunoscutului 
colecţionar C. Vasilescu, cât și în ve- 


„derea din Ploești (dreapta spre fereas- 
; tră), precum și altele de acelaş gen. 


Felul domniei sale de a picta, „re- 
noir-desc'“, încărcat de acea dulceaţă 
în pensuă care mângâe iorma rotuniă 


«când o exprimă, âr putea să aibă in- 
% caloulabile rezultate, dacă sar uni 


mai des cu o tuşe virilă, mai hotărită, 
cu tonuri sobre, folosind mai puţin a- 
cele roșuri răspândite uniform, în mai 
toate nudurile, valoroase și bine simţite 
în torsul din spate, stânga, pierzând 
din înrâurire însă prin repetire. Calită- 


2 țile domniei sale de colorist și de subtil 





Peisaj 


__ADAM BĂLȚATU 


D-na Nutzi Raiovici-Drăgănescu de- 
butează, după cum judicios remarcă, 
prof. G. Oprescu, sub auspiciile influen- 
ței tonitziene. Se poate chiar ubserva 
unul sau două panouri de petunii prin- 
se par'că direct după ale maestrului, azi 
atât de cotat pe piaţă. 

Incontestabil că d-na Drăgănescu 
are bune cunoștințe de desen şi pictură, 
întau cât e absolventă a şcoalei de Ar- 
te Frumoase, unde a lucrat sub direcţia 
d-nei Cutzescu-Storck. Coloarea domniei 
sale în diferitele tablouri prezentate es- 


“toc cu succes și în naturi moarte, 


cunoscător al irizărilor cărnii, intră în 
în 
special în aceea cu crapul, savuroasă 
pânză arătâna frumoasele posibilităţi 
de care dispune şi care nu așteaptă de- 
cât momentul și efortul oportun să iasă 
toate la iveală. 

Ne pare bine că posedăm și noi o bu- 
cată a domniei sale, achiziționată în 
ţimpurile debutului. 

Confruntând-o cu lucrările actualei 
expozitii, putem măsura câștigurile re- 
alizate și obţinute de domnia sa ulte- 
ricr, pe care nu ne indolm că se vor in- 
mulţi, înveuerand mereu progrese. 


LUCIA DEM. BALACESCU 











CUVINTELE GOALE 


ca şi alcoolul, au fost, în toate 
vremile, condamnate de toţi 
„moral știi" sti.ului, ceea ce nu 
ia împiedicat, pe cei  deprinşi 
cu iettena beţie a viduiui ver- 
bai, să-şi vadă mai departe de 
meserie. In fond... le style ces 
homme. Zădarnică ţi.i truda şi 
neroadă când încerci să scoţi fa- 
ţete de briiiant dintr'o abia co- 
herentă bucată de răcitură. Sia. 
turiile nu sunt adresate oame.- 
nilor surzi, ci tuturor acelora 
cari vor să înveţe fiindcă au ce 
învăţa şi învaţă fiindcă numai 
astfel se lămuresc cu ei înşişi. 
(Dn acest punct de vedere sun- 
tem, cu toţii, nişte bieţi sau e- 
roici, — luaţi-o cum doriţi, — 
auto-didacţi). 

Trebue să se ascundă, totuși, 
un Vicu şi în dosul incrimina» 
telor cuvinte goa:e, căci nu în- 
zadar le-au repudiat toți cunos. 
cătorii și apărătorii cuvântutui... 
piin. Și viciul cel mai periculos, 
dindcă și cel mai contagios în- 
tr'o anumită fază a culturii p:r- 
sonale sau naţionale, nu e atât 
vidul, de care nici nu-ţi dai sea- 
ma, pe cât prea plinul: zorzoa— 
nele sonore, grandi.ocvenţele, 
angajările pe anumite cobori- 
guri pur formate, etc., ete. 

In viaţa de toate zilele şin 
mod obicinult, nu vorbim și nu 
scrim, — nu ne exprimăm adi- 
că, — decât numai adecuat tre. 
buințelar. Și lucrul ne cade uşor. 
Nu ne-am mal putea exprima 
dacă ne-ar cădea greu. Viața de 
toate z'iele e însă, în planul ex- 
presivităței noastre verbale, un 
dia'og  nepretențios, un sch mb 
de note comerciale cari intere- 
sează prin alte sarcini decât în- 
şeătoarele nuanţe sau stângăcii 
st'iistice. Cu totul alta însă este 
situaţa când, supuși umui exa- 
men, =— examen este orice com. 
petiție în care ne credem sau ne 
simțim competenți, — ne mobi- 
lizăm toate puterile și isteţimile 
în vederea unei cât mai  valo- 
roase reușite. Din nepretenţioşi 
ce eram, devenim, dintr'odată, 
foarte exigenţi și foarte precauţi 
şi căutăm să ne dovedim con 
curentul prin tot felul de „su- 
perior'tăți“. Nu ne dăm seama 
că supralicităm. Șin momentul 
acesta se vădesc toate deosebi- 
rile şi se lămurește aurul de a- 
ramă. Dat fiind că este greu să 
ţii cu aceeași hotărire şi severi. 
tate frânele avântulu:, uiţi unde 
siârşește bunu' sțil și unde în- 
cepe vidul verbal. Foarte mulţi 
nici nu-și pun asttel de proble- 
me. Pentru cine și le pune, cu- 
vântul plin este cuvânt simplu, 
iară sinplitatea un mare învă- 
țător. 

Să dăm însă cuvântul câtorva 
mar: autori nemți. 

„In totalitatea lui zice 
Goethe, — stilul unui scriitor 
este amprenta fidelă a lăuntru- 
ui său, dacă vrea cineva să 
scrie un stil clar, trebue să-! fie, 
în prealab'l clar în: sufiet şi da- 
că vrea să scrie un ştii excelent, 
atunci trebue să aibe un carac.- 
ter excelent“, 

„Pe orice alt meșter îl recu- 
maşti după ceea ce exprimă el; 
ceea ce însă îţi tăinuește îmi a- 
rată pe meşterul stilului“ — 
spunea Schiller întrun distich. 

Feuerbach, formulă mai con- 
cis cele conţinute în versurile 
schilleriene : „Stilul este justa 
iăsare deoparte a neesenţialului“. 

„Luaţi-vă 'n serios limba!“ — 
avertiza Nietzsche, — „Cine nu 
ajunge, în acest domeniu, la 
sentimentul unei datorii sfinte, 
în acela nu există nici germene 
de cutură superioară. Atci, în 
purtarea voastră cu limba ma- 
temă, se poate arăta cât de 
mult sau cât de puțin prețuiţi 
arta și cât de înrudiți sunteţi 
cu ea“. 

„A-ţi desăvârși limba, înseam- 
nă, în fond. a-ţi desăvârși gân- 
direa și simţirea. Aici este de 
eăsit virtutea acelor oameni 
cari cred că este bine să scrie 
sau că trebue să scrie“, — măr- 
turisea H. St. Chaznbertain. 

Hânns  Johst, marele autor 
dramatic al Germaniei de azi 
simte deadreptul nevoia unei 
'miperioase dragoste pentru lim- 
ba sa: „Avem nevoie de o iub:- 
re nouă pentru limbă. Trebuie 
să ne străduim mereu să vorbim 
bine. Trebuie să „trăim“ (în sen. 
sul cuvântului german de „erle- 
ben“. N. .R) — în mod viu şi 
noua un'tate dntre cuvânt și 
suflet, dintre cuvânt şi atitudi- 
ne, unitatea dintre cuvântul 
credem și faptă“, 

Sfatul cel mai uşor de ascul- 
tat, îl dă însă  vesti'ul Lichten. 
berg, cel pe care îl admirase acu 
însuși olmp'cul autor el lui 
Faust : 

„Există un anumit gen de pro. 
stie făcută cu artă prostie pe 


— 


Lj LAC 5) ) Ph 5 
SR 


care nerodul o îa ușor drept în- 
țe:epciune adâncă și chiar drept 
un fe; de manifestare a geniuiul. 
Exploz.le entuziasmului fundi- 
mental, căutarea febricitantă a 
o:igina.ismului în care liceanul 
crede a adu:meca peste tot inspi. 
vații shakespearecne, freamătul 
cedrilor Î, banului, paşii de 
sunet ai îngerului morții şi su- 
netul goarnei din ziua de apoi. 
“Foate acestea nu sunt nimic. In 
proporţ e d2 cinci ia unu, omul 
care le-a scris este un zevzec 
care vrea să pară mai mult de- 
câţ este, iară sufletu_i e pierdut 
pentru gloria posterităţii, ca şi 
cum nu ar fi văzut niciodată lu- 
mmna şi ca şi cum niciodară nu 
i-ar fi trecut prin cuget pr.nci- 
piul contradicției. 

Omul scrie întotdeauna bine 
când se scrie pe sine însuși, 
dară paruch.erul care vrea să 
scrie ca Gellert și care afectea- 
ză stilul iui Winkeimann scrie 
prost. 

Trebue să urmăm  sentimen- 
tului nostru şi să traducem în 
cuvinte impresa dintâi pe care 
o face un iucru asupra noastră. 
Nu că l-aş sfătu: pe cineva să 
caute în acest fel adevărul, ci 
numai fiindcă prima impresie 
este glasul nsfalsificat al expe. 
riențe: noastre, rezuitatul celei 
mai bune observaţii persona.-e, 
şi deoarece cădem uşor în po:0- 
loghie obligatorie îndatăce în. 
cepem să gândim şi să ne răs- 
gândim“, 


A AVEA STIL 


mai înseamnă a fi gentleman. 

Cine e gentleman și ce este 
gentlemanul ? 

Iată un text celebru: 

Eduard al Vil-lea mormăi, 
„Impotriva  gentilemanului  des- 
pre care doriți să aflați cu atd- 
ta plăcere, ceva din parte-mi, 
— zise el, —nu e cu putință 
nici o acțiune. El există. El cre- 
de despre sine însuși că este uc- 
cesibil, ca formă, oricui: fiecare 
văcsuitor de ghete şi orice şofer, 
fiecare poet şi orice lord, fiecare 
ministru și orice lucrător poate 
ji un gentleman cum sunt eu. 

Starea de gentleman este mia 
nunatul, tăinuitul și neîngrăditul 
cavalerism al timpului nostru, 
cavalerism pe care-l urmează 
cei mai buni. Ei își are legeu 
nescrisă, forma și portul. Nu pot 
găsi și nu am găsit niciodată că 
ar fi mai puț.n cavaleresc decat 
vreo altă comunitate a lumii. 

— Și cum arată acest cavaa 
ler ?“ întrebă Alcibiades cu pre- 
cauţie. 

— „E un om care ține la sine 
însuși“, — răspunse Eduard; — 
„un om care nu face larmă din 
ceea ce este sau are, ci unul care 
e pregătit să nu se dea îndărăt 
dela cele ce-l privesc; un om al 
echilibrului fără de temelii în 
care ar fi zidit spre a nu cădea, 
El stă pe picioare omeneşti şi pe 
cisme bime făcute. E nesentimer. 
tal ca un baston de promenadă, 
ca un foxterrier. E totdeauna 
gata ca o lamă ascuțită. E iși 
ține propriile sale socoteli şi 
iese la capăt cu sine însuşi. Nu 
deschide gura mai mult decât 
trebuc. Nu procedează ca şi cum 
şi numește lucrurile pe numele 
potrivit, El nu-și ascunde ca- 
pun nisip. E cinstit ștaşi apără 
avamtajul. E obiectiv şi nero- 
mantie. El nu este nicicând pă- 
lăgios șia vezi, în toate siluu= 
țiile vieții, proaspăt ras şi îm- 
hrăcat corect. El nu ee supra- 
prețuiește, dară nici nu se lea. 
pădă de sine însuși și nu se pă- 
văsește vreodată. El îşi ajunge 


sieși. Dacă nu este bolnav, nu 
trebue să se sinucidă“. 
Alcibiade aşteptă mult. Dat 


fiind însă că regele tăcea, piru 
că se mulțumește cu faptul de a 
nu mai primi dela dânsul nici 
un fel de explicaţii despre gentle- 
man. El adună în sufletul său 
1maginea. 

