Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0002

Anul XLVI Nr. 2 


__5 tanuarie 1930 
5 Lei 


GRIGORE_ALEXANDRESCU 

















18 — UNIVERSUL LITERAR 





C titorii 





GRIGORE ALEXANDRESCU 


A fost un suflet destinat durerii. A 
avut, ca și La bruyere, veşnic în faţă 
imaginea neputinței sale. căci meritele 
Jui nau fost răsplatite si nuu fost im- 
brăţişute de întreaga lume şi nici gân- 
duriia sale. Mizera l-a păscut din urmă. 
lin fiecare pas ce-l făcea în viaţă, în 
fiecare cunoştinţă găsea prilej de durere, 
Aşa se întâmplă ca toţi oumenii, a că- 
ror situaţie lumească, e Imui prejus de 
marile lor talente. Se inchid in ei, se 
desinteresează de tot, devin pestuişti, in- 
consolabili şi mai cu seamă, rui- 
zantropi. Atunci îi cuprinde o patimă, te- 
ribilă zi ruiuătoare pentru ei, creatoarea 
și primenitoare pentru sufletul omenesc 
şi desvoitarea lui, Ciui în luuiea dorin- 
ței nebune si a visului, 

Cuprinşi de patima curiozității ds 4 
şti tot, devin adevăraţi „mâncători de 
cărţi”. Citesc cu furie orice. lcale ele 
mentele din nutură, cu şi prodisele min- 
ţii, le caută ca material pentru viiton- 
rele ior, construcţii, 

işi făurese up. cu aceste elemente, o 
lume a lor -- e lunea fatieziei Din 
visările zilnice şi aprinse i-se dosvoltă 
puterea creatoare, din citirile neconterute 
uernunează siilul — şi astfel intru zi, 
confundat in reverie, prinde o nuanţă, 
un simbol al lucrurilor, cure se identi- 
fică cu întreaga lu. concepţie asupra lu- 
mei — a lumei lui 

Acesta e începutul artei şi al ştiinţei. 

Prin măreţia coucepţiunilor sale, prin 
frumuseţea versurilur, prin deversitatei 
uperei Bale nepreţuite, ur. Alexandrescu 
treca drept uuul din cei mai muri poeţi 
ui noştri, Avântu-i Lric ia proporţii grau 
dionse ; umoru-i din fabule are o su- 
voare neintrecută ; iar Batirile şi epi- 
stolele sunt unice în teraturu noastră 

Sufletul ideilor de liberlate,uvântul de 
individualizare a societăţiler. începuseră 
să străbată şi iu principalele dunărene, 
cu drepturile încălcate de dominaţiunea 
turcească seculară, subjuzute şi sirivite 
sub câkâiul tuturor năvălitorilor, at 
conştiinţa amurţită de groaznica tiran:e 
a stăpânilor de u zi, a aventurierilur de 
toate ziiele. In intunericul vast, in mij- 
locul desunădejlii care cuprinsese toate 
sufietele nobile, ca o stea salvatoare, în 
vârtejul nebun al vremurilor de atunci. 
se ridică pe orizontul ltomâniunii, Sfvoasă 
dar insuflețită de cel nai măreş ideal, 
inflăcărarea apustolilor de jeste Car- 
pai. Din colibele cele 1nai modeste ale 
nntelor, din ceardacurile cele mai luxoase 
ule boerilor, izbucneau lumini de spe- 
ranţa, de incredere pentru mult încercu- 
tui nostru neam. Cundelele binefăcătoa- 
vs ale credinţei în noi. în viitorul no- 
etru, tremura: din ce în ce mai stra 
lucitoare și mai sigure. prin cenţu su- 
perstiţiilor, a naştiinței, a stăpânirii 
«arbe şi a durerilor. Ava au mijit zorile 
noilor vremuri în ţările româneşti Soa.- 
mele Apuaului care a Juminat minţile 
acelora, care l-au vizitat, acesi Soare 
palid, ce într'o ză de iarnă. se ivise și 
pe la noi la început arătându-se din 
culuule Carpaţilor şi mai târziu. ascuns 
în inimile tuturora, ca tocul sacru al 


iui Prometeu, lumina întreaga genera- 
ție nouă și cultă. Şi n fervourea arză- 
toare a tinerilor de atunci, în visările 
Jar uinerești şi : dezinteresute, tuute e- 
nerpidle se cheltuiau pentru ridicarea pu- 
porului năpăstuit „Nuci un gând meschin. 
uici o dee subversivă şi interesată nu 
alătea din urumul lur pe noii upostoli 
Nobila concepţie a juneţii  vmennrarilor 
ca şi a indivizilor, când nu e craţată 
uci o jertfă. când uu se a in scâmă 
nici o vhoseulă penru ajungerea țintei 
rointipărite profund în toate uinţ ic. 

Aceasta e credinţa curală u ucelui cure 
u spus muntelui: gumeşte-te” si sa 
urnit din loc, 

In aceasta epucă sa născut şi sa des- 
vultat ur. Al»xandrescu. 

In ei sau întruput, ca şi în ui marii 
artisti. idealurile şi tendinţele generaţiei 
Rala. 

Mizer:ia prezentului la s.lit să slăver. 
scă trecutul, văzut in perspectiva legen- 
iei si a depărtării. 

L-a evocat în tmagini 
comparabile : 


nărețe si iu- 


„ile turnuri umbre 1j peste und: 
stau culculr, 

(ntre ţirmuri de-oputrivu se fnitind, se 
prelungesc : 

Şule tulurilor măândre generații spu- 
meyule, 

Zidul vechiu ul manăstirei în cudenţe 
îl izbesc, 


„Dintr'o peşteră, din răpi,  ncapleti 
ese, mă npresvura, 

De pe muluri, de pe stanca  chipur. 
negre se cubur: 

zidului se mişca, printr2 
iurbă se strecoară 

„0 suțlare cure irice cu prin vine un 


Mușchiul 


fior... 

kiste ora nalucirii, un  mormint s? 
destdtește, 

U jantoma ncarnată din ul use, vu 1ă- 
ruse, 


se, vine catre țărmul  Slău. în 
preajma ei priveşie.., 

iul înapoi se trage, munţi  cărțul 
işi cldteac...* 


in speranţele epocei lui. a suflețului 
său şi a mimei sule, gândurile şi visu- 
rile omenirei de atunci. le-a cântal A- 
lexandresecu în neinireculul său poe 
„Anul 1540”, 


Să stăpâni durereu care pe Un, stipune, 
Să uşteplâăm în pace ul svartri ujului, 
Căci cine ştie oure şi cine imi ra spune 
ic o sudură ziua şi unul ciitor? 


Maine, puimine, puute sourele fericirii 
Se varălu mui vesel pe orizont srnin, 
Hineievades vine pe urmele muinnirii, 
Si 0 uimbire dulce dupiun umer suspin, 


Și mai departa: 


„Ah hov! Aştept renirea-ți cu o rereusea 
lege, 
bacă însd păstorii ce tu nisi vei alege, 
Vor fi tot ca păstorii de care-uvem destui 
Aluna,, lasa în stare-i bătrâna tirani.. 


de lON FOTI 


Lu dururile lule eu nu simt bucurie, 


De inbunaâtățivi rele cât vrei  sunte 
săâtut”, 


Ca cumeub înproz ți ai Mileniului, 
Eurvpa de atunci în toiul revoluţiunii 
sociale si preschimbărilor de puveri 
toate inimile şi toate conștiinţele lun 
aate usteptau o oră de l.bertate şi de: 
mină. de linişte şi de siguranţă, 

Nu ne putem opri ca să citim, în 
două strofe, din ale căror versuri si 
“reat loc'iţiuni şi maxime în limba, n0 
stră : . 

„e-i puse dietei turme în veci nenoroci 
NA ştie dece mdănăd tu fi măcelărită 

Ncu dacă are unul suu mulţi apăsător 

„După suferințe mulle inima se inpi 

treşte, 

lanțul ce'n veci ne-apasă uităm cdt 

de greu, 

lut se fuce fire, simţireu umurțeşte, 

Ni trăese în durere căn elemeniul meu 


(Citeam de mult în Pouqueviile, în ca 
tea sa lteinvierea Greciei”, un capi 
pe care nu-l voiu uita niciodată ; izbu 
nirea revoluţiei dela 1521. Martirul Gr 
ciei era înspăimântător. Satele ardei 
sinceudiutu de hoardele de bazibuzue 
biseriei!e erau profanate, precţi spânz 
raţi femeile şi fecioarele necinstite, bă 
haţii şi copii măcelăriți. Aveni impres 
că se nprupie sfârşitul lumii. 

Putarea silniciei distruse total. In e 
<lab: a, înculţit atunci credinţa măr 
biirei, Duninezeul celor drepţi se ridi 
răzbunător ca un lehovah. 

(lerii: deveniseră aţostuli, iar arhi 
voii. profeşii vromii, orice intemperie 
naturii prevestea venirea celui de st 
ea să-si nrântua turma. Răzvrătiţii îna 
maţi erau eroi,  bruţul drupt al Mâi 
tuitorului. Dan cutremurile de pămân 
din glasul pădurilor, din ciripitul şi 
săritor, din murmurul dzvuarelur, di 
ireamătul frunzelor, se desprindea gl 
sul lui măreț implacabil cari încuraj 
pe cui slabi în luptă, 

Aşa Sua începul regenerarea. Dureri 
vroprii sunt ale omenirii, gândirile pri 
stii sunt ale tuturor simți în fine ch 
marca profetului. 

Inspiravea ta e atunci divină. Cuvir 
tele tule. izbucnite în mijiocal tunetak 
si trăzneteloe a patimei tale lăur 
trice — crezi că sunt poruncile lui Î 
hovah pe muntele Sinai. 

Cântăreţii din aceste vremuri crt 
ează nenimnurile. Nici unul = fără s 
ştie de altfel - na contribuit ca Alexa 
drescu la formarea conştiinţei noastr 
naţionale  NMexandri mai târziu a di 
săvârsil cevace au conceput Alexandri 
scu, hhgălniceanu si Nicolae Bălcescu 

In versuri de proaroc a cântat tract 
ta), ni Ya făcut viu: în satire şi în fe 
bule, pline de umor. a biciuit prezentu 
la prina în figuri de animale, maj alt 
cu păcatele lui: l-a încremenit in foi 
'aă de marmură a artei nemuritoare. 

Studiase şi asimilase tot ca se învaj 
“a vremea lui. Cultura generală a gi 
neraţiei sal o pugeda și ei. In ţări 


românești, mişcarea lui Heliade și Asa- 
chi priudea rădăcini solide în toate pă- 
urile sociale Finerii nu vcrbeau decăt 
de momentul priincios ca să devie eroi, 
Toţi vawmenii de seumă se frămăntau 
cum să ridice neamul, Infierbâniarea 
era generală. 

In aşteptarea zilei de inăițarea naţio- 
nulă -— ca brănduşi de sub zăpadă iur- 
na — încolțea idealuri,  întinreau ele- 
mentele «e redeștapture politică,  Spe- 
ranţa tuturer se fonda pe Literatură. 

