Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0046

UDaanver sui 


Anul XLV Nr. 46 


aere 





O N 





DE M A Ă | i | (Desen de C. Ressu) 


722, — UNIVERSUL LITERAR 





C titorii 


DE. MA X 


de O, DENSUŞIANU-FIUL 





Toţi românii care se interescază de 
miscarea artistică, și culturală a ţării 
noastre au urmărit desigur evoluţia ur- 
mată de De Max şi îi cunosc viaţi în 
liniile sale generale. Deaceeu voi ocoli 
aviditatea datalcr documentare pentru 
a nu mă opni decât Ia, tizicnomia aces- 
lui artist excepţional ce a izbutit să a- 
firme împotriva unor greutăţi nenumă- 
rate şi în labirintul descurajator al Pa- 
risului, geniulitatea poporului românesc 

De altfel, viaţa de artist, indiferent de 
individ aalităţi, rămâne aceeaș.  Aceleaş 
origine obscure, aceleași debutuni umile, 
aceleaşi încrederi încăpăţânate, aceleaşi 
amănunte durer.+ase pe care rnepăsarea, 
mizeria. invidia şi duşmănia le concen- 
trează întro înaintare greoaie ce face 
din ascensiunea unui artist o simfonie 
de durere brusc luminată. Astfel cu De 
Max. După debuturi umile. după pere- 
grinări hogate in desnădejdi. după fluc- 
tuaţii între sărăcia cea mai neagră, și 
satistacţia unei pâini scump câştigată, 
după România tinereţii şi a încercărilor 
nesigure, Franţa cea vastă cu civilizația, 
cu cultura, cu greutăţile pe care Parisul 
le crează, dar şi cu gloria ce le răsplă- 
tește, acea glorie pe care De Max până 
la urmă a cunoscut-o si care l-a văzut, 
pe el, străin genial dar stingher, pe 
scena Comediei Franceze, alături de cele 
mai mândre personalităţi artistice de 
atunci. Viaţa sbuciumată pe care am 
putea-o eoncentra într.o semniticativă 
scenă din timpul războiului atunci când. 
paralel cu Bulandra. Agepsina Macri şi 
alţi artisti animatori de patriotism, 
De Max făcea un turneu de propagan- 
dă războinică pe pământul ţării noastre 
încă. sovăitoare. Era la Constanţa, în 
localul cel nou al Cazinoului. Vizitatori 
mulţi, negustori străini, bogătaşi veniţi 
din regiuni depărtate să-și uite în plin 
sezan de petrecere, afacerile fructuouse. 
In sala Cazinoului, în faţa unor astfel 
de carneni, secondat de Victor Eftimiu. 
De Max apăruse într'o zi spre a declama 
o bucată războinică intitulată „Mâinile 
si în care ohisnuia să pună tot sufletul 
său de artist generos Sala era plină. 
Intr'o tăcere ipocrită ce ascundea o a- 
dâncă nepăsare, De Max îşi începu de- 
clamaţia silindu-se să insufle în publi- 
cul nemișcat flacăra unui patriotism ce 
lâncezea, „Plânse copii şi moșnegii mar- 
tirizaţi“ spune într'un articol Victor Ef- 
timiu, apoi, cu părul sbârtit, răstur- 
nându-şi capul, agitând braţele, tăie 
mâinile Kaiserului cu o frenezie nouă, 
sălbatică... Credeam că se vor nărui 


pereţii de aplauze! de Max se între- 
c1se. 


Nimic. In sală, armatorii din Brăila, 
grecii măstinii, cu nasul de plumb şi 
turcii choaiţi se priveau cu mirare; de 
politeţă, ei bătură, cu neglijență, din pal. 
mele grele, grase şi umede. Jenaţi, de- 
cepţionaţi, părăsirăm scena şi fără să 
spunem nimic, eşirăm pe terasă săi ne 
răcorim. Atmosferă apăsătoare. Toate 
erau de plumb. Cerul apăsa marea, ma- 
rea, strivită, dobitocită, nu mai respira... 
In dosul geamurilor, în sala de joc, si- 
lmete de jucători treceau, aplecate, ca 
printr'un panopticum. 

Tăream cu toţii... Acrul era irespira- 
hil... Inăbuşeam. A fost o noapte de 
plumb pe care nu odată, câţiva ani în 
urmă ar evocat-o cu De Max, scutu- 
rând din umeri.,.* 

Iată sintetizată de această scenă — 
începuturile artistului, Avânt generos, 
încrezător, participare suflefească atât, 
de intensă încât devine dureroasă, deo- 
parte ; de cealalta, neînţelegerea liniş- 
titi a unei burghezii îngrăşate si gre- 
oaie nducând — în locul unei partici- 
pări imposibile — condescendența po- 
liticoasă a nepăsării mulțumite.... 

Şi acum, câteva amintiri, din vremu- 
rile bune. Ca un mare artist, deşi cu 
un caracter inegal, De Max avea un su- 
fiet hun. De nenumărate ori, în cursul 
frământatei sale cariere, a avut prile- 
jul să dovedeascii. generositatea şi com- 
pătimirea sa. față de suferințele dim- 
prejur. Astfel, într'o zi, îmbolnivindu.-se 
un figurant bătrân şi acesta fiind lip- 
sit de mijloace pentru a se căuta, De 
Max luă iniţiativa unei chete punând 
el însuși cinci îranci și făcând să cir- 
cule pălăria sa printre artiştii binevo- 
itori cari doreau să-i urmeze pilda. 
Incetul cu încetul pălăria se umplu nu 
tocmai cu monede de cinci îranci, dar des- 
tul în orice caz pentru ca să aducă o 
alinare bătrânului bolnav. La sfârşit 
când, cheta odată isprăvită, De Max își 
rocapălă pălăria, care nu fu mirarea 
asistenţei văzându-l pe artist  îngenu- 
chind şi privind, în poziţie de rugăciune, 
către tavan. 

— Ce fuci domnule? îl întrebă câțiva 
neduimeriți de gestul neprevăzut. 

Dar de Mas, cu un aer inspirat în care 
trecea o blândețe de recunoştinţă: 

—- Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-am 
recăpătat pălăria. 

Altădată, în dram cu Mounet Sully, 
De Max, ghermuit în birja ce-l ducea spre 
Comedia franceză, asistă la o scenă ex- 





































































trem de caracteristică, nu atât din pune. 
tul de vedere al întâmplărilor, ci cad 
ilustrare a caracterului ciudat pe care 
Mounet Sully nu se sfia să-l afişeze în 
multiplele împrejurări a vieţia sate, Erau 
cum am spus, în drum spre Comedie, 
trăsura -- una din acele trăsuri melun. 
colice târâte de un singur cal și cant 
aduce — în aceste vremuri de viteză — 
o umilitoare notă de viaţă înapoiată, 
străhătând Le Bois de Boulogne, se izhi 
la un moment dat de o trăsură aseni- 
nătoare, scuturând pe pasageri. Biriarii, 
bine înţeles. îşi  exprimară  dusmăria. 
Schimb de înjurături. blesteme, şi alte 
graţiozităţi de periferie. Impasibil, Mou 
net Sully asculta... La un momeni dal, 
se întoarse spre de Max și şopti: „Cu. 
rio! 

Apoi tăcu, și tot drumul nu mii 
sroase o vorbă. Când ajunseră. la e, 
horârea din trăsură, intinse mâna lui 
De Max. și cu acelaş accent straniu 1e- 
petă : „Foarte cur:os“: în timp ce bio. 
tul de Aiax căuta ru nedunierire pei 
vele aceitei reflecţii ce mirosen a hat. 
jurură. De altfe!, între De Max ci Su 
Mii avuseseră loc scene ciudate şi 
schimbări de cuvinte  înţepătoare ca 
atunci când, fiind desemnat să înloer. 
iască pe Sully, de Max îşi văzu balio: 
corit joci! din piesa „Oedip” prin rău. 
tăcioasa mărturisire a lui Mounet care 
îi spuse că nu auzise nimic, lucru [e 
care l-am crezut — spunea după aceia 
De Max — decnrece îmbătrânind, asur- 
zise de-abinelea“. Iârţueli inevitabil 
între două temperamente atât de de. 
sehite, atât de caracteristic naţionale, 
după cum a dovedit-o aceia ironia a 
soartei care a făcut ca Mounet — 2%. 
nomisind o viaţă întreagă, să moară 
brusc atunci când se hotărâse să se )u- 
cure de aceste economii (400.000 de 
franci) în timp ce De Max — risipitor 
ca orice român, & murit sărac, 8 drept, 
dar după o viaţă trăită în plin, lipsită 
de economii şi socoteli, bogată, în sen- 
zaţii şi în plăceri. Viaţa vibrantă de artist. 
cu scăderi şi înălţări neobişnuite, cu 
deprimări și mândrii deopotrivă de pm: 
ternice, cu fluctuații violente oscilând 
între greutăţile cele mai apăsătoare și 
succesele cele maj; însemnate, vi 
ţă adâncă de suflet ce şi-a interpretat 
experiența cum puţini au fost în stare 
so facă, păstrând deasupra împrejură- 
rilor acea seninătate sufletească ce e, 
poate adevărata caracteristică la, înăl. 
țimilor. 

„Nam cunoscut un mai mare poet al 















































“le Max s'a născut la Iași în anul 1869. 
i fost fiul D-rului Max, unul dintre 
4 mai renumiţi medici ai Iasilor şi al 
Smamnei Romallo, care descindea dintr'o 
“ilă şi veche familie de viţă. boerească, 
jopilăria și.a petrecut-o la Iași şi mai 
's la Bucureşti, în mijlocul familiei 
pusă din părinţii lui, o soră şi un 
te, Aci a făcut şecala primară şi o 
te din cursurile secundare. 

Ii târziu a fost trimis în Eiveţia la 
Muhy unde a studiat în pensionatul 
aeen, Fire de artist, predispus la vi- 
a» și la observare adâncă, a fost un 
+ mediocru, după cum » spune sin- 
i: în memoriile sale: 

„lvăesc la Paris de atâţia ani, încât 
intreb adesea dacă nu sunt de aci. 
mid destul de .vag copilăria mea 
ucureşti. De mama mea conseiv 0 
inhre îndepărtată, dintr'o zi, când 
lia o frumoasă crinolină verde. După 
lirea mea, pe lume, văzând cât eram 
i neoru îmi spuse: „Cioară“, expresie 
“iul de crudă în româneşte. Tatăl 
iu eva blând, fratele meu practic, sora 
i, soră. 

Hurând [ui trimis în Elveţia, Ia Ouchy, 
ile pensiunea Georgen n'a scos din 
iu decât un rău elev ideal. Câteva 
ii. încă la București, — pe la 1884, şi 
1 venit apoi la Paris. 

a București camarazii mei spuneau 
Yiuine că sunt străin. Eram deci n- 
iuit en acest tratament, când şi pa. 


Vii ca De Max“ spune cândva Victer 
Mimiu. Nu ştia nimeni să povestească 
1, Să evoce o reprezentaţie a lui Iam- 
i pe zidurile vechiului castel din Car- 
“ana, un Prometeu în anmrg, pe stră- 
WE din bBeziers, o viziune însorită a 
iului cu trandafiri mulţi, cu cer 
ustru, sub care e atâta calm că nu 
iesprinde o petală de roză fără să 
i vezi... 

În 


sta e sufletul care sa stins acum 
ani, şi pe care Franţa artistică la 
itorit prin omagiul unei consacrări 
îuilive, consacrare ce s'a învăluit de 
mai afectuoasă înduioşare atunci 
Sul pe drumul 'cimit'rului iweprezen- 
sii cei mai  autoritari ai teatrului 
ucez au nidicat în atmosfera apăsă- 
» glasul tremurând al ultimului re- 
i Dar, mai mult. decât pentiu ei — 
i de bogaţi în resurse — pentru po- 
ul si pentru lumea noastră artistică 
iiviția lui De Max a fost siinţitoare. 
îmezentant genial al  spiritual'tăţi 
zile, golul pe care l-a lăsat e din 
îia care — chiar dacă umplute mai 
jiu — fixează în evoluţia artistică o 
iudere pe care numai timpul şi o 
vailare multiplă o pot neutraliza, 


OVID DENSUȘIANU-FIUL 


rizienii începură și ei să mă considere 
ca utare“... 

La Paris a trăit el cea mai mare par- 
te div viaţa lui. Acolo a studiat conser- 
vatorul, acolo a întâmpinat întăiele în- 
frângeri dar şi întâiele succese. La Pa- 
ris a fost consacrat drept cel mai mare 
tragedian după Mounet Sully, acolo şi-a 
ros viaţa zi de zi, seară de seară, stu- 


 diind, muncind, învingând pretutindeni. 


Tra mândru că e român și na primit 
nici odată să-şi schimbe naționalitatea 
deşi i se oferise de către statul frâncez 
toaie uşurinţele ca să devie cetăţean 
francez în timpul cel mai scurt. Dar -el 
a refuzat şi a rămas tot cetăţean ro- 
mân. . Ș, 

Spicuim din colecţia ziarului „Rampa“ 
(1924) un pasaj extrem de interesant, 
care caracterizează de minune pe acto- 
rul şi patriotul de Max. 

„De Max a fost cel mai mare trage- 
dian al vremurilor noastre. 

Dela Mounet-Sully nici un actor na a- 
vut atâta nobilă eleganţă a gestului, a- 
tâte stilizare în atitudini, atâta știință. a 
verbului creator. Cine-l va putea înlocui 
la Paris şi în lumea, întreagă pe acest 
animator al cuvântului, căruia i se du- 
toreşte întro atât de largă măsură re- 
învierea clasicismului ? 

De Max ajutând prin geniul lui la 
reînvierea operilor clasice se înscrie în 
istoria civilizaţiunii printre făuritorii de 
glorie ai geniului latin, 

Si ne-a fost dat nouă ca de Max să se 
fi născut pe malurile Bahluiului, în 
Moldova noastră ca aici pe pământul 
nostru să se fi plămădit şi că acalo în 
Capitala lumii să fi biruit tocmai cu a- 
cele „defecte românesti“ la începutul ca- 
rierii. | 

[şi iubea ţara. O iubea cu patimă, cu 
înfrigurare, cu exasperare 

Intr'o zi, de primăvară veselă, îmi spu- 
nea cu accentul lui moldovenesc. puţin 
cântat, tărăgănat: 

—- ».„Cum să uit eu Moldova, Moldova 
mea ! Că doar acolo m'am născut, lumi- 
na. acolo am văzut-o întâia oară, acolo 


am iubit şi mai ales acolo am suferit. 


întâi. Şi cea dintâi suferinţă, n'o uiţi 
nici odată. Mi-e dragă şi o iubesc. Şi 
pașaportul românesc, nu-l voi înapoia 
nici odată“... 


Sa risipit de Max în toate. Sa risi- 


pit cu dărnicia săracului înzestrat. Si-a 
risipit viaţa, talentul şi geniul. In Pari- 
sul acela, unde artistul nu uită nici o- 
dată că e în primul rând om, de Max 
a pus patimă aprinsă, sa consumat re- 
pede, a simţit viu și intens, şi-a trăit 
rolurile cu o îiifrigurare care epuizează, 
s'a stors, cu sângele lui a creiat, a ims- 
pirat si a cutremurat sute de mii de 
spectatori“... 
+ 

După ce a jucat la „Renaissance“ cu 

mavea Sarah Bernardt, la L'Oeuvre, la 


UNIVERSUL LITERAR. — 723 


INSEMNĂRI ŞI NOTE BIOGRAFICE 


Odeon, a trecut la Comedia Franceză 
unde ajutat de frumosul lui talent, a- 
junge societar de prima clasă. Acolo a 
făcut el cele mai mari creaţii cum au 
fost: Oreste din „Andromaca“ lui Ra- 
cine. rolul Rabinului din „L'Ami Fritz“, 
„Polyeucte“, Hypolit din Fedra, „Schy- 
lock“ etc. 

De Max a fost poate cel mai mare 
tragedian al vremurilor noastre, el era 
înzestrat cu un temperament viguros, 
cu nu organ de teatru de o frumuseţe 
rară, cu o inteligenţă sclipitoare şi cu 
o putere de muncă nemaipomenită. El 
studia rolul până în cele mai mici a- 
mănunte, îl cizela, îl armoniza trecân- 
du-l prin marea gamă a inepuisabili. 
lor lui resurse. Nu juca, ci îşi trăia ro- 
lurile. De acesa crsaţiunile lui au fost 
titanice şi unice. Au rămas și astăzi în 
sufletele spectatorilor, cari îl zeificau. 

Deşi juca în franţuzeşte totuși el a 
împrumutat eroilor săi ceva din sufletul 
său, din sufletul românesc. 

Intr'un articol ocazional, d. Victor Ef- 
timiu scrie astfel despre De Max: 

„Prin arta sa multiplă, variată şi pli- 
nă de-o poezie specific românească, deşi 
îşi exprimă elanurile în limba lui Ra- 
cine, prin dragostea pe care o poartă 
țării sale de origină de Max, este 
român. Acest om găseşte mijlocul să se 
îmbrace în cămasie ţărănească jucând 
pe „Polyeucte“, iar în „Shylock“ are 
masca şi intonaţiile bătrânilor evrei pe 
cari i-a văzut în nordul Moldovei“... 

Dar ei nu a fost numai un mare ar- 
tist, ci şi un suflet de-o sensibilitate şi 
de o delicateţă femenină. 

Era bun camarad cu colegii și ori- 
când gata de un sacrificiu necondiţionat 
pentru ajutorarea prietenilor şi camara. 
zilor. 

