Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0019

ERE ver'suză 


Anul XLV Nr. 19 


5 Mai 1929 
$ Lei 








VASILE _LEONESCU 





290. — UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii 








VASILE LEONESCU 


de GEORGE SCRIOSTEANU 


Dacă dibuim începuturile teatrului ro- 
mânese, din nebuloza vremurilor de a- 
tunoi, când artistul era considerat „sal- 
timbac“ sau un ,pierde-vară“, căruia, a- 
proape nu-i se dădea consideraţie de om, 
vedem cât de mare era sacrificiul acelor 
entuziaşti cari îmbrăţişau carierea acen- 
sta, — destul de spinoasă şi astăzi, — 
şi cât de dureros de suportat martiriul 
şi disprețul cel întâmpinau. 

De aceia adevăratul apostolat s'a făcut 
numai atunci, când, ca să devii actor, tre- 
buia să renunţi aproape la tot — chiar 
la familia ta, —şi să urci calvarul pri- 
begii în turneuri nesfârşite, pe drumuri 
presărate cu tot felul de privaţiuni şi de 
mizerii cumplite, morale şi materiale, și 
să lupţi cu ignoranță, cu mentalitatea 
întârziată şi cu prejudecățile stupide ale 
publicului din vremea aceia. 

Printre acei apostoli necontestaţi, cari 
uu cimentat cu viaţa şi si:fletul ilor de 
martiri și vizionari, temeliile teatrului 
românesc — figura marelui tragedian 
Vasile Leonescu, apare măreaţă şi im- 
punătoare. 

Vasile Leonescu, a început să joace 
teatru foarie de tânăr, la vârsta del?ani, 
când împins de demonul artei părăseşte 
şcoala şi intră în trupa fraţilor „Vlddi- 
cești“, Era pe la 1883. Atunci îl vede ma- 
rele Grigore Manolescu care plecase dela 
Naţional şi-şi făcuse o trupă la „Dacia“ 
și-l angajează. A debutat cu rolul „Javert' 
din Mizerabilii lui Victor Hugo, pe care l-a 
jucat. cu multă prestanță şi naturaleţă. 
Apoi în: Curierul din Lyon, ete. 

După câtva, timp afacerile merg prost 
la Dacia; — na mai sunt bani şi Grigo- 
re Manolescu se întoarce din nou la, Tea- 
trul Naţional. Dar pentru că-l aprecia 
mult, pe Leonescu, îl sfătueşte să intre 
în Conservator, ceeace se şi întâmplă 
şi-l angajează şi la Naţional. Dela 
1855 până la 1888 joacă la Naţional şi 
face și Conservatorul, la clasa maestru- 
lui Ștefan Velescu. 

Dar lupă puţin timp Manolescu moare 
şi repertoriul lui, în întregime, este jucat 
cu succes de tânărul Vasile Leonegcu, 
care în scurt timp ajunge societar (cl. ][1). 
Joacă în fiecare seară şi succesele curg ca 
apele primăverii în: Ruy Blas, Don Carlos 
din „Patrie'“, de V. Sardou, Carl Mohr din 
„Hoţii“ lui Schiller, Ernanii rolul titular, 
având ca interpretă principală pe Aris- 
tița Romanescu, 

Atunci îl vede marele bărbat de Stat, 
Take Ionescu, care-l ediniră şi trimite 
un îm, bursier la Paris. Acolo Leonescu 
vede teatru și studiază cu  Mounnet 
Soully. Era în 1892. Avea 28 de ani, 
După un an se reîntoarce în ţară şi-şi 
reia activitatea la Teatrul Naţional. Cere 
să joace „Dthello”, dar este refuzat. 

Talent puternic şi viguros cum puține 
au fost în teatrul românesc. inteligent, 
cult cum nu se pomenea pe vremea aceia, 
înzestrat cu o voinţă de far şi .cu 
o putere de muncă rară, entuziast 
și cu un suflet de o delicateță femenină, 
L.eonescu a întreținut focul sacru pe al- 


tarul Thaliei timp de 40 de ani, creind ne- 
numărați eroi de tragedie, dramă şi 
chiar de comedie. Cu temperamentul lui 
viguros, cu vocea lui caldă înzestrată cu 
acel timbru metalic de vo rezonanţă fer- 
rhecătoare şi cu o dicţiune atât de per- 
fectă, că se auzea fiecare liieră din cu- 
vânt, — cu ochii aceia mari cari &- 
lecirizau si cu iccul lui de scenă na- 
tural și spontan, el atingea culmi ne- 
închipuite,  creia, subiuga publicul, îl 
entuziasma şi-l ridica în slăvi neatinse. 

Vasile Leonescu era în drama modernă, 
dar mai ales în drama istorică si în tra- 
perie un interpret ideal, 


Artist de mave envergură înzestrat cu 





V, Leonescu în „Regele Lear“ 


u boeăţie variată de calităţi a jucat şi 
cornedie cu succes, e destul să amintim 
de Falstaf! din Nevestele Vesele şi rolul 
principal din Soldatul Lăudiros, etc, 
Inalt, îalnic, chipeș, cu o prestanţă 
unică în teatru și cu un corp tăiat anu- 
me parcă, pentru eroii de tragedie, cu un 
cap interesant încadrat ca. de o aureolă 
de părul lui bogat şi ondulat, Leonescu 
era; un reprezentant tipic al actorului de 


rasă, croit parcă pentru această carieră... 


Când juca se dedubla cu, desăvârşire, îşi 
punea tot sufletul în rol — sufletul lui de 
mare artist, sufletul acela care a iubit a- 
tât de mult teatru, şi pe camarazii lui, 
dar care a suferit nespus, sufletul acela 
care a creiat, „Hegele Lear“, „Petruchio“ 
din Femeea Indărătnică, Hipolit din „Fe- 
dra“, hobert din „Onoarea“, Phadael din 
„Pigmalion“, Uurich Brendl din  „Ros- 
mershohn“, Răzvan, Fastaff din „Neves- 


tele Vesele, (piesă ce nu se mai pork 
juca astăzi, cu, succes din cauză câni 
se găsește actorul care să interpretez 
acel rol) şi însfârșit „Utheilo“, copilul li 
cel mai scump, pe care-l iubea ca un id 
latru şi pentru care a suferit surgbir 
nul si a lost silit să plece din teatr 
să-şi vândi reclivele şi odoarele ce mo 
tenise delu părinţi şi să împrumute ban 
cu cari să-şi facă o trupă şi costume 
apoi să joace pe socoteala, lui la teairi 
Lyric, rolul care-l ceruse ani de zi 
dar pe care, intriga, ura şi micimea iv 
[eteuscă cari  sugrumă caracterele ş 
înlătură talentele din evoluţia şi mak 
or, vefuzase să i-l dea, în teatrul X 
țional, 

Când l-a jucat a fost o revelaţie. Nea 
pomenise atâta succes, Creaţie covâră 
toare. Gazetele îl ridicau în slava eri 
lui. In fiecare zi se scrie despre el și! 
aduc toate laudele, FE cea mai mm 
creaţie a lui. 

Prigonitul învinsese. Talentul eșise 4 
suprafaţă ca unidelemnul deasupra apil 

Și un puran formidabil e împins pub, 
nic în gura „urii şi a intrigii”, când noul 
director (pe atunci Petre Grădişteanul | 
recheamă şi-l face direct societar ded], 
i mai înaltă treaptă în teatrul Nafi 
ual. 

Dar Vasile leonescu n'a fost numaia 
artist mare, el a, fost şi un distins dram 
turg. Teatrul pe atunci, era cu degări 
şire lipsit. de un repertoriu românesti 
Leonescu care-l iubea cu atâta pati 
simțind lacuna și plictisit de traduceri 
sterile şi searbede, se apucă să scrie po 
tru e]. Şi râna pe rând, fie singur, fb 
colaborare cu bumii lui prieteni, T, Dup 
cu-Duţu şi Grigore Ventura, dă la ivecă 
o serie de piese, majoritatea în versui 
cari se reprezintă cu succes pe scena N 
ționaluiui. (Vezi note bibliografice), 

Tot cam pe atunci e ales membrul 
comitetul de lectură -nde Tucrează e 
de zite, aducând servicii reale teatrului, 

La 1906, întlăcărează sute de mii den 
mâni, veniţi să vadă expoziţia, cu si 
surile din „Povestea Neamului“, sa 
și scrise de el. Chiar marele rege Cu 
îl admiră şi-l invită la palat, unde) 
corează cu mâna lui. 

Dar pe cât era de bun la suflet pes 
era de cinstit. Şi o rezoluţie nefavonă 
pusă pe piesa unui viitor director al 
irului îi dă lovitura de graţie. Era op 
să immorală și slabă şi Leonescu o 
pinge, Dar inai tărziu autorul ei este n 
mit director al Teatrelor. : 

Era prin anul 1914, Se deschisese și 
giunea cu „Fântâna Blanduziei”. Leo 
cu joacă la deschidere „Scaur” iar si 
sa d-na Irina Leonescu „Getta“, Acei 
fost cel din urmă rol jucat pe scana 
ționalului, acolo unde şi-a ros toată vi 
ţa lui muncind tridnic, căci a dou 
primi o scrisoare lacoonică cu: urmâti 
cuprins : 

„Multumesc Doamnei şi D-lui LeoM 
"u pentru serviciile uduse teatruluLă 
țional'. 


"“Semna directorul ru piesa respinsă. 
„Da rândul astă ura si răzbunarea, în- 
vinseae, Stejarul fusese doborât, Si ast- 
i lbemai când teatrul avea rnai multă 
pe de el, e scos la pensie fără să fi 
i anii impliniţi. Lovitara. de trăznet! 
Şcum torni apă, fiurtă peste o floare, 
ua fost lovit el sufleteste de acea ne- 
sleptată răzbunare. 
n ziua aceia si până când a murit n-a 
ai călcat piciorul lui pe scândura Na- 
malului, 

























ind era în frupa lui Grigore Manolescu 


A jucat cu Ma- 
apoi în di- 


Aluat drumul pribegii. 
bara Voiculescu „Salomeea” 
ile turnee, 

Ibileul de 40 de ani. si la serbat tot 
turneu cu „Aerone“ de Pietro Cossa. 
181 a deschis stadiunea teatrului Na- 





În „Hedelbergul de uită dată” 


din Chişinău — unde u mai jucat 
se stagiuni. 
nul său rol a fost „Duval-Tatăl” 
„Dama cu Camelii“ în turneul d-nei 
Toculescu. Era timp de iarnă și cu 
b că doctorul îl oprise să mai joace, 
imelegea să strice turneul trupei 
îxă inainte cu o febră de 40 de grade, 
tând boala la doborât şi într'o zi 
wi de Martie. saţia-i scumpă care la 
in! şi iubit o viață întreagă, se po- 
e cu el acasă greu bolnav. Fra în 
& il Martie 1927. 
sea zi tristă la ora 6 seara, „Drăgu- 
tum îi ziceam noi, elevii şi admi- 
ii lui, ne-a învăluit cea din urmă 
Ha privirea lui blajină, plină de 
ate, apoi ochii i-sau închis pentru 
wna luând drumul altei pribegii 
Bunei cu aceia din viţă: reșnicia, 


GLORGE SCRIOSTIEANU 





aa cdâe vwessrcate 


Il urăsc de moarte, 


Intr'o nuapte îl găsesc întâmplător în- 
iv una din budegile dela centru, unde ve- 
nea regulat să-si întâlnească prieteni, să 
inai Schimbe o purolă şi să bea şi un 
păhărel cu vin care nu-i displăcea când 
era de soi. 

— „Drăgnţicule, ia lee ia masa mea“. 

Vricăt ai îi fost de grăbit, vorba lui 
blajină care ţi se lipea de suflet te ţin: 
tuiu locului lângă el. Şi discuţiile înce- 
peuu, kra un causeur de forţă şi îi plă- 
ceuu mult discuţiile literare. Despre tea- 
tru vorhea mai rar, şi numai când îl 
trăgeui de limbă. Să nu te fi împins 
păcatul să fi pomenit îusă ceva de Tea- 
trul Naţianal. 

In searu aceia, fără să-mi dau seamă 
um început să-i vorbesc de rolurile ju- 
cate de el cu atâta maiestate la Teatrul 
Naţional şi în cele din urmă să discut 
«umai despre teatru. 

Dar spre uimirea mea, văd că se po- 
somurăşte, începe să fluere, fumează ţi- 
sară după ţigară, îşi hăţăe picioarele și 
jdeodată mă întrerupe cu un glas suzru- 
mat : 

-—  Drăguţicule nu-mi răpi liniştea, 
rii hun şi nu-mi mai vorbi de 'Leatrul 
lua căci. şi glasul îi tremură.,. 
căci îl urăsc de moarte ! 

După puţin timp am plecat, Afară era 
v viforniță cumplită. Mă grăbeam să 
apuc tramvaiul şi să merg spre casă, 
când îl auzii în urma mea: 

— „Hai să ne plimbăm puţin, drăgu- 
țicule, uite ce aer curat e* 

Si o luă pe calea Victoriei înspre pa- 
lat, Rămăsei- foarte surprins; ştiam că 
nu mergea pe calea Victoriei niciodată 
expres ca să nu vadă teatrul. Din 1914 
de când fusese scos la. pensie cu japca. 
nu Măi călcaze pe acolo. 

Când arm ajuns în dreptu; teatrului a. 
rărit paşii, sa oprit, şi-a plimbat privi- 
vile lacom peste toată clădirea, apoi sa. 
descaperit și a rămas timp îndelungat, 
cu capul gol, ca un om obidit care se 
voapi înaintea unei troițe. Crivăţul ae 
juca în părul lui bogat împrăştiindu-) 
în neregulă peste toată îaţa, 

— Acoperiţi-vă să nu răciţi, și Să 
inerzem rnaestre dragă. 

A tresărit ca muşeaf. de şarpe şi a 
luat-o din loe numai decât. Dar când 
iam văzut faţa am încremenit: 

Ochii aceia mari cari surâdeau în- 


“totdeauna. acum erau trişti și spărgeau 


in colţurile lor două lacrimi grele, 
Mai târziu mi-a. soptit ca o uşurare: 
— Mi-a trecut pe dinainte ioată tinv- 
rețea... toată viata mea... 


+ 
Carmen Sylva 


hopele Carol şi regina blsabeta aveau 
o deosebită admiraţie pentru Vasile Leo- 
uescu, După ce jucase „Petruchiv“ din 
leomeea Indărătnică la care asistasa si 
Suveranii, Leonescu fn invitat la un de- 
jun, la palat. 

După dejun urmă o discuţie asupra 
teatrului şi Leonescu spuse nişte versuri, 
dintro piesă a lui. Dar Regina care îl 
văzuse în „Petruchio” îi zise în glumă: 

— „Dornnule lLeonescu, D-ta tot aza 
de crud eşti şi acasă cu soţia D-tale'? 

l.eonescu, surâse, si dupăce se  codi 
puţin răspunse : 

— Majestate stejarul ce puternic şi 
înalt, dar îl sfidează rândunica cea mică 
din slava înălțimilor cereşti... 


UNIVERSUL LITERAR. — P9i 


Mounet Soully şi l.eonescu 


La Paris Leonescu urmărea. toată miş- 
carea teatrală si lua lecţii cu Mounnet 
Soully, marele titan dela Comedia îran- 
ceză, 

Intr'una din zile după ce se terminase 
lecţia Mounnet Soully îl roagă să-i re- 
citeze pişte versuri românești. J.eonescu 
se execută Fra bine dispus și spuse ver- 
surile Durnnezeeşte. 

(Nam văzut artist care să spună ver- 
surile ca el). 

Când termiră. Mounnet Soully care-i 
urmărise cu atenție, — deși habar n'avea 
de limba română, — tresări şi-i zise cu 
necaz : 

— Ce păcat, că nu sunt și eu român... 


E N ONE N ENI 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Vasile L.eonescu s'a născut în Bucureşti 
la anul 1866. Lra fiul lui loan Leonida 
pictor de fresci de biserici, artist talentat, 
ale cărui picturi se mai pot vedea şi as- 
tăzi în biserica „Hagiu” de lângă hala 
Traian și in biserica „locu Nou”, unde 
este înmovrnântat şi tatăl și fiul, 

L.eonescu a făcut sșcoalele primare în 
Bucureşti, iar liceul la unul Qin pensioa- 
nele de elită din vremea aceen, 

De tânăr incă, avea înclinaţiuni pentru 
artă, iubea literatura ca un ilolatru și 
citea mult. Dar cea mai mare dragoste 
a lui era penru teatru, De aceea ia 17 
ani când era gata să termine liceul fuge 
de acasă, părăseste școala şi intră în tru- 
pa fraţilor Vlădiceşti. Dar nu stă decât 
o stagiune şi îl urmează pe Grigore Ma- 
nolescu care descoperise în tânărul Vasile 
Leonida (cum se numea pe atunci), un 
mare ir adeciie Mai târziu intră la tea- 
tul Naţional, si urmează cursurile con- 
servatorului sprijinit şi ajutat de Grigo- 
re Manolescu. 

