Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0013

) 


x 

2 

. 
Pe 





MIVIDSUL [II _. 
PRI.» daia a , 


ABONARE DE: ANUL LI Nr. 13 


PROPRIETAR: | 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 . REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL - 
autorităţi și instituţii 1000 lei 
Inscrisă sub No. 163 Trib. ilfov particulare 250 PRE Ț UL 5 LEI! Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 











Tragicul în Tristan şi Isolda 


Răsărită din vechiul pământ celtic, Tristan 
şi Isolda ţrece şi până azi drepi cea mai îru- 
moasă poemă de dragoste din lume, Timp 
de opt sute de ani, imaginaţia poporană n'a 
creat altceva mai înduioșâtor şi inimile a- 
manţilor n'au cunoscut ceva mai curativ, Po- 
vestea lui Tristan şi Isolda e povestea amo- 
pului nefericit, a amorului ce veșnic se vrea 
realizat şi veșnic e lipsit de noroc, Deaceea, 
povestea lor e povestea dragostei adevărate, 
povestea durerii şi a sperăsii, povestea des- 
tinului însuş. 

Incomparabilul frumuseţii din Tristan şi 
Isolda provine din tragicul ce stă la baza lui. 
Brodată pe fond vesel, poema şi-ar fi p:erdut 
din farmec, sau poate nici n'ar fi reușit să 
mai fie. Durerea e prin natura ei mai pro- 
funâă şi spirite:e mari preţuesc instinctiv lu- 
cerul acesta. Dealtfel, în majoritatea lor, pro- 
ducţiunile poporane sunt triste. Chiar şi 
când trebue să exprime veselie, ele sunt tot 
triste. Pentru popor, tristețea e apa tămă- 
duitoare, care potoleşte focul inimii. În mu- 
zică ori în scris, în piatră ori în pictură, ea 
e întrebuințată în forme muitiple, fără însă 
să-și piardă din fondui său de duioşie. Cha- 
teaubriand compară pe drept cuvânt inima 
umană cu o vioară incompletă, din care ies 
accente de veselie pe tonuri de tristeţe. 

Tristan și Isolda, chiar dacă înnumără și 
părți de veselie, este în întregime ciădită pe 
iristeţe. Alte opere nu întrunesc atât de bine 
acest caracter. Poate numai Atala şi Rene, 
ce'e două povestiri aie lui Chateaubriand, ori 
Lohengriu a lui Wagner să-i semene. Câre-şi- 
trele însă sunt de orig.nă cultă şi ca atare 
au mai puţin farmec. Autorul din popor are 
totdeauna mai multă vrajă. Fa îi vine din 
adâncuri ancestrale şi printr'o putere inepui- 
sabilă ne freamătă fără de stârşit. Tristan şi 
Isolda, deşi preiucrată de modernui Bâdier, 
îşi păstrează caracterul ei primitiv. Misterul 
celtic, frumusețea mitică a episoadelor, ne- 
prevăzutul situaţiilor şi mai ales fiorul du- 
- „aaonr al fatelismulti ce ofiteşte sutieţele, tea- 
te au rămas intacte. Dincolo de paginile căr- 
ţii, în dosul înceţoşat al povestirii, tremură 
melancolic zările nu știu cărei ţări, unde 
Isolda cea bionaă și Tristan cel frumos se 
iubesc şi piâng, fugând din palat în patat, 
din pădure în pădure, mereu însetaţi unul 
după altul şi mereu loviți de soartă... 

Tragicul din Tristan şi Isoida nu provine 
propriu zis din neîmplinirea amorului. Cau- 
zele iui întrec cu mult pe cele ale dragostei 
obișnuite. De fapt, amorul! dintre Tristan și 
Isolda se împlineşte și această împlinire — 
în felul cum are loc — e izvorul de căpetenie 
al nefericirii celor doi. Regretul nu e prove- 





de VLADIMIR DOGARU 


nit însă de stingerea iubirii — care devine 
din ce în ce mai mare — ci «din prezenţa pă- 
catului, înfrățit cu loviturile fatalităţii, Tris- 
tan şi Isolda simt permanent colții remuş- 
cării, Ei știu că au greșit. Isolda e soţia re- 
gelui Marc şi Marc e unchiul lui Tristan. 
Insă Isolda a fost hărăz:tă soţie lui Tristan. 
Iată marea şi  neînlăturabila încurcătură. 
Când Tristan pleacă în căutarea Frumoasei 
cu păr de aur, el nu ştie că o va iubi. Pen- 
tru cucerirea ei, viteazul cavaler ucide ba- 
laurul dela marginea cetăţii, şi regele Irlan- 
dei, drept răsplată, îi oferă ca soţie pe însăși 
fiica sa, Isolda cea blondă. Dar Tristan ştie 
bine pentru ce a venit: Isolda va ti regina 
regelui Marc şi el nu ţrebue să împiedice 
realizarea acestui plan. Deaceea, pleacă spre 
Loonnois. Pe drum, ei gustă din greșală din 
ulciorul cu vin fermecat, menit să fie înce- 
put de Marc și Isolda în noaptea nunţii, Din 
clipa aceea, se iubesc. Totuşi nunta are loc, 
fără ca prin aceasta dragostea dintre cei doi 
să înceteze. Tristan răpește ceeace se cuvine 
regelui. Dar ovare Isolda se cuvine într'ade- 
văr regelui? Amândoi ştiu bine că nu, însă... 

Faţă de orânduielile jumeșşti ale societăţii, 
Tristan şi Isolda greşesc, întrucât iubirea lor 
nu poate fi aprobată de morala comună. Oa- 
menii uită prea ades că sentimenteie înalte 
nu pot fi zăgăzuite de şubrezenia unor legi, 
pe care le calcă e înșiși, dar pe care le vor 
infailibile. Societatea și-a ascuns totdeauna 
păcatele, răzbunându-se crunt pe cei sinceri. 
Tristan şi Isolda suferă și ei de pe urma rău- 
tăţii societăţii, La început, par a nu ţine cont 
de glasul inurigilor. Mai târziu însă, când fug 
în pădurea dela Morois, Tristan şi Isolda iau 
ei înșiş: în serios „călcarea legii”, E aci una 
dintre cele mai profunde analize ale sufleiu- 
lui uman, sbuciumat în ce are el mai pur. 
Tristan îşi dă seama că, deși, sufletește e a 
lui, Isolda aparţine totuși altuia. „Nu «este ea, 
îşi zice el, femeea regelui Marc ?"” Intrebarea 
îi sfâșşie inima și pentru lecuirea ei nu gă- 


seşte altceva mai nimerit decât s'o ducă îna- 


poi pe Iso'da... Grozavă hoțăriret Ar vrea 
parcă să uite tot ce-a fost, să se șteargă gre- 
şala de-a fi iubit soţia altuia, să nu mai ştie 
că ea, frumoasa şi blonda Isolda, a aparţi- 
nut aceluia, căruia acum el vrea să i-o ducă 
înapoi. E cumplit de tragică această hotă- 
rire. Mai ales gândul dela urmă, de a se ve- 
dea iremediabil stingherit de rege!e Mare, îl 
întunecă, Şi totuşi, o iubeşte pe Iso'Qa. Sar 
zice că cu cât destinul lor se arată a fi mai 
nefast, cu atât iubirea lor crește. E o dra- 
goste cu o ascensiune vertiginoasă, a cărui 
diagramă se învecinează cu cerul. Iubirea lui 


(Urmare în pag. 2-a) 











Cu Soffici la bord 


„De fiecare dată când iei în mână con- 
deiul, te pregătești să faci literatură, afară 
doar dacă-l îei ca să scrii iubitei sau prie- 
tenului, — de ești un om. Camtea ta, o 
ştii, ar trebui să fie scrisă în stilul scri- 
sorilor acestora, dar toți te vor acuza că 
nau respecţi arta. Arta trebue deci să fie, 
obligatoriu, nițeluș falsă — un artificiu, 
în fond — ca să placă celorlalţi. Fiindcă 
ceitolți nu te iubesc. De țe-ar iubi, ar în- 
țelege subtilitatea ta, și s'ar simţi jicniţi 
oridecâteori te-ar culege dim saltul frazei 
bine aduse, sau dim cuvântul ce sculp- 
tează şi colorează, altfel decât prin forța 
internă a pasiunii transpusă în  hiero- 
glife”. 

Așa îşi începe, întrun 1 de Ianwawie, 
„jurnalul de bord“, Ardengo Soffici, ti- 
mohier. al imcertitudinilor vaste, al tutu- 
ror incertitudimilor, pe marea, însfârșit, a 
primului adevăr cert : cel sentimental. 

„Ateo per grazia di Dio“, Ardengo 
Soffici cunoaşte tragica nevutință de a 
simți înlăumtru-ți vibrația unui entuzias- 
mat „da!”, fără acompaniamentul unui 
veninos „nu, 

Adevărul pe care-l afirmă cu sbucium, 
e tocmai din pricima tragicului conflict 
îmtern, mai adevărat: dublu adevărat. 
Ca viata însăși, adevărul lui Soffici. este 
dual : adevăr de drept, dacă-l citeşti lite- 
ral, adevăr de fapt, dacă încerci să-l ci- 
eşti amtagomnist, ca pe um produs „da 
ronescio” al tendinței pragmatice con- 
trare. i 

Ardengo Sofjici este un filosof al fap- 
tului particular, Ca şi istoricii, (pe care 
de altfel nu-i poate suferi — şi cine 
poate suferi, în fond, stufoasa declinare a 
faptului precis, trecut prim genul, numă- 
rul şi cazul specific fiecărui centru de 
perspectivă ?), Ardengo Soffici mu vede 
pentruce Absotutul ar fi mai important 
decât, de pildă, „Moulin Rouge”! 

„Limbajul cel mai adecuat pentru a 
trata despre Universal, este tăcerea”, 
scrie el, 

Fără maliţia niciunui silogism tenden- 
țios, n'avem dece să nu vedem că, neac- 
ceptând să tacă, Ardengo Soffici ne dă o 
lecție de modestie: tăcerea lui ar fi măr- 
turisirea unui Absolut, pe care-ar însemna 


de ION FRUNZETTI 


să trădene tăcând. E de mirare dacă 
mirificul limbaj al lui Soffici, scăpărător 
necontenit de fulgerele unei autenticități 
imterferate pe alocuri cu echilanxentul 
ei din planul expresiei, reuşeşte să ne în- 
lăture regretul de a nu-i putea înțelege 
tăcerea ? Absolutul lui Soffici prea ar fi 





(Urmare în pag. 3-a) 


ION VILASIU 


TELEFON 3.30.10 


n isa 


SEG ba iti ii 


BOB BULGARU 











Poriret 





Lin memorealist deosebit 


Cu mulţi ani în urmă, s'a discutat cu aprin- 
dere și cu interes, inr'un cunoscut per.udie 
românesc, structura genurilor literare, pe te- 
meiuri etnografice. Unul dintie preopinenţi 
spunea, alunci, cu destulă bogăţie de argu- 
menţe — şi nu cu puţină dreptate — că, la tuaie 
popoarele, in al căror folclor există o epopee, 
vom găsi, urept corespondent, în literatura 
cultă, romanul cel mai realizat. De aici, şi de- 
ducţia oarecum pesimistă că. noi, având cea mui 
cultă nu va parveni niciodată să exceleze prin 
Coman; ea va excela însă, în spec.ai, prin nuvelă, 
lucru care s'a şi dovedit, dealifel,incă dinaintea 
războiuiui de întregire. Afirmația nu ni se pare 
lipsilă de semnificaţie şi cu atât mai puţin, lip- 
sită de interes, dacă raportarea aceasta d.ntre 
genuri o extindem mai departe, stabilind com- 
parații și legături între basm şi memorealiistică. 
Dacă, precum s'a spus, suntem un popor de 
poeţi — câna ne referim la folclorul nostru Ji- 
terar — nu ce mai puţin adevărat că suntem şi 
un popor de povestitori. Peniru toate literaturile, 
în genere, privit prin prisma creaţiei, Ion Crcan- 
gă este unic; după cum unic este Panait Istrati, 
Prin Circulaţie universală, 

Facem aceste aprecieri și reflexiuni, fiindcă 
povestirea e soră bună cu memorealisiica, pen- 
trucă, acolo unde povestirea a excelat în folclor, 
acelaşi lucru s'a întâmplat foarte adesea și cu 
memorealistica, în literatura cultă. 

Din acest punct de vedere, o primă privire, 
fie ea chiar superficială, ne va duce la conclu- 
tii relevante pentru literatura românească, 

Afirmarea iniţială a prozei noasire culte se 
tace prin îmbinarea povestirii cu memoreal'stica, 
Nu sunt, oare, în cele mai multe cazuri, Scrisori-le 
lui Ion Ghica. în acelaș timp, schiţe, nnvele şi 
memorii ? Şi, din acest din urmă aspect mer- 
gând înapoi, nu ajungem în chip destul de ono- 
rabil la prezența aceluiaşi gen, în Insemnarea 
că-ătoriei Imi Dinicu Golescu sau a lui 1. Codru- 
Drăguşeanu? 

Dar memoralistica a evoluat mereu şi, în 
prezent, literatura românească înumără pene ca 





"pipitund;-MHtemitură - română *: 


de CONSTANTIN-STELIAN 


acelea ale unor Ion Petrovici sau Nichifor Crai- 
nic. 

Ciclul: Amintirile unui băiat de familie, A- 
mintiri universitare, Figuri dispărute ale d-lui 
Ion Petrovici — pentru ca să amintim numai 
despre acestea, s'a bucurat de o atenţie deo- 
sebită, 

Din acelaşi punct de vedere, însă, cel din urmă 
a fost un nedreptăţit. Vom încerca o prezentare 


a memorealisticei d-lui N 'chifor Crainic, atât | 


sbre a ădeveri afirmaţia dceasta, cât şi pentru a 
completa reilexiile de!:a încerutuj acestui articol. 
Căci, ma: presus de toale, memorealistica men- 
torului „Gândirii” ocupă, în literatura noastră, 
un loc cu totul aparte, pe cât de deosebit, pe 
atât de interesant. 

Conecretizate în cele două volume: Privelişti 
Fugare și Icoanele vremii, scrierile cu caracter 
memorealistic ale d-lui Nichifor Crainic cuprind 
În sine unele din cele mai frumoase pagini de 
descriere a meleagurilor româneşii, momente 
de o adâncire psihologică unică, portretizări 
plastice și precise, toate abordând de înalt pa- 
tiotism și largi învăţăminte, fără a fi câtuşi de 
puțin didactice, Din acest punct de vedere, d. 
Nichifor Crainic merge pe linia trasată de cel 
mai aulcntic pedazog al poporului nostru, de 
Alexanâru Vlahuţă, ducând mai departe și per- 
fecţionând un gen care la noi ar trebui să fie 
pe primul plan şi în cea mai mare cinste, acolo 
unde arta se îmbină cu binele, frumosuj cu 
utilul. 

Toate acestea se relevă dela sine cititorului 
şi câteva -itate, în acest sens, vor dovedi afirma- 
țiile noastre, 

Amintim, de pildă, câteva fragmente din Pri- 
veliști Fugare. Acolo unde un suflet indiferent 
wa simți: decât prea puţin, unde un ochiu ca- 
mun n'a putut reţine nimic sau, chiar, dacă un 
alt sutlet ar fi vibrat sau un alt ochiu ar fi cu- 
prins vreo semnificaţie, tră:rea mimentană, pen- 
tru ostașul Nicihfor Crainic, care trăise toată 
bejenia din 1916—1918 pentru acela care: 


Treptat se face cânt obida, 
Iar îndoelile — temeiu. 

pentru acela care participă mai departe la 
marele războiu de întregire a Neamului şi este 
părtaş şi marilor ai biruinţii în Ardeal, eveni- 
mentul *pocal al istoriei noastre naţionale ca- 
pătă cea mai corectă şi mișcătoare interpretare: 
»e-.Principiuj în numele căruia se deschide acest 
drum de flori şi de lumină nu este cruzimea săl- 
batică ce sugrumă şi robeşte ci, dragostea care 
desface lanţuri milenare şi mântuește din robie 
un popor de frați. Cuceritorii Regelui nostru şi 
cuceritorii lui sunt deopotrivă de biruitori, deo- 
potrivă de părtași la gloria sărbătorească de 
acum...” (Un drum de triumf). . 

Ca o adeverire a acestui suflet colectiv de et- 
nicitate, speciatorul ne mărturisește şi cadrul în 
care animația aceasia pulsează: 

„Inserează. Gările care urmează împodobite de 
cetini verzi gâlgâe de cântece şi de veselie. Po- 
porul satelor, în strae de sărbătoare, se înştrue 
dealungul liniei de fier, așteaptă. Convoiale de 
fete cântă imnurile din țară, lăutarii repetă din 
arcușuri marșurile vioaie. Se văd și grupuri cari, 
în amurgul ce se lasă, par și mai mohorite 13 
vestmânt, cu steaguri deosebite lângă steagurile 
noastre; sunt saşii cari cu gospodărească chib= 
zuială s'au alipit cei dintâi puterii româneşti. 

Până târziu în noapte, ecoul cântecelor şi ura- 
lelor se prelungeşte din vale în vale, dip câmpie 
în câmpie, și pământul reavăn din ierburi şi din 
lanuri sub paşii scumpi cari îl ating întâia 
oară”, ! 

Același lucru îl aflăm și la Oraaia Mare, Arad, 
Bistriţa, Alba Iulia, Blaj, Sibiu. ete, 

Este una din cele mai pure flltrărt ale realită- 
ţii prinse şi nemurite într'un instantaneu care, 
impotriva afirmației autorului, din privelişte, fu- 
gară. pentru ochiu, rămâne simțământ veşnic, 
pentru suflet. 
ii 


(Urmare în pag. 2-a) 











FIŞIER 


Menandru spunea odinioa- 
ră că și umbra unui prieten 
este o moare mulțumire. Nu 
știm dacă va fi avut dreptate 
sau nu. Dar cum despre prie- 
tenie s'au scris atâtea şi atâ- 
tea rânduri, nu putem să nu-i 
acordăm sol:citudine. Nu e un 
elogiu al prieteniei, este însă 
rostul acestor fugare rânduri. 
Nici măcar nu vom urmări ce 
au spus alții asupra prieieniei. 

Gândul nostru este un elo- 
giu al prietenului cel mai bum 
care există. Un elogiu ca cărţii, 
Un elogiu foarte redus, pe cât 
de cald. 

Am întGinit zilele trecute un 
prieten pe care de mult nu-l 
mai văzusem. Și nu era pri- 
mul prieten pe cars] întâl- 
neam dupe ce de mult mul 
mai văzusern. Și ne-am bucu- 
rat amâmadoi, foarte mult ne-am 
Bucurat, recan'ntindu-ne cât=- 
ceva din trecutul nostru. Dar 
nu era prima dată că mă bu- 
curam întâlnindu-mă cu alți 
prieteni,  recmintindu-ne de 
trecutul petrecut odin'oară îm- 
preună. lar apoi, când sa 
term nat desfășurarea cmintt- 
rilor am tăcut. Din nou, nu 
pentru prima oară. Ne-am sim= 
țit stingheriți. Şi am priceput 
că trecutul e mort, că intimita- 


tea a dispărut, că în za 
dar neam bucurat fiindcă 
între noi lungul răstimp al 


despărțirei aruncase o adân- 
că prăpastie. 

Minunată este prietenia, şi 
totuşi, despărțrea mpe atât 
de hain din strălucirea ei. 
Crudă daspărire. core iubeşte 
tot ce esto îmălțător îa priete- 
nie, până și amintirile. 

* 

Trecând pe lângă bibliotecă 
am tântit un volum. A căzut 
jos și foile i s'au deschis larg. 

L'am deschis și ochii au că- 
zut asupra unor rânduri cdată 
cunoscute, dar de mult uitate. 
Și iată că ochii mei au început 
să urmărească cu plăcere fra- 
zale. M'am reiniâlnit cu un 
vechiu prieten, um sfălos prie- 
ten, core numa plictisit cu 
durerile lui, ce pe mine nu 
m'ar fi privit. Mi-a depămat, 
dimpotrivă o povestire, a lui 
desigur, dar m'am simţit din 
nou confidentul cel mai iubit, 
conf .dantul care a fost atât de 
camproape de el, când a avut 
nevoia imperioasă să se des- 
tăinulască. 

Impercepiibil m'am confun- 
dat în lectura rândurilor, regă- 
sind plăcerea fostei întâlniri 
și odată ou  reamintirea su- 
bieciului poate uitat, cu luat 
fiimţă în jurul meu toata per- 
sonxgiile şi toate întâmplările 
cari m'au străiuit, atunci când 
prima dată am citit cartea. Un 
îrsgment din viața mea, cu 
părțile lui surâzătoare, cu la- 
crimile ce am. vărsat, cu iuziile 
pierdute și al:ela recâștigate. - 

Mi-am retrăit o parte a vieţii, 
și ceasurile au trecut, fără ca 
un rând măcar să mai loveas- 
că ochii mei închiși. Cartea i- 
nută în mână mă ducea prie 
teneşte, pas cu pas, sinceră și 
neobosi!ă, printr'o lume de în- 
chipuiri şi basme, prin basme 
le și închpuirile male, am re- 
trăit tot, clipă cu clipă, iar cli- 
pele mai aareabile de mai * 
multe ori; cam retrăit din viața 
mea, fără nici un gând ds 
claustrare în timp; până când 
sa întunecat afară, până când 
cartea mia reamintit că mai 
mult ea nu ştie. 

