Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0010

UNIVERSUL LITERA 


PROPRIETAR: 
Dai oa A di a i d 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Jifor 


de onoare 
particulare 








ABONAMENTE: 
Pepi a i 


autorităţi şi inatituţii 1000 let REDACȚIA ŞI „ADMINISTRAȚIA 


BUCUREȘTI | ftz, Brezoianu 23-23 


500 „ 
250 


TELEFON 3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚULSLEI 





+ 


ANUL L e Nr. 10 
SAMBATA ! Martie 1941 


Redactor responsabil : MIHAX NICULESCU 











e ———————————= e ci 
Negativismul valorilor 





Nu poa: exista satiziacție spi- 
ritux'ă mai deplină decâl acs2a 
izvo-ită din trăiiza valorilor: Ni- 
ciodată spiritul n'a râvnit altă fe- 
ricize decât valabiliia'ea actelor 
sale. Cina fixa în pa:ticiparea la 
22% valorilor rostul ultim al exis 
, înțelesezse mult din drma 
omenizii constrânse la autoconzer- 
"vara, fău:ind continuu visul com- 
panszoriu al împlinirii pe planul 
suprem a libertăţii confuziei cu 
sina însuşi, piin interceptarea ra- 
diaţiilor luminii unui Absolut, Nu 
: zatem or.ginur al făpiu- 








știu ce b; ă 
rilor împiedecă ursitele să sa în: 
chee pe firul lor. 

Soboli, afazici și opaci oricăror 
vibrații din afa:ă, oamenii îşi 
paeră k'logramele de-alungul unsi 
existența, la capăul căreia şi le 
părăsasc să se năruiaacă naverte. 
brat, asemeni sxcilor deșertaţi 
brusc. Pe undeva rătăceşte umbra 
uasi împliniri neizbutte şi suspi- 
nu) da strigoi al unei remușcăi: 
indiimanța zeească a valoarei 
ignoraie nu poate să nu-și impule 
ratazeiz vieților cure n'a izbulit 
să vadă. 

Penirucă există — pe lângă o- 
pzcitățls înnăscute, — opacități 
accidentale, dezăvârşiie treptat în 
spiri!e, din pricina doar a lipsei 
unai licăriri care să împiedice că- 
dareu în dezue'udine a unui simţ, 
pin nzu'iiizare, 

Şi da frecvența acestora numai 
pasivitaisa vacrilor este răipun: 
zătoare. 

Dacă valorile ar fi active, mulie 
din spiritele stinse le-ar îi puiut 
pâlpâi sensurile, şi întrețina scli- 
pirea. île -ălăș'uzac însă în spaţii 
în cara vibraţiile emotive nu pot 
lua ființă, nici pătrunde. Capiarea 
lor doar promeieismui unor spirite 
înnăbuzite “n trup ca 'ntrun cos- 
măr, o poale încarca. Dar realiza- 
rea lor sensibilă prin aderenţa la 
luc:uri și pe:soane, e mai lesni 
cioasă, Desigur, produsele acaslea 
nu dațina caracterul absolu! al va: 
loarai, dar participă la ea. 

Există oxmeni care-și închină 
viaţa realizării lor cât mai inten- 
sive. Există alții care caulă răs 
pândi:ea luminilor lor, împrășiie- 
rex valorilor, calitaiea lor exten- 
sivă, 

Unii se zic eroi, savanți, artiști, 
sEnţi, (după cum accentutază pe 
raaliza:ea binelui, adevărului, 
frumosului, iubirii) ceilalți sa chea- 
mă apoatoli, pedagogi, dascăli, 
misionari, 

Valorile au însă acexsă primei 
dioasi toană a  exclusivismului, 
uneori imparialismul lor ceia cap- 
tivarea totală și deinitivă a spi- 
riluiai care le a întrevăzut. In îshul 
aces:a, valorile care sunt într'un 
sens, tot una cu pozitivitalea, davia 
negative. 

Domeniul valorilor scurta! par- 
ţiul, devina sursa nefaricirilor te- 
rastre. Câii scvanți trudind zi - şi 
noapie să descopere adevărul, 
sub forma redusă a unsi mici so- 
fuții ştiințiice, mu uită cercetând 
de pildă un leac cancerului, su: 
ferința omenească ce se îninde 
dincolo de ușa luboratozului lor, 
inztituit tocmai în folozul nenoro- 
ciților uitaţi ! Câţi artiști căuând 
reflexul sensibil a!  Absolutu'ui, 
nu-și desorganizează viața până 
in a o închiria tuturor viciilor, ci- 
nismului și crimei | Câii etc'eni 
nu condamnă în numele ideei de 
bine, spontanzitatea însăși ce ca- 
rității, din răzorul căreia mumzi, 
desinteresai şi cald, poate răsări 
lumina tainică a alinării ? Şi câţi 
iuminaţi ai dragostei, nu neagă 
viața însăși în numele ei, viața a 


SEE EP Pesta 
de ION FRUNZETTI 


cărei torsiune simpaielică asupra 
ei însăși este dragostea! 

Idolatria adevărului şti'nț:c face 
să triumfa concpția naiuralistă, 
materialisztă despre viață, cae a 
trage devalorizarea omului. Erois- 
mul fără conținul, eroismul de dra- 
gul eroismului, este destinat să de- 
vină furoaze nihilistă, scrie undeva 
Rene Le Semne,  metat'zicianul 
idealist al „Datoriei”. El îmbracă 
un pezimism deplorabil, dacă nu 
e inspirat de o altă valoare pe care 
doreşte s'o slujească, Eroismul pur 
e un hedonism al curajului ; groaz- 
nică naufragiere în tocmui con- 
ceptia josnică împotriva căreia 

inele își mobiliza eroii, 

Acelaș lucru cu arta pentru artă. 
De bună seamă, a refuza să aser- 
vești arta moralei sau plăcerii sau 
adevă-uwi, ai refuza orice ten: 
dință, e lăudabil:; înseamnă zes- 
p=ttarea autonomiei absolute a 
valorilor. Dar a practica un tehni- 
cism sec, dispensat să slujească 
vreunui conținut omenesc, nu în- 
ssamnă oqe a priva o aciivitate 
de sansul celei mai bogata și mai 
suxve intenţii expresive ? 

Viia servește hrana geniului 
arigiic, Cine se poata gândi că !e- 
msle mari ale vieţii: dragostea, 
moartea, Dumnezeu, natura, ar 
putea fi vreodată surghiunite din 
astă ? 

Dragostea, esența religiozilăţii, 
dragostaa care înseamnă toată 
elan, dăruira, renunțare la tine, nu 
se transformă oare la bigoţii va- 
lorii religioase, în habomicia rigi- 
diiăji Lormale, în intoleranță și 
ură ? 

„Optimi  corruptio  pessima |” 
Cels mai oribile acte de inumani: 
tate și de înjosire a spiritului, le-au 
comis întotdeauna cei mai buni, 
cei mai încrezători în valoarea în 
numea căreia acționau cu fana- 
tism, 

Din nefericire, leac nu există, 
Progresul valabilizării  sforțărilor 
unila:erale ale omenirei prziinde 
încrederea nsțărmurită în valoa: 
rea respecivă, De aici idolatria, 
pasiune, excluzivismul. Cei me- 
niţi să contribue la sporirea vala- 
bilității unei manifestări spiriluale 
anumite, nu pot să nu fie negati- 
viști față de valorile rzsiului. 

Insă oamenii în sarcina cărcr:: 
nu stă ducereu mai departe sau 
mai sus a cunoașierii adevărului 
ştiințiic, a asigurării unui mini- 
mum de bine, a creării de noui va: 
lori estetice, a sporirii dragosiei în 
sutlete, — oamenii deschişi deo- 
potrivă tuturor acestor mesagii, — 
săși Gmintsască exigența uniţi 
cării esenței valorilor întruna sin- 
gu:ă: Dumnezeu, sau valoarea 
valorilor, Și să injeleagă că numai 
trăind fecare valoare ca pe o față, 
ca pe un aspect parțial al divini- 
tăţii, numai operând fuziunea a 
ceasta într'o rădăcină comună a 
valorilor, iradiază asupra fiecăreia 
lumina Absolutului a căiui des- 
tăinuiri sunt, 

Monismul acesta axiologie pre- 
tinde oamenilor întregi, nezpecia- 
liștiaz, — căci spacialiștii, sunt 
ciuntiți prin natura lor, — realiza: 
rea unui idzal universalizt, al Uma- 
nismului, 

Tăinu'ta textură a valorilor e 
îmbibată de justi:carea lor globa- 
lă: divinitatea. Și receplarea justă 
a fiecărei participări la valoare nu 
e posibilă decât din perspecliva 
realizării acestui „maximum de 
Absolut”, cum formula Nicolaus 
din Cusz, prin exclectismul benigna 
al valorilor, 

E poate o atitudine necreatoare. 
Poate. Dar e singura omenească : 
napromeieică şi antiluciterică, 











OLGA GRECEANU 


Figură cu mărgele 
Figură cu evantai 








ARDENGO SOFFICI 


In luna August 1939, revista 
cu doztrină de reîncire spiritu- 
ală,  întemsiată pe 
tradiţie, II Frontespizio, a publi- 
cat un art.col de fond în care 
Soffizi desvă:ua firul tainic al 
pzsonaliţăţii sa!s. Trezut, de pra- 
gul ceicr şaizeci de ani, artistul 
și scriitorul își 
acuin ui popa» ue  Yeculzze 
s.ntetică: cerzetarea prezentuui 
reprezentat prin tine:ele gene- 
rații, cu ajutorul ce:orialte două 
impârțiri ala timpului: trecutul 
și viitorul. Trecutul e al său şi 
al czlor din preajma sa, vârstni- 
că, viitcrul e al lor, al celor ce 
pătrund spre  cuserirea vieţii. 
Mazstrui își dojeneșta d:scipolii. 
Lor le lipsește acea vec.nică nă- 
zu.nţă câtre absoiut, către firea 
nevăzută a. luzrurilor. Soffici le 
csra să rezolve problema, căreia 
e! îns 
prin prisma gândiri: sale inai. 
v.duale, ci cu ajutcrul elementu- 
lui social al ordinei fassiste. Im- 
pcrtant este să se pună problema 
in inua-a unui S.:1i0r sau ar- 
tist și un ton strunit fie pe 
coarda opiimiste sau p3s.m.ste, 
va întcvârăş: p:elucrarea  răs- 
punsului. Toaă această frâmân. 
tare lăurriză va constru: spiri- 
tual zoncebția despre univers și 
dz:spre viață a autorului. 

Ardzngo Soffii, ca şi amicu! 
său Giovanni Papini, și-a croit 
c cale în lume spre a potoli a- 
ceastă sete de cunoaștere şi de 
adâncire în miezul pur al lu- 
crusilor, Dacă aselaș dinam':sm 
sp.ritual a mânat pe csi do: gân- 
ditori mari ai Italiei contempo- 
Tane, dacă această energe a 
căpătat astăzi aceleaşi îndiguiri 
sp:e o continuira.e mai b:andă, 
în ecsmosul naţional fascist, 
forma. prin care s'a manifestat 
a fost diferită. Pap'ni a început 
ptintr'o atitudine negat'vă sar- 
cast.că. Voia, nemilos, să distru- 
ga totul spre a pairundz taina 
şi a reconstrui din nou, el sin- 
gur, universul. Scfiici, însă, a 
pornit zu armă mai elegantă da. 
câ: sarcasmul: cu surâsul iro- 
nici. Papini s'a răsboit în tina. 
rațe cu filosofii, s'a împotrivit 
lui Dumnezzu chiar, sp:e a, că- 
d=a apoi în adorara m'stisă, s'a 
urit pe sine și sa negat ca un 
„om sfârșit“, Soffici nu a căzut 
n-c:odată în asznenia  +x_-s2, 
nu pentrucă poseda mai puţină 
enargie, ci  p=ntrucă structura 
sa spirituală nu-i ingăduia. F'ru- 
mosul și adevărul sunt două 
stele cari au călăuzit deopotrivă 
activitatea lui Ardengo Sofiei. 

Sa  năstut la Rignanc pe 
Arno, în anul 1879. Pe la 1900, 
sa dus la Paris spre a se per- 
fecţiona în pictură, Acei ani de 
viaţă pariziană L-au influznțat 
adâne pa tânăru! Soffici şi nu 
numai în arta picturală. Intrea- 
ga sa concepţie artistică şi lite- 
rară păstrează până astăzi, pe 
lângă fondul autohton puternic 
da ital'anitate, un escu din in- 
dividuatismul francez. Franţa 
trăla prin viziunsa impresion:s- 
muni în:ă  nedegenerată de 
exagatăriie postimpres.on'ste ge 
după 1909. Italia, pe atunel, era 
în prada academismului artifi. 
cial, după cum afirmă însuș Sot- 
fizi, Parisul a ratinat epiritua! 

















sănătoasa N 
A Giostra dei Sensi”, în 1919 






| daszris o noţiune care îi apar- 


i i-a dat un răspuns, nu, 
g: revoluţionară. Războiul des- 


și sensorial pe tânărul italian, 
după cum atestă culegerea de 
amintiri publicate mai târziu; 


Ysau „Ricordi de vita artistica e 


letteraria”, în 1930, 

Odată revenit in ţară, Italia 
a recăpătat insă, pe unul dintre 
cei mai autentici şi fidali fii ai 
ăi Analizând iutiua  artizii 
ccnseptul de italianitate a prie- 
tenuiui său Papini, fără să vrea, 





ține tot atât de mult și care 
raese din amintirile comune în- 
serate în ajunul răsboiulul tre- 
cut. Participă, printre primii, 
impreună cu Papini, la revista 
cu orizonturi naţionale și de 
universaliza:e a culturii italiene, 
La Voce, de sub condu»erea leo- 
nard-anului Prezzolini. 'Tot cu 
Papini a fundat Lacerba, acea 
revistă cu substrat de italiani. 


âmnțuit în Europa i-a apărut ca 
„0 grozavă chemare spre reali. 
tatza luzrurilcr şi a vieții”. Cu 
entuziasm lua parte la fenome- 
nul de redeșteptare naţională şi 
imp-ăștia cele văzute și simţite 
pe „cattelle” alb destinate ar- 
ticoieielor din Lacerba, Odată, 
însă, ce şi Italia a mobilizat, 16- 
gătu:a spirituală cu Papini se 
rupse vremelnic. Ss înrolează vo- 
luntar şi ia parta ca lozctenent 
la cucerirea muntelui Kobi:ek. 
El a fixat acest intetval eroic 
dn viaţa sa, — în care a fost 
d> două ori rănit la o2hi — în- 
t'un memotial intituat după 
numele punctului strategic pen- 
tru a cărui luare în stăpânire, 
nu căată şi-a pus fiinţa în pri- 
msjă:e.  Intâmplări impres:0- 
nant> alături de fapte comice 
sâu duioase colorează această 
dzscrisre, din cate, ca într'un 
Toman, se reiefează personali- 
tăţi, între cari mai în ev.denţă 
reese aceea a căpitanului Casati, 
iztznul şi superiorul lui Sct- 
fisi în răsboi. Dar ceeace ns in- 
teresează cu deosebire, e propria 
ind'viduzlitate a soriitotu'ui în- 
suș, pe care îl simțim atât de 
dorn:c de viaţă, căruia i se părea 
că aude în șuera.ul gloanțeor 
mai îndepărtate șcapia volup- 
toasă a unui sârut și care noap- 
tea, dzșteptat pe pământul mu- 
iat az ploas, uită o clipă de pr:- 
msjd:a cz-l pânăsa, rămânând 
inmărmurit şi ebsarvând zu e- 
moț.e artistică tablou! impra- 
s:onist al ilum'nă:ii pănurii sub 
picaia din cer şi ploaia de 
gioanţe. 

Patria l-a răsplătit pentru a- 
titudinea sa demnă și l-a deco- 
Tat. Ardzngo Softic: a continuat 
să o servească, colaborând dela 
început la ziarul sare  arunza 
sămânţa, rsinncirii naţionale, 
Popolo d'Italia — şi a fost prin- 
tre primii fasciști. 

Impletindu-și activitatea ar- 
tistică cu caza literară, în utti- 
mu! timp a dat prioritate în- 
delatnicirii picturale, câștigând 
în anul 1932 premiu! „Mustol:- 
ni” al Asadomiei italene. pen- 
tru p'otu:ă. Inrâur'ţ de pictorii 
francezi Degas şi C&zanne, Sof- 
fici ecntinuă tradiția toscană 
ottoz=ntescă mai robust repre- 
zentată de Fattori și Sienorini. 
Critica sa de artă plastică voește 








de MARIELLA COANDA 


să demcnstreze o teză: jmpres:o- 
nismul franzez cu care se mân- 

reşte ata tranzeză, ca tiina 
izvorit din geniul ei naţional, 
este, de fapt, benaficiară a astei 
italiene, din Quatt:ozentc până 
în zilele noastre. Această afir- 
maţie atât da sincer susținută 
este o mârturie în plus cu pri- 
viza la spi0ificu! îtatun a! ui 
Ardengo Soffici, complex care, 
în prima tinereţă nu i se rele- 
vaşa incă, acoarece în al său 
Giornale di Bordo, dinaint> de 
răsboi, setisese că patriot'smul 
nu ar trebui să existe. Atunci 
căuta omul pretutindeni, Iar pe 
s.ns ss cerceta, Și când s'a, des- 
văluit sieși, a înț:las însușirile 
poporuiui italian. Căci el este 
unu: dintre aceia cari rep:szintă 
quintes:nţa, genului naţiunii 
sale. Iubeşte cu patimă viața, 
apropiindu-și-o prin tcate sim- 
turil> și redând-o prin artă, u- 
neori nudă cum a primit-o, al- 
teori învăluită d dorinţe spre 
o ncuă cuzerire a ei. In general, 
scrierile sale poartă intipărită 
o vitalitate latină sănătoasă, ra- 
tinată de cultură. Râsul realist 
toscan se estâtizaază in surâsuri 
și ironii fine. Optimismul sănă- 
tos da fond nu exciude și ati- 
tmdinea, me.anzclică, pa care un 
Om cars trâăzșta viața dn plin 
trebua să o posede. In „Elegia 
del! Ambra”, Soff-ci apare ca 
ua post melanzolic  necelasic, 
Sub inrâur.rea lu.  Foszc:0, de 
care îl leagă o afinitate tempe- 
ramentală, 

După interesanţul „Giornale 
di Bordo”, cu care incepe să 
pue întrebări lumii şi s:e-și, după 
încercarea da roman neterminat 
din 1911, Lemmonio Borto, după 
amintiriie da răsboi, multe stu- 
Gii și eseuri despre arta con- 
temporană și ultimul volum Qs 
posz.i, Marsia e Apollo, Soffci 
părea că iși întrerupsese acti- 
vitatea, |:terară spre a se ded.ca 
mai alss picturii. 

Anul 1939 insă, a înfățișat o- 
men:rii o nouă carta ds |it:ra- 
tuză în care matur tatea de gân- 
dire şi viziune a atins apogeul: 
„Salti nel tempo”. In luna Ju- 
lie a, aze.uiaș an, Ardsngo Scf- 
fici a primit cea mai înnaltă 
răsplată 2 cultură a Italişi ; 
numele de azadzmician, 

Pent:u noi, judzsători obiee- 
tivi, cariera art:stizo-litera:ă a 
lui Ardengo Soffici ne apare 
schematic sub forma unsi linii 
îndreptată din afară spre inte_ 
ricr. Marle întrobări s'au pus. 
Cosmosul a vorbit sau nu. Dar, 
seninătatea maturității a adus 
at răspuns decâţ acela cerut 
daia steleis prea  îndepârtata. 
Spz=ificul său naţional estztie, 
armonizat după idealul fase'st, 
i-a împlnit dorința de cunoaş- 
tere. 

In adevăr, Soifici pcata să în- 
treba p> tinzzi ce năzunțe îi 
mână spr> viitorul lor de cul. 
tură. Ei, însă, a găsit cheia de 
boltă în zarza a'bastră ca în. 
conjoară țărmurile Ita'isi szle. 
Să-l lăzăm zh'ar pe e!, unul din- 
tre cei trzi directori al revistei 


























(Urmare în paz. 5-a) 


Femeile in literatură 


1 
— Note la corespondența Ade'a - Xenogol- 
Maria Cunţan — 


de VASILE NETEA 


Monografia d-netor Marg. Miller Verghi 
și Ecaterina Săndulescu, Evoluția ser's.ui 
femin:n în România, apărută în anul 1935 în 
editura „Bucovina“ din Bucureşti, ne înfă- 
țișează 0 bună parte cin strădaniile şi crea- 
țiile literare ale unora din scritoirele 7o- 
mâne. 

Subiectul este departe însă de a fi epui- 
Zat, cu atât mai mult cu cât aultoarele nu 
ne-au dat încă nici mult aşteptita continua- 
re (vol. II) care promitea să cuprindă bio- 
grafia şi activitatea scriitoarelor Sanda Mo- 
vilă, Ticu Arhip, Ecaterina Săndulescu, Ali- 
ce Soare, Sabina Paulian. Ecaterina Pitiy, 1» 
vina Lecca, Alice Gabrielescu, Lia Hârsu, 
Mia Frollo, Natalia Negru, Sarina  Cassvan, 
Lucreția Karnavatt, Laurenția Bacalbnsa, 
Galia Tudor, Maura Prigor „Iza Sion, Otilia 
Ghibu, Nicole Arion, Eufrosina Palla, Ali- 
no Vidrașcu, Isabela Sadoveanu. Zoe Ver- 
zea, Evastia Peretz, Martha Rădulescu, Ani- 
șoara Odeanu, Getta Popp, Sidonia Drăgu- 
Sanu şi Cora Irineu, cât și fiindcă din volu- 
mul apărut lipsesc unele figuri de scriitoure 
cari merituu a apărea alături de celelalte ca- 
marade de condei și de sbucium. Prin carac- 
terul său de expunere succintă și de bio- 
bibliograţie, volumul acesta, deși de o reali 
valoare documentară și care aduce o pre- 
țioasă contribuție la cunoaşterea literaturii 
jeministe din România, a fost obligat apoi, 
de altfel și din, dorința de a cuprinde cât mai 
mult, să privească evoluția acestui Scris nu- 
mai prin esențialitatea și datele sale istorice, 
Acesta a fost însă însuși planul autoarelor, 
scopul lor exclusiv, așa că din acest. puneti 
de vedere nu li se poate aduce nici o critică, 
Nici nu urmărim de altfel v asemenea. țintă. 
Ceeuce vrem să subliniem este însă trebuin- 
ţa istorică și critică a continuării şi adân- 
cirii cercetărilor de această natură, pentru- 
ca astfel contribuţia femeilor la desvollarea 
culturii și literaturii naționale să fie cât mni 
temeinie cunoscută, cât mai rlar înfățișată. 
Inafara creației de artă pură, de artă înnaltă, 
în, registrele căreia se pătrunde atât de greu, 
dar în care scriitoarele noastre au isbutit 
totuși să însrrie câteva pagini frunmruse şi 
rezistente, în societatea românească contri- 
buţia Jeminină se resimte din plin în crea- 
rea și afirmareu unei mentalități favvrabile 
aspirațiilor și realizărilor cărturăreşti și ar- 
tistice. Din acest punct de vedere contribu- 
ţia jeminină este deosebit de importantă, şi 
ea merită o mai adâncă și mai atentă cer- 
cetare istorică. 

