Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0005

ie 1928 
5 Lei 


29 fanu, 


To) 
e 
Z 
> 
SI 
x 
3 





. 
ţi 
] 
x 
nt 
i] 


DOOVESTITORUL 


UNIVEUSUL bLiteali 








ss mere ir e el 








BRATESCU- 
VOINEȘTI 


serilorii români de azi. 
că d. Braloscu boiresti 


Între toli 
țără îndoială 
o cel mai iubit. Nu e vw întânplure 
că e și întâiul care. în tura nouslră 
se nede sărbătorii. sub auspicii năâtio- 
nale, încă în viații jiind. E în scrisul 
lui atâta călluă. atăla duioşie, un 
contact atât de imedial cu nial: în 
"cât, încilușoază pe cititor pentru tol- 
doauna. 

În vuvelele de sn supure: umor ca 
și în cele tragice (ca acul Niculaiţă 
Minciună] e o umanitate netrunsfizu 
rată, a înțelegere a bucuriei simple 
sia durerii directe, de linii clasice. 

Tocmai prin aceste calităţi, | 4 
[irătescu-l'oineşti e un scriitor națio 
nal în aceluş timp. Fără cl in litora- 
tura romănească ir [i un gol aşa dc 
real încât numai găndindu-i în sinea 
voidența. O lume înlreagă, a celor 
slabi şi uniliţi, îşi are în «ll aposto 
tul. Fără cl această bucurie nu ar hi 
părlaşa la masa literaturii sau ar fi 
prezenta numai subl priv.rea fătmusă 
si în costumul de ridicui făurit de 
Curagiale. 

„Decun al literaturii romaneşti, «d 
ÎI. Al Brătescu-l oineşti nu provoacă 
de căt o singură nemulțumire : că nu 
mai „scrie. Șuizeci de umi nu e vârsta 
lu care se închoe o carieră literură. 
Dar să 


azi, va 


nădăjrluim ca sărbătorirea le 
însemna pentru cel sărbăto- 
rit și o mustrare. Și atunci efectul ei 
pa fi complect, 





CAMIL. PETRESC 


. 


[] 


a: 


| 


| 


LA 
pi 
Z 
7 
7 
3 
Fi 
2 
7 
pi 


CĂ 


„ANU 





“sufletul romanesc 


POVESTITORUL 


De cămd romanul, cu to; mai pronun- 
țate tendinţe introspective, a începui 
domine în hteratură. darul povestirii di 
pere, simple, clasice. naive. povestirea 
pentru povestire. nu se mai bucură ni- 
căiri de întreaga prețuire ce i se cuvine. 
Si totus nimir mai plăcut si mai ri 











mai valaros ca un povestitor veritabil 
care, tară artibieii verbale, fără disere 
suni psihologire. Tara nebulozități spe 





viale, unmai si nuuai prin ritmul gi mo 
«ularea subicetului. prin grupărea ma- 
terialului izhuteşte să crecze si atm 
feri unei hemi sufletesti, şi să întrețină 
palpitant interesul cititorului. In Lite 
de prarele si 
cu oineşti e 








tura noastră întreagă. alar 
popularul Creangă. Brăte 








poate =mgurul inzesirăl cu acest tar al 
nunat. Odobescu, Caragiale, Zamfirescu, 
Sudoveanu pot si fie superiori în alte 
privinţi : ca povestitor, în înţelesul ela- 
sie, Brătesen-YVoineşti e neîntrecut, 

Povestitorul. faţa de toţi ceilalţi scri- 
itori, are marele avantăgiu de a apare 
în lume deodată format, desăvârşit. ma- 
tur. Vâesta. experiența. viaţa nu adaoză 
mai nimica la puterea lor de creaţii. Alţi 
tpici. constructorii de realităţi, creatorii 
die viață evoluiază, se complecicază, se 
aslâncese, se perfecţioncuză : între înce- 
puiurile şi maturitatea lor sunt diferențe 
deseori uriase. Brăicsen-Yoineşti. ca un 
adevărai povestitor, a rămas la fel de 
pur dela pr schiță publicaiă până 
uzi, Nici un critic san istoriograf lite 
viitor nn va putea stabili o linie de de 
vohare şi nu va fi în stare să reconsti- 
inie o ordine cronologică «lupă cele vre-o 
cincizeci povestiri şi nuvele, strânse în 
cele trei volume aiât de cunoscute, Peste 
„ot aceeuşi simplitate în expresie. uce- 
as sentimentalism dircet, acelaş unor 
discreţ, acecaşi desăvârşire xuceritonare 
-- calitățile povestirii pure care trăeşie 
prin ea însăşi, 

In deobşte, şi mai cu seamă povesti- 
toriu români an o auume mândrie, o în- 
vredere în sine. o sfătoşie specială care 
ie şade bine. Adevărat însă că sfătoşia 
e în raport invers cu fantezia. Cel care 
dehitează anecdote adunate de pela alţii 
e mai iîncrezut decât cel ce născoceşte 
poveştile din sufletul săn. Brătescu-Voi- 
ncști face parte dintre cei mai disereţi, 
EI niciodată nu se îusinuiază în nici un 
fel. Se impune totuş totdeauna toemii 
prin delicateţa lui infinită. 













































LINII REBREANIg 


ri 

Dealidel intreaga operă a hi Brătea; 
Voinesti cucereste printro gingășie 
motul dvosehită şi cu desăvârşire pei 
uală. FI-se identifică totlcauna cu el 
săi, desigur pentrucă în fiecare a ș 
câte-o bemă pare din propriul său 
fct. In fond se povesteste pe sine, 
fovane diferite, în toate personagiile £ 
Dacă on hiblioman Sar apuca să adr 
si să potrivească trăsăturile eroilor e 
Pratescu- Voineşti. ar putea să rețon, 
tu usor si foarte exati însnș sufl 
antorului şi chiar inima lui, 0 
Pentru Brătescu-Voineşti literatura P 


u 











fost niciodată o jucărie, ci o vegle 
perilire, Şi-a oferit prop viaţă $ioi 
feriaţă. purificate. cizelete, înira 





găerea cititorilor dornici de-a evada 
realitatea durerii. In serisul hui pâlp* 
o respirație lină, concepția unei ș se 
și 6 înţelepciune, Resemnarea ce se] j 
povădueşte tainic. care se depajoază 
voluntar, upropie pe seriilor de in! 
«ititorului. Ieacecu cithorii lui. brătaN 
voiuesti nn sunt numai admiratori a 
toideauna şi prieteni credincioşi, pu 

Ceice se străduese pă descifreze n ș 
cotui vieţii din lumea exterioară se” 
sunia în vohame multe, Povestitorul d 
prin vârtejul lumii, înfruntă viapioe 
numai în răgazurile luptei se opresti pu 
masa de ecris, Cei mui buni povesti 
îşi cheltiese darul în graiu vin, Se 
cere pierdere de timp; povestirea hi 
pis cu Vremea, ia 

Brătescu- Voinești sta cheltuit cm 
în vwaţă. Poate că povestirile lui viţa 
mai frumoase sunt cele pe car înd i 
le-a seris, pe care le-a povestit pr 
nilor. Asta e soarta celor ce unu | 
muli dela Dumnezeu, că sunt prea Cze 
nici în viaţă... Pentru noi toţi cei c 
îl iubim. care am învățat dela ele 
care arta Îmi ne-a fermecat, marea. 
vere de rău este că a fost prea 
cu tiparul. O fi pentru dânsul o ai 
tărie sau o excesivă scrupulozitate ;nta 
tra cititorii ni cei mulți e o pazubă « 
perabilă. > 

„a sșasezeci de ani, în culmea gl 
admirat şi iubit, Brătescu-Voineşti! Ul 
modelul conştiinciozităţii scriitoceștte 
lauda cea mai-scumpă ce se poate s, [| 
unni scriitor mare. 











de, 


























































Ca ai nene lorzule ? Para su fi 
rat, 

E! 

Mi stu întâmplat o ticălosie. Nici 
Știn cum să-ţi spui Stii că prin 
ul curții inele trece iazul. iazul 
ilor, Când nam ce face, dan cu 


ița la peste, Am acabo în etânga sei 
(cani Făcut v scara penten scăltar) 
dâncăturiă în, arnue în 


care ivațe se 


câte 





câte o hucată de mămăligu, ori 
pumn de grân fiert: nasi lu peste, 
uneori 
îm primăvara. se dă bine şi prinz. 
sfâvr 


când apa e mare, ceai ales 
cine ştie ce pesti mari, dar în 
elen, mrene.. Am prins de mul- 
ori şi mai măricei cât un cuţit 


masă obișnuit. E plăcut, Li mine 





6, e frumos de tot: o umbră abeusi 
care icu 
Sa 


coasă, Si apa aia cterge 
tre sălcii pletause,., 


vezi. Acum. cu am uslige sistematice; 


vii odată, 
se strâng, se Tac haston, dar uci în 
nu le întrebuiuțez, că prea sunt 
gi. lau câte o nuia <le alun îl pura apa 
mb și cârlig, şi gata; iar. când plec 
acolo. intăşor ata pe puiu 
“un tufiş de sichită. In tuliserrle îs- 





şi o lau 





şi în sălciile de pe marginea iazului 
privighetori și cântă toată noapica 


oarte de multe ori, când stau Viniștii 


de furuici și după râme... Ce e uzi? 
Alaltăseară Marţi. a venit pe la noi 
itanul Delescu şi cu 
stat cu toţii în pridvor să le ascul- 
„Nu cântau zece, cinci- 
zece; răsuna tot zăvoiul. 

cum era 0 lună cu Ziua și miros 


uevastă-să ȘI 





cânta una, 





cul, am petrecut o sear să-l în- 
i pe el. Mai ales una, chiar în gră- 

la mine, întro salcie  pletuasă 
ta... Doamne, Dumnezeule î,.I- 


ari incepea, făcea întrun tel uon. 
Victorița, nevasta căpitanului, lu- 
un conddleiu, îniseinne. cii 
e felurile de sunete pe care le sco- 


să vorbe 


ă nu-ți venia sto aplauzi cu pe o pri» 
onă... Şi din crivină,- îi răspunidleau 
le... și altele. Frumoasă seară am pe 
ut, n'am so uit niciodată. 
ne întrebam cu toţii, dacă a fi 
vărat că toate viețmitoarele de pe 
âni se trag diatr'o tulpiuă şi că unu 
deosebit unele de altele, decât uu- 
silite de împrejurările deosebite 
care au trecut, -— co fel de impre 
ări au fost alea care au putut sili 
vighetoarea să cânte aşa, iar cârsie- 


pescuit, vin săracele până lângă 
e, uproape de tot, să le prinzi cu. 
a, parctar fi oare; umblă după 


Uneori făcea : fi, fi, fi, tiha! tiha!: 
au! chiaut chiaut clingsu, iar când 
ăvea întro cascadă de triluri, zân, 


"dar ştii, == nebunie 


PRIVIGHETOAREA 


|. A1. BRAŢESCL.-VOINEȘTI 


iul huninară să hârâte, ca nn ciasornit 
de buzunar când.) întorei ? Mare taina! 
bit. Pe lu douăsprezece ne-au 
musatirii. iar nevasta căpitanalui, rupă 


plecat 


ce ne-a zis nomă „bună seara”, a făcut 


strigă 





bezele înspre salcia pletoasă, mul: 





„li revedere, puică. pe mâine 
Si au 


sa 


venit și ieara i dar în salcie 


tat mai cânta privigheteavea,, Se auzia 
în zăxoiu, dlinenlo peste az, o mulțime: 





iei însă tu. Ne gindeam că poate şi-u 


săsiu soția si so fi dus după cn in ză 
vaiu. şi ne sileam so recunoastem de pe 
cântec: dar. ori că cra prea departe și 
nu puteam deochi înare sunetele, ori cu 
mu cânt toale la fel, da» Tucru hotărit. 


lipsita un sunet: nanziam pe nici ua 
facând clima clingst Asta ul au 
ziam si să vezi de ces, Azi dimineață. 
nouvânml treabă. ini scobor la aârki, Li 





sasea în ajun undița întrun tufis O 
caut: nimic, Zic: să ştii că mi-a furnutio 
cineva. Când mă uit mai bine. o văd mai 
departe jos. Dau so ridice: era deşirati 
de pe băț si încureată în viehiti, Mă dau 
după fir şi ce aă văd? Parca si act 
mi se Sâşie îmi. Liăsasem. rămîn 
cârligut undiţei. și hiuta privighetoare, 
după de mâncare, a înghiţit cârligul i. 
Sărăcuţa ! câ trebuie să se fi zbănut. 
cât trebuie să se hi chinuiti. Acum sta 
moartă. cu uripioarele întinse: ar pe 
ochisarii ci, ca donă mărgele negre, nă- 
pădiserii furnicile... Pre legea mea! Sunt 
întâmplări ubsurde, care-ti turburi 











ELE 

mintea, iți zdruncină credința, Anzi 
«hinrneati moartă : cu cârligul înfipt în 
gușuliţa aia care scotea sunetele cele 
dumnezeeşti ! Auzi dumneata cum am 
răsplătit cu păsărica aia nevinovată, 
pentrucă ne desfălase eu viersul cei! 


Când mă  gâudese. imi vine nebunie: 
Ah! i 


negri pe care niipădiseră furnicale ! 





ochiseri 











ERA ASUL PERIALE id 


ma cuci + curcalc 
La o vânătoare 


lu August la prepeliţe, 


lu o halta pierdmiă în tmensitaie a 
Barăganului, seohorară «tin tren, maes 
trul însoţit de admirabilul său „Setter 


Laverak. Vânători multi. Dau năvată și 









iau cu_asalr căruțele din spatele haltei 
de_cari vânătorii au atâta nevoie. 
Brăiescu- Voinesti. rămâne cel din mru. 
şi deci fără căruța. 


Intre timp soseşte în Cuza mare ui 
Hicăn cu caii frnosi si poştale con 
fortabil. 

b. Brătescu-V oineşii respiră fericirii 
face semn să oprească și-l întreabă. 

Mergi cu mine, Câi ceri? 
dul îl masoară, elipeste cirese 
scărpină «după urevhe şi răspunse zi 

Cinci sutare, 

Poea mei. mai gândestere 

Vie patru. 

F mul! Ceilalţi vănitori a 1ocmit 
căruțele cu 200, 

Van caii mei și mici câruța ș dacă 
vă place așa bine Dacă mur să fii sănii 
osul. 

Si "ntoarse ste șleargeă. 

=» Poftiţi în căruţa noastră alle hră- 
tesen- Voinești, il vag cu, 

Nu mulţumesc, Tu 
Vw alta direcţie. 

Când îi auzi numele. Facanl -hoiba 
ochii, îl mă «lin nou de sus până Jos, 

















Merg singur, 








“cobori din căruță. se apropie şi-i 7isc 
cu un zâănber smerit. 
- Curoane, o întrehure 7 
Ie ase, 
Cât] eram iu scoala primara ani 





citit o posente Prutmoasii despre un pui dv 
prepelitii. Dascălu ne spunea ci e scrisă 
ae Brătescu-Voineșui. Ţiu bive minte. 
Fiindcă mi-a plăcut mult. Când am re: 
ti-o Zăta iun plâns. Nuji Fi d-voastră ? 
ȘI înainte ca maestru Înmiurii să 
piată zice n vorbă, adăogă : 
Pofiţi. merg numa) pentru n sută 


NOTE BIOGRAFICE 
ȘI BIBLIOGRAFICE 

|, Al. Brărescu-YVoineşti sa nat la d 
lannarie IS le Târgovişte. Școulu pri- 
mară a făcut-o tot utolo. Liceul în lu- 
curesti la Sf. Sava. A fost coleg de 
bancă si prieten bun cu regecrutul pri 
fesor şi director al Veairelor, Pompiliu 
tliade, 

Universitatea u: Lăcut-o la. facultaica 
de drept, A fost avocat și apoi ma 
trat. 

incă «le când era student a inirat în 
raporturi cu Cercul Convorhirilor Iite- 
vare și cu T. Majorescu, care-l apreci 
foarte mult şi care a avut o mare învă 
nrire asupra d-sale. 