Prin cultura nuţicnală, trebuiau tu 
minate conştiinţele, trebuiau oțelite v- 
nergiile, Apăteau reviste: nui ales tra- 
duceri, ce se menţin frunvase pină azi l+ 

Dar orice mişcare genervasu era înă- 
buşită de zhirii regulii. Asu era pa- 
tunei: ou vorbă reu lu palat, o siuiplă 
bănutulă a tiunsulului, te duceau neju- 
decat şi de ndreptul li puşcărie suu cel 
puţin la o tinănăstire, fără a ţi se per- 
mite să vezi altă figura decât acola a 
păzitorului” 2) 

In acest cuz avânturile sufleluiai tre- 
buiau potulite, aluziile preu uiirecte în- 
văluite in haina simbolică a fabulei şi 
a ajpologului, 

Crescut întrun mediu. in care liber. 
tatea spiritului eru iriăbuşită, avănd ile 
suferii ca vi cele mai mari  nuizerul, 
cu natura setisibilă ca o hurfă eoliană. 
chinuit le fantezia marelai artist, care 
răia în el, (ar, Alexandrescu a cinisi- 
derat viaţu cau un martiriu. IL de un pe- 
simism iremediabil. Nu sunt rare ver- 
suri ca: 


„Aşa fard îndoială, amura meu tiaţii, 
turnu ce pentru mine visip nerodilur, 
Ce varu il ususcă şi iurnu îl îngluaţă 
Ni nicio Jlruve n'aţlă sărimunal călător” 3) 


E chinul rumanticului, închis ra în- 
tro colivie, care se zbate necontenit no- 
având orizonturi de iericire nici el nici 
pentru ţara lui, Cât timp prisosul ti 
nereţii năvălea paieruicu-i suflet, cati 
vreme  deziluziile vieţi nu-l abătuseri 
incă din drumul idealului luu spre 
„Mekia stântă”, poezia lui se revărsu 
in accente lirice de o putere fără seu- 
mău, Versurile lui păreau un îluviu ma- 
estos cure desfăşura tainele divine, re- 
cunoscutul fasciuat al uuaginaţici unul 
poet mare, 

Dau sufletele, ale căror cuarile sens. 
bile sunt prea intinse, inimile cari sunt 
recepti rul tuturor ecuurilor ce vin din 
lumea de durere, fantaziiie apriue cari 
doresc realizare  arzândlă a tut ce ele 
concep ; cei ce doresc cu toc întiriparea 
in viața binelui şi a frumusului, toatu 
aceste caractere de artiuzti. când trăesc 
intro sucietule inapoiată, cu apucături 
ratinule de tombatere — ci cari au vi- 
sut idealul pulitie a! republicelor untice, 
ei cari au citit, cari au sorbit şi au ru 
trăit de mii de ori viaţa marilor căpi- 
tani m a lui Napulevn cel Mare în spe- 
dial; ei cari sau culcat trişti citind în 
Plutarh, sinuciderea lui Catcu din Utica, 
a iui Brutus şi Cassius; ei cati au sufe- 
rit aşa de mult silnţindu-se înveninaţi. 
în tut corpul, cânl asistaa citind la 
moarteu l'bertăţilur grecesti şi roimane 
ne putem închipui ce se petrecea în su 
flet-ul unui atare artist când Paşii Rus 
ciucului şi ai Vidinului dădeau ordiur 
la bucureşti şi lași. când c sleahtă hră- 
păreați de străini şi de indivizi incons: 
tienţi.. distrugea lvate energiile  naţio- 

1) S. Marcovici făcuse traduceri admirabil. 

2) |. Uiica: Scrisori către Alexandri, 

3) Adio !a Târgovişte 


nale, prăpădeau, cu organizaţia lor în- 
ehiziterialu şi banditească, poporul, Btor- 
cea vieţele și averile neainului. 

In viaţa pubhcă nu-i puteai combate, 
neexistănil libertate politică, prin pole 
tnică și mai puţin — foaia ţi-era pe dată 
conbiscată şi, pe deasupra, înfundai şi 
puşscăria, Atunci ca răcorire sulletească, 
lemăndu-se de a-și înăbuşi prupriul său 
avânt, Alexandrescy sa gândit să scrie 
fubule. Iu ele a concentrat concepţia sa 
nubilă asupra lumii, a personiticat pe 
parvenitul nătărău şi obraznic în „bout 
si Viţelul”, pe săltimbacul  pulitacian, 
viitorul tarturide în .„Vulpoiul predica- 
tor”. pe ipueritul Ss nguinar dn „Şoar3- 
cele şi pisica”: ne-a prezentat pe vân- 
zătorul de nea, Coadă de topor, pe 
unelta străinilor în „Lupurul şi Pădu- 
rea ; ne-a prezentat pe  depeneratul 
imbecil cu pretenţii  aristrucratice în 
„Pesiea sălbatică şi Tigrul”, eu. 

Toată această galerie de vicioşi, boate 
aceste defecte. fond uman eiern sunt mai 
ales contimporanii lui. Stilul este de v 
conciziune şi de vo puritate atică în toata 
fabulele. Multe versuri din fabulele lui 
an trecut ca maxime în limbă. De pildă: 


Printule în toc ude plată 
işi polii rera curcani 
(Vulpoiul predicator) 


Nu siliți natura, veți fi neptăcuţi 
Cu talentul care nu sunteţi născuţi. 
(Măgarul răsfăţat! 


Cutoiul tel smerit 
E ont ipocrite 
(Şcarecele şi pisica) 


Da sa-ţi cuţi de treaba, cd mănânce 
i trinteulă, 
Nu sehieabut burrul, nu e cun îl Ştii, 

(Boul si Viţelul; 


Si aşa mai departe. 

tperu de incercare literară, sunt sa- 
lirele şi epistolele iiniate după marii 
clusici francezi. Conţin fragmente admi- 
rațiile, Satira e condusă cu un uUMor, 
cum Nimeni nu l-a avut lu noi, 

Alexandrescu este anarele predecesor 
ul lui Caragiale, kminescu şi Vlahuţă 
in acost gen literar. 

Epistulele lui sunt cele tăi bune în 
l:teratutu nvustra. Dar nu aci stă va- 
loarea extravrulinură a lui Alexandrescu. 
Il cate inuinle de toate. un port liric 
de primul raug şi cel inai mare fabulist 
al nostru. In „bpistoia către Văcărescu 
spune : 


inticarea imi lipseşte şi nam darul în- 
semnat. 

suut de îu- 
drepiat, 


| strica şi u prețuce rdâte 


Fra neglijent. Nu corela vciodată, In 
vele uuai frumoase lucrări ale lui aunt 
părţi care ar fi putut să lipsească. Rima 
de cele mai multe ori e slabă: iar rit- 
mul nici nu-l observa. 

tireşeula lui Alexandrescu a tost că 
a admis dela început versificaa, fran- 
ceză. bazată pe motrica versului şi pe 
cezuri. şi pe ritm. 

Ritmul iambic şi trohaic, raracteris- 
tic pueziei noastra populare. datează dela 
Mexandri mai cu seatnă. Această negli- 
nţă, îusă. a lui capătă un farmec ne- 
intrecut în fahule. unda atumite lun- 
uimi, anumite repetiţii intenționate toa- 
1e, multe schimbări de ritm sunt în na- 
tura personaciului descris, Fabulele lui 
Alexandrescu sunt de o variaţie încân- 
tătoare. Nu oboseac niciodată. Dar ceeace 





UNIVERSUL LITERAR. — î9 


la el nu sa dezminţit niciodată este o 
putere uriaşă ds inspiraţie. 

Dosat cu o fantazie fără seamă. & 
redat în imagini itecomparabile scene 
din  vatură  situațiuni tragice, cum 
numai câţi-va aleşi ai cmeuirei le-au 
putut întrevedea şi întruchipa. Citiţi tn 
această privință „Anul 1840“, „Umbre 
iai Mircea la Cozia“, „Ucigaşul fără 
voe“ ; „Câinele soldatului“ 3 „hugăciu- 
ne”, îu cari bogăţia sufletească se mă- 
rită cu noblețea imaginilor. lar ca să 
vă tacaţi o ideia de ceeace e sarcazm și 
umor sunătos, citiți minunatul său „Răa 
punsul cometei'. 

Tănăra generaţie, ameţită de roman- 
tizmul — ce e drept superior şi scris 
intro limbă incomparabilă — al lui B- 
minescu, u lăsat cam în umbră memo- 
ria umua dintre cei mai puternici, din- 
tre poeţii noştri. ii 

Urozelile lui de adtiei, fără importanţă, 
şi imevitabile acelei epoci, au fost în aga 
fel exagerate, încât i se aduceau scăderi 
revoltătoare operei marelui poet ; iar 
acei cari de-abia dacă se mai pot zări 
sub umbra lui impunătoare, au trecut 
drept ceeace nau fost nicicdată,,. 

Greşelila lui de altfel, fără importanţă, 
şi tmevitabile acelui epoci nau pus pe 
poet la Jocul cel nerită iar acela al lui 
tr. Alexandrescu, în literatura romă 
heuscă, este considerabil. 

ION FOTI 


NOTE BIOGRAFICE 


Sa născut în Târgovişte, ia 1812. Vine 
ca şcular sărac în Bucureşti urmând în 
şcoală lui Vailiant și a luu Eliade. Viaţa 
jui ni e cunoscută din „Scrisorile“ lui 
i, Ghica. 

A îndurat multe, înainte de a face cu- 
noştinţa lui lon Ghica. 

„Se ivi, pe banca din fund, lângă pe. 
rete, un tânăr — parcă-l văd | — înfăgu- 
rat întrun surtuc cafeniu, oaches, foarte 
vachey, părul negru, sprâncsnele groasa 
imbinate, ochii căprui si  scânteetori, 
iustaţa îi mija pe buze”. 

Aşa la cunoscut Ion Ghica. Era un ţă- 
aăr minunal, cu o memorie extraordi- 
nară, Citise mult, Ştia tragedii întregi 
pe “lin afară, Studiase cianicismul gre- 
co-roman din traduceri şi cel francez, şi 
se adăpuse lu 1svorul puternic dar tur- 
bure al romantismului 

A fost ufițer, şi-a făcut Berviciul la 
vocşani, Demiaionează, Se întoarce în 
Bucureşti unde e arestat din cauza ati- 
tudinei lui biciuitoare faţă de stăpânirea 
rusească. Lu 1842 călătoreşte, cu 1. Ghica, 
la mânăstirile din Oltenia. A fost func 
ționar la postalnicie, director la depar- 
tamentul credinţei, ministru interimar, 
in fine membru în comitiunea centrală 
dela Focşani, Aici se înbolnăveşte, iar, 
la 1985, moare. E îngropat în Bucureati. 


SCRIERI : 


Flieier şi Neftali, poemă, trad. după 
vlorian. Bic. 1832. (Cuprinde şi poezii 
originale). 

Alzira, trad, după Voltaire. Buc 1838. 

POEZII ale d. Gr. Alexandrescu. Buc. 
1838. 

