Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_049_0001

VII VIDS 


PROPRIETAR: 





SA 


ă = 
ABONAMENTE: Ș e 
SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 ———— raba 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU autorităţi şi instituţii 1000 lei |: mu a 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov de. onotise 50 i LS 
particulari 220 « 


Pustiu 


Un fluerat de tren se auzea pe câmpiile îngheţate, în 
aerul împodobit de o ninsoare legănată. 

Răsuna orice zgomot în pustiul mare. Zvâcnea până 
n inimă zgomotul trenului. 

Parcă se îndepărtau toatele și rămâ neai singur. 

Păsările iernii stăteau ascunse, că era spre seară. 

Un cal flămând, împiedicat de picioare, ca să nu se 
îndepărteze, țopăia capul plecat, păscână vârfurile mi- 
riștii uscate, descoperite ici-colo de omăt, 

Spinarea calului se făcuse albă. 

Vântul, stârnit de-odată de crivăț, alunga ninsoarea. 
Numai cărări vărgate erau acum. 

Calul a stat în loc, ciulindu-și urechile. Coama i se 
zburlise. 

L-au uitat, 

Mare a fost gerul, 

Viscolul aducea omătul îndărăt pe văi şi cărări, calul 
rămânând în troian. A nechezat spre sat, cu capul în- 
ţins. 

A doua zi, o movilă albă era. 

Ciorile zburau, vesele, în jur, 

Soarele sclipea pe fulgii, cari străluceau ca ciucurii 
de ghiaţă sub streșinile caselor. 


-GEORGETA MIRCEA CANCICOV 











Pentru anul care a fost 
și pentru anul care vine 


de VICTOR POPESCU 


- S'a sfârşit încă un an, în activitatea revistei, şi un 
altul va începe. Poate timpurile ne vor permite, curând, 


să realizăm mai mult, 'Precutul a fost plin de frământări | 
și din câte am fi vrut să întreprindem doar puține sau Ș 
inchegat. Am isbutit totuși să tixăm în forma lor câteva | 


clipe ue gând și poezie, în mijlocul preocupărilor sumbre 
din viaţa. de astăzi. Revista a făcut tot efortul isvorit 
dintro pornire sinceră, curată şi neprecupeţită să rea- 
lizeze. ceeace e scopul ei: frumosul artistic. S'a zbătut 
spre. a-și creea un drum, și un mânunchiu de talente. 
beparte de. o isbândă caie să-i permită o etapă liniști- 


A E „toare. dar totuși câteva sau isbutit. din cele propuse, 


Șezători în ţară și în Bucureşti au făcut din ce în 
ce mai cunoscută preocuparea ei de a promova tinerele 
talente, A luptat pentru duhul poeziei tinere. Și sau 
văzut, lucru de mirare, într'o ţară unde lumea nu se 
preocupă prea mult de literatură, poeţi tineri şi necu- 
noscuți, recitând în fața unor săli pline. Poezia nu mai 
era o abstracţie „niște vorbe sunătoare dintro carte, ci 
o muzică pe care iiecare o dorea. Iar acest succes l-au 
dobândit aoar poeţi tără nume şi fără volume. 

Acest tânăr Traian Lalescu, care pentru prima oară 
în faţa unei asistenţe străine, undeva în Ardeal, culege 
ropote de aplauze, nu este oare un fapt ce trebue re- 
ținut? '“alentul său e pentru revistă o cinste, dar o 
cinste cu atât mai mare, cu cât numele lui a isbucnit 
brusc, din valoarea sa, la o vârstă când alții încă tato- 
nează. Poet de tină și graţioasă realizare ,o sensibilitate 
rară, stăpân pe o limbă dulce şi caldă, visător, — poate 
prea romantic! — el face parte din grupul acestor 
poeţi noi, ce dau publicului un dor, ce-l tac să se inte- 
reseze de manitestaţii culturale, pentru ceea ce au 
acestea ca îndemn spre ideal şi frumos, 

Să spunem încă un cuvânt și despre versurile aristo- 
cratice ale lui Emi! Botta? De puterea sa de convingere 
asupra sălilor, de frumuseţea intonaţiei ce modulează 
strofe limpezi, curate, de  gândirile faustice ce-l tur- 
bură? Sau de acea reintrare în literatură cu minunate 
cicluri, comori de gânduri și cuvinte termecate? 

Precum şi poetul Ștefan Baciu cu melancolicele sale 
strofe, pline de căldură și molatece imagini ca după 
amiezile zilelor calde de toamnă. 

Ei sunt victoria revistei. Sunt poeţii care-şi sau 
faima, luptând în jurul „Universului Literar“ păstrân- 
du-i idealurile, creind în paginile sale clipe din viața 
lor, temelia unei solidarităţi care poate cândva ne va 
reaminti, de-o prietenie, de-o intimitate sufletească şi 
intelectuală, de-un scop comun. 

Revista aceasta a căutat să cuprindă cât mai uni- 
tar viaţa culturală. Nu doream să publicăm un magazin, 
ci pagini cari să reprezinte cercetări şi scopuri adâncite. 

D. Mircea Mateescu a publicat de curând o carte, 
desvoltare şi sistematizare a cronicilor sale. Plină de 
observaţii, gândite și adâncite, ea se situează în cadrul 
unei activităţi căreia îi displace efemerul şi tinde spre 
constituiri solide, 

Vorbind de această carte să nu uităm şi de colecția 
„Universului Literar“, în care unele opere meritoase ale 
scriitorilor tineri au putut vedea lumina tiparului. Dacă 
timpurile restrâng puțin desăvârșirea operei editoriale 
ce întreprinde revista, nu mai puţin rămâne dorinţa ei 
de a realiza cât mai curâud o formă cât mai bună, pen- 
tru publicarea elaborărilor în volume. 

Intregul an 1939 a fost dealungul lui încercat prin 
străduinţele noastre de a atinge frumosul literar şi de 
a da publicului cunoștință despre cele ce me preocupau. 
Poate am isbutit, pvate nu. 

Am căutat talente noi și originale. „Universul Lite- 
rar“ se poate făli cu prezenţa în paginile sale a dese: 
nelor uimitorului G. Voinescu. Nou, plin de vervă, plin 
de talent, inepuizabil, este un nume ce-și va face drum. 

Putem deci fi destul de satisfăcuţi. Dacă revista nu a 
ajuns prea departe, cel puţin grupul intimilor săi cola- 
boratori înseamnă foarte mult. 

Lor, și tuturor celor ce au fost apropiaţi de noi. 
odată cu acest început de an, le mulțumim pentru pa- 
siunea ce au depus încercând să rupă din talentul lor, 
viață pentru revistă, 

Un an nou se ridică în drum, străjuit de necu- 
noscut, plin de asperităţi. Crezând în munca noastră, 
vom. încerca realizarea idealurilor ce avern. 








Botezul cu duhul sfânt 











BEDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 





Perga ment, sec, XVII (Dragomirna) 


UL IIIIPAP 


ANUL XLiXeNr.l] 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 7 LEI 


SAMBATA 30 Decembrie 1939 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





Da, trebuie să mergem în 
tara muntelui, în cel mai bun 
cantonament de iască și ră- 
şină, să ne petrecem permi- 
sia. Să urcăm în ţara ciutei 
fără splină, în alburi unde nu 
s'au încumetat până acum 
nici focuri haiduceşti, Vom 
poposi întâi acolo unde soldad- 
tul şi-a schițat altădată poe- 
mele vernale pe alei tot mai 
sălbătecite, „dans ce fabu- 
leuz Comarnic“ după expresta 
lui Marcel Proust care a fost 
în corespondență cu aceste 
păduri de  veverițe. Acolo 
descântăn somn, deasupra 
colindelor, saturnalii pui de 
Șarpe... 


Da, prahovenii mei, sergena 
tule Mihalcea căruia stă atăt 
j de bine capelul teşit la ceafă 
ca unui roșior de plumb cu 
care m'am scăldat cândva în 
Pieria!  Teteristule Jerome 
Spirescu cel ce te lauzi că do- 
sarele proceselor pledate şi 
câştigate de tine la vechea 
cu”o cu juri nu ţi-ar încăpea 
în ranița de acum, Iertare, te 
iscăleşti fonetic „Jerom“ pen- 
tru a nu speria o clientelă 
nefăcută pentru circomfleze 
și poezie modernă... Insfârșit, 
da, amarnicule încheetor de 
pluton, Anghel, vei crede că 
sunt poet văzându-ţi nu-:ele 
trecut astăzi, pe sub rotativa 
gătită cu brazi.. Vom explora 
văile albe şi piscurile unde, cu 








O carte, un zeiar şi-o stea 


Zeţăria se deschide luminoasă (ca 
să răstoame tradiția: tiparnițelor.: adă- 
postite prin maghemiţe cu mucegai), 
lăsând pentru trecere, fâșii libere, în 


zig-zag, printre rafturile suprapuse, în- 


cărcate cu țăndări vinete de plumb. 
Mă strecor printre „regalele” înalte ca 
niște scrinuri bătrânești şi grave ca or- 
gile din catedrale. Cu umerii uşor în- 
covoiaţi, zețarii — lucrători ș ucenici 
— tăcuţi și încordaţi în truda lor, nici 
nu mă bagă în seamă. Mâinile lor a- 
leargă prin micile compartimente de 
lemn, vânând așchiile subțiri ale lite 
relor întunecate. 

Le văd cum se abat şi cad asupra 
alfabetului fragmentat și distribuit 
geometric, prin cutiile pătrate, de par- 
că ar atinge clape bizare cu sunet ne- 
auzit, sau ar descrie cine știe ce sem- 
ne de magie neagră. Iscându-se, trep- 
tat, din cioburile mărunte ale zațului, 
„Cărțile se întind,  embrionar, pe 
„Șpalturi“ sau trec în faza pubertăţii, 
așezându-se, simetric, în „pagini“ de 
plumb, strâns închingate cu sfoară. 

Cartea mea a fost de mult culeasă 
la linoctyp, i-am făcut  corecturile „în 
şpalturi” și acum aduc corecturile „în 
pagini”. Cu arijia și arta paginării a- 
cestei cărţi a fost delegai d. Velizare, 
vechi lucrător şi „stâlp” al atelierelor 
„Universului“. În ultimul timp, a de- 
venit specialist în pasinația volume- 
lor apărute în colecţia „Universului 
literar”. Când mă apropii de el şi-l 
salut, se pleacă respectuos și-mi în- 
tinde  cntehraţul, cu palma închisă, 





căci nu vrea să mă murdărească de 
cerneala zaţului. 

— Bună dimineaţa, domnu' Velizaire. 
Ți-am adus corecturi. 

Pe sub gene mă privește bănuitor. 
Zile de-a rândul l-am sâcâit cu schim- 
bări de paginație, de titluri, de carac- 
tere de literă. A fost o luptă titanică 
să-i înfrâng rezistența cu care-şi apăra 
tradiția așezării zațului în pagini cu 
fel de fel de chenare, de liniuje, de fi- 
guri ornamentale în josul paginii. La 
rugămințile sau obiecțiile mele, replica 
dârz: 

— Așa am învățat eu și așa am lu- 
crat treizeci și cinci de ani... Nu schimb 
nimic. Nu schimb nimici 

Cu iscusite manevre, am reușit, pâ- 
nă aici, să luxez ostilitatea de care 
se isbeau modestele mele reforme gra- 
fice. Acum domnu' Velizare pare să 
simtă apropierea unei noui catastrofe. 
Imi bănuește, parcă,  primejdioasele 
intenţii şi mi-o ia înainte: 

— Ceva nou? 

„Ceva nou“, adică: noui „reforme'? 
Am, inițial, un moment de laşitate și 
șovăi, 

= Nu... vream numai să... E totul 
foarte bine, dar, uite... te-aș ruga... 

Işi pune ochelarii şi mă scrutează 
atent, sfredelitor. E un om de statură 
mijlocie irecut de cincizeci de ani, cu 
obrazul cafeniu şi obosit, chel, cu 
fruntea deschisă şi întrebătoare, cu 
mustața încă neagră și îngrijită. 

Ochii lui, unde citesc numai bună- 
tate și ușoară îngândurara, devin oa- 





Ga-ro-ra-ra 


Pășteau ciulinii turmele la șes, 

Fierbea'n podgorii mustu'n zăcători, 

Işi întinsese codrul covor des 

Şi munţii albi se arătau prin nori. 

De nu știu unde, straniu, o pasăre ţipa 
Sub frunza moartă-a inimii: Ga-ro-ra-ra! 


Era de când e lumea, de mult, de nu știu când... 
Se lumina de ziuă... Cu tara cot la cot, 

Se depărta chervanul din clopote sunând, 

Ne tot ducea pe drumuri ce le-am uitat de tot 
Pierdute pe vecie.... Dar pasărea ţipa 

Cu glasul ei de toamnă târzie: Ga-ro-ra-ra! 


Cădeau fulgi mari și albi din cerul sur. 


Priveam tăcut la jarul din cămin 

Şi însera albastru în parcul dimprejur 

'Țesând pe geamuri ceaţă, pe gând zăbrani fin, 
Uitare peste toate... Și tot mai trist ţipa | 


„. Lung pasărea din suflet: Ga-ro-ra-ra! 


ION PILLAT 


de RADU GYR 


rerum aspri şi scormonitori în cli- 
pele de intransigenţă, când domnu 
Velizare își apără asta și datina tipo- 
grafică, e Peer 

— Nu cumva doriți „să schimbăm” 
din nou poăginația sau „caracterul tit- 
lurilor ?' 

IL simi urcat pe redută, gatu să-mi 
respingă atacul, pe care nu mai pot 
să-l camuflez. 

— Dragă domnule Velizare, tușesc 
eu, revenindu-mi din lașitate și încer- 
când să-mi pregătesc o taciică eficace. 
E adnurabil... Sunt foarte mulțumit... 
Ce lieră frumoasă mi-ai pus aici, la 
titlurile mediil... Și pagina asta, a treia, 
cât qe luminoasă şi aerisită estel,.. 

Zâmbeșie măgulit și zâmbetul ace 
sta este, pentru mine, întâia tranșee 
pe care o ocup sirategic în rafinata 
eșalonare a asaltului început, 

— Şi dincolo, la paginile 11 și 12, 
cu cât deosebit gusi sunt așezate stro- 
tele! Așa vreau, mult spaţiu între ele, 
să se odihnească ochiul, să se repau- 
sezel.... 

Alt zâmbet și, în consecință, altă 
tranșee ocupată! Inamicul a pierdut 
teren şi și-a slăbit rezistența. Mă stre- 


„cor, deci, prinire zâmbetele cucerite 


şi” intru deadreptul în redută. 

— Admirabil, dragă domnule Veli- 
zare... Admirabil! A, dar era să uiti 
Te-oș ruga numai... un nimic... un 
moţi! Fii aşa de bun și scoate liniuța 
asta de sub numele meu, :a coperta 
interioară a cărții. 

Rămân cu vorba spânzurată în aer. 

Surâsul s'a stins pe figura domnu- 
lui Velizare. Obrazul se trage, parcă, 
și se face mai cateniu. 

— Cum, să scot li-ni-u-ţa de sub 
numele autorului? 

Tranșant: 

— Nu se poatel 

— Dragă domnule Velizare... 

— Liniuţa asta vă subliniază nume 
le și, priviţi, se potrivește întocmai cu 
chenărașul din josul paginii]... 

Mă reped: 

— Păi tocmai asta vroiam și eu... 
să dăm afară și „chenărașul''.... 

Îmi de seama că am cam bruscat 
atacul. Domnu' Velizare  rămâme, o 
clipă, paralizat. Apoi desenează, cu 
mână, în aer, un semn de împotri: 
vire și nu găsește cuvintele potrivite 
pentru un protest energic. 

— Nu... nu... asta nu admitl Nu 
schimb nimic! 

Mă prefac că sunt adânc surprins. 

— Dar eu credeam că sunt cu totul: 
in gustul dumitale... Adică, fără zor- 
zoane de prisos, litera simplă, gravă, 





tUrmare în pag. 12) 








Un basm cu Petru Cercel 


— Pentru Crăciunul camarazilor de arme — 


de SIMION STOLNICU 


tot gerul, rădăcina de floarea 
reginei trăește fiindcă nu se 
poate legăna decât pe încht- 
puirea că se află acolo mai a- 
proape de tălpile lui Dum- 
nezeu. 

Brazii frumoși stau drepți, 
mwau lumânări dar nici mine 
turi de tancuri cum ar vroi ca. 
ricdturiştii de departe. Acei 
soli siniștri ai răsboiului bles- 
temaţi de Eva să lucreze'n tuş, 
a căror fantezie nu se mai să- 
tura până ieri să umple traista 
iui MoşeCrăciun cu omiai de 
oțel! Vom lua în buzunăre alt. 
fel de plutoane deși prea mult 
joc le-a şters vopseaua unie 
formei lor de plumb: plus 
toane de „curcani“ senini pre- 
miaţi la concursurile  gintei 
latine, 

„Vom găsi cascadele mici, 
înghețate, luând jorme de 
zâne mi frumoase decât 
muzeele și ispitind de-aproape, 
în nemişcare, pe făcutul din 
aceeaș apă schiunic de țurțur 
în desnădățauită mătanie câ 
sub daita lui ROG:n... Ghio- 
nuaia mică de iarnă cu ciocul 
de irusă inginerească, stă 


gâta să scrie în scoarța de | 


fag despre plimbarea noastra 


minunată. O va face cu cio- 
cul ei incisiv chiar Cu riscul 


Jsă desființeze scrijelările prea. -. 


lirice ale amanţților din. alte 
vremi. 


Eu vorbesc, eu spun bas- 
me, asculiaţiemă, vă ui 


tati la centura mea tată ca 


de pompier, purtătoarea. Ge. i... 


noroc pe care din tot echipi 


mentul, mi-am păstrătao în 


permisie ornată cu aceleaș .. 
cartuşiere unde în loc de: 


plumbi încălzesc excepțional 
pui de vrăbii. Pui întârziați. 
Aho, ahei, voi cei pârțoliți 
de vânturi, voi cele mai te. 
cente somităţi ale mânuirilor 
de arme, ce doriţi să vi se mal 
arate aici peste țara cabane- 
lor, peste ecoul iubiteior co= 
linde? Se întâlnesc în surdină, 
colindul muntelui cu  vând- 
toare de „Ciută.Ciutalină“, 
şi-al şesului cu „Foaie verde 
alior“...  Infigeți în zăpadă 
adoratele voastre skiuri de 
funcţionari... Trebuie vo  ţi- 
nem tot într'un basm acum 
când suntem iar de capul 
nostru şi chiar căpitanul Pri. 
mejdie Georgescu dela care 
doreați să aveţi fire de păr 
spre a vă afuma cu ele într'un 
descântec de frică, însuși ei 
ascultă pe undeva colindul. 
Să vă spun mai bine că a 
fost odată şi că eram că&'n pO- 
vești, atât de june şi trăsnit, 
încât îmi închipuiim că pe 
aici sa mutat domnița cea 
depărtată... Un smeu o fugă- 
rea printre molijți, dar o luau 
sub protecția lor misireţii din 
fabula cea mare. Eu ţrebuiă 
so aflu, să-i rostesc madri- 
galul, fiindcă mă'ntrupasem în 
voevodul țrubadur Cercel, şi 
înfruntam cu cismele înalle 
cei şapte munţi şi omătul de 
oare se *ngâmfaseră bunicii, . 
Și-aveam stema grea sub cuș- 
ma căzăcească, îndesată, In 
suită erau culăceri şi de- 
ghizați printre acești Nichi- 
fori, mă'nsoțeau peniru ami 
zugrăvi Idealul, pictori vene- 
țieni..., Dar hoțul de corb câre 
vede prin besnele de astrahan, 
ini spiona rubinele ştemei şi 
mi le ciuguiea prin cuşmă unui 


câte unul. Rubinele fura”e le 


ducea în pliscul lui, spre vâr- 
furi. Acolo ajungea *'nainte-mi 
în timp ce eu cotrobăiam troe. 
nii cu firavii coloriști dege= 
raţi... Apoi dumnealui „cher 
oisedu noir cum îi spune 
poetul, lăsa nestematele în 
careul de mistreți, domniţei 
depărtate. 

„Și corbul da rubinele ca 
de la el, 

ah, ce nărav din timpul 
corvinului înel 1. 





(Urmare în pag. 2-a) 


Fi 








| 
N 








UNIVERSUL LITERAR 








30 Decembrie 


1939 emca 


CRONICA LITERARĂ 
ANUL LITERAR 


Cărţi au apărut anul acesta nume- 
roase 1), — de la culegerea lirică până 
la romanul vast, de la broșura mono- 
grafică până la sinteza pe sute de pa- 
gini, — deasupra titlurilor şi a autori- 
lor s'a făcut însă clar un spor de con- 
știință, un fapt al cărui sens, în litera- 
tură, — de ce nam spune-0, — nouă 
ne încuviințează entuziasmul.  Inţele- 
gem prin fapt, prin spor în conștiința 
creaţiei, constituirea unor centre de in- 
teres maxim pentru scriitorul român și 
activitatea lui. Normal, prin funcţiona- 
rea acestor centre de interes, scriito- 
rul se supune unui procas de integrare 
în momentul actual de cultură al ţării 
şi devine verigă sigură în desfășurarea 
ei istorică. Acesta este, fără îndoială, 
sensul înființării, prin lege a „Casei 
Scriitorilor“, pe principiul recunoştinței 
publice pentru structurarea sufletului 
național. Deoarece dau formă pură, 
inalterabilă, circulabilă ca bun univer- 
sal al culturii, ideii de neam şi de ţară, 
scriitorii au dreptul ia recunoştinţă, 
prin lege! lată un surpius de ccuşuuuiţă 
în activitatea scriitoricească, p> care îl 
numim fapt, tiindă el tranxcende indi- 
vidualitatea, şi se exercită totuși asu- 
pra ei, în producție, ca o determinantă. 
Iniţiată de Suveran, şi integrată în su- 
fletul public prin actul denberativ al 
recunoştinţei, ideia „Casei Scriitorilor“, 
devine asttel componeată a duhului 
naţional, spre care scriitorul îşi întinde 
o punte a năzuințeicr, Astia, faptul de 
care pomenim, intrat în conștiință, de- 
vine treaptă a transcenderii şi își va 
da fireşte roadele. 

De aceea; natură este ideia tipăririi 
edițiilor dejinitive ale scriitorilor în 
viaţă, care deasemeni constitue un spor 
al intervenţiei de sus, de la neam, în 
viața scriitorului, Cât de importantă 
este realizarea eâiiturii „Fundaţia pen- 
tru literatură și artă „Regele Carol II“, 
în acest proect al edițiilor definitive, — 
se veritică desigur, prin împrajurarea 
că nu toţi autorii care astăzi au trezut, 
să zicem, de 50 de ani, vor fi invitaţi 
să-şi publice opena definitivă. Pentru 
ce? Pentru că se aplică principiul se- 
lecției, acelaș ca și la „Casa scriitori- 
lor“i. Se vor tipări în ediții definitive 
doar operele care chiamă prin struc- 
tura dor, săvârşirea acestui fapt de în- 
tegrare în naţiune. Cele inerte, amorfe, 
rămân ca 0 prezență da cenușă, la un 
sfârşit de carieră, fără virtuțile vitale 
ale simbolului. Se poate vorbi de o co- 
respondenţă între tensiunea scriitoru- 
lui, şi voința de umanism a publicului. 
Acesta din urmă vrea să-și cunoască 
modul de a fi, să-și oglindească laten- 
țele, să-și structureze substanța; se lăr- 
gește din zi în zi visul spre un uma- 
nism românesc, cu atribute originare, de 
substanţă şi struotură. Oricât de 'ascun- 
să ar fi această directivă, arată cu pri- 
sosinţă că ea este un fapt, adică o pu- 
tere ce se exercită de sus în jos, de- 
păşitoare, asupra creaţiei scriitorul -+ 





Ne luăm îngăduința, justificată de o 
strictă experiență, să pomenim de o altă 
activitate, tot atât de semnificativă, 
prin aceea că și ea înlesnește apariția 
unui fapt: activitatea revistei „Uni- 
versul literar“, 

Ziarea ei de producere nu este a seri- 
sului ajuns la matură fructificare, ce 
chiamă formal gestul încoronării prin 
ediția definitivă şi încadrarea la treap- 
tă cuvenită în „Casa Scriitorului:'“, Spa- 
țiul de eficiență al „Universului lite- 
rar“ nu se află la stârșitul, ci la înce- 
putut carierei literare. Funcţia revistei 
este tot încadrarea selectivă, dar ea în- 
cadrează pe scriitorul tânăr, pe debu- 
tant, pe autorul primului pas sub des- 
tinul literar. Cât de importantă este a- 
ceastă activitate, verificabilă la șeză- 
torile literare, dovedește atât de fru- 
Mos, d. Victor Popescu, directorul re- 
vistei, în articolul său din pagina I-a. 
Integrarea scriitoruiui tânăr, censtitue 
de asemeni un fapt, fiindcă se efectu- 
iază tot prin raportare la public. După 
cum opera deținitivă este cemtă sau 
nu, de public, tot așa scriitorul tânăr 
este cerut sau nu, de public. Faptul are 
azpeote liminare, dar şi aspecte profun- 
de. In aspectul profund, el denotă că 
pubiicul actual ascunde o coresponden- 
ță minuuată cu tinereţea, Pâlpâe o as- 
pirație lăuntrică, o sete de puritate, şi 
parcă de tiranie, de exclusivitate în 
conceperea frumuseții literare. Indife- 
rent de valoarea în sine (nu trebue să 
ne spună altcineva că tinerii nu produce 
opere definitive), publicul îşi mărturi- 
sește interesul față de latura demonică, 
să zicem, — a scrisului. Voința de a 
creia, curajul inițial, meliniștea cum- 
plită a debutantului, deformarea per- 
sonalității care trece din planul comun, 
în planul existenței creiatoare, — ele- 
mentul neindurător al demoniei ce se 
întipărește pe chipul angelic ai adoles- 
centului, — iată momentul iniţial al 
cărui gust l-a prins publicul. El caută 
să se hrănească din acest prim fum al 
jertfai, indiferent dacă se înalță ver- 
tical sau se împrăștie pe chipul turbu- 
rat all celui ce se sacrifică. Publicul a- 
sistă la dramatismul scriitorului tânăr. 
Il vrea în spectacol, îl dorește în faţa 
sa, pe scenă, la șezătoarea literară. No- 
ţiunii de „șezătoare literară“, i-a dat 
„Universul literar“ un conținut inedit, 
care, în felul său, derivă din constan- 
tele de cultură.  Şezătoarea literară, 
în sensul pomenit, nu se organizează 
pe o solicitudine a scriitorului, ci pe un 
răspuns la un apel. Publicul vrea să 
vadă şi să audă pe adolescentul care 
deabia a trecut de optsprezece ani, și 
pe scriitorul tânăr care na ajuns la 
treizeci de ani, — şi cari, desigur, nu 





Corespondenţa noastră 


NAVA CU VISURI 


Veniţi! camarazi «de viață și moarte -— 


Nava cu visuri em Port — în curând vom 
[pleca 


Spre Țara Invierii — ancora v vom rulica 
Imcandescentele pânze spre Inali să ne poarte. 


Im. noaptea albăstrue, prin factele stelare, 
Corabia cu visuri — gândului comdlur — 
Din val în val păși-va, spre mările de-atur, 
Spre linele întinderi de calm și evadure. 


Plutind fantasmă albă, cu pânzele în vânturi, 
Oricând, oriunde fi-va, pe căi universale — 
Va trece ca o umbră prin lumile astrale 

Şin haos își va face din stele noui pământuri, 


Ingemânare sacră de cuget şi de mit, 
Arcă peste timpuri pururi călătoare, 
Ea fi-va împreunare de Lună şi de Soare 
Şi zi şi noapte una vor fi în injinit 


Ea-şi poartă în catary însemnul de lumină : 
'Priunghiularul ochi — şi plină de a Lui slavă, 
Spre apele Cunoaşterei, scânteetoare navă, 
Urca-va ca o astră peste genuni regină. 


Acolo ne așteaptă, prieteni dragi, Cuvântul 
Și Gândul ce a fost din Univers întâiul — 
Bulgări de lumină ne vor ji căvătăiul 

Şi colb ua fi sub noi şi omul și pământul. 


Ca'ntr'un atias și Steaua de Sud și cea Polară 


Le vom vedea lucind sub noi — jar pentru 
[vele 


Lumina lor va fi n noi şi a noustră în ele — 
Vânt, avânt cu elan pentru Nava Stelari. 


Veniţi, teniți fraţi de gând — Ea e cheia: 
Nava cu visuri ce v'așteaplă în larg — 


Botez: cupa cu licoare astralică am so 
(sparg, 

Corăbieri pe Marile Geniuiui să me scrim 
[epupeia. 


MIHAIL BĂDESCU 


CANTEC SIMPLU 


Albi henuvimi din cerul dragostei albe, 

Au tresărit sub ciopotul unei vechi amintiri; 
Tăcerile, singure, au furișat salbe 

De cleștar jluid, sub pleoape subțiri. 


Columbă galbenă'n sbor, luna grea, 
Făâlfâăind resemnare pe singurul vis, 
S'a rugat pentru dragostea ta şi a mea 
Și s'a prăbușit la răseruci de abis... 


Poate c'aj plâns şi tu în noaptea aceasta, 
Doeaczen mi-e cântecul trist; 

Sau poate ca plâns, veghindu-ți fereustra 
Luveafărul, — înel în mâini de-ametisti., 


ICONST. MITEA 


CÂNTEC DE GRIEG 


Mi-e frig, deşi în sobă-i jar, 

E frig în sufletu-mi și îar 

Deapăn povestea ce-a trecut 
De mult, de mult. 


Când u plecat, ca şi acum 

Frunzișul din salcâmii de pe drum, 

Ca "'mtrun balet din Faust — luat de vânt 
Se fugărea în dans demonice pe pământ. 


Șin urma tu ploua ca și acum 

Pe sujletu-"i <a intr'o baltă — şi pe drum, 
Și picăturile ce'n geam îsbeau, 

Cădeau na; des, mai rar — cădeati, 

Și-mi aminteam de un rejrain 

Dintr'un preludiu de Chopin. 


C'ai fost odată, cai plecat 
Că toti-u fost adevărat 
Doar eu mai cred, doar eu mai știu 


S'a 'ntunecat şi e târziu, 
Jarul Sa stins şi-mi este jrig 
Fluer un rânt făcut de Grieg. 
DUMITRU FILIPESCU 


„COMOARA CLIPELOR ALBASTRE” 


Nu mai pot mamă, 

Smulge_mi a visului maramă 

El m'a târât prin bolovănișul de diamant at 
[căilor lactei 

Ma pus să culeg cu mâna ghimpii de stei 

Și-acu mi-s gleznele sufletului zdrelite — 

Și degetele atrăvezii ale gândului rănite — 


Nu mui pot mamă. 

O năzuință fără margine mă cheamă 

Din adâncimi de unde cântă flacăra, se urcă 

Templul veacurilor eterne! Pe-a visului 

[furcă, 

În son de sfere şi'n susure serajice de stei 

Ridică și răstoarnă în potire vestalele şi-al_ 
[bastrele fai 

Cumpene ed aur, cu ciuturi străvezii și pline 

D2 nard, de nestimate îș de băuturi divine. 


Nu umi pot mamă! 
Va cate sufletu-mi bolind, de bună seamă 
Ce nu ua veni greu brăzdarul timpului 
Din coclaurii cu stânci de curcubeu ai Dlim- 
[puui 

Să-mi taie vremurilor ogorul inimii în două 
Sim uragan de surle şi chimbale către astre 
Să_mi scoată proaspătă tăiată'n rouă 
„Coomara clipelor albastre“. 

M. 1. Cosma 


scriu desăvârşit, — dar spectacolul in 
sine centrează un interes enorm. Este 
un fapt, veriticabil prin „sălile“ arhi- 
pline de la „Ateneul român“, de la 
„Studio', și din amfiteatrele orașelor de 
provincie. „Șezătoarea literară“ are o 
semnificație nouă, prin aceea că ea 
constiute un semn al publicului către 
scriitor, și nu invers. Este semn de sim- 
patie, de interes maxim pentru  mo- 
mentul dramatic al începutului, şi evi- 
dent, semn de selecție, pentrucă nu toţi 
scriitorii tineri sunt acceptaţi de pu- 
blic. 

Tot pe experienţă ne sprijinim când 
afirmăm că selecția publicului, pornită 
din criterii imanente, nu greșeşte. Ima- 
nența critică a publicului pune la te- 
melie, definiția artei ca valoare cincu- 
latorie, prin factorii graiului, ai sinceri- 
tății emoționale, ai adâncirii de viziune. 
Nu mai este vorba, să zicem „de poezie 
ermetică sau neermetică, de artă pură 
sau de contrariul ei, etc... Conceptele 
acestea au fost depășite... în ceeace au 
avut impostură şi artificiu. Publicul 
aprobă producţiile care îndeplinesc con- 
dițiile unui fel de a îi intagral, cu efort 
onest Je exhaustie. Respinge cu brutali- 
tate numai pe jucătorul de farsă. Pe 
lângă instanţa de selecție, la sfârşit de 
carieră, — mai există așa dar și aceea 
a selecţiei la începutul de carieră, în 
care scriitorul se supune unei judecăţi a 
publicului, judecată înțeleasă ca pu- 
tere ce-l depășește, prin rădăcinile ei 
în aspirația momentului de cultură, — 
şi spre care el trebue să tindă ca spre 
o încadrare. In activitatea scriitorului 
a intervenit, putem formula, faptul sub- 
stanței, înțeles ca o tenziune stilistică, 
Se presimt lătenţele, se caută expresia, 

Paralel cu acest proces de abstracţi- 
zare, de ieșire a scriitorului din desti- 
nul său strâmt, observăm seria realiză- 
rilor, care lărgesc masiv cadrul de 
muncă al scriitorului şi îl constelează 
conform axelor pomenite. Să urmărim 
realizările pe două din direcțiile lor: 
„ideia“ isvoarelor și „ideia“ Eminescu. 
Directivele acestor realizări, răspund 
constantelor de depășire, stabilite mai 
sus. „Ideia'“ isvoarelor predomină în 
sistematizarea critică, în studii, eseu, 
în tratat. înţelegem. „ideia“ izvoarelor 
ca o năzuință vie de plasticitate. Criti- 
cul caută, cu metode riguros însușite 
să vadă, chipul scriitorului din trecut, 
să-i reconstitue structura umană, prin 
relaţii de timp și spaţiu, prin întoarcere 
pasională în orizontul de manifestare 
a începutului. Nu este tocmai ceea ce 
socotim metoda istoricistă — aplicată 
cu calmul și răceală excathedra. O viață 
a lui Caragiale, — de exemplu, — scrisă 
de d. Şerban Cioculescu, aplică mai 
mult de cât metoda  istoricistă, ca și 
introducerea de aproape 200 de pagini 
a d-lui Tudor Vianu, din volumul în- 
tâiu al operei lui Macedonski. Peste 
materialul adunat cu strictețe  istori- 
cistă se toarnă suflul viu al consti- 
tuirii unui umanism românesc. Autorii 
jinduesc să vadă chipul structural al 
lui Caragiale sau Macetonki; iar nu 
ecuația lor tipologică, indiferentă la psi- 
sagiul autohton, şi la viața de azi. 

Ideia isvoarelor trebue înțeleasă ca 
o ideie a participaţiunii. Scriitorul de 
azi participă la viața scriitorului ante- 
rior, care la rândul lui intervine în 
modelarea prezentului. Se fac eforturi 
de fundamentare a unui fel de a fi ro- 
mâne:e, în cultură, care nu trebue să 
se întrerupă de la generație la gene- 
rație, lăsând în criză procesul de 
creştere. 

In această perspectivă a grijei per- 
manenţelor, aredem că nu se poate vorbi 
de o sărăcie literară, într'un an, în care 
nu s'au tipărit cărți decisive prin apor- 
turi inedite : o excelentă „Viaţă a unui 








Bibliografie 


clasic“ sublineşte cau succes absenţa 
unui roman excelent, în măsura în care 
stârneşte un interes înalt de identiti- 
care, 

Istoric vorbind, Eminescu este tot un 
scriitor clasic, dar „Ideia Eminescu“ în- 
trece copleșitor „ideia isvoarelor“, şi 
chiar a permanențelor. Prin comemo- 
rarea celor 50 de ani de la moartea poe- 
tului, anul 1939 ar putea revendica ti- 
tlul de „anul Eminescu“, fără o deplină 
îndreptăţire, deoarece cultul eminescian 
nici n'a început cu al și nici nu se va 
sfârși. Demn de semnalat este punctul 
de plecare al oricărei mărturisiri în 
scris despre Eminescu, — fie articol de 
câteva pagini sau studiu de un număr 
impunător da tomuri. Se pomeşte de 
la Eminescu, cum se pornește în filo- 
sofie, de la conceptele fundamentale, 
cărora li se rezervă rangul de a nu fi 
cuprinse în nici o definiţie. Concept 
fundamental al culturii românești, Emi- 
nescu se situiază, pe cale mistică sau 
rațională, deasupra istoriei româneşti, 
astru într'o constelație influentă a des- 
tinuhui. 

In mod unanim, se postulează „ideia 
Eminescu“ pe o linie de realizare a 
destinului autohton. În el sunt cuibu- 
rile, substanţele inalterabile ale geniu- 
lui național. Cu prilejul comemorării 
jumătăţii de secol, această credință a 
ipostazierii absolutului românesc, prin 
Eminescu, a fost exprimată ca un decret 
național, nemai fiind, cu putinţă, 
nicăieri o nuanță de îndoială măcar. 
D. Camil Petrescu subliriază cu inten- 
ție critică, vârstă de 33 de ani, la care 
i s'a aprit productivitatea genială a poe- 
tului, dar punctul d-sale de plecare ezte 
tot  „ideia-Eminesou“, fundamentală, 
fără definiţie : „Atât de mare este far- 
mascul sub care stă cultura românească, 
încât cultul lui Eminescu nu este un 
cult livresc, acceptat de unii, refuzat de 
alții, cum se întâmplă cu alți scriitori 
de geniu, ci e un soiu de realitate că- 
reia nu i se poate sustrage nimeni... 
Paptul este atât de neobișnuit încât 
ține de ordinul mitologic“. (Eminescu 
şi esenţele, R. F. R., Iulie ,1939). Aceas- 
tă credință generală a ipostazierii emi- 
nesciene, iat-o formulată cu prestigiul 
cărturarilor iluștrii ai țării : „Revelația 
profetică a fost imediată și absolută... 
Astfel, cu un suflet neatins ne-am 
apropiat noi de aceea revelație emi- 
nesciană... Din ucenici ai unei școli 
sterpe, ou ochii asupra cărţii întinse pe 
pupitru. am ajuns căutători de onizon- 
turi a căror întindere extraordinară nu 
ne înspăimântă“ (N. Iorga, Eminescu, 
creator de generaţii, Convorbiri literare, 
n-rul 6-7-8-9 Ilunie-Septembrie 1939). 
Sau: „Care este cauza acestei glorificări? 
Ea este aceeaș pe care o găsim în toate 
casurile de glorificare a poeților, este 
cauza care va susține pe veci admiraţia 
popoarelor pentru poezie... Eminescu 
este postul Românismului. Nu este sim- 
țire la el, care să nu-şi găsească ecou în 
sutietul românesc; nu este în toată opera 
lui, expresiune verbală care să facă 
disonanţă cu estetica graiului românesc. 
(C. Rădulescu-Motru, Ce ne învaţă 
Eminescu, loc. cit. pag. 743). Sau: „Se- 
micentenarul morţii lui Eminescu este 
desigur un moment potrivit pentru a 
se inventaria încăodată moștenirea ră- 
masă de la acest geniu formidabil, ră- 
sărit fără de veste în mijlocul naţiei 
noastre, şi care, într'o viață foarte 
scurtă, a semănat constelații bogate şi 
strălucitoare pe firmamentul aproape 
gol al culturii românești, unde abia 
scânteiau ici şi colo, puține stele răs- 
lețe, pe lângă alte biete luminițe, la 
care trebuia să te uiţi, spre a le desluşi 
efectiv .cu telesroane uriase, a Căror 
lentilă era mai mult patriotică, de cât 
științifică. Opera de poet-miracol şi de 


(ed. Ciornei); 


japonez“, partea II, 2 vol. (ed. „U- 
miversul''); Georgeta Mircea Can- re“, roman; Radu Gyr: ,,Corabia 
cicoy: „Dealul Perjilori, 
Mircea Mateescu: 


prozator-artist a lui Mihail Eminescu 
a fost multilaterală, posedând fețele 
numeroase în fiecare dintre marile ei 
despărțituri“. (1. Petrovici, Poezia filo- 
sofică la Eminescu, loc. cit. pag. 745). 
Din acelaş număr al „Convorbirilor li- 
terare“ întocmit monumental într'op 
1000 de pagini, reținem fraza de apo- 
teoză a directorului actual al revistei, 
nobilul profesor descins din Bucovina, 
d. I. E. Torouţiu: „Și astfel, din ţara cri- 
santemelor, Japonia, până în America, 
din nordul lui Ibsen până'n Ellada, din 
țările marilor civilizații ale Apusului : 
Franța, Germania, Anglia, Italia, până 
în Damascul Arabiei, truntea lui Emi- 
nescu încununată cu laurii geniului ro- 
mânesc și însângerată de spinii cununii 
lui Christ, poartă și va purta în veci 
numele de Român“, (loc. cit. pag. 1676). 