„El, gentlemanul, e poate for- 
ma cea mai înaltă a vieții, Dacă 
„ai lua de sub pictoare pămân- 
tul. ar pluti. El e icoana plutirii 
asigurate. El nu doreşte punctul 
pe care ar putea sta spre a riudi- 
ca lumea din țâțânile ei. El stă. 
Dară el nu e obligat să stea. El 
suportă o stare plutindă a lăun.: 
trului său, El este omul viilo- 
rului. Trebue oare să ai totdeau. 
na sol sub picioare? Tuturor 
celor de până acuma cari îşi a- 
veau forma lor, nu le-a fost dor 
de ceea ce este desprins, dor de 
ceea ce plutește, ci — excepție 
făcând poate timpul meu, == dor 
de lucrul sigur, dăinuitor. Ace- 
sta să fie motivul pentru care 
gentlemanul mi.i așa de aprod- 
pe ? Dară uni vor să se razime, 
alții să plutească...“ 

Fragmentul acesta de conver- 
sație între A'cibiades şi Eduard 
al Vil-lea al Angliei despre gen. 
tleman (Unterhaltung 21wischen 
Alkibiades und Eduard VII von 
England iiber den Gentleman, 
face parte din capitolul 11 al 
mnunatei cărți autobiografire, 
a lui Binding, „Erlebtes Leben“ 
(Viată trăită). 


TRAIAN CHELARIU 





Da A 








UNIVERSUL LITERAR 


=DONATIE=— 


Cineyna. 

Intuneric. , 

Pawiică 'vașează întrun scaun. - Se 
potriveşte bine, apoi se uită în dreapta. 
O damă blondă. Dincolo deea, mai 
multe scaune libere. | 

— B frumos f,lmu, domnişoară ? 

— Da. Frumos. 

— E la inceput sau la sfârşit? 

— La început. Este actu întâi. 

— Sunteţi din București ? 

— Nu, din provincie. 

— A! Mult mi-au plăcut mie provin- 
cialii ! 

Dar parcă sumteţi supărată ? 

— Sunt supărată, 

'Pata a pierdut toată averea. 

— Vail Vai! 

— E greu... 

— Știţifce domnişoară ? Hai să ple- 
căm. Nu prea e cine ştie ce filmu ăsta. 
Hai mai bine să luăm o bere. 

— Să nu ne vadă cineva. 

— Aveţi ruden București, aici ? 

— Nu. Sunt singură. 

— Atunci n'ae cine să ne vadă, 
Mergi? 

— Merg. 

La cafenea, 

— Vrei bere ? Ce vrei? 

— Vreau mai bine un capuţiner. 

— Adu dom'le un capuţiner și o 
halbă. 

— Să dai și coruri. 

— Şi cornuri dom'le. 

Mănâncă individa de-i troznesc făl- 
cile. Cornul şi înghițitura de caputi- 
nor. E cam nemâncată de mult, Nu-i 
merge. 

— Mi se pare că vă e foame? 

— Da. Nu mai este bani. Tata nu 
mi-a mai trimes. 

— Săracu. Nu mai câştigă nimic ? 

— Nu. L-a dat afară din slujbă. 

— Ţiâţ.! Auzi frate! Domnișoară 
dragă, să-ți spun ceva. Să nu te superi. 
Eu așa sunt: inimă largă. Să nu te su- 
peri, te rog. Eu am venit mare și ve- 
deţi... nu vă supăraţi... ași vrea să-l a- 
jut pe tatăl dumneavoastră. 

— Val! 

— Trebue să-i fie greu, bietul om. 

—— Sigur. Este greu. 

— Şi unde să-i trimit banii! Aşi pu- 
tea, să-i dau trei mii pe lună. 

— Nu-i nevoe să-i trimeteti. 
mii mie că-l trimet eu. 

— Bine. Atunci ţi-i dau dumitale. 

— Vă mulţumesc, 

Mai am însă și un îrate. Iși face ar- 


mata. 
— Atunci te-ași mal ruga ceva, 
— Da. G 
— vuatele dumitale. Ei, bletu băiat, 


Daţi- 


dacă'şi face armata, trebue c'o duce și ? 


mal prost. 


— două schiţe — 


fle sigur că l-a luat cu el, apoi pleacă 
încuind ușa pe dinafară. 
* 


Ora, mesel. 
— Ce faci Paulică ? 
Noroc. Mănâne. 
Aștepţi pe cineva ? 
Aşi, Sunt singur. Stai dacă vrel. 
Merci. — Dă-mi dom'le un ţap. 

— Nu lua bere că e proastă. Au în- 
tins'o măgarii. Bea mai bine vin dela 
mine, — Adu dom'le un pahar. 

— Merci. Cum o duci? 

— Cu treburile. Alerg. Dar tu? 

— La fel, 

—- Norocea, 

— Noroc. Dar ai băut, nu glumă. 

— Ei! O G'asta de trei sferturi. 

— Bun şi-atât. Mai adu dom'le o sti- 
clă, 


* 

— Câte s'a făcut nene? 

— Sase conaşule. 

— Parol ? 

— Da. Şase. 

— Bine șefule. — Cum o mai duci cu 
femeile, Paulică ? 

— Cu cine? 

— Cu femeile. Cum o mai duri? 

— Aoleo! 

— Ce-i mă? 

— Pemeia, 
Care femeie? Ce femele? 
M'așteaptă d'azi dimineaţă. Am 
închis'o în cameră. Phil... 

— Ce vorbeşti nene ? 

—— Pe cinstea mea. Mă duc. Salve. 

x 

— Sărumâna coană proprietăreasă. 
Ce-i cu dumnata'mn poartă ? 

— Ce mi-ai! făcut domnu Paulică ? 

— Ce? 

— Ce mi-ai adus nebuna aia'n casă? 
A distrus tot mobilieru. 

— Ce spui frate? 

— Zău domnu Paulică. N'am văzut, 
dar am auzit, 

— Cum aşa? i 

— Am auzit  țipete și mam cus să 
văd ce e. 

— El! 

—— Nebuna, spărgea peamurile, oglin- 
da, nu ştiu ce, că zornăia, 


orez teapa mo creea mea npteeag 


de DORIN ILIESCU 


— T-auzi ! Teribil. Unde-i acu ?. 

— In cameră, că 
o cheie, 

* 

— De ce ești mizerabil? De ce mai 
închis în cameră ? 

— Stai dmagă... 

— Asta nu se poate, asta-l mare mă- 
gărie... 

— Stai fetiţo, să-ți spun... 

— Nu-mi trebuie nimic. De ce-a! în- 
chis ușa ? 

— Am închis-o ca de obicei. Totdea- 
ua 0 închid. Am fost distrat, Uitasem 
că ești tu aici. 

— Ah! Ce stricaţi sunt bărbații! Cel 
puţin dac'ai fi lăsat ușa deschisă, Ahl 
Ce nenorocită sunt ! 

— De ce, draga mea ? De ce să fi lă- 
saţ ușa deschisă ? Vreai să fugi? 

— Nu să fug. Vream să merg undeva. 

— 0! biata fată! Numai pentru a- 
tâta lucru te-ai supărat ? 

— pa. Pentzu ce alţ ceva ? 

— Bu credeam... 

— Nu. Nimic. Numa d'asta. 

— Atunci du-te. 

* 

— Vrei să mergem în oraş ? 

— Să mergem, . 

— Cum poţi să fii tu supărată pe mi- 
ne ? Crezi tu că sunt un băiat rău? 

— Așa, sunt toți bărbaţii, Niş:e răi. 

„— Așa crezi ? Ei bine! Vezi tu casa 
aia ? 

— 0 văd, 

— Ei! Ea mea. Acum e închiriată. 
Şi ca să vezi că nu sunt ce crezi, uite: 
ţi-o dau ţie. 

— De unde să ai tu uasă ? De ce stai 
atunci cu cameră ? 

— Nu crezi ? Uite actu. 

Şi Paulică scoate un act de naştere 
din buzunar. 

Ce să ştie biată femeie ce scrie a- 
colo ? 

— Acum crezi ? 

— Cred. 

—- i! Atunci să intrăm la tutunge- 
ria asta. 

Cumpără o coală timbrată. 

Scrie: Eu, Paulică, donez de bună 
voe şi nesilit domnișoarei... 

Şi qă să iscălesc, 

X* 


— Mi-a dat asa, domnu avocat. 

— Nu face doi bani domnişoară, Te-a 
înşelat. Şi-a bătut joc de dumneata. 

— Asta nu se poale. 

— Dacă îţi spun. 

— Atunci a fost un hoț. 

— Chiar aşa. Dă-dl dracului. Rupe 
hârtia, ascultă ce-ţi spun eu. Casa asta 
e poşta. N'oi fi crezând că poșta ea 





nu se potrivește nici 


Scrisoare 








4 


Te plângi că viața-i tristă şi fără de 'nţeles, 


— Povară ce o poartă un suflet chinuit, — 
Că din atâtea visuri, o fioare ai cules, ' 


A cărei frumuseţe, prin ani, s'a ofilit; 


Că dorurile toate, adânci și fără leac, 
In inimă, zadarnic, așteaptă alinare, 


Iar truda omenească deșartă e, în veac, 


Căci toate se îngroapă în moarte şi'n uitare. 


Și astfel, zi și noapte, tristeţea și-a turnat 


In gândurile tale întregul ei venin. 
Şi viața ta lăsând-o în umbră, ai uitat 
Iualta ei menire, măreţul ei destin. 


Ridică-ţi fruntea. Lasă-ţi privirea să cuprindă 


Acest azur de care un suilet insetează. 


Și dragostea de viaţă, în tine, să se-aprinaă, 
Precum pe cer se-aprinde, în zori, întâia rază. 


Priveşte” zări senine, în ceruri înst.late, 


Luminile ce 'n visuri, mercu, s'au oglindit; 


Invreaga armonie a firii să-u arae 
Că totul e, în lume, cu rost orânduit. 


In inimă aprinde o candelă uitată : 


luburea care poartă, in ea, caidura milei, 


Să nu-ți mai tie mintea, de-acum, iimpuvărată 


De grile deşarie şi de tristeţea zilei. 


Frumosul, adevărul şi binele să-ţi fie 
Lunile spre care mertu Sa nazuești. 


Cânu simți adâncă sete de cer, de veșnicie, 
Fe-acesie culmi, cu gândul senin, sa ponuseşti. 


Şi depărtează-ţi mintea de lucruri care pier, 


De cupele pe care le sin ca o povară, 
Cutrezmura:, in sufiet, de marele mister 
Al v.ejii, ca o minune privită 'ntâ:a oară. 


Iar dacă vreo durere adâncă te-a cănit, 


Lăsând ueștearsa urma in am.ntirea ta, 


Prin ea sa-ţi tie duhui mai Viu, mai ovelit, 


Și mai nestrămutată voinţa de-a lupta, 


Prin luptă vei învinge, în tine şi în lume, 


Toc râui ce-şi aduce aiâieu tu:iburări, 


Eşti om. trin găau și fapiă, fii vrednic de-acest nume, 
Urcând spre cuimi cu pâsul feriț de-alunecări. 


Și asttel, înţelege tot rostul unei vieți 


Ce-ţ va părea, de-acuma, f.umoasă ca un vis, 


Din iuntea ta aiungă amatele trisieţi, 


Căci drumul biruinţei e 'n faţa ta, deschis. 


Indreaptă-ţi gânâui către înalte năzuinţe, 
Căci multe işi aşteaptă, în lume, implin.rea, 
Prin muncă, prin purerea statorn:cei credințe, 


lucepi o viaţă nouă : aceasta-i fericrea. 


DIMITRIE ALBOTA 





— Ce să mai vorbesc. A scriscă nu 


are nici de ţigare.. 

— Săracu. Bietu băiat. Să 
dau și lui o mie pe lună. Să 
tutun. Unde să-l trimet ? 


— Daţi-mi-i tot mie. Ii trimet €u. 
— Bine. Sa făcut. Mergem? 


— Să mergem. 


A doua zi dimineață, Paulică se scoa- n 
14 să plece la treburile lui. Domnișoara, 
doarme dusă. Paulică, își pune ceasul în 


știi că-i 
aibă de 


buzunar, îl mai pipâie încă odată ca să 


= Conţjfuzie= 


In tramvai. Clasa a Il-a. Un 
cetățean se urcă şi se așează 
în fața mea, mă privește a- 
tent, zâmbeşte apoi ajabil şi 
mă recunoaşte : 

— Să trăiţi, 

„_— Bonjur. 

— Ce mai faceți? 

— Mulţumesc bine. Cu tre- 
burile, | 

Nu l-am văzut în viața mea. 
Individul e și puțin afumat. 

— Ce să-i faci. Tot la Est 
faceţi servici ? 

— Da, tot la Est — zic, cu 
toate că prin gara de Est mam, 
trecut nici măcar cu trenul. 

— Dar d-ta? Tot acolo? 

— Tot acolo. 

— Ei, atunci e bine. Dar cu 
chestia aia ce ai făcut? 

Nu e om pe lumea asta care 
să maibă o „chestie“. 

— Am pus mâna pe ed, până 
la urmă. 

— Ei, nu vorbi... Eu nici nu 
ştiam nimic de asta. Ziceam de 
chestia aialtă. 

— A! Cu aia am terminal. 
Aşa €... d-ta te-ai mutat îna- 
inte... 