Meropa din Voltaire. Buc. î847:; 

Suvenire şi impresii, epistole şi fabule. 
Buc. 1947, 

Meditaţii, elegii, epistole, aatire şi fa- 
bule. Buc, 1R63. 

Poveşti ulbustre după Lobrulaye. Buc. 
1873. (După G Adamescu). IL. F, 


20, — UNIVERSUL LITERAR 








PP o cec Za e 





PETERDI ANDOR 


STELELE TALE, DOAMNE! 


- Frumoase's ale tale stele, Doamne, 
„Când noaptea pe pământul mut coboară, 
Argintu-și cerne luna în văzduhuri 

Și codri.i poleeşte 

Can basmul fermecat de-odinioară. 


Sunt blânde ale Tale stele, Doamne, 
Privirea lor e zimbet şi lumină, 

În nopțile'n tristețe'mbrobodite 

Le sorb în ochi privirea 

Și-amarul meu din suflet se alină. 


Sunt bune ale tale stele, Doamne, 
In vecinica lor pace ard senine, 
Nu le'ntinează-a patimilor pată, 
Nu blastămă și nu plâng 

Şi pururea aproape sunt de tine. 


Doar noi ne-am depărtat de tine, Doamne, 
Bieți rătăciți pe-o stea rătăcitoare, 

Și înjosim prin ură şi prin crimă 

Ale vietei clipe. 

De-aceia ne ajunge a ta mustrare |... 


I. U. SORICU 


AMURG DE TOAMNĂ» 


Fântânile "nscrării pe strâmbele poteci 
Din zări revarsă galben nămol de raze rect. 


'"Ţâşnese şuviii bronzate spre depărlări de aştra 
Şi se 'nveşmântă "n slavă dumbrăvi de vechi jugaştri. 


Prin rariști largi de luncă prin boarea timpurie 
Se deapână de-avulma fulgi albi de păpădie... 


Trec moleom fulgi în zare... trec roiuri moi de seamă 
Şi pier ca nişte vise ce "n seară se destramă... 


Mesteacănii pe dâmburi de mâl în relief 
Mijese cu foi de camin şi trunchiuri de sislef... 


lar vântul ce se stânge pe mlaştini şi pe gloduri 
Psăimodinză venii shirlande de prohoduri... 


Pe-un. luminiy de aur ce-alunecă ntre crăngi 
Clipesec în vraja serii duioasele tălăngi, 


„EMANUEL DIMITROV *) 
- SFÂNTA CATERINA 


Tu vezi rănile mele deschise de o nouă salvă, 
Vajurile-"mi spală rănile, o sfântă Caterina. 

Tu vezi zăpada proaspătă şi promoroaca albă, 
Promoroaca lacrimilor incle, o siântă Caterina. 


Pădurea .-se mişcă în somnu-i de iarnă, 
. - A EA Y ri 
Crucea mea ! Crucea mea aici creşte, o sfântă Caterina. 
Lăcrămedză departe 'n Apus soarele de iarnă, 
E rana mea deschisă, o sfântă Caterina, 
„In româneşte, de N. CREVEDIA 

1) Poe bulgar comiimporan, născut in 1888. Bucatu 
faga parie din „Antologia poeţilor bu:gari” ce. va apara 
woamina, aceasta, în. rornânește, 





Şi cum s'and arare din larg, par că se "ngână 
Cu scârțâiiul leneş din vale la fântână... 


Cu horbole de-aramă curg spornicii de ape 
Şi "n vaduti la ?ntuneric vin cite să sc-adape... 


[reci plogi ce stau de strajă pe maluri într'o rână 
Plâng frunze reci în pâlcuri iar râul le lot mână... 


„Târziu... pustiul nopţii cu pulberi de cărbune 
Pe larguri şi pe-aumurguri un straiu de doliu pune... 


Şi "1 Jnişiea de veacuri, ce-i singura stăpână 
Un cântec siâns... dnparte.., tresare ?n văi la stână... 


GABRIEL DRAGAN 





*) Din volumul : „Trofee de aur“, ce va apare în cu- 
rând, 


DEPĂŞIRE 


Nelinişti colbăite, în râu spre infinit; 
Prim neguri milenare, de veşnicii înfrânt ; 
O elipă de'ndoială şi — cântul răsvrătit 
Ma l-am ivit în albă ispită de pământ. 


A pimit tăcerea în unul, sau în do? 

Surd a căzut o frunză în suflet, ori afară, 
Și-a prins-o'n, palme aspre şi pline de noroi, 
O cerşetoare slută, flămândă și murdară. 


„+ Mijeşte caldă noaptea : păcatul e aproape, 
Dorinţa şerputeşte ca fumul în cămin ; 

Otrava se 'mpleteşte cu visul copt, în pleoape, 
Şi-ascult cruzimi de junglă sub zâmbete. Amin ? 


TR. IONESCU 


UNIVERSUL LITERAR. — 21 


FETELE CRAIULUI GER 


Departe, dincuio de toate usezările gu- 
muenilor, srre întunocatul miază noapte. 
se întinde nosfârs tă, recea împărăție a 
craiului (er. Acolo câmpul e întotdenuu- 
na înflorit cu albe flori de chiciură, iar 
pe cele în ioc ce turme dle oi se văd um- 
blând nenurnăratele turme de urşi albi 
ale craiului, 

In mijlocul împărăției. pe stâncile de 
ghiaţă a unor munţi înalți se ridică se- 
meţ si mântru palatul crăese nesfârșit 
de mata. Ferestrele de phiaţă subţire 
strălucesc la lumină ca niste diamauta: 
de straşini atârnă în loc de glicină, țur- 
turii albi ai chie'urei înflorite. “ar aca- 
perișul de ţizlă albă si sticloasă te lasă 
să poţi privi prin el csrul, 

Și acolo în pelatul acelui minunat lo- 
cueste de mii de mii de ani. poate ch'ar 
dela zidiven luinei. craiul Ger. care e me- 
reu fânăr si care totuş bătrân a fast în 
totdeauna Ohrazul lui e neted si proas- 
păt ca al unei fete. iar firele birbei lunei 
si albe strălucesc la fel cu ţurțurii de 
chici-ră de pe aceperisul palitului lui. 

Nevastă-sa crhița larna, cu toate că și 
ei î sa areintat de mult prul e încă 
mândră și frumoasă cu rochiile si ma- 
ramele ei albe Iar câf desnre cele trei 
fete: Garuţa. Zăvada si Neaua, creat ră 
nu e fată da crai pământean. vreduică 
să le stea alături ca frumuseţe. 

Toate au un păr subțire si atât de 
bălan. că străluceste ca o heteală alhă. 
Toate au ochi lumincsi albastri ca Duciul 
apelor înghațate şi toate pcartă rochi? 
“a<aare, lucitoara si suhţiri. de rarcă tor- 
tul din care au fost tasute ar fi fost tras 
din milădițele de chiciură ce srânzură pe 
la farestre. 

Si taţi: craiul. crăiasa si fetele 1lo- 
enasc sinaurateci acclo în palatul lov. 
fără a avea oaspeti vreodată decât re 
verii lor: Viscal. Crivăţ și Promoroacă, 
crai bărbosi  ursuzi si vaenic ne dru- 
muri Fi cenlosc îmnărătii în han și în 
tat si aduc îmnăratului Cer stiri de peste 
tat sii rine îndărăt roruneile 

Dar ndată re an îl carrinie si me cra- 
iul Ger dornl să nlece să mai cutreera 
lumi să mai vadă oameni. 

Si punând să înhame ne cai mai pu- 
ternici ursi alhi: la carul de argint şi 
crista! vornesc într'o zi craiul si crăia- 
sa si aenhoară spra miază 7i srre noro- 
ionsete împărătii ale aamenilor Inaintan 
lor. drent rrniniri cari să la vestenecă 
sosirea, pornesc Viscol pe cerbii lui îna- 
ripati si Cr'văt pe carul tras de vulturi, 
st tuind din lonei strâmbite vestesc nn 
unde trec sosirea eraiului Ger. Sosire 
care. ca să mărturisesc dront rm făceu 
întotdeauna bucurie în îmrărățiile pă- 
rnânteniler. Poate că sunt vinovaţi și 
cranicii. cari aenri si sălhateci puetiear: 
tot în drumul lor. de-ți vine să nlânsi 
jalea și pustiul codrilor și câmpiiler. pe 
unde au trecut. 

Si craiul Cer si crăiasa Iarna vin în 
urmă în rădvunul lor şi aruncă nevo- 
așilor din cale hănuţi micsori de ar- 
gint. 

Avoi acolo umde au poposit întind co- 
voare de troene si pun să se ridice în 
grabă palat frumos la fel cu accla pe 
care l-au lăsat în îndepărtata lor împă- 
răţie. 

În lipsa lar fetele, cât au fost mai mici, 


— POVESTE DE DECEMBRIE — 


vămase sinsure, se jucau frumos pe pa- 
jistea albă cu mingi de omăt îsi îm- 
pleteau cununi din fulgii ce cădeau în- 
floriţi şi scuturaţi într'uba, din grădi- 
nele de sus ale craiului văzdvhului : sau 
alerzan să prindă în braţe si să mân- 
câte vreun ursuleț alb. precum mângâie 
copiii nostri un miel mat din turmă 

Dar iată că sau făcut şi  domnițele 
mari. si când au vrut să plece părinții 
lor în tume, atâta au plâns şi sau rngal 
fetele să menrgă. să vadă si ele împăra- 
ii şi oamenii. ct îmnăratul a stat şi a 
chibzuit mult cu crăiasa ce trebue fă- 
cut. Poate că si hătrânul crai era bucu- 
ros să le mai poarte și prin lumi şi să 
le mărite : dar câte cuprinsuri cutreora- 
se până acuma dânsul nu întâlnise încă 
voevod să-i placă și să fie pe potrivă 
fetelor lui, 

Inmuiat totuşi da lacrimile fetelor. 
cara lunecau în boabe îngheţate dealun- 
pu! ohrazelir atâta de frumoasa,  le-n 
făcăduit craiul că în anul acesta are să 
le iec si pe dânsele. 

Si a trim's mai de înainte pe craiul 
Crivăţ si Viseul să le clădească locuința 
mai mare și mai arătoasă acuma în 
preajma celor Mai de seamă dintre îm- 
părățiile rământene. 

Si a umblat mult Visccl și Crivăţ să 
păseazcă loc potrivit. 

Au umblat muult. şi au cercetat ţinuturi, 
palate. codrii si munţi. Si mânioşi câ 
nu le plăcea nimica. mergeau pe la răs- 
nântii. urlau prin codrii, ţiutau prin o- 
ageacuri, 

Apoi în goana nebună a cerbilor îna- 
ripați si a vultur'lor nlecau în altă nar- 
te. In sfârsit. după ce au neclit nu stiu 
câte îmrărății și cuprinsuri s'au ovrit 
pe vârful unui mante înalt. înalt ca nici 
n nicior omenesc nu cufezase să-l urco; 
si acoto Viscal și Crivăţ bucurosi că 
văd stâncile aransrite cu paiiste alhă Ja 
fel cu aceia din iîmrărăta Gerului sau 
anucaf să clădzasră ralatul Suflau nu- 
mi si vrăjite zidurile se închepau pe 
dată. 