Ultimele lui rcluri au fost rabinul 
din „I/Ami Fritz“ şi „Oreste“ din An- 
dromaca lui Racine. : 

S'a stins la. Paris, în ultimele zile ale 
lui Octombrie 1924, într'o zi ceţoasă şi 
tristă de toamnă, care protesta par'că 
şi ea şi nu vroia să îngădue o săvârşire 
din viaţă atât de costisiteare pentru tea- 
tru în general și pentru noi românii în- 
deosebi. 


-  G. SCRIOŞTEANU 








354. — UNIVERSUL HITERAAĂ 










SONET 


*.. ȘI tot mai mult în zări se depărtează 
Icoana ta, 0, soare drag, himeric, 

Iar pe-a iubirii mele caldă-amiază 
Coboară, greu, un haos de 'ntuneric ! 


Eu simt cum ale tale raze sfinte 
Se furişează lin, pe zi ce trece, — 
Din aurul iubirii, eri fierbinte, 
Scăldându-mă o rază tot mai rece! 


O, du-te, du-te soare drag, și curmă 
Privirii mele cea din urmă rază, — 
Să luminezi o altă dimineaţă ! 


Dar ochii mei, în clipa cea din urmă, — 


Chiar dup'un veac murind, — tot au să vază, 


Icoana ta, ca printr'un văl de ceață ? 


VASILE MILITARU 


STRIGĂT 


| 


Prin linişti de răstimpuri, atontetrăilorul : 

Din mlaştiinile negre, svâcnind spre viaţă naltă, 
M'am întrupat în ierburi şi-am fost cutezătorul 
Care-a ucis seninul, cu uliul laolaltă. 


Prin stepele purtate de necuprins în spate, 

Am învăţat grăiren cereştilor mioare 

Si-am sfredeliit grea brazdă — prin negurile mate —- 
Sdrobind în juru-mi totul — în drumul către soare. 


Şi m'am ivit în lupte, irăind poveste vie, 
Prin codrii fără capăt cu munții căpătăi. 
Murind în toamna crudă — un pui de păpădie — 
Şi înflorind în aur cu mugurii dintâi. | 
Ann prebegit cuvântul, ce nu rodise încă, 
Şi-am dus cu mine lacrimi ce n'au putui să plângă 
Și-un strop de bucurie — în matea mea adâncă — 
Truditu-mi cânt zădarnic sa svârcolit să strângă. 


Si STROFE PENTRU CORA 


“Când îmi legai cu gravitate ochii 

Să nu te văd cum te ascunzi şireată 
Și mică şi isteaţă, după rochii 
Intr”'un dulup, strigând: „Aiţea tată“ 
Când căutam prin casă, prefăcut 

Că nu te ştiu şi când veneam tiptil 
Spre useunzişul tău necunoscut, 

Mi se părea că sunt din nou copil 


poe za e 


AZI, CLOPOTELE... 


Azi, clopotele cântă pentru voi 
Din turlă ?n turlă şi din sat în saf. 
Azi, clopotele cântă pentru voi 

Așa cum au cântat când le-aţi lăsat 
Peste râmpii de jale şi nevoi... 


Azi. clopotele cântă pentru voi, 
Cum au cântat în ceasurile grele, 
Când ridicaţi de marele elan 

Voi aţi pornit sub falduri de drapele 
Şi aţi căzut cu faţa la duşmam! 


E tot pământul ţărei presărai 

Cu sângele şi sfântul vostru os, 
lar gândul meu s'amestecă pios 
Cu ritmul larg de clopote ce bat 
Şi flori de vis vaduee, azi, prinos,.. 


Azi. clopotele cântă pentru voi 

Din turmă ?n turlă şi din sat în sat, 
Aşa cum au cântat când le-aţi Lăsat.., 
Azi clopotele cântă pentru voi 

Nu “aţi murit, ci liind-c-aţi înviat! 


MIRCEA DEM. RADULESCU 


d I 


„Te-am căutut prin scorburi şi'n ciuturi de fântână, 
Am pipăit noiunul mucegăit de ape, 

Am mers cărarea vieții, săpată ici —în mână — 
Şi te-am simţit adesea păşindu-mi pe aproape. 


Sânt copleşit de zare şi prăfuit de vreme: 

M'am rupt din neființă, mă vreau în nenceput 

Și de mă'nalţ o clipă — mă strigă surd şi geme — 
Trântită'n umbra caldă — osânda mea de lui. 


Acelaş dor de Tine — Supremă Intrebare — 
Crescută din aroma adulmecată'n pâine, 

De-mi aţipeşte'n visuri — sub jsiaburi de uitare — 
Sbucneşte mai sălbatec din fiecare mâine. 


In ritmuri dureroase, suvoaie înroşiie 

Târăse la malul verde schelete din morminte: 
Nădejdile de veacuri, dorinţi neîmplinite 

Şi noapiea îndoelii — „Arată-te, Părinte 


TR. IONESCU 


iNaiv şi fericit... că-ţi sunt un frate 
uedespărţit la nebunii şi joc... 

Imi înodazm speranţe spulberate 
Cu firul rupt al unui vechiu noroc! 


Dar m'am îrezit bătrân în scurtă vreme!... 
O groapă e dulapul de-altă-dată, 

Din care-aştept zadarnic să mă cheme 
Acelaş glas iubit: „Aiţea tată“, 


GEORGE TASLAOANU 


UNIVERSUL LITERAR. — 725 


IN SLUJBA COMUNEI 


Îintr'o Jei îmi furase boii ; când mam 
5 dimineaţa în ocol, ia-i de unde nu-s. 
fi sărit peste gard nu era chip, să fi 
Si pe poartăi nu, cam găsia pcarta 
hisă. Numai că i-a furat. Am alergat 
in vecini, am întrebat, am colindat 
idinele şi ogoarele şi eu şi femeea: 
ii urmă de vită, La amiază mam dus 
primărie și am reclamat şi la postul 
“jandarmi. Seara, când se 'ntorceau 
“hmenii dela cosit, tot văicărindu-mă. 
eorzhe Bulimeaza mi-a spus ca întâl- 
N doi călăry mânând vreo patru pe- 
“hi de boi dar că nici pe unul din că- 
Îeţi na cunoscut. Noaptea mam sfă- 
teu cu gândurile şi cu femeea si am 
as hotărît so iau la drum. Căci până 
iraporta jandarmul, până va da cir- 
pară primarul, tâlharii trec boii peste 
îmi. Sanoi daco trecut la rus, ia-le 
a de mai poţi. 
A doua zi, cu noaptea * n cap, o iau la. 
um, Am trecut prin Lătăi, prin Pră- 
[ni și-abia în Onești un omulean mi-a 
us ca văzut doi călări mânând nişte 
si pe drumul Lupăriei. Vestea asta m'a 
“ai bucurat. Eram, poate, pe urma cea 
nă. Am ajuns în Lupărie când însăra 
am tras la un bun prieten al tatei, 
imoşu Vasile Ilebădă, Mosneanul toc- 
“ai deshăana caii dela căruţa plină cu 
1 „Bună. vreme Moș Vasile. fac eu a- 
piindu-mă'*. 
Moșneag al se opreşte, 
pe mâna stingă. 
— Mulţămim dumitale... da' dă-te mai 
oace să te văd că mi-i crede, nu te 
ED 
Jipoi, după ce nian aprcpiat: Tu esti 
“ki Tcderiță ? Batăcte să te bată! Du 
jvânt te-o adus pe la noi? 
!- Vânt rău, Moş Vasile. 
Apoi di rău să ferească Sfântul. Da 
)să leg caii 3om vorbi pe urmă. 
in casă eşi mătuşa Casandra mică. 
'tulpanul pe ochi, cu mânele încolă- 
pe pântece. Cum m'a văzut nu mai 
“pedia cu întrebările. 
- Lasă amu, măi fimee, vorba. Ia-n 
3 şasterne un ţoline pe prispă si vezi 
wa de-ale măncărei că omu ista um- 
Îi de dimineaţa și-o ci mort de obosală 
|: toame. 
Mitrâna făcu la dreapta, între popsoi. 
dle avea vatru. Noi ne-am asezat pe 
pă. la taifas. Amurgise bine şi ră- 
dkreu sfâisitului de vară aducea miro- 
Pi de fânețe. 
Min livada bisenicei de pe deal, luna, 
iindu-se. nevedia printre crengi ar- 
lui ei. Satul începea să-şi trăiască 
ina Pvin unele ogrăzi, pe deal. să 
iau clipociri de foc. In vcol sauziau 
Îi ronțăind fânul proaspăt. 
J- Joi zici că ţi i-o furat? mă 
neazul. 
- Joi dimineaţa am dat că nu-s, I-am 
Ă pretutindeni, am fost la. prinurie, 
fost și la jandarmi dar, știu eu. că 
ei altele, nu arija boilor mei. Fu so- 
ese că nu mai dau peste dânşii. Or 
amu la malul Prutului. 
oș Vasile ţinea mâinile încrucişate 
chimir şi privea revărsarea lunei. 
ul dat peste cup îi sticlia ca omiătul. 
De asta să n'ai dumneata nici o 
“A Toderiţă, acii care au de gând să 
încă vitele peste Prut, nu le fură de 
y aşa depărtare. Işi dau ei sama că 





















cu hăţurile co- 















ntrebă 


ind primtratâtea sate li să poate 
de urmă. Dacar ci cai, da, îatr'o 
pie îs la re... 


Judecata lui Moş Vasile Lebădă era 


temeinică ; numai că eu tot păgubaş pri- 
viamn cum luna să ridicase în apa ceru- 
lui si cum în ogradă era lumină ca 
ziua. In ţare un stog aștepta să j se 
facă vârful. O gireadă de pae. treerate 
de curând par'că ardeau în lu:nină. 

Mătușa Casandra intră și eşi de câteva 
ori dir casă, cu treaba, şi-aca, în pop- 
şoi, să zăr:a para focului fâlăind prin- 
tre frunze. 

— Eu știu ci-i cu boii dumitale, Tode- 
deriţă. Dacă na fi asa, să nu-mi spui 
cam mă chiamă. Damneata să stai să 
mănânci şi să te odihnaşti. Mâini îi mai 
iseoh prin sat da' Duminică dimineaţa, 
când o cânta cocoşii după mezul nopţii. 
să pornim, să ni să facă ziua în sat la 
Protopopu, că boii dumitale acolo-s duși, 
la iarmaroe. 

-. Asa crezi dumneata, Moș Vasile ? 

— Dacă na ci aşa, să mă stucheşti 
între ochi. asa om bătrân cum sânt. 
Boii îs duşi la iarmaroc la Protopopu, 
Tâlhurii au și belete cu ştampită în re- 
eulă, cum se cuvine la nişte vânzători 
și nici prin cap na li dă cor ci urmă- 
riţi la o atâta depărtare. Dumneata ai 

să vezi. Nu mai e cine ştie cât pân Du- 
mimcă. Aj să te 'ntorci Duminică sari 
cu bri sai să mâi la noi. Şi de bucuri2 
o să cinstim 0 lecuţăcă. 

Mătuşa, Casardra eşi din popşoi şi n2 
privi. 

— Mai ai mult măi fumee? 

-— Amu Dup masa chiar... 

sin colţul «asei. pe troscotul des şi 'n- 
”curat. bătrâna. aşeză măsuţa cu lrei pi- 
cioare. trei scăunele împrejur şi re pofti. 
Am făcut cruce şi ne-am aşezat. Luna 
îmbrobodiu în lumină aburii calzi ai 
borsului şi-a: mămăliguţei. Mos Vasile 
adusese din casă o beşică, cu nişte hu- 
rueni întrînsa şi cinstirăm. Și poate că 
zi obosala poate că şi amăreirnea ce-o 
purtam. făcuse să găsesc că-un așa borş 
bun de pui, întărit cu ardei. nam mai 
mâncat, Pe urnă mătușa Casandra a- 
păru co țănușă. în mâini sin fața noas- 
tră. desfăcu un pui fript pe care Yam 
mâncat c'o scăfiţă. de muidei și cu pepeni 
murati, scosi dintr'un chiup desit într'o 
tufă de mături. Era pace împrejur. pace 
tulburată de scârţâilul regulat al pree- 
rilor. Si peste această linişte de ţintirim, 
biserica, în puhoiul lunei, stăpânia satul 
adormit 

După msesă Moş Vasile porunci: Amu 
să iei tu si saşterni pe prispă. măi fi- 
mee, Da' să nu care cumva să scoţi din 
casă puricăriile celea. Asterne acolo nis- 
te fân de-aista adus amu nroaspăt de 
mine. «apoi pe urmă, 'om mai vide noi. 

Mătusa. mititică şi harnică. aduse câ- 
teva braţuri de fân si-l întinse. gros. A- 
poi scoase din casă niste macaturi. le 
seutură departe. întrun colţ al ogrăzei 
«i le-astenu peste fân. 

După ce ne-am închinat în răsăritul 
lunei, ne-am întins la hadină. Sauzia 
undeva departe. orcăitul  broaştelor şi 
în prispă oreeri. Asternutul de fân te 
'mhbăta de mireazmă. 

Mos Vasile avea gust de vorbă: Si. 
spuneai Cai ruclamul şi la jandari ? 

— M'am plâns şi lor, Mos Vasile, dar 
fără nici o nădejde. Ii cunosc eu cât îi 
doare nevoia noastră. 

— Vorbeşti cu banat, Toderiţă. Or cei 
între jandari şi oameni cum crezi dum- 
neata «la. sânt și de-acei care mult a- 
giutor aduc. Iaca eu să-ţi spun, dacă 


de D. 10V 


nu era un jandar odată, amu dumneata 
nai mai sta cu mine de vorbă 

— Cum asta, Moş Vasile ? 

— Apoi iaca cum. Dacă ru ţi-i somn, 
ţi-oi. povesti. Or ci, — câţi ai să cie măi 
fimee ? —- ci zăci, or ci vo zăce? 

Or ci Vasile, or ci, răspunse baba. 

„— Ori ci v'o zăce ai, mă 'ntorcearmn de 
la târg dela Hârlău, Vândusem caii și 
până în Lătăi, m'O udus în căruţă un o- 
nuilean. Dela Lătăi am luat-o pe gios 
cu baba. 

Inoptase deabinelea când am intrat în 
sat şi când ne-o apucat ploaia. Nam 
trecut două case, șam agtuns din urmă 
un 7omâdn, 

„Bun asiuns* spun eu, da' na bă- 
nuiam cina să cie. „„Mulţămese dumita- 
le, bade* răspunde necunoscutul. „Mă 
rog, nai putea să-mi spui unde-i pri- 
măria ?*“* 

— Apoi primăria e tomai în cealalalt 
cupăt a' satului, Da ci treabă ai dum- 
neata amu noaptea la primărie ? 

— Eu îs şăful de post ceal nou și 
vreau sajung la primărie să-mi caut un 
adăpost până mâne. 

Să-ţi spun matale Toderiţă, căn Lu- 
părie la noi de vr'o doi rai să făceau mai 
în fiecare noațte tâlhării și nu să putea 
da de urma hoţilor. Și cum aveam bani 
mulţi, îţi spun drept, duceam grija chi- 
mirului, Așa că lam poitit pe domnu 
săf să mâe ia noi. Casandra o încălzit 
mâncarea. aveam ş'o leacă de vin şi la 
al triilea palici i-am povestit jandarului 
ce să petrece în comuna noastră. 

-— Mi-i teamă. dom'le şăf, că noaptea 
usta o să ne calce hoţii. 

— Să poftească, moş Vasile, să pottea- 
scă să facem oynoştinţă, răspunse, ră- 
zând tare, jandarul. 

După cum să și cuvenia. am culcat 
jandarul în cealaltă odae, baba sa a- 
ciuat pe cuplior «cu lamba şi chibriturile 
alături, iar eu m'am întins pe laiţă, sub 
icoane“, 

Moş Vasile se scală, se duse la-cofa 
cu apă, luă din prelipean o cală, si trase. 

— Muideiul cere apă şi trebue să-l as- 
culți. să-i dai. 

Mai așeză fânul sub macat şi se 1ungi, 
icnind : ah, săracile oase.. 

— Si cum îţi spuneam. “Doderiţă, stam 
lur.git suh icoane şi naveam somn. Si 
nu cântase cucoşii încă întâia oară când 
am anzit paşi pe prispă. Apoi am auzit 
0 ciorovăială la uşă M'am sculat şi 'n- 
cet mam dus să-mi trezesc fimeea, da 
nici dânsa nu dormia... 

— Aşa-i, nu dormiam şi mi-ai dat de 
eri)ă s'aprind lamba când a trebui, vorbi 
mătușa Cusandra, 

Așa.i... țam dat de grijă s'apriazi 
lamba și eu am oşit în tindă. Ascult eu, 
ascult ! „Măi Vasile, strigă unu, gros. 
1ă drumu”. Eu tac, „N'auzi măi Vasile 
să dai drumu ?... ca să n1 stricăm uşa“. 
Tree dincolo la domnu şăf şi-l trezesc: 
Ne-o venit rosafirii, dom'le șăf, -- A- 
prinde şi dă-le drumu, spune el. Mă duc 
la Casandra și-i spun saprindă. şi ies 
iar în tindă. Am simţit cum unu împin- 
gea cu umărul în uşă. 

Care-i acolo? întreb eu. — Deschide 
inăi Vasile. Ce să fac?.. deschid. Cum 
am deschis, unu mi-o şi pis mânile în 
gât, Nici nam putut să ţip. Mo dus în 
casă ; erau trii mânjâţi pe faţă, cu 
straele rupte şi fiecare cu câte-un cio- 
mag în mănă Unu o înşfăcat-o pe Ca- 


726. — UNIVERSUL LITERAR 


PRIN MUNŢII ALBANIEI 


Poștalionul scârţia pe zăpada bătăto- 
rită a șoselei și par'că_dinadins, mergea 
mai încet decât toată ziua. 

