Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0003

UNIVERSUL 
a A ETERA 








DEMIAN: MANASTIRE DE PE MUNTELE ATOS. 


An. XLIIi, No. 3. 


16 ianuarie 1927. Lei 5, 


ia 





Ji 


UNIVERSUL LITERAR 





[Steaua 


Ce adâncă-i noaptea, să nu cad în ea... 
o, ajută-mi steană, prea frumoasă stea, 
Chiamă-mă în tine, nu lăsa să cad 

In a nopţii apă, cufundată “n iad. 


Iadul este noaptea, şi o simt că-i grea, 
Noaptea este viaţa, şi nu este-a mea, 
Viaţa este iadul, şi strig: ajutor, 

Steană de pe ceruri nu mai vreau să mor. 


Vreau lumina-ţi sfântă, căci din tine *s stors, 
Suiletu-mi fuiorul ceriului l-a tors 

Şi “m zadar pământul cere glasul meu, 
Steauă ai acelaşi suflet pe care-l am eu... 


Steauă, soră bună, mă păzeşti, o ştiu, 

Şi tu ştii că locu-mi nu este în sicriu, 
Căci ce se va duce din mine 'n pământ: 
— Nu este uleul, ci borcanul frânt!... 


FMIL ISAC 


Reculegeri 
Li 


MAMEL 
IMI ADUSE PACE, 


Imi aduse pace mângâerea lină; 
Vis îmi picurară ochii tăi senini, 
Dulcea tremurare-a buzelor, divină 
Preschimbă simțirea, care mi-o alini. 


Căci tu simţi divină, buna, omeneasca, 
Tragica iubire ce mă stăpâni ; 

Sub magia-ţi blândă îşi desprinse masca 
De gândiri ciudate, ce-l învălui, 


Sufletul —; şi omul, ce avar sub ele 
Ascunsese visul ochilor senin, A 
Azi priveşte lumea ca pe-un basm cu iele, 
'Premurând de viaţa ce-o uri din plin... 


Catul 


CARMEN V 


Să trăim, Leshia mea, să ne iubim ! 
De-or cârti bătrânii răi, fără 'mcetare, 
Vorba lor cât o para sto preţuim. 
Soarele după ce-apune, iar răsare: 
Pentru noi depdată ce lumina moare 
Se întinde noaptea veșnică şi mută. 
Dă-mi o miie de săruturi, şi o sută, 
Şi-agoi altă miie, şi-apoi iar o sută, 
Şi-apoi încă altă miic, gi-altă sută... 

Şi când multe, multe mii ne vom îi dat 
Să *ncurcăm numărul lor nenumărat, 
Ca să nu svârle pizmaşii cu ocara, 

De săruturi ştiind ce mare ni-i comoara. 


N. 1, HERFSCI 


u 
INCHINAREA UNEI FIINŢE MICI 


Chipul tău îmi e icoană, 
Ochii tăi isvor de bine, 

Zâmbetul tău, pentru mine, 
Balsam pentru orice rană... 


„Simpla cum adie vântul, 
Dulce cum îşi nalță floarea 
Mirosul — şi lin ritmarea 
Apele, — “mi «vie cântul... 


Sânt simţiri ce'n van le vrei 
De-a întregul tălmăcite : 

Se înalţă nevoite, 

Când n'aştepţi şi nu le cei; 


Vite-aşa, cum se ridică 
Simplu, dulce, lin din mine, 
Iuchinarea pentru tine, 
Ca dintro ființă mică... 


MIRCFA GHEORGHI 





PNI EESUL. LITERAR 


_O stea din Carul mare 


— Mai e mult bade Toadere ? 

— Acum, domnișorule, numa: să dăm 
cotul pădurii şi-ai să vezi mata lumina 
la ban. 

Intorcându-se apoi jumăiaic spre mine, 
spusa cu o urmă de zâmbet: 

— Frig ?,, Puţintel, și ai să ie 
zești bine la Ancuţa. 

Calul îşi domolise mersul și sania lu- 
neca nesimțit. 

Pădurea fumurie până dincolo de râu; 
iar sclipirea îngheţată a apei mai mult 
o presimţeam printre răchiiele văzute de 
departe. ca un fum, ca o negură. Amur- 
gul se lăsa repede nesimiit din cerul 
limpede, albăstrui, adevărat cer de vară, 
numai mult mai înalt, mai neted, —- cu- 
polă uriaşe de cristal sub care orice sgo- 
mot, orice vorbă, s'aude aşa cum e spusă.. 

Plecasem decuvreme de acasă, Un po- 
pas la hanul Ancuţei, şi cel mai târziu 
odată cu aprinsul luminilor suntem în 0- 
raş, la şcoală. Nu hănuiam că are să ne 
apuce noaptea pe drum. Altfel, nama în 
ruptul capului; nu miar fi lăsat atâta cale 
singur, cu moș Toader. pe timp de iarnă. 
Drumul îl ştiam bun. După zăpada Cră- 
ciunului și îngheţul din urmă, minunat 
pentru sanie, 

De unde să ştim că podul este rupt, A 
trebuit să zăbovim mai mult de cinci 
ceasuri ca să prindă bine apele şi să tre- 
cem cu mare fereală dincolo, la mal. 

Tu eram șloiu, Cu toate păturile îngră- 
mădite la plecare, gerul din ce în ce mai 
ascuţit îmi răzbise mădaularele. Dar nu-mi 
părea rău |! Acolo, la sfârşitul căii, știam 
ce mă aşteapiă. Şi din tor sufletul, ani 
şi aui dearândul, dorisem o cât mai pre- 
lungită clipă să-mi fie drumul spre inter- 
nat. 

Lăsam în urmă, cămăruța mea albă, cu 
fereastră ce să spre câmp. în pervazul 
căreia înfloreşte in fiecate primăvară, 
cu puzderie de flori, cireșul alb ; într'un 
col patul, cu perdelele de spumă, flutu- 
rate de surâsul mamei, când mi-aduce 
dimineaţa, paharul cu lapte cald şi felia 
de jimblă ; ctajera cu cărţi. mai toate în 
copertă, galbenă, uşor legate, din biblio- 
teca aceea care ne-a tălmăcit la mulii 
dini noi, în anii adolescenţei, primele vi- 
'suri de dragoste și pe paginele căreia 
arm plâns de atâtea ori. 

„Din durerile lumii“, „Cum iubim“ „Pi- 
ciul“ lui Daudet, „Viaja la ţară „Apele 
Primăverii“, „Duduia Margareta“, „Gru- 
zicla“, „Privighetoarea  Socolei'”, Şan- 
“ta, „Paul și Virginia“... 

La capătul drumului mă aştepta dormi- 
torul mohorât, rece, cu paturile cenușii, 
ca de spital, sub lumina becului fumegos 
și chior , sala de meditații în. fundul u- 
nui coridor, unde ca să putem citi, și 
ziua ardea lampa; grilajul mascat cu 
tablă neagră după care mai mult băuu- 
iam vâltoarea tinerească şi fericită a o- 
raştilui în înserările violete, cu lună 
plină, ale nopţilor lui April; clopoţelul 
deşteptător, dimineaţa, când somnul era 
mai dulce ; ceaiul rece, supa cu griş, şi 
consemnurile Duminica în internat, pen- 
tru o notă proastă la latină. 

Chian acum, în al șaptelea an de liceu, 
cu tânguiam după mângâierile mamei, 
şi cu o firească revoltă, isvorâtă din cu- 
xițenia copilării mele, fugeam din dor- 
mitor, în unele seri, când vr'un coleg în- 
cepea să povestească înfrigurat, pe şop- 
tite, întâmplările de Sâmbătă noaptea în 
oraş, Totdeauna era vorba de femei ; fe- 
mei care fumează şi vorbesc gros, înjură 
porcos, ca birjarii, şi se toemesc îndelung 
pentru un bau mai mult; femei care ştiu 
pe derost taltele vieţii pi îutz'o cameră, 
ti: luinina fhică dub 4ticla afumată n lătn- 


încăl- 


pii, te învaţă, şi pe live, întro jumătate 
de oră cel mult, ce este fericirea. 

Nu puteam înţelege, de ce traiul lor în 
case mobhorâte, cu pereţii galbeni, prin 
fund de uliți veşnic înnoroiate, stârneşte 
atât deliciu şi entusiasm. Oftări din ce 
în ce mai repetate răspundeau povestiri- 
lor și ochi ireji. mult timp în urină. 

Femei care știn tainele vieţii! Atunci 
cele încrustate în sufletul meu din pagi- 
tiile cărților şi toate asemeni lor, ce rost 
mai au? 

Ochii migdalaţi şi râsul crud ple copile, 
enm, Doamne, să nu încânte ? 

Mi întoreeam în :dormitor târziu, când 
ii prindea somnul, ca să nu-i mai and, 

fi în sehimh mă poreclise „copilul 
prost“, 

=» Lite, se văd lumini, zise moșul reic- 
zându-mi gândarile. Cât ai clipi şi sun. 
tom la hannl Ancuţei, Cum esir ea lomee 
bună. 

— Femee bună Ancuţa ? 

— Bună, săraca de ea, bună!... Mai 
vorbesc gurile rele, că ăsta-i vostul înr— 
sii vorbească şi ce e. şi ce nu e, dar bu- 
domnișorule... Eu, încalte, o şiiu de 
când eru le-o şchioapă și-i dădea boerut 
acadele dela târg... Da: na avut noroc... 
Aciuiaiă la nsă de om străin, a crescut 
cum & dat D-zeu, şi când să zică și ea 
shogdaproște, la casa ei, scăpată de griji, 
i-a murii bărbatul, un an, după cc-a 
Inase,.. Se irudeşte ca şi azi să cutii tre- 
burile, da greu !.., Mână stabă de femee, 
nu poate iace Incru cure e dai omului 
voinic, fără preget la muncă... Și nici 
irebile nn mai merg. Decând cn şoscaui 
cea nouă, căruţile la târg, ocolese dru- 
mul pe aci... Î-ai luat banului arumu. se 



































zice că i-ui mai 
foc! De nimic 
râul fără apă... 

Moşul oftă, cu ochii la lumina din vale. 

Siruni calul, rezemă biciul de scăunaş, 
în dreapia, scoase punga cu tutun, răsuci 
o țigară, fără so aprindă, clăpănind-o ae 
buza de jos: , ; 

— Cum  spusei, domnişorule, lumea 
vorbeste multe ; cu păcat vorbeşte, zăn 
«m păcat !.. Păi  gândește-te matale; 
fomee singură, în pusiictățile astea! t 
tânără, și-i e dragă şi ei viaţa. La han 
nu e ca în casa omului —— toate cu regulă, 
Ja vremea lor... Vine drumeţul, ziua. 
noaptea — hate, trebue să-i deschizi |... 
Păi. alifel enw ?... Oniul e Nămând și 
însetat de-atâta vale, cu mâna ci înc: 
bme să-i dea de ale gurii și si-i aştear 
patul. Hangiţii nuci ?... Mai se întâmplă 
să fie omul chipeş. iar Ancuţa cu ochii 
ci =- gândeşte-te domnişorule. măcar ca 
nu ești trecut prin astea, ci fomrea, să- 
raca, vină nn ore! 

Se întoarse apoi. rapede, opri calul si 
aprinse între pumni ţigara. În urmă, că 
Şi când mi-ar fi destăinnit un mare ne- 
caz, vorbi: 

— Noi, des am venit cu bocrul pe adi, 
mai cu seamă iarna, că-i drumni lince- 
cos, tare bun pentru sanie, după cun 
vezi și muta. Și dacă te prinde vitor. 
nija la han, cum să pleci ? Sau să zicem 
că-i noapie, altă dală, ploaie ; rămâi v 
zi, două. până se mai îmbnneuzii îl «le 
sus şi-şi potoleşte mânia... 

Aloşul iăcu deo lată, bagam se seamă, 
încidlat -- că. varbise prea mult. Scuipă 
în lături mucul de țigară, cfichini er ne- 
caz spinarea calului. 

Ințelegeam bine  snpărareu mosului 
musira lmbuțenia ; dăduse drnun şi 
rii despre ceeace el ca slugă veche, cre 


viață. Mai bine du-i 
nu maie bun —caşi 





























ADINA PAULA MOSCU: STUINU 


%B 


dincioas a tatii, firesc ar fi fost o vorl: 
să nu sufle, 

De drumurile „boerului“ la banul An- 
cuței auzisem decâtevaori acasă, scara, 
în timpul mesei. După lipsuri de zile în- 
iregi, mânca grăbit, cu capul în farturie, 
fără un cuvânt la întrebările mamei. O- 
hnșit, absent, ţinea. privirea înainte, fră- 
mântând cu două degete glomotoare mici 
din micz de pâine,.. 


Inserase când am ajuns, 

O Îmminiţă în geam, arata ușa; in 
enlo, pustiu şi nici țipenie de om. Inăun- 
tru uimeni, A trebuii să batem mult, 
voce de femee răspnuse în tindă: 

— Cine e?,. Acuşiea viu, acușira ! 

—- Pustiu, domnișorule, îți spineam cu.. 


Biata fomee, oftă moșul, după treburi 
prin curte, nare pe cine lăsa în pră- 
văne 

Nu-l ascultam. nu aveam chef dr 
vorbă. 


După o zi prin ger. mi-era de un lac 

lângă sobă, să mă desghej şi. în nrmii lu 
- drum ! i IN] 

N'aşi fi vrut să ajungem prea lârzin ln 
internat. 

În prag răsări femera. 

Inalta, plină la trup, îmbrăcată. eu 
n zeghe de dimie roşie, cu blană prla 
mâneci. 

Imbrobodită muli, doar ochii i-am pu- 
tut vedea bine — negri. 

Se opri speriată în prag și își duse re- 
pode mâna să desnoade legătura depe 
ca 

zi Bine te-am găsit, el Ancuţă... Sâni 
numai cu feciorul boerului ; mergem la 

școală și după înțelegerea noasiră, am 
venit să te luăm. Numai lasă-ne o leacii 
să ne desmorțim. Am înghețai, de azi di- 
mineaţă.. 

— Asa ? făcu femeia, atunci poliiţi, în 
cdae € cald. Cu gerul ăsta, arde-l-ae 
pârdaia, degeră omu, nu alta. 

Deschise şi ne făcu loc să trecem. Lân- 
gă uşe, ca să pot intra, înhăimurat cum 
eram, femeea îşi trase puţin pieptul şi 
mai mult pentru ea, îmi suflă în ureche : 

— Băiatul lui conu Jorgu |... Înalt cât 
mine — şi râse ușurel. 

Moşul ştia bine dichisul casei, vru să 
intre la dreapia. 

— Nu acolo, bade Toader, la mine în 
năae î.. Ai uitat, se vede. că pentru boe- 
rii noştri am pe aci altfel de rosturi. 

Era întuneric în tindă gi nv vedeam ni. 
mie 

Imt simţii mâna irasii ușor în palme 
mică, şi, caldă a femeei şi câtva timp, scli- 
pirea albă a dinţilor îi însemnă în dreptul 
gurii o dungă de lumină. Târziu, aproape 
de intrare, parcă cu alt gând, într'a doa- 
ră, zise: 

— Sunt lucrari pe jos şi te-am luat de 
mână să nu te tmpiedici de ceva. 

Înăuntru era cald și mirosea a daspen- 
Jă 




















Lampa cu învelitoare de hâriie roz în- 
semna, în mijlocul mesei, cercuri tremu- 
rătoare ; descoperea la fund patul alb, cu 
maldărul pernelor ridicat pânâ în grindă. 
Seoarja cu flori de lână galbenă, dealun- 
gul laviţei joase — câteva palme. dela 
pământ. Intr'un colţ, o icoană de lemn; 
candela stinsă şi alături, un evantaiu chi- 
nezese în culorile curcubeului, răstignit 
cu două ţinte. Cărţi ilustrate prinse în 
formă de piramidă pe o jumătate a pere- 
ielui, ghivece cu muscate la  fereştri, 
ecaune de lemn, un lighean după ușe și 
pe dușumea, ca un semn de îmuljire, două 
țeluri încrucişate, începând fiecare dir 
câte un colț al odăii. 

Lelea Ancuţa îmi ajuiă să-mi scot șuba, 
paltonul, le aşeză frumos pe un scaun, le 
pături decâteva ori cu mâna. 

Se întoarse şi mă privi ţintă. 
— Aşa, leliță Ancuţă, aci e cald, spu- 








meet înce cit 


FAIPERSUI 


LITERA 





ADINA PAULA MOSCU: VESTI FA; PE. DRUM DE SEARA 


sei, Am să mă încălzese niieluș, pe urmă 
plecăm — şi eum sta dreaptă, observam 
de nn lat de palmă tot sunt mai ră- 
siirii. Mi-adusei aminte de vorba ei din 
prag. 






Suni mai înalt decât d-la. vezi, și 
ca să-i dovedesc, mi-am sprijinit mâinele 
pe umerii ei — și m'am dat aproape, a- 
proape : simțeam în aţă dogoarea respi- 
vaţiei şi pleoapele-i bătură repede, ca a- 
tupri când ţi-e frică, când te fereşti de 
reva când alungi un gând. 

— Apăi, cu mă duc, domnişorule, pela 
grajd, Când ăi fi d-ta gata, îmi dai o 
gură, vorbi mogul, cu privirea ferită în 
lături. Se strecură afară, călcând nesim- 
it ; la ușe, nu se întoarse să închidă, 0 
înpinse domol en cotul. 

Femeea zăbovi puțin aşa ; imi apăsă 
palmele mai tare pe umeri. Se înălța pe 
vârfuri, lipindu-se strâns de mine; mai 
mult mă mângâe cu vorba: 

— Chiar de sânt mică, nu face nimic. 
Îm,e ceva? 

Pata trandafirie din obraji vedeam lă- 
murit cum se sirânge tot mai slabă, în 
sns, spre tâmple şi în afundul ochilor ci 
mi-am văcut chipul mic, mic. 