Lupta feministă apoi, lupta femeii pentru 
dreptul și posibilitatea de a participa la 
vieața culturală și ştiinţifică n neamului, 
este apoi prin ea însăși o luptă interesantă, 
un fenomen cultural vrednic de o mai dreaptă 
cercetare, de o mai justă cunoaştere, In a- 
ceastă luptă revistele feministe dela sfârși. 
tul secolului al XIX și dela începutul seco- 
lului nostru — cu tot exelusivismaul și riva- 
litățile dintre ele — au jucat un rol de mâna 
întâi şi lor Li se datorește apariția în arena 
literară a unui atât de însemnat număr de 
jemei. O reprivire asupra lor nu e deci un 
lucru inutil. 

Iată dece, pornind dela monografia d-nelor 
M. Miller Verghi şi C. Săndulescu, vom în- 
ceyca să aducem și noi o contribuţie la lă- 
mărirea şi la cunoașterea unor acțiuni şi 
personalități feminine cu caracter cultural şi 
literar, 

Im această încercare vom căuta să ne 
servim de unele documente inedite, și de 
unele conjuneturi de fapte mai puţin cunos- 
cute marelui public. 

Corespondenţa Adelei Xenopol, sora ma- 
relui istoric, cu Maria Cunţan ne oferă un 
prim început pentru aceustă încercare. 

Din corespondența Adelei Xenopol, con- 
ducătoare a revistelor Dochia  (1896—98), 
Românca (1905), Viitorul Româncelor (1912— 
1916), Revista Sriitoarelor (1929) — dar care 
n'a josi totuși prima jemee conducătoure de 
revistă românească așa cum se ațirnă în 
mai Sus amintita monografie (pag. 205), în- 
tâia femee şi întâia revistă de acest fel, fiima 


———— i 


(Urmare în pag. 2-a) 








MARIA CABADAIEFF-DRĂGAN Mama” 





ceata 


2 

















URSULA 


CRONICA 


G. BIJI: 


Drum prin zodii, versuri 


Producţia lirică dim ultima 
vreme, m sa parut doamnă 
de iiucrE$ ȘI iu CELE Ii) IN 
dive,se Cu, cauană să-i 
stabiim puncieie ce otien- 
tare. 

Interesul nostru nu sa în- 
dreptat spre vaivaea în sine 
a poesiei pubheâie us iineri, 
ci spre po-ibilitatea ca n sa 
oferut de a cunoaște preosu- 
pările lor spiniuaie. Pentrucă 
versurile, indiferent de reu- 
şita estetică şi artistică, lasă 
să se întrevadă un spirit viu. 
chiar dacă ni se pare cuprims 
de șovăali. In cazul d-re: Ur- 
sula G. Biji, autoarea cule- 
serii de poeme „Drum prin 
zodie”, este limpede că aten- 
ţia noastră nu se va opri la 
realizare, pentrucă, dacă de- 
butul d-sale nu consacră, în 
schimb nu lipsesc semnele 
spiritului său în căutare de 
cercetutini. De pildă, însuși 
titlul pus plachetei, mărtu- 
riseşte o preocupare puțin 
bamală. E drept, că dacă un 
lector ar cere autoarei să in- 
dice sensul real al acestui 
„drum” prin „zodii”, expli- 
carea, cu oricâtă bunăvoință 
ar fi dată, n'ar mulțumi. 

Nu voim să supărăm pe 
poetă, dacă afirmăm că nici 
ea nu cunoaște clar înțele- 
sul umor termeni cu între- 
buințar= frecventă. 

„Zodiile“ ar fi, precât în- 
țelegem, locul unde începe 
necunoscutul. sau unde gân- 
dul neîmplinirei începe să 
doară. 

Din vagul acestor limitări 
neprevăzute, apăsate de ne- 
mulțunire și teamă, poeta 
nu vede deocamdată cum 
poate ieși. Ajutorul îi va so- 
si numai din propria-i cău- 
tare, dacă va proceda cu to- 
tală sinceritate, și fără alt 
țel decât al bucuriei ce tre- 
bue să înlocuiască suferința. 
Despre calitatea sincerităţii 
însă avem o lămurire în pri- 
ma poemă întibulată „Ecce" 
unde citim: 


Păcatul meu are douăzeci și 
lunu de ani, ramă, 

Şi bogăţia msa are tot cam 
(atâţia... 








Memă, mamă. 

Preţuim, fără îndoială, 
modui acesta smoriţ de au- 
torecomandare. Vârsta tă- 
nără la care se referă, poate 
s5-i pară postei, ca un praf 
al păcatului, în sensul că 
dorințele şi emoţiile nu pot 
ti înăbuşite oricât le-ar stru- 
m. frica. 

Zodiile amenință fiinţa 
care nu se apâră destul, si 
care chiar pars complice cu 
vecinătăţile de teamă, spre 
care se simie atrasă sau le 
atrage, 

De aci nevoia autoarei de 
m se smeri, de a muri spre a 
lăsa locul altei făpturi care 
să învieza şi care să ne fie 
apoi prezentată cu un „.ec- 
ce'* da consolare. 

Pentrucă acesta este sen- 
sul profund al recomamdă- 
rii iuL Lisus pe Cruce: „.„vă- 
zând pe maxca sa şi pe uce- 
nicui pe care îl iubia, stând 
aiaturi, a zis maicii sale: 
„Femeie, îaţă fiul tău“. (I- 
van, 19, 26). Ne întrebăm 
însă dacă moi ne mai putem 
recomanda pe noi înșine, 
din moment ce am fost re- 
comandaţi odată, şi învăţă- 
tura a fost dăruită, pentru 
totdeauna. Mai curând soco- 
tim că săvârşim o mare e- 
roare când ne atribuim pu- 
ierea de a decide de noi, ști- 
ut fiind că rostul nostru în 
lume a fost stabilit prin în- 
viere. 

In consecinţă, să fim ase- 
meni „ucenicului“ pe care 
îi iubia lisus, spre a uvea 
certitudinea că am fost dați 
pe seama unei mame din 
care nu ne naștem sub bles- 
tem. Dar cine este ucenicul, 
pe care îl iubia Iisus, şi cine 
este fiul maicii fără  blss- 
tem? Nu avem dorința să 
discutăm aceasta şi dzalt- 














VOLUMUL DE AMINTIRI AL 
D-LUI GEORGE NICULESCU- 
BASU. 


Hotărirea  admirabilului ar- 
tist liric George Niculescu_Basu, 
cântăreţ a cărui valoare şi popu- 
laritate se dispensează de orice 
comentariu, de a-şi serie amin- 
tirile, a tost de două ori iecucaca. 
Odată pentrucă întradevăr sa. 
cul de amintiri al artistului era 
o avuţie care merita să fie îm- 
părtăşită şi altora. Și toi pe a- 
tât de fericită, prin darul cu ca- 
re sunt istorisite nenumăratele 
scene savuroase din trecutul 
teatrului românesc, din mediul 
specitic al operii şi cântăreților 


dela noi, din Italia şi de prin 
alta meleaguri.  colindate de 
artist, 


Deși scrisă fără pretenții li. 
terare și fără romanţări căută- 
toare de efect, cartea d-iui Ni- 
culescu_Basu găseşte adesea dru- 
mul emoţiei, nu prin cuvinte 
căutate, dar prin accentul ei 
sincer, prin sufiul ce iubire cre- 
dincioasă a artei ce se deewrin- 
de în fiecare clipă, împletită cu 
UA unor şi 0 ve 2 care îi ră- 
rese farmecul i o ascund, cu 
disereţia și putoarea brtistului 
adevărat, în desişul atâtor în_ 
tâmpiări hazlii, boctucaşe, heaş- 
teplate, care abundă în voium 
şi se perindă neîncetat în faţa 
cetitorului. 

D, Niculescu - Basu  dovedeş- 
te, fără a face altceva decât să 
dica curs liber povestirii sale 
rupte din viaţa de sbucium și 
de voe bună 4 artiştilor, că este 
şi un rar cunoscător de oameni. 
Fără a urmări să întocmească 
iaborios portretut amănunțit al 
fiecăruia din perspnagiile, ade_ 
vărat carnival de apariţii din 
toate colțurile teatrului nostru 
şi străin din ultimele decenii, 
care iau parte la acţiunea isto- 
tisirilor, autorul  isbuteşie să 
prindă, os din întâmplare, iră- 











“de ROMEO ALEXANDRESCU 


săturile cele miai caracteristice 
ale fiecăruia, aspectele cele mai 
tâlcuitoare, atmosfera vie a re- 
alităţitor, totul prin prisma u_ 
nui nesecat umor. 

Aminiirile din viaţa de artist 
ale d-iuj  Niculescu-Basu suni 
în acelaș timp e extraordinară 
pildă a tenacităţii, a inepuiza- 
bile.or resurse de perseverență 
dusă până la cele mai neinchi. 
puite  privaţiuni şi sacrificii, 
care au întovărăşit în drumul 
tor de urcuş către înălțimile ar- 
tei, atât pe semuatarul cărţii cât 
şi pe maiţi din camarazii săi de 
luptă pentru realizarea unui i- 
deal. 

Greutățile de astăzi apar ne- 
însemnate pe lângă acelea pe 
care trebuiau să le îndure cei 
din generaţiile ceva mai vechi, 
totuşi plini de isbânzi și fără 
a_şi contesi nici zâmbetul, nici 
entuziasmul. 

Cei ce vor ceti amintirile ma- 
re!ui cântăreţ român Georze 
Niculescu-Basu, vor  înţeteze 
muite din cevoiuţia teatrului ro- 
mânesc, vor putea privi în altă 
lumină v:2aţa scenei, vor putea 
tace. cunoştinţă de aproape cu 
ztâţi artişti care au însemnat 
cevu în lumea actoricească şi a 
tului şi de care nu odată au. 
ziseră, răsleţit, câte ceva, știind 
nvinai că au existat şi rămâ- 
nând cu totul depărtaţi de în- 
fățişarea, rostul în scena româ- 
mească şi sufletul lor. 

Vor pătrunde altfel bucuriile 
și durerile, vor respira mai de 
aproape tainele şi farmecul, a. 
tracţia şi rigorile, omenescul şi 
inălţările scenei, 

Şi de sigur, vor îndrăgi mai 
tare pe autor, pe care de atâtea 
ori l-au aplaudat în marile lui 
creaţii, în multiplele lui incar- 
nări, dar abia acum i-au putut 
ceti în cutele propriului său su. 
flet, pe care i-l vor simţi, cu 
toţii, însepurabil de marele ta- 
lent oe-i admirăm, 


minteri, obiectul de față nu 
o cere neapărat. Stârnim în- 
trebările totuși, spre a schi- 
ţa întrucâtva un „drum“ pe 
care autoarea ar merge cu 
mai multă siguranţă, şi ceea 
cs ar culege ar bucura-o 
mai mult. Găsim oportun 
si-i promitem ceva ce poate 
nu sa gândit, din moment 
ce vadem că se foloseşte de 
acal „soce“, a cărui justă 
înțelegere i-ar deschide un 
„drum“ de o bogăţie nevi- 
sată. Cum rămâne însă cu 
„Zodiile“? Și asupra acestui 


punct, îndemrăm spre o 
nouă  lămurire, deoarece 


știm că odată cu învierea, 


blestemul  „mărginirii“ a 
fost ridicat. Suntem liberi 


să me apropiem de ori şi ce 
faţă a vieţii, fără spaimă, cu 
condiția dragostei, şi a nă- 
dejdei că vom învia din ori- 
ce moarte. 

lubirea alungă teama de 
stihii, şi doctrina creștină a 
avut grijă, prin Sf. Pavel, să 
ne instruiască. Dacă aţi ne- 
merit împreună cu Christos 
faţă cu stihiile lumii, pen- 
tru ce atunci, ca şi acum aţi 
fi vieţuind în lume, răbdaţi 
porunci ca acestea? Nu te a- 


tinge! Nu gusta! Nu pune 
mâna! (Col. 2. 20). 
Dintre diversele sensuri 


ce le comportă versetul, a- 
legem sensul ieşirii de sub 
blestemul îmterdicţiilor, şti- 
ind că dragostea desființea- 
ză orice îngrădire. Se înţe- 
lege că exprimăm reflecțiile 
noastre, fără intenția de a 
ie propune ca principiu spi- 
ritual, ci doar cu sentimen- 


tul că  neliniștea acestui 
„ecce'“, al poetei, justifică 
prezența lor aici. Comntro- 


lăm, cu orice prilej, temeiu- 
rile vieţii noastre spirituale, 
fără teama de „zodii“, ci 
numai a „drumului“ drept. 


CONSTANTIN FÂNTĂNERU 


GONG 


„CAMELEONIP 
Comedie în 4 acte de Valeriu 
Mardare 





Viitoarea premieră românească 
a Teatrului Naţional din Bucu- 
7esti va fi „Cameleonii“, comedie 
în 4 acte, de d. Valeriu Mardare. 

Autorul mai ure reprezentate 
comediile „Nu zice vorbă mare!“, 
la teatrul Naţional din Cluj: 
„Ha-dem la teatru“, un act, pre- 
miat de S. A. D. R. şi reprezen- 
tat la teatrul Naţional din Bucu- 
reşti şi „Omul fără identitate“, 
3 acte, la teutrul „Regina Maria“ 
din Bucureşti și teatrele Naţio- 
nale din provincie. 





dărui 
Valzriu Mardare 


Comedia „Cameleonii“ se re- 
petă în distribuția d-nelor Ana 
Luca, Eugenia Zaharia şi Maria 


Magda și a d-ior C. Antoniu, 
Ovid  Brădascu, IL. Ulmeni, N. 
Brancomir, A. Clonaru, Th. 





Păunescu şi Gh. Buliga, 

Montarea și direcția de scenă 
au fost încredințate d-lui [. Sa- 
highian, îar decorul d-lui Traian 
Cornescu, 

De o factură nouă și impresio- 
nantă, comedia „Cemeeoni“, a 
cărei premieră a fost fizată în 
prima jumătate a lunii Martie, 
va fi o surpriză pentru public. 


rr ae 
DELIORMAN 


De sub tiparnițe'e harnicei e- 
dituri „Cugetarea” va apare — 
— chiar în prezentul sezon lite- 
rar, romanul de amplă inspira- 
ție al tânărului seriitor dobro- 
gean N, Papatanasiu, intitulat: 
„Daliorman”. 


UNIVERSULE LITERAR 








Martie 1941 

















TEATRUL „LUPTA SI LUMINA”: 
„RAMASAGUL” COMEDIE IN 4 
ACTE DE JEROME K, JEROME 


Există o sumedenie de autori 
dramatici, fiecare dintre ei având 
alte motive de a scrie piese de 
teatru. 

Asttel, unii seriu teatau pentrucă 
poezia li se pare prea grea și n'au, 
dv-asemonea, afinități pentru nu- 
velă sau român. Alţii, dimpotrivă 
vor să dea dovadă publicului de 
marea lor intetizenţă şi, după ce 
au scris nuvele romane, poezii. 
pocme în proză, proverbe, cugetări, 
glume, ete, ete, „trântese” la iu. 
țeală și o piesă de teatru, 

Pe unii, impresia că în teatru se 
câștiză mai nsor bani, îi face să 





Maria Mohor 


abordeze genul dramatic; tot așa 
cum pe unii îi împinge să scrie 
teatru simpla vanitate de-a se 
auzi strigaţi de public pentru «a 
apărea la rampă la sfârșitul piesei, 

Pe Jerome K. Jerome, autorul 
piesei ce se prezintă la Teatrul 
„Luptă si Lumină”, nu-l vom irece 
în nici.una din aceste catezorii. 

Viața pe care-a dus-o acest ori. 
g:nal autor englez, îl trădează pe 
omul îndrăgostit de teatru, care, 
din tinerete, a cunoscut cu'isele, 
învățând să le iubească şi să facă 
sacrificii pentru ele, 

Născut înir'o mahala a Londre:, 
din părinți săraci, de mic copi! a 
aflat că trebue să se ia la trântă 
cu existența, 





ie că [73 
) < 
Dancu 


Mircea Axente 


Viaţa sa e plină de experiente, 
Fost, dela vârsta de 14 ani, impic- 
sat la gară, plătit cu o leafă mi- 
zeră, se hotărăşte curând să plece 
cu o trupă nomadă ae teatru, in- 
terpretând orice gen de roluri, 

Ne dăm ușor seama de expe. 
rienţa pe care-a putut-o câștiza 
un om care a jurat în Hamlet, 
toate rolurile — inclusiv ro-ul re- 
sinei — cu excepța Ofeliei, 

Era normal ca acest om să invete 
a cuncaște publicul, să știe pe de 
rost toate gusturile acestei masse 
anonime de capete. să poată deo- 
sebi o bucată dialogată de o piesă 
de teatru, 

La acest bogat bazaj de expe. 
Tiență, este de-ajuns să se adauze 
o fărâmă de talent, peniru ca să 
avem în faţă un bun autor dra- 
matic. 

Piesa  „Rămăș2gul” 
toate aceste spuse, 

Jerome K, Jerome a știut să 
dozeze efectele, conducând firul 
acțiunei ca un adevărat maistru. 

Piină de haz, fără să fie trivială 
— luaţi aminte, domnilor — p'esa 
1ui constitue un azreabii divertis- 


dovedește 





Const. Botez 


ment. 

Ne aflăm chiar în fața unei 
piese „cu teză”, autorul necăutând 
totuși să le vâre spectatorilor pe 
gât teoriile sale. 

E arept — în actal III eroul 
principal are de spus câteva tirade 
împotriva absurdelor pretenţii ale 
femeilor, Ştie totuși — şi aici se 
poate remarca dbăcia lui — să 
nm pietisească pubiicul, cu toate câ 
teoriile sunt destul de banale și 
lipoite de actualitate, 


Care este procedeul? In mijlocul 
tiradelor întervin unele rep!ici cari 
anihiează caracterul emfatic dă- 
unător  spertacolului, Astfel, pe 
când eroul vorbește despre sreșe- 
Hle pe cai le comit unele femei 
socotind că au aceleași drepturi ca 
şi bărbaţii, se întrerupe la un mo- 





Ştefania Popescu 


ment dat ca să întrebe dacă frip- 
turiie pe cari le gătea iubita lui 
sunt gata, 

Ar fi fost o greșeală dacă sar fi 
dat o prea mare importanţă teo. 
riilor din această piesă, cari se pot 
rezuma în 5 cumnte: „Femsi, în- 
toareeţi-vă la bucătărie”, 

Și sreşaa aceasta ma comis-o 
Jerome K. Jerome. 


(i 
9 >= 
Noe 
1. Gheorghiu 
Piesu s'a bucurat de 0 cex- 
celentă distribuţie de tineri. De 
altfel acesta e și marele merit 
al domnului Victor Ion Popa: 
Ști= intotdeauna să pună în evi- 
denţă calitățile actorilor tineri, 
distribuindu-i în roluri potrivite. 


Am âvut astfel surpriza de al 
admira pe domnul Sașa Stoianovici 
care-a realizat lucruri excelente 
în ro-ul dificil al tânărului ame- 
rican, 

Domnul Mircea, Axente a fost un 
sot foarte simpatic, Domnul Lon 
Gheorghiu a dovedit încă odată că 
este un comic plin de calităţi, care 
ar face cinste or.cărui ansomblu de 
comedie. Domnul C. Botez este un 
actor tânăr care va face frumoasă 
carieră în teatru. Are un desvoltat 
simț al humorului, Domnișoara 
Joujou Pavelescu a interpretat cu 
multă graţie rolul soției, doved'nd 
că este cât se poate de înzestrată 
pontru genul dificil al comediei. 
Domnișoara Coca Enescu, deszhe. 











tată şi cu un fizic agrcabi! a fost 
o di asă îngenuă, Domnișoara 
Stefania Popescu a dovedit că 
este o bună  comediană, care 


ştie să dozeze efectele comice, 
Am lăsat-o înadins la urmă pe 


dc2mna Maria Mohor care, în 
fruntea acestei echipe de actori 
tineri, a știut să dea amploarea 


cuvenită, d'ficilului rol al domni- 
soarei Hobbs. 
TRAIAN LALESCU 














Tinerimea 


Cronica plastică 


artistică 








Sculptura 






Ca mai teale  cxpoz de 
sculptură dala. noi. a a Ti- 
mi. antustice, colectivă,  de- 





cepyiunează. Abia dacă du mul- 
ile şi pietele bucăţi expuse, se 
pol remărei, prim catăț: da îm 
tclizenţă, tehnică şi simi plu:tie 
o Guuină de lucrări. In fruntea 
tuturor stă  excelemtu!  purursi 
datariţ doranviui Irimescu, 're- 
Maical!. prn mobiliatea ve a 
jozu.u: de umbre, prin acuitatea 
da păhulogre a perscnaju- 




















Câteva bune capele expune d. 
Călimescu, .ntr'un gen ma: dul- 
ve, mai grav şi mu mMalancol.c. 

D-nul Boris Caragea, na veri- 
fică prim 3 din statue sai:, 0- 
pina despre calităţile de stiliza- 
tor şi pasiător al  esenuniului 
din forme, D-:a Zoe Bârco.unu, 
într'o enlă bărbătească. reușește 
să aibă toiţă. D. C. Medrea ex- 
pune un bun nud, arhaic în for- 
me şi b.nevăzut ca votume, Bă- 
turi de un Christ niţel prea ima- 
mentizat, in postăza unei  sufe- 
T.ny, i-zice prua OMAeșu, (Ali 
zurnenschlliahes !). D. Peer Mer- 
de, =dmrabidul at malisr, tre: 
portrete, (pentrucă portrete sunt, 
anât de vu e exprm=t sufletul 
ie-ăua) trei poe, macatrit 
iuerate, de male. 

Ma: expun d-nii Spaethe. Ba- 
raschi, Hinn, Pup: Gevwrgzescu, 
iondănescu, Leonida etc. 