— Păi sigur, Nu știu nimic, 
Şi cum a fost? 

— A fost lată, dar tot am 
prins-o până la urmă. 

Țaae Pe fo 

— Să vezi: vin eu într'o 
seară acesă... 

— Seara fugise, va să zică? 
la uite domnule. 

"— Stai să vezi: vin eu sea- 
+a acasă. Deschid ușa, nu e. £i 
comedie, zic, unde-o fi? Caut 
prin curte, nimic. Intreb co- 
piii: nu știm tălicule, zic ei. 

— Ei, parcă era să le spună 
copiilor... 

— Chiar așa. Intreb pe un 
vecin, unu Năstăsică : nu ştiu, 
nene, n'am văzut, 

— Parcă era să plece în vă- 
gul lumii, 

-— Chiar aza. 


— Chestiile astea se fac, de, 
mai așa, mai pe întuneric. 

— Chiar așa. Asta mai lip- 
sea, să se'ntâmple și pe lumi- 
nă că aveam eu ac de cojocul 
lui... 

— Păi ce spui dom/le, ches- 
tie de onoare. Se poate, aşa... 

— Hm... şi să vezi... fac şi 
plângere la poliţie... 

Dar el? 

— EL? La început n'am ştiut 
cine e... 

—— Vorba aia: Nu ştie băr- 
batu ce ştie satu... 

— Chiar aşa. Pe urmă am 
cam început să bănuiesc... 

— Ei! Cum așa? 

— Era unu de tot venea pe 
la noi. 

— Prietenii, domile... 

— Chiar aşa. Preten domile. 

— Păi dștiarți fac buclucu- 
rile. 

— Chiar aşa. Ei, dar și când 
l-am prins... 

— Te cred. Doar nu era să 
stai cu mâinile'n sân... 

— Dumneata doar mă cu- 
noşti. I-am rupt nasu, nu alt- 
ceva. 

— Bime-ai făcut nene, drep- 
tul dumitale... 

— Ce nu-i așa? Puteam să 
stau eu la un caz ca ăsta, cum 
mar zice, cu mâinilen buzu- 
nare? 

— Sigur... 

— l-am dat domnule, de 
l-am năucit. | 

— Dar ea? Ea ce făcea 'm 
timpul ăsta ? 








lui ? 


— Ce să facă? Sta şi se 
uta. 

— Ia uite dom'le. Vezi? 

— S'a strâns lume la poar- 
tă, a... 

— Ca la bătaie, de... 

— A venit vardistu și hai la 
poliţie. 

— Foamte bine. Bine că s'a 
brodit sergentu' acolo, altfel 
puteau să scape. 

— Păi ce, eram prost? Hai 
la poliție. Eu cu ăla de guler, 
îi mai căram din când în când, 
dar nu mă lăsa vardistu. 

— Ei, aşa-i, autoritate, ce 
să-i faci. 

-—— Chiar așa. La poliție... 

— Dar ea? 

— Am luat-o cu moi. Se pu- 
tea s'o las acolo? La poliţie, 
uite domile, zic, eu sumt ăla cu 
veclamaţia de acum o săptă- 
mână. L-am prins şi vi l-am 
adus. Faceţi dumneavoastră ce 
credeți cu el. Eu i-am dat 
ce-am avut să-i dau 

— Ha! Ha! 

— Va să zică, matale mi-e- 
rai ? — zice comisarul. Recu- 
noşti ? Că sucită, că 'nvârtită, 
până la urmă individuw a re- 
cunoscut, 

— Asta mai lipsea: să nici 
nu recunoască... 

— Chiar așa. Bagă-l dom'le 
p'ăsta la răcoare — zice comi- 
saru,  vardistului. Eu zic: 
mi-am făcut singur treaba şi 
mă duc. Du-te, dom'le, zice, şi 
altădată fii şi d-ta mai cu bă- 
gare de seamă. 

— Avea dreptete şi comisa- 
rul. Lași d-ta așa frumuseţe... 

— Și încă ce frumusețe... 
Grasă dom'le și frumoasă... 
aibă, așa, curată, ce să-ți mai 
pun: O sută douăzeci de kile, 

gi 

— O sută douăzeci de kile? 
Ce spui dom'le ? — și mă gân- 
desc cam cum o fi crătând ne- 
vasta adulteră: albă, grasă... 
cu capot roșu, desigur... 

— Ce să-ţi mai spun dom'le, 


— Vai ce hoţ! 

Ce să-i faci. Hoţ şi pace. 
Vai, vai! 

Ce program ai astă seară ? 
Nu am nici unul. 

— Vrei să ieșim în oraș? 

— Cum să nu. 


* 


— Ce iei? Vrei vin? 
— Nu. Să-mi dea un capuţiner. 


când ne-am dus acasă, să fi 
jost să fi văzut... i 

— Cred şi eu, nu era să lași 
chestia așa. Eşti bărbat... 

— Chiar așa. Intru pe poar- 
tă, o las în curte şi eu intru în 
casă. Nevastă zic... 

— Poftim? 

— Nevastă-mea de, era a- 
colo, gătea, zic... 

— Care nevastă nene? 

—— Nevasta mea domnule, 
gătea. Zic... 

— Care nevastă nenişorule, 
cum gătea ? 

— Cum „cum gătea“? La 
maşină. Cum se găteşte. 

— Păi nu spuseși... 

— 212 

— „Nu spuseşi c'ai lăsat-o 
in curte? 

— Pe cine domnule? 

— Pe newsta dumitale. 

— Nu domnule, nevasta gă: 
tea... 

— Păi ce-ai două? 

— Nu domnule, una am. 
Suntem luaţi de cincisprezece 
ani... 

— Păi aia din curte ce era 
cu ea? 

— Cu chestia, cu individu, 
cum îți spusei, era purceaua. 
Nevasta gătea. Şi cum intru 
zic... 

— Lasă, nu mai zice nimic, 
c'am ajuns. Salutare. 

Am sărit din tramvai, din 
mers, 





Nedumeriri în jurul 


„cazului Camil Petrescu“ 


(Urmare din pagina 1-a) 


înăuntrul „Cetăți! literare“, chiamă la uluci, ca orice „umuseur“, 
toată mahalaua literară, să vadă ce n'a mai văzut, ceva „nemai 
ponnit”: un COon]raie „iniru s.Ovă și vis”, cum se zice în stilul 


dedicațiilor, vulnerabil ca 


nimeni altul şi-i administrează în 


numele bunului simi o lecţie de ținută și demnitale a poziţiei de 
scriitor sau chiar de om al spiritului. In cuvinte bine simţite și 
bine ulese, cu argumente zdrobitoare, de forța probaniă a unur 


cita. cure părca abia aşteptau să fie culese. Ce auvziuni 


va ji 


scontat autorul acestei edificatoare bucăţi de bravură și brio, care 
„ar Ji sirdnat invidia oricarui elector din vremurile raposarei dea 


mocraţii ? Pacă-l auzim, acel zumzet confuz de murmure 
butive al mojtangiilor dela perijeriile Literaturii, 


apro- 


mulţimea  a- 


morjă, pestriță, nespecificată. Demos-ul care apreciază și condam- 
nă deopotrivă, cu acelaș bun simţ nezdruncinat, amestecând va- 
lurile şi criteriile, călcând în toate străchinile câte s'au spart de. 
ia fucerea lumii și se vor mai sparge. 

După ce ai scris, cu entuziasm lucid și cu o înțelegere atât de 
frumos nuanțată, cum a scris d. Dan Petrașincu, despre artistul 


absolut, iluminatul Edgar Poe, — să te faci 


apologetul bunului 


simţ și al mentalității conului Leonida — „hai și noi prin Ce:atca 
literară“, cum ar fi spus simpaticul pensionar : „hai şi noi pe iz 


revoluție“ ! 


lată tristețea „cazului Camil Petrescu“ și totodată pricina stă- 
ruitoarei nedumeriri, pe care spuneam că ne-u prilejuit-o arti- 
„colul scriitorului Dan Petrașincu. 


MIHAI NICULESCU 





(Urmare din 


iotograful ambulant care e un 
foarte fin şi versat psiholog, nu 
oferă nemur.rea oricu. El ştie 
doară și poate chiar ma. bine 
decât fotografii stabilizați, că e 
futogratie tnebu= să încercuiască 
în bhmite înguste, o clipă scutura= 
tă de tristeți, o dipă dacă nu d: 
beatitudine, ca: puţin de bună 
di<poziţ:e. Şi mai ştie el, că omul 
însuși nu se vrea figurat și multi- 
plicat dsât cu îigura senină și 
arvinovaiă a celui ce se prezintă 
ianaculat la judezata de apoi și cu 
un zâmbet discret atârnat la un 
colţ al gurii, cae ar vr-a să spu- 
nă că viaţa e o serie întreagă de 
succese. Ce vrea el să știe că la 
mijlo= e o iponrizie, că mai exis- 
tă şi oamen: cu capul plecat mai 
jos de orizontală, când omul în- 
suși e cel care consimie la aceas- 
tă :porrizie ? 

Ehai ! Imo“tal'tatea fotografică 
nu e un lucru usor şi nu e p2n- 
iru oricine. O dobândese numai 
cei ce au un aer festiv, patromal, 


pag. 1-a) 


un âer d> oameni care primesc 
evaţii, un aer de sărbăto.iți. Cât 
despre voi ceia.ţi, voi oamenii 
zilei, îngâvduraţ: şi preocupaţi de 
p:obleme, voi nu speraţi nimic. 
Căci fotogratul nu riscă să-şi facă 
o reclamă proastă şi omen.rea nu 
vrea să a bă, fie ş numai un 
sngur clișeu al triseţii. 

-Dacă to:uşi ţineţi să înfruntaţi 
și voi.timpul, dacă ţinaţi cu orice 
preţ să trăiţi în amintirea celor 
ce vă vor supravieţui, fotogra- 
fiaţi-vă cât ma; des. Dacă puteţi, 
chia” în fiecare zi. E singurul fel 
de imortalitate obștească, sigură 
şi pe deasupra şi eftină. Gân- 
Giți-vă numai: cu 40 sau 80 de 
lei, adiră cu preţul unei s'mgure 
prăjituri sau două, puteţi cumpă- 
ra memp'ia cime știe câtor urmaşi 


"şi imortalitatea p:mtru cine știe 


câț' aut. 
Dar nu uitaţi un singur lucru: 
„Zâmbiţi vă rog“. 


STELIAN TECUCIANU 


23 FEBRUARIE 1943 === 


In memoriam 
Katherine Mansfield 





ar 


Sau împlinit la 9 Ianuarie 
anul acesta, 20 de ani dela moar- 
tea KATIIERINEI MANSFIELD 
scriitoarea remarcabilă, aleasi, 
a t.mpurilor noastre. Anglia e 
patria femeilor care scriu, şi mai 
ales a celor care scriu bine; to- 
tușt locul KATHERINEI MANS- 
FIELD e un loc aparte. KATHE- 
RINE MANSFIELD n'a fost a- 
preciată numai de comtempos» 
rani (Franța a relevat-o lumii), 
KATHERINE MANSFIELD a 
fost mai ales „iubită“ și ceva 
mai mult... i 

Ceva la care ar râvnt orice 


muritor cu veleități de literat 
care-și visează gloria răspân- 
dităl... 


Critecul EDMOND JALOUĂ, 
când vorbește de ea, găsește cu. 
vinte noui, scriind de creajiuniie 
ei literare. „Nu te gândești in 
faţa acestor duioase şi fragede 
minuni să faci: operă de cruise, 
lăudând aci pentru a desaproba 
dincolo. Iţi sunt dragi cu inima, 
Nu cu capul“. 

Și are dreptate. 

Numat că la noi sunt atâși 
oameni cu cap, încât este loc 
puțin pentru inimă şi ca atare 
mi-a mărturisit un, editor dn 
Capitală, că nu o va traduce în 


_+omânește în ruptul capului, de 


teamă — era om cu cap —să nu-i 
rămâie cărțile ei toate, pe cap. 

S'a 'ntâmpla!: însă ca un ola 
tean — se vede că au inimă —- 
să-şi ia sarcina asta în serios şi 
era gata, gata să tranșem chas- 
tiunea împreună; eu cu mare na 
drăzreală socotindu-mă cea mai 
potrivită ființă pentru asemenea 
îndeletnicire. Trebuia so și 
ilustrez. Să tlustrez pe KATHE. 
RINE MANSFIELD, e cașicum 


luând un penel făurit din aripă . 
în paradis! kB 


de înger, ai lucra 
Păcatul a fost că bietul editor 
mavea hârtie... şi atunci... 


Dar, dece să traduc tocmai eu? 