Yot la „Convorbiri? -a leg prietenii 
cu YVluhuţii, Caragiale. . Delas ranceu, Du- 































iliu Zarmtireseu. cari îl iubeau mult, 
Ă Scris £ 
Intuner și lumină. În lumea drepta 





ţii, Rătăcire, In slujba Păcii, diferitele 
articole cu ocazia războiului si în co- 
li borare sv piesă de teatru „Sorana“ 
core sa reprezeniat cn sucres pe 'scena 
Teataluiui Naţional. 

D-l Brăiescu-Voineşti, murele uostru 
puvestitor este astăzi secretarul genera! 
al Adunări deputaţilor. 

E, vicepreşedinte al Academiri lo- 
mâne şi. preşedinte al secţiei literare, 








68. --- UKRIVERSUL LITERAEH i i 
poe za e 
N. DAVIDESCU ROMULUS DIANU 


CÎNTECE DE LEAGĂN COLIND LA CASĂ CU FAT 


lut SE 
pentru cucoana Nuţa Cine-a întâlnit co fată 


De pretutindeni, parcă, şi totuşi, ca pe-o punte 
Un freamăt proaspăt până la mine-a străbătut : 
Un cănăruț de aur mi sa lăsat pe frunte 

Şi ziditorul lumei pe-un cântec ma vândut. 


Hossâna sus în ceruri şi pe pământ hossâna 
De-a fi simțit în mine al vremei curcubeu ; 
Inebuneşte nunta, prin aer, de la Chana 
Șiu fie-care creangă surâde Dumnezeu. 


II 


Te-am aşteplul cu gândul că va să vii odată 
Și, presimțind că numai tu poți să fii aceia, 
Mi-am instelat privirea cu-o lume 'ntraripată 
Și, dorului, în suflet. i-am răscolit schinteia. 


Primeşte-mă cum, aslă-zi, mănfățișează clipa 
Și-aprinde unt-de-lemnul izbânzei ialen mine : 
Un înger îşi întinde, ocrolitor, aripa 

Cu strălucirea'n soare a unui roi de-albine, 


AM. THEODORESCU 


MOARTEA OLGUŢEI 


lui SISI 


C. 


Suridara noastră iubită în carte aci, 

Surioara care iubise glumele, 

A glumit mai crud, mai sinceră, înhr'o zi. 
Mama, nu î-a mui strigat dojenitoare: numele. 


Ascult cartea — pasăre galbenă la subsuară — 
Cântecul ei înăbuşii, prietenul meu, 

Vin prin vânt şi prin zăpada murdară 
Intâmplarea asta gândind-o mereu. 


Cine — auzi, —- paloşul morții ascute? 

Caută, ochi: tineri, de-asupra peste case în gol... 
— Lacrimi pe straşine au înghețat reținute... — 
Stelele râd din pupile reci de mongol. 


Colţul lunii pe lăncile-mi goale să-l prind 
Aş sparge în. duritatea bolții, stăpână. 
Prin vânt şi zăpadă cerșetorind 
Desnădejdea duce seara oarbă de mână. 


Cu obrazul alb de vată 
Pată neagră ca pe soare 
Pe zăpada ei de floare 
Negru triunghiular 

Biblic ochiu de Argus rar 
Rătăcind prin miază-munte 
Urmele sale mărunte... 


Că pământul săgetat 

La isvoare sângeralt, 

Ştie doar de umbra lu 
Adormită undeva, 

Păsăroii te privesc 
Rătăcind prin lemn câinesc, 
Se prind frunzele cleioase 
De pielea ta de mătase. 


Sau răsări din ape, udă, 
Ponmă verde, poamă crudă, 
Și te-alungă şerpii reci 
Adormiţi pe unde ireci, 

Iar la mori unde ajungi 
Sunt ursoi cu doruri lungi 
Și tentind pe câie-un pat 

Și te-adorm în sărutat. 


Ca un ochiu e gura la 
Rondă, roşie şi grea 
Răsvrătite pentru ea 

Și cireașa şi măceașa. 
Fata ulbă ce-am iubit 
Prin păduri s'a isprăvit 
Și întoarsă din somn greu 
Adormi în patul meu. 


Dar la anul jumătat: 

Au murit fetele toate 

Şi-au trimis prin noi din cer 
Bucuria lor de ger 

Și cântăm din neam în neam 
Să lăsați fata la geam 

S'o momim ca să se'ndure 
Pentru fata din pădure. 


AL. VELLEA 


PRIETENIA 


Oglindă e apa — Cristal 
In care-ale muntelui culmi, 
Coboară “n adâncul închis 
Sub raza amurgului pal, 


Acelaş, că este, se pare, 

Aşa de măestru coboară, 

— De crezi că-i un tot fermecat 
Şi totuşi îndată dispare, 

Când vântul vueşte turbat 

Şi valul aruncă în stânci 

Nu vezi nici un munte plecat, 
In fainical apei adânci! 


UNIVERSUL LITERAR. — 0% 


DIN TARA SACALILOR 





15 SA 

































in şacal — odată — ajunsese spaima 
mslor rău păzite şi chiar a satelor 
i din vecinătatea codrilor neumblate. 
ra un exemplar unic de îndrăzneală 
de cruzime acest primejdios şacai, 
numai pe stricăciuni şi distrugeri. 
mhla singur după pradă, aşn se bi- 
de mult pe puterea colților și pe 
tica lui îndelungată de 2 mător 
oi și de alte vietăţi plăpânde și ne- 
vate, fără colţi: ascuțiți şi fără de 
o să armă de apărare 
a un șacal solitar. 
e bătrân ce era, carnivorul avea 
a sură, măcar că nu împlinise încă 
uzeci de ani! 
Ji lui puternici — ca de tigru — 
aproape intacți şi pofta lu: de dis- 
ere cra mai mare chiar decât cca de 
care. 
u omora numai din nevoia de a-şi 
Mi foamea lui de... lup veşnice fiă- 
d şi pesăţios, dar omora și din plă- 
a de-a distruge şi de-a adnce pagube 
itoare în averea hbacilor rv oi mai 
te. mândre și cornule... 

pă cum pentru un revoluționar, cei 
mari vrăjmaşi ai omenirii sunt câr- 
orii oligarci, tot aşa, pentru bătri. 
şacal, cei mai mari vrăjmaşi ai şa- 
“Aita cruu ciobanii și i âmii lor de 





avea drepiate — carnivorul — să 
în ciobani şi în câini pe cei mai 
vrăjmaşi ai neamului şăcălesc: de 
ori n'a rămas — biciul de el — 
ând din pricina chiotelor disperate 
iciobanilor și a lătrăturilor îuverşu- 
ale câinilor de stână! 

dreptate cerească ar fi fost pentru 
şacalii din lume, dacă, turmele de 
ar fi condus ele singure după capul 
sec, şi n'ar fi fost păscute de cio- 
cu ghioage grele și de câini cu 
ascuţiţi. 

un șacal bolşevic. 

multe ori, se gândea să se inhuiteze 
Îți şacali şi cu toţii împreună să 
teze stânele ziua miaza-mare; să 
în bucăţi şi pe ciobani şi pe câini 
rămână şacalii — stăpâni pe turmă 
stână. 

r Şacalul era prea lacom să îm- 
o pradă cu alţii, şi prea mândru 
câştige o victorie alături de nişte 
ii pe cara le socoiea javre râioaze 
care se ferea de teamă pur'că să 
umple de râie sau jigodie. 

un şacal nobil. 


puterea nopții. 

noaple de Februarie, cu cer de pri- 
ră, cu lună strălucitoare. Prin pâl- 
de trestie și papură din coada ia- 
înghcţat, se strecura o undă uşoară 
nt de Aprilie, şopiind în taină e 
ic de dragoste, abia lămurită.. 


Dinir'o braniște deasă de mestencâni 

din apropierea băljii, se ivi, călcând cu 
more băgare de seamă, şacalul cel bă- 
trân. 
Umbla furişat cu capul în pământ, și 
la cel mai mic foşnet, se apropia să as 
cuhe. Când se încredinţă că niciun vră 
maș nu-l pândeşie din întunericul desi- 
şurilor, dihania se scutură cu zgomot, 
iși ridică îndrăzneață capul şi se în- 
dreptă spre câmpul deschis şi neted, ne- 
pătut de niciun adăpost sau ascunziş. 

Deşi pustie de lot, întinderea albă, 
şaculul mergea iute, făcând copci săliate 
că par'că ar [i încercat să sboare... De- 
odată, din vârtejul mersului se opri 
scurt: Un sunet nedesluşit ca un dan- 
găt de clopot, îi lovise auzul. Cu auzul 
ei ascuţit, fiara îşi dete pe loc seama 
că în ţarcul stânei, se scuturase berbe- 
cul cel bătrân care poartă, întotdeauna, 
o talancă de tinichea ruginită la gât. 

Cu ochii injectaţi, cu dinţii clănțănind 

a foume turbată, îşi urmă și mai vertigi- 
nos fuga. ţinând o linie dreaptă spre 
punctul de unde pornise sunetul de ta- 
laucă. 
Vrăjmaşul oilor ştia bine că stâna sta 
pitită după un dâmb peste care trebuia 
să treacă cu multă isteţime ca'să nu fie 
rărit de câinii ciobăneşti. 

Când se upropia de dâmb, tăcerea era 
aşa de adâncă, încât cu tot auzul său 
ascuţit, şacalul nu mai deosebi nici cel 
mai mic fosnef. Părea că toate vietățile 
din țare, încremeniseră deodată. Totuși 
şacalul nu îndrăzni să înainteze decât cu 
paşi de... lup. 

Deodată se răsuci din tot trupul si 
făcu o săritură, de câţiva paşi, îndărăt: 
Pe muchia dâmbului se mişcă ceva ne- 
lămurit şi, într'o clipă, șacalului se 
păru că venea în vale spre el un tăvăluc 
de zăpadă. 

Părul îi se sbârli pe toată şira « 
când lighioana îşi dădu seama că 
lucul era un cogemite dulău de stână. 

Şucalul se şi pusese în gurdă, dur du- 
lăul în loc să stârnească stâna, cu lătră- 
turi îndârjite. se răsturnă pa spate și 
îşi împreună labele din faţă în semn de 
supunere și admiraţie. 

Era Dolca, — o tânără căţea, cu binna 
albă, cu ochii negri şi cu coada stufoasă 

Se gndură cu atâta drăgălășie, încât 
sacalul uitase de foame, şi din fiară hă- 
măsită se transformă în cel mai desă- 
vârşit cavaler. 

Când se încredinţă pe deplin că-l sub- 
jugase ve neîmpăcatul distrugător de ni, 
Dolca îl imploră, privindu-l cu patimă 
în ochi: 

— Dacă vrei să-ţi fin fidelă şi să te 
iubesc întotdeauna, te rog să-mi promiţi 
că de azi înainte nu vei mai slâşia nicio 
oaie din stâna pe care, am datoria, s'o 
apăr. 

Deşi alte stâni nu se aflau prin par- 


















Lă 
— "DE HATĂRUL IUBITEI — 
AL. CAZABAN 


Unu umorist tăios un spirit de observație care diformează cu pasiune 
un vecinic nemulțumit. Al. Cazaban a scris numai schițe şi nuvele care i-au 
adus o notorietate reală în scrisul românesc. E probabil că nu şi-a bănuit 
contimporanii atât de interesanți ca să-i facă eroi de romane. Altfel, neîn- 


doios, ar fi scris şi romane. 


tea locului, şacalul ca să-şi arate gene 
rozitatea faţă de iubita sa, se întoarse 
la pădure, cu coada'n sus dar cu burta 
goală. 

A dona noapte, nemai putând răbda 
chinul foamei. sacalul se furisă pe lângă 
stână, cu gândul necurat să fure o oaie 
fără stirea nimănui. 

Dar paznica credincioasă a oilor. îl 
întâmpină la locul de întâlnire. Şacalul 
era asa de hămăsit de foame că se eândi 
o clipă să-si mănânce inbita. Dar Dolea 
era asa de albă şi îşi lemăna asa de era- 
țios coada sinfoasă, încât îndrăgostitul 
șacal jură. pentru a doua oară, că de 
ncum inainte dintii Iui nu se vor mai 
înfize în niciun srumaz de oaie. Și ca 
să-i dovedească de cât sacrificiu e cu. 


pabil faţă de o ființă dubită, sacalul 
prinse a scormoni şi  răscoli 7ănada, 


până ce descoveri o cantitate considera- 
hilă de... gunoaie de oi, depozitate acolo 
încă din vara trecută. 

Cum stratul depozitat era gras că nn. 
teai să-l aduni cu lopata, şacalil apucă 
o bucată bună din această past* de măs- 
line tescnite, şi încenu să infulice cv 
furie. până ce-şi potoli de tot foamea. 

Pentru acest gest cavaleresc, Dolca îi 
făgădui voluntăti încă necunoscute în 
socicintea sălbatică a şacalilor. 


Intr'o seară de Martie, pe când se 
ducea la întâlnire. şacalul găsi în drum 
produsul pe care îl scăpase în mers, mă- 
garul dela stână. 

Fără să se uite în derapta şi în stânsa 
să se asigure dacă îl vede cineva, di- 
hania cea nesătioasă se si puse la masă 

Când tocmai se strâmba mai urât ca 
să înghiţă ultima bucată de baligă, un 
slas de călălandau îl imbiă : 

— Pofiă bună! | 

Fra un vulvoi roşu, cu ochii batjoco- 
ritari de mmorist englez: 

-— Se poate, maestre, ca dumneata care 
ai Qistrus în viață atâti măgari, sajunzi 
să le mănânci baliga ? 

Şacalul care reuşise să înghită cea din 
urină fărimitură. nu se adătă supărat 
de loc. Ba încă îşi linşe botul, lăudân- 
du-şi dejunul: 

— De când sunt num mâncat un fel 
de bucate mai delicios ca .baliga de 
măgar ! 

Apoi, se repezi înciudat să însface de 
erumaz be cutezătorul de zeflemist, 

Dar dintro săritură, vulpoiul se făcu 
nevăzut într'o leasă de mărăcini. (â» 
se simţi scăpat de primejdie, roşcatul re. 
flectă celipind şiret : 

—— Aşa'i și în literatură: De câteori-— 
de ochii unei femei frumoase, —cel mai 
acerb critic n'a lăudat produsul scriito- 
rilor pe carc îi distrusese odată !.. 