O complctare irebun să facem 
, trecute ammntind dzspre 
frumoasele desene ale 
d-nei  Adina-Puula  Moscu-Me- 
iinte, asemănătoare acelor vestita 

















„crayons d'Imegres“, a căror fac- 
lură o realizează. Chin portzreţul 
in uleiu datorii acelciaşi, are ce- 
va din, faza ctrus-ă a lui Ingreş; 
pertecția desenului, ideaui for- 
ma:, rimasciraznta! aj cadrului, 
D. Alexandru Moscu, într'o 
factimă destul de ascmânătoare, 
cu mai puțmă delic:teță der cu 
măi bărbătească ioţă, realizează 














jucu, dumne de luat în seamă. 
Pentru complectarea i a. 
cestei fazai de arţi Despina 


În D5tu-tmMORaSTa iu o Şiu.n- 
ță a culouwei rai compleeiă, în 
slujba unei simți ma: sălbatee, 
ana. puț.n snanblizate. 

O surpriză înscmneeză ceea 2 
Dirt ino.te 'mui ales cea cu 
mărușie negre pe fond bleu- 
, semnata  Ansia 
ă nam Vorbi în uroi 
cută despre cle e numai piniru- 
că ni sau părut prea tabu 
cats. meestrutu: Vasle Po 
Dor faptul a= u fi puiut 
de aproape de subtilul colorist, e 
ttnai un ormasiu pentru eNeva 
pe care-l soceit'm |; inceputul 
crierei. Anisia Stălescu va fi 
un nume în piura noestră. 

Un cuvânt, trebuie spus și das- 
pre mozaicurle diui Brăescu, 
veilizate în marmore pol:erome. 
Gen dif.eil, în care zrtislul rent 
şeste să se ridice la  înălțimei 
modelelor protocreştine a:e genu- 
hui, rezlizând un higratism  ab- 




















st.act magnific în, elematar ta- 
tea lui înfricoşetor de  supra- 
umană. 

INTERIM 





CINEMA SCALA: „SÂNGE 


MEXICAN” 


Fără complimente: o comedie 
foarte reușită. 

Judecând după îilaritatea din 
sală, a plăcut mult această reve- 
mire la formulele comice din în- 
depărtatele timpuri ale filmului 
mut, dintre care menţionez bă- 
taia cu prăjituri “made în Ame- 
rca. 

Judecând şi după „fasonul“ ro- 
chiilor „sistem Ann Sheridan“ 
mămntreb dacă regisorul ma avut 
intenţia de a ne-o prezenta pe 
Lupe Velez în chip de zeiţă a 
sex-apeal-ului mexican. 

Nar fi exclus să fie aşa — nu- 
mai că spre deosebire de Ann 
Sheridan, Lupe Velez, deși în- 
tr'un rol dinamic, exagerează vu- 
recum nota. 

Ar trebui să înveţe să excla- 
me — sau mai bine zis să țipe — 
spre a nu risca să fie compurată 
— ca timbru — cu sitnpaticu 
maimuță a lui Tarzan. 

In acest mănunchiu de actori 
bumi, menţionez pe exeelontul L. 
Errol, care contribue în cea mui 
bună măsură la succesul fimu- 
lui. 


„MÂINI 
DESCĂTUŞATE” 


CINIIMA RiiGAL: 


Film care va pusiona „sujle- 
tele de artişti“. Va place enorm 
sculptorilor și va place — fără 
menţiune — în general. 

Meritul e al regisorului, care a 
reușit să redea atmosfera roma- 
nului după care a fost lucrat fil- 
mul. Pe jângă asta, a dat rolul 
principal Brigiitei Horney, care 
ure un joc uimitor de inteligent 
și natural, Circulă svonul că ar 
i întradevăr sculptoriță. N'ar fi 
exclus, fiindcă-ți vai seamă, în 
unele scene, că nu-i deloc urtifi- 
cială expresia ei de admiraţie 
pentru tot ce priveşte arta. 

Dacă-i un neadevăr — că face 
parte din această categorie de 
oameni cari văd lucrurile şi chiur 
viața întrun mod speciţic lor, 
prevăd Brigittei Horney o carie- 
ră strălucită. 

Olga Tschekowa, întinerită cu 
ajutorul machiajului ar fi dră- 
guță ducă n'ar ufecta chiar ma 
mult decât îi cere rolul. Era oare 
ajectată că joacă alături de Karl 
Raddatz si Ewald Balser, în locul 
frumosului Adalberi von Schle- 
tot ? 

ADRIANA NILOARA 





Femeile in literatură 


Riena Sevastos conducătoarea revistei Rân- 
dun ca (luşi 1393) — vom afla unele intere- 
sante amănunte feministe, de ordin 
dela sfârşitul secolului al XIX, precum şi 
Î a dorinţei de a întemeia un teatru 


astirme 


pe a căru sc 
scrise de femei. 
servim a fost scrisă de Adela 





să se joace 





poca redactării revistei Dochia, (înregistrată 
Mm Academia Română sub acelaş număr ca 
şi scrisorile lui O. Goga apărute în nr. 6 al 
și a jost adresată Ma- 


„Universul Literar” 
riev Cunţan la Sibiu. 

Mei înainte de a evidenția 
tul acestei corespondențe, ne 






rea drepturilor şi a 


Printre colaboratorii și 


Ureche, 


neia dn Modova, 
Nelli Cornea, Iulia 


mult numai de femei, 


Corespondența de care ne 


a spune câlevu cuvinte despre scurta vieață 
tei Dochia. Revista aceasta a apărut 
ireşti la 1 Muiu 1896, incetându-și a- 
pariția ia“ sfârșitul lunii Aprilie din 1898. A- 
părea lunar. Programul Dochiei era ajfirma- 
aspirațiilor feniiniste. 
colaborațoarele ei 
figurau: A. D. Xenopol, Stanca (pseudonim), 
Ina Bucov, Smara, Cncinat Pave:escu, V. A. 
Vire n'a Mot'Gruber, 
Valeriu Hulubei, Silvia Em. Drăgoescu, Cor- 
Hâtrat, Elena Savastos, 

sdeu (iraduceri) Ma- 
ria Cunţan, eic. Cu excepția savanților A. D. 
Xenopol, Ureche și a bardului Cincinat Pa- 
velescu, Dochia era deci o revistă scrisă mai 
Printre  pajiștele de 
proză şi de versuri ale acestor entuziaste cu- 
coane madrigulurile şi „miedurile” lui Cinci- 
mat scânteiau ca niște luceferi de argint. 


(Urmare din pag. i-a) 


Literar, 


numai prese 


Xenopol în e- 


însă conținu- 
mţim. obligati 





Ceva din 


Acestea au 


D.  Karr, 


cultură şi de 


(Cimoinat ara pe atunoi un foarte tânăr de- 


butant iar prezenţa lui la Dochia, deși frec- 
venta cercurile lui Mucedonschi, se explică 
desigur și prin prezența în paginile acestei 
reviste a unor obrăjori cu cântec). Deşi în 
afara subiectuiui, totuși nu putem renunța 
ia reproducerea a două stroje scrise de Cim- 
cint Pavelescu în 189. 

Iată acest „madrigal“ apărut în nr. 1 (1896): 
„Ca ori şi ce poet sărac 
Buchete mari nu pot să-ți far, 
Dar sunt 'al muzelor amant 
Și pui în fiecare floare 
A mea iubire arzătoare 
Și e lucrimă de diamunt”, 

Şi acest fragment de lied" giu ur 
„Tu ai în lenețul tău mers 


7 (1896). 


ritmul unui vers! 


Mijlocul tău strâns în corset 
E lădios ca un sonet. 

O! cum aș vrea să te închid 
In armonia unui lied“, etc. etc 


fost uvertara vestitei și emu- 


ționante Serenade! 

Printre colaboratoarele Dochizi, 
început, Adela Xenopol a ţinut în mod spe- 
cial să o aibă și pe Maria Cunţan. Va fi fost 
în acesta dorință și sincera apreciere pentru 
talentul poetei dela Sibiu, dar și calculul că 
astfel revista dela București va aveu ecou și 
influență şi în Transilvania. 

Corespondenţa poartă pecetia 
firii jeminine, 
iele ei, înfățișează însă pasiunea viguroasă 
a Adelei Xenopol pentru Dochia, şi preocute 
pările cărturăreşti a două femei de alezsă 


incă dela 


întreagă u 


cu toate impulsurile și accen. 


real talent. 
VASILE NETEA 


=] 


Martie 1941 





Sunt grov bolnav. Faptul nul 
știu încă, dar îl presimt.  Traiul 
mi-a devenit insuportabil și mă 
paşte gândul sinuciderii. Nu pot 
spune o vorbă ca să nu strănut, 
iar pe urmă îmi vine pe nas un 
fel da dami cu înţepături, ca țâince 
dela s.fon. 

Să ţi se întâmple odată, de două 
ori, faptul nu e grav, dar de cinci- 
zeci de ori pe zi, e 

M'am dus deci la Odisseu, de 
care mă leagă o veche prietenie, 
fiindcă m'a scăpat de nevastă şi 
iam spus cam AȘA ; 


Cum Dante pe Ovid, ios în Infern 

De mână prieteneșie la purtat, 

Așa mă poartă tu în Purgator 

Şi dumă drept la domnul 

Hippocrat. 

Odisseu s'a lăsat înduioşat de 

tonul pe care iar vorbit şi mi-a 

răspuns emoționat : 


Voi merge-acum cu tine 'n Purgator 
Copil p:.beag, sizijit şi muritor 
Un diagmostic Hippocrat să-ți pună, 
Una diagnostic să ți ajungă-o lună. 

După care m'a luat de mână și 
am pornit. După vreo 40 de pași 
ne găseam în fața unei uși pe care 
scria discret: Walter Clop. La ve- 
derea tăbliței scrise doar cu ini- 
țiale, Odisseu îmi spuse, dar de 
data asta ferm : 


&ți amice aici orice elanuri 
Nu te jena de fel de-a mea prezenţă 
Şi nu uita că orişice prudenţă 
E mama fabricii de porțalanuri. 


Împlinită și această formalitate, 
care face parte din preliminariile 
unui diagnostic, ne strecurăm spre 
o ușe laterală și apoi intrăm. Ods- 
seu foce prezentările : 

—— Imi daţi voie, domnul Hip 
pocrai, domnul Bolnavu... 

— Imi pare bine | 

— Şi miel 

— Luaţi loc.  Sunieți 
domnule Bolnavu ? 

— Da, domnule Hippocrat. 

— Carevasăzică acesta este mo- 
tivul vizitei dumneavoastră ! 

Da. 
Desbrăcarţi-vă. 
S&mi scot şi pemtofii? 

— Nu, numai cămașa. Vă voi 
asculta inima, 

Domnul Hippocrat mă prinde cu 
intimitate de talie și își apasă ure- 
chea pe inima mes, pe care o pân- 
deşte nemișcat ca o fiară de pradă. 

-— Aveţi amețeli | 

Nu. 

— Spuneţi: 16, 984. 683. 

-- Vărsari. ? 

— Nu. 

— Mă mir. În mod normal, 
dumneavoastră trebuia să fi văr- 
sat de 15 ori pe zi. E şi aici o ano- 
malie | In rezumat însă boala 
dumneavoastră e foarte gravă, de- 
oarece sistala nu se produce în 
condiţii normale, fapt care aduce 
după sine uzura. Trebue să vă în- 
arijiți serios. Ar fi păcat | 

—' Dar plămânii ? 

- Eu sunt specialist numai. în 
inimi, domnule, —mi-o reteză scurt 
domnul Hippocrat, de  maladiile 
bojocilor este specialist colegul 
meu de alături, pe care trebue să] 
vizitaţi neapărat, 

Domnul  Hippocrat își aruncă 
ochii spre o farlurie de colivă, as- 
cunsă discret întrun colț, mai privi 
odată speriat spre mine ca şi când 
m'ar fi întrebat: n'ai murit? după 
care mâzgăli ceva cu ruhne gc- 
tice, ceva care cetit după alfabe- 
tul latin ar eși: șoşon. 


bolnav, 




















— Jiie, vei lua picăiuriie astea 
de 16 ori pe zi. Și cautăte, nu te 
lăsa. Eşti tânăr, 

Sunt emoţionat. Deci boule "nea 
e mult mai gravă. 

— Am onoare | 

— Şi eul 

Od ssau, care probabil ghicise 
că boala msa e mai gravă şi care 
era obişnuit cu ritualul hippocra- 
te, zâmbea, zâmbea, zâmbea. 

Am ajuns în fața unei cdte vași. 
Intrămu, 





— Imi daţi voe, în:epe Odisseu, 
domnul Hippocrat. “domnul Bol 
NOVI. 

— Cum, tot domnul Hippocrat, 
mă mir eu. 

— Tot, spume scurt domnul Hip- 
pocrat. Vă rog luati loc şi desbră- 
caţi-vă, domnu Beinavu, 

— In ce regiune ? 

-- În regiunea toracică, vă rog. 

Domnul Hippocrat, care are doi 
iimbrici  vâriţi în ureche, îmi 
plimbă pe coaste și stern ur fel 
de pecete și îmi spune: 





— Respiră...  Aşal... Tușeşte... 
Aşa! Tușeşte 1... Așa... Respiră! 
Așa |... Bravo | B.net  Exceieni. 

espiră |...  Tușește...  Respiră.., 


Tușește... Respiră... Zi 33, zi 33... 
zi 25 de minute 33... Aşa! Aşa... 
Bravo | 

Domnul Hippocrat pare mulți 
mit de felul în care îi execulasem 
ordinele. Totuz nu părea lămurit 
in ceeace priveşte diagnosticul pe 
care să mi-l pue. De aceia scoase 
c bucată de carton care reprezenta 
9 țintă, așa cum avem noi la şco- 
lila militare. 

„_— Vezi ţinta asta ? 

-- O văd. 

— Incearcă dela distemţa aceea 
să scuipi în centrul ei. Mă execut 
îndată, dar nu tocmai bine, fiinăcă 
abea reuşesc să nimeresc în cer- 
cul 5. 

Domnul Hippocrai este de datu 
aceasta edificat. 

— Situația dumitale pulmonară, 
domnule, e gravă. Abea ci reușit 
să scuipi în cercul 5 ceeace însem- 
nează că n'ai destulă presiune. Și 
pe urmă se aud înăuntru niște 
sgomote înfiorătoare, mai ales când 
spui 33, încât am impresia netă 
că circulă prin dumneata un Ford 
tip 23. la lucrurile în serios şi nu 
te !ăsa. Eşti tâmăr şi ar fi păcat! 

— Dar cu strănutul meu şi si- 
fonul ? 

--- Strămutul dutnitule cred că e 
din cauza circulației. Uite, ţine bi: 
letul ăsta și dute dumneata la cir- 
culație... 

— La serviciul circulației de pe 
I&naă Prefectura de Poliţie ? 

— Pardon | Am vrut să spun la 
colegul meu, care este specialist 
în circulație. 

.— Am onoare | 

-— Și eul 

lar Odisseu m& ia din nou de 
mână şi mă vâră pe o altă uşe: 





“/ndemnul 


Mă lupt cu tainele'n urcare, 
Cunozcător a tot să fiu 

Și'n cărți cu foi de piatră scriu: 
Atâiea lucruri sunt, pe care 
Nu le-am știut. și nu le știu.» 


De-am cercetat văzduh şi mare, 
Pământu 'ntreg şi tot cei viu, 
Comoara vâniur în pustiu : 
Atâtea lucruri sunt, pa care 

Nu le-am știut și nu le ştiu... 


cunoaşterii 


Cu deamănuntul în lucrare, 
Credinței sacre robul piu, 

Mă “'mpast cu damic duh sălobiu: 
Atâlea lucruri sunt, p2 care 

Nu le-am știut şi nu le ştiu... 


Din încercare 'n încercare 

Mai trist! mereu, de c2 reviu 
Trudind din zori până “n târziu ? 
Atâtea lucruri sunt, pe care 

Nu le-am ştiut şi nu le ştiu... 


Priviri închise din născare 
M'oc urmări pân' la sicriu 
Și “ntreg necmtul străveziu, — 


De n'oi ști mâine — 


un tot ps care 


Nu lam știut și azi, nul știu 


ŞTEFAN STANESCU 


UNIVERSUL LITERAR 





—. A sângelui. 

„— Din ce punct ae 
--- Al compoziției. 
-- Adică ? 

= Da, 

-- Adică dacă este acid, 


ai Imi dați voe: domnul Hip- 
pocrat, domrul Boinavu. 

— Imi pare bine | 

-— Şi miel 

— Sunteţi bolnav ? 

= Da, strămut şi îmi vine ci 
pe nas, 

- Desbrăcaţi-vă, 

— Şi pantalonii ? 


vedere ? 





-. Perfect. Domnule Boinawu, te 
rog desbracă-te. 


— Să scot şi ciorupii ? 








= Nu, numai mâne dreupte.  .—. Nu, dese ț-vă numai 2 
Trebue să vă iau. tensiunea. Dom mână. Am să să ic, sânge, 


mul Hippocrat îrni înfășooră mâna — Mutt ? 


Y 






Prietenilor mei: Haş, Coca şi Piştu 


Desigur, fără acest examen 
nu faci nimic, El este media pro- 
porțională « diaanosticelor cnali- 
tice parţiale în legătură cu cosfi- 
entul' hormonic și al potenţialu- 
ui electric din subconștient. 

— Eşti” formidabil Odisseu, mă 
entuziasmez eu. 

— Te cred, răspunde el modest, 

Odisseu pare însă obosit, aşa că 
nu mă mir când îmi spune la un. 
moment gat: 

Scuză-mă. amice 5 minule | 





cu sifon pe nas, atumă-te cu mălai 
și zi de 7 ori: 
Cu ibric, cu fistic 
Nu mai ai nimic, 
Du-te boală pe pustie 
Că te fac piliie, 
și-i trece imediat”. Spune dum. 
neata, nu ţi-a trecut? 
— Mai e vorbă | 
Ii povestii lui Odisseu  întâm- 
piarea cu Subhippocraţii, dar el 
în loc să protesteze, mă întrebă 


drecpiă în nişte chingi şi începe 


Creg. că un sieri de kil mr 


ajunge. De-o mai trebui, om mai 
lua =— şi Hippocrat zâmbi şiren- 
gărește, 
Un steri de kil, reflectez eu, nui 
= muli, Numai de s'ar face la loc! 
Domnul Hippocrat îmi  sioarce 


să pompeze dintro bășică, apoi 
mă atinge ia incheietură cu un fel 
de ştampilă. Operația e scurtă, A 
terminat. Pare însă îngrijorat, 
Domnule, cozul dumitale e grav. 
Dumneza ai arterele prea subțiri 
și venele prea groase. Din pricină 
desechilibrului de presiunea ce se 
întâmplă când se pritoceşte sân: câl o sulă. 
zale, dumneata simţi nevoia să  — Nu: așa că nu te doarei 
strănuți. Cu constituția dumitale  .... Nu, tac eu. batiocoritor. deși 
n'ai idaie ce bine ai î. dus-o dacă şiint cum, mi se desumhă vinele 
aveai arierele ceva mai largi, iu? din cauza sângelui pterdut, 
venele ceva mal sirâmte. Oh! A terminat. Domaul Hippoczat 
Aur. - priveşte triumfător siichăța cu sân- 
-- Dar sifonul | ae, apoi d.spare într'e cameră criă- 
-„ Acesta cred că asie din ca turată, de un revina curând. 
za compoziției acide a sângelui - Domnule, sifonul care-ţi vine 
dumitale, O analiză n'ar strica! dumitale pe nas nu e din pricina 
-- Mă duc să-mi facă o analiză. acidității sângelui. Dimpotrivă, 
—— Am onoare ! sângele dumitale e prea alcalin, 
„.— Şi eul ceeace e îngrozitor. Ar trebui să 
Odisseu mă duce direct în ia mănânci acrituri, iămâie,  corco- 
boratorul de unălize unde face duşa, pere pădurețe sau să cilești 
prezentările cu mai sus. Coinciden- versuri. Starea dumitale este însă 
ță: pe doctor îl chema tot Hippo- îngrijorătoare.  N'az trebui să te 
<rat. lazi... Ar trebui săți faci şi un 


maţ, apoi îmi vâră în carne un oc 














— Doriţi o analiză ? axa sintetic... 
A cui? -= Hai Odisseui 
--- A mea, — Hail 
- integrală ? Ajunși aiară, îi spun discret lu: 
- Nu, parțială, Odisseu : 
-- A căreia din cele patru hu- -— Crezi că un examen sintetic 
mori ? este necesar ? 





SECETA 


de EUSEBIU CAMILAR 


— A să mai mergi? o întreba Mana: smucimd- Încodată de păr; 
fam spus că acoioi pierzania lumii. 

Samca își aşeză capul pe miini şi aștepta lovituri, Dar pe semne 
că pe moşneag îl dureau acum picioarele, căci începu s'o lovească cu pum. 
nii, Apoi o smuri iar de păr, să-i vadă faţa. 

— Așa era şi măta... spunea ei; n'o scoteai dintre ei, nici cu boii. 

Şi cu cât o lovea, cu atât senturia mai, rău. 

—» Dacă ţi sa făcut a om, am să te tai cu toporul, 

Abea când paşii tatăiui ei se auziră cepăind înspre şură, Samca îşi 
cuprinse obrajii în palme şi începu să plângă în hohote. Bocstul ei trezi 
numaidecât câinii vecinilor şi peste case trecu ca 6 spaimă, Ca şin alte 
nopti, Sem.ca ieși pe prispă, cu părul lung despletit și bocea în gura mare, 
Mansi venea din şură ş. punea mâna pe câte-o bâtă. 

-— Taci dim gură —— taci. Te-aud oamenii, 

Dar fata bocea mai tare și Manai sentorcea desnădăjduit în bârlog. 

În seara aceea a bătut-o pentrucă peste zi fata fusese peste drum 
la un fel de petrecere unde cântau nște țigani cu vioriie şi veriseră și 
câțiva flăcăi. Era un fel de sărbătoare, pentrucă vecinul își isprăvise 
casa cea nouă şi chemaese vecinele să-i ungă pereţii cu lut. Da urmă, ca 
răspiată pentru lucru, ţigani, prinseră a zice din viori si gospodinele și 
fetele jucau cu flăcâii, 

Dar astu era a greşală mare în faţa lui Duronezeu, acum când seceta 
uscase ogoarele, ersese păpuşoii abea crescuți până ln oul picioruiui. Cui 
li mai arcea acum de veselie, cana cerul peaepsea asa de crunt. pâmânte- 
rentru neiegiuirile lor. Ar fi trebuit să nai inimă. ca să nu vezi cât 
+răpăd făcuse seceta în țarina Lisaure!) șin alle țarini, până departe sub 
munţi. 

Ieşiseră popii cu icoane și prapuri, se rugară pe la fântâni, pe sub 
pomii singurateci) dm câmpie, dar plosia muit așteptată nu mai venea. Un 
vânt fierbinte usca  firișoarele ga:bene ale gâtului, secării, orzului. Şi se 
uscase mai cu seamă păpuşorul, toată nădejdea oamen.lor. 