Intâi pentrucă mi-e dragă. Ap: 


pentrucă ne potrivim, Ea a mu- 
rit la 9 Ianuarie, tar eu m'am 
născut la aceeaș dată, purta bre. 
ton, avea ochii negri şi ceva 
aziatic în figură. Mie mi-au vor- 
bit la Paris trei japonezi pe 
imba lor. 

Ati înțeles că glumesc; KA- 
THERINE MANSFIELD era atât 
de frumoasă, avea un nas atât 
de subțirel și o privire încântă- 
tor de intensă, încât nu te sătu. 
rai s'o priveşti. lar dacă din în. 
tâmplare deschid volumele scri- 
sorilor ei englezeşti ca acum, cu 
vele două fotografii tipărite la 
început, simt o bătae în piept, 
este „EA“ cu ovalul pur, cu obra- 
zul neted și cu flacăra arzândă'n 
ochi, este „EA“, tot așa de mi- 
muinată și vie ca şi scr'sul ei, pe 
care l-am citit prima oară de. 


parte, în pat, suferindă ca și 
dânsa. 
Im noaptea aceea nu m'am 


mai odihnit și mamei care dor- 
mea lângă mine, nu îi.am moi 
dat răgaz să doarmă, trebuia 
să-i spun, să-i povestesc, să de- 
scriu cum este o nuvelă de KA- 
THERINE MANSFIELD“. Mi 
'se părea că nimeni nu serie ca 
dânsa... 

Am rămas ore întregi în noapo 
te, cugetând cu un fel de spâi= 
mă. Când ceva te mișcă adânc, 
te cuprinde teama... ca în fața 
infinitului. 

Da, cred că această extraord!- 
Vară femee a avut acest har, să 
atingă neatinsul, impalpabilul. 
Arta ei e făcută numai din mnat= 
anțe, surestii. Nu pune nicioda- 
tă punctul pe îi, ci îți lasă latitu- 
dinea.... 

Este, are tăria să fie adânc fe- 
menină, nu-i e delor rușine, 
Chiar dacă i-ar fi spus vreun 


domn eset că femeile au 400 de 


grame de crear mai puţin decât 
bărbați, tot nu iar fi fost și 
dacă ar fi adăogat că o literată 
de talia lui Goethe nu sa năs- 
cut incă—cred că nu sar fi sin- 
chisit — ea știa ce ştia și sa 
mulțumit cu atât. N'a căutat 
să-și desăvârșească arta, ci fiitia 
ţa, pe care a cizelat-o până 
ultima clipă a vieții, 

A fugit de desfătări și răsfă- 
țuri, știind că mac'nă sufletul, 
ultimele luni leaa trăit voit în 
lipsuri... 

Pe țimpul acela era un eroism? 

De se va găsi un singur suflet, 
care cit'nd-o peste veacuri să-i 
fie draaă — trăind în el, va ji 
săsplătită , 


LUCIA DEM. BALACESCU 


i EL SEDERE RD E Io Ri e NE RER aaa 





mw 


e e aa pe n 


- nului”, 
sunt şi nu ar fi putut să fie 
cărţi scrise de ardeleni. 


In afară de acestea, prozato- 


- 


a 28 FEBRUARIE 1943 





vi 


— 











Cronica literară 


|. Agârbiceanu: „Licean,... Odinioară” 


(Fundaţiile Regale pentru: literatură și artă) 


[. Agâbiceanu,  venerabilul 
patriarh al scrisului nostru ar- 
delenesc a avur, întotdeauna, 
ceva de spus. Deaceea poale 
nici nu l-au preocupat timbre- 
le mai rafinate al.  graiuiui. 
Zidiriie lui literare sunt zdiri 
rdicate din rocă mohorâtă şi 

' dură şi nicidecum din traver- 
i tin cald sau gresie impoiubită 
cu dantelărui. Nu înseamnă 
însă, aceasta, că proza lui n'ar 
avea sul. Dimpourivă. Stilul 
' lui |. Agârbiceanu se lasă 
foarte bine precizat. El izvo- 
tăşte din însăşi matca dureri- 
lor şi indărjuor ardelene, din 
însuși sufletul acela  funciar- 
menite serios şi viril care, ne- 
puiând conta pe n-ci o priete- 
hie în afară de sobra ap.ecare 
peste propriile sale jelu.ri şi 
padejd: şi care, lovit de pre- 
 4utindeni cu laș.tate şi duzmă- 
- aie, s'a ridicat drept ca o De- 
tunată înspre ceruriie prea 
sumibătoare de  deasupra-i. 
Un astfei de sutlet nu «e lemn 
de vioară făcut să cuprindă 
 pânăn uitimele-i ghicir: cân- 
ttcul izvodit din simplu joc. 
Un astfel de suileţ e gorun cu 
trunchiul crestat de  izbelişti» 
stejar noduros în coroana că- 
tuia nu-și face cu.b pasărea 
măiastră a prea plăcutei pen- 
: mu auz limbuţii, ci se frâng 
vârtejele furtunii. 

Ardeleanul, și, în această 
primară calitate a sa 1. Agâr- 
hiceanu spune ceeace arc de 
spus şi nimic mai mult, Mile- 
“ niile de continuitate şi rez-s- 
"tenţă etnică într'o ţară dela 
început a ţa, pe care însă ţi-o 
dispută și ţi-o viclenese toți 
: veneticii conjuraţi, te obligă 
la inchidere în tine însuţ; şi 
la grai puţin, dară direc. şi 









pozitiv ca fapta. Din acest 
punct de vedete ardeleanul, 
când serie, stăpânește, prin 


exceienţă, genu. epic, ocolind, 
în mod instinctiv, sinuoasa şi 
' onetuoasa curgere a stilului 
povestitor. Nu cunosc ni un 
“basm ardelenesc care să de- 
păşească scheletul cinstit al 
acțiuni: pe care o desfăşoară. 
Şi nu cunosc nici o pvveste 
românească din Ardeal care 
să nu se remarce printr'un fel 
aparte, obiectiv şi economic, 
de a se relata. Chiar şi acolo 
unde au abordat fantasticul, 
Slavici, Agârbiceanu, Rebrea- 
nu, și până și prea de vreme 
dispărutul Pavel Dan, şi-au 
manifestat  nst preferinţele 
pentru linia clară, geometrică, 
“ajustată momentu.ui. „Haaul 
Ancuţei”, „Ochii Ma'cii Dom- 
„ba Medeleni”, nu 


ml, ca de altfel şi poeiul „r- 
delean, au o orientare precisă 
cătră datul şi faptul moral. 

Dacă opera literară trebuie 
sau nu să fie și operă morală 
înainte de toate, e o chestiune 
veche. În orice caz, opera li- 
terară nu poate şi nu trebuie 
şă fie moralistă precum, cel 
puțin în aceeași măsură, nu 
poate şi nu trebuie să fie îm- 
potriva moralei. Faptul însă 
că autorii ardeleni au vădit, 
m şi mai ales în cazul lui |. 
Agârbiceanu, — afinități spe- 
ciale pentru întemeierile mo- 
rale cele mai sănătoase ale 
srisului lor, denotă, iarăşi, 
prezenţa unui substrat sufle- 
tesc comun foarte caracteristic, 
foarte solid şi foarte bine 
structurat. 

Morala e, în fond, nu atât 
cod social, — departe de noi 
teoria minciunilor convenţio- 
nale! — câ este instinct, ar- 
mă de apărare împotr.va vi- 
cierilor şi dagenerărilor  liio- 
seeiologice ale unei  comuni= 
tăți, echilibru firesc prin care 
ne înserăm, așa zicând. în în- 
săşi legea supremă ce guver- 
nează întreg universui. 

Că moralul răzbate mai pa- 
tent în scrisul ardelenasc, se 
datorează vitregei împrejurări 
care a vrut ea ardeleanul să 
fie mereu în gardă faţă de 
imorala opresiune suferită din 
partea dușmanilor săi. 

Consideraţi'le de mai sus ne 
arau necesare înainte de a 
spune câteva cuvinte despre 
ou apăruta carte a roman- 
ierului [. Agârbiceanu. 

Prezentat, în condiții tehni- 
ce excelente de către prima 
editură a Țării, romanul „Li- 
cean,... Odinioară” actualizea- 
ză o temă simțită pe trupul şi 
cugetul ţuturora câţi suntem 
remâni, căci „Licean,.. Odi- 


nioară” este cartea de mare 
cumsecădenie, muncă, ideal şi 
jerua a unui sunet cnemat de 
miragiiie şcoiii nu pentru a se 
face „domn” ci pentru o a:tă 
menire, nelămuri.ă la început, 
dar încolțită, crescută şi îniio- 
vită cu rară nobieţe odată cu 
prima Jimpezire a tinereţii. 

Ion Albu, orianul din comu- 
na Bogatui nimereşzie uşa di- 
recţiunii  şcoiilor  româneşii 
din Wiaj aproape la ie. cum 
nimeresc copiii parăsiți din 
poveste uşa sfintei Vineri, 
Ş. acest „prăslea” ai ciudatu- 
lui „reverendism” Ion Pascu, 
trece, asemenea adevărau.ui 
Prasiea, prin toate necazuriie 
unu. modest, respeciuus şi 
vrednic elev şi băiat de servi- 
mu și ajunge, dimpreună cu 
atți doi cuiegi adevărat erou 
naţional odata cu  :nchecrea 
“siuu.ilor secundare. ispraviue 
lui şi ale lor sunt două gesturi 
de afirmare a uaui crez sadit 
adânc in sufieteie conaonaii- 
lor. Pen.ru aceste ispravi în-ă, 
— dințre cari uaa iusese a” 
borarea unor prea frumoase 
steaguri tricolore pe turnurue 
Cateuialea dun bBiaj, pe lriaa 
Libertapi şi ia urucca lui Lăii- 
cu, iara a doua prociamarea 
unei devize — pentru aceste 
isprăv. Stăpânirea stueină 
interzice accesul la studii su- 
pervare. 'lineru se vad nevoiţi 
Să treacă in „ţară”. ion Albu, 
ajuns apoi proiesor, cade insă, 
pe pâmant ardeiean, în primele 
iupue pentru desropuea  hea- 
muiui. Aceasta e „iniriga” pe 
trama căreia romancierui Ion 
Agarpiceanu ţese, dealungul 
ce;or  douăzea: de capitole 
l.mpezi ca lumina zilei, po- 
vestea unui destin. 

Cartea e  reconfortantă şi 
străbătuiă de un suflu romă- 
ne:£ râscolitor. 

Cităm un fragment: 


„leromonahul Damian îi po- 
vesti cale întâmplate.. Bâtră- 
nul, ascuitându-l, se r.dică tot 
mai mult dn aşternut, .cu 
ochii ţintă la călugăr, până ce 
ajunse să șadă în pat, rezimat 
de perini. 

— Cum vezi, ăştia au înne- 
bunit de tot. Nu-i chip să te 
mai poţi înțelege cu ei. 

— Ha! făcu bătrânul sufo- 
cat. Tâlharii ! | 

— Se leagă de niște băieţi 
şi le strică întreg viitorul, ca 
şi când dintr'o dev.ză li sar 
putea aprinde ţara! 

— Cum e deviza 
Mi-ai ști spune ? 

— Sunt niște promisiuni în- 
suflețite, cum le şade bine 
unor tineri ca ei: 

In foc vom intra 
Venin vom lua 
Pentru idealul naţional ! 

Ochii bolnavului: se umplu- 
ră de lacrimi. 

— E frumoasă deviza! Nici 
nu este alt drum de mântuire 
pentru noi. Bravi f.ciori ! Tot- 
deauna am crezut că din loni- 
că ăsta al meu se va alege un 
om ! 

— Da, toate-s bune şi fru- 
moase, da ce va face băiatul și 
ceilalți doi? Nici Ja teologie 
nu se vor putea înscrie. 

In clipa aceea se auzi ciocă- 
nit cunoscut în ușe. Intră lo- 
nică Albu. Părea mai înalt, 
ma: drept. Deși era palid, pă- 
rea transfigurat, părea că un 
nimb de lumină îi înconjura 
fruntea. Privirile lui erau tari, 
ca de oţel. Jertfa ce o aduse 
peritru toți părea că l-a trecut 
abea acum prin adevăratul 
examen de maturitate, 

— Ionică, măi lonică, ce 
mi-ai făcut iar! zise gazda 
întrun elan de dragoste. Vino 
mai aproape! Vino lângă mi- 
ne. Şi mai aproape! Pleacă-te 
puţin ! 

Ionică se simţi îmbrățișat 
de braţele uscate ale canoni- 
cului, şi se simți sărutat fier- 
binte pe amândoi obrajii. La- 
crimi se prelingeau pe pârâia- 
șele de pe obraji: bolnavului. 
Ionică, mișcat cum nu mai fu- 
sese niciodată în viaţă, nu ştiu 
ce să facă. Se plecă şi-i săru- 
tă mâna. Călugărul, mișcat şi 
ei, se uita pe fereastră. 