Hi. — UNIVERSUL LILENAN 


NICU PETRESCU 


Nu toţi fii de popă sunt din viţă dego- 
lan, din sămâuță amară de seminarist. Lu 
sunt ambițios. Să întru în clor? Viitor de 
arhimandrit, celibat, sărăcie 2 Mulpumes:. 
Prea des l-am văzut pe tuică-meu cerşind 
la sfârşitul lunii boierilor; uu cerşetor în 
laine preoțești, nici nuci mult nici mat pu 
țin. Mizeria astu se va slă 3 eu Sun 
socialist, 

Nu vă ușteptaţi la uu Moullorean lenes. 
culeânlu-se în blana de oaie si înputin- 
du-se în mătase. Suna din Oltenia, o Valu- 
chie mai mică; sunt zşa der up țăran dela 
Dunăre cu capul meu pătrat şi fălcile cu 
trei zeci și dcuă de măsele ct se spune 
despre noi ăștia, care avem Sânge 
test, 

Bursier la liceu, an fost un studeni paă- 
sionat. Lucram până îmi crăpau ochii, ci 
biata maică-mea. Ocotian plăcerile, Feme- 
il»  țigance—aceşti viermi irălucituri — 
inmormântările, toate spectacolele căii 
Victorii ; unu am cumoscat nici bătăile de 
flori nica bularile mascate: nu nam alii- 
turat nici unui club innţionalist pentru ă 
boicota profesorii evrei, nici uuti grup a- 
narhist pentru a răsturua tramwaiele, deşi 
convingerile ntele ma inăpingeau Spre astre 

Astiizi, filozofii nu își mai inu Scaunul 
lor păstrat sub pontice: trebue să se lupte 
cu pumnii ca şi ccilulți. De și luni, re 
când mi-am Slârsit studiile, i dă-mă în 
Franţu, pe cheltuiala snvernulni român. 
Am să-nm trec licenţa de Filozofi, pe nr- 
vă am să mă întorc în țară. Viitor îran- 
dafiriu : am să dau lecţii, am Să em o 
«diplomii franțuzească, am să fiu respectat 
cu un colonel şi întrto zi, am să-i au o 
muşioură, prin acesle pământuri negre, 
care măsgiues Duvărea, mai sus de linia 
de argint a Turnu-Severinului 

1 

Am ajuns la Sfârşit: 
nunț. Totul se prăbușește, Nevoit.. din lip- 
să de bani, să plec din Franţa. tocinai în 
ajunul examenelor, De duuă ori în Ginput 
















































mă său) silit să re 











anului acestui. ne găsiserim, cumârazii 
mei şi cu mine, lu începutul unii, făra 
bani ; dar am sfârșir prin a primi. Zilele 





astea, când ne-uun dus la Consale să 1 
luăm lumi noustră universitară, ni st 
spus că, în urma pratnusirii leului, guinee 


nul nu mai poate să ne susțină în Franta, 









Atâta murcă pierdută ! Le mai multe 
ne înteareriim cu nădejetea că în lipsa 
noastră, o telegramă u statului va fi fost 


schimbat lucrurile. Ne culeăm în sala de 
astepiate. ve v mulţime de stu- 
denţi fuc ka fel. Fi cuboară din toate col- 
pnile Porisului. lata, frumoși hegionuri de 
tip romav, care prepară Conservatorul, 
băeţi mici din Dobrogea, care au Sit dl 
cât lu P. C.N.: Moldoveni lenesi, pulrați 
vare vin dela Cafe de la Paix Quesele 
“unt acvlv lipite cu Grunil Hote non 
Ramăâni, Lransilvănenii, atât de politicoşi. 
atât ue timizi si vorbind numai nemţește : 
insfârşit Ovreii strâămbi, viitori udvocaţi. 
cu urechile înteurse ca ale pizicilor, Secre- 
tarul iese din biroul lui şi ne oferă vu îu- 
icarcere în fară, cu clasa treia pe mire. Noi 
îl amenințăm şi îi amintim că maică-ca 
o Îi cimoseut în tinerețe vreun şub î pe ur- 
mă il închidem în bucătărie, Poliţia vine 
=ă ue îneprăştie, 

Sa sfărșit, un să fu 
NET 





Scari 





























miriondată cea 








je un megustor de vivuit, care 


Ma «lusei să şed în Luvenborg. Ceasul 
prânzului golise griădiua cu pe um stoinai 
tvcara treizeci şi cinci de franci, Leri sle- 
ubia, mă iemearu să înă BICL isuep- 
nd uri examenului. ca „să intru în cus 
inibia Mea = ca a tuturer studenți- 





găsesc 


















lor sar fi strâns lu vederea plupilor de pe 
chei, semn fatidic ul examenelor, — Acum 
uşi binecuvânta teite acestea, Va trebui 
Să mă întorc lia gură blestemată fie 

ate, ădue asta == printre 
poreii m i. copiii ţiganilor, femeile 





cn piepial go) şi taică-meu, icșiud din bi- 








serică rozie ca ta abaler, cu hainele Ini 

pupă. binecuvântări se ochiul 
parale 
Na 


Un zaruj. Să mă recoriand ca ingriji- 








lor «le trăsuri ? Se pun cizme dle catcin 
se ia un burete, se usucă şi totul e gata. 
Si e credeam în fatalisau. 





lo r, ina întâmpină. 
ventli peatru anunţul dim 
Herald ? Picaţi tocmai la 


«drăznese să 


Veni York 
timp. Nu fu 
aspinul, Mă iu drept tu o 
eur f loc. Dacă ași şăsi să-mi câşti 
mai un iteva zile ? ăn. ccăre să nu 
dea lilernate. Anu comlus odata un Ford ta 
Tecuci în timpul războiului. întră Torttus- 
ţie sanitară. 

— Este pentru o triisuri 




















Chimiţi.. e un Rolls, 
Mă pune în faţa unei adevărate loci 
motive toată din ogliuzi și nichel, «dih- 


nindu-se intro boxă. Inchicdl ochii. Pe urmă. 
în mine, Nomânul, gren de mirat, 
ește i 


Dir» 


Cunuaște. 
puneţi benzini, 
cuesc în cqutai des Grand 
zebtoți-vă acolo înainte de 

Mr. şi Mrs, Sevmvur Caress mă printese 
întro casă franțuzească «din secolii tre- 
cui. vu bilă veche şi rousi și cu inevi- 
tabilu vedere spre Notre Dume, Fălpile 
mele lasă cirune de praf pe conorul eg, 
ornat cu semnele Zodiacului. Barbatul i 
femeia sunt ctuândoi văpsiti cu roz, cu 
haine de Casă asemuinate:re şi cu unghiile 
i lau lucruri artistice în care în 
moitie Demtuc şi camului. 

i «lică foarte interesaţi. 
a răspunde anunţului 2 





Patronii lo: 
tuustins. 
Masă, 





























ve “ţi pent 











Dau. Domnule. 
Sunt i 2 
= Da, Domnule. ma tii Sa spus ci 





aia] „doreste w perectu 






bo 


TU enunţul 2 
tiu. soia Este anunţul din 
Hera, peutru şofeur. 

“i Mu tai ii îa în Seama, 
ă să ră priveiscă şi mă 





Vinai pi 
atu jează. fi 


ină 
trt- 













mit. cu i bi Belle fardiniere, cu sii-mt 
cumpăr «e livrea. Iuăâtuire pentru mâine 
«iri meat ţa 


inânc zusfia şt, 


A Ma clu ba Local. 
imi dlă 
niste hăsti de sofeur. Tuimna mi se deschiule 
-mi pot astepia exunenul 
să-i prepar esplicațiile textelor. 
ăd acele teribile ecuaţii. 
cureă — Doamne, ca şi întne 
iluştri n izicicui, cănd e 
sezueme raictienmeritele pe e 

tematic 








uzul se ul 
— cei mai 
vorba să-si 
denonsi raţie 












PAUL. MOGAND 


IN 


Neuilly, Pate WOie Pontuise 
in mare întârziere, căci stăpânii n 
“cun trezit clecât lu prânz. 'Pră 
“ă pe drum. Prin ce minune, mă în 
eu. Nu indrazuese să-mi arune ochii 
te, atât este de păurită plata cu 
metre dese şi albe ca la tirurile bă 
lor. ca manivele perfecţionaie, cu i 
inare subtile piadări în platină 
fusforeseeute, niveluri cu Lehi al 
Votul esţe dublu: lumină dublă, - 
vutor dublu ; pentru nimica toată, 
pentru roțile de ajutor; doniiprezece 
pe. Nu este de lac ca Ferduli et 
'rădătur; tremurătul. iucere fierărie 
titor, Jiecare manivelă 

„Dimineaţa cn au 1eșii din 
mea, portarul mi-e dat u hârtie, Esi 
vocarea pentru licenţă, în prima 
a se cheamă noroc. Teza este 
vă dimninea ţi ; începe la seopte, 
se nu se ducă putronii mei la teate 
scară, ca să-i pot repeta ineta” 
ti Hoftdiagul unu, 

[patru după niasă 
străbiitut Franta. Prehue că sun 
Cotentin, în plină câmpi», Ajunge 
STârsitul exursiei  nocasize, Le biseri 
iană din Perikvent 

In tumpul vizurei um vrut să Luere 
main scule atât de dimineaţii, îne 
ilommii le Exprezaa  senfementelo 
lu xoasele perne Pullman, Mr, Seymu 
vesa tă îrezeste si ana vede ali 
veşte priu ochelarii Săi, vasul seul 
Fotul aici, îmi sune el, ase 





























Vu iruprusis 

















itura morală, Animale, Sin 
“finte | 

Totem sau tabu 7 raspunde N 
res, străzând, 





— Sinteza. de 
«decorative? 
-- Who bnows? 
Mrs. Caress mă iu «drept maartur,, 
Vrhe clogia, spune ea, tate n p 
In spinue că este autoarea „Mem 
i upra 16 statui simbolice, obsero 
turnurile den bourgos” și că orisin 
draleler, trebue să fie căutată în 
boi permit, so contrazice, Fa în 
penale 


pasii St pr 








]âcti 





Vvuszatațic d notorii, 


y 


Nea prea cale 


iai tepe decăt 
crez, Na ul 


nbisneui n ţa &cestor. 
americane, cate se ÎnLOre Cai 
Sehinb roata rupându-mi tot odată 
„hiile. Se manânca lu Mans, Nur! 
iunge la Paris incinte de iniezul n 
wtuşi nu trebue să reper Plăcere ai 
rea înuintea examenului ? 

Luna a ilispărut.  Maintenun.,. Ra 
Jet. Dau toată viteza : trăsuri În 
sare, paravanul «le sticlă gene, pi 
tremură, La viraje se aude un pf 












citilat uuros: uta uitat să Sloboz 
unele. Aprind : suntera în pădure; 
meu v sută douăzeci: cu blesi 


ea de inoloare moderne um uz 
şi nu iți dai stama de viteză d 
și de alta a drumului urborii suute 
bastu ste, care au vă ajung vu puț 








trec pu lângă ureche. lepuri. Sai 
pasi ul a trosnitară, Se vede: 
rupe lama principală. Nu uprese 








































tâta lucru, căca udtfel wam să am timp 
revăd sensualiştii englezi, 

Iată coasta Picardiei. E două dimineața. 
e nnmeroase sunt automobilele. Îşi sting 
îşi aprind farurile. Sur spune, un fel 
e conversație Îmninvasă. Se văd trecând 
e sub arbori, umbre, perechi. Raze lunui- 
hoase se învârtesc, se întore pe "urmă 
noaptea din nou, acoperă tot,  Stră 
em pădurile din Saint-Cloud.  Citrăe- 
huri ne escortează, ne utiug, mânvâr- 
oare ; femei se pleacă în afara: o mu- 
ină mare ne întrece. prinde şirul, flue- 
fă ca şi cum ne-ar arăta drumul, 

Mr. Seymour Carers bate îu za 

— Opriţi, spune el. 

Oprese luanunste. 

Printre urbori, văd Parisul luminat, O 
aromă lichidă de apă şi de lună plutește 

Stadionul francez. 

— Zăriţi poduli 

— Suntem tocuuii acelo, Domnule, 
Atunci patronul meu secate din mânerul 
astonului siu un fluez mie şi strigă „e 
rei ori, 

— Parduu, Domnule, în spune niv, ve 
nim pentru gacden-pertouze. 

Uu om cușapeă îi întrerupse căutarea: 
— Asă scară nu e uimic pe aici ; lumea 
plecat. La Fuusse Rpuses, domnule. Lu 
a doua cotitură pe ntâna stângă, duvă 
iroflay; îl veţi găsi pe Lin Laitne, car 
erşesle cu v pălărie tare; are să vă arate, 
— Miugeţi farurile, 

= Bine, domnule. 

De irei eri am rătăcit drumul, Am în 
tors satele Parisul. [usfârşit, în intu- 
ă aerodromul din Yillecoubla y, cu 
i pentru nterizările 
nccturne. Tucă un kilometru, De talară îna- 
intea noustră se aprinde un chibrit. Pa- 
tronul bite din nou în ea. Srrânme fă 
ele, Astept, Când ochii nui 1 obişouit 
leu întunecimea, desconăr alături de rinite, 
în şir douăzeci de trăsuri, Este chiar şi 
un autocar, care a adus clienți, din piala 
Operii. Tor faruvile sunt stinse, Nici 
un șcefeur, Cine poate să dea, atât de târ- 
ziu o recepție în locul acesta pierdut? 
Rămân nemişeat pe scaunul meu. Halutul 
men nentru rraf fuce o pută ulbă în nouna 
te, Mis şi Mr. Seymour Caress nu coboaru 
din trăsuta lor, Dar primese  înzunteu, 
de îndată ce au ajuns, viizia unor fan- 
itome. Altele le urmează; când domni, eta 
doamne. P tronii mei ennose o me ne 
jbună. La rândul lor, deschid portiera și îi 
văd, urcându-se întrun  şoise indri, pre 
care îl părăsese o clipă mai târziu pentru 
iun eyclecar. 

Olosit de asteptare ini aprind bumpi 
şi îmi iau manualul, 

Dar iată vo fuutomă, care ae iuvârteste 
în jurul trăsuri, Este un om tânăr în- 
Ltr'un pirdesiu. Bănuesc. că trebue să fiu 
locul de plecare ul unei curse de fugă. 
„— Patronii tăi sunt cci dela anuuțul 
2652? 

— Nu știut! 
Atunci îmi întinde o hârtie încadrată 
[cu roșu. Citesc: 

2652. Pereche străină însetată ideal du- 
reşie cum. alt. per. paris, având cunuș- 
tințe, larg. viață partie, lu țară. 

Dau înapoi hârtia. Îmi reiau Psichulo- 
| gia mea. Cap. XVIIL. Voința. Eu nu vreu 
să stiu nimic din plăcerile marei lumi 
occidentale. Văd de aici mica mea moşie, 
în pământurile Dunării, în desgheţ, când 
bucăţile de ghiață crapă cu sgomot «ie 
tun. 

Când Mr. şi Mrs. Caress se intuarseră, 
fără sgomot. ca niște îngeri albastri, mă 
găsiră pribușit de somn, In vi mi se ară- 
tau profesorii mei; Brunsehwiz  elipind 



































UNIVENSUL LITERAR. — 71 


DIN FETELE VEACULUI 


— PRAGMATISMUL — 


ste iunpresionante 
sub 





Inchipuiți-vă ac 
trugmeiate de timp —— veacurile 
privirea unui mare magiciuu | 

Ce bizar spectacol! 

Minuseulele jucării sunt  felurit eo- 
levate, altcum orânduitu, chiar asimetrie 
rowmpust. 

Nu seumănă cae cu veac, cum nu 
scumănă clipă cu clipă. In ciuda filuso- 
(ului, care găsia că „nimie nu-i nou sub 
soare“, omenirea şi-a împrospătat fiinţa. 
si-a renovat manifestările,  prezentân- 
du-se în totdeauna imedită. 

lată bunăoară veacul nostiu: este ci 
vaționalist sau empi ? doit suu a- 
teist 2 seientist sau prugmatist 2 












Cine poate răspunde? Lucrul se ex- 
plică. totusi prin multilueralitatea  spi- 


ritului uman, prin divergența cercetările 
lor și anarhia teoriilor. De acea redu- 
cerea la unitate ar fi şi inevactă şi ne 
potrivită, 

Neînduios însă că ceu mai răsfăţată, 
cea mai agitată, cca nai sgomotoasă, 
cea mai drumutică chiur divire toate fa- 
țetele veacului ce a prag- 








răini esta ce 











matistă şi pe care însuşi Wili James 
o denumia mai bine  humanistă. Cată, 
dar. îu puține rânduri, să utragem aten- 
ţia asupra acestei — să-i zicem, cu în 


dulgență — filozotii, 

Ceeuce filozofiu  prapumatistă implică 
cu necesitate, este ideea de buză, că u- 
devărurile trebue să aibă cemsecinţe 
practice. Prugmatisuul vede în ori şi ce 
contepțiuni instrumente, miiloure, cari 
ne permit, să operăm  intelectualmente 
asupra faptelor, 

In „Introduction ă lu philosophie”* in 
colecția „ltudes sur le devenire social”) 
teoreticianul  pragmatismului, filosoful 
american cunoscut, Wiliuu Janne cer 
ceteaza aliferite ehestium de  filosotie 
pură, privind din punctul de vedere 
pragmatice, Wiliam fumez recunoaşte că 
problema fiintei, e problema insolubilă 
u filosofiei. la înireburea, cum se face 
că humea există în locul  neantului şi 
de ce?. remarca făcută de Schopeu- 
hauer i se pare clasică: „ln afară de 
vom — afirma acela — nici o altă fiinţă 
mu e miră de propia ci existență. A 
existat  Piiuţa — ansamblul  universus 
lui — de totdeanna ? suu care cra forma 
non-existenței sale ? Anticul Zenou re 
dea că problema nu se putea discuta; 
Fiinţa u existat şi există necesur, To- 
tuși, crede James. cheswunea Yitetei «e 
cca mai obscură din toată filosofia, In 
acest domeniu suntem umili cersetori ai 


























adevărului. Pentru noi toţi — div o 
ce scoală Filosatică -- realul formea 
un datum. pe care. îns, nu patem 0 





Mai de- 


pertep- 


nici să-l depăşim, 
face distineţiu între 


să-l explică 
parte fumes 


dar nemilos. Dumas conuistedor perficl 
al candidaţilor, Basch, a cărui gură, în 
locul unui curs de estetică, dădea pneuri 
umflate; scurt, toată oroarea unui vis de 
examen. Dimineaţa începea să se urate 
şi să lumineze uceastă câmpie de ma- 
hala. Pe Senu erau uemişcate câteva re- 
mwmorchere. 