— Pre Rapi, — încearcă să  îngâne 
unul din noi, dă bice cailor, bre hagi, 
că rămânem pe drum.!... 

Dar căruțasul se făcu că n'aude, căci 
nici nu-și desfiicu mâinile dela piept; 
cel care vorhise, se ridică peste umerii 
lui Rapi, privind spre han și clătină ca- 
pul cu tristeţe. 

Nu trecu niult și ajunserăm. Impreju- 
rul hanului era întuneric adânc, iar pe 
niste vârturi de munţi dinspre răsărit, 
tot mai călătoreau câteva raze roşiatice. 

Era întiia oară când treceam iarna 
prin Steina. 

Nimie din frumuseţile de cari îmi a- 
duceam aminte nu mai rămăsese acolo ; 
nici munţii verzi, îmbrăcaţi în tufe cu 
frunză multă. nici trestiile mlădioase de 
pe malul lacului și nici cerul înalt, al- 
bastru şi răstrânt în apa din faţa ha- 
nului. 

Zarea îmi părea mai străină, mai ne- 
prictenoasă. Totul era pustiu. Lacul, 


— Bagă bine de samă să nu te 'nşeli. 


De vreo două zile eram prin munţi, în 
harabaua lui Rapi, plecasem. din Bitoliu 
pe ninsoare, trecusem viscole, ceasuri de 
primăvară și înghețuri liniștite. 

Până la Steina, mai avem de umblat 
vre-o jumătate de ceas. - 

Odată cu lumina turbure a amurgu- 
lui, se lăsa din vârful munţilor un ger 
crâncen, care ne sfârcuia vârfurile ure- 
chilor și încetinea mersul cailor. 

Hanul inota în negură, ca o mogâl- 
deaţă shemuită In poala muntelui, iar 
dimprejurul său, o ceată mai deasă şi 
mai întunecată decât a înoptării venea 
spre noi: aducând o adiere căldicică ş 
un miros de fum. 

Cele din urmă raze  luminau ciudai 
aburii reci ce se ridicau de pe spinarea 
cailor, iar pe Rapi — cărutaşul cel gros 
și cu capul mic — ni-l înfățișau ca pe o 
nălucă din vise. 

Din toată părţile, ne amenințau niște 
munţi îmbrăcaţi în zăpadă, cari în lu- 
mina cea tremurătoare, păreau că se 
mişcă , şi cu cât scădea ziua, se apro- 
pia de noi, gata să ne sueruime, 


sandra şo căuta de gâlci. „Măi Vasile, 


vorbi unu, ai vândut caia? — Am vân: „— Ba-i chiar domnu notar, cum să 
“tut. Ş'ai luat bani buni? — După mă'nșăl ? că doar nici nu-i trii zile de 
c1m 0 o fjost şi târgu. — Apoi, măi Vasile, când mi-o făcut biletele pi cai... 


— Zi, îi domnu notar ? 

— Ji domnu notar... Nu eşti dumneata 
coane Alecule ? Notaru nu ridică ochii 
din pământ si tremura ca frunza plo- 


să cii bun să ni dai banii. — Măm oa- 
oameni buni da ce-aveţi voi cu munca 
ne? Când am spus vorba. asta. unul mo 
şi altoit cu ciomagu, 


Aici, mătuşa Casandra, începu să ţâf.- plui. : 
niască de râs. — Da istalalt cine-o mai fi, Mos Va- 
— Râzi, hai? D'atuncia tremurai ca  sile? 


varga. Si când mi-o tras a doua oară, — D'ayoi cine să cie, dom'le șăf, te 


am răcnit. Atunci a apărut în uşă domnu pomenești c'o ci domnu siclitur ca. să 
șăf, cu pasca întinsă, rădind: sus mânile. zicem că-i tătă primăria aici la Vasile 
Mi- -0 venit să râd când șăsă mâini so  Lebădă. Incaltea tot vroiai dumneata să 


te duci la primărie, iaca o vinit, primă- 
ria ln nui... 

Ud eu șărvătu şi-l iau la frecat și pe 
ceal de-al triilsa. 

.— IL cunoşti, Moş Vasile ? 

-- Pare'ai ci dorunu şăf de garnizoa- 
nă, dom'le şăf. 

— Uite_te bine, Mos Vasile. 

— Ti domnu șăf de garnizoană dom'le 
șăf. Spune dacă nu ești tu, măi Gheor- 
shiţă ?... 

Apoi după ce-v făcut domini șşăf cu- 
nostinţă cu mosafirii, şi cu şi baba 
ne-am închinat la icoane șam zâs: Ma- 
re-s ruinunile tale, Doamne!... 

— Nu-i cunosc... Că nici nu puteam „ Mătușa Casandra, sauzia chicotind, 
să-i cunosc dacă erav muruiţi cu negru înăduşit, semn că lare-i plăcea povesti. 
pe obraji. î pi asta. L.una ningea întinderile. Păre- 

Pe i e petică, mătuşă, şi  dă-ol ţii străluciau ca omătu când prinde poj- 


shiță. in cân ră 
moșneasului să.i şteargă. Aduce Casan-” tă A ine hămăi, 


2ă pr : 
dra un sărvăt ud, frec eu pe ceal care dă puii ta sii stiai A 
mi-o pus mâna n gât. frec... da' jandaru — Nea, cotarlă, strigă Moş Vasile. A- 


A Ad i A .. ci urmă Des i Ă iță 
nu slăbia, în usă. pusca din mână. pi 0 . e-atunci, dragă Toderiţă, 
d 1] oepasti Nei Saale? nu să mai aude de furturi la noi în sat, 
zi cota ea i Poţi să dormi şi fără încuetori la ușă... 


Mă uit eu și mă crucesc. D 
d i : = a' iacătă una ca aia ? 
—-Parc'ar ci domnu premar... Rei Aa a ca aiasta am păţit-o eu 


ridicat spre podele şi trii ciomege o chi- 
cat sios. ..Ai o frânghie, Mcş Vasile? 
mă întrebă jandaru. Casandra dădu de 
pe cuptior fringhia de cămeși. „la şi-l 
leagă hine, întâi pe ceal care te-o strâns 
de gât. L.eg eu, cu mânile la spate şi de 
picioare. 

—- 'Ţi-am agiutat și eu, bre omule, făcu 
mătuşa Casandra, 

— Mi-ai asiutat și tu, nu zâc ba. 
„Amu să ni.l legi pe cel ce te-a lovit“, 
porunci jundaru. Si lam legat și pe-a- 
ista şi l'arn legat și pe-al triilea... 

— Ti cunoşti, Moș Vasile, mă 
domnu săf? 


'ntrebă 


de două ori, lin- 


— Ce spui, Mos ile ? Uite-te i : 4 Spa 
i d vu ş Vasile? Uite-te bine Moş Vasile tăcu și ograda fe cuprinsă 
n = poi dr a i RI PA A de liniște. Dormiau și greerii în prispă 

d: ir n Si Ul ae pt: pia “la Pe troscot lacrimile stelelor lucian ca 
E ha i u pre . Mie niște mărpele. Pământul par'că răsufla, 
Săf. j , în somnul lui adânc. Umbrele copaci 
— Asta-i tare frumos,. vorbi domnu , Ş ji altă 


culcau rochii negre. Sin cer luna plutia 


săf, iar vezi amuv pe ceal care ţo tras  țarturia ei de porțelan, 


cu ciomaga. 

ŞI-l iau eu la frecat sp îrec zi îrec, 
pe-o varte și pe alta si-mi vine ei „chic 
gios de spaimă. 

— Il cunoşti, Moş Vasilie ? 

— Parcar ci domnu notar!... 


Sfântă a fost judecata li Mos Vasile 
Lebădă : Dunrinică dimineața am găsit 
boi! în iurmaroec la Protopopu... 


Soroca D. I10V 


de VICTOR EFTIMIU 


câmpul, munţii erau îngheţaţi. Pe stutul 
care acoperea hanul, zăceau grămeri 
late de zăpadă tare şi nici o ciripire nu 
mai răsuna sub crengile celor irei sali 
câmi pitici, dela marginea şoselei, 

Când fusesem cea din urmă oară A 
colo, era un început de toamnă. Nu eri 
atâta liniste ; se auzeau undele plesciin 
usor, un foşnet prelung de frunze, și ui 
alt glas tainic, ce se mlădia ca o molii 
die diioasă ; aci părea cântecul miri 
păsări risipite pe tot întinsul cânpii, a 
aci o muzică depărtată d6 tamibure, 
Acum, un răsunet ciudat, plutea ca un 
duh rău dela un munte la altul, iar ţe 
Pina 240 se desluşea ca prin vis, un of: 
tat de caruţe, ce se mişcau a lene de ji. 
tea, cealaltă a şoselei. 


Eu rămăsesem cu ochii duşi la lută 
cuşul lacului si a trebuit să aud gălizi 
înăuntru, ca să mă trezese din visuu 

Se certa Rai cu niste turci, ce sp 
lăniseră în singura odaie pentru oaia) 
şi nu voiau cu nici un preţ să mej 
loc şi nouă. 

Erau vreo zece inși. Făcuseră focul că: 
mijlocul odăii și-și prăjeau picioarele în] 
ogoare. 

Odaia era plină de fum, căci numi 
nici un ogeac, iar ferestrele erau hit. 
în cuie. | 

Crâmpecle de fum ce se putea streeiit 
când se deschidea uşa, înveleau hau 
în ceaţă și se pierdeau în răsărit, sptă 
partea de unde veniserăm noi, ] 

Cu multă. casnă ne tăcurăm loc întru) 
colţ ; întinşi pe rogojini, cu fesurile șii 
geamantanele drept căpătâi, ne căznirăn 
să închidem ochii înlăcrămaţi de atâta 
fumărie. 

Peste patinţă. Turcii aveau poftă a 
cântece, iur cei cari nu cântau, tus 
sforăiau și se roşeau la faţă ca niste 
spânzurați. | 

Un băiat cârn și cu fruntea încuskă, | 
vârâse capul pe 0 gaură de zid, ce dă. 
dea în grajd, şi făcea cucurizu de că) 
ori cânta un cocos de acolo. i 
Apoi, scotea capu şi râdea la un hătrin | 






de lângă el. 

Multe ceasuri din noapte le trecuti 
asa. Dela o vreme, cântecele  înceliuiă 
dar cei boinavi tuseau cu mai multă îl. 
dărjire. 

Nu știu dacă am putut dormi în noape 
tea aceea. 

In zori, cu gâtul strâmb, şi o fă 
înclestată, mam făcut ghem, alături i 
cei doi tovarăși cu care venisem din li 
telia şi am plecat mai departe. 

Soseaua o ţinea tot pe marginea li 
cului Prespa. 

Nezemat cu fruntea de geamul reci] 
postalionului, vedeam, nedeslușit, câte 
culă ruinată, iar în zare, dincolo di 
marginea lacului, siruri de munți co 
schimhau mereu, luând înfăţisarea îă 
ursi albi şi alte dihănii., 

Răsăritul începuse să deosebească | 
niile vârfurilor ; negura se deslipea uk 
re vământ și toată privelistea din drd. 
plutea. într'o lumină albăstruie si lin: 
pede. 


Cenul se înseninase peste noapte. 

Era să avem o Duminică frumoasă,a 
Dumimecă din cele de iarmă, cânrl pini 
tul rare învelit într'o pătură albă, HU 
de flori de argint, iar cerul o apă sent. 
din care ţâsnesc raze. 

Coteam acum pe lângă un deal; 
reastra dinspre partea mea era tocmi 














































Soarele se ridicase la nămiezi şi căl- 
ra era cu atât mai mare cu cat zefi- 
nl, cure se stârnise de dimineaţă, înce- 
use de-abinele. 

Tolăniţi, cu mâinile drept perini, se 
dihneuu. la vinbra unui păr sălbatec, în 
ţa lanului bogat de grâu, moş Gane, 
mpreună cu cei doi fii, fata și lelea 
marandu, după secerişul obositor de 
ină atunci. 

Deodată. Grivei. care gifâia  greoitu 
run tufiș de alături, se repezi lătrând, 
pre primul plan din capul locurilor lui 
cș Gane. 

Fata, care nu putuse adcrmi, se ridică 
k jos și nu micăai fu mirarea când văzu 
* Grivei luptându-se furios cu un ţigan, 
nare ţipx ca din aură de şearpe, Se sculă 
male și ulergă să-l scape. 

— (ulărer, javra dracului, ce te găsi 
lăta vrednicie ? şi aruncând cu. câţiva 
wlovani, câinele se depărtă cu evada 
ntre picioare, mâniat că w'a rupt măcar 
; bucăţică din sdrențărosul gheroc al 
jganului. 

— Să trăeşti, mânca-ţe-as şortu'. Bine 
ii gonişi potaia, că tare mi-era frică să 
i-mi prăpădească „Strandivaru“,.. 

— Ce-i ăla ?! întrebă fata mirată şi 
vind în jurul ei. doar o mai vede pe 
ineva, 

—  „Strandivar“, mânca-ţe-aş fusta, 
iandivat.... (e nu stii ce e aia?! A! 
ste vioaru cea mai scumpă dă pă giob... 
„Da matale nu ştii, poate că buro- 
unii de colea o stii mai bine, ia să ve- 
m... si tiganul răsucind în mâini o 
iară hodorozită numai cu două coarde 
- la şi mi — o arătă celorlalţi, cari și 
i se pricepeau tot atât de bine la con- 
rucția unei viori, cum se pricepea şi 


fața soarelui și se limpezeau încetul 
încetul, 

In sticla verde a lacului, băteau razele 
imineţii «i o prefăceau întrun soare 
kânteietor, 

tra în dimineața aceia o lumină or- 
oare peste tet lncul, dar hitea pe ţi- 
jituri de sterpe. 

Codrii prin care treceanu. erau pustiiți 
urgia iernii, râurile îngheţate, iar tu- 
le desbriicate de podoaba frunzelor, ză. 
u în marginea drumului, ca nişte 
Wri încureate. 

Ce frumos era pe aici odinivară ! 
Cerul înult şi adânc, munţii verzi, fal- 
ici. oglindindu-se în apa curată a la- 
ui. codrii plini de umbră și răcoare, 
kmpiile undoindu-si miătasa verde în 
taia unni vânt dulce... 

(ecam dealuri cari trebuianu să ne des- 
idă totdeauna o zare plină de prive- 
i minunate. Ne pierdeam sub bolți de 
Fseam în câmpuri unde tutunul 
ște în flori înalte; atrăbăteam sate 
pate în grădini. 

Uneori ne afundam pe lângă o mar- 
je de munte, în umbra căruia părea 


țiganul la seceratul unei tarlale de grâm: 

— Priviţi, zise ţiganul, pupt de obo- 
scală si prăpădit de foame. priviţi bine 
și o să vedeţi că nicăeri nu mai există 
asemenea vioari..., costă. o avere e fa- 
bricată în Plorenţia... da! dincolo de 
Italia. Şi pe când cei de jos se uitau la 
țigan şi-şi dau coate râzând, ţiganul, 
zlrăngănind cele două coarde. scruta cu 
privirea desauii leli Smarandi, cari spân- 
șpurau de-o  cracă a părului. doar va 
phici ce-i înlăuntru,. 

— Bine, bine, zise moş Gane, prinzând 
privirea cu care ţiganul sfredelea de- 
sagii, te credem, că doar cești lăutar de 
meserie şi-ţi cunoşti scula, dar ce-i cu 
tine pe-aci, asta nu înţelegem noi? 

— Si.o fi pierdut ţiganca, tată, inter- 
veni feciorul cel mai mare. 

— Nu!, complectă cel mai mic. îşi 
caută coardele dela vioară, nu vedaţi că 
are numai două? Si toţi se porniră pe 
râs. 

Letea Smaranda, învăluindu-l 
privire blindă și miloasă, îi zise: 

— MĂ maică, poate ţi-e foame?., nai 
vrea să ei ceva în gură?. de..., nu preu 
a vuai rămas cine știe ca !, dar, poţi să-ți 
potoleşti fonmea. 

A, gândi ţiganul. bine că-i trecu creş- 
tini ășteia prin minte și de mâncare, că 
altminteri dracul m'ar fi luat de foame. 
Si apoi tare: 

— Nu bre barosanco, nu-mi este foame, 
dar... vezi matule.,., cum să zic. adică 
eu aş vrea să... nu știu cur: să vă spun, 
da. am să măninec, dacă zici matale ro- 
inânco, dar nu că mi-e foame, nu!.. da 
asa de o probă, <ă vedeţi... eu nam maân- 
cut niciodată pe câmp. 

Si în tivup ce lelea Smaranda destiicea 


că trebuie să mergeru o vesnicie. Alte 
ori ne pomeneam că avem în faţă un 
câmp nesfârșit, împrejmuit de munți și 
prezămat cu case albe și roșii, 

Când intram în vre-o pădure. stârneam 
stoluri de potârnichi, O căprioară ne 
privea cu ochii mari, miraţi, din vreun 
colţ înalt de stâncă. 

Intâlneam în cale izvoare largi, în ju- 
rul cărora se adăpau cârduri de cerhi.., 
Caretele se ridicau speriate iar din ho- 
turile trandafirii se prelingeau boabe 
rotunde «dle mărgăritar, ce picurau cu 
sunet lin, în apa isvorului. Si într'o clipă 
nu mai vedeam nimic. Numai câte o 
rază furişată printre frunze, alerga în 
apă, să caute chipurile celur afundaţi în 
desiş, numai un zeomot de crengi tros- 
nite se mai auzea ca prin vis, din adân- 
cimile pădurii, 

Acum, în amorțeala aceea a firci. când 
toate păsările porniseră prin alte ări, 
când nici o vietate nu cuteza să-şi arate 
chipul, numai un vultur mai rătăcea prin 
câmpiile albastre ale văzduhului. dea- 
supra munţilor acoperiţi de zăpadă... 


