Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0041

E ke 


IBnanver sui 


nul XLV Nr. 41 ni 


6 Octombrie 1929 
5 Lei : 











ION ANESIIN 











b42, — UNIVERSUL LITERAR 








C iitorii 








ION ANESTIN 


In galevia de portrete ale înniutașilor 
ieatrului românesc, se cuvine ca pasii 
noștri să se oprească cu acea evlavie ca- 
vacteristică respectului marilor figuri, în 
faţa tabloului Ini Anestin. Peste relieful. 
pe care, de mult. Yau prins liniile vigu- 
roase ale personalităţii marelui actor. 
praful uilării nu se va putea împăwmri 





|. Anestin la 25 de ani 


niciodată, căci ele păstrează, adânc, a- 
mintirea aceleiasi dure tăieturi de daltă, 
câtre a conturat, altădată, personalitatea 
lui Alillo, în teatru, sau pe aceeu u lui 
tarigore Alexandrescu, în literatură. 

lcn Anestin a cunoscut, în întregime, 
poezia artei sale. cât si suferinţele ii 
jertfele «de care era incunjurată. Căi A- 
nestin a fost un trubidur al artei drama. 
tice românești, ca si ceilulți trubaduri 
din vremea lui -- trubadur. nu in sensul 
unei simple mandoliniări a talentului, ci 
în înaltul înţeles. al pribegiei nostalgice 
cu harfa artei în spinare. 

Un fragment de lirism sar impune. 
poate, întru evocarea acelor vremi, cănl 
nu existau roluri „cu dnbluri” şi nici 
subvenţii de milioune! 

l-egentia, meșterului Manole, cu sacri- 
ticiul pentru artă. corespunde, integral, 
și acelor pagini e minuvate îndurări 
în slujba ei, pagini pe cure e scrisă și 
viaţa lui Anestiu. 

Dar serile fniguroasa din sălile reci, 
luminate plăpând de anemia lumânări- 
lor de spermanţet. vau putut să clin- 
tească. sufletul dârz. în iubirea lui pen- 
fru artă, ci uu făcut din Anestin. ca și 
lin  Mullo. Pascaly, Teodorini. Getigare 
Manclescu, tiabrielescu si alţii. unul din 
apostolii cu sufletul încărcat de lumină, 
pe "ntâiele căi ale teatrului autohton. 

Pasiunea lui Anestin pentru  tealru, 
purcede din clasele primare. Povestea, 
pe care am întâlnit-o ca îiind şi a al- 
tor actori de geniu, se repetă. deci. si 
aici. Cu ochii în lacrimi se roagă de un 
actor ambulant să-l primească „să Lacă 
el: pe „Ingerul” agăţat de o sârmă. în 
Don Juan de Mararna. 


Intrehuinţat în roluri ce copii, (Henry 
din „olibe Pui Mos Toma; Schilodul 
din „Misterele Parisului; Adolphe din 
„Sus şi jos" cete. e luat la 15 ani (ÎNG2) 
de Mihail Pascaly la lasi, unde, sub «li- 
recțiunea lui (.. lălănescu. apate în „eu- 
pila Victor” dim .Urbul şi nebune”: Lu 
sarilo, din „Don Cezar de Bazar” şi al- 
tele. 





Clătinărul în suflet apele nuuri și În. 
sîplute ale talentului său. în cchi cu o 
melanenlie bemoliată, — uchi palriarha- 


Vului „Pere Pituteaul”, dus de mână de 
iubire: nreşovăitoure pentru mestesugul 
de actor. Anestin nu întârzie să fie o 
aurcolă boreută în ţinutul polar în ctre 
se găsea, pe-atuncia, meseria lui, 

Revenind în Capitală, joacă, inai intii, 
ia „Grridinu eu cui (pe b-dul flisabetu 
în jos), inipreună cu 1, Tănăsescu și 
Creţu, cu cari trece apoi la Gradina diqg- 
nilzc”. unite savurează beţia si lumea «dle 
vis a marilor succese. 

Toţi adevărații prețuitori ui artei, pre 
cum i Pătrinii actori consacraţi până 
atunri, vin zevile, să =e împiităsească 
din Dhozăţia scânteietoare a vervoi Ini. 





„în Barbu Lăutaru 


Tânărul  „comediauţ: — calificativul 
de odinioară al bunicelor si  hunicilor 
noștri, — se bucmiă, curând, le o largă 
popularitate. care-i aduce și anpgajamen- 
tul lui Teorovrini, pentru teatru! său lin 
Craiova. hămâne, însă. puţin timp aici, 
căci nestatornicia de iremediabil truba- 
dur. aiâit de reprezentativă vechilor ge- 
neraţii de aclu»i, îşi întinde, iarăs, pân- 
zele. câtre alți sori. 

Infige. pentru prima, oară, stindardul 
leatruiui în căteva orase de provincie, 
ca Pitesti, Slatina, Caracal, R.-Vălcea, 
cutreerâindân-le cu frupa pe care si-o înj- 
shehase. 


de RADU GYR 


In 1582. trece lu Teatrul Naţional din 
Bucureşti, umile, sub direcţia lui |. L 
caragiale, încearcă o formidabilă crea. 
tie în „Agachi Flutur” arcuinăd, definitiv, 
curcubeul gloriei de-asupra personaliti: 
ţii sala artistice 

Din aceste zile de lumină, durează și 
marea prietenie între el şi Caragiale, 

Dar Anestin a fast chemat să-și lege 
numele. pentru totdeauna, de Oltenia și 
de Cetulea Ranilor, fiind printre cei din. 
tâi. cari au pus temeliile soc. aramatice 
acolo, la apelul entuziast al Mariei Tec 
farini. 

Simina că lu zitivea acestui nou hai 
ul artei, pentru adăpestirea dumeţilor 
chemaţi, a desfăcut din ei însusi, bucăţi 
de suflet. ve care le-a tencuit. cu luruină, 
în păreții teatrului, —. fiorul nestatornit 
al pribegiulor de bard şi-a înch:s genele, 
si Anestin a rămas până la moarte (1919 
ul teatruini craiovean. prins ca în ke: 
piumântul dintre piatră si mesterul i 
pru, 

Neiîntrecul in 
unei săli delirante, taie 


operete, în sărbătorile 
În mavrnoră pe 


| 






































„Miladu” si pe  Trombuli  (Boceaeio) 
iiniază cu culori minunate pe Pon 
ponet (ata mamei Angel). îmbracă 
iutun  humor si-un spirit  adinirabi) 
pe  Celestioi dun Mle ANitouehe, 
-au leapănă intru poezie vară arh 


„Vrinzătorilui de pusări”,  Conilus de 
vu entuziasrui fără  seumău, pentru 
piesele originale, crează pe „Moişilieă” 
din „Lâviterile satului”, lusă. nemuritor, 
pe „Cetitranil turmentet” din SCrisDU 
rea pierit” si pe Ppingesen” din 
„Noaptea fa tunvusă”,  caricaturizaară, 
cu disenetie si fineţe, pe fibra Vodă 
lin ubespot, pe „here Nastase, Alee. 
sandri).  roînvie succesul lui Millo din 
„Baba Haâvce, ari conturează, cu ivonie 
blațină, pe Posiar? dim  intana 
Riandieaini”, 

Dar pazinu je 
Un a scris cu pana 
val. fără iudoiealia - = 
rul? 

l'a văzut în această 
pereche. — cerea copil încă în 1977. 
în epoca de  intriguvare a văzoiuluil 
nostru, rând rămăsese, cu ulţi cășira 
eplegi mai tineri, să străjuiască zilurile 
bătrânnlui teatrul cltean. după ce aer 
aasc, cu tot. cei 70 de ani ai sii, la Bu. 
curești. săi capete autorizare, pentru in 
veperei rnprezentaţiilor. rela organele 
«dmuinistrative acrriane, 

„Cu părul alb, Qar cu inima şi ci 
văntul vibrânde. bătrânul actor, în ea 
tan lăutăreze şi cu cobza culcată p 
braţe. cu sene întredeschive si "nliăeri. 
mate, si.v duioşie de mătase, a remi 


are talentul iui Ana. 
muială în aut cu 
Durhu Lulu 


creaţie fără 


rat până în sufletele celor din sat 
străvechiul cântec: 
„Fu mă duc. mă prăpădese, 


„Ca un cântec hătrânese...” 

Da» în „Ulița lunii 2 Intvoduses, 
afară din text, minunatul „Sultan di 
Maroc“ al lui Eftimiu, pe tânguirea k 
nevoasă si unduitoare a. unei melnti 
crientale. Ira numai sutleț si vis. 
aud aevea şi acum, şi șiiu bine cân 
voi putea niciodată râcăi din mine m 








wlia ciudată, pe care mi-a picurat-a, 
w flaut arab: i 


Suhaunl de Maroc 
vea n împărăție 
) suta și o smiie 
le armăsari de foc. 


ilimu) turneu teatral, la tăcut in 
lui 1916, împreună cu (Goco Done. 
i, în acelaş de demult Piteşti. la 
ung,  I-Văicea.  Gievora,, martori 
fi ai gloriei sale 

Mapoi, în 1919, în zâmbetul solar al 
Mau, dupu ce cu glas tare a renuntat 
ita roluri. dintre care unele nemai 
le dn 8u de ani, (Pusul Calicut Ciu- 





„În 1916 


Wadă: şi după ce a şoțutit, pe urmă, 
hize lremurate și cu aceleasi lăcri- 
gene din .„Barhu-Lăutarul”: 


mă duc, nă prăpădese, 
[a un cântec bătrânesc... 


stins, senin, lângă lăuta voclhe pe 
mi-a cântat, cândva, si nrie, „Sul 
| din Maroc. 

De o cotmunicativitate  extraozili- 
„posedând ia perfecţie tuinu le-a 
crizu contlictele psihice cu o sim- 
rară, ca și simplitatea Hniaturii 
bi scenic, stăpânind un timbru și 
anțare le "maltă calitate: Anestin 
hotarele artei, pentru a fi situ 
prin marele său suilet si prin 
nuj caracterului, o pildi.. 
Amurit ca bătrânul cântec pe care 
tise, — cu limpeilea bucurie lăun- 
de-a, fi fost iubit şi pretuit, de-a fi 
demat să cânte „Barbu lăuturul”, 
mragerea din teatru a Aristizzei; Ro. 
scu, și n desvelirea. statuiei lui 
andri, drept cei mai ihustru înter- 
a] operelor poetului, -— dar, mai 
a murit cu tulburătoareu şi co- 
toarea fericire de a fi fost actor 
ka duce în urechi freamâtul pre- 
al aplaudelor unui publice vinicat 
mioare. 

RADU GYh 


ua câ: v» cas-saie 


primul rul 





Cu bucata de lemn, 
sfoură. de ghiozdan, pentru „incălzirea 
clasei”, micul Anestin grăbea, mărunt, 
“pre scoală, vând de la alt băiat aude 
că se cantă copii „să se facă aftori“ la 
leatru. Intiamevăv, în piesa Don Juan 
“de Marana cu se repeta pe-atunci, eră 
uevre de un copilas, pontru rolul unui 
în2er, care trebuia să sboare, susţinui 
lo 0 sârmă! 

Micul Anestin aleargă întrun sufirt 
sd tentrn si cu lacrimi în ochi roagă 
pe actorul care făcea ulegerea, să-l ia 
je el. Dar când meosta îl rilică îa brațe 
sa-l imceeee preutatea, bietul pici e tras 
in jos de eismele uriaşe cu care ara în- 
călțat, spre disperarea lui si huzul ac: 
torului, 

- - „Bine, măi, cum o să poţi tu „să 
“hori” ca înger. când esti atât de greu?:. 
„În areiasi clipă, însă, si dintro smu- 
ritură, tocmai când ochii actorului se 
îndreptau să caute un alt copil. inicul 
candidat la actoricie işi si trăsesu cis- 
mele si. descult. striga cu Aesnădejde.: 
-— „incearcă-mă, nene. şi acum, şi 
dacă noi „shura“, să mă baţi! 
„Bineînţeles, că entusiasmului copilului 
i sa răspuns imediat, şi-a fost cel pra- 
ferat. 

Si astfal 
marea lui 


spânzurată. cu 


şi-a  încenut 
catieră, 


Anestin 
târziu ! 


micul 
de mai 


+ 
joacă atât de-al năibii... 


Intro navă. pe când juca la ugrd- 
diva Jgnitza”, asista. la reprezentaţie, 
şi tatăl său. In aplandele nestârsite ale 
publicului, bătrânul părinte uude, însă. 
cum, bingă el, în stal, un cetățean bora. 
barca pe Anestin cu cele mai naţionule 
Expresii, 

— Dre ce-l înjuri, Domnule ? 
drosă, indienaț, sărimanul tată, 

Dar cstălalt, olimpian si entusiasmat: 


i.se a- 


-— Păi, cum să nu-i înjuri. nene, 
dacă joacă atât do-al năibiil?r, 
—_ 219 
* 


improvizație dureroasă... 


Juco, uazna, la Craiova, în „Mele 
Nitouehe”, pe dublul personaj: Floridur. 
Celestin. In sală era frig, lemne nu că- 
pătaseră de nicăeri. și aveau, în schimb, 
numai promisiuni. 

Anestin se uită în sală și văreşte pe 
un cunoscut bozătas al Cotăţii Banilur, 
care-i făgăduise, cândva, că-i va tri- 
iile lommne și nu-si respectase angaja- 
nieritul. 

Cu o complectă naturaleţi si o bono. 
mie vară, asteapiă  rântul celebrului 
cuplei : 


„Căci Yloridor e Celestin 
„Și Celestin c Floridor..“ 


si, clătinând cu tristețe din cap. iinpru 
visează astiel: 


„Căci Celestin e Anestin, 
„Și Anestin moare de irig...* 


Si aşa sa săvârși, minunea de-a fi 
primit, a doua zi, o căruță cu lemne 
(e foc, 


R. Gu 


UNIVERSUL LITERAR. — 643 
NOTE BIOGRAFICE 


Ion Anestin sa născut în Capitală, la 
24 lanuarie 1847. Când a ars Bucures- 
tiu), tatăl său, în groaza îfugei. în loc 
să-l ia pa el din leasăn, a apucat o oală 
de pământ, si abia în uliţă sa dumi- 
rit - la întrebarea unui vecin, și sa în- 
tors in casă, să-şi îa copilul, 

Si-a început, copi fiind, cariera dra- 
matică, interpretând, cu « agerime ui- 
uloare de caracterizare, felurite roluri 
de copii, până ce, în Iti. Ta luat Mihail 
Pascaly, la Iasi, și la internat, pe chel- 
(lialu, teatrului. întrun pension, unde 
a învăţat. greaca, franceza, ituliana şi 
vioara, şi de unde eva chumat la tea: 
tru ori de câte ori trebuia să interpre- 
teze un rol de «copil. In 1569. se rein- 
toarce în Capitală și joacă. cu Creţu Și 
S. Tănăcescu, la „Grădinu cu cui” și la 
fignitza'. Astilel începe pentru Anestin 
seria marilor succese leouici înnainte, 
in continuă evoluţie, 

E angajat pentru puțin timp la Cra- 
iova, de către Thecidorini, si întreprin- 
de, apoi cu trupa lui, un turna prin 
orasele Ulteniai. 

In 1582, întâmpină adevăratele-i crea- 
ţii la Naţional, în bucureşti. sub direc- 
[ia lui Caragiale, al cărui prieten a fost. 
Va Craiova se reîntoarvee chemat de Ma- 
ria Theodorini, pentru înființarea s0c. 
dramatica de.acolo, Societar ci, 1, stră- 
bate cu triumf, seriile celebrelor upe- 
vete de pe atunci, și se leagă, pentru 
totdeauna, de Craiova. Desi pensionat 
în 1918, Anestin se află în fruntea celor 
căţiva actori rămaşi sub zidurile tea- 
trului craiovean în 1916 si joacă mai 
departe, suk ocupaţia germană, desi a- 
vea 70 de ani. 

A _tost chomat să cânte „Barbu lău- 
tarul” "ia, retragerea  Aristizzei Huma- 
uescu, din teatru, şi la desvelireu sta- 
tuiei lui Alecsandri. 

Decorat cu Bene Mereuti ci. Î, — moa- 
re. cântând din „Barbu Lăutarul”, în 
Mai, 1919, orele 2 noaptea. după ce, cu 





câteva zile mai înnainie, îl vizitaseră 
toţi prietenii și admiratorii lui. 


Părinte a 21 de copii, a avut dure- 
rea nemâli, întâlnită,  sărşi piardă 19 
dintre ei, — cu un an înnainte de a 
muri, chiar pe Victor Anestin,  cunos- 
cutul şi apreciatul om de ştiinţă, 


Cu drept cuvânt, a fost un Voevod al 


scenei româneşti, și-a) caracterului, în 
viaţă. 
* 


Roluri ereiate : Miludo (opereta cu a- 
celas nume) ; Trombuli (Bocaceio : Pcu- 
ponet (Fata mumei Anygolj:  Cetestin 
(M-lle Aitouchej; Vânzătorul de pasări; 
Charjturi, Aţă (Lumpatins Vagaboridus); 
Polonus (Hannlrti; „Abatele” (Amorul 
veghiază) ; Iositava (Taifun);  Montria 
churd  (Luplu “mute femei); si apoi în 
„Fromont şi hisler”, 

„Croitorul de dune”; „Controlorul de 
vagoane de dormit“, etc. etc.. lar în pie. 
se originale: Barbu Lăutaul,  Moişi- 
ică  (Lipitorile satului)  Ciubăr-Vpodă 
(DespoteVodă]; Postum, (Fântâna Blan. 
duziei); Dera Nastasia — toate de Aler- 
sundri  — apoi: „Cetăţeanul lurmentat” 
(Serisoarea pierdută”); Ipingeseu (Noap- 
tra furtunuasuii; Conul Leonida (conul 
Leunida față cu reacţiunea) de Cara- 
giale : Sbinrou (Păsran si Vidra-Haşdeu, 
în „Înşirio mărgirile“, de Bftimiu, și 
multe ajiele. 