Dar când nalatul alb sa r'dicat is- 
prăvit pe stânci. un șugubăţ de vânt 
călduț venit din vale sa npireat să-i 
surse temelia. Puriosi atunci. Vi'scol și 
Crivăț au luat întreg nalatul. lau ridi- 
cat pe umeri si lau înălțat de pe stânci 
mai sus în cer. re podeana norilor aflati 
acalo. Si fiindcă stiau. că norii sunt 
mereu umhlători şi: nestatornici. au le- 
pat ralaiul cu lanțuri grele de toartele 
cerutui. S1 stătea asa palatul alb și scli- 
vind de lumini aprinse, srânzuraţ de 
cer, ca un măreț candelambru. 

Si mulțumiți apei au pornit Crivăt 
şi Viscol să înștiinteze pe împărat, că 
palatul e gata și luminat și împodobit 
îi așteaptă. 

Si a pornit alaiul craiului dela miază. 
noante urnind pe drumurile văzduhului 
carele erele trase de ursi şi plutind u- 
şoare carele domniţelor trase de lebede. 
Si tără de popas, dură zile şi săptă- 
mâni au ajuns la palatul spânzurat sus 
de grinzile cerului. 

I-a plăcut mult îmnăratului locul ce 
îusese ales și le-a plăcut şi domniţelor. 
căci din înălţimea accea poteau vedea 
totul în şapte împărăţii îmnrejur, 

Si sau așezat acolo cu toţii iar doni- 


de LUCREŢIA PETRESCU 


niţele dela ferestrele palatului priveau 
în jos spre locuinţele şi curţile crailor 
de pe pământ, Apci aci vesele, umpleau 
palatul de râsete şi jocuri, aci triste îşi 
cântau în doine restriştea şi aleanul, 

Si oamenii au început miraţi. săl se 
întrebe ale cui sunt glasurile ce cântă 
asa frumos în văzduhul neumblat. de 
deasuțra norilor? Iar când se  înopta 
priveau şi mai mivaţi la miile de lumini 
ce licăreau ea stelele în caniielile de ar- 
pint din palatul spânzurat de cer al cra- 
iului dela iminză noapte. 

Dar domniţele Geruţa. Zănada şi Nea 
nu Sau mulţumit dola o vreme să cânte 
numai $i să se joace. Cum văzură întro 
zi niste tineri crai pământeni gonind la 
vânat pe poalele muntelui. sau umora- 
zat de ci şi au început să le trimită cu 
nişte fulei mici răvașe albe de dragoste. 
Și atunci prinții toţi din jur și-au pier- 
dut linistea si somnul visând la îru- 
moascle domniţa ce se zăreau câteodată 
țjucâniilu-se alhe pe coama norilor din 
fața. palatului «i ale căror elasuri se au- 
zeau uneori limvezi și curate ca nişt» 
harne ale văzduhului. 

Si mulţi tineri atunci sau hotărît să 
moeareă acolo» sus să le ccară sau să le 
răpească şi să și le facă scţii si împă- 
vătese. Dar craii pământeni nu puteau 
ninnea până la cleo. Si-aroi si Viscol și 
Crivăţ vegheau bine. Poate fiinăcă și ei 
le iubeau în taină. or poate  fi'ndcă 
stiau că domniţele atâta de ginease nu 
ar putina fără primejăie să senboare pa 
pământ. 

Asa că îndată ce tinerii îndrogostiți 
ajungeau cu trudă maro, să urce stâi- 
cila de rhinţă a muntelui, Crivâţ si Vis- 
co) snflau peste Qânsii atâta de tare, 
că îndată îi schimbau cu cai cu tt în 
stane da «hiată. ce rămâneau împietrite 
acolo. Și în scurt muntele cra. acoperit. 
de stane. iar în fie-care palat o îmră- 
răteasă îsi plângea feciorul pierit fără 
de urmă. 

Sus domnițele. care priviseră întâi „cu 
atâta bucurie cum se urcau snre culmi 
craii tineri. acum plârgoau și-și frân- 
peau mâinile privindu-i țeveni înghețaţi 
unii în nic'oare alţii prăvătiți cui caii 
lor pe stâncile calțurafe ale muntelui 

Tar Crivăţ si Viscol mânioși si neadar- 
miți goneau toată ziua si pistiau cu si- 
flarea lor întreg tinutul S: de <nrima 
lar ascunse în vizuini stătiau vietăţile 
toate, până în ziua când Promoroacă 
aduse aminte Craiului. că vremea ar îi 
si, se întoarcă în recea. lor împărăție a- 
casă. Si sau pătit far. de drum cu tot 
plânsul fetelar, care tot mai nădăidu- 
iau poate, să vadă orcând enre ele fără 
primejdie vre-un frumos fecior de crai 
pământean. 

De a doua zi a pornit alaiul îndărăt 
spre miază noante şi cu toate că mer 
sea urcând într'una a fost ejuns şi mai 
curând ca la venire. atâta gonsa aprig 
ve de lături şi suerau hicele — Crivâţ și 
Viscal. Acasă îi aştenta neclintit pala- 
tul, florile de chiciură paiistea albă, pe 
care umblau slobode turmsle do ursi. 

Şi-au trecat iară zile. săptămâni și 
luni. Fetele eram tot, triste. Nu se mai 
jucau pe pajiște cu minei de omăt, nu-și 
mai împleteau cunurti de ilori alhe.: nu 











2 — UNIVERSUL LITERAR 


mai striveau în dinţi râzând hobițele 
coapte de chiciură. Aşteptau nerăbdă- 
toare zilele când tatăl lor va porni iar 
cu ele spre miază zi. către împărăţiile 
unde trăiesc atâţia frumoşi feciori de crai. 

Dar Viscol şi Crivăţ sfătuiseră alt fel. 
Și lau tras de partea lcr şi pe blândul 
dar prostuțul Promoroacă. Si într'o zi 
câte-şi trei învesmântați mânâm au ve- 
nit la Urniul Ger să ceară pe cele trei 
domnito. să le fie lor neveste. Craiul şi 
Crăiasa Rar fi învoit poate. căci vedeau 
că greu vor găsi alți gineri pe potrivă, 
dar fetele atâta au plâns și sau rugat 
să nu le mărite încă. să mai meargă 
încă odată spre îndepărtatele îmnărăţii 
de la miază-zi. în cât la urmă înduiosat 
împăratul le-a făcut şi de data asta voia. 

Si de cum zodierul curţei a citit pa 
cărți că-i vremea. a si poruncit împăra- 
tal. 8% ae. cătaască alaiul Mai cu mutt 
mai iune de data asta. Isi înasară dom- 
nițele care întreai de vesminta si ma- 
rama fă se împodobească. Isi umnluseră 
sinete cn acute si podoabe. căci cândeau 
tainic Pietele. că ponte si-or alla pe a- 
colo narocul si vre-un crai tânăr o putea 
să se înalța nână la ele. 

Si atâta de hmenroase si-au regăsit 
palatul atârnat de cer şi lau umplut în- 
dată cu tumini st nadoahe cu cântece 
si zvon. Arot în straie mândre na As- 
tentat Aornic ne fa geamuri 

Dar nu ca mai arătat nimeni Or că 
Vtarat si Crivăt tinaau bună pază r'ii- 
când merav troiana or că tinerii crai 
nământen! Imaseră acum învătătura dn 
ta rei ce zăcean încă pe culmi — stane 
înehetate că nimeni acum nu mai urri 
în s-a — cn Aor. spre ele căraren atâta 
46 nrimaiAnită. 

Si treceau zilele. nontile. săntămânile 
st unite nastentână si cutremurâniI-sa 
că acum vine vremea să ge întoarna 
acasă iară, Triste si plânse îsi cântan 
cAte odată darul câtesi trele. Si harpe și 
lâwte je însotenu cântecul 

Intro 7! s'a nemerit si le audă cântu- 
cut fnciorii Crainlut Senin: Anstru T.u- 
ceatăr si Curcubeu — feti frumosi ne- 
pământeni. ce gnneani întrecânru-aa ne 
caii Mr înarinati. Dar cântecul fetalar 
fa orr:t odată în înc din roană si vră- 
țiti parcă au stat să asculte: arnof nanr 
ai remede nu vrrat podisul norhoar si în- 
drineţ au deschia porţile nalatulni. 

Cilănziţi de cântec au intrat în sata 
unde domnitele câtesi trele învesmân- 
tate'n ath s! frumoase ca în nnvesti — 
zânnle. au tăc-rt deodată vizândn-i. Dar 
atâta nrgrăita bveurie 1 s'a pozorit a- 
tuncea-n snflet. Căci frumasi erau toţi 
trel fortarii îmnăratuimi Senin, Pe cane- 
teta mândra strânzână nletale hătane — 
caronnela rrăacti arliraan Ma Atamante. 
iar ne mmarii înslți le fAlfiin dulama a- 
zurie tiviti cu dunzi în sante fete, Si 
dornie nriveaut ei Acum Aomnitele și 
dornic eXtau domnitele spre dânsii. 

Par ndată sa cutramurat întrece pala- 
ta) şi huet mare. s'a auzit nrin săli, 
Prinsoră de veste Viscol şi Crivăţ siso- 
seau acum nebuni. Si suflarea mâniei 
Wr dărâma tot înainte-le. Cădeau jos 
candelabrele. cristalul subţire a peamu- 
rilor pleznea ca lovit de o mână, se nă- 
ruiau oglinzile mari cât un perete. Şi de 
huet și de urlet părea că aro să se rupă 
din tearte întreg palatul. 

Craiul Ger şi crăiasa  înlemniseră în 
ifMuri, Cunoyteau pe craiul Seninului si 
par fi vrut să lase să i se prăpădească 
feciorii, lar de îmblânzit acum mânia 
lu. Viscol şi Crivăţ nici nu mai putea 
fi vorba. 

Promoroacă singur mai potolit, dar 


supărat și dânsul îşi pica numai picurile 
lacrămilnr într'o năframă mare. 

In vremea ast, neţinând seamă de 
spaima fetelor L-ceafăr. Curcubeu: si 
Austru neiînfricoşati se pregăteau de 
luptă. Nu cunosteau încă înfrâneeren - 
«i senini cu săbiile scoase sau îndreptat 
snre Viscal și Crivăt cu gândul să-i hi- 
rue si să Je răpească fetele. Dar cum si 
cu cine să te lupţi? Căci întunecaţii 
crai de la minză noante cram peste tat 
st nicăiari. feo simțiai numai suflarea 
înghețată si săbiile lui Curcrh=u şi a 
Imi I.uceafăr păreau că lovesc în gol nu- 
mai vântul. 