Traducerea în faptă a sentimentului 
general care cerea  apoteozarea emi- 
nesciană, a căzut pe seama unuia dintre 
cei mai distinși cărturari contemporani, 
distinsul critic Perpessicius. Sarcina i-a 
dat-o criticului, „Fundaţia pentru li- 
teratură și artă“, care, din inițiativă 
regească și prin conducerea de unică 
destoinicie a d-lui profesor Al. Rosetti, 
și-a propus să tipărească opera com- 
pletă, cuprinsă în 43 de caiete, pe peste 
15.000 de pagini manuscrise a lui Mi- 
hai Eminescu ! Este cel mai amplu semn 
de întoarcere spre isvoare, din litera- 
tura românească. Din solemna  între- 
prindere, a apărut până acum primul 
volum, da 522 de pagini, cuprinzând 
„poezii tipărite în timpul vieţii“. Din 
modul cum a fost întocmită ediţia in- 
tegrală a operei lui Eminescu, se des- 
prind clare sensurile pe care articolul 
nostru a încencat să le descifreze în con- 
îigurația anului. Temelia ediției com- 
plete a fost fixată de d. N. lorga : „Orice 
rând din Emimescu merită să tie tipă- 
rit“, De aici porneşte d. Perpessicius, 
socotindu-se totuși nu întemeietor, ci 
lampadofor ; stabilind moral principiul 
că „faca“ cultului“ trebue  trans- 
misă din generaţie în generalție, ca 
într'o cursă neîntreruptă a vieții. Mie- 
zul problemei ediţiei integrale, îl vede 
autorul în „organizarea aparatului de 
variante“, lucru care  însemnează pă- 
trunderea în „atelierul eminescian“. 
Cea mai nobilă voință de plasticitate 
a criticului actual : de a vedea „atelie- 
rul eminescian“, matca unde s'au ivit 
rând pe rând, formele, în mersul lor 
spornic spre capodoperă ! Unitatea bio- 
logică o caută d. Perpessicius, momen- 
tul de naștere, clipa ds taină a ţâșnirii 
divine, — şi apoi modelarea ei trep- 
tată „more atque ritu ursino“ (metafora 
efortului care dă stil aperei, urcând de 
ia o formă structurală la alta, — supe- 
rioară cu grad vital, — în felul urșilor 
despre care se crede că nasc puii în 
stare amorfă și le dă trup fasonându-i 
afectuos cu limba). 

Metoda morfologică adoptaţă de d. 
Perpessicius, este aceea a vieţii, ea se 
bizue pe structură, nu pe tip, şi scopul 
ei, 'este, ca odată introdusă în „atelierul 
eminescian“, să restitue vârste.e poe- 
ziei, să sunprindă gradele de adâncire 
treptată în geniu, obținând astfel, prin 
măsurătoarea exactă a distanței, un 
sentiment mai real al profunzimilor, al 
vastității zărilor, al prezenței substan- 
ței. Ideia isvoarelor lui Eminescu 
coboară dincolo de domenile pricepute, 
în mistarul latent al geniului românesc, 
și ca atare ea este cea mai optimistă 
ideie, ceea mai fecundă. 

Din adâncimi fără fund, ea se reflectă 
pe 'cerul spre care privim ca să cunoaş- 
tem soarta pământească. Pentru că o 
bogată corespondență este între cer şi 
pământ, şi am văzut cum, aici, în acest 
spaţiu, locuit mii de ani de neamul 
nostru, sensul acestei corespondențe îl 
exprimă Mihail Eminescu. Astfel cre- 
dem toţi. 

CONSTANTIN FÂNTANERU 


1) Vezi „Bibliografie“. 





Mircea Streinul: „Viaţa în pădu- 


cu tufănioi“, versuri (colecția U. 
L.); N, Roşu: „Critică și sinteză“ 


roman 


Intenţia de a urmării ideile ce au 
dominat în mişcarea litoară, ne fa- 
ce să părăsim metoda criticei re- 
oapitulative, mulțumindu-ne să nu- 
mim astfel cărţile anului, în ordi- 
nea în care le-em recenzat in a- 
cest Joc el revialei : Alexandru Rai- 
cu, „Hronic“, versuzi, coiceția „U- 


aversul literar“;  Șietan Baciu: 
„Drumeţ in enotirmpuri“, poeme, 


ed. Frize; Victor Popescu : „Biseri- 
cu neagră“, nuvele, coleciia „Uni- 
versul jiterar'“; Biblia Regele Ca- 
ro! TI, „Fundația pentru literatură 
şi ertă (trad, de păr. Galaction și 
Vasile Radu); C, Gane: „Trecute 
vieți de doemne şi domniţe“, vol. 
I[l (ed. „Universul'); Ion Creangă, 
opars, ediție îngrijită da G, T. Ki- 
rileanu; St. 0. Ios:f, versuri, edi- 
ție îngrijită de Şerban Cioculescu, 
Al. Macedonski, opere vol. I, edi- 
ţie ingrljită de FT, Vianu (tcate in 
ed. Fundațiilor Regele), Oct. Goza: 
Din larg, poeme postume (ed. Fun- 
Gației); Traian Lalescu: „Lumină 
tristă“, versuri, colecţia „Universui 
Lierar''; Dem. Psatta:  „„Carge“, 
nuvele; Anișoara  Odeanu: „Fata 
lui Codru împărat“, versuri (colec- 
ţia U. L.); Ştelana Velisar: „Calen- 
der Vechi“, roman (ed. Cartea Ro- 
mânească); Mircea Blade : „Nuntă 
în cer“, roman, ed. Ciornei, Al. 
Philippide : „Visur! în metrul vre= 
mli“, verguri (ed. Fundației); Ioa 


Biberi : „Cercuri în apă“, roman 
(aolecţia U, 1); Otelia Cazimir: 
„Poezii” (Fundaţie): M, Eminescu, 
opare, 1 vol. ediţie ingrijită de 
Ton Crețu ied. Cultura româneus- 
că); Constantin Salcia; „Logodna 
apelor”, poezii (colecţie; (Drum); 
Dan Botta: „Aiiestis“, dremă cu 
imegin: de G. Ziotescu (colecţia U. 
L.); Alexandru Marcu: „Figuri te- 


menine din renaștere“ (ed. Cartea 
R.); Teodor Scarlat: „Floarea Re- 
ginei“, versuri (colecția U;: L); R. 
Man : „Cartea dimineţii“,  poezi; 
colecţia Gândirea); Aurel Chires- 
cu: „Finister“, versuri (Premiul 
scriitorilor tineri al „Fundaţiei pt 
lit. și ertă”); Matei Alexangrescu: 
„Jocul cuvintelor“, versuri, ed 
Cartea Româneescă); Lucian Bia- 
ga: Artă şi valoare“, stuaiu (Fun- 
dația pt. lit. şi artă); Radu D. Ro- 
selti : „Instantanee turistice“, (co- 
lecţia Universul ilterar); Iancu 
Brezeanu : „Amintiri... vinurile 
mele“ (ed. „Universul”); Constan- 
tin  Cojan: „Aibăstrele“, versuri 
(Cartea Românească); Iovan Du- 
cici: „Legende albastre“ şi „Ce 
tăți şi himere“, trad. din sârbeşte 
de B. Pisarov; Matei Alexandres- 
ou: „Leagăn de îngeri“, poeme, 
Biblioteca pentru toți; 1. E. Torou- 
ţia : „Junimea“, vol. VI; Ionel 'Teo- 
doreanu? Prăvale Baba, roman 
(Cartea R.): Q. Băgulcecu : „Sutlet 


„Realitatea şi eroare“, (colecţia U. 
L); Mircea Eliade: „Fragmenta- 
rism'“, ed. Ciornei; Ana Luca: 
„Candelă“, versuri (ed. Fundaţiei); 


(colecția U. [..); G. Voinescu: „Ba- 
lamuc-Pelace Hotel", dese și text 
humoristic, cu o prefață de Emil 
Botta (col. U, L.), etc. eto. 





Un basm cu Petru Cercel 


(Urmare din pag. I-a) 


„Și când am 0iuns în 
piscuri, sub cușmă nu mal 
eram Cercel. O, nu regreiați 
că m'ați luat pușca mitralie- 
ră ca să prindeți în elipsa 'e 
ochire destinată avinanelor, 
păsărea care a ciugulit neste. 
matele  trubadurului  cerces 
lian ?.., 

Să cântăm din nou marșul 
nostru „Doar în  cămâși și 
doar în căşti, făcând minuni 
de vitejie !...*' încercându=i e. 
courile plini de candoarea 
flăcăilor care sună din trom- 
pete imnuri militare drept 
colinde .. Aţi isprăvii ?ua. 

Mă rog, iată acum alte bua 
curii simple în ordined casca- 
delor. Pr.viți fagul meu favo- 
rit cu șapte brațe precum Can. 


delabrul din timpurile biblice. 
Iată sera boerească din pădu- 
rea -de unde pe când trăia 
Gheorghe Moise  grădinarul, 
obțineam răsaduri de cerce- 
luși... Podul Fiore:ului,  sim= 
fon:e neterminată, bătrână 
provocare la un stil d2 Notre» 
Dame taahă,. Și încă ceva, 
pe-aici a păscut oa'a noastră, 
Oozdia care trecând cu turma 
iarna spre câmp, ținea minte 
să se oprească la casa mea 
din vale; oa'a sfântă, poema 
transhumanțelor care va fi 
născut acum cine ştie unde.., 

Luaţi sorcove la copii, sor- 
cove sfințite prin transporta 
reg în carul cu boi o ai, sub 
gerutală, domnilor sergenţi, și 
ta mulți ani. 


SIMION STOLNICU 


PR 


Spa  ... 


cm wo IL i 


mas 30 Decembriel939 


Ştefania se pregătise, într'adevăr, să-l 
înțrebe o sumă de lucruri la această în- 
tâlnire. Venea cu un grup întreg toc- 
mai ca să se poată izola, să vorbească 
numai cu Anicet. Dar i-a fost peste 
putință să plece deacasă. Pe ia ceasu- 
rile trei, când Barbu își bea cafeaua, 
d-na Stratulat intrase în birou cu ve- 
stea cea mare. 

— Trebuie să dăm afară guvernanta. 
E în poziţie!... i 

Ji mărturisise cu câteva minute mai 
nainte. Venise la ea, în iatac, şi-i că- 
zuse la picioare plângând. 

— Nu vrea să spună cine e măgarul, 
dar o să-l aflăm noi... 

Incercase să-l afle singură, dar fe- 
meia continuase să plângă fără să măr- 
turisească. D-na Stratulai venise să 
ceară ajutorul lui Barbu; poate, amân- 
doi, îi vor smulge secretul. Era destul 
de senzaţională şi această veste pe care 
i-o dăduse guvernanta, dar nu se putea 
mulțumi numai cu atât. Fără îndoială 
că se ascundea aici o aramă, un amor 
nefericit, sau poate cine știe ce miste- 
rioasă aventură — și a-na Stratulat nu 
putea renunţa la asemenea episoade. 
Venise în birou prefăcându-se  mâni- 
oasă, ca să-l sperie pe Barbu, și hotă- 
rise să concedieze guvernanta dacă nu 
destăinuiește toată întâmplarea. 

Ştefania şi Barbu se priveau uluiţi, 
ca şi cum li sar fi comunicat un mi- 
racol. 

— Dar nu putem s'o dăm afară, aşa, 
şopti Ştefania. 

D-na Stratulat nici nu-i luă în sea- 
mă cuvintele. Il privea pe Barbu; dela 
ei aștepta un spor de autoritate, ca să 
se poată înapoia în iatac şi ameninţa 
guvernanta. 

— Ce-i de făcut? se întrebă Barbu. 
Nici n'o mai putem ţine, şi totuşi n'o 
putem zvârli în stradă, acum, la înce- 
putul verii... 

— La mine în casă nare ce căuta, 
vorbi aspru d-na Stratulat. Să ne spună 
cine a fost măgarul ăla, şi să-l silim s'o 
ia în căsătorie... 

Stefania zâmbi. Se apropie de d-na 
Stratulat şi îi luă mâna. 

— Ce bună eşti d-ta, mamă, îi spuse. 
Cum te gândeşti numaidecăt la împă- 
carea lucrurilor... 

— Eu mă gândesc în primul rând ia 
voi. Mâine trebuie să vă găsesc altă 
suvernantă. Pe asta o expediem... 

Barbu era întradevăr plictisit. Tre- 
buta să plece, şi totuşi cra nevoit să 
facă ancheta, să ia un interogatoriu 
stupid unei biete fete naive. Dar oricât 
de caritabil ar fi fost el, tot nu puteau 
păstra în casă o guvernantă gravidă. 
Poate un avort, ceva... Atâtea compli- 
cații, atâtea prostii... 

— Haide să vedem ce sa întâmplat, 
spuse el. 

O găsiră pe guvernantă așa cum o 
lăsase d-na  Stratulat, îngenunchiată 
lângă pat și plângând. Se ridică speria- 
tă când auzi atâţia pași. 

— Vă rog iertaţi-mă! exclamă ea pa- 
tetic, acoperindu-și ochii cu braţul 
drept. 

D-na Stratulat se apropiase cel mai 
mult de ea, dar se oprise la un metru; 
trebuia să păstreze distanţa. Barbu și 
Ştefania rămăseseră lipiţi de perete. 

— PDomnişoară, te rog să spui dom- 
nului Director numele aventurierului!, 
porunci d-na Stratulat. 

Deacum, începea într'adevăr să aibă 
emoţii. Cine ştie ce va putea afla, în 
câteva minute numai, cine știe ce în- 
tâmplări senzaţionale vor lua naştere 
de aici... 

— N'am ştiut ce fac!, exclamă încă- 
odată guvernanta, apropiindu-se de 
Ştefania. Am lost sedusă fără voia 
mea... 

-- Dar când, Dumnezeule, când?!, se 
miră d-na Stratulat, că doară ai lost 
fată cuminte, şi ai stat toată vremea pe 
lângă noil... 

Guvernanta începu să plângă. Şite- 
laniu se apropie de ea, şi o mângâie pe 
cap. 

-— Acum e prea târziu să plângi. Mai 
bine spune-ne cine a fost îndrăzneţul 
seducător. Domnul director îi poate 
obliga să te ia în căsătorie.. 

— N'are să mă ia în căsătorie!, ex- 
clamă guvernanta cu o deznădăjduită 
certitudine.  Dumnealui e de familie 
bună. 

Ștetania zâmbi; era sincer mâhnită 
de soarta fetei, dar nu voi să-și ascun- 
dă zâmbetul acela de ironică toleranță, 
pe care Barbu îl zări, încruntându-se. 

— Păi bine fetico, interveni d-na 
Stratulat, tu nu te-ai gândit cu cine 
taci pasul când l-ai făcut? Cine ştie ce 
ofițer ţi-a sucit minţile!.. 

— Nu e ofiţer, răspunse guvernanta. 
Eu n'am şliut ce intenţii vrea să aibă 
cu mine, la început... Am crezut că 
suntem numai prieteni... Și-apoi... 

—Insfârşit, asta n'are nici o impor- 
tanţă, o întrerupse Barbu. Te întreb 
pentru ultima oară decă vrei să ne spui 
numele amicului, poate izbuţtim să-l 
convingem, însfârșit... Inţelegi că n'ai 
să mai poți sta multă vrem la noi. Ne 
pare rău, dar cred că e ușor de înţeles... 

Fata izbucni în hohote de plâns, și 
voi să iasă din odaie. Ştefania o opri. 

— Unde pleci? De ce nu vrei să 
asculţi pe d-l Directore când noi te ru- 
săm aşa de frumos şi îţi voim binele? 

— Mi-e frică să vă spun cine e, şopti 
fata. [i cunoașteţi și D-stră.., 








=SLEL-ANIA= 


— îragment de roman — 


D-na Stratulat rămase încremenită. 
Deznodământul se precipita. Barbu în- 
cruntă sprincenele, gândindu-se cine 
dintre cunoscuţii lui ar fi putut face 
un asemenea lucru. Dar guvernanta 
mărturisi, simplu. 

— E domnul Sandu. Dumnealui m'a 
sedus. M'a chemat odată în odaia dum- 
nealui ca să-i prind niște cearceafuri. 

— Bestia!, exclamă d-na Stratulat. 
D'aia nu mai dă nic un semn de viață 
de două săptămâni... Am să-l dau afară 
când s'o întoarce!... 

Ştefaniei îi venea să râdă. Nu şi-l 
putea deloc închipui pe Sandu sedu- 
cător. Guvernanta era frumoasă, tâ- 
nără, curajoasă; i-ar fi fost atât de ușor 
să-l domine pe Sandu. Dealtfel, după 
câte a putut ea observa, Sandu se purta 
foarte respectuos cu guvernanta, îi 
spunea chiar „domnișoară”... 

Destăinuirea fusese atât de neaștep- 
tată, încât Barbu nu găsi nimic de 
spus. Față de Sandu singura care pu- 
tea lua o hotărâre era d-na Stratulat. 
Dar și d-na Stratulat nu știa ce să mai 
spună. Nu mai putea fi prea mânioasă 
cu guvernanta. Sandu era nepotul et. 
pe care îl crescuse și de care răspun- 
dea ea. 

— Îmi dați voie să mă retrag, spuse 
guvernanta îndreptându-se spre ușă. 

Barbu și Ştefania îi făcură loc să 
treacă. Barbu avu chiar un gest prea 
violent, ca şi cum i-ar fi fost teamă să 
nu se molipsească de ceva, dacă a; fi 
atins cumva hainele guvernantei. D-na 
Stratulat se trânti extenuată pe divan. 

— Unde Dumnezeu o fi ticălosul a- 
cela?! exclamă ea. 


Toată lumea se învățase cu repeta- 
tele dispariții ale acestui nepot depăr- 
tat, pe care d-na Stratulat îl crescuse 
ca un copil de suflet. Telegramele din 
gară nu mai surprindeau. Textul era 
cam întotdeauna acelaș: „Invitat Lică 
moşie. Lipsesc câteva zile. Sărutări de 
mâini”. Lipsea uneori câte două luni, 
in care timp nu știa nimeni de el. 
Doar dacă trimitea o ilustrată din Pi- 
leşii, pe care scria, caligrafic: „In tre- 
cere prin Piteşti, cu maşina lui Lică. 
Venim dela moșie. Peste câteva zile 
mă'ntorc. Sărutări de mâini”, Se în- 
torcea într'adevăr puţine zile după ce 
d-na Stratulat primea ilustrata. Era 
ars de soare, cu hainele mai uzate, cu 
cămașa murdară. și cera iertare tu- 
turor, că plecase fără să le ceară voie; 
dar se întâlnise întâmplător cu Lică, 
cu prietenul său, şi el tocmai pleca la 
moșie, şi nu-l putuse refuza. D-na 
Stratulat era supărată de un singur 
lucru: că nu-l aduce niciodată pe Lică 
în casă. Sandu găsea întotdeauna o 
scuză; că Lică e foarte ocupat, că stă 
puţin in București, și-și pierde mai tot 
timpul pe la Ministere. De mai multe 
ori își anunţase prietenul la ceaiu, și 
se făcuseră chiar pregătiri, Barbu îşi 
amânase întâlnirile de afaceri, d-na 
Stratulat își pusese corsetul dela Paris. 
Sosea însă întotdeauna, pe la ceasul 3, 
aceiaşi telegramă: „Interese urgente 
împiedecă. Scuzaţi deranj. Sărutări de 
mâini. Lică”. D-na Stratulat renunțase 
în ultimul timp să mai invite la ceaiu 
pe prietenul lui Sandu. Bănuia că Lică 
evită să-i cunoască familia, și asta nu 
i-o putea ierta. 

Dar Sandu o înbuna, după fiecare 
dispariţie, povestind câteva zile în șir 
partidele de vânătoare la care luase 
parte, monstruoasele jocuri de cărți la 
care asistase („din întâmplare, căci d-ta 
mă ştii pe mine, tuşă”), aventurile pe 
moşile învecinate, ale prietenilor lui 
Lică. D-na Stratulat era, în taină, fas- 
cinată de toate petrecerile acestea ne- 
bunești la care lua parte Sandu — dar 
se prefăcea întotdeauna indignată. Cu 
greu își ierta nepotul, numai după ce îl 
punea să jure că nu e îndrăgostit de 
sora prietenului său; deși, de fiecare 
dată,  nădăjduia să surprindă pe fața 
lui Sandu măcar o șovăială, un zâmbet, 
o buză muşcată, semne care ar fi fă- 
cut-o fericită, căci i-ar fi dat motive să 
creadă că băiatul îi ascunde ceva, că 
poate într'adevăr e îndrăgostit de sora 
moșierului, că o idilă romantică începe 
să se desfăşoare. 

— De acum sa sfârșit, izbucni din 
nou d-na Siratulat, nu-l mai primesc 
în casă! 

Ştefania nu crezuse niciodată în prie- 
tenul cu moșie lângă Piteşti. Bănuia că 
Sandu are vreo aventură prin provin- 
cie, şi dispare câteodată ca să-și revadă 
iubita, sau ca să și-o schimbe. Nimeni 
nu știa, însă, că Sandu e însurat de 
patru ani cu o țărancă, văduva unu! 
plutonier din satul Chilug, și că are 
cu ea doi copii. Uneori Sandu îi cerea 
Stefaniei lucruri de-ale lui Pick, rufe 
sau jucării stricate, 

— Ştii, m'a rugat Lică să botez un 
copil de țăran de pe moşia lui, îi spu- 
nea. Ţine mult la asta... Și nu mă pot 
duce cu mâna goală... 

Ştefania îl lăsa să încarce tot ce voia. 
Sandu le aduna în odaia lui, repara 
singur albiturile, le călca și le făcea 


UNIVERSUL LITERAR 


teanc într'un cufăr. Ştefania a desco- 
perit cea dintâi că Sandu știe să coasă. 

— Am învăţat când am făcut ar- 
mata, se scuzase el atunci, roșind. Dar 
nu prea știu mare lucru... 

Cosea totuși dantela dela o față de 
pernă. S'o glumit câteva săptămâni în 
casă pe temeiul acestei ştinţe a lu! 
Sandu. Intr'o zi, când plecase bucătă- 
reasa, Sandu s'a oferit să gătească el. 

— Fugi mă, cai să ne îmbolnăveşti!, 
spuse d-na Stratulat. 

— Zău tuşe dacă mint!... 

Trecuse d-na Stratulat la bucătărie, 
şi voise s'o ajute și Ştefania. Sandu 
stetea în ușă, zâmbind. 

— Spuneţi-mi: măcar ce vreți să fa- 
ceți, să știu ce trebuie să v'aduc din 
piaţă... 

A adus din piaţă tot ce-a fost nevoie, 
de s'a minunat și Ştefania şi d-na Stra- 


„tulat. Dar a rămas tot în bucătărie, 


privind şi dând din cap. Masa de seară 
a pregătit-o el. 

— Zău, tușe, de amuzament!... 

Ştefania îl auzise odată dând sfaturi 
bucătăresei, cum să pregătească chif- 
telele cu tarhon. 

— Dar de unde ştie conașu?!.. 

— Am avut restaurant, răspunse el. 

Ştefania fugise repede, căci îi era 
rușine că ascultase la uşă, dar alergă 
în odaia ei și râse multă vreme singură. 
Bietul Sandu, a ajuns mitoman, își 
spunea, Sandu, însă, dovedise că se 
pricepe tot atât de bine la bucătărie 
pe cât se pricepea la cusut. Acestea 
erau singurele lui ciudățenii pe care i 
le descoperise familia. Ce se ascundea 
sub numele lui Lică nu știa nimeni. 
Numai d-na Stratulat continua să crea- 
dă în existența acestui prieten moșier, 
în tovărășia căruia nepotu-său petre- 
cea atât de bine. Sandu însă pleca 





să-și vadă soţia şi copiii, şi deşi pleca, 
aparent, pe neașteptate — el ducea 
inţotdeauna rufe, rochii și jucării. De- 
pozita pachetele cu multe zile înainte, 
la un prieten care sta pe lângă gară. 
Când aduna destui bani, şi simțea că 
poate lipsi mai mult timp de acasă, 
trimetea obișnuita telegramă şi pleca 
la Chilug. Era cunoscut în toate satele 
din jurul Piteştilor. | se spunea „dom- 
nul Inspector”. Lumea știa în sat că e 
funcţionar la regionale silvică din 
Braşov, unde, dealtfel, îi trimetea şi 
soția rarele sale cărți poştale scrise de 
învățător. Sandu trăia adevărat numai 
în casa din Chilug. Dormea aici până 
aproape de amiazi, şi se plimba ziua 
întreagă prin lunci. Serile, îi plăcea să 
slea cu nevastă-sa tolănit pe prispă, 
şi să fumeze povestindu-i tot ce-a făcut 
de când na mai văzut-o; vânători în 
munți, pădurile care ardeau şi prin 
care trecea el singur, ca să-şi dea sea- 
ma de pericol şi de pagube, cursele lui 
cu automobilul pe șosea, în tovărășia 
ministrului, discuţiile lui la „Centrală”, 
unde bătuse cu pumnul în masă în faţa 
întregei comisii, strigând: „Piere ţara, 
domnilor, dacă nu intervenim acum, 
cât mai e timp!... Se simţea fericit 
în casa de țară, largă şi îndestulată. 
Pe nevastă-sa, dealtfel, nu o considera 
țărancă de rând. De câte ori venea &], 
trebuia să umble prin curte încălțată 
cu opinci „de lux”, şi îmbrăcată cu 
costumul naţional pe care i-l cumpă- 
rase el dela Bazarul Mircea. „Să nu ne 
fie rușine de portul strămoșilor noștri!” 
spunea. „Țăranii sunt adevărații ari- 
stocraţit”. Deaceia, în ochii lui, neva- 
stă-sa nu era o țărancă obișnuită, ca 
celelalte femei din sat, ci o femeie care 
poartă costumul naţional din mândrie 
şi pentru estetică. Adusese copiilor fel 
de fe] de costume, unele cumpărate din 
magazinele ioftene, altele dăruite de 
Ştefania. „Copiii pot purta costum eu- 
ropean; «e mai higienic”, spunea el. 
Avea o fetiță de trei ani, Sanda, şi un 
băiat de un an jumătate, Tudor. Mai 
avea, acum, o singură mare dorinţă: 
să-i fotografieze... 

— Unde Dumnezeu o fi nenorocitul 
ăla?! întrebă încăodată d-na Stratulat. 
Să nu-l mai prind pe-aici. că nu știu 
ce-i fac... 

Era dela sine înțeles, totuși, că gu- 








de MIRCEA ELIADE 


vernanta va trebui să plece; fără scan- 
dal, firește, fără nici o promisiune. 
Câ1 ar fi de netrebnic Sandu — copil 
dc pripas, fără şcoală și fără meserie— 
tot nu putea lua pe o simplă guver- 
nantă la copii, explică d-na Stratulat. 
Barbu se împotrivi; fata a fost sedusă 
în casa lor, erau și ei responsabili, 

— Dar de ce sa lăsat?! îl întrerupse 
d-na Stratulat. Las'că le știm noi... 

Ştefania plecă cea dintâi din iatacul 
bătrânei. Ştia că orice discuţie ar fi 
zadarnică; mult mai eficace va fi inter- 
venția ei pe lângă Barbu, să-i plătească 
guvernantei leafa înainte cât timp va 
lipsi dela serviciu. Barbu o urmă câte- 
va minute în urmă. Era plictisit că 
întârziase, era umilit de surpriza pe 
care le-o făcuse guvernanta, tocmai 
acolo, în iatacul mamei. O afacere amo- 
roasă în casa lor! O legătură între un 
văr depărtat și o guvernantță! Va vorbi 
tot cartierul... 

Găsi pe Ștetania pregătindu-se să se 
schimbe. 

— Nu cumva pleci și tu? o întrebă 
Barbu. 

— Vin  logodnicii să mă ia, pe la 
cinci. Merg cu ei la Floreasca... 

Barbu o privi uluit, parcă i-ar fi fost 
greu s'o înţeleagă. 

— Dar pe Pick cui il lași? o întrebă. 
Sper că nu în braţele guvernaniei? 

— Nu înțeleg de ce-l amesteci pe 
Pick în toată întâmplarea aceasta pe- 
nibilă, spuse Șiefania. Dacă nu-ţi place 
să mă știi plimbându-mă tocmai astăzi, 
poţi să mă rogi să renunţ; e foarte 
simplu... Deşi ași fi vrut să-l întâlnesc 
Anicet. Î-am și scris să vină... 

Barbu încercă să-și ascundă enerva- 
rea zâmbind. Se apropie de Ştefania. 

— Nici eu nu înţeleg de ce ţii atât 
de mult să vezi pe acel domn Anicet, 
tocmai astăzi, spuse el. 

Ştefania îl privi mândră; nu îndrăz- 
nea să creadă că el într'adevăr o umi- 
lise, bănuind-o. 

— Dacă nu vrei tu, nu mă duc, spuse. 
Am să mă joc cu Pick. _ 

Barbu o lăsă într'adevăr jucându-se 
cu Pick. După plecarea lui, guvernanta 
intră pășind uşor în odaia copilului. 
Se trudea să nu piângă. Stătu multă 
vreme lângă fereastră, în plină lumină, 
privind jocul Stefaniei și al lui Pick, 
întinși amândoi pe parchet, construind 
un pod peste spinările urșilor. 

+ 


Când auzi bătând în ușă, Petru se 
ridică dela birou plictisit și înspăimân- 
tat în acelaș timp. Gazda venea câte- 
odată la el, aproape fără moţiv; venea 
ca să-l întrebe dacă şe întoarce târziu 
din oraș, sau să-i ceară chibriturile. 
Dar sar fi putut să fie un curier dela 
teatru; își lăsase acolo adresa, şi i se 
spuses că ar putea îi chemat, pentru o 
repetiție urgentă, Deşi, încă nu intra- 
seră în frigurile premierei... Nu se 
gândi, în clipa când se duse să des- 
chidă, că ar putea fi poștașul, aducân- 
du-i o veste dela Ştetania. 

Mâna îi rămase suspendată în acer. 
întâlnind în prag pe Ştefania, fără pă- 
lărie, făcându-şi vânt cu un basc alb. 
Petru își dădu deabia atunci seama că 
nu e bărbierit, şi că ieşise  într'o că- 
mașă fără guler. 

-- Mă primeşti?! întrebă Ștelania. 

Intrară amândoi în cameră. O clipă, 
se zări în dreptul ferestrei umbra gaz- 
dei care se înapoia spre casa din lun- 
dul curții, 

-— Am venit să-ţi cer iertare că 
te-am făcut să aştepţi zadarnic Miercuri, 
adăogă Ştefania. Dar am venit şi pen- 
trucă mi se lăcuse dor de d-ta... 

— 'Te-aşi ruga numai să mă ierţi că 
mă găsești așa, spuse Petru. Tocmai mă 
întorsesem dela o lecţie, şi mi-era atât 
de cald... 

Se îndreptă spre pat, să-și ia haina. 
Dar Ştefania îl opri, apucându-i braţul. 

— Nu e nevoie să te faci frumos, îi 
spuse. 

Il privi cu ochii mari, deschizi, parcă 
sar fi schimbat chiar atunci ceva esen- 
țial în figura lui. Era întradevăr un 
Aricet altfel decum îl cunoscuse pe pe- 
ronul gării. Barba ușor crescută îi în- 
tuneca faţa; şi, poate din cauza obo- 
selii, poate ain cauza luminii atenuate 
din cameră, ochii săi erau înecaţi într'o 
Yucire mai virilă, tristă. 

—— Ştii, sunt puţin emoţionată, vorbi 
Ștetania. Intru ca o barbară în camera 
d-tale de lucru, aici unde, poate chiar 
în clipa aceasta, înfloresc atâtea mira- 
cole... 

— Fii fără teamă, ov întrerupse zâm- 
bind Anicet. Iată unde se nasc mira- 
colele mele... 










4 


LE AO 


3 re 





Ii arătă biroul, încărcat cu manu- 
scrise muzicale, cele mai multe rupte 
în două, păstrând încă gestul categoric 
şi senin care le sfâșşiase. Ştefania se 
apropie în vâriul picioarelor. Privi co- 
lile muzicale, uşor punctate, cu multe 
ștersături, cu rotocale mari trase cu 
creionul roşu. 

— Nu înțeleg nimic, mărturisi ea 
mirându-se. Dar sunt tot atât de emo- 
ționată. "Toate semnele acestea care 
cântă, atâtea larve şi latenţe... Co-are 
să iasă de-aici? 

Ss întoarse spre Petru. întrebându-l. 
E! şovăi, 

— Corectam câteva linii din „,Ere- 
ticii”, spuse încet. Dar nu vrei să-ţi 
scoţi haina? adăogă, cu alt glas. E prea 
cald aici, la mine... 

Ştefania ii dădu  pardesiul, conti- 
nuând să privească în jurul ei. Intrun 
colț al camerii, lângă fereastra din 
stradă, era așezat pianul. La celalt ca- 
păt, lipit de părete, un pat scund, dea- 
supra căruia atârnau trei totografii 

— Cine sunt? întrebă Ștelania. 

— Tata, fratele și mama, răspunse 
liniştit Petru. l-am aşezat în ordinea 
morţii lor. Dar fotografiile sunt luate 
la mari intervale; tata seamănă aici 
cu Pavel, parcă ar fi un frate mai 
mare... 

—. Intradevăr, pare  toarte tânăr, 
şopti Ștetania apropiindu-se de pat. 
Intr'o zi am să te rog să-mi poveosteşti 
tot ce vrei despre viaţa lui... Are o 
căutătură stranie, nu e aşa? 

„— Tie cine vorbeşii? întrebă Petru. 

— De tatal d-tale. Parcă vine dela o 
luptă, așa de trist și de aspru privește.. 

-— Eu mam obișnuit cu el, spuse 
Petru depărtându-se de pat şi îndrep- 
tându-se către birou. Cred că a lost un 
om extraordinar... Ca toţi Aniceţii, 
adăogă el aprinzându-şi o ţigare. Şi 
Pavel a fost aşa. Din nefericire, sa în- 
drăgostit în acelaş timp ve două femei, 
şi n'a avut curajul să alcagă. A prefe- 
rat să se sinucidă... Cel puţin asa bă- 
nuesc cu, din inscranările lui, pe care 
le-am cetţit odată, mai de mult... 

Stefania se întoarse cu tot corpul cn 
să-l poată privi mai bine. Răsunaseră 
atât de stranii, cuvintele lui. Nici w 
cmoţie; nici măcar asprime. Un fimbru 
neutru, o sensibilitate aburilă... 

— Acum, că te-am prezentat aiur 
mei, continuă Petru fără să se turbure, 
te poţi așeza unde crezi că te-ai simţi 
mai bine. Poate pe scaunul acesta, sau 
pe pat... 

Se regăsise complect pe sine. Morţii 
îl ajutaseră şi de data aceasta. Decâte 
ori vorbea de ei, le amintea viața şi 
întâmplările, — devenea dârz și liniștit, 
Se aflau lucruri mult mai grave, acolo, 
deasupra patului, ca să-l mai poată 
turbura prezenţa streină, din odaie. 

— Am venit numai în treacăt, spuse 
Ştefania așezându-se pe pat. Mi-a pă- 
rut atât de bine când am aflat că ești 
acasă... Ştii, mi-era teamă că nu te-ai 
întors... 

-— De ce n'ai venit Miercuri? o între- 
bă Petru. E 

— Pentrucă soţul meu a avut v cri- 
ză de gelozie... Sunteţi uneori atât de 
absurzi, voi, oamenii cu intuiţii pre- 
cise... 

— Nu mi se pare, vorbi Petru aşe- 
zându-se pe scăunașul dela pian. Nici 
nu ştiu cum le cheamă, şi vii să mă 
vizitezi în odaia mea... E vu odaie destul 
de puri, tc asigur, adăogă cl văzând că 
Ştefania vea să-l întrerupă. Na in- 
trat nici o femeie până acum. Nici nu 
cunosc vre-o femeie, în afară de gazda 
pe care ai văzut-o, şi care vine dimi- 
ncaţa să-mi deretece odaia... Dar recu- 
noaşie şi d-ta, pentu cineva care nu 
ştie cine sunt, vizita asta are toate a- 
parenţele vinovate. Dacă sotul d-tale 
te-ar [i urmărit până aici?... 

Ştefania izbucni în râs. Îşi lovi pal- 
mele şi se alintă încovoindu-se spre 
perne. 

— Dar soţul meu ştie că am venit 
aici. I-am spus... 

— Nu mai înţeleg nimic, vorbi Pe- 
tru. Ar fi fost mult mai simplu să mă 
prezinţi soțului D-tale. Aşi [i știut cine 
sunteţi. v'ași fi respectat și v'aşi fi iu- 
bit pe amândoi... 

— Aşa, singură, nu mă respecţi?! în- 
trebă zâmbind Ştefania. 

— Evident. Dar este ceva echivoc în 
purtarea d-tale, iartă-mă că ţi-o spun... 

Ştefania îşi rezemă bărbia în palmă, 
pregătindu-se să-l asculte. Cum sictea 
aşa, Potru îi zări capul şi bustul lao- 
laltă, şi se miră că ligura aceia atât de 
mobilă şi de inaccesibilă se lega firesc 
de umerii Grepti, de pieptul loarte uşor 
crescut, de un trup atât de real, atât 
de omenesc. Până acum, nu-i vedeu 
decât capul, separat, autonomizat. Ră- 
mase câteva clipe. privind-o. Dar nu 
era nici o turburare în privirile lui, nici 








(Urmare în pag. 10-a) 


e A rm >: 





| 
ÎI ceai 
n 4 SA SU 


Li 














4 








UNIVERSUL LITERAR 


Cronica Domnul proiesor 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


Arta contemporană 


In ce momente trebue să situăm 
începuturile artei româneşti? Deşi 
pare atât de simrlă această între. 
bare, răspunsurile vor fi foarte va- 
viate. Astfel, sunt destui acei cari 
susțin că ea începe dela Grigorescu 
— alții, cu Aman, Lecca, Tăttărascu. 
Pentru unii, Andreescu şi Luchian 
sunt adevărații părinți ai picturii ro- 
mâmneşti iar alții — mai rafinați — 
vor spune că o pictură originală nu 
avem decât de la război încoace. Pe 
cine să crezi? Fiecare va invoca 
argumente cari nu vor fi lipsite de 
aparenta cen mai convingătoare. 