Femcea şi-a scuturat adată umerii și 
mâinele mi-au alunecat dealungul zeghei, 
ca două bare vii, deoparte şi «de alta a 
gâtului. 

locremenisem, nu șliam ce să lac, 

Ea, mai strâns, mai lipit, cu colanul 
braţelor pe după mijloc, mă îndemna cu 
privirea Învăpăiată, spre culcusul calda! 
laviţii, Gura arcuită în jos, ca de un chin, 
vorbea şucrat fără să-şi desfacă buzele, 

— Eşti om mare, mare de-acum ! 

Și eu nu ştiam ce să fac! 

În casă era cald, simțeam dupăl sudoa- 
rea fruulii. Atunci, de unde frigul care 
mă cuprinsese deodată, într'un tremur de 
om biciuit de vifor ? Aveam impresia că 
plutesc, că undeva, depaite, a sburai su- 
Tetul din mine, și am rămas numai îrup, 
sprijinit de trupul cald al femeii. 

„sti om mare, mare de-acum !*, 
Eram prea curat, prea neştiuior, prea 
copil, „copilul prost“, săracul de mine. 

Începuse să-mi fie frică ca de o mare 
primejdie : o primejdie pe care no mai 




















poți ocoli , şi intuşi, nn gând chinuitor a) 
minţii mă îndemna s'o chem, dogoritoare, 
înfrigurată, otelindu-mi mădularele, nimi- 
cind întrun spasm, asemeni poale cu cel 
ul morții, curăţenia zadarnică de-acum a 
fipiurii mele, -— așa cum mi-l prevestea 
şi ochii şi gnra şi sânul şi braţele şi mij- 
le.cul femeii, 

Un pas irebuia — cel dintâi pas; dar 
n'am îndrăsnit să-l fac. 

Soiul ăsta de paşi, cărora mai târziu, în 
viaţă, nu le ştii nici numărul, nici urma, 
cine ar putea spune, că mai întâlnesc ei, 
vr'odată, în drumul lor, ceva, cât de putin. 
din farmecul, misterul, frigurile şi sa- 
voarea „primului pas“ ?... 

Feomoea simțind că tremur a inţeles, sau 
poate a plănuit întraltiel. Sa desprina 
uşor, mia lnat de mână și ma dus pe 
laviţă. 

— Ţine [ri 1... Să mai pun câteva lem- 
ni în foc; atâta drum prin ger, spuse fi- 
rese, lămurii. așa cum ai întreba un om 
donbia venii de afară. Mie mi-e tare cald; 
am uitat bulendrele astea în spate și-c 
îmblănite pe dedesupt... 

A răscelit în foc, şi-a scos broboada, 
acghea, a lăsat-o să alunece jos. În faţa 
oglinzii, aplecându-se malt aproape, fără 
prabă îşi cercetă cu dosul palmelor o- 
brajii apringi : şi-a ridicat înir'ua ac, ma, 
sus, cocul părului, mâna dealungul ochi- 
lor şi-a trecui-o decâteva ori, Se întoarse 
apoi, râzând tare : 

-— De ce te uiţi aşa la mine? 

Dreaptă, albă, în fața mea, a zăbovii 
puţin, cu ochii micşoraţi pe jumătate, cu 
gura cărnoasă, întredeschisă sângeriu pe 
străvezimea de porţelean a dinţilor, cn 
zâmbetul plin înfloritor de femee fru- 
moasă. Bluza subţire nu puiea struni în 
deajuns obrăsnicia sânului pietros ; bra- 
tele albe, neobicinuit do -albe la o femee 
de siarea ei, isbucaeau  dolofane din 
sirângoarea  mânecii scurte, Zâmbetul 
chipului îşi oprea chemarea în două alm- 
uițe, pe gât, sub urechea stângă. 

Avea mijlocul subţire și coapse tari — 
ghiceai din foiala tremurată a rochiei. 

Piciorul strâns în pantof de piele gal- 
benă, cu tocul jos şi cu canal lânosa dea- 


at îi 


UNIVERSUL LITERAR 


supra imbucăturii, unde iwepeau usiiu- 
rile ciorapului fin, de târg. 

Stând în faţă-mi, cu capul puţin plecat, 
vedeam cât de negru-i e părul, despărţit 
la mijloc în cărare ; privirile, mai mult 
furişate prin bogăţia genelor, un picior 
îndoit, clătinat uşor pe vârf, contura ge- 
nuchiul sub fustă. 

De unde mi-a venii aiunui gândul și 
mai cu seamă curajul, nu ştiu. Am în- 
tins amândouă brajele spre ca, i-am apu- 
cat mâiuele strâns, strâns, strâns, — fe- 
weea a gemut numai, dar nu sa clintit 
diu loc. 

I-am frământat degetele în pumni, pâuă 
ce am văzut că-i piere diu față ultima 
picătură de sânge. Ea a rimas pironiiă, în- 
trio încăpățânare de nestrămutat, ce i se 
îutipărise rea pe chip — şi deodată, cu- 
rajul, bietul meu curaj de-o clipă, sa 
rupt, caşicum lar i tăiat cu o lamă preu 
ascuțită chinul şi încăpățânurea mută ui 
femeii. 

Tăcerea dintre noi m'a iulricugai, Micu 
fost milă de ea, şi ca să nu-i văd ochii 
um ferit privirea. 

Braţele au alunecat grele în jos, încet. 
încet, mângâindu-și rotuuzimea pe vadul 
palmelor mele. ' : 

Dureros gândul mă mustra., O duure 
mâinele, aşa de tare am strâns-o |... Cu vw 
femee nu se poartă astfel, — atâta lucru 
trebuia să şiii, neghiobule !... lar la ur: 
îna urmei, numai mintea mea vopilărea- 
ucă a fost în stare să ia ca îndemn mâu- 
aâerile, poate, nevinovate ale femeii. 

Şi m'am ruşinat, punând în sarcina ci u 
intenție ce-mi trecuse prosteşie prin 
gând. i 4 i 

Lacrimi de uecaz îmi uăpădiră vchii. 
Aşi fi plâns mult, dacă piciorul mit, 
strâns în ciorap ajurat, nu-şi aduceu diu 
nou jos, în dreptul meu, ochiurile de lu. 
mină si de umbră — strălucitoare şi mai 
întunecate. asemeni codrului bătut de 
soare, bătut de vânt... 

Domol, femeea s'a lăsat pe un genuchi; 
îmi luă capul strâns în mâini, privindu- 
mă fără să clipească. 

— Nu fi copil |... De ce te superi ?... Eu 
vredeam, credeam că... — râsc : hai, mai 
bine sărută-mă, ca să nu vorbesc prostii. 

Îşi trase şi celălalt picior, să se razu- 
me temeinic, ca un om pornit pr: muncă 
area. 

— Nu vrei să mă săruţi Î... De ce nu 
vrei 2... Copil — şi din nou râse impăciui- 
tor — era să zic, prostuţ... 

Cum sta îngenunchiată, băpanu de sea. 
mă trăsăturile chipului : jocuri repezi de 
unde, ale unei ape adânci şi turburi, din 
care totdeauna ars şi însetat de arşiţă 
fiind, ţi-e teamă să sorbi... Adâncătura 
din coada ochilur se 'prelungea dreaptă, 
ca un ascuțiş spre tâmple, unde svâc- 
neau regulat, precis, puteai să le înnu- 
meri. bătăile vinişoarei albăstrii ; pleoa. 
pele în răstimpuri rare coborau grele 
peste luminile ochilor şi cu fiecare ridi- 
cătură negura dinu priviri. mai strâns 
mai adânc, mă învolbura fără putință de 
descătuşare, 

Un nasture ul bluzei scăpase din în- 
cheetoare şi-i vedeam vadul sânului, stră. 
lucitor de alb — cum spun poeţii : sân de 
marmură caldă... 

Prinzându-mi uitătura, feinera si-a des. 
făcut repede fucă dui nasturi la bluză. Cu 
niste ochi iscoditori au răsărit deasupra 
chenarului mov, al cămășii, sfârcurile 
roz. 

Am vrut să-mi iau privirea; femceu 
mi-a înfierat braţele pe după gât şi cu o 
strângere, poate la fel numai ca a cărnii 
din care viața e pe ducă. și-a strivit sânii 
goi de nastnrii tunicii mele. 

De ce n'aşi spune-o ! M'a apucat proa- 
za ; aceeaşi groază diu vis, când te fugă. 
rese năluci şi nu-ți poți mişca picioarele : 
strigi ajutor şi strigătul îți rămâne lipit 


] 





Dalia I-ai 
ARI n. 


de gâtiej ; intinzi mâna să te aperi, mâ- 
na-ți rămâne fără putere, moartă. 

Nu-i mai era la fel, cum fusese cu 
câteva clipe înainte, nici ochii, nici gura, 
nici obrazul. 

Răsuflarea-i şuera printre dinţii sirâuşi, 
si afundul ochilor se adânceau din ce, în 
ce, se deschideau în larg, cuprinzând în 
văpaia lor, toată făptura lemeei deadinea- 
uri. 

Rămâneam eu şi mic şi singur. 

Cu colauul braţelor mia tras, iucleștău- 
du-şi guru de u mea. Nam simţit durere, 
ci pe gingii, vustul sărat şi fierbințeala 
câtorva stropi de sânge. 

In urmă, pe nesimţite, femeea a alune 
cat en faja în sus, dealatul lavijii. Palua- 
rea de pe chip mai străvezie , pleoapele 
strânse, brațele sub cap înfoiau în jur 
cununa părului ; deasupra jartierii. [usta 
ridicati, desgolea de-un lat de palmă ge 
uuuchiul, ca şi sânul de alb, 

Un răstimp lung de linişte u trecut ust- 
fel. Sim mine cobora liniștea, fără urmă 
de teamă. Mă gândeam. Alături o femec 
frumoasă şi dornică şi bună... Şi eu? 
Dece nu-mi întiripi, Doamne, în minte 
unu, ua siugură din învățăminiele biie- 
ților |... Uite, groază nu mai simt... De-v 
femee să simți groază Y.. Curaj arm ș în 
tra doar în rândurile bărbaţilor chiar 
“a mi-a spus-o |... Dar cum să încep ?... 

O învăţătură din sfaturile lur: o sin. 
gură întindere de mână spre trupul cald 
şi viaţa din mine, unită spasmodic cu a 
femei, să pulseze nimiciior de clocoti- 
toare, abondentă, dârză, cu înmiite pu- 
teri, crescute toate din patina şi frumu- 
sefua ei; ca sub un blestem virpinătatea 
şi curătenia nevrihănită ale copilăriei să 
încrusteze pe drumul vieţii, ca o piatră 
de hoiar, plâugându-şi sfârsitul. biruința 
bărbătească a primului meu pas. 

Aşa scrie şi'u cărți, şi e frumos uşi î.- 

Astă-seară e duminică şi aşi avea er 
povesti şi eu în dormitor... Da. da, cupi- 
lulni prost i stau întâmplat toate astea ! 

Dar cum să încep ?... Un îndemn al ei 
du-ur fi, găsesc calea ; deastădată voi a- 
vea şi eu curajul şi îndrăsneala... Dar 
cum să încep? 

Femetvu stătea nemişeată, cu uchii în- 
«hişi. Intruu timp a cat pleoanele şi 
si-a iudreptat uitătura spre coltul meu. 
Nain putut-o înfrunta. Mi-ani întors cu- 
ul, rugându-mă, cerând coiva de lângă 
mine parcă. sfat : —— Cum să încep ?... 

Simfeam în spate privirile ei — pară 
de foc încinsă. povară prea — să-mi în 
toarne spre vâlvătaia lor si gând și trup. 

Dacă îndenmul ei ar fi venit, cu o 
şoaptă numai! aa 

Aşteptarea fără un cuvânt spus şi sfi- 
iciunea velor opisnrezece ani ai mei, mă 
îngheţa pe marginea laviţii. fricos, ne. 
şHulor, buimac, iarăşi copil, Luptam să 
alung stângăcia. să mă întorc deodată cu 
mâinele să-i sfârtie învelitoarea sânulut, 
Şi 
Tăcerea era usa de udâncă în jur, că 
uăzeam tie-tac-ul inimii şi pe masă sfâ- 
râitul gazului, arzând în lampă. Târziu, 
după asteptare de chin. femcea sa iniş- 
cat. oftând adâne. Impietrisei, să văd ce 
face. Ă 

Incet sta ridicat de pe luviţă. 

In mine, cu fiecare pas al ei, focul se 
stingea, 

Ca și la începui şi-u trecut mmâtia peste 
obraji, a încheeat nasturii dela piept, cu 
palma îu ios, spre poale, şi-a netezit cu- 
tele rochiei. 

Fără să mă privească, mi-a spus ple- 
când : 

— P, acun să dormi nițelnsi. Când vin 
fi gata, că am de strâns niste Incruri pen- 
tru oraş, îi spun eu mosului să te scoale. 

daia era pustie, odae mohorâtă de 
han. Mă prinse frig si nrâtul. 

Trudit micu: asezat capul pe 

















peruă 


Ii 


GIOVANNI PASCOLI 
Binecuvântare 


E seară : încet-încet 
trece preotul, răbdător, 
salutând cu mâna 
eceace vede şi simte, 


Pe toți şi totul bunul paroh, 
binecuvântă encermnic: 
şi neghina de colo din grâu; 
şi şarpele. ficea, din flori. 


Crengile toate şi păsările toate 
din crâng, de subt streşini, 
îu trecere, el, le-a sfințit; 


şi şoimul şi puiul cel negru 

de şoim, în mijlocul zării albastre, 
pe corb şi groparul, 

sărmanul de el, 

ce'u cimitirul din deal 

sapă. supă, cât îi ziuu de mure, 


tru. ale A. MARCU 


(Din vol. Myricae — ciclul „Dolcezze“! 





Şi ca în pătulul meu alb de acasă, som.- 
nul m'a prins culcat pe partea stângă. 
Jumătate adormit, cu lacrimi în ochi, țin 
minte, dojeneam neindemânarea. 

„Astă-scară e duminică şi nici acum tu 
nu ai ce povesti băeţilor“, 


E d 


M'am deșteptai târziu: Calul era prins 
ia sanie şi elita Ancuţa demult îmbră- 
cată, gata de drum. 

— Mi-a fost milă să te deştept; dor- 
meai aşa de frumos, zise ea, alintător — 
mă miram —nesupărată, 

Zâmbetul femeii şi gerul de afară miau 
inviorut, Imi venise inima la loc şi mult 
timp în urmă, nu mai ini-a tăcut gura. 

Alături, vârâţi în maldărul de fân deu- 
lungul săniei, uu neera frig. Povestea, 
cu doi prieteni vechi , ea despre necazu- 
rile singurătăţii, eu — dar despre ce nu 
i-am spus ! 

'Traiul din internat, bucuriile mele de 
ucasă, în ce clasă sunt, câți ani mai am 
pă să termin de iot, cărțile citite, ce 
femei îmi plac mui mult, blondele sau 
vele cu ochi begri — ea nia întrebat... 

"T'recuge de miezul nopţii când am con: 
tenit vorba. Femeea se cuibărise adânc 
în pae, lipită de mine şi cu învelitoarea 
miţoasă trasă peste cap. 

Câvâii, că poate îi e somn, şi am iăcut. 

Sus, balta cerului, cu chenar sclipitor, 
supos ul căii lactee. strunea par'că în loc 
mersul vremii şi închidea sub pereții ei 
uemărginireu singurătăților si a tăcerii. 

Tuna ulbă, coborind nesimţit pe cărăru- 
ile luminoase ale stelelor, cu potopul ei 
de raze, picura ninsoare de cretă deasu. 
pra întinderilor, tot mai albe, tot mai 
albe... 

Numai urur, clinehetul zurgălăilor se 
înălța voios, sonor — cântec prelungit în 
uerul aspru, 

Lunecau fără sgomot însoțiți alături de 
winbra nousiră trecătoare -— de păcură 
pe albeţea zăpezii şi tuguiată mult mai 
cu seamă căciula mnşului, şi ca un fum, 
trâmbele de abur cald din nările calului. 

Era în mine linişte la fel cu cea din 
preajmă. După furtună, se domoliseră 
valurile sbuciumului şi asemeni întinde- 
rilur du apă, din uou, luceau peste ele 








38 


rază soarelui — uitareu repede a copilă. 
riei... 

Cât de ndevărate sunt paginile cărți- 
lui! Imi veni în minte întâmplarea citită 
întran roman împrumutat dela un ex- 
tern ; primul meu „roman de lume“, cum 
spuneau râzând băeţii. 

„Pe el îl chiamă Rozenacio. Fi, 
rieem Luntia. 

O iubea aşa de mult ! Şi Luntia nici nu 
vrea saudă vorbindu-i de iubirea lui. 

Seara era frumoasă, cu lună şi cu vânt, 
Aproape, unul de altul, părul Luntiei 
mângâia obrazul lui Rozenacio. 

„la al doilea şir de plopi, Imutia va fi 
u mea“ — şi cântări din ochi greutatea 
trupului ei...“ Bătrânul, din urmă, nu 
va băga de seamă, curând, lipsa noastră, 
şi Luntia — aşa de re voiu fugi cu 
ca în braţe — că de în nici timp si 
strige. nu are să aibă... 

lia vesnic râde, când eu plâng! 

Totus, la al doilea şir de plopi, 
va fi a nea“, 

Şi povestea romanului, inchee al îvei- 
Ja capitol întocinai cum și-a pus în gând 
Rozenacio... 

Pomeea meu de ulături, nu ca Luntiu, 
vrea... Râsei tare la gândul ăsta. 

Poveste de romau şi nimic alt! Cu să 
ui o femee, trebue so iei în braţe şi să 
îngi ?.. Pe o femee ca Luntia, trebue |... 
Deci, povestea-i adevărată, ca şi întânm- 
plarea mea dela han. 