Și fiindcă am socotit zadar- 
nic să-i povestesc cs a 
urmat, după ce m'am despăr- 
țit de ea, ridicând-o din nou 
în fața ochilor, la lumina unei 
lămpi, din prima filă înce- 
pând i-am ascultat destă:mui- 
rea, 


DIMITRIE POPESCU 





(Urmare în pag. 3-a) 


cmtelbincaaii tame 
—eeeiataitie 


2 





UNIVERSUL LITERAR 








UIAA DINCOLO PI AMDA 


28 Martie 1942 


RFI A 


Ap 
(7, 





Cronica dramatică AQUARELE Cronica muzicală 


TEATRUL MUNICIPAL: 
„HEIDELBERGUL DE ALTĂ- 
DATA“ 


Din intreaga operă a lui Wil- 
helm Meyer Forster, n'a rămas 
de-alungul anilor decâț această 
înduioșător de naivă poveste a 
visătoarei Kăthe care a îndrăz: 
niţt să-şi indrepte privirile spre 
frumosul şi neînţelesul prinţ 
Karl Heinz 

Şi — pasă-mi-te — opera au- 
torului german este, totuşi, des- 
tul de vastă. 

Unii ar putea să socotească a- 


ceasta ca un argumenţ în critica 
ce i s'ar putea aduce lui Forster. 

O singură piesă bună poate i 
imediat socotită de oamenii prea 
acri ca o simplă întâmplare, un 
accident în opera literară a auto- 
rului iar nu ca pe un prea mare 
meriţ. 

Insă, seninățatea cu care acest 
„de altă dată Heidelberg“ întrun- 
tă decenui:e şi generaţie an ce 
in ce mai capricioase de specta- 
tori, ne obligă şă căutăm a găsi 
o explicație acestui misterios și 
etern succes al ini Forster. 

Nu ştim dacă studenţii de 
astăzi se mai pot regăsi cu de- 
săvârşire în eroii care trăesc în 
„Heidelbergul de altădată”. Sunt 
astăzi alte obicziuri, ale maniere... 
Karl Heinz, Datlev, Kăthe și se: 
ria întreagă de studenţi cheflii 
și fără griji pot apărea puţin 
cam „prea din alt secol” în ochii 
foarte preocupaţi şi plini de im- 
portanță ai generaţiei de azi. 

Intâlnim atâta umenesc în 
cursul celor cinci acte ale lui 
Forster, încât naivităţile pe cari 
vremea le-a scos mai mult la 
iveală pot îi uşor trecute cu 
vederea, 

Și de bună seamă, marele me- 
rit al lui Fowster este acela că, 
deși uşor putea recurge penru 
rezoivatea micei drame a celor 
doi eroi Ja un cuţit, la otravă sau 
la praful de pușcă (asemenea lui 
Max Halbe îu piesa „Tinerețe“ 
sorisă cam in acelaş timp cu 
Heidelbergul de altă dată), a 
preferat să lase lucrurilor o des- 
făşurare normală şi mult mai o- 
menească, 

Atât Karl Heinz, cât şi duioa- 
sa Kăthe vor continua să trăias- 
că, păstrând în suflet icoana pri- 
mei lor iubiri. 

Heidelbergul, Heidelbergui în 
cSre amândoui pentru prima 
oară au iubit, li se va părea de- 
acum încolo schimba. nu va 
măi fi „Hidelbergul de aită dată“ 
pentrucă nu va mai fi He:del- 
vergul tinereţei lor. Tot așa cum 
Ha:delbergul care lor li sa pă- 
rut cel mai frumos, va fi lipsit 
de importanță pentru studenţii 
din generațiile mai vechi. 

Frumuseţea reese tocmai din 
simplitatea şi banalitatea  celur 
Ssuținuie de autor. Și nu-i aşa, 
domnule ceiitor, că şi dumitale, 
dacă ai avea curiozitatea să vi- 
zitezi facultatea în care ţi-ai pe- 
trecut anii de studenţie, ea ţi se 
va părea mult mai lipsită de fur. 
mec, decât atunci, pe vremuri? 

Ia He.delbergul de aliă ua.ă 
nu Se petrec mari tragedii. Sunt 
mai de grabă, mici drame, mai 
mult închipuite de eroi, decât 
reale. 

Se moare și în Heidelberg, dar 
se moare de moarte bună sau de 
bătrânețe (şi, în fond, bătrânul 





profesor Jutiner e fericit că poa- 
te muri în Heidelbergul pe care 
întotdeauna l-a iubit). 

»„Heidelbergul de altă dată“, 
așa cum €, lirebueşte iubit pen- 
„tru farmecul bâtranesc pt ca- 
re-l emană, 


Şi poate, tocmai de aceea nu 
ne împăcăm cu ideea domnului 
Vasile Enescu de a prezenta „Hei- 
delbergul de altă da:ă“ în costu- 
me modern:, O fi, poate, un mo- 
tiv de economie. Credeam însă 
că bogata garderobă a Teatrului 
Naţional stă, la nevoe, Ja dispo- 
ziţia Teatrului Municipal. 

Greaua sarcină de a-l inter- 
preta pe Karl Heinz i-a revenit 
d-lui Titu Vedea, actor tânăr, de 
reale posibilităţi. Ne su:prinde 
ostilitatea cu care a fost primită 
de unii cenitici imterpretarea d-lui 
Vedea. Chiar dacă a avut în pri- 


„mul act de lupiat cu tracui ine- 


rent oricărui actor tânăr, dsiri- 
buit întrun rol de căpetenie, 
actorul companiei Regina Maria 
a izbutit în celelalte acte să fie 
convingător şi — exceptând o 
atitudine din când în când exce- 
siv de rigidă — mai îniodeauna 
pinţ. 

Mai puţin reuşilă mi sa părut 
d-na Mary Teouorescu, cae, in 
rolul lui Kâthe, chiar dacă a iz 
butit în actul Li, — mut im- 
Huențată de Mar.etta becu.escu 
— să fie agreablă, n'a reuși, în 
celeialte acie să  impresivneze 
pubiicul, neredânăd ma: utioe Su- 
ferinţeile ero:ne, iui Wowster. Pe- 
ste scena impuestonantă a impa- 
chetărei cărțuor şi şuscei uui 
Hari Heinz, dânsa a trecut cu o 
ușurință condamnabiă, 

Nici fizicul, nici genul de joc, 
nu-l indreptățea pe d Mace- 
donski să interpreteze rolul pro- 
fesovuiui  bonhomme O Jun, 
Dânsul a căutat să îacă un tip 
dintr'un simnp.u om. 

In schimb d. Maximilian şia 
plimbat cam multele kilograme 
în rolul scorţosului valet, Luz. 
Se poate ca d. Maximilian să îi 
dobândit pe vremuri mare suc- 
0.s. Astăzi am fi preferat alt in- 
terpret. 

Sobru şi demn ca întotdeauna 
a .ost d. Stor.n in rouul minis- 
trului Haug. 

Din restul foarte numeroasei 
distribuții se cuvine să remar- 
căm apoiuil d-lui Cezar TFheo- 
doru — un foarte expres.v şi pe 
gustul publicului Datlev — şi 
Conabe — un Kelilerman neşar- 
jat, foarte om pe lângă intenţiile 
celorlalți interpreți de a jucă, 
neapărat. 

De asemenea d. Costescu a 
fost pe tinia justă a rolului. 

In concluzie am asisiat la un 
„Heidelberg de altă dată“, pre- 
zentat cu multe scăderi. Ajunși 
acasă, după spectacol, am avui 
cuwozitatea să recitim piesa lui 
Forster Și am font mai muițu- 
miţi după lectură decât după ce 
asistaserăm la prezentarea ei. 


TRAIAN LALESCU 


AMIAZA 


Dup'amiaza, grasă și leneșă, stă 
parcă să caște toropită de zăpu- 
şeală. 

Râul, ca un vis copilăros a) 
dup'am'ezei, râde gâd'lat de soare. 

Crângul, la adăpost, își rumegă 
umbra somnoros, 

O veveriţă, — smoc de scântei 
— scapără de la un copac la altul, 

O presură subțiază tăcerea, tor- 
când un tril ce lucește nevăzut în 
crâng. 

Predeal, August 1927 


AMURG 


Un soare vânăt de boală se în- 
neacă în hipermanganatul ce col- 
căe în zare. Nori roșii ca niște 
bucăţi :de ată !uate de pe o rană, 
plutesc pe albia cu sineală a ce. 
rului. 

De după zare se “ivește noap- 
tea. Pe iarbă, o trec sudorile de 
frică... Vântul piaptănă copacii 
și frunze  năpâriese smocuri- 
smocuri. Pistrui năpădesc obra- 
zu mopții. Duma, coohetă, ca un 
urias put de pu, mpudmează 
noaptea închegată în întinderi, 

Predeal, August 1927 


NOAPTE 


Tăcerea, împâslită de beznă, se 
trezește în poala seninului de 
vară. O cuouvae sori:rlește iinig- 
tea, dintrun gâtiej  dezacordat, 
storcând um scâncet umed de jale. 
Izvorul șopteşte pădurii un basm 
plictisitor și vechi. Pădurea mo- 
țăe, doar din vreme în vreme, 
cl'peș e din frunze, să n'adoarmă 
Izvorul se alintţă copilăros. Infri- 


gurat de răcoreala nopții, se to- 
lănește alene întrun luminiş și 
aţipește sub ocrotitoarea za de 
bună. Un mouiz, sus, se'nvâlure spre 
a strânge în fa'duri câț mai mul- 
tă lumină. Luna pecetluește cu 
argint topit uriașa lespede de 
pace, sub care zace freamăliul v:e- 
ţii. Tăcerea stă de veghe. 

Intr'un ochi de epă nectintită, 
un anevrism al unei vin:şoare de 
pârâiaș, se ogiindește, p:imtne ra 
murile zbârtite, o stea. Un l:curici 
tresaltă de bucurie privind-o. Se 
îngâmfă şi exciamă: — „Ha, Ha! 
tot eu strălucesc mai tare!” ȘI 
întradevăr nu minte! E doarşi 
mai mare licuriciul ! 

București, Octombrie 1924 


ZORI 


O boare hamică, trezită dar ne- 
desmeticită, se târâe șch'opătând 
prin lumina convalescentă și hâ- 
țână /iorte adormite; cocoșul în- 
necat în somn ca înt-"un 'ac In, 
pr'nde a înnota vo:niceşte, bă 'ână 
somnul cu aripile, şi iese deasu- 
pra, sus, lber. [și umflă pieptul 
și cu prima expiraţie, subit ins- 
pirat, trage un chiot răgușt. 
Cumcamul se burzuluește la o 
curcă cochetă. 

Soare'e ridică indiscret storu: 
rile zării, Florile ar voi să mai 
doarmă, dar raze crude le înțea- 
pă, le însângeră. Se smt ude d: 
rouă.  Tresar, se întind în siă, 
cască din tome pstaiepe. Vântul, 
mirat de florile ce-și alintă în 
plină lumină goliciunea, le gâdilă 
votuptos. Și toți râd, 

Paris, Octombrie 1928 


MIRCEA E. BALABAN 


oi „pr a ru mei: ata d SP e m A ata, Pat eta epice a a Ta tai e i ete 





PENSIILE 


actorilor particulari, au fost de 
curând asigurate printr'o iegiuire 
Spec.ală. 

Numai că în aplicarea acestei 
legi se vădesc unele lacun: prin 
care sunt nedreptățiți tocmai ce: 
mai vrednici să beneficieze de 
un dr:pţ câștigat prin nenumă- 
rate biruinţi artistice şi printr'o 
viață de muncă închinată numai 
teatru-ui. Poate că autorii legei, 
se gândesc ei înșiși Ja în.ătura- 
rea aceatzi lacune. 

Prec:deniale nu iipsesc. 

Nici scriitorii, nici artiştii plas- 
tici cu merite recunoscute, n'au 
fost siiți să cotizeze un anumit 
număr de ani d=la promulgarea 





In curând va apare 


iegei prin care li sa atribuit pen- 
sii, pentruca să poată beneficia 
de prevederi:e ei. . 

Şi dacă pentru actorii tinzri, 
normele de cotizare sunt aocep- 
tabi.e și avantagiile ce pot da- 
bândi a o amumită vârstă, sunt 
bine venite — pentru acei frun- 
tași ai scenzilor noastre, cari sar 
cuveni răsplătiți pentru o acti- 
vitate rodnică în succese, dar 
mai puțin rodnică în bunuri ma-= 
teriale, pentru aceștia, legea pen- 
sii.or este — în forma ei actuală 
şi ca să ne exprimăm în tzrmeni 
jurid.ci — nu.ă și neavemnită. 

Nu cunoaștem prea bine nor- 
male după care se conduce 
„Casa Scriitorilor“ ca să agoni- 
sească fcuduriie necesare și să 
distribue apoi pensiile celor în 
d:ept. Dar ştim că veniturile ce 
rezultă pentru stat din încasarea 
taxelor p2 spectacole, sunt cu 


„mut mai mari decât ce.e reai!- 


„GNEAZ PESTE FURTUNI“ 





de LEONIDA 


versuri 





SECRETEANU 


în colecţia „Universul Literar” 





zate din impozitele ce se apiică 
pe venitu: scriitorilor sau al ar- 
tiştilor plastici, 

Şi dacă actorii români sunt, ei 
cei dintâi, mânari și bucuroşi să 
contr:bue cu cât mai mult la spo_ 
rirca vemituri:or statusui, nu s'ar 
cuveni să fie, la rându! lor, scoși 
din situația subalternă în care 
sunt ţinuţi mereu faţă de ceilaiți 
creatori de artă? 

$. D. 


TRAGIGUL IN TRISTAN ȘI ISOLDA 


(Urmare din pag. 1-a) 


Tristan şi Isolda e iubirea cea adevărată. Nu 
cunosc nimic din dragoste acei care nu întâl- 
nesc în calea lor piedici irezolvabile. Amorul 
e ca lumina: pentru a străluci, are nevoe de 
obstacole, pe care trebue să le străpungă. 


ca razele întunericul. Se zice deobiceiu că 


că ei sunt vinovații principali, 
sunt aceia care s'au iubit şi se iubesc, Or cât 
ar şti că au băut din greşșală din ulciorul fer- 
mecat, ei nu se pot vedea altfel decât ca au- 
tori responsabili ai amorului ce-i îniănţueșşte 


întrucât ei 


care-i torturează fără putinţă de lecuire), ci deosebi, capitolul „nebunia lui Tristan“ are 
o asemănare frapantă cu tehnica analizei 
dostoievskiene. Acelaș fel de a chinui eroii 
cu păcatele trecutului (nebunul 
mintește Isoldei toate greşelile comise) şi — 
mai ales — aceeași necruțare în pregătirea 


Tristan a- 


DIN REALIZARILE STAGIUNII 
LIRICE 


In continuarea celor amintite 
în cronica trecută, irebue să ci- 
tăm şi re'mări de calitalea celei 
obținute cu „Don Juan“ de Mo- 
zart, sub bagheta d-lui Alfred 
Alessandreseu şi cu excepționala 
creație a d-lui Niculescu Basw 
(Lepaniilo) mare!e nostru cântă- 


reţ și interpret, „Aida“, cu ocon- 
ducerea muzeală a d-lui Jean 
Bobesen și contribuţii antistice 
va'oroaie, prinive care subii- 
niom pe ale d-nelor Grozea, 
Maria Snejina şi a d-lor Emi 
Marinescu, Ştefănescu-Goangă şi 
Şerban Tass'an. 

Opera „Lacia“ de Lamermoor, 
a fost prilej pentru d-na Marga- 
reta Metaxa de valorificare a 





Pe margini 


RECITAL AL. DEMETRIAD 

Să-ţi laşi gândul și simțurile 
să fugă, dupe firul curgător al 
muzicii... Să se sbuciume în vâl- 
toarea pasiunii, să plutească li- 
niștit deasupra adâncimilor, să 
alerge şi să salte în torentul scli- 
pitor şi capricios al fanteziei... E 
ceeace se cere în muzică, 

rice vietate trebue să meargă 

conform naturii, pentru a trăi. 
Muzica trăește şi ea — cere să 
fie tratată și ea conform natu- 
rii, pentru a fi sănătoasă şi vie, 
nu sch:monosită, torturată şi uci- 
să cu lucruri impoiriva fini, 


= SCARLAT FOTNO 


Cu moartea nemilos de timpu- 
rie a lui Scarlat Fotino, d.spare 
o distinsă figută de artist, Artist 
în aplicarea ideilor pe tărim teh- 
ne ingineresc, artist prin tem- 
perament şi năzuinţi în toate fe- 
luritele domenii ale preocupări- 
lor şi activităţii sale, suflet deo- 
sebit de delicatţ, Scarlat Fotino a 
închinat şi muzicii, căreia i-a 
păstrat întotdeauna un adevărat 
culţ, ceasuri de înălțare spiritu- 
ală şi laboare reaiizatoare. 

N'a tăc!: din muzcă o profe- 
siune, a, fost totuşi un veritabil 
muzician prin respectul și cucer- 
nicia cu catre a slujit muzica, 
prin dotare și concepție. 





Pianist, compozitor, unind 10- 
gica şi echilibrul de rațiune ale 
omului de ştiinţă cu generosita- 
tea de elan ale artistului, Scarlat 
Fotino, stăpân al unei frumoase 
culturi muzicale, a scris în com- 
poziția românească pagini ce av 
putut reprezenta credincios pri- 
vilegiata sa organizare intelec- 
tuală şi dăruire muzicală. 

De aceea inginerul şi matema- 
ticianul Scarlat Fotino nu vor 
umbri niciodată pentru noi pe 
compozitorul Scarlat Fotino, al 
cărui nume se înscrie cu tot atât 
de deosebită cinste şi printre a- 
celea ale muzicii noastre, pe care 
prematura și dureroasa-i dispa- 
Tiţie ce deplângem o păgubeşte 
simţitor. R. AL. 








de program 


Fără stforțări de imaginaţie: să 
găseşt: sonoritatea potrivită, ac- 
centele, inflexiuniie fireşti. Cei 
mai mulţi caută... Și în muzică, 
ceeace se caută prea mult se află 
falsificat, schimbat, greșit. 

E muut că d, Demetriad are 
toate mijloacele să cânte aşa cum 
simte şi cum crede. Dar că are 
intuiţia limpede și echilibrul care 
se cere pentru a smţți aşa cum 
trebue... Bach să fie calmul vi- 
brant de reculegere deasupra 
adâncului, Schumann o imensă 
dragoste de izxistenţă, Brahms 
tumult şi fluturăn; de dorinți ne- 
lămurite... aceasta e tot. 


RECITAL DE DANS ILSE 
MEUDTNER 


— Trebue dansul să fie o ex- 
plicație dramatică a muzicii, re- 
prezentând pnin gestul legat de 
ritm ceeace ar putea exprima 
gestul și poemul, adică drama ? 
Adică să fie o variantă fără vor- 
be a dramei muzicale? 

Sau trebue să fie o exprimare 
pur plastică e „sentimentului 
muzical”, unde nimic nu se poa- 
te traduce în vorbe? 

Emoția pe care o resimţi în 
fața acestor două stkluri poate 
singură să răspundă, 

Tise Mevdtner prezntă amân- 
două aceste concepții, cu aceeaș 
subtilitate. Intâ:u, trei dansuri 
— o simplă expresie plastică, le- 
gată mai curând de ritm decât 
de muz'că. Plastică dinamică. Poa- 
te cea mai intensă artă (Gacă ni 
se permite să spunem astfel) a 
fost realizată astfel. Apoi, trei 
parodii, tre: interpretări „ă la 
Goya“, dubă Turina, care trec 
spre dramatizare. Cu remarcabile 
paralelisme, unde o expresie a 
gestului echivalează cu o infle- 
xiume a muziţii. 

Haydn, Mozart și Beethoven 
au cunoscut interpretări  „lite- 
rare”,  Seducătoare, prin spirit 
şi prin calitățile excepționale de 
tehnică ale dansatoarei. Ca să fie 
interpretări pur literare — și nu 
numai cu intenții, ca parodiile şi 
„Goya“. — a fost mecesar să file 
umoristice. 

Dar: de ce să nu se acorde 
dansu.ui o individuali bate ca artă? 
E destul că nu poate fi indepen- 
dent 'cu totul, ci e o legătură între 
plastică şi muzică. Dece să-l „lite- 
rarizăm"”, când poate fi numai ce 
este, în principiu: plastică dina- 
mică. Esenţa dinamică a muzi- 
cii, de care depinde, pricinuește 
deosebirea dintre dans și sculp- 
tură. Valoarea reiese din mișca- 
rea însăşi și aspectele plastice în 
permanentă mişcare, :ar nu din 
aspecte statiice succesive, sepa- 
rate, Scuiptura, fixă, prinde de- 
venirea într'un moment al ei, lă- 
sând să se întrevadă mișcarea. 
Dansul trebue să fie mișcare, ne- 
înceţată devenire, în prezență. 