E adevărat că Grigorescu a fost 
acel care a adus altceva de cât a- 
mintirea îmbâzită a atelierelor occi- 
dentului sau sriritul convențional al 
pictorilor academici „„medaille d'or“ 
ai Saloanelor parisiene. Dar el a fost 
numai legătura materială, cu pictura 
occidentală, un măestru interpret al 
şrolii franceze. Cu tot dragul lui de 
(ară, cu toată poezia — pe care a 
știut așa de bine s'0 evoace — a pla- 
iurilor românești, el rămâne un pic- 
tor de concepție și de esență pur fran- 
ceză, Andreescu, Luchian, de asemeni 
căci, deosebirea între aceștia e nu- 
mai de temperament şi nu de fond. 
Luchian anare ca un artist original 
comparând florile sale cu acele ale 
lui Grigorescu, luându-l pe acesta 
ca un termen de comparație, însă, și 
el, ca și Andreescu sunt în aceiaș 
măură în care e Grigorescu, datori 
Artei occidentale. A spune că arta 
românească începe cu Grigorescu, 
Aman sau Luchian, cred că e un fel 
superficial de a răspunde la întreba- 
rea cu care începem acest urtical. 
Noi am refăcut încă odată, la noi, e- 
voluția picturii franceze, urmând a- 
celaş drum, aceleași crize. Am avut 
pe  academicul 
Grigorescu şi pe răsvrătiţii Luchian, 
Andreescu. Niciodată nu am ieșit din 


Mirea, peisagistul 


făgașul artei franceze. Intrebarea 
noastră, înțeleasă în lumina acestor 
consideraţii, capătă aspectul unei ne- 
voi, ne desvălue o teribilă scădere, 
aceea a unei supărătoare dependențe. 
Care e taina descurajantă câteodată 
a acestei servițuţi ? Henri Matisse 
ne răspunde în câteva cuvinte mnu- 
mai. Dar atât de cuprinzătoare: 
„Ailleurs les artistes se contendent 
de soutenir leur drapeau, tandis qwă 
Paris on a le gout du risque et Van. 
Guce  n6câssaire a toute crâation, 
voila pourquoi tout s*y ramene“. Cu 
încrederea profundă ce o am în ge- 
niul românesc, întreb — cu certitu- 
dinea că nu ne desparte mult —. 
când va începe o artă românească ? 

Care va fi meșterul inspirat care 
va turna în forme proprii, noui, sen- 
sibilitatea și darurile noastre? Cari 
sunt căile pe care va merge Creato- 
rul de mâine? 

Va scoate din tradiția picturii noa- 
stre bisericești nestematul originali. 
tăţii cum încearcă, cu atât talent, 
artiști ca Demian, Olga Greceanu? 
Sau se va închega în taina unui ate: 
lier în  înţrigurarea efortului? La 
răspântia în care e arta noastră şi ru 
atâtea talente viguroase, în plină pu- 
tere de muncă, avem dreptul să nă- 
dăjduim la un viitor pe cât de fru- 
"nos pe atât de aproriat. 

* 

In cronica trecută s'au omis rân- 
durile despre expoziţia d-lor Alexan- 
drescu pictor şi a d-lui sculptor Ior- 
dănescu din sala ziarului  „Univer- 
sul'“. D-lor au concepții destul de a- 
seminătoare despre artă, conceptii 
pe care le îlusirează cu acea onesti- 
tate care le-a făcut reputația. D. 
Alexandrescu reflectă învățăturile 
maeștrilor săi italieni iar d-l Iordă- 
nescu e cu multă tenacitate fidel 
umintirii lui Rodin, 





Acum vreo doi ani în urmă, am fost che- 
mit, telegrafic, la Buzău, să iau parte la 
o nuntă. Teiegrama o primii în ajunul 
nunții. 

Deşi nu prea puteam să lipsesc cin Bucu- 
rești, totuși hotărirea plecării am iuat-o in 
mod fulgerător. 

In zece minute mi-am și făcut geaman- 
tanul; am pus innăuntru pijamaua, un 


că număr are pe bilet şi trebue că are și 
loc, că dacă n'ar fi loc numerotat, nar îi 
număr pe bliet. 
Conductorul luă biletul şi se uită la el. 
— Da, poftiţi dumneavoastră după mine. 
Condurtorul urcă în vagon iar celălalt 
domn, sub povara destul de grea a celor 
două geamantane, îl urmă gâfâind ca o lo- 


protap: o căinaiăy GA ea fruct şi o carte arcade ei casinaeai 

e lectură ; ies în straaă bor glo re = . 

gară. dacia EEE Bien ap In dreptul compartimentului meu se 
— Titi 1... tirar să fie — mi-am zis — şi  OPriră. 


uici nu știu cât e ceasul... te pomenești că 
am scăpat trenul de 7 şi jumătate, 

Din Calea Griviței, străbătui un gang și 
ieșii pe peron. 

Mă uit la ceas: 7 şi un sfert. 

— Mai am un sfert ae oră până la ple- 
carea Rapidului Danubiu. Și ce lume... ce 
lume !.. Unii vin, alţii pleacă... 

Mă repezii până la ghișeu, unde, cu chiu 
cu val, reușii să-mi iau biletul cu cinci mi- 
nute inainte de plecarea rapidului şi fuga 
la vagonul de clasa III-a să-mi ocup lacul. 

— „iţi în vagoanetee!... hăui prelung 
glasul răgușit a conductorului. 

In momentul acela cineva se îndreptă' 
gTâbit spre dânsul; 

— Domnu... Domnu..., te rog care-i vago- 
nul de clasa III-a? 

— Asta — râspunse conductorul — și 
arătă, din cap, vagonul în care eram eu, 

— A! — se muză celălalt — gista-i ? Ia 
te rog și vezi mata, care-i mă rog locul meu, 


— Poftiţi dumneavoastră 11 locul No. 3. 
Domnul cu geamântane holbă ochii și 
spuse către conductor : 


— Te rog pe mata, nu se poate să şăz pe 
locul No. 2 că No. 3 nu-mi aduce noroc??! 

— Locul No. 2 — mă amestecai eu —e 
ocupat de mins, dar dacă pe d-ta te îngro- 
zește locul No. 3, îţi cedez pe al meu. 

— Mulţumesc mulțumesc, — se bucură 
dânsul — iaca de acu vâd şi eu că 0 să 
meargă toate bine. 

Puse geamantanele peste altele care se 
găsau acolo și pe urma conchise: 

— Ia te uită, domnule, geamantane peste 
geamantane şi deasupra alte geamantane !... 

Pe urmă veni lângă mine: 

— Domnule, fiindcă mata ai fost bun cu 
mine, iaca să-mi dai voie să mă prezint: 
Profesor de istorie  Vasâle Odobișteanu. 
Aista-i numele meu curent; vezi mata, pe 
acte... pe acte numele meu i Vasâle Asaftei. 





Pământ 
Aș vrea să-ţi las pământ 
Și-un dom de piatră care 
Nălțat între livezi 
De poame şi uitare, 
Cu stâlpi suciţi, horezi, 
Ca împletirea tare 
A unor amorezi — 
Cu turle cât să vezi 
Şi-odăi ca niște-altare. 


Deaceea mă frământ 

Să-ţi las pe-aici miriște — 
In ora de restriște, 

Să 'ngâni privighetorii — 

Și 'a calma privelişte, 

Cu ochii, călătorii, 
Spre-amiaza cu podgorii, 
Nălțându-se ca niște 
Biserici albe — norii. 





de NICOLAE PASCAL MARCO 


Iaca, ţi le-am dat pe cele două; alege și 
spune. 

— Imi pare bine, i 

— Da... mata eşti student, că de n'ai îi, 
n'ai avea, insignă. 

— Da, student, 

— Imi pare bine! 

Trenul porni încet. Psșș 1... Psșș 1... Fșșș!.. 
PFsşş. Profesorul își făcu o cruce și se aşeză 
Eu la fel. 

Avea Domnul Profesor capul aproape sfe- 
ric ; părul, alb cu negru, amestecat ; sprân- 
cen2 stufoase sub care doi ochi castanii, 
mereu umezi, nu stăteau locului nici o 
clipă. 

Nasul drept, frumos, cam roșcat, sub care 
mustaţa lungă și stufoasă, în genul lui 
„Dragoș Vodă”, dădea figurii — privit din 
îaţă — majestatea legendarului voevod des- 
călecător de țară. 

Şi avea, domnul profesor, corpul scund, 
plin și îndesat , mâinile scurte şi p:cioarele 
la fel. 

După ce se deschee la guler, își şterse su- 
doarea cu 0 batistă mare, albă, de şifon, 
mă măsură dela cap până la picioare şi pe 
urmă se puse pe vorbă cu vocea lui me- 

că : 

— Domnule Student, pentrucă matale 
ești cu carte — şi chipul matale arată că 
ești și om inteligent, — iaca, dă-mi voie să 
te întreb ceva. 

— Da, mă rog. 





(Urmare în pagina 12-a) 


Dita 


De-apururea flămând 

De ceașca mea cu șoapte, 
De zi, ca de-un veșmânt — 
Yar după veacuri — şapte 
La foc cu vechiul sfânt! 
Un braţ de vreascuri stând, 
Pe margine, inapte. 


In toamna de-alămâie, 
Rămâne-un ciob de glas — 
Şi-o cergă verde-ţi las 

De iarbă, de atlas — 
Pe-amurguri de tămâie, 

Să aibă und să mâie 
Ace] ce-a fost şi-a mas. 
Ivindu-se pecând 

O stea la geam, cât cheea, 
Destrunză-se femeea — 


Ca să-ţi aduci, deaceea, 


Ce aer crud, afară, 

Ce apă 'n ghizăduri, rece! 
Innaite, să te 'nnece 
Porumburiie, vara. 

Iar când se lasă seara, 

Şi stele-or să s'apiece 
Cât niște mari ghivece, 
Să ne 'nflorească ţara 
Iubirii ?n vecii vece, 


Aminte, boare bună, 
Când, mulcomi, împreună, 
Sub coade lungi de lună, 
Visam, cântând, Egeea. 


Aş vrea să ai pământ, 
Plăpânda mea răsură, 

Când norii 'n Nord, o droaie, 
Cu tunet de trăsură — 


Și plesnetul de pioaie, 


De-argint răsare-o frunză 
De lună, ca un laur. 

Spre Occident, e-ascunsă 
Comoara mea ăe faur 

Al repezilor sanii 

Şi-al diblii-aceşti, neunsă. 
Luminii “ţi las toţi banii, 
De stele — un tezaur 

Şi pruncii, dolofanii, 

Ca niște saci cu aur. 


Adânca, surda noapte 
E grea, ca un pământ 


Sir de iarbă 

In înnoptare pripit s'a dus unde nu mai știm, 

Am 'căutat-o prin povești, prin lucrurile din casă, 
Pe la alte mătuși și prin vecini. 

A încercat să se ascundă și s'a pierdut — 

Și nu o mai putem lua de unde este. 


Nu o vedem și nu o auzim 
Chiar de ne-o face semne și chiar de-o vrea să ne cheme. 


Cine-o puse în jocul ăsta să se 'ncurce? 
O fi neînțeles? 
Sau într'un crâmpei de farmec își petrece Harul? 
Nu ştii cum firul să-i prinzi 
Deși îl vezi și nu-l vezi ind? începe şi sfârșește. 
Cine te-a ivit din uitare și visare, spuză să te topești în 
nicăeri! 
Aşa e bine şi cuminte, 
DUMITRU COSMA 


(Dimineaţă 


Zori aprinse-au năvălit cascadă 
Printre valuri candele-aprinzând, 
Ste» s'au adunat să vadă 

Un crâmpei de lună picotând. 


Din adânc un ochi încet apare 
Mii de suliţi se'mpletesc în larg. 
Tremură sirenele pe mare... 
Fiutură o mână la catarg... 


Din senin au început să cadă 
Ciinchete de soare şi inele, 
Jocuri luminoase de zăpadă 
Vântură tăcerile prin ele. 


Pe poteci albastre se coboară 
Luminiş de gânduri cari pier, 
Lunecând în matca lor uşoară, 
Se sărută apele din cer. 


CONSTANTIN SALCIA 


Cu sunet de-acioaie, 
Să cadă şi să 'nmoaie 
Tărâna mea din gură. 


Și-aș vrea ca din pământ 
Să crească numai fire 
De dragoste. Şi când 

Or flutura prin Fire 
Cordele lungi de vânt, 

O, nu, să nu se mire 
Tulpina ta supţire 
Și-ovalul tău cel blând. 


N, CREVEDIA 


Cf Pa 
Jovarăș Bun 


Mergând cu gândul tău de mână, 
M'am pomenit visând o lume nouă; 
Frunzișul din poiană, plin de rouă, 
Și drumul cel stâncos spre stână 


De nu ar ști grăi, ele-ar surâde... 
Şi *mbietor mi-ar presăra în cale 
Blânzi ghiocei din lacrimile tale, 
Iar soarele răpindu-le, ar râde 


De farsa ce mi-am jucat-o 'n glumă... 

Nu cred că tu vei şti vreodată adevărul, 

Căci străulcirea lui orbește ca şi mărul 

Ce l-a vrăjit cândva pe-Adam, şi-i... humă! 


CONSTANTIN COIAN 


La crama INOrŢii 


Azi vreau și pe Bachus cu mult să-l întrec. 
Să vie Silene să-mi spună amic. 

Turnaţi vinu'n vadră; paharul e mic 

Ca lutul şi cerul din mine să 'mnnec! 


Am tras greu de suflet să-l trec din pripas. 
Mușcat-am din inima mea ca un lup. 
Femee pierdută, nu-s eu cel rămas 

Să-ţi cânt pentru suflet, pe coarde de trup. 


Destul îmi port gândul pe munți și pe văi, 
Azi cânt şi'n lăuta cu false vâpăi. 


Bea Methy! Eşti zee și coardă lăsată 
Şi viaţa de care toţi proștii se'mbată... 
In zori? Plec cu Caron. Na bani, desfrânată! 


SILVIU LAZAR 








30 Decembrie 1939 => 


Cronica 


Ra E a i, aa a Re CR e a lt RR i a n i E, ORE a A Pt a a a Pa e 





muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


ERNA BERGER. Intr'un concert 
simfonic, dirigat de maestrul George 
Georgescu şi în opera „Rigoletto“ au 
putut fi admirate glasul şi arta so- 
pranei de coloratură  Erna Berger, 
din Berlin. Deşi dispunând de o mi- 
nunată virtuozitate, care-i permite 
să atace acutele cu precizie de flaut 
şi să danteleze trăsăturile de iuţeală 
cele mai primeidioase cu fermă lim- 
pezime, d-na Erna Berger nu cunoa- 
șta inconvenientele multora din vo- 
cile uşoare, ca paliditatea de timbru, 


debitul prea plăpând, căldura expre- 


sivă insuficientă. 

O mare gamă de intensităţi, resur” 
se de colorare a sonorității după voie 
şi o nenbicinuită dinamică a emisiu- 
nei. care poate obţine sunetele de 
modelată frăgezime tot atât de bine 
ca şi pe acelea de vieuroasă striuc- 
tură, măresc orizontul de realizare 
al d-nei Erna Berger, până la limi- 
tele superioare ale exigentelor mu- 
zicale în arta vocală. Calităţilor a- 
cestea exceptionale de cânt şi măes- 
trieci în adevăr sigure şi bogate, ale 
d-nei Erna Berger, se aliază perma- 
nent o pătrunzătoare întelegere a 
textelor, a stilului, a situării unei 
părți în armonia unui tot şi faculta- 
tea de a trăi sincer emoţiile unei mu” 
zici. De aceea d-na Erna Berger cste 
o mare artistă a cântului. 

Chipul în adevăr rar si memorabil 
în care a cântat rolul Gildei din o- 
pera Rigoletto, în care a fost încon- 
jurată de un frumos ansamblu româ- 
nesc compus din d-nii Ștefănescu 
Goangă, Mircea Lazăr, Niculescu- 
Basu şi Maria Moreanu, cât şi inter- 
pretarea şi execuţiunea uimitoare 
pe care le-a dat unor arii de concert 
sau din opere de Mozart şi Weber. 
i-au cucerit cu uşurinţă un foarte 
mare succes. 


UN DEBUT LA OPERA. Printre 
felurile şi îndatoririle unei înstitu- 
țiuni lirice, misiunea de a selecţiona 
din elementele noi prezentate, pe 
cele mai interesante. şi de a le asi- 
gura cu griie si pricepere o carieră 
de maximă înflorire a talentului lor, 
este una dintre cele mai delicate şi 
mai împortante. 

Opera română a pornit o campa- 
nie de cercetare a tuturor candida- 
turilor lirice serioase, din roadele 
căreia se vor alese, au început a se 
alege. mai bine zis, tot ceea ce poate 
justifica speranţe artistice serioase. 

In acelaş timp, se pare că barierele 
care înconiură rolurile mai însem- 
nate din diferite opere, vor fi mai des 
ridicate și pentru tineret, care prin 
noi prilejuri de muncă și afirmare 
își va putea astfel desvolta mai bine 
talentul, evitând dăunătoarele stag- 
nări ale iînactivității sau a bătătorii 
continue a aceloraşi roluri. 

Recentul debut al d-rei Lucia Ber- 
cescu, soprană  lirico-dramatică, a 
fost un succes puțin comun pentru 
o primă încercare şi care a permis 
dela început certitudinea că ne aflăm 
în fața unui talent de preţ. Voce de 
vie și delicată prospețime, timbru 
cald și limpede, emisiune surprin- 
zător de netedă, de firească. de mlă- 
die, un dar emotiv pornit direct din 
conținutul de frumos sonor al ace- 
stui glas, cât şi o armonioasă şi sim- 
țită interpretare, au putut crea tine- 
rei artiste privilegiul de a trece ai- 
rect la recompensele destinate cân- 
tăreţilor încercați şi pe care le-a cu- 
les din caldele manifestări ce i s'au 
făcut, cu o elocventă unanimitate. 
D-ra Bercescu a cântat rolul Marga- 
retei din opera „Faust“. 

Tenorul Mihail Știrbey, pentru 
prima dată distribuit în rol, i-a fost 
un remarcabil partener. Glasul 
d-sale de comunicativă muzicalitate 
şi deosebită dulceaţă de timbru, a 
câștigat în libertatea de avântare, în 
fermitate, în plinătate. Un viitor ales 
îl așteaptă curâna, dacă va şti să facă 
din succesele ce obține un stimulent 
binefăcător, ceeace credem că inteii- 
genţa artistică ce-i simţim, i-o va 
dicta hotărît, iar nu un element de 
răsfăţare care să-i poată sugera con- 
cesii gustului  îndoelnic, aducătoare 
de manierism, afectare şi efecte du- 
bioase. 


S'a putut dovedi că unele elemen- 
te de talent n'au fost în gardă, în 
ceeace privește acest pericol, împo- 
vărându-se cu adevărate „ticuri“ 1li- 
rice, pe placul necunoscătorilor, care, 
din nefericire, sunt încă o majori- 
tate, 

Sfatul acesta privește mai mulți ti- 
neri artiști decât sar putea crede, 
Dacă se vor feri de ridicolul derde- 
luș al dulcegăriilor, nu vor avea toți 
decât de protitat în faţa artei, în faţa 
publicului de gust, care, deşi încă 
redus, este în creştere şi față de ei 
înșiși, în interiorul acelei conștiințe 
a artistului, care trebue cultivată, 
desvoltată şi respectată fără excepţie 
de fiecare. 


o e 


ri cpr or n Pt a E E E II a a Pa PA PP 


mmm 30 Decembrie 1939 


Condeiu! aleargă pe hârtie, foile sboară una 
după alţa, capitolele se deschid cu o nouă 
întâmplare, şi se termină lără să simţi nevoia 
unei opriri. Altele le urmează, şi întreaga 
operă, alcătuită din 126 de capitole, aăunate 
în două volume, se stârşeşte de citit cu pă- 
rere de rău că a fost prea scurtă. Aceasta 
este însă numai o iluzie, o iluzie trecătoare, 
căci Don Quijote începe să trăiască în noi, 
îl simţim aproape de tot, în sufletul nostru, 
parcă ar îi un alter ego, şi fără să vrem, ne 
recunoaştem în el, în chipul lui se oglin- 
deşte chipul nostru; îaptele lui sunt ale noa- 
stre, icoana omului din lăuntru se vede aido- 
ma în figura miraculosului hidalg, Căci există 
un Don Quijote al lui Cervantes, şi un altul 
în fiecare dintre noi, un Don Quijote al «- 
termnei umanităţi. Unul trăeşte în celălalt, 
unul nu poate fi desprins de celălait. 

Don Quijote poartă în destinul lui pecetea 
unei universale cuprinder:, Tot ce a fost is- 
pravă tără temei renaşte într'un chip viu 
și wonstructiv ; tot ce a fost experienţă ra- 
tată se profilează productiv; infrângerile, Şo- 
văelile şi Lipsa noastră de noroc se prefac în 
victorii, în hoţăriri îndrăznețe, în aprige în- 
cercări de eroism. Don Quijote este vraciul 
magnetizator care fură sutletul şi îl schimbă, 
vrăjitorul inspirat de puteri fermecătoare; 
tălmaciul dorințelor generoase, sfătuitorul 
sibilinic al nebuniei. Don Quijote ne fasci- 
nează cu puterea unui mimetism copleșitor, 
Nimeni nu se poate impotrivi ispitei. Toţi 
acei care l-au citit, bătrâni sau tineri, dar 
cu deosebire tineri, din toate ţările lumii, 
din îndepărtțata Chină până în America de 
Sud, din toate veacurile dela 1605 incoace, 
nu-l mai pot uita, Don Quijote a retrăit în 
bordeiul păcătos al săracului, ca şi în paiatul 
somptuos al bogatului. A fost şi va rămâne 
cel mai credincios tovarăș de călătorie al 
omenirii. Dar în țoate întruchipările lui n'a 
găsit decât suflete de elită, aristocrați ai de- 
votamentelor generoase. Mediocrii, spiritele 
alterate de snobism și fățărnicie, prizonierii 
conveniențelor sociale, nu-l vor înțelege nici- 
«dată pe Den Quijote. 

Romanul lui Cervantes a fost scris pentru 
o anumită categorie de oameni, pentru o a- 
numită vârstă care totuși se pocte întâlni 
în orice epocă a vieţii, atunui când iiuzia 
se transfigurează în realitate, când năzuinţa 
deabia afirmată a şi prins conturul une: îz- 
bânde, când naivitatea, sinceritatea și buna 
credință învălue viaţa întrun decor paradi- 
siac şi himeric, Int:"a convorbire dintre Don 
Quijote și savantul umanist Samson Carrasro 
acosta îi spune: „Copiii o răsfoes, tinerii o» 
citesc, oamenii în vârstă c pricep, bătrânii 
o laudă“. Și credem că avea dreptate. Acei 
care o răsfoesc şi acei caro o citesc, sunt înră 
departe de a o înţelege, iar ceilalţi, ce se 
audă că au priceput-o sunt şi ei tot atât de 






departe de a o fi trăit. Căci Don Quijote nu 
este o carte ca oricare alta, un roman gare- 
care, — scris cu îngrijire şi cu reguli de sti), 
ui o viață prodigioasă şi răscolitoare, cu e- 
cour: adânci în sufletul oamenilor. S'a spus 
și sa repetat că Cervantes a făcut din Don 
Quijote un roman satiric, o șarjă a cawvale- 
rismului spaniol, vrând să dea o replică unei 
morale ridicole a timpului său. Dar privind 
cu mai multă atenție, vedem că acest cava- 
lerism înflăcărat, această furoare eroică, nu 
este expresia exclusivă a sufletului spaniol, 
ci se întâlnește oriunde vibrează o năzuință 
către absoiut și către puritate, însfârșit, pen- 
tru toațe timpurile donguijotismul a fast con- 
diția de viață a unei anumite categorii de 
oameni. Unii își închipue că vor stăpâni pă- 
mântul prin puterea armelor, şi în lupta 
lor nebunească după cucerirea g'oriei se vrăş- 


Goya 








Don 


măşes cu absurdul, şi apoi se prăbuşesc 
sdrobiți de neputinţă; alții caută în femee 
idealul lor şi văd în ea o închipuire dumne- 
zeiască, 0 imagină a perfecțiunii, dar repede 
se vor răcori când se vor convinge că această 
făptură nu există, că au iubit-o numai în 
copia falsificată de fantezie; unii, mai noro- 


- coși, își făuresc un nume din scrierea unei 


cărţi şi vor spune dimpreună cu Don Qui- 
jote: „Cea mai mare bucurie a unui om 
care prin faptele saje sa întrecut pe sine, nu 
poate fi alta decât să-și vadă numele tre- 
când din mână în mână, între foile unei cărți, 
cât timp e încă în viaţă; căci cacă ar fi alt- 
iel, chinurile lui nu s'ar putea domoli decât 
după moarte“. Afirmarea categorică și plină 
de adevăr, este astfel complectată de Sam- 
son Carrasco; „Dacă nu e vorba decât de 
faimă și de înălţare, apoi atunci, Inălțimea 
a, îi întrece cu desăvârşire, în renume pe 
toţi cavalerii răţăcitorii'. (UI, kap. 3). Convor- 
birea aceasta a avut loc atonci când Don Qui- 
jote, reintors din ingenioasa lui călătorie, a 
atlat despre o carte în care i se povestea 
viața, răspândită în douăsprezece mii de 
exemplare. Un scriitor mare este el însuşi 
un cavaler rătăcitor, un bhidalgo fascinat de 
o nălucire, O operă mare despică drumuri 
noui, perspective neobișnuite, înţelegeri bi- 
zare, şi în rătăcirea creerului înflăcărat ce 
nebuneasca virtute creatoare se prevede vra- 
ja unei miraculoase ursiţe. Gloria nu se află 
în tenţativa de a o cuceri, de a pune mâna 
pe dânsa, ci în conștiința dramatică de a 
schimba condiția meschină a vieţii. De aceia 
în viaţa oamenilor fericiţi nu se întâmplă 
nimic neobişnuit, interesant, extraordinar. 
Totul se petrece singur și monoton, fără nici- 
un accident, fără emoţii și drame, fără ne- 
linişti şi dureri, fără nebuneștile căutări ale 
pericolului. Omul fericit este de condiție me- 
diocră, vulgară,  vegetativă, asemeni unei 
plante care se apleacă şi se preface în fân 
devorat de dobitoace, Viaţa îi înghite şi su- 


ien lor se preface în scrum, 


* 


In întâlnirile sale cu ceilalți cameni Don 
Quijote ne apare desprins de legăturile cu lu- 
mea exterioară. El trăeşte o dramă singulară, 
patetică şi dureroasă, cu mulie înfrângeri şi 
dezamăsiri. In zarea unei perspecţive un han 
oărecare se înfățișează ca un castel ; morile 
de vârs sunt uriaşe, o turmă de oi, o armată. 
Această prefacere nu-și află loc decât în fan- 
tezie sau in vis, dar la Don Quijote ea este 
însăşi realitatea. Oamenii ceilalți ascultă cu 
pacienţă aceste povestiri, și în placiditatea 
lor nu găsesc prilej de revoltă. 1l aprobă pe 
Don Quijote, pentrucă îl socotesc nebun, dar 
el îi antrenează pe toţi în elanul verbozităţii 
sale inspirate, îi copleşeşte cu inițiativa și cu 
viziunea lui. „Să înfrângi pericolele pentru 
a dobândi o glorie nemuritoare“ era princi- 
piul călăuzitor al lui Don Quijote. Fără în- 
doială, Don Quijote nu era un abil aventu- 
rier, un om care caută în orice chip să se 
înalțe prin mijloace cunoscute de toată lu- 
mea. 

El denaturează realitatea, o vede însufleţită 
de puteri potrivnice, se așează de-a-curme- 
zișul, îi declară războiu, iar când înfrânt, cu 
vânătăi şi cotonogit se ridică din țărână, nu 
se învinovăţește că a fost prea slab, ci caută 
o explicaţie în altă parte : adversarii nu erau 
demni de dânsul, erau oameni simpli şi vul- 


a i Ar PA 
Ei IN mie a 








UNIVERSUL LITERAR 


gari, de condiţie inferioară, După o înfrân- 
scre Don Quijote se vede sporit şi întărit în 
misiunea ce o are de îndeplinit. Porneşte 
mai departe, provoacă discuţii, fulgeră sfi- 
darea, restabilește dreptatea şi adevărul. In 
această grandioasă  escapadă Don Quijote 
desfăşură o energie supra-omenească, eroică, 
şi astfel, drama care se consumă în sufletul 
său îl purifică şi îl înalță. Sancho Panza, 
tovarășul de călătorie al lui Don Quijote, 
nu-i stă împotrivă decât cu vorba sau cu ra- 
țiunea. Nu-l poate convinge să vadă lucrurile 
aşa cum sunt. Spiritul lui Don Quijote îl 
domină, gloria lui îl însutlețeşte, amânăoi 
fac o unitate predestinată. Dacă în acest cu- 
plu al romanului Cervantes a stăpânit cu 
abilitate tehnică şi psichologică vâna ursitei, 
meritul este cu atât mai mare deoarece a 
izbutit să vadă tocmai în adâncul sufletului, 
acolo unde, prin dualismul esenţial al cu- 
noaşterii, se aprind marile drame ale soartei. 

In fiecare dintre noi trăește un Don Qui- 
jote, o fnălțare nebunească spre idealism ; 
în fiecare dintre noi trăește şi demonul lui 
Sancho-Panza, chemarea la realitate. Lupta 
se dă necontenit între cele două feţe ale zh:- 
pului nostru.  Sancho-Panza este un ţăran 
murdar şi necioplit, un om simplu care ar 
vrea să tragă foloase din isprăvile lui Don 
Quijote. Se vede chiar guvernator în insuia 
Barataria. Este rațiunea practică a vieţii, 
conştiinţa unui orizont limitat, umanitatea 
servilă care profită din sângerarea idealisrnu- 
lui donquijotesc.  Intâlnirea dintre Sancho- 
Panza şi Dulcineea este pe deaintregul inven- 
tată (1, Kap. XXXI), şi această minciună nu-i 
procură o plăcere lui Don Quijote. Altă dată, 
prin diferite şiretlicuri, Sancho-Panza îl im- 
piedecă pe Don Quijote să pășească pe dru- 
mul unor aventuri periculoase. Don Quijote 
nu înţelege nimic, sau mai bine zis înțe:ege 
altceva decât ceeace ar fi trebuit să bănuia- 
scuă. După isprava războinică avută cu tur- 
mele de oi, într'o noapte, Sancho-Panza in- 
ventează diferite poveşti ca să ție pe Don 
Quijote în loc și astfel să se apropie ivirea 
zorilor. In întrigurata lor așteptare, unul că- 
lare pe Rozinanta lui, celălalt, deabia ţinân- 
du-şi firea pe măgar, se simţi cuprins de o 
imperioasă nevoe organică, şi în discuţia care 
urmează intre cei doi tovarăși, Don Quijote 
îl fulgeră pe scutierul său cu o ironie spu- 
nându-i: „Sancho, mi se pare că îţi este tare 
frică... deabia acum ţi-ai Gat pe față îrica, 
mai mult decât adiniauri, și zău nu prea m:- 
roase a chihlibar'“ (1, Kap. XX). Această pa- 
gină de umor și pornografie pune capăt unor 
povestiri conduse de Cervantes cu o perfectă 
îndemânare, din una în alta, ca şi în Deca- 
meronul lui RBoccacio sau în Seherezada. 

Şi totuși, există o deosebire între Sancho- 
Panza şi ceilalți oameni. Scutierul este um- 
bra pământească a lui Don Quichote, spiritul 
realist şi hazliu. Don Quijote este declama- 
tor și magnific, Sancho-Panza este modest 
şi simplu. Se înţeleg însă foarte bine, şi din 
contopirea lor se naşte o armon:e completă; 
unul întregește pe celălalt, unul este antiteza 
celuilalt, și împreună fac o sinteză insapa- 
rabilă, O unitate a contratiilor. 

* i 

Figura omenească a lui Don Quijote, iluzia 
înșelătoare a fiecărui momeni din viaţă, în- 
drăzneala nemăsurață de a cuprinde exis- 
tenţa într'o optică personală; idealul faşci- 
nant al dorințelor absurde care ne deschide 
lumina spaţiilor edenice, Idealul și iluzia îl 
fac necontenit prezent în carnea şi în sân- 
gele nostru. Ne este un devotat tovarăș de 
călătorie. 1! trăim în ființa noastră, îl simţim 
pulsând în arterele noastre. Viaţa noastră 
este de o donquijotizare continuă, o luptă 
după ideal şi după himere, o dureroasă a- 
măgire a iluziilor. 

Te-am văzut, Don Quijote, răsfoind intr'uiia 
din zile la taraba unui anticar din Toledo, 
manuscrisul vieţii tale, Avea o coperiă gal- 
bonă, de pergament sau de hârtie mucegăită, 
și se puteau descifra următoarele slove: „Is- 
toria lui Don Quijote de la Mancha, scrisă 
de Cid Hamet Benenseli, istorie arab“. Știu 
iarăși foarte bine, după cum tu însuţi o măr- 
turiseşti, că ai citit numeroase cărţi despre 
aventurile fantastice ale cavalerilor rătăci- 
tori. De atâta citanie ai ajuns capiu. și ima- 
ginai cu o neînfricată strășnicie un drum 
grandios şi sublim care să te ridice pe trep- 
ele eternității, cu un prestigiu memăsurat, în 
faţa tuturor oamenilor. Multe rele trebuiau 
îndreptate, mulțe blestemăţii răzbunate, şi tu 
erai acel chemat de providenţă să îndapli- 
nești această misiune. La drept vorbind, nu 
aveai nici-un plan, şi nici nu te gândeai să-ți 
făurești vreunul. Intâmplarea singură te is- 
codea şi-ţi dădea brânci, iar tu nu te împo- 
triveai, căci vedeai în ea adevăratul fir con- 
ducător al vieţii. Fie ea bună sau rea, priel- 
nică sau vi-leană isprăvilor tale, nu voiai în 
nici un chip să o pierzi. Astfel se face că, 
atunci câna ai întâlnit acea mare adunare de 
oameni care nu erau altceva decât neguţători 
din Toledo, te-ai proptit în faţa lor, apria 
şi necruţător, şi ai început a le vorbi pe 
un ton vrednic de admiraţie despre Dutci- 
ncea gândurilor tale. Cări în viaţa fiecărui 
cavaler trebuia neapărat să fie şi o Dulci- 
nce, iar tu crai chemat să o ridici pe un pie- 
destal de idealism. 

Dacă această Dulcinee a existaţ sau nu, ni- 
meni nu ar putea-o spune, mai degrabă ne 
vine să credem că ea era o plăsmuire a fan- 
teziei tale La început credeai că există, şi 
vorbeai de ea ca de o fiinţă reală, dar mai 
târziu, când luciditatea ţi-a turnat plumb 
în creer, și te-ai desmeticit, ai văzut-o alt- 
îel. Inainte de a porni pentru a irgia oară 
în lume, te-ai dus, Don Quijote, să-ți vezi 
iarăşi mireasa iluziilor tale, Dar după cum 
spui tu însuţi, „era“” vrăjită şi schimbată din 
prințesă în ţărancă, dintr'o frumusețe fără 
pereche în cea mai josnică. uriţenie, din în- 
ger în demon, din răspânditoare de parfu- 
muri într'o împuţiciune, dintr'o femee bine 








«rescută, intr'o țărancă grosolană, și, ca să 
spun totul într'un cuvânt, din Duicineca de 
Toboso întrun lucru josnic, vrednic de «ei 
maâi mare dispreţ (11, Kap. 32). Co se petrecuse 
oare? Vrăjitorii de bună seamă îţi stăteau 
în cale, şi prin farmecele jor prefăcuseră 
idolul în cea mai vulgară arătare. 

La fel gândesc toţi poeţii, toţi trubadurii 
dramelor fantastice necompensate cu o dure- 
roasă himeră; nebunii așijderea nu văd în 
femee ceeace există întradevăr, ci conturul 
unei iluzii, umbra unui destin ratat. Ceilalți 
oameni de rând nu trebue să se întrebe da- 
că aceste femei au existat vreodată, ci nu- 
mai să creadă ceeace se spune despre ele. 
Dacă au fost amante, soții sau mame, nu le 
vo-u judeca decât prin închipuirea visului. 
Aceasta este conciţia lor de viaţă. alta nu 
există. 

Căci femeile nu trăesc decât exceptiunal 
prin ele înşile. Ele sunt, ca să zicem altici, 
matricea unei posibilităţi de a îi, aflată în 
voința şi în hotărîrea bărbatului. Femeia 


"care vrea să fie numai ea, oriunde şi oricum, 


cu un demoni egotism, işi pierde feminita- 
tea și se musculinizează, îi creşte barbă şi 


EL INCENIOSO 


HiDALGO DONaVy: 
XOTE DE LA MÂNCGHA, 
Compseţis por Aliguel de Ceruariet 
ş Saantira. 
DIRIGIDUOAL DOVE DE BELAR, 
Marquza de Gobrateon, Curbe de Benalcazat „y Baăa- 
zi, Vraconde dea Pachia de Ateozer, Sotaye de 
îns sites do Gapulla, Caiet, y 
BDarguiilut. 








LE GON PRIVILEGID, 
5 ENA DRID, Por aan de le Coefta, 


pr sere ma = miti eee ge imite neam 
de Hiranrafea de lea luca del Peg aie fear, 





Coperta primei ediţii din „El ingenioso 
Hidalgo don Quixoie de la Mancha, 
apărută la Mastrid în 1605. 


mustăți, și natura le poceşte atât de urit, în- 
cât existența lor este o sțidare a echilibrului 
biologic; femeia care se împotriveşte mater- 
nității, care nu vrea să fie mamă, ajunge o 
prostituată. Acestea sunt adevăruri prea bine 
cunoscute de noi, dar uneori nebăgale in 
seamă. 

După cum spunea Don Quijote adresându- 
se lui Sancho Panza: „Nu trebuz= să cr:dem 
că poeții care își cântă iubitele sub nume 
de împrumut, le-au cunoscut vreodată. Bă- 
nuești tu că Amaryllis, Philis, Silvia, Diana, 
Galathea și atâtea altele, de-ale căror nume 
sunt pline cărțile, romanțele, bărbieriile şi 
piesele de teatru, au existat cu adevărat în 
carne şi oase şi au fost iubiteia acelora care 
le-au slăvit sau Je şlăvesc? Fără îndoială, 
nu...“ (|, Kap. 25). De ce dar să ne irosim 
timpul vorbina despre Dulcineea, când mai 
firesc ar îi să urmăm pașii nefericitului hi- 
dalg, lăsând la o parte această discuţie inu- 
tilă, Se va putea spune că Dulcineea de To- 
boso era de fapt o ţărancă din satul 'Poboso, 
o anume Aldonza Lorenzo. O ţărancă oare- 
care, fără nimic interesant în făptura ci, in- 
capabilă să înţeleagă ceva din patosul ne- 
bunesc al lui Don Quijote, Dar acest adevăr 
istoric nu are nicio însemnătate. 