A tost elevul marelui maestru „Șt. Ve- 
Inscu”, căruia neplăcându-i numele de 
„Leonida, care este adevăratul nume de 
familie, i l-a schimbat în Leonescu. De aci 
confuzia pentru unii cari "1 credeau e- 
vreu, confundându-l cu Al. B. Leonescu- 
Yampiru. comicul evreu, contimporan cu 
el. 

La teatrul Naţional sa distins si 
i sa dat să joace numai roluri 
principale, din marele repertor. A jucat. 
„Petruchio” din „Femeea Indărătnică”; 
huy-Blas, Răzvan, Robert, din „Onoarea”, 
Hipolit din Fedra, Phadael din Pigmalion, 
„Othelo” care a fost cea mai mare crea- 
ţiune a să, şi care dela el nu s'a mai pu- 
tut juca, negăsindu-se artistul de mare 
envergură care să întrunească totalita- 
tea calităţilor cerute de acest rol, 

A scris: „În timpul alegerilor” comedie; 
In flagrant delict; Rosamunda; Traian şi 
Andrada, in colaborare cu Grigore Ven- 
tura, tatăl marei tragediane, 

lun Vodă cel cumplit; Minciuni con- 
venționale ; Crai de Ghinda, In colabo- 
rare cu Duţescu-Duţu: „jiunu'” legendă 
istorică în versuri (b acte; Peneş-Cur- 
crinul, Doud drame țărănești ; Povesteu 
Neamului. 

A tradus împreună cu G. Ranetti şi T. 
Duţu: Cyrano de DBerjerac pe care l-a şi 
jucat lu Iaşi cu Aglaia Pruteanu. 

Dună 4U de ani de teatru sa stins la 
11 Martia 1927, în vârstă de Bl de ani. 

Teatrul Românesc, a pierdut atunci pe 
cel mai strălucit slujitor al său, iar 
prietenii și societatea, un om cu suflet 
var, un cea în toată puterea cuvântului. 


GEORGE SCRIOȘTI.ANU 





292. — UNIVERSUL LITERAR 


Po e Za e 








Galben erea câmpul tot, 
Lung doinea porumbul, 
Toarce sprinten fusul meu : 
Inima-i ca plumbul, 


S'a lăsat o cioară 'n drum 
Pe cofița-mi plină, 

lia mi-i subțire văl, 
Inima mi-i tină, 


ELENA VĂCĂRESCU 





CÂNTEC ROMÂNESC 


Sprinten toarce fusul meu, 
Inima mi-i seacă, 

Ca pe-o frunză 'n vânt s'o lași 
Dragostea să treacă. 


Galben era câmpul tot 
Și doinea de-a rândul. 
Spune-mi, vânt de toamnă, tu, 
Ce'ţi tânjește gândul ? 





Mult e joasă poarta mea, 
Inima trudită : 

Dragostea de-o vezi trecând, 
Las'o neoprită. 


S'ar putea să ning 'acum ? 
Inima-mi se sbate. 

Vai, zăpada va zdrobi 
Cuiburile toate 


Toarce sprinten fusul meu, 
Tu, surată dragă, 

Vin din inimă să-mi strângi 
Tânga mea întreagă. 


NELIN 


Răni mai adânci, stânci mai înalte 
Pieptul în patimi, veşnic tresalte.., 
Drumul mă fură, cine mai ştie 
Ce mă aşteaptă, ce vijelie ?... 


Soră îurtună, sora mea bună 
Lasă-te'n suflet... brațu-l vreau rupt 
Vreau suferință, scumpă cunună 
Dulce-i osânda, vreau ca să lupt... 


RONDELUL ISVOARELOR 


Din vârit de munţi, încet, la vale 
Pornese isvoarele cântând, 

Cu unda lor înviorând 

Intinsul ce străbat în cale. 


Şi *n toamna! o lume de petale 
Pe unda lor alunccând 

Se stânge — şi mereu la vale 
Pornesc isvoarele cântând. 


În suflet e atâta jale! 

Păduri, de vânturi frământând, 
După podoaba lor plângând 

iși pleacă ramurile — agale — 
Din vâri de munţi, încet, la vale. 


SEB, HORTOPAN 


A *'nceput să ningă 'n zări, 
Strânge-mi tânga toată, 
S'o boceşti incetișor 

Și s'o'ngropi, surată..... 


ELENA FARAGO 


IŞTE 


Viaţa-i un îulger... ritmul sălbatic 
Vreau să-l trăesc.. ritmul de foc! 
Sute de suliţi, pieptu-mi străpungă 
Peste morminte, vreau ca să jocu. 


„„Busme de aur... basmele pier, 
Chinu'ntrebăvii vreau ca să-l stâng : 
Stinge-mi simţirea, soră furtună, 
Nonpte adâncă'n suflet să strâng... 


CONST. GORAN 





INCEPUT DE PRIMAVARA 


Când roșu soarele pe munţi crescu, 
Ca uu bujor de sânge dintr'o glastră. 
Topit linţoliul norilor căzu 

Şi cerui cald şi proaspăt apăru. 

In splendida lui nuditate — albastră, 


Pe ramwm'i mugurii plesnesc în vânt 
Şi în giii sămânța se desface "n două, 
Mănoasi seva fierbe în pământ 

Şi "n inimosul păserilor cânt 

În cuiburi pui golași răsar din ouă, 


Un chici lung în zări trandafirii... 

In codru brazii-şi picură răşina, — 
Cum se topeşte ceara din făclii — 

Şin cântece şi jocuri de copii 

Pe-un car de flori se'ntoarce Proserpina, 


N. DRAGHICESCU 


UNIVERSUL LITI-HAR. --- 293 


VEVERITA 


Vânătorii ieşeni păstrează bune şi 
pei obiceiuri. Unele le ţin încă de-a- 
am o sută de ani. când beizade Alecu 
Suțu şi-a adus puşti nouă dela Viena. 
Aa, în primele zile însorite ale primă- 
mei, caută. sitari în pădurea dela Repe- 
de, Şi-i caută cu aceeasi rânduială de 
dunci, nu cu câni, ci cu copii care in- 
tă în sihlă, bat cu beţele şi dau zvoană 
ca gtasurile. Deci am iesit si eu a patra 
ră, ieri, în 14 Aprilie, cu câţiva prie- 
uni: și, după ce-am străbătut Socola, 
sm urcat printre vii în. piscul cel mare. 
de unde se vede capitala Moldovei într'o 
iuoramă fără păreche, pe trei coline, 
Acolo ne-am oprit puţin tot după o 
me rânduială şi ne-am înduiosat, ad- 
gind laşii subt lumină de prinăvară 
ceaţă; şi am primit cu toţii, adânc 
Wirunşi, părerea că asa ceva — Iaşii, 
iz delu Reperlea — este unice [2 lu- 
W, Îndată ni Sau înfățișat, subt clădi- 
ale moderne si subt lumina nouă, a- 
minlirile trecutului legate de ziduri 
zhi, pisanii şi morminte, Acolo dorm 
tovozi si Domniţe. hoiari si cneaghi- 
uși pulberile iubirilor. Soarele de altă 
ăi zace închis subt pământ și les- 
AR 

După ce-am jerttit ca totdeauna, tot 
după rânduială, acestui ticălos senti- 
mentalisn, ni sa infăţișat Gheorghe 
iu, omul nostru. cu stolul lui de co- 
i, Au ieşit mărunţei și slăbuţi din iar- 
i, dar se adună în vrând. cu mâre însu- 
feţire, smărcâindu-și nasul şi ghiontin- 
dus. De-o sută de ani, în fiecare pri- 
Wisară, generaţiile de copii aşteapiă pe 
vnători, Unii intră în slujbă întâia oa- 
& in acest an și simţesc mândrie legi- 
imă, Alţii își iau aere do șefi faţă de 
ei cu mai puţine drepturi. Iar Meiu are 
dilecţie pentru unul pe care-l chiamă 
ice). La acela strigă. pe acela îl în- 
fumează, către acela își declară  ne- 
dlțumirile, 

insuși Gheorghe Mein al nosiru e un 
rar. In viaţa lui de toate zilele și 
e gospodarii din sat nu stiu care in 
hația și nici nu mă interesează. 
wrghe Meiu e oinul sitarilor dela. Te- 
dea, Dinti'o întâmplare, a rămas cam 
ag. şi schioapătă puţin în dreapta; 
tate acestea urcii. scoboură şi ţine 
trum cu nedomolită tărie. Dimineaţa 
sara, fără armă, la vremeu aceastu a 
mjbpr, nuniai cun heţizor în mână, 
I in pădure și observă dacă i-au ve- 
i paserile cu plisc lung pe care le-as- 
pi. Cum înţelege că se anunţă mi- 
wa adică pasajul cel mare. pe care 
we vânător îl aşteaptă toată viaţa, 
wste grabnică devale, la Yasi, şi boie- 
lui se și înfiinţează. 

- Sânt sitari, Meiule ? 

- Sânt, cucoane. slavă Doninului. De 
(îi tot pândese! Acuma au venit. 
sat asară în pâraie și i-am văzut 
dirau ca mustele. 

Si vânătorii, şi capiii, și Meiu pornesc 
Isufleţire extraordinară, ca să se 
E după trei ceasuri de trudă prin 
furi și râpi. că sitari — dacă au 
k intradevăr — sau ridicat peste 
te și și-au urmat calea. cătră mun- 
Gk odată însă îi iese și lui Meiu 


















































do MIEHIAIL SADOVEANU 


Lui Ion Al Brătescu-Voineşti 


dreptatea, şi atuncea. obrazul Lui ars de 
trude și năcazuri se luminează, Sitarii 
sar din toate desigurile, copii fac o 
zvoană de saude până la cer, focurile de 
armă detună huruini în văi, iar Meiu 
ave un uer de mulţănmire și de protecţie, 
parcă el ar fi crescut şar fi păscut a- 
cele paseri străine. 

— Nu le-am crescut şi nu le-am păs- 
cut, cucoane, dar cu stau aicea cteauna 
si sânt străjerul lor, 

Aşa de ani de zile conduce pe vână- 
tori re Repodlca si în Bârnova mu ca un 
salariat obișnuit, ci cu pasiune. Deşi nu 
poartă în mână decât vărguţa lui, el 
ia parte la toate peripeţiile si emoţiu- 
nile expediției, îndeamnă, antrenează şi 
îucurajează pe vânători, îi poftește „să 
nu piardă nădejdea și să mai cerce un 
colţ de sihlă, și 'ncă unu, si după aceea 
vălcica asta din dreapta, și după asta 
coasta aceia din stânga. Urcă. scoboară 
cu noi. iar urcă şi scoboară schiopătând 
în dreapta şi dăscăleste pe Motocel. 

— Măi Motcel, strigă, bre, la cei din 
stânga ta să hu grăbească aşu! 

Copiii se îndeamnă din glas: Hăi, — 
hăi!. bat în tufari, se strecoară printre 
lianele pădurii, se înghimpă, în păducei 
si răsuri, se agaţă cu picioarele în ru- 
atirii de mure, si înaintează cu hărnicie 
ca niste lighioi cu mişcări şi contorsiuni 
ciu'lato, până când, cun făalfâit mare de 
aripi. sitarul zvâcneste printre crengi 
si saltă deasupra pădurii, 

— Sitavul la deal! sitarul la deal? iz- 
lwucnesc şi băieţii, dând veste vânători- 
lor, 

In ziuu de care vorbesc, am găsit soa- 
re în ţpyoienele dela Readeu, şo căldură 
lină, cea dintâiu zi în adovăr blândă. în 
această târzie şi schimbătoare primăva- 
vă, Din când în când suna vântul în 
crengi pe densupra pădurii. Sticleau o- 
chiuri de apă îu încovoieturi de vâlcele 
și tăuri reci si negre în funduri de râpi, 
Pe In desuri stăruiau incă grămezi ude 
omăt. Frunzişul mort, bine ţesut şi 
bătut subt greutatea zăpezilor iernii, lu- 
cea în stropiturile de soare înir'o coloa- 
ve de singe vechiu și stâns. Incă nu-l 
înţepuseră. colții ierbii şi nu-l spărsese- 
vă florile. Mar. pe ln feţe inunrute de lu- 
mină, zărearu pâlcuri de viorele. ca niște 
fulgi «le cey. 

Deși eram la jumătatea lui April, pă- 
durea _ încă mărturisea suferința iernil. 
Pe-alocuri deschidea  hrube de întine- 
ric. In tăurile negre parcă rămăseseră 
euibhrele şi ouăle părăsite ale balauri- 
lor viscolelor și furtunilor. care au îre- 
cut. peste lumea noastră în luna lui 
Faur, Fagi si plopi rupţi si dărâmaţi 
măvrturisenu bătăliile trecute. Pădurea 
păstra. încă în cuprinsul ci o mâhntre 
$'o oboscală. 

Mierle şi brigheci zărisem numai în 
tufisurile dela margine, Aci, în adân- 
curi, nu fâltâiau zboruri. nu ţârâiau 
glasuri, Era neclintire și tăcere, 

Intiun fău, subt unghiul de omăt al 
unui clim, sticii un glob de ghiaţă. In 
el văzui, ca. într'o crisalidă de diamant, 
viermele altei ierni cumplite, care va 
veni după un veac. lar în sufletul meu: 


ca şi 'ntr'al pădurii, trestiri spaima ier- 
nii care s'a dus, 

Iarna aceasta a anului 1929, care a a- 
dus peste noi şi peste pădurea aceasta, 
furtune de ghiaţă dela Spitzberg şi No- 
voia-—Zemlia, se păstra încă acclo, ful- 
gerată de o rază de soare, Evoca urle- 
tele de proază, înti'un fel de paşteră a 
morţii, cu  sălbătăciunile  pitite în co- 
vruri veci și cu oameni ghemuiţi dinco- 
lo, în bordeele Jor şubrede, subt viscolul 
sfârşitului lumii. Deasupra, însă, fulge- 
'au, în primăvara nouă săgețile de aur 
ate arcagşului ceresc, 

Motocel, locotenentul lui Gheorghe 
Meiu, umbla înainte pe cărarea ce ducea 
în: fundul râpei. Deodată se opri, în ne- 
clintirea pădurii pustii, şi dădu un stri- 
găt de bucurie. Inălță braţul şi arătă 
spre furca unui îag: 

-— O veveriţă, ! 

Ne oprirăm în cărare și căutarăm cu 
privirea minuneu pe care o descoperise 
copilul. 

Era, într'advăr o veveriţă, un ghem de 
blăniță de culoarea  flacării, cu coada 
stufoasă adusă pe spinare spre urechi, 
cun căpşor minuscul în care licăreau 
ochişorii, ca două boabe de ploaie ori de 
lacrimi, 

La exclamaţiile noastre se mişcă brusc 
şi trecu în partea cealaltă a; trunchiulut 
ca să se ascundă ae privirile noastre. A- 
poi apăru mai sus, pe altă creangă. 

Tăcurăni, Ea; era însă tot neincreză- 
toure. Se furişă pe o ramw'ă, subţire, a- 
poi, desprinzându-se de-acolo, trecu pt 
un fag mai bătrân. Ficuse o sărttură 
tără îndoială de pe o creangă joasă, 7n 
înălțime ; însă fără nici o sforţare, cu 
și cum puful ei de pe flacără se desprin- 
sese de aici şi plutise în sus. Acolo, ?n 
fagul cel bătrân, se opri puţin cercetân- 
du-ne, atât cât puturăm să-i observăm 
cravata albă ; apoi dispăra iar în par- 
tea opusă. De acolo nu ne vedea ea, şi-şi 
închipuia, cu grăunciorul ei de înţelege- 
re, că n'o vedem nici noi, 

Indată ce mă lăsai iarăși la vale, v 
văzui însă iar, Nămăsei în urma tutu- 
vor. privind-o atent și neclintit. Globul 
iernii era. jos, în tăul negru. şi ea era. 
sus, flacără măruntă a. vieţii. Se temea 
încă de dusman ; rămăsese încă o clipă 
în ea. amintirea dezastralui și a marii 
Dătălii, bănuia: încă o primejdie acum 
când cânta soarele în crengi; şi stătea 
neclintită. ca o frunză, lipită strâns de 
trunchiul fagului bătrân : şi cu urechea 
grămădită în scoarță, asculia un cea- 
sornie care bătea acolo mărunţel, măsu- 
rând timpul, Nu era însă decât inimioa- 
ra ei de puişor al fagului, al pădurii 
şi al primăverii. 

Nam simţit în acea clipită milă. nici 
bucurie; ci am avut un simţimânt intens 
de simpatie pentru fărâma ei simbolică de 
viaţă, într'o fracțiune a eternității, in 
tristul si scurtul timp al oamenilor, 

Am lăsat-o în îmbrăţişarea ei priete- 
nească. ascultându-şi inima ei sa pă- 
durii, subt mânpâierea soarelui, tatăl 
nostru al tuturora. 