— Adă tabloul acela,. 
Ionică, să-l văd şi eu! 

Elevul aduse tabloul. 
muită vreme canonicul nu 
putu vedea nimic printre la- 
crim.le ce-i umpleau ochii al- 
baștri. | 

In sfârşit putu citi cele trei 
rânduri. Erau scrise cu litere 
mari, desenate parcă nu scrise, 
Le citi de mai multe ori. 


aceea ? 


măi 


- evanghelia . Domnului, 


le 


Dar . 


— Și pentru un crez tine- 
resc li s'a dat o pedeapsă bar- 
bară, zise ieromonahul Da- 
mian. 

— Crezul ăsta îi va mânca 
pe ei!...'“ 

„Cartea e reconfortantă şi 
străbătută de un suflu româ- 
nesc răscolitor“, spuneam. Tre- 
buie să. adăogăm că e suflul 
dreptății. Ori, tocmai această 
dreptate a noastră a tuturora 
e mai bine exprimată aşa cum 
o exprimă lon Agârbiceanu: 
Simplu, cinstit, fără afectare 
literaturizantă. | 

Există scri:tori cari îşi co- 
boară din ceruri  mlădierile 
frazeologice, creând o limbă 
ipostazată, subțiată ş: plină de 
culoare boreală sau străvezie 


„ca aerul ce scaldă coastele me- 


diraneene. Dar sunt şi serii- 
tori cari, bizuindu-se numai şi 
numai pe rezistenţele firești 
ale graiului supt odată cu lap- 
tele matern, scriu nu pentru 
a se deosebi: de ceilalţi ai lor 
ci .pentru.a le tălmăci pilda 
de care au nevoie ca de însăși 
Ion 
Agârbiceanu face parte din 
ceata pământească şi româ- 
nească a acestor dn urmă 
sfinți ai datoriei omului faţă 
Ge om, — ai datoriei românu- 
lui faţă de român. i 


TRAIAN CHELARIU 








„CASA SCOALELOR” 


îşi continuă programul editorial, 
Cu o hbarnic.e şi p pricepere ciue 
fac :duvada deplia, câ actuala 
cunducere inţeiege perrect rusul 
unei astiel de caituri, ue a răs- 
pandi cartea bu, cariea de fo- 
los — nu numai aceea iuerară — 
în siraturule ceie mai largi de 
cetitori. beaceea, opere de aleasă 
ținută şi Substanța iheiectuală 
cum suni Ieceaiui vo-um de 
eseuri; Fi.osotie şi poas.e de Tu- 
tor Vianu sau Axpecie iintce con- 
iemporâne de Șernau Cioculescu, 
pot să admisă şi vecinătatea ior, 
în acelaş program einorial, lu- 
crări care se adresează unor cer- 
cetâiori cu preocupări măi spe- 
cializate, cum esie interesaniul 
studiu de '"lopon.mie veche ro- 
mânească, dun ț:nutul Bistriţei 
moidoyene, de Pr. C. Matasă sau 
broșura de popularizare Plante 
med-cwnaie a Preoiuiui Rovenţa. 

Anul irecut, edilura „Casei 
Şeoalelor” a tipărit, între altele, 
importanţa lucrare, de un mare 
interes ştiinţific şi de actuali- 
tate : Etn.cul românesc, de pro- 
fesorui C. Rădutescu-Moiru, Poe- 
zii popware culese de Vasile 
Alecsandri și iatr'o frumoasă 
ediție, admirabil ibusirată, Po- 
veşuile gi Amintirile lui Creaigă. 

Opere pe care le aştepiăm cu 
un legitm interes, sunt ahun- 
țate în programul editorial, pen- 
tru o receniă apariție, ca de 
pildă: Isior:a literaturii române 
moderne de Șerbzn Cioculescu, 
Viadim.r Streinu şi Tudor Vianu; 
Istoria teatru'ui românesc de 1. 
M, Sadoveanu; Tradiţie şi poezie 
de Ion Piliaţ, etc, 


ROMANCIERUL ȘI NUVELIS- 
TUL ION DRAGOMIR 


Debutul în literatură al d-lui 
Ion Dragomir a însemnat pen= 
tru autor un binemeritat succes. 
Graba cu care cititorii nepreve- 
niți au cumpărat romanul DiS- 
PERAȚII, ajuns după un an de 
la apariție, la a treia ediţie, a 
fost confirmată de aprecierile 
unanim elogioase ale  projesiv- 
nișiilor condeiului critic. A fost 
subliniat, cu acel prilej, un de- 
but care era mai mult decâto 
făgăduială, fără inegalităţile şi 
ezitările aproape inerente înze- 
putului, 


Proza d-lui Ion Dragomir are 
accentul veridic al experiențalor 
necăuiagte și nedorite, al vizții 
trăită fără premeditare, cu sin- 
ceritatza primară a golanuni 
înfometat care înghite vipere 
pentru câțiva gologani şi nu-şi 
face scrupule din  specularea 
credulității proștilor. Cu excep- 
ţia nuvelei care a dat și titlul 
vobkumului, mici una din schiţele, 


UNIVERSUL LITERAR 


Slaria din J/€ agdala 


Marie din Magdalena — tristă stea — 
Ne-am întâlniţ în cartea de citire, 

Şi 'n anii dragi — copilăria mea — 
Ai îcst întâia lor bunăvestire. 


lar mai țârziu, când gândul ostenit 
Tristeţ: filă pe zeci şi zeci de coale, 
In suileţ şi mai plină ai venit 

Cum vine toamna, seara, în ocoale. 


Cu tinc, crese în mine svelţi platani, 
Şi tot cu tine, toamna ?n suflet vine, 
Cu tine-am pribeg.t atâţia ani 

Şi am nutrit speranțe de mai bine. 


Acum, în pragul amintirii stând, 
Ca un Isus pe cruce 'ntre tâlhari, 
Te regăsesc în ficeare gând, 

Zeița mea, cu ochi albaşir, mari. 


GEORGE PĂUN 


Căulătorul de comori 


Căutătorul de comori 

şi Guce truda lui amară 

Din zorii zilei până'n seară, 
Din miezul nopţii până'n zori. 


Hulit ades de muritori, 
Străin de tot ce-l înconjoară, 
Căutătorul de comori 

Işi duce truda lui amară. 


Şi când găsește piatra rară 
Sfidând arginții sunătari — 
Uitând de lipsă şi ocară 

O dăruie la trecători 
Căutătorul de comori... 


EMIL BĂICOLANU 


Ylocturnă de E fiopin 


Mâinile tale cădeau atunci pe clape 
Alene, mănunchiu de petale 

Şi par'că auzeam pe nestfârşite ape 
Corăb::le nopţii plutind spre noi agale... 


Veneau ca nişte umbre imense din adânc 
Cu câte-o tea înaltă pe vârfuri de catarg 
Cu ancora ţăcerii, prinse la oblânce 
Invăluite ?n neguri şi 'n tancle din larg. 


Veneau gonind lumina cu pânzele cât zarea 
Cu pânze uriaşe de ceaţă sau de fum 

Şi toate ne-aduceau spre țărmuri înserarea 
In murmurul de zodii înlinipat pe drum 


Când armonia caldă mai stăruia în şoapte 
O vrajă ca o hoare ne-aluneca pe gene 
incât mâinile tale, mi se păreau în noapte 
Doi îngeri de zăpadă ce se topeau alcne... 


Pa - 


M. 1. COSMA 


PD Ea pe Ea N PT CPE Țe 20, 





CAR 
Banatul şi-a alcătuit şi el o 
antologie lirică. După Bucovi- 
ma şi după Ardeul, nu se putea 
ca această provincie, care e 
„fruncea”, să rămână la urmă... 
Şi iată că d. Ion Stoia Udrea 
ne dăruește o carte care se 
chiamă „ll poeți bănățeni”. 
După antologiile lui Streinul şi 
Giurgiuca, aceasta de azi 
vine să completeze harta li- 
rică a României Mari. De 
undeva, din locuri nespus de 
dragi, am mai primit nu de 
mult o antologie dureroasă ca 
O rană, nu prin conţinutul ei, 
valoros, ci prin ștampilele poş- 
tei. 

Nu prea știu dacă toți cei 
11” din cartea d-lui Lon Stoia 
Udrea sunt şi „poeți”, cum se 
anunţă în titlu. Câţiva însă 
sunt, de bună seamă. Unul de- 
ar fi și tot ar ajunge! 

Ceeace ne-a plăcut în aceas- 
tă culegere, este aerul acela re- 
gional, ned:format și pur, ae- 
rul „Anei Logojana” — ne-am 
îngădui să-l numim. Poeţii din 
Banat (nu toţi.cei 11) sunt însă 
poeţi, nu numai prin vocabu- 
lar, cum le reproşa cineva mai 
zilele trecute, ci prin conștiin- 
ţa lor poetică — lucru care de 
cele mai multe ori valorează 
imens. Dacă am sta pe un plan 
critic, (atitudine pe care tim- 
pul și mai ales spaţiul nu ne-o 
îngăduie) poate că am avea de 
făcut obiecțiuni — şi numeroa- 
se încă. Am avea poate de vor- 
bit despre unele, omisiuni sau 
despre anumite „umpluturi”, 
ar trebui poate să ne oprim pe 
marginea unor nepermise stân- 
găcii... Nu e timp. 

Cei „11 din paginile admi- 
rabil tipărite ale d-lui lom Stoia 
Udrea, nu ne îndoim că vor şti 
să ne trimită curând actul lor 
de prezență poetică, nu gungu- 
rit, ci bărbătesc și clar. Fie că 
va fi C. Miu Lerca, sau Pavel 
P. Belu, fie că va fi retrasul 
Mihai Novac, Banatul va exis- 
ta liric între noi, pierzând poa- 
te un unu de lângă 11” — dar 
câștigând un poet! 

LX 

D. C. Simcu e actor şi scrie 
versuri. Pop Marțian a scris şi 
el poesii, Ana Luca scrie şi ea, 
Emil Botta e un mare poet. D. 
Sincu a tipărit un volum înti- 
tulat „Deslegare de trecut”. 
Am găsit în această plachetă 
atâtea înrâuri, mici stângăcii 


LE ADN țe 
ua] Pa] 
Îl [oz 


CĂRŢI NOUI 


amintirile sau evocările din În- 
ghiţitorul dea vipere nu se întin- 
de pe mai mult de 8—10 pagini. 
Substanţa epică a prozelor volu- 
mului este de calitate: simplă 
trăsătură sau poantă anecdotică 
UNCOri, prin care se dă satisfac- 
ție curiozităţii amuzate a citito- 
rului; alteori, un zâmbet mă- 
soară, cu o nuanță abia percep- 
tibilă, dela încrederza şovăitoare 
încă, la scepticismul totuşi mu 
dejinitiv resemnat şi acrit, va. 
riația dispoziției sufleteşti a po- 





vestitorului, odală cu modifica- 
rea climatului povestirii. In u- 
coastă privinţă, mai ales frug- 
mentele grupte sub titlul generic 
„Escalele mizeriei“ îndrepiăţesc, 
prin cursivitatea lineară şi fi- 
nețea desenului, asemănarea cu 
podoabele ieșite din truda giu- 
vaergiului,  răscumpărată toată 
în bucuria lucrului sortit  desă- 
vârşirii, dCafinitivării, prin artă. 


„VATRA MAGILOR” 
se va intitula noul volum de ver- 


Suri al poetului 'Teodor Scarlat, 
ce va apare in cursul lunei Mar- 


tie, la una din marile edituri 
bucureștene, 
Tradiţionaiismul, înţeles nu 


atât ca adeziune la o furmulă 
sau şcoală literară şi cu a:ât mai 
pițin ca adeziune formală, pro- 
gramatică, dar ca expresie nece- 
sară a unui fel de a se simţiso- 
lidar cu ot ceea ce încadrează 
imtr'o continuitate de spirit ro= 
mânească, — iată sensul intim de 
la care se inspiră poemele adu- 
nate în noua Carte a d-lui TYeo- 
dor Scarlat. 

Dragostea de pămânţ, dragos- 
te fizică, ţărănească, e niul din 
prilejurile cele mai fecunde de 
inspiraţie a volumului Vatra ma- 
gilor, deoarece pămâniul inseam- 
nă forma concretă, palpabilă şi 
în acelaş timp garanţia continui- 
tății în spirit, El este inti'adcvăr 
„vatra magică” în jurul căreia 
se adună și dela care radiază 
cu 0 nouă vigoare, forţele de 
creație spirituală ale unui popor. 