Nici pe mine nau să mă creadă, când 
le-oiu spune... Dar ce-am si le spun ?... 
Că mi-a fost frică: „sau ruşine, sau că nu 
am ştiut cum să încep 

- „O, ho, bo, copilul prost 
sur: n'a ştiut cum să înceapă ! 

Nu, nu, nimic nam să le spun. Mai 
bine învăţ pe derost sfaturile lar şi a 
dona oară... Cânml a doua oară? 

Tana apusese. În. locul ci deasupra noa- 
siră saprimleau mai viu ochiurile de lu- 
mină, din Carul mare. 

Lina, două. lrei, patru, cinci, şage, Şip- 
fe... Le-am înumărat de câleva ori, şi 
dintro parte şi din alla, să mă încrediu- 
toz purea mai Diac, că sunt şapie, 

Cea de-a doua, începând cu carul nu 
cu oișiea, mi se părea nai huminoasăi cat 
celelalic. 

Cine ua văzul uiciodulă în nopți de 
iarnă, afara la câmp, şi nici ba opispre- 
zece uni poate, cerul insielai, i se pare 
otel. 

Ochii mi-uu ramas îndelung ațintiţi ha 
pălpăirea ei, pe lângă care lucealărul 


să-i 





Luntia 




















ram si 






























“hiar, era nai şters... Da, dau, pe lângă 
seama a doua diu Curul marv, îniro 


nuapte de lunuar!.. 

„la al doilea șir de plopi, Luntia va [i 
a mea!” 

Am simțit frig si-au dul să trag pătui- 
ra. Culcuş call pe ceufa leliții Ancuţa, 
tăra, să. vreau, i înemerit mâna == iune 
upăsat-o ture... Aplecându-mă de eealal- 
tă parte, so văd cum doarme, ochi-i erau 
«leschiși şi mai negri, 

- Nu dormi ? 

UOchi-i rămase mari: doar 
«dinţilor îasenma un zâmbet, 

„= Nu dormi, leliţă Ancuţă 7 

=: De ce mă întrebi, şopti deabia. 

Ma neliniştii, ineureai, o clipi 














sclipirea 





ee să-i 
răspund ?... Indemnul însă era aproape: 





nu fi prost şi-ţi pierde cumpătul, răs- 
pnde-i bărbătesc, dece vu întrebui daci 
duarme, 

— bu! de ce mă întrebi 
rusuci cu faţa spre mine, 

Mâna nn i-a tremurat: fără pic de 
slială i-am desgolit, cu neţărmuită riţă, 
sub pătură. sânii ş şi în, loc de răspuns. 
iun dat să înţeleagă, cu un sărut întru 
nimic copilăresc, că de acum vreau să 
fiu om mare. 

Vemeea ma primit tot în braţele ei. 

3i atunci, în noupteu aceea albă de 





i femeca sc 





Cântecul vieţii 


UNIVENSUL LITERAR 


şi al morţii 


stegarului Cristoph Rilke 


sei  Vouizeci şi patru Noembrie 
1063 Otto de Rilke, stăpân pe Lange- 
wa, Grănitz şi Ziegra, primi la Linda 
ca moştenire partea lăsată din moşie 
Je iratele săw Cristoph căzut în Un- 
xaria ; totuş îi se ceru să rânduiască 
zapis prin care pământul nui mai: ră- 
mânea dacă fratele siw Cristoph (cel 
ce, după mărturia  hrisovului de 
moarte adus, siârşise ca stegar în 
companie baronului de Pirovano ei 
regimentului austriac de cavalerie îm- 
piriitească Hester) s'ar fi reîntors 








Călare, călure, călare, prin ziuă, piin 
uvapte, prin zi. 

Călare, călare, călae. 

Şi atât de obosit e avântul și dorul 
tăi de mare, Nu mai sunt munţi, abia 
un coşac, Nimie nu îndrăsnește să se 
ridice. Colibe străine stau pe brâuci, în- 
setate la fântâni mocirloase. Nicăieri un 
tuvu. Şi mereu aceeas vedere, Ochii a- 
mândoi sunt de pisos. Dour în noapte, 
urare, calea o crezi cunoscută. Nu căl- 
văm oare înapoi noapiea bucata de drum 
pe care în soarele sirăin lam cucerit cu 
trudă ? Se prea poaie. Soamele apasă, ca 
in toiul verii pe noi. Dar în vară ne=uin 
luat rămas bun. Vestmintete femeilor 
luminaa luug din frunziș, Și acum dru- 
mul e long. Aşa dar o [i toamnă. Cei 
ji acolo unde femei îniristate șiiu 
de noi. 





Cel de Luugenau se 'utoarecin seu şi 
spune : „Domnule Marguis...* 

Vecinu-i, subțirele,  subiilul franţuz, 
la început vorbi şi râse trei zile în şir. 
Acum nu mui şlie de nimic. E ca un 
copil, ce ar vrea să doarmă. Praful se 

ză pe guleru-i alb de dantelă; nu-l 
bugin seamă. Incet se ofileşie în şeaua 
lu; de catifea. 

Insă cel de Langenau zâmbeşte şi spu- 
n „Aveti ochi strauii, domnule Mar- 
quis, Gândesc că semănaţi mamei d-voas- 
iră“, 

tată că 










tânărul înfloreşte odată] iar 


de RAINER MARIA RILKE 


şi iși seuiură gulerul de praf și e prias- 
păi din nou. 


Cineva povesiezie despţe mama su, 
Un neamţ de bună seamă. Apăsat și a- 
var îşi aşează cuvintele. Ca o fată ce 
leagă. flori, ce pe gânduri iucearcă floa- 
re după floare și nu ştie încă în ce chip 
vu aimăta totul — astfel îşi îmbină cu- 
vintele. De înveselire ? De întristare ! 
Toţi ascultă. Se opresc chiar de a scuipa. 
Căci suni tot domni mari și ştiu ce se 
cade, Şi cine din pâlc nu cunoaște nem- 
țeusca o înțelege deodată, simte cuviu- 
te risleja: „Seavă.., Copilăkie..." 


Atunci toţi îşi sunt aproape, aceşti 
doinni, ce vin din Fraucia şi din  Buw- 
sundia, din 'Ţările-de-Jos, din văile Ca- 
rintiei, in castelele Boemiei şi dela Le- 
opold împăratul. Căci ceeace povesteş- 
te unul au trăit-o cu toţii şi întocmai 
aşa. De parcă ar fi o singură mamă... 


Aga merg călare în amurg... întrun 
nedeslușit amurg. Fi tac din uou, dar at, 
cu dânşii cuvintele în licăriri. Îşi scoate 
Marchizul coiful. Părul lui întunecat ce 
moale şi când capul şi-l apleacă se răs- 
faţă femeeşte pe ceafă. De-acum şi cel 
le. Jangenau recunoaşte : departe se 
nalţă ceva în luciul zării, ceva mlădios, 
îwtunecat. O coloană stingheră prăbv- 
şită pe jumătate. Şi după ce: de mult au 
trecut, mai târziu, îşi dă seama că era v 
Madonă. 





Foc de sirujă. Șed în juru-i şi-aşieaptă. 
Aşteuplă ca. unul să cânte. Dar te simţ 
atât de obosit. Lumina roşie e grea. Sa 
lipit de cismele prăfuite. Se târâe pân'le 
genunchi, priveşte în mâinile îmeruti- 
şaie, N'are aripi. Feţele sunt întunecate. 
“Totuş ochii micului Franţuz strălucesc 
un timp cu lumina lor. A sărutat un 
trandafir şi acum poate să i se vuste- 


jească mai departe la piept. Cel de Lan- 
genuu l-a văzul, fiindcă nu poate dormi. 
Se gândeşte: eu nam irandafir, n'am. 





juumiă, elocotul sângelui meu, ca un Tă- 
sud pe pământ roditor, a cules din plin 
uăravul şi experiența, pe care dacă nu 
Io ai mai tărziu, în bune, eşti primit pe 
pourta de dindos a vieţii, larg deschisă 
celor proşti... 





Bucuria mă copleseu ; aceraşi bucurie, 
mei înaiule aşezată de e cutia copilu- 
lui ce eram, în chiar lumea faptelor peste 
putinţă de vealizal, aproape supra oime- 
uesti, lume veşnic închisă Sfiiciunii mele. 

Ceeucee poate şi eu în nopţi de nesomn 
«uriseni, trebuia să doresc. după spusele 
băeţilur, venise prea repede, prea ucuș- 
teptat, cu să pot ințelege deodată rostul 
altei vieţi, Noutatea, sbuciumul, înerede- 
rea oarbă lu gândul că si cu deacum, seu- 
ra. îu durmilor, nu voiu mai sta cu capul 
sub perni, sperios, ferit -— tălăzuiau în 
wine cu întrun munte de om 

Am chiuit prelung şi mi-a răspuns câm- 
ia. şi de chiot parcă a _tresărit mai scli- 
pitor steaua mea din Carul mare, eşitit 
din rândul celor şase... 

Moşul, cu o trosnitură de biciu, a în- 
demnat calul , şi el şi-a scuturat la gât 























sul clopoțeilor, viforos, întețindu-și 
mersul. 

Mi-au desfăcut de tot pultonul şi-umw 
înapins căciulu po ceafă, să sint nui rece 
gerul. 

Lângă urechea moşului, să-i înmpărlă- 
şese bucuria, cu ubrazul apruape lipit de 
al lui. simțea scuțimea perilor din 
barba t tă: cu sub o grcea durere, i 
se boţise chipul. Moşul râdea... 

Şi ca, lângă unu frate bun, înţelegător, 
fericirea mi sta prins de zâmbetul fi 

Sonor, adânc, bătrbătesc am hohotit... 

Femeea, sta ghemuit mai mult în pae-— 
mică. neiusemnnată — ciot, putregui — 
pe lângă seva proaspătă a tinereţii inele... 

Cu v vorbă mormăită deabia — rugă, 
scâncet, pur'că — a dat să tragă îuveli- 
toureu peste picioru-mi desgolit, 

Mi-era cald, cald cu vura şi-au uruu- 
cat-o toată în lături. 








In zare, oraşul părea că-mi 
din ce, în cc, mai multe lumini... 


GEORGE DORUL DUMITRESCU 


aprind, 


UNIVESUL LITERA 


Apoi cântă. Şi e o doină bătrâui, de 
jale, pe care acasă fetele o cântă la 
câmp, toamna, când culesul e pe sfâr- 
site. i 

Spune micul Marquis: „Sunteţi tâ- 
năr, domnule ?** 

Și cel de Langcnau deopotrivă întris- 
tat şi în ciudă: „Opt-spre-zece“. Apoi 
tac. 
Mai târziu intreabă Franţuzul : „Aveţi 
şi d-voastră o mireasă acasă, domnule 
cavaler ?* 

„Dar d-voastră ?*: răspunse de. 
Langenau,. 

„E blondă ca d-voastră“. 

Şi tac din nou până ce ncamţul stri- 
gă : „Dar la dracu de ce oare atunci stai 
în şea şi mergi călare pe pământ spur- 
cat spre câinii de turci ?* 

Maxquisul zâmbeşte: „Pentru u 
meîntoarce'“. 

Cel de Lungeuau se  întristează, Se 
gândeşte la o tată blondă cu care se ju- 
ca, Nebunatice jocuri. Şi ar vreu să fie 
acusă, numai o clipă, numai pentru a 
tâta vreme cât îi trebuie să spună: 
„Mădălină, că am fost mereu astfel, iar- 
t 


cel 


mă 







Cum — am fost? îşi spuue tânărul.-— 
Şi sunt depurte.. 


Intro dimineaţă, un călăreț en faţa 
lor, apoi un al doilea, putru, zece. În 
zale din cap până'u picioare, mari. Du- 
pă ei o mie: oștirea. . > 

Trebuie să te desparți, 


„Te întoarce sănătos. domnule Mlair- 
cquis. 
„Sfânta Fecioară să vă aibăn pază, 


ddmnule Cavaleri 

Și nu pot să pornească. Sunt deodată 
prieteni, fraţi. Au să-şi  împărtăşească 
mai mult căci ştiu de-acum atâtea unul 
despre altul. Şovăesc, Şi e neastâmpăr 
urăbit şi copite pocnese în jurul lor, 

„ Marquisul își trage din mâna dreaptă 
mânuşa. Scoate la iveulă micul tranda- 
fir, ia o foaie ca şi cum ur împărți o cu: 
mi necătură. 

„Aceasta te păzi. Drum bun, Cel 
de Langenau rămâue uimit. Se uită lung 
după frauţuz. Vâră fuuia străină sub o- 
je]. Ea se Jeagănă în sus şi îu jos pe 
apele inimii sale. Strigăt d: goarnă. 
Merge la ouste C ul,  Zâmbeşte 
trist : îl păzeşte vu străină. 














O zi priu zarvă. Răstiri. culori, răs; 
diu toate te orbegte țara. Băeţi buimaci 
fug îu pestrițe straie. Bătaie și strigăt, 
Muieri viu cu roşii pălării pe părul in 
valuri. Chiamă. Scutierii viu în zale ne- 
ure ca noaptea ce trece: Ei înşfacă mue- 
vile cu atâta foc că li se rup hainele. Le 
îmbrâncese în cercurile tobelor. Şi diu 
sălbatica împutrivire a mâinilor ncas- 
tâmpărate tobele se deşteaptă, ca în 
vis bubue, bubue. Şi seara îi întind lau- 
terme ciudate: viu luminând în coifuri 
de fier. Vin? sau sânge? — Cine-i poa- 
te_deosebi.. 

In sfârşit, în fața lui Spor. Lângă 
culu-i bălan răsare contele. Pletele-i 
lungi au luciul oțelului. 

Cel de Langenau n'a întrebat. Rucu- 
nvuşte geueralul, se aruncă după cal şi 
se închină întrun nor de praf. Duce cu 
sine o scrisoare care trebue să-l înfăţi- 
şeze Contelui. Dar el îi poruncește : „Ci- 
ieşte-mi sdreanța'!. Şi buzele sale nu sau 
mişcat. N'are nevoie de ele, ca să înjure 
sunt destul de bune. Când vrea mai mult 
vombeşte cu dreapta. Atât. Şi astu o 
simţi de îndată. Tânărul a isprăvit de 
mult. Nu mai ştie unde se află. Spork îi 
acoperă totul. Chiar cerul a pierit. Și 
Spork, marele general, spune : 

„Stegar“. i 

Şi e mult. 


Companie poposeşie diucolo de Ruab. 
Cel de Langenau e călare singur. Câm- 
pie. Seară. Oblâncul şelii selipeşte prin 
praf. Şi apoi se înalţă luna. Işi dă seamă 
de_ca privindu-şi mâinile. 

E vis 

Dar iată ceva l-a strigat. 

IL striga, îl sirigu, 

frânturi de vis se desfac. 

Nu ce cucuvue. Pe legea mea! 

Stingher un copac. 

l-a strigat: 

Soldat ! 





Şi vede: se sbate ceva. sbate un 
trup legat de copac. Te cu mâini 





ce se rup, goală şi plină de sânge, 
ît svârle un strigăt: De-aicea mă frânge! 
Și sare jos pe negru răzor. 
taie bucăţi din funii fierbinţi; 
Si vode dogoarea ochilor 
Şi cum muşcă din dinţi. 
Râde ? 
De groază a stat. 
E. iarăş pe cal 
Şi goneşie în noapte. Cu “n hăj plin 
de sânge în pumna 'ncleşiat, 














î ego 


RAINER MARIA RILKE 


Cel de Langenuu eriv Serisuure, a 
dăncit in gânduri. 

Iucet zugrăvește slvve : mari, cuminţi, 
drepte... 


„Buna mea uiti, 
„fiti mândri, : duc flamura, 
„liţi fără grijă: duc flamura, 
„jubiţi-mă : duc flumura —“* 











Apoi îşi vână serisoata inapoi sub 
plutoşe, în locul cel mai tăinuit, lângă 


petala de trandafir. Şi gândeşte: în 
curând va căpăta mireasma ei. Şi gân- 


deşte : poate câudva o va găsi vreunul. 
Şi gândeşte...., căci duşmanul u u- 
proape. 


Trec călare peste un jăran utis. 0O- 
chii îi sunt masi deschişi şi ceva se 0- 
glindeşte în ei; nu e cerul. Mai târziu 
atră câinii. Se apropie deci un sat, în 
sfârşit. Şi deasupra bordeelor se “nalţă 
de piatră castelul. Podul lat coboară în 
fața lor. Poarta se deschide mare, 
Goarna îi primeşie cu glas înalt. Aecul- 
tă: larmă, zăngănit şi lătrat de câini! 
Rânchiezat în curte, pocnet de potcou- 
vă şi un glas. 





Popas! Oaspe în sfârşit odată. Nu-ţi 
mai slujeşii mereu dorințele cu hrană 
săracă. Nu mai apuci toate cu duşmă- 


39 


uic, le laşi iu voia lor să fie şi ştii: ce 
se întâmplă, e sfânt. Şi dârjul avânt se 
deschide din since să iasă și se 
rostogolea “n faldul păturii de mălasă. 
Și nu mai eşti mereu soldat. Şi iată ple- 
tele pe umeri ţi le Işaii şi larg ţi se des- 
cheie gulerul de ostaș şi în jălțuri de 
mătasă te asezi ca până în vârful un- 
phiilor să te vezi: moleşit după caldul 
scăldat. 





Şi ces femeile, începi sănveți ca un 
străin şi cum se poartă albele şi cele 
cu ochiu de seniu ; ce mâini au pline de 
tinereţi, cum îşi cântă mâsul de lumină 
când blonzii băeţi cupele mândre închi- 
nă grele de rod infinit. 