Mam depărtat încet. către tovarășii 
mei 


7 


4, UNIVERSUL LITERAR 


i 


Unul din oraşele cele mui caracieris- 
tico ale Spaniei și al cărui renume u 
trecut graniţele şi a străbătut ţările 
străine priv miglocirea panei scriitorilor 
și poeţilor. e Grenada, 

Se prea poate ca numele său să aibă 
accaslă calitate magică de a atrage sim- 
patia tuturor, după cum se poate ca 
motivul să se găsească în faptul că acest 
oraş a lost obiectul a diverse lucrări, a 
sevvit. de cadru operelor, regiei de scenă 
dramelor pasionale, de fond romanelor 
si în epoca actuală, de decor scenariilor 
«liverselor și variatelor filme cinemato- 
srafice. 

Căci Grenada e nici mai mult nici mai 
puţin decât colţul cel mai poețic al Spa- 
niei de sud. Natura sa, mai mult decât 
desvoltarea. sa ca oras i-a câstigat faima 
universală şi numele său e desigur le- 
gat de caiităţile și frumuseţile coprinse 
in sânul sau în jurul său, 

Grenada e colţul poetic şi pitoresc. 
Grenada e oraşul visat de pictor, de ar- 
tist, de poet, de scriitor, fără a fi în 
acelaş timp un oras comercial şi indus- 
trial. Lahoratorul savantului nn poate 
găsi aci obscuritatea și tăcerea trehu- 
incioasă. Lungile coșuri de uzine sunt 
foarte rare si nu strică utmosfera poe- 
tică a locului, cu fumul 'or negru care 
intunecă cerul si asterne pretutindeni 
valul prozaic al epocii noastre, 

Dar înainte de a intra în amănunte su 
privire la frumosul oraș, Grenada şi la 
imprejurirnile sale să cexpunem câteva 
considerații asupra numelui istoric al 
ucestei spiendide localităţi. 

De obiceiu se obsearvă în majoritatea 
oraselor din sudul Europei şi chiar și 
în unele mai dela nord în timpul ră- 
săvitului şi apusului soarelui, o culoare 
trandafirie, care se răspândeste din pri- 
cina reverberaţii primelor si ultimelor 
ucăriri de lumină, Această culoare mai 
inult sau mai puţin puternică, după gra- 
dul de latitudine şi mai mult sau mai 
puțin închisă, după climă, face din Gre- 
nuda un vraș unic în felul său, pentrucă 
aci nu numai în timpul răsăritului sau a- 
pusului soarelui se observă această co- 
lovaţie roză sau roşie. dar chiar şi în tim- 
pul zilei. 

Sosind la Grenada la, orice oră din zi, 
vezi casele rustice sau vilele moderne 
scăldate în aceste culori, Sar zice că 
soarele, care luminează acest oraș a 
străbătut mai. nainte nişte cristale co- 
iorate. Se prea poate ca lucrurile încon- 
jurătoare, Pământul ieoiuta arborii sau 
plantele să provoace această ciudată 
reverberaţie dar fapi e că ca există şi 
că impresionează pe vizitatorul, care nu 
se asteaptă la această particularitate. 

S'ar zice că totul e de culoarea rubi- 
nului. 

Când priveşti de denarte un drum 
prăfuit, care ar trebui să aibă o cutoare 
cenuşie. îl vezi „grenat“ fațada unei case 
de țară sau a unui imobil modern îţi 
pare ,„grenat“ caldarâmul depe străzile 
din cenrtul oraşului are reflexe „arenat“, 
în scurt toale sunt „grenat“ în Grene- 

nada... 

Sar păreau deci că numele acestui Oraș 


PEISAGI! IBERICE 


GRENADA 


(Orașul cu reflexe sanguine) 
de MIIIAL ICANN 


nu e arbitrar saw fără rost, de vreme 
ce tocmai carecteristicele localităţii cores- 
pund numelui său, Mai e dealtmiuteri 
și o altă dovadă, care sprijină această 
teză şi de care voi vorbi mai departe. 
Totusi aș putea spune depe acum că 
sunt celehre în lume: întreagă, „Car- 
mele“ din Grenada, că prin „Carme” 
se înţelege în acel oraş o mânăstire de 
avmelite, care constitue una din minu- 
nile acesiui pământ ca arhitectură =i 
edificiu de artă antică. 

După cum se vede totul e, sau pare 
că e rosu în acest oras şi numele Inânăs- 
tirii dă si mai multă putere acestei 
aseriiuni. Grenat si carmin sunt două 
cuiori, care sc aseamănă, dacă nu se 
confudă chiu şi aceasta dă o idee des- 
pre ceeace e Grenada. 

Oraşul trenada propriu Zis are ui 
aspect drăeuţ şi linistit, Străzile princi- 

pale sunt destul de largi si drepte dar 
eAă treci de centru dai de ulcioare în- 
tortochiate =i de un aspect ce aduce cu 
stilul maur şi care e o mărturie a tre- 
cerii civilizaţiei marocane pc aci. Acea- 
sta nu răpexte însă câtuşi de puţin poe- 
zia locului dimpotrivă acest aspect al 
oraşului vechi dă o impresie mai poetică 
si as zice chiar asiatică, căci acest cu- 
vânt exprimă mai curând ideea de vis 
si legendă. Clădirile noui sau vechi sunt 
foarte hine întreţinute. Casele mari lăr- 
aindu-si volumul pe măsură ce se înalță. 
după stilul! maur. parcă surâd vizitato- 
rului, care se simte parcă înconsurat de 
atmosferă de mister, 

Am mai spus că culoarea luminii, care 
scaldă oraşul dă această impresie par- 
ticulară, dar în special în ulițele întor- 
tochiate din vechile cartier» acolo unda 
soarele nu pătrunde decât cu greu din 
pricina aprermierii dintre case, această 
lumină rosiatică e şi mai pronunțată zi 
câteodată sar zice că zidurile au reflexu 
de sânge, de acel sânge maur si creştin. 
care a curs în timpul decadenei dinas- 
tiei africane. 

Această viziune îţi trezeste în minte 
o întreagă epopee de răzhoi sânperos. în 
care exotismu! se ciocni direct cu civi- 
lizaţia europeană. 

Dar abia sa risipit această primă îtu- 
presie și te-ai aventurat mai  deparie, 
când o altă nouă se adaogă la cea din- 
tăi, Câmpiile au firește acelas colorit ca 
și orasul, dar nu numai pimântul si 
iarba vende au reflexe roşii. O altă par: 
ticulritate te face să tresari: rodii nu- 
meroşi cu fructele lor pârguite au pâni 
și frunzele «de această culoare Fructele 
se leagănă lu capătul crensilor subţiri 
care se îndoaie sub povara lor. Uşoara 
adiere a vântului răsfrânge frunzele po- 
inilor şi deseapăr faţa lor înferinară mii 
roşie ca cealaltă. Sur crede  licăririle 
unui foc de artificiu. 

Am văzut îlori la Valencia. dar flori 
diferite şi de toate culorile, In Gronada 
majoritatea florilor suni roşii sau roşia- 
tice, şi cele mai mult sunt rozele și gu- 
ruafele. Grădinile caselor rustice, rurțile 
ţărăneşti, serele horiicultoriler, toate 
suut pline de frumoşi tranaâafiri şi ga- 
voafe de un rosu ca sângele. 

Femeile nu şi ele tenul trandafiriu, 
chrajii si huzele lor suni rumene gu- 


„dintro dată. Omul iubește tot eee 














































rile lor par nişte rodii crăpate suba 
şița razelor de soara şi spre a du 
prerilecţia ce au pentru culoarea a 
cială a ținutului, ele se plimbă pură 
un sal de mavilla brodat cu mătase 
sie, si nu uită niciodată să-si pult 
umăr câteva flori din cele vare abun 
prin sceu vegiune. Toate zâmbese, d 
îu fundul frurmoşilor loc ochi se obs 
usor puțini melancolie, puţin negru 
vijlocul acelui roşu care te înconb 
si te încântă, 

Svelte, mlădioase, destul de înalt 
ceneral femeile din Grenada par b 
îndrăgostite, doșşi păstrează un at 
perfectă castitate, Ele trec pe lângă 
zi ahia iţi aruncă o privire, dar pri 
du-te iţi surâd urătându- și dinţii 
iucadrați de huze sensnale şi roşi 

sânze, Sr zice că întreanza. Grena 

defilează înaintea ochilor, când 1 
vreuna din femeile acestea, care 
tveuzi pe chipu-i grațios si trandii 
vuloarea  cnracteristică 1 frumos 
Oraș, 


ri 


Cum ai luat contact cu Dăstinașii 
sirţi captivat, Omul e aspru. dar 
stă asprime trehuie înțeleasă sub o 
formă, căci desigur cuvântul nun 
ideea justă, Civilizaţia si-a putut 
scinha urmele în peninsula iberid 
putut să ce introducă în cele mail 
moase regiuni. a putut transform 
peisaj răzător întrun mohorit sari 
tără ca aceusta să dovedească căs 
trus pretutindeni poezia, și că afl 
pri curucterul firesc a! locuitorilor 

Suut oameni, cari în fond sunt 
de conservatori că nici un prog 


captivă. Aceasta îuseanună că nu d 
tesc cum se cuvine produsele geti 
omenesc, care a transformat totul 


vârf pânăn temelii, dar vor să păs 
pe cât se poate obiceiurile străma 
pentru a perpetua farmecul cari 
conioară. 

locuitorii Crenadei sunt conserul 
iu fundul sufletului lor și în adesia 
accepție u cuvântului. Grenada fiii 
oras relativ mic, na cuncscut cut 
continuu al intiltraţiei streine care pi 
tituează cele mai frumoase ohieeiu 
cete mai vechi tradiţii. Dacă mod 
pânitoarele lunii, a influențat puls 
popoarele dela nord mai reci şi ma 
țin expansive ea na putut să sul 
în regiunile dela sud toate popoare 
tradiţie si istorie proprie. 

Grenada posedă deci un fasrmee p 
cular. pe care nimeni nui i l-ar pute 


admiră tot ce e niodern, dar păstm 
culiul istoric si în ochii săi obicei 
si traditiile sale nu sunt rumaia 
«lar sunt și cele mu frumoase şi bol 
de folositoare es si modernismel 
mult sau mai puţin banale, 
Pentru un străin, care vizitează 
nada, ninic nu e mai frumos cu 
laţiile unei prăvălii, sau unul 
ment, Bine înţeles nu lipsesc în 
oras nici hotelurile mari nici zerta 
tele de lux, vreau să spun că eu 


tahilimente cu un confort ultramodern, 
| dar ceeace atrage e totdeauna ceeace e 
; deosebit, ceence e nou pentru un străin, 
“ate e caracteristic, Dacă Parisul ar 
îi pretutindeni. ar sfârşi prin a nu mai 
avea nici un farmec.... 

Dar, să vizitim totus a prăvălie din 
„Grenada, sau și mai bine un bar sau 
vo tavernă oarecare. 

Mesele din lemn masiv sunt aşezate 
n colțnrile încăperilor cu tavanul jos, 
Aceste mese sunt în general pătrate şi 
d acelaş stil cu scaunele, cari au trei 
au patru picioare şi tără spătar. In 
fund se văd butoaie mari cu cepuri co- 
beale și cu ornamente de alămuri pe care 
pironul le lustrueşte toată ziua. 


Consumatorii sunt, diferiţi. Ei stau în 
jurul uneia din aceste mese și cer să 
Î se servească o sticlă cu vin bun, Se 
disculă tare, se cântă, toți sunt veseli 
şi seta înainte ce vinul să-și fi făcut e- 
betul, 

- In aceste localuri nu se vede nici o 
femeie. Femeile din Grenada își văd de 
maj] lor, de casa de copii lor. Ele 
mnt acelea cari se duc în piaţă şi cum- 
Hră toate cele trebuincioase pentru casă. 
Birhatul cel mai umil vine acasă la el 
fie servit ca un stăpân. Mâncarea e gata. 
na e pusă, familia îl aşteaptă... 

În această ordine de idei se va înțelege 
wor spiritul de sinceritate care domne- 
fe în Grenado, Am mai spus că cineva 
maine încântat când cunoaste pe un 
buuitor din Grenada, şi o mai repet. E, 
ul rel mai sincer, care-ţi devine prie- 
„ten întrun sfert de oră, careegata săţi 
Încă cele mai mari servicii fără a aștepta 
dci cea mai mică retribuţie sau reci: 
mștinţă din parte-ţi. T blând. politicos, 
simplu, supus. respectuos, cunoaşte pro- 
tund doctrinele evangheliei căci grena- 
îi e înainte de toate un perfect creş- 
0. 
* Străzile principale ale Grenadei pre: 
rată nn aspect din cele nai pitoreşti. 
liniştea care domneste ca o suverană 
m e turburată decât de cântecele sau 
mplelele, care ies din vreo tavernă sau 
kb dulcea melodie a tinerei fete cara 
zându-și de menaj îşi cântă cântecul 
kvorit, 
Prăvăliile si diferitale localuri sunt. 
aleţite. Nu se văd nicăeri litere ţipii- 
ora, O mică firmă anunţă felul comer- 
bla atât numai cât trebuie pentru a 
dica trecătorului unde se găseşte sta- 
Alimentul, Totul e discret și plăcut în 
&laş timp, căci se simte pulsând viaţa 
ăărată, viaţa naturală. viaţa liniş: 
la o mică depărtare de centrul ora- 
pui se găseşte splendida mânăstire a 
elor, din Grenada. 
Cădită pe o mică înălțime care do- 
4 și încunună oraşul roşu, mânăs- 
a oferă un punct de reazim ochiului 
e cercetaază orizontul Coloanele şi 
le sale roze dau o impresie de mă- 
A» și sfinţenie. Se vede de departe și 
Diisiinge între toate prin stilul său 
baniu și prin  maiestatea architectu- 























: mai vechi mânăstiri din Spania, A 
construită în secolul al XII-lea și 
Millea si fu respectată de cucerito- 
pâuri. Se spune că dela acea epocă 
is suferit nicio schimbare, nicio repa- 
A. E o imensă clădire albă cu reflexe 
jlice ca tot ce se giseşte în acest 


Cosirucţia sa e mai curând de stil 
i judecând după. boltele schitului, 
tformează în toate părţile firide şi 
termină, prin raze, în formă triuu- 


ghiulară sau pătrată, îrnpodobite cu 
sculpturi de o importanţă artistică ne- 
intrecută. Două coloane din piatră cioplită 
susțin această boltă care înconjoară un fel 
de grădină interioară în care se re- 
marcă fântâni ţâșnitoare cu jocuri de 
apă foarte interesante. Mânăstirea pro- 
priu zisă e situată în dreapta schitului 
și de partea cealaltă când priveşti în 
afară, nu se văr decât ziduri găurite 
de câleva ferestre, şi terminându-se în 
turnulețe şi creneluri din cele mai ciu- 
date ca artă gotică. „Carmele“ din Gre- 
nada alcătuesc un fel de fortăreață re- 
marcabilă de un interes specia] ce nu 
sar pntea rlescri decât întrun volun 
intreg, spre a da o idee cu adevărat 
clară cititorului. 

Două alte edificii se Misting deasome- 
nea, în frumosul oraş, Primul care pare 
destul de recent e arena pentru luptele 
cu tauri, construită ca toale  arenele 
udică de formă ovală, dar întrun stil 
care asluce mai curând cu arcul român. 
Cărămizi de data aceasta cu adevărat 
roșii, dau un relief plin de exuberanţă, 


UNIVERSUL I1ITERAR. — 29% 
Celălalt e reședința episcopatului, care 
pare de origină mai clasică fiind dealt- 
minteri mult mai bătător la ochi. 

Ca şi în grădina mânăstirii „Carme- 
lor” se văd în jurul episcopatului fân- 
tâni foarte artistic lucrate din marmo- 
ră ; dar acestea nu se văd numai ari 
căci pe străzile și pe pieţele oraşului 
sunt destul de multe. 'Trebue să sapun 
însă că nu toate au un caracter clasic 
san istoric căci municipalitatea cons- 
tiueşte unele foarte moderne aproape la 
tcate răspântiele. Acestu e un semn al 
oceidentaiisinului care se impune şi care 
obligă pe lucuitorii Grenadei să altereze 
frumuseţile naturale şi strămoșești ale 
frurnosului lor oraş. 

Cine ştie ! Poate că într'o zi când miş- 
carea marilor orașe va pătrunde şi în 
sâmul liniștitului oraș, tot farmecul său 
va, dispare deodată şi atunci aceste rân- 
duri vor invoca poate sloriosul trecut, 
lirismul si poezia peisagiului Grenadei 
din zilele noastre... 


MINAL TICAN 


CÂNTECUL LUI MOWGLI” 


aşa cum l-a cântat pe stânca Consiliului când a danţat 
pe pielea lui Shere Khan. 


E cântecul lui Mowgli. 

Eu, Moweli, cânt. Jungla să asculte ce 
isprăvi am făcut : 

Shere Khan spune că va omori — că 
va omori — că aproape de porţi, la a- 
murg, va omori pe Mowgli Broscoiul ! 

EI mănâncă, bea. Bea bine. Shere Kha- 
re. când vei mai bea încă? Dormi şi vi- 
sează la prada ta. 

Eu sunt singur în păşuni. Vino, Frat> 
Cenuşiu ! Şi tu, Singuraticule, vino, vom 
aiunga astăseară marea fiară. 