Se spunea că prin alle părţi prăpădul ar fi mai mare. că veniseră 
tălcustele întunecând soareie 'n amisză — și au ros până şi spiru! de pe 
imaşuri, Cică sate întregi îşi luau lumea 'n cap fugind mai spre miazăzi, 
unde câmpul era verde, în plină creştere, sub ploile csre cădeau îa timp. 
Și toate svonurile se adevercau zi cu z:, Când lisaurenii văzură primii: prt 
begi, galteni la faţă, căLări pe cai mici cu coastele ieşite. a fost un fel de 
groază; gospodarii căzură adânc pe gânduri, iar femeile ieșiră la câmp să 
cânte cântece de mort asupra păpuşoiului uscat, 

Unii lisaureni care ştiau să citească, se adunau noaptea și gângăveau 
la tumânăriie pâlide. rugăcuni nesfârșite dintco cărțulie veche pe a cărei 
filă d.ntâi spurea aespre venirea apropiată a lui Antichrist. Unii credeau 
dn îot sufletul că se apropie sfârșitul. Aşa cumpănă nu se mâi văzuse 
niciodată, nici unul din bătrâni nu văzuse, nu auzise să mai fi căzut peste 
oameni, un astiz de blestem. Sencheia a şaptea săptămană de secetă şi 
cerul rămânea acelaș, fierbinte ca un cuptor nesfârşit care parcă trosnea 
în înălțimi de dogoare. Nopțile se răcoreau puțin, mai ales pe la cântatul 
cocaşilor — şi — atunci prindeau să ragă vitele legate la pripoane, iar 
gospodarii întinşi pe prispe se sculau repede și se uitau spre miazănoapte 
de unde așteptau să vie nourii. 

In alte părţi, se spunea că a pluvat cu un fel de cenușă roșiatică; și 
că un vânt mare a adus nu se știe de unde niște făpturi: nemaivăzute, un 
fel de pești cu cap de broască şi cu aripi de liliac. Oamenii ar £: sărit în- 













































măi întâi mâno, mă leagă cu un. 





răspicat : 
-— Ce vrei să ştii? 
— Ce am, 
„.- Adică un dicemostic | 
— Exact, 
— Tu ştii ce e un diagnostic? 
— Nul 
Ș Odisseu făcu o reverență, apoi 
Imi spuse cu o voce gravă: 


Un diagnostic e o axiomă 

Ce îţi arată cum se iniră'n comă, 
Dacă te cureţi e un fapt fatal, 
Ce, n'au murit atâţia? Nu fii banal! 


„__—- Bine, zic eu, dar baba la tă 
Sut sănătos pe Subhippocrat, pe 
când eu... 

- Ce copil eşti, îmi spuse Odis 
seu. Ascullă : 


Decât o babă viața să mi lungzască 
atat Ă — Cu păr de lup, cu broaște şi cu 
Ca să ni mă plictisesc, iau log iască 

pe o bancă. Lângă mine moi sunt Mai bine vreau cun diagnostic bun 

doi inși în halate: doi Subhippo- La poarta iadului subit să eun. 
crați care discută. 
Trag cu urechea — urii obicei! 

-- şi ce aud mi se pare înfiorător: 
— Nui aşa că am avut drep- 

tate ? 

„— Ai avui dreptate, ce să zic | 
— Domnule, ascultă ici ceți 


—. Ah, Odisseul făcu: eu în ex- 
taz, ești parnasian | 

Dar el îmi răspunse, 
giret : 

— Și de data asta te înșeli pus: 
tiule |... fiindcă eu sunt șef de ser- 
spun. Baba ma învățat așa: viciu clasa 1 cu două grerdaţii,., 
„dacă te apucă strănutul şi-ţi vine Ha! hal hal... 

PN a N N N RR i OR 


zâmbină 


spăimântaţi cu coasele şi cu topoarele, dar dihăniile erau așa de multe, că 
ajunseră până la praguri!e caseLor, încât oamenii stau cu ușile zăvnrite. „Ca 
pe vrsmea Eghipţieniior”.... adăugase omul străin care spunea lucrurile as- 
tea; „ca pe vienca când jidovii cărau stânci în robia lui Faraon“... 

Cititori se strârageau acum mai des, veneau îmhrăcaţi în cămăși cu- 
rate de :m, spălați pe mâini cu îngrijire, cu mustățle răsucite; şi toţi înain- 
te de.a porni la adunate, sfărâmau busuioc în palme, ca să miroase frumos. 
Căci trebuiau să fie pregătiți în ceasurile astea mari când se aşteptau 
atâtea minuni, ia 

Minaj se descurca mai bine decât toţi în citirea cărțuliei, deacesa 
ceilalţi gospodari îl credeau ma:-mare:e lor, „Și noi şi copiii noștri, spunea 
Manai, trebue să dim pildă satului. Dacă copilul nascută, ia bâta! Căci 
altfel, cum i-am face să înțeleagă că nu trebue să-și facă de cip şi săl 
mânie mai rău pe Dumnazeu? 

Spunea vorba asta, pentrucă e; așa făcea acasă la dânsul. Şi nu sim- 
țea nici o părere de rău, după ce-și bătea fata. „Să știe alții, spunea el, că 
la miner se artă”. Na spus înțeleplui: „ochi pentru ochi?“ Ș: Dumnezeu pe 
care despr.ndeu gospodarii în fiecare noapte din paginile cărțuiie), era 
un cinre:cu giczav. răztunăter..N'a adus broaște, na aaus şerpi, și alte 
atâtea gângănii, ca să sperie Faraonul? N'a pedepst cu toc și puc:oasă pe 
toți. viLovaţii din vechimi? 

Alară, cerul nesfârşit sclipea de mulțimea stelelor. Era liniște 
ran, dar nimen: nu dormea în Lisaura. Intinşi pe prispe, oamenii se uitau 
drepi în sus da stelule albe care parcă le făceau semne. Tot mai des, în 
mij.ocul ropţii, scuzeau dinspre drumul cel mare din inima satului, sgo- 
mote ce cară, nechezat de cai, glasuri îndemnând dobitoaceie la deal. 

Ti eceau tot ma: mulți: pribegi dinspre munți și spaima creștea tot mai 
puternică în inima iisauenilor. „Ce vom face?... se jeluiau, copiii vor crăpa 
de icâne la aură; vitele s'or usca în ocoale“... 

* 

Intr'o seară veniră la casa lui Nicolai Manai trei oameni străini, Cet 
care intră înțâ. era înalt, încins peste cămașă cu un brâu roșu, Ca şi ce 

lalţi do, m. Toni și cu bărbi vineţii, avea o tra'stă ila şold Tustrei 
iatrară cu vă în mână şi întâi se uitară tăcuţi la fețele celor zece gos- 
podani "aşezaţi jurul mesei, apoi cal tânăr, nalt, zise par'că zâmbind: 

— Pâcea lui Isus... 

—. Deasemenea și dumitale... răspunseră gospodarii și câţiva se ri 
dicară, 

Manai tocmai ţinuse um fel de cuvântare cum trebue să se poarte 
oamenii. cum trebue ținuți dm scurt copiii apucaţi pe căile Satanei. „Dacă 
n'useuită, ia bâta... încheiase el ca şi'n alte seri, Se vede că străinii escultu- 
seră la prag, câci cel înalt zise: 




























(Urmare în pag. 4-a) 





ww d 


Primavară fristă | 


Când se albi de primăvară casa noastră, 
Ară un ungur trufaş la fereastră. 


Brazde nouă spintecând şireag,. 
Imi venea cu ele până'n prag, 


Astupai un grajd dinspre livadă, 
Boii mei de pâclă să nu vâdă 


Că pe un strângeam ieri pâinea şi fânul, 
Altu-i nunctioru! şi stăpânul... 


Codobaturile, trei pe-un păducel, 
Nu vrură să umble după el; 


Nici fluturii să-i sbozre dinainte, 
Nici vântul să pogoare şi să-l svinte. 


Ară un ungur mal de zi îngustă, 
Cu plugul lui vărgat, adus din pustă 


Şi se mira că'n brazele mănoase, 
Nu-s râme oarhe, ci săgeți şi oase, 


î. CALBOREANU 


Pi 





= UNIVERSUL LITERAR === ——————————=E | 


1941 


Martie 








— Nu cu bâta, frate... Nu cumoşti d-ta sabia cuviintulu 

Mana: îşi trecu mâna prin barbă; ochii i, se âprimseră deodată: 

— N'ajută la nimic sabia asta, om bun.. 

D fapt î: venea să-l întrebe: „Ce-ţi psă dale? Ne ce-ai ascultat la 
ușă? Dar îsi niuşcă buzele și privi mirat feţele străinilor, 

— Dar voi, intrebă el, dincotro? Sunteţi tot de cei cu seceta? Apoi 

le făou oc ee lav: 

— Nu sete... zise unul dintre străini. N'ai d-ta ceva 
nai stătu o pe pe gânduri. 

— Apa, cm bun, îi de mare preţ acum. Vitele ni le-adăpăm cu mâl 
de pe fundul fântânilor, 

I=și în tindă îi spuse fetei iui care stătea după uşă: 

— Adă nişte must pentnu oamenii iştea. 

Peste puţim Semca infră cu «m uloior de lut. plin cu must de pere; 
umpiârd ucica, o întinse străinului celui mai tânăr, 

— Na-ţi. De suiletu: mamii, 

— Dumnezeu s'o iertey.. zise străinul şi bău mustul până la ultimul 
strop. 

Samca turmă și celorl=iți doi, apoi puse ulcica pe masă și sta în mij- 
locul cesei, cu ochii în pământ. 

— Du-te... îi fâcu semn Mani. 

Intorcându-se să iasă, fata privi pe sub gene chipurile străinilor, apoi 
ieşi reșece, în vârful picioarelor. Se cpri în țindă și se ascunse după ușă 
s'ascu.te. Afară, luna lumina până la prag, intra în tindă- până la picioarele 
ei. 






apă? Ma- 





— Care vii rostul? întrebă după câtăva vreme Manai. 

In casă se lăsase . lin:ste grea 

— Noi, începu Grumeţul înalt, suntem de pe lângă munţi. Umblăm 
prin sate să răspândim cuvântul Pemnuiui. In curând vor fi şi alte semne. 
Vremea se aprope... 

Samca, privind prin crăpătura ușii, vedea toată fața străinului, albă 
în. lumina lumânărilor. O cuprinse parcă teama când acesta se ridică de 
pe laţă, scoase dn traistă :o carte groasă şi se apropie de lumânări.e puse 
în ulcioare în mijlocul mesei, 

— Să cercetăm cuvântul... începu e! deschizând cartea drept la jr 
mătate. Ca să vedeţi cât îi de mare mila Tatălui, ascultați întâmplarea de 
la Sodoma... 

Răsfoi rerede. apoi începu să citească pe la începutul cărţii. Spunea 
acolo cspre irei feciori veniţi 'a Abraam subt un stejar. Și se negoțau: 
„dacă în cetate vor fi o sută de drepţi, o vei pierde?” „Nu o voiu pierde”. 
răspundza fectorul cal mai iuminos. „Dar dacă vor fi cincizeci?” 

Serrca csculta și se uita afară la fereastra vecinului unde sclipea lu- 
mina altă a lunii. Şi închipuirea ei ţecea îniăţișarea îngerului luminos, îi 
vedeu aripile desfăcându-se, iînăițâncu_se uşor spre strașina casei, „Şi în 
cetate era un singur om drept. Sodomiţii, auzind că la casu lui au venit nişte 
străini, năvăliră tineri și bătrâni, femei și copii şi sstrizară la prag ca ti- 
aer să iasă afară... 

Fata tresări speriată, pentrucă i s'a părut că aude glasuri apropiindu- 
se de prag. Ingerul luminos dispăru de pe strașină, odată cu luna ascunsă 
undeva după vr'o creastă de șură. In înima satului s'auzea l-rmă ds cară, 
glasuri. Strănul citea 1m, iinstit. După ce isprăvi, închise cartea spunând: 

— Iată cum pedepseşte Dumnezeu. Care din no: e curat ca Lot? 
Cui nu î.i irîn.a reagră ca fundul ceaunului? 

— Apoi aici ai drept... i-a răspuns un, gospodar. Asta așa-i. Toţi sun- 
tem ai nabăi. 

Dar ochit imturora priveau ca vrăjiţi la cartea groasă, cu pereţi ne- 
gri pe care cetitorul o puse în mijlocul mesei. Unii îşi aminteau că mai 
văzusară astfel de carte în alt:r la mânăstire, 

Dacă nu ţii cu supărare, intrerupse Marai tăcerea, spune-ne şi novă 
ce-i. cu cartea asta? 

— Asta-i Biblia, răspunse drumeţul, Asta-i temelia lumii, 


Unul dintre lisauren:, un moşnesel cărunt ca argimtu: se înroşi de 
odată lu faţă, începând să tremure... 

— Ian ascultă... răcni el, cum umbii dumneta cu Sfânta Carte în 
treistă? Cine ţi-a dat voe? Ş:-apoi să nu ne amăgești, că nu suntem boi, [i 
asta sfânta Evanghelie cum îs eu acum Sfântul Vasile. Să te creadă proștii... 

Da. Avea dreptate moşul. Sfinte Carte sta numei 'a altare bătută 
in aur și argint şi numai popii au drept sto deschidă. In toată lumea se află 
numai câteva sfinte cărţi căzute din cer într'o piatră nezgră. Cum ar pu- 
tea băetanul acesta pl'n de cob să aibă o astfel de carte în mâin? 

Se 'nturizse tare moșneagul, dar străinii zâmbeau. 

Om bun, moșule, începu cel înalt; aici scrie negru pe alb: „cercetaţi 
scripturiie“.., Iată, să vă arăt. 

Și 1ăefoi ceriea şi le arătă unde scrie că toată suflarea să cerceteze 
scripturile. “Toţi se hoibau, clipeau des, urmărind degetul tânărului, pe sub 
şiruri.e mărunte, apoi se făcu Lhiște. 

— Aşa... Aşa-i,.. spuseră câteva glasuri. 

Dar moșneagul se intunecă la faţă și ieși. Din prag spuse, măsurând 
străinii din cap pânăm ptoioare: 

—- Aista nu_i lucru curat. Asta-i treaba Satanei. Imi spune mie inima 
că n'ere să iasă lucru bun. 

El ştia că Bblia căzuse din cer, ascunsă în inima une: pietre negre 
şi sau rugat o sută de cuv:oşi până ce piatra aceea şa desfăcut în două 
şi certea sfârră a irşit ia iveală. 

„Ce mă chiorăsc ei pe m'ne? își zise el împredecându-se de prag. 

— Cum să te credem? începu Menai, utându-se în ochii tânărului 
Ne trebue o faptă. 

— Fapte? răspunse drumeţul; ce faptă mai bună vrei, decât sufe 
rințele rccstre că umblim flămânzi, însetați, numai pentru mângâerea oa- 
merulc? O să vă arătăm și fapte... 

Toţi se Wrrirară ceodală. N'o fi având cu dânsul străinul acesta 
ceva asouns, o putere mare aducătoare de nouri? Pentrucă auziseră ei că 
umblă astfel de oameni pen alte părți. 

Acim i se adresară cu glasuriie coborite, par'că spre a nu-i auzi 
cimeva de-afară. 

— Ai ceva? îl întrebară uitându-i-se 
nimeni... 

Și toți așteptau ca străinul să bage mâna sub brâu. să scoată vr'un 
bucru vrăj tt. 

— Mi se pare că ai un fel de cuţit, zise Manai. Dacă”! înfig: în mij- 
locul ogrăzii, vin nouri: și p:cuă numaidecât .. Vezi dumeta, continuă zl 
fără să vacă fața îndurerată a stră:nului, nouă ne trebue ploaie... 

— Săracii de voi... zise străinul. Ne credeţi vrăjitori, în legătură cu 
Necuratul. No: n'avem nimic, toată puterea noastră stă în rugăciuni. 

Oamenii s:mţiră un vai de răcocre lăsâriduili-se adânc în fundul ini- 
mii şi poriă se ma ceva într'inșii. 

Rugăciuni? Păi nu-și băteau ei gurle cu rugăciuni de-atâtea săptă- 
mâni: Nu se ch'orau la lmânăr: ce-atâtea nopți? Dacă-i vorba de rugă- 
ciuni, apoi știu e: singur ce să-i ceară lui Dumnezeu, 

ss — De șapte săptămâni ne rugăm... spuse un gospodar cu glas plân. 
găreț, 

— “Trebue și fapte bune, adăugă unul dintre străini. Vorbele, sboară 
ca paseriie... 

-- Apoi dacă-i vorba de fapte, moi n'am omorât pe nimeni... 
vorbă Manai, supărat din ca'e-afară, 

















în ochi; numai să nu ma: ştie 











întră în 





(Urmare din pag. 3-a) 


Acum, intră în odaie Samca și-i tremurau buzele vorbind. 

— Da, da... striga ea. Nu omoriîţi pe nimeni. Dar pe m.ne. tată, mă 
baţi ca pe-o tâihăriță. Mi-ai rupt spinarea și m-ai ologit pieoarele... Jacă, 
să vadă şi oamenii iştea, continuă ea şi punându-și pic:orul drept pe laiţă. 
își rase ezibr.nța mai sus de genunchi. 

Pe puipa picioruiui i se văzură fal de fel de vânătăy și seâr.eturi. 
unale încă proaspete. 

— Marş afară... 
arăţi labele... 

Samca ieş. tăcută, albă rca varul şi=i păru rău că a intrat în vorba 
ler. Şi lire că cauti ce se sct clce Sitani mana. 0 va baie cu bata 
Dar se simţea uşoară. liniştită. Gândea: „De i-ar lăsa să citească încă o 
leacă... şi se uita MIN Ciisătura Uşa sa Chipul tăcuu.ui: strain. 

Era târziu, cântau cocoșii de ziuă. La răsărit S'aprindeau zările. 

— Ar trebui să vă strârgeţi în fiecare seară cât ma: mulţi, spuse 
străinul întrun târziu. Să citiţi cîn Biblie şi să vă rugați cu toată inima. 
Bu vă dau fiecăruia câte o carte de asta. Şi cerul are să fie milos... 

Cay.va Gadulă an ma:ni în senin ca nu „e «EDUE, Gar f..nuică ceilalţi 
doi drumeţi începură a scoate din trattă câte-o carte, se răssândiră. 

-— Să vă tie ae folos... se ură lunatul cel îna.t, impăry.rau_-€, 

Gospodarii, după ce le pipăiau scoarțele lucioase, le ţineau în mână 
și nu știau ce să facă. cu ele. Apoi, rând pe rând le băgară sub brâu. „Cel 
puțin ne-am aies cu câte-o carte din treaba asta...” își spunea fiecare în 
gând. 





răcni Mana apucând-o de păr. Să-ţi fie rușine să-ți 





— Acum, le zise drumeţul cel cu brâu roșu, va trebui să juraţi.., 

Dar nu sfârşi ce-avea de spus, peritrucă gospodarii săriră ca arşi: 

— Ce să jurăm? Noi nu jurăm nimik... 

— Liniştmivă... zâmbi strănul. Juraţi fiecare în gândul lui că de 
azi înaimte veţi fi oameni mai buni ca până acm. Astai, 

— Apoi asta 'om jura-o, cum nu? spuse Manai şi deodată simţi că-l 
dobozră somnul. 

Stră:nii se ridicară, îşi puseră traisteie la gât şi se pregăteau de ple- 
care. Acum, oamenii smţeau ca un gel în iwină, văzândui că pleacă. 

— Rămâneţi sănătoşi... spuseră tustrei, 

— Dumnezeu vă ajute... le urzu gospodarii și un gând le spunea că 
ar fi bine să-i oprească, să mai stea printre dânşii, 

In vecini au prins a lătra câin:. Gcspodari au căzut în șenunchi în 
iimdă şi pe lâriză pragul de-afară. Manai, cu barba despărțită în două, 
scofâicii la față, se uită la Samca făcându-i semne nedeslușite cu mâna şi 
re cu ochii în pământ. 
pinaură-le, pii.n.e ceres...” plângea rugăciunea străinilor. 

Lumima se făcea tot maj aibă. Apoi, pe nesimţite ceru! sa întunecat 
de-odată, par'că star fi întors noaptea. Un nour urez, negru, aluneca pe fața 
răsărttului, şi saprepia repede peste casele Lisaurei. Pe acoperișuri poe- 
neau stropi rari, din ce în ce mai repezi, 

Satul sa trezit d'ntr'cdată, ca la o veste de foc. Departe, în îrrma 
casălor cineva suna dintr'o goamă. „Piouă... Plouă...” siauzea d'm toate păr- 












țile. Vecinele se strigau peste garduri: „Plouă. Scoală, het. Plouă.. 
Pleuă... Plcvă... strigeră giasuri subțiri. 
Bărbaţi, femei: și copii umplură ulițele alergând în neşt're. „Plouă,.. 


Plouă...” strigau cuprinşi de-o bucurie neînwipuită. Grupuri mari se repe- 
zezu la fântâni și se uitau m'rat: în funduriie negre. „Mila ta. Iisuse...“ se ru- 
gau străini. „Dă-ne-o... Dă-ne-o...” răspundeau gospcdari: îngenunchiați. 

Dar stropii se răriră, către marginea de asfimțit a satului. Nourul ne- 
ru pieri în adâncul văzduhului şi soare:e se arătă departe pe zare ca un ban 
de aramă. 

Mulțimea umplu ograda ui Mamai prin poarta deschisă larg. I.arma 
încetă de-odată, pentrucă cei trei străini nu ma: sfârșeau cu rugatul. Acum 
evizv sercă orirra urii mrort şi fiecere par'că-şi vedea la p'cioarele 
străinilor ogoareie arse de secetă. „Pentu grâul lor, Doamne; pentru orzul 
și periru seczra ior, ie rugim: adă plcaia cea bună...« 

Pe obraji ervmeţi” elunecau lacrimi mari. Umerii li se sguduiau 
în răstimpur: şi-atunci glasul le devenea mai putemic. 

—: C re.s? Cine-s? întrebau încet femeile din mulţime, 

— Proorocul.. răspunse un glas. 

— Czre_: prcorcc? întrebă iar o femeie, 

— Cel din mjloc.. î-a răspurs cineva. 

ler cel înalt dn mijoc îşi ștergea acum ochii cu mâneca şi se ridică. 

— Fraţilor... îi chemă el incet pe ceilalți doi care tăceau plecați 
adânc spre pâmânt E timpul. Hzidem... 

— Cu bine... spuse el gospodariilor din timtă 


RÂNDURI... 