Incepu cu ospăț. Şi ajunse serbare 
fără să ştii. Flacările nalie  pâlpâiau, 
glasurile, se alungau, cântece nebune 
răsunau din sticlă şi foc, si in sfârșit 
din ritmuri pârgujte “m trupuri: svucni 
un joc. Şi îi fură pe toţi. Prin săli ce 
revărsări de valuri, ce apruprie i 
întâlniri, ce despărțini şi ce regăsiri, ce 
sorbiri de şi ce ovbivi de lumină 
i ce legi în aerul văratie prin 
aie calde de femei, pierdut, 

Din vin întunecat, din mii de flori azi 
ceasul şi-a făcut un drum de  freamăt 
prin noapte şi vis. 



















st 


lar el uimit în vrajă mari ochi a des- 
chis. Şi scufundat în sine aşteaptă de 
nu se va trezi. Căci doar în somn vezi 
uşa mândreţe și aşa femei în săvbăioa- 
ve: gestul lor cel mai neînsemnat c un 
fall ce cade greu în brocat. Din gai 
de argint ele ceusul clădesc, şi uneori 
își ridică mâinile ciudat ——, şi crezi că 
undeva întrun loc înstrăinat unde tu 
nu ajungi, printre degete trandafirii 
vestejese şi nu le vezi. Dar stai și vi- 
sezi : să fii în cele împodobit şi alifel să 
fii fericit şi să-ți câştigi o cunură Țen- 
tru fruntea ta goalii. 


HI care poartă mătasii alu simte că. 
mu se poate trezi: căci ce şi îmbiitut de 
lot ce en jurul: Se adăposteşte deştept 
cu teamă în vis şi stă în para, stingher 
in negru parc. Și serbarea e îndepăr- 
tată. Si lumina minte, Și noaptea 
simie aproape şi plină dv răcoure. Și 
iulreabă pe o femec ce se apleaci 








el: 
„Esti tu vure nvuptea ?* 
ka zâmbeşte. 
Şi atunci îi e rusine de hainu lui albă. 
Şi-ar vreu să fie departe şi singur şin 
zale. 
Intreg în zale. 





„Ai uitat că seşii pajul meu de ziua 
vasta? Mă părăsesti? Unde te duci? 
Unde te duci? Haina ta albă ţi-a fost 
chiezăşie —,* 
„[i-e dor de asprul tău strai ?* 





„Eyti înfrigurat ? — 'Ţi-e dor de casă?* 

Cuutesa zâmbeşte. 

Nu. Dar a fost uumai fiindcă firea 
de copil i-a căzut de pe umeri -- un 
vestmânt blând şi închis, Cine i l-a 
luat? „fu“? întreabă cu un glas pe 
care nu l-au mai auzit încă. „Tu! 

Şi de-acum. nu mat e nimic pe el. Și 
e gol ca un sfânt. Clar şi srelt. 


Incet se sting luminile “n castel. Toţi 
sunt împovăraţi: obosiţi sau îndrăgos- 
tiți sau  îmbătaţi. După atâtea nopţi 
goale, lungi, în bivuac: maturi, Paturi 
largi de stejar. Aici te rogi alticl decât 
pe drum în șanțul ticălos care când e 
sadormi se strânge ca un mormânt. 

„Doamne, facă-se Voia Ta!“ 








4 





ADINA PAULA MOSCU: STU DU 


Mai scurte sunt rugile îu pat. 
Dar mai din suflet, 


Odaia din turn e în întuneric. 

Dar îşi dau lumină'a față cu zâmbe- 
tul lor, 

Băjbăesc ca orbii şi se păsese unul 
pe altul ca pe o uşă. Anroape ca şi co- 
piii ce se tem de ncapie se strâng u- 
nul de altul. Şi totuş le e frică. Nu lee 
nimic protivnic: n'ci ziua de eri, nici 
ziua de mâine; căci timnul sa nrăhu- 
şit. Şi ei înfloresc din dărâmătnrile lui. 

FI nu întreabă: „Soţul tău?* 

Fa nu în'reubă: „Numele tău ?* 

Căci sau găsit să-si fie un neam nou. 

şi vor da o sută de nume noui și le 
vor lua iar înapoi, uşor cum scoţi un 
cercel, 





In sală de un jâlț atârnă platosa, 
bandetiera şi mantaua celu' de Lanue- 
nuu. Mănuşile sunt pe jos. Flamura lui 
stă drept, mrontită de cerncea fevastrii. 
E neagră şi subtire. Afară poneşte pe 
cer furtuna! şi taie bucăţi din noapte 
albe şi negre. Lumina lunii trece -a un 
fulger prelung. şi flamura nemişcată 
joacă umbre fără de linişte, Visează. 


A fost deschisă vre-o fereasiră? A 
intrat furtuna în casă? Cine aruncă u- 
şile ? Cine_trece prin odăi? 

.— Lasă. Fie cine-o fi. Odaia din turnu 
m'o găseşte. Ca după o sută de porţi e 
somnul acesta mare pe care doi oameni 
şi-l împart ; ca o singură mamă sau vw 
moarte. 






e? Ce mua- 
Glasul lor 


Sunt zorile ? Ce svare 
re e soarele! Sunt păsări ? 
e pretutindeni, 

Totul e lumină dar nu e ziuă. 

Totul e sgomot dar nu suni glasuri 
de păsări. 

Sunt bârnele, ce luminuază. Sunt fe- 
restrele, ce au ţipat. Și ţipă roşu la duş- 
mamul iurbai, er ati acola pe 'nflăcăra- 
tul loc, ţipă : 

Fac 








Şi cu somnul destrămat în obraz se 
îmbulzese toţi, pe jumătate goi, pe ju- 
mătate “n oțel, din odae m odac dintr'un 
cap întralt cap de castel, îşi caută 
scara. 

Şi cornuri greu îşi gângăvesc suflarea 
prin curte : 

Adunarea, adunarea | 

Şi tobe în tremur. 


Day flamura iată, au c cu ei. 
Strigăt : stegar, 

Goană, cai, țipăt şi rupi de misi. 
Larmă : stegar! 

Fier lângă fier, comandă şi semn, 
Tăcere : stegar ! 

Și încă odată: siegar 
Şi oastea se duce în râu de scâulci, 





Dar flemura iată nu e cueli 


Şi raznu lu goană prin săli, foc şi pară 
prin uşi de jerutic cel înconjoară, prin 
flacări pe scară se-asvârle năpruzniu 
diu clocot şi chin. Pe braţe el duce (la. 
mura ca 0 albă femeien lesin. Şi gă- 
seşte un cal şi e ca un strigăt tushat: 
voneşte întins şi totul în umnă a lăsat, 
şi pe ui săi. Și flamura de odată'n fire 
“şi vine iar, nici când ea nu'şi purtase 
aşa regescul har; şi-acum toţi o văd de- 
parte 'n fata lor şi recunosc stegarul în 
clarul pleielor şi steagul recunosc... 


Dar să luu 
stână nainte şi 


uscă începe ue 
e mare şi roşie... 





Tlamura lor arde între duşmani şi ei 
după ea tut onest, 


Cel de Langenau su adăncat Su duş 
man, dar singur de tot. Spaima a lăcut 
în juru-i un gol ca o roată, iur el se v- 
preşte în mijlocul ei sub flamura-i veş- 
tejită în flacări. 

Incet, aproape pe gânduri priveşte îu 
jur. E mult necunoscut, pestriţ în faţa 
ni. Grădini — gândeşte el şi zâmbeşte, 
Dar simte deodată că ochii îl ă şi 
"nennoazie vameni şi 






UNIVERSUL LITERAR 





Alexandru cel mare ciiind iuvățăturile 
lui Democrit, îu care se spunea că mu: 
suni şil alte lumi, a început să plângă, în- 
durerat că nu a putut să cucerească de- 
cât numai una din ele! 

Pi 

Anulule France obişuuiu să primeastu 
din când în câud pe tinerii literați curi 
visau să transforme planeta noastră în- 
truu purudis terestru. 

LI îi primea cu bunăvoință. 

— Maestre, îi zise într'o zi unul, ui citit 
poeziile mele ? 

— De sigur. M'aun destătat o nouple îu- 
treagă. Am început să le citesc seara şi 
want închis ochii toată noaplea până ce 
mt le-am isprăvit. 

— O, maesire, îţi baji joc de mine. Nu 
: citit, 

—— Mivale neiucrezător, vrei o probă. 
işi xoiu indica cea ma: frumoasă bucată 
din voluinul ce sai dat, Este. la pigina 
354. Nu e aşa că ai pus în eu tot sufletul ? 
Adriralilă pagină. Mai zici că nu ţi-am 
citit cperi'e ?.,. 

— Maestre îţi cer iertare. Sunt întra- 
devăr cu totul zăpăcit. Iți mulțumesc... 

Poetul nostru îa la o parte pe asistenți 
şi ne mai putând de bucurie le spune: 

—: E extraordinar ! Maestrul a citit vo. 
lumul meu. L-a citit, căci, întradevăr, la 
pagina 84 esie cea mai bună poemă a 
mea. El admiră această bucată, Ce feri- 
cire pe mine !... 

Si plecă. beat de orgoliu. 

Când nu mai fu acolo, un altul zise lui 
Anatole France : 

--- Cum, maestre, ai citit într'adevăr vo- 
lumul tânărului ? Nu se poate. căci, d-ta 
vu pați citi mai mult ca două pagini. N'ai 
răbdare. 

— Amicul mev, cu să fiu sincer, nu 
lam citit. 

= Dar atunci cum ui spus că tucmai la 
puzina 84 e cea mai bună bucată ? 

-— Ei ce naiv eşti! Aşi fi putut soune 
orice pagină şi tot una era. Un poet jude- 
că totdeauna că fiecare din pueziile sale 
este cea mai bună din toate. 

—— Și dacă pagina era o pagină ulbă ? 

—— Fra cam desastruos, dar tot nu era 
ireparabil. Răspunsul meu părea că ev 
epigramă sângerândă ; că cea mai bună 
poezie este cca cure nu scrisă încă, 














RUD. A, KNAPP 





părâni —: si ge usvârlă cu valul în 
inijlocul lor. 

Dar, când cercul se închide îs spatele 
lui, sunt totuş din. nou grădini şi cele 
şasespuezece iatagane ue sar ubupruk 
rază lângă rază, sunt o sărbătoare. 

Un joc d» ape râzând. 


Struiul de osiuz u ars în vastei, şi 
surisourea şi petulu de trandafir a u- 
unei femei străine. 

In primăvară (era trist şi rece), uu 
curier a! Baronului de Pirovano intră 
încet călare în Langenau. 

Aci a văzut plângând o bătrână, 


Im rowmâneşie de ION PILLAT 
şi O, W, CISEK 





UNIPERSUL LIT ERAE u 








de ALEXANDRU BLOK 
Y 


— Katea. vezu-ţi încolțit 
Gătişorul de-un cuţit, 
Iar sub sânu-ți decnrând — 
Altă rană sângerând !.. 
Hei ! mai joacă-mi un cazare 
Să-ţi văd picioruşul drag !.. 































In mătasă şi dantele - 

Te 'nhăitaj cu ofiţerii — 

Te plimbai prin mahala ; 

Mai pofteşte-a te 'mhăita !... 
— Hei, polteşte haimana !... 
. In piept inima-i murea !... 


'Ţii tu minte ofiţerul, 
Care mi-a căzut în mână, 
Cum i-am împlântat hangeru).?... 
Katika, holeră păgână ?!.. 
Hei ! hai fără de păcat, 
“Culcă-mă la tine m pat!... 


Tu purtai în primăvară 

Pantotiori de căprioară 

Şi “ndopai la ciocolată... 

Petreceai cu-aghiotanții, 

Şi-acum mergi şi cu soldaţii ?1... 
Haide, de! păcătuește : 
Sufleţelu-ți mântueşte 1... 


(urmează) 
trad. de L BUZDUGAN 
Gravuri de V. Feodoror. 





a. Mic 


Tratat de estetică literară 
SAU 


Lumea văzută estetic 


14 


CE ESTE FENOMENUL ESTETIC, OPERA DE ARTA). 
(Sfârşit) 


„„Unii socot că vorbele au 
vre-un înțeles. Şi totuşi zic 
„lampă“ şi poetul şi lampagiul. 


LEON-PAUL FARGUE 


Elogiul Poeziei ? 

Toţi oamenii sunt simţitori lu (arvine- 
cele Zeiţei, şi: problema alcoolului, opiu- 
lui, mosfinei, eternului şi cocainei se va 
rezolva în ziua când oamenii sa vor ho- 
tări să renunţe la voluptăţile cerebiale. 
Sar putea spune că mai sus amintitele 
vicii sunt creaţii morbide ale unei socie- 
tăți —.uu socialist sar exprima : -- ale 
unei burghezii putrede, şi că odulă cu 
nouile orânduirii sociale, viciile ar dis- 
pare. Ar cădea domnia Zeiţei? Ce cre- 
dință naivă! Societăţile în.  desvoliare 
merg spre asigurarea viejei tocmai pen- 
tru o cât mai mare libertate u creeru- 
lui! Duşmanii Zeiţei, întunecaţii apăr 
iori ai virtuţilor muşchiulare — muncă 
şi somu greu, penirn echilibrul materiei 
cu spiritul — să nu dorească o eliberată 
omenire ! În acea dimincaţă fecioarele 
vor eşi goale pe câmp să se închine 
Soarelui, iar domnii vor face în cabinete 
de piele de marochin, partide nestârşi 
de poker. “Trupul nud în source, jocul 
uutil al hazardului din 52 de cărți; jată 
ewblemele omenirei ! 

Şlim că se întemeiază pe zi ce iruce 
mari societăți de sport. Piuerelul ce în- 
demuat de la catedră si dispreuiască 
pe Plutun şi să-şi întă maxilar 
pentru a susține cu demnitate pumnii d 
cauciuc în semicerc rostogolit din cer. 
Day nu. dispare, cu luate acestea, spiri- 
tul voios şi inventiv! Copii cu raniţe 
mărunte în spinare şi genunchi vuluși, 
urcă muuji de civcolată îutre brazi de 
Mama cure a avul îuipru- 
mai mult de dui copii, 
iese vu rochița scurtă in slradă și se 
duce, cu surâs feciorelnic, spre o mouaşă 
secretă care ştie, prin masugii experte, 
să descrețească pântecele şi sufletul. 
Profesorul universitar, hăucit de filoso- 
fie, aruucă ochelarii şi upare în costuui 
solemn, englezesc, la alerpările de cai 
prezidate de Regina Demimondenelor : 
o literată sau o actriță! 

Zadarnice sunt evangheliile cu ză- 
bale ! 

Omenirea a lost soriită de un sdestiv 
estetic să trăiască sub furmecul Poeziei. 

Din ceasul în cure cea dintâi maimu- 
ţă. ridicându-se în două picioare, între 
doi platuni dintro pădure umedă de 
săleii, a speriat astfel priu „imodernis- 
mul“ ej toate consoartele  poporaniste 
din familie, istoria omului u lost deci- 
să. RiăzMoaiele, meligiile, uzinele, caie- 
dralele şi uriaşele orașe plutitoare pe 
ocean, au avut tocmai menirea — şi o 
au încă — să menţie pe om în două pi- 
cioare, Picioarele dinainte ridicate în 
sus au devenit braje, și-au pierdut pă- 
rul; şi unghiile mâinilor mici, bijul 
terii, merg azi la lustruit, ca pietre pre- 
țioase. Să nu ne facem iluzii, privind 
match-urile de box sau alte expertize 
violente şi melancolice ; viitorul omului 
e la altă înălţime. Şi nimic pe lume nu 



































va izbuli să ne reîntoarcă in patru labe. 
Cu tot acroplanul, constructivismul şi 
ieoria relativităţii, abea suutem la mij- 
locul drumului. Labele sunt încă destui 
de groase, dacă sportul le poale da vo- 
lupt Omul viitorului va umbla pe 
stradă fără braje şi va vorbi cu tot uni- 
versul, în jumătăţi şi sferturi de secun- 
dă, prin clipirea ochilor. 

Atunci va începe domnia deplină a 
Zeiţei. 

Deocumdaiă trupul nostru are două 
circulații ale sângelui şi rinichi ame- 
riniaţi de calcule. Avar, câţiva fiori ne 
străbat chelia. Presimțim în voi câteva 
intuiţii, bucurii şi surprize, ca o cădere 
de stea la marginea pământului, ca o 
clipire de far de pe țărmul unui conti- 
nent astral. Nu Ie înțelegem, şi toată 
carnea depe noi sc simte ameninţală în 
existența ei dulce. 

Se uprinde la ctajul întâi o lumină: 
a intrat un om în odaia lui; se inaj a- 
prinde o lumină, la etajul al doilea: a 
venit femeia de serviciu ; sus de tot, lo 
mansardă, se aprinde şi luininu studeu- 
tej dela farmacie, a 

Te opreşti, priveşti la, cele trei lumini 
cane fac inci servicii. si tu prinzi deo- 
dată al patrulea înțeles ; al jocului lu- 
mirilor, al ritmului în spaţiu! 

















UNIVERSUL LIIERAR 


Câţi îl înţeleg ? 