Nu avem timp decât pentru a-mi duce 
trăsură la arat și i portăresei 








ă-i S0UunN 
să-mi prepare pâinea şi litra de cafea neu- 
gră, pe care orice candidat o poartă în 
stomacul strâns. urcând spre Sorbona, 








tiuni — asemenea între ele, întrucât 
sensuţiile sunt comune —- şi concepte — 
diferite între ele, întrucât sunt discon- 
tinuii „Formula  rezumativă _u tezei 
mele serie Jamus. este, primatul sensa- 
țiunei. Facultatea de a concepe este a 
funcțiune secundară : iar nu imlispen- 
subilă a vieţei. Concertele, prin ele 
îinşile rămân imobile, percepțiile  dim- 
potrivă sunt veşnic în ritmul vieții. 

De exemplu : conceptul de mişvure e 
mereu o noțiune fixă, pe câtă vreme 
perecptia mişcării e mobilă ca însăşi 
mişcarea, Din aceasta se vede tare ar fi 
aklevărata înțelegere a vieței ? Priu con- 
cepte, sau priu percepții? Cum bine 
spune James: „ui pourruit dăcider, ce 
qui vant absolument le mieux, de vivre 
sa pensâe, ou de penser su vie“, 

Şi ca o ironic, James arată ne-rodnicia 
muncii noa tre conceptuale: „or de 
câte ori, serie el concepem un lucru, 
îl definim si ducă uu f-am priceput bine, 
îi dăm înainte cu definiția definim 
însusi detinitiu noastră, Duvă ce lainee 
urată, câteva enteme create vrin trans 
poziție conceptuală, el conchide că, cele 
mui profunde caractere ule vealităței nu 

















“le smut date decât din experienta sensi- 


iulon ai tenrici prag 
matiste : exnoriența. In al doilea rând 
pragmatismul este  pluralist, întrucât 
insusi datele experienții: sensibile duc 
către uceasta, la fiece pas noi exrerie- 
mentăm nowtăti. Datele experientei cos 
vârsese explicaţiunile logice, In canee- 
cință liberul arbitru nu înseamnă 
alteosa derâr uoutate reală: pluralis- 
mul acceptă liberul arbitru. Ca o conse- 
cimță pragmatismul pomulează. realita- 
tva nu în întrezime, ci picsă cu piesă, 
Scoala lui Pytugora era eu însusi 
ralistă. Lucrurile sunt numere, afirma 
setul seoalei : iar nemtra Renowvier rea- 
litafea_era dehorituntă exnlicatia con. 
ceptuală complect insuficientă. Prin a- 
coasta, prin teoria vluralistă, Jumea ac- 
centă existenta lui Dumnezeu, care, în- 
să, nu e decât n formă partie ară a 
viejei, o constiiniă, cate îmbrățișează 
esperienți reală ceu mai vastă, dar, 
care nu concentrează Întreaga  exne- 
riență. nu este absolută. Nici imfinita- 
tea, nici omnipotența nu sunt uiribu- 
tele sate. Tată cum Jumes justifică cere- 
dința pe care o vrea nur prautică si nu 
dogma După el, deseori a nu Jucra 
în conformitate cu o crelință reviue la 
îi Îmera. ca si când credinţa contrară ar 
fi fondată. In întelepeiunea lor. Povnoa- 
rele un fost mai în totdeauna voliteiste, 
«eci pluraliste : ca și praematisanul ele 
J-u considerat pe Dumnezeu pur și 
simplu cu un Beimus intorpures", cr 
vrimul între toute forţele.  couducând 
împreună. cu cele destinul hunii. James 
mărtmviseşte. că nu consideră exporiența 
umană ca cea mat înaltă formă de ex- 
perientă : după vrobele evidenţiate de 
experiența religioasă putem creden 
că  cxistă forie  suporinare, cari con- 
tribese la salvatea universutui. Plura- 
lismul oteră securitate morală -— prin 
veligie — celor slabi sutleteşte. 

James stabileste chiar o  pgrudare în 
fenomenul credinţei. Iată, care ar fi 
nradele crertintei : 11 Nn e ahanrd a s0- 
cati lumea linsită de contradicții inter- 
ne: 2) Lucrul ur putea [Îi adevărat în 
anumite condiţii: 3) Imerul e adevărat, 
chiar actualmente : 4) Lucrul este pra 


bilă. Tută primul 


































1. — UNIVERSVE LITERAR 


priu, să fie adevărat; 5) El ar trehui să 
ie adevărat; b) EI trebue să fie adevă- 
rat; 7) El egte adevărat, cel puţin pen- 
tru mine. 

Şi dacă, pentru mine ce certitudine, că 
lumea e plină de contradicții interne, 
tot o certitudine este şi existența unei 
divinităţi, care să le  armonizeze şi, 
drept corolar, justilicarea şi necesitatea 
credinţei - în ca, 

Teoria principală a  pragmatismului 
este cea asupra adevărului, hazardată, 
excesiv de subiectivă, dar interesantă, 
Atât în lucrarea „liidge de vârite”, cât 
şi în „Le pragmatisme“, James îşi enun- 
ță concepţia sa asupra adevărului con- 
siderat în cousecințele sale prariice. Câ- 
teva citate ne vor lămuri: „fe spune o- 
bişnuit că adevărul exprimă acordul, 
aşa după cum eroarea exprimă dezacer- 
dul, ideilor noastre cu realitatea. Pentra 
pragmatism, însă, ideile adevărate sunt 
cele, pe cari noi fe putem asimila, va- 
lida, corobora şi verifica. Ideile cronate 
sunt cele cari uu se pretează la această 
operaţiune“. 

„Adevărul este de fapt un eveniment, 
un proces, procesul, prin care el se ve: 
rifică, verificarea însă-şi. Validitatea sa 
consistă în procesul validărei sale“. 

„Adevărul — în rezumat — unu este 
alteeva decât cceace uoi găsim avanta- 
gios în ordinea gândirei noastre, aşa 
după cum binele nu este altceva - decât 
ceeace găsim avantagios în ordinea fap- 
telor noastre“. 

Intr'un cuvânt, ceeace concepția prag- 
matistă implică, esie că. adevărurile 
trebue să aibă consceinţe practice. In 
conformitate cu aceasta o ideie este a- 
devărată, dacă este verificabilă. şi dacă 
această verificare ne este utilă. Zicem de 
un lucru că e adevărat, pentrucă el ne 
este util, ne cste folositor, convenabil. 
A spune astfel, că o credință este veri- 
ficată, înseamnă că nu ne duce la nici o 
decepție, că nu ne dă nici o desminţire, 
Când socotim un lucru adevărai pentru 
toată lumea, înseamnă că tu accepţi ve- 
rificarea mea şi eu accept verificarea ta. 
Cu o vorbă un 6implu trafic de vetrifi- 
cări. lată cum adevărul constă întrun 
proces : adică în verificare. în constata- 
rea că cutare lucru sau cutare idee, îmi 
sunt utile şi atunci le decret adevărate. 
E foarte simplu: când nu-mi vor mai fi 
utile, vor înceta să mai fie adevărate, 
pentru mine, cel putin. Aşa dar pentru 
James nu există Adevăr, există, insă, a- 
dețăruri, cum spune Dervey, adevărul 
este cecace ne dă satisfaclie ; astfel a- 
devărul ştiinţific este cel, care ne dă cel 
mai mare număr de satisfacţii. In rezu- 
mat James priveşte adevărul exclusiv 
din punct de vedere al rezultatelor, al 
consecintelor practice. 

Fără nici o jenă James și-a calificat 
singur sistemul drept „filozofia simțului 
comun“. . 











Filozofia pragmaiistă e un  amestee 
vulgar, de materialism și spiritualism, 
Filozoful și matematicianul, Bertraud 


Russel, uzând de metoda de judecată a 
pragimuatiștilor ajungea la formularea 
judecăţei ridienle: că adevărul ucmă- 
tor : „în afară de mine, există și alți oa- 
meni“ se transformă — la pragmatişti — 
în afirmarea : „e util, să cred, că în a- 
fară de mine există şi alți oameni“. Cn 
o vorbă, s'a afirmat de critici serioşi, că 
pragmatismul nu explică ce este adevă- 
sul, ci doar metoda, felul de a ajunge la 
el. Tncontestabil: filozofia pragmati-tă 
e mai presus de toate un apel la acţiu- 
ne, o apolopie destrânată a efortului, 
un imn închivat voinței de putere. Ja- 
me epunca re*picat ; „pentru mine u- 











devărul n'are valoare decât, când de- 
vine energie, aptă să dea bătăliei !* De 
sigur apropierea de bergsonianism e u- 
gor de făcut: şi într'o parte şi în alta 
primatul acţiunei, şi într'o parte şi în 
alta oroarea de intelectualisin. și într'o 
parte şi în alta preocuparea de a da 
viejei tot ce este al ei. Bergson, la fel 
cum şi James, recunoaşte şi el, că adevă- 
rul are valoare reală mai întâi sii:nțit 
şi apoi conceput. Pragmatismul c un a- 
mestec imposibil de misticism și empi- 
rism. Complet just în ceeace priveşte 
importanța, ce o acordă impresiunei 
sensoriale și experienţei, el este  cum- 
plet absurd, în justificarea, ce o di cre- 
dinței şi subiectivismului dus la exces. 
Fără aceste din urmă scăderi, tu 
rând şi concepția adevărului-utilitate, 
imposibilă în domeniul științei — până 
la un punct, justă în domeniul politic — 
îilozofia pragmatistă, în ciuda şi spre 
ironizarea lui William James, întărepte 
empirismul scientist. 

Aliminterea, luat în bloc, pragmatis- 
mul este un pozilivism avoriat ! 


N. N. MATUEESCU 








IN RĂSPĂR... 


ALTA DEFINIȚIE 


Del d. Victor Morariu citire : 

„Se numeşte nuvelă o operă epică (mai 
limpede ar fi, o povestire) în care poetul 
întrupează un sentiment prin ajutorul 
unei acțiuni fără mare complicaţie, ac- 
țiune din domeniul vieţii reale, care încă 
trebue să uibă un element specific de 
noutnie şi îndeosebi un desnodământ cât 
«e poate de surprinzător“. 

Pâră discuțiune : o definiţie, nu impo- 
sihilă, dur monetrnoasă. 

Mai întâia. extrem de lungă și tot 
logica zice : „definițiunea nu trebue să 
fie abundantă, adecă să nn conțină note 
de prisoc şi repetiții“ (Al. Valeriu — 1.o- 
gicul 

Si-o altă condiţiune neglijată. ca ur 
mare a celei de mai sua, ea .„degene- 
roază în descriere“ (Ibidem). 

In astfel de condițiuni definițiunea de 
mai sus a nuvelei, nu se poate memoriza. 
Cn atât mai mult, en cât acestei lipse de 
suport logic i se adaogă faptul că dite- 
rența specifică e enormă, fără ca diferi- 
tele ei membre să se derive unele din 
altele. 

Dar definiţiunea de mai sus mai are 
un cusur : conține elemente străine. Ast- 
fel ni se zice că nuvela conţine „o ac- 
țiune din domeniul vieţii reale“ — ceea- 
ce elimină cu totul un număr imens de 
nuvele, o întreagă subdiviziune, nuvela 
fantastică, romantică. Avem dreptul, prin 
urmare, să întrebăm : basmul în genere 
nu-i nuvelă? Dar „Sărmanul Dionis“ ? 
Dar „La banu! lui Mânjoală“ ? Dar „li- 
nişte ?* 


Şi definiţiunea continuă : acţiunea 


bue „să nibă un element specific det 
tate și îndeosebi un desnodământ câ! 
poate de surprinzător”. =: 

Cum adică numai acțiunea nuveh 
trebue să aibă nn element epecifir 
nouiate şi un desnodământ surprinză 
Aceasta e diferența specifică dintre 
velă şi celalalte poezii epice ? lată 
ce nu va crede pici d. V. M, — desi 
am ajnns prin raționamentul d-sale, 

De fapt. orice poezie trebue să aibă, 
element de noutate și un desnodăn, 
surprinzător, G 

Si-apoi ce rost mai nre aduosul: 
care poetul întrupează un sentiment | 
ajutorul unei acţiuni“ — când ae 
idei erau odată conţinute în expre 
nea „operă epică” ? i 

Si câte n'ar mai fi de spu 

Fapt e că detiniținnea de mai sus 
face două parale. 

Si-atunci : ce e nuvelă ? 

Credem că o poezie rpică (în pri 
cu acțiune puţin complicată la care? 
parte câteva personapii. 

Dar d. V. M. merge și mai depu 
d-sa nu se mulțămește că ne-a făcu 
drept: cu mare casnă) să nu știm: 
a nuvelă -- şi se grăbeşte să proced 
la fel] şi cu schița care — după cunl 
știe —, e tot o nuvelă a cărei acții 
are un singur moment (un singur e 
niment). 

F. inutil, d-le V. M. Cetitorul e cs 
plet edificat asupra pornirii d-tale rel 
matoare. Ii rămâne să se edifice asa 
stilului în care-ti îmbraci ideile. Şi 
îl ajut eu citând: 

„Momentul care îl înfăţişează echi 
se concentrează întotdeauna prin fap 
că nu e niciodată hotărîtor în viata... 
asa îsi începe d-sa definitinnea. Erori 

Virgula după „momentul“: „pe ca 
în loc de „care“: totdeauna” perj 
„întoidauna" ; apoi: „se  eoncentr: 
întotdeauna prin faptul că nu e 
odată“: înfine: „se concentrează 
faptul că“. gi 

Numai atâtea! r 

De-aici încă o condiţiune esențial 
cei ce vor să reformeze teoriile literni 
— trebue să înceapă prin a învăja. 
stilizeze.... 

Şi-apoi —- restul... 

PAUL [. PAPADOPOL 


n 





[ 




















ca sHEua C ea 


CONST. BACALU 


a trudit să răzbată în rândul prim al 
ncitorilor artei. Cu ficeare an uten- 
asupra numelui tui a crescut şi va 
bui ținut în scamă când e vorba de 
stabili valorile pieturei românesti — 
jeratie cât nai des necesară, mai alea 
pă confuzia recenti premeditată de o 
umită organizație. 
Viata i-a strâns în liniile ferci trecutul 
verilor si tâmplele îi sunt albe de 
pd stă aplecat să învețe a potrivi hai 
culoritor 
us în totdeauna modest si tăcut cu 
toată 
cucerire, 





pe o fărâmă de suflet. A 


stiu ce resemnare în înfătisa- 
lui, începuturi de 
ri de ce avea el de spus. Si au tre- 


, enm trec și acum prin fata nânze- 


apra- 


Îi mulți neştiutori care prinşi de 
va iarmarocului din jur nau nonasit 
linistea expoziției cu tablouri 
întrun surâs de lumină. 

Heprovăznte întâmplări man țin de- 
te de Capitală, unde e liniste şi nare 
întinsul peisasiilor icrnatice. unde 
sunt şcoli artistice. mofturi şi re- 
spective. Sunt mulţumit că am ujuus 
tîmp ca să nu-mi pară rău de această 
pură expoziție ce merita văzută. 


sfioa- 


Nfi-n 7îmbit trist 
cam laude stângace. 
Stiu, a fost greu în totdeauna să te 
menții cn alt suflet și cn alte wânduri 
în uniformitatea cotrnpitoare a multi- 
mii. Stiu. e mai ales în chpa de fată o 


Pacalu când încerr- 


nemaipomenită îndrăzneală a coalitiei 


uteuțocrității,  diucala de care diecretia 


Pacala nare de co nai fi 
Dar 
satisfactiile imediate 
rentabile — sta undeva în noi (în pn 
luvralni  îmoliuit 


bmecuria că am adăogat anonicenla nous 


muncii ni 


Iată în seamă. mai stiu că peste 





răsunătoare si 


tini) bucuria cinstit, 
tră Prmnosului de veacuri. încântare ce- 
lor derniei de adevărul Ii. Fo răslată 
unică din care pot să-şi tracă îndemn 
numai cei tari, cei care nu oblică niria- 
dată. siguri în judecata cii- 


torulni, Ce iristă si pustie ar fi 


lăsându-se 
humea 
dacă ne-an conecsiona cn taţii prezen- 
imlui cu ifose atotstiutoare ! 