Si odată anni când i-a voniţ h'ne s'a 
năpustit Viscnl și Ta prins ne oingasul 
Tucenafăr si la aruncat în zări atâta d» 
departe că a trecut ne tărîmul celălalt 
de unde nn mai poate veni întărăt ni- 
menit. Acata a rămas de atuncea și ni- 
meni nu Ya mai văzut. Se stie numaică 
trăeste îndepărtat acolo. căci oricine cu- 
treerână împărăția  cratului Seninulu! 
poate verina Micărind departe diamantul 
măreț tin coroane ce purta L.ucaafăr în 
seara aceia, 

Si Crivât rână i-a veni! nâată hine a 
nrins ve hiotul Cursubeu și Pa aruneal 
în zări atâta de departe. că a trecut 
dincolo —. ne tărîmul celalt de unde ni 
ta mai pnţi întoarse. Sa stie m:mai ră 
trăestn arolu sirzuratec si ij se vade 
câte odată marzinaa rotundă a mantiri 
ni tivită cu dunei în sapte fete. 

Promaroscă singur nn se lintase ru 
Anstru. FI sa trăgea mereu fricos la a 
varte şi-şi ștareoa întruna ochii plân- 
cători si nasul lui cu ţurțuri. Asa că 
Austru în învălmăseala luptei a nutut 
să fure binisor pe fata cea mai mică a 
craiului Ger -- pe domnița Neana şi na- 
băvat de se rr să f1egă vrăbit cu dân. 
pa de pe polişul norilor în ins pe munte 
si ne stânri. 

Si Cer. Crivăţ si Viscol n'an văzut ni 
mie. Dar cum palatul se clătina in 
toarte si cnm se temeau pent de mânia 
Craiului Seninnhni au hotirit îndati 
mecarea. Au închie îndată pe domnite 
în rădvannl lor. san înhimat ursi: alhi 
la carul lui Ger împărat şi Viscal si Cri- 
văt slnhozindu-si cerbi si vulturi. a 
vaornit furtunos spre miază noante ni- 
tind cu totul de Promoroacă, care ha- 
cind plecase să-si raute domnita. 

Cum au fost aiuns în îmnărăția lor a 
văzut Ger îmnărat că-i linceste fatn mai 
mică Si mult sa întristat si el și cră- 
insa Dar de întors -— nu se ma: putenu 
întoarce sa caute: zăci voavoilul văz- 
duhurilor — voevod mai mare pesta tot. 
nn le încăd-e să rotoare de două ori pe 
an spre cuprinsurile de la miază-zi. 

Craîul supărat atunci sa hotărit si a 
dat ne cele dnnă fete. CGeruţa si Zănada. 
îmi Viscol şi Crivăţ neveste «i In-a făcut 
nunia într'o zi la amândonă, 

In cinstea mireselor tot ținutul înfle- 
viae alh far de sas din grădinile vă2- 
duhilui cădeau marcu flori do lămaiţă 
și cais. Dar ce folos! Nimeni na era ve- 
se]. Miresele firave şi trist nu se îtnpo- 
debiseră de cât nnmai cu măreăritare. 
de păreau că şi-au cusut pe rorhi IA4- 
crămile lor îngheţate. Si mergând spre 
hiserică ochii lor trişti priveau în find 
spre miază-zi spre împărtia Seninuilui. 
unde se zăren departe srlivind un dia- 
mant dintro coroană şi rotină tivtă în 
sapte feţe ponla unei mantii crăeşti. Si-și 
amintean oftând de frumuseţea crailor 
Luceafăr şi Curcubeu. iar soţii lor Viscol 
si Crivăţ le părenu atunci şi mai încrun- 
taţi și mai bărboşi şi mai aspri. 

Nici craiul Ger şi crăiasa nu erau ve- 


seli. Gândul! li se ducea mereu la dom- 
nița Neaha de a cărei sonriă nu știau 
încă nimic, 

Yar mirii — cu tot Aorul lor împlinit — 
ar fi nutut să fie veseli când vedeau 
cum pică şi îrgheaţi lacrămile în ochi: 
mireselor ? 

Mânivsi — de cum sa feprăvit cunu: 
nia lo-uu dus departe în palatele lor albe 
si pustii. Acol tinerele neveste își trer 
singuratice vremea torcând. ţesând şi 
îmnodnhind cu fire moi de argint vest- 
mintele lor şi a asprilor lor soţi. Se hu- 
cură _miţin numai! când crăiasa-mama 
lor vine să lea vadă: si tustrele se în- 
iveabă oftând ce o mai fi de soarta dom- 
niții cei mai Mică. 


Si-n vremea asta ce făcea sira lor 
Nraua? De cum ua seohorit treptele pa- 
latului însoțită de Austru a ajuns pe 
minte : și pe culmi sa ascuns în nizta 


scorburi de shiaţă,  Acol înspăimân- 
iată să n'o găsească Viacol si Crivăţ stă- 
tea tupilată ţinându-și suflarea și abia 
îndrăzninăd să privească pe frumosul 
Austru în față. Dar când a văzut pe sus 
pornind spre minză noapte  alaiu! cu 
surorile si țăriuţii, a început să plângă 
zi a vrnt să se repeadă după dânșii şi 
si-i cheme, 
cu drax da mână. so ia încetişor în 
hrațe. Si sh suflarea lui fierbinte sim- 
țen înta cum se înmoaie. cur i se în- 
peste toată împotrivirea. Si atunci Aus- 
ru a viut So. așeze pe ralul lui înari- 
pat. “o ducă în vale spre curţile lui. 
Dar fata Va oprit înspăimântată. Si-a 
adus aminte şi i-a spus lui Austru că 
ei e sortit. că de cum calcă pământul, 
să se taească murind sau întinată, 
să-si piară frumuseţea, hietul tânăr nu 
stia ce să facă. Să rămână şi el mereu 
cu dânsa nci pe culmile rannhtelui pus- 
tiu, nu ar fi înpăduit firește tatăl său— 
Craiul Soninutui. Su lase nu se îndura. 
căci cra atâta de ginzașă și de friumon- 
să cuns nu întâlnise până acum vre-o 
fată. Atunci aa chibzuit so adăpostaas- 
că pe fata într'o scorbură de phiaţă a 
muntelui, 
cât o putea mai des. 

Si biata Întă din palatul măreț al 
ial Cer n ajuus să stea singu- 
rică şi vustie într'o colibă mică de shia- 
ță e care s.-a impodobise și dânsa cum 
putuse cu puţine flori de chiciură, ce 
găsise sălbatice pe munte: si drept ușă 
pusese nişte perdele subțiri de brumă a- 


dunate în câte-va linineţi daarâncul. 
Dar cu toate nastea nu cra nefaricită, 
căci Craiul Auziru  vahna mereu 8'0 


vadă si drazostea lui sporită o răsplă- 
tea de toate. 

Dar bătrânul crai al Seninului era tare 
înerijat da ]limhările astaa u fsciorului 
lui, În loc să alerge ne calul lui înaril- 
nat. să desfete câmpiile. să învoselească 
luncile. el îşi piarden mni toată vrămea 
pe un vârt de munte pastia, Şi linsite 
de suflarea caldă a lu, Ausiru, florile 
vitasecră parcă să în.lorească In sch'mb 
umbla în lunz sin lat posacul raumo- 
roacă plângând înt”una şi căutând dom- 
nița. Si de uritul lui nici fir! erbei nu 
vuteza să crască, 

Și tot mai încrijat Craiul seninului a 
ţinut sfat cu bătrâni împărăției lui. A- 
(luze ncum si de înstrăinarea lui Curcu- 
beu şi Lucealăr, iar o babă vrăjitoare 
Dochia, ce-şi urcase turma până sua pe 
culmi -— i-a spus unde îşi petrece Aus- 
tru mai tuată vreniea. l-a svus de fata 
împăratului Ger. pe care o ține ascunsă 
într'o scorhură de «h: aţă şi de dragul 
căreia urcă întruna muntele. I-a mai 
spus Dochia împăratului, că a zărit şi 


A trebuit cu Austru so ţină . 


iar ct să vină Ja ea mrrev şi 







































Boerul Gheorghe Negrea — asa se che- 
— Vumea însă ţi spunea: conu Jorgu. 
De biândeţa și de bunătatea dumisale. 
“auzise, nu numai în ţinutul Sucevii. 
de îl cunoştea aproape fiecare dar 
mal departe. 
Vorba-i era moicomă şi dulce: te stă- 
nia cu graiul ; pe cât te bun era întot- 
auna. pe atât de râu la mânie Faţa 
nci î se întuneca: privirea i se în- 
pnta sil sprincenile arcuite: nu-i ata 
meni în cale. 
A Folticeni venea rar. Fra ceva den- 
it când se arâta în târgul Esilor. Alt- 
conu lorgu trăia o viaţă retrasă. de- 
rie de tarma oraselor. 
Dacă veneai, cumva. în Plopeni, unde 
boerul, nu te mai îndnrai să pleci 
sat mare, frumos. cu gospodării va- 
He, vara, ascunse în livezi gânditoare. 
plopi înnalţi ce-şi clătinau fruntea în 
ptile argintate. iarna, căsuțe timide 
"şi tremureau privirea prin ferestre. 
sclipiri de stele. 
nfloreau teii: erai prieten cu boerul: 
stiut dădeai o depeşă. Cohorai în 
Folticeni. Aici te aștepta o trăsură 
arcuri moi. cu doi cat înuți. |n român 


nsa pe domnița Neaua, că e nespus 
frumoasă. dar că e cu multă primej- 
a așa împerechere. Sar nutea cu 
stru să fie într'o zi prina şi făcut sta- 
de Viacal şi Crivăţ când or veni în- 
răt. Or zvârlit în zări departe ca și 
ţii lui 

Si atunci câmpiile lipsite de suilarea 
nor mai putea nici să înflorească 
i să lege rod 

Vi împăratul Seninului îngriiat şi de 
rta fecinrului şi de a împărăției Ii 
dus şi a îngenunchiat întro zi lu 
siul Văzduhului, să-i vină în aiutor. 
relui crai i s'a făcut milă. Stia și 
nsul că T.uceafăr şi Curcubeu an ră- 
a surghinniţi departe si na vrut să 
e să plece nemânpâiat sărmanul tată 
-a noruncit dar Craiului Soare, să 
ă ca o ști. să desrobească pe Austru 
vraia fetei Gerului. 

raiul Sonare. care până atunci ocolire 
putuse m'intele acela mohorit de 
aţă. acum și-a schimbat drumul și 
trimis chiar cercetătoare râte-va din 
ele lu: auriţa, să lumineze scorbura. 
de se adăpostea domnița. i putut ve- 
şi el atunci. ce minune de fată era 
ila Gernlui și Soarele sa îndrăgostit 
el de dânsu. Chipez. neteziniu-şi fru- 
s pletele-i de aur în fin care dimi- 
ță când urca calea văzd"hului şi în 
ara seară când scunătă în mare. ni 
a să-i trimită fetei lungi si maleşe pri- 
i de dragoste. care ar fi trebuit so 
oaie îndată. Dar Neaua era îndră- 
tită de Austru și de frica Soarrlui tot 
i aacunsă șadea acum în fundu! co: 
i de ehiaţă și nici au mai îndrăz- 
să iasă re afară. 

tunci craiul Sonre mânios şi-a pier- 
t răhdarea. întro zi când dormea fata 
umbra adăpostită a colihei. a trimis 
iul câte-va raze ale lui rare sau în- 
pt printre perdelnle de hrumă au în- 
uit fata și fără so destepte. au înăl- 
-0 usoară. ugoară către soare, Și ni- 
ni nu i-a mai. stiut de soartă. Nu- 
i plânsul ei necontenit a înrourat 
Mă vreme câmpiile Seninului. 