Şi totuşi destinul în noi e sigur, Bâl- 
bâim, pentrucă nu-l înţelegem, dar mii 
de fapte, din chiar organele noastre, îl 
vădesc, Ne vine să cântăm oridecâteori 
glandele_iniestinale funcţionează îndes- 
tulate. Copilul sare pe coardă chiar de 
şi-ar rupe glezna şi e în stare, pe ploae. 
să rămâie o zi întreagă în vârful copaci- 
lor, pentrucil e „mai sus“, Tinerii sunt 


melancoliei săptămâni întregi îar; fe- 
cioara. palidă culege flori. Ne  pără- 
sim soția către care avem obligații 


sacre, şi dacă nu putem altfel, dacă în 
capul nostru glasul Zeiţei nu mai poate 
răsuna armonic, atunci, închişi între 
gralii de un medic zevzec, ştim bine că 
suntem Napoleon, Isus sau Jupiter, 

Veacuri întregi am băut poezia sub 
formă de epopee şi azi o bem sub formă 
de roman. Unii dintre noi se străduesc 
să creeze o poezie sintetică, din silabe 
alăturate fără vre-un  îujeles ' direct. 
Ne-am şi specializat. Unii au Jăsat deo- 
punte orice altă îndeletnicire şi se nu- 
mesc între ci, fără nicio rușiue, pueţi. 
Sunt călugării Zeijei, ki se poartă cu 
plete netunse şi eravată luvalieră ; um- 
blă cu tocuri scâlciate pe asfaltul no- 
roios al suburbiilor. Statul şi alte socie- 
tăţi de binefacere le acordă anual pre- 
mii, ba chiar şi decoraţii militare, spre 
satisfacția familiei. El, schimnicul, de 
obicei moure, beat de nebunia, lui pe 
care nu i-o poate atenua nici un lcac și 
nicio teorie — fără a fi dorit sincer şi 
profund altceva. 

E o beţie care ameninţă însăşi exis- 
teuța societăţii. 

Acest pericol al Poeziei a fost conju- 
vat însă de dociori speciali, Studiul mu- 
zicei vocale, al danţurilor de salon, ul 
gimnasticei şi caligrafici a devenit obli- 
gatoriu. Versurile se alcătuese în. vede- 
rea muzicei instrumentale ai vocale. 


ADINA PAULA MOSOU: STUDIU : 


UNIVERSUL LITERAR 


Quia poeta îuit 


Publicăm, în altă parte a revistei, un 
document cu adevărat sp asu(inaal : pro- 
cesul verbal prin care consiliul munici- 
pal al comunei Maieru, din județul Nă- 
săud, oferă cetățenia de onoare dimpreu- 
nă cu o substanțială împroprietărire ro. 
mancierului Liviu Rebreanu, renumitul 
autor al epopeiei lui „Ion“ și al halucinan- 
tei tragedii din „Pădurea Spânzuraţilor“, 

Cinste întru totul excepţională şi care 
va înveseli, de bună-seamă, cetele apolo- 
niene, cinstire mai presus de zilele noa 
stre şi care nu putea 'veni de cât din ac- 
rul puriticat al unui sat de munte, pe 
unde, fără *ndoială, can istoriile saţio- 
male de,pe vremuri, se vor fi refugiat 
sufletele nverosimile ale idealiştilor. 

Veţi spune : cu.o floare nu se face pri- 
măvară. Știu şi eu: ghioceii sfioşi de-a- 
cum câteva zile s'au şi reîntors în buma 
din care îndrăzniseră şi iarna abia de 
acum îucepe. 

Ci, floarea aceasta singulară e cu atât 
mai prețioasă. U 

Primăvara edilitară pe cure gestul sim- 
bolic dela Maieru ur prevesti-o, nu va 
veni desigur niciodată. Poate însă crivă- 
nl usoat să se înverşuneze cu şi mai 
multă, furie peste plăpândul şi prematu- 
vul muzur al acestei unice minuni, cu 
atât mai recunoscători vom fi mirajului 
coborât pe pământ prin părţile năsăudene, 
In visele noastre va stărui totdeauna pa- 
jiştea de Olimp, din care fericitul. Liviu 
Rebreanu a cunoscut, în viaţă fiind, par- 
cela de veci din pământul, căruia i-a 
înălțat un imn aşa de vibrant în epopeia 
râvnitorului Ton. 

Cum să nu tocmim un cor de Serifimi 
pentru slava acestui suprapământese mi. 
rucol, când consiliile comunale ale mari- 
lor municipii. cu însăşi capitala în frame 
n'au făcut nimic (fiţi pe pace!) nu pen- 
tru oamenii de litere în viaţă, dar pen- 
tru marii morți ai poesici şi artelor, din 
! Lina, SE .. 





Romanţa din vioură, contrubus şi voce, 


răsună pe toate estradele — micul altar 
al Zeiţei! — în restuurante și berării. 


(Oumeuii, fericiți, măvâncă). Marile e- 
venimente, precum : onomastica, nunta 
de argint, unirea priucipatelor, sunt de- 
asemenea puse în versuri. 

Unii doctori au început să cerceteze 
Zeița şi so explice prin maxilurele 
mastodouţilor ; alţii au hotărit so de- 
creteze cerlificut de sănătate, coudam- 
uând pe acei perverşi poeţi care prin Ea 
introduc în ţara noastră morbul „poe- 
ziei bolnave“ : alţii în sfârşit, sucotiud 
Zeița blazonul sensibilităţii colective, ce 
acuză și osâudese vridecâteori în ale- 
gerea cuvintelor, jesălura ideilor şi a- 
pucătura sentimentelor, nu evocă prea 
mult animalele heraldice care înobilea- 
ză stema Judeţelor. 

Doctorii au izbutit. In toate ziacele, 
în toate revistele, în toate cărțile, în 
toate şcolele din Țara Româneuscă, ele- 
vii ajuuși critici şi profesori au îmbră- 
cat în costum naţional şi uniformă mi- 
litară Zeița care nu doreşte decât nu- 
ditatea. 

[] 


Şi pâuă la venirea deplină a veacului 
ei, Zeița, iată, tremură între două frun- 
ze, cade c'o umbră pesie ape, tace între 
stânci, se învârteşte cu spiţele unui rea- 
sornic : viteze pure, între linii care rit- 
mic ştiu să tacă, să murmure... 


Y. ADERCA 


nimbul cărora îşi procură aurul şi argin- 
tul unei nemeritate gloriole culturale. + 

Niciodată nu s'a vorbit maj mult, cah 
vremurile de azi, de cultură, niciodată 
nu sfau spart mai mulți pumni în mai 
multe piepturi şi n'au răguşit mai multe 
gâtlejuri în modularea ariilor culturale 
fără ca nimic din epoca faimosului cou- 
siliu municipal dela Botoşani să se fi 
schimbat. 

Consilienii comunali cari găseau că 
Eminescu c prea mare pentru judeţul ior, 
ca să-l ajute şi că înaintea nevoilor unui 


" muribund de geniu trebue să treacă zi- 


durile cazărmilor (nu vi se pare că psi- 
choza aceasta a zidurilor o să ne îngroa- 
pe, într'o bună zi. sub pietre ?) consi- 
Jierii aceia comunali n'au murit. Şi-au 
schimbat numai măştile. Sau contormat 
şi ei nouilor cerințe din România Mare. 
Au schimbat numai plăcile. In locul idea- 
lului naţional, idealul cultural. Flaşneta 
u rămas aceeuş. Cu aceiaşi aparenţă de 
cateţ jigărit, pus pe două Toate culese de 
pe maidanele cu gunoi, mânat din urmă 
de un moșneag zdrențăros ca şi papuga- 
Yul mahmur că planetele stereotipe nu 
mai au cătare. 

O fHaşnetă cu un papagal blazat, iată 
o statuă care ar traduce de minune noul 
ideal cultural cu care ne-au endemizat. 
odată cu scarlatinele şi titoidele de ri- 
goare, consiliile comunale din Roivânia 
Mare si Nouă. 

Credeţi că dacă Eminescu ar trăi şi 
astăzi (să ne ierte umbra de sub teiul 
sacru de gândul acesta de profanare pe 
cate o retorică elementară ni-l pune la 
îndemână), credeţi că n'ar fi nevoit să-şi 
voarte cei 77 de ani ai biitrâneţii pe ace. 
leaşi ulițe desfundate şi mocirloase ca şi 
erou-i din „Geniu Pustiu“ şi mar fi ne- 
voit să upeleze lu caritatea publică (o! 
nobilele otrăvuri productive) şi nur tre- 
bui să punem mână dela mână cu să-i 
plătim o masă sau un pat la uu hoiel de 
periferie, sau să-l înscriem în ştatele să- 
văcăciouse ale S. 5. R-ului, ca să-i ser. 
vească o biată pensie din problematicii 
bani ai Cazinoului de Consianţa,: care a 
rulat milioane în anul sutelor de milioa- 
ne svârlite pe mascarudu ulegetilor, sau 
să-i ducă, la fiecare începul de un an fi- 
manciar, o suplică identică cu adecu din a- 
mul trecut, la Ministerul Artelor, pentru 
ca un ministru de ultima oră şi case ştie 
pe de rost pe „Delu Nistru pân'lu Tisa“, 
să redacteze o rezoluţie gumikilă cu câ- 
teva cuvinte măgulitoare, ba poate chiu: 
să-i strângă şi mâna ? 

Ori credeţi că nu ?! 

Desigur, astăzi, după moartea-i de mar 
tir, se întrec (?) consiliile comunale, să 
voteze pentru statuia lui, dar ce-ar face, 
oare, aceleaşi consilii comunale dacă în 
locul unei umbre convenabile ar fi vor- 
ba_de ajutorat un stihuitor uevoiaş ? 

Traficul de isturie literară a fost prue- 
ticat în toate timpurile şi la toate naţiile 
niciodată însă el ua piirut mai hidos 
cum epocile de ostentativă cnlturalitațe 
cum îi place acesteia, a noastră, să-i 
zică. 

Patronatul spiritual este un lux peniru 
țara oficială de tuate soiurile, căreia sub 
secretarii de stat şi inspectorii adminis- 
frativi îi pregătesc veacul de aur al lui 
Saturn. Numai că Saturnul acesta obiş- 
nuit să-şi mănânce copiii, sar pulea să 
nu mai aleagă dela o vreme. Şi va îi vai 
şi amar de atâta poleială şi siambă colo- 
rută câtă se va fi cheltuit pentru costu- 
marea unor idoli mai nestatornici ca oa- 
menii de zăpadă. i 





Şi iată cum pe fundalul de basm al 


43 


Ce-a scris Pompiliu Eliade? 
1, GENERALITAŢI. II FILOSOFICE 


]. Activilatea literară a lui Pompiliu 
Lliade ? se vor întreba ironizând tnii 
dintre cetitorii acestui iitlu — şi nu; fără 
oarecare dreptate. Intr'adevăr, dacă pen- 
tru mulţi e! conținuă să treacă drept un 
necunoscut, aceasta se datoreşte faptului 
semnificativ că Pompiliu Eliade n'a fost 
un scriitor în A al comun al acestui 
cuvânt. Fără să fi scris — prin urmare— 
versuri ori proză, nuvele, schițe sau 
cântece, romane sensaţionale sau litera- 
ve, fostul titular de limba şi literatura 
franceză dela facultatea de litere din 
Bucureşti — nu avea cu ce pătrunde în 
sfera, prea ospitalieră, uneori, a  aten- 
țiunii publice. 

A contribuit la aceasia caracterul arid 
al lucrărilor acestui specialist de înaltă 
scoală care, pornind în domeniul “erce- 
tărilor strict filosofice, răspundea unei 
icmeinice pregătiri sufleteşti — fără să 
țină socoteală de ceiacc-l putea face sim- 
patie sau numai accesibil marelui pu- 
blic de al cărui gust îndoelnie se pare că 
voit să, se sinchisească, 
continua lui izolare (la uccen- 
tuarea căreia au contribuit, în bună par- 
ic, şi unele neplăceri) ca profesor şi mai 
ales ca savant — studios al influențelor 
franceze asupra scrisului, românesc. Și 
tot de aici : obligațiunea de a îmbrăca a- 
scmenea cercetări (care, la noi, nu-și a- 
vean încă lectori) în: haina cu caracter 
universal a limbii franeze — izolându-se 
cu totul şi definitv de marea masă a ce- 
titorilor anonimi. Fă 

Insemncază oare aceasta că Pompiliu 
Eliade a fost un orgolios, că a disprețuit 
publicul cel mare ? 

Nici pe departe ! Convins mai de gra- 
bă că asemeuca studii Ja noi pot folosi 
pujin, cl sta adresat omenirii culte în fa- 
ta ochilor sufleteşti ai căreia a deschis 
larg şi cu pricepere cariea de aur u su- 
fletului românesc, lucrând ca specialist, 
dar şi ca patriot, Să-l apropiem, din acest 
punet de vedere, de profesorii savanţi 
Nicolue orga și Ovid Densuşianu? [ 
singura recunoaștere a unei munti devo- 
late și cinstite, 

Dur să ne apropiem de accastă operă 
pe care, în conformitate cu cele de mai 
sus, o vom păsi divizată astfel; 

a) tilosufică ; 

D) literară în limba franceză; 

c) literară în limba românească. 








JI. YFilosotice, 

In această grupă iniţială vom înrvgis- 
tra : 

1. Silogismul şi adversarul. său Her 
bert Spencer şi: ii sa . 

3. Quomodo fiat silogismus quidque 
valeart ? 

Trecerea dela uceastă grupă la cea ur- 
mătoare o face scrierea filosofic-literură: 

5. Filosofia lui La Fontaine —  Bucu- 


reşti 1901, 
PAUL 1. PAPADAPOL 








Năsăudului proectarăm fără de vrerep 
nvustră —- elect al duhurilor de spaimă 
din Cetatea asia de piatră și gloduri — 
un vis urât ca însăşi realitatea pe careo 


trăim, Să-l alungăm. Să-l alungăm în 
cinstea acelei fapte unice cu Care consi- 
lierii comunali din Maieru au ţinut să 
deschidă noul an edilitar, tocmai ca o 
dovadă de cât preţ pun în simboluri și'n 
patronatele spirituale. Să sfârşim deci, 
cu o reminiscenţță în care ne place să 
vedem mai mult un elogiu adapiat decât 








In întuneric” 


miră de luc tutra- 
3 la ora aceia, Ce- 
cunoscut şi client 


Pe clubişu, nu-i 
rea popii din Matei 
lor mai niulţi le e 
vechi. Negustoria cu vite. cu ţuică ori 
fvucte, popa Zumtir aici şi-o învărteşie 
de pesie douăzeci de uni. Procesele, tot 
le “usurubeuză şi le dă de rost, 
Câţiva jucători. de pe la mese, îi zâm 





























besc i spun „bună seara“ prietenoși. 
Le răspunde smerit și se aşează la cea 
slintăi masă liberă, Abea-zi rage sulle- 


iul. 

— te duregie. 

= O dulceaţă 
Niculue! 

-- Numai de căt piriniu! 

Mousu Niculai, serviior al clubului. ini 
brăcat în haine roşii de când „şelul” î-u 
venit „la potere“, îi vede fața aprinsă 
“a de frizuri, înţelege că-i e rău și alear- 
să bu bufet, 

Pe pupu Zamlir îl moca din uvu tuseu, 
Și-acopere pura cu-o balislă mare ro- 
şia si caută să străbată cu privirile sorin 
werdeaua du fum re pluteşte în uerul să- 
Vii de joc. 

Întâi, ceree ă cele două mese de 
bacara. uude-i grumădeala mai mare, 0- 
mul lui. e la a dona masă din fund VI 
aşteaptă pontând as... de formă. 

Stă cu chipiul pe-o sprânceaniă şi cu 
gulerul tunirii deseheiat. Când li TE) 
tâlnesc privirile, căpiianul sirânae din 
uchi, semi că ta văzut şi urmuază jocul 
dmblând „anizele“... Cam. pe când obser. 
vă că popu Zumfir svarbe al douilea pu 
bar cu ană duții dulceața serviii de 
mosul Nicnlai, trăuteste vărţile pi se 
tusă de jucat. 
Ea) 

*) Fragment 
„Umbră şi Vise, 


CECERREB 





uintele ? 
două puburi su apă 



























din romanul su lucru 


u simplă cuincidenţă. Ceiaţenia de unuu. 
re a lvi Liviu Rebreanu va bucura îu- 
tre altele. acolo, în Emoireul fericiților 
(numai de nu vor fi fugit toți de spulma 
d-lui Mihail Dragomirescu) şi umbru 
sirălucită a lui Cicerone. 

In anul 62 înainte de Cristos, un au,u- 
dică după consulatul său, Cicerone pleda 
o cuuză puţin obişnuită şi ținea în lo- 
cul unui discurs oarecare, un adevărat 
imn pentru preamărirea lilerilor şi arte. 
lor. Deşi grec de origină, Archias poetul, 
obţintse cetăţenia romană, după toate 
prescripțiile impuse de legea tribunilor 
Plautius şi Papirus. Cicerone reconstitue 
îmnotriva demminlui Jui Gralius, dreptu. 
rile impreseriptibile ale maestrului său, 
dar stărue mai ales usupra cetăţeniilor 
de onoare, 

Archias esie un scriitor, un apologist 
iii versuri al vredniciilor romane, cetățe. 
nia lui Archias, cinsteşie uşa dar. pe Ru- 
mani, în primul rând. Şi sprijinul săg, 
marele orator aminteşte, între altele mai 
ales, pilda lui Humer, pe care-l reclamau. 
şi după moarte, sapte cetăți. Smirna, 
bhodos, Colophon, Salamina, Chioş, Ar- 
gos şi Atena şi-l votau cetăţean şi-l re- 
“lamau, deşi străin de dânsele, numai 
pentru că a fost poet — qmia poeta [uit. 

Şi dacă-l va bucura pe dânsul la răs- 
timp de atâtea veacuri, cum să nu ne bu- 
<ure pe noi gi să nu consemnăm Zina 
aceasta ca pe una de gală, pentru breaslu. 
scriitoricească, aşa de lipsită de astfel de 
onoruri. PERPESSICIUS 








-— Nam noroc şi pace, bor Angheluş ! 
Am să mă „revangez” mâine seară | 

-- Servus căpilane [... la dispoziţie ori 
când Î... îi strigă vesel „bancherul“, dorn- 
uul Angheluş Lereşteanu, mare proprie 
tar, pnimarul orasului şi jucător păti- 
inuş de bacara. 

Ofiţerul porneşte spre ușe, ineheiu- 
du-şi gulerul. Popa Zamfir, căruia apu 
rece i-a potolit vremelnic aprinderea din 
cosul pieptului, înţelege jocul și-i “ tae 













domnule 
Num tovarăș, 

— Bucuros părinte. Poate-mi scut păr- 
lealu «dela bacara. 