DORIN SPERANŢIA 


unor măestrite resurse de colo- 
răură şi de interpretare iirică 
resurse pe care le-am dori mai 
des folosite în spectacolele „0O- 
perei Române“, 

„Căsătoria secretă“ şi-a regă- 
sit suecesul moral, dacă nu şi pe 
acela de cassă. Până când o 
coincidență sigură nu va face 
din aceste două categorii de suc- 
05, una singură, una cumula- 
tivă, înţelegerea și gustul publi- 
calui nostru nu vor putea fi pli- 
vite cu o destulă încredere. 

Coreogratia a rămas, în ge- 
nere, 9 rudă săracă a elementu- 
lui liric, la Opera Română, Dacă 
nu exclusiv în noutăți, în mon- 
tări şi puneri în studiu reînoite, 
fie în reprezentații speciale, fie 
în cadrul operelor cane comportă 
scene de balet, „Opera Română“ 
ar frebui să activeze mai viu. 

O excepție a făcut reîmprospă- 
tairea adaptării scenice a „Lavi- 
fației la vals“ a imi Weber, în- 
credințată d-nei Penescu-Lipiu- 
Genazz ni, care a și dansaț re- 
marcabil unul din roiuri, 

Compoziţia imaginaiă de d-na 
Ginazzini sa acordat cu graţie 
şi mlădioasă libertate de destă- 
Şurare momant:smului acestei 
parțiuni decorative, elegante, 
somptuoase, evocatoare. 

dn sfârşit, o recenţtă premieră, 
aceea a operei „Ariadna la 
Naxos“ de Richard Sirauss, a 
adus adevărate compensaţii la 
paroimonia dictată de împreju- 
rări, cu privire la lărgirea re- 
pertorinifnui. 

Muzica acestei apere abundă 
în măestriri de mare clasă a ma- 
teziei muzicale, a epresivităţii, 
caracieru ui şi coloritului în 
cânt, a tehnicei propriu zise, vo- 
cale şi instrumentale. 





bazau 


Capriciozitatea & 
prologului,  plinătăţile actului 
unic, dar atât de abundenţ în 
muzică, ce-i urmează, întreg 
complexul foarte exigenţ al par- 
tițiunii, au avut în d. Ionel Per- 
lea un animator de mare înrâu- 
rire, un traducător de intuiție 
certă și temeinice mijloace di- 
Tijorale. 

D-nele Grozea, Emilia Guţia- 
nu - Alessandresou și Costescu 
Duca, în prima linie, 6. Şerbă- 
nescu și, trebue accentuat, în- 
tieg ansamblul atât de bogat în 
personagii, în nuanţe, în sugestii, 
ai acestei original roncapute o- 
pere, ceeace este într'adevăr un 
sucoes deplin, au adus interpre- 
tări: la înălțimea aceştei muzici 
și a marilor calităţi ale dirijo- 
rului. 

D. Constantin Pavel, ca întot- 
deauna temeinic colaborator al 
construirii şi  vitalizării unui 
spectacol, d. Feodorov, cu BH- 
gesiivu-i talent, sau înscris de 
asemeni în fruntea aducătorilor 
de succes. 

Orchestra „Radio“ s'a disţins 
prin cize'ata proporționare so- 
noră isbuttă, prim muzicalitatea 
aleasă cu care a țesut minunata 
haină simfonică a întregei opere, 
relevându-se drept o formaţie 
deosebit de prețioasă gebulni. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


spirituală 





Un memorealist deosebit 


Căci ce clipă mai semniticativă și mai nemu- 


Titoare putea fi decât aceasta 
memea capitol se încheie prin 


eroii pecetluiau  legământul 
sânge. 


mant al primarului dela Jibău? 
„Clipa venea parcă din mari adâncuri de vremi, 
când Tracii ridicau scuturile lucii în soare şi 


(Urmare din pag. 1-4 
cu care un ase- 


simbolicul jură- 


cu picături de 
nic pe Regina 


de tată al vieţii și să-i iubeşti înrâurirea fier. 
binte şi binecuvântată. 

Aşa, ca văpaia soarelui nevăzut, 
Regeulm nostru se imprâștiie pe cele mai depăr- 
tate meleaguri, şi rodnică, îşi amestecă nobila 
substanţă cu viaţa umilă a supușilor lui”, 

Cum a văzut şi cum a înţeleş Nichifor Crai- 


dragostea 


Maria, este un fapţ pe care l-am 


fericirea iubirii constă în drumul pe care tre- 
bue să-l parcurgi până la ea. In cazul acesta, 
Tristan şi Isolda sunt cei mai fericiţi oameni 
pe care și i-a închipuit vreodată mintea 
umană : drumul iubirii lor nu are capăt. 
implinirea de care am vorbii, e numai în a- 
parenţă. Sau mai bine zis, ea se întâmplă 
numai pentru Noi, cei cari asistăm la des- 
fășurarea iubiri lor. Pentru ei însă nu. 
Ea așteaptă mereu ceva necunoscut, împli- 
nirea visului lor, cu toate că ştiu bine că el 
nu se poate realiza, Zădărnicia împlinirii 
nu-i descurajează, Din contră, ea aprinde 
mai mult dragostea. 

Mai este încă ceva în Tristan şi Isolda. 
Conştiinţa că nu numai destinul le este cau- 
za nefericirii lor, ci ei înşiși poartă o parte 
din vină. Această conştiinţă a auto-prăbuşi- 
rii provine nu din faptul că Isolda şi-ar fi 
călcat îndatoririle ei sacre de soţie sau că 
Tristan ar îi pătat prin iubirea lui căminul 
Tagelui Marc (e şi aceasta o cauză, e drept, 


tot mai puternic și tot mai nepermis. O re- 
voltă contra lor înşiși îi cuprinde și pentru 
a scăpa de ea, apelează tacit unul la altul. 
Revoita lor se adresează însă numai celor de 
atunci, neîndrăsnind să întineze cu nimic pe 
cei de acum. E o tăiere în două a vieţi: lor, 
bizară şi de necrezut, din care rezultă aurora 
unei noi trăiri, Tristan are nevoie de Isolda, 
pentru a uita vinovăția de a fi iubit-o, 
mândoi se vor altfel, 
tinului. Insă îşi dau seama că nu maie cu 
putinţă nimic şi cad pradă unei tristeți, ce 
le umple sufletele de o ciudată neplăcere. 
Prin prezența vinovăției proprii, Tristan și 
Isolda, deși ieșită dintr'un mediu altfel decât 
al lumii noastre, are ceva din dramele 
Ibsen, ori romanele lui Dostoievski, Fireşte, 
apropierea e cât se poate de îndepărtată, mai 
ales în ce privește Ibsen, la care, după cum 
se ştie, răul social joacă un mare rol. Se gă- 
sesc insă în Tristan și Isolda multe moțive 
ce amintesc pe Dostoievski de mai târziu, In 


remuşcărilor ulterioare. E desigur o asemă=- 
nare întâmplătoare și nu una de filiaţii, 

"Cu toată splendoarea formei, cu tot farme- 
cul episoadelor și cu tot suflul răscolițor al 
povestirii, frumusețea irezistibilă din Tristan 
și Isolda rezultă din tragismul iubirii, Atât 
de măreaţă e în nenorocirea e! această iu- 
bire, încât ea se transformă întrun fel de 
mistică isbăvitoare. Sfârșitul poemei confir- 
mă caracterul tămăduitor al peripeţiilor a- 
moroase dintre Tristan și Isolda cu cuvinte 
ce vor să anunţe parcă întemeerea unei noi 
religii: „Seniori! trubadurii de anul trecut, 
Bâroui şi Thomas, Eilhart şi Gottfried, au 
povestit această poveste numai peniru cei 
care se iubesc, Prin mine, ei vă salută. Sa- 
lută deasemeni şi pe cei nefericiţi, cum și 
pe cei fericiţi, pe cei trişt., ca şi pe cei ve- 
seli, — pe toţi amanți. Ei vor găsi în această 
poveste, consolare pentru orice durere de 
amor”. 


A- 
fără încurcătu-i'e des- 


lui 


VLADIMIR DOGARU 


Regele lăcrima şi toată suita sa cu dânsul“, 

Profetul din Cântecele Patriei îşi trăeşte visul 
aevea: 

Voiu stropi de sânge boabe de iut înfiorate, 

Svâcnește viaţa toată în voi, o, strop de sânge 

Şi veşnicia'ncepe în clipa care bate, 

Cum cerul intrun picur de apă se răstrânge. 

Cel ce a fost printre ostaşi poetul emerit al 
războiului de întregire, cal care l-a trăit și a 
vibrat de măreţia lui într'un chip atât de deose- 
bit, acela era şi firesc să închine cele mai fru- 
moase monumente de simțire şi de cuvânt Suve- 
ranilor, care ne-au condus la gloria finală, 

Cel care este exegetul cel mai pătruns al mo- 
narhiei noastre găseşte cele mai fericite imagini 
în prezeniarea hegelui Ferdinand 1, ca simbol! 
al Unirii, în general, şi, ca om de caracter şi 
atitudine, în special. Dela plastica zugrăvire a 
portretului Marelui Rege, porneşte şi subtila in- 
terpretare a Monarhului, raportată la popor: 
„În peisagiile pictorilor, soarele nu apare nici- 
odată dar lumina care învălua lucrurile şi tre- 
mură scânteitoare peste priveleşti te face să 
simţi căldura astrului, radiina peste această bu- 


cată de natură, să înţelegi puterea iui fecundă, 


relevat cu alţ prilej, aliundeva. 1) 

Dar activitatea memorealistică a aceluia care 
ne-a cântat Darurile Pământului, făcându-ne să 
vibrăm în tuget şi simţire de iubirea pentru Pa- 
trie, peniru aproape şi pentru propriul nostru 
destin, nu se încheie aici. D. Nichifor Crainic a 
evocat in fraze pline de sugestii şi inţeles unele 
figuri cu advărat nedreptăţite încă depe atunci 
(1919), nedrepiăţile unui George Coșbuc, Alexe 
Mateevici sau Aureliu Metromin. Alăiurea de 
aceştia, locuri şi oameni, datine și obiceiuri, cara 
în anonimatul lor, îaolaltă, formează tezau- 
rul etnicului românesc pe lângă care mulţi 
dintre noi au trecut şi ţrec nepăsători. 

Cum trece orbul, fără să tresară, 
Pe lângă frumuseți surâzătoare. 
cum ar fi spus P, Cerna, 

Icoanele Vremii, ca şi Priveliști Fugare, deşi 
apărute cu două decenii în urmă, dovedesc din 
ce în ce mai mult intrinseca lor valoare prin 
faptul de a fi putut surprinde partea veşnică, 
concomilentă atâtor vremelnieii, 

CONSTANTIN -STELIAN 

1) Convorbiri literare, LXVIII 9—12 Sept.- 
Dee. 1933, A 





az 


SO IAPA PT DE CINIC e sue a 2 RE PCI, ZA E, 


pe = 


st 


8 Martie 


942 








UNIVERSUL LITERAR 


Note italiene Note germane 


SUL CONCETTO Di GLIUSTIZIA 


e tithu articolului de fond, sem- 
nat de Guido Calogero, din săp- 
tămânalul italian „Meridiane di 
Roma“ din 8 Martie a. c. 


Plecând dela distincţia făcută 
de Greci între „a constrânge“ şi 
„a convinge“, noțiuni care şi-au 
îmbogăţit sfera în timpurile mo- 
derne şi punând pe cea dimtâi 
— a  constrânge“ — la baza 
principiului de violență, de tira- 
mie, iar pe a doua — „i CORVIN- 
ge: — la baza principiului supe- 
rior de non-violenţă, de libertate, 
autorul spune textual : — „Acesta 
e idealul suprem al oricărei Orga- 
nizaţii sociale, al oricărui înstru- 
ment juridic : acela în care drep- 
tațea trebue să servească liber- 
iatea, pentrucă libertatea are pu- 
terea să măreuscă dreptatea, şi 
în care libertatea trebue să ser- 
vească dreptatea, pentrucă drep- 
tatea poate să sporească tiberta- 
tea... 

„Cele mai bine organizate sta- 
te sunt acelea în care sensul şi 
regulele convieţuirii politice sunt 
atât de înrădăcinate în convin- 
gerea cetățenilor, încât nu mai e 
nevoe de organe şi instituții în- 
sărcinate anume a le susține cu 
forța. 

„Aceasta e o viaţă şi o liber- 
tate care se disciplinează, pen- 
tru a genera alte vieți și alte li- 
bertăţi; în această disciplină este 
momentul dreptăţii şi al normei, 
care o ferește de arbitrariul dis- 
iructia şi de întemeierea pe alt- 
ceva decât pe lege, tar în spon- 
taneitatea sa vitală e rădăcina 
ultimă, care-i dă existenţa şi trăi- 
micia. 

„Cine este constrâns, are nevoe 
de forţă pentru a se ţine în ordi- 
nea fecundă a vieţii: dar cine e 
convims, face aceasta fără noi; e 
acela care asigură civilizaţiei un 
viitor mereu în progres“... 

După determinarea valorii de 
dreptate, egalitate şi tibertate, se 
intreabă autorul care poate fi a- 
ceea a fraternității. Drept răs- 
puns, citează pilda „Samaritea- 
nului milostiv“, (Luca, X, 30-37) 
trăgând următoarele concluzii : 
— „Aproapele“ nu e numai ucela 
care uparține aceluiași neam sau 
aceleeaşi familii, ci acela care e 
proclamat ca atare de liberul joc 
al mizeriei, 

„Adevăraţii creştini nu se îu- 
besc penirucă sunt fiii lui Dum- 
nezeu, ci sunt fiii lui Dumnezeu 
pentrucă se iubesc. 

"NE o fraternitatea care condi- 
ționează dragostea, ci dragostea 
care condiționează fraternitatea. 





BIBLIOFILIE, ILUSTRATORI ŞI PICTORI 


„Chiar în textul fundamental 
al moralității și al civilizaţiei mo- 
derne este subliniat cu putere 
principiul, că dreptul altei per- 
soane nu depinde de o realitate 
naturală, ci de libera voinţă etică 
a celui care o recunoaște, 

„Dacă totuşi se înţelege în mod 
naturalist legitura dintre uproa- 
pele şi noi, și fraternitatea, se a- 
jumge la un zoologism și la un 
rasism. moral. 

„Dar dacă se inversează situa- 
ţia, atunci fraternitatea nu mai e 
decât simbolul pozitiv al acelui 
raport omenesc, care se înstau- 
rează în justiție, egalitate şi li- 
bertate. 

„Astfel, eraminând aceste con- 
cepte, am văzut în ce mod ele 
posedă aspectele multiple — im- 
plicându-se reciproc — ale uni- 
cului şi eternului ideal moral, și 
cum dim aceste principii se pot 
scoate concluzii pentru orientarea 
şi soluția tuturor marilor proble- 
me de principiu, cure trebue să 
stea înaintea oricărei considera- 
ţii a vieții sociale și politice. 

„Aceste principii posedă putere, 
numai când sunt egal recunoscute 
și definite; ca să nu avem acea 
jalșă justiție, acea falșă egalita- 
te, acea falșă libertate, din care 
se naşte criza. 

Imţelese just, acestea rămân și 
nu pot să nu rămână, idealul o- 
mailui etern”. 

Principiile luă Guido Calogero 
apar în Meridiano di Roma. 


SORACTES 


WPESTALOZZI 


e un nume cu rezonanţe dimi- 
nutive pentru urechea deprinsă 
cu sonorităţile terne şi ritmuri- 
le oarecum prea bărbătești ae 
limbii germane. 

Johann Heinrich Pestalozzi a 
fost însă elveţian. 

In 1946, și anume la 12 lanua- 
rie, se vor împlini 200 de ani de 
la nașierea acestui vizionar al 
umanităţii. Cine ştie ce mentali- 
tăţi var prezida, peste câțiva ani, 
la bicentenarul cel puţin al inven- 
tatorului tăbliței de ardezie da- 
că nu şi la sărbătorirea pedago- 
gului dela Neuhof, Liferten şi 
Clinây. Să nădăjduim. însă câ 
tot vom putea înţelege și simţi, 
în intreaga profunzime a frumu- 
seţii lor, cuvintele p= cari el le-a 
rostit, ca: un fel de parafrază «- 
vangelică : „lubiţi-vă unii pe 
alții, ajutaţi-vă și sfătuiţi-vă cât 
veţi trăi şi fiț: drepţi şi sinceri, 
plini de dragoste şi simpatie fa- 
ţă de toţi oamenii: astfel vă va 
fi bine în viață“, 


DESIGUR, IDEALURILE 


pedagogice pot varia și variază 
dela epocă la epocă. Ceeuce ieri 
a fost țelul cel mai înalt al min- 
ților active pe ogoarele culturii 
omenești, azi poate fi utopie sau 
etapă depășită. Ceeace ieri a jost 
necesar, azi poate fi periculos 
Pedagogia trebuie înțeleasă și în 





[i 4 


el 


(Urmare din pagina I-a) 


Atunci cum văzut, cum ace- 
lsaşi povestiri, aceleaşi sute- 
r.mţe sau bucurii, aceiași eroi 
dragi sau urâţi, acun erxu 
Slţii. Cum sfatul ce mi-l cs- 
reau acum, alifal li: dădeam. 
Si dltfel ei, cu totul altfel, se 
purtau, cel puţin. așa socotean 
eu, cu toate că din rândurile 
cărţii nici-o liotă mu se schim- 
base. 

Am pxicepul însă ce bim 
prieten regăsisem. Ce mare si 
neprețuit prieien de care toc 
mai despărțirea și viaţa înde- 


părtată unu! de altul ne apre- 
pia moi mult acum. Un pri 
ten, care nu s'ar fi plictisii de 
amintirile mele, — și ce plă- 
cut este să depeni la nesfârşii 
amintirile, — și care nu ma 
plitisit cu jamintirile lui, ci 
mi-a povestit o nouă prietenie. 

O veche și totuşi nouă prie- 
tenie, o simpatie veche și o 
nouă cunoștință, un trecut co- 
mun, dar şi, — atât de rar de 
la o ființă; — un viitor comun. 


DIMITRIE POPESCU 





: îndelung i 


funcție de totul cât, la un mo- 
ment dat, e prim punct de pro- 
gram în ierarhia urgenţelor so- 
ciale. 

Precum există o stare de răz- 
boiu căreia îi corespunde 0 eco- 
nomie de războiu și o ținută ce- 
tățenească de războiu, la fel so- 
cietatea poate trece prin alte a- 
semnătoare situaţii de încordare 
sau criză. 


PESTALOZZI 


Fără îndoială, nu efuziunile 1» 
manitare vor figura în jurnalul 


de probleme al unei atari socie- 
tăți. Orice minte normală va 


ști să facă necesarele distincţii 
și orice om, înzestrat cu norma” 
lul bun simț al tuturor oameni- 
lor sănătoși și de bună credin- 
ță, va vedea dece în ceasul de 
față e dator să lase pe al doilea 
plan preocupările de mare rang 
din ceasul precedent. 


TOTUȘI O ATITUDINE 


nobilează toate acţiunile pe cam 
le ştim sau le credem necesare: 
dragostea, — iar această dragoste 
specific umană care nu trebuie 
ccntundată cu slăbiciunea, se 
iază educabilă, 

„Nu fr:ca, nici pedeapsa nu 
trebuie folosite drept imbold 
piincipal la cecace este drepi și 
bun, ci bunăvoimţa şi dragostea“ 
— spunea şi Pestalozzi. Ea, rabdă 
e plină de bunătate, 
mi știe de pizmă, mi se laudă, 
zu se tmifește, nu se poartă cu 
necuviință, nu caută ale sale 
nu se aprinde de mânie, nu pune 
la socoteală răui, nm se bucură 
de nedreptate, ci se bmumcură de 
adevăr. 


Toate le sufere, toate le crede, 





Cronica plastică 





ile siicee aci nisi Ca ie sia i A a Rae: 


Am făcut o încercare de bibliofilie curat 
românească Voiumul e romanu! lui Radu 
Tudoran „Un port la răsărit“: pe cane l-am 
ilustrat. Din puţinele exemplare rămase dela 
subscriitori, am dus câteva și la librăria de 
artă „Prietenii cărţii“. Domnişcara, una din 
vânzătoare, înțelegând cu adevărat cartea li- 
terară frumos editată, ne-a spus, privind-o 
admirativ : „Par'c'ar îi o carte franceză (n- 
contestabil, editura franceză de artă deţine 
fruntea !) păcat că nu e străină, franceză; 
Sar vinde ca pâinea caldă... Ca să luptăm 
contra acestei aprecieri — asemănătoare b-- 
ne cunoscutei „ce bun pictor, par'că ar fi 
francez !* — vom face un locșor (spaţiu li- 
mitat) ediției de artă românească și biblio- 
tiliei. 

Părerea domnişoarei ne măguleşte — sun- 
tem noi înşine înfocați după cărţ. ilustrate 
franceze — nu vrem însă ca această piatră 
de încercare să nimicească străduințele ro- 
mânești. 

Intr'o țară posedând pictorii pe care-. po- 
sedă,  desenatorii pe care-i ştim, casele de 
editură nu le oferă nici un prilej de înfăp- 
tuire, Se feresc de ediții rare, îngrijite, fă- 
cute cu migaiă. Tipografiile şi tipografii u- 
răsc pe cei ce-i scot din tipicuri. Și uni ş- 
alții pretind că nu raportează... nu ies para- 
le, așa cum ies din acele mii de urticiuni în- 
ghesuite ?n rafturi şi pe etalaje, 

Deci, tipărirea unui tiraj limitat, în con- 
dițiuni tehn.ce deosebite, cu greutăţile de 
azi, merită să fie relevată, Prilejul dat mie 
de editura Socec de a scoate un volum de 
lux, ia proporţii de „fenomen“. 