Adunați pe marii tauri. bivoli, taurii cu 
jielea albastri şi cu ochi furioși. Duceţi-i 
cela şi colo, precum vă phoruncesc eu. 

Mai dormi încă. Shere Khan? Scoali, 
vh! scoală. 

Tată că vin și taurii în urma mea! 

Rama. regele hivoliior, lovi cu picio- 
rul. 

Ape din Waingunza, unde sa dus oart 
“here Khan *? 

E! nu-i deloc Sahi ca să sape gropi, nici 
XVior Paon ca să zboare. Nu mai este nici 
Mans, Liliacul, ca să se agaţe de crăngi. 

Bambuşilor mici. care trosniţi, spune- 
ji-mi, unde a fugit? 

Ou:! e acolo. Ahoo! e acolo. Sub picioa- 
rele lui Rama zace schiopul. Scoală îe şi 
ucide ! Iată vânat : frânge grumazul tali- 
rilor ! Ş Pa 

“Tăcere ! doarme. Nu-l vom trezi, căci 
vuterea lui este foarte mare. Vulturii sau 
scoborât ca să-l vadă. Furnicile negre sau 
urcat ca să-l cunoască. Se ţine un mare 
sfat în cinstea lui, 

Alala! Nam nimic, ca să mă îmbrace. 
Vulturii vor vedea că sunt gol. Mi-e TU 
şine în faţa tuturor acestor oameni. 

Imprumută-mi blana ta, Shere Khan. 
imprumută-mi vesela ta blană împestri- 
țată, ca să mă pot duce la Stânca Con- 
siliului. 

Prin taurul care m'a plătit, am făcut o 
mică făgăduială, — o mică promisiuue. 
Nu-mi lipseşte decât blana ta ca si-mi 
țin cuvântul. 

Cu cuțitul în mână, — cuțitul de cara 


RUDYARD KIPLING 


se slujesc oamenii, — cu cuțitul vină 
rului mă voi cobori ca să-mi iau ce mi se 
cuvine. 

Apelor din Waingunza, Shere Khan iuni 
va da blana sa, căci mă iubeşte. Trase. 
Frate Cenușiu ! Trage, Akela ! 

Grea este pielea lui Shere Khan. 

Ceata oamenilor este ațâţată. Ei arun- 
că cu pietre şi vorbesc ca şi copiii. Gura 
mea sângerează. Lăsaţi-mă să plec, 

Prin noapte, noaptea cea caldă, alergaţi 
iute cu mine, fraţilor. Vom părăsi luiuni- 
nile satului, vom merge spre lună. 

Apelor din Waiugunza, ceata oamenilor 
m'a alungat. 

Fu nu le-am tăcut nici un rău, dar lor 
ii era frică de mine. Pentru ce? 

Ceată a Lupilor şi voi m'aţi isgonit. 

Jungla mi-e închisă, porţile satului de 
asemeni, 

Pentru ce? 

Tot astfel cum Mang zboară între fiare 
si păsări, tot astfel zbor eu între sai si 
Innglă. De ce? 

Dănțţuiesc pe pielea lui Shere Khane, 
dar inima mi-e tare grea. Pietrele satu- 
lui mi-au izbit gura şi au îndurerat-o. 
Dar inima mi-e foarte uşoară, căci mam 
intors în Junglă. Pentru ce? 

Aceste două lucruri luptă în mine, cum 
luptă serpii primăvara. Lacrimile îmi 
curg din ochi şi totuşi râd. 

Pentru ce? 

tu sunt. Mowglis, dar pielea. lui Shere 
Khan e sub picioarele mele. Toată Jun- 
ala ştie că eu am ucis pe Shere Khan. 
Priviţi, priviţi bine, o Lupilor! 

Ahae! mima mea e grea de lucruii pe 
cari nu le înțeleg. 


*) Cititorior „Universului literar“, cari 
n'au citit poate „Cartea Junglei“ al lui 
Rudyard Kepling, — cel mai mare scrii- 
tor al Angliei, după Shakespeare, — de 
un realism şi o poezie mişcătoare, le o- 
terim acest fragment al „Cântecului lui 
Mowgli“. 











PESTE ANI 


de ETG. 


206 OTINIVENSUL TITERAR 
Domnul Pătraşcu înainta greoi. pri 


arșiţa dozoritoate a după amiezii de viură, 
spre Palatul de Justiţie. Din când în când, 
parcă obosit se opreă la umbra vre-unui 
castan de pe bulevardul orăselului de 
proviucie, Stătea locului câteva clipe, pri- 
veu la ceva în Rol, îsi potrivea ochelarii 
și silnie pleca mai deparie.,. Gu toată in- 
cetineala ce o punea în niersu-i bătrânase, 
cu toată zăbava ce-i făcaa opririle mai 
lungi, ca toate că plecuse de acasă de 
aprope trei sferturi de oră, î se părca. 
bătrânului că se apropie prea curând de 
locaşul în care sălășlueşte Dreptatea. 
Ar fi voit să ocolească, să dea în ellă 
stradă sau să înceapă a ploua ca să mai 
prelunge:iscă,., Dar i se făcu rusine des- 
ecerindu-se las și mic, In toată viaţa 
lui nu-și aminteste să fi avut o atare 
şovăire nedemnă.., Si tresări cu sentr- 
mentul ucelor religioşi ceri îşi fac cruce 
la amintirea necurată a diavolului. 
Atunci fără să ştie cum, poate fără să 
vrea, i se infăţişă limpede înaintea ochi- 
lor ea aecea chipul palid şi chimuit din 
ultimele zile. ul lui Victor. Îl valaa ucolu, 
între gratii, zilrobit, mut, cu mâinile în- 
cleştate întrun dureros gest da nemărgi- 
nită suferinţă. Strânse cât putu de tare 
gura, fălcile i sencleştară nervos și 0 la- 
crimă se rcstogoli fierbinte de=ulungul 
obrazului. Bietul Victor! Cât de greu is- 
păşeşte greșeala de u [i iubit a fiinţă ue- 
vrednică... Adevărat, adevărat, gazetele a 
veuu dreptate : crima pasiouulă. Doar Na. 
furat. n'a ucis pentru scopuri josnice, na 
vrut să se atingă de cava co mu-i aţat- 
ținea. Din contra. Totul era al lui. Era 
acolo în ființa aceea, închisă toată feri- 
cirea vieții lui. Si era gelos de usta. In 
fiecara clipă stătea la pândă, orice ruis- 
care, orice pas, orice cuvânt. năstenu o 
bănuială şi op iuterpretare, Intindea ure- 
chea în văzduh gi vreu să audă ceva, sii 
prindă un zgomot. cât de nefncomnat : 
dar liniştea și calmul ei îi făceuu si mn 
rău ţinându-l întro incertitudine turhu- 
rătoare. AN, să fi stiut el... Cum l-ur mai 
fi sfătuit, cum l-ar mai fi păzit, Si ca 
fencea nu l-a înţeles, poate că l-a și dis- 
prețuit. Cine știe 1... In clipa când a ri» 
dicat punmul și a izbit în neştire ucigus, 
poate că în mintea Tri întunericul care 
o învăluise pornea chiar din ochii ei cu 
profunzimi tencbroase. Bietul Victor |... 
Și bătrânul îşi ducea înainte firul gân- 
durilor mai oprindu-se sub vre-un cas- 
tan, ori păşind rar prin încropoealu zilei... 
Când ajunse in colţ scoase cousornicul 
si-l privi. Cifrele de pe cadran parcă-i e- 
rau străine, Nu-i ivccuse prin [aţa ochilor 
decât semnele neara de pe fondul ad. 
Și imediat cu aceluş gest reflex își în. 
dreptă măna spre buzunărelul vestai. Un 
băzțas == vra-un vânzător dosiguv -- îl 
rugă să-i spui căt e ora. Dar nuci ră 
punse. Se miră şi el cum de nu ştie cui 
e ara... Se uitase la ceas, doar, Băiatul 
privi după et lung cs după un om râu. 
Spre stânga, fnjada enormă şi pulatului 
ca piața largă astfeltată si în mijloc 
statuia lui Stefan col Mare pe cal, îl fă- 
cură să simtă un fior puternice. Simţea 
că inimu i se străugo deodată cum ui 
strânge în mână un hureie si intusapa 
lui făptură încape să se pistrifice. Era 
lu hotarul ce două lumi: nau bună, 





hiân- 
Hă si liniștită, care îl stima pentru că-l 


cunoștea, iur alta acea în care avea să 
intre peste câteva clipe, o lume necu- 
noscută, autoritară, interesată, care pen- 
îvu acesta poute prea puțin îi păsa de 
dânsul, el dascălul atâtor generaţii. Și 
întradevăr ca mai insemna el acum de- 
căt poate o simplă epavă din alte tim- 


puri care îşi prelinge stingher umbra 
dealungul zidurilor unui oraş în care 


mâi hine de patru decenii făcuse apos- 
toat. Știuse doar să-si facă datoria, 
de sacose se simţea atât de străin și oa- 
racuni suPprius, acum când se voteu 
silit să doschilă porţi grele și să se gă- 
sească în faţa atâtor oameni, care dacă 
nu-i vor fi Disevuilori, dar dezizur se vor 
uiln la el cu multă curiositute şi poate 
eouoărimire, Totusi trebue! Trebue să 
meargă până la sfârşit! Si se revolta la 
gândul că copilul lui. fire paşnică și cin- 
stită, printr'o întâmplare atât de stupidă 
să fie sees din rândul vamenibyr și. aşa 
za. printre Dhorfnşi si toţi. mizernbilii şi 
părăsiţii soartei, Ii trebuia bătrânului o 
minve sforțare dea imuginaţie pentru cu 
să poată înţeleze şi admite așa cevn. În 
mintea lui năşteau din ce în ce mail con- 
fuz gânduri şi păreri. care unele cu 
mult prea depărtate de caz, ba chiar și 
uhsurde. Aşa Dunicară îşi amintea cum 
la sfârsitul unui an școlar odată un elev 
din cursul superior venise să-l roage cu 
să-i îndrepte nota, care-l făcea să piardă 


Anul... Ştia el că un siugiir punct era 
hatăritor asupra situațisi elevului, dar 


na voit să vadă mai dlejavte, Și de n- 
ceas sa purtat astfel. A doua zi când 
îu vestit că elevul se sinweisase avu o 
clipă sonsaţia că se încovonie sub apă- 
sure unei măini care îi se înclesteuză, 
în ceată... Dar în prezenţa colegilor se 
schianouasi întrun râs batiocoritor, Ia, 
ha, hat. Niciodată pavcă nu mai râ- 
sese cu utunci : „siristru” — se gândea. cl. 

Tată astăzi, pentru nimic in lume Iar 
mi putea să râdă sase. Și nici să mai 
fie astfel. Parcă toţi oamenii fusese ca 
cl si cu toate astea lumea nu se oprea 
în le. Ba, poate dacă ar fi fost și el alt- 
fe], cine stie de nu era mai ruulţumii 
acu, Căci între felul cum îuţeleg unii 
să-si încă datori şi cum nceeas dato- 
vie ulţii si-o îmtenlinese, există mai 
deosebiri. Si începu de uici să ruângiie 
un ut zânid, care-l însenima: „Domnule 
Judecător, nam venit să vă îndemn la 
ceva necural sau să-mi treacă prin gântl 
să vă îmupieilie dela îndeplinirea dato- 
rici, dar o mână de ajutor! 

Traversă siruda, aruncă un ban în pă- 
lăsia corsetorului şi-şi aprinse o ţigară. 
Aspiră cu plăcere fumul îmbrăţişând în- 
to privire clădirea palatului dela un 
capăt la altul şi se îndreptă spre intra- 
rea unde staţionează la rând trăsurile 
şi masinile. Privi ceaornicul, îl confrun- 
tă cu orologiul şi nisi o diferenţă de 
cinci minus. Aduse usor minutirul peste 
cinci minute şi-l fixă asa. De ahia patru! 
FE ova patu, Crede că va tormiha cu- 
vând. Ah. de-ar trece orele astea mai 
repere, a suse sau suse și jumătute 
cal mai tărziu va avaa În mână rezul- 
tutul. Isi trecu batista pe frunte, apoi în 
jurul zitului si întră po poanta da ste- 
jur în sala răcurousă, 

Aci stătu căteva clipe locului, privi în 
stânga, în dreapta, Yroi să întreba covu 
pe -ușier, apoi se răspândi și aproape 
meeanit împinse usa cu Jesort. Sala pa- 





LITREANU 

































































șilor pierduţi gemea,  forfoteu al 
sivanie, apăsătoare, cu mersul nesi 
înfrisurată, având masca unei expM 
care varia între groază şi imbecili 
iar peste toate acestea domnea vacarr 

Ocoli un grup de oameni de ţară e 
ascultiu, cu gâturile înlinse, un ax 
ce Je vorbea cu gesturi largi și în eu 
mare, aranjindul-le încă o amânare 
termen. Mai departe, la una din & 
peste capul aprotului, care striga m 
torii, zări în fund magistraţii în 
cu crucea dinainte.  Intoarse capul q 
spaima acelor copii ce trec prin faza 
cainere mortuare, Uăsi aceasta 0 5 
tiune de nciertat. Se intoarse deci le ui 
ca să privenscă de :uproape, în voie, 
urmă urmei nici el nu prea înţelege 
ce întorsese ama de iute capul, Dee 
Acuin se uitau la fiecur2 magistrat 
pate, se opri ceva mai mult asupra n 
filului d-lui procuror, apoi lu grefier, 
mânânul mulţumit cu atunci când te 
chiţi de o obligaţie area. Si fiindcă ap 
dul îl ţintea cu o privire prea antipatid 
sura îl îndispunea, găsi nimerit săli 
tiebe. unde-i cubinetul «d-lui judecător ă 
instrucţie, „Mergeţi în fund pe dre 
prima uşă“. Și bucuros ale această d 
versiuno întoarse cu demnitate spală 
aprodului. 

Im fund, pe cele trei bănci și în pici 
re, lângă perete, într'o așteptare pliu 
da respect, adăsta o lume «liversă. Nu 
uita înainte să vadă, ci o zări în tresă 
făvă să dorească aceasta când apăsă ni 
nerul uşii ca să intre. În curentul 4 
deschizătură tuşi sec de două ori, iară 
lija goală tuşi şi ea la fel de două m 
Aici, în afară ste tubul caloriferului, 
se verlea alteova decât pereţii înaliu 
a câţiva pasi usa cu geaniuri mal 
tredeschisă, işi xcoase uşor pălăria şi k 
mol trecu îu biou!l în care ducrsu k 
mesele lor câţiva funcţionari, Unul di 
ei se vidică politicos și-l contiuse în i 
binetul ju:tecătorului de instrucţie, 

Dolu usă până la biroul de stejar a 
zat în fund, un covor roş se întindă 
îngust pe purchetut lucitor ca 0 Limbă 
uriaşă, Cel mai greu drum pe carei 
cuse în viaţa lui. Ar [i preferat, așa di 
Dit de țuleri cum era, Să mrce orită 
ea), să fie în oricare altă parte, nun 
nu aici. li veni în gână să spuie una 
vânt de scuză si să plece numai dei 
însă. îşi dădu seama. cât ar îi fot 
viticol. Și decăt aşa mai bine să în 
buinteze un truc. Nu-i nimic vinovat, A 
face nimănui rău prin asta, Să ce daf 
deci drept cu capul sus către acest jul 
în faţa căruia nu trebuie să se umibi 
că. Să. discute despre altceva, Da aşa 
facă... Și, hotărit, dispreţuind teama ei 
i-o inspira cu câteva clipe nai înaiă 
covorușul. Ne ia de sub po 
oricărei griji, se grăbi să întindă min 
judecătorului. „Imi dai voie... lar da 
ce-l privi puţin cu atenţie: „Te-am 
zut trecând adexsca pe strada mea și 
alte părţi și ini-ai părut simpatie şi 
stiu cum mu Simţii că mă atrage (e 
către d-ta, Voiam să te cunosc Și dr 
să-ţi sun, Nan simţit a plăcere 1 
imăre ca astăzi când am putul să 
vă Si bătrânul vorbea înainte din te 
inima spre cen mii mare nedumeriri 
celui ce-l asculta, Bn chiar vroia să 
doge că deşi e tatăl unui om cart 
ucis, îl roagă să nu pună în logăte 








UNIVERSUL EIPERAR, -— 297 





“nua sipeaannnealaaie 





| LEquipage' epopeeu omului îna- 
inpat — „les Captifs* — litaniile celor 
sindiți de tuberculoză, „les  hoeurs 
pus" — romanul adevăratei nobleţe, 
Auits de Princes", „Nuits de Siberie* 
nopți trăite, întrun civânt toate scrie: 
rik lui Kessel, răscolesc ailăâne sufletele 
otitortlor 

„Belle de Jour* ultima lui operă, apă- 
mă mai întâi în foiletouul  jurnulului 
fringoire, se editează acum de către N, 
AF. Cetitorii ziarului citut nu au gus- 
i-o. Faptul îl constată, cu oarecare a; 
nirăciune. însăşi autprul, Intro prefaţă 
tncisă și demnă, el păseşte cu cale să-și 
Hmurească cugetul, să-şi apere probitu- 
ie intențiunitor sule literare, 
i Nu cred că era. nevoe. [E deo evidenţă 
Xrigătoare faptul că nu i-a trecut prin 
'ainte unui Kessel să-și inânjoască pana 
te dragul amănunelor scuhroase, pre- 
wm nici să descrie temeinic un anume 
uz patologic, 

Tâleul operei e altul. De altfel, subiee- 
e departe de a. îi inedit. De curând, 
h Amour, terre inconnue“, ceva mul 
& mult în „Nuit ct Jour“, Maurice Mar- 
in — printre atâţia, alţii, sa. ocupat și 
d, foarte amănunţit, de gâlceava din- 
te brinţă şi drugoste. „Delte re jour“, 
» înrudeşte încă mai de aproape cu 6- 
tina unej piese de teatru al cărei nume 
Sautor îmi scapă. Ambele îsi iubesc sa- 
Mi — nespus ; pofta de dragoste îndru- 





măndu-le însă pe aceiasi cale nedeumnă, 
ele popăsesc amândouă, în ncelas  mân 
Sav locas, Aselnănarea, se opreşte aci. 