— Douii piese partida, îrei? 

— Să fie patru! Sucoteală 
undă, 

De cum îuvep jucul, popu Zamlir şi 
xevate pu masă cvasul dai de prefect. 
Căpitanul, zâmbeşie vu înţeles tuinie 
[şi trag chipiul pe uchi şi joacă ni 
muli uitându-se prin sulă decât la căr 
vile cc scoate din grăinadă. Când vede 
că nici o privire străină nu se mai în- 
Wreaplă spre masa lor, ridică „mesagiul” 
prefectului si-l vâră in buzunar. Popa 
Zamfir surăde nereu și... pierde bine 
voițor fiecare partidă... La masa boeru. 
lui Anghelus se aprinde ceartă din jos 
intre „pontatorii* celor două „tablouri“, 
Fratele lui Siavitr, foloseste gălăgiu și 
intreubă, câutând inu cărti 

— Asa dur, toate rereetiirile suu oprit 
la dunwmeavoasirii. Purchelul.., 

— Nu fii copil piirinle. Duta punpeaui 
colo, Tu maj jucam acoan ciirți, amân- 
«ai. 

-- Atunci e bine, Pourie bine! 

= Pe lângă procurnrul el nou, ar fi 
mers ireaba preu. [i ture. Cu vremea, 
poate sto da si el pe brazdă 
1. da... 
i, care-am ibătrânil lu 
su nuntă Ain toate muşu- 
voaele. Lu, peuiru hoţii de cai am „nea 
toda” mea : bătaia cu lantul, Ți l-am fă- 
vut soiat pe Stavăr, findeă.,. mu rogi 
Pe ceilalti însă. St dexcântă maiorul în 
fiecare ceas. Nu se poate alifel. Ca să-i 
cuutiuțim măcar până primăvară, 

— Tariă-i domnule căpitan! Nişte ue. 
nvrociţi,,. 

Căvitanul. râde cum suehiţ drăcese... 
Ecoul plăcerilor pustute în ulâtea uni, 
în care majori” i-am pus în aplicare 
„metoda“. Porti Druză îi pieri surâsnl. 
Isi misură „nartenerul“ cu spaimă. Subt 
unica străusă de  aesnestetu  masturi, 
ghiceste un pient de taur gi muschi cu 
vădăcinite de steiar. Unui usifel de on, 
cinci ca Siavăr nu i-ar nutea iine fată. 
Uu clestr nevăzut purcă-l strânge din 
spate, Căpitanul îi întelege turburarea 
şi-l bata me mână, siret: 

Nu-ţi fie frică vărinie. Nu sunt 
hiar asa de-al dracului ue căt mraurăt.. 

i ceasul tu. pata. Au 
fratele sfintivi tale oc, 

- cate. răoate striimoşeşti... De mie 
a fost un ticălos. 

Tg. Sa arunjul. Lu te las, Mă 
dau cuvenilele urdine la cunpa- 
ulae ! 

= Nimic, Bu plătesi lot 

-- Atunci, mulţumesc şi... la bună ve- 
dure, 

—- Sabia si ueherina lui don căpitan Ni- 
vulae. Cousumaţia... 

— Am înţeles părinie ! 


ti 





mai ru 



















































După câteva minute, pupa Zanti pă- 
eşie căldura şi famu! sălii JOC 
oborăud sbului. La început 





UNIPEESUL LITERAR 
Mi-e dor... 


Mi-e dor de vremurile patriarhale, 
De secolii apuşi, când trubadari 
Câniau din mandoline între muri? 
Cetăţilor cu săli medievale. 


Şi-aş vrea ca prinirio vrajă a naturii 
Curtând contese şi marchize peale, 
Să mă trezesc înveşmântat în zale 
In Evul mediu — Epoca armurii. 


Nepăsător de lovitura morţii 
Să lupt cun cuvaler pentru onoare 
In noapic lu luminele de torți: 





a doua zi cu inima “mpăcată 
să plec vuius spre hăsărit de Soare, 
Cu Gutifried de Bouillou în Gruciată. 


GEORGE BUZNEA 





săcoareu nopţii îi mângâie obrajii a- 
prinşi. Dar n'apucăi să meargă o sută de 
paşi, că din uou, fiori reci îi sgudue tru. 
pul istovit. Numai flăcările pojarului a 
clipă. potolit, îşi încep mistuirea Liun- 
trică, înălțându-se ca un abur dogoritor 
până subt frunte şi îutre tâmple. Un 
singur gând îi luminează spaima răului 
venit să-l doboare: hanul cucoanei Stau 
cu Strovcioaia. Să se vadă mai repede 
Va han unde şi-u lăsat calul, să'neatece 
si să nu se oprească de cât acasă, în 
XOTL 

Ajunge şi bate lu pcum. Li deschide 
chiar hangila.. Cucoana Stanca e o fe- 
mec grasă, roşia de sănătate şi voinică 
sto crezi bărbut. Văduvă de vre-o zece 
ani, uu «e srurmai guzală veche ci şi mân- 
găerea inimii sbujumafe a popii dir 
Mateiaş. Duar la hanul dim bariera Mă- 
jăului, în fața unui pui fript, a uni căni 
«u vin roşu, alături de trupul voinic al 
femeii răposatului Barbu Siroeci, pupu 
Tamtir gustă o fărâmă de tihuă. Nu- 
mai aci uită pentru câteva ceusuri, de 
chipul hâd al mocanului răpus cu două 
Tocuri de puşcă, în drumul de pe Valea- 
Despii. Aci. năluca ce-i turbură sufletul 
de alâtea ani, pivre ca un fum. In locul 
ei. vede numai ochii nepni codați, bra- 
țele rumene, şnldurile tari şi sânii pir- 
trosi ai curounei Stanca. 

Femeii, încă de pe când irăta răposu- 
wil Barba, îi căzuse drag pupa ăsta, care 
călărea ca un haidue şi le cădea la ban, 
amoape numai la ceasuri de nuapie, 
“Veama de Dumnezeu, o tinuse cuminte 
încă doi ani după ce şi-a băgat bărbatul 
în pământ. Pe urmă, într'o noavte dv 
primăvară, u rupt ruginitele lanţuri ube 
înimei si u cunoscut frânerea de mijloc 
şi sărutarea nouă de bărbat... 

Pupa Zumfir, ca'ntotdeauna.” i-uduce. 
im casă, miros de fân şi de pădure, varu, 
de mere coapte şi de nuci, toamna, de 
fumul povernelor si de ţuică. iarna, de 
faguri şi busuioc primăvara... Dacă dun 
uezeu nu sa îndurat să-i dea măcar nu 
copil inainte de-ai lua bărbatul, trăeşte 
şi ea slohodă cum om care-ie drag şi 
dela care-a cunoscut numai bine şi bel- 
șug. Burdufele, putinele cu brânză si 
routele de tuscaval, rodul celur două 
i Jin Matziag, la eu pupe 








UNWERSUL LITERâi 


Cei care se 


Duminică 12 Decembrie a înceiat din 
viaţă celebrul lirice Jean Richepin, în e- 
tate de șaptezeci şi opt de ani. De câte- 
va zile deja, antorul „Cânteculni Calici- 
lor”, nu prea se simica bine. O gripă 
ranivaceată în timp ce interpreia un ro) 
în filmul scos din drama. sa „Drumașul'. 
a sfârşit ca să-l dohoare. 

Preşedintele Republicei aflând pierde 
rea celui din urmă romantic, a trimis în 
grabă un ofițer dela casa militară, să. îm 
părtășească regretele sale, tamilici dis 
tiusutui academician. 

Născut la Medâah în Algeria, unde 
tată! său ocupa un post în armată. lean 
Richepin iubnor de libertate şi de dru- 
muri fără sfârșit, nu avu răbdare să ter- 
mine şcoala normală superioară. Intro 
bună zi, şi-a luat lumea în cap şi cu se: 
ninătate a imbrăţişat cele mai umile me- 
serii. 

Mai întâi fu descărcător de lemne în- 
run orăşel din provincie, apoi urmări 
de dragul mărei, bărcile marinarilor lă- 
cuţi. Când se deschideau târgurile sgomo- 
toase, cu glume şi cântece, Richepin îşi 
arăta muşchii în faţa baracelor unde se 
înghesuiaa sute de oameni, iar în toiul 
crnei, vindea cartoli prăjiți, la poarta 
şcoalei normale. 

Se zice că darul acesta de liberiate, îl 
moştenise dela străbunii lui, mult sau mai 
puțin nomazi. 

Insă în sufletul lui Richepin, era sădiiă 
n vie admiraţie pentru Francois Willon 
și Baudelaire, dela care a împrumutat. 
fără să. vrea poate. darul de a cânta în 
versuri pasiunile omeneşii cele mai jos- 
nice, dar şi cole mai'adevărate. 

In 1556, apăru „Cântecul Calicilor“*, ca- 
re îl dusc dintro dată pe drumul glorici, 
dar în acelaș timp şi la închisoare. Acea- 
stă carte e imorală, strigau criticii de pe 
atunci. Autorul să fie dus dinaintea jus- 
tiției ! Colecţia jurnalului Charivari din 
acea epocă, este plină de acuzaţii nedrep- 
te, aduse lui Richepin. În curând poetul 
fu judecat şi condamnat la 32 de zile de 


duc 


JEAN RICHEPIN 


franci, 
moravurile 


inchisoare şi o amendă de cinci 
pentr delict de ofensă la 
publice. 

„Prin ce monstrnoasă rătărire de jude- 
cată se pedepseşte un autor, pentru gre- 
şelile personagiilor ce le crează ? se în- 
treba Jean Richepin, în prefața ce-a aju 
tat-o mai târziu volumului de versuri. 
Literatura con:rolată de justiţie, îi se pă- 
rea o absurditate, contra cârcia a protes- 
iat din toa.e puterile. Arta și morala na 
nimic comun între cele. 

Pedeapsa ispăşită, gloria lui Richepin 
deveni cu atât mai mare. „Cântecul Ca- 
licilar* plin de argon-ri despiwat de 
ori ce pmdoare, nu numai că, fu vândui 
en succes, dar un mare număr din a- 
micii Îmi, legară volumul excomunicat, 
îm piele, și ît aşezară în biblioateca lor, 
printre cei mui de scami scrijtari Îvan- 
cezi, 

Nici, odaiă Richepin n'a roşii de fapiul 
că a stat în închisoare. La un momeni 
«lut, et publică chiar această aventură li- 
terară. rac în nici nn ra7 nu puira să-l 
desonareze : 





Îci deux gueux staiment jusqu-ă pamaison 
Et cela m'a valu trente jours de prison: 


la 27 de ani, Richepin se bucura de v 
mare popularitate, ceeace l-a încurajat 
să serie operile următoare: Mângâierele, 
Blestemele și Marea, mai mult bogate în 
clocință, decât în sensibilitate şi cari cu- 
nosenră un mare succes de librărie, În 
acelaş timp, ]can Richepin exercită o 
reacţie contra curentului dus de Paul 
Verlaine şi Stâphane Mallarmâ, care era 
să erceze o schismă poetică şi să sfâr- 
șească prin simbolism. Din acest momeni. 
Richepin se bucuri de oarecare izolare, 
care punea astfel în evidenţă. ialentul lui. 

Devenind intim cu marea Sarah Ber- 
nard, el interpretă alături de ea, un ro! 
în propria sa piesă Nana Sahib. 

Poet liric şi dramatic, Jean Richepin a 
scris în numeroase cotidiene şi periodice, 
articole şi povestiri şi a umplut subsolul 





SICICICOTC ACICOCICICZCIC 


sese pentru desfacere, Buţile cu juică, 
nimeni nu simte când i san umplut, iar 
gâlceavă pentru bani la socotelile ce 
fac peste an, înire ei nu s'a pomenit. 

Hanul îi e plin de bunătăţi şi stup de 
muşterii, iar „vinurile Stroecioaei“ nn 
le au decât doni negustori în şapte pla- 
iuri : uacheașul loniţă Robea din Ru. 
căr şi gineri-său, logofotul Iorgu Muşat 
din Bădeni. Neusiori cu  vaduri vechi, 
deprinşi ca şi ea, să. vândă Incru bun cn 
câştig puţin, 

Multe din epucăturile popii Zamlir i 
se par ciudate şi neînțelese. Hangiţa însă, 
niciodată nu şi-a bătut capul să le: 
dkscurpe firul. Isi spune singură : 

— Îmi știu eu sufletul curat?.. Mi-i 
ştiu 1. Imi  înşel muștiriii ?..: Nu! 
Doar la ţuică înşel statul, că vânz zece 
buţi pe an; şi plătese peroeptornlui peu- 
tru una. ar ăsta nu-i un păcat. Şi statul 
ia de pe noi şapie piei. 

Ce'nvârteşte popa, nu-i treaba mea să 
ştiu. Eu mă am bine cu el şi-atât!.. 





Cucoana Stanca îşi înăbuşe gura cu 
palmele, să nu țipe. De cum a trecut 
pragul, popa Zamfir, merge împleticin- 
du-se spre cea dintâi masă din prăvălie, 


cade pe-un scaun, îşi prinde iiâmplele în 
mâini şi tuşeşte și geme cn sughiţuri şi 
iar tuseşte... 

— Un ceai Stăncuțo!... Mor. 

Femeia, îi vede ochii siicloşi, fala 
galbenă, buzele Elea Tremură re 
spaimă și-ncepe să plângă. 

— Sufletul men, ce ai 2... Din, ce ţi-a 
venii răul ăsta ? 

— Un ceai de 
Mor 1... 

Cucoana Sianca aleargă în han. Tre- 
zeşte femeia de la bucătărie şi-o pune 
să aprindă focul. Duce lampa din ista- 
cul ci, în odaia musafirilor, apoi vine 
ia bolnav, îl ridică mai mult pe sus, îl 
desbracă și-l aşeazăn pat... Cât bău 
ceaiul, păru a se linişti. O rugă să tri- 
meată pe cineva după doctor. Pe urmă, 
începu să se svârcolească'n aşternut, să 
geamă, să aiureze. 

— Doctorul !... Repede doctorul !... Să 
ia capul de mort de lângă icoane. Stăn- 
cuțo, uite-l! Sapropie de tine!... Ţi sa 
aşezat în braţe... Aruncă-l... ori ine-l 
«a toporul |... 


muşejel... Repede !... 


SANDU TELEAJEN 


E) 


foiletoanelor cu romanele : Morți Bizare, 
Doamna Andrâe, Oamenilor bravi şi Mir. 
ka fata Ursei, cari, cu toate că erau lip- 
site pe alocurea de o gândire profundă, 
măreau totuşi tirajul jurnalelor în care 
apăreau. 

In fine, piesele lui Jean Richepin, ince- 
pând cu cele dia repertoriul Comediei 
franceze : Viseul, Hoţul de Mare şi Prin 
sabie, precum și Drumaşul şi Mirka cari 
au. dubini aspect de arama și de o,eru, îi 
deșchid porţile Academiei Pranceze ; 
unde îl aștepta de mult amicul său Fran- 
cois Copee. 

Intre timp, ilustrul academician ţinea 
conterinţe în sala Analelor, la Camelon 
şi aiurea. 

Cu toate vulgarităiile verbale, opera 
lui Richepin, pare în momentul de faţă 
puțin îndrăzneață. Sufleiul romancierilor 
stinși prin. apogeul naturaliștilor și sima- 
boliştilor, renaşte în scrierile sale, ca o 
flacăre mia să moară, 

Cântecul Calicilor a insufleţii eu toate 
acestea pe Aristide Bruand şi a condus 
spre o lume nouă talente ca ale d-lor 
Charles Heney-Hirche şi Francis Carce, 
lar noi, cei rămaşi pe nrmă. răstoind pa- 
ainele acestui volum ilustrat de Renefer, 
î im că sufictele simple, în ciuda ex- 
presiilor ce vor să le înomolească, reîn- 
toarse către natura primitivă, și-an făcut 
din ea crezul virței lor. E poate cel mai 


adevărat... 
LILY NICULESCU 





EDMOND ROSTAND 


Cyrano de Bergerac 


—— FRAGMENT -— 
ACTUL II (scena VII, pag. 29) 
BALADA. GASCONILOR CADEȚI 


CYRANO ficând doi paşi spre 
De Guiche, arătând cadeți 


Aceştia-s cadeţii, gasconii ilecari. 
At lui Carbon de Castel-Jaloux ; 
Mint spadasinii de-ţi vine să sari, 
Aceştia-s cadeţii, gasconii flecari ; 
Blazonul îşi laudă, spun că sunţ tari, 
Și nimeni noblețe ea ei nu avu. 
Acestia-s cadeţii, gasconii îlecari, 

Ai mi Carbon de Castel-Jaloux : 


Cu ochiu de vultur, picior de barzii, 
Mustăţi de mâţă şi dinți de lup, 
Spintecă vulgul stau să te arză, 

Cu ochiu de vultur, picior de barză ! 
Capelă 2 — o pană'ntz'o foaie de varză 
Pornese zănateci la drum dc se rup! 
Cu ochin de vultur, picior de harză 
Mustăţi de mâţă şi dinţi de lup! 


Trăsniţi din luvă, lor nu le pasă, 
Orice porecle li siar îi dat; 

Yac la năzbâtii -— căscat te lasă ! 
Trăzniţi din lună lor nu le pasă, 
Dar rendez-vous-uri în orice casă 
Fără ruşine bat şi răzbat ; 
'Frăzniţi din lună lor nu le pasă, 
Orice porecle li star fi dat ! 


lată-mi eadeţii gasconi — pui de drac! 

Pun coarne la soţii geloşi; 

Femee “ndrăcită, te faci că nu-ţi plac 

Cadeţi-mi gasconi.., pui de drac îî,.. 

Soții se 'mbuiuă, de îrica lor tao!,. 