Și morile de vânt au existat și se arată 
sub formă de năluciri, și dacă, într'um chip 
cu totul neașteptat Don Quijote vede in eie 
„nu mai puțin de treizeci de uriași“ şi se 
avântă cu o îndrăzneală neînchipuită într'un 
războiu necruţător, putem noi oare să cre- 
dem altceva decât ceiace vedem și tăim ? 

Ridicolul vieţii noastre de fiecare zi, hra- 
na necesară a spiritului, disproporția dintre 
ceiace vrem să fim şi ceiace suntem în rea- 
Jlitate. Unul mergt cu nasul pe sus și se iz7- 
beşte de un stâlp. de felinar. Duşmănia se 
naște în chip firesc, 

Ar vrea poate să-l străpungă, să-l mute 
din loc, să-l nimicească, deoaraca prazanţa 
lui constitue e sfidare. Şi ar putea-o face. 
Dar nu toți oam:nii sunt zămisiiţi din 


$ ——_ 


Quijote, tovarăş de călătorie 


de NICOLAE ROȘU 

plâmada cioică a lui Don Quijote. Rămân 
ridicoli, şi mai ridicoli chiar, în mneputinţa 
lor. Altul, şopiind cuvinte dulci une. femei 
frumoase, alunecă pe o coajă de portocală 
şi cade. Don Quijote, cu hotârire, cu îndâr- 
jire eroică, se precipită nebunește, își înfige 
sulița în aripa morii de vânt, dar vântul o 
mişcă şi o rupe, iar îndrăzneţul hicaig se 
prăbușește dimpreună cu Rosinanta lui. Bu- 
nu! simţ al lui Sancho Panza nu-l poate a- 
duce ia realitate, nici inainte nici după 
luptă. 

lluzia este maj puternică, de neinvins, îl 
îascinează şi îl provoacă. Când Sancho Pan- 
za îi reamintește că i-a spus că „uriaşii“ sunt 
mori de vânt, Don Quijote îi râspuna: „răz- 
boaele sunt mai mult da=cât celelalte lucruri, 
prilej de mari neajunsuri; cu atât mai vârtos 
când mă gândesc şi acesta trebue să fie a- 
devărul, că înțeleptul Friston, care mia de- 
posedat de cărţi, i-a schimbat pe uriaşi în 
mori de vânt, înadins ca să mă despoae şi 
pe mine de faima de a-i [i învins, atât de 
inverșunată cra dușmănia lui împotriva 
mea“ (|, Xap. 8), Logica este pertect înte- 
meiată dacă ţinem seama că Don Quijote 
cetise sumedenie de cărţi despre  isprăvile 
cavalerilor rătăcitori. In fiecare a găsit o- 
giiiida unei vicii iniraculoase, toţi l-au fasci- 
nat, pe toți i-a îmbrățișat cu dragoste și ad- 
miraţie. | 

Don Quijote citise intens, tot ce se tipărise 
asupru isprăvilor cavalerești, Işi alcătuise o 
bibliotecă bogulă, cu numeroase tomuri, bine 
cunoscute în timpul lui, și citise cu egală 
pasiune de ceilalți cărturari. Unele erau a- 
devărate vieţi aventuroase, cum numai Min- 
vea unu. popor de spadasini şi de cavaleri Le 
putea inchipui; altele erau întâmplări eruice, 
bravuri războinice, prea verusimile şi chiar 
apropiate de adevărul istoric pentru a Li se 
putea pune la indoială autenticitatea; opera 
lui Ludovico Ariosto trecuse prin mâinele lui 
Don Quijote; însfânșit, printre ele se rătăci- 
seră câteva opwi de erotică pură, care, ar fi 
putut face deliciile unui bărbat amator şi de 
aittel ac aventuri. Toate aceste lecturi pa- 
sionute lăsasera o urmă adâncă în mamoria 
lui. Don Quijote «credea în cărţi și în legende, 
nu s> îndoia de destinul cavalcriior, în stima 
şi îi lua de exemplu, Această lectură excep- 
ţona: de bozată găsise un ecou adânc în 
viața lui. Astăzi, cână îl privim cu ochii 
cerniţi de durerea şi înfrângerea omului Mo- 
dern, viaţa lui Don Quijote, asemenea unui 
eremit, printre cărţi, la Mancha, ni se pare 
o aberaţie. Numai copiii mai găsesc o des- 
fătare în legende şi în basme, în minciuni 
vânătorești, în aventurile trubaaurilor  fer- 
mecați de taina surprizelor. Câng însă ve- 
dem că Don Quijote a căuţat să trăiască pa- 
ginecle citite, el nu ne mai apare ca un produs 
livres”, o plăsmuire factice şi neroadă, ci 
un personagiu real şi concret, amplificat 
peste hotarele firii, un om crescut dintr'o 
plămadă miraculoasă, In acest fel de a-l 
prezenta, cu sublima lui realitate trăită, Cer- 
vantes a executat un adevărat tur de forță, 
a atins un pisc al artsi literare de o magis- 
trală perfecțiune. Toate personagiile de care 
este înconjurat Don Quijote încă dela înce- 
put pot fi porfect reale, toate au un contur 
concret viabil. Preotul, bărbierul, neguțătorii 
din Toledo, păstorița, Maritorna şi celelalte 
femei, Sancho Panza și Samson Carrasco, 
hangiul, sunt oameni ca noi toţi, acţiunea lor 
este perfect inteligibilă gain punctul de vedere 
al unei anumite morale sociale, toţ atât de 
evidentă atunci ca şi astăzi. Sancho Panza, 
cu bunul lui simț. dar şi cu încredere ne- 
mărginită în Don Quijote, căci era numai un 
scutier, Samson Carasco, perfidul umanist, cu 
spiritul lu; practic și şiret, hangiul atent şi 
simplu ca toți oamenii care au de exploatat 
vreun interes material, însfârşit Micom.cona 
care vede în cavalerul nostru un pri:zj de 
umor şi de glumă, toţi sunt plămădiţi din 
acelaş aliaj sufletesc, toţi sunt croiţi pe di- 
mensiunza sufletească a oamenilor de rând. 
In această lume de mici realităţi concrete, de 


mediocre procese sufletești rezolvate prin 


raţiuni banale de existenţă, un singur per- 
sonagiu apare cu totul altfel decât ceilalţi: 
Don Quijote, ambasadorul ereptăţii absolute, 
a! adevărului sublim şi eter, Don Quijote, 
Sancho Panza, Rosinanta, Măgarul sunt pa- 
tru personagii în această escapadă eroică. ȘI 
Rosinanţa „e un fel d cavaler rătăcitor“ 
spune Sun-ho-Panza ([, 15), deoarece comi- 
cul situaţiilor era nu numai al oamenilor, dar 
şi al dobitoacelor, 





Ynscripţie 


Marele cântec, marele cântec 


Ascultat în muta zvârcolire a rădăcinilor, 


Resfrânt în inima mea, 


Ca'n toate iernile și primăverile grădinilor... 


Marele cântec, singurul, 


Pe care-l rostesc mugurii și putregaiul mormintelor 


In aceiași negrăită ilacără 


Ce mistuie rostirea tuturor cuvintelor... 


Marele cântec, dăruitui 


Simplu, ca pâinea din toate zilele noastre 
Şi ca depărtările de peste ape și munți, 


Marele cântec, purtatui 
In surzenia cerurilor albastre 


Şi'n agonia bazmelor de sub frunți.. 


Marele cântec, 


Tânga și urîtul fără descântec, 


Marele cântec... 


Oamenii i-au găsit un nume: — Dragostea. 


Şi-i spun așa... 


COCA FARAGO 


E] 








6 





Baciul mai cercetă odată cu grijă ţar- 
cul oilor închise, apoi porni să ocolea- 
scă în lung îngrădirea toată a stânei. 
Dâmbul de pământ, perdeaua de păpu- 
riș trainic întocmite, spărtura dinspre 
cotitură proaspăt astupată cu pari cru- 
ciş şi împletitură de mărăcini îi micșo= 
rară temerile. Nici hoţ, nici lup n'ar fi 
putut să se strecoare. 

Mai liniştit oarecum, se întoarse pe 
cărarea bătătorită ce ducea spre focul 
ce pâlpâia cald în ţinda bordeiului. 

Doi cățelandri sburliţi îi călcau pe 
urme, adulmecându-i paşii. Ocoliseră și 
ei cu baciul îngrădirea toată a stânei. 
Sloboziseră şi ei din când în câna lă- 
trat subţire, mai mult ca să răspundă 
unei chemări de veghe, pe care căţeaua 
Roșca de vreun ceas o mârâia scurt, 
mocnit, în răstimpuri tot mai dese. 

Baciul cunoștea bine felurile toate de 
mârâit al Roşcăi. Tălmăcise de atitea 
ori fără de greş chemările glasului ei. 
Acum mârâitul ei îi păru un fel de în- 
demn la veghe: „Ai grijă“! Şi cu toate 
că-i păruseră neștirbite întocmirile în- 
grădelilor, neliniștea Roşcăi îl mai opri 
locului; şi neclintit, sfredeli iar cu ochii 
zarea îÎncețoşată a serei de Bărăgan, își 
isbi cu palma căciula de pe urechea în- 
dreptată vântului, asculta încordat pă- 
rerile de pași ori glasuri; şi a sfârşit 
trase un chiot, răcnind îniricoşat spre 
lungul zării: 

— Uu mă! Care-i acolo, mă?! 

Ascultă apoi ecoul repetat al răcne- 
tului lui, pe urmă croncănitul tot mai 
îndepărtat de ciori și la sfârşit numai 
țiuitul subțire al vântului de iarnă. A- 
tât. Totuşi Roșca mârâi lung iară. 

Nedumerit, baciul îşi înfundă spre 
grumaz căciula, cătând să-și lepede 
grija. 

— Că cine — arhanghelu — să vină? 
Nemţii — bătu-i-ar!—și-au luat dejma 
din oi azi săptămâna, iar lupii au ce 
mânca, că-s doar spre drum două hoi- 
turi de cal rămase. 

Și vru iar să se îndrepte spre gura 
de bordei. Era cald acolo și coceau băe- 
ţii — de seara de Crăciun — turte cu 
caş în spuză. 

Căţelandrii — mânați de miros, seși 
duceau spre bordei hârjonindu-se în 
joacă. Dar Roșca năvăli spre baciu, 
scheună, îl prinse de cioareci, se întoar- 











UNIVERSUL LITERAR 








Din vremea răsboiului 


se spre îngrădire, mirosi parcă vântul 
şi mârâi prelung iar. 

— Na, da ce rac ai şi tu? Că nu-ţi 
năzări doar din nimica. 

Dar tresări îndată. Din ţarcul oilor 
închise un behăit făcu pe cățelandru 
s'alerge săgeată într'acolo. 

Roşca însă a ciulit doar o clipă ure- 
chea spre arc, apoi a întins gâtul spre 
zarea drumului. A mârâit iar neliniş- 
tită. Baciul o ajunsese din urmă. 

— Tu, Roșca, năi fi turbat? 

Și o păli uşor cu piciorul. 

Roşca s'a ferit mişcând supusă ciotul 
cozei, apoi a scâncit scurt și s'a întur- 
nat spre poarta îngrădelei. Acolo a isbit 
în pari şi a scurma! dedesupt ca să iasă. 

Baciul n'avea în mâini de cât o bâtă 
scurtă. Totuși, hotărit, a desfăcut pripo- 
nul porţei şi a pornit pe urma căţelei, 
care pășea cotit, adulmecând parcă pe 
zăpada neatinsă, o nevăzută urmă. 

Baciul săgeta și e! cu ochii zarea tot 
mai întunecată. Nu vedea nicăiri nimi- 
ca. Gândea înciudat să se  întoarne, 
când — după colnic, amestecat cu ţiut- 
tul vântului, un vaer a răspuns parcă 
Jătratului scurt al Roşcăi. Un vaer și 
apoi o neînţeleasă chemare. 


Roșca a făcut îndată câteva salturi 
epureşii deasupra nămețţilor, apoi opri- 
tă'n loc, a scheunat întrebător parcă 
spre baciul, care cu bâta ridicată nu se 
mai urnise. 

Un alt vaer îl hotări să dee glas deo- 
dată: 

-— Care-i acolo, mă? 

Na mai răspuns de acolo glas ome- 
nesc nimica. Dar din bordei oerii copi- 
landri au eşit toți cu bâte, topoare şi 
larmă. Veneau lătrând pe lângă ei și 
cățelandrii, umplând cuprinsul pustiu 
până atunci de glasuri speriate, ce s'as- 
muțeau a hoţ, a lup, a primejâie, 

Baciul îi potoli c'o sudalmă, apoi cu 
bâta arătă spre păpuriş unde se mis- 
tuise Roşca. 

— Intr'acolo auzii parcă vaete. Ia-n 


ascultați şi voi! Flăcăii cu pletele în 
vânt ne înturnară sasculte. Și atunci 
slab, abia desluşit din ţiuitul de nai al 
vântului, vaetul, chemarea neînţeleasă 
se repetă iar. 

Băeţii toţi voiră să se repeadă în- 
tr'acolo. 

Dar baciul le curmă năvala. 

— Ho! Unde aţi pornit toţi orbeşte? 
Gheorghe, ai toporică? Du-te atunci tu 
singur. Chemi, dacă e primejdie. Ispas 
şi tu [lie înturnați-vă la oi. Să nu vă 
urniți un pas de azolo. Că dacă o fi 
cumva vre-o viclenie.,, 

N'a fost viclenie. 

Gheorghe, plecat pe urma Roşcăi, n'a 
zăbovit mult şi a dat strigăt. Strigăt nu 
de primejdie, ci de grabnică chemare. 

— Măă! Veniţi mă! Veniţi unu 
coace! 

Baciul repezi mânios piciorul în căţes- 
landri, cari roteau lătrând cumplit în 
jur. Şi alungă spre stână suduină şi 
pe băeți, ca să se descarce. 

— nuca lor de ţânci! Au minte cât și 
căţeii Roşcai. Ce draca găsit Gheorghe, 
de-i cheamă pe toţi acolo? 

Dar chemarea lui  Ghcorghe se re- 
peta mai înţeleasă. 

-— Veniţi unu, mă! Veniţi că moare 
omu aicea! 

Baciul mânios repezi întâi poruncă 
spre cei plecaţi spre stână: 

Nae liie, Ispas! Aveţi grijă acolo! Că 
viu și eu numaidecât! 

Și se repezi în salturi pe urmele a- 
dânci în zăpadă. Prin păpuriș lătratul 
Roscăi îl călăuzi deadreptul. Şi după 
Gâmb, Gheorghe îi ieși înainte 

— Un om, baciule! Un om căzut și 
plin de sânge. Gândesc că-i împușcat. 
Dar de murit, n'a murit. Răsuflă sara- 
cu. Uite baciule, că răsuflă încă, 

S'a încredințat şi baciul, că omul mai 
trăia. Dar cine e și cum a ajuns însân= 
gerat până în locurile acelea, n'au avut 
cum s'o afle. Omul, istovit parcă de 
drum, de sângele pierdut, de chemările 


in- 





Desene inedite de Paciurea 


Marele public cunoaște pe Paciurea sculp- 
torul; iar critica noastră plastică, multă vreme 
impresionistă în stil dar lipsită de intuiţie şi 
nedocumentată, s'a mărginit, până la moartea 
artistului, să-i înregistreze an de an creațiile 
singulare ce coborau parcă dintr'o lume a- 
parte pentru a rătăci rebele prin expoziţii co- 
lective. 

Moartea artistului (lulie 1932) a determinat 
însă un interes crescând pentru „om şi operă“, 
Şi astfel memoria marelui sculptor român a 
tost cinstită printr'o expoziție retrospecţivă, 
organizață de ministerul Educaţiei Naţionale 
(Dec. 1932) iar fostul său elev, d. O. Han i-a 
închinat un studiu publicat în volum 1). 

Cu prilejul omaszialei expoziții publicul a 
cunoscut poate pentru prima oară, în afară 
de opera sculptată, şi câteva din preţioasele 
desene ale artisiului, 

Te a 
ZE 


Ei 





Profesorul Gabriel Popeszn 
amenințând un pictor fără talent, 


Intr'adevăr, retras şi ciudat, Paciurea cât a 
trăit nu arăta multora ceeace lucra. Doar 
câtorva admiratori privilegiați şi unor prie- 
teni apropiaţi le desvăluia „secrete de alc- 
licr“: caete cu schiţe, cartoane acoperite cu 
studii în cărbune sau aquarele de o transpa- 
rențăi nceîntâtnită 'n arta noastră. 

Evident, este elementar, firesc ca orice ar- 
tist plastic să deseneze. Dar cum desena asesi 
sculptor şi în ce măsură desenul său poate 
interesa pe cercetătorul curios şi metodic al 
operii în întregim=, rămâne să 'nfăţișăm în 
rândurile ce urmează. 

Desenând, Paciurea nu-și «creea divertis- 
mente, ci răspundsa runei impuisini puternice 
a temperamentului său artistic. Gândurile 
sale redate în figuri simbolice (.Durerea“, 
„Chimera“, „Sfinxul“, „Cugetarea') se vviau 
prinse imtduut. Si pentru a le fixa elnu 
aștepta <entortul pedant 2 diistantului su- 
perficial sau al manieristului convenţional. 
Dimpotrivă. El crciona fugar 
moment, 


inspiraţii de 
miscărilor trupului 
uman, imagini simbolice, psisagii, pe ziare, 
pe coperta sau filele unci cărţi?) în curs de 
cetire sau p2 marmura miselor de cafenea. 
De câte ori mâna promplă dar profanatoare 
a chelnerului n'a șters pentru totdeauna rea- 
lizări de o clipă ale maestrului! Vioiciunea 
spiritului ca şi ironia incisivă, ce-l caracte- 


evocări ale 


rizau deopotrivă, dau savoare aleasi multor 
desene ale sale. 


Urmărind în felul acesta desenul lui Pa- 
ciursa, ajungem la reconstituirea procesului 
de creaţie. Prindam geneti= şi evolutiv opere 
dela mijirea lor și până la desăvâișirea în 
piatră şi bronz. Ss subliniază astfel valoarea 
documentară a desenului și-l folosim drept 
mijioc de investigaţie. Insă mai prasus de 
accastă preţuire, desenul lui Paciuroa repre- 
zintă și o valoare în sine, o valoare de artă. 

Creionând aşa cum arătam mai sus, mode- 
lul nu mai era o necesitate pentru artist, De 
senul lui nu va fi analist, nu va pleca del 
particular pentru a rămâne imitativ și des- 
criptiv. La el, desenul capătă un caracter sin- 
tetic, decorativ, estetic prin puterea de su- 
gestie și emoție. Un desen obicctivat într'o 
măsură de temperamentul meditativ al sculp- 
torului, 

In acest caz o întrebare încolțește : prin ce 
compensa Paciurea poza directă a modelului 
de atelier ? 

Dzsigur, prin darurila rezervate unora din- 
«re plastici: observarea continuă şi justă a 
naturii, memorie vizuală impregnată variat 
și o vie, îoarte vie imaginaţie. Nu e aici cazul 
să studiem în amănunt datele acestea de psi- 
hologie artistică la Paciurea. Amintim numai 
câteva fapte pentru ilustrare. 

Spiritul său de obscrvaţie era cultivat prin- 
tr'o încordare a atenţiei. Privea. 

Mi s'a 'ntâmplat să-l surprindă. c.bsent de 
restul lumii, urmărind mișcarea brațelor la 
agcntul de circulaţie dintr'o răspântic agitată 
a Bucureştilor. Altă daţă la masă îmi atră- 
gea atenţia asupra mişcărilor feline ale pi- 
sicei ce se lingușea la picioarele noastre. Apoi 
umbla mult, colinda pădurile, îi plâcea să 
vadă copaci scorburoşi, bătrâni şi răsuciţi, 
se uita în zări și cu nesaţ contempla ceru- 
rile dz ceaţă. Toată această diversitate de 
material vizual, prinsă de ochiul său deschis, 
reţinută de o mamorie sigură, era topită, sti- 
lizată şi sintetizată în clipe de reverie Şi gos- 
tațic de fecunda şi miraculoasa lui imagi- 
nație. 

Realizarea ? 

Ea nu putca fi dezât expresia fidelă a acc- 
stui proces de creație și a concepției artis- 
tice ce fatal deriva din el. 





ma a aaa maneta mut mă mate ni Da 





Gt ina n Dat îmi a me la ata 


„Desenul lui Paciurea nu e scheraatie: ar 
fi sărac. Nu e nici întretăiere de linii multe, 
la întâmplare : ar fi confuz. Nu e luminat 
şi umbrit prin alăturarea brutală a negrului 
de alb : ar fi forţat. Ci linia sigură, trăsătura 
energică, nervoasă chiar, redă bucuria şi tris- 
tețeu trupului uman. O curbură cvocă de- 


OT TE pa 


- 





Chip din Balzac 


«orativ un racourii, o tentă mângâie trece- 
vea plină de nuanţe dola umbră la lumină. 
Dintr'un portret face un prototip. 

Desenul accsla naşte din îngemânarca in- 
timă şi scloasă a unei inteligenţe si a unei 
sensibilităţi. E desenul creaţie despre care 
scria B-audeluire, gândind la o glorie a artei 
franceze, că c privilegiul marilor a:tişti, 


DANIEL POPESCU 


1) O. Han: Sculptorul D. Paciurea. „Fund. 
p. Lit. şi Artă Carol II-lea“, 


2) A fest un cititor pasionat al lui Balzac. 





-. - 
m îmi = 3 o Rain etnie aut iii Ret: ai 


Siluete de cerneală 


de LUCREŢIA PETRESCU 


de adineauri, zăcea nu lungit, ci adunat 
ghem şi prăvălit pe o coastă. 

In păpuriș lumina asfinţise şi baciul 
scăpără amnarul, care lumină o clipă 
o manta petecită. Nu mai scăpără a 
doua oară. Rosti nemulţumit: 

-— Mai bine ne-am vedea de nevoile 
noastre. Văzuşi? Are manta soldățea- 
«că. O fi vreun amărit de prizonier fu- 
git. Să nu dăm de vreun bucluc cu 
Nemţii. 

Si făcu un pas să plece. 

Dar Gheorghe, dârz, îi stătu în cale. 

— Doar nu gândești să-l lăsăm să-l 
mântuie lupii aicea? 

Şi hotărit: 

— Î] iau eu în cârcă și-l duc în bordei. 
Un biet creştin, săracu! Să moară așa 
câineşte! In seara de Crăciun! 

Și se aplecă şi cuprinse in braţe ră- 
nitul. 





— Il duc eu singur. Că nici nu-i greu. 
Ma mâncat de sătul multă vreme, să- 
racul! 

Il sprijini pe un braţ, apoi cu opin- 
teli și-l potrivi pe umăr, urcă dâmbul 
şi porni hotărît spre stână. 

Baciul ursuz nu se urnise cât de cât 
să-i ajute. Scăpăra doar amnarul, chip 
să-și aprindă luleaua. 

Roșca, flămândă, lingea zăpada înro- 
șită. 

Urcușul spre stână îl suia Gheorghe 
iot mai trudnic. Oricât de slab, rănitul 
ii atârna la fiecare pas mai greu pe 
umeri. Se opri o clipă să răsufle, săltă 
trupul pe celălalt umăr, porni apoi iar 
lăsând să se târşească pe zăpadă picioa- 
rele rănitului. Baciul rămas singur, mai 
întârzie să potrivească cu opinca nă- 
meţi proaspeţi pe balta de sânge. N'o 
acoperi însă cu totul. Roșca se sburlise 
iară. Adulmecă cu urechile ciulite vân- 
tul, apoi lătră spre drumeag furioasă. 

Ii răspunse un lătrat străin. Șio îm- 
pușcătură de pușcă se prelungi în repe- 
tate ecouri. 

— Patrulă nemţească! — rosti spăl- 
mântat baciul. 

— Şi Gheorghe cu hoitul în spinare! 
Au să spună că l-am ucis noi! 

Vru să alerge spre Gheorghe, dar 
Roşca sburlită se gătea să întâmpine 
câinele străin. Un câine sprinten, cu 
sgardă ţintuită, lătră scurt odată ca o 
înţeleasă chemare. 

Şi negri, pe zarea cenușie, doi soldați 
se iviră după dâmb. Aburea încă pușca 
în mâna celui dintâi. Şi acoperind lă- 
tratul furios al Roşcăi, un glas detună 
străin: — Wer da? 

Baciul era de fel de prin Ardeal. Slu- 
jise poate lânar la vreun Sas pe acolo; 
fusese poate la Austriaci cătană. Işi mai 
aducea aminte câte o vorbă, dovă. 

Dar spaima îi gâtui întâi răspunsul. 

Incepu doar cu dreapta gestul une! 
cruci, în timp ce o cruntă sudalmă po- 
menea tot crucea. Chema zăpăcit pe 
Roşca, din spre Gheorghe şi la al doilea: 
— Wer da? se înfăţișă nemților smerit, 
cu căciula în mână. 

Lepădase acum şi bâta inutilă. 

Cei doi soldaţi repezeau întrebări, a- 
menințări cu vorbe aspre, din care ba- 
ciul abia mai tâlmăcea câte una. Dar 
gestul lor spre locul însângerat, înmpli- 
nea deajuns înţelesul. 

Şi baciul lămurea cinstit, lepădând 
de la el ori ce vină: 

— Nu suntem vinovaţi cu nimica. 
L-am găsit aici rănit. Trăgea să moară. 
L-au dus la stână băeţii, ca să nu-l 
mănânce lupii. Dar dacă-i al d-voastră, 
poftiți de-l luaţi, mă rog, că noi nici 
nu-l cunoaştem. 

Şi-i călăuzi spre stână. 

Mergeau Nemţii cu câinele ţinut 
strâns între dânşii. Tăceau acum toţi 
trei în mers pașnic. Roșca sburlită se 
repezise întâi spre grumazul  câineiui 
străin. Dar baciul vu potuiise cu galsu' 
şi piciorul. Cuminţită, acum mergea 
șoldiu şi depărtat pe alături, lătrând în 
răstimp, crâncen. 

Când au trecut de îngrădeaia stânei. 
Gheorghe își freca cu zăpadă mâinile 
cleioase de sânge. Rănitul, prăvălit jos, 
horcăia trudnic. Căţelanarii care-i dădu- 
seră târcoale, lătrându-i ascuţit proho- 
dul se năpustiră acum orbește asupra 
câinelui străin. Lipsiţi de cuminția Roș- 


30 Decembrie 1939 smzazmaze 


căi, nu ascultaseră de porunca suduită a 
baciului. Se sumeţiră amândoi să do- 
boare veneticul. Dar nu era cotei de 
rând nici ăsta. Căţelandrii îşi scheunară 
îndată înfrângerea. Le-a venit atunc! 
în ajutor și Roșca. A fost o încăerare 
cruntă sfârşită și mai crunt. Căci osta- 
șii nemți au trebuit să-şi apere câinele 
lor. Iar baciul și băeţii ce cutezau să 
facă? 

S'a isprăvit îndată lupta. Roșca s'a 
depărtat însângerată cu un căţelanâru 
schelălăind şchiop. Celălalt a rămas pe 
loc. Frânt de o lovitură, sa rotit scur- 
mând zăpada în jur și scâncind rar şi 
slab până ce a tăcut. 

Era cățelul lui Gheorghe. Şi vrusese 
adineauri să se repeadă cu bâta în 
Nemţi să-l scape, dar baciul îl oprise 
scuturându-l de braţ crâncen. 

Acum însă îl lăsă să ridice de jos le- 
şul însângerat. 

Şi Gheorghe, săgetâna  Nemţilor. 
printre genele înlăcrămate, numai pri- 
viri de ură, se trase pe un dâmb mai 
la o parte netezind uşor, cu milă, blă- 
nița însângerată. 

Ispas și cu Ilie rămăseseră stană în 
uşa bordeiului, până ce baciul tâlmă- 
cind o repetată poruncă nemţțească, a 
strigat la dânșii: 

— Mă, Ispas! la aduceţi oţâr de foc 
aicea! Ilie, dă fuga și adă găteji și crăci 
uscate. 

Căci Nemţii voiau să cerceteze la lu- 
mină rănitul. 

Şi îndată, pe bătătură, alături,o văl- 
vătaie aurie s'a ridicat dintre mărăcini 
şi vreascuri; și a luminat în jur oștenii 
străini şi — chipul rănitului. 

Şi băeţii privindu-l, sau îngânat în 
aceleași vorbe de mirare: 

— Vai trăsni-l-ar! Că urit îi! 

Si au scuipat cu scârbă. 

Dar baciul a clătinat doar capul. Vă- 
zuse pe vară muncind la sapa fasolei 
prizonieri negri aduşi de Nemţi de de- 
parte. Erau Senegalezi flămânzi şi tren- 
toşi, cari totuși râdeau  nepăsători la 
soare. Unul din ei, pentru o ţigare, a 
încercat un fel de joc cu chiote și sal- 
turi. 

Poate că cel care jucase atunci, avea 
să moară acum pe bătătura stânei. 

Nemţii sporovăiau între dânşii. Or fi 
avut poruncă, pe cel fugit să-l împuște 
şi le venea greu și lor să curme așa 
scânteia de viaţă ce abia mai licărea. 

Baciul le înţelese parcă vorbele şi 
gândul. Intinse braţul și arătă cu milă: 

— Nu mai are mult săracul. E ca şi 
mort 'de acum. 

Şi strigă băeţilor să pună pe îoc gă- 
teje. 

Flacăra s'a înălţat iar aurie și a mân- 
gâiat cald trupul rănitului. Şi iaca la 
minune. Că horcăitul sa oprit şi ochii 
mari deschişi cată împrejur să vadă. 
Chipurile smede ale băeţilor parcă î-s 
cunoscute şi-l înveselesc deodată. Îşi 
lărgeşte în râs gura, le  bolborosește 
vorbe neînţelese și mâinile întinse caută 
la ei sprijin să se ridice. Dar trupul 
stors nu-l mai ascultă. O frământare 
scurtă e tot ce isbuteşte. Mâinile cad 
strângând și reşchirând apoi degetele 
negre. Capul se cumpănește pe grumaz 
parcă potrivindu-și căpătâi. Iși strâm- 
bează gura într'o neisbutită chemare, 
apoi un ultim spazm îl lasă întins cu o- 
chii albi şi gura larg deschisă. 

Și atât de urit le pare tuturor, că ni- 
meni n'apleacă mâna să-i închidă mi- 
los ochii. 

Nemţii par bucuroși că au isprăvi! 
degrabă. Unul din ei scotocește vest- 
mintele zdrenţuite, ca să-i afle tăbliţa 
cu numele. Nume străin și complicat, îl 
scrie celălalt, silabisindu-l trudnic. A- 
poi grăbiţi, dau poruncă de îngropare. 

Baciul amărit își scarpină sub căciu- 
lă pletele. Pământul e îngheţat, băeţii 
sunt hudeţi și-i seara de Crăciun. 

Totuşi dă supus poruncă: 

— Ilie şi tu Isgas, luaţi săpile! Să- 
paţi groapa lângă mușuroi, că nu-i în- 
gh=țat decât deasupra. Vă trimit acum 
şi pe Gheorghe să vă ajute! 

Gheorghe e tot cu leşul cățelului pe 
braţe. Şi un neamţ vine neașteptat lân- 
gă dânsul. Impăciuitor parcă, îi sgunt 
câteva vorbe, mângâind o lăbuţă înțe- 
penită. Apoi se întoarnă spre celălalt 
oștean lepădând scârbit întrun oftat 
varbele: Der KRrieg.... 


A început să ningă. Fulgi mari rotes: 
ca fluturi la lumină. Prin gătejile ume- 
zite focul înalță tot mai slab vâlvătaia. 
Baciul chircit pe un ciot își putue a- 
mării luleaua. 

Nemţii, de partea cealaltă a foculut, 
fumează îngânduraţi și ei. Intre dânșii 
mortul, cu ochii deschişi parcă priveși= 
in sus cerul. Tac toţi. Se aud doar lovi 
turile de sapă şi în răstimp urletul u 
pustiu al Roşcăi. 

Şi dsdeparte, adus de vânt, sa auzi: 
şi un glas de clopot. Indată sapele au 
stat. Baciul sa ridicat luminat în w- 
cioare. Cu căciula în mână şi-a lăcu! 
ing cruce. 

Crăciunul ! 

Milos, pe trupul mortului zăpada aj- 
ternea linţoliu. 


seama 30 Decembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 


Comoara de subt cruce 


I 


E toamnă, când e 'n toiul lui torsul 

cânepii şi al lânii, când ies femeile pe 
la porţi, adunându-se cete-cete şi 'n- 
drugând la verzi şi la uscate, odată cu 
îndrugatul firului pe fuse. 
„La lelea Maria lui Enache sunt strân- 
se femei şi fete multe. In totd'auna are 
ea câte o noutate de spus, dar cu asta 
a "'ntrecut pe toate de până acum: 

— Aţi auzit ? Trage să moară al To- 
mii. 

— Ce are? L-am văz't mai ieri, du- 
cându-se la oraş. Şi-a vândut caii, am 
auzit ! întreabă o vecină. 

— ȘI i-a vândut, de vândut, nu i-ar 
rai fi vândut; da' vezi, la "'ntoarcare 
sa întâlnit cu ei față "n faţă la cruce. 

-— Cum ? Şi i-a luat ? I-a duş acasă ? 

— Ce să ia, ce să ducă? Hm! S'a 
ales doar cu spaima şi acu' nu mai are 
de trăit nici până dimineaţă. 

— Asta mai e încă una ! Ci glăsuește, 
femee hăi, răznedit, ce s'a 'ntâmpiat ? 
De când te-ai scumpit așa la vorbă ?... 

— Ce să se 'ntâmple? Dăduse omu' 
caii 'n obor la Piteşti, a pus banii ?n 
chimir şi se 'ntorcea acasă. Acta a iost 
alaltăeri sara Sâmbătă. Era aproape de 
miezu' nopții, că de, e drum de două 
poşti din oraş pân” aci. 

Venea într'o căruţă, care tusese cu 
șiță, în a lu' Mihai Lom.  Sdrunca- 
sdrunca, haida-hai, mai dormea, se mai 
trezea. Când se apropie de cruce se 
deştepiă speriat, Auzise un nechezat 
cunoscut. Parcă era al vânătului lui. 
Se ridică 'n capu' oaselor. Aude un 
vopot deslușit și zăreşte doi cai, aler- 
gând încurându-se spre drum. Erau 
caii lui. Se freacă la ochi, se uită bine, 
ui şi pace. Ce zice el: 

— Mă, Mihai, vezi tu ceva? 

— Văz, păi cum! 

— Adică ce? Spune! 

— Ce să văz? Caii dumitale. Ai râs 
de mine, că i-ai vândut, ca ză te iau 
în căruță. Așa om mai zic şi eu. Umblă 
mai bine 'n hodorvage, de cât în brișca 
lui și lasă şoimanii să sburde pe ăle 
dealuri şi văi de capw lor, 

—. Eu ştiu, că i-am vândut; dar acu-i 
zăresc în carne și n oase. Nu ştiu ce 
să mai crez şi să mai zic? 

— Se prea poate să fi scăpat omului 
căruia i-ai vândut și-or fi luat drumu! 
ntr'acoace. Câte d'astea nu s'au întâm- 
plat. Au dat năvală 'n curte, la lostu' 
stăpân, şi la un an, câte un dobitoc. 
Nu uită lesne binele şi cunoaște drumu” 
mai abitir ca noi! 

— Aşa e, de, se 'ntâmplă câte odată. 
Oprește să mă dau jos să-i prinz. 

Stă căruţa, sare al Tomii din ea și 
ze "'ndreaptă spre căluții lui : 

— Ptriu, ptriu !... Ptriu-ptriu! face 
către ei, tot cu căciula 'n mână. Dobi- 
toacele se vânjolesc în loc, înnalţă şi 
'ncordează gâturile, ca gâştele, când se 
pregătesc de sburat și o rup la fugă. 

Al lu' Lom, dac a văz't, că se de- 
părtează și cai și om, a dat bice mâr- 
țoagelor lui şi și-a urmat calea spre 
casă. 

Cât 'o fi alergat după ei, n'a putut 
să povestească. Dac' a văz't nevastă-sa, 
că n'a sosit nici sara, nici eri Duminică 
toată ziua, îngrijată să nu-l fi prădat 
cineva, să-i ia banii, a dat vorbă după 
ci prin cat. A aflat uşor, ca vândut 
telegarii şi a pornit acasă cum pornise; 
iar de la căruţașul, care l-a adus, a 
auzit toată tărășenia. A strâns ea nca- 
muri, vecini, cameni cu plată și ua ple- 
cat în căutarea lui. Abia acu' spre sară 
l-au găsit în Râpa Galbenă spre Râu' 
Doamnei. 

Până acolo l-a purtat necuratu' să-și 
bată joc de el. Nu mai avea nici că- 
ciula 'n cap, nici motoaşca de bani în 
sân. Bâlbâea doar, cerea să spue ceva 
şi nu putea. Ș'acu' l-au întins pe laviţă 
şi-i ţiu lumânările. 

— Sărăcuţu' de el! Ş'o să se ducă 
nespovedit și negrijit ! 

— Păi ăl cu tichia, când te cheamă 
la el, grij' asta crezi că are, să-ţi dea 
văspas d'ale sufletului? Atunci n'ar 
mai fi omu' al lui! 

Au început să-şi 
să-și scuipe 'n sân. 

— Să știți dela mine, măiculiţă, că 
e ce e la cruce. Uite, î femea bătrână. 
Am auzit şi am petrecut multe 'n viaţa 
mea. Da' n'o să uit, nici când mi-o 
pune glia re gură, de cână cu hudu.- 
baea a'ia de vâltan, care mi-a ieșit în- 
nainte acolo, săptămâna trecută. Vin 
eu în căruţă cu bietele iepe, ha-ha ela 
Merișani, dela gară, pân' am trecut ce 
hodaea lu' Nas din Stroeasca. Era un 
întuneric, de-ţi băga deștile 'n pchi, 
așa că în tcată «clipa m'așteptam, să 
mă văz răsturnată de vre-o altă căruţă. 
Nu mi sa 'ntâmplat tot drumuleţu' ni- 
MIC, şi, cum dădui spre sat, gata şi 
necurat, ca o dihanie mare 'ntraripa- 
tă, tot pe la capu iepşunelor fâlfâea, 
it pe d'asupra noast' ss 'nvârtea. 

-— Da” ce orătenie să fie asta noan- 
tea, maică, Doamne? m'am mirat eu. 


facă toate cruci, 


Nam apucat să sfârșesc zisa și şi-a 
'ntins aripile d'asupra mea, izbindu-mă 
cu ele. Noroc că-s tare de înger și nu 
mi-a fost îrică. Am ţinut bine hăţurile, 
c'altfel nu ştiu ce se 'ntâmpla. De le 
scăpam din mâini, cum erau spăimân- 
tate roaibele, mă dădeau de râpă şi 
prafu' s'alegea și de mine şi «de ele. 
Când am trecut pe la cruce însă to! 
m'am dat jos. Mai știi, ce-i putea să-i 
treacă p'ân cap lu' ăl cu păr pă limbă? 
Putea să mă prăvale 'n râpă cu haraba 
cu tot! 

—. Păi nu te 'nchinai, bre, leică Spa- 
sio, când ai văzt ce-ai văz't ? întreabă 
una din cumetre. 

— Ei, ce spui tu de 'nchinat? Mi- 
chiduţă nu fuge nici când îţi faci cruce, 
acolo unde e stăpân, pân' la cântatu' 
cocoşilor de miezu' nopţii. Ce, tu nu 
ştii ? N'ai iauzit, că intră șim biserică 
până la noaptea jumătate? Ş'apoi — 
sfârşi lemeea —, eu vă spui una şi 
bună : 'Or fi «ei, n'or fi bani la cruce, 
da' necuratu' e! 