R. G. 


hd. — UNIVERSUL LITERAR 





Po ce Za e 





HORIA FURTUNA 


FLOOR 


Purtaţi norocul în iubire 
Și cununia cu temei, 


Lumina binefăcătoare 

A scos din somnul nefiinţei 
Spre sărbătorile căldurii 
Nădejdea crudă a seminței. 


Cea mai frumoasă veştejire 


|N E = 


Sau de-un voinic zvârlite'n chiot 
Dintr'o pădure vuitoare 

Spre copăceii dinspre vale : 
Țfugastru, Cruşen, Vuietoare. 


Infiorate flori vi-e dată 


E veche noua sărbătoare! 
Şi valea care înfloreşte, 

Și ziua care o cuprinde, 
Și ochiul care o privește, 


Au fost în fiecare an alături 
Jucându-și rolul învățat, 

Și nu s'a hotărît nimica 

Ci tot s'a recapitulat. 


Vezi, Floarea Soarelui păstrează 
Un fagure rotund pe care 
Atârnă multe floricele: 
Albinele gălbui din Soare: 


Dar vine 'ntr'un târziu și seara 
Când zboară floricelele, 

Când roiul auriu se'nalță 

Să înmulțească stelele. 


Tu, odolean, și tu, năvalnic, 
Ascunși în sânuri de femei 


Pe munţi, alături de zăpadă, 
Iși scoate albă la iveală 
Catifelata stea cărnoasă 
WNemuritoarea albumeală 


Şi, prătuită de metalul 
Nemărginiriior stelare, 
Tovarășa ei de tăcere 
E argințica visătoare... 


Ah, nume proaspete şi calde, 
De-oţel izbit sau de fior, 
Aeriene, pământene : 

Omeag, Leurdă, Aior; 


In seri de August făurite 
De-o visătoare Cosinzeană 
Și botezate-apoi cu lacrimi: 
Mărgică. Jale, Obiigeană, 


Voi ce'n dogoare ca de soare 
Muriţi pe sânul alb de fată. 


Simt cum pe toate le hrănește 
Pământul ca un piept de mană, 
— În brațul tău plin de miresme 
Ah, vântule, cu tine ia-mă, 


Să văd în câte feluri știe 
Țărâna să se'mpodobească 
Şi ridicând spre cer buchete 
In câte feluri să zâmbească 


Ah, vântule, cu tine du-mă, 
S'aud cum florile mă chiamă 
Să le ascult frumosul nume 
Ah, vântule, cu tine ia-mă! 


Să sorb pe pajiști înflorite 
Miresme tari şi carpatine, 
Arome blânde, dunărene, 

Ah, ia-mă, vântuie, cu tine! : 


OGRADA 


Azi, Dimineaţa a venit să vadă 
Cum. se trezeşte viața în ogradă... 


Şi pe uu pom —stindard de foi bronzate — 
Cu capul de aripe verotit, 

Găinile moţate 

S'au deşteptat subit, 

Trezite de alarma cocoșului — sonor 
Ceasornic de metal deșteptător —... 


„O capră cu simetrice barbete, 

Cu coarne legendare ca de drac, 
Și cu dantură neastâmpărată, — 
Roade pe "ndelete, 

In două picioare ridicată. 

Coajă de copac; 

lar un cocoş cu pantalon bufamt 
Prin curte umblă vesel şi berbant... 


ALEXANDRU BILCIURESCU 


MARŞ FUNEBRU 


Pe drumuri pierdute departe "n frunzare 
Sub candela nopţii la primul-pătrar, 

O linişte stânsă absoarbe-o chemare 

Un scâncet de frunze — un cânt funerar — 


Şi'n zarea ţesută cu raze mocnite 
Trec patru lunateci în negre halate : 
Ei poartă sicriul vieții cernite 

Şi merg în neştire spre albe palate... 


Se duc în deşerturi mânați de himere 
Cu paşii asale se pierd în ăduri ; 
Dar iată năvalnice vânturi stinghere 
Răscoală nisipuri cu nori și călduri, 


Și vin uragane, vin valuri de ploae... 

Se 'mprăștie'n larguri sprinceme de dune... 
Drumeţii sub aripa Morţii greoae 

S'apresc la răscrucea cu căi de tăciune: 


-— Te uită, nici cioclii nu ştiu umd'să-l ducă. 
Pierdut-au cărarca spre locul de veci, 

lar oehii lor paliz: privesc dar napucă 
Potecile lumii cu visele seci... 


Ab, cine-o îi tânărul dus pe vecie 
lehova, răspunde tu poate că ştii ??,. 
Pe drumuri greşite în noaptea târzie 
Vin alte sicrie şi alte pustii... 


GABRIEL DRAGAN 









































5 lulie 1911. Am fost eri la Cinnpini 
am văzut castelul Iulia llasdeu! 
dor, in vis, cari se împlinesc foarte 
zu. Stăpânul castelului este astăzi 
iul meu tuliu Dragomirescu, După 
lex, lui Mascteu. cu urinat felurite 
mueli, selozii și codeli, despre cari 
vagă idee. până ce astăzi iu ieşit li 
ina zilei că Iuliu Dragomirescu e 
pinul castelului, 

hei maj este vreo contestaţie, dacă 
ul meu vu vina stăpin defini- 
nu pot să proeizaz. Pentru ruine 
norociil lui luliu e hinevenit şi mă 
ră. Deci. eri, după amiază, tu În- 
Pin bizar clădire care se numeste 
dul Zitia Iașdeu. 

dmculo re grila de fier, iirba vreste 
pe: tencmiale zidurilor au căzut în 
le locuri, iar când îniri înăuntru 
i cu vie părere do rău co 
hi grubbici din cauza infihrării 
lor — a întins ahirlande de egrasie 
ke sfoiuu, de jur-împrejurul plufoa- 


m intrat întăi în cabinetul de lucrat 
li Haşdeu. Si ceeace ina interesat 
mult decât orice au fost hârtiile. 
ile și portretele fulici Hasdeu. Au 
idintre scourţele ocrotitoare) dileri- 
peini răzlețe, proză i poezii. şi 
m citit cu irnens interes. 

A dictando fin, adesea vertical şi 
et cu o peniță totdeauna fonute 
ire, se însira in răuduri drepte, ri- 
s paralele și fără ștersături, lrau 
ki către tatăl ei. cruu nuvele sat 
iutamplări fantastice din mina 
i poate Cunmilla Armand (ipostazn 
fiară si stranie a însăşi autoarei). 
picul Tuliu imi spuuc că sunt, serixuri 
e del: Paris, mii totleauna în fran: 
je, timp de opt ani de zile, câte 
cel puțin pe săptămână, asa îu cât 
scătvesc un si neîntrerupt si în. 
at ca un jenat, 

Hioteca lui Ifasileu. atâta câtă nui 
după ridicările făcote de către do- 
i Actlemiei ltomâne, nu mă chiu 
sât de mult cât mă cheamă biblio- 
luliei. Citese, îi. întâmplare, titlu 
ărțilnr si numele uutorilor: multe 
de şcoală să maiţi autori clusici. 
gritle la Scuint-Simon sunt și ele. 
ite printre tomunile în dezordine. 
welui a fost închis, din porunca 
tului, vreo câţiva ani. Yrafurile 
ecei sunt pline de praf si turnate 
fn poti. Privesc mult portretele ue- 
copile, portretul făcut de Muil 
acel zugrăvit, de Henţia. dar nici 
nt mă robeşte ca un portret în 
— Julia în profil — executat pro- 
la Paris, de o prietenă a Iuliei. o 
sau o dimnişoară, al cărei 
nam putut să-i silabisesc., bor- 
acesta, cu ceva praf de coral în 


INIVERSUL LITERAR, — 645 


LA CASTELUL IULIA HAŞDEU 


de GALA GALACTION 


ubraji, cu ceva dungi «de alb deasupra Deaceea, lăsând la 9 purte această 
sânilor, mi se pare mai caracteristic. latură obscură şi bizară, reviu cu draz 
mai adevărat, mai viu, decăt toate co. la raza dalbă, clasică, Iulia Hașdeu, la. 
lelalte. amintirea mult iubită. la priveliștea ar- 


Turnul central. cu scara lui de tie,  mMonioasă care însemnează viaţa şi min- 
cu inseripţiile. portretele. simhoturile şi tea ai. 


toată ermeneutica lui, ori care ar fi eu. Am visat, o 'ungă vreme. să scriu ov 
mă interesează mediocru.  Statuu Mân- carte măiaetri asupra Iuliei Hasdeu si 


tuitorului mi se pare mult mai rece şi i-am scris. în privinţa aceasta răposa- 
mai puțin artistică decât cel nuai umil tului ei părinte. o scrisoare juvenilă şi 
Christ dinti'o catedrală catolică. naivă. Dar nu mi-u fost dat să mă pot 
Am ieşit deasupri 'teraselar cari ve. apropia de mo&ncag. lHaşdea a între- 
feazi, din nefericire absolut orizontal. Văzut că sunt un cuget prea simplu. a- 
cele trei turnuri. Sunt îmbrăcate cu ci-  «lică din prea puţine coarde, ca să mi 
ment: cimentul a crăpat pretutindeni Se potrivească  himnologia şi muzica, 
si ploaia ua răzbit îu pereţi şi în pla.  SPiritistă. ohicinuite la castelul Iulia 
foane. Aşa se face că acest Castel, came Hasdeu. Biitrânul sia ferit do mine şi 
nu are niri douăzeei de ani dle viaţă, bine a făcut. Nu-mi conveneau nici re- 
este astăzi murcegăit si ruinat, Intwa Ligia lui spiritistă. nici îmiţierilo oculte, 
aripă. mai ales. a- curs atâta apă, prin Nici toanele și intemperile caracterului 
tavan. că dusumelele încăperii au pu- său intortochiat. Astăzi l-au chemat Dum. 
hezit. Ce va face bietul Iuliu cu acea.  DEzeu și biblioteca şi hârtiile Iuliei sint 
stă mustenire dezastruoasă 2. Pe cole sub mâna unui prieten 
trei turnuri ar trebui ucuni niste pă- Putea-voi să scriu. acum, cartea mult 
lării de ţiglă sau da tablă ca să oprea  ViSată?.. De ieri, am inceput din nou 
că deplina năruire. să cuget. cu iubire. la cartea aceasta. 
Iuliu nsi-a mai arătat căteva odăi mai Iuliu mă îndeamnă, mai de mult, amin- 
iei. lu fel cu aceea unde este biblio_  lihidu-mi mereu de vechiul meu proect. 
taca Iuliei tlasteu. Iniruna, lumina e El are si păstrează scrisoarea pe care 
verde, întralta : roșie, întralta nu mai n Seriso lui Hasdeu acum I2—19 ani... 
știu cum... Intruna din ele, se văd, 7u- E iși 
grăviţi, pe pereți, un fluture. un liliac, | 
u butniţă, un cap de înger. iar easu- 


probabil că visata operă asupra 
vieţii si asupra operei Iuliei ltașdeu va 
rămânea, lângă drumul vieţii mele, atâta. 


pra — ui punct de întrebare... cât am scris odinioară, adică un sin- 
Acest punct de întrebare mi-l însusexr aur znop ile in, culcat în faţa unui lan 
tlindeă mirarea mi-a fost partea. vă- introg. nesecerat si hărăzit altora. 
zând toate acestea. Bietul  Ilasdeu a Dar numele iuliei Ilaxdeu. amintirea 
construit acest castel şi toată legenda «i beatificată de visurile noastre. şi plă- 
lui în frigurile doctrinei spititiste, o doc. pânda ei litoratură.. vor pluti, încă 
trină tainică şi pentru mine — elevul multă vreme. ca o mireasă chewmătoars, 
Sf, Pavel — denpururi innaccesibilă, în peimăvara poeziei româneşti. 


CARAGIALE către ANESTIN 


Pak nestne. dragă dljule. elbre dela 
bhine aj «hil prim, 


offer b-an fe, TEZiror h-am, „Drreefer 
Pana, cant. de Popi d-e e 4 Prcaruln feat 
fag, aan buza ci fan fa pe ph tr 
30 Goi, Cele cai maj Dore facura mah ÎDW4n e, 
Guta conta. aa. promo Papraret fa. pede ZA ZA (4 Ș /;; 


4 cand cat) tu Can Pa Piru, ct. d ca. 


poa, na dn În" în XA mutu. 4, 
patina iz zĂ | 7 Anrăta 


Sâelunga 4 -- eset anl apt deal 
- ARE A ind do fut, he & aderi cnd i 

fepar fin. frtjt rece pizecia sta /Q10ya 
fe pna 3 pe afli (i da WE Mruata (4 4mme 

(ef dora Bu Dune i Boa 81 me 


cet fă ndu- d. cu fa Razer alo redli 


Pmprb, vent-d man â7li, bora 
Pritfia 


4 A dr N, de Crapul, 


() carte poştală atresati de | . Caragiale marelui artist |. Anestin care făcea parte din 
gonstatia sn 


64. — UNIVERSUL LITERA 


MARIOARA 


Or fi vrev,.. 

Brrr! Da mulţis Doamne! 

inerea de minte stă ca c icuană ve- 
che, veche, peste care anii au tras o 
pânză fumurie. Doar ici cClo, zugrăvea- 
da mai trainică, lasă răzlețe pete vii, 
cu frânturi de chipuri luminoase. Inti- 
păriri ce, pare-se. nu se pot şterge atât 
de puternică va ti fost simţirea minu- 
telur altădată trăite. In păienjenisul în- 
tunecos al trecutului de mai jumătate 
de veac, ca întrun cuprins în care toa- 
te luminile au fost stinse, incet se ri. 
dică perdeaua despărţitoure a fundului 
aia luminat, 

Departe, în planul din urmă, dealul 
înalt al Mogoşeştilor cu creasta sa îm- 
pădurită „cu puvârnişul său râpos, cu 
zigzagul de lut galben al drumului la 
Hadâmb, cu vin boereuscă în iniilocul 
căreia, lângă crama dărăpănată, se 
înalţă falnic și sinsuratoc. un păr har- 
buzesc, rămăşiţă a livezilor, crescule 
în voia Domnului, de Gdinicară. 

La poale, prelungindu-se ca o podis- 
că cu marseinile răstrânte, până departe 
în sesul Rârcei, masia Budești, ultima 
trântură a îatinsurilor peste care. vre- 
me de jumătate de veac, stăpânise Conu 
Costache [ne, boer de neam, acurmn în- 
căreat de ani, de datorii. de păcate. Jar 
pe dunga unde spinarea se 'ncheia cu 
dealul înalt şi râpos. vre-o câteva rân. 
duri de căsuţa ţărăneşti. gospodării, a- 
fară de vre-o două, trei mai răsărite. 
simple și sărăcăcioase .alcăluiau cătu- 
nul Budesti. 

Chiar la iutrurea satului, deudreapta 
si deastânea, se 'nălțau ca. niște stra- 
ie. dană cliidivi. Intro parte, 7eteșaul, 
mare si ureciu, cu încăperile lui umede 
si fumurii. De cealaltă parle a drumnu- 
lui, mai depărtată, singuratecă si uzoa- 
ră. în miilocil unui tapsan coperit de 
boiă desi: si câi statul de om, hiserica. 

O jale. pe din "lăuntru şi pe din a- 
fară ! 

Fără usi. fără torestre, cu coperisul 
spart și cu tencuiala, din balegă arnes- 
terată cu paa. surpată de sei: vedeau 
bârnele puirede ca niște coaste junuite. 

De jur împrejur, prin pădurea deboți. 
rărărui bătute, duceau la câte o cruce 
4e mormânt. 

Era făptura lui Conu Costache bise- 
vic. Veche ca și dânsul si ca si dânsul 
dăvăpănată, 

Clădită din vălătuei, pe o temelie nu- 
mai, de patru prinzi groase și cătră- 
nite, cu un turnuleţ. odinioară îmhră- 
cat cu scânduri vorsite. acum un sehe- 
let. de căpriari puudrezi, cererită, altă- 
dată. cu sindrită. Casa Domnului, de 
când. <ub smerită ctitorie a Dumnealui 
Conu Costache Ene si a Dumneaci Coa- 
na Raluca. consoarta lui Conu Costa. 
che, fusese sfinţită. aiunsese de se hâ- 
tâna din toate încheeturile. Lumea nu 
mai îndrăznea acum să între în ea și, 
mai grija de vreun Doamne fereşte, 
mai nepăsarea oamenilor pentru cela 
sfinte, că începuseră a fi răi oamenii, 
biserica era veşnice pustie. Doar popa. 
de nevoe, si vre-c două buhe. cărora, de 
hătrâne ce erau li era tot una do so 
dărima odată peste cele sfintele putre- 
gaiuri. 