Jlustratorul, vreau să se ştie, într'o aseme- 
nea ediţie, nu e decât un factor al cărui me- 
rit poate fi ridicat sau coborit de lucrătorul 
tipograf. Câtă yprije, câlă atenţie, ce muncă 
cinstită se cere pentruca. înmuiat cu limba, 
să fie răsfoită cu un deget nepăsător de om 
curios, o carte de artă... aceasta o ignorează 
cel ce se perindă indiferent, înaintea ei! 

O ilustrație cât de minunată, dacă nu e a- 
şezată la locul său, în formatul cuvenit, e ca 
şi cum n'ar fi... 

In atenția domnului ministru al cultelor 
şi artelor propunem o sugestie. Odată pe an, 
fiecare casă de editură să tipărească pe cont 
propriu în tiraj limitat, o carte ilustrată de 
un pictor sau desenator român, care con- 
îruntată la un loc cu celelalte să poată câș- 
tiga un premiu numit „premiul român al e- 
diţiei de artă“. 

Artiştii grafici ar putea astfel găsi un 
magnific de buşeu, iar cartea noastră peste 
hotare ar putea curând lua locul altor adi- 
țuni. 

Pentrucă vorbim de ilustratori, nu se 
poate să nu numesc imediat pe unul dim cei 


mai de seamă, desenatorul AUREL JIQUIDI 
a cărui expoziţie o socotesc pusă la punct cu 
totul occidental, Maturitatea lucrărilor, ar- 
monia acestei cantităţi de tablouri așezat 
în trei săl: mari (a cărei: lumină mi se par= 
bună), ocrnogenitatea lor fără să fie repetire, 
fac din această expoziţie un loc de adevăra- 
tă desfătare a ochiului. Judec pe AUREL 
JIQUIDI pentru ceeace este, nu aştept dela 
el decât ceea ce-mi poate da. E un desena- 
tor sensibil cu o perfectă ştiinţă a meşteșu- 
gului și p mijloacelor sale, pe care le în- 
trebuimţează cu o măsură, o discreție, o fi- 
neţe deosebiță. Culorile și le șşiefuește ps 
fiecare an şi eu care-l urmăresc, văd pro- 
gresele realizate. 

Mi-e tatal antipatic obiceiul pământean, 
când cineva are o calitate, de a i-o necesa, 
scoțând la iveală un defecţ care n'ara nimic 
aiace cu adevărata lui înfăptuire, de piidă 
un scri-tor :nteiigent „bine da: e bețivi' (ce 
mă privește, dacă e cartea bună ?). Un de- 
senator de talent, de ştiinţă amănunţită a 
meșteşugzului „bine, dar n'are materie“ sau 
„b'ns, dar e ilustrație“. Ei şi ? 

De ce să caut materie acolo unde nu-și: 
are rostul? Şi nu e cazul lui AUREL care 
are unele „frottis-uri“* suprapuse, unde vezi 
prin transparenţă densitatea mat-riei chiar 
în desen, Conu AUREL e un dibaci, să-mi 
dea voie să i-o spun. Cum zice francezul 


„Il sait y faire“. Cât de departe de tatăl său! 





E:, uite, acesta da, este ilustrativ. Bătrânul 
Jiguidi să învie din morți să vadă cum l-a 
întrecut fiul său... ar rămâne uimit. 

Fiind în expoziţie. pe când priveam  îm- 
preună niște acuarele, ne pomenim cu un 
domn bătrân arătos, care imediat îl luă pe 
AUREL cu „maestre' în sus, „mazstre“ în 
jos, „ai nişte lucrări fenomenale, îmi pare 
bine că văd influența franceză, te-ai inspi- 
rat din POULBOT, FORAIN; foarte bine, 
foarte bine“... Am protestat  imediat—fără 
să cunosc pe domnul în chestiune, am pro- 
testat vehement; n'are nimic aface POUL- 
BOT și FORAIN. Că suntem toţi  tributari 
artei franceze plastice, nimic mai adevărat, 
dar să mi se arate în întreaga Europă, o 
singură țară care în pictura sau în desenul 
său, nu e cât de cât tributară artei france- 
ze... Aurel Jiquidi are un desen personal, al 
timpului său și atât. O obiecţie la sfârșit 
— o mică obiecție — sunt oarecari vulgari- 
tăţi, şarje de un gust dubios, ar trebui evi- 
tate. Dau aci o reproducere, singura  neze- 
produsă încă. Aceşti patru râd prea osten- 
tativ. Păcat că nu a fost fotogrufiată grădi- 
na de vară cu mesele goale. E o bucată im- 
pecahilă. 

Nu ași putea întrebuința acelaș cuvânt şi 
pentru tablourile d-lui: CIUCURENCU. Poa- 
te lumina de zi e cam crudă ati, scoțând la 
iveală multe insuficiențe. Sunt culori rupta 
par'că din ansamblu. Mă trudese ca aceas- 
tă nouă fază a d-sale să fie bine pusă la 
punct. Despre calitățile d-sale de colorist, 
bine cunoscute, nu voi vorbi, vo: spune doar 
atât: am impresia că anumite colori sumbre 
îi  găuresc tabloul. Vrea să se precizeze și 
poate felul îi e să fie neprecis, vrea să fie 
viguros și poate dglicateța îi e caracteristică, 
vrea să pue o pastă groasă și poate frottis- 
urile îi sunt mai da îndemână... Se prea poa- 
te să nu-l înţelegem, e îmbucurător totuşi 
faptul că se reînoeşta. In dreapta — la colţ 
— tabloul e în umbră, o figură în roşu ap'e- 
cată pe o masă, e bine realizată Mai sunt 
și altele, aproape toate vândute. 

La expoziţia armatei, tonurile 
discrete... Nu tragem concluzii, 
căutările au totdeauna rezultat. 

De câte ori o pictoriță intră într'o; colecţie 
împortantă, faptul 'trebue semnalat. Ne-am 
bucurat de ELENA VAVYLINA că figurează 
în colecţia Zambaccian; e una din foarte pu- 
ținele care continuă să se bucure de aprecie- 
aa d-sale. 

Anul acesta a însemnat şi pentru MAG- 
DALENA RADULESCU o dată importantă 
întrucât. unul din minunatele sale tablouri 
a fost şi el ales pentru colerţie. 


erau mai 
aşteptăm ; 


LUCIA DEM. BALACESCU 


toațte le nădăjduește, toate le 
rabdă. Drarostea nu piere nici- 
odată, — sotia şi Apostolul. Dar 
dragostea mai trezește în sufle- 
bul nostru o virtute: sentimen- 
tul de onoare, — Sentiment 
fără de care nici dragostea nu 
ar putea fi izbăvitoare de rău. 


CA ATÂȚIA VIZIONARI 


și Johann Heinrich Pestalozzi, — 
„Heiri  Wunderli von  Thorlic- 
Ken“, cum îl porecleau, în copi- 
lănie, colegii de școală, — a fost 
un Don Quijotte. Cine în vremea 
lui şi cine în zilele noastre și-ar 
fi ruinat avutul şi viaţa reluând, 
în cruda ingratitudinei recoltate 
din belşug, experiența educării 
unor nespălaţi, înrăiţi şi incura- 
bili copii vagabonzi? El, Pesta- 
lozzi a com:s această mare im- 
prudență. A fost bătaia de joca 
celor „mai deştepţi“ decât el, a 
fost huiduit şi alungat, a fost pus 
sub tutelă drept iresponsabil, a 
fost lovit chiar de cei mai apro- 
piaţi colaboratori și oameni de 
încredere ai săi, învățătorii 
Schmidt şi Niederer și lovit de 
savantul profesor von Haller... 
Ah, toate acestea au fost mori 
de vânt! Ca și audiența la Na- 
poleon, ca și îmbrățișarea ţaru- 
lui tuturor Rusiilor și ca și oma- 
giul regelui Prusiei. Pestalozzi 
s'a lovit poate de aripile în urca- 
re sau coborire ale acestor mori 
dar ur.aşă a rămas numai ideea 
transfigurată de geniul şi etho- 
sul său de pedagog al umani- 


UMANITATE ? 


Da. Umanitate ! Căci până și în 
cea mai degradată ființă ome- 
nească există un rest de ome- 
me, un rudiment de dispoziţie u- 
mană. Să nu confundăm însă u- 
manul,—omenescul—cu  umani- 
tarul şi umanitarismul, cari oricâ: 
de frumos ar fi fost imaginate 
de apostolii lor, sunt termene as= 
tzi vide şi compromise. Umanui 
însă presupune cunoaşterea și 
punerea în valoare corespunză- 
toare a tuturor aptitudinilor spe: 
cifice şi liberatoare pentru însul 
Om, 

Pestalozzi a avut în vedere 
tocmai acest specific omenesc 
când a abordat problema educă- 
rii copiilor părăsiţi. Şi tot antro 
pologică a fost punerea în fapt a 
educației preconizate de el. 


IN: LUNGII ANI 


de imterdicţie civilă Hkiri Wun- 
der: von Thorlicken“ a soris. 
Nu multe, nici mul cantitati. 
Foarte mult însă pentru ceeace 
a zăcut pe sufletul Mi îndurerat 
şi vizionar. „Die  Abendsturmde 
eines Finsiedlers” — „Ceasul de 
seară al vmui pustuic“, — se nu- 
mește poemul în care  Pes- 


talozzi a îneancat să-şi cristali-. 


zeze, în fomia' unui Holdertin de 
mai târziu, idealurile educatoare 
şi educabile ale omului; şi „Lien- 
hard und Gertnud, — „Lienhara 








PA 


N 


Sus pe vârful muntelui, pe umde 
Dumnezeu a încăput în cerbi şi ciuţe, 

ps unde apele saleargă iute, 

sus şi sufletul meu, desprins 

din mareie său necuprins, 

în crucea lui de caine şi sânge, răstignit, 
«cu bratele întinse înspre apus şi răsărit, 
Yot urcă, urcă în mai sus de sus, 

visând iubirea lumii, pe urma lui Isus. 
dos la picioare se adună, 

plutind aevea... miresmile pământului împreună... 
de sus ochiul despică'n zare, 

cetate de cetate, câmp și mare!... 

Umbra şi răcoarea tiecătoare, 

fură mângâere aurită, de la soare! 

O feerie tainică și piimă de cnvânt 

în care glasul m'are şoaptă ci avânt, 

îmi turbură fiinţa și mă minte, 

mă spulberă prin haos înainte, 

şi iar mă toarnă în conturul meu, 

învins şi copleșit de farmec greu. 

Simt, marile puteri în implacabili sorise, 
uimită, urmăresc și pasărea și cântecu'n abise, 


în mimte, scutur flori, 


de aibeie, inertele ninsori, 

şi simt în duicea lor suavă poezie, 

a fluturelui vag extaz de nestaternicie: 

mă simt asemenea unei scântei uitată 

în cremenea din care voiu ţâşni odată, 

atunci când n'am să mai pricep nimic, 

când frumuseţea dincolo de gând, am so explic! 


VIRGINIA GHEORGHIU 





şi Gertruda“ — e romanuj edu- 
cativ, wunoseut şi la noi gi pe 
care-l poate ceti până şi cel mai 
nimil absolvent al abecedarvăui, 
deoarece  Lienhard și Gerlruda 
există într'o bună traducere ro- 
mânească apărută în editura Ca- 
sei. Școalelor. 


„CEASUL DE SEARĂ 


al pustnicului“ ne imteresează de 
astădată. Nu deoarece am vrea 
să-l prezentăm, ci numai în mâ- 
sura în care se poale atrage 
atenția cuiva asupra  exstenței 
une! opere de mare vialoa.la. De 
aitiell “toate notele noastre utrmă- 
resc mat mult sugerarea decât 
prezentaeea propiiu zisă. 
Acestui jeas de seară i-am 
dat, acum doi ani, o vesiume ro- 
mânească publicaloită, Refugiul 
din: Cernăuţi însă a destimat-o 
cine ştie cărui foc. Habent atque 
viaisiomes sua ata. Totuși „Die 
Abendstiade eimes Einsiedlers* 
ar merita o traducere din partea 
cuiva care, pe lângă  finețele 
limbii românești, ar stăpâni şi 





nuanțele piine de înțeles ale tex. 
tului pestalozzian, 

Tema  „Ceasului de peară..* 
este poziţila omului în ilhume, iar 
morala, — căci, ca orice poem, 
nu numa decât didactic, opera 
iu: Pestalozzi are şi o moitLlă, — 
moraa e constatarea că omul 
moral este propria 6a Operă. 

Prin această conchuzie, peda- 
sosul elveţian de:chide fiecămui 
cm, până și ceuui mai degradat, 
porție către desăvârșire proprie. 

Departe de a-i încărca sufletul 
cu vreo damnare,  Pestabozzi 
arată că nu există tare psihice 
de naviindecat câtă vrema ne gă- 
sim în faşa unui om educaibii. In 
siceasiă mevaţie rezidă întreagă 
înalia. veboare monzL.ă şi pedar- 
sosică a  cugetăiii şi practirel 
sale de învăţător, 


PRUSIA 


se găsea, în timpul şi imedial! 
după războaiele napoleoniene 
intr'o situaţie foarte grea. E însc 
caracteristic şi semnificativ pen: 
tru spiritul germar faptul că toc. 
mai Prusia și-a plecat, mai a- 
dânc, urechea în fața precepte- 
lor pedagogice pestalozziene. Din 
umiliri ne rudicăm însă prin cu- 
vântul cuiva care ne dovedeşte 
că, departe de a despera, nu a- 
ver nici un mMotib să ne credem 
pierduţi, ci dimpotrivă, Ori, Pes- 
talozzi rostea, ca nimeni altul, a- 
cest minunat cuvânt de nădejde 
și dragoste, 


TRAIAN CHELARIU 


Le e ai 








— 


Cu Sofiici la bord 


(Urmare din pag. i-a) 


un absolut panticular ! S'ar putea să +ă 
mână incomumicabil chiar tăcându-ni-l. 
Așa, suntem siguri de a putea surprinde 
unicitatea vie a unui „punticular” care 
devine, prin Soffici, prin „forța interna 
a pasiunii transpusă în hieroglife”, Ab- 
solut. 

Um particular absolut ! 

Limiâtanea la un particular” anumit 
dintre infinitele posibilități de mamiifes- 
tare ale „particularului”, restrângerea la 
sine însuşi, îi se pare lui Soffici o. sterpi- 
ciume a inimii”, Dar este — vede și el, şi 
asta-l consolează, — este ceva. sublim ş 
dumnezeesc în această „aridită de cuore“ : 
în a nu putea iubi — profund şi cu. ade- 
vărat — altceva decât pe moi îmșine. 

„Mitul lui Nancis — scrie Soffici — e 
atât de bogat încât ar merita să devină 
eranghelia timpurilor viitoame”. 

Intțelagem acum dece-şi înseamnă timo- 
nierul singurei, certitudini posibile, a celei 
sentimentale, la zintâi de  lariuarie, pe 
prima filă a jurnalului de bord: „oridecâ- 


Rue Vallet 


teori apuci condeiul, te pregăteşti să faci 
literatură. Afară doar când îl apuci pen- 
tru a scrie iubitei sau prietenului — dacă 
ești om”. 

] 


lată însemmarea jurnalului de bord din 
12 Mai: 

„Ce lucru greu să devii um om! 

„Dar cât de greu e îmcă, să trăești când 
eşti un om...” 

Dacă Soffici ar fi fost câtuş de puţin 
interesat să-şi continue gândurile cu 
care-şi îmcepuse, ia un zi 'ntâi al anului, 
jurnalul de bord, ar fi. continuat : 

„Ce lucru greu să te exprimi când ești 
un OM lu. 

„Dar cu cât mai greu e să continui « 
trăi, când întradevăr ai reușit să te ex- 
primi”. 

„Giornale di Bordo”, nu e, totuși, ulti- 
mu carte a lui Ardengo Sojfirci. 


Ar fi trebuit poate, să se fi sfârșit La 
început, cartea aceasta. Ar fi trebuii să-şi 
contrazică cinstea, Sofiei, minţimdu-ne că 
spume despre el chiar tăcând. Și să tacă, 
pentru a ni se comunica absolut. Ei da, „e 
destul să fii viu ca să fii perfect”. Dar 
dece mai e nevoe de literatură pentru 
asta ? Dece să „ui mevole de lectori moi, iu- 
bitori, care să ştie citi pnimire linii scrisul 
tău; cititori liberi de prejudecăţi; hipersen- 
sibili”...? 

Adevărat, se resemnase! „Dar aceşti ci- 
titori m'ai să-i găseşti probabil. Și va tre- 
bui să fii falş, dacă vrei să pleci, şi obscur 
şi disprețuit, dacă vrei să fii sincer”. 

Atumci dece : 

„Grandezza letteraria: Non si tratta che 
di scrivere parole vive”, 

Parole vive ? Era vorba de viața însăşi, 
de omul viu însuşi, nu de cuvintele vii. 

Ardengo Sojfici a vorbit un an pentru 
această „grandezza letteraria”? Sau poate 
pentrucă și-a propus ca motto: „„Naulla dies 
sine linear”, 

Ardengo Soffici ma disprețuit totuşi 
arta. Portul în. care amcorenază final este 
al prejudecăților artistice, şi dorul de ar- 
tificiu î se infuzează odată cu stima pen- 
tru această „grandezza letteraria” para: 
doxaiă. 

ION FRUNZETTI 





tepe 
pe 
ti 


sri i e, 


de DORIN ILIESCU 


Se lăsase iar ceaţă. Se 'ntunecase bine, cu toate 
că nu era târziu, 

Cusa era bnușulă. Se iăcuse o brumă de foc şi, aşa 
puțuu cum ea, încălzea destul caanera în care stăpâ- 
Bi 1Şi peireceiiu ue oicei cupă mmiezele. Câmele, un 
seiter sub, sta lungit în taţa sobei privind cu un ochi 
leneş spre tiacăruie cari se vedeau pe uşa deschisă. 

Deouată animaiul unesări. Se ridică pe picioarele 
dinuinie şi pauvi nelin:şut Spre mşa care da în hall. 
Se sculă apui de tot şi porni intr'acolo. Adulmecă ner- 
Vio5, îşi, întosurse capul spre cei dim cameră, scânci de 
lâteva: ori, apoi, spre stupoarea siăpânilor, zidică 
în sus capul, înlinse gâtul voind parcă să-l] iungească 
peste cât era el şi incepu să urle. 

Cineva sună la uşe. 

Servitoarea ieşi să vadă cine este. Prin uşa larg 
deschisă nâvăli ceața şi odată cu ea un domn. Avea 
vreo 50 de ani, cu înfăţişarea unui om obosit, a unui 
bolnav. Lotul în el era aproape obicinuit, dar faţa, 
faţa îi era de neuitat: crispată, chinui.ă, cu ochii 
trişti, de o amărăciune imensă în care adunase parcă 
toate veninuvile lumii. 

După ce întră în hal), străinul se opri puţin şi-şi 
plimbă ochii peste to, ca un cumpărător sau ca 
unul care se sileşte să-şi aducă aminte. Zâmbi, 
amar, numai cu un colţ al gurii. Iși aţinti apoi pri- 
virea în ochii servitoarei. Femeia inţeiese instinctiv 
că omul e putemnic, imiimit de puternic şi că nare 
de făcu: decât să i se supiună. 

— Du-te de-mi ia valizeie. Le-am lăsat în poartă. 

In timp ce femeia ieşise în curte, îndreptându-se 
spre poartă, străinul începu să se desbrace. Incet, 
obosit. Işi atârnă biana în cuier, apoi îşi scoase pălă- 
ria din cap, o examină şi pe o paru şi pe alta; as- 
vârli de pe ea un fir de praf imaginar şi apoi o puse 
sus, pe polița n;cheiată de deasupra cuerului. 

— Așa. Du vatizele în camena mea. 

— Unde? 

— In camena mea, de ce te miri? 

— Nu vă supăraţi, dar nu vam mai văzut nicio- 
dată şi dvs. vorbiţi de camera dvs. 

— N'aveţi o cameră în care dorm musafirii ? 

Când vin rudele din provintie ale doamnei, sau 
ale domnuiui, unde dorm? Adică numai ale doam- 
nei, căci domnul n'are rude. Nu-i aşa că nare? 

— Nu, n'are. 

— Vezi că ştiu? Ei, unde dorm rudele doamnei ? 

— Sus, la etaj, e o cameră acolo pentru dumnea- 
lar. 

— Acolo, atunci. Aia e camera mea. Cum ajungi 
în capul scării, a doua uşe pe stâmga. Aşa-i că am 
o cameră îm casa asta? Du bagajele aicoilo. 

Şi toi timpul acesta străinul zâmbea abătul, aşa 
cum surâd bolnavii cari fchrucitează, 

— Domnu unde-i ? 

— E la bancă. Nu-i acasă decât coniţa şi copiii, 

— Domnu e la bancă... Du-mă atunci la coniţa. 