Chinuior mi se trânge junghiul 
desnădejdii în inimă, văzând cum 
dimineața tinereții își mijește gea- 
na însângerată de ura emcestrală, 
Din streșina ei picură greu roua 
sângelui generos, care fură bujo- 
rii obrajilor fragezi. Sufleiul meu 
îşi îngenunche truda de fiecare 
clipă spre a șterge cu borangi- 
cul gândurilor, belșugul d păcat 
al sângelui de frate, iar  gzaiul 
meu freamătă de dorul să înflo- 
rească luminile ochilor tinerei 
cu frumusețea visurilor îmsplinite. 

În preajma tuturor să se împân- 











zească luncile așteptărilor voini 


griji învrăimășite. Ruga mea chea- 


daatinul, spre a gâiui veacul de u- 


milință, 


a b'ruință,  chemânduvă 
vreme la vitejia strămoşeaacă ce 


neîncolţit de dusmani vicleni, 
Z. SANDU 





Tustrei trecură printre oameni fără să-i privească. leșiră în drum și 
apucară =pre inima sâtuiui. la drumul cel mare, 

Lumea se țiru o vierme după dânşii. Samca mergea cu capul în pă- 
mânt, repede, voind par'că să-i ajungă. 

Sizămul cu brâu ioșu se opri, poate din pricina pașilor și a șopote» 
br. Tovarăș:! lu: mai făcură câţiva paşi şi se opriră şi ei. 

Ştiţi voi când a intrat lisus în Ierusalim... începu drumețui cu 
brâu roşu. dar nu-și isprăvi vorba. pentrucă văzu pe obrazul Samcă: alune. 
când lacrimi mari. 

— Dacă vă duceţi vot... bâibâi fata. 

— Fii liniștită... îi răspunse străinul. Toate dim:murile au întoarcere. 
“Tu să fii la tel cu prcreciţeie care-au scoborit de pe cruce trupul Mântui. 
torului... 

In mintea fetei se ivi icoana sfintelur, ținâna în braţe trupul lui Iisus 
plin de răni. „Nu fe duce, bade... îi venea să strige, dar străinul îi zise: 

— Rămit cu bire, prorociţă.,. 

Câteva femei râsară în basmale, apoi o mulțime de pietre prinseră 
a sbârnâ:t în lungul drumului, pe urma celor trei străini. 

* 

Sa răspândit vestea că ploaia rară din dimineața aceea a căzut mai 
cu seamă peste gospodăria lui Nicolai Manai, că nourui negru sa oprit de- 
odată cât era de lung, peste grădina și ograda lui. Credinţa că cei trei 
drumeți sunt în legătură cu duhumile rele pieri, făcând loc părerii că cei 
trei cameni erzu trimiși ce-o putere de sus. Secta secetoşilor se mărea pe 
fiecare zi cu câte-un adept nou, că abea mai îmcăpeau în casa şi'n tinda 
lui Nicolai Manai. Dar mai erau și alte pricini care hotărau pe lisamreni 
să se idure noapta să se roage. 






cești ce îndeamnă la înfrângerea 
veacurilor şi biruirea culmilor de 


mă trăirea la biruitoare luptă cu 


Cuvântul meu e steag ce flutură 
pese 


împlinește dorul. lar dorul e gând 
de înălțare, împodobit cu icoana 
sfâniă a pământului şi neamului 


Pr grajduri și prin hambare se înmulțiseră şoarecii; șobolani vă" 


gaţ: apăreau ziuan amiaza mare din fundul pământuiui și fugeau în lun- 
gul drunuriler, Serţi vireţi, ccropisnițe cu zeci ce picioare :eşeau pe că. 
rări şi nu se mai fereau din calea oamenilor, Căldura nesuferită dn adân- 
cul dâmburiim. fugărea iighioansle spne sate. 

Cale câteva pârae care înconjurau Lisaura erau seci de mult. Fânti- 
nile czre ma: aveau puţină gpi pe 1Lr.auri, secară şi acestea, așa încât pră- 
pădui devenea din zi în zi mai nieîndurător. 

Intr o dimireaţă o gospodină, intrănd cu doniţa'n graid, văzu un şarpr 
negra, hng, £105 ca mâ-.a, încouăct pe picioareie de dinapoi aie vacii şi 
capul lui mare ca de mâţă, se legăna pe sub uger, sugând pe rând țâţele. 
A os o spa:mă neirchiLuită atunci, kemeea striga alergana prinire cast 
şi s'au strâns gospodarii cu topoare şi pari, să ucidă balaurul. Dar le-a dat 
mult de iucru şarpele acela, pertiucă aşa încoiăcit cum era pe picioare.c 
vitei, își rerezea capul în toate părțile, cu limba în formă de furcă, to: 
căutind <ă nuște mâinile şi pati întinși. La urmă a venit un flăcău ma 
curajos cu coasa şi i-a secerat capul dintr'o smucitură, Și se svârlea prir; 
grayd trupul căzut de pe picioarele vacii, iar capul cu limba scoasă se re: 
pezea în lungul pereţilor. 

Sia strâns aproape tot satul în ograda femeii, iar la urmă un mn: 
de-al ei hotări că vita-i biestemată, de-aceaa trebue ucisă, 

— Cum so ucid? se tânguia femeia; asta miri singura avuţie... 

a zăcrit ca arsă câna un gespcoar a vrut să intre cu toporul ît 









Și 
grajd. 
Odată cu seara, gospodina a luat vita de funie și-a dus-o tot într'ur. 
boceţ până'n m.jlocul câmpului, unde a lăsit-o slobodă, în voia .ui Dum 
nezu. Dar peste rzapte via sa întors acasă şi mugea la poartă. Pemei: 
a cus-o G.n Itu în cip şi pertiucă a ttea zi ncaptea sa intors din nou 
a ctemat un şcsrecer care î-a ucis-o trintindu-i cu toporui între coarne 
Şi s'au arătat încă multe alte semne. Șapte copii au fost îngropaţi de vii 
sub un mal, pe când scermoneau malul în albia unu: pârâu, să caute apă 

Iar dinspre munţi treceau maceu pribegi. unii singuratec:, numai ci 
băţul în ar.âră, alții călări pe cai mărunți. 

La adunările sectei se :veau uneori noaptea târziu, oameni “mecu- 
roscuţi cere ctm tiecezu pragul, cădeau în genunchi, bolboroseau o rugă- 
ciune scurtă, îşi loveau fruntea de trei ori de pământ, apoi se ridicau $ 
plecau. 

De citit, gespedarii citeau tot în cărţulia cea veche, în care scria c- 
a iost găsită într'o pu mare, la gâtul unui hulub, iar un călugăr ales 
a cestegat-o de la gâtul hulubului, după ce acesta i sa ușezal în paimă 
stângă. 

Veneau oamenii și cu bibEiie, dar a teamă Je cutremura mâna decâte_ 
ncercau să le d&schiaă. 











Samca umbla acum mai repede parcă. rohotind pe lângă casă, încât 
Mzrai ru-i mei prea nici o pricină s'o bată. Seara, când adunarea era 
în toiv, ea intra în casă şi se așeza în colţul dinspre asfințit unde se 
stiânreau ce'e râteva lisavrence şi ascultau, cu mâinile în poală, vorbele 
bătrânilor. Cartea că tă dela cei tre: străini o păstra într'o lă 
de lemn, îa un loc cu şiragurile ce hurmuz şi panglice.e cu care.și împo- 
dotea părui Duminica. Ceschidea uneori lădița acea şi după ce lua cartea 
în mâră, o privea o vierme, după aceea o frunzărea la întâmp-are, Şi cu 
cât 1euţea să lege cuvinteie une.e de altele, i se părea că glasul străinului 
cu brâu roșu îi vorbea dintr'o lume neinchipuit de departe şi-i spune fel 
şi îe! de întfinpiări cu îngeri şi cu secerișuri, In răstimpuri tresărea spe- 
iată şi se mita de marea liniste din juru-i, se mira mai cu seamă cână 
auzea g'asul tatălui ei suduind vaca în şură. Și încerca Samca și după aceea 
să mai audă glasul străinului, dar nu reușea. Și păstra cartea sfântă în 
lădiţa cu hurmuz, ca pe-un odor de mare preț. 

Intr'o seară colai Manai aduse vorba despre Biblie. 

— Ar trebui să citim şin cartea asta... spuse el, privind pe furiș 
chipurile gospodarilor. Stră:nul cum citea? 

Cineva răspunse: „Ar trebui să încercăm”. Samca se ridică dintre 
gospodine: 

— Hai, să citesc eu, tată... 

Se făcu liniște şi toţi ochii aceia stufoşi se îndreptară spre dânsa, 

—. Tu să-ţi vezi de mătură.., îi răspunse Manai. Pentru asta, sunt 
minţi mai luminate. 

Şi deschise Biblia, 

Fata simţi ca o părere de rău după un lucru drag care i se ia. 

— Lasă-mă pe mine, tată, că eu am mai încercat... Eu m'am învăţat 
să leg vorkele, adăugă ea scoțând lădița din zestre. 

Dar Manai își ieși din răbdări și cu mare greu și.a oprit înjurătura 
de pe vârtul limbii. 

—. i-am spus să-ţi ţii cloanţa... scrâşni el, apoi îşi potrivi mâinite 
pe masă şi-și p.ecă fruniea peste cartea cu şiruri mărunte. Ni:merise li 
pagira unde spune despre Invierea Domnului. Gângăvi câteva rânduri, apoi 
îşi ridică privirea să se uite la fețele celorlalți gospodari, Aceştia ascultau 
ncelintiţi. 

— Citește, frate Nicolai... îl îndrumară câţiva. 

Glasul lu: incepu din nou a gângăvi, rar, tânguitor și răsuflărilr 
ozn:eniior abea s'auzeau în încăperea strâmtă, Câteva femei isbucniră în 
plâns, Cireva sinigă să se facă tăcere şi piânseteie abea sauzeau, Manai 
se aşeză în genunchi lângă masă şi citea înainte. Bărbaţii și femeile în- 
senunchiară pe nesimţite iar plânsetele tăcute se înmulţeau în teaie coițu- 
riie încăţerii, Deodată cineva bătu în geam: „Hei, ieşiţi afară, oameni 
buni...“ ză aci ia 

„Arde”... strigă un glas. Femeile țipau, bărbaţii se împingeau dc 
umeri unii pe alții, să iasă mai repede, Toată adunarea ieși: în ogradă 
„Unde urce?“... se întrebau, uitându-se peste acoperişuri. „Colo“... spuse 
unu!, arătâna spre asfinţit, 

Pe cer, departe, se înălțau valuri sângerii care creșteau şi se retră- 
geau în răstimpuri. „Doamne... Doamne...” se tânguiau femeile, 

— Nu-i în sat la noi... spuse Manai, aducând scara să se urce pe 
acoperișul casei. 

Ceilalţi se urcară pe garduri, prin pumi. 
înfioraţi. 

— Poate arde târgul... răspunse Manai de pe creasta casei, 

— E mai departe, mult mai departe... plângea o femeie în vârful 
nucului. 















„E departe...“ spuneau 


Vaiuriie roşii creșteau, se înălțau Apoi se iviră departe în zări ș 
muiţime de limbi de foc, mici ca niște săbii de aur cu vârtul la cer, După 


“câteva clipe fiicăriie pteriră şi valurile sângerii urcau tot mai sus, apro. 


pir.cu-se ce cerul Lisaurei. „Frăpăa...“ strigă un moșneag. 
Priviră oamenii până târziu după miezul nopții înălțimile aprinse, apoi 
câte unul :ntrară par'că pe furiş înapoi în casă. 
— Acolo unde arse, o fi mare tânguire, oameni buni... 
așezându-se la masă; lipseşte apa... 
Și stătură încă o vreme eu mâinile cruciș, apoi ieşiră pe rând. In 
ogradă, se mai uitară o clipă să vagă cerul. Dar valurile roşii se stinseseră 
de mult. Steiee ardeau neclintite în tot adâncul văzduhuiui. 


spuse Manai 








| 











1 Martie 


| 


1941 


Reapare „Luceafărul““ Ardealului 


Suntem cei dintâi cari vestim 
in presa bucureșteană rzapariția 
aptigei reviste a cântecului pro- 
testator al lui Octavian Goga: 
Iuzsatărul, . 

După o intrerupere re două- 
zeci şi doi de ani, în care timp 
s'au făcut nenumărate încercări 
pentru reluarea firului părăsit 
a doua zi după aa Unire, 
Lu:satătul reapare, încfâ:şit, la 
Sibiu, pentru a tedeveni ceeace 
a fost şi înainte de 1919: cra,nie 
al durerilor și nădejdilor arde- 
lene. 

La această reaprriţie — pe 
care d, Victor Papiiian, praşe- 
dintele Asociaţiei scriitozilor ro- 
mâni din Ardeal, ncul conducă- 
tor al Lucsafăru ui, ne-o anunță 
pentru primele zile a:e lui Mar. 
ție — gândul ne sboară spre a- 
cele vremuri !zla începutul vea- 
cu'ui nostru, când, la Buia- 
Pesta, din, elanul şi inițiativa 
unor studenți, a apărut întâiul 
nuiăr a! Iuzocafăzului (1 tulie 
1902). 

Veacul al XIX-lea se ineheiase 
târind cu sine în eternitate dra- 
ma de răscrute a Românilor ar- 
deleni: Msmoraniul. După con- 
damnarea din 1894 a muceni- 
cilor cari cutezaseră a bate la 
porțile ingrate ale lui Francisc 
Xosit I, pentru a cărui coroană 
sângele ardelenesc cursese din 
belşug la 1848 și 1866, Românii 
ardeleni şi-au văzut spulberate 
uitimsle speranțe în dreptatea 
„pita-mieativuiui” dela Viena, 








O singură convinatee a stăpânit - 


2 atunci încoace, toate inimile 
ardelene ; Dreptatea Ardoaluiui 
implică unirea cu 'Țara. 

Pentru vestirea acestui „vis 
nsimplinit“ Sa ridicat pe ori- 
zontu! Ardealului Luceafărul di 
1902. In paginiie saie au a 
sut împietiturile de oţel ae lui 
Octavian Gaga, acolo s'a sburiu- 
mat cântarea pâtimirii noastte 
în Luzeatărul au suspinat mai 
greu și mai răsunător Piuzatii 
şi Ciătașii Ardealului, și tot a- 
colo a prins cuvânt clocotitorul 
vust al Otuiui ce-și aduna apele 
toate spre-a se muta în altă 
țană, 

Luseatătul a însemnat însă şi 
consacrarea literară a unei în- 


tregi generaţii ardelene, cansa- 
crarea definitivei integrări a 
Ardealului în spațiul larg al li- 
teraturii române. O  parfertă 
coeziune a caracterizat de a- 
tunci raporturile şi aspiratiile 
scriitorilor români de pe ambele 
versante ale Carpaţilor. 

A venit apoi viforul războiu- 
lui, iureşul crunt al sângelui, iar 
după potolirea furtunei, pe ce- 

“wul românesc a apărut soarele 
dreptăţii şi al unirii. , 

Lustafărul a fost socotit a- 
tunci de prisos, misiunea lui a 
fost socotită încheiată, iar cei 
cari veghiaseră până atunri la 
apariția lui au intrat în marea 
horă a României-Mari. 











Maurut şi-a făcut atoria, 
Maurul poate să piece, Si astiel 
Luzeafăru: n'a mai apărut, 

Din când în cână, în faţa ss- 
cetei şi a haosului literar din 
Ardeal, lumea își mai aducea 
aminte de vechiul Lussafăr, iar 
amintirea dutea, Dureau şi mai 
mult comparaţiil, cu toț ceeaze 
apărea în numele sau cu ten- 
dințele Lu:eafăruiui apus. 


V. NETEA 





Îi 


PAMILIA DIKI 


cate titiul unuia dintre cele mai 
TOPICE BILE Ve IOANE Mr CA 
& S0ii5 Țiiiitl CuiuiSCiulii ua, NUL 
MaNANCr.t US A 
_De mută viene, Gp.hă destul 
da nuMme.u„să a âctSuul seril.or 
2 t.ecut pranme.e usii, tind 
tracusa, in ral 'uoata i.mbe ae 
CUtUrA ae aDUSunI, Dude Şi-a 
găsi, AĂMLUAVIN NUMErUŞĂ, gar 
ț.e ncuăţii şi indrăsnalii teme- 
Vor tzutate, Bun cunoscator al 
Mentaiâdli s.ave,  ArulpuȘiv â 
Zugrav.t cu un pene, ae acuvă- 
var maesvru ir:emente dun bo- 
























gata tie:că ce a inspirat şi pe 
mai săi maintași, al câor 
demn urmaș Sa ACVEQIL, heu- 


P.Oz.Litea PiDvurbiaă a mujiti= 
107 da sauiă daia,  Misucr mul 
Delnav să. păturii de Jos. pau- 
MILE Inte? se pe cate pupoul 
pravys-avnli le ţinea în mare 
îndu ca iăcând 
4 din viața lui, 
ranita aa cuituuă, —- 
că au inta m maâte- 
ia.u. frământat ds Arjibașev o:i 
decâ;e oii a scris, 
In „Fâmilia Diki*  îmtânim 
Nea aşa 2.50i burghezii ruseşti 
unite da 191%, 0 atepo.ie so 
cu totul interesantă pin 
„tuție câşi prin viciile pe ca- 
Ie e prezanţa,  Nedeosăbuă de 
0.aSa de 1035 decât prin avere și 
prin pita de a tinserva cu ori- 
ce preț benâsaea ce o puinza 
la adapos. ime prvăauri, Casa 
ceasta aucea ma departe a via” 
1ă tiudivă şi anerev atentă la 
orice i-ar fi putut c.âtina eshu- 
tib_ul!. Sunt, nuiuş, uneie exem 
bi A re Gun, 2I03a<ă masa cenușie 
fără să știz prea, bine dece, 
se sp ret nd aa pe uinia trăi 
lor predestinate, fac salturi în 
necunusaui, reuşind să spuduie 
din amorteană vauuri intregi ae 
ființe până atunci împăcate cu 
Situaţia ce aveau. Unul dintre 
acizii „trăsniţi“ este şi Zahar 
D.ki; anomm ca prezenţă in 
ansamblu, îi e suficientă op sin- 
gură a.unecare din obișnuit, 
pentru a des'ănțui drama. Con- 
ştient de u:mârile nefasta p2 
ca:e le creiază prin lua:ea in 
pizpt a bunelor tradiţii, nu 
ezită să, prâbuşească, odată cu 
el, o întreagă, lua în al cătei 
angrenaj se inșurubase perfect, 
Pe lângă redarea minunată a 
psiholcg.ci specific stave a aroia 
lor săi, Arţibașav sa dceved:ște 
si un mire îndrăgostit al natu- 
rii. S'epa namărginită în mij- 
locul căreia, se destășcară acţu- 
na este zuzrăvită in cu:orile 
cade ale unui om căruia i-ai 
intat in sânge  me.amoiile 
vasta ale unor spaţii triste și 
care sa întind dincolo de ori- 






























zonturile de sub controlul o- 
chiului, ! 
Ta:ducerea d-lui R. Donici te 







că 
în 


îa22 să nu regreţi prea mult 
nu poți gusta această operă 
original, 

C, POSTELNICU 


eram 


D'ale Carnavalului 


(Urmare din pag. 6-a) 


istorisirea m'a turburat, însă 
n'a izbutit :4i sdrurcine incre- 
dcrea ce aveam în amicul meu. 
Eram încredințat ca teama fusese 
mai mare decât primeidia. Cău- 
tam s'p conving pe sora mea că 
pentr'o sărutare nu picre lumea! 
Ea îmi ră:pundea cu amărăciu- 
ne; „Eşti prea cum se cade ca să 
pricepi unele lucruri!“— Nu eşti 
decât o fală sceptică“, îi întor- 
ceam eu. 

Intr'o Duminică pe când cu 
toţii, ca de obiceiu prânzeam la 
bunici, prietenul nostru veni şi 
ceru sluin'cei să-i dea cel mai 
mare geamanian ce se află în 
casă vo:nd — spunea — în dar 
de ziua meu ce cădea în curând 
să dea la tezat cărţile din bibiio- 
teca mea. Am găsit raiturile goa- 
le can palmă, în Schimb mi-era 
sufictul p'in ge înduiozare: „Mai 
ai acum îndrăzneala să susții că 
prieienul nostru nu e o comoară 
la casa omului!?“, ii tocam me- 
reu surorii mele. Ea îmi iînmpo- 
trivea obisnuitul ei zâmbet scep- 
tie, 

De ziua mea însă nici prieten, 
nici cărți, nici geamantan! 
greşit nu frisese gata la 
cărţile. Avea fără îndoială 
le aducă în curând. In cea 
de trecură încă două săp! 
Intr'o zi îmi zăresc amicul pe 
stradă, dau să scot pălăria, dar 
in acelaşi moment e] face stân- 
za împrejur şi se pierde în mul- 
țime. Acum vedeam tot adevărul: 
uu avusese destule parale ca să 
scoată cărţile de la lezătorie. 
Alerg la poztă şi-i trimet cinei 
mii de lei. Cum mă înapoiam cu 
Înima unoară spre casă, zărese 
în taraba unui anticar, cărţile 
male, de vânzare la un preț foar- 


Dă 














te scăzut. Mam grăbit să le cum- 
păr. lini zie: „Desigur vreo ne- 
nerocire s'a abătui pe capul săr- 
muanului meu prieten!... şi a fost 
nevoit să vândă cărțile!“ Intr'un 
suflet alerx la locuinta lui. Se 
mutase de o lună, „Numai să 
tie săiă'os!"— mă ruzam eu În- 
trebând de el pe toată lumea 
care-l cunuștea, Când mă astep- 
tam mai putin, am dat peste e! 
la cafenea. Sorbea vo'uptos un 
capuţiner, citind o gazetă, 

Mă arune aproape de gâtul lui: 

— Ce tericit sunt că te întâl- 
înstârş 
Faceţi confuzie. 
văzut în viata mea şi nici nu ţin 
să vă cunoic!— imi asvârli drept 
in înimă fcstul meu prieten, pri- 
vindu-mă hain. 

Trebuia să-i dau pe mâna po- 
Htie:? De ce? Asta poate lar fi 
îndreptat în cel mai bun caz pe 
€. în vreme ce cu tot om cum se 
«ide aveam să rămân! Aşa că ce- 
rând politicos iertare pentru 
„cortazie“ nam  devăriat de 
in cafenea. nefericit cum 
numai un om cum se cade poate 
fi... 