Din trâmbiţi sanaţi inimoși ! 

lată-mi cadeţii gasconi — pui de drac! 

Pun coarne la soţii geloşi ].. 
GEORGE DUMA 





ADINA PAULA MOSCU 


În darea de seamă a „Salonului Oi- 
ciul“ de anul trecut, examinând, la a- 
coastă rubrică, lucrările Adinei Paula 
Moscu — (câteva desemne numai) - 
scriam usifel + 

„Adina Paula Moscu are, incontesia- 
bil, cele mai atent urmărite şi poate cele 
mai clasic expresive desene, din câte 
s'au expus anul acesta la „Salon“, £ un 
element asupra căruia ochiul amatoru- 
lui serios va trebui să se fixeze, în vii- 
10%, cu precădere...“ 

Siguranţa cuminte cu care crau exe 
cutate acele desemne, urmărirea Since- 
ră a aminuntului expresiv și nu, ştiu re 
umploare de viziune care dădeau acelor 
lueriiri putere de stil, mă făcură să 
cred, până mai dăunăzi, că autorul lor 
trebuie să fie o femeie în vâraă, cu 
studii  îndelungi şi serioase întruuul 
din acele ateliere străine, rare azi, uu- 
> elevului i sc trunsmiie respectul tra- 
loc ari, dragostea relipiousă pen- 
imi mestesugul înalt — şi disprețul ta- 
ță de şurlatanismul fanfaron şi irân- 
dav, 

Era exclus pentru mine ca desenaio- 
rul acela viguros şi înțelept — dela „Sa- 
lonul“” din anul trecui — să-și fi [ăent 
studiile la una din scoalele de Arte, din 
jara noastră, 

Cunoşteam  îndestulător programul 
ambelor scoli — (care ucide, în elevi, 
chiar din primii ani, avântul către na- 
tura vie), -- şi canoşteam deasemenea 
pe prolesorii,  dezbrăcaţi du sensibili- 
tate, de înţelegere, dar încleiaţi în pe- 
dantisme mărunte, de rataţi farseuri. 

Nu cunoșteam,  dealtminteri, nici o 
altă şcoală particulară de pictură româ- 
mească, din care să fi putut ieși, șa de 
minunat organizat, un taleni de pros- 
pejimea şi puterea aceasta. 

Dar iată că, după un an aproane dela 
revelația din „Salonul Oficial“ îmi cade 
sub ochi o mapă mai bogată în desem- 
ne şi câteva date, surprinzătoare, usu- 
pra Adimei Paula Moscu. 

Cine şi-ar îi putui închipui! 

Adina Paula Moscu este aproape un 
copil — și na făcut nicăeri şi cu ni- 
meni studii speciale de desemn. 

Ori cât ar fi de nemăsurată surprin- 
derea noastră, întâmplarea nu este 
totuşi extraordinară. 

Ea confirmă numai — (într'o epocă în 
care pedagogii, iar nu artiştii, se iugri- 
jesc de educaţia. sufletească prin .ută, a 
tineretului) — regulă, răsărită natural 
din experiența veacurilor, care ne păl- 
muiegte prin  simplicitatea şi trăinicia 
ei : nu poţi exprima, ca artist, decât ceeu 
ce_te-a încântat. 

Inţelegem prin „încântare.“ o stare 
de suflet aparte, o îngemănare a ta cu 
lucrul contemplat, o simpatizare, o con- 
topirea inconşiientă, cu cl, deci desin- 
tcresată — ideală. 

Sunt aspecte hidioase în, natură cari 
trecute prin a reţine şi sufletul artis- 
tului, fără ca acesta să fi diminuat ni- 
mic din caracterul lor respingător, ba 
dinpotrivă — devin, pe hârtie pe pân- 
ză, ori în bronz, prilej de superidare 
bucurii ale spiritului mpentiu E acei 
cari, ca şi artistul, ştiu să se aplece a- 
supta celot mai umile înfăţigări ale na. 
tuagii, uh descopere în ele, necontenit 

















iu, duhul creatorului — şi sa st t- 
ptască în el. 
Vai de acei — artişti sau oameni de 





rând — cari nu ştiu şi nu pot să sc 
confunde şi să plutească în ritmul uni- 
versalităţii — ca paserea, ca sunetul, 
ca lumina: — vai de acei cari, cu fap- 


ia. cu vorba, sau numai cu cugetul, 
stânjenese pe rarii lor semeni, în ascen- 
siunile ideale, unde sunt împinși, fără 
vrerea lor, de o putere mai presus de 
puterile noastre pământeşii, de o che- 
mare ncauzită. dar poruncitoa si a- 
dâncă, mai adâncă decât adâncul o- 
ceanelor şi fundul timpurilor negre. 





Cercetând cu multă luare aminte ul- 
timele desemne ale Adinei Paula Mos- 
en. pe cari întâmplarea mi Je-a scos în 
cale, am rămas cu ceva maj mult sdecâi 
0 convingere, um rămas cn credința că 





















în copilul acesta sălăşuiezie col mai 
mare taleni de gravor din câle i-an fost 
dat neamului nosiru să i se nască. 
Gravura — arta aceasia, muli mat 
nabilă prin  disevețiunea rafinamentu- 
lui ci, decât oricare altă artă cu vogă 
în iarmarocul plasticii democrate — ea 
manifestare  uproape necunoscută la 


noi — anrecială numai de câţiva o0u- 
meni de înaltă culiură şi superioară €- 
«hecaţie artistică, 

ndeă românul e, ca toate 
vile latine îndeobşte, pripit. 

Paţi ahnşa, îniro zi, un tablou, poli 
model, între după amează, după ca- 
fea, o statuetă ; un sonet îl poţi împro- 
viza și cizela la un snpeu, dupii cinema- 
1ogral —- și cunosc antori  drematiei... 
(nereprezenlaţi) cari mi-au afirmat 
can fănrit întro singură noapte o pie 
să în trei acte — ce toi tipien) cerut 
«le_regizori. 

O gravură bună, vă usigur, cope mai 
multă meditare, mai multă  emoiinne, 
mai multă știință sh mai mnltă conştiin- 
țiazitate de cât un tablou de efect, 0 
statuciă agreabilă, un sonet. sau o tra- 
gedic în pairu acte, cn saa fără rețetă 
a cassă. 

Si vă pot încredința că o gravuri lună 
păstrează — pesie urgia veacurilor si 
vraganele modelor şi a cureniclor.— în 
stimă mult mai înaltă, numele autoru- 
ui ci, decâi nn op de istorie. pri v jn- 
visp.rudență celebră 





neamul 

















N'a runosc pe Adina Paula Moscu -- 
si. pe nimeni din jurul ei. Dar îmi în- 
chipui că trebue să fie nn: copil atent. 
carte atent, tot ceiace o înconjoară -- 
si foarte cuminte, în înţelesul bătrânal 
envântului. 

Îmi mai închipui, de asemenea, are 
o» mamă care-i urmăreşte creşterea su- 
leiului cn acea tremurătoare griji pe 
cari îu deobşte o au toate mamele faţă 
de pruncii cu sensibilitatea ufară din 
comun — si un tată, care, afectând du- 
vitate şi intransigeujă, (cum sunt toţi 
părinții cari vor să contrabalanseze ex- 
pansivităţile sentimentale ale copiilor) 
— ascunde în el, cu dârză mândrie, gân- 
duri bune pentru copilul acesta, în care 
Dumnezeu a picurat aghiazma sfântăa 
harului. 

Dacă tot ceea cemi închipui eu se 
potriveste cu adevărul, nu-i mai rămâ- 
ne_ Adinei Paula Moscu decât griju: 
Să nu ia numele artei în deşert, ci. 














desemnând cu aceiaşi încordată luare 
aminte, cu a i sinceritate, cu aceias 
dezinteresati simpatie pentru lucrul 
sau omul pe care-l priveşte — să fie 


încrediuţată că în clipele acelea oficia- 
ză o slujbă sacră. în timpul căreia nu 
se cuvine să artificializezi, să falșifici. 
sii trișezi. 


N. N. PONPTZA 


NN BIS LIVE 


Liviu Rebreanu 
cetăţean de onoare 


PROCES-VERBAL îi 


Susceput în ședimja exiraordinară a 
Consilinlui comunal ţinută în 5 lanua- 
vie 1927 fiind prezenţi : Dumitru Ureche, 
primar, Vincențiu Iliegu, neiar, Iulian 
Ciorba, loan Barna; Gavril Roiin, Ale- 
xandru: Carbane, A. Partene, Ienat Pop, 
Vasile Ș. Boșca. Tomler Avram și Grigo- 
re Avram. 





LIVIL REBREANU 


Preşedintele conșială că şedinia sa 
convocat în regulă, mem 
lat în număr corespunzător, 
ședința şi deleagă  peniru veri 
procesului pe membrii A. Partene 
lian Ciorbu și apoi spune la ondiaca zilei 

No, 1/97 

Propunerea d-lui lulian Ciorba prnirv 
a i se dona d-lui Liviu Rebreanu, ma- 
relui romancier al țării noastre un teren 
din prundul comunal, unde a fost Casa 
Comunală veche, peniru a-şi edifica o 
vilă precum şi oferirea de cetăţenia. de 
omoare. A 














HOTARARE fa 

Consiliul cumunal avâud în vedere ci 
dumnul Livia; Rebreanu a adus mari şi 
reale servicii culturii neamului  româ- 
nesc, având în vedere că d-sa şi-a pe- 
trecut copilăria în această comună, soco- 
tind meriiele d-sale aduse ţării de timp 
îndelungat pe toaie tărâmurile : hotără- 
ște unanim a-l alege cetăţean de onoare 
al com. Maicru, din Plasa Sângiorz-Bă 
jud. Năsăud şi ca un prinos de recunoy- 
tință îi donează pentru vecie din ţeri- 
toriul propriu al comunei, din parcelele 
topografice Na. 791 şi 792 cca 520 stân- 
jeni şi anume teritoniul oblu pe lângă 
fântână şi în jos cât a ţinut curtea foas- 
tei primării iar în adâncime cât se poa- 
te folosi. 

Acvustă hotărâre se va putea exvcnta 
după aprobarea hotărârei presentej de 
eci_ în drept, 

Nefiind alte obiecte. procesul se înclee 
si semnezaă. 








(ss) Vincențiu Ilieşu, notar 
(ss) Dumitru Ureche, primar 
(ss) Julian Ciorba 


(as) A. Partene 
Membtii verificatori. J 


PNIPBESUL LITERAR 
ARDEALUL Şi PROBLEMELE CULTURALE 


Biblioteca poporala a „Tribunei:: 


Am arătat într'umul din. articolele pre- 
cedente, că întemeietorii şi redactorii 
„Tribunei“ din Sibiu au căutat să-şi lăr- 
cască activitatea lor culturală, ce o 
desvoltan prin coloanele și în foiletonul 
zilnic al ziarului, punând baza şi unei 
biblioteci poporale a „Tribunei“. Scopul 
era bine precizat şi alegerea lucrărilor, 
de publicat s'a făcut cu pricepere şi cu 
o adâncă cunoaşiere a nevoilor momen- 
tane culturale ale poporului din Ardeal. 

Poporul român de peste Carpaţi se 
găsea la acea epocă într'o siare de tran- 
ziţie sufletească. Succesele armatelor ro- 
mâne la Plevna şi Griviţa, declararea in- 
dependenţei și avântul ce se afirma tot 
mai mult în viaţa culturală şi literară 
la Bucureşti aveau un viu răsunet în Ar- 
deal. Conştiinţa naţională, trezită prin 
aceste muri evenimenie, era bine şi con- 
ştient întreţinută prin partea politică 
a ziarului. Coloanele acestea ale „Tribu- 
nei“ erau însă deschise numai persoane- 
lor mature, care le înțelegeau şi le asi- 
milsu. 

Tribuniştii au înțeles însă că o pro- 
blemă tot atât de importantă ca educa- 
rea politică şi culturală a celor mari e 
şi îndrumarea spre cultura română a 
tineretului şcolar. 

Dela această convingere a pornit ideea 
înființărei „Bibliotecii poporale a „Tri- 
bunei“. 

Ivăţământul nostru primar în Ardeal 
cra în acele vremuri destul de bine în- 
spirat ca tendință, dar foarte redus ca 
mijloace, Școalele primare dela sate 
erau ronfesionale şi stăteam sub ingri- 
jirea celor donă biserici române. Aces- 
tea erau însă foarte sărace şi sărăcia 
mai era în plus şi rău administrată. Şcoa 
la din sat suferea de toate neajunsurile 
posibile : Invăţătorii slab pregătiți şi rău 
retribuiți, edificiu şcolar - necorespunză- 
tor şi şcoala lipsită de cele mai elemen- 
tare mijloace de instruire. Biblioteci pu- 
blice sau şcolare nu existau atunci în 
satele ardelenești, unde azi se zăsesc în 
abundență, astfel de biblioteci, Părinţii 
elevilor erau săraci şi  neînțelegători 
pentru rostul ce-l au cărțile bune şi 
uşor de: înțeles în desvoltarea sufleteas- 
că a copilului, care şi-a însuşit scrisul şi 
cetitul în gradul cât îl dă cel puţin şcoa- 
la primară. 

Problema îndrumării tineretului cn 
carte dela sate spre cultura generală e 
preocupat pe cei dela Tribuna, care au 
căutat să o rezolve prin editarea unor 
broșuri cu conţinut potrivit scopului şi 
foarte ieftine. În cursul celor câțiva ani, 
cât a durta munca de directivă conștien- 
tă şi însufleţită numai de idealul naţio- 
nal, au apărut 48 de numere din biblio- 
teca din chestiune. U 

Primul număr îl formează) o nuvelă de 
Ion Slavici: „Pădureanca“, care a mai 
publicat apoi încă 2 numere: „Păcală în 
satul lui“ şi „O sută de ani“. 

După Slavici urmează Matilda Cngler- 
Poni cu „Fata Stolerului“ şi „Sfântul Ni- 
colae“, 

Câte cinci numere sunt cuprinse de 
Gheorghe buc şi Silvestru Moldovan. 
Cel dintâi publică : „Blăstăm de mamă“, 
legendă din jurul Năsăudului; „Pe pă- 
mântul Turcului“, „Fata craiului din 
cetini“ ; „Drama (?) mamei“ şi „Fulger“. 

Silv. Moldovan: „Păcală şi Tândală“; 
„Fiica a nouă mame“ ; „Povestea lui Ig- 
nat ; „Indărătnicul“ şi „Lumea proşti- 


Te 
Tot atât de bine «tirg e şi nu- 
inelă pătiteiiui team Mețe, actualuă di- 


rector al foii poporale dela Orăştie „Li- 
bertatea“ ou următoarele povestiri, parle 
în prozăi parte în versuri: „Baba iadu- 
lui“; Zâna mărgărelelor:; „Doi copii“ 
şi „Croitorul şi cei trei feciomi“. 

Dintre autorii cunoscuţi mai găsim pe 
P. Ispirescu cu „Jucării şi jocuri de 
copii” şi pe P. Dalifu cu „Princesa ferme- 
caută”. 

1, 'T. Mera are trei poveşti: „Ce 
fost şi nu va fi“; 
„Cenuşotca“. 

Gr. Sima al lui Ion: „Teiu, legănar“; 
„Vlad şi Catrina“ şi „Din bătrâni“, 

Autorii străini sunt reprezentaţi prin : 
„Bunica” de B. Nemceva, în traducerea 
lui Urban Jarnik; „Un pejitor îndărăt- 
nic“ şi „laina unei vieţi“ de Bjărnstjerne 
Bjorson ; „Prietenul meu Vântură-lară'“ 
și „Un idil în Rogeni” de Bret Harte; 
„Sgârcitul” de Molitre; „Mica Podetă: 
de George Sand ; „Roma învinsă” de Al. 
Purodi, în trad. lui I.L. Carageali ; „Cla- 
ra Miliei” de LI. Turghenev, trad. de Ln- 
nea Hodoş, 

Aceştia şi încă vreo câţiva autari de mai 
puţină importanţă au satisfăcut pe vre- 
muri dorul de cetive al tineretului şt 
modeştilor intelectuali români dia Ar- 
deal. Dat fiind prețul de tot modest, de 
4—6—8—10 până la 80 de bani, aceste 
broşuri erau uşor accesibile publicului 
din, satele şi oraşele ardeleneşti. 

Astăzi bibliotea aceasta nu se mai gă- 
seşte în vânzare, fiindcă în urma deca- 
derei care a urmat mnui târziu la Tribu. 
na“ nimeni nu sa mai îngrijit de spo- 
rirea ei şi de reeditarea numerelor cpu: 
zate. Multe din aceste broşuri erau foar- 
te mult gustate pe vremuri şi credem că 
ele ar putea oteri şi în zilele noastre ov 
lectură phicută peniru tineretul şcoale- 
lor dela sate, In deosebi ne gândim la 
şcolile din Basarabia, unde aceste  po- 
vestiri simple, usor de înţeles şi cu fond 
moral, ar putea să facă cauzei româneşti 
acelaş serviciu prețios, pe care l-au îă- 
cut odinioară în Ardeal. 