Pentru sinceritatea cn care si-o mrâns 
pe năuză emoția. pentru mestesuzul cu 
care a ulăturat cularile creind acea at- 
mosferă melancolică de visare și de eu- 
punere orientală ; pentrn dragostea cn 


care îmbracă locurile și Imcrurile ca în- 














C, BACALU: Iu Cadrilater 


UNIVERSUL LITERAR. —- 73 





tr'o melodie de cântec trist rasunat în- 
tra scară. undeva, în Moldova amintirii 
lui. 

Bacalu 
locul în pictura noastră. 

Var veni mereu locotenenți de 
cină. arhitecți ori zalnici raufați zueravi 
de soure. 


stie că îşi va cuceri definitiv 


TU 


care să-și desfacă până la una 
întoarve acasă ta- 


ororile, Bocalu își va 
Nonrile multe 
tori. 
Mediocritatea «e 
critate 
nea ef n 


ce nu pot găsi cumpără 
hrăneste cu meudio- 
- se sustine reciproc. Peste le- 
înțeles răzbate cu erou, De 
când lumea aşa a fost, 


TARE SOROCEANU 


EXPOZITII 





Ta 1 Februarie. N. N. Tonitza. mei. 
rul suav ul copiilor. catoristul pat de 
adâncă emotie. deschide cu ultimele Tu- 


crări cxpoziția sa. 
E] 


In sala Mozart, expune pictorul Zam- 
phiropol-Doll în vădit progres, 


Cu Puerările rămase dela Sahin Popp 
deschide în curând o expozitie, 
când se va măsura încă odată, cât de 
mare e pierderea. prin moartea Îni. pen- 


se va 


tou arta tânără românească. 
[] 


-- Portretui d-lui  Brătescu-Voineşii 
din prima pagină e executat în atelierele 
noastre de zincografie, după o fotografie 
„Fotoglob'e- Barasch. 





UNIVERSUL LITENAN 


caiac ea Eslicrcarcea 


74, -- 





|. VALERIAN: 
Stampe 





Stând la răscrucea a două drumuri vs 
tile, între simbolismul absiraci şi mate» 
vialismul poetic, reprezentat cu străluci 
re de d-uii Camil Petrescu, Laxian Bla 
şi AL AL. Phillipide, d, . Valerian şi-a gă 
sit o cale nouă. T:xoiismul, enicțiu sinceri 
şi preocuparea spiritului dădeau  „C'ara- 
vanelor Tăcerei” o atmosferă de 'echili- 
bru între antiieze, capabilă de a satisfaze 
deopctrivă avântul tinerilor şi moderaţia 
bătrânilur, Academia Română care cere 
uoutăţii, atâta măsură, câtă este de tre- 
buință pentru ca trecerile să nu fie vio- 
lente, a răsplătit, prudenia meriloasă a 
d-lui Vaterian. Liisând însă la o parte, pi. 
torescul, îndemânarea de a simboliza și 
nostalgica mnzicalitaie a versurilor, îu- 
suşireu de căpetenie a poetului mi se pa 
a fi, acolo, acuitatea materializantă a so- 
uului, Poeziu, așa risă imagistă, este în de- 
mebi ssuală, Simţul cel mai 'desvoltat al 
«-lui Valerian este îusă auzul, O cercetare 
ât de grăbriă a volumului este convingă- 
tare, Culegerea se chiamă „Caravanele 




















Căcerit“, un ciclu este intitului „Hohotele 


licuriciului”, unele poezii an, chiar cu ti- 
tlu imagini sonice: Ecouri, Pâsef, Solily. 
cul licuriciului, Pâsul clopotelur, Mueri. 
nul, Triluri le toamnă, Liniște, lată acutu 
şi câteva pilde de plasticizare ui suneie- 
lor: 

Vin căruvunele ce le-am crezut pierdule 
în zarea Țărilor necunoscute 

Şi-adue paveii de [ildeş și de uur... 

Și cum alunecă alene 

Purtând tăcerea păturită pe surile spinuri. 
Par şiruri de corăbii ce se întorc din larg:.., 





Evocarea civilizaţiilor moarte este ta- 


cată pe cale auditivă: 

Târziu când doarme căravanua 

Şi doar jivinele bocese departe 

Cu nişte flaute dogite'n noapte, 
Din măruntaele pământului suud. 
In scrâşnituri de ziduri năruite 
Cetățile cum gem înăbușite : 





Monotunia exotică este perceptită în 


Convoiul usletelor slute 
Posomorând adâncurile mute 





Imaginea de lumină a licuriciului este 
tradusă cu aceu auditivă a Ecoului 
Pe irepte sarbede du râs cobor 
Și numai Echo mânsoțește în sbor 


lată un amurg acustic : 
Și de urât chiar Soarele sa afundat in apă, 
Ca un Triton străvechi 
Si a rămas pe mal Ecoul 
Tipând cu mâinile urechi, 
Clopotele râd, chiuie, urlă 
Curg urlete de bronz ştăruind preiungi fiori 





Lipsa tle vibraţie a iernii produce teroi 
sea ieșirii din timp 


Hei!,.. Cine-u vorbit în liniştea de pâslă ?... 
Nu simi pe nimeni împrejur, 


Insfârșit peetul dude apropierea vechi- 
lor gânduri de mai bine . 


Si cu durere îmi zugrum 
Neliniştea din piept 
Pân'ce-aud uoclurnul filțâu 
Văslind po-acetoș drum. 


vizuale sunt, in deosebi. 
ui uiuri a spaţiului, cele auditive, ui 
absiracte măsoară ordinea  uimentelor 
sufleteşti şi sunt prin urinare Duncțiuni ale 
noțiunii de timp. Prezenje său absenţa 
sunetelor dau poetului un sentiment nai 
acut sau iai redus al vitalității sate, lu 
liniştea de pâlă a ai Daarginile îşi 
pierd orice semnilicuție temporală. we 
zentul  ohicuiiv se amestecă cu memoria, 
invaua «le acu cu iernile de totieituata ȘI 
fenomenul căslerii zăpezii devine ceva u- 
uniform, extra-teimporal, cosmic, Aşu dar 
nrirginea spaţială pură, fără măsură cro- 
nică a orologiului de fier, a cărui înc 


Dacă inuginile 














menire oprește fimpul în loc, sugerează 
eternitatea nedesfăculă încă în realitatea 
istorici - 
In jur 
Prin nepătrunse sfere, 
Dorm ape dentuneric 
In albii liniștite de ţăcere. 
Şi desigur reintrarea în veguicie incepe 





tot printev anulare a sunetului și devi a 
timpiului. 


Se surpi noaptea n jur şi n gol 
Shuud cum cad de-u rostogul 
Sfărămăturile de stânci 


In gura hrubelor adânci. 
* 


Când puetul, in noul volum Stampe. 
reiu ideea de timp si se intoarce dela un 
moment anticipal „dincolo de moarte, să 
se înduioşeze cu posteritatea înstrăiuut 
de sine, de propria-i viață privată cu 0- 
chia postum, atunci el seste în sutleiu) 
nestru o cvardă sensibilă. Năzuind către 
u simplitate şi o nai alirecta apropiere le 
viață, cl ni se înfățize sincer creodin- 
cios umbrei unei fiinie scumpe solidar cu 
eroii uwili ui tragicului cotidian, cum le 
pililă minerii. 

















D.- mult au coborit în mini. 
Afundul scormonind cu spar. 
Păduri de umbre n urma lor 
dșieapti rândul să le vină. 





intors câtre Dustnezeu, 


izi apele "'nserării îndreaptă Dumnezeul, 
Cu funii. de humină legat sus pe cătere, 
Departe de meleasul cu locuinți de neguri 
Cu toule pânzele sorbind în larg. 


sau luminat de un nobil idealism. Ni se 
arată capabil de transfizurarea apocalip- 
tică a realității 





ijară nimeni rea siuțit cutremur : 
Purmele treceau cuminţi la udăpai 
tvulegând iarba hrănită pe mormi 
Chameni purtând cupe de lacrimi în 
Păşoau ubsenți cași "nainte. 


și de presimţivea angelică a morții! 
Salcămii duar mai stărue în colturi În 
Prie ind cum vremea țese urzeală dei 
Pe când Ingerul Morţii, inveșm ântabi 
asupra putrezirii de vameni şi de p 
plinge veşticia în palme de cop 

[ste deaseneui uarcabil  sentirt 
morţii și acel al vieții, cu rezerva & 
lismul şi susurulismul nu trebue int 
până la tevoare macubru (claviati 
«se, ucisăși, spasm, creer store, 3 
iu inimi, boiu sănsele lău tânăr, a 
bizar. cuc... Dare cum orice scădere e 
cesul unei insuşiri, cruditatea hipe 
listă ele ceulaltă fai a unui [NI 
simţ paiic. ă 

















Amurgul manvăluce pur în plsa du 


Îşi e 
1fundil mindeamnă la ul. văzdui 
Imentăr gin 


Cu ochii ue jar strivesc pe ma 
[pleoapelor în m 


Lacrinu de apă de cer şi de dhunneh 


Poetul re un puternic fier al vit 
vare vânml nu este prea Violent, curte 
Ssenzu [ia suarelui, a apti, a sângele: 
vireulă, suu teroarea întreruperi P 
avoarie şi pulrezire u acestor furp 
Aenitutea fiziologică “merge până We 
simţire şi confundate cu fenomen 


(cumpana fântânii nui oprește "n să 
estul eniw măsoară aerul coclit, 
Scârție din creștel când lemnul cob 
Inecăând în apă duhul licărit 

imi adun din targuri aripile întins 
Timpul clar din ciutur curge fără; 
















Nu van trece cu vederea noutatea 
telor dobrogene. ce sunt mărturia 
simţ al naturii si al pitoreseului și d 
nu avem putinţa să citim aci da 
strota : ii 
Acaptea se lăhguv duite în carukD 

- [brara 
Value fug vuvuind, cuii înghit păsc 
Clinehetul clar de oțele din. osiile ic 
Razna v fa înăinie la întrecere cu 

re 

Dintee cei cure vor ciii vu inieresce 
rile sale, d. Valeriana nu are decâtv 
mie : pe prietenul din noi. Căci an 
ce ni sa cerut pentru u nu irăda wi 
uetea amicală, ne-a făcut si treati 
vederea lucrurile bune ce sar mai fi 
pune despre acesti tovarăș, atât de 8 
iuturos, în lupta crâncenă “lar nobi ti 
tru ideal. ec 

GU AAN E 


ME NI AI '; 
NOTE BIBLIOGRAFIC: 

Lă 

In uumărul viitor, redactorul ji 


d. N. Davidescu, va scri despre Hm 
d-uți Ana Luca, „Prin fumul Cajir 





L] bu 


subi tipar „Cetatea Litetară! în 





pr > PARILN... 
1 de ROLAND DORGEL 





Roluud  Dorgeelăs cexte ua om fericit 
u ar trebui să fie, Aceasta nu <latoriră 
cului de frunte pe cari toți în rec- 
osc, iu literatura Îvaneeză, si mnuări- 
i tot mui considerabil pe care îl atine 
ţiile volumelor sale. Dur fiindcă ex- 
ltautul său aptimisin pe care sar pă 
ea că nimic uu îl demontează, i-ar ta 
reptul şi mai ales mijlocul. lu tot ca- 
bul acest optimism ii îngădue — inutil, 
bici desi ur autorul „CC rucilor de lemn 
u sa gândit niciodată să-şi revendice 
ustă menite — să pretindă că 
utorul care face cel mai muli bine, par- 
lei din omenire care îl citește, 
Intrudevăr, când mai toţi din genera- 
ia su, «dela Drieu La Rochelle până lu 
inpetuosul Montherlani, sunt chi 
uiţi de dezotunte întrebări. de nul 
işti  deprimaute, este mai muult decât 
econtortuni să  întălpozii un eceiitor 
- şi încă unul talentat -- pentru car 
iațu să fie unu inepuizabil pretext de 


























farmecul ultimului său vo- 
lum, căci inainte de a fi buna. „Partir 
i y carte frumousă. Îtinerariul Marsilia 
aigou, lăcut şi refăcui de aproape mai 
ioți scriitorii din ultima suta «le ani, des- 
cris de atâteu și atâteu ori, esculele la 
Poct-Said, Djibonti şi Cevlin, ee ur mai 











utea spune cititorului care le-a învă- 
at pe dinafară ? Dar iu „Partir”. tvate 
aceste locuri — cu alevărut „cometa — 





apar altfel, pute priv ochii lui Dor- 
gelăs, mereu minunaţi de tut ceeace li 











e pare că desco ei, pentru prima 
pară. Şi ceeace farmeci. nu sut atât 
cele descrise de pana — destul de pri- 
cepută — a autorului cât bucuria copi- 
lărească, exultantă a lui, în faţa oricu- 
tului. 


E ceeaco face farmecul primei părţi. 
Spun „prima parte”. fiindcă Partir” 
are o factură cum ciudată. 


După cum Pirandello u arătat cum ec 
scrie o piesă de teatru, star părea că 
Dorgelăs vreu să arate cum se serie un 
roman. Dur aceasta, nu intenţionat, în 
scopul ide u fi uriginal, ci tării de acelas 
entuziasm, 

In pragul unei calatorii lungi, este fi- 
esc ca un scriitor să se gândească în- 
ercând să-l întrevadă, volumul care 
va fi fructul ucesiei călătorii Dorgeli 
nu face excepție. Şi în toropeula înăbu- 
şitoare din mările tropicale, aproape u- 
ţipit pe scaunul lung, în  legănarea î- 
mensului vapor, imaginaţia sa începe să 
Be joace cu persunagiile reule din ju- 
rul lui, derealizându-Îe puțin câte puţin. 
chilibrâud prin compensări revipro 
alităţile şi defectele. Şi deodată cititu- 
rul se opreşte uluit, ezitând între duui 
soda. Sau sugestia e atât de inure în 
cât continuă şi el, jocul imaginaţiei au- 
torului, sau Dorpeles din preșeulă u 
strecurat lu tipografie printre paginile 
jurnalului de bord, câteta papini din 
manuscrisul romanului pe care îl scriu 
în- acelaş timp. 

- Căci dintr'odată autorul dispare, u- 
bandonează personagiile cari dintirodută 
încep să se miște. să trăiască Fără inter 







































UNIVERSUL LILERAR. -- 75 





aaa simeranatule 





venţia hu, 
upare pentru a 
câteva păgini. 
La început imnpresia e dezagreabilă s 
decoucertantă, Dar curând dispure şi a 
cost amestec «devine interesant, şi îusăş 
vemanul pulpitant. Romana care altfel sta 
reduce la o intrigă din cele mui ba- 
uale câpătă în felul acesta o valoare 
reală, prins în aspecte întrezărite late- 
val. Şi apoi Dorgelăs u avut prilejul să 
scrie căteva pagini minunate de viaţă 
concentrată, Amestecul de realitate şi 
ficțiune sfârşeşte prin a părea foarte ii 
rese, în tot cazul atrăgător, cele doua 
părţi ale serierei, complectându-se ua 
pre_alia si mai ales compensărulu-ze. 


independent de cl. Apoi iar 
dispare dinu nou după 





















IOSEPH  IGIROŞIANE 


EMIL LUDWIG: NAPOLEON 
Hnil Ludwig e unul dintre cei mul a- 
preciuţi istoriografi ai Germanici  cun- 
tunporane. Alături de diferite autologii. 
lucrări de critică literară, descrieri de 
călătorie. u publicat la scurte intervale 
de timp pateu biografii monumentale : 
Viaja lui Napolcou, Goethe. Bismark 
cea a lui Wilhelm II. Ultima din aceste 
biogratii, Wilhelm II, tradusă şi în lim- 
ba franceză, a fast primită ca un viu în- 
ieres. contribuind la soluționarea uneia 
du probtemele de auciualitate ale isto- 
rioxralici : Wilhelm ÎL este sau nu vino- 
vat de isbucnirea războiului mondial ? 
[n biografiile sale, Laudw ne desvă- 
Iuie cecace e omenesc în figurile mari 
ale trecutului şi e absolut necesar să se 














facă acest lucru, căci imaginea reali- 
răţii umane a marilor  personagii dinu 
recul şi-a pierdut claritatea contururi- 


lor in oglinda conștiinței noastre. 