[n schimb însă. “le cum scănăta soa- 
rele. pădurea de boji dezi si căt statul 
de om. începea să fosnăra Din cără- 
ruile ce duceau la crucile de mormin- 
te. alte cărirui se nrămurau si Pe urnif 


lor, ferite de vederi si de lumină, poe- 


niţe mititele aşternate cu boji căleuţi, 
se lărgeau cât un culcus de om ca niste 
hrube ascunse sub clesisul huciului ver- 
de şi răcoras, Acolo, în preajma nor: 
mintelor mute, erau locurile de tainice 
întâlniri. In amurgurile calde de vară 
poeniţele mititele fremătau de suspitia 
fericite, de scapte 'năbuzite. mărturie a 
ciclului. etern dintre neant și viaţă; 
Împotriva  levii neinduplecate, ua legii 
nestrămulate stăpânind adâncul tot 
mintelor, împerecherile pătimaşe de la 
faţă pământului, reamătul gâtuit ul fe. 
cioriilor pierdute alături de închipuire 
aspră a morţii, cra o răsplată. 

In cuprinsul acesta de natură crudă. 
de lumină, de soare, de colb niărunt. «e 
verdeață sănătoasă, de chicte săilbatece. 
de miros de drojdie. petraceam vacau- 
țeie mele, liber de la o zare lu cealaltă, 
ca un nânzoc întrun ccair fără mar 
2ini și fără stăpân. Si nu odată. cu în. 
chipuirea uprinsă a celor  opisprezeca 
ani a: mei, scotoceara tainițele huciului 
de boji. umplindu-ni nările ce nuivesul 
acru al culcuşurilor proaspăt bătăto- 
rite. 

Atundi am cunoscut-o. 

O chema Mărioara. Mărioara lui. 
cine mai ţine minte! 

Micuţă, grăsulie, cu codițele de păr 
castaniu aduse ca niste colăcei de jurul 
capului, cu ochii scânteind în lumina 
lor aur.ruginie si cu sânii ca piatra. 

O zi întreagă am hârjon't-o pe lau, 
la clacă 

Seara. chiuind şi cu lăutarii în cap, 
a pornit claca la Curte. unde hoerul 
da cep la o hutie de vin şi la lumini 
linii ori a unui foc năprasuie în tnij- 
locul curţii. sencingea, până târziu 
ncaptea „un chef de răsunau văile. 

Asta era claca. 

Satuncei era chila flăcăjlor, la strân- 
sură, pe după zrajdiu, ori în livuda «de 
perje de dindosul curţii. 

Cu Mărioara m'am pitit sub un nuc. 
tocmai în fundul livezii si acolo, cu 
dreapta în jurul mijlocului si cu stanga 
«fă rtecă nur. de zor,  sânurile tari si 
ficrhinţi, o strângeam de mine de i sa 
oprise fetei sufletul. 

Dânsa sc lăsa moartă în braicle mel 
si numai când, nervos, arm nuuşeato a- 
dată de huze. ţipă ascuţit. 


— Tu... 

In preajma noastră chicoli. înăbusit. 
cieva. Era. doar. al tuturora întunere- 
cul. că livada eru mare. fete multe și 
flăcăi destui. 

-— Mei vii Măvioară ? 

— Vehiu... 

— Si ne-am întâlniţ. fireste. în hu- 
«iul de boji. unde o cărărue nouă, cu, 
fa capătul ei. o hrubiţă pe potriva ce- 
iorlalte. tocmai în fund sub gardul de 
cătină pletoasă. sa deschis 

Acolo, în dogoareu serilor de vară și 
a celor optenrezece ani ce fiecare din 
noi număram, idila simplă şi acecași. 
îsi trăi ființă unei vacanțe. 

Ne mai întâlniam și în spinii din 
drumul spre Mososeşti. ori pe consta 
dinspre vii. în ţâhla, deasă, ot; Prin po- 
rumb când nu lucrau oamenii. 

Venea regulat la ceasul și la locul in- 
fâlnirii. Ti simţeam. înfrieurat, apropie- 
vea si cu un tusit usor 0 chemarm in 
ascunzătoaroa mea : 

— Châin! 

Ea stărâniudlu-si plasul: 

— Mata eşti Conusule ? 

Cu brațele aduse crueis.  schiţâuil 


de AL. VĂITOIANU 




































par'că un gest de fereală ruşinoasi, 
srămădea dânsa pe pieptul meu. 
prinzănd-o de mijloc, cu o smucituj 
de aprinsă  nerăbuare, o frângeam 
sale, prăbuşindu-ne amândoi în ţăn 
moale, 

Dintrun instinct de rezistenţă, 
praptea ea pahnele în pieptul meu, 
aceeaşi: scâncitură de copil speriat: 

„Conașule! Cunaşule!: 

Conaşule! 

A fost peste putinţă so  uesbăr 
vorba asta Siwmţearnu dorința să re 
propiem mai tnult decât cu simțuri 
să-i sterg din minle osebirea ie ne 
cave-i stăpânea închipuivoa. Zadani 
In clipa însusi a posesiunii, când h 
tele eu sumese  sempleteau strâng 
gâtul meu, răspunzând, pătimaş, 3 
lărilor mele fierbinţi, cu elasul ine 
spbteu, fericită : 

(onaşule ! 

Și în glasul ei. vorba asta Se una 
ca 0 alintătură! 

e 


Si ani sau așternut unul peste 
tul ! 

Pe sub nări. mustaţa crescuse eroi 
ca, dogetul şi la tâmple, îirişeara 
pintii începuseră a 'nspica. 

Cu puscu deasținareu, cu sean 
vât şi cu Dik prepelicarul scotocindi 
douăzeci de metri înaintea mea, d 
can, în zilele de sărlătoare, miri 
si mohoarcele moșiilor din jurul 
sului. 

latra zi mam pomenit toemal pi 
meleagurile Budeştiror. 

Era, acolc ratesul. Văruit, dichisiţ 
parcă mai sporit cu nişte magazii 
un capăt:  uumi aminteam să b 
văzut altădată. 0 mână de gospoă 
vrednic se verde» că stăpânea ral 
acutn. 

In curtea împrejmuită cu uluce şib 
tătorită ca o arie, mese si bănci 

Dela o iasă, purni o chemare: 

— Domnu Strul! Donumu Ștrul! 

In cămașă de culoare nehotărită, d 
tăcută la găt și cu mânecile suflegi 
pantalonii văreaţi si fără nasturi aj 
unde prima 2rijă a fiecăruia este să 
încheie, ochii amici şi spălăciți, bar 
nerasă dela ultimul  sahăţ, apăr 
prag... Domnul Ștrul. 

— lee! Cini chiamă? 

--- Aici, aici. Dcrunu Strul, O 
aici, 

-- Tacamus, Numai ci să ridică! 
di la chivniţă. 

Si Damaul Sirul, având, de sigur, 
alte treburi, dă să intre iar în dugthi 
Dehii săi cad asupra mea și. arăt, 
apropie. 

„- Poftiţi ceva mă rog? Avem SiM 
li, stecţă. 

—- Rece? 

— Cum îi ghiuţă. Do la chivniţă, 

Domnul Strul serveşte. în persoanii 
sticlă înfundată de bere si umple sim 
paharul verzui. silindu-se să toarna 
mai de sus. 

O culoare suspectă și nici pie deş 
mă. 

-— Unde'i rece tare, explică Dom 
Ștrul. 

Se vede de cald ce îi lui. i se parti 
Domnul Strul că berea-i race. In sfâră 

— A cu e. Mă rog, Moșia asta? 

— Mosta.? 

U întrohare „ori cât de simplă a 
un ovrein totleauna 0 repetă. Ing 
tul de reileclare înainte de a răapul 


72 


— Moşia. A cui e acum? 
- Acuma? A lui Domnu 
Domnul Haimovici (?), 

— Dar dumneata de când eşti pe aici? 


tlainovici, 


mine. Vezi că sândisem ru glas tare. 
De unde sedeam, privirile mele seu- 
dreptară dincolo. în faţă, unde un lan 
de porumb verde și frumos coperea ve- 
derea : 

— Mă rog, dar unde-i biserica? 

— Biserica ? D'apoi că biserică nu-i. 
Intr'adevăr, nici urmă de biserică nu 
se vedea. 

— Vezi că, uite colu, 
era o biserică. 

— Aşa? Eu run 
neavonstră aţi fost, sâ vede vorbă. ne 
aici. Poate să stie din bătrâni. 

Pe când vorbeani cu cdeannal Strul, se 
apropiase re noi un tnosnezuţ, curios. pe 
semne, sii vadă și el cu cine stă de vorbă 


unle's păpuşoii, 


apucat, Dar dum- 


jupânul. 
Scund. uscat şi cu un sumăies ros de 
ani şi de molii. între umeri, cam adus 


1e sira spinării su tot asa le zenunchi. 
părea iai mic decât în realitate: asa 
cum, de obiceu, pur bătrânii. 

Moşneguţul strângea din pleoape, cum 
fac oamenii cu vederea slabă când var 


să vadă mai bine, căscând în acelas 
timp, gura, fără nici un dinte, Pe sub 
mustățile tunse si ţepoase ca o perie, 


orificiul acesta, apăreu negru ca o gaură 
de șobolun. 

Domnul Strul îl îmbie spre noi: 

— Bade Niţă, dumneata ştii mai bine 
locurile. Boeru întreabă de biserică. 

— Piserică ? Care hiserică ? 

— Colon păpuşoi, spune boeru că era 
„biserică, 

-- Poi 0 fost. da 

Badea Niţă! 
, Numele acesta inui trezi amintiri vechi. 
;Privii cu băgare de seamă la nosnezuț 
“si parcă, prin neaura aducerii aminte, 
in chip se doslusi. Chipul lui Niţă crâs- 
marul. cure trona odinioară la tajezheaua. 
rateșului. se contura. nehotărit în silueta 
decrenită ce o aveam acut în faţă, 
„— Mă rog, dumneata nu erai aici la 


de mult. 





rateş, pe vrentea lui Conu Costache? 
— Canu Costache? Conu  Castache 
' Enea ? 
Fi? Ei? 
_— Ba 'poi că io eram. 
— D-ta eşti Niţă crâsmaru. Nu? 


— Eu. Da dumneata cine ești? 

lui Moş Niţă i-a trebuit o întreagă 
reconstituire de fapte ca să mi recon- 
siituiască în amintirea lui. dar odată 
edificat, nu se toemi să-si arate maraa. 
ui bucurie de a mă revedea și prinii 
mumaidecât invitația mea la un pahar. 
Vin. Bere nu. Nu bea el „spurcăciune 
de asta ca udu de iapă. 

Am început să-l descos pe Moş Niţă. 
Biserica ! „Biserica... pe foc la oameni, 
"ră dună ce-o murit noerii amândoi, s'a 
„izrâmat şi ca. 

“Si bucuroş la vorbi. porni povestea 
"stertului de veac de când nu mai dă- 
dusem eu prin coclaurile aceste. 

Fără erijă că i-a fi cu supărare. îi 
iei însă vorba lui Vlos Niţă, 

Nami dam seană pentru ce, dar a- 
cum, după atâta amar de vreme. vo cu- 
“ozitate mă scurma. 


„— Pnade Niţă, dar stii dumneata. era 


unaa... o fatăă... Ti zicea, Mărioara. 
i — Mărioara! Mărioara. ? 

p.— Mărioara lui celă.. cun. naiha, îi 
spunn... fata ceea... care... 


j-— He, he, he. las că stiu eu centrebi 
mata... poi so măritat. Ti văduvă acuma. 
l casa cei. 


— bu? De mult. Poate să fie şapte, 
ani. i 
— Fu si mai de mult... : 

Domnul Strul se uită nedumerit la 


— L-aioi ?| 


— Aici-i, 

-- Aici în sat? , 

— Aici, cinn hu. O fost luato alde ALi- 
ton, stii mata, co fost rămas și el vă- 


duv, Sapoi o murit si cl si casa îÎ-p 
rămas ei, 

Aici in sat? Mărioara aie în sat? 
Aproape? Lu trei, ori la două, ori la c 
sută de pasi de mine! Pot so văd! 
Acuma!  Intrun minuf! Doar să mă 
scul de ici de unde sunt! Ar fi cu pu- 
finţă! Ce vutere, co dor ce siruţire ne- 
deslușită mă. trage întracolo? Spre ca! 

— Ştii covu hade Niţă. tot vreau cu 
să nă odihnesc aleacă. nu măi îndrepta 
pân la dânsa? 

— Dice! Wapoi că-i birrănă Gouaşule, 
ce socoţi matale. 





Uonasule! De co în oua fără dinţi 
a lui Moş Niţă, acest cuvânt, înadins 
parcă evucat. răsuna usa de spart! Și 


ce-i veni ghiujului să-mi spue. asa ne- 
întrebat, că.i bătrână! 

—- Că nu-i pentru ce găândlesti duri 
neata, bado Niţă. Si na fi mai hătrână 
ca mine! 


Si mă 'ucordaj odati, să vadă cela. 
că, adecă. ce? Ii de-o vârstă cu mine 
Mărioar: 

— apoi ca. noastre. nu's cu cucoa- 
nele. Să blehuese numaidecăt. Dar dacă 
vrei mata... 

Am plătit pe domuul  Steul si am 
taat-a, încethuel, prin sat cu Mos Niţă, 


rându-si picioarele, mormăia ca 
cdapoi că-i bitrână armu- 


* 


care tă 
pentru dânsul: 
şa. 


Mos Nită împinse poarta si păsirăni 
în curte. O sarlă începu să chelălie as- 
cuţit și Dik se 'ncurcă, mărăindl. prin- 
tre picioarele mele. 

Mos Nită sburutui cu un bulgăre «le 
pământ: 

„Nie! Cotarlă! Ţâbair 

Asta întăvătă ei mai mult javra, care, 
ferindu-se. o sbughi, cu coada "ntre pi- 
cioate. tocmai sub coteneața de găini, 
de unre chelălăi si mai dospevat, 

„Lele Mărio! Lela Măria! 

În prag apăru o fernee, 

Desi socotisem anii scursi de când n'a 
mAi văzusem, si cram prevenit. de că- 
lăuza mea întâmplătoare. nu-mi puteam 
crede ochilor. Cum? Cine era femeea 
asta ? 

Mos Niţă mă dosluşi: 

— Lele Mărio, ia uite-l. îl cunosti? 
Conasu, O vrut, vra'szică. să te vadă. 

Eru. asa dar. eu. Mărioara, Mărioara 
în carne si "n ouse. Dumnezeule mare, 
mai ales în carne! 

— Sărut mâna, 

Atâtu, Nici o tresărire. Nici un semn, 
Nimie  Sărui mâna. Placi. Idiot, 

Doamne, ce vedenie! 

Pârlit de soare si lucios de grăsime, 
chipul. Mărioarei 1... se zugrăvea hidos. 
în broboada. de haroz nezru-murrdar, cu 
cele dnuă capete aduse pe sub fălci și 
înodate sivâns după ceafă. 


Piele "'ngraosată, îi făcea, punai sub 
plecune. iar la colțul din Tăuntvru al 0- 


chiulni drept. spre rădăcina nasului. un 
silea 


neg enortn, copeninlu-i vederea. 
capul la o continuă si nosuferită mis- 


“ute de răsucire împrejurul gâtului cu 
troi rânduri de guse snprapuse, 
Cămas, soioasă. se răafrânaea, sleam- 
păt. peste niste baere do păr de capră. 
ce-i încingeau pântecele umflat si o ca- 
trinţă veche. de deuă palme mai seaurtă 
în față decât pe spate, lasă să sn vadă, 
de suh ncalele murdare ale cămăşii, 
dară pnlpe groase, neere și crăpate. Doi 
butuci rău ciupliţi într'o piele prost tă- 
băcită. 


— Tele Marin. eu zic să nui două ouă 


UNIVERSUI, IITERAR. — 6047 


la oală şi'i hi avâni un boţ de mămă- 
ligă. dete cu părerea Moş Niţă. 

— Amuş. 

Şi dipăru o clipă în casă, de unde 
eşi îndată cu un ceaun afumat pedin- 
afară, iar pedinăuutru căptuşgit cu un 
strat gros de mălai Agia 3 Sub un sşupru 
nrau urime de foc mocnind sub cenușă. 
Cu un măturoiu, netezi ea vatra impro- 
vizată, uleze bucăţile de jăratec peste 
care trânti un braţ de vreascuri uscate 
«i lăsându-se greoiu pe vina, începu să 
sufle. umilându-și şi  desumflindu-şi 
hucile ca un cimpoiu, în timp ce cu 
mâna potrivea uscăturile, până ce o fla- 
cării pâlpâi. 

„„Mărioara !,.. 

Când vreascurile prinseră a pârâi şi 
focul a se 'nteţi, aşeză o pereche de pi- 
rostrii şi peste ele ceaunul în starea în 
care se găsea, adecă cu coaju groasă de 
mălaiu uscat, după ce avusese grija. 
doar, să-l umple. până la jumătate, cu 
apă rece. 

Uluii de gânduri, eu nu spusesem nici 
da, nici ba. Moş Niţă făcea onorurile 
casei. 

Mărturisesc că, în primele momente, 
lipsa unui semn de surprindere, de 
deșteptare bruscă a trecutului în privi- 
rea calej despre care. în potriva readi_ 
tăţii nu mănduplecam să cred că era 
Mărivara,  jicnise în mine nu știu ce 
sentiment, cmenesc. Indiferenţa placidă 
n acestei femei, care, atât de neașteptat. 
vedeu răsărind în faţa ei, omul care-i 
întrupase minutele cele mai luminoase 
ale tinereţii ei trecute. îmi pricinuia o 
nedumerire ce mă supăra, 

Câte puţin, puţin, simţirea de revoltă 
se pctoli şi acum urmăream cu simplă 
curiozitate mișcările femeii îndeletnicin- 
du-se cu preparativele gustării. ce în- 
intereseze mai 


cepuse, parcă, să mă 
mult decât evocările trecutului. I.a toată 
urma, nu no îi recunoscut. „Conaşul“! 


Ce-a putut să-i deştepte. vorba asta, 
după douăzeci şi mai bine de ani! 