Plângeţi-mi de milă, prieteni: 
Mai bine să fi fost câinos, în- 
pâmtat, mincinos, betiv:  ceacâr, 
ciupit de vărsat, şaşiu, ghebos, 















i, co p'cioarele haitişe decât OM 


CUM SE CADE... 
MENIP 
P. S. — Paginalorul rev! 
noastre, Ion Fiorescu, harnic la 
gură ca şi la treabă, a avut şi el 
o trăsnas: să înceagă cu proza 
lui Me din uitima pagină şi 
să termine într'a cincia. 
„Şi de ce nu? Când spuneam 
că toți avem câte-o trăsnas! 





i 














UNIVERSUL LITERAR 


Note germane 


DER TURMER, 

editată de Heinrich Beenken din 
Hz, nu este, propriu z.s, revistă, 
ci mai mult magaz.n, dara de .a- 
tatea ceur ra bune şi se gă- 
seșe în unul al 43-iea ue apari- 
ţie. Cu cere 64—î0 de pagin,, in 4- 
tară de anxeie artisiue nepogi- 
mate, acest  „Stiijer de pe turn” 
constitue o ageviuară bucurie pen. 
tru cettor şi o piețiuasă cultejie 
de intumaţe ciuiurasă și autisu- 
că. Indeostbi pastea ilustrată con- 
curcază cu ces na bune imagina 
bile. Dara mci cea uterara nu e 
mai pie3os, 

Numărul pe Ianuarie 1941 aduce 
Un CUDI-II5 Vogl, Gun care rcțt- 
nem comtiibuţiue: „Geschicate uzi 
Titi” de Aiots "Wawgnei ; „Gruss 
an poter Breugel” de Felix Tim- 
mernars (ăutor flamand); Sa 
wndet und Voiisb-uune” de A. 
Iechienăad;  „„beui.che Li.ebes- 
briefe” de Dr. Jmius Zăitler: in- 
teresantul articoi „Ma ks mohun- 
Ge in dee Antaiktis” de Paul 
Woist şi „Vom ehhge.zigen Sehne;- 
dexie:n” de Dr. Anton Wiima, Ma 
ga v. Rentzeii închină ceior 150 de 
ani deia nașterea maeiui poet vie 
nez Franz Urilparzer, două pagini 
evocative („Ein Dichterhez”), 

Punând probiema paraleiismului 
dintre istone și tehnica, Alois Wag- 
ner conchide că o rasă poate fi de- 
păș.tă de altă rasă numai dacă 
1âmâne tehnicește in urmă, Cecace 
însă nu e cazul cu 1ăsa europeană 
si. cu atât mai puţin, cu poporul 
german, care dispune de remarea- 
be aptitudini tehn.ce şi mmzi e da- 
tat cu o puţin întâlnită perseve- 
vara în muncă, 

In scrisoareu-i lirică, adresată Ini 
Peter Breugel, Felix 'T.mmermans 
il caracterizează astfel pe genialul 
său compatuot și inunivas: „au 
eşii străjerul spiritual al datine.ur 
noastre și al felului nostru de a îi... 
Tu care râzi şi-i bati joc, tu on 
mistic, trist, tragic satiric, inţe- 
tept și triumfător... Cum ne-ai vă- 
zut tu, așa suntem încă, Aj fost o 
parte din popo.ul tău, Dară a tost 
binecuvântat de cer să taci icoana 
acestui neam, Te-ai exprimat pe 
t.ne și ţi-ai exprimat poporul, ţi-ai 
exprimat poporul şi te-ai exprimat 
pe tine... Şi astfel, tu artisiul, ne 
ești, în această vreme p.ină de isme 
Şi dilevantisme exotice, un adevărat 
turn și o cale solară, Ca să tim si- 
liți a rămâne credinc.oși nouă în- 
Șine și poporului nostru, nu trebuie 
să ne întreptăm privirile spre ră- 
sărit sau miezăzi, ca să fim mari 
în lume şi artă. 'Loată lumea se 
descoperă înaintea geniului tău.“ 
In textul scrisorii sunt reprouuse 
vestitele tablouri breugeleene: „In- 
toarzerea cirezii”, „Țara lui Cre- 
men” (Sehlarafesuand),  „Vână- 
tori în zăpadă” şi „Nunta ţără- 
nească”, 

Im „Deutsche Liebesbriefe”, De, 
Julius Zeitier introduce şi repro- 
duce câteva din scrisoriie de dra- 
goste ale celor mai mati persona- 
lități germane, Meta Moller către 
Klopstock, Mozart către Kon- 
Stanze Weber, Arhiducesa Elima- 
beta, prmțesă de  Wirtemberg, 
către Francisc de Austria, Beetiiw- 
ven către ,nemuritoarea sa, iubită”, 
quadragenarui Moltke către lozod- 
n:ca sa Maria Buit, de 16 an, şi 
Bismark către logodnica sa Johana 
von Putikammer, 

Tiustrat cu reproduceri din Gio- 
vanni Battista Moroni (1525-15.8), 
Daniel  Chodowiecki (1368), Jost 
Amman (1568), Susanna Maria 
Sandrart (1689), Quieringh Brekce- 
lenkam (1620—1688), dim manus- 
crisul mendelian despre meseriile 
în sec, 14, şi din cel al lui Cristoph 
Weigul despre meseriile în sec. 17, 
micu! studiu al lui Dr, Anton Kii- 
ma este o pagină de laudă la adresa 
branșei croitorilor. Astfel, pe lângă 
multe altele, atiăm că marele sa- 
vant de pe timpul lui Priedrich a! 
Ti-iea, filosotul, astronomul, mate- 
maticianul şi fizicianul Johann 
Lambert (1128—171), a fos uce- 
nic croitor, câ și pictorul ita- 
lian Annibale  Caraccei.  (1560- 
1£09), ca şi sculptorul germun Jo- 
hann Gottfried Schadow (1764— 
1850). Și ucenici croitori au fost 
Heinrich Jung-Stilling (1740-1810), 
prietenul lui Goethe, marele băs= 
muitor danez Johann Christian An- 
dersen şi francezul Pierre Jean de 
Breranger (1180—1857). Dece să nu 
amintim câ Andrea del Sarta 
(1486-1531) si Goethe fuseseră și 
ci descendenți ai unor părinţi sau 
hunici crcitori ? 

„Der Tirmer” mai arc, în afară 
de culeborări în proză și vers, e 
frumoasă pute de recenzu şi nute 
literare şi culturale. 


EDITURA POESCHEL & TREPTE 


Gin Lipsca a tipărit, in preajma 
Crăciunului 1940, un cataiog al 
scrisului german „da vaioare“. 
Cărţile i 


De 

















r COLECTIA „UNNERSUL LITERAR“ 


marcate cuw un asterisc. Repar- 
t:zat pa ditzrite caiegcrii de i- 
lerauiură Aoouimenbară, cu.Lura- 
la, Dosub.Iica picpru zisa şi 
literatura tradusa dn autori 
swreinu, matezia.u, at.ngs CUnsi- 
deiabila citră de GI de vou- 
me. |n număuti acesta sunt cu” 
ptinse și cela 86 ae căii ree- 
ditaie din clasicii german, iară 
butaauce, ne se cirrezză ia 49. 
R:stul de 535 optre nuui ae â- 
nuui 1440 se aisuribu:e astiel: 
14 VO.unie au CONȚIuii GV, 
27 câiţi de poze; id diane, 
ete.; 192 romane, nuve:E, povea- 
titi; b6 meuincrii,  biygrauti; 69 
căiii de isorie; 217 d.spre iai 
streine; 86 ca Cuuină şi dU de 
ară. Deci numai Z/ de vouuiae 
de pcezie fața ae 192 de proza 
liviu. Tă sau 542 diierute, Curt? 
sunt reci și put avea iimbajui 
pe care-l găs.m de cuviuă a 
„e atribui. Noi reşinern faptul 
că in Germania preuuimină pro- 
Za, B 1NSă, in general, o poză 
pumă şi ea de Curacterusuicul 
drism german inevivabii, ceauc?, 
daca nu ar fi cazul, ar dovedi 
un exces de maturizare și o hp 
să de regiuni SpriLuaie nNecuce” 
rive inca, deoante poezia ese 
tenmomeurul și baoinevrul cel 
mai nedesminţii au cimatekor 
suti.etești. 

EDIȚIA DEFINITIVĂ 

u operei lui Stefan George, acest 
pruțet ai siricea i, Uluturi ue Goe- 
uhe, Hoiderin şi Nierzschu, uriaș 
intoiror al timbii guritunie, Cu- 
prinsă în 16 volume, pe cai de 
splendide, pe atât de inaccesi- 
Due marelui pubric, 2-a facut p2 
Dr. Friedrich Wouters, Jost pro- 
fesor universitar la Kiel, sa se 
gandească la o antougie, 

De 0bu, așa nuntile „pu- 
gini alese” vin vreun autor sunt 
şi rămân arțificiu, căci angujea- 
ză 0 anumită sensibulitute estt- 
tică a cuiva şi repremută, în ca- 
zul cel mai bun, un sistem de 
perspective ale cuiva Asupra u- 
nea opere care nu-i apârține mui 
mult decât oricăruia dintre ce: 
titorii deprinşi să prețuiască un 
pomul de versuri, un roman sua 

o piesă de teatru, 

Totuși, urmarind o mai largă 
dijuzure a scriitorului respecitv. 
puginile aiese au o vulvure ho- 
târtă: ele ne pun la dispoziție 
chintesența unei opere și ne 
deschid calea cea moi luminoasii 
cu putinţă către cunoaşterea ei 
în întregime. 

Dr. Freedrich Wolters a ales 
cu dovediia-i competință, şi a 
editâi, ta F. Hwti din bresiau, 
un volum antologie din opert 
lirică a lui Stețan George. Din 
fiecare carte a ediției definitive 
figurează, im broșura Meatuită 
ae Dr. F. Wolters, poemul cel 
mai bine ales. Cetiiorul poate 
astfel face cunoșhnță cu „Die 
Hymnen“, „Pugerțahrien“, vai 
Q&bat”, „Die Bucher der Hvien 
und Pre:sgedichte der Sagen und 
Sunge una der hângenaen Gar- 
țen” „Das Jahr der Seeie“, „Tep- 
piche des Lebens und die Lieaer 
vom Traum und 70d'“, „Der sie: 
bunțe Ring“, „Stern des Bundts” 
și „Das neue Reich”, 

E o bijuterie în care se gă- 
găsesc încrustate nestemate di 
voute tezuurele de vers ale ge- 
niavului poet. 


STEFAN PAUL ANDRES 


(n. 1906), a publicar, amul tre- 
cut, în edisura Hume, scnmiat, 
o nouă carte de proza: „Das 
Grab des Neides" (Mormânvul 
invudiei). Este cel de a unspre- 
zeceuea, voim ieşit din conaetul 
acestui amrentie Și puleimac po- 
vestitor renan, în sutiStiu căruia 
5a.așiuesc, auaturi, dou de pri- 
vesiști insorite ai nordici și 
Giagostea ge cuioare a omului 
nâscut sau format pe senne 
moieaguri meridionale, Anures, 
tos candidat ua preoție şi tnuile 
sambainezn ia mai muie maă- 
măsuri sm spitale, ia călătorit 
mut şi a cumosunut, ca Puţiau al- 
ţii, ce:ui med:teraneean. 

D-s5 Grab des Neides" cuprin- 
de numai trei muvae. Dar pa- 
s:onunta lor tacțiune se desiâ- 
soxră în Gădnu, acelui spleaaud 
ş policrom peisij grecesc pe ca- 
Te 1-am intănit acu in romanul 
„Dat Mann Yen ASI”, Cate m 
care ţi se destăinuie un Sutlet 
frămâutet și cninuit ae mute 
şi mari Patiani omenești, Preta 
gonişiii an recentuj său voumn 
de nuvele trăiesc şi ei angajați 
n ac62ași inesut.Cabiiă, ruacuti- 
namtă și, totuși, năntuisoare 
luptă cu destinul, "Ei nu bat cără- 
1.3 Ob$huiva șI fureșii ae EXI5: 
teniei. Viaţa lor se -proisctează 
asemeni unui riim fantistic, pe 
ecranul unei veaităţi apare 
clădită numai din elemeute pa- 


























a lansat zilele acestea noua lucrare 


0 CRIMĂ P 


Crotescă in trei acte, 


MIHAIL 
| 


a d- 


lui 


DRUMEȘ 


ASIONALĂ 


jucată cu succes pe 


scena Teatrului Regina Maria din Bucureşti 
şi a Teatrului Naţional din Cluj 


Cu o prezentare de TEODOR SCARLAT 


mo 








a ecescor eroi stranii fiind, A 
totdeauna, ncb-iă, pagni.a Sar:5e 
d: Sreiua Paul ANUL iţI p. 
juicae o duba rem.ge:; e 
tica Şi Imc.ztă. Iar nuveua „tă- 
gia Mene“ mau €ste maemai 0 ac- 
nr:Xapuâ creație mistică, ci şi 
mărvuria vai mat sri de răs- 
Puinacre a ativSuwiui 

Anhres spris, premm ar tre- 
bul 50 fără, ditouie aut de 
câţi bune, cu Picpriul sau S 
gt, Da aceea arta lui esta şi 
vâmâne Viţă vie tu uDNSpusă 
un anumit pân Gt SUNSIDILâtă. 

După romanele „Die unsicht- 
bara Mauer** UB35), „Dor Mann 
vor Aste:i” (1954) Și apă vVo.L- 
nui e NUVue „Misu and:sehe 
Noveliin" 40937), ibeâsuă di 
tima arte il aseaza pe tanărul 
Seru.Or german n ranauu CICa 
VOrs:or a lităzatură cauiată, 

Principuueue Jul  Seluzi Sunt: 
„Bruuer Luziter” (1550), rounan 












n 












AULDOLOSRULiC,  „ivermand  1m 
Kunirapunkt (1935), „Die LO- 
wenkauzii” (1535),  Cmawcu.ul 
„Der  +W'ge Sticin" (1935 și 


carțile Cibaie in 'aceistă Nova. 
i 
DIE LIFERATUR 


Monatssohrift fir  Literatur- 
peunde (Luerătura, revistă tu- 
THdra penru prietenii pe, dtu- 
7ii) este un mensuul de InJor- 
muție și documeniuire. Ce, ce 
vor să fie la curent cu uimere 
Gparaţii 2n vitrina cărțiior ger- 
Dune, NUT, n Greu Sr Dati 
Lpsi de această, rewsta came, pe 
tungă mosre de iert şi recenzaiut 
juaicioase, îți pune lu dispoziție 
și o bibliog'afia covârşi.0ur3. 
Din numarul pe Weoruarie 1941, 
reținem consideruţii.e lui Frit- 
drich Georg Jiing=r asupra B0- 
veștilor din ccie o mie și una de 
nopți („„Gedunken iiber die Ge- 
Schachten aus tdusend una einer 
Nacht“), din cări truducem ur- 
mâtoarele: „Aici îndiviaul nu 
are semnificație prin faptul că 
S'ar deosebi  printr'un curacler 
propriu şi bine marcat, interesul 
pe care-l trezește nu este bio- 
grafic. Dar individul dev:ne 
semnificativ prin faptul cd este 
purtător al unui Yarum și Kis- 
met care merge, prin ciudățenia 
sa, până la miraculos“, Acest 
Fatum contează, nu individul, 
căci, pe căi fe.urite și în făpturi 
omenești deosebile, el se regii: 
zează cu preciziunea unei legi 
necunoscăloare de excepții. Și in 
acest Falum se cuprind toate 0- 
riaonturile Orientului. 

Mai remwreăm studiile shAkes. 
pedreene ale lui Gerhard F. He- 
ring-Koln (Shakespeare - Stu- 
dien) şi versurile poetei Annema- 
rie Schwemmie, versuri femt- 
nine şi delicate ca broderiile de 
spuma ale izvoare'or de munte: 
Der Apfelbaum și Tanzend Măd- 
chen mit einer Maske. 


TRAIAN CHELARIU 





CARTEA IN ŞCOALA 


Guiseppe Bottai, ministrul e- 
ducaţiei naţionale a! Italiei, în a- 
junul uno: mari reforme aduse 
seoalei italiene de toate gradele 
— în care se preconiza înfiinţa- 
rea muitor bibiioteci sistematice 
pentru u-ul iiceeiur — semnează 
sub titlul tracus mai sus (în „li 
libro Italiano“, Novembre, 1940) 
un foarte interesant articol, din 
care traducem câteva rânduri, 
pentru justa observare a unor 
prebleine, care la toi, mai mult 
decât în Italia, ar fi trebuit so- 
luţionate cu ani în urmă. 

„La şooaiă, pentru cea mai mâ- 
ve parte, sa citit puţin până as- 
tăzi. Fluvii cari citesc, citesc de 
cbiceiu singuri, în afară de şcoa- 
lă şi aproape întrun spirit ostil 
şcoalei, nemai acordână nici un 
re-pect temevor lor scolare; ci- 
tind, când citesc, ca şi cum ar da 
la o pârte hainele lor de şcolari. 

Nu înio'deauna întrun mod 
manifest, si nu întotdeauna măr- 
t s'a creat, într'o comună 
obişnuință, un fel de neîmpăcare 
îmtre a studia“ şi ..a citi“, intre 
„lecție“ si „lectură“, Şi totusi 
„a siwilia“ e mai ales un „a sti 
să citesti”, o lectură din caresă 
profiti ceva; o lectură făcută așa 
îmeât vocea cărții să nu se piar- 
dă dună ce paginile au fost în- 
chise, dar =ă se continue În moi, 
să se a“monirere cu “lasul noctru, 
să-l îmbozăţească. să-l perfecţio- 
neve. Căci. evvântul .Accţie“ ara 
aceeași rădăcină cu cuvântul 
nlectură't. 

Se citește. de obiceiu, mai 
mult în universitate ca în licee, 
Dar frebun să considerăm că Ja 
universitate, de cele mai multe 
o»i. lectura, ia locul lecţiei, ia lo- 
cul şcoalei deci. 

In corc'uzie. în licec se citeste 
puţin pentrucă se merze lo şcoa- 
1ă; în universități, se c'teste pu- 
tin mai mult, pentrucă foarte a- 
dese. nu se merge și se crede că 
e nosibil să mm se MearRă la scoa- 
dă, 











CULTURA ITALIANA 


între anii 1903 și 1907 — și 
chinr până aproape de noi — a 
fost dirijată de trei mari reviste; 
La Firenze Papini conducea 
„Leonardo“, Beyedetto Croce fun- 
dase la Napoli „La critica“, iar 
„Poesia“ apărea la Milano sub 
directa priveghere a lui F. T. 
Marineiti. 

Prin conducătorii lor, revistele 
dictau îm cele trei domenii ale 
culturii; „leonardo“ purta ca 
subtitlu denumirea de „Rivista 
d'idee“ și pagimele sale făcenu 
cunoscute Italiei nouile orientări 
ale gândirii anglo-saxone, misti- 
ca germană, întrun cuvânt tot 
ceeace interesa filosoția. (Insuși 
numele revistei amintește pe fră- 





= Nasul lui Jules Verne 


„Revue des deux mondes“ a 
început în luna Decembrie anul 
trecut, publicarea unui interesant” 
studiu despre „Jules Verne şi că- 
lăvoriule iu“. Fiu a! unui avocat 
din Nantes, Juies Verne a fost 
de timpuriu atras de mirajul v.e- 
ţii de boamă artistică și literară 
a ParSului. Refuzând să se aso- 
cieze cu taăl său, urmând ca 
după moartea aces.uia 
tenească și clientela, tăi 
ies care nu-și simţea nici un pie 
de vocaţie avocăţească și ne... 
conjugală, ia hovărirea eroică să 
încerce sup:ema aventură: aceea 
de a-şi eroi si drumul în 
viaţă. Hz. era desigur 
eroică, fiindcă severui avocat d.n 
Nantes nu înţelegea să încura- 
jeze  apucăturile de boem ale 
odrasiei răsvrătite. ln lipsa sub- 
sidiilor paterne, Jules  Vernes 
primea din când în când, pe fu- 
riș, dela mama lui unele pachete 
cu un conținut foarte prețios 
pentru el: mai ales lingerie. Oda- 













tă. primind două duzini de ba- 
tiste, chiar... nasul lui Jules Ver- 
ne, adânc cat a mulţumit în 





nume:e posesorului său pentru 
darul primit, p:in următoarea 
scrisoare pe care o transerien 
aci : 


„Doamnă, 

Toomai aftai din gura Doni- 
nului fiul dumnesvoasiră, că 
aveji de gând să-i trimiteţi ce- 
va batiste; i-am cerut îngă- 
duința să vă mulțumesc eu în- 
sumi şi M-a Mcordst-o nu gra- 
hozitutea care-l  osebește, [i 


* sunt foarte apropiat prin legă_ 


turi de nedesfăcut şi niciodată 
cât va trăi m'am să mă despurt 
de el; întrun cuvânt „sunt NA 
sul lui, iar cum destinația bd- 


” jistelor mă priveste cu dinadin- 


Sul, el i-a dat voie să vă Scriu 
cu acest prilej. Ați uvut Doam- 
nă, o excelentă idee: curând 
întra-vom. în anotimpul gutu- 
nare.or şi al mucilor şi e mân- 
gâietor să ştii că poți culege a- 
ceai fruct a? intemperiilor ierna- 

„ce. 

Mă voi s'uji Doamnă, de acest 
prilej, ca să spun despre Dom- 
nul fiul dumneavoastră câteva 
bine simţite cuvinte; e un. four- 
te de ispravă bătut, de care-s 
mândru. A pierdut obiceiul să 
mă scotocenscă vârindu-și dege- 
tele până în  străfunduri; ba 
dimpotrivă, are grijă de nările 
mele, mă priveşte adesea în 
cgiindă și mă găsește pe gus- 
dul lui, fără îndoială, fiind- 
că-mi surâde cu farmecul ce-i 
prinde atât de bine. Dealijei, 


nu am dece mă piânge; poate 
sunt puțin cam ung, dar for- 
ma mea umintește cameele dn- 
t.oe şi Domnu fiul dumnea. 
voastră mă pune îm valoare ori 
decâteori are ocazie; câteva li 
nere domne mă gasesc pe gu 
tul lor şi voi sfârşi prin a de- 
veni van.tos, 

Nu m'aș plânge de soarta 
mea, Doamnă, dacă deia o vrt- 
me Domnul fu aumneavoastră 
nu și-ar răsuwcei mustața, *n fur- 
culiță. Prea o mângae, ceeace 
mă făce nespus de gelos, dar 
toate nu le poți avea pe lumea 
asta, 








Dealiţel, Doamnă,  dumnea- 
voastră vă  datorez  sueceseie 
mee de pănă acu: se pure ca 


îm. ceea ce privește forma mă 
asemui must cu unul din COn- 
frații mei care se află între 
Hrunt:a şi gura dumneavoastia; 
de mit nu l-cm mui văzut pe 
acost scump prieten, dar ce 
vreți? nu mă pot despărți de 
Vomnul fiu. dumneavvastră. 