Viaţa lăuntrică a lut Napoleon e răs- 
volită în intimitatea ei şi din această 
cuuzi un rând de scrisoare, un gest de- 








viue ua material preţios. 
„Am tacercat — ne spune Ludwig = 
să scriu istoria vieţii liuntrice a lui Na- 





poleou. In orice fapt ul carierei sale pu- 
litice se afirmă personalitatea lui și din 
cauza uceastu ideile sale ca întemeietor 
de state şi ca legislator. poziţia lui tuia 
«de revoluţie și față de legitimitate, faţă 
«le socictate și faţă de problema Puro- 





pei sunt semnificative pentru expunerea 
mea”, 
Fiindca antorul nu urmăreşte decât 





biogra vieţii lăuntrice, nu dă nici o 
însemuătate înlânțuirii bătăliilor sau «li 
feritelor şi numeroaselor cvaliţii ale sta- 
telor inamice. 

În schimb şi din acelaș motiv „orice 
conflict cu fraţii sau cu soţia. oricare 
oră a melancoliei sau a orgoliului, a mâ- 
uiei suu u fricei i către 
ucralii săj sau sunt de 
nare importanţă. 

Se învederează un sentiment de taini- 
lie puternie desvoltat ca trăsătură fun- 
dumentală a caracierului  nupoleonian. 
Inpăratul împarte tronuri prinire frir 
săi, pune sume enomne lu dispoziţia su- 
rorilor sale şi deşi fruji şi surori sunt 
veşnic nemulțumiți, deşi 1es intrigi ftu- 
potriva lui Napoleon, acesta uu încetea 
ră niciodată să iubească pe ai săi. Întru 

















sitateu sentimentului de familie la Na- 
poleon se explică prin origina sa. căci 
lu baza vendetei, una din iustituţiile ca- 
racteristice ale ţării sale de origină c€ 
tocmai un puivrnie sentiment de fami- 
lie. 

Nimic mai străin de Ludwig decât a-l 
înțelege pe Napoleon ca o apariţie spnn- 
tanee în cudrul unei familii de inteli- 


pențe mediocre. E caructeristic în a- 
ceastă urdine de idei faptul că făcând 
portretul lui Lucien Buvavarte, Ludwig 


îl găseste pe acesta aproupe tot atât de 
înzestrat cu calități excepţionale cu pe 
fratele său Napoleon. 

Imcieu, Fără scrupule şi umoral cu și 
fvatele său. era însă o fire mai aventu- 
ricră şi înzestral cu mai puţin simţ po 
litie ca ucela. 

Mama impăratului.  Luetitia, priveşte 
meîncrezătuare ascendența fubuluasă ua 
lui Napuleon. .„Pourvou que cela dour- 





ve” spune eu îutr'o franjuzească stri- 
caută. Cuvintele ei, pline de un scepti- 
cisn amar vor fi adeverite de expe- 
viena viitorului, 

AV. 


UL AMIE DE CASANOVA de Bruno 
Brunelli. — D. Brunelli este unul din 
cei mai profunzi cunoscători ai viejei 
fuimosului aventurier. D, Brunelli a fost 
bine răsplătii pentru pasiunea ce-o păs- 
trează lui Casanova: a găsit, căutiud 
mult bine înteles. un pachet «le seriitori 
cu surisul elegant și fin ul falsului duce 
de Sepgnauli, înpreună cu serisorile u- 
uei doamuce venețiene Giustintana  Vi- 
ne, devenită apoi contesă de Rosu 
berg, Din aceste scrisori, sc dlarifică un 
cpisod rămas întunecat în viaţu furtu- 
noasă a lui Casanova, Serisorilor, li se 
adaugă o serie de documente preţioase. 
din cari rees viața si moravurile mon 
deue din veacul al XVIII-lea la Veneţia, 
Paris. Londra, şi psihologia umoroasă u 
acestei societăți rafinate. 

Dintrunele scrisori reese, amănuntul 
selicat oricum, că nobilul Segnault d: 
Casanova, cerea, câteodată numai. bani 
amantelor sale. 

Dinc-înțeles că 
refuzau niciodată 
mult încă : 

Casanova 

















nubilele doamne unu 
cererile acestea. Mai 


i cra incolțit din numeroase 
Jocuri cu Dani pentru faima lui, dar e) 
nu-și oferea dragostea decât foarte 


scump şi numai după ce se convinpeu de 
numeh: ilusiru al solicitantei. 





76. .— UNIVERSUL LITERAR 








asa şi asa.. 


la curățat... 
——_ 


Ca urmare la savurosul ccuu ipărut în 
numărul trecut relatăm aci cele întâm- 
plate una_din serile trecute bine cunoscu- 
tului dr. Bălăcescu. 

Fminentul profesor se întorcea aule 
acasă, 

Ta fata nşei dela intrare se oprise și 
scotocea buzunarele  căntânrlu-si eh 
pe care o uitase pe birou, Când se pregătea 
luemai să sune, ușa se deschise şi din va- 
drul ei upărură două maldăre de paltoane 
şi blăni ce încercau dureros energia bra- 
țelur purtătorului al cărui cap dispărea 
sub avotanşa hainelor. 

Unde duci paltoanele ? întrebă doc- 
torul mirat. 

— La curățat. Mi le-u dat cucoana. 

— „Bună idee, 

Si uitându-se pe blana pe care setea de 
viteză n şofeurilor de comun acord în 
indolența municipală,  așternuse urme 
restul de grave, cu un gest larg se desbră- 
că şi aruncând-o peste moldărul celorlalte 
cari oscilară spuse în timp ce închidea 
uşa 

— Tine-o şi pe a mea, dar să mi-o u- 
duci mâine mai de vreme. 





colaborare 


Tânărul contrate Sergiu  Milorian 
aruncă, în focul unei discuţii alți 
prieteni gazetari si paranteza : că e co- 
laborator la „Argus“. Nu mai puţin tâ- 
mărul confrate Gh. Stroe se arată mi- 
vrut, şi pe bună dreptate. cări stie hine 
că el e al doilea scerciur de redacție al 
guzetei şi că nu i-a trecut niciodată prin 
mână manuscrisul lui Milorian, 

= Deta scrii la Argus? 

— Da. destul de regulat. 

Gh. Stroe e par'că nedumerit. 
continuă : 

— Și cum iscăleşti ? 

— Cu numele întreg Sergiu Miloriun. 

Ch. Siroe nu mai pricepe nimic, 
Şi Ja ce pagină. dacă eşti bun să 
spui? 

Tur Sergiu Miloriun prompt: 

— La pagina polițelor protestate. Mă 
mir că nu ştii... 


cu 


Deci 





-mi 





Epigramă 


Lui Tudor Arghezi 


„Și orice-ar spune criticii şi-aezii, 
Chiar dacă Mihalache nu te-admite. 
Peniru volumul tău recent, Arghezi. 
Vu nm găsesc... Cuvinte potrivite! 


N. CREVEDIA 








Gea Z 





clenrae: 





O AMINTIRE DIN TINEREŢE 


Opera mare a Vienei imperiale. gale- 
ria a patra, loc de 40 ereiţari, gratuit dela 
șeful claquerilor. Ta „Faust“-ul lui Gou- 
nod, cu maţele chiorăinde. Dar ce im 
portanță are asta la opisprezece ani și 
jumătate ! 

Alături de mine, o fată, Cu tut. întu- 
nericul, privirea mea piezişa, stăruitoare 
reuşi să constate: figură drăgălașă. 
Dlonăă închis, Inainte de începutul ac- 
tului al donea, suntem intraţi în vorbă. 
O voce simpatică, dragă. Tustârşit. feri- 
cirea se arată ! Când esti alât de tânăr. 
spui întotdeauna „în sfârsit”, nu ai Di- 
diodată. timp. (Si totuş. cât imp te mai 
aşteaptă :) Sumt nespus de entusiasmut 
de vecina mea. şi îmi e teamă... cu o0- 
brajii supti. mai mult decât modest tîm- 
hrăcat. mic de stat, urâţe)... cum aș pu- 
tea spera... 

Actul grădinii, Faust, Margareta. „Te 
iubesc din adâncul fiinţei mele, sunt 
cu totul a ta... Deschid mâna-mi. cea 
dreaptă, o întina -- mai fără să-mi dau 
seama -— puţin către dânsa... si ea. fără 
să mă privească, fără un cuvânt. pune 
mâna-i stângă — a, inimei — într'a mea. 
Nu imdrăznesc să strâng mâna asta mi- 
că, tremurândă, cu prijă o tin. o învă- 
lui ca pe o hiată păsărică. o păatrez 
muult. mult. — cât durează, pe ncenă ar- 
tul grădinii. 

Ce fiori de fericire mă străbăteau ! A- 
ceasta, sau nici una! (Rog an nu uita 
-— optsprezece ani şi jumătate !) 

Pauză mare.  Zadarnică rugămintea 
mea să cşim puţin împreună.  Deviu 
stăruiior, Ea. cu privire neînțeles fri 
coasă, îmi mulţumeşte. rămâne pe loc, 
Nu mă mișe de lângă dânsa, încerc so | 
conving să fncem o excursie imoreună 
mâine poimâine, curând numui, cât de 
curând. as vrea să ne plimbăm prin pă- 
durea Vienei. peste o mare de frunze 
galbene, arămii, căci e toamnă. e. la 
vârsta aceasta a, melancoliei. a neînţe- 
laselor tristeți, anotimpul meu. (De- 
atunci încoace, câteşi patru anotimpuri 
îmi aparţin). 

„Câi ar fi de frumos...” — „Nu cred 
să. mergeţi cu mine". îmi răspunde. fără 
atte lămuriri,  Stărui. o conjur. întrec 
orice măsură -— „Pst! Pat! Liniste!“ 
— murmure din toate părţile. (Cu drept 
cuvânt! Dar Doamne! Optsprezece ani 
și jumătate). 

„Cor al îngerilor, cerești făpiuri, su- 
fietul tău pentru cternitate* — Cortina. 
Imi îndeplinesc misiunea de claqueur al 
Operii mari, apoi mă ridic. Ea, rămâne 
locului. i PE ae - 








ALEXANDRU MOISE 
3 
„E mai bine să plecați. — „Pl 
dumneala. nn merg cu dumneata îmh 
ună, botărit nu“, se roagă ea. Ti sm 
numărul de garderobă din mână. i 
torie. nu îmi mui scavă! Ti scot ga 
roba. astept. cu pardesiul în mână! 
nehii ţintă ln unsă. Astant, astept mu 
Iusfârsit--- — — vine spre mine -- ni 
tă şchioi 


i 

ătândă. Se lasă. mai mult. x 
brăcaiă. „Muttumese" 
rea în gol, cu voce 


spune, cu Pai 
dură. Nu rew 
să-ni ascund groaza, băigui ceva des! 
revedere — -- -- iq 

- 0 viaţă da om anroupe, n iu 
dela acea seară. Din plin am sorhită 
atunci din cuna bucuriilor și amărăt 
nilor vietii. și lotus: acost sfert dev 
nu a fost destul de dulce. destul die 
mar. destul dn bogat. pentru a mă pus 
face să vit că atunri, toată exalar 
toată, vraja au putut să dispară. să 
stingă. pentrucă.. un picior era ul 
suert decât. celălalt. 

Pe fiinta aceea sărmană am ctiute, 
Me atunci toată vremea. cum un ext. 
în întuneric caută lumina, am căut, 
su ochii și cu inima, Nu am mai îmi 
nit-o niciodată. Dă 

Am eutreerat o hună parte a globul 
nostru pământesc. multe pagini din î 
ta-mi am uitat, nestatornie., multe 4 
am păstrat si am păzit, Dar niclodM 
nu o voi uita pe ca, pe sărmana schie 
pă. care sedea lângă mine, în a pă 
galerie, si nu vroia să se scoale cut 
un preţ, pentru a-si asennde înfirmi 
tea de a privire ce o mângiia. 4 

Astăzi. după 25 de ani. îi spun „i 
tă-mă” și îi sărut vinovat, umilit, m 
nile,., 














8 
ă = 
[N 








Secuitci cie 
Cuvasaie 


RIIDA DE ŞAH 


n rege maur din Grenada, Mahu- 
a] ii-lea, ținea prizonier de mai 
i ani întrun castel situat la două 
c de acest oraş, un frate al său mai 
e, pe care îl detronase! „lLrebuia 
ucid mai de mult îşi spuse el, e- 
azi uuaj liniştit”. Peste puţin timp 
lnăvindu-se greu şi simțind că moa- 
inu voi să lase fiului său nn tron, a- 
ințat de un prinţ, al căror parii- 
imcepuse să se agite, Ordonă deci 
i ofiţer din garda sa, să ucida pe 
ţ şi să-i aducă capul. 
lim juca şah când mesagerul veni 
vestească sentința de moarte, „Lasă- 
„să-mi termin partida de şah, nu-ţi 
de cât atâta, şi îţi stau apoi la dis- 
ţie, ţi-o jur”, spune acesta. Bine, fie, 
ană-ţi partida ! 
x în timp ce juca, ţipete şi sti- 
răsunară la poarta castelului, din 
n ce mai puternice şi asurzitoare. 
partizanii prinţului care veneau să-i 
ască moartea regelui și reintrona- 
sa ! 


L] 
ELINĂ PATTY IN RUSIA 
ştiut cât de scump erau alta-dată 
te  cântărețele celebre. Adelina 


fu invitată să cânte lu Opera din 
rsburg peniru a fi auzită de ţar. L.x- 
ndu-și pretențiile impresariuiui său, 
a, uniricoşăt de conuiţiunile ce i se 
se, răspunse: Dar doamna meu, 
ce preundeţi, nu câştigă nici unu 
areşal al Majestăţei dale! Ce-mi 
răspunse cântăreaţa cu sânge rt- 
a jestutea sa nare uecât să pue ră-i 


teld-mareşalii, dacă au voce şi 
aceasta îi place! 
4 dotata Mi d casuta 


SPUNS NEAȘTEPTAT 


ungur arăta întrun muzeu  phrâ- 
ic, două cranii de diferite mă- 
: „Cui aparține craniul cel mare -- 
bă un vizitator ? — Celebiului Ra- 
— Dar cel mare? — tot lui Ra- 
dar acesta e de când era copil 


L ! : 
ARE VA TRECE MAI INTAI 
uă doamne de la curtea lui Lri- 
al Il-lea, regele Prusiei, îşi dis- 


u pași, care să treacă mai întâi. 
uția ajunse atât de violentă, că 
moment dat se adresară regelui : 
Care dintre soţi ure gradul mai 

, întrebă Frideric, Sire, amândoi, 
celaş grad. 

i Cel mai vechi atunci? 

Sunt amândoi din aceași promotie. 
Fi, bine în cazul acesta cea mai 
ță să treacă înainte, 


UNIVERSUL. LITEHAR 





bb caz car 


GANDESC, SUNT DECI TRADAT 


Exista până acum, mașina pentru in- 
registrat reflexele şi „oglindirile“ gân- 
direi. lată că acum în urmă, profesorul 
de fizică Lazareff, membru al  Acade- 
mii de ştiinţe din Moscova, a găsit mij- 
lucul de a citi cu un aparat extraordi- 
nar de sensibil, gândul omului. In cu- 
rând, profesorul Lazareif va face vo ex- 
perienţă publică a invenţiunci sale, 


PRINŢUL DE MONACO S'A LOGODIT 
CU D-RA ANNIE MORGAN 


De curând, ziarele au anunţat că prin- 
țul de Monaco sa îmbarcat pentru Sta- 
tele-Unite, spre u se logodi cu fiica u- 
uuia dintre cei mai bogaţi financiari ai 
Lumei Noui. 