— ti hi având și vreun boţişor de brân. 
vi de vacă, preaspătă, lele Mărio? 

Mos Niţă înni îngrijea menuul. 

— esti. 

De ce un gând nou, ispita unei dorinţi 
ascuţite, răsări în mintea mea? Să ră- 
mân o minută singur cu femeea. S'o 
descos întra patrn ochi, Sub carapacea 
asta de nesimţire, nu se poate. îmi zi- 
ceam. să nu fi rămas ceva care să vibre- 
ze la amintirea trecutului. 

-— Mos Niţă. dar vezi că, oricuin, tre- 
bue soleucă de udeală. Nu te-i repezi 
pân'lu vutes după o garafă de vin? 

Mos Niţă ridică din sprincene şi cătă 
iutrebător la mine. l-am făcut un semn. 
Ti. da i lam făcut şi de semnul cela. 
Mos Niţă îsi împreună trei degete delu 
mâna dreaptă si le duse, aşa împreunnte 
până'n dreptul nasului. gata. pe semna, 
să-si facă o cruce. Lăsă, însă, mâna jos, 
intoarce achii încolo si 'nălță uşor din 
umeri. 

— "Po; da, 
inai va. i 

Formă de a exprima că a înţeles şi că 
să nam erijă ca da el busna aşa, când 
nu trebue. Socutea. moșneagul, tot ce 
socotea el și cum pleca agale pe poartă. 
jucând în palmă. piesa. de doi lei ce- i dă- 
Musem, îi ceteam prin ceafă gândul: 

„Diec! DWapoi căi hătrână amu!“ 


că pâna. hierbe ceaunui 


— Mărioară ! 

Mărioara "si căta. de treabă. Slând pe 
vine, învârtea. de zer, cu melesteul, mă- 
naiul ce 'ncepuse a se băşica în ceaunul 
înfierbântat. 

-- Mărioară ! 





648. — UNIVERSUL LITERAR 


Chemasen cu plas tare acum şi nu 
putea să nu răspundă. 

— Aud. 

Eu, cu cel mai dulce glas: 

— Mărioară, îţi mai aduci uminie? 

—— "iec! 

— Mulţi ani au trecut deatunei! 

Nici o mișcare, nici o licărire. Meles- 
leul îşi tăia, din greu. drum prin mă- 
măliga, învârtoșată. 

S'o iau altfel: 
-- Si zi tea-ai măritat... pe urmă ! 


Oh... n... 


— S'ai trăit bine cu Miton? 

— Ghini... 

Acuma, momentul vibrant: 

— Dar... lu mine... te-ai ua gândit 
după ca-am plecat ? 

Mergean, greu, dar nu pierdeau  nă- 
dejdea. 

Pe o mesută scundă şi rotundă, “lupă 
moda ţtrinească, Mărioara întise o faţă 
albă şi aşeză... un tacâm comwlect! 

— Hei! D'apoi ai de toate Mărioaro! 

— Avem. 

uospedina vibrase. La să vedem altă 
coardă : 

— Dar ia spune, copii avut-ai ? 

— Săi mănânce ciourele! Ce trebue 
copchii ! 

Mama cra mai puţin sensibilă, dar, 
oricum, am reușit să-i scot o frază com- 
plecti din fălcile-i încleştate. Să proți- 
tăm: 

— Dar mai spune şi tu ceva Mărioa- 
ră, că doar nn ţine cheltuială vorba. 

— Miătale vre: ouăle mai moi, ori răs- 
coapte ? 

Im! La asta nu mă gândisen. 

—— Apoi, așa... potrivite. 

Și-şi cătă de treabă înainte. 

Hotărit în alte mediuri, era mai uşor 
de stimulut o conversaţie! 

Pe un fund de ien. răsturnă Mări- 
oara mărnăliguța si pe o faianţă ornată 
cu flori de mac roșii, aseză pairu ouă. 

— Am hiert şi de rață două, dacă-i vre 
mata. 

— Bun. dar un pic de sare și nişte pi- 
pet, ai? 

—  Jesti. 

Şi trecu in casă să aducă condirmen- 
tele. 

Deocamidată ajunge. Să nu 
nota, 

Mămălisuţa era bună şi ouăle proas- 
pete. Ca să-i fac cinste gazdei, mâncaiu 
și pe cele de ruţă. Un pic de vin ar fi 
fost indispensabil, dar semnul meu din 
ochi. fusese. din nenorocire, prea expre- 
siv. Moş Niţă nu mai venea! Fra com- 
plezent Xtos Niţă şi-mi asigura acest 
tete-ai.tele cm care nu prea stiain acum 
ce să fac. Mergea Qânsul cam departe cu 
gândul 

Mirioava aduse şi hoţul de brânză. 
Proaspătă. albă şi ușoară ca spuma și 
învelită în foi verzi de viţă. 

Acrul, plimbarea. rominiscențele vre- 
imuriler. când, copil. după o zi de aler- 
gătură. prin locurile astea, devoram sea- 
ra la masă, făcu să dispară și boţul de 
brînză cum dispăruseră si ouăle şi co- 
geamite folioul de mămăligă. din care. 
dealtminteri, făcusem o respectabilă și 
meritată porţie lui Dik al meu, ba și 
iavrei care ne primise atât de dusmănos 
dar care acum culegea lacom tărămitu- 
rile printre picioarele mele. 

Pufăind dintr'o regală, mă lăsaiu gân- 
durilor ce-mi răscoleau atâtea amintiri. 
printre care. fetiscana voinică şi cu să- 
nii ca piatra răsărea. luminoasă, ispiti- 
toare. 

Atâţia ani! Du, înţeleg! Ce putea să 
mai rămâie? 

Dar dacă încheieturile înţepenese şi 
carnea se lăbărţează, dacă ochii nu mai 


forţă 


scântecază si nervii ador, oare initua 
nu mai ştie nici ea să bată! Ri sub far- 
mecul imasginei din trecut, cătai cu o- 
chii pe Xiărioara. 

Aţi băgat de seamă cun. după ce vă 
pironiţi îndelung privirile usupra unui 
obiect şi apoi, brusc, le 'mloarceţi spre 
un părete sau orice faţă plană, imaginea. 
obiectului fixat, se conturează intr'acolo. 

in clipa de care vorbesc, acelaş fenu- 
men se produse, Ceeace priviseru intens 
cu închipuirea. apăru deodată în pragul 
ușei unde sta acuni. Mărioara, 

De farmecul părerii, nam  tresărit. 
tuţelesesem mirajul, sapoi, pe silueta 
adevărată. imaginea închipuită sa. su- 
prapus atât cât ai clipi din ochi. Nu Sua 
şters această bine și realitatea era acolo. 
Doar senzaţia contrastului fu si unui 
vic. 

Lâmpede, neindloelnie însă, surpuiu- 
seiu un amănunt. Cu braţele crucis, pe 
nicpt. cu capul rezemat de usorul usei. 
Mărioara privea la mine. De.când? De 
jumătate. de trei sferturi de oră! De si- 
our, de când ocupat cu gustarea şi cu 
vedeniile mele, vchii mei nu se mai în- 
tâlniseră cu ai el. 

Am avut, atuuci, intuiţia clară a lun 
trulu: gândirii sale. Ca şi miue, urmă- 
nise și eu cu inchipuirea. vedenia din 
trecut şi atât de pironit îi era. într'a- 
enlo, gândul. că. o clipă, nu-și dete seu- 
mă că o privesc. ( clipă numui, în care 
privirile noastre se "'mperechiară ca de 
îndemnul unui acelaş minut trăit. Apoi 
femea întoarse capul întraltă parta. 

Fuseseră, doar, aparente, acele sem. 
ue de insensibilitaie. mijloace naiva de 
ţărancă simplă ca să derobeze încercă- 
vilor mele de trozire a unui trecut, dle 
mult înmormântat ? Ori poate mediul de 
viaţă animulă a femeii de ţară, va fi a- 
trofiat în ea puterea de exteriorizare. 
Asta vream să ştiu, sub îndemnul, nu 
pot deztuşi cărui sentiment, un îndemn 
pe care-l simţeam. însă, tot atât de im- 
perios ca și Acela când rugam pe Mos 
Niţă să mă ducă la casa Mărioarei. 

Si am venit lângă ea. acolo, în pra- 
eul ușei. unde ca 0 statue sau. poate. 
un buştiean sta dânsa. 

Vroiam Să masizur şi nijlocul cătu 
să fie eroic, 

Ea nu miscă. 

I-am şantit în ureche: 

— Bine Mărioară, să nu zici tu ui- 
mie! Parcai uitat de tot! Nu-ţi Inai 
aduci aminte ? 

Femeea nu șise o vorbă, însă nici a- 
cel “ec tâmpit, cu care în pecelluise 
cuvintele până atunci. 

Incet ridică ochii si cu aceeasi mis- 
care nesuferită de răsucire a capului 
din pricina negului, cătă Ja, mine şi, pă- 
vere ori aevoa. glasul Mărioarei, al Ma- 
rioarei de altădată, susuri dulce, usor, 
tremurând : 

„Conaşule !* 

S'apoi, nespus irist: 

„Poi că's bătrână amu!“ 

Nefrenul lui Mos Niţă pe caro mi se 
părea că-l văd lăbărţându-şi gura nea- 
eră şi fără dinţi. întrun rânjet cenev- 
vant. In glasul ei însă, câtă jale! 
Par'ear fi zis: 

Dac'ai verit asa de târziu! 

Avui cruzimea să "'ntorc cuțitul în 
rană : 

— M'ai cunoscut. Mărioaro ? 

Glasu i se 'ntări ca o durere: 

— Săracan! Cum să nu te hi cunos- 
cut ? 

— Şi te-ai mai gândit la mine? 

Ca o undă peste care a suflat un duh 
se clătină olasul Mărioarei: 

— 'Poi m'am gândit. Deatunci! Ce-am 
mai plâns eu Conaşule! 

Si glasul curse neîntrerupt, cu aceeaşi 





culoratură. palidă de resemnare împie- 
trită, de lu început pânla sfârşit. Din 
când în când numai, când, de inchipui. 
vea celor ce spunea, gândul, pe semne, 
u dure, prea tare, isi trăgea ea adâne 
sufletul, căfânu, parcă, puteri noi. 

„După ce-ai jlecat mătale...”* 

Povestea tristă dar blândă a fetei sim- 
le care stia că nu-i îngăduiţ uneia de 
seama ei să viseze mai mult de cât ţime : 
o vară, I se păruse, doar, ca trecut 
prea repede șa plâns, dar nu sa su 
vărat, i 

„Mătale erai boer !* . 

Sapoi viaţa ei searbădă. indiferentă, 
incoloră. S'a măritat „că ce era, să far”, 
<a rămas văduvă, 

— Și: pe urmă? j 

— Pe urmă ?.. Nimic, Imi părea rău - 
atâta, că nu aveam o poză de-a mătale! 

Suferise, aşa dar, fiinţa asta, ţăranca 
asta grosoiană ! în viaţa ei trecuse un | 
„Conaş”, lăsând o dâră dureroasă ca 
pe urma unui tăiuş. Timpul așternuse 
coaja uitării peste rană și starea de ar- 
tificială nesimţire,  îngăduise  vramă i 
:ă se scurgă linistiiă, ingroşând_ an cu 
în, coaja ocrotitoare. pe care cu o lo 
vitară brutală de unghie, o descărna- 
somn cu iuconstientă cruzime. 

Dedesubi, raua sângera. 

In nimbul dureros al aniintirilor răs 
colite, chipul răvăşit de ani şi suferințe 
ul femeii ce, instinctiv, îsi răzema, a 
cum, capul de uimnănul meu, parcă Be 
transforma, se lumina. Trăsăturile Be 
ndulcoau, se suhţiau. Un moment axul 
impresia că uisbitor. fusese contrastul, 
doar, între cele două imagini pe care 
douăzeci de ani şi mai bine, le despăr. 
țea. Si atit de puternică fu iluzia că, 
în nostire, braţul meu îi strânse mij- 
locul iar cu mâna îi citutui. ca altădată, 
sânul. 

„joc! Da săzi ehinişor, că's bătrână 
amu !” 

Ca sfâșiată de ascuţişul unui foar- 
fece. pânza închipuirii se rupse în două 
și dincolo, sta femea aşa cum apăruse 
în prazul uşei, hidoasă, cu mişcarea ne- 
suferită, a capului, cu negul la rădăcina 
nasului, şi cu cămașa soioasă. Plu! 

Toată astă revenire la realitate, din 
pricina acelui stupid, Qespustător, mă- 
ăieţ “ee, carei ţâsmni, ca o dejeeţie, din 
usa, ei unsuroasă. 

Fra timpul! ş 

Scotoci repede prin buzunare şi îi în- 
tinsei un pol. 

— Cita Mărioară_ pentru  osteneală. 

— Sărut mâva,. 

Moş Niţă sta, tablabasa., la aceaaşi 
masă la care ne întâlnisem. O garoiă ! 
«dravănă, cu o rămăşiţă de vin pe 
fund, odihnea cinanite'i pe masă. Veni, 
clătinându-se, întru întîmpinarea mea, | 
Era chefliu si cu gust de vorbă. I-am 
pus și lui cinci Jei în palmă, pentru sere 
vicii. EI sărută moneda so duse ln 
îrunte. 4 

-— Bodaproste ! Să trăiţi! Voi pândes 
că amu o Să mii pofiiți pe la noi, Ce 
naşule.... 

Atât de badiocoritor  sunase acest 
umu în gura lui Moş Niţă, că. nervos, 
i-am întors spatele şi am pornit'o. prin. 
tre tarlale. spre Tasi, De poftit nam ri 
pofiit, dar rânjetul lui Mos Niţă. mia 0b- | 
sedat multă vreme. Un timp. închipul- 
rea întâmplării alături de cea a mo 
neagului răutăcios, ajunsese atât de su. 
părătoare că. între mine și imaginea a: 
cestuia, adevărate dispute mintale se 
mcingeau «i ca să-l înfund pe moșveag, 
terminam hotărit : 

— Dicc! Si mai la toată urma, nui 
era ea chinr asa bătrână! 


AE. VAITOFANU 








CETATEA 




























Iamailul era legat cu celelulte cetăţi 
prin câte un druui ce eşea pe câte o 
poartă, căreia i-se dădeau numele cetăţoi 
către care pornea, 


urcii. în timpul expansiunii lor în 
pa, nau urmărit numai avantagii 
tare și foloase comerciale ci şi stă- 
ie deplină pe Dunăre, de aceia au 
lat să-şi facă diferite puncte de spri- 
pe aceustă arteră comercială. 

ităriturile acestea îucepeau de la gu- 
Dunărei şi mergeau până pe aproa- 


ilul așezat între vestitele cotăţi,. Chi- 
la Nord-Est şi Brăila la sud-vest. 
imailul a slujit însă, şi scopurilor mi- 
„căci pe aici Dunărea fiind mai 
mstă, putea să fie repede trecută 
tru expediţiunile indreptate în par- 
nordică. 

la timpul răsboaelor Ruso-Turce, din 
lul al XVIEI-lea și începutul celui de 
XX-lea Ismailul a jucat un rol în- 
nat, fiind cheia Dobrogei. 

Pianul de față ne prezintă cetatea Is- 
iului ntăcată de Rusi în 1790. 

după acest plan cetatea se prezenta 


de Viena : 
Una din aceste întărituri era şi Is- i NE [Pa 
| 


aii- 
ci în 


(astelul, aici nu-l mai avem la 
ca în celelalte cetăţi turceşti, 
a Nord-Est în punctele E. E. ii. 

In castel se aflau: magaziile cu mu- 
ni. cazarma artileriștilor, cazarma 
iterilor şi o moschee. 

(astelui mai avea spre Dunăre şi un 


in pentru vasele de comerţ și de PLANUL, 
iu. 
Partea mai nouă, punctele A. BB. C.D. 

aşezată pe un teren mai ridicat și Dru'nul Brăilei era prin voarta Bra- 
e se afla, locuinţa orășenilor, aci  teşului, al Lictinului, prin poarta cu a- 


R ae Netu dea ran Sita Selari Tae dif, 
1Șemre n Pow, omendant dro Pad Fraapur n 
am de ala a. Beer Xubae omendant ua ma 


» pica 
ir das | 


Cetatea Ismail atacată de către trupele ruseşti. 


Wu făcând parte integrală din cc-  celaş nume, la fsl al Benderului și al 


după anul 1790. 

O vedere generală a cetăţii Ismailu- 
lui o avem în fig. II. unde esie repre- 
zentat atacul general al acestei cetăţi de 


urul cetăței. având 8 bastioane, de 
4e forme şi mărimi. Tunurile de a- 
erau aşezate nu numai în bas- 
e ci de-alungul zidului. 


primzând atât malul drept al 


cât și atacul cetăţei de 
cească, 





mai prejos, 
din mijlocul casielului. 


INIVERSUL LITERAR, 649 


ISMAIL 


de MIH. POPESCU 


către trupele rusești conduse de gene- 
vali : 


Hudowitz. Sanroykovin şi Rybas. 
Privelizica este destul de măreaţă cu- 
Dunărei 





Beta, 


„A Sina 


pie 





CETĂȚII ISMAIL 


către flota ru- 


Sana 
(meat, fite. 


D-capt pie ea | 


Pe dealul nai ridicat al cetăţei avem 


şi trei moschei. Chiliei. a „şi aici — Castelul — ce domină întreg 
jul înconjurător mergea dejurim. Aceasta era așezarea cetăţii Ismailului înconjurul, 


Mulțimea rmoscheeler nici aici nu-i 
semi.luna predominând chiar 





650. — UNIVERSUL LITERAR 





cPaBac ca isicrear'ca 








UN PROTEJAT 


Un protejat al tiparului pare a ti pr. 
D. Stârlogeanu din Mirceşti.Olt. nutorul 
scrierii „Morala învăţăturei“. Dar mai 
întâi o descriere a cărții care ne-a parve- 
nii graţie unui prieten binevoitor. 