VICTOR EFTIMIU 


într'o 


UNIVERSUL LITERAR. — 727 


LA SECERAT... 


de |. D. RĂDUCANU 


desagii din cari săreau mulţime de lă- 
custe şi greeri, ţiganul aninându-şi vi- 
oara în pom, se aşeză jos, cu picioarele 
încclăcite sub el și cu gura 0 apă, în 
aşteptarea mâncării după care umbla de 
două zile. . 

— Ce-ar îi tată, şopti la nrechea bă- 
trinului, cel mai mare dintre feciori, 
ce-ar fi dacă l-am pune pe ţigan să... 

— Crezi că vrea, răspunse moș Gane 
râzând ? 

— O să vrea tată, nu vezi că țiganu-i 
mort de foame. la să-l ei puţin la rost. 

Dună câtva timp, ţizanui înfulica de 
zor intro bucată de azimă si câteva 
fire de ceapă verde. Mos Gane, bătân- 
du-l pe umăr îi zise: 

— Ia ascultă mă Strandivan, sau cum 
naiba te chiamă, nu vrei tu să mănânci 
deseară o mâncare bună de pasăre, pui 
fript în usturui. si după aceia niste lapte 
bătut de putinei? (Mos Gane știa slibi- 
ciunea ţiganilor pentru laptele bătut). 

iganutlui îi străluciră ochii, când auzi 
de așa bunătăţi. 

— Cum nu românico, cum să ni vreau 
auzi colo să nu te îmbie o mâncare ţă- 
rănească. Nu-i vorbă, nu mă prea omor 
cu atât, că's sătul de toate, dar... de, nu 
vreau să ziceţi că sunt un ţigan mojic. 

— Bine, bine, zise moş Gane, atunci 
mănâncă liniștit că mai stăm puțin și 
apăi ne-apucăm de treabă, 

— Cum, se miră ţiganul, mai. lucraţi 
pe asa căldură?! 

- - După curn vezi, mai avem ca la un 
pogon de grâu şi până deseară trebue 
să-l dăm gata, asa că o să ne ajuţi și tu. 

—' Ce !? zise ţiganul, eu să secer? dar 
eu sunt artist bre oamenilor, eu nu pot 
să mânui decât arcuşul... dar..., am uitat 
ei vă spun că trebue să plec. 

— Ce să pleci mă ţizane, ce să pleci! 
se burzului la cl moş Gane. Ţi-a plăcut 
să mănânci azimă ? ei să vezi acum cun 
ee adună azima după câmp. lasă că o 
să mânui tu și secera nu numai arcuşu - 


ăla. 
Auliu ! oftă ţiganul, punând de-oparte 


bucata de azimă co-i mai rămăsese, să 
știi că mă omoară creştinii ăștia. şi pri- 
vindu-l galeşș pe moș Gane. îi zise: 

— Dar bine barosane, nu-i păcat de 
Dumnezeu, ca pentru o frântură de pâine 
să mă deşelați la muncă? Mâniaţi pe 
Dumnezeu bre oamenilor, zău aşa! Să 
mă arză un foc dacă nu e păcat. 

— Lasă mă Strandivan că nu e păcat 
pentru atâta lucru. e mai păcat să mă. 
nânci pâinea muncită de alţii fără să 
știi cu ce sudoare se câştigă, Și pe lângă 
asta, adaugă moş Gane zâmbind. ai di- 
seară ţuică, mâncare, friptură... şi lapte 
bătut ţigane, bunătăţi ce nai mâncat de 
când te-a făcut maică-ta. Hui scoal'. la 
dăi babă secera ta şi apucăte tu de le- 
gat, că pe Strandivan îl iau pe lângă 





728. — UNIVERSUL LITERAR 
mine, am să-l învăt eu cum se mănânci 
pâinea. i 

— Vai de capul meu, se tângmi ţiganul, 
fetii lui rnoş Gane, care ahia de-şi putea 
stăpâni râsul, spune-i mânca-ţi-aş cosiţa. 
fată frumoasii, spune lu' tuta matale să 
mă lase că eu sunt artist şi pentru bu- 
cățica de pâine ce mâncai, am să vă, cânt 
ceva ce nu sa mai pomenit. 

— Hai ţiaane. hai, că de nu pun pe 
Grivei pe tine, zise feciorul cel nic. 

Mare minune, gândi ţigamul. dacă eu 
0 să scap teafăr de_aci. şi luând de vârt 
secera, pesie a cărei lamă ascuţită trecu 
înfrieurat degetele, se îrdreptă către tar- 
laua rămasă nesecerată. cu paşii nest- 
guri ca și un condamnat ce merge la 
moarte. 

lanul de grâu. o mare aurie de spice 
erele, tălăzuia când la dreapta, cânil la 
stângu, parcă bătându-şi jo= de păţania 
ţiganului. 

Soarele, și el sfredelea mai  pătimaș 
pământul, numai săl facă pe ţisan să 
simtă ce-i aia seceriş. 

După cinci paşi de maltratare a spi- 
celor. ţiganul frânt de oboseală, scă!iat 
în sudoare si vietându-se cumplit de 
sale, căzu mototol la pământ gâfâind ca 
o loconotivă stricată. 

-— Să stii că moare iizanul, râse fe- 
ciorul" cel mare. 

-- Secal în sus mă, Stranfivan, zise 
mos Gane, nu cumva ai obosit? haida. 
de! Scoal că mai avem câteva ceasuri 
până 'n seară, şi-apoi o să te despăgu- 
beşti cu vârf. 

— Nu mai pot, să fiu al dracului ro- 
mânico de mai pot, puteți să-mi daţi 
toată catineaţa cu căini şi mă lipsesc. 
Lăsaţi-mă să plec. Vă pedapseşie Cel de 
«us pentru fapta asta... si la urma urmei, 
zise ţiganul ridicându-se furios de jos, 
eu nu sunt robul nimănui ca să mă mun- 
ciți așa! 

— Mă ţigaue, zise moş Gane, pune 
mâna pe seceră, ca sii nu pun eu mâna 
pe tine. Rob, nerob. să muncești ari cu 
mine. până desesră că. te ia mama dra- 
cului, N e A d 

Ceilalţi se omorau de râs. 

— Lasă-l să plece. mă Gane, interveni 
lelea Smaranda, care.l privia cu milă, 
lasă-l să se ducă. nu vezi că nu mai 
poate săracu' de el, su istovit de tot. nu 
e 'nvătat cu munca și pace. 

— Nu se poate, răspunse mos Gane, 
abia stăpânindu-şi râsul. Si  întorcân- 
du-se la țivan: nu se poate mă Strandi. 
van, nu se pcate, trebue să seceriim până 
n seară. Trece-l la legat babo și ia-i se- 
cera. Aci ioţi trebue să lucreze. 

Văzând ca nimeni afară de buba Sma- 
randa, nu-i îa parte, ţiganul se 'nareptă 
către ea şi pe când îi da secerea, îi zise 
cu jumătate voce: 

— Homânicu, mânca-ţi-az ochii matale, 
ce fomeia lu Dumnezeu ești. da ce ba- 
rosan rău si,... Roagă-l matale, ciocoaico, 
roagă-l pe boeru matale să mă lase să 
plec, că să fiu al Qracului dacă nu simt 


că mor, Uită-te to mine, sânt frânt de 
oboseală, hai românco, spunei, matale, 
esti fomeia li şi te-ascultă. 

Lelea Smaranda care-l ascultase cu 
milă, nu-şi putu stăpâni răsul: 

- . Păi cin' te ţine mă maică. cin" te 
ține... pcţi să nleci cu Dumnezeu, nu vezi 
că ei slumese cu tine. 

Si pe când ţiganul făcea ochii mari. 
dela spate se auzi vocea lui mos (Crane: 

— Hei! Voi de-acolo. ce tot sporovăiţi 
şi nu vapucaţi de treabă ? Ilai Strandi- 
van, hai, cualtfel îţi tai din porţie diseară. 
Pune mâna și leagă snopii. Arată-i babo 
cum să facă legătura că de sc desface 
vre-unul, îl snopesc în bătae. şi umbiaţi 
mai repede, că. se "nsercază. 

— Vino, zise lelea Smaranda, hai să-ţi 
arăt cum se face legătura, și când cu 
genunchiul apisa pe snop, sopti ceva la 
urechea. ţiganului. 

— M'am gâniit eu la asta, zise plângă. 
tor ţiganul. dar vezi, matale nu te ui 
aândit şi la Grivei. 

-— N'avea grije de asta. îl îndepărtez eu 
și vezi nu uita că mai e o bucată de 
azimă în desagi si lăsându-l singur se 
alătură celorlalți cari făceau mare haz: 

Ţieanul o porni spre păr, cu pasy ne- 
siguri și tot uitându.se sperios înapoi. 
Dar wapucă să se-apropie bine de de- 
sagi, când vocea puternică a lui moş 
Gane îl pironi locului. 





— Păi!? Iucotr'o Strandivan? 

— Mă due să... răspunse ţiganul în. ; 
curcat, da, mă duc să beau o leac de 
apă bre omule, căi sa aprins sufletu în 
mine de sete. 

Când ajunse la păr, scotoci cu mâini 
infrigurate prin desagi, luă toate frân- 
turile de pâine ce găsi, le vâră în sân, 
îsi desprinse dibla din păr, a cărai coarda 
sdringăni fals și prelung, înhăţă de jos 
un băț şi evârlindu-şi înc'odată privirea 
înapoi, o sbughi peste locuri, cu toată 
puterea ce-i mai rămăsese, până ajuns 
în marginea pădurii, unde căzu frânt de 
oboseală, 

— Mamă !, gândi ţiganul, al dracului 
rumân, să mă mănânce pentru o buci. 
țică de pâine, Da” ea! ce românta hi 
Dumnezeu... 

Şi pe când îşi sprijinea sub barbă „ce 
lebra“ sa vinară hodorogită, închise o- 
chit, evocend în gând toate  bunătăţile 
pastrice, pe care moş Gune i le 'nșira 
cu puţin înainte. Dibui în sân, scoase o 
bucată de pâiue. n întoarse pe oparte și 
pe alta. o privi cu multă cvlavie, și du. 
ând-o la cură zise; 

„Pâine-o, pâine-o! de nu te-ai secera 
atât de greu, ce bunătăţi a-și fi nfulicat 
eu diseară la masa rumânului. 


1. D. RĂDUCANU 
Li 


POEME IN PROZĂ 


INFLOREŞTE 


teiul din costişă. Miresmele lui îmi 
cădemiţează bulconul, Lumina moare în 
umbrele înscrărit. Stele se aprind în ză- 
vile tăcute. Parcă mă ispitesc cu blân- 
deţea lor mută: 

„Ce bine-ai fiptuit astăz: ?* 

'Tac. Gândul ecboară în tainiţa inimii. 


Incearcă să-mi numere ceasurile tără 
rost. Se înfioară de spaima prăpastiei 


ce surprinde în fiinţa-mi. Trist se ridică 
spre pragul sufletului. Îl întâmpin ruși- 
nat si stau mut ca un copil vinovat în 
foţa mamei, 

Stelele tremură de neastâmpiăr. Si nu 
te stiu răspunde un grai. Imi plâng ne 
vrednicia. Mă doare risipa. v eţii în clipe 
si ceasuri nebune. 

De după creştet de munte răsare luna. 
Se sprijină pe vârfuri de brad. LI: mare 
cât saraele-n asfințit. Şi-i blândă şi-i 
galbană, ca faţa mamei pe patul de 
moarte. 

Priveşte în oda e duios şi plin de mân- 
gâieri calde. Dar na luna, ci mama e a- 
coio. Sus în înaltul cerului. Ea îmi ve- 
chează paşii vieţii. Poate u trimis-o 
Domnul. Să mă povățmiască. 

Da. îi aud glasul mai moale decât miă- 
tăsurile de preţ: „Copilul meu! Nu te 
pievdo. Asează-ţi viaţa în mâinile Stă- 
pâănului. la va fi vie şi nu se va ri- 
sipi în umbrele uitării. 

„Inchide prăpastia ce se deschide în 
adâncul fiinţei tale. Inchide-o cu nădej- 
dea în mila Tatălui. Si inima nu-ţi va 
fi pustie. Va înflori în eânduri de lu- 
mină. Ele vor rodi mântu're pentru tine 


si tovarășii tăi de credinţă. lar drazos. 
tea tnea îţi va săruta florile inimii de 
fiecare clipită...* 

Trezit, simt cum luna îmi sărută o 
cbii cu lumina ei umbrită de taină... 
pcate-i sărutul mamei de dincolo de 
moarte ! 

E 


IN COSTIŞA 


seculare mi-e odihna 
împrejur înnvgurest 
florile lui Florar. Sunt mupuii fragez 
cu frica morţii în inimă. Frica, si nui 
sărute prea devreme soarele cu drutos 
tea lui de flăcări, 

I-ar omori. 

Se roagă pitiț» sub frunze prietene, Să 
vină. noaptea cu rova întunericului, Să. 
rutul nopţei le dă viaţă. 

taga lor frântă de evlavie înfioră pă: 
durea. Ea o freamătă spre vâăriuri de 
nunte pentru a o șopti soarelui să se 
culce: mai în grabă. 

Dar jos în vale, crini răsăriţi în braz 
dă de muncă. sărută cu sete lumina 
crainicului v eţui. Feniciţi își desfac pe- 
talele de argint şi înmirezmează hăni- 
cia plugarului. 

Suflet trudit ca brazda din vale, să- 
rută lumina Domnului. Inflorește-ţi nă- 
dejdile, gândurile și dorur le cu arpinrul 
credinţei. Numai astfel vei putea mân- 
gâia inima celor inirăţiţi cu ogoarrle și 
mirui'rana celor îmbrânciţi de valul ne- 
cred nţei. Doar în urmă-ți va rămâne 
abia mireazma florilor tale. 


Z. SANDU 


umbrită de păduri 
de piipas. De jur 








TUDOR MĂINESCU: 
"O picătură de parfum“ 


Iura «Cartea Românească», — Bucureşti) 


iul arată — sau mai bine preves- 
—:un suflet fin, cu oare care, fră- 
lBime, cu multă delicateță și cu un 
arcabil talent. Citind volumul, titlul 
txplică la, fel, cum am făcut noi. 
 Măinescu purcede dela isvorul ins- 
iei factice, dela d. Topârceanu, pe 
îi depăşeşte ca intenţii, fără să-i a- 
să prodigioasa, versificaţie — şi de 
mulţi alţii, simbelişti sau moder- 


tfuțu îi detineşte poesia proprie şiii 
orizontul, ca şi lungitudinea insni- 
Vei : 


st volum, alt, aş vrea să fie: 
pirătură numai de parfum... 
jar nu mireasma veselă şi vie 

florii cemtălninu pe-acelaș drum. 


du, stropul concentrat in care-o mute 
jlori strivite stărue postuni, 

elanul cărui nimeni să nu ştie 
rura trudă de cazan şi fum, 


strop, atât... dar când îl pici, săneie 
unetele garoafe şi narcise; 
simți cum de depuvte încet adie 


llipla toare a flcrilor ucise.. 
strop, atăt să fie acest volum, 
piedtură numai de parfum. 


Pine cu o formă aproape perfectă, cu 
vocabular ales. Cu această ocazie 
:de remarcat progresul extraordinar 
"a făcut limba poetică. română, în 
„mii douăzeci şi cinci de ani. Nevlo- 
îmele lui Alexandru Macedonski, Ion 
“ulescu sau Duiliu Zamfirescu sunau-a 
zarisme !  Teoreticianii limbei popu- 
> a cronicarilor sau a celei biseri- 
i. cu proasnice slavonisme, turcisme 
wntoase şi barbare, ce le-au evitat 
i de mare inspirație, Grigore Ale- 
escu. Eminescu, Alexandri. și chiar 
Iiduc, sunt azi — sau ne apar acumi— 
“niste ridicoli purişti ca Aron Pum- 
"san ultimul Heliade italianiasant la 




























şi moderne sunt operile lui A. Mi- 
s(U. Anghei şi St. 0, losif) de cât 
tare alte opere cu tendinţe de veche 
iu românească. 
ae pare că şcoala şi-a făcut efectul, 
i, sa mărit numărul celor cari 
icarte și ştiu aprecia o operă. Pe 
mă imensa evoluţie tehnică şi meca- 
ia lumei este o nouă cauză de a- 
lare a neologismelor, cari sunt vi- 
în limbă. Ce mă mai interesează 
mele vechi, fără viaţă? Numai caut 
walente sau sinonime în trecut. Cu- 
iul viu. îl iau direct din viaţă sizie 
, dirijabil, Zeppelin. match, record, 
«nrmanţă, decolare, aterisare, ameri- 
ele Am nevoie de cuvinte clare și 
Ie. Timpul și-a luat rolul lui de a 
“liza vechiie slavonizme sau grecis- 
să turcizme, cari formează și îin- 
Nlese foudul comic al limbei ! Nimeni 
ia mai spune slobozenie. în loc de 
me, blagoslovenie pentru binecu- 
are, etc, Chiar — oribile dictu — 
jeiduesc pentru promit, tăgăduesc pen- 
neg, nădăjduesc pentru sper, dispar 








din liniba pcetică, pentrucă sufocă unui 
vers și ritmul şi măsură şi armonie! 

Din acest punct de vedere. d. Măine- 
sea are o limbă clară. precisă, colorată, 
armonioasă și versuri. ca și poezii reu.. 
şite - 


Singurătiţi sinistre de pădure, 
Dărămdluri, prăpastii şi gunoaie, 

Tot ncneruocul soartei reci şi duse 
Mi-l cânți, când vine seara, cucurue. 