Ştirea se adevereşte, Suveranul Muna- 
cului va deveni soțul d-rei Annie Alor- 
sun, fiica lui Pierponi Morgan şi soră a 
lui Joha Pierpont Morgan, de a cărui 
viaţă ne-am ocupat în numărul teceut 
ul revistei. 


PENSIUNI PENTRU INTELECTUALI... 


„în Franţa. D. Andrei Gayot, dinon- 
siliul comunal al Parisului a făcut să se 
voteze zece pensiuni de câte  1U400 
franci (70.000 lei) pentru scriitori şi oa- 
meni de ştiinţă. La noi comuna, în frun- 
tea celor ce nici nu se gândesc la nevo- 
ile intelectualilor, oferă acestora cel 
mult poduri sub cari viiioare  mâniirii 
ale neamului să doarmă, 





caricatura zilei 


| IULIU CEZAR 





Mari dragă, vezi să fie gata tocanu 
la ti, că la îi fără un sfert mor în ece- 
nă mi-e o foame afurisită. 


(Berliner illustriertez) 


CUM E MAL BIN! 





SOȚIA.  —Nu, întradevăr nu faci lu- 
crurile pe jumătate ! Ai ales pentru ac- 
cident tocmai locul unde e un cuib de 
viespi. 

(Passing Show) 


CONSOLARE 





— Să rămânem un miuul uci. până se 
calmează marea. 
(Passiug Show! 


“N UNIVEHSUL LELEHANH 





mr ta iert tm eee aa 


rr manea ari 





Cesris reclenice îns exizese 








MEMORIILE JOSEPHINEI BAKER 





COPILARIA 


„Saint-Louis € un oraș Imre. figure 
cu 990,000 Iocuitori, lucrători, cu negri 
mulți, e oraşul celor 100.000 de ucsri 


Prin mijloc trece tluviul Mississipi, ale 
cărui ape pline de mâl galben, sunt 
veşnic acoperite de vapoare cu roţi. de 
fumul negru al vapoarelor joi 
care duc bunbac re Ocean 
Louis e înţusat de căi ferate, de făbric 
care fumegă leasupra tututor caselor și 
e frig. 

„Acolo m'am născut. 
la 3 Iunie 19%, i 

„lată familia mea: o străbunicii. » 
bunică, mama, fratele meu, şi donă su- 
rori. Tata nu cra cu noi — cl muncea 
«departe... îmi amintesc bine, când eram 
foarte mică : eram toţi îngrozitor de 
săraci... 

la 5 ani am fost dată lu şcoală. Nu 
am stat mult. Mă băteam cu toate pro- 
fesoarele și cu toţi școlarii. Nu pot.su- 
feri să mă silească cineva să tac cu- 
tare, san cutare Iucru. Am ţinut întot- 
deauna mai mult la libertatea mea. Și 
apoi, mă opreau să fac strâmbături. Ce ? 
faja e făcută să doarmă? Strâmbătura 
e un sport. Un sport tot atât de inter 
sant și necesar ca şi celelalte... Cu. tim- 
pul, mutându-mă mereu din școală în 
şcoală, am devenit „silitoare“.. 


Îl PLACE ISTORIA 


„Am învăţat istoria cu pasiune, Voiam 
să știu ce au făcut dela inceputul lumii 
până azi, toți oamenii, de: toate culorile. 
li vezi schimbându-și portul de la o pa- 
gină la alta. E cecace îmi pluce mai mult 
în cărţi“. 





pe Benard Strert. 











REGI ŞI REGIN 


„Pe timpul acela iubeam mai presus 
de orice regii și reginele. li visam în 
toate nopţile. Voiam să văd regi şi re 


MARCEL SAUVAGE 


Dteau Parisului de ati e e stea neugrui. 


Vroaie, tri pirdanra, svăpăiută $ 


ca suțlet bun si primitiv, negresa Josephine Baker e punctul de întersecți 
ul planurilor sociale şi artistice la Paris. Poate e cea mai bună continuatoan 
a lui Gauguin: A contribuit ca nimeni la succesul artei negre, atât de mul: 
prețuită subit toate aspectele in lumea întreagă. Să nădăiduim că e o pretuin 
trecătoare, dar rare, oricum nu poate fi ru fotul îonorală. 


aie În carne şi vase. Vâtcodata pain 
zcam, aşi fi vrut să fiu și cu odata re 
mină. În visele mele regii păseuu cu 
pantofi ascuiiţi şi purtau muntile de aur 
Imngi cât străzile. Reginele ecran blonde 
şi scohorau scări imense. lrau mereu 
trepte după trepte. Asifel regii, și re- 
sivele nn ajungeau niciodată până la 
mine 











TEATRUL 





lu pu niţa casei unde locuia vrguni- 
zusem un mic teatru, Cortina: bucăţi de 
cârpă. Iuminaţia : mucuri de lumânări 
pe centi de conserie. Publicul: o duzină 
de Dbăcji şi fete, Costul biletului... un ue 
cu gămilie. 

„Reprezentaţiile aveau loc în 
seară, 

Fur n dela muma o pereche de 
pantoli cu tocul înalt şi o rochie largă 





fiecare 





de mă picrdeam cu totul. Părea pri- 
zonieră întrun sac, părea că port un 
costum de scafandru. Jucam sine 


cedată rochia n luat foc de la lumânări. 
Publicul a Lugii... Rămăsesem singură în 
pivniţă, înconjnrală de flăcări. am ant 
urna timpul să mă deshbrac. 

La 16 aui, am chibznit. am stat lu în- 
doială, apoi: 

1) Mi-am tăiat părul 

2) Am fugit de acasi 

Nu poţi întreprinde nimic 
cât ai familia pe cap. 


DEBUTURI 











aiat tiinp 


Am debutat la Filadelfia . cu iv do- 
tari pe săptămână... În realitate nu câş- 
iigam nimic, căci nu ni se plătea aproa- 
pe niciodată. Imi era foame, veșnic foa- 
me... o foame cumplită... care mă  frân- 
sea de mijloc. Mă gândeam la New- 
York, lu bogăţ de acolo... să îmbraci 
a haină care numai ea costă o avere, 
si-am plecat, 

Aveam cu mine numai biletul de tren, 
mă aflam pe platforma celui din urmă 
vagon, de unde vezi cum se împreltină 
şinele, departe... 

a New-York m'am dus drept la un 
Music-Hall de pe Broadway. Directorul 
imi spuse — „Vino mâine”. Mi-a spus 
asta limp de o săptămână. nu aveam 
nici un ban.. 

Frei zile nam mâncai nimic, 








noaptea 


ilorimeaun întrun pare. Pamântul ar 
noaptea. o sudloure rece, Mă scula 
alergau... limbre alergau Si dansat 
Uri mea, Cum nu voi putea dt 
niciodată. Zarobită de oboseală, ar, 
slormit totii, pe tarbă. pe frunze, 
rămuri., 

Man întors iarăşi la directorul Mi 
"allului din Broadway : 

- At nm? ul îmi strigă, eşti 
mică, prea tânără, e imposibil, în ii 
le asta eşti n Eşti urâtă ca: 
ui cap urâte la revedere + 

Şi iarăşi vam înto 
„Im fine, fiindeă ţii atât de Y 
te angajez în trupa de turneuri. e 

Șase luni am rătăcii din oraş în d 

laţi erau răi cu mine. 
Înapoiaţi la New-York, 
văzu jucând : 


„li dan 20_de dolari pe săpt, 





“e 


=. 


E a 














directorul pă 








si joci nici. si-mi arătă un COLȚ în 
iutre_ culise, unde să mă îmbrac şe, 
mă furdez,. Şi acola cra Frig, stă 


pe ius și apa îmi picura pe umeri,fi, 
fost. bolna dar apic 
trehuc să ști, nu-i aşa? — manie 
tors la teatru. Pe drum însă am da 









nat manei : fi 

- „Mamă, un mie succes“ E 
tot uitându-mă cruciș. în ri 
muzicii, şi tot asvârlind cu mâinik 


jicioarele peste  cupetule speetat 
um ajuns de:pe planul al doilea. pe 
nul întâi... 

Munecam atunci pentrn mama șiLi 
tru fratele men mai mic cari ie 
la Washington. y 

„Intro zi toate jurnalele, loute 
gazineler. inate revistele ar 
mine, | 

Am gândit: „Sa făcut. € 

mă junsesem să câştig 125 de 
pe săptămână + î 

= Vino cu mine, îmi spuse d- na! 
zon, îți dau 150 de dolari pe săpt, 

— Mai întâi am primit. apoi am 
fnzat,.. CEI 

Ii dau 200 dolari ? ot 
Si mă gândesc... AR 
Pi bine! Iţi dan 

Va primit”. 








250 de dulasgă 


un 


SPRE EUROPA dâr 
pe 


„La 15 Septembrie 1925, la apuse 
relni. trasă de patru mici remorrge 






















mgaria” se  deslipia incet dinire 
rile New-York-ului. 

„Rămâneţi cu hine New-York, Saint- 
„ Filadeltia. Rămâi cn bine şi tu 
mică ca mâinile  alhăstrite de 


mâneţi cu bine sobolani din Benart 
i? 

mâneți cu bine... 

m auzit vorbiindu-=e 


aleapre 
Cindată povesie. 


iuli 





rturisesc că nu o pricep. dar mă 
ustă. 

-e așa lamă de vazmmenii i uu 
ecâr o mână. unu picior, sau un 


„Li plâng din tuată iîniina. dar um e 
siune fizică pentru orice intirmi- 


ăse pe taţi acei cari fue răul. toți 
rociții sunt capii mei, as vrea să 
toți copii mei. După cum majore. 
bucătarul, chelnernt îmi sunt frab 
rritoarea, soră... 


PARIS 


Septembrie... Ce _naroct Ploua. e 
hu | 
aia. îatr'un 


oraş în care aiungi 
u prima oară, aduce noroc... 
! ce haz au căsnțe mici, străzi 





, trotuare mi pândesc : „Nu roi 
dansa niciodată aci. suni prea 
toate acesiea“.. Lude snut nestâr- 





linii drepte ale New-York-ulai ? 
ciudat! ln Franţa casele sunt mici 
emeile poartă tocuri înalte“. 


CUM ERA IMBRACATA 


ată cum eram buabrăcata când mam 
at prima oară in Paris. 
tă lumea râdea... Acum înţeleg de 
şi râd mai mult decăt.toţi 
team e fustă. în carouri. cu breicle 


arouri, şi cu buzunare. Bluza era 
cu carouri, 
rtam o pălărie cu pene care îmi 
ba pe creștetul capului. 
spate îmi atârna un aparat futo- 


ic şi un binoclu. 
iciodată nam stiut pentru ce un a- 
lican care călătoreşte in străinătate 
atârnă întotdeauna, un aparat foto- 
ic şi un binoclu. 
rtam ciorapi scurți și tocuri joase“, 


CHARLESTON 





voi aminti întotdeauna de primă 
iție a revistei negrilor de la tea- 
i „des Champs-Elysces“.  Charlesto- 
îera încă necunoscut. Sala era în în- 
pric, scena luminată. În primul rând 
fotolii se aflau 20 de persoane, 
illa ! Charleston:  maşiniştii 
[ii privesc aiuriți... 

a sfârşit, în dosul ușilor, cei mai îi- 
| încearcă să imite, ar vrea să dan- 
y charleston: scutură tpicioare moi, 
de flanelă, asvărlă ca viţeii. lovesc 
eei din jur. 

ot personalul icatrului a venii pe 
ins, dactilografele privesc prin gău- 
; decorului, cei 20 din primul rânâ 
fotolii au început discret să-şi apite 
unchii : Charlestonul a început să-i 
Wnească: o năvală de furnici în 
be: 

[es, sir, that's my baby“. 

șuropenii au văzut charlestonul dan- 
de negrii. Au inventat un altul care 





pom- 








vu seamănă de loc cu ăcestiu, dai Are e 
foarte bine. Charlestonul ar lirebui să 
se danseze cu şiraguri de scoici, care 
shătându-se pe piele dau un sinet mat. 
Fu am îulocuwii scoicile prin hanane sau 
prin pene. 

Charlestonnl trebue dansat din şul- 
duri, de pe unul pe alul, de pe un pi- 
cine pe altul... dând mereu din mâini”. 


BERLIN 
„O nebunie! Un triumf! Sant dusă 
iu trium. 
Când întru în vreun dancing, muzi- 


canţii se opresc, se scoală, mă salută. 
Van Beinhardi marele regisor, vrea 
sa mă augajeze pentru 3 ani la .„Deute 
scher Theater”, Semnasem însă coniruc- 
«nl eu „Folies Bergerea”... 
„hevistele şi jurnalele germane au 





si în 


scris că sunt o intrupare a exptesionis- 
anului, contimporan german, a primiti 
vismului german, etc... De re nu? 
„Alles fir Losephine“*. 
De ce nu 2... 


CADOURI 


umla Berlin am primit cele mai mul- 
te scrisori, cele mat multe flori, cl: 
mai mulie daruri: un munte întreg de 
daruri. 

Am primit: inele cu pietre imense, v 
pereche de cercei cure aparținuseră u- 
uci ducese acum 150 de ani, perle cât 
mazărea, flori ce vencau întro singură 
zi, din Italia în paneraşe cu mușchi. Am 
dorit Hori cari mănâncă muște şi carne. 
Am primii 6 foteluri din lu chineze 
un automobil. Am primit jucării electri- 
ce, sticle de vin prăfuite şi vase din O- 
anda, elefanți mici din fildeș de Rusia, 
sculptați de laponi, un urs, o rață, uu 
iepure, un cotoi din pluş. Am primit a- 
nimale vii. 

O pereche de pautofi de aur, o rochie 
care strânsă, încăpea în geanta mea ro- 
şie de mână. O blană, două blăni, trei 
blăni, patru blăni... nici nu mai știu. 

Mi-am cumpărat totuşi un inel de 














UNIVLESUL LITERA. bei 


RU.U00 franui, care nu-i urât. Nu prea 
ştin unde se află acum acest inel. fre 
bue să fie pe aci pe unde-va, în vre-v 
“utință, Nu-mi plac prea mult radaurite 


„NU-MI PLACE SPORTUL"... 


„Nu mă anirenez.. Trăese ln  intâm 
plure, nu regret, nu sunt o mașină. 

Neprevăzutul e mai frumos ca o ma- 
şină, de asta suni încredinţată. Nu suni 
nici dansatoare, nici artriță. nici măcar 
neagră : sunt losefina Baker. și atât: 











CUM DANSEAZA 


„ini răcncese -umărul ca o roată de 
mașiuă, in carne. Imi joe ochii, când 
vreau, cum vreau. Ţugui buzele când 
um chef. Cale in călcâie, câud vuean. 


lOSEPHINE BAKER DANSAND 


Merg în patru labe când îmi face plă- 
cere. Atrag toate privirile...  Povestese 
cine sunt cu mâinile, cu „braţele... Văs- 
lesc în acer, înot în aer. Asud, sar, şi 
iată 





UPERSTIŢII 


„Pentru nimic în lume nu aş îrece pe 
sub o scară — ştiu că mă voi căi, mai 
târziu, Nimeni niare voie să finere in 
cabina mea.  Flueratul aduce nenoro- 
cire. E semnul şarpelui, al morţii. 

„Nu trebue să mănânci capetele ant- 
malelor pentru a nu avea durere de 
cp, O bucată de fier între dinţi vin- 
decă durerea de dinți. Nenorocire ace- 
luia care încalță întâi piciorul drept! 
Ducă dai un cuţit înseamnă că iai pric 
tenia. Să uu încrucişezi cuţitele cau fur- 





culiţele. 
Cărbunii  aprinşi nu trebue mutaţi 
din loc. Cenuşu e siântă. Să nu coşi 





Joia şi Sâmbăta după amiază. Firul tors 
într'o zi de carnaval e mâncat de şoa- 
reci, i 

Avem fiecare o umbră  protexcioari: 
sprijinită cu picioarele pe pămâni și? 
care poartă fruntea în ceruri... 

„„Fetişul meu e o labă de iepure, de 
are nu mă despart niciodată, 


8, —— UNIVERSUL LITERARA 


Intoideauna mi-a adus mult motoc.. 