Dupăce pe, copertă (şi pe prima pagină) 
ui sa dat, odată, cu titlul cărţii, nunele 
si calităţile sociaile ale autorului, la pag. 
3, descoperiin o fotografie inenilrară în 
în frunze si boabe de lemn câinesc și 
explicată : „Autor Preot D. Sfâvlogeanu, 
Mircești-Olt“. Si  pentruca lucrurile 
să-şi Dăstreze caracterul lor grav, „la 
pag. 5, o nouă fotografie, cu aceias în- 
cadrare, o urmează, având altă ins- 
eripţiune: „Secrelarul autorului. B. D. 
Siârogianu, Mircesti- Olt, 

Natural că o culabotrure atât de seroasă 
si de bine organizată — nu jutea da de 
câ, rezultate bune, Tată-le : la pag. IL gă- 
sim : | 

„Elevii trebuie să urmeze foarte vegulai 
la şcoală, să nu le rămână lecţii neînvă- 
tate ; deoarece lecțiile se țin strâns legate 
unele de altele, intormai ca un lat şi se 
csiplteă unele pe altele”, 

Si îm felul acesta sub formă de sfaturi 
elementare continuă aproape pagină cu 
pagină capitolele : Meşteşugul incățăturei 
la cetire ; Meşteşuyul scrierii ; Caligrafie 
pruverbiclă; Memoriul pentru ccădirea lo- 
calurilor de şcoale în comunele rurale din 
1900 ; Necunoştință ; Ghiosqdanul orfanu- 
lui de răstoiu , Războiul dintre 'toate u- 
nimalele ttomestice şi sălbatice, cu patru 
picioare, şi dirtre toate păsările domes- 
tice și sălbatice sburătoare ; Anul si Către 
rettovi, fără să uit și indispensabila pre- 
faţă. 

Mă opresc un moment la penultimul: 

„Având în vedere că ţara noastră Ro- 
nână este un Siat ridicat din leagăn ple- 
cat spre creştere şi progres. trăind în mij- 
locul. unor State, parte barbare, partie ci- 
vilizate şi că acest stat Român a imitat 
joponrele civilizate, a format şi el o Aca- 
demie Română cure are nevoie și interes 
de mulld Hteratură. 

„In acest scop ca unul re voesc ca lua 
mina să se pună în sfeşnic ca să lumineze 
tuturor i iar nu a se ascunde sub perdea 
seu obro” Lumină din lumină se aprinde, 

„Motivul principat de cm lut îndrăz. 
neala a du titlul ucestei mici broșuri nu 
este altul, sdeedt să stimiules miile de ca 
pete luminate spre a găsi un metoad multi 
mai lasnicios, decit cel deseris în mica 
irtea broșură, 

„Ca cei ce dispun de averi să nu se ia 
la concurs cu cei săruri; at odată să zică 
„Lun și intățat”, ce trebuie atita grije 
de carte pentru om care are avere! 

„Ni voesce a fi numirat mici a mia parte 
la spiţe curului scriitorilor Români ; dar 
run ami zis ni sus, să dau loc, capete- 
tor Deminale” 

Tiveaste că pagina de mai sus nu se cere 
comentată ; fiecare vede îu ea cu cine a 
vem de-a face, Serierea însă merită să fie 
cunoscută în îutvegime. lată dece, îmi 
iau țermisiunea să vă mai întreţin asu- 
prea ci, 

4 


ŞI VERSURI... 


Vot despre  „„Mesteşugul învăţăturei“* 
care, pe lângă cele arătate, conţine încă 
atâtea lucruri extrem de interesante. 


lată-le : trec țeste fupul câ numele au- 
torului e menţionat în vreo 7 locuri ale 
celor 70 ae pagini (adică : odată la 10 pa- 
gini), peste  veţioasa culegere de proverbe 
dela pag, 16- 20 si mă opresc la 

Versurile intitulate astfel: Școlarul şi 
pana. Lenea şi copilul silitor, Ursul, cu 
coada lungă feombalerea costumului şi a 
uzului), Imnul Studenților. Un bun sfat. 


“Serbare solemnă la finele anului școlar, 


Imn de mulţumi e patronilor şeoalei Stea 
fun Protopopescu și Iancu Ionescu, Mar- 
sul școlacilor la excursiune, Minunile 
Soarelui, Imnul Regal, Marşul trecerii 
Dunării ta 21 August 1877, Lunvea Grini- 
ței la 30 Audust (12 Sept.) 1877, Hora In- 
dependenței române, Doina A. S, R, Prin= 
cipelui Nicolue pe care a cântal-o Doicu 
A.S. R în anul 1904, Marşul mobilisării 
cin 1913 şi pacea din Balcani, Miri înciă- 
țături, Mânăstirea C-de-Argeş. 

Din simția enuibierare a. acestor titluri 
se vede diversitate'a problemelor pe care 
autorul le îmbrățișează, . multiiateralita- 
tea de interese cure, l-au inspirat în de- 
cursul... veacurilor (cartea începe din 
veacul al XIX-lea și ajunge în al nostru;, 
Tot de-aici reese că acelas, nemulțămit 
cu umele oxere de-ale scritarilor cunos- 


cuți, făureşte altele. Această şcoală are 
până şi „Imnul Regai'" a! bardului dela 


Mircești în locul căruia se recomandă 


versuri ca : 


Multe veucuri au trecut, 
Mulţi Domni brai noi am avut 
insă Carol ieu intrecut 


şi 


fine-l Doamne sănătos 

Să pună Duşmanii jos 
ete, ete, 

Trecând cu vedereu murele interes pe 
care-l prezintă aceste urări la adresa de- 
tunetului rege Carol, cum și „Doina“ 
cântată de Doica de A. S, R., Principeia 
Nicolae, mă gândesc: bine, înțeleg com- 


baterea luxului. dar ce rost o fi având 
cealaltă --- aceea u costumului. Ce-o fi 
vând $, S. părintele-autor să. îmbrăcăm 


în locul acestuia ? 

Alte caracteristice: la pag. 32 găsim 
un portret modest al Regelui Ferdinamă 
deasupra memocriului care are — ca titlu : 
„Majestate Rege!:; la pag. 53: câteva 
rugăciuni, la 9t : - Scara vieţii. iar ln 
65—70 o „listă de abonament“. 

Aceasta din urmă merită tot interesul, 
Din ca se vede caracterul de „protejat ai 
tiparului” al stimatutui preot-autor. 

Că o astfel de carte nu trebuia tipărită 
-- se înţelege uşor, Din nenorocire şi cu 
toate că, autorul „nu voiește a îi număratţ, 
nici a mia parte in spiţa carului scriito- 
ritor Români”, ea a văzut lumna tiparu- 
hui, graţie celor 140 de persoane care au 
abonat 675 de exemplare a 15 lei — 
inainte de apariţie, 

Um calcul] ușor ne duce la 10125 de lei, 
aciecă tocmai atât cât ar fi fost deajuns 
pentru editarea unei broşuai îngrijite cu 
povestiri ventru copii. Mă veţi întreba 
poate cine-s subseriitorii ? Tar'ă-i : prefec- 
tul județului. un deputat, protoereul jude- 
țului, apoi : un mare proprietat, alt depu- 
tet, directorul liceului şi al şcoalei nor- 
niale împreună cu întreg corpul profe- 





notari, primat 
comercianţi  agror 
tumeţionari, ete. eic, 
Iară de ce consislerăm pe autor un 
toat al tipanului” , 
PAUL 1, 


intine invăălori, 
judecători, 


sotal, 
svocaţi, 
tu, studenţi, 


PAP ADOPOL 
* 


LIVIA REBREANU-HULEA 


„Răvaşe ?n tabără“ 
(Poezii, ed. II) 


Dintie scriitourele de azi ale Ardeal 
lui, Dna Livia Rebreanu-Ilulea e sotoi 
tă printre cele de frunte. 

O sensibilitate de zetir, sinceră, uri 
pe firele unei duiosii de singurătate pi 
domină în poeziile sale. In fondul de 
spiraţie ca note mai distincte întâlniu 
consecinţele războiului:  jalea saleh 
pustii, toamna cu seri fără clacă, fă 
horă si fără cântec de flăcăi omu 
idilă "n avabra porţii. Oamenii sunt [i 
caţi să lupte sub steaguri străine, și n 
ascultăm în eviavia niivităţii rugăci 
calde de copii : 


— Imgeraş drăgut și blând 
Mult te roy îngenunchind 
Si cu vechii Măcrămând, 


Că deo fi şisacune să vii 
Cum trad plin de jucării, 
Pe la dragii tăi cupii 


Să_mi nduei — de vii la noi — 
In ne de-alte lucruri noi 
Pr tăticu' din rdzbui.,. 


Sam poeta privind bolta cerului înti 
noapte senină, nu crede că-i dreaptă i 
cătoarea, că atunci când moare unţ 
cade-o stea. fiindcă: 


„Busm duics, dar nu-l pot crede 
Astăzi rând în toată clipa 
Peste-atâlea mii de oumeni 
Momrteu-şi [âlfăie aripa. 


Căci priveşte! Bolta rece 
Poartă.aceeaş bogăţie... 

De-ar fi drept ce spune basmul 
Bolta-ar fn acum pustie... 


Sau în al doilea ciclu al volumului 
Reverii., întâlnim accente personal 
un lirism subiectiv demn de reţinut 
în bucata: La răscruce: 


„Țiaaduci aminte de răscrucea 
La care ne “ntâtnirăim noi? 
ioan spus: cărnrea=i preu îngustă 
Și nu "pedpem, alături, doi, 
Zâmbind pornişi cu mi-alături 
Pe erlea ce spre piscuri duce, 

In înimă cu-aceleaşi vise 

Pe umeri cu aceeasi crure.., 


sau tot de aceeas vigoare sugestii, 
următoarea stofă din Rdeaş de toan 


Te-ui dus cu totul cel din urmă 
Cen fund de zare arcuiu, 

Iar ccdrul ceu dintdi podoabă 
Sia smuls din păr în urma tu. 


Virismul d-nei Livia Rebreanu-llu 
e de natură uşoară pornit direct dini 
nimă, cu realizări de romanţă ori de 
legie femenină, cu inspiraţie de real 
lent, ce nu ne-a dat până acum da 
întâia sn. carte. i 

GABRIEL DRĂGAN 





. 


UNIVERSUL LITERAR. — 65| 





1 ce ca ÎI re ua 





CPOSRac câ câpcnzancaiana <a 


TEATRUL NAȚIONAL 


GEORGE DANDIN, de MOLIERE 

Sta scris într'o vreme și hu de tnult, 
iespre influența pe care u exercitat-o ci- 
nematogratul asupra teatrului, atingân- 
du-se toate aspectele problemei. cu sco- 
pul în parte mărturisit, de u se explica 
aşa zisa „criză a teatrului“ prin des- 
voltarea uriașă au cinemutografului şi 4 
găsi, ceeace nu sa întâmplat încă, niij- 
loacele de indreptare. 

E vorba mui mult de criza spiritnală 
a teatrului, de reducerea lui la fcrmule 
și subiecte şablon, cu marca stundarui, 
etine şi cu circulaţie intercontineutală. 
Pentrucă, pe măsură ce conţinutul su- 
(letesc și intelectual al pieselor sa nne- 
miat. în schimb. regia a luat avânt si 
nu ştim dacă na fost un mijloc dibaci 
de a reţine publicul la teatru, nefăcân.- 
dul să. simtă atit de mult nevria cine- 
matografului. 

Teatrul Naţional din Bucureşti a în- 
jeles acest semn al timpului și sa preo- 
cupat constant. cu curaj si tulent, de 
regia pieselor, preferind tot ce putea fi 
montat. spectaculos și de aceeu ucuzat 
uneori — din păcate şi pe bună dreptate 
— că face concurenţă. serioasă unei tru- 
pe specializată în baleturi și: fântâni ar- 
leziene colorate. 

Dacă preocuparea de „cassă” (ud, le- 
breanu vroise la început să se libereze 
de acensti obsesie) cra si în menirea 
unui teatru suhvenţionat, ar îi de dis- 
cutat «i fără îndoială argumentele nar 
"ipsi de nici o parte „leşi mai trainice 
le socotim pe cele care combat „cassa: 
si introducerea regiei cinematografice în 
țeatru tot pentru scopul „cassa închisă. 

Acest criteriu a prevalat cu sigurunţă 
+i la alegerea lui „Georges Dandin”* din. 
ire atâtea alte piese mai bune ale lui 
Molire. care nau fost. încă jucate și 
nici insucces nar fi avut. „Lteorgze Dan- 
din“, a piesă dacă nu mediceră. dar nici 
prea valoroasă, prezintă. însă un mare 
svanta): putea fi jucată în cadrul di- 
yvertismenteloar, asa cum Sa petrecut hu 
tul şi la Versailles. în 18 Iulie 166%. 
când Regele Soare, întors din bătălii vic- 
torioase, vroi săi se amuze — nu stim 
dacă sa si amuzat! — în stil Ludovic 
a XIV-lea, adică fastuos ai risipitor. 

PD. Bumbesti regisor istoţ, rival — nu 
am putea preciza dacă și temut — al 
d-hui Soare Z. Soare. sa înhămat cu en- 
tuziasm şi frenezie la corvoada Versail. 
leză, şi dacă Ludovic de pe scenă nar 
fi fost d. Anastesiad, iar soția sa, regina, 
d-ra, Godeanu. cu hunăvoinţă si mare e- 
fort de imaginație, am fi putut crede, 
noi spectatorii, că ne-um înobilat pe lac, 
si că vedem pe Molitre (e drent că d. 
Sârbu nu-i prea seamănă la chip), ju- 
când în fața noastră pe bietul „George 
Dandin“. 

Dar n'au vrut. sufletele răposaţilor au- 
tori si interpreţi ai serbării dela Versail. 
les. Moliăre. ulii, Beauchamps. Saint- 
Andre, La Picrră, Favier, Descouteauy. 
Phiibert. M-zelie EHilaire,  Desfronteaux, 
ete. ca fastul din grădinile Hegelui Soa- 
re să fie întrecut da insriraţia d-lui Bum. 
bești. Drept este că Molitre. l-a inspirat 
mai părinteşte şi „George Dandin“ a 


lost jucat cum nu se puule niiuti frumos. 
Cântăreţii, corul şi dansatorii uu tăcut 
te-au putut (si au puiut foarte puţin) 
ra să fie bine, iar nau isbutit decât să 
strice ansamblului. 

Din această cauză spectacolul luat în 
intregime, dădea impresia unui mare 
car alegoric. frus de bri. ca lumen să 
vadă lot, asa cum se vede uneori (costă 
prea scump) în zilele de carnaval la 
Nissa. 

In acest unsarmbiu si după concepțiă 
vă regia fastuvasă este totul, ce mai în- 
semna bietul „(reorge Danlin” și neca- 
zurile lui t Cine mai avea răgazul să se 
zândească lu textul piesei cate prilepria 
d-lui Bumbest; atâta succes. Ies  rolo, 
câte un spectatur amiărit de-ale lui, mai 
era atent lu „Georze Dundin” şi poate se 
întreba amărit de ce atâta cruzime faţă 
de bieţii încornoraţi și de ce acestei co- 
medii i se mai spune comedie. când este 
atat de nourauă si crudă în toată des- 
voltarea ej. 

Erau spectatori cari îşi șophteau amă.- 
riţi: De ce atita indulgență față de 
Angelica, când domnul Molitre, spune 
istoria, nu prea a vrut să fie foricit de 


PRIMUL TEATRU 





ra  Bojart, care L-a cani înșelat? A 


vroit să-şi bată joc de suferinţa lui ? Nu 
prea. L. ma: simplu: a fost an apolosist 
al libertăţii fetelor de n dispune ce în- 
biveon lor si al educării lor cât mai com 
plete. în ovoziţie cu spiritul wyormii, 

E imorală. aşa cum susţinea. nu prea 
ațăt de puritunul Houssecau? A revoltat 
pe mulți șii v revolta încă, asa pre- 
cum afirmau Yiltaire? Moral, ÎmoPal şi 
amoral, tertneni pontiu țonpleria critică, 
care nu atangă si nici nu răpesc nimic 
zloriei lui Moliăre. Discuţie de cuvinte 
rare nar putea lămuti nimic, precuin 
nici regia wa putut «listruge textul pie- 
SI. 
Interpretareu dati. de «i. 1. Sârbu lui 
iieorge Dandiu, bună. 

Ceilalţi lau secundat cu talent. De ce 
să mai iusistăm ? 


I. FLOROIU 


P. 3. -- 0. lmnbeşti a. uitat să ue te 
constitue i ospăţul regesc care a urmat 
lupă spectacolul din 1668. Dacă ar fi dat 
decorul cuvenit restauranlelor din jurul 
teatrului, lumea ar îi avut poate iluzia 
că a fost In Versuillas, 


DE MARIONETTE 


IN CAPITALĂ 


Se inuuzurează Sâmbata. d Uctombrie 
ora 3 d. a. în mica dar cocheta sală un 
featrului „Tinerimea homână“* de lâna 





liceul Lazăr, Duminică dim. la ora lu 
VRĂJITORUL COLAS 
din opera „Basten si Vastirna”, 


de Mezari 


şi seara lu vutu S, spectacolul se vu re- 
peta cu programul de deschidere. 
Directorul teatrului de mironette este 
d. T. Naztasi, un harnie şi toarte pri. 
vepul techuician în arta dificilă şi de- 
licată a acestui gen. A înjeahebat mai 
întâi la Cernăuţi, sub auspiciile şi cu 
concursul “Teatrului Naţional, mica lui 


scenă, pe care a stiut să facă să ră. 
iască atâtea personagji din repertoriul 
clusic și modern: Bastien şi Pastieunr, 
si Directorul de teatru, după operele co- 
mice ale marelui Mozart, Jon Piăpuyaru 
de V. Alexandri, P'icală, cou mai popu- 
lată figură a poveştilor noastre. etc. 