— Aşa crez şi eu! Cică şi Nae a 
văzt într'o noapte o mogâldeaţă, așa 
ca o căpiţă de fân, care a mers o toană 
bună 'nnaintea lui p'în dreptu! ei! îi 
dete dreptate o mătușe, mică, sbârcită. 
cu ochii ca argintul viu, dracu gol și 
ea. 

Și 'ntâmplarea se 'ntinde cât ai 
scăpăra 'n amnar în tot satul, e cestră- 
mată și 'ntinsă apoi sărbătoarea, când 
se mai dă omul niţel la odihnă şi la 
dondănit, că-i ajunge 'doar o săptămână 
'ntreagă de horbocăeală și de muncă 
necurmată. 


II 


E. 'n seara de Sântu' Dumitru. 

La poarta Schiopului 'sunt strânşi. 
ca de obicei, pe o blană, Culici, Padină, 
Nae al Pascului și alţi vreo câţiva. Vor- 
besc de poveștile țesute 'n jurul como- 
rii de subt cruce. 

— La noapte joacă de bună samă. 
Cine s'o mai duce să sape? Acu ana 
'ncercat al lu' Belciug şi a fost găsit 
mort la câteva zile. Se adunau din toate 
zările şi năvăleau în groapă stoluri de 
ciori şi 'ncepură să-i dea târcoale și 
câinii, urlând a ciudă, că nu puteau 
să sară 'n ea și se mâncau între ei de 
jindu' hoitului 'de pe fundu'-i! Așa a 
'nceput vorba omul de gazdă. 

— S'o duce cine n'o mai avea zile! 
răspunse Culici. 

— Cui i s'o fi urit cu ele, că eu unu' 
m'aş face-o, să ştiu de bine, că nu un 
cazan, ci 0 şură de aur ar zace acolo! 
întinde vorba al Pascului. 

— "O să se mai întâmple ceva, că 
sa arătat d'un 'cârd de vreme mereu 
încornoratu' la drumeţi. Cere suflete 
de om! întărește spusele, dând lămu- 
riri și Padină, pân' ce Pintilie, zis al 
Scehiopului, întăreşte : 

— Is bani blestemațţi și pace! 

Și fiecare răspunde după capul ce-l 
are: unul că sunt, altul că nu, ba nu 
ştiu care jurându-se, că i-a văzut cu- 
tare „or cutare om, jucând. Și aşa ţin 
tărărae lungă până târziu. Burcea, gro- 
parul satului, s'a oprit din mensu! spre 
casă. E numai urechi. 

— De fost, de bună samă că e. Joacă 
ntotd'auna, Au săpat unii 'n jos, alţii 
n sus. ba 'ntr'o parte, ba 'ntr'alta, da” 
toate de surda ! mai zice unul. 

Pe când oamenii chibzuesc cam pe 
unde ar sta să fie, faţa noului venit 
se "'ncordează, ca să afle lămurit locul 
cu pricina. 

— He, ştiu eu unde am să sap? își 
zice el gâjâind tare, de a atras ochii 
tuturor spre el. 

— Aba, bă, Niţă, tu cu Alecu și cu 
Leuştean vă cam ţineaţi de drăcovenii 
dastea ? La cruce nai încercat, bă ? îi 
ia în furca a lungă Padină. 

— He!... își drege glasul Burcea — 
Păi cu îs vrednic şi dastea, bă, ce 
sunt curcă plouată ca tine ? 

Și plecă bombănind pe șosea la vale. 

Câţiva ilăcăi, zărindu-l, încep să 
cânte tare, în pofida lui: 

— Mândruliţă, ochii tăi, 
Par'c'uu pietre scumpe 'n ei. 
De-i faci, mândro, vânzători, 
Iți dau pentru ei comori, 
Ceru' cu lună şi stele, 

Ș'un șirag plin de mărgele! 

— Bade ţi-t-'piu vinde ţie, 

De mi-i da ce-mi place mie, 
O salbă de gălbiori, 
Găsiţi noapea în comori! 


Omul tace şi 'nghite 'n sec. 

— Mi-au scos cântec, secii! gândeşte 
în el. li vine 'n minte o dragoste veche, 
ce are pentru o văduvioară, pe care o 
poartă cu vorba, că odată-ș'odată îi dă 
o salbă de aur, că nu se lasă pân'o 
găsi o comoară. S'atunci, hoţomanca de 
ea, nu i-o mai întoarce spatele, ci l-o 
cuprinde și l-o săruta. 

Mergea acum hotărît. Ştia ce are să 
facă : 





de MIHAIL LUNGIANU 


— "O să mă duc negreşit la cruce la 
noapte. Ce nu face omu' când vrea. 
N'am cercat, ce-i drept, nici odată, a- 
colo. Acu e a mea însă. N'o mai las! 

Pe la porţi femeile cată lung la el, 
şopăcăesc în urmă-i. 

— Pălăvrăgesc pe seamă-mi! zise el 
încet, Apoi. 

— Las, co să vă dau eu apă ia moa- 
ră, S'aveţi de ce să vă minunaţi mult 
și bine! 

Vâlsanul huește tare 'n noapte. Din 
spre pădurea bătrină de stejar vine o 
undă de vânt. 

Ajuns acasă, omul a pi:onit ochii 'n 
grindă şi a rămas aşa, Na dat deloc 
geană de geană. Pe ia o vreme, când au 
prins să cânte cocoşii a doua oară, se 
porneşte siada între nevastă şi el: 

— Ce taci, Niţă? Dumnezeu să ne 
ferească de rele, da' văz că nu ţi-e d'a 
bună ! sare cu gura trezită din somn 
de sgomotul lopeții și dal târnăcopului, 
pe cari se căsnea el să le lege co 
sfoară. 

Și, văzând că 
gură: 

— Iar ţi-a vin't pandoliile, să pleci 
după cl făr” de opinci. Nu te teme tu, 
că odată ș'odată 'o să-l găsești. In loc 
să te odihneşti şi tu ca tot omu”, că 
mâne avem o grămadă de treburi, pă- 
catele noastre ăle mari, te scoli la mie- 
zu' nopții şi pleci, ca un strigoi, după 
boi bălțaţi. 

— Da' raai tacă-ţi fleoanca, fa muere, 
că-ţi dau acu vreo câteva după ceafă de 
sughiți. Tu să nu te bagi în daraveiile 
mele ! sa răstezte la ea Burcea, iidi- 
cându-şi legătura de jos şi ieşind pe uşa 
atară. 

A stat el mult pe gânduri că de, 
curaj-curaj, dar prea multe s'au intâm- 
plat acolo la cruce; la urmă a biruit 


nu scoate grai din 


însă tot ispita aurului şi a arginţilor. 
— Frica e sperietoare pentru mueri, 

nu pentru oameni ! Zice el tare, să dea 

dreptate pasului ce făcea. Apoi în gând: 
-— Şi încă pentru oameni în toată fi- 





rea ca mine! De câte ori ma apucat 
noaptea, făcând, sau astupând vreun 
mormânt şi în câte rânduri m'am venit 
dela lucru 'n crucea nopții prin creierul 
pădurilor şi n'am văzt, nici c'am auzit 
cândva nimic. Şi alţii mor de spaimă, 
numa! să-i duci până la poarta bisericii, 
or până la a cimitirului pe 'nserate. 
Uite, eu unu' nu vreau şi nici n'am să 
știu ce-i aia frică ! 

Afară era o besnă ca 'n iad. Nu se 
vedea nici la un pas. Din tot locu' țâș- 
neau fiori. Mai mult pe dibuite, a ajuns 
la portiţă, care, cu toată grija lui, să nu 
facă sgomot, a scârțâit prelung, ca un 
câine tras de coadă. 

— Ei, a iacă-cui ! slomnește el. Scâr- 
țâe a pagubă şi asta ! Doar n'oiu fi căl- 
cat cu stângu' şi acum?! 

Mai căutase el şi alte comori, dar nu 
găsise nimic. O ia 'n jos spre Fânaţia. 
Vrea să iasă mai de-a dreptul pe la 
Gura Văei. Işi face socoteala 'n el, că 
e mai ferit ca pe șosea, Când dă să co- 
boare n părău nu ştiu ce a făcut, că 
și-a agăţat moţul opincii d'un stofleac 
şi a căzut, cât era de lung, trântină și 
uneltele câț colo. 

— Ptiu-u-u... drăcia dracului — 
doamne iartă — că-i zisei pe nume! 
Asta nu prea miroase a bine! Să ştii, 
că nu fac nici o scofală, dondăne el. 

Ba, colac peste pupăză, de sgomotul 
fiarelor se 'ntărâtară şi câinii lui Bo- 
soldea și-l încăerară, tot-tot să-l muște. 

Pe la Bănuţă, ca să nu-l mai simţă 
șai lui, că ţine bată-l toţi sfinţii o 
stână 'ntreagă, o ia prin grădină pe la 
ai Popii, ca să iasă la Floarea iu Gru- 
mejdea. Aci altă dandana. Cum mergea 
aplecat, să nu-l agaţe crăcile de sus, s'a 
lovit cu capul d'un prun de a crezut 
că şi l-a despicat în două. Injură şi 
plecă mai departe, până ce se mai 
desmeteci. In dreptul casei Spâneciu- 
lui a tras încă o spaimă, cum nui sa 
ntâmplat de mult. Mergea tăcut pe 
lângă gardul înnalt de nuele, când aude 
d'odată lângă el un nechezat puternic. 
S'a speriat grozav. Ingândurat, cum 
era, nu şi-a dat seama decât târziu, ză 
are omul cai și sburdă prin grădină 
armăsarul lui. 

Sa ferit să nu dea pe la coliba lui 
Nae al Toteanului, aşezată la o bătae 
de puşcă doar de cruce în moşia Stro- 
easca, de unde-şi are cleata lui. E ve- 
cin cu ea și-i duce groaza mai mult <a 
toți ceilalți din sat, Poate că-l năpă- 
deau, prin dreptul lui, şi pe el, afurisi- 
tele de vedenii şi l-a ocolit. deşi uli- 
cioara, ce duce "n drumul mare ieşea 
pe la el. 








Insfârşit a ajuns la pod. Se opreşte 


el şi oftează : — Daci până la locu' cu 
norocu' să tot mai fie vreo trei sute de 
paşi ! ă. 


Goila în stânga se 'nnalţă împădurită 
cu tufiş tânăr, ca un uriaş îmbrobodit 
în isarică. Par'car vrea să se prăvale 
peste el în noapte' asta "'ntunecoasă, 
pentrucă-i turbură pacea şi somnul. 


III 


Sapă de vreun sfert de ceas. Par'ca 
fost un făcut, că dela cea dintâi lovi- 
tură a duduit prelung şi a oală dozită 
subt picioarele lui şi, din ce sapă, din 
ce toi mai puternic răsună și tremură 
pământul, 

— Numa” la cimitir, cână e apioa,e 
să dau peste vre-un cosciug vechi, pu- 
red pe jumătate, sună așa a gol! gân- 
dește el. 

Se opreşte, ascultă cu luare aminte, 
bate rar cu muchia târnăcopului de 
jur împrejurul gropii. Nimic. 

— Poate mi sa părut mie! iși face 
socotelile ei şi-şi vede de lucru înnainte. 
Zorește de tot. Buza pământului i-a 
ajuns aproape de brâu. Tot cu băgars 
de seamă la cel mai mic sgomot, i se 
năzărește d'odată, c'aude niște pași de 
om. Ridică capul pe luriş, se uită cu 
sfiiciune, ca un hoţ, în toate părţile. 
ascultă iarăş, ca să fie sigur, pune ure- 
chea la pământ, dar, tăcere și iarăș 
tăcere. Nici un fir de iarbă nu se clintea. 

— He! Am ştiut eu să-mi aleg vre- 
mea. Acum nici el, sarsailă, n'o să mă 
supere, da' mi-te oameni! 

Roboteşte mai departe, vorbind în e!: 

— Afurisit rumân trebue să fi lost 
şi ăla de i-a 'ngropat! Nu putea să-i 
lase mai G'asupra ? 

Şi avea dreptate, că săpase aproape 
un metru, fără să dea de nimic. 

— Despre loc nu mă 'ndaeze câtuș 
de puţin ! Toţi cari au zărit-o jucând, 
aci au pus semne, la picior crutii. 
Nu-s doară eu prost şi netot să viu să 
sap așa la 'ntâmplare ! 

Si abătea cu sârg, 

D'odată se opreşte. se saltă "n 
ascute urechea : 

— A mieunat o pisică parcă în re- 
dișu' de colea. Ei!... Şi ce? In pădure 
parcă nu-s pisici? Poate o fi aruncat 
cineva vreuna p'aci ?! Când se iscă la 
vreo casă câte una stricătoare și nu 
vor s'o omoare gospodarii o leagă la 
ochi și o duc în rediuş, să nu mai iasă 
la lumină. Or 'o fi vreuna sălbateză, 
că prea a mieunat gros?! gândeşte pu- 
țin îngrijat robotașul. 

Ia un bulgăre de pământ 
se 'ndreaptă de mijloc şi vrea 
arunce. Dar în cine? 

— Fi, drăcia dracului ? Ptiu, că iar 
i-am făcut pe voe, să-l :mângâi cum îi 
place ! 

Un fior rece îi trece prin tot corpul. 
la iarăş unelta şi 'ncepe din nou lucrul. 
Scoate de zor bulgării uscați afară. De 
sigur mai are puţin de tot. Groapa i-a 
trecut mult de piept şi-i largă, că poate 
să se mişte 'n voe cu scula. Numai cârd 
dârvăleşte cu târnăcopul se cam îm- 
piedică. 

A lăsat lopata pe mal acum şi scor- 
mone cu el. E aplecat şi desprinde glii 
lutoase din fundul gropii. Scheunatul 
jalnic al unui câine, apoi un urlet îl 
fac să se oprească însă. Se ridică din 
nou, ascultă şi... iar nimic. Un gând nă- 
struşnic îl cutremură: 

— E de bună samă el! 

Apoi luându-și inima ?n dinţi: 

— E hei, drace, arace, îţi vâri tu 
coada, da' cu mine nu ţi-ai găsit! 

Işi face o cruce mare, apăsată, prinde 
'n mâini din nou unelta și, cu toate că 
inima 'ncepuse să-i svâcnească tare, se 
apucă şi scormone mai departe. Ținea 
cu or ce chip să se 'mbărbăteze, dar îl 
părăseau puterile şi 'ncrederea. Pe ne- 
simţite, încet de tot chiar, neliniștea, 
teama puneau stăpânire pe sufletul lui. 
Il rodeau fel de fel de presupuneri, de 
presimţiri triste. Incepu să-i treacă prin 
cap toate 'ntâmplările rele de aci dela 
cruce. Şi aşa deodată și-aduce aminte 
şi 'nşiră ?n minte: 

Parcă văz pe bietu' omu' âla din 
Brătieni, care 'ntr'o iarnă grea a lost 
găsit mort rezemat de stejaru' ăl mare, 
din marginea drumului d'aproape de 
odaza lui Nae. Inlemnise aşa 'n picioare 
de spaimă ! 

I se năzăreşte apoi în fața ochilor 
chipul femeii aceleia streine găsită 
moartă tot aci mai acu câţiva ani și 
parcă vede și pe Nae din Stroeasca, 
înnalt și spătos, voinic să dărâme un 
colţ de munte cu ciomagul de sânger 
cu moacă la cap, cum se scoală de pe 
bancă de lângă tejgheaua Iareului, un- 
de-şi bea cinzeaca de ţuică obișnuită şi 
pleacă spre casă cu paşii rari de coco- 
stârc, deşi soarele ajungea abia pe mu- 
chie. Cum era cam beţivan, îi plăcea să 
stea până după miezul nopţii. De când 
cu spaima, ce a tras-o, în noaptea când 
i-a eşit momâia aia ca o clae de fân, 
nici el nu mai rămâne noaptea târziu 
prin sat. | 

Prinse însă să vază aevea cele auzite 
în sat azi de păţăniile Mariei lu' Ber- 
dilă și a lui Nic” al Tomii. [i stărueau 
în faţă, băgându-l în toţi zperieţii. Se 
scutură însă odată voiniceşte : 

— Deh!... 'O fi, de bună samă, ceva, 
da” mie ce-mi pasă ? gândeşte şi izbceşte 
mai tare. 

Tot îndoit însă bodogănește, suspi- 
nând : : 

— “Te pui cu tată! blengăriilor ? și-și 
tace cruce, ca să-l alunge. 

Se apucă să scurme pământul mai 
departe, cu mai multă stăruință, vrând, 
bietul 'de el, să-şi îngroape și să uite, 
în munca obositoare, toate gândurile 
cele, ce-l fac să tremure Dar claea, 


SUS, 


în mână, 
să-l 


- 





7 





namila acea uriașe, îi stă 'nfiptă colea 
N Creer. 

—— Uite, o zăresc d'aci din fundu' 
gropii, cum se 'nfiripează după tufişu' 
de mesteceni din dreapta, cum se 'n- 
nalță mare, mare şi pândeşte, să s'a- 
runce asupră-mi. 

Trânteşte însă odată piciorul drept 
în pământ, se ciupeşte de el să-și vie 
în tiri și glăsuește: 

— Sunt un prost, am prins să-mi fac 
singur gogoriţe ! Na, nu e nimi! şi 
se ridică, proptit în coada târnăcopu- 
lui. 

D'odată rămâne însă năuc, I s'au 
împăenjenit ochii, or nu e de glumit: 

— Doamne... uite-o aci la marginea 
gropii, gata să mă 'nghiță! geme ei. 
înmărmurit de spaimă, şi se trage cu 
spatele 'nnapoi, iipindu-se de margi- 
nea ccalaltă a gropii. Vede bine, că un 
pas rtoar îl desparte de mătăhală şi o 
clipă de moarte. 

Cu o sforțare uriaşă, izvorâtă din 
groaza de necunoscut şi de dragostea 
de viaţă, Burcea ridică fierul deasupra 
capului, îşi încordează brațele, închide 
ochii şi-l lasă să cază greu, Increme- 
nit apoi aşteaptă, aşteaptă cu răsufla- 
rea susrumată şi ascultă. Nu se mai 
aude nimic. Deschide cehii. se uită. Ni- 
meni şi nimic. 

-—-Ce prost sunt! Cum mi-am tăcut 
singur nălucă ? 

Dar inima-i bate tot repede, carnea-i 
toată e 'nfurnicată și părul sburiit. Târ- 
năcopul, a cărui coadă o ţinea încă cu 
ambele mâini strâns, așa cum a strâns-o 
când a izbit, e 'ngrepat până la muche. 
Groaza simțită îi dăduse de bună sea- 
mă puteri supraomenești, dea dato 
aşa lovitură năprasnică, că :doar :pă- 
mântul uscat era tare ca fierul. 

— Ce ţi-e, Doamne mare, şi cu frica? 
bombănește Niţă. Apoi dacă a fost aci 
adinioarea, i-a pierit pofta să se mai 
apropie de mine, când a văz't cum ştiu 
să dau! se făleşte el, apucându-se Jin 
nou de dărvălit. 


IV 


De aproape trei ceasuri sapă și groa- 
pa i-a ajuns la 'nălţimea umerilor. Mai 
de munca obositoare, mai de atâtea spe- 
rietori, nădușala-i curge şiroae. Zeghea, 
lungă până incolo de genunchi, îl cam 
împiedică, dar n'o mai dezbracă. N'are 
timp de asta acum și apoi bate şi un 
vânt cam subţire şi poate să răcească 
uşor, cum e tot un lac de apă. O mai 
strânge oleacă pe lângă el şi zoreşte 
nainte -grăbit. Gândul că nu mai are 
de trudit decât puțin, pân'o da de co- 
moară, că cel mult într'o jumătate ide 
ceas 'o să aibă bani, bani mulţi, o să 
fie om bogat, îl face să uite, pentru o 
clipă, de toate. 

— Mâne chiar o să plec la oraș. să 
schimb banii la zaraf, cam "'ntrebat eu 
de mult ici şi colo, să aflu ce să iac cu 
ei, când i-'oiu vedea grămadă mare 'n- 
nainte-mi, 

Urzeşte 'n cap de ce-o să sapuce 
apoi: 

— He, ăl d'inţâi lucru, ce'o să fac, e 
să-i dau Anichii salba făgăduită. 

La gândul ăsta un val de căldură îi 
străbate trupul, dându-i puteri necu- 
noscute. Izbea des și tare. Prind să 
sară scântei. 

— Ha, ha! face el. S'apropie, sapro- 
pie comoara! și vorbește mereu. Parcă 
o vedea aevsa : 

— He, un cazan plin cu aur, zile să 
am și sănătate d'acu 'ncolo, că bogăţie 
câtă vrei! îngăimă el. 

Trage mereu cu târnăcopul, des, des 
de tot — şi-şi face iarăş socoteli peste 
socoteli : 

— Acum pot să cumpăr eu sfoara de 
moşie de la al lu' Ştefănache și pete- 
cele cin Muşcel şi de După Mal ale 
Vetii Păciuleasa și ale soră-sei Maria, 
că '0 să le dau mai mult decât toţi. Și 'o 
să adun mereu la pământ. La vară, nu 
mai departe, *o să-mi trântesc o casă, 
mai abitir decât conacu' cucoanei, uite 
așa numa! să fac în necaz la toţi, că 
mulţi s'au mai dat cu colții la mine și 
nvau luat în bășcălii. 

Mai dă de vreo câteva ori, până ce 
odată se pomensște vorbină tare : 

— He, nevastă —, şi făcu o mișcare 
ca şi cum ar vrea s'o scoale, — sa dus 
sărăcia noastră d'acu 'ncolo ! Uite, uite, 
bani, bani mulţi. strigă el să-şi vie n 
fire din atâtea gânduri. 

S'apoi vesel de tot: 

Uite sălbioara, mânca-o-ar neica 
de femee frumoasă. Vino de mă pupă 
odată. 'apoi de mii de ori! Spune drept. 
îți place, or ba? Nu-i aşa, că-i tare 
mândră ? mai vorbi el să-şi dea mai 
mult curaj. 

De bucuria ce-l poilidise începu să 
cânte : 

— Frunză verde măr crețesc! 
Dumnezeule ceresc, 
Dă-mi şi mie ce doresc, 
Că nu-ţi cer la întâmplare 
Şi nu-ţi cer vrun lucru măre, 
Să-ţi cază cu supărare, 
Iţi cer doar ce e firaic, 
Iți cer lucru omenesc, 
Să-mi dărueşti ce iubesc! 





Mai înviorat și cu puteri îndoite ri- 
dică târnăcopul şi-l repede 'n pământ. 
Un sunet surd, ca de fizr, scântei... Bur- 
cea nu mai vede "'nnaintea ochilar. Bo- 
dogăneşte numai : 

—- Ba nu, e altceva l.. Nişte ochi de 
foc !... Ochii unui câine, parcai unei 
pisici ! Ba ai unui drac!... Ai tartorului 
chiar, cu gura căstată,... cu nişte colț 
mari şi cu şapte limbi,... gata să-l în- 
sface... E aci... în fundul gropii... Ui- 
1e-]... întinde laba să m'apuce !... 





(Urmare în pag. 10-a) 








8 





Undeva, într'un colț de ţară, un oraș. Şi în ora- 
şul acela era atâta sare, încât privindu-l din mar- 
ginea lui, casele albe, aşezate la rând, îţi vine să 
crezi că sunt şi ele săpate în blocuri imense din 
sarea albă pe care o scot ocnaşii în bulgări. 

Munţii cari împrejmuesc orașul au tot sare în 
ei şi, în miezul lor, în întuneric, oamenii sapă de 
ani un palat mare cu bolți înalte, cu arcuri frânte 
de catedrală catolică, sapă mereu scoțând sarea 
care niciodată nu ia sfârșit, tindcă este multă, atât 
de multă, încât și apa din fântâni are gustul ei şi 
lacu! în care se scaldă copiii — este greu de 
sare. 

Este așa cum numai în basme sunt ţinuturi în- 
tregi din zahăr şi turtă dulce, 

In colţul acela de țară trăia, cândva, o fată. O 
fată care iubea munții în mijlocul cărora deschi- 
sese ochii, iubea iacul cu apa mai sărată decât 
râul lacrămilor din lume, iubea ocna adâncă din 
fundul pământului, unde zi de zi bolțile se înfun- 
dau mai adânc, unde coloanele se ridicau mai 
înalte. Mergea de multe ori în ocnă cu lumea, câre 
venea de departe din alte oraşe, unde sarea se 
vinde în bulgări mici şi cântăriţă la prăvălii, ve- 
nea și le arăta cu măreție de regină palatul pe 
care, poate, şi-l închipuia al ei. 

Şi cei din ocnă o îndrăgiseră, fiindcă era tânără 
și blondă şi le aducea lor, unde tot timpul ardeau 
lămpile ca noaptea, ceva din lumea soarelui de 
afară, parfumul aerului și al florilor din faţa ca- 
sei pe care le uda în fiecare dimineaţă. Şi fetei îi 
plăcea să privească mult la oamenii cari dăltuiau 
mereu măestrind bolți și coloane, la oamenii cari 
cărau neîntrerupt alți bulgări albi în vagonete, 
spre orașele de departe. 

Se învățase de mică să intre acolo şi când co- 
bora înăuntru, cu ascenşorul, din ce în ce mai re- 
pede, spre întuneric, din ce în ce mai negru şi [frig 
mai mare, inima ei nu mai bătea speriată ca a 
celorlalți cari intrau prima dată în ocnă 

Doar haina şi-o strângea mai mult şi respira cu 
plăcere aerul sărat care-i pătrundea în năf. Co- 
bora printre blocuri de sare şi zâmbea la toţi, as- 
culta muzica ciocanelor și i se părea neasămuit 
de frumoasă. Dar ce-i plăcea mai mult fetei blonde 
pe care o chema Ara, era grota cu lacul albastru. 
Grota de pe deal, care fusese altădată tot un palat 
din sare ca şi cel în care mergea acum. Palatul 
acela se prăbuşise și din fundul lui se măscuze ur 
lac, Un lac albastru sărat şi adânc — mai adânc 
decât închipuirea. Lacul era înconjurat de stânci 
înalte și albe care-și sclipeau în soare colţurile 
ascuţite şi strălucitoare de sare pe care nimeni nu 
avea s'o nai sfarme în bulgări ca so trimită va- 
menilor cari poate n'au văzut niciodată o ocnă. 

Vara, cei cari veneau acolo, după ce coborau în 
catedrala întunecoasă din fundul pământului, 
după ce se minunau de ciocănitul meșterilor şi se 
întorceau la lumină cu genele albe și sărate, mer- 
gsau și la grota cu lacul albastru şi apa fără fund. 
Şi nu rareori întâlneau acolo, pe gangul îngust 
care duce la malul lacului, pe Ara. Unii o între- 
bau pe ea legenda lacului şi bărbaţii de multe ori 
o credeau zâna lui, atât era de frumoasă, dar mai 
ales potrivită acolo. Era Ara tânără și tinereţea 
este frumoasă și numai prin ea însăşi. Dar Ara 
avea şi altă frumuseţe: aceea care lasă urme și 





după ce tinereţea a trecut. Era înaltă, mlădie, un 








JELANIA SOȚULUI BATIOCORIT 


— după o arie populară — 


— Ce-ai făcut la Madleine 
Drace *), jumătatea mea 
— Ce-ai făcut la Mad'leine ? 


— M'am rugat un fiu savem 
Doamne Sfinte, amicul meu 
— Mam rugat un fiu s'avem, 


— In picioare "n colţ sțăteai 
Drace, jumătatea mea 
— In picioare ?n colț stăteai. 


— Bănișori-i mai cruţai 
Doamne Sfinte, amicul meu 
— Bănişorii-i mai cruțai. 


— O talie de-ofiţer văzui 
Drace, jumătatea mea 
— O talie de-ofiţer văzut 


— Fu Christ, chiar în mărimea Lui 
Doamne Sfinte, amicul meu 
— Fu Christ, chiar în mărimea Lui. 


— Christ cu legiunea de onoare 
Drace, jumătatea mea 
— Christ cu legiunea de onoare? 


— Era-a Calvarului oroare 
Doamne Sfinte, amicul meu 

— Era-a Calvarului oroare. 

— Christ are coasta, doar, rănită 
Drace, jumătatea mea 

— Christ are coasta, doar, rănită. 

— O picătură rătăcită 
Doamne Sfinte, amicul meu 

— 0 picătură rătăcită. 

— La cruciiix nu se vorbeşte 
Drace, jumătatea mea 

— La crucitix nu se vorbește, 


— Ba da, când prea mult se iubește 
Doamne Sfinte, amicul meu 
— Ba da, când prea mult se iubeşte. 


— Eu creerii ţi-i voi zbura. 
Drace, jumătatea mea 
— Eu creerii ţi-i voi zbura. 





) In original „Corbleu“ 








— 


UNIVERSUL LITERAR 


=—A N A = 


Fata blondă din cetatea sărei — 


mănunchiu de linii armonioase, ca şi coloanele 
svelte şi curbele elegante pe care le săpau ocnașii 
în inima pământului. Albă şi blondă, atât de albă 
şi blondă, că părea luminată de undeva cu o lu- 
mină pe care Dumnezeu nu o dă tuturor, fiindcă 
era alta decât a soarelui. lumina ei o făcea și în 
umbră să pară tot albă, tot blondă. 

Ara iubea lacul, adânc şi albastru, înconjurat 
de stânci înalte fiindcă, aplecată acolo pe bara de 
lemn îngustă cât ușa boltită în gang, își făcuse 
multe basme. O înfiora şi atrăgea lacul acela pe 
care-l ştia iără fund. Nimeni din cei cari încerca- 
seră să-l măsoare, nu isbutiseră. Unii își găsiseră 
moartea pentru încumetarea lor, aşa cum uneori 
mureau în povești Feţii-Frumoşi prea îndrăzneţi 
gari se încumetau să se măsoare cu zmeul. 

Aplecată deasupra barei de lemn, cu graţia tru- 
pului atât de ademenitoare, atât de firească, Ara 
își privea lumina părului în apa albastră. 

Aşa a descoperit-o Vladimir, care venise să 
vadă grota într'o zi de vară, prima din luna pe 
care avea s'o petreacă acolo în împărăția sărei. 
Intrase prin gangul îngust, săpat în pereţii din 
sare vânătă, cu nu prea mare plăcere. I se părea 
Irig, acolo, în ziua aceea luminoasă și caldă, când 
soarele era atât de bun afară şi credea că cel care 
i-a vorbit de minunea lacului din grotă l-a minţit. 
Dar minunea i-a apărut îndată albastră şi blondă 
și, o clipă, n'a mai știut dacă a intrat acolo să vadă 
lacul albastru în mijlocul stâncilor cu vârfuri de 
dantelă tină, sau ca să cunoască feeria blondă care, 
plecată pe marginea barei de lemn, părea una cu 
apa. Incă nu-i văzuse ochii, dar cum a privit așa 
tata cu păr de aur şi linii de statuă, aplecată mult 
peste bara de lemn deasupra prăpastiei de apă, i 
sa părut că ar putea să cadă și a simţit un gol în 
suflet, o durere că minunea blondă ar putea să 
dispară în apele albastre și fără să se gândească 
bine de ce, a întins:mâna să oprească o prăbușire. 
Aşa l-a găsit Ara când sa întors, dreaptă și mi- 
rată, în faţa lui; așa s'au şi făcut prieteni. 

Vladimir, călăuzit de Ara, a învățat multe lu- 
cruri pe care nu le învățase în ani grei de muncă 
în biblioteci şi laboratoare, deoarece Vladimir își 
petrecuse ani întregi, ani grei, într'un oraș mare, 
căutând taina tămăduirii oamenilor. Avea cândva 
să fie doctor mare. Așa dorise și visase el de când 
era copil. Dar în vara asta, alături de Ara cea 
blondă, i se păruse prima dată că munca lui e 
prea mare, prea grea și viața atât de frumoasă. ŞI 
zilele treceau mereu fără să fie simţite lungi și, 
totuși, scurte, din ce în ce mai scurte, cu cât se 
apropia plecarea și cu cât Ara devenea mai fru- 
rnoasă, mai nouă. 

Intr'o dimineață apărea cu rochie albastră, atât 
de albastră, că părea îmbrăcată cu apa lacului din 
grotă. Alteori o întâlnea în grădina casei în ro- 
chie subţire cu flori de măr și atunci era toată o 
spumă roz de care ţi-e teamă să te apropii ca să 
n'o spulberi. Mereu o întâlnea pe Ara sveltă cu 
aurul părului strâns în fundă colorată cu picioa- 
rele goale în sandale albe, gata de drum, gata de 
veselie, gata să colinde pădurile, să urce munţii. 
să se oglindească în apa lacului. 

Din zi în zi Vladimir simțea cât de mult dor 
despărți:ile, cât de mari sunt distanțele. Avea să 
plece curând, undeva departe spre un alt oraş din 
acelea mari și necunoscut tuturor, acolo unde soa- 
rele doar, se duce în ficcare seară să apună și 
unde nu vezi niciodată măreția apusului. Mai 
avea de muncit trei ani, cei mai grei ani, dar pe 
urmă avea să se întoarcă în țară om mare, cu știin- 
ță multă în care să creadă lumea ca în sfinţi. La 
anii aceia se gândea din ce în ce mai mult Vladi- 
mir seara, după ce o lăsa pe Ara la casa cu flori. 

Şi zilele treceau mereu. Singur, lacul din grotă 
rămânea la fel de albastru, la fel de rece şi fără 


a e 


ules Laforgue 





de ȘTEFANIA IRINA BOLDUR 


fund. Acolo în mijlocul stâncilor de sare nimic 
nu ajungea, nici vântul şi deaceea faţa lui rămâ- 
nea totdeauna senină. Doar Ara deasupra barei de 
iemn arunca uneori petre în apa lui. Aţunci lacul 
se încreţea în cercuri largi, din ce în ce mai largi. 
până piereau. Sgomotul pietrelor suna adânc o- 
dată și, apoi, încăodată când răspundea ecoul. 
Acolo toate sunetele aveau două glasuri, fiindcă 
pereţii înalți din jur le strângeau şi ie mai spu- 
neau odată cu glas mult mai puternic, dar parcă 
mai îndepărtat, din altă lume. De aceea Ara a- 
runca pietre în lac şi asculta de două ori prăbuși- 
rea lor. Uneori bătea din palme şi din toate păr- 
țile auzia şlte bătăi, multe ca într'o sală de teatru 
după ce sa coborit cortina. Arei i se părea că în 
fundul lacului este o altă lume cu alte fete blonde 
care bat din palme. 1 se părea că departe, acolo, 
poate, viața-i mai frumoasă şi, pentru cei de jos, 
din fund, fața lacului albastru este ceeace pentru 
eu şi pentru cei de deasupra e apa cerului de vară. 


Și, într'o zi, toamna s'a arătat a fi aproape. N'o 
spunea nimic în deosebi. Cerul era tot albastru și 
soarele tot pe albastrul lui dar dimineața când 
Ara a eşit în calea lui Vladimir, la poartă, avea o 
frunză ruginie în părul ca mătasea porumbulu 
crud. In dimineaţa asta pe Vladimir l-a durut fru- 
museţea  Arei, fiindcă prea mult semăna cu o 
domniţă a toamnei. Şi în ziua aceca doi tineri au 
stat în grota de pe deal, acolo unde începe lacul 
tără fund, Ara a aflat că e frumoasă altfel de cun: 
o arată oglinda lacului. Atât de frumoasă, încât 
despărțirea de ea poate fi durere. Şi în grota în 
care fiecare vorbă își are un ecou, Ara a recunci- 
cut că şi ea va fi tristă după plecarea prietenului 
ei de-o vară. Fuseseră atât de mult împreună. 
Umblaseră mereu prin locuri minunaie numai de 
ei ştiute, încâi în ziua când prima frunză ruginită 
a apărut între ei, anunţându-le despărțirea, şi-au 
dat seama că trebuie so înlăture. Cum însă este 
greu să înlături tot ce îți stă în calc, nici ei n'au 
putut înlătura despărțirea, care a venit atunce 
când trebuia să vină. Atunci, când frunzele cu 
rugină ar fi putut-o îmbrăca întreagă pe fata 
blondă din Cetatea sărei. In ultima zi, însă, îna- 
inte de a pleca, Vladimir i-a făgăduit Arei că 
după trei ani îi va aduce inelul de logodnă, po- 
doabă mâinilor ei albe. Şi, atunci, nimic n'avea 
să-i mai despartă. 

> 

Cei trei ani au trecut fiindcă așa trec anii peste 
bucumii, peste dureri, peste munca lui Vladimir, 
peste dragostea Arei, la fel de repede, la fel de 
încet. 

Numai că inelul de logodnă pe degetul Arei nu 
i-a mai fost bucurie. 

Pe malul lacului au stat doi străini. li unea 
doar același îngust inel, care furase culoarea pă- 
rului de mătasea porumbului crud. Ara însă nu-l 
recunoștea pe omul acesta care în trei ani se 
schimbase, purta ochelari cu ramă de aur şi avea 
o cută atât de adâncă pe frunte. Nu înţelegea cum 
omul acesta îi poate cere să plece din orașul ei cu 
apela sărate, să-și lase lacul şi grota, unde iubise 
dragostea, ca să plece în țara acea mare și înde- 
părtată, care-i trimisese un Vladimir atât de alt- 
tel decum îl ştia, cecum îl visase, când a aruncat 
pietre în lac și își făcea povești. 

— „Oare, cum vede Vladimir lacul prin oche- 
lari ?** 

Vladimir era doctor mare. Dar ce legătură este 
intre fericirea ei şi numele lui ? 

Și, totuși, Ara vedea că omul de lângă ea o iu- 
beşte Ia fel, poate, chiar mai mult. O iubește cu 
desnădejde. Ii era milă. Ar fi vrut să-i spună o 
vorbă bună, care să-i sune ca o mângâiere, ca un 
îndemn s'o uite, să-şi îndrepte viaţa altfel. Să 


— Sufletu-mi veșnic 1-1 voi da 





Doamne Sfinte, amicul meu 
— Sufletu-mi veșnic I-l voi da. 


JELANIA LUNII, IN PROVINCIE 


Ah ! îrumoasa lună rotunjivară 
Grasă ca o comoară! 


Retragerea sună sonor, 
Apare domnul ajutor ; 


Un clavecin cântă în faţă, 
O mâţă trece prin piaţă 


Provincia care-adoarme blând. 
Acordul ultim apăsând 


Pianul şi-a închis fereastra. 
Ce oră-o fi în vremea asta ? 


Ce exil! lună pustie, 
E de spus: „Așa să fie!?“ 


Lună, diletantă lună 
Oricărui climat comună. 
Missuri-ul văzuşi ieri 
Şi-a Parisului intrări 

Și fiorduri albăstrite 
Polii, mările, și câte! 
Fericită lună, acum 

Tu o vezi pe ea pe drum 
Și al nunţii ei convoi. 
Sunt spre Scoţia amândoi. 
Oh ! ce pacoste era 
Versurile de-mi credea. 
Lună, vagabonaă lună 
Să facem cauză comună ? 


Nopți bogate, vai, mă plâng : 
Cu provincia 'n piept mă sting. 


Luna cu principii vechi 





Are vată în urechi. 