Desigur, momentul în câre un 
poet devine sensibil la această 
magie şi intră în zona vrăjită a 


„vetrei” este hotăritor pentru 
orientarea livicei sale. Deaceea 
așteptăm cu indreptăţită nerâb- 
dare, apariţia noului volum de 
versuri al poetului Teodor Scar- 
lat. 


„TREI DUZINI” ge ALDEV 


Există o pzejudecată, a litera- 
turii grave împotriva literaturii 
ușoare și ata s:metrică, a litera- 
turii uşoare împotriva aceleia cu 
preocupări  saioase. Variantele 
și nuanțele pe tema acestor pre- 
judecăţi sunt numeroase. De pil- 
dă, iubitorul de poezie subţire și 
ermetică — greu accesibilă citi- 
torului grăbit, care nu vrea să-și 
dea nicio ostensală, secotind că 
lectura este doar un fel de a se 
distra, ca oricare altul —— dispre- 
țuieşte sincer vers:ficația uşoară, 
de improvizație spoatană şi fa- 
cilă, a scriitorilor al căror Scop 
mă:turisit este să-şi câştige un 
public cât de larg, oricât de pu- 
țit pretenţios. 

E însă și aceesta o prejude- 
caiă, dar dacă sa renurţă la ea, 
cititorul va gus'a cu satisfacţie 
sprintenele versificări, de o bună 
d spoziţie înveselitoare atât de 
comunicâtivă ale umoristului Al- 
dev, publicate în volumul „Trei 


duzini“  („Vremea“, București 
3942). 
Ingeniozitate, fantezie, rimă 


uşoară, un s.mț ai parodiei re- 
marcabil, iată calitățile pe care 
cititorul le va aprecia, întrunite 
ma. a'es în bucata „Mult e dulce 
și frumoasi limba ce-o vorbim“. 


Strofe ca acestea, vor fi proba-. 


b'l, susia'e, cu deosebire: 

Dacă „mult e dulce și frumoasă“ 

Cum tot spunem . limba ce-o 
vorbim“ 

Și întradevăr „armonioasă“, 

Nu 'nțeleg de ce-o schimonosim. 


„Şi-o bălțăm cu alte limbi străine, 


Fonfăind pe nas sau printre dinţi, 
Parcă, nu știu cum, ne-ar fi ruşine 
Până și de graiul din părinţi. 
Aș fi vrut să n'am deloc dreptate 
Im această satiră „in spe“, 





O, cum aș fi vrut! Dar, din pă- 
cate, 
Tristul adevăr acesta e; 


Vorba veche 'ncet-incet se pierde, 


Azi suntem „uonăenii“ cuşa e 

Ci 

Mesei din bătrâni „la iarbă- 
verae*, 


Nu-i mai zice masă, ci p:c-mic. 
DOMNUL PAUL LAHOVARY 


publică în ultimul număr ai 
revistei „VKHEM=A* un s-udiu 
SubSlanţial și viu asupra dom- 
nie, in:părătesei Teodora a Bi- 
zânţului, scojând in reliet o sea- 
mă de prob;eme poiit.co-sociale 
ale ţimpului. logata bibliogratie 
ce însoţeș.e acest siudiu şi felul 
cum esie prezentat subieciul, fi 
con.eră o valoare istorică de prim 
ordia, 

+ 

D. GRIGORE BAJENARU, auto- 
rul romanuluj de răsunăter succes 
„Cișmigiu & Comp." lucrează la 
un nou roman humorist-c de a- 
mintiri „Insemnăiiie unui conţo- 
pist““, în care se va og.indi Viața 
funcționărească din ulumii zece 
ani, cu moravurile, intrigie şi 
pitorescul ei. 





Ținând seama de realul talent 
de caracterizare al autorului, re- 
levat cu p:isosinţă în ultimul 
volum, aș+epiăm cu interes noua 
lucrare, fiind convinşi că şi de 
data aceasta, d. Grigore Băjena- 
ru n€ va înfățișa tipuri veridice 
de siujbaș: mari și mici, văzuţi 
în diferite situații ae multe or: 
nebănuite şi incedraţi în amin- 
tirile personale ale scriitorului, 
un adânc cunoscător al vieții 
funcționăreşti. 


' O CARTE PASIONANTĂ : 
"MOBY DICK” ŞI UN SCRIITOR 
CIUDAT: HERMAN MELVILLE 


De curând, vitrinele l:brăriilor 
Bau îmbogățit cu o nouă carte: 
„Moby Dick” (Editura Modernă. 
1943) de scriitorul american 
Herman Melvile, în traducerea 
U-nei Wally Alexandrescu. 

Ne amintim de prezentarea 
entuziastă pe care î-a făcut-o 
Jean Giono; „Pour saleur Mel- 
ville” cu pzilațul publicării în 


5 == 


CANTECE NOUI 


ŢI... 


şi banalităţi, încât am fost une- 
ori nedumeriţi — cu toate că 
mavem obiceiul să ne legăm de 
aceste amănunte. Un poet e un 
poet, fie el şi stângaci — și d. 
Sincu e un poet. E drept că 
deocamdată mai are mult până 
își va afla calea, dar cele câte- 
va poesii întregi pe care le-am 
remarcat cu bucurie în piache- 
ba d-sale, ne vestesc că va tre- 
bui să şi-o afle. Promisiunile 
se ţin. 

Deaceea d. Sincu, actor şi 
poet, nu ne îndoim că ne va da 
în a doua sa carte de versuri 
un sbucium poetic ceva mai a- 
dânc decât acesta ai primelor 
exerciţii. Pentrucă uneori ni 
sa părut că d. Sincu actorul, 
uitând că e și poet, a confun- 
dat focul sacru cu lumina re- 
flectorului, 

Și de pe urma conțuziilor, 
poezia n'a cvut de câştigat 
nicicând. 

e 


Un fel de caiet - miniatură, 
ne trimite domnul V. Flueraş. 
„Sonete”, patrusprezece la nus 
măr. S'ar putea ca d. Vasile 
Flueraș să fie și un poet,dar 
aceasta nu se remarcă deocam- 
dată. D-sa ştie ce este un so- 
net, cu toate că deseori uită, 
săltând întrun picior, ca la o 
sârbă câmpenească. Sonetul e 
disciplină şi aceste salturi nu 
sunt îngăduite în cuprinsul 
lui. D. V. Fluenaş trebue să 
respecte lucrul acesta, care e 
esențial, de vreme ce-ţi inti- 
tulezi o cărțulie „Sonete”, Cu 
0 mireasmă de câmp şi de glie, 
dânsul cearcă să cânte, și une- 
ori izbutește. În clipa în care 
va şti s'o dovedească neîntre- 
rupt, șovăiala şi rezerva aces- 
tui semn de exclamare se va 
schimba  într'o adeziune pe 
care nu i-o precupeţim nimă- 
nui 

Numai s'o merite... 





ȘTEFAN BACIU „| 

N. B. Manuscrisele se trimit 
la redacţie, menţionându-se pe 
plic: pentru Șt. B. Şi răspun- 
surile: L. Dan, Luca J., Ste- 
rian Gh., M. Calcea, Vladimir 
R., C. Milculescu, T. Anast,, 
Cogo Gh., Melinte V. Alfons 
Aureliu, D. Ahriţi, Doru C, 
M. Popa Med., S. H. Tartea, 
M Gaţtoiu, C. D. Pop,lL.P. 
Golban: NU! 





franţuzeşte a aceleiași opere, Am 
citit prefaia tiaducă!oarei în ro- 
mâneșie: pe șase pagini este 
€evorală, în cuiorile cele mai a- 
trăgătoare, atmosfera de roman- 
tism exaita;, pentru climatee şi 
peisag:.ie exoti-e, in care a trăit 
extraordina:ul aventurier al spi- 
ritului şi geografie: deopotrivă, 
care a fost Herman Melville. 
Portre.u] scriitorului este dea- 
semen: schițat de d-na Wally 
A.exandrescu, in următoarele 
trăsături izbitoare de viață vero- 
d-că: „Meville are imaginația şi 
darul de coiorist al unui poet, 
tără să piardă contactul cu rea- 
ditatea. Işi bate joc și glumește, 
Cu acea g:umă în aparenţă paivă 
şi necontată ce se numeşte: hu- 


. 
a 





mor ! 


Cunoaşte oameni 
să-i pună în scenă cu vervă nes- 
pusă — în felul shakespearean”. 
Despre romanul însuşi, tradu- 
Cătoarea scrie așa; 
„Moby Dick” — sau „Balena 


şi ştie 


Albă? este una dintre cărțile 
cele mai stranii, cât şi una din- 
tre lucrările ce.e ma: valoroase 
consacrate marinarului şi mării. 
Inchipuiţi-vă pe Jules Verne 
dublat de Shakespeare, de Edgar 
Allan Poe şi Nietzsche — în 
stare să ducă în sarcina unui ro 
man, în afară de un tratat de 
navigaţie cu pânze, şi chipurile 
schimbătoare ae mărilor, îm- 
preună cu o dramă fantastică de 
conștiință ! Este Pequod un vas 
cu adevărat sau un Vas-Fan- 
tomă ?... Căpitanul Ahab este un 
om — sau un demon ?... Fără să 
înceteze de a fi un adevărat 
vânător de balene, Ahab îşi fas- 
cinează echipagiul şi târăşte în- 
trun iad al creațiunii lui — cu. 
toții în căutarea monstruiui cate - 
i-a  sfârtecat piciorul. Tăcută= 
pizmaş, adevărat geniu ai infers- 
nului, Ahab se duce să-şi ur:miâb 
rească duşmanul în mările azare 
tral:ene.  Trâmb:țaşii lui ADân- 
vesiesc tuturor navelor pe Insă 
1e îniâinesc în cale, între tot 
du-le despre Moby Dyck 1 Dick, 
Ahab, cu echipaj cu.vas c&tru- 
cad victimele lui Moby *Pică, 
*Povestirea urmării și dezăplo- 
lui vasului „Pequod” este c; 
Melville a creat o novă mit, 
gie a oceanului.” Ba 
Cu această prezentare ispit 

toare şi în frumoasa fpplucere 
a d-nei: W. Alexandremeşinu ne 
îndoim că opera lui Melville va 
avea succesul pe care îl merită 





n 


== 6 


Intoemindu-și nodul cravatei, Sandu îluera un 
marș pentru copii. In clipele lui de bună dispoziţie, 
acestea îl erau cântecele preferafe ; când le fredo- 
na, pe sub zâmbetul bucuriei, se prelingea pe ne- 
simţite o umbră de melancolie, la gândul că pronia 
cerească şi tânăra lul soţie nu l-au îimbogâţii până 
atunci cu nici o odraslă, 

In apeie limpezi aie oglinzii apăru imaginea Co- 
rinei, nevasta lui, care lăsă pe birou un sul de 
hârtie. 

— Uite copia manuscrisului, 

După ce s'a întrerupt din fluerat, Sandu a grăit 
către imaginea din oglindă, 

— Ştii, Cora, că lui Dudu i-a plăcut mult cum 
este scrisă... 

— A citit.o ? Ţi-a spus ? 

— Inchipule-ți. 

— Eu am vrut să nu ştii tu că el o cunoaște din 
manuscris. 

— De ce? 

— Aşa, să-ți vorbească după conferință. 

— Ai dreptate. Cred că n'o va asculta cu plăce- 
ze, sau n'o va asculta de loc, de vreme ce ştie des- 
pre ce este vorba. In orice caz, în chipul acesta 
ţi-ai atras și ţie elogii. 

— Mie? 

— Da. I-a plăcut cum este bătută la mașină. 
Stie că ai transeris-o tu. 

— Mă ironizez. 

— Ba nici de cum. Mă superi dacă bănuieşti as- 
ta. Nu fac decât să adaug la recunoştinţa mea 
complimentele unui prieten drăguţ și amabil. 

— Cât de puţin este ceea ce am făcut eu pe lân 
gă munca ta! 

— 'Te subprețuiești, Coma ; crezi că multe soţii 
tac ceea ca faci tu? Fireşte n'am să-ţi cer să ţii tu 
conferinţe, dar și aşa... 

— Cât este ceasul ? 

— Opt și douăzeci, 

— Cât timp faci până la Radio ? 

— La ducere cel mult un sfert de oră, Sa înapo- 
jere o jumătate; viu pe Jos, vreau să iau puţin aer. 

Impreună cu cele douăzeci de minute ale confe- 
rinţei, Cora totaliză în gând o oră și cinci minute. 

„— 'Ţrebule să te grăbești. E târziu. 

— Sunt gata. 

_— Iar Îţi este cravata strâmbă. Stai puțin să ţi-o 
indrept. 

— Bine, bine... 