In jurul meu, mereu e sărbătoare, 
Zâmbirile înfloresc ca o grădină; 
Dar tu presimţi, nocturnă zburătuare, 
Sub purpura intactă, o ruină. 


lar eu te-ascul; și simt cum se desfală 
Cu sujletul meu slub ameninţarea : 
— „Nimic; nimic“... şi plâng când știu 
[c'odată 
Pesaceluş loc, cântă privighetoarea 
(Cucuvaiu) 


Are duioșii, gingăşii de sentimente, a- 
niniiri romantice de poeţi provinciali, 
pe cari ni le cântă cu o delicateţă pă- 
trunzătoare : 


Poeți provinciuli, sărmani poeți, 
Minuscule celebrități locale! 
Opaiţe, ce pâlpâe, tristeţi, 

La colțuri de obscure muhulule, 


Pceţi sărmani, nefericiţi confraţi ! 

In auvbele ursuze şi banale, 

Ce tbist şi ce naiv parodiaţi 

Romanticele vremi sentimentaie !... 
(Poeti provinciali) 


Volumul d-lui Măinescu se impune 
de la început, prin inspirație și origina- 
litate, iar mormântul lui Eminescu e o 
poezie frumoasă : 


Dormi, liniştit, maestre. dormi acum, 
Sub teiul, care creşte scund şi 'ncet; 
Introenit de al florilor parfum, 
Dormi liniştii, dormi dulce,. Dormi 
Idiscret, 


:Dispreţuit de pașnici și de vulg: 
Ci căutat de.o mână visătoare, 

Din teiul sfânt. cu gestul alb de fulg, 
La sânul ei să rumpă blcnda floare, 


Dormi linistit; cdei Doina ta cu glasul 
E; trist, adânc, năvalnic şi sinistru, 
Vibreaziă de la Tisa pân la Nistru. 


Dormi liniştit, căci azi iconostasul 
Sucecii, toți se pleacă să-l sărule, 
Can vremea-ţi scumpă de la patru sute. 


Dormi liniştit, maestre, dormi ucum. 


Nimic nu dă oglinda. şi măsura va- 
loatei unui poet ca propria sa operă, 


Ne permitem a cita din d. Măinescu. 
încă o bucată din cele mai caracteris- 


tice si mai reuşite. ce-l așează printre 
poeții gen:rației ltinere : 


Don Juan moare: 


Adio tuturor... adie voud, 

Adio vouă întâi, burgheze fete... 
Voi, gureş stol de păsdrici cochete, 
Vânat de carne fragedă şi nouă. 


Apoi, adiu vouă, vouă biete 
Soții-fecioare, limpezi stropi de rouă 
Ce vumdgiţi (pe lângă soți de două 
Ori mai bătrâni, nebuna sete. 


UNIVERSUL LITERAR. — 729 





ceaincen Eilcr'ear'ea 





Adio vcud, done graţivuse, 
Adio vouă, dulci infante pale, 
Adio, camoriste sensuale) 


Adip evunlae de mălase, 
Adio, madrigale, — adio... mor... 
Adioaaa bune. adio. tu-lbu-ror, 


ION FOTI 


A 


C. CEHAN-RACOVITZĂ : 
„O femee care s'a vândut“ 


Dând dramei sale două titlu, d. 
Const. Cehan Racoviţă sa trădat de 
două ori: pedeoparte, a vrut să ne infor- 
meze despre nehotărirea în care d-sa sa 
găsit când sa gândit so denumească, 
pedealta, şi-a adus aminte că drama are 
două centre de gravitate și deci: două 
acţiuni. Intr'adevăr unul este Mira, „fe- 
meea care sa vândut“ și procesul ei de 
conștiință, sal doilea Luca, puşcăriaşul e- 
liherat după ispășirea pedepsei, acela 
care a aruncat asupra familiei sale acea 
„pată“ ruşincasă şi continua sa turbu- 
rare. E drept că, între acestea, nu lip- 
sesc unele puncte de contact, dintre care 
amintim : leeătura filială dintre cei doi 
eroi, prezentarea. nenorecimii Mirei: ca, o 
urmare a păcatului părintesc şi, în deo- 
sehi, greutatea cu care se Tuptă, amân- 
doi spre a se acomoda cu societatea, cu 
viaţa, și cu gândul vinelor ce poartă. 

Piesa d-lui Const, Cehan Racoviţă are, 
desigur. destule calităţi şi, în fruntea 
tuturora, trebue considerată problema 
socială pe care d-sa o pune. Intr'adevăr. 
ne mișcă până la lacrămi soarta femeei 
târite pe panta desfrâului de nenoroci- 
tele împrejurări sociale, de starea mizeră 
a familiei pe care ea — numai astiel — 
o poate salva și pune în imposibilitate, 
cu toate silinţele ce-și di, de a redeveni 
cinstită. Atâţi duşmani o pândesc din 
umbră+ unul dintre vechii prieteni, comi- 
sarul trimes să-i dea Dhilet de liberă 
practică şi un prieten al aceluia de care 
sa decis să-şi lege viaţa. Ai zice — o a- 
devărată conspirație din ghiarele căreia 
n1 0 vor putea salva decât doi factori 
propria ei personalitate, uş putea zice, 
virtute sau ţeava un moment încălzită 
a unui revorver. Este problema pe care 
şi-o pune d. Racoviţă -— fără, ca însă să 
se decidă pentru vreuna din soluţiunile 
de mai sus. Este tocmai locul asupra 
căruia d-sa ar trebui să revină. 

Si atâtea alte calităţi se alătură aces- 
tuia ; discreţia quasi-clasică cu care u- 
nele situaţiuni ni sânt prezentate, figura 
acestei Mire, aşa de preţios conturate, 
dialogul viu şi întradevăr dramatic, sce- 
nele scurte şi decisive şi mai ales limba 
atât de adequată, cu sufletele persona- 
giilor. 

Toate aceste calităţi dovedesc cu pri- 
sosinţă că literatura dramatică româ- 
nească e pe cale să fie îmbogăţită cu: 
încă un producător preţios. D. Const Ce- 
han Racoviţă ne mai promite o dramă 
în 4 acte şi un epilog: ..Asvârliţi cu 
pietre“. O așteptăm, cu credinţa însufle- 
țită că va marca un pas progresiv în 
activitatea d-sale. 

Intrucât ne privește însă, așteptăm 
simplificarea, aceleia, cu care a debutat 
ca autor dramatic. 


PAUL 1. PAPADOPOL 


730. — UNIVERSUL LITERAR 





| 
| 
| 





ua SEperannaca aie | 
PIERRE HAMPE 





In templul muncei, mare preot. Pe o- 
Borul literar plugar ce brazdează adânc, 

De mic, saiohor încăpăţinat:  aspi- 
rant bucătar, calfă cofetar la Paris, la 
Londra, aiurea, lucrând în această 
direcţie până la 20 de ani. Apoi secretar, 
înncţionar la Căile Ferate din Nord, 
Șef de gară la Calais, Inspector al Mun- 
cei, vânzător de ţesături, jurnalist, au- 
tor dramatic, literat, economist. Cunos- 


cut, tradus, decorat. 
Si nu sa potolit. Munceşte, urcă, me- 


reu, Ar fi și păcat să se potienească. 

Hoinar cu ochi ageri, cu spirit de nb- 
servaţie ascuţit, avid, îndârjit. Toate 
perindările, toate meseriile îi vor fi de 
folos. Autodidact plin de râvnă si să. 
nătoasă ambiţie.  Capitalist, agonisând, 
fără hodină, cunoştinţe, experienţă, acu- 
mulând energie, stăruinţă ; dar şi co- 
munist ce-şi dă bogăţia în vileag, o dă- 
meşie tituror. Mai e un îndrăgostit de 
dreptate, un admirator al oricăui efort 
dus la bun sfârsit, cu mai multă tra 
gere de inimă şi judicioasă predilecție 
pentru cei ce mai din greu opintesc la 
jug. 


„Truda oamenilor“ epopea muncei mo- 
derne, e o operă vastă, documentată; a- 
mănănţită şi imbibată de adevăr, île 
milă, de prevedere. îi în acelaș timp o 
realizare inspirată, un anumit, netăgă- 
duit avânt o însuflețeşte. 

Pierre Hamp, deschizându-șşi lada cu 
amintiri trăite își împarte zestrea cu 
dărnicia celor bogaţi, cu adevărat, prin 
paginile atâtor scrieri: Marie Fraiche, 
Vins de Champagne, Le Rail, lEnqmuâte, 
le 'Travail Invincible, La Victore mâca- 
nicienne, L.es mâtiers blesses, Les Cher- 
cheurs d'or, Le Cantique des Cantiques, 
Le Lin, etc, etc., o împrăștie din belsug 


și cu folos, 
Toate aceste scrieri scot ast-fel în iu- 


mină o personalitate ţeapăn înfiptă în 
viaţă, în ele se poate urmăr: pas cu 
pas activitatea tuturor celor mici, a 
multor din cei mari muncitori, ele glo- 
rifică o breaslă, o meserie de la obâr- 
şie la culme, ilustrează transformările 
treptate ale materiei prime, iau în con- 
siderație toate aspectele muncii ome- 
neşti, eternizează o imensă, nepreţuită 
îrescă : „Truda oamenilor“, 

Cântecul Inului, al Parfumulii, imnul 
Aurului, Jalba gherghefelor rănite, Po- 
vestea, Sinelor, a Vinului, a Pescarilor, 
Leturghia Munbii biruitoare, sunt poe- 
mele unui scriitor unie în felul său. In 
ele răsună corul tuturor muncitorilor, 
se înalţă glasul unuia, slăvind „cea mai 





înălțătoare religie, acea a zeului Mun- 
că.  Senienile mai sus citate — altele 
încă şi cele ce vor să vie sunt dovezi 
si pilde ale noui credinţi. 

Si una încă, puţin cunoscută, ial-o: 

După acel sângeros vârtej cure a nă- 
păstuit într'atât omenirea, calicind-o și 
îngropându-i floarea, o vâltoare de lene, 
de lasă-mă-să-le-las şi de belşug lesne 
asonisit a copleșit lumea ; căci un rău 
pe altul chiamă. Vlaga multora amor- 
ţise ; nu şi a lui Hamp. El în vremea 
aceia mai amarnie Sa opintit. Pagină 
cu pagină, linie după linie a reconipus 
atunci a „Inulai Poveste“. Manuscrisul. 
muncă a şase ani, fusese distrus la Lille; 
stăruința unai apostol la reînviat. 

Că răsună tot mui prelung glasul a- 
cestui muncitor încăpățânat pentru ce 
ne-am minuna? E drept să fie ascultat. 
priceput peste it. E înviorător de stiut 
că opera lui s'a tradus „se traduce me- 
vcu şi pătrunde pretutindeni: ast-fel se 
vor îngrămădi poate tot mai numeroşi 
adepți la altarul zeului Muncă, 

De alimintrelea nici un soi de activi- 
tate literară nu i-a rămas străină lui 
Hamp, vajnic strajer. 

Pe scena politică sau teatrală, prin 
reviste, jurnale; ca autor dramatic, 
jurnalist, conferenţiar, candidat si-a 
spus tare și suncer totdeauna cuvântul. 
Multe din cele maii arzătcare probleme 
dominând vremile de azi au fost temei- 
nic studiate de acest neobosit cercetă- 
tor al vieţei economice şi sociale. Și nu 
sa mulţumit adâncindu-le.  Imputerni- 
cit de o experienţă, ce nu-i e dată ori 
cui, — experienţa aceluia care a plă.- 
tit cu pielea lui — proptit în drag de 
viaţă şi de oameni ca întrun toiag stră- 
moșesc, călăuzit de bun simţ, el sa stră- 
duit, în atâtea direcţii, să demonstreze 
adevărul, să descopere buba să sugereze 
leacul. : 

Intreagă opera lui Hamp se impune 
prin dceumentare tehnică și prin ochire 
nouă, limpede. E sinceră, forte, exactă. 

Analizânii cu cinci ani în urmă „Inul“ 
spuneam că „Truda Oamenilor“ se în- 
fățişează ca un arbore stufos, măreț; 
așa cum ne descrie Adrien Le Corbeau, 
„Le Gigantesque“. Frunzişul e des, trun- 
chiul masiv, ramurile larg întinse iar 
reţeaua de vine a rădăcinei, scormone- 
şte solul în lung şi lat, adânc și peri- 
ferie. In ochii mei preţueşte mai cu 
seamă ca un adăpost umbros, popas în- 
viorător, de unde drumeţul istovit, poa. 
te iar porni prin praf şi arşiţă. 





de DIMITRY 


Pierre Hamp e în adevăr omul w 
presirnte cetindu-i opera. Un mare 
ritor modern, un scriitor de rasi. U 
fascinat self made man. | 


GRATIS oferim 
2000 FONOGRAFE u 








cu titlu de propagandă, spre a întroduce 
marca noastră, primilor 2000 de cititori 
al revistei „UNIVERSULUI LITERAR: cari 
vor găsi soluțiunea exactă a concursului 
următor și se vor conforma condiţiunilor 


noastre. 
CONCURS 
A găsi trei oraşe din România al ck- 
ror nume începe cu B, înlocuind punc: 
tele prin literile cari lipsesc: 
. » E] Li v ră 
Cr. ș.l 
„„.i.a 


A se trimite imediat acest anunţ com: 
plectat, adăogând şi un plic cu numele 
şi adresa Dvs. foarte citeţe, spre al 
se putea răspunde, firmei: 


ETABLISSEMENTS „„INOVAT! 
Senvice RR. RR. 10 


29, rue du Vieux Pont de Stvre. 


BILLANCOURT, (Seine) France 








UNIVERSUL LITERAR. — 734 





po BI ca sE nu c ez 








EXPOZIȚŢIILE 


Meneul Român inaugurează sezonul 
istic din acest an cu două expoziţii 
pictură și una de sculptură, în cele 
i săli principale din str. Franclin. 
Sculptorul 1. Jalea în prima sală, oferă 
icului încă. odată un bogat ansam- 
de lucrări, dela monumental până la 
tueta de interior, în care se oglinde- 
vigoarea nedesminţită a acestui ta- 
t, ale cărui manitestări consecutive în 
lerioarele sale expozitii, au reuşit să 
că la fie care dată un nou aport la 
inirea unei personalităţi ce sa :m- 
sde la început în mişcarea noastră 
istică, 
dpera sculptorului Jalea — mereu îm- 
Deăţită cu rezultatul unor continui in- 
tigaţii în lumea nesfârșită a, ipoteze- 
plastice — sa ţinut în evoluţiia ei 
eadentă. pe o linie bine hotărită, evi- 
hd realizărilor sale urmele tatenărilor 
ime aciese-ori posibil păzubitoare pen- 
integritatea ex:'resiuni emotive. 
iş putea spune. aruncând o privire în 
cutul artistului, că sculptorul Jalea 
“rostește gândul în rotă, asemenea 
ui orator de rasă care 'n decursul dis. 
sului său, cr fie-care frază nouă nu 
decât să amplifice si <ă complecteze 
mod logic şi indispensabil ideea di- 
tivă, 
Sata equestră „Dragoș-Vodă“ în di. 
nsiuni destul de apreciabile —- prezin- 
ca prciect de studiu -— e impună- 
e prin compoziţia sobră, unitatea de 
cepție plastică care leagă personajul 
animal. „Dragoş“ cu buzduganul pe 
iv, înfipt în scări într'un gest de ener- 
'cuceritoare, e omul sintetizat până la 
polul forţei, mişcarea animalului pu- 
ie, oprit din elan ca într'o crispare 
atică de braţul  călărețului evoacă 
i odată amplificând ideia de sigu- 
ji de-minatoare. 
sf. Pantelimon“, monument în bronz 
vlucrare de pătrundere și inteligenţă 
care interpretarea se depărtează de la 
le păpuşi cu figuri blajine şi umi- 
| 
Poriretul A. S. R. Pr. Ileana“ foarte 
mracter e plin de vioiciune şi nerv, 
sindiu de „Torse“* conceput într'un 
m clasic, dovedeşte o adâncă înțelegere 
hrmoniei fiziolosice. 
2 lorgulescu-yor, prezintat prin „.cu- 
le omagiale“, — pe coperta catalogu- 
— ale d-lui Nichifor Crainic, şi re- 
andat publicului de o serie de expo- 
| și expuneri prin diversele saloane o- 
i: unde juriile consecuiive lau dis- 
i cu premii şi cumpărări (în ciuda 
arazilor invidioşi cari se hotărăsc 
greu să „acorde Cezarului“... etc. sau 


lui „Petrică: cs se cuvine lui Yor), ne 
di și anul acesta o serie de lucrări în 
cari pictorul atacă. cu aceiaş convingere 
şi entusiasm nudul, florile, interioare, 
natură moartă, portret... 

"Ori cât de e de plăcut să constatăm, 
programul pe care acest artist îl vădeşte 


le vederi din Spania și Franţa. Fără 
îndoială ru lipsesc aptitudini d-nei Pil- 
lat și lucrurile d-sale sânt cel puţin a- 
greabile prin chiar lipsa de substanţial 
care le pune la îndemâna emotivităţii 
publicului de număr. Dispreţul d-sale 
pentru o mui laboricasă insistenţă, ţine 


și 





|. JALEA: „Dragoş 


la fie-care nouă manifestare, ne facem 
camaradereasca datorie faţă de amicul 
Yor să-l prevenim că în aceeaş măsură 
va pierde din grațiile „„juriilor“ eterne 
şi ast-fel d-sa încearcă, riscul să renunţe 
pe viitor la speranța premiilor cari i-au 
legănat avânturile de extremă stângă 
ale tinereţii sale (artistice.. bine-înţeles). 