ION BAILA 


na 
„Pipăruş Petru“ şi 





E ati 







pa 3 









UN INTERVIEW AL 
D-LUI N. N. TONITZA 


In „Rampa“ de Duminică, d. Petru Co- 
mănescu transcrie o prețioasă convor- 
bire cu eminentul pictor şi critic de artă, 
preţiosul nostru colaborator, d. N. N. To- 
nitza, din ale cărui confesiuni autobio- 
grafice, observaţiuni grave sau dulci dia- 
tribe la adresa contemporanilor spicuim 
următoarele : 


— „Sunt născut în oraşul Bârtad, la anul 1886, 
luna Aprilie în 13. Tatăl meu era um negustor 
de manwiactură. Bunicul, după tată, despre care 
nu-mi amintesa, avea răzăşie, cu podgorii bătrâ- 
ne, în comuna Ciureştii din jud. Tutova. îmi a- 
duc bine aminte însă de bunicul după mamă, 
Purta mustață tunsă, antireu, şapcă şi brâu de 
mătase şi avea o îndeletnicire, care pe mine 
mă fermeca mespus : o îndeletnicire dispărută 
astăzi, fiindcă a izgonit-o fabricile. Bunicul era, 
amnme, meşter de vestminte eclesiastice, de 
mare sărbătoare, odăjdii rare, cum m se mai 
îmbracă în zilele noastre şi pe cari bunicul ie 
broda, cu mâna lui, în desenuri bătrâneşti am- 
ple şi severe, siujindu-se pentru aceasta, de fire 
de mătase, colorate, de fire de aur şi de argint. 
Am hecontenit regretul că farm cunoscut mai de 

aptompe pe bittâau! acesta, şi tnat tadeluneă 


EA E O MEI ML 


Ed 


Li 





NOTIŢE ! 


O veste bună. Artistul așa bun, 
lent aşa de strălucitor, cu joc totdeauna 
impresionant, lonel Manolescu, va fi 


cu ta- 


numit profesor la Conservatorul de 
artă dramatică din Bucureşti. 

Va fi o numire întradevăr nimerită. 
Icnel Manolescu este artistul, care poa- 
te sii exercite cu izbândă şi rolul de pra- 
fesor. Dela cl pot să înveţe și muli şi 
bine, elevii. 


Ventura. In cursul lunei Februarie, va 
ceni în Buenreşti, admirabila Marioura 
Ventura. 

Urmăreşte această artistă cn tenacita- 
ie statornicirea raporturilor cât mai bune 
iatelectuale între Franţa şi România. | 
sa propus să înființeze în Bucureşti, un 
ieatru „Ventura“. [l aşteptăm, cu însufle- 
țire. Teatrul acela va fi una din cele mai 
alese şcoale dramatice, 





La Naţional. Rolul Mirei Dăianu din 
„Păianjenul“ d-lui A. de Herz, a fost în- 
terpretat şi de d-na Puiu Ionescu, nu nu- 
mai de d-na Jana Popovici-Voina, venită. 
«dela Cluj. D-na Puia lonescu. şi-a, afirmat 
însuşirile de ingenuă și u biruit să-şi 
statornicească reputajia. 

— Socotim că va fi un spectacol foarte 
interesani, la Naţional, „Dama cm ca- 
melii*, prin interpretarea, pe care a va 
da rolulmi prinripal, artista de mare 1a- 
lent d-na Maria Filotti. 





La Tearul Mic, a fostianpajat un, foar- 
te talentat actor de comedie, d. Ionescu- 
Ghibericon. A repurtat strălucite succe- 
se la Cluj. Are o viviciune remarcabilă. 


B. C. 





Ap Ai 






A 


vreme. Când a murit el, eu maveam încă îm- 
pliniți trei ani. 

Şi totuş imaginea lui trăieşte în mine, călău- 
zindu-mă în toate eforturile “mele, 






mi era dragă şcoala, — vreau să spun cu 
noaşterea, — dar mă înspăimântau profesorii cu 
mutrele lor înfricoşate. 

Două obiecte mi-au îost, deja început, nest 
ferite : caligrafia si matematicile. Mărturisesc 
că mici până astăzi mam izbutit să învăţ pe de 
rost tabla înmultirii şi să limiez, după tipic, un 
caiet de caligrafie, 





— „Crezul mew actual este culoarea. "Dar mat 
culoarea cliseu, dacă putem spune astiel, — ci 
culoarea mijloc variat de expresie a diverselor 
sentimente, provocate tot de culoare. Să mă ex- 
plic ; Intâlnesc în preumblările mele o pată de 
rase, încadrată de ua galben boltav și palid. Se 
petrece în mine, subit, am acord izvorât din aso- 
cierca acelui rose cu acel galben. Naşte atunci 
dorima de a exprima acest sentiment particular 
si, devenit conştient, — caut să-mi întruchipez. 
săam construiesc cu mijloacele meşteşuguiui 
meu, tabluui. Abea atunci mă lămuresc că pata 
de rose este rochita unui copii, protilată pe bos- 
chetul tomnatic din „grădină. Fiteste va 4rebuă 
să picte2 o îetiţă în rase ptotitată pe tn bosthet 
holnate de tosthă. Teblohi tnt va Ît Mobatit aa. 


4R 


UNIVERSUI, LITERAR 


ECOURI 


REDACȚIONALE 

D Din lipsă de spaţiu, Editarile în 
1926 urmează în numărul viitor, 

O Reamintim cititorilor noștri că vom 
tipări în cel mult o lună de zile tabla de 
materie a Universului literar pe anul 
1926. 

O Publicăm în numărul de faţă o ad- 
mirabilă traducere din. marele liric ger- 
man, de curând răposat, Rainer Maria 
Rilke : Câatecul vieţii şi al morţii stega- 
rului Cristoph Rilke. 

Traducerea a apărut cu câţiva ani în 
urmă în „Cugetul Românesc” şi o re- 
publicăm cu învoirea traducătorilor, că- 
rora le aducem mulțumirea noasiră. 


NUMIRI LA BELE-ARTE 
D Inregistrăm cu deosebită bucurie 
ascensiunea diregătorească a doi din cei 
mai apreciaţi artişti ai noştri, preţioşi 
prieteni, în acelaş timp, ai „Universului 
literar“, 

Pictorul Ştefan Dimitrescu, a fost nu- 
mit profesor la Școala de Bele-Arte din 
laşi, a cărei direcţie urmează să o și 
preia, în curând, 

Sculptorul O. Han a fost numit profe- 
sor de sculptură la Şcoala de Bele-Arte 
din Bucureşti, a cărei direcţie a fost în- 
credințată  valorosului pictor  Carail 
Ressu, A 
D Cunoscutul nostru pictor Petre Ior- 
gulescu Ior, va deschide expoziţia sa de 
pictură, Duminică, 23 Ianuarie, în gala 
Artelor decorative, din strada Câmpi- 
neanu 17. 
1 
nu, pentru Suiletul mew, dacă voi izbuti sau nu 
să stabilesc fără nici im pic de alterare, acel 
acord care a trezit în mine sentimentul prin, ce 
ma îndemnat Ja lucru. 

lată pentru ce este îndeobşte condamnabil să 
ceri dela un tablou altceva decât cecace a vroit 
pictorul să exprime în el. 

Bine înțeles dacă, pe lângă stabilirea acelui 
acord, vob putea să adaag şi alte elemente pta- 
stice tabloului meu, fără să tulbur san să în- 
străinez, prin aceasta, sentimentul de bază, o- 
pora mea va câştiga în întindere şi adâncime, 

Cred că pictorul trebuie să pornească dela 

acordul cromatic. Sau să plece de unde o poiti, 
— dar să ajungă tot aici. Pictura este, în primă 
şi ultimă analiză : culoare, 
— „Părerile personale ale artistului n'au mare 
trecere în ziua :de azi. Mulțimea şi oficialitatea 
e maj curioasă să ştie ce crede cutare prote- 
som, cutare militar şi cutare elector despre anu- 
mite probleme mari la ordinea zilei, — decât 
ceeace crede un artist. : 3 : 

Experienţa, credimela, profețiile artistului nu 
sunt Inate în serios într'o societate clădită ne 
inrță, pe demagogie şi decorație. A 

Iată de pikdă, acum câțiva ani, cotegul şi pric- 
tenul meu, Ştefan Dimitrescu, a scris câteva ar- 
ticote asupra reorganizării 'scoalelor de Belle- 
Arte, în cari cra pusă hotărit chestiunea scin- 
dârei învățământului artistic în dauă secţii deo- 
sehite : artistică şi pedagogică. Prima, organi- 
zată astiel că să scoată în lume artişti, — iar 
a doua, întocmită aşa fel ca să ne servească 
anual un număr îndestulător „de profesori de 
desemna. Nimeni ma remarcat şi n'a discutat ar- 
ticolele prietenului Şt. Dimitrescu. Fiindcă e! 
este wm artist. E 

Astăzi, d. Tzigara Samurcaș reeditează, cu 
poză, acedeaşi idei, în diverse intetviewuri, — 
şi Inmea se cutremură cu admiraţie ca în faţa 
unei descoperiri gemiale, D. Tzigara Samurtaș 
este wn proiesor. 

V'am dat un exemplu, — dintr'o mie, pe cari 
je am la îndemână. Dacă mai vreţi... 

Aşa dar, de ce să am păreri personale ? 











ATELIERELE SOC, ANONIME „UNTYER SUL+, STR, BREZOIANU No. si, RIICII REGTI 


TULIU SAVESCU 

C Prin ganeroasa îngrijire a d-lui V. 
Demetrius, a apărut în „Biblioteca pen- 
tru toţi“ (No. 1121-1122) Poezii de Ialiu 
Cezar Săvescu, cu o prefaţă de d-l N, 
Davidescu. 

Vom reveni asupra acestei culegeri şi 
asupra problemelor pe care tipăririle po- 
stume le suscită, 

CERCUL „SBURATORUL“ 

O In şedinţa cercului „Sburătorul“, 
dela 9 Ianuarie, d. Horia Furtună și-a 
continuat lectura. piesei sale Păcală (act. 
II şi 1V) în curs de repetiţie la Tea- 
trul Naţional. D-l E. Lovinescu, F. Ader- 
ca, Pompiliu Constantinescu, au citit ar- 
ticole critice şi polemice ; d-nii 1. Barbu 
și Sandu Tudor au citit poezii. 

Au mai asistat d-nele şi d-rele: Cella 
Lahovary, Alice Sturza, Ticu Archip, De- 
lavrancea, Pica Dona, Riri Gibory, Sanda 
Movilă, Bălăcescu, Getta Cantuniari, 
Marga Nicolau, Ella Papadat-Bengescu ; 
d-nii : Petre Sturza, F. Aderca, 1. Vale- 
rian, G. Călinescu, C. Baltazar, etc. 

FALS TRATAT PENTRU UZUL 
AUTORILOR DRAMATAGI 

Am amintit de lucrarea d-lui Camil 
Petrescu, tipărită întrun compact nu- 
măr din Cetatea literară. 

Pe lângă atitudinea permanent 'po- 
lemică şi în afară. de procesul reprezen- 
tării „Mioarei“, d. Camil Petrescu abor- 
dă nenumărate probleme, .de regie, de 
psihologie a spectatorului sau a acto- 
rului, . frânge lănci în contra idolului 
public, îl arată mai ales ca.o teroare 
nejustificată sau porneşte în confesiuni 
de autobiografie emoţionante. 

Dăm ca o pilaă palidă, câteva ciiate: 

Publicul... 

Nu vă puteţi închipui ce conţinut capătă no- 
țiunea aceasta pentru actori, regizori, directori 
de teatru şi în genere pentru cei care depind 
do reuşita unui spectacol. Un fe! de zeitate 
monstruoasă şi incomprehensibilă. Im romanele 
lui Zola, câte-o uzină, câte-o locomotivă sai, 
ca în Germinal, o mină capătă un îel de aw- 


„toritate de destin asupra unui grup întreg de 


oameni. Deasupra vieţii lor planează moderna 
zeitate. Teatrul Joacă acelaş rol fireşte în viaţa 
atâtor ins;, dar teatrele inseşi depind de Public. 

Dacă publicul aplaudă o sirigură seară măcar, 
fetița de conservatar, care a împrumutat o 
rochie a unei prietene a ei, ca să poată juca, 
e pe cale să capete adoratori, angajamente, casă 
jxoasă şi dacă publicul aplandă mereu căl- 
duros, copiii actorului au acasă pâime, căldură 
şi ghetele drese la timp. 

Dacă publicui  aplaudă se poate găsi loc în 
sanatoriu pentru soţia bolnavă, vara toată lu 
mea poate pleca să respire aer curat sau să 
viziteze oraşele străinătăţii, Dacă publicul te 
aplaudă, lumea te saintă cu respect pe stradă, 
nb faci auticameră, nu ai aparenţa aceea la- 


-mentabilă de om de serviciu aşsteptând, Copiii 


tăi sunt mândri de tine, prietenii îţi dau joc 
de frunte la masă. Toate acestea depind de 
Public, idol capricios şi hidos de atâtea ori. 
Numai anul acesta a căzut la noi „Livada ou 
Vişini“, care a avut un succes imens în toată 
Europa. „S'a găsit o femee goală”, unul din 


- marile succese ale Parisului. „Domnul şi d-na 
- cutare“, unul dintre cele mai mari și mai au- 


tentice succese ale acelnias Paris. A căzut la 
National „Regina Cristina“, jucată cu mare suc- 
ces la Viena, etc. i 

Nici odată directorii de teatru, “cărora le-au 
căzint piesele de stweces, nu caută să. priceapă 
cauzele reale: aje căderilor,: că: recurg, ia for- 
mula ocultă: Publicul, 

De altminteri, conceptia despre teatrn e tot 
atât de grosolană la unii conducători de teatrii 
dela noi ca şi la critici. Descompunerea unui 
spectacol în factori, te e cu desăvârşire necu- 





noscută. Pentru un medic, moartea unui om 
poate să fie provocată de cauze organice, chi- 
mice Sat mecanice. El studiază şi incearcă re- 
medii. Pentru o babă cauza morţii unui om ce 
că l-a duat Dumnezeu. 

Pentru un director de teatru, cauza pentru 
care cade o piesă €, că n'a... aplaudat-o pu 

De ani de zile aud: Publicul vrea așa,.. pu- 
Blicul nu vrea asa, dar naiba ştie de ce într'o 
zi vrea înscenări fastuoase și într'altă zi nu le 
mai vrea, de ce ani de zile a vrut pe Bataille 
și Bernsttin şi pe urmă mu i-a maj vrut, de 
ce într'p seară aplaudă furtunos melodrama şi 
peste două zile chiar „Cele donă Orteline” îi 
Jasă rece, 

Am văzut deci directori de teatru acuzând 
publicul de căderea unei piese, şi am văzut di- 
rectori de teatru acuzând piesa însă-şi. Fârz 
să-şi dea seama că o piesă care a avut sur- 
ces aiurea e un Imcra judecat în materie de 
teatru, şi că chiar dacă ar îi aşa, încă sc 
condamnă singuri: cine i-a spus Să joace piesa, 
că doar mu îi obliga: nimeni să se facă de râs. 
Fireşte, Când aproape fiecărui teatru dela noi 
î? cad opt din zece piese pe care Ic reprezintă, 
mai poate fi vorba de o conducere efectivă 
pricepută şi nu de un joc al întâmptăriie De 
altiel, chiar dacă Publicul ar fi de vină şi un 
director de teatru încă e vinovat că nu îl! cu- 
noaşte. Căci dacă mu te pricepi s'o joci, şi dacă 
nici nu stii ce vrea publicul, atunci ce Dum- 
nezeu ştii şi cum Justifici pretenţia de a con- 
duce un teatru? 

Nu Sunt decât un biet scriitor. Nici prin naş- 
tere, nici prin situaţia socială nu însemn nimic. 
Ca scriitor chiar, nu sunt decât tolerat la 
vre-o două ziare, iar ceeace gândesc nu pot 
spume decât într'o revistă proprie, care ahia 
numără mai mult de o mic de cititori. Cuvântu! 
meu e fără răsunet şi inimenta mea ru se exer- 
cită, aţât cât sc exercita, decât într'um colţ 
restrâns al societăţii acesteia mari. Câţiva 
pricteni personali, afţi câţi-va scriitori şi um 
număr mai mare sau mai mic de actori. Toate 
piesele vieţii mele cotidiane se joacă în între- 
gime în acest grup restrâns, Obligaţiile mele 
Către societate aci se exercită, dar ştiu că a- 
ceastă societate e m tot imens şi complex 
și că pu numai acest grup e în debandadă mo- 
rală, ci țara întreagă îi seamănă ca unui pa- 
har de apă tulbure un butoi cu apă tulbure. 

M'am încăpățânat să le afirm oamenilor a- 
cestora că e posibilă şi altă viaţă, că trebue 
să năzuim toţi către un liman. În micile reviste 
pe care le scot pentru ei, în pasionate des- 
bateri orale, într'o frondă cotidiană, mi-am 
propus să le arăt că simgură calea solidaris- 
mului social şi a efortului intelectual poate 
duce la adevărate realizări, că restul sfârşeşte 








totdeauna în dezastru, Să le spun anume că 


frumosul are şi o valoare pragmatică. Ţin anu- 
me să le inspir încrederea în miiloacele acestea, 
cun convingerea mestrămutată, că atunci când 
fiecare îşi va face datoria, toţi vom folosi şi 
greutăţile se vor simplifica. În totdeaura pa: 
nicole produc ma? mari dezastre decât o re- 
zistenţă solidară. 

Mi se răspunde de obicciu: Fugi dragă, ia 
moi mu poţi să ajungi decât plecându-ti spi- 
marca Și căutând araniamente: Uite X şi-a cum- 


'părat automobil, de ne plimbă pe toţi, pentrn 


că. a ştiut să se învârtească, uite actrita Y 


“joacă numai roluri mari penirucă şlie ce trebue 
să facă, mite 'Z. deşi e autorul cel mai rul, 
„încasează milioane pentrucă şiie să sc învâr- 


tească. Tu eşti un naiv. Totul e să ai succes. 

— Da, dar si Dâmboviceanu cra exact ca 
îm domn, avea automobil, cucoană frumoasă şi 
stima chelneritor, Imi dai voe să-ţi spun că, 


"totuş, e! a iost. um naiv... si ce maivi să creadă 
- că se poate substitui realității. un bluii. Rarcori 


isbutese să conving, în cereut acesta restrâns, 
în care domneste curajul mărturisirilar. căci 


“ja moi, în grup restrâns, avem curajul tuturor 


mărturisirilor, numai în mare suntem îpocriţi.