Cora îi acoperi gura cu palma, mută nodul cra. 
vatei spre dreapta, apoi spre stânga şi îl fixă, în 
sfârşit, la locul dela început, care era cel mai co- 
rect cu putinţă. Privindu.se în oglinda ochilor ei 
zâmbitori, fără să se vadă așa cum apărea acolo, 
Sanâu îi prinse obrajii în palme și o sărută cu du- 
ioșie paternă. 

— Cât de dulce își strălucesc ochii astă seară, 
Cora ! 

Drept răspuns, ea săltă în vârtul picioarelor și 
i sărută scurt, apoi îl luă de braț și îl petrecu spre 
ieșire. In dreptul biroului se opri, luă sulul de hâr- 
ție și î.] înmână surâzând. 

— Uite copia. Să mi-o aduci înapoi. 

Aproape de ușă Sandu primi întâmpinarea îi- 
net, care se ivi emoţionată, ștergându-și mâimile pe 
sorţ. 
— Să vă ajute Dumnezeu la radiu, conașule. 

— Mulţumesc, Lina. Să trăieşti. 

După ce umbra lui Sandu s'a contopit cu 
noaptea, Lina a închis cu grijă uşa dela intrare și 
s'a întors către săpână-sa să-i spună o vorbă de 
laudă pentru corașul ei, care muncește mai abitir 
decât alții la vârsta lui. Nu ştie ea? Că prin multe 
case a mai îost, dar... 

— Lina, Lina 

Cora, care dispăruse pe nesimţite qe iângă ea, o 
striga din salon. 

— Iaca acum, coniţă,. Iacătă-mă's. 

Zorind încet, iși găsi stăpâna îm jurul telefonu- 
lui. 

— Ce faci acuma, Lina? 

— Păl, coniţă, nimica. Aştept să-l aud și eu pe 
Domnul la radiu, care este pentru întâia oară. 

— Vrei neapărat să-l auzi ? 

— D'apoi, dacă-mi daţi voie, că de abia aștept. 

— Bine, fle. Dar uite; eu trebuie să plec puţin 
până întrun loc. 

— Și nu auziţi.., ? 

— Nu te privește. Ascult radio acolo unde mă 
duc. Să al grije. Acum du-te, Am să te chem eu 
când plec. 

— Cum vi-i vola, coniţă, 

Lina ieși spre bucătărie. Cora. ridică receptorul 
şi vâri de cinci ori degetul arătător în inelele dis- 
cului cu numere, pe care îl învârti tot de atâtea 
ori, atât cât îngăduia limbul metalic opritor. 

— Allo... Tu ești, Dudu? Da... A plecat chiar 
acum... Sigur că da... Viu numai decât... cinci mi- 
nute... Mmt?... Pa, 

După cinci minute, îmbrăcată ca pentru o seară 
de premieră, Cora sună servitoarea. Lina se ivi în 


uşă. 

— Am plecat, Lina, Să ai grije de casă în lipsa 
mesa. Stai aici iângă aparat. Dacă vrei, te aşezi în 
fotoliu. 

Lina înlătură cu mâna și cu capul uitima favoa.- 
re a stăpânei. : 

— Viu numaidecât după conferinţă. 

— Eu vă aştept iaca aici, 

= Bine. Bună seara, 

— Băru'mâna, coniță,. 





“Litanie 


: "Peste tața cerului — amurg gândit cu inima — 


„ 4ree blânde fantasme de aur. 


“ANă'ntorm nșor spre dreapta, 


"Me caut. 
„Mâmtână de gânduri uitate, sfârșit de melodie 'n 
-$ mine. 


Vept fruntea sus. 
; %:cadă în adâncuri 
Tristetea fără noimă. 


-Jn „ceas de-albastru. Seară. 
Ai] glas să mai vorbească cu tine și cu mine. 


“4 Pe feţe de ceruri fantasme 
; De aur, de basm și mâhnire, 


Sunt teșuri de zile în noapte. 
942. 


L] 


OTILIA GHIBU 





de GH. ENACHE 


Silueta Corei se pierdu pe urmele lui Sandu. A- 
ceasta însă le părăsi cotind din strada Amzei pe 
strada Bâicescu. Se opri în dreptul unei case, a- 
runcă, instinctiv în jur o privire turișe, deși intu- 
nericul ena atât de des, încât nu puiea nici să va- 
Gă și nici să fie văzută mai departe de doi paşi, a- 
poi, sigură de sine, alergă la liit și urcă două ca- 
turi. 

Dudu apăru înaintea apartamentului său inain- 
te ca soneria să vibreze a doua chemare scurtă con. 
venită, 

Intinzând braţele spre Cora, o atrase înăuntru, 
către sine, seducător şi, pe dată ce ușa se închise 
în urma lor, o îmbrăţișă cu sete, credincios soco- 
telii că lipsa de timp cerea înlăturarea, oricărei 
introduceri. . 

— Chiar așa, dintr'odată ? protestă ea apăsân- 
du-i cu un deget grațios bărbia. 

— Eşti superbă astă seară, Cora. 

— Găseşti ? Sunt încântată, 

— Unde vrei să șezi ? întrebă el cu voce tremu- 
rândă, arătând canapeaua. 

— Nu, nu acolo. Stau aici, lângă fereastră, Dar, 
te rog, dă aparatul mai încet, 

" — Cu plăcere ; dacă vrei îl opresc. 

— Nu este nevoie, cântă îrumos. 

— Bine... dar... nu putem vorbi... ne distrează, 
„.— Câte minute mai suut până îmcepe ? 

— Cinci. 

— Atunci de ce să. mai oprim; pentru cinci mi- 
nute ? 

Dudu păru câteva clipe îngândurat, apoi şopti 
înclinându-se spre ea. 

— Tu chiar vrei să asculţi conferinţa ? 

— Trebuie... 

— De ce ? Doar ştii despre ce este vorba, eu la 
fel. Nu avem decât, să spunem că am ascultat. Nu 
cred să aibe trac.., 

Cora, fără să răspundă nimic, a rămas cu privi- 
rile pierdute în vag. 

Dudu intinse mâna şi apăsă un buton. Luminile 
mici ale aparatului de radio sau stins cu un poc- 
net scurt, în urma căruia acorduriie unui vals lent 
S'au prelins încet, tot mai încet, până ce s'au pier- 
ru, în tăcerea odăii. 

%* 


După plecarea stăpânei sale, Lina a căscat a- 
Qânc și a prins a se întinde cât o ţineau mădularele 
și pielea, apoi, gândindu-se cum s'ar putea folosi 
maj bine de timpul liber şi de atotstăpânirea ca- 
sei, roti privirile căutătoare jur-împrejur. Pentru 
că fiind sătulă, alimentele din dulapurile care se 
întrevedeau prin perdelele străvezii ale unei uşi 
descuiate n'o mai ispiteau, se mulțumi cu tihna 
veghei în catifelele moi ale fotoliului, lângă apa- 
raţul de radio. O singură pricină ştirbea cât de cât 
din plăcerea de a se lăfăi în voie în moliciunea îm. 
bietoare a mobilei: îngăduința dată de siăpâna ei 
de a se așeza în fotoliu. 

„Auzi, să-mi mai spuie mie asta. Parcă nu ştiu 
eu ce să fac ca, să-mi fie bine!“ se căină ea de una 
singură. 

Drept răzbunare, se trânti în aroturile moi ale 
mobilei atât cât îi îngăduia slăbiciunea măruntae- 
lor, care nu trebuiau primejdulte de prea mult 
zdruncin, apoi întise mâna, luă alene un ziar de 
pe măsuţa de alături, îl deschise şi buchisi la, pro- 
gramul de radio : 

spe Hm... muzică ușoară... â4â?... Aşa. Care va să 
zică Domnul profesor Alexandru Pătruţ... adică 
Domnul... „Cu-ren-te noi în teatrul con-tem-po- 
van“. Dar unde o mai fi și teatrul ăsta, măiculiță, 
Doamne? Ehe ! Se vede că din curentu de acolo 1 
s'au tras reumatismele, că la Naţional, slavă Dom- 
nului, să toț stai, nu odată pe săptămână cum se 
duc boerii ; o viață întreagă, că doar am fost şi eu 
acolo și am asudat de m'am făcut leoarcă de apă“. 

Piiuzorul aparatului împrăștia în aerul vătuit al 
salonului undele calde şi legănătoare ale unui vals 
ușor. Lina mai întoarse înainte şi înapoi cearceafu- 
rile zățuite ale ziarului, citi întâmplările din Capi- 
tală, trecu peste unele titluri care spuneau niște 
bazaconii fără noimă şi se opri la lista morţilor în- 
şiruiți pe vre-o trei coloane decorate cu tot atâtea 
șiruri de cruciulițe negre. Melancolia deșşteptată 
de tabloul funebru al ziarului, oboseala și moliciu- 
nea adormitoare a valsului i-au înfiripat în vine 
o toropeală, care i-a apăsat încet, încet capul pe 
spătarul fotoliului. Tocmai când era gata să aţi- 
pească, muzica s'a întrerupt. A urmat 0 pauză de 
câteva secunde, apoi valsul a reînceput, pentru ca 
nu după mult timp să se întrerupă din ncu, pentru 
mai multă vreme. Intr'un târziu s'a auziţ o vace 
bărbătească, gravă, 

— Atenţiune ! Din motive technice posturile 
noastre își întrerup emisiunea, 

— Piii, socoteala Naibii ! Toemai când să vor- 
bească și conașul. Adică, — ce spun eu? — că tre. 
buia să înceapă de mult. 

Pauza care a urmat a pus-o pe gânduri. Ar fi 
oprit aparatul, care uruia încet și subțire fără să 
zică. nimic, însă îi era teamă să nu-l strice. „Să te 
culci? Nici pomeneală. Dacă ai ști tu, Lino, pe ce 
buton să pui mâna peniru ca să stingi lumina şi 
vwruital cutiei, ai învârti odată și te-ai duce în aş- 
ternutul tău, că — cine știe ? — poate vine conița 
înfuriată că nu l-a auzit pe Domnul la radio, pe 
care s'a dus ispre să-l asculte la rude și prietene, 
care, ca și ea, toţi într'o curiozitate așteptau cu 
sufletul la gură în jurul aparatului şi este mai 
bine să nu daj ochi cu ea“, 

Dintr'un gând într'altul, Lina se hotări să-și ia 
iglițele și să impletească un ciorap început de 
curând. Trecu hotărirea în fapt și se aşeză din 
nou la locul dinainte. Dusă de gânduri, a uitat re- 
pede tăcerea aparatului. 

Deodată, aceeași voce băbătească s'a spart în 
difuzor, speriind-o. 

— Atenţiune. Reîncepem emisiunea. Conferin- 
ţa d-lui Protesor Alexandru Pătruţ, intitulată „Cu- 
rente noui în teatrul contemporan“ s'a amânat 
pentru o dată, pe care o vom anunța ulterior, 
Transmitem un program de muzică exotică. 

— Ehe | Se vede treaba că a fost un făcut ca 
tocmai acuma să se strice. Dar tot o s'o zică. Deh. 
Fie când o fi, dac'așa vrea Cel de Sus! 


Resemnându-se și înseilându-și cugetul asupra 
soartei, Lina s'a lăsat purtată în vraja unei uitări 
de sine, din care a trezit-o clopotul soneriei. 

— Domnul! strigă ea sărind să deschidă, uşa, Ba 
nu, Coniţa, șopti apoi încremeniţă la ușă. 

Cora năvăli înăuntru scoțându-și pălăria, Aler- 
gând către dormitor îi făcu semn să o urmeze. 

Lina s'a supus fără să spună niciun cuvânt, Gra- 
ba stăpânei sale era pentru ea o dovadă neindotel. 
nică de supărare. De aceea socotea că este mai 
bine să tacă, decât să-i împărtășească necazul. 
Pironită lângă ușa dormitorului, așteptând po- 


i 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI STR, BREZOIANU 23 EI 


runci, Lina privea cu sfială și e 
aiunvcă m jos mătăsurule su enizaţie e 
Phiute ale viupului tânăr și alb ca iapteue al stă. 
pc pg Caiu aceasta, după câteva clipe dela 
€, iși asvurii pe siue capa ana 

lua animă, în miei şi ipiuteti bici ză 

— De ce maţ cuernat, Coniţă? 

Spre surprinderea ei, Cora uresări. 

— ah aa. te uwasem. Tu poţi să te duct la cul- 
care, juna. Nu mai am nevoie de tine astă seară 

— Dar Domnul 9... i 

— Haiae, pieacă mai repede | Știu eu ce spun 

După ce Luua se îndepartă câ, i 
Spuse ca intr'u doară, > It 09i,; ate dl 

— ȘI. ascultă! Să nu cumva să vorbeşti cu 
Donuuul despre „asta seară“. Nu ţrebuie să ştie că 
ai ascullav ia racmuo. 