Femeia îi arătă cu degetul o uşe, 

Bra o cameră plăcută. Intr'un fotoliu, tras aproape 
sub lampă, o femsie citea. Pe o sofa, două fetiţe; 
cu aere de mici domnişoare, vorbeau în şoaptă, se- 
creve destă:nuite probabil, căci râdeau cu teamă să 
nu le simtă mama şi să le întrebe de ce se amuză. 

Străinui, după ce închisese uşa în urma lui, se 
oprise şi: privea spre femeia din fotoliu. Câineiui 
i se sbârli părul de pe spinare şi se trase scâncind 
vârîndu-se sub sofa, 

— Bună seara. 

—— Phună seara, 

Femeia aş'eptă câteva clipe ca străinul să-şi spună 
numele. Omul tăcea însă şi o privea zâmbind, Işi 
piedu răbdarea. 

— Cine sunteţi dvs. ? 

— Cine sunt eu? 

— Da, dvs. Cine sunteţi? 

— Cum, nu mă cunoaşteţi ? 

— Nu, devreme ce vă întreb cum vă eneamă. 

— Faţa mea nu vă aminteşte de nimic? 

— De nimic. Acum vă văd întâi. 

— Nu va vorbit soțul dvs. despre mine ? 

— Nu domnule, niriodaă. 

Stsănml făcu câţiva paşi spre interior, se aşeză 
intrun fotoliu, fără să mai aştepte vreun semn de 
invitaţie, zpoi văzu parcă pentru întâia oară de când 
intrase în cameră, pe cele două fetițe. Le adresă un 
zâmbav, unul dh zâmbetele lui bolnave de friguri. 

— Fetiţele dvs.? 

— Da, fetele noastre. 

— Si nu v'a vorbit niciodată de mine? 

— Nu domnule. Cum vă numiţi ? 

— Nu ştim. Asta e una din întrebările pe cari am 
venit să le pun bărbatului dvs. E curios cum a putu: 
lăsa să treacă atâţia ani, atât amar de ani, şi să nu 
vă vorbească de mine. Şi eu care credeam... 

Ia acea clipă femeia îşi dădu seama că străinul o 
domină. 

— Dar, în definitiv... 

— In definitiv... Deiinitivul va fi mult mai târ- 
ziu şi nu ştiu nici eu cum va fi. Tot ce pot să vă 
spun, e că sunt cel mai bun prieten; al lui, atât de 
burn, atât de inim, încât eu parcă sunt el, jar el 
parcă « însăşi fiinţa mea. Credeţi-mă că nu fac mis- 
tere, dar dvs. n'aşi şti cum să vă spun că mă chiamă. 
Trebuie să-l întreb întâi pe el. 

— Pe cine, pe el? 

— Pe soţul dvs. Dacă vaşi spune că mă cheamă 
Ă sau Y uşi spune o inexactitate. De ce atunci să 
spun un meadevăr, când nu cunosc, realmente, pici 
adevărul ? 

— Domnule, să vă spun drept, eu nu pricep nimic. 
Aşteptaţi până vine soţul mzu şi o să vorbiţi cu el, 

— Da. Da. Sigur. li aştept. Pentru asta am şi 
venit. — Şi iar zâmbi. — Vă răpesc timpul degeaba, 
vă plictisesc. Vedeţi-vă mai departe de citit. Eu mă 
duc în. camena mea. 

— Unde? 

— In camera mes, sau, cum îi spuneţi dvs. „ca- 
mera de mosafiri”. Eu însă îi zic „a mea” poate din 
nevoia pe care o simt de atâta timp de a avea şi eu 
ceva al meu. 

— Să chem servitoarea să vă arate. 

— Nu. Nu-i nevoie. Sus. In capul scării. A doua 
uşe pe stânga, 

— Atunci duceţi-vă sus. Când va veni bărbatul 
meu, am să-i spun că sunteţi aci. 

Străinul se sculă obosit, surâse dim nou spre cele 
două fete, spre femeie şi apoi, cu paşi grei, înceţi, 
ieşi din cameră. 1 se mai auzi umbletul prin hall, 
apoi loviturile stocurilor pe piatra scării care ducea la 
etaj, apoi nimic, 

In camera din care plecase rămăsese o atmosferă 
grea, încărcată, împovăraiă parcă de electricitate, aşa 
cum Simţi parcă aerul înainte de furtună, 

Cea mai mică dintre fete începu, prosteşte, să 
plângă. Un plâns ca o lamentare. . 

— E nebun, mamă, zise cealaltă, 

— Şi eu cred. Sau poate n'o fi. Vorbea cu destulă 
judecată. Nu ştim noi ce vorbea, poate altfel am fi 
priceput. 








Femeia rămase cu ochii în gol, privind în faţa ei 
fără să vadă. Encencă apoi să citescă. Rămase pe 
aceeaşi pagină. Inchise cartea şi-i dădu drumul lângă 
ea, în fotoliu. Se ridică şi se învârti de câteva ori 
prin cameră, apoil se duse da fereastră. Işi lipi îrun- 
tea de geamul rece şi încercă să vadă afară. Ceaţa; e 
ceaţă deasă care cuprinse tot; din. care nu putea să 
răzbească mici o licărire. 

— Ce ceaţă... Ă 

Şi murmură vorbele fără să ştie nici pentru cine 
şi lfără să fie lămurită despre care ceată era vorba: 
despre cea de-afară, sau despre cea dinlăuntru, care 
îi cotropea sufletul. 

Fetiţa continua să plângă. 

* 

— Te caută un domn. 

— Un domn ? Ce domn? 

— E nebun tată, interveni fata cea mare. 

— Poate să fie şi nebun. Nu ştie cum îl cheamă. 
A venit să-i spui tu. 

— Nu ştie cum îl cheamă? Să-i spun eu? Unde-i 
frate, domnul ăsta ? 

— E sus, în camera Jui. 

— Care camera lui ? A 

— Camera de mosafiri Tot aşa l-am întrebat şi 
eu. Şiia şi unde e... Sus. A doua uşe pe stânga. 

— De ce nu m'aţi chemati ? Dacă-i un nebun ? Sao 
ur hoţ? 

— Nu cred. 

Femeia sună şi veni servitoarea. | 

— Du-te sus şi cheamă-l pe domnul care a venit 
adineauri, 

Sluga se 'ntoarse peste câteva clipe: 

— A spus că vine. 

„— Ce făcea ? 

— Stătea pe'ntuneriec. Mam şi speriat. Şedea „pe 
scaun şi se luita afară, pe geam. E nebun, coniţă, 
alţfel ce vedea el noaptea pe geam, prin ceața asta ? 

Trecură câteva minute, apoi. altele şi omul nu mai 
cobora. 

— Era îmbrăcat ? Ă Ş 

— Da, îmbrăcat. Sta pe scaun la geam şi mu făcea 
nimic. » 

— Atunci de ce nu vine? ptr 

In siârşit se auziră paşi. ]n- 
cet, străinul cobora. Intră a- 
poi în cameră. Era tot trist. 

— Bună seara. 

— Bună seara, 
jos. 

Necunoscutul se  îndreptă 
spre fotoliu şi se lăsă ostenit 
in, el. Mâinile, palide, osoase, 
nişte mâini de mort şi le spri- 
jimise pe rezemători. 

Stăpânul casei părea amuzat. 
Amărăciunea asta de clown 
ieşit la pensie a omului din. fa- 
ţa lui, îl înveselea. 

— îm zuca ca mă cunoşii ? 

Strarsuuu oiLa 

— "ut ouinusc, Bine. 

— Drept Să-ţi Spun, şi cu 
parcă te-aş şi ge ungeva, dar 
NU-I Mai quite aminte de ua- 
de. Luin te cheaba ? 

Nu te supara ca ţi-am uitat 
numele, aar probabil că nu 
ne-am vâgut de mulţi ani. In- 
țeueg.... cu căţi oameni am avui 
de-aiace... 

— Ciudat... Să au mă mai 
cunoşti ! 'Mocmai pe mine !—și 
omu, privi oirtcusm jenat spre 
temeie şi spre cele două fete. 

— soate am iost coiegi la u- 
niversitate ? 

— Nu... D-ta ai făcut acade- 
mia de comerţ, eu drepiul. 

— "te 'nşeli, am făcut drep- 
tul. 

— Mu. D-ta ai făcut acade- 
mia. Stiu bine. 

Stăpânul zâmbi voind să 
para ingaduitor. Era însă je- 
nat, intrugat. Cine putea fi o- 
mul  acesia care-i cunoştea 
Vueaţa tot aşa de bine ca şi el? 
Continuă : 

— Atunci din liceu ? 


amice. Stai 


=> 


— Nu, nu. Lasă copilăria. E- ţ- 
ram oameni în toată firea când ne-am cunoscut. 
— În şcoala militară, atunci ? i 


Strâisnui rudică phivtusit o mână în sus şi o lăsă apoi 
să cadă alene la loc. 

— Ln siarşit, dacă nici stagiul nu l-am făcut îm- 
preună, nu mai știu de unde să te iau, 

Necumneseutul pirivi iarăşi pe cei dimprejur şi o 
amărăciune umensă, fără margini, i se aşternu peste 
faţa şi aşa destul de tristă. Apoi se întoarse bruşe 
spre cel din faţa lui. 

— Mai căiăoreşii ? 

-— N'am călătorit în vieaţa mea. :Mă duc doar vara, 
cu copiii, la manie, 

— La mare nu te duci niciodată ? Sau poate te 
'mtristează ? i anti di 

— La mare...? Am... 

Străinul îl privea. Şi din ochi i se cobora dojană. 


— Da, da. Continţuă. iA fost o singură dată. Sunt - 


de atunci peste treizeci de ani. 

Stăpânul casei simţi atunci din nou groaza, acea 
groază care cuprinde fiecare fibră, care îngheaţă 
totul, o groază imensă, fără limită tot ca atunci în 
linereţe. Palid, cu falca orispată, cu ochii măriţi, 
privea la străinul twist. Sirăinul îşi păstra acelaş 
surâs de infinită tristeţe. Se uitară aşa unul la altul 
mult. Apoi privirea stăpânului casei pâlpâi de câ.eva 
ari ca o candelă care se stinge şi se lasă în jos în- 
vinsă, 

— Aşa dar, d-ta eşti? Ai venit. 

Și era în acest „ai venit“ toală desnădejdea celui 
care aştepta Moartea de mult şi pentru că m'o văzuse 
venind, începuse să creadă că nare să mai sosească. 

— Nădăjduiai că n'am să vin niciodată ? 

— Aşa am crezut, e drept. Şi actum...? 

— Ce, acum? 

— Acum ce vrei? 

Străinul zâmbi, căută ochil stăpâmului şi-şi înfipse 
privirile în ei, voinid parcă să-l facă să înţeleagă fără 
prea multe cuvinte, Făcu apoi um gest lerg, cuprin- 
zător, cu mâna, 

— De vreme ce sun'em atât de buni prieteni... atât 
de buni încât eu parcă sunt d-ta... şi invers... parcă 
d-ta ai îi chiar pensoama mea, ce aşi putea să vreau ? 
Ce crezi că aşi putea să vreau ? 

Şi spunând „vreau” se uită spre femeie 

Stăpânul înţelese. 

— Dar e monstruos... 





—Cum ai zis? Monstrmios ? 

Stăpânul se prăbuşi. şi mai mult în fotoliul în care 
sta: Intră parcă în ei ca un metal care contractă la 
TrIg. 

Şi era întradevăr frig. Un frig de moarte, desnă- 
dăjduuor de pătrunzător, cuprinsese întreaga incă- 
pere. 

— Inţelegi — ummă străinul —a fost un loc în care 
greu se putea trăi. N'ai fost niciodată intr'un aseme- 
nea loc  Naci de curiozitate ? Used, teribil de umed. 
Acum treiuie să urăiesc la căldură, îmi trebuie câl- 
dura unui cămin, unui cămin al meu. Nu-i aşa ? Aici, 
adică. Aici pentrucă d-ta: ai socotit că e mai bine aşa 
când ne-am legat, sau mai bime zis, când mai le- 
gat... în sfârşit... când am iăcut pactul... î 

După cum vezi, am venit. Am venii în casa mea, 
Ca... — şi către femeie — Doamnă, n'aţi vrea mai 
bine să vă duceţi cu fetiţele în aliă cameră? Noi, 
cari nu ne-am mai văzut de atâta vreme avem multe 
să ne spunem. Vă plictisiţi. 

Femeia ieşi împreună cu 'copiii. 

— Aşa dar, continuă străimul, am venit în casa 
mea, în căminul meu, ia temeia mea, la copiii mei. 

— Copiui tăi? Asta nu. Sunt aie meie fetiţele. 

Ia tot, ia ce vrei. dar de ele nu te atinge. 

— Crezi că vreau să le fac vreun rău? Nu le fac 
nimic. Nici. nu trebuie să şiie despre. ce e vorba. N'ai 
văzut că le-am scos afară? Nevasta d-tale va fie 
mea, fetele ale mele. Or:cum. Fie că rămân cine sunt 
şi mă căsătoresc cu ea şi întiez fetele, fie că... ştiu 

eu... poae ţi-ar conveni ceaiaită suiuţie. 

— Eşă un monstru. Un mincinos. Un mişel. N'ai să 
poţi dovedi nimic, 

Sirăimnul iar zâmbi. 

— Crezi că dacă mu puteam dovedi mai veneam ? 
Am avut, în urmă, aproape zece ani în cari n'am 
făcut decât să caui. Am căutat şi am găsit. Sunt sus. 
Pot să ţi le arăt dacă vrei, dar e de prusos, crede-mă. 

Stăpânul casei înţelese că străinul nu mimţea, in- 
tr'adevăr, dacă m'ar îi avut nimic serios n'ar îi venit. 
Risca să fie dat afară în palme. Asta-i adevărul: 


- = 


are totul, toiul, în mâinile lui galbene, osoase. de 
mort. Are şi vieaţa şi moartea. Se dădu învins. 

— E de prisos. Totul e de prisos. Orice... 

Tăcură. 

Se gândeau amândoi la acelaş Imcru. La întâlnirea 
de acum treizeci de ani. Apoi drumurile lor se des- 
părţeau. 

— Nu te-ai gândit tot timpul ăsta la mine? Nici- 
adată ? 

— Cum să nu mă gândesc. A fost chinul meu con- 
tinuu, a fost cogmarul vieţii mele. 

— Nu ţi-a fost milă de mine, cât decât? 

— La început mi-a fost. teamă, mi-a fost groază că 
ai să vii aşa cum ai venit acum. 

Mai apoi, după ce vieaţa a început să-mi surâdă, 
după ce m'am căsătorit, după ce-au venit copiii, groa- 
za sa dublat cu milă. Te uram şi te plângeam în 
acelaş timp. Miera groază că eşti viu şi mi-era milă 
de tine că irăiesti încă, 

— Cât am guferit... Douăzeci de ani... 

— Douăzexi de ani... 

Stăpânul casei îşi simţi gura amară. 

— Şi acum ce facem ? 

— Ce să facem, Cheamă-ţi femeia, spune-i tot şi 
apoi spune-i că pleci, că pleci pentru totdeauna şi că 
ea trebuie, înţelegi, trebuie bă se căsătorească cu mine. 
Cât de curând, pricepi. N'o să pot sta cu ea sub ace- 
laş acoperiş fără să fim uniţi legal. Şi pe urmă tre- 
buie să se facă totul repede, pentru fete. Ele nau 
nici o vină. Ele nu trebuie să priceapă nimic, 

— Lasă-le. Am eu grije de ele. Cheamă-ţi nevasta 
acum şi spune-i. 

— Aici? 

— Sigur, Aici. Trebuie să fiu şi eu de faţă. S'ar 
putea să uiţi vreun amănunt. 

Bătrân, îmbătrânit, târâandu-şi picioarele, stăpânul 
casei ieşi afară din cameră. Se întoarse peste câteva 
clipe împingându-si înaintea lui soția. Femeia era 
sperială. 

— Şezi, draga mea, 

Şi începu să depene ca un automat: 

— Vezi tu, omul acesta a venit. Şi dacă a venit el 
trebuie să plec eu. 

— Cum? De ce să pleci? 

— Taci. Ascultă. Sunt lucruri pe cari nu le ştii. 
A venit vremea să ți le spun. Trebuie să ţi lo spun. 








28 Martie 1942 








Acum ireizeci de ani trălam cu o femeie. Eram 
tânar, tesunususem atadenua, ra o temei care nu 
era numai a mea. Lrâia cu incă unui, om în toată 
iimea, căsatorit. li duaea banu, o îmoraca, bijuterii... 
Eu ia tei. 4ot ce-nu uâdeg tata — da, da um eu 
un ta.ă, trineşte, iu însă nu ştii și muci el nu ştie 
că mar sunt aits — tot ce-mi dădea îi dâdeam e. 
Mia târât după ea, într'o vară, la mare. A pierdut 
atunci ia Casino ioţi panii pe cari-i aveam, pe urmă 
m'a pus să-l semnez pa ta.a pe o poliţă. Sa natlat. 
Tata mi-a trimis o scrisoare în care înu spunea că 
nu imai are nici o legătura cu mine, că mă socoieşte 
mort, că nu mai am ce căuta acasă să-i necinsiesc cu 
prezenţa mea iamilia. Avea dreptate.  Mu-uam dat 
seama şi atunci că are şi mi-am pierdut mințule, Mam 
dus la temeia care mă tăcuse să mă prăbuşesc. M'am 
dus la ea ca s'o ucid. Am intrat in grădină, apoi în 
casă. Era întinsă 'n pat. Era noapte. Prin fereastra 
deschisă pătrundea aerul rece de afara. Când ma 
văzul a ţipat. Nu ştiu de ce. Probabil de groază căci 
trebue caveam o muiră întioratoure. 

Nu i-am Spus mimuc şi de acoo de unde eram, din 
uşe, iam tras un loc in ea. A căzut cu capul in perne. 
O iov:sem jiin piept. Mam apropiat de ea. Murise. M'am 
întors ca să iug. Am văzu: pe noptieră câteva biju- 
terii. Un inel, o brățară. Nu ştiu de ca le-am luat, 
Poate că răbhufneau tocmai în mime toate mstincele 
josnice pe cari cducaţia le înăbuşise în atâtea gene- 
raţii «e strămoşi. Nu ştiu. N'are umporuanţă. Am ieşit 
apoi în fugă. In grăiuină m'am lovut de cineva. Pro- 
babil vreun trecător care auzise sgomotul impuşcă- 
turii prin fereastra deschisă şi intrase în cure să 
vadă ce s'a întâmplat. Nu m'a oprit sau i-a fost 
îrică să mă oprească. Am ieşii în iugă pe s.radă. 
Am hoinărit toată noaptea. Spre ziuă m'am dus 
acasă. Acolo, în singuratate, mi s'a făcut îrică. Nu 
încă, groază. O gruază care cuprinde fiecare tibră, 
care îngheaţă totul, o groază imensă, fără limite. 

Am ieşii din nou afără. Umblam năuc. Moţi, toată 
lumea mă văzuse impreună cu ea. Toţi mă puteau 
bănui. Am început să fac planuri. Unul mai idiot 
decât celălalt. Pianuri stupde, eşafodagii măreţe, dar 
nici unul nu mă putea scăpa. Spre seară am intrat 
întro cârcitiummă, o tavernă sinistră, cu marmari, cu 
femei răguşite, murdară. Mam aşezat şi am început 
să beau. Târziu a intrat omul ăsta. Ce căutai acolo ? 

— Numic. Termiraem ca şi d-ta, facultaiea, 
dreptul, şi mi se păruse că vicaţa e searbădă. Por- 
nisem în lume chemat probabii spre locul unde 
ne-am întâlnit da fatalitatea: care trebuia sâ ne 
pună față'n faţă. Dacă vrei, căutam aven.ura. 

— Aşa. Şi a intrat omul ăsta. Cum l-am văzut am 
simţit că el mă va scăpa. E curios. Nu mi-a spus ju- 
decata că el e salvatorul. Mi-a spus altceva, alțeineva, 
de dincolo de mine. Semăna puţin cu mine. Nu? Se- 
măna suficient alumri. S'a aşezat la o masă alături. 
Privindu-l, em început să judec. Şi atunci am imagi- 
wat plamul. Cel mai bun, cel mai reuşit din toate, 

Ce să mai lungesc? M'am dus la masa Wii, l-am 
îmbătat ingrozitor şi l-am scos afară din cârciumă 
A mai făcut câţiva paşi şi a căzul. Aşa-i? 

— Da, da. Continuă. 

— lam luat actele din, buzunar şi i le-am pus pe 
ale mele. I-am pus şi revolveaul şi bijuteriile. Apoi 
am fugit. Cu primul tren am plecat din oraş încoace. 
Sub numele jui mi-am făcut vieaţa pe care o ştii, 
sub numele lui te-am luat pe tine, am avut copiii... 

Tăcură. Apoi femeia, obosită, întrebă : 

— Şi dumneata? 

— Eu? Eu am fost condamnat. Am negat, am urlat, 
mam sbătut. Nam putul face nimic. Găsiseră la mine 
revolverul şi bijuteriile femeii. Cum şi semănam cu 
el, toţi cei cari văzuseră împreună au jurat că mă 
văzuseră pe mine. Douăzeci de ani... 