E un poet, se spune, uneori îl 
văd Ocuvaț să scite versuri. De- 
test acest exerciitu, fundcă a- 
tunci trage mercu de mine şi 
mă şterge de mâneca lui, cecă 
ce îmi «ste cu deosebire nepid- 
cut, Când va fi primit acele 
prețioase tuitiste de care îl 1n- 
știința, îmi place să cred că 
am să niă mai afund decăt in 
aiândă fină, cure se potrivește 
de minune frumosului meu că- 
vacter, In cupa asta sunt câini 
înjundat: nara mea stângă nu 
percepe lesne piăcutere ELAN 
ţii a:e străzii; totuşi, săndtalea 
mi-e bună iar secrețiile nu-mi 
sunt prea îmbelşugate, 

Afiu cu bucurie că serbărue 
Carnavalului încep în  pairii 
mea. Credoţi-mă, doamnă, că 
nu m'aș fi băgat în această 
gloati! Am prea mult respect 
pentru numele ce port şi Dym- 
nul ful dumneavoastră nu mar 
fi compromis în locuri frecven- 
tate de o lume atât de dubind- 
să, 

Binevoiţi, Doamnă să înfăți. 
Șăți complimentele mele ce:t 
mai sonore membrilor  cores- 
punzători ai famiiiei voastre ; 
vă rog să nu uitaţi nusurile ti. 
nereior surori aie Domnului fiu 
al dumneavoastră (un tânăr 
foirte îndatoritor) și fiți pe 
lângă ei întorpreta urărilur 
mee fârniite de fericire. 

Rimân Doamnă, împreună ct 
noile batiste, prea respectuosul 
şi Zung nas a! Domnului fiul 
dumneavoastră. NABUCO 

pentru copie conformă, 
JULES VERNE" 






Note italiene 








mântatul artist din Renaștere, 
iscoditor de măreţe neliniști; 
„Deniul său tutelor: cum îl nu- 
mește, nu fără orgoliu, D'Annun= 
210), 

„Leonardo“ devine organul 
italian al pragmatismului, Iar ti- 
pul ideal de poet devine „il poeta 
filosofo", secretul stăruitor al lui 
Giovanni Papini. 

Crociuna „La critica“, pe lângă 
aportul pur critic adus de con- 
ducătorul ei, publică și literatură 
propriu zisă, franceză mai ales și 
vumontică-ideulistă germană. 

Holul lui F. F. Marinetti nu e 
cu nimic mai prejos decât al 
confraţilor săi. 

El e inițiutorul și susținătorul 
de până azi al noului curent poe- 
tic italian cunoscut sub numele 
de „futurism“. O uriașă revoluţie 
poetică, răsturnarea tuturor ulo- 
lilor Li care se închinau până a- 
tunci poeţii. O nouă formă, alt 
conținut. Norocul a fust că Mari- 
netti şi-a dat seama că nu se 
realiza „ad Litteram“ punctele e- 
nunțate în celebrul lui manifest. 
El însuşi a renunțat la multe 
„noutăţi“* descoperiţe — sunt trei 
decenii de atunci — je înflăcă- 
rarea unui tânăr doritor de prea 
radicale schimbări, interatura î- 
talinnă de azi stă sub semnul 
„Juturismului“, Corrado Govoni, 
Aldo Pallazzeschi șiMassimo Bon- 
tempelli sunt discipolii dragi ai 
lui F, A. Marinetti, 

Toate revistele, şi Leonardo şi 
La Critica şi Poesia, dau o nouă 
orientare vieţii culturale italie- 
ne, îndeamnă spiritele să se fră- 
mânte, să iasă dim amorțeala 
moştenită dela sfârşitul secolului 
al XIX, să ia contact cu suflul 
nou şi complex al culturii euro- 
pene. Au de luptat contra cul- 
turii oficiale universitare, contra 
epigonismului carduccian, contra 
positivismeului în filosofie, contra 
verismului — dramatic şi melo- 
dramatic — exponenți, în. genere, 
ai obiceiurilor conformiste anti- 
eroice și antipoetice. 

Tar cultura italiană de azi, do- 
vedește că în mare parte, lupta 
dusă de trinitatea revistelor a 
reușit, 


„CRACIUNUL ȘI ANUL NOU 
IN POEZIA POPULARA ROMA- 
NA“ e titiul unui studiu apărut 
în „Meridiano di Roma“ (dim 
19/1/1941) iscălit de Petnu Iroaie, 
desigur român după ortografia şi 
rezonanța numelui, Iniţiativa 
domnuiui Iroaie e lăwiabilă 
în străinătate și mai ales în Italia 
literatura română e aproape ne 
cunoscută; despre cea populară 
nu putem avea nici o pretenţie. 
Dar, oricât de puţin spaţiu ar ce- 
re o revistă pentru un esseu, când 
cineva încearcă să prezimie o 
parte din literatură, fie ea și 
populară, o fuce cu mai multă 
sgărcenie în cecace priveşte tra- 
ducerile — pe câre le alege din- 
te poeziiie reprezentative, — și 
se arată mai darnic cu explicaţii- 
le, Pentru noi e simp.u; ne-am o 
bișnuit din copilărie cu colindele 
do Crăciun și urările dea Anul 
Nou și orice aluzie g d-lui Iroaie 
o înțelegem prea bine; dar străi- 
nii, pentru care a fost serisă, nu 
priecb nimic. Cin recunoaște în: 

„Al cavaiio le briglie ha tirato, 

Por il campo ha girato 

Sulla lancza « € appozgiato', 
cunosula e: 

„Și pe cal a 'ncălecat, 

Și în scări sa ridicat, 

Peste câmpuri Sa uitat? 

SORACTES 





Ardengo Soffici 


(Urmare din pag. I-a 


„WI Frontespizio”, să-și  desfă- 
şoare gândul, așa cum )-a infă- 
țişat în articolul din luna Apri- 
le a anului 1939: 

„Nu aș ști cum să exprim sen.- 
timentul pe care  iato:dzauna 
l-am avut despre o identitatea 
între lumina fizică și lumina 
Spi-uuaia. Inalta ști.nţa e toc- 
mai p> puntul de a demonstra 
poata, câ, de fap:,  un.:varsul 
censtând dintr'o unică forţă de 
energie variat ritmată, pentru 
a spune așa, — dualismul ma- 
tere și spirit dispare şi nu exis- 
tă intre ce:e două lum ni dfe. 
ranţă substanțială, ci numai de 
timb:u şi de număr, ca ' între 
două muzici, 

O:i cum ar fi, se poate totuș 
obsarva, că cela mai sublime ex- 
pzss.uni dz civilizație au avut 
loc în ţinuturile soarelui și cu 
prsziz:une, unde coare.e sţrâ:u- 
ceșta cu c lumină mai limpede 
şi armonioasă”. 

Azaste aserț.uni d:n domen'ul 
problemei cosmolcgi:e sunt com- 
piatate cu afirmaţia, că  zena 
idzală pin conformaţia fizică 
a uuzi viz.un: luminoase d:sp:e 
lume și viață este Mediterana 

Fireşte că orice at patiiot din 
alt ţinut qesât cel mediteranean 
ar putza adus: spre confiuntare 
priveliști din ţara sa, generatoa- 
2 de creație. Autentică și ns 
sdrunzinată, însă, va rămâne 
ersdința asestui estet, pictor şi 
litera! care știe mai presus de 
toate să fie italian, 





Ca să vorbesc despre ceta ce 
Par putea numi „trăsnaia” mia 
simt că nu e nevoe să fac niri 
o sforțare de imaginaţie sau de 
talent (presupunând că am) şi 
nici să scot panglici pe nas spre 
a fi crezut pe cuvânt, luat a- 
dică drept ceea ce-mi place să 
mă socotesc eu însumi, Anume, 
am convingerea că oglinda-mi a- 
rată, ori de câte ori mă uit în 
ea, chipul unui mare şi autentic 
dar nebănuit aventurier. 

La drept vorbind „trăsnaia” 
mea, cititoru'e, — dacă astfel îţi 
place să numeşti mărturisirea 
ce iți făcui — este de a mă so- 
coti altcineva, ai'tu! decât acela 
din fotografia măgulitoare sau 
din caricatura pentru uzul de 
toate zilele pe care şi-o formea- 
ză despre fiecare dintre noi, prie- 
tenii şi neprietenii noștri. 

— „Te-am prins”, mi-a strigat 
cineva odată, triumtător. „Ţi-ai 
găsit, mai vezi de atu”, i-am 
răspuns eu, răsărind tocmai din- 





coțro se aştepta mai puţin să 
mă vadă, 

Cu toată greutatea 
ficării răspunderilor, în aven- 
tura mea o parte însemnată 
o are şi luna. Invocând augusta 
mărturie selenară, istorisirea a- 
venturii mele ar putea începe la 
miezu! unei nopţi de toamnă cu 
tună plmă (data nu interesea- 
ză) precum striu: 

Pendula bătu miezul nopții. 
despicând linistea compactă în 
dnuăsprezece felii sonore, egale, 
Când cele din urmă vibrații se 
mistuiră suspinând ostoite în 
fandurii draperiilor, liniștea adul- 
mecă iarăși, nesăţioasă. Astul- 
tam tolănit, freamătul singură- 
tății îmb'bate de răsunetul mut 
al bătăilor care Saud cu altă u- 
rephe, când sonurile pozitive 
sau stins, ca o umbră a lor. Din 
sus, lumina lunii topea sidef 
străveziu peste rafturile sime- 
trice cu cărţi, din care clasicii 1i- 
teraturilor îşi îndreptau către 
mine căseatul de mal multe ori 
seculnr, prin pâria comentarii- 
lor, Kidicai ceasornicul în drep- 
tul unei speteze luminoase și, 
dintro veche obisnuință socială 
controlai punctualitatea micu- 
Imi maniac, deşi în călătoria 
proectată preciziunea era de 
prisos... 

Când am deschis fereastra, €- 
misterul întreg visa cufuniiat în 
legendă. Am vrut să strig de ui- 
mire dar glasul! a scăzut singur, 
ca o flacără pâlpâitoare de o- 
paiț, în șoaptă. Intre conturul 
gândului sinuos, și ate lucrurilor 
inserte simțeam nelămurit, ca o 
margine de vis, prin care seh'm- 
bu! fanteziei cu neantul înrton- 
jurător devenea mai intens și 
tecună... 

Liborat de atracţia socială şi 
de obsesia cronglogiei, deplasarea 
dea'ungul sensurilor devenea un 
simp'u Joc. Părăsii fără strân- 
gere de inimă viața colectivă 
traversată de amintiri, speranţe 
și tradiţii, fără o lacrimă de 
compătimire pentru semenii mei 
— selavi ai memoriei —— istovind 
sub povara păcatului originar, 
şi dintrun singur salt de o prr- 
fe-tă grație coreografică ate- 
rizai pe prundișul scânteetor 
al Căii Lactee. Ca să-i con- 
templu imaginea pură suf'ai en- 
nergie colbul persistent al am'n- 
timilor didastice și deschisei un 
repertor, singurul obiect luat cu 
mine, pentru notarea impresiilor 
în ordine alfabetică, La pag'na 
P. însemnai: „Pământul dispâ- 
mat fără urmă, timpul în des- 
comvunere, cână si când, adi- 
eri încropite de civilizaţie rân- 
cedă“, Inchisei carnetul, sleit de 
storțarea făcută și cu părintea- 
sca griță mă pregăteam „să-mi 
învetesc circumvo'uțiunile în gu- 
taperea peotertoare a somnului; 
mai cu seamă că nenumărați as- 
teroizi, atraşi probabil de ema- 
naţiile substantei mele cenușii, 
îmi dădeau insistente târcoale, 

Deodată o înrebare perfidă, 
venită nu ştiu de unde mi se 
cuibări în minte, răsutiniu-se 
ea un șurub: „Cine ești? Cine 
eşti?” In zadar mă căsneam. a- 
jarmat de această bizară amne- 
sie, să-mi reamintesc cine eram. 
Instârşit, cu un gest eroic (l-am 
păstrat ea să-l torn în bronz, 
Ja întoarcere), tespinsei somnul 
îmbietor, hotărîngiu-mă să por_ 
nesc în căutarea identității pier- 
dute. Aventura căpăta astfel an 
sens, dar intrând într'o lume 
fără dimensiuni și fără repere, 
traectoria existenţei mele risca 
să nu se mai întoarcă nici când 
asupră-şi, să se piardă într'o 
veșnică năzuire, fără șansa (sau 
riscul) închegării în vre-un con- 
tur, căutându-şi zadarnic chi- 
pul întro oglindă care nu-i 
poate arăta nimic, pentrucă NI- 
MENI nu se nită în ea... 

Din deferență pentru cititor, 
dar — ca să fin sincer — şi pen- 
trucă nu mai am ce spune, mă 
opresc aci. După mine — ca şi 
până Ja mine — Neantul. 


MENALC 


identi- 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23 


N'am prea avut niciodată tris- 
te,ea .ucruriior care nu sunt, ci 
d.mpotrivă, am fost întotdeau_ 
na mulţumit cu ceeace am avut. 
E drept că uneori am așteptat 
mai mult, însă când am băgat 
de seamă că alifel se cere, eu 
nu am întins mâna, Asta e o in- 
troducere care seamănă cu un 
fel de scuză, va gânâi vre-un 
cetitor, şi eu va trebui săi dau 
dreptate,  pocăit. Da: pentrucă 
o singură dată în puţinii ani de 
când viețuiesc, am râvnit și eu 
la ceva ce nu eram — şi anume 
atunci când am primit sugestia 
acestui reportaj colectiv și fan- 
tezist, care nu va trebui să stri- 
ce siesta nici unui domn bun şi 
cu principii, N'am visat la cinci 
ani să devin şofer, cum nici la 
cincisprezece nu mam văzut 
marinar pe Gange, ci la două_ 
zeci şi ceva de ani, într'o redac- 
ție, mi-a trecut prin cap ideia 
că ar fi fost foarte frumos și 
instructiv dacă eram bancă. 
Peccav:, Domine, peccavi! 

Nu bancă de depus parale sau 
de pierdut, Doamne fereşte, ci 
o simolă bancă de lemn cu pa- 
tru picioare, ca un câine oare- 
care, sau ca un cal. 

Cu lemnul adus de pe cine- 
ştie_ce vârt de munte și garni- 
sit cu frumoşi drugi de fier, aş 
f dorit să domiciliez întrun 
pare provincial sau într'o loca- 
litate  climaterică, In acest fel 
aș fi ît de-atâtea ori muzi_ 
cile m: re de sezon și aș fi a- 
vut marea cinste să odihnesc pe 
mădulareie reci de iemn pe cri. 


=" 

W : 

IE + PIIORaI » A 

d 

se) co? 
ticu: Octav Șuluţiu sau ale per- 
soane importante. Uneori, aș fi 
sângerat, când vre-un chiuian. 
giu amorezat m'ar fi încrustat 
cu inimi și săgeți, dar aș fi of- 
tat cu o duice durere, nu ca o 
bancă, ci ca un mucenic! 

Marele meu ideal, visul vie. 
ţii mele, mi-am dat seama în 
clipa aceea, era însă să fiu o 
bancă în Cismigiu. 

Cetiţorule, „sprijinul meu mo- 
rai“ te costă doi le: în schimbul 
cărora o femeie în halat negru, 
îți oferă un bilet verde sau gal_ 
ben, după anotimp, Acuma, cu 
sunt banca. „Stau în faţa lui 
Panu, ziarist şi semănător de 
idei, oferindu-mă trecătorilor cu 
o tăcută reverență. Făcând par- 
te dintr'o nobilă familie, n'am 
obiceiul să mă laud sonor şi e. 
nervant, ca  halviţarii sau co- 
vrigarii, ba pot chiar să afirm 
că sunt de-o distincție princia_ 
ră, păstrând pe spetează o gra- 
tificație albă de sburătoare, ca 
un blazon. Ordonanţele şi şo- 
merii mă evită (tarif ridicat), în 
schimb guvernante!e şi visăto- 
rii mă caută cu predilecție. Pre- 
fer ultima categorie de clienţi, 
căci copiii cari însoțesc guver- 
nantele au darul de a mă indis- 
pune cu gălăgia lor; închipuiți- 
vă ce enervant e pentru un 
lemn dela 2000 de metri altitu_ 
dine, din tăcerea piscurilor, să 
îndure numai ţipetele copiilor. 

Suport însă gălăgta, fiind. 
că Cișmisiul e un loc foarte pi- 
toresc. Perechi de îndrăgostiţi, 
tocilari, pensionari,  astmatici, 
somnoroși iată categoriile 
pentru care am o aleasă pasiu- 
Fiind de_o delicată structu- 
„ detest oamenii graşi şi 
oamenii cu greutate, pe care-i 
gonese scârțâind și lamentându- 
mă. Uneori poeţi săraci și flă_ 
mânzi se stabiiesc pe spatele 
mew, despachetând dintr'un sfert 
de hârtie, o chiflă, o felie de sa- 
lam și două felii de tobă. Fiind 
o natură visătoare, admir pofta 
plebee a bardului şi nici nu mă 
indignez când îm: trântește „în 
obraz“ ultimul strop de muștar. 
La rându-mi, îl voiu aplica pe 
pardesiul unui eleganț — pen- 
trucă se asortează. 

Nopțile cu lună imi dau fiorii 
poezie: şi-atunci simt cum în 
sistemu! meu de vase lemnoase, 
ultimii stropi de rășină se um- 
flă și prind să circule, Privesc 
stelele de pe boltă, încep să re- 
cit toate stanţele care au fost 
tatuate pe mine şi sunt ctipe de 
beatitudine, când îmi dau sea- 
ma cu 0 luciditate lirică, pot 
spune, că lucrurile au şi ele o 
frântură ae sufiet, 

Prietenii me! sunt nişte inte- 
lectuali şi mă frecventează foar- 
te des, fiindcă m'au bani de ca- 
fenea. Lor doar le fac semn când 
vine taxatoarea, ca să se ridice 
şi să nu plătească, plimbându- 
se ca şi cum nimic nu sar fi pe. 
trecut. Precum vedeţi, sunt foar- 
te ocupată şi mi-e teamă să nu 
mă îmbolnăvesc de surmenaj. 
Singurele mele ceasuri de odih_ 
nă sunt între unu noaptea și 
cînci dimineața, vara, toamna și 
primăvara pentrucă  tarna 
deser de frig. Dar pentru asta 
îm: voiu împrumuta blana lui 
Paul Lahovary şi căciula ocro- 
titoare a prietenului său Ion 
Frunzetti; acoperit de ţoatele a- 
cestor doi oameni generoș:, sunt 
sigură că voi putea trăi o mie 
de ani și voiu ajunge în mi- 
tologie“. 

Am ascultat vocea dn mine şi 
am scris întocmai ceeace mi-a 
spus, Drept care semnez: 


























ŞTEFAN BACIU 








Sunt un burghez de treabă, o- 
norabil, iubit și cinstit de toţi cei 
care mă cunosc. Sunt însă pentru 
ei, un individ la fel cu oricare al- 
tul şi asemănător fiecăruia în 
parte. Nimeni nu-mi cunoaște 
însă particularitatea, de impor- 
tanță capitală, care deşi îmi pro- 
voacă multe suferinţi, mă deose- 
bește de ceilalți muritori, înno- 
bilându-mă. Iată despre ce este 
vorba: niciodată nu-mi pot ur- 
mări gândurile. 

Lipsă de atenţie, de puiere de 

concentrare ? Nu ştiu. Iată însă 
dece, îmi dădeam seama uneori, 
la miezul nopţii, că în diminea- 
ţa zilei care tocmai se sfârșise, 
m'am gândit la un moment dat, 
să mă scol dim pat. Cum însă 
gândul a plecat fără să-l pot în- 
registra, miezul nopții ma prins 
tot culcat, 
„Dar ăsta e numai un fapt fără 
importanţă. Sunt alte lucruri 
mult mai grave și cari mi se în- 
tâmplă mereu, 

Nu se putea însă, să nu găsesc 
o soluție. Și iat-o: e simplă ca o 
soluție după regula de trei sim- 
plă: îmi practic în frunte o mică 





fereastră 
și cu ajutorul unei 0- 
glinzi, pot să-mi urmăresc toate 
gândurile, și deci să le întrebu- 
ințez în timp util. 


Imediat operația terminată 
m'am. simțit alt om, Ce fericire, 
să poţi să fii imediat la curent 
cu tot ce gândeşti! 

Dar — vai — lucrurile sau în- 
curcat din nou. Omisesem un lu- 
cru, fără importanţă în aparen- 
ță, dar foarte grav, după cum s'a 
dovedit: cum un cuvânt tipărit, 
citit în oglindă începe cu ultima 
literă şi termină cu prima, așa și 
gândurile mele: reflectate din o- 
plindă îmi parveneau pe dos! 

Ce te faci acum? Poţi să-ţi 
urmărești gândurile, dar dacă le 
iei în serios, poți lesne să faci 
cine știe ce drăcie. 

Așa am păţit la un moment 
dat, când, vroind să intru în bae 
mam gândit să mă dezbrac: lu= 
ându-mă însă după imaginea in- 
versată a gândului meu, am de- 
cis că nu trebuie să mă dezbrac, 
şi am întrat cu un 


/ 


îs 


costum superb Ă 
sub duș. Alte ori mă trezesc con- 
vins că Ștefan Baciu e frumos, 
deși eu gândesc pe dos! 

Deci, la soluţia ferestrei, mai 
trebuia adăugată una nouă, care 
să mă scape de neajunsul imagi- 
mii răsturnate din oglindă. 

Și am găsit-o, Dar vai! ce di- 
ficilă. 

Ca să pot avea o imagine îus- 
tă în oglindă, trebue să gârulesc 
eu însumi contrariul de ceeace 
ar fi trebuit să gândesc în acea 
clipă ! Acest efort m'a slăbit a- 
tât de mult încât în zece zile am 
ajuns din 70 de kg., la o greu- 
tate de numai două sute de gra- 
me, cu care ocazie am și venit la 
această fermă cu zidurile albe şi 
dușuri reci. 

Aici, e drept, mam mai între- 
mat. Cred, însă că a contribuit 
mai mult imensa bucurie ce ţi-o 
provoacă de cbiceiu visele când 
se împlinesc. Să poţi să știi pre- 
cis în fiecare clipă ce gândești! 

Eram un om fericit... 