I, atât de anevoios de mărturisit oare 
că mi în fie cine stă tainice la pândă 
uri alt siue însuşi, ce se avată când și 
vând? In cine nu luptă fără încetare, 
ww înger și o hestin, rând pe râul stă- 
pân și sluză ? 

Uri cui, conflictul e tragic, în „Belle 
de Jou el atinge însă culmi neînchi; 
puii «de dramatice, 

Severine-Belle de Jour e vodui unei 
însoţiri fericite: a talentului cu imagi- 
nuţia si ilustrează simbolice antagonis- 
ml deapuvuri dintre pornirile tvupeşti 
si avântul curat al sufletelor alese, 

Sevorine iubeste mai prexus de orice 
pe soţul ci: Pierre, Hitul inimei sule 
e măi potolit de cât al unei fecioare; 
dragostea ei pentru e în acelas tinup 
tnuternă, capilărească, mistică. Pierre 
nare rival în sufletul ei limpede. naiv. 
Trupul îi oxte însă nesimţitar. rece. Des- 
miernările lui nu-l încălzesc, îmbrăţi- 
serile lui nu-l întiesbântă. Ci un denion 
înversunat, polte  josnice o mână, si 
treptat, treplai o îngenuche o târăse în 
tină, Aberaţia simţurilor ei e stranie, 
aproape de nenilmis, Helieful concepţiei 
si ul sinibolului se datorește tocmiui prăr 
»astici morale dintre soţii sincer, nop- 
zemurit devotată si pensionara pasivă 
«din strada Virene, 





BELLE DE JOUR 


do]. DIESSEL 


Autorul ure grijă, să indice chiar dela 
inceput. aceidentul fatal căruia sar pu- 
teu atribui în parte dezechilibrul eroinei 
unle, iar apoi, cu o măesirită duioşie, el 
iinde să. convingă că inima Soverinei € 
d casoletă de preţ în care se consumă. 0 
esenţă vară, revărsând lumină blandă 
de candelă și peste chipul pângiuit al 
prostituatei infame : elle de our, 

hessel u înzestrat. fără voie poate, 5 
mică burgheză tranceză cu un suflet 
misterios de sluvă, labirint în care prea 
pusiui vor şti să descopere firul Arianei. 
Măndria şi umilința Severinei, castita- 
tea și nerusimarea ei, atât de caructer 
ristice, puţiui te vor putea privi cu ochi 
înţelegători de părinte vuilos, 

TE inutil de însirat toate amănuntele 
fabulei. și e in deajuns să se constate 
că epilogul ei. cam melodeamatie, ea- 
crează totuşi cu acţiunea ; mestegugul 
autorului va dat ures nici aci, 

Cert e că în' seria operilor lui Kessel, 
„Belle de Jur: se cade să ocupe un loc 
<pecial. Cu siguranţă, ni va place tutu- 
vor. cel co o va îndrăgi însă, nu o va măr 
putea _uitu: si Kessel rămine astiel 
printre cei mai sinţitori şi sinceri serii- 
teri ai vremi, Măpăua sufletului său e 
inila. el se închină adevărului jur talen- 
tul le înpacă pe amândouă, 


DIMITRI. 


| 


ta lui cu fapte de cure oricine trebue 
iși dea «cama, Da. ar fi voit să spue 
peste ultime cuvinte, da simţi că nu 
ipoate Li fel de sfârseulă ca cui 
ui intreagă de muncă, îi apăsa, Hi pra 
fe puteri să mai continue. In fața u- 
îsui străin care fixu îu mod atât ua 
rător se văzu confuz și fără nici au 























Pendula înare din perete  Dbătu lua 
E lovituri : dar nu fură nuzite de ni: 
ni. O tăcere gyoa neasteaptată se inter- 
R celoy doi. 

dată un caz intezvesant si nu atât pin 
Wtum se produce, cât rit fnțiul mă 
dela un astfel de nm. gândi ju- 
itorul, Ce vrea să zică cu asta Ar 
pulut so țaie demlrepiul. Și nu pouie 
i închipue ce început de  diuholică 
isfacţie îi rămre în suflet ustăzi când 
fa lui stă cu privirile abitute [os- 
său profesor de matematici din anii 
jeu, năprasnieul don Pătruseu, == 
penumit Alilu, O Niciolată nu-l pu- 
pveleu atit de aproațe.  Păruriul 
stă adus tot ca si atunci la scoală, 
mai că acum ec alb si puţin ani rar, 
aiețile la fel: iu obruzul foarte ira 
pelid cu inereţituri care-ţi fac pnilă, 
înde-i este ținuta superbă de odinioară ? 
Bumă tu douăzeci de ant? Ah, en 


armat fi de faţă măcan unul din ce 
legii de atunei să-l privească înnrărnuu 
viţi pe cel casci făcuse si. tremure odată! 
Inchie ochii și utmintivea-i shoară nepă. 
sătoare către iracutu-i nori. Riiscolase 
tot cu graba cslui co caută cara, întro 
proiniscuitate și se fixează pe cei din ui: 
mă ati de scoată. Parcă-l vede si cucerită 
limrede cât do teribil era omulaţul a 
costa la ora Imi de clasă. Cut se întu- 
nera totu îmiproiur si cut tuți între 
tăcere năucitoare îi asiepta deschilevea 
catalogului. Dupor surăsul acela, cara-i 
înflorea pe huze cu un spin, după ca le 
aseulta. Pentru. fiecara ucelas surâs, Or 
căt de însuflețit erai după o lecţie bine 
spusă îi surăsul avea somnificuţia sa: 
Nu-i de-ujuns bilete 1. Si câte visuri 
urâte prin son noiptoa. când a doua 
zi ora ora lui. „Nauru Grigore. Nuuane 
esti slab. inu să te das!” si actovărat că 
în fiecara an corhjurea se rapeta, Și anul 
aceusta si la. anul si tot timpul, cât l-a 
ut... Vacunţala lui. toate pinrdaute ru 
temevi si niuncă, care critu fără de rost, 
de prisos, Si fi udueant anunte oare 
că in faţa ui stă elevul de altădată ? 
Sau unu elev de ubtă alută. A, cât rău 
ji făcuse si lui ca si celorlalți colegi. Tur 
astăzi, un destin neludurat i-l i-luse aicu 
Î-I puse n faţă, printr cupriciu, ȘI 





acum tare av fi curios să stie ce i-ar 
răspumle în clipa asta bălrănul, ducă 
ibtâmplâtor ar îi unul în locul altuia. 
Poate că asa sub si pocăit precum pare, 
ar s=vărli ochetarii până în tavan si ex- 
plotând de o legitimă mânie. î-ar arătu 
uta Sun poata în loc de toate ucesteu 
l-ar bude prietearos pe umeri şi l-ar rugul 
Frumos. Să Du ai încerce, 

Căci hătrânețea nu l-a tăcut bun si 
genoros, dar în orice caz mic și laşu. 

Deschise ochii și rămase uimit: Dom- 
nul Pătrascu cu batista la ochi plângea. 


EUGEN LITEANU 





28. UNIVERSUL LITERAR 





cratacea Eslcrpeapea 


DEFINIȚIA UNUI AUTOR 
CLASIC 


!in autar clasic—-classicus auctor—spu- 
ne Aulu-Gel, este un scriitor devprirna 
clasă, de primul ordin, Nu este numai 
un autor care e studiat în clasele de li- 
ceu, este clasică lucrarea ce se apropie 
mai mult de perfecțiunea artei, dacă nu 
constituind chiar perfecțiunea în artă. 

„Perfecţiune — scrie  [Hegel— este ra- 
portul adevărat între fond şi formă, în- 
tre gândire și expresie, O operă clasică 
cate, deci, aceia în care găsim o armu- 
pie perfectă; un echilibru just între 
tond şi formă, între gândire, care este 
sufletul scriitorului, şi forma, care este 
corpul cu care îmbracă acest suflet”. 

Trei secole sau numit clasice: acela 
a! lai Pericles, acela al lui August și 
acela al lui Ludovic al XIV-lea, 

Nu: toate popoarele pot atinge culmea 
clusică. Egiptenii sunt totdeauna imper- 
focţi, Asirienii, Indienii, în speciali, ne-au 
dat monstruosul, idealul, sublimul, tot- 
deauna, însă. fără proporţie și fără mă- 
sură, 

Principalele caracteristici ale clasicu- 
lui sunt: Armonia dintre fond şi formă, 
echilibrul dintre imaginaţie şi rațiune, 
proporția, maniera, respectul gustului 
(am zice: bunul simţ, sarea în bucate): 
amorul adevărului şi binelui: iată cali- 
tățile esenţiale, 

Romantici si parnasieni, simbolişti şi 
realişti, au atins perfecțiunea clasică în 
multe opere ale lor. Indifereni de gen, 
de scoală, de concepţie, clasicul este per- 
fecțiunea armonioasă dintre fond şi 
formă. 

Fste clasic Victor Hugo în .L6gendes 
des siecles“, clasic Lamartine în divi- 
nele sale Meditațiuni şi Armonii, clasic 
Viany în măreţele sale epopei: Eloa, 
Moise, Mort du loup, La Maison du ber- 
per. la bouteille ă la mer etc. ; clasic Al- 
fred de Musset. în incomparabilela sale 
Nopti. 

Multe din poeziile din Fleurs du Mal 
sunt clasice, multe din ale lui Verlaine, 

în literatura noastră, desi romantic 
în concepţie, Eminescu este un clasic, 
cum e clasic Alexandri, Coşbuc, „Noapte 
de Decembrie”, „Levki“, „O umbră din- 
colo de Styx“, etc,, ale lui Macedonski. 


+ 


O SCRISOARE PRO DOMO 


Din partea poetului cu avânturi largi 
«de iuspiraţie și cu proză minunată, d, A. 
Mândru. am primit următoarea scri- 
soare : ” 

„Iubite Foti! i-am citit cartea ain 
urmă „„Paphins şi Chloe ai vremei noas- 
tre“—şi am rămas încântat de atmosfe 
va epică. de tipurile adevărate. reprezen- 
tative, ale locurilor: cu munţi, cu ape. 
cu sate şi oraşe. 

O podoabă a poeziei noastre epice, Mai 
ales tipul hatducului mi-amers la inimă. 
Peste tot umanul, peste tot cântecul pa- 
miei, peste tot zbaterea. S'ar putea o car- 


te mai nimerită pentru cei fără pă- 
mânt ?... 3 
Cu dragoste, 


A. MÂNDRU. 


NICHIFOR CRAINIC: 


„Darurile pământului“ 
(Poezii) 
Editura Cartea Românească 


Nichifor Crainic este poetul care por- 
neste din cea mai pură tulpină a tradiţiei 
românesti: dela Eminescu, ca pitoresc 
al cuvântului ; dela Cosbuc, ca inspira- 
ţie campestră ; dela Vlahuţă în concep- 
ţia unor anumite laturi ale vieţii. Iu po- 
jitică. derivă dela d, Iorga, adică dela 
un naționalism constructiv şi dela o de- 
rocraţie cinstită ; în concelţia filozofici 
religipase, descinde dela neuitatu! nos- 
tru magistru. Vasile Pârvan, 

Chiar în poezia patriotică, Nichifor 
Crainic ştie să scape de banalitate şi să 
se ridice la o înălţime epică: 


Sus cupa morţii cu dureri amare ! 
Sorhind-o, ie vom binecuvântă ; 
Ca râurile contopite în mare, 
Noi vom mari în nemurirea ta. 


lută pe urmele lui Cosbuc: 


Sub cerul lin ca o mătasă, 
Gândirea sprintenă o lasă 


PENTRU UN 


Dintr'un singur articol : „naportul cet 
au“ : profesorii îl admit a) fie impuşi de 
situații de ordin intim-social sau mate- 
rial, b) fie că aceştia nu sânt pregătiţi, ne- 
fiind specializați ci împrovizaţi“, chiar şi 
majoritatea elevilor silitori nu învaţă 
pentru a şti ci pentru a trece clasa“ ; pă- 
rinții... neţinâmă seama de aptitudineie 
copiilor săi voeşte cu orice preţ să facă 
din, ftecare un titrat“ ; „examenele fiind 
scrise se poute vedea orişicând la exa- 
menele de licenţă cum studentele pun 
cusall sau cartea între jupon şi rochie... 
după cum şi studenţii... nu. se lasă, în- 
trecuţi de către colege“ ; colegul L. €,, 
printre diferitele pricini.., găsia că exis- 
tenţa. profesorilor suplimitori... e cea ma! 
grozavă meteahnă“ ; „panglicari în aie 
țării care ne fac.legi”. 

Am zis: dintr'un singur articol. . 

Fireşie : am ales numai unele pasapii 
şi am subliniat numai câteva erori. 

Că autorul. un tânăr licenţiat care mi-e 
bine cunoscut. se numește aşa sau altfel 
—- nu interesează. Cazul pe care cronica 
de faţă îl ilustrează e atât de frecuemt și, 
mai ales, atât de simptomatic, încât tâ- 
năruii subscriitor (care nu uită să sem- 
neze cu adaosul: „profesor secundar”) 
încetează de a miai fi um anume, ci de- 
vine un adevărat simbol, un caz tipic de 
ignoranță stilistico-gnamaticaiă, 

Natural că aceasta îmi impune unele 





Să lunece în imensitate 

Si ochii lacomi să ţi-i pierzi 
Pe ondulările ritmate 

De grâne jilave şi verzi, 


Sau în genul eminescian : 


Lună tu, surâs în vis 
Plutitor peste ahis, 
Cerne-ţi palida scântes 
Peste somn de eleştee, 
Peste sălcii plângătpare 
Care-amleacă pe izvoare 
Despletiri de crengi mlădii, 
Grele de melancolii, 
Nazele spre ţărmuri du-le: 
Dorm pe nuferi libelule 

Ca agrafe de zmarald 

Pe umăr roitună și cald. 
Ninge vârfurile ierbei, 

Fă din raze albe jerbii 

Și cu ele să 'ncununi 
Adâncimi de văgăuni, 

Si cu zâmbetul deschis 
Peste creștet de abis, 

Fă şi mai fermecătoare, 
Noaptea asta trecătoare, 
Ca sadoarmă 'n somn uşor 
Ranele care ne dor. 


De aci nu înseamnă că Nichifor 
nic nu este un poet original. cu op 
fecțiune formală evidentă, cu calităţi 
tond ce-l pun în prima linie a gem 
ției de azi, 

ION FOI 


PUBLICIST 


comentarii pe dare tinerii vizaţi (şi 
aşa de mulţi în această tristă iposk 
nu au dreptul să mi le ia în nume 

Suntem doar îm domeniul „publi 
lor", tamsajţi prim cunoscutul sistem 
anchetelor publice. 

In astfel de împrejurări aceste and 
(fără să aducă mai nimic nici din pa 
de vedere imtelectural) seamănă ma 
grabă cu ploile — ta fel cu care ale 
recolta roditoare a ciupertillor — 
cişti. 

Natumal, că in orășelul de provine 
fanfară şi 3 posturi de senrgenţi, cu ma 
comunală. şi subchirurg ; cu 4 îrizeai ță 
tre cari unul face şi „manicur') şio 
vofănue de lux — asemenea 
scrise constituese excitantull suflete 
motivul de întreţinere pe timp &! 
săptămâni. Tânăra suburbie începe d 


mândră : dugubra contribuţie 
tativă de asasinat, a limbii a 
neşti, o face să creadă că și 


„consimte la onoarea  damiliei“ n 
mului nostru. Fireste că tâmărul ar 
motivele să se creadă : sahutat cu ră 
de ucenicii umicului pantoiar, cui 
cei 3—4 precupeţi ori măcelari eri 
mază crema localităţii, tânărul m 
va da înapoi dela atâtea alte evadhi 
domeninil manuserisulhui si al 

Şi astiel Parcele au fost forța 
dea bimecuvâmtarea şi să ungă un 
„publicist. PAUL 1. PAPADO 





UNIVERSUL LITERAR. —- 299 





ph ca sfB a c es 








SALONUL OFICIAL 


1 Simbătă ce trecu a avut loc vermisa- 
ul Salonului Oficial, cu cbişnuitul ce- 
inmonial. Solemnitatea momentului a 
jlost accentuată de prezenţe primului 
iministru însoţit de d. Vaida-Voavod. Au- 
ini Vlad, ministrul artelor şi a d-lui D. 