Pictorul Iorgulescu, în afară de cele 
zise, e un real talent stăruitor pe cât de 
ronsecvent cu un crez plastic deosebit de 
personal. Fără abilităţi, nu caută refugiu 
in preţiozităţile de materie, nu acceptă 
cu uşurinţă lucrurile, se trudeşte înde- 
lung și conştiincios în căutarea mijloa- 
celor de expresiune cari traduc fidel o 
sensibilitate personală, mărturiseşte gust 
si pricepere în compoziţie. Culcarea ne- 
meşteşugită dar luminoasă acordă con- 
sistenţă lucrurilor şi ascunde cursul 
“șor al unei insuficiente valoraţii. 

Nudul expus de d-sa, e o serioasă re- 
alizare, prin preocuparea de construcţii 
şi expresiune sintetică. 

D-na Maria Pillat-Brateș se prezintă 
cu un număr respectabil de pânze, mul- 


Vodă” 


mai mult de diletantism decât de natura 
vrunor îndrăsneli novatoare. Nudurile, 
pentru cari artista pare să aibă predi- 
lecţie vădesc pe alocuri reale însuşiri de 
compunere ; lipsa de consistenţă, neînţe- 
logerea materiei, volumului şi valorilor 
le reduce însă la siluete, decorative poa- 
te prin simetria liniilor, 


C. VLADESCU 





732, — UNIVERSUL LITERAR 








Gui $ sii 5 5-48 6 1. PPR 
? 2 9 


RAMURI un. 23 No. 8—9. D.C. $. Fă- 
gețel îsi dă toate silimţele să facă din re. 
vista „Ramuri“, o revistă interesantă nu 
numai prin materialul literar, dar şi prin 
felul cum e tipărită, Fără dor şi poate, 
„Ramuri“ e una din cele mai chipeşșe 
reviste. 

In No. R—9, d. Tudor Arghezi îşi con- 
tinuă studiul .„pelitica și literatura. D 
Arghezi a găsit în d. Dobrescu, primarul 
Bucureştilor, „omul de iniţiativă, chemat 
să facă ceva pentru intelectuali“. 

Foarte bună nuvela d-lui Ion Dongo- 
rozi, „Director de teatru“. Cronică bo- 
pată, semnată de Dongorozi, Păunescu- 
Ulmu, N, Milcu. 


TIRICA LUI HORAȚIU de N. [. He- 
rescu, 

Un volum elegant, cuprinzând bucăţi 
din lirica lui Horaţiu, traduse în metru 
modern, 

Gândul, care a călăuzit pe d. Herescu 
să, dea. această lucrare, e desigur meri- 
toriu : să facă accesibil publicului româ- 
nesc pe Horaţiu. 

Iu prefață. traducătorul spune că a ur- 
mărit exactitate şi poezie. 

Cităm câteva versuri din „Către Me- 
cena“, 


Eu voi sburu "n văzduhul nepălut 

— Nemaivăzut poet înnaripat — 

Și părăsind pământul, voi lăsa 

In urmă Roma şi învidia, 

Fu cel cu sânge de sdvac in vine, 

Pe care tu Vai înălțat la tine, 

Eu, scumpul meu Mecena nam să mur 
Nam să fiu dus de Styxul călător. 


POLLYANNA, sau secretul mulţumirii 
de Ileonvra Porter, tadusă de ilenriette 
Krupensky.Sturdza,. Ii o carte pentru ti- 
neret. O carte foarte buni. pentru tineret. 
Tipărită cu mare grijă şi vădită elegan- 
ță de „Ramuri“, 

M. S$. Pesina Maria a scris despre a- 
ceastă carte. 

„lati cartea aducătoare de înțelepciune 
şi fericire! 

„Citiţi. 0 deopotrivă tineri, ce păşiţi în 
lume şi voi cei obesiţi de viaţă“. 


ADEVĂRUL IN LITERATURĂ. Prin- 
tre manuscrisele marelui romancier fran- 
cez Phen6 Boylesve. sa, găsit unul foarte 
interesant „opinions sur le roman“, care 
impreună cu alte însemnări vor apare 
într'un volum. : 

„Dăm mai jos câteva rânduri canacte- 
risuce asupra adevărului în literatură 

„Puţini sunt în stare să aprecieze o 
cperă de artă, ca operă de artă; dar toa. 
1ă lumea e autorizată să spună : „Această 
lucrare e adevărată, sau nui adevărutăi, 

Foarte puţini oameni au simţul fu. 
mosului ; tcată lumea ave, sau crede că 
are simţul adevărului. Adevărul, — așa 
de greu de deosebit de eroare în. justiţie, 
în îstorie şi chiar în cuvintele femeilor 
și copiilor, — se discerne Joarte uşor în 
opera de urtă“. 


POPULISMUL. Este o legătură între 
notiţa. de sus şi aceasta, despre populism, 

Populismul e nouă şcoală literară în 
Franţa. Fruntaşii ei sunt Andre Therive 
şi Leon Lemmonier, 


ceazZ elar:iu 








Pornind dela. constatarea, că, în litera- 
tura modernă, se caută bizarul, se oco- 
leste adevărul, avupul populist a ajuns 
la concluzia că trebue să se pună capăt 
lirevaturii de snobi şi că e vremea să se 
recurgă la simplicitatea, populară, la sin- 
ceritatea fără pretenţii. Dar populist nu 
înseamnă popular. : 

Devizn gruplui populist este: „faire 
vrai et non point bizarre”, 


CARTEA ŞI DURATA. Marcel Prevost 
delu Academia franceză a scris în revis- 
ta „Gringoire“, Le livre et sa duree, 

Scoatem din acel articol următoarele : 

„Cred că o carte are cu atăt mai mulţi 
scri de durată, cu cât e mai directă“. 

Tot ceeuce scriitorul aduogă expresiu- 
nei directe, împrumulând dela o doctri- 
nă trecăloare literară, dela o tehnică oa- 
recare convențională, dintro dorință de 
singularizare, dintro ambiţie de a fi lău- 
dat de vreun anume grup de conijuruți 
literari, în sfărșit dela modă, e delu în- 
cenut supus soartei modei, 

Și o madă prin definiţie nu pcule dura. 
Singura supravieţuire posibilă a modei 
e sub formă de curiozitalte istorică“. 

B.C. 

CONTIMPORANUL (No. 82) excesiv 

de slab şi foarte puţin literar. 


VERSURI senmnează în „Ecoul“ (3, 3, 
4) d-nii: Dumitru Cosma, Aron Cotruş, 
Raul Teodorescu. V. Demetrius, Volbură 
Poiană, Mihail Codreanu şi I. Gr. Pe- 


rieţeanu — adică reprezentanţi ai tutu- 
ror vârstelor şi şcoalelor. E — se va re- 
cunoaste -— un adevărat record. 


FORTRETE: literare, artistice, cinema- 
togrufice, politice, juridice publică ..E- 
coul“. Doritorii: se pot adresa la... redac- 
tie, 


Se pare că mișcarea CONVORBIRI- 
LOR CRITICE va fi reînviată, tot sub 
directa supraveghere a d-lui Mihai Dra. 
gomirescu. Inti”odevăr scriitorii grupaţi 
în jurul d-sale au decis să dea revistei 
„Ritmul vremii“ (care, în timpul din 
urmă devenise din ce în ce mai volumi- 
noasă) toată înfățișarea vechilor „Con- 
vorbiri critice“. 

Hotărîrea este întru totul minunată. 
Aşteptăm, sub noua înfăţişare, „Ritmul 
vremii”. Va readuce el lu matcă pe ve- 
chii colaboratori ? 


ODATĂ CU ACEASTA îşi încetează 
anariţia bilunară „Falanga“ 


MOLDOVA LITERARĂ (III. 7? — 9) ne 
dă un interesant articol despre viaţa și 
râvna marelui filantrop moldovean Gh. 
Gh. Burghele. De-aci aflăm că defunctul 
(20 Iunie 1929) a lăsat și unele scrieri 
literare (pe lângă cele juridice) şi anu- 
me: Fragmente istorice şi literare; Li- 
teratura populară modernă; Miscelaneiu; 
diverse Una si broşuri. 

Donaţii: lasă Univ. din Cernăuţi, 32 
volume din Enciclopedie şi un bust al 
lui Homer; Tribunalului Dorohoiu, bi- 
hlioteca sa literaă ; Seminarului Doro- 
hoiu, cărţile literare și istorice. 

A desfăşurat o bogată activitate cul- 
turală, 


In „LUCEAFĂRUL LITERAR ŞI AR- 
ŢISTIC: No. 2 o interesantă schiţă ușor 


umoristică („După gazdă") din viaţa tii 
nerelor profesoare, semnată Florica Ik 
dulescu. Se pare că ne găsim în faţa 
nui nou talent. 


UN UITAT este şi fostul nostru coleg 
Stefan Albuleţ, tânărul poet brăilean, re 
mareat, înainte de război la „Viaţa 
nouă: a d-lui Ovid Densuşianu morti 
atât de timpuriu. Publicând foarte puţin) 
nici n'a dat prilzjul unei cunoașteri nui 
adânci, 

lată de ce salutăm cu bucurie iniţia: 
tiva „Luceafărului literar și artistic“ din 
Brăila de_a-i publica cpera compet ml 
cunoscută și destul de prețioasă, 


REVISTE DE SPECIALITATE, apa și, 
la noi 
Iată câteva: 


a ÎI 


pedagogice: 


Culegeri pedapogice (Craiova) ; Catedn 
(Galaţi) ; Iducaţia (București) ; Pentrui: 
nima copiilor (Bucuresti); Revista gene. 
rală a învățământului (Bucureşti) ; Scot. 
la şi familia de mâine (Craiova) ; Şcoala! 
remână (Bucureşti). 

Se va adăoga în curând buletinul Aso 
ciațiunii învăţătorilor din România, 


a) istorice-filosofice : 


Analele Dobrogei, Analele Brăilei. 4 
hivele Basarabiei, Arhivele Olteniei, Gruiu 
si suflet ; Graiul românesc ; Revista ui 
mânească ; Revista istorică. 

P.P. 


e 


i A iii app pa sia 


Maestrul MIHAIL SADOVEANU. ni. 
rele nostru povestitor şi distinsul cola. 
borutor al U. L., intră, peste câteva zik 
în al cincizecilea an al vieţii. j 

Marele nostru scriitor, a cărui val.) 
roasă operă a influenţat atâta, noa pe 
neraţie de scriitari.—şi a trecut de multă 
hotarele ţării, în diferite traduceri, — 
se cuvine să fie sărbătorit cu toată căl 
dura și dragcstea noastră, cu atât mal! 
mult cu cât Domnia-Sa. intră în alcine- e 
zecilea an al vieţii, cu un puternic romani 
istarie în două volume: „Zodia Cant! 
rului“ sau „Vremea Ducăi-Vodă“. despre 
cari se vorbește în termenii cei mai .el0- 
gioşi si pe care editura naţională 5] 
Ciornei sa străduit, ca un cmagiu adus 
scriitorului ei favorit să-l tipărească! 
după ultimele perfacțiuni al  tehuicei, 
Asociindu-ne cu toţi cititorii şi admira. 
torii săi, urăm Maestrului sănătate de. 
plină. viaţă lungă și tot așa de fecundă 
ca si până acum. 


LA BUZĂU apare (e în al S-lea ui, 
revista „MUGURI“ scoasă de elevii Senii- 
narului de acolo. Revista e îngrijit f- 
părită și are ca. scop: „pregătirea te. 
meinică a elevilur pentru clipa când wi 
păşii în sânul societăţii”.  Remarciu 
articolul de fond al d-lui I. Coman, poe i 
zia „Hanul Părăsit“ sa d-lui Laudatu 
Vi asilescu, precum și) schiţa elevului 
Const. Frâncu din cl, VII. In vestul 
numărului semnează : preotul Cons, 
Noapteș, diacon Tănase I. Bratu, Vioriea 
Dumitrescu, elevul Stelian Popescu, Vi 
site Mitrea. ete, 

SCRIO, 


UNIVERSUL LITERAR. — 733 





Isuien-car'ea 


» Secananaa cie 
cvwvanie 


Birarul spunea despre Cundoreet, pen 
tu Să urate că scrisul acestuiu e 0- 
mitar : 

EC Ediauieei serie pe opium pe fur u» 
ac! 

hr despre Mirabeau, spunru: 

- Pentru bani, Mirabeau, e capabil sii 
ră orice, chiar un bine! 

































tn tinăr poet prezintă unui mare scriia 
colu mut său tipărit şi pus în vânzare 
endl. i 

Acesta îi întrebă : 

— Are succes de public celunent d-ta. 
7. Se tinde? i 

— Da, se vinde! Nu ştiu ducă îl cum- 
ră cineru, dar se vinde? 


+ 

pt hivurol spunea despre un scriitor, 
cărui curăţenie era foarte dubiousă : 
—Când merge pe drum, murdăreşte 
vroiai ! 


tn celevru avocat, ciştigănd un proces 
re pu decat nici o șansă,  teiegrufiă, 
tului său: 

— Adorărut a triumfal i" 

ilientut fiind convins că acest „trâumf” 
puute să însemne deril picrderea pro. 
hula, răspunse telegrafic: 

— utaceți apel, 


- 


[ut seranvtul medic hicori, veni într'o 
lu censultație un bătrân de 90 de ani. 
Inviute ca bătrânul săi spuuă ce are 
ord îl întrebă: 

- De e» ai venit la minc d-le? Ce mui 
li? Coe erei să-ți fac cu? 


Ei 


(nurteline primi întro zi dela un a- 
at uri diarea scrisoure : 


Domnule, 


Binevoiţi vă rog a cunoaşte că dom= 
R,, veterinar, nu însărcinat să vă 
ez sti-mi plătiţi suma de 25 de franci 
tare î.o datoraţi pentru vizita ce a fă. 
(0 câinelui des. 
— 

Vă rog deci, ca în termen de 24 de vre 
treceţi pe la biuroul meu spre a-mi 
hita sama de mai Sus, In cuz contrar, 
toi vedea ebligat să porneste uețiune 
plra dus. 


(ourteline îi răspunse imediul : 


Domnule, 


hăspunzând scrisorii dvs. de astăzi, ră 
imet aci alăturat suma de 25 de Jranri 
care o datorez d-lui veterinar R, 

Vă rog, deci, cu în termen de 24 de ore 
mi conțirmaţi primirea acestei sime, 
az contrar, nd voi vedeau obligat să 
dau pe mâna parchetului pentru es- 
icherie, i 





lo caz ca» 


UN SERVICIU. DIVIN IN AVION 

0 scenă de un dramatism zguiluitor 
s'a petrecut zilele trecute întrun avion 
care sbura în Delgia dela Anvers lu 
Gunova. Avionul transportă douisprezece 
turisti. membri ai clubului belgian de 
turism, când a luat foc carburaterul, 

Aparatul se afla la o înălţime de 300 
metri, 

se. a E II 

Pasazerii îngroziţi îsi aşleptau moar- 
ica cu ochii şi au cerut unui preot ca- 
tolie ce se afla printre ei să-i preha- 
doască. 

Acesta. sa executat şi după ce şi-a 
citit rugiciunile de mort a început să 
recite „De Profundis* -— „Din adâncuri 
ie chem ne Tine. Domnul Dunezeul 
me!” în vreme ce pilotul făcea stră- 
(minţi supra cmenești să coboare apa- 
ratul în flăcări, 

Cu câteva minute numai înainte ca 
rezervorul de benzină să facă explozie 
si aparatul să fie făcut ţăndări, pilatul 
a reusit să ateriscze iar pasanerii au 
fi:st salvaţi deia o moarie sigură. Uni: 
din aceştia au constatat la aterizare că 
le alhise părui de groază, 


GHETE DIN PILA DE RIECIIIN 


La marea expoziţie de ghete din l.on- 
dra, au fost expuse cele mai scumpe și 
trainice gahote, cari au fost confecţio- 
nute pană acum. theteie acestea, sunt 
făcute din pielea unui. rechin numit 


„xaluchati. care trăeste în avele Aus- 
taliei. i 
Pielea aceasta este abeclut indistruc- 


tihilă si pentru confecționarea uhetelor, 
se întrebiainţează pielea de pe pieptul 
femelei, cure esta cea mai moale de pe 
tat corpul. Ochiul profan nu descoperă 
nimie ruvtas la aceste ghete decât vu 
carecare neelasticitate a pielei. Ghetele 
nu poi fi confecţionate sub vreo 000) lei 
perechea însă cumpărătorul primeşte, 
în schimb saranţia, că ghetele îi vor 
dura toată viuţa. 


PUSCĂRIILE LITERARE 


In .„Paris-Midi” — D-l M. Pierre Au- 
diat publică următoarea notă --- plină 
de un spirit cu adevărat parizian : 

„Doctorui Bougrutanunţiă apropiata a. 
pariţie a memoriilor sale. Georges It6ne 
aduce criticei un dar preţios—cartea sa -- 
scazâniu-se că este absent din Paris 
„Daur raison de sante“ şi D-na Marthe 
Hanvu publică o operă de mare tiraj: 
La vorit6 sur laffaire de la Gazette du 
+ 'rance, 

Sr fi convenabil deci că serviciile pe- 
nelenciarelor să creeze cât muj repede o 
secţiune a editurilor în fiecare puscărie 
demnă de acest nume. Alături de casele 
de editură deja celebre, am avea astfel: 
les [Editions de la Sant, la Librairie 
Saint-lLazare, la Sociât6 de Clairvaux, 
et les Cavenne-kditions. Bine conduse, 
aceste secţiuni ar îi capabile să-și des- 
facă operile tot așa de bine. ca şi cele- 
lalte case de editură — putând sirânge 
cu ușurință membrii în jariuri literare 
şi — de ce nu ? — să hotărească un mare 
premiu. 


caricatura zilei 


EXPLICAŢIUNE 





— Vezi ia, mămicule. primii oameni 
numai diu 


avenu clădiţi în întregime 
vase, pielea şi carnea miu venit decât 
mult mai târziu !.... 