30 Decembrie 1939 —= 


ineargă acolo unde oamenii au nevoe de mâna lui, 
unde oamenii sulăr în paturi albe şi nu ştiu ce 
minunat este să fii sănătos şi tânăr — să-ţi oglin- 
deşti tinereţea în apa unui lac albastru. Ar fi vrut, 
dar nu putea. Iși simţea mâna rece şi sufletul 
greu. Nu putea. Nu putea să-i spună lui Vladimir 
că nu ma: semăna cu tovarășul ei de o vacanţă, 
cu omul sprinten şi vesel de altădată. Mai ales 
nu-i putea spune că nu semăna cu omul pe care-l 
gândise in singurătatea ei pe malui lacului. El nu 
era vinovat că nu putea semăna cu imaginea lui. 
Ara ştia toate astea dar tot așa ştia că nu putea 
pleca în ţară străină cu omul pe care și-i sim- 
țea străin. O întrista dragostea lui și tot atât o în- 
trista şi gândul despărţirei de ceeace tusese feri- 
irea ei de fiecare zi până atunci. Zilele treceau 
frumoase şi senine ca în fiecare vară, dar sufletele 
lor încercau zadarnic o apropiere. 

Şi seara când Vladimir vo lăsa pe Ara în poarta 
casei, gura lui săruta mâna albă din ce în ce mai 
rece. 


Intr'o dimineaţă, după ce şi-a udat ca intotdea- 
una i!orile din fața casei, Ara a urcat singură spre 
eruta din deal. Era dimineaţă de tot şi paşii ei . 
călcau în drum pe romaniţa înflorită. Simţea re- 
cele de rouă pe picioarele goale şi cerul de dimi- 
neaţă era limpede și parfumat. Când a intrat în 
grotă, a tremurat doar puţin. Avea rochia roz cu 
flori de măr pe care n'o mai îmbrăvase de trei ani, 
dar anii nu aduseseră schimbări decâţ în sufleț. 
In rochia roz Ara era toată ca o spumă ușoară. S'a 
aplecat. pe bara de lemn şi a privit în lacul al- 
bastru. A scos din deget inelul care-i ijurase cu- 
ioarea părului şi gândurile şi i-a dat drumul. Pe 
iuciul apei inelul şi imaginea lui s'au întâlnit. 

Se lugodea cineva? 

Apa abia de sa încreţit. 

Sa aplecat mai tare. Mâna lui Vladimir de 
acum trei ani întinsă să oprească o prăbușire, era 
doar amintire. 

Un zgomot greu a răsunat între stânci — vo tă- 
cere şi, apoi, un ecou. În lumea de sub apa al- 
bastră u lacului, lumea pe care o bănuia şi o vi- 
sase, Ara intra, acum, cu rochie roz ca o spumă... 

Lacrimile lui Vladimir au fost prea grele ca să 
poată curge în apa lacului grea de sare. De aceea 
a plecat în oraşul mare în care soarele se duce să 
apună şi nimeni nu-l vede. Cuta din frunte era 
mai adâncă. 


Când în Cetatea Sărei, după ce ai ieşit cu genele 
albe din miezul pământului, unde rnereu se ciocă- 
nește cea mai frumoasă și vastă catedrală, urci la 
deal pe cărarea cu romaniţă, ajungi la grota albă 
și înăuntru priveşti lacul! albastru și dacă arunci o 
piatră, îi asculţi de două ori căderea. 

Acolo se întâmplă întotdeauna câte cineva care 
să-ţi spună: aici sa aruncat o mireasă, De aceea 
pleci de acolo ca dintr'o biserică. Un loc frumos 
şi trist. Soarele pare vulgar. atât este de străluci- 
tor pe lângă lumina albastră domoală şi tristă din 
grota cu lacul fără fund”). 

*) In 1936, într'o excursie dela Vălenii de Munte la 
Slănic-Prahova, am văzut grota cu lacul albastru, Acolo 
am aflat că sar fi înecat o mireasă. Povestea poate fi 
aceasta; poate fi însă și alta, Oricare, sfârşitul, însă, este 
acelaş. 





CL 
şa 





JELANIA UITĂRII MORȚILOR 


Doamne și Domni 

A căror mamă-i moarţă 
Iată, bunul gropar 

Vă râcâie la poartă. 
Morţii 

Lume 'ngropată 

Ei nu mai ies 

Niciodată. 


Calmi, voi fumaţi 

Sau vreo idilă vă frământă, 
Acolo jos cocoşii cântă, 

Bieţii morţi din oraş alungaţi ! 
Tata-moș moţăia 

Fruntea'n mâini îi cădea 

Sora croșeta 

Mama lampa o mărea. 


Morţii 

Nu's discreţi ei, oare ? 
Ei dorm 

La răcoare. 


Cine-a fost măreaţă 

Afacerile s'au făcut 
Ah! micii morţi când s'au născut 
Nu se prea răsiaţă. 

Notaţi cu scris egal 

In cartea chettuelilor de hrană 
Intre două cheltueli de bal: 
„Intreţinere mormânt, pomană“. 
E veselă 

Viaţa, hai? 

Ce faci, iubita mea. 

O, vai! 

Doamne și Domni 

A căror soră-i moartă, 
Deschideţi bietului gropar 

Care vă clănțăne la poartă. 


De nu-l primiţi cu voe bună 
E] va veni (0, fără supărare) 
Ca să vă tragă de picioare 
In nopțile cu plină lună. 
Nepoftit 
Vânt nebunese 
Cei ce-au murit ? 
Călătoresc... 
ANIŞOARA ODEANU 





30 Decembrie 1939 











PI 


„Elevul Moroianu Adrian dintra şaptea“ 


— Capitol de roman — 


Maculatorul meu special e plin de 
cugetări despre dragoste. Se vede că 
Lopi a dat peste el, deşi îl ascund din 
cauza ei cu grijă, deoarece găsesc a 
mulțime de adnotări pe margine. 

De exemplu, sub reilexia nr. 54 care 
sună: Les femmes sont toute; les 
mâmes, le dâsir d'un homme les flatte 
toujours (H. de Regnier), ea a adăogat 
cu creionul : So spui lui mutu. Dease- 
menea la nr. 68: En amour, ilnya 
d'interessant que la conqufte et la rup- 
ture... [out le reste est du remplissage 
(M. Donnay) ea a scris: Ce gogomănie ! 

Și aşa mai departe... Mă supăr! Ce 
tot îmi face pe deșteapta! Nu cumva 
se pricepe, grozava, mai bine în dra- 
goste decât autorii aceştia ? 

Am să-i fac aspre observaţii şi-i in- 
terzic să mai umble în lucruri. Nu pot 
s'o pârăsc kirei Marigo, pentrucă ar 
afla şi dânsa de maculator şi asta nu 
prea-mi vine la îndemână. Să încui ca- 
mera ? Nici asta nu se poale: trebuie 
să facă servitoarea curat. O să-mi co- 
mand o lădiță cu cheie. Să pottească 
atunci să mai cotrobăiască, 

Lopi trece prin sală, fredonând. Des- 
chid ușa și o chem: 

— Vino, te rog, o clipă. 

Ea vine. 

— Ce vrei? 

— Dece mi-ai umblat în maculator ? 
o îau la rost, 

— Pentru asta m'ai chemat ? râde. 

— 'Trebue să știi că nu-ți permit. 

— Sunt niște prostii, ceiace ai scris 
acolo, domnule filozof. Dragostea nu 
se 'nvață din cărţi. 

— Dar cum se învaţă ? 

— Din experienţă ! Foarte simplu. 

— Mergi de explicaţie, asta o ştie și 
baba Rada. 

— Ești obraznic ! 

O apuc de mână. 

— Pe cine faci obraznic ? 

— Pe tine. - 

Mă tutuieşte acum ? Ştii, merge prea 
departe cu îndrăzneala. Trebuie s'o să- 
rut cu sila, nu fiindcă aş iubi-o, ci pen- 
trucă o fată, după ce o săruţi, nu te 
mai înfruntă. Ii prind şi cealaltă mână. 

— Ce faci? mă întreabă. 

— Vreau să-ți dovedesc că sunt o- 
braznic. 

— Nu trebuie, spune ea şi mă pri- 
veşte cutezătoare. 

— Ba trebuie ! O trag spre mine şi-i 
caut gura. Dar ea întoarce brusc capul 
și-mi scapă. 

— Cum, îndrăznești ? murmură ea, 
şi păleşte. 

— Dacă sunt obraznic ! N'ai spus că 
sunt obraznic ? 

Ii prind din nou mâinile. Vreau, cu 
orice preţ, s'o sărut. 

— Dă-mi drumul că... 

— Nu-ţi dau drumul, să vedem ce a: 
să faci, 

— Îţi trag o trânteală, ia seama, mă 
amenință. 

Pufnesc de râs. 

— Aş vrea s'o văd şi p'asta. 

— Nu crezi? Bine, aşteaptă! 

Se desprinde și mă apucă de mijloc 
cu amândouă braţele. li simt trupul 
cald, îi simt până şi sânii mici, cum se 
strivesc de pieptul meu. Vrea să mă 
trânească, voinicoasa, Stau în defensi- 
vă, pentrucă îmi place să prelungesc 
lupta cât mai mult. Ea se smucește, 
mă împinge, opintindu-se din greu ca 
să mă doboare. li simt răsuflarea pri- 
pită, iar părul ei răvășit îmi gâdilă faţa. 
Incearcă să-mi pună o piedică pela 
spate cu piciorul, isteața, dar e prea 
Siabă ca să mă răstoarne. Acum, aș pu- 
tea s'o sărut, prin surprindere, dar mi-e 
teamă să nu se supere şi să curme lupta. 
Uneori, trebuie să-mi încordez puterea, 
ca să nu mă răzbească. : 

— E voinică, nu-i de glumit! îmi 
spun. 

Lupta urmează încinsă. Ne strivim 
în brațe, ne lipim unul de altul, ne 
frângem, ne proptim de mobile. Aș vrea 
să mă războiesc până mâine, cu un ast- 
fel de inamic. 

Deodată, mă împiedic de covorul mo- 
totolit pe jos şi amândoi cădem. 

Lopi, sprintenă, se ridică numaide- 
cât deasupra mea. Apoi sloboade un 
chiot de biruință. 

— Te dai bătut ? 

— Nu! 

— Nu? Ei bine, ridică-te dacă poți, 
scrâşneşte, şi mă ţine strâns, acoperin- 
du-mă cu trupul ei subțire. 

Simt furnicându-mă prin trup o sim- 
țire cu totul nouă și nu cutez să fac 
vreo mişcare, ca să n'o gonesc. 

— Nici acum nu te dai învins? mă 
întreabă ea a doua oară. 

-— Ba da, bâigui ca ?n vis. 

— Asta o vroiam, zice Lopi, și îşi po- 
trivește părul și rochia mototolită. Apoi 
se "'ntoarce triumfătoare: 

—Hai, scoală-te acum ! şi-mi ajută 
să mă ridic. 

O privesc absent. Ochii mi se 'nchid. 
O moleşală mă cuprinde. Ce sa întâm- 
plat, oare, cu mine? Straniu ! Lopi mă 
cercetează, ncdumerită : 

— Ce ai? Nu ţi-i bine? 


— Ba da. 

— Minţi! Te-ai lovit undeva? Eşti 
palid ! : geci 

— Nu... 


Mă întind imbrăcat pe marginea pa- 
tului. Ea s'apropie şi mă şterge de praf, 
îmi aranjează părul, 

— "Ţi-am spus să nu te măsori cu 
mine că o păţeşti. Zâmbesc silit. O în- 
depărtez uşor cu mâna. Nu ştiu dece, 


de MIHAIL DRUMEŞ 


acum n'o pot suferi în juru-mi. Și adi- 
neauri parcă mi-era dragă |! 
— Basă-nă. Du-te! 
— Nesuteritule, așa-ţi trebuie, îmi 
aruncă ea şi fuge, râzand, 
= 


Seara, după masă, în timp ce stăm 
de vorbă, Lopi sare 'n sus, veselă: 
— A, am uliat să vă spun : adineauri, 


m'am prins la trântă cu Moroianu şi *n 


câteva clipe l-am dat peste cap! 

Rămân năuc şi cred că am roşit pâ- 
nă 'n vârful urechilor. Nu m'aşteptam 
deloc ca Lopi să facă o astiel de ne- 
ghiobie. Ei bine, letiţa asta e de-o nai- 
vitate fără pereche. 

Magotu izbucneşte în râs. Și râzi, 
râzi ! se opreşte uneori, ca să reînceapă 
mai tare, 

— Ho, nebune, îl ghionteşte Nicu, îţi 
crapă fierea ! 

Magotu n'aude. Se clatină pe scaun, 
se ține cu mâinile de pântece şi hoho- 
teşte de se cutremură sufrageria. Cum 
o putea să râdă atâta ? 

Ne molipsim și ceilalți. Noi râdem 
însă de râsul lui Magotu. i 

— Ce adică, nu-ţi vine să crezi? Ii 
întreabă Lopi, nedumerită. 

Magotu incepe din nou. Kira Marigo 
intervine : 

— Ei, termină odată. N'ai nici un haz. 

Lopi se ridică dela masă și sapropie 
de mine. 

— Vino, te rog, să încercăm încă 
odată, să se convingă şi Toma necre- 
dinciosu'. 

Stau pe ghimpi. E nebună fata asta? 
Auzi, să ne luptăm aici, în faţa tuturor. 
Râd silit şi nu-i răspund. Spun pentru 
ceilalţi : 

— Glumește ! 

— Ce glumă, 


sare ea înțepată. Nu 


te-am pus jos ? Dece tăgăduieşti ? Dacă 
ai curaj să ne luptăm, poftim, îţi stau 
la dispoziție. 

— Haide Lopi, isprăveşte cu prostiile, 
o apostrofează mamă-sa. 





— Nu te încumeți să-ţi măsori for- 
ele cu mine ? îi propune, râzând, Ma- 
gotu şi-şi încordează braţele. 

— Cu urangutanii nu mă bat, îi a- 
runcă ea (prețul oare: 


Sunt tare abătut. Mă gândesc mult 
la lupta aceia vrăjită şi parcă simt încă 
fiori, alergându-mi în şira spinării. Insă 
nechibzuinţa lui Lopi mă înveninează. 
Nu-mi intră deloc in cap cum a putut 
ea să facă o asemenea gafă. 

Ce-o fi zicând, oare, kira Marigo des- 
pre asta ? O fi bănuind ceva? Imi fac 
curaj. Ei şi? Ce-mi pasă, la urma 
urmei? Poate să creadă ce-o vrea. Mai 
degrabă imi pasă de Magotu și Nicu. 
Cu siguranţă că ei o să mă tachineze 
mereu pe chestia asta. 


x 

Trec câteva zile. E într'o Joi, după 
masă. “Tocmai încerc să aprind focul, 
când Lopi se strecoară nesimţită pe uşă. 

— Ce boscorodești acolo ? 

— Fac focul, nu vezi ? 

— Cum, nu l-a aprins Ioana? 

— Ba da, dar s'a stins. 

— Lasă-mă pe mine că nu te pricepi. 

Mă trag la o parte, şi-i fac loc. Ea, 
se apleacă și suflă din răsputeri, răsco- 
lind lemnele. In felul cum stă îndoită 
de mijloc, rochia i s'a ridicat şi îi ză- 
resc o bucată îngustă din pulpele pli- 
nuţe. Stau nemișcat și privesc într'una, 
ca hipnotizat. Aș vrea să facă o mișcare 
ca să înalțe rochia şi mai sus, dar de- 
geaba. Lemnele s'au aprins şi limbi de 
flăcări izbucnesc vioaie în sobă. 

Lopi se ridică, sprintenă. Parcă i sa 
aprins şi ei faţa, 

— Ştii de ce am venit ? mă întreabă. 

Ridic din umeri. 

— Poate vrei o carte de citit. 

— Aş... 

— Să jucăm o partidă de şah? 

— Nici... 

Ce-o îi vrând? Nu-mi vine deloc în 
minte. 

— Nu ghiceşti? Mama nu-i acasă. 
Magotu şi cu Nicu dorm buștean. 

— Ei, spune odată ! 

— Eşti un prost! Haide, încearcă să 
mă săruţi, 

A, asta vrea! Adică să ne luptăm ca 
acum câteva zile. Nu-i răspund, o pri- 
vesc doar lung, cu r&proş. 

— Nu vrei? 

— Nu. Pentrucă ai obicei să baţi toba 
ca să afle toată lumea. Ar trebui să fii 
mai discretă. 

— Diseretă ? De ce? Doar nam ni- 
mic de ascuns. 

— Dacă-ţi place aşa. 

— Inţeleg, ești mânaru. Bine, dacă 
ţii atâta, îţi făgăduesc că nu suflu un 
cuvințel. 

— Jură-mi. 

— Jur 


UNIVERSUL LITERAR 


— Să nu te măriţi, dacă vei spune. 

Fata are o clipă de ezitare. 

— Fie, să nu mă mărit. 

— Atunci, haidem, 

Imi încolăcesc braţele şi o prind de 
mijloc. Face şi ea la fel. 

— Ce subţire eşti, îmi spune Lopi, te 
cuprind uşor. 

— D-ta ești şi mai subțire, îi replic. 

— Bine, eu ca fată, de! se cade... su- 
râde ea, cochetă. 

Incepem să ne frământăm nevolnic. 
Bineînţeles, nici nu încerc s'o sărut mă- 
car, căci nu ne interesează asta nici pe 
mine, nici pe ea. Amândoi, laolaltă, 
suntem un singur trup cu patru picioa- 
re, care şovăe, purtat prin toate colțu- 
rile odăii. Uneori, îmi lipesc obrazul de 
al ei și stau așa, cu ochii închişi. Mă 
mir că Lopi nu se împotriveşte. Se vede 
că-i place şi ei. E doar atât de plăcut! 

Nu mă dumiresc cum poate Lopi să 
ia jocul acesta în serios, fiindcă se tru- 
deşte din răsputeri să mă răstoarne. 
Pentru ea, farmecul e să mă învingă? 
Oare nu simte altceva cu mult mai vo- 
luptos, decât vanitatea biruitorului ? 

Mă minunez de îndârjirea ei. Uneori, 
când i se pare că izbutește, scoate un 
țipăt. Apoi, mă prinde mai cu sete, Ji- 
pindu-și trupul de mine, fără umbră de 
şovăială. La rându-mi, o strâng în braţe 
așa de încleștat, că-şi pierde răsuflarea, 


—. 











- 


dar nu se plânge. Asta îmi stârneşte o 
voluptate nespusă, nebună. Aş trânti-o 
numaidecât, dar nu vreau, pentrucă îmi 
place să prelungesc beţia, care mă inun- 
dă. Simt, instinctiv, ca şi rândul trecut, 
că se apropie acea clipă de ameţeală 
uluitoare. Deaceia, trebuie s'o sfârşim 
întrun fel. O trântesc jos, cu precau- 
țiune, să nu se lovească şi cad deasupra 
ei. Lopi dă să se ridice, dar o incleștez 
puternic sub mine. Atunci, ea svârle 
cu picioarele, se frământă dar nu poate 
să scape. In cele din urmă, se domo- 
leşte şi-mi spune, cu ciudă: 

— Ei bine, mă dau bătută. 

Eu, însă, am uitat să mă ridic de pe 
ea şi o îmbrățişez, în mneștire, nebu- 
nește, cu sufletul aiurea, 

Lopi tresare şi pleacă ochii, ruşimată. 
O roşață puternică și fierbinte îi izbuc- 
neşte 'n obraji. Mă respinge brutal şi 
sărind în picioare, se duce într'un colţ 
şi-şi ascunde faţa în mâini, 

Plânge ? 

Abia prind de veste. Sunt încă bui- 
mac, de cele întâmplate. Adevărat, am 
făcut o neghiobie. Nu trebuia so mai 
îmbrăţişez după ce se stârșise jocul. 
Dar îmi mai dădeam oare seama? A 
fost fără voia mea. Se vede că ea a 
simţit că la mijloc e ceva necurat. 

Mă apropii de ea. Câteva minute nu 
îndrăznesc să articulez nici o vorbă și 








9 n .—_——_——— 


o privesc în tăcere. Lopi nu mă vede 
căci și-a astupat fața cu podul palme- 
lor. Pieptul îi tresaltă neregulat. 

Plânge încet, tăcut... 

Dumnezeule, sunt un monstru! Aș 
face orice ca s'o împac. 

-— Lopi, îi şoptesc, însă aşa de încet 
că nici n'aude, 

— Lopi, îi șoptesc, însă așa de încet 

— Lasă-mă! răspunde ea, fără şă 
ridice capul. 

— Eşti supărată pe mine? 

Ea tace. 

— Eşti supărată ? Răspunde-mi. 

Lopi scutură capul, 

— Nu? 

Ea repetă mişcarea. 

— Atunci, dece nu-mi vorbeşti ? in- 
sist eu. | 

Rămâne mereu mută. Nu-i chip să-i 
scot un cuvânt. 

Trec câteva clipe lungi. Reiau: 

— Ce ţi-am făcut de te-ai supărat ? 
Eu nu mă știu vinovat cu nimic. 

Ea tace din nou, tace, tace și pare 
absentă. 

— Haide, spune-mi ! 

Deodată, se înalță dreaptă şi săge- 
tându-mă cu ochii îmi aruncă: 

— Fiindcă ești un obraznic! şi iese 
repede. 

— Dece ? bâigui, dar rămân tără răs- 
puna. 





Mărturisirea unui inculpat 


Sala tribunalului era, de nerecunoscut. 
De obiceiu ticsită de mahalagii şi bor- 
fași, de olteni pricinași și oameni mă- 
runți, caracuda unui târg din care nu 
răsărise nici o gtorie națională, era a- 
nimată acum â2 cuconet dichisit şi ti- 
neret, pletos şi înfumurat. 

Tănăsache, aprodul, îşi măsura clien- 
tela, chiorîs, neputârdu-se dumeri cam 
ce fel de „speţă putea aduna aseme- 
n=a me. Știa că ziua era sorocită pen- 
tru „penale“, și se aștepta să dea ochi 
cu liota de găinari, de scandalagii, de 
țaţe şi beţivani, care aveau să răspundă 
de blestemăţiile cu care amărau Jude- 
cata și mahalaua, 

Când domnul Ioncică, grefierul de 
„jurnă“ lipi pe uşă lista proceselor, Tă- 
năsache își încălecă „javaşeaua“ pe nas, 
citind felul în care erau rânduite. Plim- 
bându-şi degetul pe sub șirul violet, si- 
labisi cu glas miorlăit calificarea, lor. 

— Toraana Blezu, cu Vespasian Mag- 
nificentius, calomn:e... 

Luminat, se întoarse către pâlcul ce- 
lor ce se înghesuiau în spatele lui, Jă- 
murind cu prompiitudine şi competenţă: 

— Articoiul 516 și următorii... închi- 
soare de la 15 zile până la un an... Tri- 
bunalul se poate scobori cu csânda la 
amenaă de la 500 până da 10000 iei. Adi 
este chestie cam groasă și „depandă” de 
avocat... - 

Informaţia lui Tănăsache străbătu ca 
un fior de moarte, amuţind gurile tu- 
turor. Se simțea că lucrul era serios, și 
că în preajma acestui proces gânduri.e 
şi vorba trebuiau rânduite, cumpănite, 
pregătite. 

Cuconetul începu să-și tragă un strat 
proaspăt de pudră şi roșu, iar domnii 
să-şi potrivească pietele și cravatele. 

Clopoţaiul sună, anunțând începerea 
şedinţei și strigarea „părților“. 

— Jordana Blezu ! 

— Prezent, 

— Vespasian Magnificenţius... 

— Prezent, 

— Aoleu, 
Ioreu ? 

— Așa mă chema, ardeil-ar focul pe 
ăl de m'a botezat !.. 

— Martorii... Barbu Trifoi,.. Costea 
Praștie... Minodora Fulga... Radu Cum- 
pănă... Ana Bozie... Nadia Cocoș... Mari- 
lena Zefir... Sandu Crivăţ... Aoleu, ce 
mumele dracului... Sunţ prezenţi cu toţii, 
domnule Președinte... 

— Acuzatul... 

— Să intre acuzatul... 

— Cum te numeşti ? i 

— Torgu Popescu, domnule Președinte. 

— Torgu Popescu ? Atunci de ce-ţi zice 
Vespasian Magnificentius ?... i 

Prididit qe obidă, acuzatul ici, ne- 
stăpânit ; 

dă Păi de !... Judecaţi și D-voastră !... 
De ce-mi zice Vespasian Magniiicen- 
ţius!... Că eu vespasiană n'am fost nici 
odată, şi nici prin balamuc, ca Magni- 
ficențius, m'am trecut ! 

— 'Totuş, trebuie să ai vreo cunoștin- 
ţă în legătură cu acest nume !... Dum- 
neata nu ești scriitor? 

— Nu sunt, domnule Preşedinte, m'a 
ferit Dumnezău !... Eu sunt om serios, 
contabil la firma „La Milion“... Chestia 
cu numele ăsta mi s'a, tras de la un chei, 
pe care l-am făcut pe negândite, cu 
domnul Praştie, de zice că este critic... 

— Cu alte cuvinte, recunoști că ești 
una, şi acelaş persoană cu Vespasian 
Magnificenţius !... 

—— Acum ce să fac, domnule Președin- 
te, trebuie să recunosc... 

— De câţi ani ești ? 

— 48, în postul ăl mare... 

— Ai mai fost pe la judecăţi? 

— M'a ferit Sfântul... 

— Esti acuzat că ai calomniat pe 
doamna Iordana Blezu... Spune cum s'au 
pztrecut faptele !... 

Zisul Vespasian trase de nodul crava- 
tei spre a-i slăbi strânsoarea, se întoarse 
către reclamantă aruncându-i o privire 
înciudată, după care se porni să se măr- 
turisească: Domnule Președinte şi cno- 
rat tribunal ; era într'o Sâmbătă dimi- 
neața, pe la orele 11 şi cinci minute... 
Imi rândulsem registrele, făcusem sol. 
dul casei pe ziua precedentă şi expedia- 
sem corespondența firmei „La Milion“, 
unde vă spusei că sunt contabil.. Cum 
aveam să-mi seot un act de paupertate 
pentru o scutire de taxă a lui fiu-meu 
41 mare de este la „comerţ“ într'a şeap- 
tea, m'am cerut patronului ca să mă 
reped la percepţie, să scot un extras 
după rolul de impunere... Mă îmbrac cu 
haina a bună, îmi iau umbrela și galo- 
şii, salut pe domnul Solomonică, patro- 


așa te chema, domnule 


nul și plec... Pe drum, mă abat la o câr- 
ciumioară, de-i zica „La puterea ursu- 
lui“, să văd dacă nu dau ochii cu vreun 
practicant de la judecătorie, să-mi vândă 
un timbru fiscal, de opt plus unu, pen- 
tru petiție... Că la băiaţii ăştia se mai 
întâmplă câte un timbru desi:pit de pe 
vreo suplică, şi ţi-l vinde cu rabat... Aci, 
ceasul rău. dau de domnu! Costea Praș- 
tie, care fuma o „Mărăşeşti“ şi făcea cri.- 
tica țuicii de o adusese negustorul... Și 
cum ne cunoşteam, că are cont la maga- 
zinul nostru şi-i fac regulat urmării 
pentru lichidarea restanţelor datorate, 
il salut și mă apropii de masa dum- 
nealui... 

— Vă salut, domnule Praștie... 

— Salutare, domnule Popescu... Dar 
cu ce ocazie ? 

— Păi, să vedeţi... Mă uitam dupe vre- 
un amărit de practicant, ca să-mi dea 
nişte fisc-re, de opt plus unu, pentru un 
act de paupertate... Se vede că sau mu- 
tat Ja a:tă cârciumă... Acum, ce să fac, 
am să, mă rsped la „debit“... 

Dar dumnealui, de colo: 

— Unde te mai duci, domnule Pope- 
Scu, nu vezi că este vremea prânzului ? 
Stai mai bine să luăm o ţuiculiță... 

Mă uit la ceas; 12 fără 5... Nu se mai 
putea face n:mic... Trebuia să amân 
scoaterea. actului pentru Luni... 

— Bine, domnule Praştie, să luăm... 

Comand eu două ţuici, le bem, și dau 
să p.ătesc și să plec... 

— Domnule Popescu, îmi pare rău !... 
Să dau și gu un rând... 

Ca să nu-l supăr, că este clientul ma- 
gazinului nostru şi are restanţe de p-ă- 
tit, primesc... După ce am băut și rân- 
dul ăsta, ce mi-am z's: un rând el, un 
râna eu...... Asta este cinste țioănească... 
Ia să mai dau eu un rând, cu toate că 
este prea mult... Şi cu asta, basta... 

Dar de unde să fie așa... Eu ambi- 
ţios, dumnealui ambițios... Nu vream 
nici unul să rămânem datori cu „rân- 
ul“... 

Ce s'o mai înnădesc, domnule Preșe- 
dinte! ... Am ţinut-o aşa până Ia orele 
6 punct, când dumnealui, domnul Cos- 
tea Praștie mă roagă să ridicăm „șe- 
dința“, şi să mergem la unul de-i zice 
maestrul Barbu Trifoi. şi are întrunire 
de literatură la el acasă, în fiecare Sâm- 
pătă... 

Ajungând Ja acest punct al mărturi- 
sirii. zisul Vespasian își tras= batista din 
buzunarul jachetei, ştergându-si năstu- 
raşii de sudoare răsăriţi pe frunte. 

— Ei, şi te-ai dus? 

— M'am dus, nu m'ași mai fi dus!... 
Parcă îmi luase Dumnezău minţile... Pe 
drum, domnul Praștie mă ia de braţ, şi 
mă roagă, confidenţial: 

— Domnule Popescu, să nu te superi 
dacă am să te prezint sub un nume 
mai... distins. Un fel de pseudonim, cum 
obicinuese să adopte mai toți scriitorii. 
Vreau să te „integrez“ în totul mediului. 

Eu, ca ăla de nu mai unmblasem în 
chestii din ăştia, nu m'am putut opune. 

— De, domnule Praştie, dumneata ca 
om priceput şi de-al casei, fă cum crezi 
că este mai bine!... 

Era ora, 6 și 35... Cu alte cuvinte, în- 
târziasem!... Şedinţa era începută, 
iar intrarea noastră fiind puţin cam 
„cotită“, le-a strâmbat a supărare... Dar 
nu ne-au făcut nici un afront, fiindcă, 
vedeţi dumneavoastră, era domnul Praş- 
tie la mijloc... 

— Maestre, imi Qai voie să aduc un 
coleg de condei, pe domnul Vespasian 
Magnificenţius... 

Maestrul a zâmbit fericit, ae parcă ar 
îi dat de cine ştie ce chilipir, poitindu- 
ne să luăm loc pe scaune. 

— Aveţi să ne citiți ceva, 
Maegnificențius ? 

— Eu? MĂ scuzaţi, dar asta n'o pot 
face !... Că nu-mi stă mie în caracter... 

— Văd că aveţi un manuscris... 

Imi ochise petiția pentru actul de 
paupertate, care avea un colţ răsărit 
din buzunarul jachetei. 

— Nu, aia este o suplică, pentru un 
act de paupertate, ca să-l scutească de 
taxă pe fiu-meu ăl mare, de este la „co- 
merț' în:r'a şeaptea... 

Auzindut-mă, una din cucoanele din 
sală înceru să chicotească: 

— Maestre, l-am ghicit ; este umorist. 
Tocmai că ne lipsea aşa ceva... 

— Mă scuzaţi, însă, știe și domnul 
Praștie, eu sunt contabil la „Milion“... 

M'am așezat pe scaun, având în dreap- 
ta mea pe domnul Praştie, iar în stânga 
pe una ciacâră, de se părea că stă cu 
ochii tot pe mine,,. 


domnule 


de PAUL CONSTANT 


A început să citească madam Ivonica 
Miculescu, mama lui nea Ghiţă Micule- 
scu, administratorul financiar ; ne-a 
ciţit o poveste lungă, în care spunea că 
Aumneaei iubeşte şi sufere pentru un 
prinţ cu părul bonă, care a plecat în 
țările calde... Si că-l aşteaptă întro 
pădure plină cu zâne, într'o barcă po- 
leită cu aur și trasă de doi peşti înno- 
tători... 

Eu, domnule Președinte, mi-am da. cu 
socoteala că femeia asta trebuie să-şi îi 
pierdut certificatul de naştere, şi că 
nu-și mai poate socoti vârsta... Și dacă 
o fi iubit-o vreunul în tinereţe, ăla tre- 
buie să fi murit sau de scârbă, sau de 
bătrânețe... 

Ciacâra de alături însă, căzuse la pa- 
timă şi lăcrima de nefericirea Miculea- 
scăi... Din când în când, îşi răcorea su- 
He:ul: 

— Vai, câtă pingășie !... Vai, câtă pa- 
siune !... 

Domnul Praştie adormise, prid:dit de 
țuiculiță sau de osteneală... Când a sim- 
țit însă că s'a terminat cu cititul bucă- 
ţii, s'a trezit și dumnealui și a început să 
aplaude, de parcă să dărâme odaia... A- 
tunci l-am întrebat și eu, ca prostul; 

— Bine, domnule Praștie, d-ta de ce 
aplauzi, că ai dormit tot timpul și nai 
auzit nimic !... 

Dumneaiui însă mi-a vetezat-o, scurt; 

— Ce-are aface !... Eu sunt critic, şi 
trzbuie să am o părere ! 

N'am mai stăruit pe chestia asta, fi- 
inăâcă eu eram străin în casă şi nu cu- 
noșteam obiceiurile... Şi de ce să mă fac 
de râs pe gratis!... 

După Miculeasca sa ridicat unul, şi 
me-a citit o chestie în care o femeie a 
născut un băiat, la 8 luni şi 14 zile după 
nunţă, din care cauză bărbatu-său a 
intraţ la bănuială... Şi a ţinut-o cu bă- 
nuiala vr:o treizeci de zile, după care 
s'a sinucis... 

Maestrul Trifoi şi-a, dat cu părerea ; 

— Era un tip... „depresiv“. 

Domnul Praştie, care ca după orice 
sfârșit de cetanie se trezise din somn, 
a fost de alţă părere. 

—— Eu cred că era... maniac. 

Maniac, depresiv, tot cam pe acolea se 
învârteau cu discuţia... Până când se 
ridică madam Elezu, şi o rotunjeşte: că 
nu era nici maniac, nici depresiv, ci... 
gelos, Şi că n'avea nici un fel de drep- 
tate să-și bănuiască nevasta, pentru o 
diferență de 16 zile... 

Eu, care am şeapte copii, și pot spune 
că sunt expert în chestii din astea, 
nu-mi caut de treabă şi sar în sus: 

— Pardon, madam... Diferenţa asta 
de 16 zile est> suspeetţă,.. Omul era în 
dreptul lui să cadă la bănuială... 

— Ba nu... 

— Ba da... Pe mine nu mă mistifică 
nimeni !... Că am avut, să mă scuzaţi, 
șeapte cazuri cu nevastă-mea... 

Maestrul Barbu Tritoi a dat să ne îm- 

ace : 

i — De ce nu cedaţi, domnule Magnifi- 
smţius ?!... Este o chest.une aât de 
meschină !.., 

— Ce meschină, domnule!... Dumneata 
crezi că în chestii din astea merge ca la 
literatură ?... 

— Atunci cedaţi D-vs., doamnă Blezu! 

— Nu cedez de ioc... Că şi primul meu 
copil l-am avut cu 20 de zile înainte de 
termen 1... 

-— Cu 20 de zile?,.. Și te-a mai ţinut 
bărbatul la uşa lui ?... Aoleu, moarte de 
om iăceam !... 

Auzindu-mă, doamna Blezu s'a ridicat 
în picioare, năzuind să mă cârpească. 

— Atunci mă bânniești că l-am avut 
de fată mare ? Mizerabile, am să te dau 
în judecată !... 

Domnul Praștie m'a luat de braţ și 
m'a scos pe use afară, chipurile să nu 
se facă scandal. Maestrul 'Trifoi mi-a a- 
dus părăria și umbrela, pufăind pe nărl. 
de ciudă că i-aşi fi stricat sindrofia, 
După trei zile, m'am pomenit cu citaţia 
ca să mă întăţiș=z la judecată... 

Domnule Președinte și onorat Tribu- 
mal ; acum că am intrat la năcaz, vă 
rog să faceţi ce-o spun? legea şi cum 
v'o slobozi inima... Dar să mă credeți că 
pentru mine n'a fost de cât o chestiune 
contabilă, în cara m'a împins aracul să 
fac pe: expertul... Scoboriți-mi osânda la 
minimum de amendă, şi mă jur că de 
acuma înainte n'am să mai ţin socoteala 
ălor de fac copiii cu termen redus, și 
susțin că asta este treabă descurcată și 
legală... 

Judecata a fost mai indulgentă, şi l-a 
achitat. 


- 








o dorinţă. Ştefania le simţi atât de pure 
şi de mirate, încât nici nu-și controlă 
gestul, 

— Echivoc e prea mult spus, contl- 
nuă Petru. Aşi fi preferat, însă, să fiu 
cunoscut și soţului d-tale înainte de a 
deveni noi buni prieteni. M'aşi fi sim- 
țit mai liber... 

— Te gândești numai la libertatea 
d-tale, îl întrerupse Ştefania. Nu te 
gândești deloc la libertatea mea. Poate 
că eu nu m'ași simți atât de liberă, 
dacă ai ști cum mă chiamă şi unde lo- 
cuiesc, dacă ai cunoaște pe soțul meu 
şi aşi şti că vii Duminica la masă, că-ți 
place pui cu smântână, şi te-aşi necăji 
prietenește turnându-ți vin sau servin- 
du-ți prăjitura... Am destui prieteni de 
această specie. Prieteni pe care îi iu- 
besc, te rog să mă crezi... Dar faţă de 
d-ta aşi fi vrut să fiu şi mai liberă. Am 
destulă încredere în oameni şi în intui- 
ţia mea, ca să fiu sigură că nu mi se 
poate întâmpla nimic echivoc aiături 
de d-ta. Nu este asta destul?... Sau 
poate ţi-e teamă, că nu știi de unde să 
mă iei când ai nevoie de mine, că nu 
mă poţi sancționă decât cu riscul de a 
mă pierde?.., 

Petru o privi câteva clipe, luminat 
deodată. 

— Ai dreptate, spuse el ridicându- 
se brusc de pe scăunaș. Sunt un dobi- 
toc... 

— Nu trebuie să exagerezi ca să-mi 
faci plăcere, râse Ștetania. Adevărul 
este că trebuie să fac și cu d-ta comen- 
tarii şi exegeză, ca să mă justific... Și 
eu care credeam că am găsit un prieten 
care mă va înțelege direct... Dă-mi o ţi- 
gare, că m'ai enervat... 

Petru îi întinse pachetul. Ştefania 
alese o ţigare, şi o aprinse închizând 
ochii. 

— Nu ești fumătoare, spuse zâmbind 
și flatat Petru. 

Ştefania îl privi lung, ca şi cum i-ar 
fi atras atenţia că are de gând să-i co- 
munice lucruri grave. 

— Ascultă Petre, (îi spunea întâia 
oară pe nume, și Petru roși. fără voia 
lui), dacă vrei să fim prieteni, să re- 
nunți la spiritul de cbservaţie. Toţi 
bărbații inteligenți au spirit de obser- 
vaţie; nu le scapă nimic, și trag ceie 
mai conștiincioase concluzii: „nu ești 
îumătoare!“, „ești femeie cultă!“, „eşti 
capricioasă!!...“* N'aţi obosit, frate, cu 
spiritul vostru de observaţie?!... 