î. loaniţescu. 

Artiştii, foarte puţin deprinşi cu atât 
&fiţ din partea oficialității, au fost 
agreabil emaționaţi şi reflecţii măzuli- 
lare pentru solicitudinea marilor o0as- 
pţi. sau încrucişat cu amintirea recen- 
ke trecuturi când ?ntâmplarea făcea 
notărauna ca ministrul artelor în ast- 
kl de împreiurări să fie ocupat uiureu 
- evident pentru interese mult mai se- 
rase decât evenimente petrecute în lu- 
mea măruntă a celor cari pentru stră- 
duințele icr se puteau socoti destul de 
Ncompeasați cu cinstea da fi furnizat 
petextul unui portofoliu ministerial. 

Nu vroi să spun ce se şoptea pe ici- 
el, în publicul maliţios (artistii în 
imtența lor nu vhbservă astfel de iu- 
muri) căruia na scăpat proporţia com- 
meiţiei, guvernamentale ru care a fost 
moat Salonul: trai mari .xle dincolo“, 
ontra unu maâi micşor „de dincoace“, 
find-că papina aceasta neavând nimic 
emun cu politica, nu vroi să-mi iau pe 
cmtiință wro nouă 7âzamie în sinul 
"muveraului pe tema conlucrării a două 
:mncepţii: naţionali pe ici, țărăniști pe 
[ă 















U ADINA-PAULA : „La primărie“. 


itolo — din vechiul regat atât, de 
olo afiţi — observații ce sar părea 
S vo să stabilească o puraielă între... 
vicem„. sensibilitatea si râvna cnltu- 
i e unora faţă de a celorlalţi. 

Oricum, artiştii au fos tare mulţu- 
ji si se simtă luaţi în serios, mai cu 
A, că d. Aurel Vlad, ministrul arte- 
a avut buna voința să promită sedu- 
ware sporuri de ocrotire în viitor pen- 
speraajele cari vaiesc în jurul depue- 
entuiui d-sale. 

Mm public foarte numeros si select a 
iai la solemnitate, 

Întrucât priveste conţinutul artistic al 
lnului. neputând lencamâată — din 
de spaţiu să citez nume și lucrări 
tă xi mărgini să fac o scurtă privire 
ar, 


Publicul împărţit ca întotdeauna în a- 
cordurea preferințelor, lasă să se expri- 
me totuș o comună nedumerire asupru 
criteriilor cari au fost li baza selecţiu- 
nilor făcute de onor. juriu. Dar dacă în 
penera] e admis că profanii nuu cuvânt 
la acest capitol unul ucesta lucrurile se 


Această superivară instunţă e chemată 
să sudace tar nu să he iudevaă !! 

ȘI nu e oare prinia datorie a celor pa 
junşi pe puziţie” să se menţie cu orice 
preţ chiar cu eroice sucriticii de, con- 
ştiintă? 

Căci nici fost 


anul acostu juriul na 





FLORENȚA PRETORIAN: Din Sighişoara, 


cumplică cu faptul că nici artiştii, atâi 
expozanţi cât şi cei refuzaţi, nu sunt nai 
lămutiţi în această chestiune şi întrucât 
mă privește trebue să mărturissc, că ori 
cat aș fare upel la deprinierea atâtor 
»ni de a îmbrăţișa cu privirea un an- 
samblu, d'a judeca o realizare —- din 
punct de v=dere al auţorului — în culi- 
tate de eritic ajutat de propria -iui prac- 
tică  protssicnală, sunt silit să împărtă- 
sosc surprinderea. venerală 

Nu intru în amănunte,leocamdută. Ina- 
inte de a-mi Justitica culificările printr'u 
analiză mai largă, au vroi să spun că sa- 
lonul Sar prezinta mai rău ca 'n alte 
ăi. 

Pemarc însă, că lipsa unora din ele- 
mente pe curi urii eousecutivo le-au dis- 
tins ani de-urândul, pare cu atât mai i- 
nexplicabilă cu cât juriul din acest an 
atât prin prezenţa majorităţii membrilor 
lui cât și prin comunitatea de înţeleacri 
a aceluiaș. constant nucleu, nu e de fapt 
decât reeditarea cu variante minoritare 
a aceleias formaţiuni și prin urmare res- 
ninzerile de cari am vorbit mai sus sunt 
cel pnţin de o suspectă inconsecvenţă. 

Dar cine poate, Doamne, pătrunde în 
colțurile tainice ale judecății onor. juriu. 


scutit de ridicolul purticipării în cotmpo 
ziția lui a cător-va diletianţi, mereu a- 
ceiași. pentru cari salonul e odată pe 
an simpurul prilej da se aflu în treabă 
artistică si sinaurul mijloc de-a-și des. 
chide cu mâna lor ușile salonului nen- 
teu primirea propriilur cdrăcovenii „plas- 
tice“, năzuind gloriole și recormpense În 
prejudiciul talentelor refuzate cari nrin 
elocvente calităţi ie fac o dureroasă con- 
curenţă. 

Cur charite Dieu orlounee 
put soi-mâme. 

Cine vă îndeamnă la tusubordonanţe, 
infidelităţi consentimentale şi 'n &pecinl 
la veleitărți da gândi cu propriile dv, 
minloace. domuilor refuzaţi ? Onor, juriu 
vă nedepseștie. 

Se spune că Ministerul Artelor ar fi 
botărât — în faţa celor petrecute — să 
numească „lin oficiu juriile viitoare, ANă 
dată vestea ar fi stărnit îndignare în lu- 
mea artiştilor, 

După experiența atător ani a siste- 
mului electoral, artiştii par să accepte 
însă bucuros soluţia ministerială, 


caimmenc> 


C. VLADESCU 











ST. UINIVIMSUI LI TIAMAR 


ON Ş ca Șu-easez... 


IN LEGĂTURĂ cu cel: publicate de noi 
întrun număr anterior, arnintim că pPă- 
rintele Damiuu Stănoiu a pus sub tipar 
o l-a ediţiune a. volumului „Călugări și 
ispite”, 

Cele umlte înuinte si pe cănul lucrări 
noui ? p. 


PENTRU SATENI! lată cooaco se scrie 
-- ia Noi--- foarte puțin, desi grosul țără- 
n Mil pa pielea constitui cada mai rem- 
pactă și cea mai recunoscătoare 
de cetitori. Şi -- totusi — toată 


clasă 
lunea 
vorbeşte — din convingere — despre cul- 
turalizare pe care o vede nu numai ne- 
cesară, dar indispensabilă, 

Fo vădită comlradirelie ca atâta aflu. 
Spre a cvuri alin imperiul ei astept edi- 
Ipri cu inimă de patrioți luminaţi și 
vwroducători cu simţive românească, p, 


PĂCATUL BEŢIEI — piesă populară în 


2 acte” da d-na Paurentia Bacalhasa. a o 


interesantă incercare în acest Sens. A 
vând ca ţintă si ridicarea si movaliza- 
vea masselor —- ca dovedeşte prezența 


acelui padagogism, utât de necesar în 
astiel de împrejurări, Fără îndoială că 
între suflelul săteanului si acelu al co- 
nilului suut destule raporturi de asemă- 
nave. De aici: necestataa aprotundării 
acestui suflei și modelarea scriitorului 
după cl. Este, desigur, nn sacrificiu, — 
dar ur sacrificiu denim de laudă. Iată 
tocmai cecace face cu toată pasiunea— 
d-na T.aurenţia Bacalpuşu, 


adoptând la 


0 coneopție  spercitic-poporană Jimi 
ba cea mai potrivită cu mediul căruia 
j se adresează, p, 


CEEACE NU NE TREBUE. Lui voehin 
si foarta cumosesnt puhhirisi iprin goana de 
a desvălui „toate micile nimicuri” | ale 
sufletelor „chinuite” care au fost marii 
na Cufră o ză fan 
tativă de dezorientare literară : Critica 
iesară îm sncolul al XIN-loa 4ratfând, 
în RU de capiiile (niște biete articolase) 
un număr de 17, critici români. E fără 
îincloiată un vecord.  Explicaţiunea lui 
poate fi găsită în faptul că — sub a- 
ceastă literatură — fericitul  născocitor 
de papuci scriitoriceşti —- pune, de fapt, 
pe toţi scriitorii cari uu trăit în acest 
veac găsind fiecăruia câte o codiţă cr 
ticistă, | 

Că autorul ei crede necesară o astfel 
de lucrare — nu mă mită: sunt atâţia 
ațătoa! 


riasici naisenali 


ar cred dospre ci 


CesZ CHeurae: 


Ceeace mă  neidumirezte este faptul 
dureros că una din cele mai puternice 
organizaţiuni editoriale dela noi--poate 
cdită asifel 4le.. pretențiumi” istorico-li- 
tevave. Din puţma exponientă stiu că fia- 
care editură îşi are un cenzor, an speci- 
alist al manuscriselor. Tare am dori să 
cunoaştem numele specialistului care a 
îngăduit tipărirea unei astfel de înfăp- 
iuiri scrise ? 

Și încă o întrebare: editorii să fie -- 
în ultima analiză — numai nişte negus- 
tovi, Da încă: nişte negustori orbiţi — 
în star» să Vântă orice și crivum? 

Şi eu care credeam că editorul trehue 
să joace si un răsunător rol educativ, 

18 

PENTRU BACALAUREAT se vina — 
d-când cu groaza acestui CXAMaN -- Ori. 
Se eccmfertionoază o cante varicara, Î ze 
pune un preţ exagerut şi o bandă cu u- 
ceustă inseripție lugubri — şi se lanseu- 
ză pe piaţă. Dacă ministerul de instruc- 
tic su îmstituri un contul În ine? st S9NR —- 
situaţiunea ar fi ușor linipeziiă. Orpa- 
rio în drept Sar S0SizĂ si pirugil> olo- 
vilor fricozi war mai fi golite atât de ne- 
sinenos, Din nefericire, lu noi, un  Ase- 
vuenea control neexistând, contribuce la 
scumpirea examenului de bacalaureat şi 
ia... zăpăcirea candidaţilor -— cele mii 
multe din aceste brosuri conţinând  nu- 
mii... teorii personale și superstiții lite- 
Pare, 


Flevii — candidaţi să ia aminte! Ma- 
nuale oficiale pentru bacalaureat — nu 
există, Cele mui potrivite sunt fot cele 
de şecată. Aceasta cuatăt ma! 
cuma, cucât baciauriutul e în plină mu- 
citicare.., p. 





Mut a- 


EDITURA SOCzC ANUNŢA vrmâlva- 
ile Dhaevăară-- si tipari 

ticorge Cosbuc: Vatra; Goorge Coş- 
ne: Puzme; Coorga Cosbuc: Romante, 
intrebăm : de unde și cu ce drepi? 

Cunouzter titlurile vohamoloa lui Cos 
buc si niciunul nu couvine cu cele de 
mui sus, Cine îşi ia permisiunea corec- 
tării lui Cosbuc? TE vorba de o clasifi- 
care? Să se facă sub formă de studiu. 
I vorbu de o despropare a poeziilor la 
definitiv ?  NI- 
jeni nu şi-o pute îngăului, Iută de ce 
apelăm la familie, la „Soc. scriitorilor 
vor” si la ministerul culturii, -- TU- 
pantu-le să nu îngădue apariţiunea vo- 
lumelor de mai Genevaţiile  pii- 
foare îrebuese să cunvusecă pe singurul 
si adevăratul Coşbuc — aşa, rum i-a 
plăcut Pui să se prezinte, p, 


cave Coshuc a renunţat, 


SUS, 


Wa e un motel de miutecă. Irotuinti 




































O PETIȚIE. D. k. Aderca adios2ază 
răstruiui de instrucție o paiâție cu pi 
vire la profesorii de literatură romi 
care —- se vede treaba -- nu se prea 
tenesc după... produsele creevilor d-sal 

Cum dreptul de a. petiţipna: este 
rantai de Constituţie — anunţăm pe 
Aderca F., că vom adresa și noi o 
țiune — altui ministru -— dacă d-sa 
“a încetă cu ap?ra 2 dozaiaogare 
ală pe care o face la adăpostul unui 
me Jiterar, Au mai Păţit-o şi alții, d 
Aderca, pentrucă faptul de a, fi retri 
de statui românesc e în flagrantă 
tradiţie cu apucăturile d-tale literare, 

), 


ALMANAHUL BANATULUI * : 


si cinstită îm shujba neamuliti. Dacă 
mănd acest model. fincare ţinut roni 
nese şi-ar ateitui un almanach asenă 
nătov si dacă toate aceste almanabu 
vor fi răspândite în ediţiuni eitina 
cunoaşterea țării ur fi un fapt în 
plinit. 

Aceasta pentrucă „Almanahul Ban 
tului” depavte de a fi o seacă şi 30 
bădă înşirare «dle încercări litearre, mi 
mul san mai putin îsbutiiie, vaprezi 
stortaroa nrbilă de a fara cunoscută ă 
iute puncte de vedere, una dinte 
mai însemnate regiuni românesti, 

In felul acesia — lectura lui alei 
echivalează cu una din cele mai int 
sante şi variate excursiuni, Prin fa 
chilor minţii ni se perindează: bogă 
frumuseți, oameni, locuri, opere, po 
țiuni. tapte -- tot ce are Banatul x 


preţios, în imagini sau cuvine, 
Poate  felicitările noastre domnul 


nomiulus S$. Molin, Qirectonul edil 
„Almanachul Banatului” care sa at 
fat atât de frumos de obliguţiunea 
si-a Juat, JĂ 


Va apare în editura „Cartea Bom 
ră 


PAUL 1, PAPADOPOL 


Tu sol al birnimţei: poetul Si. 0. hd 


D. fonathan XA, Uranus, lucrează h 
“olum de proză, ve care îi va întil 
„Pocestea unui tă. 


D. Coustantin Nisipeanu, a terminal 
volum fi Versuri, care "a apart 
curând, sub titlul „AXorturne”, 
sepate în 


Di. Aiireea Duaniun va 


tura , Narnuri” sn volum de schițe u 
FU 


ristice, intitulat: SAL FRA 


MEU? 





ini en'car'ea 





0Secanna ca le 
Ccvvanie 


Beganta şi eterna Cârile Surel «i pru- 

ps mai zilele trecute, cumaradului vi 

Durical dela Comedia franceză: 

> Vrei să-ți dau pontretul mou? 

„= Mori doamnă — răspunse veee Da 

pal — »u colecțiunez decăt pictura nt 
vă. 


! + 





























lu repetiţia generală a noului voedeeii 
la Palois-Htoyal, „Le Chasseur de chra 
eius", se discută pr 
ar? aptindevp asuprea 
k posibilităţii ca noua 
ru cutaburărei d-le 
slave Qutinsea. 

Mimzni nu contestă tuloutul celui din- 
i asupra d-teri OQuinson însă prana 
re scsriciuni, 

întă concersutia dintre dui critici, nnel 
o celalt ciutra Quiuson. 
= Diuson, autor dramutie 


un culoar ru 
îm posibititătții 
pIpsă să fie 
Yees Afivrunde şi 


hui du de? 


orbeşte zei rău decit mitorunii din 
ui neontee nt? 

— Lepsis linguae! 

- Dar scrisorile şi cconunieatele Tei 


ir se rotesti imposibile 
poziție si urtugruție > 
- Şi Flunbert greşea căleudută ! 
— Bine, ser e ceivisibil cu un untur 
patie să stribuie Mithridite lui Cur- 
ile? 
— lie dragă ! 
= „bre Iisrrublas” 
= Hp? 

—naăi talent lui Widlemeta? 
- Di re nn? opereta bi Willourlz nu 
intrat în nf trvilea 


greseli de 


iuti Fugen See? 


tu? 


* 


euțin se eferniza şi au aducea 
mină: picsa era semnată Airande 
şi după repetiţia generală 
critica celebra debutul glorios cl 
i Quinzon care imitând exemplul lui 
Gnitry şi uceta nu mai puţin o 
Bi d lui Moliere, deeenea director. 
dramatic. 

"când o să-l vedem și acelor? 

i] mp ce controrevsele uu incelut 
i Quiuson devine autorul Ta imadă, 
inu moi vorbeşte de d. Geroule. 
te să vorbească de Geroule, ră doar 
cul nrer2 fucru ! Cine e Geroule ? 
pr şi simplu singierul autor ul ni 
sur de chez Masini's! Li 
Shuhkespeave şi-a scris piesele ! De 
trei să şi In serie Quinusan 


uniri 


si! 


UNIVERSUL ITEM AN. 