La Bucuresti, raviata „Universul ev- 
piiter”* dându-și seama de importanța 
educativă au teatrului de păpuşi a făcut 
apel la arta si priceperea d-lui T. Nas- 
lasi, pentru a putea oferi tineretului din 
Capitală, o sorie de spectacole occiden- 
tale. 

i. mimitor cum până astăzi. nu sa gă. 
sit nimeni să dea. concursul pentru pro- 
movarea unui mic teatru de marionette. 
vând în străinătute sunt. mii de ase- 
nenea săli ce tpectarul. 

In Cehoslovacia, nu există scoală, sau 


societate culturală care să nuosi aibă 
«cenă proprie pentru spectacole de ina- 


rionette. Numai vorbim de teatrele per- 
manente particulare şi de stat, unde se 
perindă anual zeci de mii de spectatori 
înai mici. Căci teatrul de marionette este 
nu gen de artă care place la toată lu- 
mea, indiferent, vârsta sau  cutegoria 
socială FI nu poate să nu aibă succes. 

Si aceasta cu atât mai mult câ se 
prezintă în condițiuni de superioară reu- 
lizare technică și artistică, cun e cazul 


dela „Tinerimea lumână” unde atât 
hogăţia  procramului cât şi, valoarea 


conducătorului și a utilajutui sunt che. 
zăşia sigură a permanentizării teatrului 
de marionette în Capitală. 


i. GR. 








etate ie mREDEETe 








52. — UNIVERSUL LITERAR 





EI] $ ca $ B-cu sea... 


Decăâteori aru avut prilejul, unu Spus 
cuvinte bine «lespre revista DATINA ile 
la T. Severin. condusă de d. Mihail tiu 
șiță. 

Nu exagetătiu spună că e sincura 
revistă, căliuzită cu statornicie de sloc- 
trina trardliţionalisinului literar. 

Numerile din urmă (7—9) sunt închi 
nate lui roninescu. Sunt remareahile ar- 
ticolele d-lor trusiţă si AL. Dia, Di ar 
ticolul celui din urmuă. reprbducenm car 
Te judiciosul sfârzit: 

„Peniru vrenuu noastră utăt de puțin 
dornei de untegrure iu lantul curiuin 
tății istorice, atiludinva baditionatis nu 
lui eminescian poate ronsuitii oricind 
şi pentru oricine, un îndreptare adocuul 
pe care, = ct pe na ella, — E por 
cu toatu ciledlura, în fața tinerei vaste 
generații de câlruri ru râuicu în prenatal 
de nerrhil af îistreinăru”, 

Ju revisti, pe lugă un articol ul d-lui 
(ieorge Danmuaschiu, asupra concepţiilor 
filosotice tii Sărmanul Dionis”, sunt 
ăteva notițe iutevesunte. ca tot ce serir 
învățatul proresrr Boudan-Duică. Asu. 
d. Bogdan-Duică serie. că în reanusrr n. 
tele lui Enuinescu se găsesc note (multe) 
traduse diu dni naturalisti cerinaui: Mu 
ver și Schuiden. 

Nimeni nu le-a luai nicio ulenţie, desi 
ur fi interesat să se stie, că Iiuinescu 
a studiat ne marele Maver și interesau 
tul  Scheiden. 


Bună observație facă d. 1. Cer, Oprisan 
în revistu „RĂSĂRITUL“ (Nr. 1l—12), 

„De sigur sufrrimn de murbul eee 
"ințelor. E țara, în cure conferințele rury 
Mârlă An. putea spune că abuzul for 
viciat și Bunole întenții cu cure. uneuri, 
mi sint asteptate, De ucceu și când se 
nimereste „in, cuvdnitător rin, cure ranu- 
Hizează ntoenția ţie scocul unui găină bun, 
« unei faple de cutu, publicul chir 
esteaptă otea cealalta”. 

Și suntem de perfect urari cu sd. Î. Gr. 
iprişan: 

„Nu rlovinţa de edlificare culturală ne 
lipseste. fi: spiritualitatea insăsi”, 


Decânu! îl iusteptăru. TI dorin după 
conferinţă. Il vrem sc:.s din cadrul teo- 
retic. Râvnim săi vedem la lucru zi 
să-i “simțim bunâvoința aplicată prac- 
tic. 

E vorba de noul educulor, asupra că- 
ruia dă interosunte velații În revista 
„SCOALA ŞI FAMILIA DE MÂINE“, d. 
Marin N, Biciutescu, în legătură cu ou 
gresul Tigii internaţionale pentru erdu- 
“ația nouă. 

„Educatorul care pin în prezent no- 
yliju, desconsidere neanile metode perdu- 
qogice, re încrne să simtă necesitelen 
de a cunoaşte rința şi sufletul copilului, 
mediul său educativ, ra să înlesneascii 
libera evotutie intelectuali a rpitutui, 

Dear vi mui renerle noul educator! 


Bună tupită tace directorul ziarului 
„NĂDEJIDEA“. organ do luptă al ceia 
riștilor. publicând un supliment cu ma- 
terie litervavă si artistică. Cititorii obis- 
nuiţi ai arelui ziar au astfel posibilitu- 
tea să găsească la două săptămâni. și 








Gea Z ohenraca 


material instructiv si care să le primue- 
ueuscă suiletele 


Cităna următoarea caracterizare a. lui 
THIERS, din Imcrarea d-lui Louis Bar 
thou : PE: 


„— Să spun că Thiers u« fost un orutyr 
incoparuitil? Să ne înțelegem usupru 
curintelor, Intrebhuruţavrva u lat cucin 
telor semnificația originatii,  Admuit, că 
curbe e o Fiintri vre, dur ciatu cuvintelur 
» de cele mui niulte uri făcută din înyrn- 
sti și din preese. Măsuri, mosterațiu, 
eebul uu Sunt în vremea, În Cre item 
asvdrhii dastinul, ansuşirite esențiale ulr 
unei limbi, rare se desroliă şi se transa 
farm. Intrtepeiunea și rațiunea nu fue 
regulă comun, erei mereu se inerea ro 
pede. 

Flocventu lui Phiers nu-i încomprri 
Mila. în scri, crt co fi depăşit ela 
jole, care nu onorat tribunu frunceză, în 
ryeniea în core au strălucit Thiers, El ua 
fnst singurul maestru, în tinepul în car? 
Berryer. Leonartine și Guizot îi erau ri- 
vali, 

Thiers vduevu lu tribună. darurdr cau. 
servici sule struluvitloare. 

Dalzac suuneu cd Thiers e deo şireiea 
vie meridionnelei, Suinte Peure îl calificu 
„niarele Srumator”, 


In Sfârşit, an găsit si un uctor, care 
să vorbească de preferinţe literare iu 
funcţie de talent. 

ACTORUL E GEORGE CALBOREANU. 

EL a spus: 

„Ca actor cui și cu preferințele ele 
în Titeruteră, ra şi în artă în general. 
În teatru mi-am formulat anumite prin. 
cipii bine stabilite, edutuind în tfoldeuunu. 
ză lupt cu ridirotul din situaţiile fulse 
si realizând cat mijloace minime, mari- 
mun de sucees și multumire suftetea- 
sr, 

Nu euristă pen în teatru din clina în 
cure în aDrmi cu un talent“. 

Intradevăr, neutru: talent, nu există 
von în teatru, Talentul e talent si în 
divamă zi în comedie. Numai actorii cui- 
imozi «a eficheteuză, 

B. LL. 


„POIANA VIITOARE“ isi urmează u- 
parițiunea cu aceius grijă pe care i-o 
cunoasterii pentru binele obștesc si pen- 
vu imeresele romunei. Am dori-o poate 
ceva mai vioae şi puţin rai literară. 


IARAȘI TINERETUL. Dintrun uter: 
view ul prozatorului I, A. Basaraheoscu : 

„In genere  tiueretul nosiru... nu ci- 
tesșie sau nu stie ce trebue să cetească. 
Educaţia culturală si artistică... și-o 
ace din ziarele... de reclamă, din revis. 
tele îinstrate. diu evonica literară și ar- 
tistică și... Qin stilul violent si trivial 
“l artienlelor... politice care îi toarnă 
în suilet otrava dispreţului, a nepăsării 
zi a, pesimisnuiiui” făcându-i de timpu- 
riu „blazaţi. materialiști. lipsiţi de eu- 
tusiasm si de busolă, și, interesaţi până 
la luşitate”. 

Vina e a guvernelor care incredin- 
|enză propaganda culturală ugenţiloe 
politici — lăsând ateneele populare „re 
inâna speculanţilor şi a compramişilor”. 


CATO CEL BATRAN — austorul cen- 
zor al moravurilor romane — constitue 
obiectu! unui înleresaut portret pe care 
d, 1, M. Marinescu, îl publică în No. 





158 al „Adevărului Aiterar și artistic”, 
Fireşte că astfel de studii pot foarte 
bine contribui la instrucțiunea şi educa 
țiunea tinerilor cum şi lu răspândirea 
clasicismului — încă atât «de rău formal 
la noi. 


ROMANE IN CURS DE APARIȚIE a. 
uunță ziarul „Curentul:: unul de XM, 
Sadoveanu. altul de Cezar Petrescu (Ca: 
lea Victoriei], un al treilea de L. Re- 
breunu (Crăisorul, al patrulea de pă- 
riutele Damon Stănoiu (Dubovnicul 
Maicelor), în fine--un al cincilea (Bă. 
trânul Amedeu) de Al, O. Teodoreanu. 

l.e asteptăm cu nerăbdare si la fel, 
cu noi — toţi cetitorii Je literatură 
bună, 


CARŢI ŞI LIBRARI este titlul unui 
succint articul (Curentul dela 16 Sept, 
1929) în care d, Cezar Petrescu reia în- 
căodlată chestiunea atât de arzătoare a 
nepresătivii profesionale de care dau 
«d:vadă cai chemiţi să contribue la ră 
pândirea cărţii. Heproducem spiritualul, 
dar usturătorul final: 

„Un băiat de băcănie, ştiind gustul 
vlientului, se grăbeşte să anunţe că „a 
sositără icre proaspete si este măsline 
de vulc“, 

Un Dăiut de hbrărie, ducă îi ceri'un 
volum de Proust, răspunde îndeobște 
senin şi voios: „Navem Proust, însă 
este un voua nou de ltadu Cosmin” 

„Ceeuce recuuouşteţi că nu e tot una, 
fău că nu elf 


CRIZA CARŢII + (liscutata și de u-sa, 
Jută câteva păreri; 

„Cetitorul român si-a pierdut încrede- 
rea în viuloarea reulă a operelor origi- 
nale ce i se pun la îndemână, Vitrina 
librăriilor e supra-încărcată, din cauza 
lipsei de serupul a unor editori cară 
ventru a plăti cât mai puţin producţia 
literară si a câştiga cât mai mulţ din 
titluri sgomotvase — nu se uită nici 
ela cine adună materialul, nici cum i 
adună. nici nu se întreabă ce efecte mo- 
rale ar putea să aibă cartea pe care o 
editează, în Imussa cetitoare“, 

Apoi „gustul publicului... se găseşte 
ta un nivel scandalos: în mâna elevi. 
lor de liceu şi mai ales u fetelor... veţi 
găsi. broşuri şi... volume emanate nu 
măi stiu din ce Iphanare  tipogrufice; 
şi, dacă, întâmplător, îndrăseşti să a 
trazi atenţia micului cetitor asupra im. 
pietăţii ce săvârseşte. el te priveşte cu 
milă, ca pe un răsuflat, care ai rămas 
înapoi cu moda în literatură“, 

Fireșie că şi muti scriitori îşi au vina, 
paralizânlu-si munca şi talentul „pen-" 
tru o bucăţică de pâine pe care editorul 
pare a i-o întinde cu generozitate"?! 

Soluţiuni : 

„Uriza cărţii ar puteu fi înlăturată 
in primul rând prin sprijinul larg pe 
care ar trebui să-l dea talentelcr adesă- 
rate ziarele de mare tiraj. Ele au în 
mâna lor ioată pnterea de a lansa ta- 
lente noui şi de a întreţine focul sacru 
in cele cousacrate : cu o condiţie însă: 
fără ură și fără părtenire,.... gi mai ales 
înlăturând cu desăvârşire price spirit 
de cenaclu, de hisericulă. de coterie, de 


aşi — numită şcoală literară“, 
Că toate părerile d-lui  Basarabescu 
sânt perfect adevărate — cetitorii pot 


judeca singuri. Regretul nostru este că 
«le nu întrunesc  sufrupiile celor che. 
maţi să le pună în practică. P.p. 





PEDRO EU Ia e a 


LL EI p (u 





O SeCaataca cie 
CU vss8ie 


— Care sunt opiniunile d-es. politice? 
întrebă cinera pe ducele de Mery. 
— Dapinde de cine mă întreabă! răs= 
punse duecle. 

+ 


Un mare dure de Tescanu, se plângeri 
umbasadoratai din Veneţia că uri cerne. 
țian venit la Flurenţa acusese o pirlare 
loarte urit. 

Ambusădarul, ca să sc 
marete duce, îi spuse: 

— Nu trebue să vă Sieprhaţe Alteța, n 
fost un nebun fu Xu trebue să că su 
părţi 1. 

— Ai dreptuir, răsnoise Marele duce, 
nebuni sunt pretutindeni, ciur uri le 


raze fute d 


Florența,: dur noi nusi ecpediem prin 
alte părți, îi tinem inchisi! 

* 
Intai sălon monden se vorhru da 


pe războiu, Un domn, care teptase ne 
mei multe fronturi şi fusese Pănit dn rriz. 
boia, spuse: 

— Au moriţ sute de mii de 
bâzboiul e un fueru vribit? 
Tristan Bernard rare ceru de [aţă re 
pică liniştit: 

— Uribil? 7. De cp? dMvariea unui 
îm e groasnică, dor muomotea a sule de 
mii de oameni nu muti p altecra der! 
u statistica! 


oruneni.,, 


Cn abate citea cranghelia Mariei Sa- 
mariteanca, In biserică eru şi Lurieri 
Descaves cu un prieten. Acesta se mira 
că evanghelia uceusla e mai hingă seci! 
altele. 

Lucien Descares, îi erpucă : 

— Au trebue să te miri ră ve mai 
lungă decat ultelet.. Asculta și ui să 
iricepa i rabeste o femee!... 


+ 


La un proces, acrocații  faceun 
vuudal şi se cerlou intre ci, 
Avocatul Henry hoberi care 
niărătorut vrei părti, spese : 
— Ducă dumvii urocuți cari rurhese, 
a face tot atăt ste puţin sgomol ra danii 
ri dorim, ar fi forte agreabil! pentru 
deninii cari seed 


mure 


eri şi vb 


Ihumoristul Gonrges Dlleţ cure e si 
arocut.  pretince co sumă facile matter 
pentru cunsultatia ce o dădu unei dom- 
nişoura ru cur ceru corbu SĂ se cislo 
'Pascl, 

Aceusta îi reproşă că sumu e 
fugerati, dar Dolley îi răspunse: 
— Am vrut să te fac sdați dai seca 
Mt de beinousă e meseria de avucul şi 
d aceepți deci a fii soția smra! 


+ 


pre 


Doi soetere Stei de vor: 

— N'ai idee ce preutăți întânmpin până 
re Teutşese să ue pe buolnacii mei să mă 
jidleuscă ! 

— Eu nu! Am avut întotdeauna par. 
le, de moştenitori foarte cum sr cade! 


bb caz car 


LUMINA INVIZIBILĂ ULTRA- 
VIGLETĂ ȘI VIAȚA 


După interesante cercotări, sa aiuuus 
la prezumția cii. accastă lumină învizi- 
hilă, va fi poate, într'un viitor apropiat, 
un factor de restaurare a. energiei chi- 
măice. RNemareahila proprietate pe care 
o posedă de a accelera fenomenele hiolo- 
pice, In veaetale, a fost semnalată, înca 
le 10 ani în urmă, 

Pastonozele de vanilie proaspele, nul 
au nici un Mirus: chiar în cazul cânrl 
sunt verzi, se coc şi se partunnază. în- 
to clipă sub acţiuneu vazelur ultra- 
violete. In extremul orient. sau realizat 
esperionțe, cari demonstrează acţiunea 
ue accelerare u vuzelor ultra-violete, a- 
<upra cresterei banunilor, si Ananasu. 
bi. De asemeni. bastioanele din trestii dn 


zahăr, eulfivulte în intuneric sub acţiu- 
nea razelor  ultru-violete, şi-uu câștigul 


in scurt timp fubcţiunile clorofilene. bes- 
cuporitile cele inai captivante sunt da- 
tovite duri Daniil Berthelot: Lomdelenmul 
spunea el. care reprezintă, ținea de toa- 
te zilele, a industriei rnoderne. rezultii 
“lin fosilațiunea plantelor verzi. a epu- 
eoi carbunitere. 