„lntr'o zi, la Longchamps, se alerga 
premiul Arcului de Triumph. Mi-am zis: 
tiindeă am laba de iepure cu mine, să 
joc. Am jucat 2 cai. Am câștigat 400400 
franci. 


DESPRE CECIL SOREL, 


„- „O doamnă forte, semănând cu 
cineva, care venea ades să mă vadă 
când eram o fetiță mică ce suferea de 
frig. D-na Sorel nu dansează charles- 
ton. O. înțeleg foarte hine,.. e scuiza- 
bill. A 


PENTRU CE A INCEPUT SA DANSEZE 


„Peutru că m'am născut într'un oraș 
friguros, pentru că toată copilăria um 
tremurat de frig şi poate... fiinică voiam 
să dansez pe scenă”. 











Am privit cu atenţie toaie felurile de 
dansuri, dar nici odată nu mi-au plăcut 
baloturile, Niciodată nu mi-au plăcut 
bulerinele care dansează pe vârfuri: 
tui, tui, tui!,. Parcă ar fi nişte pisărele 
prostuţe... Comice! şi rochiile lo» vapo- 
roase, 

„Pavlova, mi-e nesuterită...” 











CULORI ŞI ANIMALE 

loselina iubeşte culorile şi animalele : 

Culorile îmi plac la nebunie: roșul 
aprins, galbenul ca gălbenuşul de vu. 
Culorile mă îmbată, mă exaltă, 

Poleiala aurie e u minune, aş vreu su 
am mâinile pline, să mă frec pc bruţe. 
să-mi aurese faju... aş fi vrut să fac un 
duş cu polcială aurie 











Animalele îmi sunt loarie dragi. A: 
cum am: șapte câiui, lrei pisici, un pu 
cel, un papagal, două capre, un pestizor 
roşu şi un şarpe care încolocit pe jos 
pure a iscălitură,., 





ADMIRATORII 





Se ailă prin lume o rasă .de oameui 
deosebiți, rasa admiralorilor, Toţi seriu 
la fel. Toţi iscălesc: „Admiratorul Dv. 
AD. C.D. I.E. G... X.Y. Zi Au dei 
deosebite, o înfăţiare deosebită. o mudă 
Weosebită, o pălărie deosebită, o privire 
deusebită... jimmătate locuesc Puste Hes- 
tauie, 








SIR ZIARULUI „UNIVERSUL: SIR. BREZOIANU, Na, 3; 


Au cunuscui pe uuul, cate ca tecure 
scară, după speciacol, se îucurai 
în teatru, pentru a mă putea „admira: 
şi a doua seară. Nu avea cu ce să-și plă- 
teascii biletul, lşi petrecea noaptea şi 
zima sub scaune. 


POMUL DE CRACIUN 





lu 1926 am tăcut un pom de [ rucuttun 
pentru copiii sergenţilor de siruda dinu 
varis, Brau, lumănurele, bonmbocue, pr 
Jitaru, jucarii. Arcanu Ge anti aceusiu 
avtință. Să tiu usi Moş Crucii Degrui 
in aaua acecu am tost anai mulțunită de- 
cât toți copiluzi. Lira tut aituuăia, 
decăt ei, tericutu ca un copil şi aplauzele 
acestor Mânue au ramas penu Bune 
cel mai Dart pucets, 

Am fost upoi tumoasă văzând că prin- 
lre copiii pe cate ai chemare crai şi 
n:ulți BL CD ați, COPI Doja, ir 
Wii aveau ce tace cu duruiie teie, şi 
„ari Venera an pantuli de bate, tasoţiji 





"de părul tor, Snobi. Nut su dev tert 


mu douati. Altădata a sa Cumpar eu 


insu-Di Jucărule Şi prăjituri, şi au 
lusu-Di aim Su le impur copiilor ue 
HOrociţi, in Spilate,  Surntaue  capşuare 
iviste, 

„Aceasta mă Li să-mi uit copilăria, 





zăpada care ciuica la Damt-Louis, casele 
ingneţate Ale MCgrILOL, i ciba un 
nad Street in care eram atăt ce săruri, 


DICŢIONARUL 





Posed în line cciace doream dle muult : 
un dicțiuuar mare un şupte volume grvu- 
se, pline cu poze. Nu, nu îl deschiu, nu 
um timp. Cântiresc iu mână ltecure vo- 
lum şi aceasta mă lace să râd. totul una 
tace să Ti, Nu Vii mea, dat cuvin 
tele nu cântăresc alat de greu. Dec 


CANTECELE NEGRILOR 





Pentru a înţelege adevăratele cătutece 
ule negrilor, pentru a le suniţi, trebue si 
h scovorit Iluviul AMississipi pe unul din 
uele vapoure cu roţi, 

Pe inserat, maşineie rasulla agule, „it- 
ic, Pe lături, lunecă malurile Missis- 
sipi-ului ; păduri, ogoăre, uvaștint, pe 
«ari pălpâc flăcări. 

Pe inserat, nemişcaţi pe maluri, negrii 
cântă, Cântece din bătrâni, cântece ue 
robă, duioase, triste, monotune... Alteori, 
pătimaşe, scurte, străbătute de strigăte 
ritinuate de gesturi. 

kmropenii vor să impună acestor căn- 
tece ritmuri rigide; nu înțeleg că ace- 
sie cântece nu pot avea alt rau, decât 
acel al iutâmplurii, ul sângelui, al lo- 
«ului, al serii acelea. 

Sunt cânteve făcute spre a udormi obo- 
svala, necazul, spre a tegana tristețea, 
urâtul, pentru a mângâia rănile trupu» 
ini sau ale sufletului, 





i» 
LE) 


Step 


CA ca 


DD 


E 4 


€, 
j i 
s £- 






























[nropeuu nu ştiu su fraduca 
vegrilor, şi nici cântecele americane 
după ale negrilor. Cel mai .siţ 
cel pai bine. Cum trelhuescii 
Hată... imcere,. Cuvintele nu 
multă însemnătate : i 














prea 


Cântec de jale 
A venit iubirea 
A venit moartea odată cu iubirea 
iubirea a murit cu moartea. 
iama a venit cu iubirea 
Luna-i o hoaţă 


luna mi-a luat copilul meu fruimio 
A venit soarele 

E şase dimineaţa Ă 

Acum munceşte cu mâinele tale. 





lunceşte cu mâinile tale, 
Imnceşte cu mâinile tale. 


VIITORUL 


Am să dansez toată viața, sunt ÎN 
să dansez, sunt făcută numai pă 
dans. A trăi înseamnă a dansa, asi 


a 


su mor, să cud istovită, la sfârşitul, 
dans — dar nu la Musie-lla)l. 

Viaţa aceasta artificială mă obo 
mi sa urit să fiu mereu biciuită de 
reflectoarelor. Munca „vedetei“ mi 
gustă acum. Mă desgustă toate int 
cari se ţes în jurul „vedetei”. Mă 
gustă tot ceeace această vedetă, ti 
să facă, să sufere în fiecare clipă 
cruri rele, lucruri trisic, 

Vreau să mai muncesc încă tre 
patru ani şi sii părăsesc apoi Bceni 
voi stabili în Italia sau în sudul F' 

Am să mă mărit, Voi avea copii, 
animale. Imi sunt dragi, vreau să 
liniştită în mijlocul copiilor și al 
malelor. Dar dacă unul din copiii 
vrea intro zi să se facă artist de | 
Hall. vă jur, că-l voi sugruma cu 
mile mele. 


NOTA. — losefina Boker, rreș 
cabina dela teatru iepuri de casă. ] 
torul se plânge că aceştia fac muj 
şi că au un miros foarte rii... 














ZĂ 


egcal 





cca 





























82. -- UNIVERSUL LITERAR 








sali eiul POnaesc 





CELEBRUL 
NECUNOSCUT 


Se pare că ideeu ucestei „galerii u 
sufletului românesc“ e privită cu sim- 
patie şi curiozitate de către public şi 
confrați. Nu ne gindim, afirmând u- 
ceusta, numai la numărul sporit ul ci- 
litorilor sau la laudele cure ni sau 
udus de către atătea reviste şi ziare, 
pentru uceastă galerie, cât lu curiozi- 
tatea cu care suntem înirebați în 
cercurile de cunoscuţi: Cure vine 
rândul viitor... 


— Rândul viitor va fi Gogu Cons- 


tuntinescu... 

— 121 

-— Da Gogu Constantinescu,  ingi- 
nerul dela Londra. 

— Nam auzit, cra cel mai adesea 


răspunsul — sau cel mult o vagă afir- 
mație : „unul“ cu sonica sau nu ştiu 
cum îi zice, Nu? 

Si totuşi despre ucest om revistele 
sființifice sireine inchinate lui, ne 
spun, o să vedeți în celelalte pagini, 
nu numai că e unul dintre cei mai 
mari inventatori ai  neucului, ci, 
curios, unul dintre cele mai cunoscute 
nume ale timpului. Cunoscut aiurea 
fireşte, nu la noi unde sunt atâtea la- 
mentabile şi mahalageşti celebrități. 

De altminteri nu e ciudat, că în 
toată Capitala. cu toate sforțările şi 
cu fot timpul pierdut, n'am putut 
găsi nici o fotografie cât de mică, a 
ucestui om pe cure-l discută cele mui 
înalte instituţii dle știință. A trebuit 
să ne mulțumim să mărim o fologra- 
fie de revistă. 

Prezentând o ustfel de figură, pu- 
blicului românesc, furnizindu-i  da- 
tele şi lămuririle pe care le furnizăn 


ustăzi cu atâta abundență, socotim 
că „Universul Literar“ își  îndepli- 
nește cu prisosin(ă daloriile impuse 


de programul anunțat. 


CAMIL PETRESCU 








OPERA UNUI 





INVENTATO 


Unul dintre cei mai mari inventatori 
ai timpului, cum îl socoate iwnea  ştiin- 
țifică din apus, Gogu Constantinescu u 
iosi obsedat iucă din tinereţe de ipoteze 
care aveau să devie apoi impresionante 
realizări tehnice. După terminarea 
„Şcoalei de poduri şi şosele” în 1904 n- 
cercă diverse intreprinderi şi construcţii 
aci în ţară. , 








Dar nici indeletuicireu de autrepre 
nu putea mulțuni mult timp un spirit 
uelinişuit, frământat de rezolvirea: ştiiuţi- 
Fică a marilor probleme de mecanică in 
domeniul aplicațiunei, un temperument de 
inventator, pasionat de cele mai gingaşe 
realizări în arta inginerească. Îndată ce 
mijluacele i-au permis, a părăsit ţara şi 
s'a stubilit lu Londra, unde a găsit conli- 
țiuni mai prielnice pentru experimentarea 
şi punerea în practică a ideilor şi inven- 
țiunilor sale; în special acele bazate pe 
vibraţiuni îi  munceav spiritul încă din 
auii de şcoală. Prin o gândire profundă și 
persesc:rentă el se străduia sa utilizeze, u- 
ualog cu curentul electric atternativ, vi- 
braţiile materiei, pentru aplicarea lor 
practică lu multiplele ramuri ale zmeca- 
nicei. 

Inceputurile sule la Londra au fost a- 
ride şi pline de grija de mâine, Stingherit 
de dificultăţi financiare şi de tot felul de 
obstacole ca străin, dar fură a se îndoi un 
moment de reuşita invenţiunilor ce urmă- 
ea, el a dus mult timp viala modestă și 
plină de privaţiuni a intentatorilor igno- 
raji. In acest interval el putu să pure la 
punct, cel puţin pentru unele aplicaţiuui 
practice, transmisiunea, uuimnită de dânsul 
„sonic: a energiei, transmisie bazată pe 
proprietăţile elastice ale lichidelor inchise 
in conducte. Împrejurările şi anume răs- 
boiul mondial, în care lupta se dădea mui 
ales pe terenul ştiințifie al armelor şi 
mecanismelor celor mai perfecţionate «de 
distrugere, a contribuit să scoată mai re- 
pede la lumină pe acest inventator ro- 
mân, rătăcit în împrejurimile Londrei, 
unde îşi instalase un atelier modest, cu 
mijloace improvizate, întrun vechiu grai 
din Alperton. 

La un concurs între dispozitivele cele 
mai ingenioase pentru tragerea cu mitru- 
liera prinire aripele elicei aeroplanului, 
«dispozitivul sincronizator G. C. bazat pe 
transmisia sonică, a bătut pe toate cele- 
lulte în siguranță și precizie, Succesul 
d-lui Gogu Constantinescu a fost din acel 
moment decis; în scurt timp convingerea 
espre superioritatea acelui aparat a câș- 
tigat mai Întâi pe aviatorii de pe front și 
din aproape în aproape pe toţi factorii 
competenţi până la direcţia superioară a 
amiralităţii engleze. Ateliereje d-lui Gogu 
Constantinescu, în care se experimeniau 



































şi o serie de alte invenţiuni, au inceput să 
[ie vizitate de personalităţile britanice în 





ştiinţa şi în arta militară. Comnzile şi în- 
sărcinările de studii, în diversele uplica- 
țiuni ale răsboiului, au curs fără întreru- 








i 
CORNELIU DEMETRIAI 


pere şi pe la finele riisboiului „soni 
ea”, uare a văzut ziua, ca o altă di 
tate, în umilul grajd din Alperton, € 
sim instalută în ateliere conforiubi 
vaste luboratuare, montate de amiral 
în West Drayton anume penttu pro 
rea invențiunilor sonice, iar pe inv 
cu inginer consultant al ainiralităf 
toate chestiunile technice importante, 
După răsboiu atenţia d-lui Gogu! 
stantinescu a fost îndreptată la adapi 
imveuțiunilor sale pentru aplicaţiunill 
“lustriale de pace, ] 
Cuprins de dor pentru ţara sa şi în 
nat de prieteni sa reîntors la Bucul 
unde, cu concursul instituţiilor noasip 
naneiare, sau pus bazele unei sot 
„Industria Sonică” pentru exploatare 
meroaselor sale brevete; din nefer 
“lim cauza crizei de după răsboiu, ai 
ficienţii industriei noastre mecanice « 
atunci şi din diferite alte împrejur 
ceastă societate nu u dat rezultatelec 
rate şi a trebuit să lichideze. De £ 
Imnea şi-a dat seama, că preocupării 
nui inventator, care are în faţa ou 
mai ules viziunea invenţiunilor su! 
greu de îngrădit în cadrul rigid şi în 
ciplina unei îutreprinderi comercinler 
Gogu Constantinescu sta reîntors lat 
dra şi a reluat firul îndeltnicirilord 
«le unde îl lăsase, 4 
Oare care ibeonveniente pe care: 
observat în practică la transmisia d 
uiei prin lichide în vibraţie, şi anum 
loturile prea mari care slăbeau cui 
pul conductele metalice. supuse uci 
nețiuni, lau îndemnat să caute îni 
domeniu ceva diferit realizarea prob 
principale care îl preocupa; acea,ii 
nui schimbător de viteză continuu, ci 
adapteze automatic cuplul constant af 
torului la eforturile variabile ale tnv 
nej. Aceusta este una din cele mai isi 
tante probleme pentru locomotive, i] 
mobile tractoare, propulsiunea  vat 
ete, iar sistemul nou irebuia să în 
iască aparatele greoaie de astăzi, carere 
mit numai un anumit număr de vita 
eforturi limitate, st 
In loc de lichide d-l Gogu Const 
nescu a recurs de data aceasta la ba 
brătoare, combinațiuni ingenioase de 
oscilatoare şi pârghii. Cu asemenea 
loace al a realizat „transformatorul“! 
pe care l-a expus, montat pe diferit 
şini de tracțiune şi propulsiune, la 
ziția din Wembley din 1994 şi acu 
ami la Paris, Acest aparat a produs 
saţie în lumea industrială stârnind 
vatia tuturor, Punerea la punct şi : 
tarea în mod curent a acestei trauf: 
uni Ju vehiculele auto-motoare şi kf 
neroasele întrebuințări industriale» 
inotorilor, unde se cere un mers var 
va însemna un progres imeus în con 
ția_si exploatarea maşinilor. ; 
De altfel numeroase sunt şi celelalt 
vențiuni cu care se ocupă acest Edisa 
mâu. invențiuni cari se găsesc în'