UNIVERSUL LITERAR. — 2 


UN BOER MOLDOVEAN 


de CONST. CEHAN-RACOVIŢA 


cu biciuşca în mână, te căuta cu ochii 
FI te cunostea cam după îmbrăcăminte 
iar singur îl cunoșteai după înfățișarea 
feţii, cum se vită la călători puţini: 
Moi-trai evrei. câteva cucoare ne:lormite, 
cu părul sbhârlit sub niste pălării asucite 
pe cap. cum şi câțiva țărani dusi de ca- 
rul-cu-foc. cu cine stie ce amărăciuni În. 
suflet. 

Românul sfios descoperit. se aprilia. 
întrebându-ta : mata nu cumva merzi 
la boer ?* 

Afirmativ clătinai dn cap: te suiai fni 
trăsură : telegarii porniau. Treceai repe- 
de pe Uliţu-mare a Folticerilor. cu un 
sira de o parte şi de alla de dugheni 
tunilata. ca nhlvane de lemn dugheni cu 
zidărie groasă si cu ferestre mici. Unde 
şi unde o clădire ncuă. trufasă. având 
serul că râne re prăvăliile scunde cu 
lumină puțină în ele de unde în zădar 
mai astepta; să se arăte, în prag. jupâ- 
rul cojocar snu lumânărar, cu privire: 
huoă si îmhrăcat în costumui arhaic. 

Târgul liniștit rămânaae în armă. 

Treceai prin sate cu parneturi multe 
pe lângă biserici cu rlopotniţi de lemn 
până ce de la 2 vreme coberai la vale 


Si bietul Austru când a urcat sus 
muntele si a căsit perdeaua de bmemă 
<mulsă. coliba nimicită și fata nicăirit 
nabrin a ocalit pe calul lui înaripat în- 
tregul munte. întreaga îmoărăţie. Dar 
din mut găsit-o. Atunri ca să-i afle urmi 
a scoborit văi n trecut ape. a miscat 
frunzale copacilor si arip'le norilor. A 
umflat pânze Ade corăbii. a pemut. n 
plâna. a întrebat pe toţi și nimeni nu i-a 
vutut răspunde Si nevhosit vrea iarăși 
st-și înceapă căufarea, până ce tatăl 
lui cuprins de milă i-a arătat sus pe cor 
in carul soarelui fâlfâind usoare mavra- 
mele demniţei. A înțeles atunci Austru 
si fiindcă nu vatea urca până ucolo 
sin liant nădejdea. 

Dar fiinăcă o iubise atâta de mult pe 
domnița Neaua. nu sa Maui mângâiat 
nici odată ai si-a trecut toată vromea 
vioţii lui atâta de lungi singuralec a- 
lersână ve câmnii. culegânăd roua flori 
lot: sau mânina urcându-sn în vârteiuri 
si încercâni nebun până își istoveşte 
calu! înarinat, s'aiuneă carul soarelui : 
desi stie că nu e cu putință Se lasă a- 
func: ijarăsi pe vământ ohosit şi suspi- 
nele lu: miscă ușor frunzisul pomilor 
si spicele urânelor. 

Dur cum e tot tânăr şi frumoa câfe n- 
dată în înnurile coante or pe Ja fântâni 
râta n fată frumoasă îi ține dornic ca- 
înn destelindu-si sânul. Atunci nemân- 
zîiatul se opreste pnțin alintă părul fs- 
*ni resfirându-l si o învălue toată într'o 
strânanare esldă Dar când fata ameţită 
vrea să i se lase în brate Austru doza- 
măvit a »lecat departe. Nici nu sa mai 
vede Sa nude numai fosnet1 rnantiei îi 
târându-ce pe frunze. Si nici o fată — 
nr rât Ade frumnasă -— nu se poate lău- 
da că Va ovrit din drum măcar un ceas 
1ângă dânsa : căci până azi Dir! una Ni 
Va făcut să uita ve Neava Aamniţn fru- 
maonsă a Craiului Ger. 

Si asta a fost povestea celur trei crăi- 
țe de la miază noante. roveste netrecută 
de atâta amar de vreme și pvaatită ahin 
astă-7i, 

ILUCREŢIA PETRESCU 


Românul de pe capră stringea hăţurile 
in mână : rupea tăcerea. irtoreându-si 
fața pâriită ile soare şi criepată de via- 
ţa necăjită. spunându-ți: Plopeni”. 

Satul se vedea ascuns între două dea 
iuri: prin mijlocul lui trecea părâul lim- 
pede, adumhrit de sălcii, 

In rapătal satului: curtea albă. bă- 
trânenacă, Trăsura se opria. Conu Iorgu 
te intâmpina vesel. întinzându-ţi dreap- 
in binevoitor cu „bine ni venit fârtate!" 

Împreună cu :inmnealui suiai treptele 
de piatră până în cerdacul mare. spriji- 
nit de stâlpi acoreriţi cu ederă 

Câteva zile în roptul capului, nu ţi 
dădea voe să te întorci. până ce nu te 
purta ne toate meleagurile. să-ţi -arăta 
câmnul. poenele. sămănăturile. acaretu- 
rile de pe masie. zicându-ţi: ..Amu dacă 
vrea? mă părăzesti. Ta ţară. nici. ce-ai 
putut să vezi? Sătoni pe cari, vol. cari 
trăit: în târguri, nu "i puteti cunoaste. 
Aici liniste de multe ori plictisitoare, La 
orns e altfel Cum se deprinde omul. Eu 
unul na mă pot despărti rentru nimic 
în lume de casa asta hătrâniască. unde 
am covilărit. Am atâtea amirtiri. Sufls- 
tul min aprope d: brazdă. de biserică, 
de tărani cari au nevoe de cuvânt bun 
si îndrumare. Mulţi venină pe la Plo- 
peni. mi-au zis. De ce nu dai fos şin- 
drile înnegrită de vremuri. de pe acop= 
risul ista tuzuiat si nu-i nui unul da 
tabiă ? Ce stra ei. prietene? Ce-ar fi dacă 
unui țăran i-ai puna nălărie înnaltă în 
can? Tot asa şi caselor nstea strămo- 
sesti l-a: schimonosi dacă lexai introdu. 
ce Spiritul vremit“, 

Si întro zi te astepta trăsura la sca- 
ră -- si plecati Trai Aenarte de sat și tu 
îţi sunau în urachy vorbele nornite din 
inimă ale boerului: .Vino vi altă dată 
frato. Aici e hine n frumos. 

Ta urmăria vrivirea hună a ochilor bul 
si nu-ți osia din auz danzitul bisericuţii 
din sat, în care nicura toată viața cum- 
nătată si linistită a unei tumi care se 
stinze.,, 


Era într'o Durninecă dimineaţa. Par. 
fumul A4e tei şi al florilor din pare aa 
W*enâadia în aar. ca mirodenmiile într'un 
temntu egiptean, Clopotul bisericii vechi 
răsuna ra n poveste hihlică de demult. 
In accentele arnmei era duiosia si evla- 
vie, Bătrâna. mama boerului. după ce 
Inasa narte. ca întotdeauna. ta liturghie. 
si nu nitase ca gândul ei să se îndrepta 
in nrai cari darmiau auh lesnezile de 
vistră. se retntoarae în tatac. Conu Ior- 
eu. întră: îi sărută mâna far bătrâna 
î ară! blând: „Tatul tău nu mai esta 
Si mâina-noimâne închil si e ochii. 
N'as vrea să trac Ja cale vesnica fără ca 
că ta văd înenrat. Voichiţa e bună. e 
frumoasă. Fa trebue să fie tovarăsa vle- 
tii tale: aţi conilărit împreună: vă iu- 
hiți An când erati mici Părinţii si ni 
aut rei mai huni nrinteni. Dorința tată- 
lui tău trehne împlinită”. 

Nu trecu mult =i fu nuntă mare cu 
ulii  Dudnia Voichita rărea o domniță, 
la Plonant. fericire Mama boerului o 
imbina ca înmina nchilor: în casate bă- 
trânesti oara o flonre eingasă. Albă ce 
răsnând'a via si bucuria. 

Intra zi hătrâna scoase din hizacteaun 
de ne. lezată în aur si cu atlnz înniun- 
tru. siuvaeviculele. Frau înele ru tonaz. 
cu smarazd. ci rubin cu fel de fel de 





Da. — UNIVERSUL LITERAR 


pietre nestimate, erau cercei cu diaman- 


1e, erau brăţare și broșe. în email şi au: 


iiligrarn, fe dădu tinerei. cu sfatul. 
Păstreră-le,. Eu'le am de la mamă 
mama. de la mama. ei. iar bunica de altă 
bunică. Sunt din vechirne. Astăzi nu le 
“mai găseşti, Inelul acesta e cumpărat 
tin Veneţia, Mama spunea că ar fi fost 
al unui crai. tite altul: Acesta, tot mama 
îmi spunea că i-a povesiit bunica, lar 
fi purtat pe doeet un străbunic anume 
State YVifor. căruia turcii i-au tăfat ca- 
pu! la Constantinopol, din pricină că iu- 
bia prea mult pământul ista al Mokdo- 
vai. Asta-i: l-am văzut cu ochii mei, îl 
purta pe degctul arătător un frate al 
bărbatului rneu. ccnu Vlad Subă. mare 
npeaastosr în Tai. cu durheara lângă Mi- 
tropolie. Se slujia de el ca de pecetn, 

Si genele hătrânei eruu umede. Cami 
lorsu îndită ce avisese un înger ca du- 
(mia Voichita. iuhia. cerul. brazda, ță- 
vanii şi mai mult. 

„Dar odată e anii ec treceau repezi, 
veni o zi de toemnă. cu bloae măruntă. 
O îneroya pe bătrâna care înnainte de i 
uri, cea din urmă dorință i-a fost: 

Să nu te desparţi. Iorauie. niciodată 
de Plopeni“. 

O cobori alături cu lespedea încrustată 
nsimunat. din dreapta bisericii, unde li- 
terela săpate în piatră vorbiau de ctitu- 
vul Iancu Negrea. nostelnie la Curtea lui 
Petru Rares. A plâns mult Yoichiţa, nu 
pâna oamenii din sat. a plâns boorul 
tără să-l vadă nimeni. ca un copil, la i- 
conostasul cu candela aprinsă, în iata- 
cul, unde o viată întreagă mama Sa, sa 
închinat, Trei zile arama clopotului din 
bătrâni si-a destrămat dangătul trist. 


Firul vremii se dosprindea mereu, La 
Plopeni aceiuş viaţă liniştilă. Boerul era 
fericit lângă Voichița. Avea şi pentru ce. 
So fi văzut odată no uitai. Subţire, cu 
ochii alhastri. părul rupt din razele lu- 
nei, gura mică, plină de farmec şi două 
ercpite în olnaz învăluite în surâs și 
vino-Încoaca. 