A 








lo caz car 


„DORMI CA SĂ PIL FUUMOASĂ* 


Ca să fii frumoasă urmeuză sfaturile 
artistei de cinema Clara Bow, lată-le: 
Când îmi văd prietenele că cheltuese 
sume mari pentru dresuri costisitoare 
«pre u salva o tinereţe ce se duce, anl 
de durinţa de a le spune că scopul ce-l 
nrmărese îl arina cu uşurinţă. dor- 
mind. Femeile ce le întâlnim pretutin- 
deni; în casă, la bironui, sau la specta- 
cote, au înfățișarea prea obosită, Se 
cere —e drepil—uu mic efort de voinţă 
spre a putea să refuzi invitaţiile la cari 
esti nevoită să stai uneori până în zori, 
dar ce fericită te simţi când te privesti 
în oglindă! Să dormi opt ore pe noapte 
si să nu-ţi pese «de ravagiile timpului l* 


Să fie atât de usor să-ți păstrezi fru- 
muusrțea 1? 
E 
NOII. MEN ONAȚIONAT. CINE 


Curarnul naşiohudlist al Chihuci a intre 
dus un nou ini Daţicnal. FL a înstituil. 
pentru aceasta, Un cane, la care exil 
iuvingăitar Cei W'ai-Chun, 

Ziarul „North China Heruli” publică u 
tra hreeve liberă u textulni nouhii imn sul 
Wucrminetamanal ui, pe cure 0 reproduce 
în cole ce urează : 

„Cele trei laai ale povorului, în cari nai 
eretlem, vor aduce izbăulu dauvernţiei 
si unirea generală a popoarelor. Voi sum 
teţi luptătorii pentru cauza poporuiuui și 
=peviini că vă veţi face datoria, ziua si 
ncaptea. Să ascultați de preceptele : „Fiţi 
silitori, fiți vileji. fiţi credinciosi si su- 
usi! Să veţi inimă” 


caricalura zilei 


IN DERDIU 





—- Ştiu tinere, că vrei să to însori 


- Păi nasi căshtoli cu cintoa,, 


MUONOTONIE 





cu 


una «lin ficete ancle, Mu patru și îită ce 
zestre au: 

Cea mai mare, o sută de nii, a doua. 
trei sute, u rela cimei suie: si a pula 
seaze sute de mii, Pe care te decizi 
so dvi? 


Cum se numeşte fapta săvârşită de 


(Candide) 
PRIUDINFA 


— Nlonoinnie 





Jean 


Soțiu, -— 
Cupitul —— Sisur mană, ca să știu cum 


ce te-a apucat? Tnveti bhiatut să boxseze? 
să mă 


când voi fi însurut.., 
(Pasi Shot) 


apăr 


un bărbat care e însurat cu două fomsi ? 
== Bia tri, 
— Ni cimt e însurat numai en uta? 





409. — UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitat 





CRAIUL DE GHINDĂ 


(SCENA ULTIMA DIN ACTUL II 


ACEIAS — IORGU 


IORGU. Bun găsit! 

MARIA. Ah!.. lorgule! (cade fără pute- 
re în braţele lui). 

TOȚI. (deodată). 
Nene Iorgule ! 

IORGU. (Sărutând mâna Mariei), Dră- 
guţă mamă! (pupăându-se cu ceilalţi şi 
strângăndu-le mâinile).  Neme Costică |... 
Lemţo !. D-le Amghelene !.. lone)!,. A! Uite 
si Nicu ! ă 

NICU. Credeam că nu vrei să mă mai 
cunosti !,. 

IORGU. Ce bine 'mi pare că vă văd! 
Ah !.. Cum 'mi bătea inima când am zărit 
de departe plopii dela poartă !.. Imi ve- 
nea să săr din trăsură!,, i 

MARIA. (sărutându-). lorguţu. maichi !. 
Ce mare!.. Ce frumos, sa făcut!. 

LENŢA. Nu “ţi scoţi pardesiu nene ? 

IORGU. Ia uite si Lenţa cum a crescut, 
(Lența ia pardesiu). 

NICU. (către Angheleanu încet,  ară- 
fându-i haina lui Iorgu). Miroase a să- 
răcie... ia uită-te la coale. 

IORGU. Ia spuneţi-mi ce aţi făcut? 
Cum aţi dus-o în ăşti trei ani? 

COSTICA. Greu !.. greu lorgule, dar am 
scos'o la căpălâi. 

1IONCU. Muite ai făcut pentinu noi nene 
Costică. Am văzut curtea îngrijită, casa 
reparată... şi «ici ia uite.. piam, garderop. 
nu tai e de cunoscut, 

MARIA. Sa făcut schimbări mari, Ior- 


lorgule ! Lorguţule... 


suţule ! 
LENŢĂA. Aveni şi slujmică, o chiamă 
Anica |. 


VORGU, Ce spui? Cum ?. Prin ce mi- 
nume? Aţi găsit vre-o comoară ? 

MARTA, Și ce comoară! 

ANGHELEANU. Mâine îm iau şi eu 
banii ! 

IONGU. Datoria |. bine zici.., dar cun? 
de unle ? 

MARIA. Dragu maichi nu ne-a lăsat 
D-zeu, ne-a trimis um înger în casă. 

ANGHIEILIANU, Mâine se lomodeste 
Costică ! 

IORGU. (zăpăcil). Ce spui? Zău? văd 
şi aud atâtea. în cât... parcă sunt ameţit, 
ale cui sunt mobilele astea ? 

MARIA. Ale chiriaşei noastre. 

HORGI. Aveţi o chiriaşe ? 

MANIA. Da, îngeru lui D-zeu ! 

ANGHIELEANU,. Cormoară ! 

MANIA. Cu ea se logodește Costică ! 

NICU, Are zestre mare! 

IORGU. Ce spui? 

ANGILEILEANU. Mâine îi dă bani dim 
zestre să-mi plătească datoria, 

TONGU. Cum, aşa ?, 

L.ENȚA. Şi mamei isa cumpărat roche 
«de muselină, mie pelerină. 

NICU. Cu jeuri, ă la fonf&! (Ionel re- 
pelă) i la fonfe. 

TONGU. Ce spui? Cine e? Cum e? 

NICU. 0 bonbonică ! 

ENA. Frumoasă, nene ! 

TONEI.. Gentilă ! 


ANGHELEANU. Bogată ! 

IORGU. Adevărat, nene Costică ? 

COSTICA. Da ! lorgule. Şi ţine ba casa 
noasifă ca la D-zeu, 

IORGU. La surpriza asta nu mă aş 
teptam ! Va să zică sumteţi în culmea 
fericirii ? 

MANIA. Da, numai tu ne lipseai maică, 

IORGU. Ce bine 'mi pare! In sfârşit, 
după atâţia ani de necazuri, meritai şi 
d-ta o soartă mai bună. imi pare bine că 
au venit la vreme să iau și eu parte la 
veselia D-voasiră. Acum casa ne e în- 
wreagă mamă. Ne-am strins cu toţii, uite 
şi prietenii noştrii din copilărie !.. Vedeţi 
acu ne-am făcut mari. Sau dus jocurile 
şi nebuniile după inaidan, Ce faceţi ? sin- 
teţi în slujbă, 

IONEL. Da, sîntem la canţilerie cu nea 
Costică. 

NICU, Nouă nu ne-a plăcut cartea. 

IORGU, Mai bine de voi. Când vezi lu- 
crurile vieței prea de aproape, te. saturi 
de ele. Mai bine să stai întrun colţ... co- 
lea... liniştit, fără griji mute.., cu min- 
tea potolită... între ai tăi.., Cum face Ne: 
nea Costică !.. In loc să ameţeşti învă 
ind, dormi liniştit, în loc să tremuri de 
îrig noaptea, stai la căldurică. la uita- 
ți-vă la coatele mele, sint roage de binci... 
Vedeţi ? aşa am dus-o! Dar să nu mai 
vorbim de asta! In sfârşit, vam văzut, 
sînteţi sănătoşi, veseli, ce-o da D-zeu! Şi 
zi te logodeşti nene Costică ?.. Cum ?. la 
spume. 

COSTICA.  Imtâmpilarea ne-a adus o 
chiriaşă, acum şase luni, tânără, frumoa- 
să, veselă !.. 

TORGU, Şi o iubeşti!,. sint sigur! Te 
ghicese după vorbă! Unde e? Sint ne- 
xăbdător so văz! Cum e? 'naltă ? blon: 
dă? brună *?,. unde e? 

COSTICA, O să vie. sa dus până din 
tOl0.. să-şi schimbe toaleta... 

IORGU, (sculăndu-se) A! face etichetă ! 
şi eu sint îmbrăcat cam... 

LENŢA. (incet lui Costică).  Nene, si 
nu-i spui... să-i facem surpriză. 

IORGU. feare a auzit) Ce, ce să numi 
spuie ? 

COSTICA. (îngânând). Nimic... Nimie., 
o glumă, 

MARIA, lenţo, ia peria dintre sobă şi 
du-te în pridvor cu nentu lorgu del mai 
scutură niţel să nu-l vază Coana ltimiţa 
așa jerpelii, 

IORGU, Du mare  cucoamă trebuie să 
mai fie D-neaiei de vă e rușine cu mine ?. 

ANGHELEANU. Eh! Musiu lorgule, 
p'aici sa schimbat lumea, nu nai e cum 
o ştii Dia, Ă 

LENȚA. Vii nene ? 

IORGU. (voios). Vin că n'am încotro !.. 
Mie mi-era destul de bine şi aşa, da!. 
fiindcă nu vreau să vă compromit... (ese 
cu Lenţa). 

NICU. (către Angheleanu). 
pereplizon ca la Bucureşti. 

ANGHI-LEANU, Las că'l mai cioplim 
noi. 


Ne ia în 


) 


de VASILE LFONESCU 


MANIA (la uşa  Byimiţei).  Eiimik 
maică, să viu să te închei la copti! 
EFIMIȚA. ((din odaie). Mersi mană 
m'am încheiat singură. (fredonează, a 


- apare în prag), Gata |... (toţi rămân înti 


menâţi). 

MARIA, Maică precistă !.. Ce minut 

NICU. Apetisantă |... ((către Anghelu 
nu). Dată dracului ! : 

COSTICA. Curat Zină din poveşti! 

ANGHEILEANU. Mai abitiră ca ia Di 
masche ! 

TONEI.. (către Nicu), tu am mai vă 
una asa la şantan. 

NICU. Prostule !,, Stii și tu cum ei 
șantam ! Asta e tualetă jemanți! dup 
ultimul jurnai dim Paris! 

EFIMIŢA. la uitaţi-vă la Ionel cun 
rămas cu guma căscată. 

ANGHEILEANU. Unde e răposatu d 
Nicuiache să ne vază !.. 

NICU. la tragei Coană Efimiţo şi că 
tecu ăla talienescu... ştii.. ca la Ono 
tica, Coamei Maria. 

EFIMIȚA. (danţează şi cânta). Vieni si 
mar, ete, 

COSTICA. (ducându-se la ușa pe td 
a eşit Iorgu). lorgnțule, te-ai scutura! 
VINO. 

LENŢA (apare în prag). Fam cusut ji 
doi nasturi la gheroc, că-i lipsiau. 

IORGU. (intră). lacă-mă scos din cut 
vă place? : 

MANIA. lorguţule, vino să te recom 
dăm... D-meniei e Coana Ifimiţa.. chir 
noastră, 

IORGU. (se apropie de Efimiţa e 
vrântă, şi după ce o priveşte drept în ful 
rămâne uimit cu mâna întinsă). Du 
neaei ? şi 

EFIMIȚA. (dând cu ochii de Iorgu, ii 
frerupe brusc din veselie și dă un 
strigăt de surpriză). Ah! 

COSTICA. Efimiţo, îți prezint pe | 
te-meu, Iorgu. 

FFIMIȚA,. (searbădă și cu glasul stiu 
Dumnealui e ?,, 

(Ioryu şi Efimiţa stau râteva clipi 
emnnăți). 

NICU. Nu vam spus c'o să rămâie pal 
(Iorgu o măsoară pe Eţimiţa de 
până jos), DI 
EFIMIȚA.  /desmeticindu-se  pufny 
întrun hohot de ris). Ha! ha! ha! 

pare bime,... îmi pare bine! 

MARIA (cdire Iorgu), Nu e asa 
drăguță ? : 

IORGU (bolvorosind). Da... da.. uit 
icare... (fizrând-o pe Efimiţa), 

EFIMIȚA.  (stăpânindu-și necaz 8 
ton zeflemist). Sînt picantă, nu e a 
(râde cu hohot). 

COSTICA, De ce rizi Efimiţo? 

EFIMIŢA. De mutra D-nealui... pi 
nar mai fi văzut! ha! ha! ha!.Ș 
mi-l închipuiam un băieţoi cu chip 
cu uniformă de gimnaziu |. Când 00% 
e gogeamite omul !.. cu mustață până 
urechi !.. (Zorgu face o mişcare). 

MANIA. Ce ai Iorguţule? 

IORGU. (stăpânindu-se). Nimic ma 











UNIVERSUL LITERAR. — 303 





cesnts speciale îm exizase 





autorului, 











































POVESTEA CIOCARLIEI 


île Martine, fii binecuvântat! Tre- 
enu mai merg. Orice trudă e zadar- 
i Am muncit destul o viaţă îmtreagă. 
memea să mai petrec puţin. Iată-mă 
il masă, cu, oala de vin în dreapta, 
ociiimară în stânga ; un caet curat 
ateatpă cu braţele deschise. [ai no- 
Hiete să stăm de vorbă. Ce minunat 
n 6 să faci ocolul mici tale împărăţii 
&ți spui: „Toate acestea sunt ale 
Adi eu sunt domn și stăpân, Nici 
Wul şi nici gerul nu pot să strice 
j, Nici Regele, Nici Papa, nici răz- 
le, Nici bătrânica mea morocănoa- 


ide deci să trecem pe răboj bunu- 
acestei împărăţii ! 

ki întâiu şi mai întâiu, — lucru cet 
id preţ dintre toate, —- mă am p8 
4 Colas Breugnon, băiat bun, născut 
ewcut în Burgonia, rotunjor pe toate 
e, trecut cam nrultişor de vârsta ti: 
ji (cincizeci de ani bătuţi pe muche), 
winic, cu toate măselele sănătoase, 
wii vigi ca ai unui peştişor şi cu 
U dravăn la rădăcină, deşi cărunt. 
0osă, o nevastă, patru băeţi, o fată, 
iată (mulțumesc lui Dumnezeu), un 
a (nu se poate altfel!) aptsprezece 


iu cum. rîsu cucoanei..., mă sîcîie,... 
timeşte,.. curios, mici să nu-ţi trea- 
ia gând și să dai asa cu ochii de. 
ia face o mişcare). Afară de asta, 
și ostenit de drum... aş avea nevoie 
ibnă.. ('și şterge fruntea, se apropie 
Minița şi zîmbind ironic ţi șopteşte), 
plai să vezi un băeţoiu cu chipiu 
miformă de gimnaziu ?.. şi când 
ha! ha! ha! Imi pare bine... îmi 
bme de cunoştinţă. !.. 

HAA. Du-te la nentu în odaie și cul- 
lorguțule.. (sărutânidu»l). Dragu 
i), Du mi te-a trimis! 

MU, (uitându-se în ochii Coanei Ma- 
ji mi se pare și mie. (Fizând pe 
is se retrage în odaia din dreapta). 
MIŢA. (urmărind eșirea lui Iorgu). 
hiv de ghinda,... cu necaz... în casă., 
om de seară... Ași !.. fleacuri !.. flea- 
d mahala !.. (râde înfierbântată, 
k duce drept la Costică șil apucă 
Mndouă mainile), Mâime facem lo- 
m e așa Costică? 

ETICA, Da, Efimiţo! 

MIŢA (din ce în ce mai ugitată). 
ini pasă de Olimpia Cărturărea- 
Dwă-se dracului piaza rea, cobea !. 





nepoți, un măgar cenușiu. un câine, şase 
găini şi un porc. Bogat mai sunt! Pe 
ziua asta cu ger, trec pe la fiica-mea 
măritată, Martina, unde mă întâmpină 
surâsul candid al Glodiei, nepoata mea. 
O iau şi plec la plimbarea mea obișnuită 
de fiecare zi. E cea mai bună prietenă 
a mea, mica mea oiţă, broscuţa mea care 
ciripeşte. Are cinci ani împliniţi, e mai 
voaie decât un şoarece şi mai mult ageră 
decât şireată. O iau de mână: 

— Vino mititico, să ieşim înaintea, cio- 
cârliei. 

— Ciocârlia ? 

— E sărbătoarea Intâmpinării Domnu- 
lui, Nu ştii că astăzi se întoarce înapoi, 
din cer? 

— Dar ce-a căutat acolo ? 

— Sa dus să ne aducă focul. 

— Focul ? 

— Focul din care se plămădeşte soa- 
rele, focul care face să fiarbă cratiţa pă- 
mântului, 

— Si câmi a plecat în cer? 

— La Ziua Siinţilor. In fiecare an, în 
Noemibrie. se duce să încălzească stelele. 

— Şi cum se întoarce înapo! ? 

— Trei stele se duc să-l caute, 

— Povesteşte-mi... 