— AM ințeies, Coniţă. 

ea du te-a culcat numaidecât după ce a plecat 
ŞI nu știi ce sa intâmplat după aceea. Pricepi? 
Pia Vai, comyă! Atâta minte am şi eu că doar... 

i Bine, bine. Poţi să pleci. 

Lina parăsi nirisvată oaaia, 

n simphratea și în bunul ei sim 
punea ţoată purtarea ciuaztă a re An e pegia 
seama supărării pricinuite de intâmparea dela ra- 
dio. De aceea sa culcat intărindu-și hotărirea, că 
dacă cineva ar aduce vorba despre seara cu radio 
ea să nu audă şi să nu răspunaă nimie. 
* 


Așteptând liniștit într'un fotoliu 
faţa IMCroionuiui, Sandu a primit, pricep haha 
buze, inștunţarea adusă din partea direcţiunii pro- 
grame.or ca, în urma intreruperii emusiunei, va 
trebui să-și citească altădată conzerinţa, Şi-a pă- 
turis calm un ziar Ge seară cumpărat in drum spre 
Studio și a pecat spre casă, 

Dacă avea vreo părere de rău, aceea nu se da. 
tora amânării în sine, ci faptului că nu i-a făcut 
soției Sale, care ţinea atât, plăcerea de a-l auzi 
atunci. „Atâta cusur are și ea, tnititica — gândea 
el — că trebuie să-i facă o plăcere atunci când 
vrea ea. Cum a trecut timpul, s'a dus...“ Dacă ar fi 
tăzat firul în patru, Sandu ar fi vâzuţ insă că, în 
ce-l privea, nu era vorba numai de dorinţa de a-i 
face soției sale o plăcere, ci și de o mulţumire pro- 
prie împlinită la gândul că manifestarea lui în 
faţa microtonului i-ar fi adus o creștere de presti. 
&iu și o recunoaștere, din partea Corel, a vigoarei 
sale spirituale, prin care compensa unele decrepi- 
tudin privative, pentru nevasta lui, mai tânară 
decât el cu anii unei generaţii, de satistacţiile tan. 
dreţei. Din pricină că nu i s'a difuzat conterinţa, 
Sandu își simţea spulberată mângâierea de a-şi 
însuși înaintea soției sale creșteri sufletești com. 
pensatorii. Prin umbra de mâhnire care a prins 
astiel a se întinde în jurui, i s'a înfiripat pe ne. 
simţite teama că, în inima Corei, mândria nesaţis. 
făcută ar putea face cu ușurință loc ispitelor fi- 
rești trezite de chemările tinereţii. Acest gând 1] 
chinuia  oridecâtecri îi micşora o vină oarecare 
îaţă de nevasta lui. Ca întotaeauma însă, resem. 
area nu întârzia să pună capăt frământării lăun. 
irice. Această resemnare nu venea însă pfin dru- 
murile intortochiate ale sentimentului, ci prin 
dialectica minţii. Vârsta lui şi tineneţea soției sale 
erau stâlpii premizei dintâi. Urma omeneasca su- 
punere în faţa atotputerniciei soartei, care îi Spu- 
nea că „n'ai ce-i face“ și în sfârșit încheierea con- 
solatoare: „Tu, Sandule, ţi-ai trăit traiul“. 

Impăcat cu sine însuși în vintutea unei cumpăniri 
înțelepte a luczurilor, își purtă liniştea în pas în- 
cet prin aleile singuratuce şi intunecate ale Cișmi- 
giulul, în care s'a abătut puțin pentru a nu ajunge 
acasă înainte de ora la care era aşteptat ; punc- 
tualivatea era una din marile lui slăbiciuni, 

i Când ceasul catedralei Sit. Iosif bătu ora nouă 
şi jumătate din noapte, Sandu trecea Calea Vic- 
toriei, iar peste câteva minute urea, scările spre 
catul de sus al locuinței sale. După ce apăsă scurt 
pe butonul soneriei, ușa se deschise larg Și in ca- 
pu soi Lanțiae veselă și seducătoare. A- 
ceasta îi întibse amândouă mâini E, 
brățişându-l. alei 

— In sfârșit, tată-te sosit, îngână ea pentru a da 
accent aștepiării. 

La început, puţin nedumirit de întâmpinarea 
drăgăstoasă a soției sale, Sandu sfârși prin a primi 
imbrăţișarea Corinei ca pe un semn menit să-i 
incoroneze resemnarea în lumina unui răsărit de 
bucurie. 

_„Vrea, să mă consoleze, mititica“ își spuse el pri- 
vind-o. Deși încântat de acest gând, a rămas tăcut 
şi cu o intăţișare care nu trăda nici tristeţe dar nici 
mulţumire. 

— te ai? îl întrebă Cona petrecându-i podul pal- 
mei pe frunte până la neama j Ă 

Sandu o privi lung, apoi îi șopti privind ușor în- 
tr'o parte. 

— Ce vrei ? Nu este vina mea. 

Cora, se incruntă o clipă, apoi își asocunse surprin- 
derea, încercând să înţeleagă ce vrea el să spună. 
„Este limpede că s'a întâmplat um lucru, pe care 
eu însă nu-l știu, deși uș fi putut să-l ştiu. Dar 
cum să-l știu dacă nu am ascultat?“ gândi ea. 
Trebuie deci să găsească un răspuns care să nu o 
trădeze. 

— Sigur că nu este vina ta, îl mângâie ea. Lasă, 
altă dată n'o să se mai întâmple... 

— Nu este așa că n'o să se mai întâmple? în. 
tări el printr'un zâmbet, care îi încurajă Corei un 
râs deslânţuit teatral și cristalin pe portativul unei 
game majore. 

— O să maj ţii și alte conferințe, că doar n'au 
intrat zilele'n sac. 

— La, început tot p'asta. 

— De ce tot pe asta? Străpunsă de privirea în. 
trebătoare a lui, Cora repară numaidecât: 

— Adică, dacă așa au cerut,... dacă vrei tu?,.. 

Privirea mirată şi cercetătoare a lui Sandu o 
turbură însă și mai mult, 

Pentru a scăpa de iscodirea Imi tăcută și naivă, 
işi ascunse capul la pieptul soţului ei, petrecându-i 
brațele molatec și ispititor în jurul gâtului, Neti- 
niștea, ei se strecură toată în trupul lui, amorțin- 
du-i nervii. Văzându-se el însuși în neputinţă de a 
pricepe ceva, găsi că cel mai potrivit lucru este să 
nu mai întrebe nimic. Ii apucă mâinile înlăn. 
țuite după grumaz, le lăsă încet în jos și îi şopti 
rugător : 

— Cora, mi-e sete. Dă-mi, te rog, un pahar cu 
apă rece, 

Fericită de a scăpa mai ușor decât se aștep- 
tase de sub plasa desnodământului tragic care o 
amenința, ea s'a dat în salt de căprioară un pas 
înapoi, lăsându-și mâinile întinse într'ale lui şi 
rule vata cu ochi scânteietori de bucurie, î in- 

ebă: 

— Cu dulceaţă, sau cu șerbet? Mai bine cu ger- 
bet, lasă, că știu eu ce-ţi place ţie, ii alintă ea eli 


Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. Gle 2, T, T. Nr, 24.494.998 





28 FEBRUARIE 1943 === 


CONFERINTA DELA RADIO 





berându-şi o mână și punându-i degetul arătăta 
pe buze. : 

Sandu a prins a zâmbi sub vraja unei întineriri 
tiuzorii. Intr'o clipă Cora dispăru din cameră. Din 
îincântarea în care s'a lăsat părăsit, îl trezi bruz 
saneria telefonului. 

— Allo!... Da... Noroc, Dudule... Cum? Mă feli: 
Ciţi?... Mada!... Iţi mulțumesc, îţi mulţumesc... A 
ascultat tot?... Așa... da... Găsești că am citit pre 
repede?... O, nu... nu eram emoționaţ... Poate, 
simplă impresie a ta... Da... Pricep... Pricep... Bine 
dar, te rog, lasă-mă... bine, lasă-mă!... Vom Yorb 


mâine. 


Sandu trânti receptorul pe capră fără să ma 
răspundă la salutul celuilalt, Intr'o clipă i-au stră 
fulgerat în minte toate gândurile toarse aitădati 
pe îndelete din fuiorul cenușiu al sufletului să 
anxios. 

— Inevitabilul, aşa dar inevitabilul s'a produs 
se tângui el nenorocit de grozăvia faptului, pe car 
îl avea în față, dar în acelaș timp mângâiat del 
umbră de mulţumire înfiripată la gândul că soco 
telile lui nu au dat greş. 

— Raţiune, unica mea mândrie care mi-ai ma 
rămas și care nu m'ai părăsit niciodată, salvează 
mă, ajută-mă să înving iraţionalul! | 

Iraţionalui i-a apărut puţin încețosat înainta 
ochilor în chipul soției sale, care se apropia zân: 
bind, uitându-se cu atenţie la tava încărcată cn 
pahare, linguriţe și șerbeturi. 

In vreme ce Cora se apropia, Muza raţiunii inv, 
cate a, dovedit o atât de puternică înclinare cătu 
credinciosul ei sclav, încât i-a das acestuia puteri 
de a schimba masca tragică, cu care îl deghizas 
„irăţionalul'“, cu masca indiferenţei senine și alin 
piane a cugetului la rece. 

Când şi-a înălțat ochii spre el oferindu-i cont 
nutul farfurioarei întinse, Cora l-a găsit în aceasti 
ipostasă zeiască : un Apollo îmbătrânit, care ri 
poate primi cu una, cu două o porţie de șerbet, 

Invitaţia tăcută şi stăruitoare a nevestei lui | 
înduplecă să-și coboare privirile asupra mâinile 
de sirenă ale acesteia și să primească farturicara 

— Asta imi face bine, srăi el pentru sine. 

— Dar ce ai? se înspăimântă Co -. 

— Nimic, nimic... O simplă indispo..., vreau să 
zic o preocupare. Mulţumesc. Te rog, lasă-mă... la 
să-mă singur. i 

— Ţi-au venit ideile? Iţi ajut și eu... 

— Nu este nevoie să-mi ajuţi şi tu. Dacă mal ră 
mâi aici, mi le pierd și pe acelea, pe care le mă 
am. Du-te şi te culcă... 

— Bine, mă duc, dar să știi că te astept, 

— Mă aștepți, șopti el în urma ei, văzându“ 
cum intră în dormitor. Mă aștepți, repetă apd 
așezându-se la masă, hotărit să delibereze temei, 
nic cu raţiunea. O ploaie măruntă, care abia: 
prins a cădea, i-a dat pe nesimţite sensaţia, odihnl. 
toare a liniștei, pe care a gustat-o cu nesaţ ea pe 
păutură răcoritoare şi ușoară. Cât timp va fi stat 
aşa ascultând căderea, molcomă a ploii nu a putut 
ști, pemntrucă, fără să-şi dea seama, a adormi 
cu capul rezimat pe brațele aşezate pernă: pe masă. 
A doua zi, în zori, când s'a desteptat, se simţea 
atât ae plin de vigorţ:e împrorpătată şi de voie bună 
încât s'a întrebat cum de se află ei acolo. incetul 
cu încetul, şi-a reamintit toate lucrurile întâmplate 
în ajun însă, în lumina de argint a 
lucruri îl apăsau altfel decât în aceea a beculul 
electric. Secretul acestei schimbări avea, să î-l des 
văluie tot raţiunea, care, îngirte de toate l-a stă. 
%uit că este mai bine să nu-i spună Cerei că el știe 
ce s'a petrecut în timpul conierintei, pentrucă a 
putea astfel să o jignească şi să-l] lace şi dacă at 
pleca ea, ce s'ar face el singur și fără nicio spe 
ranță de a se însura a patra, cară? 

Acest din urmă pând îl îngrozi până, într'atât 
încât îl sili să încerce a şterge orice urmă dovedi 
toare a științei lui despre „inevitabil“. Luă o.hâ. 
tie, un toc şi după o adâncă chibzuială așternm: 

„Onorată Societate, din motive de ordin strict 
personal, sunt nevoit să-mi retrag conferința ci 
subiectul... ete, ete.“ 


Rondel 


Coty, Guerlain și Bichară 
Produse minunate au. 
L'Aimant, Jicky sau Emirâh 
Fiori de voluptate dau... 


Dacă 'n cristal de baceară 

Sau cea mai simplă sticlă stau, 
Coty, Guerlain și Bichară 
Partumuri minunate au. 


Sub cerul caldei Marmară, 
Acolo unde-i soare, sau 

La Pol în Marea de Kară 
Oricând, oriunde, farmec au 


Coty, Guerlain şi Bichară. 
CONST. A, 1. GHICA