— Douăzeci de ani... Groaznic. | 

— Acum, draga mea, eu trebuie să plec. Inţelegi 
de ce trebuie să plec? Tu... tu va trebui să te căsălo- 
reşti cu el. Va înfia feteie Da, da, le va lua, vor fi 
de aci încolo toale île lui: şi copiii, şi tu şi casă: 
Tot, toi via fi al lui, precum şi este. ai 

— Bu să mă căsătoresc cu omul ăsta? Să-mi în- 
fieze ietițele? 

—- Da, trebuie. ; 

— Niciodată. Niciodată, înţelegi ?! Sunteţi nebuni. 

Şi izbucnind în plâns, femeia se tărâ afară din ca- 
meră lăsând uşa deschisă. Zâmbetul, faimosul lui 
zâmbet. de om bolnav, i se întipări din nou pe faţă. 
Liniştea se întinse pesie toată casa. o linişte ca'n 
timpurile dinaintea Creaţiei când nimic nu putea să 
turbure tăcerile: îi , 

Apoi, deodată, sfârşitul se deslănţui. 

Un sgomot, un sgomot fără asemănare frânse tă- 
cerea pentru o clipă. Se auzi o prăbuşire şi apoi iar 
nimic. 

Străiinul se ridică :ostenit şi ieşi în hall. In capul 
scărilor cari duzeau sus, spre „camera lui”, zăcea stă- 
pânul casei, fostul stăpân zl casei, Căzuse cu faţa 
in jos. Picioarele îi stă-eau pe ultima treaptă. O şu- 
viţă de păr se lăsace peste rană. p i 

Apăru şi femeia de undeva şi rămase înlomnită. 

Străinul surâdea mai departe. 

— l-am spus adineauri, când ne-aţi lăsat singuri, 
să vă facă mărturisirea în faţa mea. S'ar li putut să 
uite unele amănunte. Vi le-a spus pe toate câte le 
ştia. N?a ştiut însă unul. 

Nu tel a iomorit-o. 

Străinul tăcu voind parcă să vadă efectul pe care 
această mărturisire avea: să-l iacă asupra femeii, dar 
femeia nu mai simțea n:mic, aşa că n'arătă în nici 
un fel că a priceput. 

— V'aduceţi aminte că atunci când a ieşit din casa 
crimei S'a lovit de un om? Credea că era un trecător 
întâmplător. Nu. Era cel care ucisese. Trăsese pe fe- 
reastră. Probabil că era celălalt prieten al femeii. 
Aflase că au plecat împreună şi a ucis-o. O plătea 
şi trebuia să iie numai a lui. Ei trebuie să fi fost. 
Gloanţele niu erau la fel. Cele din revolverul pe 
care mi l-a băgat în buzunar aveau proectilul ro- 
tind. Cel care a ucis-o era alungit, aproape conic. 
Nimeni n'a observai atunti. Am observat eu, târziu, 
după ce am fost grațiat. După cinci ani de când îmi 
dăduseră drumiul. Am locuit în casa crimei. Am găsit 
şi glonţul tras de cl. Era înfipt în podea, sub pat. La 
anchetă nu-l văzuse nimeni. 

Mai privi odată spre cel de jos şi apoi urcă scările. 
Se cobori cu cele două valize, le aşeză şi se îmbrăcă 
tot aşa de încet cum se desbrăcase. Le luă apoi şi 
din uşa deschisă: 

— Bună seara... Biună seara şi să nu vă mai gân- 
diţi la căsătoria noastră. Trebuia să plece dintre noi 
cu gândul, cu convingerea, că nu mai are nimic, că a 
piezdut totul, că e singur. Singur. Aşa cum plecam 
eu acum treizeci de ani. Bună seara, 

Şi străinul, cu zâmbetul lui crispat cu faţa chinuită, 
cu ochii trişti, de o amărăciune imensă în cari se adu- 
naseră parcă toate veninurile lumii, se mistai în 
ceaţă. 

Femeia, rămasă sigură, începu să ţipe. - 


ia ti 


i 
| 
i 
i 





Di a a o a N N II IRI 


pr 


tm 28 Martie 1942 











Cronica literară 





„PARADISUL PEREGRINAR“ de lon Şiugariu 


(Colecţia ,Meşterul Manole“, Bucureşti 1942) 


Lumini din ţara mea, poeme de lieana Busuioceanu 


„Ramuri“, Craiova 1942) 


(Editura 


Poeziile d-lui Ion Șiugariu 
poartă semnul neîndoelnic al 
tnereții, prin accentuarea 
contrastelor sufleteşti într'un 
reliet dramatic, în care recu- 
noaștem acel climat romantic 
da „Sturm und Drang” carac- 
teristic vârstei elanurilor de- 
zinteresate. Cartea d-sale e 
sub acest aspect un document 
interesant ca atare, în primul 
rând, 

ltinerariul sufletesc al expe- 
riențe: pe care-o înfăţişează 
„Paradisul peregrinar” este şi 
ei semnificativ pentru acelaş 

- punct de vedere: La poalele 
muntelui, Pe coline şi. Intoar- 
cerea, sunt cele trei cicluri 
poetice succesive care cupr.nd 
cu vorbele proprii ale poetului 
„aşteptările noastre totdeauna 
zadarnice; drumurile noastre 
spre lumină, totdeauna îără 
"capăt; muntele nădejdilor noa- 
stre de mântuire și împlinire 


în noi înș.ne, totaeauna prea. 


înalt şi prea pierdut în lar- 
guri”. 
D. Ion Şiugariu este un poet, 
înțelegând prin asta că simte 
poezia şi O exprimă, că o tră- 
iește ca un fel de a fi sau ca 
o înzestrare firească, dar un 
arțist nu îndeajuns de exersat 
şi prea îngăduitor faţă de pro- 
pri îndemna și ușurința de 
a improviza care nu-i tot una 
cu. spontaneitatea comunicati- 
vă a „inspiraţiei”, Versif-caţia 
e deaceea uneori facilă, de o 
banalitate curgătoare, iar În- 
țelesurile şi ideile își pierd 
căldura lirică odată cu pute- 
rea sugestivă, prin expunerea 
în himina prea crudă a unui 
verbalism  proclamativ. Una 
din cele mai frumoase poezii 
din „Paradisul peregrinar” pe 
„care o preferăm tuturor ce- 
lorlalte, se resimte totuși de 
această înclinare spre retor:sm 
a d-lui Ion Şiugariu, amintind 
supărător de faimoasele aforis- 
me versificate ale lui Vlahu- 
ță. Cititorul va recunoaşte 
- singur în ce măsură sunt în- 
dreptățite obiecțiile noastre, 
din lectura poemului care se 
intitulează „Ars poetica” : 


Aici e numai luptă aspră pentru 
soare. 
In fiecare lacrimă din vis se sbate 
Chematea înălțimilor nemuritoare 
Şi frica tot mai mare de singu- 
rătate, 


Im fiecare strigăt arde o dorință 
De implinire nefirească şi lumând, 
De ridicare peste propria ființă 
Şi de cunoaștere înaltă, cristalină. 


Spre altceva o fugă crudă ne 
frământă 
Şi tătăcim adesea singuri printre 
gânduri. 
E rugăciunea cea mai pură şi mai 
| sfântă 
Tăcuta aplecare seara peste 
rânduri, 


Ispitele pământului rămân departe 

Și numai cerul, enigmaticul, ne 
cheamă. 

Pe albe cărărui pornim, ce duc 
spre moarte, 

Cum am porni spre înviere, fără 
teamă. 


Că nu dorita nişte ne preocupă 


Ci numai truda de-a ne înălța 
spre ea; 

Nu ceea ce avem în noi, ci goana 
după 

Necunoscutul ce nicicând nu-l 
pom avea. 


Şi ne atrage nemurirea din cuvinte 
Nu pentru ceea ce prin ea în 
vremi vom fi, 
pentru frământările 
prea sfinte 
Și bucuria unică de-a le râvni. 


Ci numai 


-Cu excepţia strofei penulti- 
me, al cărei prim vers di- 
stonează prozaic, „Ars poeti- 
ca” o socotim cea mai poeti- 
că şi mai reprezemtativă pen- 
tru talentul autorului. Reţi- 
nem din această poezie, ca din 
lectura întregii cărţi, vibrația 
unui elan sufletesc de o puri- 
tâte cum rareori am întâlnit, 
domic de idealitate şi de tot 
ce depășește mărginirea im- 
pusă condiției noastre pămân- 
tești. Aspiraţia către acea „cu- 
noaştere înaltă, cristalină” 
proclamată în „Ars poetica”, 
prezentă la fiecare pagină dn 
„Paradisul peregrinar”, atri- 
buie poeziei d-lui Ion Şiuga- 
tiu un aer de nobleță şi ais- 


tincție, pe carei preţuim ca 
unul din semnele deosebitoare 
ale celui înzestrat cu darul 
poetic. 


„Lumini din Țara mea” era 
des-gur  intitularea cea mai 
potrivită pentru culegerea de 
poezii a a-șoarei Ileana Busu- 
ioceanu: impresia de lumino- 
zitate stăruie puternic după 
lectura cărţii d-sale. 

U intanpinare pi-nă de în- 
credere, de înţelegere și de re- 
cunoştinţă chiar, a v:eţii, în 
toate împrejurările ce au im- 


bogăţit experiența sufletească 
a poetei, este sentimentul care 
străbate în cele mai muite din 
poemele „Luminilor din Țara 
mea”, Aspectele naturii înto- 
vărășite în amintire de n0- 
stalgia locurilor copilăr.ei sunt 
acelea care au lăsat urme mai 
adânci în sensibilitatea autoa- 
rei și cărora li se datoresc u- 
nele poezii însufleţite de un 
cald lir.sm, mișcător în expre- 
sia directă a unui sentiment 
tandru de duioșie şi regret, — 
cum este aceea intitulată „Nu 
mai sunt eu”: 


M'au chemat, Jiule, amintirile, acasă... 

M'ai chemat şi tu, apă lină și mătăsoasă... 
Sufletul, mi l'ai prins în răchitele din crâng 

Și eu alta nu fac decât viu lângă tine și plâng... 


M'ai chemat, Jiule, să-mi săruți fruntea... 
Era atâta lumină în valuri, i 

Că mam știut, Jiule, să opresc pe maluri 
Liniştea, care-mi întindea puntea... 


Te-am trecut înnot — eri mic — 
Sufletul tot mi l-ai prins în pietriș; 
Și-acum, de câte ori viu, trebuie pe furiș 
Să mă despart de tine, să te las un pic... 


Mi-ai apăsat cu șuvoaiele tale 

Umerii și mi-ai arătat ce e viața. 
Jiule, Jiule, dece când vine dimineața, 
Nu mă iei niciodută, cu tine, la vale ?.. 


Mă lași aici, în zăvoiul cu-anini, 
Să mă ui toată ziua la soare, 


Până vite iar, seara... 


Atunci, Jiule, 


sunt iarăşi cu tine; 


Undele taie lovesc tar puternic, în mine, 


Sufletul vieţii mele, de-acu... 


MIHAI NICULESCU 





Note românești 


LEONIDA SECREȚEANU: 
CNEAZ PESTE FURTUNI 


Cu acest volum de versuri al 
talemtatului poet Leonida Seare- 
țeanu, colecţia „Universul iterar“ 
Își sporește numărul. T.părită în 
alese condiții tehnice, cartea a- 
ceasta aduce frânturi din marea 
epopee pe lare o trăește neamul 
nostru, dela 22 Iunie trecut. 

Poezia d-lui Secreţeanu, cunoş- 
cută cititorilor dm revistele de 
literatură ale Capitalei, va fi pri- 
mită cu a&ceeagi caldă înţelegere 
de care se bucură numai lucrul 
bine făcut. 


GÂNDIREA 


Apărut cu oarecare întârziere, 
din cauza Suterința! de care a 
îost încercat conducătorul său, d. 
prof.  Nâchilfor  Craimic, nr. pe 
Mariie are următorul cugutms;: 

D. Stăniloae: Consideraţiuni cu 
Sf icoame; V. Voueuesou: A:chi- 
mede;, Radu Gyr: Poesii; Vintilă 
Horia; Nixia; Petru P. Ionescu: 
Poesii; Gheorghe Bumbeşti: Prin- 
vul a coborit într'o seara; Olga 
Caba: Ultima aventură a ducelui 
de Berry; Radu Brateș: Inceput 
de carte; Valeriu Anania: In sim- 
gurătăţi; Dimit:te Danciu: Rugă 
pentru întoarcere; Grigore Tău- 
șan: Blaise Pascal şi wonceptull 
divim; Petru P. Ionescu: Profleiso- 
rul 1. Petrovici, la „Gândirea“; 
Emilian Vasiescu: 'Dangente ro- 
mâneşti ta filosofia creştină. 

Niicolae Roşu: cronica litenară; 
Dragoș Protopopescu :cnonica dna 
matică, ate 


GEORGE 1ONAȘCU: 
„PUSTIUL ROŞU“ 


la începutul lui Aprilie va 
poposi în vitrinele  librăriilor 
Pustiul roșu, de mult anunţatul 
roman „al poetului George Iona. 
ȘCU. i 

Trăind timp îndelungat la Cer- 
năuți, autorul a fost prins aci 
de dureroasele evenimente dim 
ara anului 1940, pe care le-a 
observat atent spre a le reda a- 
poi în cele peste 400 pagini ale 
acestei cărți în cari trăește o 
lume alături de care am vieţuit 
fără s'o observăm, 

Volumul apare în editura „Gor- 
jan“, cu o prefaţă semnată de d. 
Perpessicius. 


LITORAL 


Anul IV, Martie 1942, Nr, 1 

Revista constănţeană LITORAL 
ne aşează pe masa nadacției cae- 
tul său lunar, cu încrustăni în 
lemn şi m ners. Gravurile se 
datorese d-u:. C. Grossu. Versuri 
semnează: Aurel Dumitrescu, lon 
Lolu, loan Micu, Dumitru Ovaru 
(„Pygmalion') şi Horia Niţule- 
scu („Iubire“), 

Dim poemul d-lui Horia Niţu 


lescu  desprimdem acest catren 
care aminteşte de „Cântarea 
Cântănilori“i : 


„Cristalul meu ești, umibra 
imea dintâi, 

„Crescută-adânc, deapunurea 
[tupină ! 

„Iţi măsor ogilidimea în ochii 
Ime: întâi, 

„0, prea cumaltă soră, o, floa- 
rea mea alpină !“ 


AR N ANN NAN AAN RR AA SN N NASN ANS N NIN N NIN NN N SN 





? 
€ 
€ 
€ 
€ 
€ 
Q 
a 
9 
€ 
e 
? 
î 
€ 
7, 
E 
iv 
e 
? 
e 
> 
A . 
7 
Fi 


Peste câteva zile va apare 


Cartea tânărului scriitor 


LAURENȚIU FULGA 


STRANIUL PARADIS 


O lume care se turbură între 
vieaţă, iubire şi moarte 


NA AN N NN N SN SA SA 


ANN NN 


UNIVERSUL LITERAR 222222 Er 6 


„NOAA, 


Să simț TĂU vi Tunci 
de 6 zile, deşfătândiu-te după 
priceperea şi gustul tău, e prima 
condiție “pusă da ziua aleasă ca 
zi de odihnă, odată cu rugâctu- 
nea dimineții și creştinescul du- 
micat de amatură, 

Și Duminica distracțiile sunt 
cele mai ademenitoare:; ca și pof- 
ta de mâncare, dealtfel... 

In această zi se consumă şi 
carne, iar restricția prăjiturilor 
nu cunoaște aplicare decât cu 
24 ore mai târziu. 

Prilej; deci, da mese şi sărbă- 
toriri, dacă și unde este cazul... 

[n tonul acestor porunci a tim- 
pului de azi, s'a situat şi hotări- 
rea ca. masa „„Veseliei“ să fie 
fixată Duminică, 22 c. şi unde îs- 
cusința spiritului epigramatic, a 
îimpreunat gluma şi hazul, într'o 
dăruire largă și tinerească, așa 
cum bunul gust al „coanei Siţa“ 
a întocmit cu „otorizarea! soțu- 
lui său „Niţă Pitpalac“, cel mai 
ales menu, ca să topească pofta 
cea mai capricioasă, 

Participând la această masă, 
d'rectorul şi direcția instituției; 
colaboratorii şi redacţia;  admi- 
nistrația și expediția, ca o mare 
familie, au participat: sprijinul 
și îndemnul; spiritul şi munca; 
gospodăria şi răspândirea, totul 
alăturându-se omagial muncii şi 
priceperii de harnic conducător 
al rev.stei : d. C. Cosco. 

Apoi, prezenţa atâtor maeştri 
ai humorului românesc, a adus 
sărbătoririi d-lui C. Cosco, ceva 
din rara recunoştinţă a „Zeivor“, 
ceeace însemnează deplina cuce- 
rire a izbândei în ale hazuiui au- 
tohton, 

Afară doar dacă n'o căuta să 
ne desmintă, prezentând vreo 
piesă la Naţional.., 


„TEATRUL IN BEȚE..“ 


Neagu fiind un pasionat carica- 
turist, priveşte omul numai sub 
prisma caricaturii. Vită de multe 
ori că omul mai este şi om, nu 
MUMAai. caricatură, Până și pe 
directorul de cabinet dela o scenă 
oficială, tot sub acelaş aspect l-a 
aluat”, , 

In fond, Neagu trebuia să se 
gândească, dacă mu la altceva, 
dar cel puțin la lucrul acesta: că 
acest domn are un cap destul de 
bun, când poate să ne plimbe la 
„„Microfon” pe toate terenurile 
sportive și când toate „goal“-urile 
ne sunt atât de minunat anun- 
tate !... Cine l-ar mai putea în- 
ocult ?.. 








ot ri ete a ERIE, te tn tie ee mmm e ne si 





Şi-apoi, faptul că poate să în- 
deplinească o atât de gingașe în: 
sărcinare la un teatru oficial, 
când — vai !., — se cere atâta 
bunăvoință, atâta manieră şi o 
atât de  cuceritoare atitudine, 
fiindcă totul se face în mumele 
unui mare romancier al nostru, 
nu dovedeşțe suţicient că este 
capabil de atâta „chemare” acolo. 
unde altădată ma prea fost „„găz- 
duită” maniera şi. bunăvoința ?... 

W'o fi vrând Neagu, ca domnul 
director de cabinet, să mai pri- 
ceapă şi pe Shakespeare, pe Shaw 
sau măcar pe Sibică... 

Ar fi prea mult!.. 

Mă rog, ţine la zi condica de 
prezenţă ?... Ține. A pus la res- 
pect până și pe Dedu, intenden- 
tul 2... A pus. Dă bilete de fa- 
voare societarilor înscriși — după 
„regulamentul interior” impus de 
d-sa, — cu o zi înainte, pe lista 
dela ușe ?.., Dă. 

Ce mai vreți? 

Ah... nerecunoscătoare lume ?. 
Bine a spus, cine a spus, că omul 
este atât de rău, încât mu recu- 
noaște meritul până și celui care 
ştie să deschidă atât de frumos... 
UȘA ln. 


DECES... 


N'am înţelege nimic din viaţă, 
dacă am trăi fără prieteni şi cu- 
noScuți, sub îndemnul cimdatei 
inchipuiri că numai persoana 
noastră poate să ne fie tovarăşa 
înţelepciunii şi-a muncii; a spri- 
jinmlui şi-a ereaţiei, şi încolo ni- 
meni şi nimic. 

Atunci mam cunoaște oamenii 
şi nam răzbi în atâtea să lămu- 
rim binele şi răul, tocmai ca să 
desăvârșim legea omeniei după 
faptă și nu după cuget. 

Așa izolați, teriţi unul de altul, 
ne-a găsit stâipiul unora când 
ne-a scormmaomnit recile noastre su- 
flete, trezind o tâizie durere sau 
numai regret, şi de-abia atunci 
ne-am hotărit să prețuim cum se 
cuvine — intocmai ca 'ntr'un 
inventar negustoresc, la sfârşit 
de an — munca depusă de cel 
care fusese printre noi, dar „scă- 
pată“ justei aprecieri. 

Cu atâţi poeți, cu atâţi pictori 
şi cu mulți scriitori, am fost Ja 
fel. Dela o generație la alta.. 


ocalips 


Ce zbor tăcut și aspru duc clipele — lăstunii 
Şi apele împing spre cel mai greu ocean ? 


Noi răscoum ţarâna, cum vârcolacii lumii 
O sfâşie în ghiare în fiecare an. 


Am fost aleși de ingeri numai 


Și braţele de carne sunt pietre de mormânt; 
Atâta suferință și atât sânge se varsă 


Imi V. Demetrius 


Cu viața 
ne-am simţit — par'că — obligaţi 
de această impusă tradiție, să 
n'o Ştim şi să n'o cunoastem, de- 
câț numai în anumite timpuri, 


când autorul „Momahului Da- 
mian“ așeza sârguitor şi modest 
în vitrine o nouă lucrare, şi-apoi 
aceeaş viață scurt simțită prin-re 
noi, so uităm de înda'ă ce şi 
grija tramva'ului întârziat părra 
mai importantă decât orice. 

Cu moartea lui V. Demetrius, 
însă, a ven't pedepsirea izolării 
şi uitării, fiindcă toţi am simțit 
răacolirea dureroasei plecări în 
veşnilcie, tocmai a omului care 
nu ne-a cerut n'ciodată ninre în 
vaiţă, nouă ltuturor şi nimănui... 