Boerul desi îsi ducea viaţa mult pe 
-«ămp, în mijlocul mucenicilor de pe o- 
oare sau la vânătoare. totus găsea des- 
iulă vrome să stea împreună cu acsia 
pe care o iubia, îstorisându-i întâmnlări 
de la îimnuscatul rațelor sălbatice ori cu 
urși. mistreți sau căprioare. Cucoana 
Voichita îl îmţeleaea, hine. îi pătrunsese 
sufletul, îi cunoştea firea, îl iubia mult. 

In linistea iatacului ca îlcri în plas- 
tre, Voichiţa săruta de multe ori carul 
de leu al bcerului, cu pletele vâlvătae. 
“n barba neagră, răvăsită parcă în va- 
luri de răzhunars, cu obrazul călit de e- 
nergie, cu buzele roșii si cărnoase. gata 
=ă se smulgă de re ele cuvinte de băr- 
bhăţie, cu ochii negri, sclipitori. câteo- 
dată parcă .de fulgere. si ca toate aces- 
tea conu Iorgu. era bun la suflet. era 
milostiv. creștin în adevăratul înțeles al 
ruvântului.. 

Boerul când esia pe câmp. satul tânjia 
somnoros. Ceaţa se ridica de pe văi. de 
he inz şi de ne pădure ca un fum stră- 
veziu ce. se pierdea încet. Răsăritul soa- 
relui săruta pământul, Vitele rnergeau 
ia pășune. coniii le mânau din urmă 
unii, cu boțul do rnămăligă în mână, 
nlții pocnind din biciuşti cu coade de a- 
imn, alţii bucealii cu căciuli cât o baniţă 
in cap, toți dăsculţi. cu cămăși și iţari 
de fior si călăgioși nevoe mare. 

Boerul îi; întâlnia : iînima'i era plină 
«de bucurie. văzândni cum se deacope- 
riau ; el le zicea: „bună dimineaţa voi- 
nicilor de-o, schioapă“, 

“Păranii stiiau. obiceiul boerului, că el 


vine în tiecăra zi pe moşie, sfătuind ci 
ei. Unul îi lua calul de trâu. Odată bos- 
rul dând cu ochii de Moş-Chiriae, îl în- 
trebă ; „Cum o duci cu bătrâneţile? Ar 
fi bine să re odihnesti la anii dumitale. 
că Slava Demuuiui ai trei feciori cari 
muncesc şi o gospodărie să trăluseă 
cinei-sase uvumeni”, Moş-Chiriac. îl privi 
cu ceva alin duioşia cevului albastri : as 
sprizini în coda sajei, răspunzinul d0- 
mol: „Asa unii dat nouă. ţăranilor să 
munti. F'ecare cu ce stie, și-apoi fără 
noi n'ar creste holda”. Boeru) râdea și 
Moş-Chiriac asemenea. Apu! cum Iorgu 
e luă pe marginea lanului, 0 leliță va- 
eheșiăi clătina covata cu un copilaş, tân- 
tind: .Nani, Dani puisor. că mama 
te-a legăna'“, Boerul, îndreptându-se în- 
spre ea îi grăi: „lleană, frunza de br's- 
tur. crezi că ajută tuwmotriva soarelui ? 
Du-te ln umbră sub salciile de pe malul 
părăului doar nu-i peste lume,  Măine. 
să vii la cnrte să-ţi dăvuesc o viţică nen- 
fu norocul copilului”. Teara îi sărută 
nâna «treaptă. 

Asa era boerul: ni eta o nevoe n cul- 
va să nu o ajule. EI botezaar aproape tu: 
sâtul el cununia, el da perechea de boi 
la cei săraci, el înzestra fetele sărace. 
Din păiurea lui se încălziau cai nevo- 
iaşi, Cu cheltuiala sn se ridica casele 
neterminate ale celor scănătaţi. EI sco- 
tea din tuate încureăturile  hăneşti pe 
săteni ; de aceia rar sat se vedea ca Plo- 
penii 

Frazda'i vorbea  boerului. Inţelegea 
munca secerni în zilele încropite de vară, 
înţelegea  vuetul  batozei de !a troer, 
Domniasa se înfrățise cu truda acelora 
cari lerau spicile de aur, acelora cari 
clădeau clăele de fân... 

Fără Plopeni. boerul ar fi murit, 


Coeoareie călătoare tăiau Țările albus- 
ire în accente triste, Ele se duceau de- 
parte, peste mări şi ţări, în spe soare- 
răsare. Pădurea rămânea tot mai pus- 
tie întrun suspin de frunze  îngălbe- 
nite, 

In vremea aceasta, sosi li ţară. don 
nul lun Stavăr. Cum îl văzu, conu Ilor- 
Ru, se bucură mult. Fra prietenul diuni- 
sale de demult. „Bine-ai venit. Ionică; 
crai nou“, cu acestea vorbe îl îmbrăţişă, 

în dună o amiază îi arătă toate oqăile. 
nu ştiu pentru a câte oară. căci în fie- 
care an venia prietenul. C'un deosebit 
interes i spunea cine este vornicul cu- 
tare pictat în ulei sau alt loaofăt eter- 
nizat în rama de nuc. Deodată. se opri 
mai milt în faţa unui portret. Domnul 
Stavăr siniți o strângere de mână din 
partea hoerului. Conu Iorgu: „ghicește, 
cine-i ?* Prietenul nici nu avu vreme 
când să răsnundă, căci tot boerul îs- 
prăvi: „E tata, Tata, Ionică! Uite bine 
parcă vorbeme. Suflet mare, prietene! 
luptător la 48“. In geana boerului era o 
lacrimă. Privirea din portret îl urmăria 
parcă, 

Aproape zilnic, amândoi cutreerau la- 
nurile Vorbind se treziau pe drumuri 
înuste, uneori în pădurea Plonenilor. 

Roerul purta cizme peste genunchi, 
îmbrăcat în haine de sărbătoare. sprin- 
ten. deşi avea vreo 55 de ani. 

Domnia sa, de la o vreme nu se putu 
să nu zică: „Se poate undeva mai fru- 
mos ra aici? In mijlocul ţăranilor. lâun- 
să pământ. te faci bun. Da” ce stii tu, 
Ionică ! Sufletul tău înţelege viaţa orase- 
lor mari, Bucureştii an farmecul lor. 
ciocniri cle energii, vâltoarea idealurilor 
frânte. Filusoiia e aici, în largul singu- 
rătăţii”, Si cum istorisea trecea un car 


scârțâăind uşor. Românul gânditor 
faţa arămie, mergea alături de hoii 
moşi. cu coarnele largi. In dreptul 
vului se descoperi, grăind: „sărut di 
ta”, Conu Iorgu îi răspunse: „sănăt 
Apoi urmi firul vorbei: „L-ai. vă 
Inii sunt dragi ca fraţii. Ei. sunt pă 
st sarea pământului. Să nu fie aq 
inticenici ce nas face cu stu. tu. | 
tene, care nu ştim ce însamnă tb 
anei zile de juimăvară de când se 
zeşte ciocârlia până ce se lasă noa 
la muncă. pe ogoare? Și cu toată! 
neala Jonr apioive nimeni nu se .îng 
ste serios de viaţa pe care o duc, dt 
luneric-t în care triieac, de boalek 
răpun copiii, Școli nu sunt deaj 
Drestate wnu, Proprietarii fi specule 
primarul rău, vrefectul aşisderea, d 
tatul om de afaceri și insteăiuat. Un 
să ajungem ?* 

—- Aşa e. coane lorgule, Păspunse i 
tenul care îl astulta cu luare-aminte, 
de ce nu vii de: 15 ani în Pavlanen 
he susții canza“, i 

Un zâmbet de ironie se desprins 
je fața hoerutui: 

— Eu alături cu aceştia de azi? 
vea de ţară înlocuită prin iubirea d 
faceri? Politica sănătoasă a mea. a 
satul meu, să-mi ridic Plopenii“. 

Fruntea hoerului se încreţi puţin pi 
l-ar îi durut icoanele triste ale sal 
sărace în catre trăesc țăranii, căci nu 
erăi nimic, O vată de rubin la asfi 
Soarele pleca pentru a noapte, să l 
neze alte ţăripuri. Dela o vreme ajun: 
în sat Acum cerul era stropit cu s 
Luna palidă îşi împrăștia razele 
nceroc peste casele ascunse în umbra 
juceferi în ferestre, 

Pra itâta farmece în singurătate. [ 
na Yoichiţa îi astepta cu masa, O 
rile cu mămăligă. brânză cu smânii 
friptura de curcan și plăcintele me 
venesti, odluseră glume, râsete si de. 
tarea puharelar cu vin, Domnul Sta 
prim-ueocuro» la Curtea de Apel din 
curosti. do mult nu mâncase cu așa! 
jă. Zisa: „timâios rubin, coane Iorg 
strasnice plăcinte, coană Volchiţă“, 
jletea i se întinsese mai tare pe pă 
cele-i respectahil de holtei tomnatic 

Boerul adăugă: „Ospăţ simplu ce 
ploneni. fără gelatină şi pateuri, cu 
din huţile mele". 

Cina se sfârsi. Cu toţii trecură pr 
și se aflau în cuibul mistic, cum Du 
boerul odaia în stil românesc cui 
bila încrustată minunat, 

Peretele de la răsărit plin cu sân 
suliți. iatazane, săgeți, topoare, cât 
arcuri. iar în mijlocul acestor vechii 
paloşul trazea amintiri din vremur 
demult. 

Diu tavan atârna lamwa mare, cu 
teva sfeşnice cu lumânări aprinse 
jurui, ce împrăstia o lumină plăcut 
această încăpere plină de liniste şi ta 
peste cel din urmă lucruşor cu farm: 
trecutului In cesti turcesti li se adus 
cafeuua. Conu Iorgu sta lânaă masa 
mijbbe. Dumneatui luă titun cataif 
o vază de palisancdru : tacticos răsuci 
gara și-o aprinse. Fuma din un clu 
lung. terminat cu o boabă măricică 
chihtibar. Domnul Stavăr sorbia din 
feaua bună, iur coana Voichița, din ci 
în când. își lăsa ochii pe ghergh 
mic. la care casea cu degetele-i tran 
firii. 