„„Când iată că o nouă nenoro- 
cire se abătu asupra mea: ordo- 
nanța pentru camuflări, 

Căci, mintea mea, fiind o min- 
te luminată, trebuie să acopăr fe- 
reastra cu hârtie neagră, între 
șease seara și șease dimineaţa, 

Ei, ce te faci că 





12 ore 
mu ştii ce gândești, şi mai nici O 
putință s'o afli? 
GEORGE VOINESCU 





UNIVERSUL LITERAR 


Desigur, am și eu „trăsnaia” 
mea : sentimentul! inimitabilei, 
inalterabi;pi şi autonomei mele 
identități cu mine însumi, Am 
început de mic să cred că eu 
sunt Eu, și asta numai în fa- 
voarea confortului meu în socie- 
tate wa putut să-mi fie, 

E adevărat, uneori punându- 
mi întrebarea dacă m'aș fi pre- 
ferat să fiu altceva decât ceeace 
sunt, în cazul în care o „resti- 
tutio in integrum” sau o „repe- 
tiție” kierkegaardiană ar fi po- 
sibilă, m'am jucat închipuin- 
du-mă plantă. Seninătatea ne- 
struntinată a modului acestuia 
de existenţă, imposibilitatea de 
a nu-şi împlini destinul (afară 
de cazul arghezian al boului 
tretând care-o paşte), securita- 
tea matafizică a regnului vegetal 
(desigur, aresta e termenul just: 
securitatea metafizică), lipsa 
orivăror frământări și prob'eme, 
a oricăror spaime şi doruri, ori 
căror tensiuni și istoviti, m'au 
ispitit, și nu odată... îmi închi- 
puiam, pe urmă, că o p'antă nu 
se poate simţi „desrădăcinată” 
și că obsesia autoanulătii voite 
w'o tuibură, Grija continuă ae 
va'abilitatea actelor şi râvnelor 
proprii îi e străină, Afară de va- 
loarea vitală, o plantă nu cată 
împlinirea niciunei altei valori 
obsesive, Maximum de conştiin- 
ță estetică îl rezolvă stadiul de 
plantă. pentrucă se meutine în 
pură sensitivitate, excluzând ori- 
ce intelectualism... 

Dar poate nu despre ceeace aș 
vre2 să fiu ar trebui să vorbesc, 
ci despre ceeace cred că sunt. 
Pentrură numai aici poate fi 
„htăsnaia”: în a crede că eşti 
ceva, sau că ţi-e dat să fii nn 
imwortă ce, vreodată, 

_Eu sant Eu. Atâta știu, atâta 
simt, atâta cred. Eu sunt Eu e 
o ecuație justă. N'ar avea ni- 
meni dece să mă  încrimineze 
pentru aritmetica aceasta sim- 
plă. A este A, Principiul identi- 
tății. Dar asta se spuna mai sim- 
plu sub forma „eu sunt“; adică 
„eu exist” pur si simplu. 

N'ar fi nici o trăsnaie dacă aș 
crede numai atât,  Judec însă 
mai departe : eu exist. dazi sunt 





eu. Asta nu-ţi mai permit se- 
menii. Principiul identității poa- 


te să-ți slujească până la un 
punct : până Ia stabilirea fiin- 
țării tale biologice. Dar „exist, 
deci SUNT BU”, înseamhă pos- 
tularea etiză, nu pur și simplu 
existenţială, a unei esențe a că- 
zei existenţă se realizează în fi- 
ința mea. „Eu sunt eu”, înseam- 
nă pentru cugetul meu de car- 
tesian aparent, (în fond Iov) că 
existența mea înseamnă zealiza. 
rea esenței mele. 

Fi vezi, vocaţia asta către 
adâncuri nu mi-o iartă oamenii. 
Caută unii să mă încredințeze 
că „eu sunt esseist”, sau că „tu 
sunt poet“, sau că „eu sunt cri- 
tic de artă”, sau că „eu sunt pre- 
militar”, sau că „eu sunt con- 
tribuabiY”, sau câte şi mai câte 
identități pe care ţi le atribuie 
societatea, morala ei, admini:tra- 
ţia ei, Structura ei, curiozităţile 
ei, absurditatea ei. 

Ei bine, nu: sub oricare din 
identirățile acestea, am trăsnaia 
să afirm că eu rămân eu. Și 
pentru a putea ține minte ori- 
când această inofensivă judeca- 
tă asertorică, apodictică, limita- 
tivă și absolută, sunt nevoit să 
scriu întotdeauna „eu”, ca „Eu”, 
cu „E” mare, Pe drept cuvânt, 
un calamburgiu ca Baciu sau La- 
lescu, mar putea acuza de ridi- 
cul, căci pe când trăsnăile lor 
sunt demne de toiletoane, umila 
msa trăsnaie constă într'o ma- 





juseulă, 
E o trăsnaie de zetor?... 
SORACTES !) 
1) P.S. — Şi pseudonimul a- 


cesta m'-e impus de societate. 
Dat, dzdesubtul lui sau lânză el, 
pentru că nu e numai al meu— 
eu sunt totuși Eu, 


Ca orice speiă feminină care 
se respectă, nu poi spune cam 
avut doar o trăsmae în viaţă. 

La din contra. 

Imcepând cu îndenărtntn vârs- 
tă de șapte ami, când familia m'a 
dus să mă înzdrăveneasci li Te- 
kirghrol, cea mai mare dorinţă a 
mea era să mă pot transforma 
într'o rață, spre a  scăvu de an- 
tipatica baie de nămol. 

La nouă cui, când am început 
să  aprofundez tabla 'nmulirii, 
tare ași fi vrut să fiu profesoară 
de matematici, pentru a nu moi, 
fi, nevoită să scriu pe bancă ne- 
liniștitoarele cilre din tabla cere 
se căsește pe dosul fiecărui caot 
de teză. 

Intra patra primară, ași fi 
vrut să fiu „Miss Șotron“, Vă 
amintiți desigur, cu duiosie, de 
şotroanele din copilărie. Cu mai 
puțină duioşie părinţii, pentru 
cari soarta pingelelor, ce se to- 
pesc văzând cu ochii, constitue 
o problemă. 

Inaintea examenului de admi- 
tere, mi-ar fi poitit inima să fiu 
Smărăndița Popii din „Aminti- 
rile“ lu; Creangă Făcusem o pa- 
siune serioasă pentru „tunsul- 
felegunsul“” de lonică. De me a- 
tunci eram 0 nestatornică:: un 
an mai târziu Hăplişor era „ti- 
pul bine“ al visurilor mele. 

Insă, în clasa treia, câna am 
cunoscut „ininunatele” tnine ale 
morfologiei și sintaxei latine, aș 
fi dorit teribil să mă fi născut 
cu două mii de ani în urmă, ca 
so dau gata pe latinistă, cu o 
conversaţie curentăn limba Ma- 
mei Grahilor. 

Am evoiuat într'a cincea, când 
vroiam să fiu nici mai mult nici 
mai puțin decât o distinsă lite- 
roată. Ași fi vrut să fiu George 
Sand. Să nu vi se pară bizar a- 
cest gust — în. eram întrun 
flirt nebun cu un fine poet din- 
ta șaptea de liceu. Cum acoas- 
ta-mi făcea niste poozii admira 
te de-o clasă întreagă, aşi fi 
vrut să-i răspund cu aceiași mo- 
netă... în proză, 

Cine !-o fi pus încă pe Sninte- 
Beuve s'o facă „vacă bretonă“ 
pe autoarea  „Indinnei” și mai 
ales pe dirertoru! liceului să or- 
done dispariția frezei de sub 
şepcile elevilor dintr'a s1p'ea? 

Un an mai târziu, socotindu= 
mă um biet sufiet neînțeles, foar- 
te inclinată spre pesimism, m'as 
fi dorit altceva decât o rasă de 
călugăriță, 

Noroc că m'am îndrăgostit du- 
pă această „pussă neagră” de un 
doctor căruia î-aum închinat ton= 
te gândurile mele si al cărui nu 
me, cu toate diminutivele, fi- 
gurează încă pe  maculatoarele 
mee din clasa a șaptea şi-a 
opta. 

Ce folos încă: cu o bhmă îna- 
inte de bacalaureat, fiind un in- 
teresât sa însurat cu o ferme- 
cătoare duduie cu mute mili- 
oane. 















Mă bătea gândul să mă sinu- 
cid cu o soluție b'ajină, cnre 
să-mi provoace numi o întozi- 
cație ușoară, iar el să nă îngri- 
jească și apoi, cuprins de re- 
mușcări să mă ceară de nevas- 
tă, pentru a scăpa eu de baca- 
laureat și a putea purta pălărie 
cu voaletă, 

Im Jond, astu nu era decât o 
idee normală la o jună de nouă- 
sprezece ani. 

Bine înțeles nu s'a întâmplut 
nimic din toate astea şi de a- 
tunci nu mi-a mai venit cheful 
să fiu ce nu Sunt, 

Nu ştiu dacă observați că sunt 
şi diplomată, căci dacă ași con- 
tinua, aţi putea ghici ușor mu- 
mărul anilor mei şi țin să mă 
opresc la nouăsprezece, încă trei 
ani de acum înninte. Atunci, iu- 
răşi nu voiu mai putea face ast- 
fel de confidențe, ajungând la 
un număr de ani despre care 
voi păstra 0... discreție absolută, 

ADRIANA NICOARA 


i a ai 





ATENŢIUNE: AICI INCEPE! 


îngădue săi atragem luarea aminte, ci- 
titorule — fiindcă nu știm când se va ivi a 
doua oară prilejul — că o trăsnae este doar 
un fel de a vorbi şi d> a se recunoaște so- 
Ldari al celorlalţi, împotriva unuia singur, 
cam în felul în care pretindea Flaubert că 
paradoxul e numele pe care îl dau proștii 
adevărului. Pentru alții, trăsnaia poate lua, 
ca şi adevărul, o aparență paradoxală, dar 
psnhu cel în cuuză ea este un adevăr esen- 
țial, de o natură prea subiilă și intimă ca 
să nu pară bizar celorlalţi. Trăsnaia poate 
să fie, după împrejurări şi după oameni, 
un refuz al fatalității biologice sau un. pro- 
test impotriva constrângerii sociale. În orice 
caz, trăsnaia înseamnă împotrivire. 
trăsnit e tot uma cu a te impotrivi — de obi- 
cei la un fel de a fi pe care îl practică fără 
să crâcnească generaţii după generaţii, subt 
pretexiul tradiţiei și al ordinei sociale, 

In sfârșit, trăsnaia este şi un vițiu pe care 
şrl răsfață fiecare, cu rolupiaiea clondesti- 
nă a libertăţii absolute. neingrădită de nicio 


înseninată de 


care trăsnăile 


At 


judecată sau prejudecată, E voluptatea unei 


libertăţi neîniristate de „obsesia cronologiei 
şi atracției sociale”, a lui Menalc ; eceea 
exuberantă și zeflemitoare ca o primăvară 


negurile iernii. a lui Şieian 


Baciu : sau dorul de călugărie, foarte „esprit 
de son âge” pentru adolescența Boamţei, în 


Adriamei Nicoară s'cu întru- 


pat retrospectiv : sau voluptatea destinului 
metatizic plantă, a lui Soracies ; sau sbur- 
dălnicia de copil teribil a lui George Voine- 
scu interpretând gândurile și gesturile vieţii 
pe dos, ca și cum le-ar vedea răsturna'e în 
oglindă; sau curiozitataa indiscretă, cu un 
ciudat accent tu'burător, a lui 
lescu; sau în sfârşit, „cumsecădenia” cu ur- 
mări catastrofale a lui Menip, încăpățânat 
înt'o idee despre sine. 

Da, de, cititorule — toţi avem câte o trăs- 
naie. Acum, că le cunoşti pe ale noastre, 
primește şi acest sfat: cultivă ţi trăsnaia, că 
dala ea îţi vor veni cele mai mari satistacții 
în viață. Amin | 


Traian La- 


CEI ȘAPTE 





1 Martie 1941 





D'ale Carnavalului 





Toţi avem câte-o trăsnaie 


Nu te uita, domnule, aşă de 
speriat la m: Aprop.e Nam 
să-ţi fac n rău. N'am să te 
zgâru şi no: nam să te muşe 
chia: și doctorii spun că 
sunt um bolnav iimnișlit. Nici-oda- 
tă mam avut uccese de nerv: ca 












regina Elisabeta a Anslizi, 
de-o pidă, care de câte ori ii 
am.nteşti ceva despre nev a 





îşi sfâşie haincio de pe trup şi 
urlă de se-aude în întreg bala- 
mucul, 

Eu, până să-m!: dau seama că 
t. nebun, credeam că sufăr do 
i boză: aceea a curiozității 
me copil puneam întrebări, 
Vroizm să aflu ct: de ca 1 se 
spune oamenilor, oameni : de ce 
L se spune erimalelar snimale. 
Totul. tatui vroinm 1 aflu 

avut mult de mit 
cina bosiei mels. Câr 
ma: cr:s-ut, în liceu, colegii 
nesu de inne că sunt p 
“ar profesorii, că nt obraz 
Im: amintesc că într'o oră de f.- 
„un profesor slah ca 0 
srândură, cu vo perech> de oche 
Jari pe nasul liiometric, ne spu- 
nea că dat:n:smul este o boală 
de care suferă unii oameni, con- 
fundânăd, de exemplu, 
verde cu cea roșie, 
Mam sculat atunci 
din bancă şi l-am întrebat 
profesor foarte respectuos, di 
fel — ce ce întâmplă cua 
meni atunci 
iraverseze vre-o stradă. Neşti.nd 
niciodată dacă stopul arat 
loarea verd> sau roşie, nu r 























an 

















și 














isră 
ei mareu să fie căcaţi de ma- 





şini? Drept răspuns, profesori 
Ina spus că sunt fobraz 
m'a dat afară dim clasă. Atur: 
1ă soartă. 

Altă dată un prieter m'a inv: 
tat la un „ceai dansant 
puteam refuza. Am îmbră: 
nele mele mezre 
la prietenul meu. A 
sit într'o cameră o multime de 
tineri cari dansau.  Perechi de 
îndrăgostiți se plimbau pe pr- 
“het, în acordurile unu! 
cu trupurile şi obrazurile lipit? 
unu: de clăla!t. M:m apropat 
atunci, împins de afurisita mea 
curiozitate, de un tânăr pomădat 
și  splicuit, cu floarea la buto= 
niră şi lam întrebat: „Dom- 























nule, de ce te plimbi dumneata 
țmând fata asta în braţe şi 
măngă: atunci când e mai 






com-d să faci ;celaş luenu, stând 
jes și nu în văzul întregii lum:”, 
O-menii au spus atunci de mi- 
ne că sunt prost crescut, iar pri- 
etenul meu mi-a dat a înțelege 
că n'aș faca, rău dacă aș pleca. 
La teatru am pățit-o și mai 
rău. Se jucă o p.esă forte fru- 
moasă, dar la un moment dat o 
actriță a scos un țipăt ciuda și în 
căzut jos, moartă. A venit apni 
un inspector de poliție care a 
spus că cineva din sală trebue să 
fe  crminalul. A întrebi 
dacă are cmeva ceva de spus. O 
doamnă  gegantă care 
chiar lângă mins, a vrut 
intimități din vița moartei. Po- 
1cos, imspectorul i-a satisfăcut, 
curzitatea. Eram fericit. Găsi- 
sem un om care nu-i repede ps 
cei ce-l întireabă ceva. Mi-:m d.:eş 
atundi. glasul şi l-am întrebat 
inspeator de ce și-a pus mustă 




















faise. Inspoctorul sa fâslâeut și 
doui „Controiori mau dat, în 
brânci, afară din sală, cu toate 


că nspectorul spusese că n'meni 
nare voe să părăsească sala, 

Ma: târziu am aflat că totul 
eră doar o piesă de teatru şi că 
f-mmrea de lângă mine era tot 
actriţă. 





Dar tot nu mam vindecat de 
boala mea. intrebam” mereu câ 
ceva pe or:cine-; întâlneam. 
merca mi se spunea: „Taci din 
gură !* „Taci dm gură!“ „Taci 
din gură!“ 

Deveniseră pentru mine vo ob 
sesie aceste trei cuvinte. P: 
ce odată m'am enervat, sm e. 
cat glasul cu o octavă şi i-am 
întrebat pe cei d.n jurui meu: 

„De ce nu vă ia dracul, oda- 
tă?“. M'au întrebat şi ei muraţi: 
„De ce să ne ia dracul?“ Mă ! 
seră în sfârșit, în serios, Am în 
ceput să râd de bucurie. Râsul 
meu li sa părut ciudat. Şi mu 
trimes la balamuc. 

Aș fi putut  prostestă. Dar 
mi-am pus dm ncu o intrebare. 
„Ore, nu sunt întradevăr ne: 
bun?“ 

Fiindcă nam putut să-mi: răs- 
pund, am rămas la balamuc, Aci 
i-am cunoscut pe Cicero. E un 
om foarte cumsecade. Avea îna- 














inte o fabrică de cărămidă. L'am 
re nu-i 


întrebat odată: De în- 
abiţi, domnulz, pe C 
Şi mi-a răspuns pri 
de sus: „Nuil înghit, 
o femee a născut în 
einci fetiţe gemene“. 
Exă primul om care răsmmdea 
serios ia o intrebare a mea. 








Canada, 


TRAIAN LALESCU 


















Să vorbeşti despre tine e o- 
dios, şi mai cu seamă de rău, 
fiindcă așa, eşti pe deasupra si fă- 
țernic. Ca să nu îiu, aşa dar, de 
doua ori vinovai, am să mă vor- 
besc de bine. De râu arc grijă să 
mă voibeuscă Şletan Baciu... 

Beieşusul meu e din cele mai 
măhniisare: sunt un om cum se 
cade! De ce nu na lăsat Dum- 
nezeu să nu tiu câinos, însămiat. 
mincinos, beţiv! De ce nu sunt 
ctacăr, ciupit de vărsat, şaşiu, 
ghebos, cu Picivarele haitișe!? Cât 
mi-a fost de potrivnică soaria! 
Plângeţi-mi de milă, voi răstă- 
țații ursitoare'or şi ai muzelor! 












Incă din şcoală scumpii mei 
tova de joacă îmi descoperiră 
meseul:n3; ceea ce le da prilej 


să-mi joace tut soiul de renzhiu- 
ri. Dună oară să-mi toarne apă 
în ehete, piper în ciorbă şi praf 
de scărpinat în aşternut, Eu însă 
fâceam haz de necaz. Nu mă sin- 
am Wa le 
ior la păcăli 
îi seatea din 
cea să mă vad 
cârd ea aşteptau să mă 
plângând. De pe atunci am 
Dai» Să dispretmese pe Jean- 
Jacques Rousseau pentru a sa 
teorie asupra stării îngereşti cu 
care vine pe lume nuiul de om, 
Ba e numai și numai societa- 
tea Cugetam cu 
multă voie bună. de ulttel, că au- 
tout ENU '] JI şi al CON- 
TRACTULUI SOCIAL nu va fi 
Sat nici când întrun internat... 
incle mele de sfârșit de an 
purlau întotarauna observaţiunea 
„Elev siliior, cap bine organizat. 
Va reuşi in viată dacă va putea 
deveni ceva mai puţin cum se 
cade“, 

In vremea studenției, ce este, 

ziec-se, cca mai încântată, (pe 
semne fiindcă de ohiceiu coin- 
c'de cu cea dintâi iubire), ca şi 
li mara îndrăcostit de o 
întă. o tălaie cu ochi de cicoară 
tirpezi ea ile înrourate ale zi- 
loor de Mui. Mă picrdcam de 
dragoste pentr ea, îi făceam 
toate pusturile. îi iertam — ce 
spun!— îi admiram toate lipsu- 
ri'e, Drepl răsplată fata pierdu 
repede orice fel de preţuire fată 
d» mine, ba chiar prinse a mă 
chinui eu acea nevinovaţă cru- 
zite ce-o uu felinele pentru pra- 
da ce le-a ut în &hiare. Din 
necastă pricină mi se părea mai 
vrcăniciă de îndrăgirea mea. In- 
tro zi — blestemată zi, mai în- 
tunerată, mai lungă decât ale 
tadălui — când îi udne obişnui- 
tut niiaunebiu de îriși argintii 
ce-i plăcezu ci, siuinica şi așa 
cin nare peciuoasă, îmi intinde 
disproțuito» un Diletel, apoi îmi 
(râptecte uşa în nas, Răvaşul 
cuprindea aceste cuvinte: „Vreau 
să nu te mai văd nici odată, Eşti 
prea cum sc cade“, Nici măcar 
nu-și ălise sentinta de moarte, 
vs umină cas fi sărutat ca un ză- 
adie autograful e! caligratiat 
copilăreşte. Desnădăjduit  încer- 
cam să mă mânsâi gândina că 
Soirta mi-a pus deoparte bucu- 
rii mui înalte, mai bărbătești. Re- 
pefam cuviniele Beleziastului, că 
van bă t mai poți afia 'a o mic, 
ci o femeie nu este între toate 
femeile... 

Di trebuia mai mult ca ori şi 
când un pricten căruia să-i vor- 
bese despre mine, despre ea. Lam 
cunoscut pe Ghiţă Zalov, un 
băiat vioiu, glumet $i foarte lim- 
buij (asia mai cu seamă îmi plă- 

cea, cu unuia ce e scuri la 
vorbă cum sunt cu), Prea eram 
dornice itunei de un amic, ca să-i 
eolesc biografia. L'am pot- 

sa mea, lam lăudat pes- 
surorii mele, părinţi- 







ne mereu da- 
epăsarea mea 


atunci 
vadă 



























































lor. O rugasem să fie cât mai 
i să cu cet, ştiind-o cam 
biiibaţii. Pentru noul 


ten mi se părea că nu-i 
silt prea bun, figare în- 
dru'uns de sturapă, vin dertul 
da bătăio:. Tremuram  gândind, 
Doamne fereste! că în curând 
are să prindă de veste şi el că 
sunt um om cum se cade, şi gân- 
dul acesta mă îngheţa. 

De ee ti-e teamă nu scapi! Cu- 
rând am tăzat de seamă că pr'e- 
tenul meu săsește îilțul prea 
mea'e. vinul prea gros. tisări'e 
prea dutei, şi de aici până a i- 
b-i si cusurul meu era doar un 
vârt de rămălie! Iute am cum- 
DErat un fete! mai <Oravăn, sam- 
panta trandafirie, tivări de foi 
dn arama. Zodarnic. Reomade i-a 
fost lehamite şi de acestea... Îmi 











dim sama că prezenţa mea îl iri- 
tă, că preferă să stea de vorbă cu 
sera mea, lam Să-i las cât 
moi mult sinzuri. O  îndemnam 
că se ducă cu amicul meu ia 
plimbare, să nu-i supere cu ni- 
raic, Into zi codana se întoarce 








eff 





acas plâns mâhnită. După 
rnuttă stiruință am izbutit să aflu 
că prietenul meu o rugase să 
meargă impicună cu ei la Zna- 
gov unde aveau să mai întâinea- 
scă și alți pricteni „O minţise. 
Nu-i aștenta nimeni, Porpiră cu 
o barcă.  Vâsli călre partea de 
miază-noapie a lacului, trase la 
mal într'un loc pustiu. Aici omul 
se făcu fiară, Voia să batiocorea- 
5că pe sora amirului Său, Din fe- 
Ticire se ivi un pescar. O aduse 
cu luntrea lui înapoi. 









MENIP 





(Urmare în pag. 5-a) 


Taxa poştală plăţită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 7. Nr, 24464-938