In „starea civilă“, apămi'ă 
după reguli, mai dennăzi în ziare, 
numele lui V. Demetrius era tre- 
cut la morți lângă numele unui 
plăpumar şi a unui cismar, In 
asta nu a fost altceva decât 
acteaş existență a nepăsării pre- 
zentă pâmă si în îndeplinirea umor 
wime forme, precum prezentă a 
fost la toți până a se ajunge 
aici. 

Impiesatul dela „starea civilă“ 
n'a făcuţ altfeeva decât să împli- 
nască vrerea dictată de obi- 
ceiuri, ca să cruțe atâtor: ochi 
jertfa unor lacrimi, ca la orice 
moarţe anonimă. 

Numai că, spre deosebire ide 
ate morţi „definitive“, la V. 
Dametrius este numai un deces 
de om, nu și o încetare de tră're 
ziâtor lucrări literare pe cari 
le-a. lăsat. 

Rămâne, doar, ca grija S$. S 
R--ului să se arate... 


„PREŢIOSUL CITITOR"... 


Nu ştiu daci îl vom găsi aiu- 
rea, decât acolo unde s2 ascunde, 
adică: nicăeri. Fimdcă acest „pre- 
ț:os cit.ior” fixaţ doar ca titlu 
de articol, nu aduce cu nimic din 
ceeace o dudue soriitoare a aș- 
ternut pe trei co:oane, într'un 
ziar de curândă apariţie, lpsim- 
du-i — cred — tref litere ca să 
îndeplinească justul cap al apre- 
cierilor făcute la adresa unor 
„domni snobi” cari „nu citesc 
cărți românești”, 

Subiectul acesta e o linie de 
hotar între fantezie şi adevăr. 
Depinde unde rămâi. 


Mulțimea corespondenţelor 


atât de pur poetice din ulti- 


pentru ma săptămână, pune, chiar 
pedeapsă fără să vrea, o problemă în- 
deajuns de interesantă, nu 
atât, prin intențiile ei, cât 


Pentru noroiul nostru şi diavolesc şi sfânt. 


Ne vom porni cu toţii goniţi pe actlaș drum: 
Noi humă sfârtecată ae atâtea dureri 
Yar florile vieţii vor putrezi acum 

ă i Căci ducem pe buze un momânt de tăceri. 


Auzi-vom lucruri nemai auzite 

Vedea-vom tristețea spadă şi lacrima scut, 
Alt testament va şopti unei lumi îngrozite : 
„Şi mare tăcere și grea s'a făcut“. 


Sonef 


ION MAICAN 


In visul ce-mi mai stărue pe pleoape 
Stau singură sub fulgii albi de nea, 

Simt paşii tăi mergând în urma mea, 
Când te știam de sufletu-mi aproape. 


Şi creanga de salcâm ruptă de tine 

O mai păstrez şi astăzi în album 

De ce tresar când trec pe-același drum 

Când te-am pierdut, pierzându-mă pe mine ? 


Sub colbul aşternut de-atâta vreme 
Zadarnic amintirea astăzi geme 
Şi floarea de salcâm s'a vestejit; 


Sfărim în mână albele petale 


Din care viaţa 'ncet s'a risipit 
Ca dorul meu, ca gândurile tale. 
CIREȘICA 1 BASSARABESCU 


Sone! 


Şi totuşi — pentru-a nu știu câtea oară 
mă îndoiesc de tine, căutând 

suprema flacără din trup sau gând 

cu care să te luminez în seară. 


Lovind cu degetul în tucruri, blână, 
toate-și spun numele ca o vioară, 
iar limba lor mi-acum familiară 
deşi nu ştiu s'o fi 'nvățat aicicând. 


Azi numai tu, statornică, rămâi 


pe treapta însoelilor dintâi 


şi nu te ştiu deplin, deşi (te caut. 


Când bâjbâi împrejurul meu te-asotarzi, 
când te cuprind în braţe tu eşti flaut, 
iar când te strig pe nume nu-mi rășpuanzi... 


ȘTEFAN AUG. DOINAȘ 


prin sug:stiile pe care le oferă 
printre rânduri,  Hotărît lu- 
ceru, că nu putem decât să ne 
bucurăm de acest, iureş liric, 
care pe zi ce trece vine să se 
adauge la cel de eri, însă de 
bună s:amă că o pr.vire mai 
critică aruncată asupra aces- 
tui belșug ne va deschide câ- 
teva porți noui. Noi nu avem 
căderea să ne aşezăm dsa- 
curmezișul unui drum, deoa- 
rece dintru început am făsă- 
duit să lăsăm câmp deschis 
oricărei sclipiri de talent și de 
impetuositate tânără. Cai ce 
au cr:zut de cuviinţă să ni s2 
alăture, nu ne îndoim că au 
putut, tără prea mare zreuta- 
te, să remarce fapiul acesta, 
iar aceia cari din felurita mo- 
tive nu au putut sau nu au 
vrut să ne înţeleagă, pot fi 
siguri că nu pe neințelegerea 
lor opacă ne-am hotâiit să 
clădim. 

Dar ceeace ne intristează 
intrucâtva şi ceiace e un lu- 
ocru pe care nu-l putem lăsa 
netălmăcit, este o anumită a- 
titudine de „etzrnă neinţeis- 
gere” pe care o descitram în 
unele mîsugii. Dar să vedem 
despre ce este vorba, În ului- 
ma bucaită de timp nc-a fost 
dat să ciim câceva picuii 
care ne-au uimit, nu prin 
subsianţa 10 iirică — așa, cum 
am ÎL vrut NO, — Ci pruitiu 
„id-e”, care se întaincșie şi 
NU 1ZOLAv, SDre absoluta pi+Su- 
bă a aceior care le scriu și 
pot creue in ele. imaguiați-vă 
de pulaă, un teanc respectabil 
de poss, care nu-ţi put 5Spu- 
ne nimic, spre toată părerea 
ta de râu ; este cam ai cinii- 
sprezecelea plc de aciuaşi 
gen. Dar alavuri de versuri, 
se mai află şi o coa:ă pe care 
autorul a înşirat cateva cu- 
vinte. 'Ţinum să marturisim 
aici că pentru un cercetător 
migălos și tipicar, n'ar pusea 
exisia lucru mai plin de :n- 
teres, decât aceste mostre d: 
Psihologie,  remaicabue prin 
intenţiiie lor. Autori. acestor 
poesii pa care le-am amintit, 
țin să se evidenţieze prnur'0 
totală ostilitate (care în îond 


La prime ai Avantajul imagi- 
naţiei, Pentru al doiiaa n'a insă, 
îngăduința superficiaiului, fiind- 
că ar onstitui o abdiaiire 
dea ai. 

Alăvurarea lui Calistraţ Ho 
Sag we nordicul Knut Hamsun, 
e numai 0 repi:că promptă, ca 
ăgera tr.m.i€re a mingei ae ping- 
pong pe masa auversaru.ui. Nu-t 
insă şi adevăr, 

După cât ştim, nordicul Knut 
Hamsun, a fost un vagabond si- 
i de viața aspră să couinde 
Pran „numai ga n cele 
Cati pasi ale ui, ca să uca 
apoi VOLUMU. „Poamea” cu m.ez 
de viaţă proprie spuciumătă şi 
ades îngenuncehiată. Pe când Ca- 
WSulăl slugă Un piurour CU 
doruri de «argi orizonturi, dar 
iegav de obi.gaţia şcoaiei, por- 
nea dintr'o nescă.dată poită de 
natură pan munţi, ca şa prindă 
în pagini de carie, ceeace a ră- 
mas: „Prin munții Neamţului“. 

Knur Hamsun alăturat insă u- 
nui Panait Isirau., își avea o 
mai legiu-mă apropiere, prin in- 
săşi viața asemânavoare de va- 
gabondaj, care a nascut âce.aş 
talent. 

Livănţica scrisului  pomânes;, 
aumDdita atâlor Jiuvee Gu 1uoi= 
ve... „slave“, p soubură gi când 
vurbeș.e ae barbaiisin pentu a 
cere promovarea „artei sulisti- 
ce”. E just că un exemplu de 
„artă stilistică” ni-l oferă chiar 
în „Preţ.osul cititor”: 

„In kieratură, fondul propriu 
Z.S, nu esie ceva de sine stălă- 
tor, exprimarea acestui fona, a- 
di:că stilul, neputând fi desprin- 
să de fond, ci alcătuind cu a- 
cesta un tot unitar, care nu este 
cu totui justificată, ne pare”... 
(720,..) 

Cu aşa ceva, are dreptate şi 
„snobui” care n'a pătruns în 
tindă ile biserică românească să 
s.miă mirosul curat de tămâe, 
ci a rămas sub boita cine ştie 
sărei catedrae, cu miros de 
smirnă., 

Nu de altceva, dar a văzut 0- 
mul, întâmpiător cum — adată— 
într'o tindă de biserică se ciluean . 
„slavona“... 


ION MINCU LEHLIU 





CANTECE NOUI 





„Aripi frânte“ 


nu spune ceva real), svârlită 
ca din prastie unui efort cin- 
stit şi rrăţ:sc. Suntem autel 
acuzaţi că „părt.nim“ pe cu- 
tare sau cuvare, câna mai 
mult de jumătate dintre a- 
ceștia ne sunt cunoscuţi —şi 
ei — dcar din scris. Suntem 
apoi acuzați că „favorizam" 
cutare sau cutare „g.n”, când 
în primul rând noi ne reier.m 
numai la calitate. Și în cele 
din urmă ni se aruncă acuza- 
ţia că prin cenzura” (1!) 
noastiă, retezăm slanurile ti- 
nere, frângând cu vo ari- 
pile celor ce caută să-și ia 
sborul spre vecie. 


Inainte dz a ne durea, fap- 
tul acesta ne uluiește, pentru- 
că e întradevăr de mirare 
cum cineva poate să creadă 
că toate aripile ce se ridică 
spre soare sunt făcute pentru 
sbor. Nici-unul dintre acești 
acuzatori nu sa într:bat însă 
cum Sar putea realiza sborul 
acesta, nimeni nu și-a pus 
întrebarea dacă nu el e ce 
„vinovat” de faptul că șinări- 
la de pe umirii lui e roasă de 
carii. Iată, noi stăm înaintea 
lor şi ne luăm îngăduiala de 
a le pune o singură între. 
bare: sunt ei siguri că ari- 
pile lcr nu-i vor duce mai 
degrabă spre pământ, decât 
spre zări'e pe care le visează? 

Un gând serios, o clipă de 
refl:Rție și de auto-control — 
şi îi asigurăm că își vor da 
seama că foarfeca pe care ei 
o văd clempănind între de- 
getele noastr:, amenințătoare 
și asasină, nu e decât huma 
care îi trage, fără a-l întreba, 
spre pământul pe care va 
putea păşi mai cu folos, în loc 
să c:rce să-și ia un sbor cara 
nu este și nu poate fi (încă) 
al lor. 


ȘTEFAN BACIU 


N. B. — Toţi cei ce au publicat 
la „cântece noui!' sunt rugaţi să 
expodieze la redaţie (peniru Șt 
B.) câte o fotog.afie, cel mai târ- 
ziu până la 10 Aprilie a. ce. 

Și cuvintele de răspuns: O. 
Tecuci, V. Șega, L. Despa, P. 
Anca, B Drguţ, Faust, M. Cetină, 
1. Scut., I, Deleanu, W. H. Lomdo, 
M. Chera, Niva, D. 8. Z.: Nu: 
Antinea: Proză nu ! M. D. Banța, 
Gh. Dorn., Viadie V., Eugen En, 
I, Gheorghe, Oihmar, A. b. c, da 
Aitele. Mihu Pr. M. 1. Cos, 
Vsev. T., N. Veron, C. Mit, Em. 
Flor., IL. Car, M. C. Pit.: Da. 
Mulţumiri. Apa 





see i 











REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE 


Cornelio Grandi, un bogătaș ruinat începe să povestească copilăria 
şi tinerețea copilului său Nino Cardegna care era fiul unui fost fermier 
pe pământurile sale. El îl crește şi-l învață cu multă sârguință. Nino id 
şi lecţii de canto cu profesorul Ercole de Pretis, fiindcă se dovedește a fi 
un talent remarcabil. Intre timp întâlnește pe tânăra contesă Mariana de 
Lyra şi se îndrăgostește de ea. Pentru a-i satisface dorința, de Pretis îl 
introduce în casa acesteia şi după o convorbire cu tată! fetei, un fost mili- 
tar prusian, începe să dea tinerei femei lecţii de limba italiană. 

Când însă Nino debutează pe scena operii acoperindu-se de glorie, 


subterfugiul nu 
strict și sever, 
lecții fiicei sale. 


mai poate fi valabil. Tatăl Marianei, care este un om 
găsește mecuviincios ca un cântăreț de operă să dea 
Nino este foarte mâhnit, mai cu seamă între timp înter- 


vine în viața lui Sonia Petrovna Mihailovici, care-l iubește, şi. încearcă 
să o înlocuiască pe Mariana, fapt ca-l îndispune. 


bc N a RR a d a a a a d i a a Ra PR 


in acest răstimp, Nino primind o invita- 
ție de,a Son-a, şi uoi.na să âi.e ce se intăm- 
plase cand De Vyia ui recunoscuse pe scenă, 
a dal cuis Cu prada Caacrriafil 

— Bună dimineaţa, doamnă, spuse el, in- 
trând in sâ:0u; Sper ca nu Ca Qeranjez, 

—— Dumneaia mă deranJezi numai când 
p:eci, râspunse ea. 

— Suusepi prea bună! 

— Dar dumneata cum te simţi? 

— Mulţumec, b:ne, răspunse Nino sură- 
zător. . 

— Nu mă gândesc la asta, ci ta felul în care 
te-ai buculdv ue pielii GUuNide Waumi, 

— Ar ii: Vân.los dn partea mea sâ-1 dau 
prea mare importanţă, 

— Vorbeşi ca un copil, Nino! 

—Suntem cu toţii sc.avii cerului. N'avem 
dreptul să ne maăndrim, 

Sonia îl întrebă deodată: 

— Deauule, arm vazui că niki nu prea erai 
interesat de ap.auze.e pubiicului. Mă intreb 
la cine te gândeai în acel moment, 

— Dumneata nu-ţi poţi inchipui, Sonia 
Petrovna ? 

— A, ştind că „ea“ 
Dar deodata scnimoă firul dscueei: 
ce-ai venit astăzi la mine? 

— Fiinacă am tost pottit, răspunse Nino 
oarecum mirat, 

— Puteai să nu vii, fiindcă ești liber a- 
cum. Apăriţ.a ţa în pubuc a pus sfârșit tu- 
turor manevreior ce ie-ai făcut, aşa încât, 
alară dacă no doreşti pentru mine, n'ai ne- 
voe să mă mai Vezi... 

Nici nu pronunțase bine ultimele cuvinte, 
când ușa salonu.u: desecn:zândiu-se, facu loc 
Marianei să intre. Observând privirea în- 
spamantată a lui Nino, Sonia intoarse şi 
ea capul, deoarece era cu spatele în spre ușe. 

— Scumpă Mariana, strigă ea cu mută 
prezență de spirit, tocmai spuneam proie- 
sorului nostru, — dacă nu mă înşel, îţi dă 
lecţii şi ţie, — că nu mai es:e legat să vină 
de trei ori pe săptămână, pentru a-mi da 
lecţi de literatură, Pentru un artist nu mai 
este posibil un asemenea lucru. 

— Sper, Domn:şoară, interveni Nino ca- 
re-şi recăpătase prezenţa de sp-rit, că aceea- 
ce spune Sona renovna, nu priveşie şi 
lecț:tie noastre (dar b.etul de el şuia prea 
bine că da). : 

—eu, domnule Cardegna, cred că ar fi 
iost mai frumos din par.ea dumitale să-mi 
spui adevărul în ceace-l privește pe-acel văr, 
al dumstai€! 

A roșşit, spunând aceasta, dar perdeleie 
„erau lăsate şi Nino nu a putut observa. 

— bi, Doamne, răspunse ei, 0 asttel de 
confesiune mi-ar fi luat piăcerea de a vă 
mai da lecţii, 

— Domuu, Cardezna poate nu-şi dă sea- 
ma că plăcerea ar fi fost mai mare, dacă ar 
fi satisfăcut curiozitalea contesei. 

Nino s'a reț.nut să nu isbucnească, a- 
runcând Soniei o privire care spunea muite, 
dar pe care Mariana nu a putut-o remarca, 
î„.nacă tocmai pr.vea în jus. 

— Dar te poţi răscumpăra, murmură ea, 
tot fără a se uita la. 

— Şi cum? — întrebă Nino. 

— Cântandu-ne ceva, acuma, 

Nu-i cere asta, sări Sonia, trebue să fie 
cbosit-mort, 

— Eu obosit? Mă surprinde această ob- 
şervaţie. Nam fost n:c:odată obosit când era 
vorba să cânt! 

Sa indrepiat către pian, şi după ce a a- 
tins câteva acorduri, a început să cânte, 

Sonia strânse mâna Marianei cu aiecţiune, 
ca şi cum, tăcut, vroia s'o facă să înţelea- 
gă simpatia cu care privea ceeace ea își 
inchipuia că se pairece în min!ca feței. Dar 
Mariana a rămas impasibilă, aiară numai 
dacă un mic fior ce-a slrăbătut-o la prima 
atingere se poate numi o manifestaţe de 
simpatie, 

După un timp, ora fiind târzie, Nino a dat 
să piece Mariana i-a surâs distant, dar 
destu. de mulţumită de micul recital auzit, 
iar Sonia, oricât de ciudat ar părea, cu toa-= 
tecă în biletu: primit de Nino dis-de-dimi- 
neaţă se vorbea de-o reţinere la masă, acum 
nu au mai făcut niciun gest spre a-l opri. 
Dar i-a dat mâna, spunându-i cuvintele mă- 
gulitoare, care oricum, nici nu i-au p.ăcut şi 
nici nu l-au încântat. In ceeace o priveşte 
pe Mariana, ea na adăugat nici o vorbă, 
afară de un politicos : bună ziua, când Nino 
sa înclinat în fața ei. 

Toiuși Mariana era foarte mișcată. Cu- 
wnteie pe cari le auzise spuse de Sonia în 
clipa venirii saie, ii păreau foarte stranii. | 
se părea că e geloasă, și nu trebue să ui- 
tăm -că gelozia e premergătoare dragostei, 
dacă nu uneori aceea care o deşteaptă. 

Simţea o rivală şi o dușmancă în Sonia, 
ducru care pentru o femee era destul pentru 
a începe să iubească. Abia cu câteva zile 
mai târziu, în urma insistențelor lui Nino, 
De Pre!is a vorbit cu ea despre el, dându-i 
oarecari lămuriri agreabiie. Eu nu ştiu ce-au 
vorbit între ei, însă îmi dau seama, după 
cele ce-am afiat ulierior, că principala sa- 
tisfacție primită în urma convorbirii cu Er- 
cole, a fost afiarea faptului că prietena sa, 
baroana, o mințise şi că Nino nu avea nici 
o deosebită simpatie pentru ea. Ştia acest 
lucru desigur din instinct, dar este foarte 
plăcut <a acest lucru să f:e spus de alt- 
cineva, chiar dacă acest aitcineva nu este o 
femee. 


este lângă mine... 
de- 


« CI 


Chiar în noaptea care a urmat acestei în- 
trevederi, Nino a mai făcut o prostie. Cel 
puţin aşa presupun eu. Cu toatecă mam 
opus, căutând să-] împiedic, sa dus din nou 
sub ferestrele palatului Carmandola, după- 
ce în prealabil printr'un bileţel o anunţase 
pe Mariana, (ce imprudență) şi a început 
să cânte.. Din fericire nu l-a auzit contele şi 





astfel a putut, netutburat, să-și înfăptuiască 
planul, Mariana, poate și ea imprudentă, 
cum sunt femeile când încep să iubească, 
a “eşit în balcon, aruncându=i un 'trandafir. 
Desigur că o romană de-a noastră, departe 
de a face un asemenea gest romantic, şi-ar 
fi pus capul sub pernă, blestemând pe ne- 
spălații cari deranjează noaptea somnul oa- 
menilor. Mariuccia, servitoarea mea, i-ar 
fi aruncat o strachină cu apă în cap. Dar 
Sstreinii aceștia care sunt așa de convinși 
că în Italia nu se poate să nu fie trubaduri, 
gondole, lună plină și alte asemenea recu- 
z:te, sunt veşnic dispuși să acorde impor= 
tanță unor acte cari la urma-urmei sunt 
ridicole, Chiar dacă Nino a putut, în timp 
ce Mariana îi arunca trandafirul, să-i şop- 
tească: te iubesc, gestul nu rămâne mai pu- 
țin copilăros. 

Dacă această aventură sa terminat cu 
bine, cel puţin în utmima ei parte nu tot 
atât de norocos a fost Nino în dimineaţa 
care a urmat. Un proverb spune că uicio- 
rul nu merge de multe ori la apă și poate 
că proverbul nu este cu totul greşit. Fiind- 
că imprudenţeie lui Nino nu se putea să nu 
aibă şi un sfârșit. Sau mai bine zis, nu un 
sfârşit, fiindcă aventurile lui nu aveau să 
se oprească aici, dar o serioasă compiicaţie 
pe căre dacă el n'a recunoscut-o ca atare, 
fiind prea entusiast și prea tânăr, pe mine 
m'a umplut de grije. A avut mult noroc, 
căci într'atfei ar fi putut eși pentru el o 
mare îincurcătură. 