(Life) 


LA REPLICĂ... 





—- Pe aici e drumul spre Miere, d-le 
serzent ? 
— Da! da cu o condiţie: dacă veţi 
mere ca racul,. 
(Show) 


APARENȚELE..,. 





—  Ascultă-mă, pe mine: Georges, este 
un ipocrit, Si eu am creare de ipocriţi. 

-- bu stiarn vă, sunteţi prea buni prie- 
teni. 

— Dar de unde. — mă prefăceam..., 


(Dimanche îtustree) 














754. — UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 





DOMNUL X.. 


de IL. L. CARAGIALE 


—- Dascăle prea înviiţate, cel cenveţi 
la şcoală carte, spune-mi mic ce suni, 
opL? 

— Opt sunt fericirile, 

-— Aşa e. Așa a spus Mântuitorul că. 
tre glvatele adunate sus pe munte spre 
a sorbi dumnezeeştile învățături. 

SI să începem aşa: 

„Fericiţi coi săraci cu duhul, că ace- 
lora este împărăţiu cerurilor... 

Si se încheie cu a opta: 

„Fericiţi cei ce se gonesc pentru drep- 
tate. că acelora este înwpăriiţia ceruri- 
lor... 

Despre acele fericiri dela Mateiu ci- 
tire Cap. 5, făcea odată un arhiereu 
prodică poporenilor săi. Părintele era 
cam lung la vorbă: predica de un ceas 
şi jumătate şi unu ma; isprăvea, 

O babă, care venise la biserică lăsân- 
du-și acusă fierturu pe vatră, lot asculta 
pe Prea sfinţia-sa, şi ofta ca de o grijă 
mare ; iar mai asculta şi iar ofta. 

Instârsit, slavă Domnului! s'a sfârşii 
predica. 

Sa, dat predicatorul jos din amvon și 
Jumea sa grămădit să-i sărute mina. 

Când a venit si rândul babei, baba i-a 
spus părintelui : 

— Prea sfinte, ai uitat să spu, încă o 
fericire... 

— Care, taică ? 

— Fericiţi cei ce se urnese dela bise- 
rică până nu începe predica arhiereului. 
că acestora nu le va da, fisrinra în foc. 

Să mă ierte Dumnezeu dacă ndrăz- 
nesc şi eu, ca baha, să spun că ar mai 
trebui pomenită şi ultă fericire. 

Fericiţi cei ce, luând condeiul în mână 
nu vor ave frică de Domnul, că aceia 
vor trăi mulţi ani. pre pământ în cinste, 
ha și 'n acadernii. 

Aiei, prin „Domnul“, hu vreau să 'n- 
țeleg pe Ziditorul, de care firește vine e 
cumiute trebue totdeauna să se tca- 
mă, fiiudeă „teama de El este în- 
ceputul înţelepciunii” ; vreau să "nţeleg 
pe Cititorul, fiindcă, de câteori mă calcă 
navoiu. ori îndemnul Duhului-rău, mă 
mpinge a lua condeiul, de acel Demn, 
(să-l nurnim Xa, că personal nu-l cu- 
nosc), de acela mă apuci un fel de frică 
nehotărită, simt, gândindu-mă la el, o 
strângere neînţeleasă a inimii. ceva cam 
asa cum trebue să simtă un impricinat 
când, nu prea sigur de dreptatea lui. 
aude aprodul strigându-l pe nume, să 
poftească "'năuntru, la judecată, 

Când mă gândesc la el! 

Ah?! Domnule X.., cine esti?... îm ce 
colţ stai d-ta acuma cu „Universul di- 
naiute plimbându-ţi privirile peste a- 
ceste rânduri ? 

D_ta trebue să fii un om sever. aşa mi 
închipuesc eu ; când îţi cade ceva scris 
în mână. trebue să ţii spriucenile tare 
mcruntate, citim cu multă luare aminte. 

D-ta esti un om nu numai învăţat. 
dar si cult: trobue să. fi citit mult, si cu 
futos, în viaţa d-tale. 

D-ta afară de prodigioasa noastră Ii- 
teratură naţională trrbac să mai cu- 
nosti, din literatura, universală, măcar 
pe cea europsană. 

D-ta, [e lingă bogatele d-tale cunos. 


tinţe literară, ştiinţifice, artistice, tra- 
bue să fi având gust subţire si simţire 
adâncă. 

D-ta, așa îmi închipuese eu, trebue să 
fii mai înainte om și pe urmă român, 
(că se îniimplă uneori și amintereu), 
prin urmare, d-ta, român fureşte, trebue 
româneşte să judeci omeneşte. 


Pe d-ta. sunt sigur, nu te pot mişca 
sentimentele cele mai frumoase, cele mai 
nobile întenţiuni, avânturile cele mai 
generoase, dacă expresiunea lor nu este, 
după calapoudele scoalei d-tale, conve- 
nubilă ; fiindcă d-ta ai acest păcat — 
școala : d-ta nu poţi admira o splendidă 
mantie, imperiali de purpură căptușită 
cu crimnă, dacă e prest croită şi rău 
cusulă ; îţi nlace mai hine o scurteică 
mitocăncasci. de plisă căptusită cu pi- 
sică, croită și cusută cumsecade... fi- 
indeă.... iartă mă săsţi spun, ești pe- 
dant. 

D-ta, desigur, când citeşti ceva de “n 
auior vestit pentru „logica lui strân- 
să” sau pentru „lirismul lui larg”, pen- 
tru „cutezanţa părerilor“, pentru „Spiri- 
tul acela combativ“, pentru ..pariotismul 
lui”, pentru „vastele-i cunoştinţe“, sau 
„tonuinţela-i morale, sociale,  umaniia- 
e”, pentra „linba-i adnurabilă“, în fine 
pentru mai ştiu eu ce, — d-ta, desigur, 
când citeşti ceva de un auter vestit. ari- 
:At de mare ar fi reputaţia lui, trebue 
să vecunoşti îndată dacă „maestrul a- 
cela“ scrie ca a bucătireasă nedată Ja 
enrte ;.,.. fiindcă d-ta, stimate Domn Xu-, 
trebue să fi învăţat, pe lângă înaltele 
științe, şi gramatica elementară. 

Li. uite de asta mie, când iau con- 
Join, mi-e frică, dintre atătea mii și mii 
de exemplare ale „Universului, de unde 
şti dacă, Doamne fereşte! nu pică u- 
nul şi în mâinile d-tale? 

Atunci ce mă fac eu ? 

Să Pat si eu ca d-ta. ca arhiercul cu 
baba ? şi încui dacă te-aş crede hlând ca 
o babă naivă! dar d-ta, îmi închipuesc, 
trebue să fii răutăcios, om cu mintea 
ascuţită de câte multe ai învăţat şi știi. 

Parcă te nud şi pe d-ta cerând, cu un 
zâmbet grozav de neplăcut peutru rmine, 
încă un udaos la cele opt fericiri: 

„Fericiţi cai ce nu se gândesc câni 
scriu, iar gramatica elementară ca pe n 
prostie o nesveoiesc, că aceia autori mari 
se vor chema !* 

Si asta mar întrista peste măsură... 
căci, prea stimuate Donnule X.... autor 
mare nici prin gând nu mi-a trecut 
vreodată că as putea fi; dar iarăși, pe 
nenâniite, zău !n'am'scris în viaţa. mea,, 
iar. de bine de rău. gramatica elementiră. 
cu sîințenie mam silit totdeauna să no 
inâhnesc câtuzi de puţin... Si asta... nu 
de dragul ci, să mă crezi: tat de grija 
d-tale, 

Fu știu că un om cu spiritul luminat 
ca ta, cât să fie de sever. permite li- 
terilor să servească la multe — dela şti- 
ința cea mai înaltă, cea mai subtilă artă 
până la cea nai simplă cronică și până 
la trecăteare glumă de nimic: numai. 
literile să fie litere înşirate cu socoteală 
matură, iar nu trase din pălărie ca, de 


o mână nevinovată, biletele unei loer 
în familie. 

Dintr'o baniţă pliră cu ial A 
toate culorile închipuite, un meşter mp 
zaist poute scoate o minunată icoană: 
om de rând ca mine, fără mare meş 
sșue şi idei înalto, numai cu răbdare, 
șezând mărgeluse potrivit după culoră 
poate faca pe masă figuri raţionale, 

Si dota, Domnule X.... oricât de seg 
să fii, trebue să recunosti că, — da 
intenţia mea n'a fost alta decât să-ți fi 
pe un câmp roşu o cruce albă, orosi 
galbenă pe un câmp albastru, întrue 
această intenţie este la. limită îndephiui 
tă. precum cu na am pretenţie câ ţi-a 
zmerăvit o Maică-Precistă, asa și dd 
sever dar drept, să n'ai pretenţie a o 
ţine dela mine decât ce am încercat că 
stit săţi dau, — o staa, o cruce, o fig 
raţională cât de simplă. ha 

Căci. mai la urmă, trebue și d-ta să 
admiţi că asta va să zică meșteșug, 
fie cât de înult, fie cât de umil: să 3 
o grămadă chaotică a buniţei, mărgelu 
$6, bcb cu bob. si să le aşezi cu anula 
rost, după priceperea ta, pe pricepeta 
si a altuia. 

Acest altul d-ia ești acuma pentr 
tine „Domnie X.,., și de aceca mis 
teamă de d-ta. 

Tot mă gândesc: oare să fi așeza 
mărgelele cum se cuvine după unzăă 
mea întenție? Nu cimva. și eu, om DĂ 
trân să fi luat ca un copil uşuratee 1 
pumu de mărgele din baniţă și arunĂii 
cându-le impertinent pe o foaie de bir 
tie. să-ţi zic în bătae de joc: 

— Uite, domnule X.... cum am, dinu 
aruncătură pe negândite, am  niuur 
să-ţi fac pe Mihai Viteazul călare, fiind, 
că te știu patriot. ca mine! 

Sper însă că mam făcut şi niciodată 
nu voi face așa necuviință, Te ro să 
crezi, prea stimate d-le X,. cititorul 
că dându-ţi d-tule mult respect, mi-am 
oprit vuținitel şi pentru mine. Astiel nai 
îndrăzni vreodată să te uiţ când pui 
mâna pe condeiu, — fiindcă să-ţi ma 
spun ceva. pe lângă teamă, d-la îmi 
spiri mie și alt sentiment... te iese 
cam Tar, ce e drept — dar sincer, er 
de.mă, 

Acuma, cu d-ta iubite d-le N. an 
isprăxit deocamdată. 


































Spre a încheia. către dv, tineri publ 
cisti români, — ba şi bătrâni, salutâr 
du-vă eu toată stima, mă, astresez bn 
tdiu, spre a vă ruga să mă "ngăduițid 
pe mine între dv,. la ce rând veţi găsi d 
cuviiniă ; al doilea, spre a vă zica, În 
simplicitatea mea, da câteori scoateţi din 
călimări condeiul plin de cerneală şi 
vreţi cu vârtu.i să mânjiţi foaia curab, 
gândiți-vă la domnul X.,. 

Nu. ştiţi, cricât vi sar prea de "nek 
duitor si de Dătat bun, cât de sever A 
de buljocoritor este. 


(Publicat în „Universul la 119), 


Dee 





UNIVERSUL IATERAR. — 735 


cearta sceclesie în exizase 





UN PORTRET, O OPERĂ, UN INTERVIEW 


— PIERRE HAMP ŞI TRUDA OAMENILOR — 


Pentru „Universul Literar“, Pierre Hamp şi-a deschis manuscrisul 
la care lucrează acum, din opera needitată, a desprins câteva pagini. 

E de prisos să comentăm gesiul mărinimos, precum şi interesul 
cel va stârni această aperă, ca şi nerăbdarea cu care e așteptată. 


MES METIERS (Prefaţă) 







































va fi cartea pe placui cetitorului, 
nă va ertu că arm vorbit de mine iîn- 
i ca un închipuit, de-l va îi plic- 
chiar cenindu-i ertare tot nu mi 
cruța, Așa di să nu ne Datem ca- 
cu farafisticuri de prefaţă. Gustaţi 
tă place, eu deasemenea ; iar de se 
ntânspla plăcerea să ne fie comună, 
| de înţelegere. 

iitorul din vocaţie nu poate să nu 
k De sar hotări să nu nui mMăzgii- 
4 hârtie, uăs:md chiar pentru asta 
maj ninisrite motive ; tot nu se va 
abţine. 

i fi tras la răspundere peniru ce 
nu pentru că scrii, Un autor ale- 
cuvintele, nu și imboldui, pe acesta 
dură, Cine-l împinue ? Ce ființă spi- 
lă, îl înșfacă, în fie ce clipă atât de 
mic, îl atruge afară din sine, îl des- 
ptă monptea poruncindu-i să se ex- 
e. Nimie n'c stavileste, doar moar- 
Cine prin condei caută. câștig, nu 
ște bucuria cea mare de a'unu se 
ahţine si facă ceia ce face, Ceia 
trebue îndeplinit, chiar jertfindu-se 
sine şi uneori chiar pe ceilalţi. Vo- 
iunea nu feniceste pe cel ce o resim- 
i îmbată. kk de nedominat. Lucra- 
ce urmează va ilustra poate un fapt 
pt. Se va vedea un om îndeplinin- 
si cu ori ce preţ pasiunea sa de a 
| Să fi pus atâta voinţă și atâţia ani 
săruinţă în scap de a fabrica, a cum- 
„a vinde, aşi fi agonisit o avere 
„ași fi suferit o mare ruină. una 
alla se întâmplă cui nu lucrează 
tin, 

am nici un merit pentru că scriu, 
um nici «le ce culoare mi-e părul. 
iu arm înţeles această fatalitate, dar 
am descoperit-o am adorat-o. Aşi 
să a numesc fericire. Când în sân- 
mu în piele se află un impuls neîn- 
cat și a cărui îndeplinire prici- 
wle o supărare e un blestam. Jucă- 
i, hețivanul senzualul, îl cunosc. Hi 
tăiese destinul, nu pentru a fi sa- 
tuţi, ci pentra a simţi desgust de ei 
ii. în timp ce a te supune voca- 
ki, ori ce ţi-ar impune să faci, şi 
sti fie prietenă, ru sa pomenit 
umire mai mare. Eu n'am fost sin- 
nici când. In fie care clipă din zi 
din noapte, îşi pronunţa imperioasa, 
intătoarea poruncă, lorţa căreia nu-i 
pţi împotrivi. Ea mi-a luat înainte, 
slujit-> adesea mai. prost decât ea 
mine. Am avut clipe de îndoială, de 
iii. Ta a rămas neschimbată. Scu- 
indi-mă,  împineându-mă, ma in- 
tat spre drumul drept, Ea. cea tai- 
i şi mare. fie binecuvântată. Pentru 
n mine si. nu aiurea se află această 
me? Ce s'a alipit oare de om — 
face pe unul săi. isbutească în.co- 
pe altul în literatură. Am sir ai 
i nam: din potrivă am păcătuit 


poate, uneori: căci hotărîrea nu f- 
mana de la mine şi nu mă puteam sus- 
trage, totuşi piteam cu siguranţă să lu- 
crez maj bine, să mă împotrivese mai 
puţin voinţei aflătoare înlăuntrul voin- 
ței mele. Pentru că ai părăsit la cinci 
ziua, patul, şi nu te-ai sinchisit de 
dragoste, şi ţi-ai drămuit plăcerile, în- 
seamnă oure că le-ai dut în destul? Nu, 
așa e, nu parvi să te dai nici odată pe 
deaîntresul. lată. de unde porneşte des- 
xustul de sine. Doar dintro viaţă de 
vm, câteva clipe depline, Intro zi în 
zuri, te simţi deodată realizându-te 
complect, Când scarele răsare, ui şi în- 
ceput să ie perzi. Ceeace te ripea. ţi-e 
răpit. Ţi-a fost hărăzit o energie lumi- 
noasă, o înţelepciune fulgerătoare și pu- 
terea de a ceti in spirit şi în lucru, 
inperceptibilul ; îţi rămâne apoi aminti- 
rea unei clipe superioare. Fără încetare 
trebue să te cercetezi, şi prea rar te gă- 
sești dur vucaţiunea poruncește și ast- 
fel nu poţi înceta să nu te cerşesti ţie 
însuţi : nemulțumit că nu poţi izbuti, 
fericit că nai răgaz. Cautăcte, e mui ne- 
merit decât cunoaste-te pe tine însuţi; 
căci nu te cunosti niciodată şi te cauţi 
totdenunăa., Aceustă carte e o dovadă că 
n om se caută pe sine, lanterna ciri 
cului nu sub nasul altora trebue pusă: 
destul e iloar de anevoie să-ţi luminezi 
vârful propriului tău nas. 