Cărbunele pe cari il consumău în ca. 
„anele noastre este acela pc cari. plan: 
tele preisturice, Tau imprumutat acidu- 
lui carbonic din aer. sub acţiunea koa- 
»elui Pe când după Lavoiser, respira 
ţia este o combustiune, prin cari ani- 
alui consumă cărbunele situ propriu 
sub formă de uccid-carbonic si hidlrage- 
nul său sub forma vaporilor de apă, 
tuncţiunea clorofilică. a pluntelor verzi, 
espuse ta lumină, este o anticormbus. 
tiune prin cari planta absoarbe, reia, 
nunbele gacuri viciate ale respirației a: 
nimale (acidul carbonic si vaporii de 
ană) si le combină, peniru a fulirica za. 
hăvuriile zi principiile ternare, cari ser 
vesc de regim nutritiv erbivorilur si o- 
truhri, 


NIMĂNUI 13 

Credinţa superstițioasă crre se Jeagă 
de numărul 13 e în multe părţi foarte 
puternică. Săptămâna trecută un sofer 
iondenez amendat filr.deă ascunsese nu- 
tirul 15. sa scuzat spurând că ori de 
câte or! clienţii vedeau numărul masi 
iei il ocolenu. Această suț:crstițre n'ave 
nimie teal la bază. de nici un număi 
nolepându-se fericirea sau Neuorocireu 
cuiva. Tot co puteri spune e că nui 
oameni de seamă au fost sclavi acestei 
superstiții si au căutat să se ferească 
de numărul fatal. 

lordul Fisher, Bismarck, fastul hai 
zer. d. Winstou Ghurchill. fostul minis- 


tru de finanţe al Angliei — pentru «a 
nu menţiona decât câţvia -— sunt prin- 
he ucastia. Se afirmă că d-lui lovi 


George i su întâunplat să fie invitat 
ndintă la un prânz unde nu erau decit 
13 invitaţi. Fostul ministru u refuzat să 
se aseze la masă, pănă când pazdla nu 


trirmes să aducă încă un invitat, 


UNIVERSUL LITERAR. —- 639 








caricatura zilei 
PUTI.REA OBISNUINȚEI..., 









Soțul idorinitrind acas, în timp ce 
soțiu se ascză pe yenuchi). — Domni 
lor. avem onvarci să vă facem cunoscut 
primirea stimatei D-ys din 17 April... 


SCUZĂ 





— Durnnezeule !... Incă două coniacuri? 
— Da! Pentru ca să dau bucățelele 
de zahăr. căţelusulyi.... 


DIPLOMAȚIE 





mame re 


-- Dar ce taci "Mreati, 


uicolo ? 
— Fu... eu fac... reparaţii. 
:Dimanche ilustree) 








4 UNIVERSUT, IITERAR 





Pagini uitate 








SUBIECTI REZERVAT 


Cum stăteam la coiţ de siradă, căscând, 
aua la lumea care trecea și negândindu- 
tnă ia nimica, — simţii o mână atingân- 
da-mă pe umăr apoi, apăsârulu-se cu pu- 
iure, 

— Eu stiu la ce, gândeşti acuma, — înui 
răsună lu. ureche glasul binecuvântat ai 
prictenului men Strâmbu. Te gândeşti la 
un subiect de nuvelă ! 

Imi adusei aruinte numai decât, că cu 2 
seură în urmă prietenul meu Strâmbu mă 
zăzise în tovăriăsia unui administrator da 
revistă, Li admirai pătrumderea : dar cun 
nu-mi phace să turbur părerile bume ce 
vamenii își fac despre destoiniciile lor in- 
relectuale, îi răsaunsei : 

- - AL dreptate, Il caut şi nu-l găsesc, 

Prietenul meu Sirărmbu râse, 

— la fugi de-acolo ! Par'că mai la urmă 
vouă, literatorilar, poeţi, nuvelişti şi curu 
vi mai chiamă, vă arde numai decât de 
subiect ! Am zis și eu așa! am alumii, Voi, 
Ină, sunteţi oameni ciudaţi şi, ca artiști, 
cei măi... cum să zic? — Un pictor, mă, 
vede ceva ce i se pare lui că poate să ro- 
tacă dim culori, din limii și umbre, — face. 
tin scunptei aşișdemea, îşi alege ceeace 30- 
coate el că poate să redea cu dibăcia du- 
petelor şi cu simţul formelor. Unui com- 
pazitor de muzică îi sbâvnăiesc la urechi 
melodii pe cari le fixează, combinaţii de 
s0nuri pe cari le găsește juste sau intere. 
sante, dacă nu toteleauna nou... Astea 
sunt, pentru toţi ăştia, subiecte... Insă voi, 
jiveraţii, îmi Vuaţi orice şi toate lucrunile 
dm humea asta drept pretext pentru ceea. 
ce voi numiţi, cu o mândrie fără rost, 
aia vousiră su-pe-ri-oară,,. 

Ar îi tost rândul meu ca să-mi arăt pi. 
(runderea, Evident, prietenul meu era 
dânsul în posesia unui subiect, şi plănuia 
să mist plaseze... Dar nu zisei nimic. Ii 
wsteptai să vină. 

— “oi, mă, — utmiă el apropiindu-se 
tot mai mult de ţinta-i vicleană — voi nu 
căutaţi în lhaoru acecace este. Vi se pare 
prea, simplu, nevrednic de zugrăvirea con- 
deiului vostru. Vă trudiţi ca să găsiţiart. 
ceva, — si dacă ar fi numai altceva deci, 
cecace vede toată lumea, ar îi bine, — 
dar voiţi altceva decât... ceeace lucrul a- 
cela poate spune unei minţi normale, u- 
nei închipuiri echilibrate, 

„Drefaceţi lucruri: de nimica în lucruri 
„pline de înţeles“... Inţelesul însă, mai a. 
duesea. nu e nicăirea, ci totul este o siluive 
a imaginaţiei voastre pe un pretezi oare- 
core, — oricare ! 

Pre'ext, da. Zic şi repet. Totuşi este pra- 
text pentru voi. Literatura s'ar putea chiar 
uumi: arta pretextelar, — Un bolovan în 
drum, îţi dă prilejul să-ţi înstruni lira 
pentru cântarea fa!alelor piedici ce se 
pun de-a curmezisşul drumului omului s- 
îninteni înzestrat cu ingeniu dela natură, 
Asta se ciuamă simbol, — Un stârv pe 
cure servieiul „ridicării cadavrelor motr- 
te” l-a uitat în drum, îţi sugerează adânci 
veflecţii asupra tuturor spurcăciunilor — 
npetice totuşi | — din lumea aceasta... 
asta e natunalismn, — Sau romantisni: 
Anune soarele în nori, — pentru voi €; 
melancolia clipelor din urmă ale zilei mu- 
ribunde; — apune fără. nori: apoteoza u- 
nui sfârşit de glorioasă trecere pe firma- 


nentul vieţii, — ori altceva în genurile 
astea, Visăritul, fl vedeţi mai Tar; -— 
“atuncea sunteți rnai adesea mahmuri. 

„Sau ce zici, de piltă, de acela care 
suc să scrie un poem de douăzeci «le 
sirofe de câte şase versuri de câte optspre- 
rece silabe asuj:ra unui, avort ? Acumăe 
%i închipui tema ; O, făt care ai venit pe 
lut fără viaţă, ce fericir ești tu că n'ai 
ză mai guşti din toate mizeriile noaslre, 
zi Pai să fii tentat nici să serii, și nai 
să fii gedeţisit nici să citeşti, poeme de 
icuăzeci de sivole de câte şase versuri de 
cite optsprezece silabe... Acuma iînchipu 
iste ţi, cât de fericit ar fi fost fătul acela, 
i în câte strofe, versuri şi silabe l-ar fi 
putut cânta poetul, dacă 01. — fătul a- 
Gică, nu poetul — nici nar fi fost zămis- 
li! 

„Apoi iată aşa: la ce-ţi mai trebuiese—— 
=uibieete ?",, 

Soco'ii acuma momentul sosit. 

— Ade, zic, — sune], 

— Ce să spun ?—face pristenul Strânuu- 
bu e miratul, 

--- Cum ce? Subiectul la. care te gân- 
desti, de cânuil îmi tot baţi câmpii aci, 

Dacă a văzut cam scuntat-o, prietenul! 
Sieămbu îşi drese plasul şi încețu, 

— Să scrii, mă, ceva din viață, — ceva 
t0ad, întânumilat, şi totuşi, Să vezi... Asia 
ar fi meșteșugul adevărat. 

„Fu am cunuscut, de mult, o femee, a 
întă atunci, [e care Părinţii, cum se în- 
tâmplă cu m'âtea, sau arăhit so mărita, 
de. teamă să nu le rămână în spinare, S> 
infăţişaxe un om cam cot, - - dar cum ze 
mea incă bine și-și vopsea părul, nu. i-2 
disiăcut nici fetii, Lon Imat, în credința 
naivă că asta-i era acuma datoria. faţă 
te viaţă, și faţă de părinţi, să se mărite. 
A urmat apoi un anartiriu de douăzeci da 
«mi, împlimiţi.  Desbrăcat din redingola 
strânsă şi din prefăcă'oria zâmbeiului ri- 
nerese, moşneagul apănu cu toanele şi cu 
reumatismele lui, accentuându-se din an 
în am, 

„Femeia l-a îngrijit, cu credinţă, cu 
javifă de sine, Nu e aicea subiec!ul.,, ia 
plâns chiay, când duță douăzeci de ani 
rau curăţit casa și viaţa de acel stârv mai 
mult sau mai puţin ambulant... Ce vrei? 
«a, în iond, o femeie sentinnenială.,, 

„Dur dorul de viaţă i se aprinse totuși, 
când, mai târziu, în'âlmi în drumu-i um 
tânăr ca în visurile-i de demult... Era 
acum tremuti de patruzeci de ani, — dar 
vezi, axa suntem toţi: nu vrem să renun- 
țăm, nu vrem să ne dăm învinşi de viaţă, 
căt timp mai simţim o singură scânteie 
«le dar încălzinitu-me înima., O, eroii 
mea nu era dintre acele trecute, avea în- 
că desiul de boga“e rămășițe de farmece... 
A și isbutit să subjusze cu ele idealul ce. 
văsăvise în sfârşit în față, 

„Acuma dară. avea să înceapă să tră- 
iască și dânsa. Scump cumpărase drepturi 
acesta, — dar se înstăpânise în sfârşit pe 
e),.. Tâmămul o iubia, — simţia dâmsa că 
cra dragoste adlevănată acolo. O, feri- 
cre! 

„O să crezi că s'au întors rolurile de- 
acu, — femeia vextejimrlu-se la rândul ei, 
zi cu zi, alăturea de inflorirea vârstei băr- 
datunlui,.. Dar nu e nici asta. 


de ION GORUN 


„Sam înţeles ca să se ia. logodna tre- 
buta să se facă după ce tânărul avea să-și 
vumă ku cate miste afaceri, acolo în orașul 
iui de provincie, L-a însoţit şi ea, —o 
lee de duiioşie, — dar n'a putut sta până 
la sfârşit, A trebuit să se întoarcă, Lo- 
gadmicaul vea să vină și el peste câteva 
zile, 

„Sau despărțit la gara orăşelului, în 
îmbrăţişeri fierbinţi, — ca înir'o presin! 
țire.., 

„Presimţire ! 

„Sunt câteva luni de-atuncea: şi feme- 
et își aşteaptă încă logodnicul. Il aș 
teaptă, da. Iși zice ea că, desigur, cineva 
i l-a, furat, —— l-a ameţit. ata mai tânără, 
Dau nu se descurajează. A suferit atâta în 
viaţă, și ştie că viuţa are atâlea dezilu- 
zii, — în cât nu se îndcieș'e că odată 
sodată Hadu, scârbit de toate şi obosii, 
tot de dâmsa o să-şi aducă numinte, şi toi 
la dâmsa o să se întoarcă... Si îl aşteaptă, 

„Dar Rudu mo să mai vie... De ceo 
spum en cu atâta siguranță ? Fiindcă ee 
situ, că Radu no să mai vie. Nu fiindcă 
l-a furat, l-a ameţit alta. mai tânără. Tă- 
nărul isi iubiu viitoarea logodnică cu a- 
devărat, și chiar a doua zi, isprăvindu-și 
atacerile, se gribhise să alerge la dânsa, 
Se urăbise prea mult, căci avântându-se 
pă se uree în. tremul ce se pusese în mi: 
cute. a rămas «colo pe loc, căzut sub rod 
e, sfărâmtat, ciopârțit... 

„Eu 0 sun asta așa simplu: în, care 
»şti de meserie, poţi so împodobeşti,., 

„Sarei, le vei intoarce iamăş la chila 
simguraică, unde retasă cu totul, desiă- 
cută de urice Veșzătură cu lumea, acea care 
pa să fie logodnica fericită a fericitului 
hadu, stă tăcută, cu cehii pumurea la fe 
reastră, cu urechea nuereu ascultând la 
URă,.. Nimenea nu îndrăznește, şi nui 
poate lua dreptul, să-i spună adevărul. 
Mai la urmă, în faţa lumii, Radu nu fu: 
sese încă pentru dânsa decât un străin. 
Si oare nu era mai bine să-l creadă ne- 
credincios, tot păstrând însă în sufieţ o 
rază de nădejde, — decât ca să vină cine. 
ta şi cu Drualitaie, să înăbușe, se intu- 
neg, să s'ingi și această ultimă rază? 

„Apoi, când ai ajuns aci, poţi so în: 
chei, după tipic, ca de pildă: 

— „Afară vântul se pornise năprasnie 
și răvăşia cele dim urmă frunze veştejule, 
spulberându-le în înserarea însângeruă 
a toamnei târzii. Un dangăt de clopo! 
visună, umdeva departe. ca o chemare kh 
engăciune,.. Și încet, cu ochii pierduţi în 
unwbrele ce se lăsau în odaie, femeia, îşi 
făcu senmul crucii: 

* 


-— Şi de ca nu-l serii tu, subiectul ăsta? 


intneb eu pe prietenul Strâmbu, dup 


re-şi isprăvi povesea, 

- Dacă aş ti scriitor, zice, — l-aş sere, 
Cine ştie? Poate l-aş scrie bine, Dar mi 
tem că, pe urmă, Ivuscat de diavolul am: 
biţiei, as eentinua; și atunci —- naș îni- 
pi. dica poate și eu de toţi bolovanii de 
pe drum, si naș face complice la cine 


stie câte şi tot felul de avoniuri literare, 


Lăcu o clipă: apoi: 
—— Ei, ce zici ? 1 scrii tu? 
—— Să vedem, 








Ceaţa reciale 





Bicoia îi fu 


Hi 


NI 
SL 


UNIVERSUL LITERAR. — e: 





ina exizease 





VIAŢA LUI STEVENSON 


Jean-Marie Carre 


Națiunea și literatura engleză prezintă în Oamenii şi Operele sale 


nu numai culmi neîntrecute dar şi originalilăți fără seamăn. 
Un exemplu impresionant este și acest Robert Louis Stevenson, 


poate puțin cuncscul ia noi, 


nw'l exige, să fie mai mult decât luat în seamă. 

Din „viața“ lui frumos romanțată de autorul reputat ale viefei lui 
Goethe, redăm cât spațiul ne-o îngădue, dorind s'o vedem integral tra- 
dusă împreună cu scrierile lui principale. 


PREGĂTIREA 


bscendent al primitor constructori 
faruri, se simţea instinctiv chemat 
depăşească opera bunicului si a ta- 
ui său. Vedea mai departe ca farurile 
ide ţie coastele Angliei şi în suilet ii 
au derurile violente care au dus 
4 lui la cuceririle fabuloase pe in- 
derile pământului. 

leagăn si Biblia doicei 
primă călăuză. Dar cum află că lu- 
a n îtcepea și mai ales nu se sfâr- 


hcu acestea, avu o primă mare nă- 


iță: să cunoască lumea si viaţa şi 
serie. Nu vru în ruptul capului să 


Suinue opera întălui si a bunicului, el 


iuarea libertățri fără 


&urora 


Si! mare 


Sp mai râu 
Biceputurile lui 


Să crtstruască alte faruri, pe un 
n superior. 

fecu prin două universităţi dar mai 
prin cabareturi și case (le femei, în 
de care n'ar îi 
trăiască. Dela început apăru 
sa un original si taai ales un 
tat care avea so sfărsească destul 
rău. Tatăl lui, obicinuii să cons- 
jască pe stâncă farurile lui, nu în- 
bea nimic din aţtitudinele bohenme 
unicului său copil si 6 sfâzietonre 
mă incepu în viaţa bătrânului. 

(eva si mai grav: tânărul incetă de 
vede si asta era mai rău ca crice, 
miaizne, Meine, Spencer şi alţii. îl 
ră să se iîndoiască şi să surâda. 
plicaţia dintre tată si fiu pe această 
wtiune fu teribilă. Să ai un singur 
sănătos, inteligent, să vrei 
le perfecţionezi şi să supravieţuesti 
d ralizând prin el ceence nâi reușit 
realizezi tu fără buna îndrumare la 
me, și fiul „idolul acesta al tău. creat 
ine. să nu răspundă chemărei sale, 
a orice rău! 

literare dovedeau ta- 
tdar nu cunostea încă aceea ce 
iindea să cunoască Duterea lui de 
imator al lumei ideale. Se adără din 
ut Whitman si Ilugo, scrise esseuri, 
ti romane ingrozitoare cu pirați si 
bunări perimate, cuncseu pe Carlyle 
ați scriitori renurmniţi ui Angliei. De 
mtură delicală, dus ate o viviciune 
ii și morală excepţicuală. el cuceri 
lendra o lume întreagă. Acolo stătu 
inșio porni într'o colindă aventuroasă 
mare de unde se întoarse fără cărţi, 
i manuscrise, firă pipă și Rapcă. 
sape gol, ats de soare, slab. dar maj 
bus ca totdeauna. Devenea simplu și 
inta. sincer și violent, personalita- 


t să 


lui se căuta, se dezvolta, se preciza 


iot mai deosehită de a tipului comun. 
tet ma; originală. 
PRIMII PAȘI IN LUME 


Cu un sac da călătorie în spate, sim- 
plu, prea simplu îmbrăcat, pornise prin 
Franţa. In apropiere de un sat. un jan- 
tarm ît oțri şi-l duse la comisariat, Cu 
areu isbuti să-i convingă pe polițiști că 
este un călător de plăcere, şi nu un 
spion german (era prin 1875).  Intr'o 
narcă improvizată călători pe Qise şi 
întro zi apele umflându-se. scăpă de 
înec ca prin minune. 