In dimineața care a urmat romanticei se- 
renade, prin urmare, Nino sa gândit că 
i-ar fi poate folositor să mai facă o vizită 
Soniei. El avea convingerea, în naivitatea 
lui, că aceasta l-ar putea servi, 

A găsit-o, ca deobiceiu, în salonul part:- 
cular. A părut foarte muiţumită de această 
vizită, fiind, la drept vorbind, prima Pe care 
Nino i-o făcea din proprie iniţiativă. Totuşi, 
in scurtă vreme, au ajuns la termeni vio- 
lenți; bineînţeles că subiectul l-a format la 
început, oarecum umbrit, Mariana, 

Sonia Petrovna, cunoscând hotărirea lui 
De Lyra de a nu mai aproba continuarea 
lecţiilor de italiană ale lui Nino cu fiica sa, 
a încercat să-i airagă spre ea. Pas.unea el, 
pe care acesta o dispreţuia, şi de care niri- 
unul nu ne dam seama cât de v:olentă este, 
luase deodată o înfățișare furtunoasă. 

Nino fiind foarte hotăriţ s'o apere pe Ma- 
riana, nu a rămas nepăsător la cuvintele 
tari aruncate de Sonia la adresa contesei De 
Lyra. Neposedând nici măcar diplomața ne- 
cesară purtării unei discuţii cu o femee ge- 
ioasă, au ajuns la termeni vioienţi, sau cer- 
tat, Sonia a trecut dela un ton modest la 
țipete, s'a rugat de el, 1-a jicnit, însfârşit, 
când distrusă, când mândră, și-a dat pe 
față toată vio'ența dragostei și odată cu a- 
ceasta, toată ura ce putea avea pentru biata 
Mariana. Văzând felul cum decurge întâlni- 
rea, Nino a socotiţ că cel mai bun lucru ar 
îi să se retragă. 

In acel moment însă a pătruns pe uşe, 
De Lyra. Sonia şi-a schimbat tonul supărat, 
în timp de-o clipiță. Trebue însă s'o fi costat 
foarte mult, ca în ace! moment, în care 
tocmai era la paroxismul furiei, să-şi tran- 
sforme giasul și înfățișarea. Era ceva nena- 
tural şi înspăimântător în seninătatea ei 
subită, când a surâs neașteptatuiui vizitator. 

— Am impresia că nu viu într'o clipă 0- 
portună, spuse acesta, presimțind ceva în 
aer. 

— Dimpotrivă, dar numai iartă-mă, am să 
mac spun un cuvânt profesorului Cardegna. 
Apoi se îndreptă către Nino. „Intră în ca- 
mera aceasta, îi spuse cu 0 voce înceată, 
indreptându-! spre camera ei, şi așteaptă pâ- 
nă pieacă. Poţi chiar asculta, dacă te intere- 
sează”, 

— Nu voi 
hotărit. 

— Nu văi pleca? ridică ea atunci glasul. 

El dete din cap, îndreptându-se spre uşa 
de ieşire. 

— Conte de Lyra, spuse ea cu glas tare, 
întorcându-se către acesta, cunoşti pe tâna- 
ru] de aici? | 

— Despre el tocmai voiam să vă vorbesc. 

— Ce bine-mi pare, răspunse Sonia, fiind- 
că voi avea ocazia să-ţi spun cât de mize- 
rabil, câț de ordinar este acest om în care 
am avut încredere, 

De Lyra a ridicat din sprincene. 

— Am fost informaţ că şi-a ascuns ade- 
vărata profesiune, în timp ce dădea lecţii 
fiicei mele. Acest fapt însă mi-a fost expli- 
cat în mod satisfăcător. Aşa dar, te rog in- 
formează-mă din ce cauză d-ta îl acuzi cu 
atâţa violenţă, 

— Omul acesta, domnule, are îndrăsneala 
să-ți iubească fata. In acest scop ordinar, 
şi-a luaţ o profesiune de ocazie, inducân- 
du-te în eroare, numai spre a sta de vorbă 
cu ea, ştiind prea bine că într'altfel nu l-ai 
îi primit. Mai muit decât atâta, are obrăz- 
nicia să cânte noaptea sub ferestrele Ma- 
rianei, care îi și aruncă scrisori. Inţelegi 
a-ta până unde au ajuns? 


pleca, răspunse Nino foarte 


Vocea «ei devenise şuerătoare și nu-şi mai 
putea stăpâni m-3cările nervoase ale mâi- 
nilor, S 

— Imi spuneţi adevărul, doamnă? 

— Pot jura în faţa lui Dhurinezeu. 

Baâtranu a mai priv.t-o o cuipă, apoi, ca 
şi cum ar fi avut douăzeci de ani, se repezi 
cu bastonul ridicaţ spre Nino. Acesta însă 
era mai tânăr și pe deasupra Roman. Până 
ce contele să fie lângă el, Nino se și înar- 
mase cu un gtixet găsit între filele unei 
cărți, de pe o masă de lângă el, în timp ce 
cu cealaltă mână a prins braţul amenin- 
ţător al lui de Lyra. 

— Dacă încerci să spul vreo vorbă, sau 
îndrăsnești să mă lovești, îţi tai gâtul, spu- 
se el cu o voce extraordinar de ca:mă, su= 
cind mâna conteiui într'așa fel, încât acesta 
fu obligat să se îndoaie până aproape e 
duşumea. Apoi: Această femee este o intri- 
gantă şi o mincinoasă. Faptul că iubesc pe 
fiica d-ta'e este singurul adevărat. Cinstea 
ei, însă, a rămes neatinsă, fiindcă niciun rând 
de al ei nu mi-a fost pus la îndemână, iar 
eu nu i-am declarat dragostea mea. In 
schimb, doamna Sonia, care a aflat de a- 
ceas.ă pasiune, din ură sau din geozie, cau= 
tă să mă ponegrească. Și o disprețuesc, mai 
cu seamă că eu nu i-am ceruț ni priete- 
nia, nici ajutorul, şi sentimenteie ce are faţă 
de mine imi sunt profund indiferente. Ru- 
șinea purtării sale ar putea-o mai degrabă 
lămuri faţă de bărbatul ei, nu vărsându-şi 
furia spre a-mi îngreuna viața. 





Cu acesie 
contelui. 

— O poţi întreba. 

— Dacă ceie spuse de d-ta sunt minciuni, 
spuse el către Nino, îmi datorezi satisfacţie 
și cât mai curând, reiuă contele, Apoi către 
Sonia: 

— Fii atât de bună gi spune-mi dacă a 
spus adevărul] sau nu! 

— A spus adevărul, răspunse ea pierzân- 
du-şi stăpânirea de sine, la vederea cuţitu- 
lui pe care Nino îl ţinea în mână. 

Cu aceste cuvinte, sfărimase ea singură 
toată intriga pe care nici nu isbutise bine 
s'o fînjghebeze, 

— In cazul acesta, spuse bătrânul, eşti 
iertat de a fi ridicaţ mâna asupra-mi. Dar 
nu-ţi pot ierta fapiul de a fi îndrăsnit să 
iritri în casa mea cu intențiuni nepermise. 

— Domnu:e, adăugă Nino cu acelaş glas 
senin, îmi pare foarte rău de a vă fi pro- 
dus o supărare. Nes.mţirea acestei femei 
ne-a adus pe amândoi la o altercație prea 
violentă. Sper ca atunci când, mulţimită fii- 
cei d-tră, raporturile dintre noi vor fi de 
aită natură, să lămurim complet acest în- 
cident. 

In fața eventuaiităţii de a discuta din nou 
despre dragostea lui Nino, De Lyra şi-a luat, 
cu oarecare grabă, ziua bună, fără să dea 
vreun răspuns. 

Cu toate că Sonia căzuse pe un scaun și 
părea să aibă nevoe de ajutor, Nino sa 
mulțumit să-i ofere un pahar cu apă, che- 
mând servitoarea. Apoi sa retras şi el 


cuvinte, Nino îi dete drumul 


CAPITOLUL VI 


Ce sa întâmplat între timp, n'am avut 
de unde sa af.u. Șiiu doar că în dimineața 


următoare, când fata din casă a intrat în 


UNIVERSUL LITERAR i 28 Martie 1942 


camera ei, a găsit-o lipsită de suflare. Biată 
trumoasă, dar prea ușuratecă femee. 

In fața aceste: nenorociri, femeea de ser- 
viciu s'a încurcat ia început, neștiind prea 
bine ce-ar trebui să facă. Apoi a chemat 
poliția. Era convinsă că stăpâna ei nu mu- 
rise de moarte bună și a cerut poliţiei să 
facă toate diligenţe!e pentru a descoperi pe 
crimina!. B.neînţeies că primul lucru pe 
care l-au început autoritățile, a fost iuarea 
unui interogatoriu fetei din casă, deoarece 
aceasta era mai în măsură să știe cum â 
petrecut stăpâna ei seara din preajma ace- 
stui neaşteptat desnodământ. In acest fel, 
au afiat că între baroană şi tânărul Nino 
Cardegna avusese Joc o violentă altercație, 
în urma căreia baroana s'a simțit rău, ce- 
rându-i acestuia un pahar cu apă. Bănuelile 
din prima clipă s'au oprit aici, mai alas că 
servitoarea a ținut să sublinieze acest amă- 
anunt în mod special. Și — așa cum se obici- 
nueşte în asemenea împrejurări — lucrul ine- 
vitabil s'a produs: Nino a primit o invitaţie 
discretă, în inseresul cercetărilor, iar după 
ce-a fost audiat şi el, a fost reţinut la poli- 
ție. Bănuit deci. Ştiam prea bine că Nino nu 
poate să aibă nici un fel de amestec în acea- 
stă afacere care părea să se încurce din ce 
în ce mai mult, și deaceea am făcut ţot ce-mi 
stătea în putere, spre a-l scoate cât mai cu- 
rând din situaţia asta pen:bilă. Discutând cu 
oamenii forței publice, am căutat să-i conving 
despre acest lucru, dar deoarece este un lu- 
cru la îe] de greu de-a convinge un poliţist 


asupra unei bănueli neîntemeiate, ca şi pe-o 
temee, nu am isbutit să ajung la cine știe ce 
rezultat. In schimb, discutând la un păhărel 
de vin negru generos, nu mi-a fost prea greu 
să afiu numeie medicului legist care urma 
să facă autopsie; îl cunoșteam de mut. 
M'am dus deci să-i vorbesc și am putut să-i 
emuig tăgăduiala câ a aprop:ata autopsie pe 
care avea s'o facă, va da în vileag tot ade- 
vărul pe care va putea să-l descopere. Dar 
mam fost numai eu aceia care i-am sărit în 
ajutor lui N.no. Directorul operei, care era 
un bun camarâd, dar şi un om de afaceri 
care se vedea iipsit de concursul celui mai 
proaspăt și răsiăţat tenor, a făcut tot ce i-a 
stat în putinţă, spre a-l şcoaie pe Nino din 
încurcătură. Şi într'adevăr, peste câteva ore 
Nino era liber. Doctorul consțatase că doza 
puternică ae giravă în urma căreia sucom- 
base Sonia, fusese administrată mult mai 
târziu decât în cipa discuţiei. Dacă Nino 
ar fi fost cel vinovat, Sonia nar mai fi pur 
tut să fie în viaţă până seara. Ori, în acea 
seară servitoarea mai fusese la ea în dormi- 
tor şi-o pieptănase, iar în plus un tub gol de 
somnifer, aruncat pe-un co.ţ de noptieră, stă- 
tea mărturie că Sonia însâş: își luase zilele. 
Aşa dar presupusa crimă se sch:mbase într'o 
sinucidere, Ce e drept, cam ieșită din comun 
şi me:odramaiică, In seara aceleiași zile, 
Nino a cântat din nou la operă, isbutind să 
aducă sala alături de sine. Supărarea ultime- 
ior douăzeci şi patru de ore trecuse ca prin 
farmec. 


A treia zi după sinucidere, trebuia să aibă 
ioc înmormântarea. Bănuind acest lucru și 
ştiind că și De Lyra avea să se ducă acolo, 
Nino se postă pe iângă locuinţa lui şi în cli- 
pa în care-l văzu părăsind casa, se furișă în- 
lăuntru, pentru a-i cere Marianei o convor= 
bire. De Pretis era tocmai acolo, ţinându-și 
lecţia obicinuită, ca și cum nimic nu sar fi 
întâmplat. 
Va apariția luj Nino, Mariana avu o tre- 
sărire de-o clipă, dar apoi se recuiese și-i 
spuse: „Rună ziua, domnume Cardegnal!“ 
Nino lămuri în puţine cuvinte rostul acestei 
vizite cam ciudate şi De Pret:s se retrase în 
camera vecină, lăsându-i faţă în față. De-a» 
bia acuma Nino își dădu seama cât este de 
tulburat şi cât de nebunesc este faptul pre- 
zenţei sale în casa lui De Lyra, mai cu seamă 
în urma d:scuţiei nu tocma: plăcute pe care-o 
avuseseră împreună. Dar acuma cărţile ţre- 
buiau date pe faţă. 


(INCI ZOE COL Gr 












prelucrare de ALEXANDRU ȘTEFANESCU 





ea) 





Nino se uită lung la contesa De Lyra și-i! 
spuse : „Domnișoară Mariana, ascultă-mă te: 
Iog, căci vreau să-i spun câieva cuvinte... Nu 
ştiu dacă dumneata crezi în basme. dar eu! 
am să-ţi: spun unul, pe care te rog să-l as- ă 
culţi. Basmul meu spune de-o față de împă- 


rat care-a găsit odată pe fereastra ei o mică 


sămânță adusă de vânt. Fata a luat-o, arun- $ 


când-o în stradă, fiindcă era prea scoroiită 
şi prăpâdită, nepărând bună să dea rod. Dar 
a doua zi dimineaţa, în faţa ferestrei ei, un 
ram firav prindea să se înalțe. Și pe zi ce 
trecea, ramul se înălța, devenind încetul cu 
ince.ul un pom. Dar pomul era plin de bube 
şi de ţepi, ca orice pom care putea să iasă 
dintro sămânță atât de urîtă şi de neagră. 
Fata de împărat, care stătea aplecată pe 
geam, a întrebat odată pomul dece e atât de 
urit, iar ramurile i-au murmurat: eu sunt 
pomul durerii, dar dacă vei pune mâna pe 
mine, țepiji vor cădea, fiori mrnunate vor 
creşte în locul lor. iar eu voiu deveni ca 
prin farmec pomul iubirii, Şi în ziua în care 
fata de împărat se apropie de pom, punând 
mâna pe el, fiori alese ţâşniră din ramurile 
lui uscate și urîte,." 

— Dar bine, dece-mi spui mie toată pove- 
stea asta ? întrebă Mariana. i 

— Contesă, răspunse Nino, eu sunt POMUL 
iubirii !.. Răspunsul lui Nino aduse pe fața 
Marianei o paLoare de moarte, dar Nino se 
apropie de ea, îmbrăț.șând-o, tar Mariana se 
lipi de el tandră şi un sărut lung pecetlui 
Sfârşitul nespus al acestui basm de copii. 

— Mariana, când te mai pot vedea? — 
aruncă Nino în fugă, îaninte de a pleca. 

— Nu ştiu mici eu, dar vino diseară sub 
balcon și vei afia! fu răspunsul contesei. 

Seara, când luna se ridică pură pe cerul 
înalt ai Romei, Nino se afia sub balconul 
palatului lui De Lyra, dar geamurile dela a- 
parlamentul Marianei nu se Geschiseră de- 
cât întrun tărziu, lăsând să cadă pe ca!da- 
râm un ghemotoc alb. Era o batistă, pe care 
Nino se repezi fericit s'o ridice, dar când o 
despături cu băsare de seamă, află înlăun- 
tru! e: următorul mesaj: „Fugi cât mai poţi, 
căci sunt urmărită“. Şi fiindcă la ora aceea 
nu mai era pe stradă nici un om, Nino privi 
în jur pun de neîncredere, iar apoi se depăr- 
tă cu pași din ce în ce mai mari. 

Ajuns acasă, își dădu seama că alergase 
deabinelea, , 


In zorii zilei furăm deșteptați de către De 
Pret:s, Fuma şi fulgera. Și: pentrucă pe capul 
lui Nino începuseră ca cadă toate pacostele, 
tot bietul băiat trebuia să poarte vina şi de 
astădată a supărării lui De Pretis. Cauza 
era că un bilet dela De Lyra îi anunţase 
sfârșitul .ecţiiior de muzică cu Mariana, pu- 
nând astiel punct unei importante surse de 
venit pentru bătrânul maestru. Pe de altă 
parte, De Pretis aflase că De Lyra se pregă- 
tea să piece în cel mai scurt timp din Italia, 
Bineînţeles că pentru Nino aflarea acestei 
even.uaiități era muit mai înspăimântătoare 
decăt neplăcerile materiale ae lui Ercole. 
De aceea, continuându-și seria de clipe dedi- 
cate aventurilor, dupăce ziua întreagă s'a fră- 
mântat în casă fără contenire, venirea nop- 
ii l-a găsit din nou sub ferestrele paiatului 
Carmandolia. Riscând orice, s'a apucat să a- 
runce cu pietricele în geamul Marianei, Cu 
prudenţă, ferestrele au fast deschise, şi vo- 
cea felei se auzi foarte încet: „Tu eşti ?* 

— A, draga mea, cum poţi să mai întrebi? 
răspunse Nino. 

— Tari, sunt tot urmărită. Piecăm şi nu 
pot să-ţi spun unde, 

— Când ? Trebue să-mi spui cânâ! 

— Nu pot să-ţi spun, crede-mă! Ce vrei 
să faci ? ; 

— Te voiu urma imediat. Numai spune-mi 
unde. i 

—Dacă nu auzi dela alții nimica, vino 
mâine noapte aici. Aud paşi. Pleacă umediat! 

—— Noapte bună, draga mea, a murmurat el. 
Dar geamul se şi închisese, 

Să mai spun că şi în noaptea următoare 
Nino a fost la postul său, ar putea fi luat 
in derâaere. Dar ce să faci? Intreaga viaţă 
a lui Nino era legată de ferestreie palatu- 
lui Carmandoi:a. De astădată însă a fost pen- 
tru ultima oară, căci printr'un bilet a aflat 
că Mariana şi tatăl ei părăseau Roma în pli- 
nă noapte, pentru a pleca la Paris. 

Durerea lui Nino a fost de nedescris, Așa- 
dar, rezultatul dragostei lui: era despărţirea 
de cea fără de care nu înţeiegea să mai poa- 
tă trăi, Şi cu tot dorul său neţărmurit de a 
o urma, după cum în mintea sa copiiăroasă 
crezuse că o va putea face imediat, a trebuit 
să aştepte sfârşitul carnavalului în Roma, 
spre a-și îndeplini obligaţii.e contractului cu 
impresarul său. După aceea — și aceasta se 
datorește doar talentuiui minunat pe care-l 
avea — prin Iacovacei, a ;sbutit să obţină 
un angajament ia Paris. 

Scrisori.e pe care în primele zile mi le-a 
trimis de-acolo, nu-mi vorbeau nimic de- 
spre Mariana. Pentru moment, am crezut că 
vese'a atmosferă a Franţei îl câștigase. Eram 
mai mu:țum.t, și pe de altă parte mă bucu- 
ram de succese.e ce-mi scria că le obţine pe 
scenă. N'a trecut însă muită vreme  şi-am 
primit dela el o te.egramă. 

In <a îmi: spunea că toate încercările qe 
a-l găsi pe De Lyra dăduseră greş şi mă ru- 
ga în genunchi să cerceiez eu, oricum voiu 
putea, spre a descoperi unde-oare ar putea fi 
găsit. Apoi adăuga că apăruse, plin de suc- 
ces, în „Faust“. Nici nu mă îndoiam de acea- 
sta. Un cântăreţ aacă piace la Roma, place 
oriunde. De Pretis, cu care am vorbit despre 
această te:egramă, a fost de părere să mă 
bucur de „Faust“ şi s'o Jas încurcată cu De 
Lyra. 

Nu tot de aceeași părere însă a fost un 


foarte ciudat personagiu care mi sa prezen= - 


tat în cursul! gcelei zile, sub numeie de Ba- 
ron Ahasverus Benoni. După afirmaţiile ace- 
tuia, Nino Îl cunoscuse îritr'uma din ultimele 
nopți petrecute în Rama, întâmplător, uvând 
cu el o convorbire, de care mai târziu m'am 
mirat și eu, când am aflat-o, Acum însă Be- 
noni se arăta a fi un sincer admirator al te- 
noru.ui Cardegzna şi vroia să-l servească. 
Cum aflase acesta toate suferinţele lui Nino, 
mwaveam de unde să știu. Entuzasmul lui 
însă şi personalitatea sa erau captivante, 
astfel încât, după o convorbire nu prea lungă 
şi foarte spirituală, ne-am despărțit prin cu- 
vintele lui: „o să aflu eu, fără îndoială de- 
spre De Lyra, zilele astea, înainte de a pă- 
răşi Roma“, 





(Continuare în n-rul viitor), 


Da amaul 





TIPOGRAFŢA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. Gi-le P. T, T. Nr, 24494-988 








A