Scriitorul preferă să-și supravieţuias- 
că, nu să vieţuiasci, EL nu se opreşte 
la moarte. Mormântul, pentru el, e o 
renaştere Artistul se îngrijește de ne- 
murire, iată prin ce se deosibeste de 
ceilalţi oameni. Un negustor, un fabri- 
cant se gândeşte la bilanţul anual. FI 
poate să lase drept moştenire o afacere 
solidă, dar nici odată isprăvită. Un an 
de criză econmică sau de prosperitate 
schimbă sitraţia. Afacerile nn emit o 
etorie durnbită, Unele perfecte azi, vor 
(i la anul îuvechite. In chestie de me- 
canică fraza nu e niciodată definitivă. 
Salahorii nau o altă celebritate dura- 
hilă de cât asea pe care leo dărueşte 
literatura Cât sunt pe lume, turnisorii 
și clientela îi cunosc: când au murit, 
se uiti şi ce au fabricat „când a trecut 
moda, Ormer, mai e cstit si acum, cel 
puţin în şcoală dacă nu si de plăcere. 
cine cunoaște însă numele aceluia cure 
i-a fahricat carul; faimos de sigur pe 
vremea lui, cum e astăzi Andre Citroân, 
UV alorie ne 4 roți şi o firmă. Când se va 
stinge va fi uitat şi el. Creator-fabri- 
cant, Opera lui are pentru moment 0 
importanță mai mare decât a publica 
o carte. Pentra viitor, mai puţină. Fa- 
bricantul prodice material uzabil. Lite- 
ratul vrea ceva veşnic. EI se distruve 
pe sine pentru ca să influenţeze pos- 
ieritatea, Se leapidă de viaţă pentru 
cei ce nu vor să şiie de aşa ceva. Din 
ce în ce generaţiile acordă respect şi 
atenție mumai celor ce trăesc simultan 
cu ele, Ele cer necondiţionat identita- 








tea vârstei. Pentru ce de treizeci de 
ani. cel de sasezeci e ca şi un cadavru, 
Când moare un autor, nu trupul singur 
îi: putrezeşte, ci și ceva din opera, lui. 
Din mormânt suflă vânt de uitare pes- 
te cărţile lui, Asa e bine. Altfel cum ar 
Muce-a cei vii, dacă sar închina prea 
multă atenţie celor duși, Stau cei bă- 
trâni faţi în faţă cu cei tineri, E prea 
deajuns. Nu trebuesc desgropate hoitu- 
rile. Moarte morţilor. In afară de Stră- 


“buni. Cel ce nu imbiătrâneşte, Veșnieul,. 


Şi, în oarecare măsură Clusicul, E ceva, 
Nu în deajuns. Sa executat pe Corneil- 
le, pe hacine. lulgerătorui Victor Ilug& 
e ţinut drept cel mai mare imbecil al 
poeziei franceze. Salunei, te mai poţi 
aștepta la vre-o îndurare? Umanitatea 
nu eruțţă pe nimeni. Si nu vom fi nici 
uitaţi. Un candidat la teză, va despră- 
fui într'o zi opera noastră, pentru ca 
să-și poată bate joc de nui. Bucuria, 
cea mare de a scri e să-ţi faci plicera 
ție personal, cu speranţa că poţi fi şi 
altora de oare care falos. 

limită jalnică. să nu poţi tinde la 
mai mult de cât o mulţuimire perso- 
nală, Redus la tine însuţi. te simţ; pu- 
ţin lucru, mai nimic. Se trăieste numai 
prin ceilulţi. Cine va trage un folos din 
lucrarea de faţă? Memcriile unui on 
de stat intoreseazi lumea întreagă, De 
la el se pot lua lecţii de guvernare — 
în scrierea lui se vede cum San cons- 
truit, cum s'au slujit evenimentele mari. 
sau cum ele au zdrobit oamenii. Stupi- 
ditatea nu e apanajul idioţilor de rând, 
o cunose şi miniştri, iar regii sunt co- 
plesiți. Nu din viața mea să trageţi în- 
văţătură cetindu-mă, ci din felul cum 
mam Supns vocaţiunei. Disciplina vă e 
prielnică. deasemenea şi copiilor Dv. iar 
pentru că e chestie de educaţie, prielni- 
că societăţii întregi. La şeoaii aţi învă- 
țat multe. dar nu vaţi învăţai. pe voi 
înșivă. Soarta vă mână, puţini ajun 
ce-ar îi năzuit să fie, Poftim, esti ajutur. 
notar si nu aveai aptitudini de navi- 
gator. Iţi vei petrece viaţa  sezâni 
pe un scaun visând la vapoare. Vei fi 
existat, n'ai trăit. Nu poate fi vorba 
să-şi cerceteze menirea acei cari se în- 
deletnicesc cu meserii uricioase: cei din 
uzini, din canaluri, de la curăţilul gu- 
noaielor. Robii de veci. Nu se poate dez- 
fiinţa, sclavia, dar cel puțin micşoraţi 
numărul sclavilor, Vocaţiunea nu-şi are 
stagiul în <pirit numai. Fa făcea apel 
și la mâini. Nu lucra lemnul când ţi-e 
draa fierul. Când nu holăreşte spiritul, 
mulţuriţi pielea, căci sunt destui că- 
rora nu le place nimic, 


Cartea aceasta nu se pcate jine drept 
nefolositoare dacă. a demonstrat forţa 
vocaţiunei, Dar n'am scris-o oare prea 
curând, nam publicat-o  curn.va prea 
devreme ? Printre cele zece volume ce 
asi vrea să mai scriu, mi-ar fi părut 


rău să nu-l dau pe acesta la iveală, 








736. — UNIVERSUL LITERAR 
f-am dăruit viaţă, de teamă să 
jipsească mie. 

Din an în an am văzut cum picioa- 
vele celor trei fete ale mele, se lungeau 
sub piano; la început spânzurau bălă- 
bănindu-se, nici unul nu ajungea la pe- 
dală ; întro zi au atins.o picioarele celei 
mai mari, apoi ale celei de a doua — în- 
sfârșit iată-le şi pe ale celei de aa treia 
atingând-n, LI, timpul să selecţionez și 
să produc ceiace mi-ar părea rău să se 
piardă cu mine. 

Devie ce va putea, opera meu. No far- 
dez pentru posteritate. N'are roșu pe 
buze. şi va trăi menirea. lu pe a mea. 

Cine nare decât grija hranai, a dis- 
tracţiei, a dragostei şi a suferinţei, tră- 
ește o singură viaţă, Pe cine îl mână 
intelectul, duce o existenţă dublă. Are 
un singur trup şi suflet multiplu. Am 
avut întotdeauna două meserii, cel pu- 
țin. Am trăit două vieţi, Trupul a ţinut, 
Sănătatea e primul lucru. Ambiţionam 
un singur titlu: „fratele Hanp, călugă- 
rul Muncei. Multe miau îndepărtat de la 
acest merit, şi mai întâi familia. Scrii- 
tor eşit din gunvpiul social, am îndurat 
blesternul să fiu un lucrător de rând. 
Ajuns în celalt capăt al lumei. m'am 
trezit cunoscând toate tipanile de ova- 
meni de lu cei ce-s desculți până la pro- 
prietarii de grajduri de curse. dela lu- 
crătorul care îşi bate capul nu cum-va 
să irosească de un franc marfă, până 
la funcţionarul care şterpeleşte dintr'o 
dată la telefon, cinci zeci de milioane 
din buzunarul publicului. 

Tot atâtu (inteligenţă sii inlrăzneală 
la vâazătoral ambiant de ţesături fu- 
rate, insuitânilu-si taraful îndărătul u- 
nui afiș: „stradă oprită” cât şi la ma- 
vele ţesător făcând o operaţie la termen 
asupra o mia de baloturi bumbac. 

Aceiaş mârşăvie sau cinste la unul și 
lu celalt. Fiecare din ei doreşte  să-ai 
menpe sitiaţia, să-şi păstreze ce-i a lui 
— sentiment foarte puternic al france- 
zului, --- moi puternic chiar decât sen- 
timentil câştigului. In orice capăt al 
sacietăţei sar lua un om, : se va găsi 
mai desvoltat sentimentul de apărare 
pevsunulă clecăt. acel de a ataca pe alţii. 
Foarte puţin cuceritori. Si mai puţini 
mulțuniiţi. Mulţi îndărjiţi. Prebabil ceu 
mai mare energie! sociulă franceză : Să 
nu decari, 

Toate acestea pot alciitui multă ma- 
terie literară fără să fie nevoe să se in- 
vente nimic. Nevoie e numiti să se cu- 
Noască ce-i real. A imagina e mai ușor 
decât a examina, Chiar în ce priveşte 
pornografin caro a început să fie iar la 
modă, ca după INI, Literatura franceză 
oscilează între erotism și revoluţionism. 
Aci scriitorul voeşte să ristrugă sau să 
fondeze ceva social, aci îi place Să se 
vcupe cu cfuziuvi senzuale, cari sunt 
mai lesne de experimentat decât drago- 
stea, acea piatră prețioasă dintre petri- 
celele zuvoiului literar şi ale cărei focuri 
nu se văd strălucind nici chiar odată în 
fiecare secol în litaratura, franceză. 

Alţii tind spre literatura experimen- 
tală, bizuiridlu-se pe grosimea unui cay- 
net (te note și un mare număr de fapte 
examinate. 

Ce valorează pentru un artist, o ex- 
periențţă care nu i s'a fost scris pe pie- 
lea sa? 

a spectatori, n astfel de încercare se 
aseamănă cu a erițicului făcând darea 
de seamă a piesei în cate nu joacă. 
lată un doctor, el încearcă un virus a- 
supra unui cchai. Provoacă bietului a- 
nimal trisuri, îl “ample de abcese, îl ne. 
noroceşie, şi îl ucide, Autorul romanului 
medical priveşte ce face  practicianul, 


nu-mi 


TIP. ZIARULUI 


notează spectacolui, își crganizează ca- 
pitolele, ticlueşte vorbele şi numește 
aceasta literatură experlihentală, Bine —- 
fie, cu condiţie însă să fie scrisă de cobai. 
Chiar şi doctorului îi lipseşte ceva, mai 
nimic : suferinţa. Ea are importanță 
când e vorba de idei. Intrebaţi pe liris- 
tos. Dar ce experienţă poate să aihă cel 
ce priveşte pe doctor. Se denumeşte ex- 
perienţă. ceeace nu e derât o privelişte, 
colecţie de imagini, și nu încercări pe 
spinarea proprie. 

Ei numesc experienţă a privi, nui a 
suferi. Și aci, ducem lipsă de cuvinte. 
Răspântii uln vorbirei, unde te învârtăști 
fără să găsești direcţia. Nu există drum 
deadreptul, nici vorbă potrivită, E ne- 
voie de lămuriri. A scrie după experiență, 
adică ceeace tu ai privit pe alțul iăcând, 
înseanină să vorbeşti numai si, numaăi 
de tine însuţi, să scrii după miârturii, 
adică ceeace ai privit pe altul făcând. 
a scrie după povestire înseamnă a colec. 
ționa cele spuse şi scrise es alţii, n 
scrie după imaginuţie e a-şi bute joc 
de tot şi e adorabil. Dar edevărul ? Unde 
e? Caută prietene, caută], 'w trece 
vreine până ce-l vei găsi Cici experien- 
ţa nu se asemueşte decăt cu ed însăşi, 
mărturiile se desmint ura pe Altă, iar 
dacă adevărul ar cere să îmnpaci pe 
toată lurnea, de uşa cevu e în stare nu- 
mai imaginnţia, ea însă nu vonţine pic 
de adevăr. 

Ce dovadă se poate aveu în literatura 
experimentală că scriitorul a spus ade- 
vărul. Numai el singur îl cunoaste. Fi 
povesteşte ceeace i sa întâmplat. Cetl- 
torul mare în privinţa celor spuse nici 
un control. Rămâne doar un indicii: 
„aecentul adevărului“,  Plăcerea de a 
scrie, il nrovencă mai uşor decât vera- 
citatea, Ce se cere scriitorului? Să cap- 
tiveze. Cum va isbuti? iubindu-și me- 
seria. Pentru un scriitor de talent plă- 
cerea. de a seri întrece satisfacția de a 
spune adevărul. EL nu e un fabricant 
de necrezute, nu caută să înșele înudins, 
dar isbutesște lesne să se înșele pe sine. 
Nu există spovedanii. Există numai com- 
plesenie fiţi de sine, Nu se va putea 
şut i odată dacă eu am spus adevă- 
rul, Nici en nu stiu. Mam străduit să-l 
spun, oricui, meritul e mare şi sear- 
veşte să dialingă deosebirea dintre ex- 
periența literară și cea sciiuţitică. Ce 
se petrece sub microscop cade sub cort 
trol. «e se petrec» sub peniță rămâne 
întotdeauna fantezist. Nu se poate ju. 
deen un scriitor decât după feul cum 
îsi aleze vorbele. Vucaţiunea îi porun- 
cește., nu 3ă se spovedească, ci să se 
exprime. Aceasta poate să o facă, şi un 
păstor aralfabet ţipând întrun câmp, 
Câte nner2 perdute de când cea tainică 
si mire, risipește divina tăcere. sbuciu- 
mă si vrăjește minţile oamenilor. In vre- 
mile de azi orice vocaţiune ure şi stil. 
Cei muţi se înăhușă în jurul literaturei, 
neputându-se exprima. Alături de un 
Shakespeare celebru. câţi nerealizaţi. 
mai mari de cât el poate, care nu se 
pot exrnima prin seris. Aşa dar. voca- 
ţiunea n.a e suficientă. E nevoie de stil. 
ka nu-l stărueşte, precum nici patima 
de adevăr Sunt trei lucruri deosebite, 

Cine nu se poate lipsi de efuziuni se 
îreântă pe sinea soptind în fața unui 
apus le soare, 

Am cunoscut un bătrân lucrător în 
mzaică. câte la sfârşitul zilei în cara 
lucrase cn atâta gust lemnul de măa- 
iin si cel de lămâăi. se aseza în pragul 
casti sate. cântând din drâmbă, O la- 
mă de metal care se ţine între buze. La 
trei pași lângă el. nu se auzea nimic 
muzica era numai pentru vrechile ce- 
lui ce ţine inatrumentul în gură. Co- 
prins de emoție. omul acela își şoptaa 





„at, 


„UNIVERSUL, STR. BREZOIANU Nr. 1! 


sie.şi orchestraţiuni gigantice, pe 
auzul sau le și anula, In fie car 
drambParul, se îmbăta de sgomotul 
dus şi cunoștea o clipă de desfă 
care-l făcea frate cu Dumnezeu. Se 

țu deasurra lumei şi a oamenilor, Faţ 
lui cu ochii închişi, impunea tăcere chi 
copiilor sgomotoşi, ei se potoleau tnt 
când prin dreptul său, și pășea! în 
vâ-“ful decetelor, ca la biserică. Ira un 
muzicant mare, îi lipsea doar orehes, 
tră. Avea darul, numai atât, Era poat: 
un tămpit, sorbind beţia dintro sbir. 
nâială. Cine vă asigură că nu suni 
eu ca el, wricuin, îmi veţi asculta sbir. 
nâială. Singura  diferenţi  importană, 
Viaţă re tampit să fie oare când tesiă.. 
pânesc instinctele și nu le poţi sta în 
potrivă ? Dragostea sau literatura în 
prefac în vită sapusă unei forțe cam 
nu-ţi  îngădue să trăesti altă viaţă 
Aba îţi lasă mândria de a simţi ct 
te-va scrupule, printre care acel dea 
spune adevărul, Vocaţiunea scriitorului 
sc lipseşte foarte lesne de el. Prea rar 
au oamenii şi patima exactităței, şi ne 
nezia de a se exprima. Veracitatea o po. 
sectă literatul din teama ce o are de oa: 
meni, şi nu din porunca spiritului, Una 
e să.ţi placă ivezisnbil să serii, alta săi 
făurești o conştiinţă frumoasă de seril. 
tor, Aci se cere să fii ajutat, silit, edr 
cat. Aceste două daruri, cxprasie şi k 
devăr se contrazic. Un seriitor adi 
chiar col mui experimenta! ai 
înainte de toate expresia. Plăcerea hi 
e si-o găsească, sufere când trebue să 
o neglijeze în favoarea faptei exacte. FI 
căpresia o vrea. nu dovada. Fanteziin 
stutorticaoşte ca iovarăşa favorită a sp: 
ritului său, pentru că ca nu ineeleuzi 
să vorbească, Adevărul e mut și pe 
caut Pentru 0 vocaţiune literară pater. 
nică e supărător, Dar e o nare plăcere 
să lupţi cu multe greutăţi de hatânl 
său Si ce profit. Pentru orice sar fl 
făcut pentru el, răsplăteşte, Yoeaţitine 
te înrtvumează spre verb. lar arest 
nu-şi capătă viaţă deplină decât câni a 
fost hrănit cu păinea exactilăţei. E, ușez 
-ă fii elvevent, anavoios să fii şi cer 
cetăitor. Mare hucurie să hoţi descoperi 
Să scrii er nu poate fi scos din cite 
laţie. 

Să observi îndelung, să notezi o sulă 
de tiauri zi să reţii trei din ete, să stai 
în faţa lucrurilor până ce îţi vorbesc, 
si după ce le-ai privit cu îndârjire, 
să-|i slobozească ele vorba potrivită, pin 
care le exprimi. 

SA tram spre sinceritate, să-ţi pai 
străduința. e orice sar zice, o prime 
neali intelectuală. îrnmoasă, Și cu tot 
(ă sinceritatea. se întiimplă să dai er 
în ce priveşte adevărul. De vă îusel în- 
seamă că m'am înșelat mai întu pe 
imihă însu-mi. lată povestea unui oi 
inzestrat cu caracter dârz îndeajns)e 
care greutăţile nu-l doboară, pa cari e. 
drept exerciţiu ci nu drept pacoste E 
ţine : si din ele trage folos. Se ohișnt: 
esta si lupte şi nu să se hizue pei 
usor, să lupte fără răgaz, dar nu fără 
Vlăcate | î 

Nu trebue omis si petreci precum 
să răsufli. 

lată istovrioara, cam îmbătrânită. - 
câteva snte de ani. — căci din 1914 sau 
scirs nsupra-ne. secole. | 

Tradl, de DIMITRI. 




























E] 


Se