Petru se simţi dator să râdă și de da- 
ta aceasta. Dar râse oarecum împotri- 
va voinţii lui. Ştefania îl domina, îl si- 
lea să spună prostii, îl făcea ridicol — 
și alături de ea toată siguranţa și toată 
vitalitatea lui se risipea, se atenua. Nici 
măcar nu-și putea satisface orgoliul 
prin tăcere şi gesturi dispreţuitoare, 
căci Ştefania îl privea necontenit, nu-i 
îngăduia să se izoleze, să se refugieze 
în el însuși. Il silea să rămână prezent, 
să-și contemple fără pauze toate pros- 
tiile pe care le făcea. 

— Spune-mi mai bine cum merge lu- 
crul, vorbi din nou Ştefania. 

— La Revistă sau aici, la mine în 
cameră? întrebă Petru. 

— Incepe întâi cu d-ta. Dar să-mi 
spui tot, cu amănunte... 

Petru începu întâi cu el, şi o luă şco- 
lăreşte. Simția nevoia să rămână câtva 
timp într'o zonă neutră, povestind 
fapte de toate zilele, mici mizerii, lupta 
lui cu decența şi sărăcia. Ştefania îl as- 
culta înfiorată, dar nu-l întrerupse cu 
nici o efuziune, cu nici un cuvânt de 
mângâiere. Petru povestea simplu, so- 
bru, retezând parantezele îndată ce se 
iveau în vorbire. Era o liniște cuviin- 
cioasă în odaie. Și lumina se abătea cu 
oarecare sfială, printre perdelele în- 
gălbenite, risipindu-se palidă până în 
dreptul biroului. Ştefania se simțea îi- 
zolată, purificată. Era un spaţiu în care 
se simțea foarte bine — patratul ace- 
sta destul de larg şi de curat, cu mo- 
bilă puţină şi săracă, alături de un tâ- 
năr care îi vorbea atât de simplu des- 
pre suferințele și întâmplările lui. Și 
timpul se scurgea altiel aici; cu o ca- 
dență calmă şi promițătoare, parcă ar 
fi asigurat-o că o păstrează încă în bra- 
țele sale, dar că n'o strânge şi nu o sla- 
rămă cu scurgerea sa înfierbântată, şi 
nici n'o zvârle în afară de el printr'un 
singur gest irațional, printr'un extaz. 
Ştefania se simţea calmă, împăcată, 
fertilă — deși bărbatui din faţa ei îi 
povestea uneori lucruri atât ae triste. 
Se simtea vie, puternică; am ajuns lân- 
să el, nu mai mi-e teamă... 

—— 'Vrebuie să faci lucrmi mari, vor- 
bi Stefania Qeodată. Și sunt sigură câ 
d-ta ai să le [aci. Nu vezi cum te-aș- 
teaptă casele acestea triste și pitice, 
cum te-așteaptă să le faci luminoase, 
inalte, creiatoare? Un oraş întreg te- 
așteaptă, și eu, şi atâta lume... Dacă nu 
simţi cum respiră greu o sută de mii de 
oameni, așteptând dela d-tu o singură 
operă dumnezeiască, atunci nu eşti un 
creiațor... 

Se ridică de pe pat şi se apropie de 


) ri rr ra a 0» tt ar me 
9 DO N a O i O IO N d i RI O i IDO O  ot 
——— 


= Stefania =— 


(Urmare din pag. 3-a) 


Anicet, cu o sticlire verde-întunecată 
în ochi. 

— Ascultă Petre, d-ta nu trebuie 
să-ți pierzi timpul judecându-mă pe 
mine, observând dacă știu să fumez 
sau nu, şi încercând să afli cum mă 
cheamă... Renunţă la toate prostiile a- 
cestea, renunță la tot. Ești orgolios şi 
inteligent, din nefericire, trebuie să 
scapi şi de astea. Dacă din întâmplare 
înţelegi ce vreau să-ți spun, sileşte-te 
să te dezbari de toate truismele pe care 
voi vaţi obişnuit să le numiţi inteli- 
gență. N'ai nevoie de ele, ascultă-mă pe 
mine... 

Se opri o clipă cu mâna pe umărul 
lui Petru, 

— Dar, în fond, de ce-ţi spun eu tva- 
te acestea? Dacă nu le simţi cu adevă- 
rat şi d-ta, nu ești bun de nimic.., 

— Le simt și eu, dar altfei, vorbi Pe- 
tru. Este în mins o imensă sete de crea- 
ție, de contemplație chiar. Nu știu ce- 
ași vrea mai mult: să termin opera, sau 
să mă retrag undeva, la țară, la moşia 
noastră, să rămân acolo liniștit, împă- 
cat, până la sfârşitul zilelor... Aşi vrea 
să mă odihnesc, uneori. Mă uit în jurul 
meu, e atâta lume pe care am uitat-o 
de mult, din copilărie; suni pomi pe 
care nu mai știu cum îi chiamă, sunt 
albine de care altă dată nu mă feream... 
Uneori, uşi vrea să mă odihnesc în 
mijlocul lor... Dar uite cine nu mă lasă. 

Arătă cu degetul, zâmbind, foiogra- 
fiile din perete. Stefania nu întoarse 
ochii; parcă se ferea să întâlnească din 
nou cele trei figuri stinse. Și vorbele 
lui Petru parcă sunaseră fals. Ce-ar 








putea însemna legămintele acestea din- 
colo de mormânt, datoriile acestea față 
de morți — când ea îi vorbise de cu 
totul altceva, de creaţie, de fundamen- 
tală concentrare? 

— Imsfârșit, asta e altă poveste, con- 
tinuă Anicet mai puţin cald, văzând că 
Ştefania nu-i răspunde. Voiam să-ţi 
spun cât de legat mă simt uneori de 
alte destine decât ale mele; parcă am 
fi o familie de corsicani, în vendetta, 
și ași fi rămas eu singur pe lume, să 
mă lupt cu ea, ca să-i răzbun pe ei... 

Ştefania se întoarse tăcută spre pat. 
Se așeză, și-și trecu ușor mâna prin 
păr. Petru îi zări iar, cu o proaspătă 
precizie, urechile, perfect izolate sub 
bucle. 

— Ia spune-mi, îl întrebă Ştefania, 
ai iubit vreodată? 

— Parcă mai mi-ai pus, cândva, o 
întrebare la fel. 

— Nu mi-aduc aminte. În orice caz, 
mare nici o importanță dacă te-am 
mai întrebat. Probabil că am uitat... 

— Nu știu nici eu bine dacă am iubit 
cu adevărat, spuse Petru silindu-se să 
nu-și exagereze gravitatea. Dar am fost 
iubit de două femei, la care am ţinut 
şi eu mult, pe vremuri. Una din elem'a 
făcut chiar să sufăr groaznic. E adevă- 
rat, sufeream mai mult din cauza mea, 
din cauza problemelor pe care mi le pu- 
neam.. 

-— Ah, iubeai cu probleme, spuse 
dezamăgită Ştefania. 

— Nu erau de vină problemele, o în- 
trerupse Petru. Trăiesc cu ele dela 
cincisprezece ani, nu-mi sunt exteri- 
oare. In fond, orice devine o problemă 


UNIVERSUL LITERAR =—: 





m 





pentru un om care nu acceptă să tră- 
iască la întâmplare, nu e așa? 

Ștelania făcu semn că înţelege. Am 
confundat „problemele“ cu o viaţă ab- 
stractă şi pedantă, îşi spuse ea. 

— Voiam să rămân liber, chiar în 
cea mai definitivă dragoste, continuă 
Petru. Nu știu dacă am realizat într'a- 
devăr o dragoste totală, desăvârșită. 


„Ştiu însă că am rămas întotdeauna 


liber... 

Plecă puţin capul, ca și cum l-ar fi 
copleșit amintirile. De fapt, era plicti- 
sit că Ştefania îl întrebase lucrurile a- 
cestea. Era prea sincer faţă de el, ca să 
mintă, şi nu voia, în același timp, să fie 
evaziv și neconcludent — dar nu-i fă- 
cea deloc plăcere povestea pe care tre- 
buia s'o rezume. Ştefania, dimpotrivă, 
îl ascuita foarte atentă, foarte serioasă. 
Petru a povestit întâi, cu destule de- 
talii, legătura lui cu Nora. 

-— Niciodată n'am știut de ce-a fost 
ea, şi nu o alta, o fată oarecare, sau o 
femeie... S'a întâmplat aşa... 

Ştefania oftă. Era întradevăr sau se 
pretăcea numai exasperată? 

— Oare crezi în destin chiar când e 
vorba de întârnplări amoroase? 

— Nu mi-am pus niciodată o aseme- 
nea întrebare, vorbi Petru calm. Am 
acceptat lucrurile așa cum sunt, așa 
cum se întâmplă. Nu am reacționat de- 
cât mult mai târziu, după ce eu îmi fă- 
cusem datoria față de destin, dacă în- 
tradevăr a fost un semn al destinului... 

— Nu prea înţeleg ce vrei să spui, îl 
întrerupse Ştefania. 

Petru îi explică, pe larg, ce vrea să 
spună. Ii povesti toate întâmplările cu 
Nora, încă de pe vremea când trăia 
Pavel. El se trudise întotdeauna s'o iu- 
bească. Pentru ea s'a umilit, şi-a făcut 
mama să sufere. Şi-apoi, totul s'a 
schimbat deodată. A simţit că nu o mai 
poate tolera alături de el. lubea atunci 
pe altcineva, pe Anişoara. 





Comoara de subt cruce 


Dă să se ridice, să iasă afară din 
groapă, să tugă, să lase comoara a cui 
e. Nu mai poate însă. Geme 'ngrozit. 
Simie că l-a apucat de picior. Il mişcă, 
încearcă să-l salte, nu poate însă. 

— Da, ma apucat de pulpana zeghii 
și mă ţine strâns! scâncoște el. 

Vrea acum să ridice scula, să lovea- 
scă,... să izbească pe ucigă-l mânia ce- 
rului,... dar îl vede cum îi rânjeşte 'n 
batjocură. 

Smucește odată cu putere, se sbuciu- 
mă până nu mai poate: 

-— Doamne |... Şi pe târnăcop mi-a 
pus gheara! 

Groaza îi îngheață sângele 'n vine, 
îl încremenește, îi întunecă mintea şi 
vederile. Toate se mișcă, se 'nvârtesc 
împrejur. Ise face un gol mare *'n creer. 
Prinde să vorbească tare, tot mai tare, 
să sbiere: 

— Uite, nu mai văz mimic, da' 'nţeleg 
că bidihala mă trage tot mai spre el. [i 
simt răsuflarea de foc, ce mă dogoare 
și mă arde.  Deslușesc râsu'-i drăcese 
de adineaori. Auz alte chiate, urlete şi 
sgomote de fier şi de aramă. Zărese 
iadu'”, cum se deschide subt mine, cu 
toată grozăvia lui ! 

1 se pare, că fundul gropii a pierit, 
că 'ncepe să se lase 'n jos, că se pră- 
vălește. 

— Unde ești comoară? Ce sau făcut 
petecele de moşie? Unde bucuria ne- 
vestei şi a copiilor? Unde e zâmbetu' 
și dezmierdările Anichii ? Toate sau 
dus ca părerea ! 

Dă un țipăt. Nu-l aude însă nimeni, 
nimeni nu-i răspunde. Şi cade la o vre- 
me, cade în gol. 

O amorţeală greoae şi liniștitoare 
cuprinde corpul sbuciumat al lui Bur- 
cea. 

In noapte-i liniște, totul doarme, 
doarme somnul dulce al dimineţii, ale 
cărei lumini se ivesc pe muchea dea- 
lului. 


Y 


Florea, pădurarul din Stroești, a ple- 
cat cu noaptea 'n cap la datorie. De 
câtva timp hoţii de Petroşani fură de 
sting pământul la lemnărie și pentru 
asta a fost amendat de icâteva ori; iar 
acum, de curând, a fost amenințat cu 
'ndepărtarea din serviciu pentru neîn- 
deplinirea datoriei. 

—Şi nu mi-e dalta da'-mi strică so- 
cotelile cu ieșitu' la pensie. Mai am 
doar vre-o câţiva ani şi ce păcatele? 
Că fac ca bălaea care dă cu picioru' șiş- 
tarului plin ? 

Din pricina asta umblă zi şi noapte 
dela o margine la alta a pădurii. Şi, 
iacă-tă-l acum urcând domol cu pușca 
la umăr, piaiul dela valea Brazilor. 
Merge, cerretând şi trăgând cu urechea, 
până la piscul Goliai spre Vâlsănești. 
N'a simţit și n'a auzit nimic și sloar are 
şi pe Bălan cu el şi Bălan e tare vioi, 

Coboară pe pizc în jos spre drum, 
dincotro a venit câinele, care se depăr- 
tase prin tutiş, lătrând, mai mult ur- 
lând, spre cruce. Își ia arma la mână 
și merge cu pasul măsurat. Zăvodul se 
repede 'nnaintc, dar se 'ntuarce spre el, 
numaidecât, se duce 'nnapoi şi iar se'n- 
toarce. Latră acum la picioarele lui, 
ca şi cum ar vrea să-i spună ceva și 
fuge din nou scheunând. Omul înnain- 


(Urmare din pag. 7-a) 


tează, cercetând mereu. Sa apropiat 
mult de cruce, ba chiar o şi zărește pu- 
țin printre mărăcini, acum după ce a 
ieșit din bungetul des. E p'un podiș 
în dreapta drumului dintre cele două 
sate, cum vii din jos. Abia când dă cu 
ochii de grămada de pământ proaspăt 
scos din groapă, începe să priceapă pu- 
țin de ce se frământă atâta paznicu-i 
credincios : 

— Au scos comoara dela cruce! oi- 
tează înciudat el şi la gândul, că nu e 
el fericitul, el care a văzut-o de atâtea 
ori jucând, îi vine să ia calea spre casă, 
tără să mai caute să vază ce-i acolo. 

Câinele latră însă când vede pe stă- 
pân şovăind. Par'că 'nțelege, că vrea 
s'o ia 'ndărăt. Incepe să urle tare. Mi- 
rarea ia jocul necazului în sufletul lui 
Florea : 

— Ce Dumnezău să fie? De n'ar fi 
nimeni acolo nu s'ar sbate atâta Bălan ! 
Şi dar săpa cineva, ar sta acolo, hă- 
măind spre «el. 

Chibzuind așa se 'ndreaptă spre groa- 
pă. Ascultă, nici un sgomot. Nu-i fri- 
cos deloc și totuş se cutremură, dând 
un pas îndărăt. Apoi, venindu-i sân- 
gele rece, aruncă repede pușca pe iar- 
bă, se 'apleacă, apucă sdravăn cu mâ- 
na-i greoae de gulerul zeghei pe cel 
ghemuit în fundul «ei: 

— Ce, mă, faci pe mortu 'n păpușoi? 
Crezi că nu te zăresc? Hai, ieși afară! 

Dar mogâldeața nu mișcă deloc. 
Trage din răsputeri şi, tot trăgând aude 
un pârâit. Trupul amorţit nu se lasă 
însă ridicat. Pădurarul stărue n munca 
lui. Il apucă acum d'un picior și, stând 
în genunchi, pe marginea gropii, se o- 
pintește, se opintește din nou, 

— Aşa, aşa ! Hop odată. 

Ii scapă însă iar din mâini, vălătu- 
cindu-se. Se uită cu luare aminte şi-și 
face semnul crucii : 

— B Niţă Burcea, groparu' din Vâl- 
sănești! Se cunoaște bine şi-i mort. 
Grvaza i-a 'mpietrit faţa. 

Caută 'n groapă. Zeghea prinsă la un 
cap de scula de lucru înţepenită între 
piatra crucii și 'ntre un bolovan mare. 
Acum înţelege ce sa petrecut. 

— Săracu |! bâigue pădurarul, înse:n- 
nând altă cruce. A murit, când a vă- 
zut că mu poate să se mişte! 

Stă ce stă la judecată cu el. 

— Ce e ge făcut ? Să plec să spui la 
primărie ? Da' în ce so fi oprit târnă- 
copu' ? Curiozitatea şi lăcomia îl ho- 
tărăsc să se desbrace şi să coboare în 
groapă. Se pleacă de mijloc și 'ncepu 
să sape. Se izbea mereu fierul de ceva 
tare ; 

— 'Trebue să fi dai de cazan! 

Trage ia zor, svâcnește. 

— E, cee! 

Nu sc lasă şi abate gin toată inima. 
Din sat a 'nceput să vie până la ure- 
chile lui svoana cozoşilor, vestind ziua. 
Se sucezte, se răsucește, grăbeşte. In- 
cepe să sape tot pe lângă piedica de 
care se izbea târnăcopul, scoțând scân- 
tei, 

--- E un vgheub de piatră! zice Flo- 
veu. In el e comoara! şi svâcnește din 
toate puterile-i. 

— Aha, ha! face el odată vesei. când 
începuse să se lumineze d'asupra ca- 
pului lui. 

Apoi vesel de tot: 

— Am dat de fundu' lui! 


Cel dintâi gând îi sbură la Năic' al 
lui : 

— Ce mai băeat învăţat 'o să fac din 
cl? La Sâmpetru sfârşeşte școala de 
aci din sat şi 'o să-l dau la oraș. '0O s'a- 
jungă domn și eu 'o să fiu în rându' 
bogătașilor. 'O să fiu tot una cu Cos- 
tescu. 'O să se oprească şi la poartă-mi 
trăsurile de boeri, să-mi ceară votu'. 
'O să las pădurăritu', ce să-mi mai bat 
capu' cu pensia? 'O să fiu pus conțiliu, 
ba de ce nu și primar şi 'o să 'nvârt 
toate 'n sat! 

Se vedea cu bățul în mână, lovind 
mândru pietrele pe drum, și ducână a 
lene un deget la cap, ca răspuns la ri- 
dicatul căciulilor sătenilor și la apleca- 
tul supus al femeilor, ca în faţa unui 
stăpân. 

Infige hotărît capul târnăcopului subt 
peatră şi opintește odată. 

Un huruit scurt, întretăiat de urle- 
tul lui Bălan şi crucea frântă dela mij- 
loc, dela suprafața pământului, unde 
era roasă de umezeală și de vreme, s'a 
prăbuşit peste el. 


VI 


A trecut puţin şi cel d'intâi trecător, 
un găzar, văzând svâcnirile câinelui, 
care râcâea pământul scos afară, sărea 
'n groapă şi ieşea afară, urlând îngro- 
zitor, s'a apropiat de mormanul de pă- 
mânt proaspăt răscolit. S'a aplecat şi 
s'a uitat în jos. Subt crucea sfărâmată 
zăceau doi morți. S'a 'nchinat şi s'a 'n- 
tors la căruţă, să stea, ca să vestească 
pe cei cari 'or mai veni. 

In curând sa adunat lume multă. Au 
venit şi oamenii stăpânirii. l-au scos 
afară pe seară, dându-i femeilor să-i 
ducă acasă, 


VII 


Scoţând capătul de jos al crucei a- 
dânc îngropat în pământ ca să așeze 
pe e] cele trei aripi rămase întregi și 
ca să se 'curme cu ispita comorii de uci, 
s'a săpat adânc de jur împrejur. In tot 
locul s'au găsit schelete omenești, unele 
răsfirate, altele grămadă; iar în locul 
unde a fost crucea, oase multe cără- 
bănite unele peste altele. 

N'a putut să-și dea nimeni părerea 
hotăriîtă cam de când să fie îngropată 
atâta omenire acolo. 

— De pe vremea holerii ! ziceau fe- 
meile. 

— De la arvaţi! vorbeau bătrânii. 

— Ai văz't, maică, comoara necura- 
iului ? Lua sufletele celor, cari treceau 
pe lângă cruce și ălor de săpau acolo, 
îngropându-le trupurile subt ea ! zicea 
Jelea Maria lu' Enache. 

— Ba, e altceva la mijloc. A fost în- 
propat acolo un strigoi, care a tot omo- 
rit la oameni, adunându-le trupurile 
subt oruce, ca să aibă ce să rează, când 
i'o fi foame! credea.că stă să fie, Spasia 
lui Achim şi una și alta strânse la un 
iu: în seara, ce-u urmat zilei de Sfântu 
lumitru. Crucea a fost înfiptă din nou 
aca!u, ca să se sape iarăş subt ea, când 
vremea '0 da uitării ș'or rămâne dear 
in poveste cele întâmplate aevea de 
astă dată. 


MIHAIL LUNGIANU 


9 Ra 
 ——— 


30 Decembrie 1939 —— 


— Nici cu ea nu știu cum s'a întâm- 
plat. Bănuiam de mult că mă place, că 
poate, chiar, mă iubește. Dar eram 
doar profesorul ei de pian. Şi ce fată 
nu-și iubește profesorul de pian?! Şi- 
apoi, tinerii până la o anumită vârstă, 
au un fel de iubire funcțională: iubesc 
pe cine se nemereşte, pe cine le ese în- 
tâi în cale... Mi se pare foarte stranie 
și neconcludentă o asemenea iubire. 
Dar nu m'am împotrivit ei, am primit-o 
din tot sufletul.. In fond, dacă a fost să 
fie aşa... Şi totuși, nu sunt un resem- 
nat, unul care crede orbește în desțin... 
Dar n'am vrut să aleg, în asemenea 
întâmplări. Sau, mai exact, am așteptat 
multă vreme până să aleg. Mi-am spus 
că e întotdeauna timp să-mi schimb 
viața. Ce poale însemna o femeie, dacă 
este ea sau alta? Nu cred că femeia, 
iubita, poale însemna prea mult în 
viața unui om întreg, a unui creiator, 
iartă-mă că-ţi spun asta... Și-apoi, de 
unde ași putea şti, la început, că o a- 
numită femeie este „cea care trebue să 
vină“ sau este numai un simplu eveni- 
ment? Eu las toate evenimențele să se 
consume. Mai exact, le lăsam până a- 
cum, căci acum nu mai mă interesează 
acest aspect al femeici. Sunt mai pur. 
acum, sunt trist... 

Ștelania îl ascultase atentă, îngân- 
durată 

— Pauvre enfant!, exclamă ea, vă- 
zând că Petru tace. 

— Ţi se par atât de tragice prostiile 
pe care le spun? întrebă Petru. Recu- 
nosc că nici mie nu-mi face plăcere 
să-mi amintesc de ele, dar pentrucă 
m'ai întrebat, m'am silit să-ți răspund 
cât mai clar şi cât mai sincer... Dealtfel, 
sunt lucruri la care cu nu mai mă gân- 
desc de mult... 

— Asta se vede lesne, vorbi Ştefania. 
N'aşi putea să-ţi spun dacă sunt lucruri 
tragice. sau sunt prostii... Mi se par lu- 
cruri negândite, sau nesimţite, ceiace 
ar fi şi mai grav... 

Petru începu să se plimbe prin o- 
daie. Veșnic aceiași problemă, veșnic 
aceiași controversă. Nu se pot întâlni 
doi oameni inteligenţi, un bărbat și o 
femeie, fără ca să nu înceapă intermi- 
nabila și ridicula filozofie a amorului, 
Și asta tocmai acum, când sunt atâtea 
lucruri de făcut, când viaţa e atât de 
grea şi de frumoasă... 

— Vreau să fiu sincer până la urmă, 
vorbi el brusc. Iţi mărturisesc că nu 
am nici o stimă pentru oamenii care-și 
povestesc sau își comentează amorurile. 
Socotesc  detestabilă orice inteligenţă 
care își propune ca obiect dragostea. 
“Trăim o epocă eroică, şi nădăjduim să 
se schimbe multe lucruri din temelie, 
să se schimbe chiar destinul omului. Și 
cu toate acestea ne întoarcem mereu 
înapoi, ne întoarcem ca niște copii. În- 
cepem iar dela capăt eterna poveste a 
dragostei, și suferim, filozofăm, comen- 
tăm... Şi rămân atâtea lucruri înaintea 
noastră, nefăcute... 

— Jartă-mă că te-am întrebat o pros- 
tie atât de mare, îl întrerugse Ştefania 
ridicându-se, și te-am silit să gândești 
la lucruri care nu-ţi fac nici o plăcere... 

Vorbise cu o nefirească intensiţate, 
privind în jos, aşa cum nu îi era obi- 
ceiul. Petru nu înţelese dacă fusese i- 
ronică, sau numai mâhnită de confesiu- 
nile sale brutale. 

— Şi să nu mai vorbim niciodată de 
asemenea lucruri, adăogă Ştefania a- 
propiindu-se de el, zâmbitoare. Ar pu- 
tea părea chiar echivoce, cum spuneai 
adineaori... O femeie tânără care vine 
în camera d-tale, singură, şi te întrea- 
bă ce idei ai despre dragoste... Asta ar 
putea să însemne o mulțime de lucruri 
grave... 

— De ce glumești? o întrerupse Pe- 
tru. Nu m'am gândit deloc la un ase- 
menea lucru. Discuţia în sine mi se 
pare puţin interesantă, chiar dacă ași 
sta de vorbă cu un filozof sau un artist, 
nu numaidecât cu o femeie, a cărei 
prietenie vreau s'o câştig... 

— N'ar îi mai bine să cânţi ceva, 
decât să te scuzi? vorbi Ștefania. 

Petru ezită, câteva clipe. Li venea 
greu s'o refuze chiar acum, după ce o 
mâhnise cu atâtea răspunsuri brutale. 

— Lucrurile mele le cânt anevoie 
când nu sunt singur, spuse. 

— Încearcă. Eu mă pricep ioarte pu- 
țin în muzică, şopti Ştefania. Am să 
stau cuminte; nici nai să-ţi dai seama 
că sunt aici, lângă d-ta... 

Petru se așeză la pian. Dar o simţi 
atât de mult alături de el încât cântă 
lamentabil. Ii era rușine de el însuși: 
nu cuteza nici măcar să se întoarcă şi 
so privească. Ar fi fost și mai penibil 
dacă şi-ar fi cerut scuze. Rămase deci 
cu ochii aţintiţi asupra claviaturei 
Pentrucă trebuia să facă ceva, începu 
cea mai vulgară bucată de balet. O e- 
xecută cu brio. Şi, ca şi când nu l-ar fi 
mulţumit, o reluă, mai sentimental, cu 
numervase variaţii, cu un acompania- 
ment complicat. Pără sa se întrerupă, 
irecu girect într'o rumanță de o melo- 
dioasă melancolie. O cânta cu multe 
soriozitate, cu o înăsprită pasiune. 

-— Imi pare rău că nu-l ştiu cuvin= 
iale, spuse el Lără să se întoarcă. 

— "Trebuie să fie frumnoase, şopti Şte- 
fania. 

MIRCEA ELIADE 


(Fragment din romanul cu acelaș fitlu). 


manea 30 Decembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











Cronica dramatică 





TEATRUL COMOEDIA: „PEG, 
INIMIOARA MEA”, COMEDIE 
IN TREI ACTE DE HARTLEY 
MANERS. 

REGIA: MURATOV 
DECORURI: W. SIEGFRIED 


Pentru sărbători o frumoa- 
să realizare . antistică le-a 
fost rezervaţă bucureştenilor, 
prin spectacolul: „Peg —ini- 
mioara mea“, 





NORA PIACENTINI 


Fără prea mari adâncimi, 
în fond un divertisment şi 
apoi numai o piesă, ireală, 
nu prea mult, spre a părea 
așa extraordinar, nici prea 
puţin, spre a deveni prea 
simplă, comedia aceasta poa- 
te lumina mintea dealungul 
unei seri, îți poate da ceva 
mai mult dor de viaţă, de 
farsa vieţii, de paradoxurile 
ei, adesea amuzante, cu toate 
neplăcerile ce pot aduce. 
"O fată, departe de cine ar 
putea-o înţelege, şi singură 
în mijlocul unor rude prea 
dușmănoase cu ea. 

Un suflet foarte chinuit, 
dar al cărui chin nu poate 
fi simțit, fiindcă nimeni nu 
voește. 

Viaţa ei este o obligaţie 
de a trăi, fără desnădejde 
însă, devarece undeva de- 
parte se află un tată ce-o iu- 
bește, şi care vrea, spre bi- 
nele ei, so țină în mediul 
ce-o înconjoară. 





CHR. ETTERLE 


Luptând împotriva neîânțe- 
legerilor, zdrobind nenumă- 
rate iluzii, ajunge biata Peg 
la un impas. De data aceas- 
ta trebue să plece, să fugă, 
fără a privi înapoi, chiar 
dacă ar durea-o, fiindcă iu- 
beşte pe cineva. 

Hotărîre aspră, neclintită, 
și iat-o din nou în niște 
straie puțin pretențioase, su 
un căţel iubit şi un infim 
pachețel, pornind la drum, 
spre tatăl ei. 

Va fi oprită însă la timp, 
pentruca iubind și fiind iu- 
bită, să-și găsească un rost, 





stimată de mai mulți, isbu- 
tind a deveni dintr'o ființă 
veșnic îndepărtată, „Peg, ini- 
mioara tuturor“. 

In scurte cuvinţe, am fă- 
cut o dare de seamă asupra 
subiectului. Nu este preten- 
țios, nu este nici deosebit. 

Presărat cu unele cuvinte 
de spirit, antrenant prin ac- 
țiune, reprezintţă o închega- 
re simpatică, 

Ceeace desigur a însemnat 
foarte mult a fost interpre- 
tarea, cât se poate de bine 
pusă la punct. Peg, inimibara 
mea, este încă un succes al 
Norei Piacentini. De câte 
ori i se oferă un rol adequat, 
această inteligentă artistă 
ştie să presare un humor 
dozat, o mimică perfectă şi 
o ţinută remarcabilă. 

Replicile sale sourte, imto- 
nate cu abilitate au fost şi 
vor fi viu apreciate de un 
public dizpus să aplaude la 
scenă deschisă. 

D-ra Silvia Fulda şi d. V. 
Ronea, întrun paralelism al 
rolurilor, au interpretat cu 
mult haz personagii oarecum 
asemănătoare, — mama și cu 
fiul, cari atât se oglinileau 
unul într'altul. 

D-na Fifi Harand a nuam- 


țat bine un rol care cerea 
treceri dela comedie la dra- 
mă și invers, cu destulă re- 
peziciune, 

D. Romald Bulfinsky, a că- 
rui singură apariție doar, dis- 
pune publicul; d. Mircea Şep- 
tilici, d. Antoniu, prin câteva 





ROMALD BULFINSKI 


mişcări au isbutit să stârnea- 
scă râsul, d. Eterle, un rol 
puţin adeguat talentului său 
de mare calitate. 

Poate, vorbind de regie, se 
greșeșta în actul I când Sil- 
via Fulda, plasată într'un 
colţ al scenei, începe acţiu- 
nea, acoperită pentru jumă- 
tate din sală, de o scară. 

VICTOR POPESCU 


Cronici clujene 





Un triptic dramatic italian 


D. Fernando de Cruozciatţi, care 
în trecuta stagiune a montat pe 
scenele Niajionelelor dim Bucureşti 
și Cluj „Fata lui Ilorio*” de d'An- 
nunzio, e alcătuit un triptic din 
„Arşiţa'*  (Canicola) de Rosso di 
San Secondo, „Luna vinovată“ (la 
guardia alla luna) de Massimo Bon- 
tompelli şi „Ai patrulea părete“ (La 
quaria parete) de Luigi Bonelli, 
Fără îndoială că cei trei autori asu- 
pm cărora s'a oprit alegerea d-lui 
Fernando de Cruceiati sintetizează 
preocupările  dramaturgilor Italiei 
contimporane. 

Rosso din San Secondo. autorul 
„Arşiţei“, se bucură pretutinideni de 
o bine stabilită reputație. La bella 
addormentata, Marionette che pas- 
sione şi Canicola au fost prezentate 


pe toate marile scene europene, 
câştigând  eutorului și literaturii 
dramatice italiene  contimporane 


umsnime preţuiri, 

Robust, plin de vervă şi pitoresc, 
Rosso di San Secondo îşi plasează 
tucrările în climatul torid, incen- 
diat de soare, al Siciliei. Persa- 
nagiile sale duc o viaţa indepen = 
demiă de sensul perimeatei psiholo- 
sii burgheze, fiind animate de pa- 
siuni putemice şi acţionate de o 
forţă străină de voinţa lor, despre 
cara — de obicei: — nu-și dau 
seama. Forța aceasta a soarele care 
incend:ază pământul şi sufletul, e 
mediul care silește lepădarea măști- 
lor şi topeşte toate artiticiile. Sici- 
lia, cutropită de aromele ciudate ale 
florilor cu miresme ascuţite şi vio= 
lente, ce pătrund în pori şi disolvă 
orice împotrivire, oferă um cadru 
pitoresc pieselor lui Rosso di San 
Secondo, învăiuite în accentuate 
scăpărări lirice şi într'o atmosferă 
ce bazam. 

„Arşiţa“, 


aesă întrun act, e 





| Sarah Bernhardt 


(Urmare 


Toate  ucestea durează însă 
până în ziua când începe să se 
plictisească ; atunci se revoltă și 
în 1893 se întoarce la Paris, de- 
venind proprietara teatrului „Re- 
naissance“, unde e actor, director, 
vegisor tehnician,  maşinist, pe” 
vuchier ; nimic nu se mişcă in 
lcatru fără prezenţe ei, îndrumă- 
vile ei, ordinele ri, gusturile si. 
Incepe astfel o muncă distrugă- 
toare, care îi lasă însă suficient 
timp să creeze zeci de roluri în 
piese din repertoriile cele mai 
variate. Șase ani mai târziu, plic- 
tisită de Renaissance avea să 
„Theâlre Sarah 


cumpere Bern- 


barat“, ; 

Este epoca de mare gloric, e- 
poca în care teatrul începe să 
devină sinonim cu Sarah, epoca 
în care autorii scriu pentru ea 
și așteaptă dela ea consacrarea. 
Victorien Sardou, Jean Richepin, 
Edmond Rostand, Jules Lemaitre, 
Gabriele d'Annunzio sunt numai 
câțiva din acei care şi-au încre- 
dințat cariera lor dramatică ge- 
niului Sarei Bernhardt, 

Regină a teatrului, ea devine 
curând şi „regină a poeziei“ în 
care calitate este instelată oficial 
la 3 Noembrie 1896 când toată 
eiita literară a Franței o sărbă- 
torește în cadrul unei mari ma- 
nifestații, Cu acest prilej, citeşte 
Edmond Rostand un sonet care 
avea să devină celebru, făcând 
epocă în Franța, în care Sarah 
era proclamată : 

Reine de l'aititude et Princesse 
du geste. 


şi sfărșit) 


Calitatea aceasta literură o o- 
bliga însă la o nouă activitate: 
aceea de a scri. In felul acesta, 
ia naștere între „l'Aveu“ şi „Un 
coeur d'homme“, piesa sa cea mai 
cunoscută : Adrienne Lecouvreur. 
Exploatând existența predecesoa- 
rei sale, Sarah  Bernhardt nu 
jace altceva decit să arate is- 
toricilor teatrali modul în care 
ar vrea eu, să jie prezentată. 
Cum însă lecţia o dădea Surah şi 
o dădea sub o formă destul de 
inteligentă, piesa a prins. Și a 
trăit, A trăit mai mult decât au- 
toarea, ceeace arată că Sarah a 
fost şi scriitoare... 


De altfel suntem în 1907, Sarah 
ore 63 ani şi oricât ar repeta re- 
frenul de o viaţă: Quant meme, 
vârsta își spune cuvântul, Deşi 
sunt atâția autori care scriu spo- 
cial pentru ea... 

Quant meme... și drumul trium- 
fal continuă. Versurile îi sunt în- 
chinate tot ei, deși în jur sunt 
atâtea actrițe care se ridică a- 
cum, tinere. Ce farmec trevue să 
fi. răspândit în jurul ei această 
jomee, despre care se scria la 
6C ani: 


C'est la „sorciere'“ et c'est, sur- 

tout, Venchanteresse, 

L'ensorceleuse qui nous attache 
& ses pas, 

Dont la vue est un charme et la 

voix une ivresse: 

Aveugle et sourd, celui qui ne 
Padmire pas? 

și care la aceiași vârstă in- 

spira, o comparaţie cu Maria „în 

toinetta, după ce 0 întruchipase 





pe nefericita regina în „Varen- 

nos“ i 

„Avee Sarah Bernhardt, la vision 
(de Marie Antoinette n.a.) 


est netie: 

C'est le charme royal, soudaiu 
ressuscite, 

Et c'est la fjemme exquise en sa 
realite, 

Plus belle  encor que dans les 


reves du poâte! 

Vin însă și dureri pe care nu 
i poate evita nici o glorie; vine 
astjel anul 1914 când după ani de 
amânări, doctorii se văd nevoiţi 
să-i amputeze piciorul, spre a o 
salva. Ce tragedie cumplită va 
fi sbuciumat sufletul femeii care 
după o viață de împărăteasă a 
scenei, iși pierde — ia 70 ani — 
piciorul. De acum înainte, viața 
Sarei Bernhardt trebue scrisă ca 
un Omagiu adus voinței; voinței 
care o ajută să înfrângă tragedia 
și să continu2 activitatea, atât 
cât mai era posibil, la Paris sau 
în splendidul loc de rejugiu de 
pe malul mării, unde-și ridicase 
um castel pe.gigantice stânci răz- 
lețite, la picioarele cărora se spăr- 
geau clocotele mării. 

In mijlocul acestui peisagiu 
haotic, își petrece Sarah Bern- 
harădt ultimii ani, adevărați ani 
de mucenicie, puşi, și aceștia în 
slujba artei şi în special a cine- 
matograjului care își  începen 
tocmâi cariera, 

Deși a slujit şi cinematograju- 
tui mut, Sarah Bernhardt — re- 
gină a scenei — rămâne cea din 
urmă actriță a epocei de mare 
glorie teatrală începută în se- 
colul trecut și încheiată — coin- 
cidență sau ceva mai mult — o- 
dată cu moartea ei în primăvara 
anului 1923, 


COSTIN 1. MURGESCU 





crescută organice din tradiţia lite 
rată italiană, începută prin nuve= 
lele cu gusț folkiloristio ale lui 
d'Ammunzio şi conţinuată de proza 
rustică a lui Verga, cu singura deo- 
sebire că la Rosso di San Secondo 
stările sufletoști se accentuieză şi 
mamiera psihologică e pretutindeni 
evidentă. Mediul îl alcătueşte și în 
„Arşiţa“ un colț al Siciliei, în care 


cactuşii alternează cu lanurile de 
grâu răscopt, stâncile  edăpostesc 
pini svelţi iar  greerii  încropesc 


văzduhut cu ţârâitul lor monoton. 
In acest peisapiu torid, sub soarele 
unui hulie necruţător, un avocat — 
prototipul bărbatului abandonat 
concepțiilor și felului de viaţă bur- 
ghez — își petrece viligiatura ală- 
buri de soție — temeia cutremurată 
de instincte primare — la un prie- 
ten, un ţaran in are autorul inuru- 
echipează stulul de viaţă rustic, ne— 
falsiticat de minciuni şi convenţii. 
Femeia, înebuntă de arșită, exaspe- 
râta ae inditerența soţului pe Cure 
nu-l interesează nimic de cat ata- 
ceru şi tina propne, sfârşeşte 
prin a cădea în brațele amititrio- 
nului, penuru care ae altiel sumte 
o ură puvernicâ, Soţul, pus în taţa 
tapruliu  mpunt, reachiunează nu 


în felul în care orice autor dra- 
mate până ia Piranaeilo er fi re 
Zouvul conu:Etul, ci grotescul situa- 
ţiei îi provoaca un râs ce îi cu- 
tremura Imueaga tina, eliberan- 
Gal-l de obsesia geloziei. 