I.a. Fontainebleu cunoscu 0 americană 
care avea doi copii. era în divorţ şi cu 
zece ani mai mare ca el. Fu viitcarea lui 
soție si aproape stăpână. Era o fiinţă 
mică, cu mâini şi picioare fine. cu ochi 
superbi, brună, cu buzele subţiri și un 
cap energic, napoleonian. Se iubiră dela 
prima vedere și şederea lui la Paris se 
datoră şi acelei apariţiuni tascinatoare 
pentru care avea el să treacă nu mult 
după aceea. Ailanticul şi să străhatiă 
America în latul ei. 

In adevăr puţin timp. după despărța- 
sea. lor ea'i scrise că divorțul era a- 
proaps hotărît si ei care se considera 
obligat şi din sentiment si din cavale- 
rism Să-i devie soţ (deşi nici unul n'a- 
vea avere decât pe cei doi copii) lăsă 
totul, părinţi, Scoţia lui dragă, litaratu- 
va engleză în care cele trei iniţiale cui 
care semna, erau deja consacrate, si 
plecă în emigrunt peste ocean. 

Contactul lui cu Ainerica fu destul 
de trisi, el n'avea bani decât de cun. 
iar iubita lui Fanny cu cei doi copii 
trebuia îngrijită, ajutată. Pe drum scri- 
se „LEmigtrantul amator” dar când a- 
junse după li zile de tren ordinar la. 
San Francisco. fu extenuat. Fanny ple- 
case da acolu într'o localitate până unde 
trebuia să meargă călare, drum care era 
<ă-l costa viaţa la câţiva paşi de aceia 
pentru <are părăsise „lumea veche: și 
străbătuse jumătate pământui, Primirea 
ce i se făcu îl compensă de toate neca- 
murile şi oboselile şi în acel crăsei 
Montterey. Stevenson pentru a trăi, și 
nu atât pentru el cât pentru noua sa 
familie. începu să scrie si să-şi ofere 
scrisul la toate publicaţiunile americane. 
"arveni să câștige patru dolari pe săn- 
tiămână din care nu mâneca decât ju- 
mătate. adică odată pe zi! 

Imprejurimile, ţărmul Pacificului, ve. 
vetaţia nespus de bogată a Californiei. 


care merită, chiar dacă interesul nostru 


îi fernecară, Dar o mică răceală. mun- 
ca excasivă şi săreia, îl irântiră la pat. 
Tuberculaza se declară vlarmantă. Fanny 
fu îrocrul salvator si tot ea. scrise în 
numele lui la talimbourz în Scoţia ob- 
ținând împăcarea lui cu părinții. Scă- 
pând de primejdia boalci și din ghiarele 
mizeriei, luară împreună drumul An- 
gliei unde erau asteptaţi si unde fură 
primiţi părinteste. 


IN LUPTĂ CL BOALA 


Climatul Anuliei si atmosfera ue care 
tugise. îi făceau rin. Medicii îl trimiseră 
la Davos în Iilveţia. unde în adertăr reusi 
să învingă pentru mui Multă vreme u- 
meninţarea ofticei. Acolo stimului de 
soţia sa. întrevărzu si hotări construirea 
unui far în literatura patriei lui, caro 
avea că lumineze generaţii. Incepu să 
scrie adevărata literatură care impre- 
stanează prolunid si ustăzi sute de mii 
de cititori. Marele lui succes „Insula 
Bogăţiei” tu comparată cu  Odissea! 
Serisce si versuri foarte fhrumoase, 

Reîntors în Anglia hoala reapăru, sân- 
sele îl porlidea unecri în doze mari. tu- 
sca îl impiedica să lucreze, si se visa 
undeva deparie, pe altă lume. Cruntă 
boală, teribilă luptă împotriva ravagii: 
lor ei. Tatăl său, cucerit de consacrarea 
senerală și de operu fiului său. ii alese o 
reședință tideală pentru Scoţia. Totuşi 
cum venia iarna. nu rezista nici acolu. 
Dar scrise în acel loc „Straniul caz ai 
doctorului Jakyll si al d-lui Ityde”, sim- 
bolut celor două părţi opusc ale spiritu- 
ini uman în genera, care făcu mult zec- 


motț ani în şir. In primele scase luni 
se vândură 40005) exemplare 
Jules Verne si Rider  Hazparid cra 


depăşiţi. Stilul, ideile. concepția orizi- 
nală „planul lnrg. erau ate fai şi totul 
impresiona profund. Boala lui insă nu-l 
lăsa în pace. Yanny suferea de nostal- 
via Californiei si astfel întro bună zi 


vândură tot ce era al lor în Anglia si 
Scoţia.  lăsară mormântul tatălui lui 


înflorit și cu mama, suţia. si copiii ci, 
părăsiră pentru totdemuuna pământul na- 
tal. 

Primirea ce i se făcu la New.Ycrk tu 
neastepiată Un prieten mohilizase în 
port toată lumea publicistică. Ziarele 
mari îi făcură oferte princiare. rugân- 
lu-l să primească zeci de mii «le dulari 
pe coluborări săptămânale regulate. Fu 
a rară, satisfacţie pentru mediocritatea, 
de care acuza Anglia, 


După ce-şi mai îngriji de cănătate, 





B56. — UNIVERSUI. LITERAR 

îi cumpără un yacht pentru o câlă- 
torie în insulele "acificului din care 
urma Să alimenteze coloanele unor mari 
pubiicaţiuni. 


. 


PRIN ȚĂRI SĂLBATICE 


„Casco“ era un vas mie dar somp- 
iuos, ceeace încântă nespus pe Stoven- 
son. Cu familia lui și cu personal de 
cinci oameni, se îmbarcă pentru insu- 
lele Marchize. Marele ccean îl îmbătă 
de apă, de soare, de cer, de aer şi de 
libertate. Stătea ore întregi. infinite, pe 
mica, punte din faţă, îmbrăţişând ori- 
voniul acela sublim și apojy retras în 
cabina sa scria neobosit, Ai săi îi res- 
pectau izolarea și nu-l deranjau decât 
la sunetul vlspoţelului său de aramă, 
Astfel îsi începu el faimoasele descrieri 
din Marea Sudului, în care se găsesc 
comori atât de variate, 

Abia ancorat în micul port, Anaho, 
zeci da sălbatici năvăliră pe bord, ta- 
tuaţi, atletici, armaţi cu cuțite, și ră- 
maseră acolo câte-va ceasuri privindu-i 
pe alhi. cu ochii lor -eniematici cun 
ar îi privit albii pe... inarţieni. După 
ce căscară ochi; prin oglinzi și pe foto- 
grafii, băură si mâncară tot ce li se o- 
ieri. Părăsiră apoi taciturni vasul. În 
timpul zilei toride nimeni nu se vedea in 
„orășel. Acolo locuiau fosti canibali. 
creștinați şi în plină: degenerure psi. 
hică,  Avorturile şi sinuciderile erau 
frecvents, nepăsarea faţă de viaţă ora 
vizibilă si totuşi paradisul era la &i 
aevea. Tot ce e mai bun şi mai frurnos 
în natura, vegetală, animală şi, mine- 
rală ge găsea la ei. 

Plecând spre portui principal, „Cas- 
co” sufari o ratală care-i ucise un on 
si.i îmbolnăvi pe tuţi ceilalţi, cari se sal- 
vaseră cu greu. Vestea sosirei „vasului 
frumos cu albi“ mişcă întreaga populaţie 
care-şi manifesta. prin ochi senzațiile pro- 
vocate de vizitatorii necunoscuţi, 

După o lună de vis şi poezie, Steven- 
son trecând de „Manchize” se opri la. 


Tahiti atingâd cel mai formidabil cu- 
rent occanic vertical de şease mii de 
metri şi faimoşi atoli. Acolo avu un 


nou atac de hemoptisic si canacii fură 
îinduioşaţi aflând că omul alb şi foarte 
bogat car: venise să-i viziteze avea Să 
moară mat înainte de a le face cunostin- 
ţa. Tânăra lor regină construi o colibă 
numai flori si parfumuri şi stătu lu 
căpătâiui lui nopţi şi zile dearândul 
până ce-l văzu scăpat de primejdia de 
moarte ce-l ameninţasr. 

Polinezia e o lume cu totul nouă. stră- 


lucitoare. bopai dotată asemeni unul 
paradis deşi sub linina ei vrăjită su 
ascund infernete vulcanilor ce-si nalt 


piscurile icixcolo. iar în cuprinsul ei 


trăesc bipede arărmii. 


HONOLULU ---SAMOA 


După câte-va luni schimbară insulele 
de sălhateci primitivi si ospitalicri, cu 
modernizata,  americanizata  Ilonolulu. 
unde îi astepta fiica Imi Fanny. mărita- 
tă, cu pictorul Strony. lumea vegetală 


mai bogată. indigenii mai înubrăcaţi. 
albii mai numeroşi, casele contortabile. 


tramvae și trăsuri. bănci si magazine, 
Stevenson găsi ucolo cokurile care-i tre- 
buiau, dar simţi imediat lipsa naturei 
libere de care cu greu se despirțise. 
Era, şi acolo un rege indigen, dar unui 
corupt şi de operetă nu ca acel Ori-Q» 
Uri pe care şi-l făcuse prieten şi tată 
în Tahiti și nici o regină-infirmieră ca 
aceea care-l fermecase, 

Trecu prin Havai care-i apăru tragi- 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL. STR. BREZOIANU Ne, 11. 


că şi amenințătoare, vizită pe leproși, 
admiră supra umana atitudine a su- 
varilor care îngrijeau carnea aceea 0ome- 
nească zidlrentuită ce sc r:sipea văzând 
cu ochii, sigure că vor împărlăşi aceeuş 
soartă şi porni să exploreze Micronesia. 

Cea dintâi vizită o făcu la Butari- 
tare al cărei rege un culos gras în pu- 
ilrefacţie se îmbătase tocmai cu întreaga 
lume a suțruşilor săi, cu prilejul aniver- 
sărei Independenţei. Pericolul pentru 
albi era tot atât de mare caşi pe vre- 
mea. când hrana obicinuită a. acelor 
indigeni era carnea de om. Trehuiră să 
intervină cu toată autoritatea şi cu câ. 
teva salve peniru ca Domnul Codavru 
(Regele) să dea un edict de prohibiţiune 
a. alcolului și să partiicpe apoi în mare 
ținută 4!) la slu:ba religioasă. 

Acesta era un triumf al Bibliei asu- 
pra bhuturei alcoolice şi astfel Steven- 
son, ameninţat cu toţi ai sui. putut să-și 
asigure viața și să asiste la diversele 
scene ale lumei noui pe care dorea so 
cunoască și sa descrie. 

Porniră mai departe si ancorată la. 
Apemanna. capitala lui Tembinok, cel 
mai ceru tiran ai Miconezii, care nu 
admitea picior strein în ţara. lui, de 
vreme ce nu-l putea consuma, Intreve- 
derea avu loc pe vas, regele își primi 
tăcut cadourile, ascultă cererea de au- 
torizare şi plecă cu ochii nedeslipiţi de 
o cutie ile toaletă, a d-nei Stevenson. 
Fiindu-i frimisă el didu permisiunea 
“e debarcare cu condiţia de a locui un 
anume loc si de a îmțărţi bunătăţile 
unei mesa pe zi cu el. Zis și făcut, Ast- 
tel timp de două luni Stevensen culese 
ur bogat material, petreeu zile întregi la 
„palat și chiar în haremurile monar- 
hului. dar peste tot se simţia spionat. 

Pegele îl instrui asupra originei și 
istoriei Qinastiei sale născută din înn- 
preunarea eroică dar monstruoasă din- 
tre un rechin leaendar (1?) și prima ve- 
eină a Micronesiei, Isprăviie lui? Cuce- 
tireu Arhipelagului şi îmnuşearea favo- 
vitei sale care.! înselase. putrezită apoi 
ia poarta. „palatului pentru a servi «de 
oxamplu. 


+ 


Pastorul anglican din amicul port 
pia al insulei Samca fu surprins în- 
ivn zi întâlnind pe plajă un straniu 
trio proasvăt debarcat acole: ce femer 
acoperită cu un pled scoţian. cu o pălărie 
de pac ornată cu scoici şi pe git cu o 
esartă de mătase stacojie. O ghitară i 
«pânzura pe un umăr iar picioarele 
oale. Dei oameni din care unul de 
vre-o 20 de ani, îmbrăcat într'o pijama 
dungată. purtând un banjo (tot un fel 
ile ghitară). iar cetălult întrun 1ricou 
de lână aibă. cu o caschetă înfundată 
pe ochi. ţizara aprinsă între buze și 
un kedac în mână, înaintau desculți și 
ei prin nisip. 

Fără îndoială. își zise Pastorul, nis- 
te bieţi muzicanți în drum spre Noua 
Zelandă. sau opril neavând buni «le 
drum până acolo. Se poate imagina 
surprinderea lui când a doua zi află 
Ja hotel identitatea călătorilor, 

Farmecul nespus al insulei reţinu pe 
călători si Stevenson, cucerit de simi. 
nia fantastică a naturei şi vieţei prri- 
mitive, de maestatea decorativă a  in- 
disenilor si de  surâsul femeilor (cele 
mâi multe fără alt costum decât su- 
râsul) își cumpțără un mic domeniu. îl 
amenaja și-și construi două povilioane 
confortubile. hotărit să se fixeze. 

Găsise climatul și mediul ideal pen- 
tru aspiraţiile lui fizice și sufletesti. De 
“colo putea comunica lunar cu restul 
lumei, putea să-si continue vizitele în 









































arhipelag, să'şi complecteze “opera 
mai gustată şi mai-cerută în Ama 
si Angtia, Anul 1890 destul de depărtăi 
de anii frigurilpr romanţioase îl gi 
perfect instalat în acea Samoa car 
fixase pentru tet+deauna. şi în curând 
proclamat sub numele de „,Tusitala' ş 
ai clanului indigen. patriarh-poveatitaţ 
de frumoase istorii... 


ASFINŢIT DE VIS 


Din cânul în când îl Ipai încercau 
mintii fără nostalgie din Lumea pl 
care o părăsise, Era atât de convinsi 
făcuse cea mai hună alegere încât n) 
fi putut regreta niciodată: exilarea W 
voită, aşa de departe. Portretul ingira 
rului constructor de faruri, tatăl shi 
sta, nedumerit şi străin pe unul din pă 
veţi în faţa statuei lui Budha, Seri 
rii samoezi se uitau îngrijoraţi lu [A 
aceea austeră şi purutană cared ur 
mărea neste tot şi-i turbura mereu. 

Intre mama și scţia sa. ambele to 
văse ideale, Slevenson își continuă up 
reie si scrise „Judele spânzurător“ ca 
avu deasemenea un răsunător sauceai 
la 5 dimineaţa începea să 
continua lucrul după un mic dj 
până la, crele 10, apei primea pe ind 
geni, relua lucrul sau făcea sport și ni 
dita la soarta acele; mici pături pe 4 
a conducea. 

Tuberculoza era ca și învinsă. Op 
ce realizase era imensă. Romanele, d 
aventuri, istorice, de moravuri, ded 
xoste, de caracter, toate îi daseră Bă 
tacţii maii, câşi sutelor de mii de ci 
tori. După o ediţie a operelor compleăi 
upărute lu Sidney în Australia und: 
se făcuse o primire triumfală, avu i 
tuşi o turburare profundă: străbătus 
viața în ine şi lat în sus şi în 
casi pămantul, cucerise ţara îigăduinț 
vealizate, și totusi era nervos, nepotolilj 
nefericit în fond. Cortegiile religioase ln 
fruntea sainuezilor lui pe care îi chose 
ducea Dumnezeu compunându-le rugă: 
ciuni pe înțelesul lor, îl oboseau, i 

li citea regulat paginile jurnal 
scumpei lui Fanny care'și făcea obăee 
vaţiile atât de judicuoase cobora 
uleugă din pivaiţă vinul pentru 
zilei. mânca cu poftă. Când întro 
căteva minute înainte de dejun, privi 
i se turburară, întrebă pe Fanny ce 
ce am! şi se prăbuşi. lovit de apopl 
ia 44 de ani 

Moartea. lui căzu ca un trăznet în 
şi în toată însula Rugăciunile în ju 
lui urmă zi şi nuvapte; 200 de s 
săpară drum până în vârful colinei 
pine Mont Vila unde doriae el să de 
mă somnul cel lung şi acolo sus du 
e ultimă pliinbare a neistovitului călăţ 
cure fusese Sfeveuson, Tusitala acun, 
asezat cu faţa spre mare: infinită ș 
dorul și cuv visul lui, spre astinţitul ca 
vădea mai frumos ca totdeauna. 


Pe monumentul ridicat. azi acolo s 
scrise cele (ouă nume; ul literaturii 
al Samoezilor i 





+