Păşeşte mărunt şi repede pe şoşea. Bine 
intăgurată într'o flamelă de lână albă, cu 


si cântăm, să bem: vin, ţuică, şampanie. 

NICU. Ca la șantan! 

ELFIMIȚA. (desmeticindu-se, se repede 
ia el şit apucă de gât, străpunyăându-l 
cu privirea). Ce? Ce-ai zis? 

NICU, (făcându-se mititei şi rizând 
sminteşte). Nimic Coană Efimiţo!,. O glu- 
mă de cazarmă), 

EFIMIȚA. (cirpindu.l). Stupidule !.. Dar 
la ce atâta țevatură ?. Mâine se ispră: 
vește !.. Şi o să trăim liniștiți... o să fiu 
fericită... Cum scrie în bilet. nu ştiţi? 
biletu care mi la scos papagatu, când a 
venit talianca sub boltă !.. uite-l... (ugi- 
tută scoate bilețelu din sîn și citește) o 
să trăieşti 73 de ani.. O să fii fericită. 
O să te măriţi... şi... ducă-se la dracu 
Craiu de ghindă!.. înecată de plâns şi de 
rîs forțat izbucnește ca o nebună în cân 
tec: şi dansând) vieni sul mar etc.. 

TOȚI. Bravo! bnavo! 

MANIA. Ferice de mine? 

ANGHELEANU, (cu necaz). O să ai bă- 


trâneţe fericită. (toţi joacă). 


CORTINA 
Sfârşitul actului II 


VASILE LEONESCU 





BONOMUL COLAS BRELUGNON 


Romain Rolland 


Cu scânteietoarea-i vervă şi ironie, Romain Rolland descrie în această 
operă, neînfrânatul dor de libertate al eroului, pulverizat într'o credință 
nestrămutată în viață. Setea pentru trăirea ei cât mai desăvârșit, îl pune în 
conflict cu o întreagă societate, de care, el însă, îşi bate joc mereu. 

In pasagiile cari urmează, redăm tocmai acest neastâmpăr optimist al 
lui Colas Breugnon în ipostazele cele mai fericite pentru geniul satiric al 


a bonetă albastră in cap, parcă e un pi- 
țigoi. Nm i-e frică de ger; dar obrăjiorii 
ei rotunzi sunt roşii ca un merişor și 
fărămitura ei de nas curge ca o fântână... 

Imi încep povestea cu cele trei păsărvele 
plecate în călătorie : Stredeluşul, Botgro- 
sul şi Ciocârlia. Rând pe rând, primele 
două încearcă în zadar să ia boaha de 


foc, părijolindu-şi ciocul. In cele din uv-. 


mă sosește ciocârlia, mititica mea cura- 
pioasă care apucă din sbor flacăra scă- 
pată de celelalte două şi ascunde în pă- 
mâmt, între brazdele noastre înzheţate, 
măndrul bob de soare care le tace să se 
tunple de voie bună... 

Mi-am sfârşit povestea. Glodia ciripeşte 
acum. la rândul ei, Clopotele bisericii se 
iualță dealungul văilor; glasul lor cu- 
rat se risipește ca un val limpede în 
aerul tăios şi rece. In vreme ce mă. dis 
trez, sonbindu-le cântecul, iată că o rază 
de soare străbate scoarţa cenușie care 
acoperea cerul. Și tocmai în clipa aceea, 
Glodia începu să bată din mâini şi strigă: 
Sa Bunicule, o aud! Ciocârlia! Cioeâr- 
ia! 

Atunci, râzând de fericire la auzul glăs. 
ciorului ei limpede, o iau în braţe, o să- 
rut şi-i spum: 

— U aud şi eu, întoomai ca şi tine! 
Vine ciocârlia ! Primăvara vine! 


II. ASEDIUL 
sau ciobanul, lupul şi mielul 


Pivniţa mea se va goli în curând, Sol- 
daţii pe cari d. de Nevers, ducele nostru 
i-a trimis să ne apere, au dat cep şi 
celui din urmă boloboc, Să nu pierdem 
vremea, să mergem să bem împreună cu 
ei. Au să mă sărăciască, ştiu bine, dar 
cel puţin: să mă înveselesc şi eu. Nu e 
pentru întâia oară! Si dacă o vrea Cei 
de sus, nu va fi nici cea din urmă, 

De treabă băeţi, gata să sară oricând 
în ajutorul unui om sărman, care se luqi- 
tă. la masă, cu plosca în mână! 


E 


Dar iată ultimele zile dinaintea postu- 
lui mare. Oricât am fi de rău pregătiţi 
trebue să le primim cu cinste. Faima o- 
raşului nostru Clamency este pusă la 
incercare. Auziţi cum sfârâe cuptoarele: 
un miros plăcut de grăsime se răspân- 
dezte pe toate străzile, Saltă, plăcinta, 
sus! sus! saltă pentru Glodia mea!.. 

Un tam-taram-tam-tam de tobe si un 
fiu-iiu-fiu de fluere. Un ropot de râsete 
şi de huidueli. Sunt domnii din Judeea. 
cari sosesc în carul lor să cerceteze Roma, 
Judeea este poreala dată mahalalei Be- 









SD UNIVERSUL. TITERAR 

uule stau hula n Cl 
mency.  Cartegiul incepe cu muzica în 
trunie, uriuiat de carul postului mare. 
Dar iată îuvingătorii, vitejii zilei de azi! 
Pe un tron făcut din şunci, sub ov boltă 
de limbi atumate se iveste regina Câr- 
naților, încununată cu o tobă de creeri, 
cu gâtul impodobit de un colan de mă- 
tănii de cârnăciori, însiraţi pe sfoară si 
pe cari le mângăe cu degetele ei umflate. 
Tustărgit primăvava închide alaiul. 0 fată 
fragedă,  trandafirie si răzătoare, cu 
fruntea netedă, cu părul Dbăluiu, cu căâr- 
lionţi mici, îucununată cu ciuboţica-cucu- 
ui, gnilbenă și strălluicitonre şi purtănu 
peste umeri împrejurul sânilor ei rotunzi 
si mici, mănunchiuri de flori prinse cu 
frunze de alun, La-brâu poartă un chi- 
mit plin. sunător iar în mâini ţine un 
COS. 

Vechiul meu prieten, popa Chamaille 
cava e venit pe la noi. mă pofteste în pa- 
vohia lui odată. Mă hotării, insfărşit, nu 
mult după această sărbătoare, Pe druni 
mă bătu gândul să nvă opresc puţin şi să 
iau din Dorneey pe celălalt prieten ul 
rheu, Paillard notarul: cu și grațiile nu 
ne sade hine decăt atuuci când sunteni 
tus-trei laolaltă. IL găsii luerânil, 

Mergeam vorhind. In clipa când intra 
răm în piaţa bisericii, o aflarăm plină 
de oameni cari dădeau dim mâiui, Vor- 
hina în gura mare si ţipâtul. Nu se auzia 
jecăt câte un sgomot văslețit, ici si colo: 

„Omizi si viermi... Cărăhusi și souraci 
ile câmp... Cum spirite tun.” 

Si Chumiaille striga : 

= Nu! Nu! Nam să meg. 

Poporul nu se lăsa: 

-- Ta naiba! Esti sau Du poa-ul nos 
tru ? Răspunde, da sau nu? Dacă eşti (şi 
osti, mai ce face!) trebue să no Sluiosii, 

Chiumaille de colo: 

— Puneaşilor! Servese pe 
NU pe Voi, 

Când iutrarănu sus, după ee îl chinui- 
răm puţin, strigânilu-l mereu, pora Cha 
maille ne eși binevoitoa şi ne polii să 
pustăm vinul său. Il rugatăm să ne Jă- 


thlecena, 





Dunimezeu, 


murească întâmplarea  ciulată de audi 
neauri, 
- Trebue să ştiţi, incepu e], că acesti 


nemernici, în fiecare Duminică vin si-n 
cei, unii să mă rog peutru tinup frumos, 
alţii pentru ploae, ulii pentru vânt. Ba 
mai mult de câf atât: unul ceara plonie 
e acmai cind altul are nevoe de soure, și 
ci atunci chiamă toţi sfinţii în ajutor. A! 
nur ! De-acum înainte să facă ce vor. Daci 
nu pot trăi de cărăbuşi, nau decât să 
se clescăzrăbusoască Sinautae, Vă jur că 
nu mă mui ridic din jeţ, Să bem! 


Tocmai când ne Mici PRR în cuvân- 
tări filosofice, câte-un „Doamne-Sfiate”, 
câte-o „Maică preacurală“ urmată de 
i suspine ne vesti sosirea doamnei Ileloiza 
a PONI: 
- Ajutor! tft ! 
Linia ! 
— Fi, găsco, ce su întâmplat? întrebă 
acesta, nerăbdiutor. 
-— Vin! Yin îcoace! 
—- Puțin îmi pasă! 
— Sau strâns eu toţii acuvlo, la Pieq- 
lungul, fac tot fehul de strâmibiuturri, des- 
cântece cum le zice şi cântă: „Soholanii 
și cărăbuşi, să fugiţi din câmp ucuşi, 
drept la popa să vă vadă, și n vecini 
și în livadă”. 
Auzind vorbele acestea, 
repezi 
— Ah! Blestemaţii ! In livada meu că- 
răbuşii lor. Ah, Dumnezeule! Sfinte Si- 





săriţi, domnule pă- 


Fi sunt! 


Chamaille se 





TIP ZIANULUT „UNIVERSUL. 


mioune! vino iu ajutorul slujitovului 
țău! 
Lupă ce mai Dău o cluscă le vin, so 
ridică să plece. Il întrebarăm cunioși: 
— Incolro? 
— La război, 
cărăbusilor, 


răspunse el. rupolrira 


NEVASTUICA 


Piurcă zu Vă si acu, CU LUPA 
căseată, rezermat în amânstouă coatele pe 
zidul despărțitor al meşterului Menu 
l-agucau, stăpânul meu care mă învăţa 
alesul meştesug de a ciopli lemnul, Și de 
partea, ceulaltă, într'o zrădină mare, o fată 
frumoasă, seglahie, legănând în măinite 
ei oachese şi puternice, două stropitoare 
de apă asupra enpetelor înfrunzite ule 
ierburilor, cari îşi deschideau ciccul lor 
mic, ca să bea, 

l'a mă vede si-mi zies: 
— Incă unu inclrăgoatit, care a căzul în 
cupeauă | 

Sunt eu prosi dar nu mă număr 
printre intrăgostiții vebegiţi și îi zic: 


-- Văii si mie, lue akolo, 
Amunci, itecpe să râdă şi cu mâinile 


în solduri, drepr în faţa mea, cu piciva- 
rele destăcuie, inni răspunse apele ! 
— la priviţi, lu laconul ăsti! Crezi că 
mevate sa cce pentru pliscul tău. 
Atel tăcui cunoștință, întro seură de 
stfăvsir de August cn ea, cu Nerâstuici, 
frunmeasa grădiniță, 
Pe Nevăstuica 


ue cuve cânluse 


pănă atunei no mai auzii, O căutai din 
ochi, lu grădină nimsni, Deoilată u zării, 


la umbra mngaziei dormind, Sării zidul. 
căleai în fugă veste salată şi peste vorze, 
o luai În braţe cu votul şi o: sărutai 
pe pură: cra goală si cală și asudată 
lecaveă ş pe juunătafe arlosunită, se Lisa 
în voia tea, amsţită de plăcere și fără 
să deschinlă ochii, buzele ei căutau buzele 
mele, Cn val de dorinţă îmi curgea sub 
pile : eram ameţit şi sirângeam tot mai 
tare carnea accea îndrăgostită. Dar mă 
găunitii. Mă smudsei din braţele fericirii, 
dextăeui măinite cari se înlănţuiau, îmi 
doslipii buzele de-ale ei şi desclegtat le- 
păturile curi ne ţintutau şi o luai du fugă, 
Din ziua ateeu ca Sa. Supăral pe mine, 

O păsexc lu un puț, de unde seoute 
apă. 

- Nreugnon ! 

Mi se taie răsuflarea. Mai zise odată : 

= Breuanon ! 

Și ne privirăm atunci, 

— Sărută-ună, vine ea. 

li spuse că pe mine mă iubise, dar 
toate le făcuse numai cu să se răzbune. 
Când mă auzia bătându-mă cu Pinon, îi 
veneau să se sue pe zid şi să strige! 
„Breugnon! nu fii nebun! nu. vezi că te 
iubexc ? Ce 0 să câstiui dacă o să lași 
o bucată din tine, și incă dim cele mai 
bune îu gura acestui lup, Mie nu-mi tre- 
Dhue Dărbut ciopărţit, ciuntit. "Te vreau 
îtutreg...” 

l.a plecare o sărutai din nou. Am co- 
lindat după aceea je câmp, silabisind 
pretutindeni vraja cântecului simplu at 
naturii, 








amândoi. 


CIUMA 
Nu după. mult timp, ne purnenim și cu 


această nepcftită, că ne vizitează. Insuşi 
eu, începusermn să an amețeli. Mă gân- 


deam cu inima strânsă de durerea: 
— De bună seumă, mă due. Patta, mi-a 
pierit. Astu e iîneaputul sfârşitului... 
Toţi lecuitorii plecaseră departe. Flori- 
mond cu Martina și Glodia, ca și baba 


„STR, 


BRIZOLANU No. 















































































mea. Numai cu si cu încă câţiva chef 
mai rămăseselu. Dacă văzul că %] 
groase gluma, înnbrăcai hainele cele a 
rujie si-o poruii în deal, îa via a 
unde aveam o cocioabă mică, 

Ceasuri întregi mă tăvăleam În Bă 
emvul de acolo. 

Jutrum târziu, auzind că sunt 
bolnav (vestea le-o trinieseserm printr 
copilas), notarul Paillaml si popa 
maile, veniră să mă vadă încă 
inuinle de moante, 

= Să vă poiitesce să intraţi ? Mi se pă 
că vă e cam cald. 

--- Nu, mulţumim, nu, muiţumim ! si 
piară amândoi speriaţi, E destul de ba 
şi ei, 

-- Iaide, Breugnon, începu părinti 
nu e întrista. Dumnezeu te cheamă 
el. Mare cinste, fiule! Dar ca să ted 
iăţisezi înaintea lui, trebue să te îmb 


mai cumvat. Hai, vino să te spăl, Pre 
texte, păcătosule ! 


—:- Numai decât. Mai avem vtema 
vinte. 

-- Nefericitule ! Căruţa nu aștepaă, 

— Nu-i nimic. O să mergen [e În 

EI începu să se văicăreuscă. 

-— Mi se stâşie inima, continuai, N 
odată no să mă hotărăsc să te lasi 
zur pe pământ. 

După ce vorhii si cu Paillarid, ei pi 
cară, Văsăudlu-ană în chinuvile cele n 
evozuve. Dar tot eu triunufai, Căci d 
puţin tinp, nui înzlrăvenii şi mai bh 
iu mirarea tuturor, Pornii spre baba n 
unde săsii donă bolnave: pe ea și 
inicuța Gloklia, Primei îi înduleii si 
tul îzur pe cea de-a doua o vindecai, Di 
acoea tnă hotăriii să plec spee Clame 
be drum aflai dela un căruţa gnomii 
veste că nul-aul dat foc casei. La Încă 
nă cutremutal. Gândul că de-acum h 
inte o să trăesce printe vecini, Lega 
ci, mă înspăivântă, 


Azi e sfântul Nicolae. Cei pateu g 
ai mei snu strâns în jurul meu ca să 
sărbătorească ziua, Apronpe să se În 
de bucuria revedarii, A 

— Fi moşule, îmi zie copiii, Era a 
detrăil, când aveai douăzeci de ani! | 
meile aveau pe utunci, pieptul mail 
1005 si nai plin, Dărbaţii aveau ink 
li locul ei, și celelalte de-asemeni, SĂ 
văzut pe regele Ilentie şi pa ducele 
tovie! Nu se mai cioplesc oamenii 
lemnul ăsta... 

Răspurul : N 

-- Diavolilnv, râdeţi ! Bime faceţi, Bă 
să răzi. Dar la naiba! Nu sunt atât 
nebun să cred că la noi nu se maici 
viile și că e sărăcie de flăcăi cari d 
îmbulzească la cules. Stiu bine că pet 
unul care pleacă, vin in locul lui uk 
că lemnul din care se făuresc ștengu 
voinici at Guliei, creşte tot așa de tu 
de drept şi de des ca "nainte. Trăia 
vegele care Dea ! Și să trăiască și pop 
lui, sugaci !.. Și pe urină, ca să fim dM 
și să vorbim asa între noi, copii, un 
bun, nu zic, e bun! dar tot mail 
sunt eu. N'am ce face cu tronul nici ni 
)05, nici acolo sus. Piecare cu locul ș 
umbra lui, sub soare! Fiecăruia pei 
de pământ şi două braţe ca săi 
nească! Nu cer nimic altceva. 
„Ni dacă regele ar veni la mimi 
sune : i 

sti onispetele meu, In sănii 

ta! Sezi jos, aici. Vere dragă, su 

înțre noi, Fiecare Francez e un ră 

unchiazul e stăpân la el acasă“. 
N 






1].