Porsonagile „Arşiţei” sunt de- 
semnate cu siguranţă şi precizie 
psihologică, CWăuoguil e de rară 
cursivitate iar acuunea se destâ- 
şoară cu o iuțeala învălmâşivoare, 
care copieşeșie saia, Dar calitatea 
de căpetenie a piesei lui Rosso di 
San Secondo e — iară îndoială — 
aumogiera aceea halucinantă de ar- 
şivă, care aâ aemența, 

„Luna vinovată“ nu este nici 
mister nici legenaă, cum încearcă 
unii să definească piesa în ? ta- 
bour a iu: Massimo tontemypelii, 
Inspirația tu. MBontempelii pure a 
fi amcorat recent în realismul ma- 
gic și desigur aici trebue invegrată 
gingșa lucrare a celui mai mare 
Scriitor itaten în viaţă. 

„Luna vinovată“ închide un con- 
ținut protund uman, trensiigurat 
de viziunea lirică a poetului. Mas- 
simo Bontempelli interpreiează in 
sens simbolic iubirea maternă, sur” 
prihzănd-o în manitestarea ei varbă 
şi sublimă, de natură să transiorme 
realitatea, întrucât e apropiată ne- 
buniei. Maria, personagiul central 
al piesei, e obsedată de ideea că 
una e vinovaţă de moartea 00pi- 
lutui ei, luna e vinovată de toaţe 
suterințele  iubitalor părăsite, de 
durerea stâşietoare a mamelor vă- 
duvite de odraslele ior. Misiunea 
ei este deci să se răzbune şi să pe” 
depsească periidia lunci, pentru a 
scuti în viitor lumea de aațiunea ei 
criminală. 

Massimo Bontempelli este dacă 
nu un mare dramaturg, dar desi- 
gur un poet cu ample rezonanţe li- 
rice, Atmiostera de vis, firicelul de 
autentică poezie al piesei, sunt ca- 
lităţi care recompensează publicul 
pentru deficiențeie tehnice ale lu- 
crării, 

„Al patrulea părete“ de Luigi 
Bonelli, e o satiră vioaie, robustă în 
construcția-i tehnică, cu un dialog 
plin de nerv şi exploatarea inteli- 
gentă a grotescului. Piesa e cdlădi- 
tă pe enaliza caracterului burghez 
care are o dublă morală : une par- 
ticulară pentru uzul zilnice  (mes- 
chină, mercantilă, etc.) alta publi- 
că, rezervată împrejurărilor  ex- 
cepționale (la entipodul celei din- 


tă), 
* 

Despre spectacolui Teatrului Na- 
țional din Cluj se pot spune nu- 
mai Imeruri bune. Şi eceasta fără 
nici o rezervă. 


D. Fernando de Crueciati, ccest 
regisor italian do bogată intuiţie și 
sugestivitate modelatoare, a fost 
„forța principală a  im'erpretării“ 
cum ar spune-o d. prof, 1. Pctro- 
vici. In cele trei piese, actorii au 
știut să păstreze în întregime aro- 
ma textului original, să slujească 
inteligent intenţiile regisorului şi 
— tveaace se vrea subiiniat în d«o- 
sebi — să sa contopezscă în an- 
samblu. 

D. Fernando de Crucciati a reu- 
şit să descifreze cele mei adânci 
probleme de scenă, extrăgând 
chiar din proza lirică a lui Bon- 
tempelii latenteie tentrale.  Deco- 
rurile simple şi adecunte textului, 
exploatarea inteligentă e efectelur 
de lumini, conducerea sneciacolu- 
lui, ne-au contirmat bn părere 
despre calitățile regisoriale ale 
d-lui de 'Crueciati, formată cu pii- 
tejul prezentării la Cluj a dramei 
Tu: d'âÂnnunzio „Fata lui Lorio“. 


* 


Din interpretara dasprindem ac- 


torii piesei lui Rosso di Sun Se- 
condo, Arşiţa”: d-na Virginia 
Cronvald, care a găsit accente 


calde. convingătoare. cu arcouri în 
mulțime, apoi d. Ion Tâlvan, inte- 
Jigent şi stilizat şi d. N. Sireteanu, 
evidenițat printr'un joc de sccnă 
ezal suaţinut şi o simpatică robus- 
teţă suflctească şi fizică. 

In „Luna Vinovată“ d-na Magta 
Tâlvan ; nuanțat delicat roiul Mu 
niei, pătrunzând tregicul persona 
giului şi creând atmosfera haluei- 
mantă,  cuprimsă în iniaţia auto 
rulu:, 

Din restu! interpreților, cra s'au 
integnat :cu ioţii inteligent în uliu- 
jul ansamblului, vom desprinde 
două actriţe tinere d-a Iza Go- 
răscu, care a dovedit un rar pres- 
tigiu artistic şi o rcuceritoare 
brație în gles şi ținută şi d-na E- 
liza Bradea, înzestrată cu siguran- 
ță în mişcări, ilioţiuae desăvârşită 
şi drăgălășenie. 

Cât despre p'osa lii Denelli, vom 
însemna nici că a găsit interpreta= 
rea 'cen ma! nimeriţă, în frunte cu 
d-na Puica Per'eţeanu, d. P. Dra- 
gomir, d-na Brătăşanu, Daia  Ni- 
coară și Mişu Bălăban. 


p. 


Un avânt de elogiu ! se cuvine 


însă d-lui profesor Victor Papilian. 


care îşi ummăreşie cu tenacitate 
programul do vastă informare âr- 
tistică a spectatorilor ardeleni. 


GEORGE SBARCEA 





George 
Atanasiu 


TA 








LE! 


Valori permanenţe 


Domnul Ion 
Marin Sadoveanu 


Un vm norocos. Fostul subse- 
cretar ae stat al artelor şi-a re- 
uat postul a2 director general al 
Teatrelor şi Operelor — şi plăn 
delegaţie csie iarăşi director „al 
Teatrului Naţional din București. 

Ascensiunea d-lui Ion Marin 
Sadoveanu na surprins pe ni- 
meni. 

Dacă în scurta domniei sale 
trecere prin ministerul artelor, 
n'a avut prilejul să desăvârşaas- 
că măreaţa operă de unificare u 
teatrelor naţionale, de vină a 
fost numai timpul. 

Domnia sa o va face însă, la 
prima ocazie. 

Cine nu-și amintoşte de fai- 
moasele „Conferinţe experimen- 
tale“ îl al căror ciclu, d-sa a în- 
registrat primele simptome ale 
valorii permanente ? 

Un om modest; o modestie iac- 
tică, 

D. Ion Marin Sadoveanu este 
expresia arici dirijate; la Teatrul 
Naţional ca şi la Opzra Română. 

Personalul primei noastre 8ce- 
ne de stat este atât de bine dis- 
ciplinat, încât nu mai simte ne- 
voia unei conduceri energice — 
personale. 

Distincția d-lu; Ion Marin Sa- 
doveanu e dublată de subtilitate. 
O subtilitate de nuanţă specific 
informativă, 

Plin de aplomb, d-sa nu uită 
niciodată să imprime oricărei 
audienţe acordate, proporţia pu- 
blicitară respectivă. 

Bun cunoscător al realitățilur 
artistice, d_sa evită coacesiile, li- 
mitându-le ta faza prinuipială, 

De o amabilitate  desarmantă 
în faţa oricăror împrejurări, nu 
nemulțumeste pe nimeni; curte. 
nitor și afabil, lasă timpului gri- 
ja de a desăvârși  ceiace poate 
rămâne intenţie adoptată. 

Fostul subsecretar de stai ui 
artelor e întruparea pemfectă u 
momentului cultural, 

D-sa a izbuţit să orienteze viu- 
ţa artistică şi so aclimatizeze 
exigențelor definite de actuali- 
tate. Generator şi regenerator de 
energii, d. Ion Marin Sadoveanu 
are frumoasa calitate de a erta 
şi a uita, 

Spiritual, a-sa ştie să afirme 
orice valoare, chiar atunci când 
uită de existenţa ei. 


GI. SOARE 





Iaţă-l pe George Atanasiu. O 
delicateţe pleacă din liniile feței 
lui ; capacitatea de a interioriva, 
de a reilecta lumea, îi e sorisă 
in priviri. Dacă: ar fi numai da- 
rul acesta și înkă ar fi deajuns 
ca să putem vorbi despre artist 
şi să rostim cuvântul Artă fără 
să roşim, Cine a văzut Quo Va- 
dis, nu poate uita un Chilon 
Chilonides de o rară complexi- 
tate şi de mare forţă dramatică. 
Dar într'o lume în care insolența 
şi impostura hrăesc o viaţă pros- 
peră, e aproape normal ca un om 
de calitatea lui George Atana- 
siu, să sufere. El nu are nimic 
din fanfaronada, din îngâmfa- 
rea „actorinlui“. Trebue să-l rogi 
mult ca, să-ţi vorbească despre 
anii de teatru la Paris, despre 
Dullin al cărui elev și angajat a 
fost, despre sburiumul şi biruin- 
țele ui acolo. Dar orirâs ar fi 
de vitrege, deocamdată, împre- 
jurările, jcondiţia în care îi e dat 
artistului să lucreze, un talent 
nu poate fi răpus, George Ata- 
masiu are datoria să aștepte au- 
rora. |Și sunt semne 'că aurora se 
apropie, 


ora a SO EEE N PPR SO a RE CER pa a FE, PE E a RE a a e Era ae Ep 





Cronica ideilor 








La capătul lui 1939 


„N'entrons — nous pas dans un nouveau 
monde et dans une nouvelle ere? Intra- 
barea pe care o pune Miguel de Unamuno 
într'o ulțimă lucrare!) necesită nu atât 
un răspuns cât o analiză proprie. Important 
este nu să răspundem întrebărilor care ni 
se adresează, pentrucă. a răspunde  însem- 
nează mai puţin a reflecta asupra întrebării, 
cât a căuta cuvântul potrivit pentru a sa- 
tisface formal problema anunţată.  Haosul 
genera! ar fi mai mic dacă prealibil răs- 
punsurilor pe care le dăm întrebărilor ce ni 
se par actuale, am medita la legitimitatea și 
la cauzele acestor întrebări însele. 

Așa cu întrebarea lui Unamuno, care, de 
fapt, solicită minţile tuturor, mai ales în 
imprejurări ca cele actuale. Intrăm intro 
iume nouă, intro nouă eră? Cum trebue 
să intermpretăm freamătul şi  dascchilibrui 
tatal al timpului actual? Sunt semnele 
evoluţiei, aie progresului, ale regresului, sau 
ale revoluţiei — cri ale anarhiei absolute ? 

Răspunsurile nu lipsesc, afimmative sau 
negative, pentru oricare dintre ipotezele 
anunţate, Dacă pentru gânditorii pozitiviști 
progresul este o lege necesară, care se ado- 
verește cu atât mai muit în vârtejul eveni- 


mentelor de azi — metafizicieni ca Spen- 
gler şi Jacques  Maritain, consideră criza 
actuală prin care trece omenirea drept un 
simptom elocvent al neconcludenţii ideii de 
evoluţie. 

Concluziunea pesimistă a lui Spengler din 
„Declinul cocidentului“ a cunoscut un ecou 


de MIRCEA MATEESCU 


puternic in atitudinea dezabuzată pe care 
au profesat-o, mai mult sau mai puţin mo- 
tivat, publiciștii mai ţineri, Deși negativă 
prin raport la problema progresului, ea este 
însă afirmativă prin raport la întrebarea 
inițială : dacă intrăm într'o eră nouă, pen- 
trucă o cultură decadentă oferă aspectul 
noutăţi; încă mai evident decât una de 
simțitoare prosperitate. Dizolvarea şi moar- 
tea culturei occidentale credem că ar fi un 
fenomen întradevăr nou, deși lugubru, deși 
dureros. Răsăritul ca şi apusul, apariţia ca 
şi dispariţia soarelui — își au ineditul şi 
noutatea ilor particulară, deşi în sens opus. 

Această constatare na apropie dz solu- 
țiunea neotomistului Mariţain. Afirmațiunea 
tundamentală a gânditorului francez pare 
a fi următoarea: lumea nu se îndreaptă, 
evolutiv şi progresând, către ceva mai per- 
fect, către o condiţie calitativ superioară, mai 
bună decât aceia trecută. Nu către ceva mai 
bun, dar către alțeeva mergem. Loga nece- 
sară eşte noutatea nu progresul Reţinem ob- 
senvaţiunea de ondin general fără să intrăm 
in detaliul argumentării metafizice, încercată 
de Maritain în special în lucrarea sa „Theo- 
nas“. din 1921 şi asupra căreia revine în ca- 
pitolul „Science et Philosohie“ publicat în- 
tr'o lucrare de dată recentă 2). 

Important este pentru concluziunile noas- 
tre că se răspunde totuși afirmativ la în- 
frebarea Gacă intrăm într'o lume nouă, pen- 
trucă indiferent dacă este vorba de progres 
necesar (autorii pozitivişti), sau de declin 


(Spengier) ori de necesitatea noutăţii (Mari- 
tain), toate aceste opiniuni se găsesc pe 
acelaşi meridian, toate aceste răspunsuri uu- 
mând a fi 'considerate afirmative prin ra- 
port cu întrebarea inițială, 

lată așadar că răspunsurile nu lipsesc. 
Am zice că toamaâi pentrucă nu lipsesc, so- 
iuţiunea nu se arată iar haosul este mai 
mare. Constatarea că opiniunile  csle mai 
contradictorii sunt totuşi de o valoare echi- 
valentă, fiind toate răspunsuri afirmative la 
întrebarea dacă intrăm într'o nouă eră — 
ni se pare că simplifică mult planul cerce- 
tărilor. Este de mirare că lumea a ieșit mai 
năucită de pe urma opiniunilor antagonice 
care s'au exprimat cu privire la viitorul care 


o așteaptă, dar care porneau toate, dela 
aceiaşi  neverificată atitudine: că lumea 
trebue să se schimbe întrun fel savu 


într'altul, că o nouă lume este de așteptat, 
în orice caz? Dar de unde necesitat=a 


acestui postulat ? In loc să răspundem felurit, 
negativ sau afirmativ, optimist sau pesi- 
mist, la o asemenea întrebare, nu este pra- 
ferabil să controlăm, prealabil, întrebarea, 
printr'o alta ? La întrebarea: intrăm într'o 
nouă eră ? sau precipitat, grăbita răspunsu- 
rile afirmative, dar diferite ca profeție : da, 
și această nouă eră însemnează declinul; 
său, mai puțin apocaliptic: da, şi această 
nouă eră însemnează progresul; sau: da, și 
această nouă eră confirmă legea noutății ne- 
cesare, etc. Prin urmare, un da optimist, altu! 
pesimist, altul eclectic, dacă nu sceptic... 

După atâta căutare zadarnică, în urma 
atâtor răspunsuri, poate că ar fi cazul să 
facem o restitutio în întegrum a problemei. 
Să anulăm răspunsurile toate și să verifi- 
căm, adâncind, întrebarea : dar este adevărat 
că intrăm într'o lume nouă ? 

Nu cumva ni sa părut că vedem semnele 
unei ere nouă, numai pentrucă subiectivita- 
tea şi orgoliul nostru de pământeni trecători, 


ne-au determinat să credem că suntem mâr- 
torii unei schimbări de apocaiips ? Nu cumva 
neliniştea şi freamătul nostru, aşteptând lu- 
mea cea nouă, sau pregătindu-ne a intra între 
marginile ei, este factice? Drama omenirii 
ar fi nu numai tristă, Qar ridiculă, comică. 
In această ipoteză, noi toţi ne-am dat cu pă- 
rerea despre lumea care va fi, întocmai ca 
eroii lui Caragiale din „Conul Leonida'... 

Avem dreptul să vorbim  daspre o altă 
lume, în care noi vom intra, sau este mai 
real să observăm numai că omul actual se 
desolidarizează, de timpul în care trăiește, 
din pricina unui excesiv orgoliu, pe car? nu 
îl analizăm acum dar îl presupunem ? Pen- 
trucă nemulțumirea sau lipsa de satisfacțiune 
de care putem fi cuprinși noi cei de astăzi 
nu este tot una cu vestigiul real, al unsi alte 
lumi. O altă lume, cu alte experienţe spiri- 
tuale, cu alte mitologii, cu alte credințe ? Dar 
pentruca să fie vorba de așa ceva, ar trebui 
ca să se dovedească, mai înainte, că actua- 
lele instituțiuni sunt perimate în mod real. 
Şi aici revenim la o constatare făcută ante- 
tior : nu se poate admite că marile idai carz 
au susținut şi au însufleţit omenirea, din în- 
ceputuri, sunt perimate, Nimic nu ls-a ds- 
pășit, pentrucă experiența omului prin ra- 
port cu acele idei a fost, timp de două sau 
trei mii de ani, destui de superficială. Altă- 
dată am încercat să susţinem că nu poate fi 
vorba de descreştinare pentrucă o reală creş- 
tinare a omenirii, incă nu putem pretinde că 
a avut loc. 

Ace! orgoliu pământean, acea nervozitate 
demoniacă la care ne refeream mai înainte, 
aperează însă astfel, încât determină masele 
omenești să „depăşească“ ideile directoare, 


mai înainte să le cunouscă real. Poate că 


acesta este principiul răului, vocația răuui, 


înscrisă în sufletul omenesc pentru a-l îm- 
piedeca să cunoască realitatea, binele, 
Ce am scris cu privire la ideia creştină este 


valabil pentru oricare dintre ideile funda- 
mentale care s'au propus omenirii drept în- 
Greptar spiritual şi care au fost parcurse 
superficial: glasul protivnic dinăuntru anun- 
ţându-le caducitatea și reclamând o „nouă 
cră“ fără ca un contact real să se fi stabilit 
intre om și ide. î 

Așa cu ideea libertăţii. Cine ar putea sus- 
ține, mai ales astăzi, că această idea este de- 
pășită sau că face parte dintr'o „lume vecho'? 

Pau! Vaiory aminteşta undeva 5) de valoa- 
rea subiectivă pe care o dinu oamenii ideii de 
libertate. Libertatea sar împăca bin2 cu 
ideea de echilibru dacă acea voce nefastă 
din 'năuntru nu ar pretinde omului să strice 
echilibrul şi să-și maniteste astfel! libertatea 
încât, simțina-o cu tărie, să lovească în li- 
bertatea altora... „Et quand on est vraiment 
ie plus libre, — c'est-ă — dire quand le be- 
soin et les dâsirs sont en 6quilibre avec les 
pouvoirs, — la sensation de libere est nul!e“.., 

Sensaţionismul, orgoliui pământean  disv- 
ciator, fenomenismul, remarcate dela Platon, 
şi Sf. Augustin până în gândirea modernă 
drept sunse ale răului, iată principiile ima- 
nente care au împizdacat 9 reulă trăire a 
omului în lumea care i-a fost hărăzită, în 
jumea unor idei de o eternă tărie, şi pe care, 
— pentrucă nu am ajuns însă să le cunoaș- 
tem real — nu avam deco să le socotim pe- 
rimate, semnalizănd artificios intrarea într'o 
eră nouă... Nu de o lume nouă trebue să 
vorbim dar de cunoașterea reală a unor id 
vechi, care nu sunt vechi.. 


1) v. „Avant ct apres la Revolution” te. 
Jean Cassou. Paris, ed. Rieder 1938 V-a cd. 
p. 169. 

2) v. „Quatre essais sur VEsprit”..., 
Desclee de Brouwer et C-ie, Paris, 1989, 

3) v. „Lia Franca veut la liberte“ pag. XIV, 
ed. Plon, Paris, 1938. 


ad. 


== a 


R 








UNIVERSUL LITERAR 


O carte, un zețar şi-o stea 


impunătoare... Aşa cum ai lucrat și 
paginile celelalte. 

Il văd că şovăe. 

— Bine, dar liniuța de sub numele 
autorului se „armoniza perfect cu... 

Protit de şovăirea lui şi nu-l slăbesc. 

— Ştiu, știu că se „armoniza... Dar 
pentrucă cunosc gustul dumitale de-a 
„Gerisi” pagina, de-a face un lucru 
„Sobru'“, am crezui că... Ştiu că nurţi 
plac „umpluturile” ieftine ale tipogra- 
filor de provincie şi, vezi, am socoiit... 

Am câştigat. Se dă învins. 

— Bine... să scoatem liniuţa şi che- 
nărașul, murmură domol, resemnat. 

De-aici înainte, pot cuieza mai mult. 

— Am văzut, iubite domnule Veli- 
zare, pe coperta interioară a unui Yo- 
lum paginat tot de d-ta, o minune de 
literă... Înaltă, elegantă, subţire... Unde 
ai găsit-o? 

Măgulit, se înseninează din nou. 

— A, da, ştiu core... La volumul 
d-lui Carianopol...  Ehei, am adus-o 
tocmai din lăzile de jos, de la subsol... 
Am cotrobăit, după ea, prin toate să- 
lilel 

E. vremea să atac direct. 

— Ce-ar fi să mi-o pui și mie, tot 
pe coperia interioară, la titlul cărţii, 
în locul celeilalte care mi se pare cum 
prea groasă, prea lăbărțată... 

Fericirea d-lui Velizare a fost de 
scurtă durată. Mă măsoară lung, po- 
somorât. Clatină din cap, cu amără- 
ciune. 

— Auzi, prea groasă şi prea lăbăr- 
țatăl Ştiţi ce literă e asta? O literă 
nobilă..., de gust... Am adus-o tocmai... 

— Recunosc, îl întrerup, recunosc că 
e foarte frumoasă și asta... O literă 
„mobilă şi de „gust... Dar, ce vrei? 
Mi-a rămas inima la „litera aceia din 
caztea lui Carianopol... Și, uite, mă 
simt cancerat de invidie... Aș da un 
imperiu, ca s'o văd și în cartea mea... 

Şi mă mâhnesc, ipocrit. 

Devine, deodată, plin de compasiu- 
ne, dispus chiar s&-mi tacă largi fa- 
voruri. 

— Bine... vi-o schimb, Mă duc so 
aduc. E tocmai jos la subsol... 

Porneşte, cu pașii puţin târâţi, oste- 
niţi, cu mâinile legănate, uşor, de-alun- 
aul trupului, a resemnare și a supu- 
nere. 

Privesc în urma omulețului cafeniu, 
il v&d cum se duce tărăgănat și bla- 
jin, și o undă caldă mi se urcă în 
piept. Mi-e drag domnu' Velizare, cu 
bunătatea lui, cu oboseala-i așternută 
pe față, cu pasiunea lui pentru meș- 
teșugul tiparului și, mai ales, cu ad- 
mirabilu-i conservatorism cu care îşi 
apără tradiţia liniuţelor, chenarelor și 
a literelor preferate! 

Aşteptând să se reîntoarcă, îmi pre- 
gătesc planul cum să nu-l supăr și 
cum să isbutesc, cerâmduri cel mai 
greu din toate sacrificiile „aratice”: 
jertiirea unei steluțe aruncate pe pa- 
gina 7-a, sub șase rânduri de limpezi 
litere  cursive care rotunjesc dedica- 
ţia cărţii... Intr'adevăr, în elanul său, 
domnu' Velizare mi-a ornamentai pa- 
gina dedicației cu o stea neagră de 
plumb, asemuitoare unei muşte stri- 
vite pe hârtie. Steaua aceasta (ch, cât 
va îi bâjbâit după ea domnu' Velizare 
și cât de încântat va fi fost, descope- 





IN TIMP CE LUMEA MERGE TOT MAI RAU, ȘI INSAȘI „PE RSONAGIE 


(Urmare Gin pag. 1 


rind-ol) îmi stă în gât, mă suiocă. Pri- 
vind-o, îmi vin înaintea ochilor vechile 
cărţulii de poezii, de-acum ireizeci și 
mai bine de ani, cu iloricele, zorzoane 
şi horbote pe copertă și la sfârşitul 
fiecărei poezii. Nu, nu se poatel Tre- 
bue s'o scot din pagină. Cu orice preţ 
Cu orice riscl 

Târându-şi paşii, cu o umbră de 
mulțumire pe îaţă, domnu' Velizare se 
întoarce. 

— S'a făcut, lată „litera“ pe care 
mi-aţi cerut-o. S'a găsitl 

Imi exagerez entusiasmul, laud lite- 
ra, mă arăt fericit şi-l văd iare satis- 
făcut de elogiile aduse. Nu mai pot 
înainta, însă, pe ocolite şi nici alte 
straiageme nu mai găsesc. Sunt nevoit 
să merg drept la ţintă. La „steaua 
din pagina 7-0... 

— Uite ce este, domnu Velizure... 
E ultimul lucru pe care ţi-l cer, Trebue, 
trebue neapărat să-mi scoţi „stea- 
ua” asta, de sub dedicație... din pa- 
gina 7-a... 

— Sieaua? Să scoatem STEAUA?... 

E uluit. Copleşit. La atâta ingratitu- 
dine și nepricepere din partea mea, 
nu se aștepta. 

Își scoate ochelarii și-i aruncă peste 
nişte șpalturi vechi. la litera adusă, 
recent, din „subsol“ și o asvârle ală- 
turi de ochelari. 

O asvăârle a disprej, a indignare, a 
divorţ... 

Iși lasă mânecile cămășii în jos, de 
parcă sar pregăti de plecare din ate- 
er. Mustaja îi tremură, obrazul i se 
scoiâlcește, ca şi când ar fi bolnav. 

— De treizeci și cinci de ani... De 
treizeci și cinci de ani, nu mi sa în- 
tâmplat una ca asta... Da, da, îmi vine 
să plec din meseriel... 

Întervin, îl rog să nu se supere, îi 
demonstrez că „pagina” câștigă în lim- 
pezime fără blestemata aceia de 
„stea”, îi spun cât îi prețuesc arta şi 
priceperea... 

E neînduplecat. 

— Domnule „scriitor... Puteţi să 
spuneți dumneavoastră orice aţi vrea. 
Steaua n'o scot şi pace! Acolo e locul 
ei și acolo o iasi 

Incerc, din nou, să-i arăt că „steaua“ 
nu are nici un rost în pagină... Mai 
mult: c& întunecă dedicaţia. Asta îl 
umple de revoltă. 

— Cum? Steaua „mea” nu are nici 
un rost? Dar credeţi, dumneavoastră, 
domnule „scriitor“, că eu am pus-o 
numai așa, de florile mărului? 

Iși adună ochelarii, și-i pune ia- 
răș pe nas, cântărindu-mă, rar şi 
grav, cu privirile. 

— Credeţi că eu am trecut numai 
așa, prin cartea d-voastră, și că nu 
șliu ce aţi pus în ea? Vi-um citit ver- 
surile... Dumneavoastră n'aţi scris, a 
colo, despre stele? Ba da, aţi pus înă- 
untru stele, cu duiumul... Versul, şi 
steaua! 

Se opreşte o clipă, ca s& măsoare 
efectul produs asupra mea, și conti- 
nuă, convins: 

— lar domnu' Voinescu, desenato- 
rul dumneavoastră, care vi-a făcut co- 
perta și portretul dinăuntru, n'a pus şi 
dânsul stele în desen? 

Şi-mi pune sub nas schițele lui Vai- 
nescu, venite, cu clişeele, de la zinco- 
grafie. Are dreptate. Desenul desface 


o floare de vis, aeriană, proectată pe 
un petec de cer însteiat. 

— Aşa e? Dumneavoastră aţi pus 
stele în poezie, domnu' Voinescu a pus 
stele în clișee, — ei bine, am dreptul 
să pun şi eu o stea, în cartea astal,.. 
Nu puteți spune că e irântită la în- 
t(âmplare... Se „acordă doar cu cele- 
lalte... 

M'a tăcut praf. N'aş afla, poate, re- 
plică, dacă nu mar iulgera un gând 
periid. 

— Fireşte că se „acordă“, domnu' 

Yelizare, tireşte... Şi eu aş vrea să-mi 
lași steaua asta pe pagină, dar... ce 
ă fac? Nu-i vorba de ce vreau eu, ci 
le ce vrea domnul Victor Popescu, 
>ditorul cărţii... Dânsul a dat ordin să 
he scoasă steaua!... 

Parcă ar fi primit un bomerona în 
creștet. Mi se pare sau se clatină? Ră- 
mâne, apoi, cu fruntea plecată, tăcui, 
cu mâinile căzute.  Câieva secunde, 
numai: Surâde amar. Îmi face semn 
să-mi plec urechea, spre dânsul. Şi-mi 
șopteşte scăzut, sirivind parcă pelin 
în cuvinte: 

— Domnul Victor Popescu a dat 
ordin? Editorul? Dar dânsul scrie nu- 
mai „proză... Ce se pricepe el? Ce 
știe dumnealui de stelele „noastre? 

Îi prind mâna caldă, mare, bună. 

— Aşa e, dragă nene Velizare... Ce 
știu alţii de stelele „noastre“ ? 

Iși trage ușor mâna din mâna mea 
și o așează, molatec, pe pagina de 
plumb, cu steaua vinovată. Și nu știu 
cum, căderea lină a mâinii, peste za- 
jul cenuşiu, seamănă a mângâere sau 
a ocrotire albă. 

— Da... aveam dreptul să pun și eu 
o stea, în cartea asta... Fie. O s'o scoa- 
iem de-aici... Dacă aşa e ordin... 

Și, întorcându-se, pe jumătate, spre 
mine, cu palma stângă pusă pe ini- 
mă : 

— Dar să ştiţi, — o scot din inima 
mea | 

Pace semn unui ucenic să se apro- 
pie. 

— la asta și du-te de dă atară 
steaua de-aici... Repede | 

Și, în timp ce ucenicul se îndepăr- 
iează cu tava păirată de zaț, să alun- 
ge „din carte“ steaua sacrilicată, scot 
o mânuşe din buzunar şi o răsucesc, 
nervos, în mâini, 

— Acum, am sfârşit cu cartea, 
domnu' Velizare. Pot să dau „bun de 
tipar''.... Nu mai am nimic de corectat... 
Nu-mi răspunde şi-şi face de lucru 
cu șpalturile și zaţurile vechi. In mine 
simt pâlpâind aşa, ca o zăpadă al- 
bastră.., 

— Te rog să mă ierţi că te-am sâcâit 
atâta cu corecturile... Dar a ieşit o 
carte  frumoasă..., datorită numai 
d-tale... Iţi mulţumesc... 

Îi scutur brațul, repede, şi plec. 

În ușă mă opresc, aş vrea să mă 
re'ntorc lângă domn' Velizare, să-i 
spun cuvinte pe care nu i-le-am spus, 
[| văd acolo, în fundul atelierului, în- 
covoiat de-asupra rafturilor încărcate 
de literă, absorbit, cutundat, ca într'o 
operă de mare sfințenie. Obrazul pu- 
țin obosit, fruntea deschisă, întrebă- 
toare... 


-— Așa e,  domnu' Velizare... Ce 
ştiu alţii despre stelele „noastre'? 
RADU GYR 


” SE RAMOLESC... 


„încât Moş Crăciun, căzut în mintea copiilor, în loc să-şi vadă de treabă, a aşteptat cadouri la gura sobei, 


nada. eta i rea tra Rr 


— 'Tu, costumează-te în Cleopatra... 


— Nu pot, că sunt bărbat... 


„NEBUNII, FERICIȚII, SE PREGATESC PENTRU CARNAVAL: 





— Nare-aface: ca să, nu se observe, poţi să-ți pui o- barbă. 








30 Decembrie 1939 ———— 





Domnul proiesor 


(Urmare din pag. 4-a) 


— Domnule Student, iaca vezi mata, de 
ani de zâie mă frământ, mă sbat, și, tot 
nu pot să găsesc o soluţie la o idee care 
mi-a venit așa... nețam-nesam, din senin în 
capul meu. Oi fi eu „Profesor” dar de geaba, 
că-mi stă minteamn loc de câte ori ideea 
îmi cucerește gândurile. 

— Da, domnule Profesor, spuneţi despre 
ce este vorba, 

— Iaca, ai mata răbdare şi ţi-oi spune tot, 
că de spus easte, că cine n'are nimic de 
spus, nu spune și cine are de spus, spune; 
prin urmare spun, pentrucă am ce şi de 
unde. 

— Înţeleg... 

— O chestie care nu mă interesează de- 
cât numai pe mine. Dacă matale ţi-ar place 
n'ai decât să faci cum îţi place matale și 
dacă-ţi iese la socoteală. Eu nu mă supăr 
deloc ! Dar absolut deloc !... Chestie pur îi- 
iozofică ; pentrucă eu trecând prin viaţă, 
am văzut, am auzit, am cercetat, am citit 
şi mi-am făcut un fel de „filosofie perso- 
nală”. 

— Mă rog... 

— Iaca, de ani de zâle mă chinuieşte 
ideea... 

Nu mai puteam să rabă. 

— Care, domnule Profesor, că-mi iese sii- 
fletul !,.. 

— Apăi dacă mata n'ai răbdare, să ţi-o 
spun !,.. Așteaptă să ţi-o spun, că altul n'are 
să ţi-o spună că nare de unde. Eu am d2 
unde şi... 

— Dar nu mai pot să aştept, domnule 
Odobișteanu, domnule Asaftei ! 

— Bi! S'aştepţi că şi eu am așteptat 
mult şi cu răbdare până sajung la 65 de 
ani şi să fiu şi pensionar, Tineretul din zâua 
de azi n'are răbdare, nu aşteaptă, nare filo- 
zofie personală, n'are nimic. De aiasta nu 
merge țara bine. 

— Mă rog... 

— Roagă-te cât ei vrea, dar numaâi pen- 
tru mata câ pentru mine mă rog eu. Tine- 
reţul de azi s'amestecă în toate cele; de 
aiasta nu li merge bine. Vezi, mata n'ai... 

Ii ajutai eu. = 

— „filozofie personală — și mă sculai să 
ies din compartiment. 

— Iaca cum spui mata „filozofie perso- 
nală“. Da, mă rog, dece pleci acu, că nimeni 
nu te-a gonit. Şăz jos că tot eu mai batrân. 

— Nu mă mai chinui, domnule Profesor, 
nu mă mai chinui! 

Dacă al ceva, spune cât mai repede că alt- 
fel plee din compartiment, 

— Apăi, vezi mata, în loc să fiu eu grăbit, 
eşti mata, Pentrucă mata ţii la urjenţe, iaca 
te servesc tot de urjenţă, 

Domnule Student, ești om cu carte, om 
deștept, că aşa arâţi că de n'ai fi, n'ai arăta... 

— Bată-te Dumnezeu să te bată! Dom- 
nule Profesor, te rog, mai am puţin până la 
înebunire, te rog, te implor, pentru ultima 
oară, spune ce vrei !?... 

Răsuflă adânc, își drese glasul și se in- 
tinse spre mine ca un qisperat: 

— Domnule Student, când urci pe o scară. 
urci sau cobori? 

Văzui „un cer de stele dedesubt, deasupra 
cer de stele”... ; 

— Ptiu !... firai al aracului să fii. Lasă- 
mă, domnule, să ies, 

— Săz jos, domnule Student, răent cu 
Qisperare, oprindu-mă pe loc. 

— Ce să stau, domnule Profesor... ai nişte 
idei, să le brevetezi, nu alta. 

— Domnule Student, te mai întreb paată : 
când urci pe o scară, urci sau cobori? 

— Urci, domnule Profesor, urci, urti, 
urci ! fivar a! aracului;; urci, că te sui!!! 

Se dete un pas inapoi şi cu palmele în- 
tinse, în apârare, zise : 

— Eu crea că nu... 

— Poţi să crezi ce vrei! 

Când văzu că nu dau, se apropie de mine 
şi cu un surâs prefăcut continuă: 

— Dar qacă ai fi la polul Sud şi urcl pe 
o scară, atunci ce faci, urci sau cobori? 


— VYrci iară, 

— Ei, urci !... Cum urci? 

— Uite aşa. Câna mergi în sus urci și 
cână mergi în jos — sau presupunând că 
cineva îţi dă brânci dela etajul a! saptelea 
al unui blok-haus şi cazi — cobor Gata. 
Scurt. 

— Eu cred că nu, 

— Atunci poate că materia cenușie din 
capul d-tale este așezată pe dos. 

Incercai iar să ies din compartiment, 

— Domnu... domnu... stai apleacă, aș- 
teaptă. 

— Hai că stau. 

— Noi care ne găsim pe emisfera boreală 
când urcâm pe o scară, mata spui că urcâm. 

— Sigur că da. 

— Bun |... Dar toţi cei de pe emisfera 


australă, dela antipodul nostru şi cari în | 


raport cu noi sunt cu capul în jos, când 
urcă pe o scară de acolo, pentru ei urcă, 
dar pentru noi nu coboară ? Și viceversa?! 
laca, acuma ţi-am spus tot; stai, gânaește, 


cântărește și spune-mi cum tăimăcești mata, * 


aiasta ? 

Am rămas încremenit ; profesorul care 
observă că mi s'au încurcat gândurile, urmă 
mai departe ca să mă lămurească: 

— Iar n'ai priceput, domnule Student; 
să te lămuresc ! 

Iși drese glasul și începu: 

— Dacă noi doi... 

— A! nu?.. nu!.. — i întrerupsei — 
numai d-ta ; pe mine nu mă amesteca. 

— Bine. Iaca, dacă eu aș face un sondajiu 
aci unde mă aflu în timpul de faţă, şi aş 
merge, aş merge... până inima pământu- 
lui ; nu-i așa că merg în jos? 

— Evident. 

— Dar dacă aş continua sondajul mai 
departe, eu rămânând în aceeaș poziţie ver- 
ticală, cum am plecat de aci, când o. să ies 
în partea opusă, la antipod, oare n'am să 
ies cu capul în jos pentru ăi de se află 
acolo ? Mă rog, ieste? 

— Da, domnule profesor — i-am zis — 
poate ai dreptate dar vezi. 

Ce să văd breee!.. Iaste clar ca bună 
ziua : Cobor pânăn inima pământului ; de 
îndată ce trec de centrul pământului, 
gata !... Din momentul acela urc pentru ăi 
dela antipodul nostru cu toate că pentru 
noi cobor, Dar intrebarea e alta. Dacă doi 
oameni, unul la polul nord şi altul la 
polul sud, s'ar găsi exact pe aceeaș axă care 
trece prin centrul pământului, ar fi atrași 
simultan de o putere magnetică din centru, 
oare acolo nu sar întâlni taipăn talpă? 
Celui dela polul nord nu i s'ar părea că 
cel dela polul sud este cu capul în fos şi 
viceversa ? Și totuși, nu-i aşa că nimănui 
nuis'arurca sângele la cap ? Ei, care-i sus, 
care-i fos ? 

— Nu știu, domnule Profesor — i-am spus 
— nu înțeleg absolut nimic ! 

Capul începuse să-mi vâjâie. Imi frecai 
ochii ca să alung ceața care-mi înăbușea ju- 
decata. In momentul acela trenul işi înce- 
țini mersul.  Conductorul trecu prin fața 
compartimentului și anunţă : „Ploeşti, două 
minute 1...? 

— Vai de mine — sări profesorul — am 
și ajuns ?... 

Trenul opri scărțâină, 

Domnul Profesor ieși pe coridor cu tot 
calabalâcul. 

Când să coboare pe seară, se opri pe ultima 
treaptă, se ţinu sdravăn de bară, se uită 
spre fereastră la mine și caşi cum de răs- 
punsul meu depindea toată fericirea lui, 
răeni aesnădăjduit : 

— Ce fac acuma, domnule Student, urc 
sau cobor ? 

— dia 

Il văzui pe urmă cum se amestecă prin- 
tre ceilalţi de pe peron. 

Trenul se puse iar în mișcare... 
ÎŞ9Ș... ÎȘȘȘ... ÎȘ9Ş.. 


Bucureşti, 20 Oct. 1939. 
NICOLAE PASCAL MARCO 


îȘ9Ș |... 





CARNAVAL 





— De ve ţi-ai pus ghiata aia sub bărbie? 
— Prosfule, nu vezi?. M'am costumat în minge .de football . 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“: BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938. 


1!