Boerul care tăcuse până acum, er 
„M'ai întrebat. Ionică. pe drum, de 
m'am retras din politică ? As avea p 
mialte de spus. Eu am apucat alte + 
muri, nu ca acestea de astăzi cur 


nea catenei, orb Mat Ma MM Ra ia A a A a O ti tinea aa a A i A a a a a ante ia O E O N 
E SE i e i 


Yavuri urtte şi cu oameni fără caractere. 
În trecut era cinste, teamă de Dumne- 
zeu. mustrare de conştiinţă, — astăzi în- 
şelăciune si despoiarea semcenului, Poli- 
tica un mijloc de îmbogăţire; specuta- 
ţia idoilot democratice în folosul ticălo- 
silor. Lu suut crescut la o altă şcoală, 
aceea a bătrânilor, cati dacă nu erau 
ușă de învăţaţi ca patricţii de -azi. a- 


veau, însă, o însuşire bună: erau curați . 


la suflet, drepţi la judecată şi cinstiţi. 
Motalitatea nu | eră atiotiată, Eram co- 
pil da zece dni şi'n 'casa. noastră se adu 
nau Costache Nei, Cohu Mihalache, 
Anastase Panu, Colonelul Cuza ajuns 
Vodă şi alţi boeri, Lite chiar unde ne 
eăsim oi. pi sfătuiau ceasuri intregi. 
ie vrenturi, lotică,. nam să le ut nici- 
vdiita ! Cu xrec doi ani mai tărziu, tata 
age văd şi dăcuni, tata fericit mă 
uase pe mine și pe mamu, la Esi. Ca-a 
tost atunci nam săi uit cât oi trăit, 
lume puzderie ; veselie In fiecaie pas. 
Fşii în sărbătoare. Stau-si acum și mă 
vândese în inele nopţisi văd aevea. Clu. 
petele e la biserici sunau duios cun: 
poate din vremea voivczilor Stofun-tal- 
Sfânt si Vasile L.ubu, ni Se auzisetă asa. 
= mal cu seaniă clopotul cel mare al 
mitronroliei. Casele înipedobrte iar în pia- 
ta lui Biealu, hară mare și întinsă cu 
hotodul ce ahia înetipuse în locul cam 
strâmt. Ineu si conu M halache hogăl- 
hiceanu si Costache Negri si tata... lo- 
nică dragă. ce-a fost atunci... Aciuu vei 
pricâpe că eu suut un om vechi si nu 
Hot lupta alături cu vântură vorba di 
ustăzi. [iu sunt un om rugi mit în idei 
fuţi cu moravurile de acum. 

Si conu iorgeu ar fi mai povestit căci 
i se deschisese inima să spuc multe da- 
că ornicul din perete. cu un tablou în 
ulei, înfăţisănil pe Napoelon. în fața lo- 
cului de ln Moscova, nu ar fi -picurat 19 
zunete metalice. urmate de cântecul: 


Marsul lai Bonaparte, De pe buzele coa- 


nei Voichiţei se despriuseră vorbele: „IL 
târziu“. Boarul adăugă : .Să ne culcăr, 
ionică, Du”ă această oră ru întârziem 
aproape niciodată. Si cine vine la Pia- 
peni, se supune obiceiului de aici?! Si 
vâse. Cu taţii îzi luară bună seara. iar 
peste scurti. vreme curtea era în intune 
ric 

A dona zi, Duminecă, Boerul se sculă 
ca întotdeauna disdedimineaţă. FI c-atre- 
eră prin oerada curții; se interesă de 
toate ; intră în grajd, şi dintre toţi caii, 
alintă pe coamă și pe gât pe Soimu. care 
axtepta cu urnchile ciulite, zahărul ma- 
tina]. Câinii. vreo cinci. se guduramu ti 
ei irnprejurul hoerului. Trecu și nrin par- 
cul altădată pEn ca flori, acum cu frun- 
zale îngălbenite şi cu tristetea  pretu- 
tindeni. Clopotul dela b'serică suna me- 
lancolic. Mai târziu, aproape de liturghie 
intrară în lccaşul de rugăciune couni 
Voichiţa. îmbrăcată între mantie . de 
mătase neagră. domnul Stavăr si boerul. 
Interiorul b'sericii, cu miresul de tă- 
mâe, era plin de credinciosi, Curele a- 
prinse ve la icuane, lcăreau mistic. Mai 
întâi femeile smerite si anoi hărbaţii, în 
haine curate de sărbătoare îşi înclinară 
frunțiie în faţu byeritor. Boeris sc ase- 
zară în stranele de stejar.  ctitorești, 
Preotul cânta cu glasul slab şi părea 
sfânt cu harha albă. de câteori apărea 
în ușa altarului. Preotul avea aproape 
RO de ani Slujba se sfârsi. La anafotă 
veniră fete, coțiii. fernei, bărbaţi cu ple- 
te. iar lu esire sărutau dreapta. cuccanei 
şi a boarului. Numai era nimeni, Ră- 
Innsi ei sineuri intrnră în altar, Boerul 
ceru Evanghelia. Preotul cu mâinile tre- 
murânde o ridiză dela locul ei. Chipul 


conului Iorgu părea mai senin, iar în 
privire avea ceva blând ca nictodată. 
Evanghelia avea o învelitoare de piese, 
cu o iconiţă de email în mijloc şi alte 
petru la margini și colțurile legate în 
aur. Boerul o deschise, întrebând: .,Sta- 
văre ştii să citeşti grecește? Lite şi ce 
mândre chenare, D'apo. scrisul de mână 
cu huchi slavone. Ascultă prietene: .Dă- 
ruit-amm hceasti sfântă Evanghelie tipă- 
vita la maânăstivea Cetăţuia, bisericii ri- 
dicată de ctitorul larcu Negrea vel pos- 
telric la curtea lui Potru Rareş Vodă. 
eu vornicul Ţării-de-gios, . Simeon Ne- 
grea, ca să rămăe in veacul veacurilor 
la acest locas dumnezeesc spre rugă și 


“sece'i minele zi afursif să hi până'n 


al noulea neam c'ne va instrăina sfânta 
Exanehelie“. Si ce minunată iscălituri 
cu cerdac de mâna dumisale, şi leatui 
147ă, la stântu zi a Adoaimirii AMaice: 
Doninului:: 

Melancolia toamnei picura păreri-de- 
ră din frunzele moarte ce cădeau pe 
alees. vucinită la curtea cu ziduri grca- 
ELI 


* 
Ttecaseră mai mult de zece ani. Lu 
Plopeni dispăruseră linistea, binele si 


zilele pline cu bucurie cum era odată. 
Acum lacrini, şi desnădejde, Satul a- 
vroape pustiu. In ferestre numai Lică 
riau luminile în nopţile tâvzii, Nunţile 
încetasoră. - nici povestile ru se mai au- 
zinu în fata Jjăratecului de po vatră. 
Parcă nu fusese niciadată veselie. Dătrâ- 
nii eăvbâviţi st cu privirele obosite «le 
davera. iar femuila cn ochii plânsi, se 
strecuriu ca umbre pe drumurile troe- 
nite ale satului, Ciorile crurcăneau si: 
nistru. Vânătorile cu hăitaşi încetaseră. 
Odăile altă dată pline cu favnce, lipsite 
de voa bună. Boerut trecea prin  grela 
chinuri : era ubătut. Citea zilnic gazetele 
aduse din Fălticeni de câte un călăreț 
dela curte : dimeisula nu-i venea să crea 
dă ce vedea tipărit, Iși ducea batista la 
sene, tuma cu pasiune xi olta. Nelimiştit 
se scula din jâlț, cu privirea voind să 
spintece dopăriarea albi şi pustie. Sus- 
pinele se rețetau adine: 

_Voichiţu. Moldova. frumoasă u rămasă 
un petic «te pământ. Ostirea învinsă. 
oale): o prăpădesc Moartea scceră cu 
miile prihezgii. iar ostaşi; nu mai încan 
în țintirimio. Eejenie și nenorocire, Voi- 
chiţo. ce sa nlas din ţara noastră !., Cu 
ce urașit-a naredul nostru înaintea Atot- 
puternicului ?! Voichiţo. rnoşia ni se 
pierde! Voichiţo, zle amare! Si bo- 
sruul rămase cu privirea pironită în pă- 
enânt, câtevu clipe. Deodată fruntea 
pareă-i se lumină ; privirea” căpătă, ceva 
lin energia tinerească, de altădată, gră- 
nd nesovăelnic : „Nu, nu se poate, Voi- 
chițo, nu ne picrdem ! Am credință ! Nu 
mai plânue, Voichiţo!* 

Viscolul şuera ascuţit lovind în gea- 
uri iar crengile arborilor părea schelete 
Candelele pâlpâia trist lo iccana Maichi 
Domnului. Curoana Voichiţa mai mult 
o umbră, palidă la faţă, cu sbâreituri a- 
dânci în chipul gingaş, de odinioară, 
imbrăcată în neeru. cu ochii în Fvan- 
ghelie. Buzele'i tremurau ceva. iar lacri- 
mile se rrăvăliau pe obrazu îndurerat. 
In linistea intacului. vorbele ei cădeau 
ca picături de plumb fierbinte pe inima. 
poevului: De ce ny mă strânge şi pe 
mine Dumnezeu?! De ce ruă lasă pradă 
zbuciurnului ? ! Iorgule, Pralea al mamei 
nul vom mmană vedea!..* 

In felul acesta se perinda zilele triste 
la Plopeni. Nojiţile lungi Ge iarnă grozav 
de durernase. Vremea trecea în lacrimi 
si suferinţă. Bocrul, într'o zi citi pentru 


UNIVERSUL LITERAR. — 25 


a treia oară răvaşul primit dela o rudă 
a Gumisah de aproape. 

„Voiehiţa, auzi ce spune leremia, or 
fi mai bine si ne mutăm la Esi. Acolo 
sunt și copiii băiatului nostru. Soţia lui 
și copiii au nevoe şi de mângâăerea noa- 
stră în nenorccirea, ce i-a cuprins, 

— Să plecăm. lorgule! i 

Boeru! tăcu o clipă, adâncind cu min- 
lea tnată nefericivea din juru-le. apoi 
grăi: 

— Să plecăm, dar cum rămâne satul? 
Femeile -desnădăjduite de aci şi hătrâ- 
nii cari an rămas pa la vetre au nevoe 
de un spriiin. Să wmă duc când au nevoe 
mai multă de mine? Ce-au: si cugete 
în durerea lor? Ruşii şi așa îşi înc de 
cap. pradă, dar dacă noi fi aci? Voi- 
eh: LIsă ceva din inimă mă opreste la Plo- 
jeni, să străjuese in timp de cunpănă 
uproape de moşie“. 

Ornicul din perete hătu ora unul. Din 
odaia de alături se auziau fragmente de 
cântece şi Tăsete, 

— Ce oamen: rii, Voichiţe, incepu bo- 
evul indienat, Ruşii nu ni-au fost nicio- 
dată prictoni, Acestia's ofițeri de din. 
cole? Beau toită nouptea. joacă căiţili. 
nepăză tori ca nişte animale. Saltul a 
vămas aproape pustiu din pricina lor,— 
iau tot ce zăsesc în cale, Lite, ce rac din 
casa mea, cu care le-am pus tot la în- 
demână şi în loc ca ei să fie cumsecade 
si sf vespeele odihna din timnul nopții“ 

Cântecele deveniră mai mit sbisră- 
tuvi. Bocrul. furios se ridică din pat, 
Coana Voichiţa, speriată : „Ce vreai să 
iaci? Te pui cu nebunii?!" 

Doodată hoerul descue usa și din prag 
cu elacu-i aspru, zise: „Puteţi să fiţi mai 
civilizaţi !* Pe 

Ofiţevii rămaseră cu ochii holbaţi și 
iețele Juthuve de Miutură. Odaia. era pli- 
nă de fum de ţigară. cu aer închis şi cu 
sticle ca vin, răsturnate pe sub masă, 
pe masă lu un loc cu cărți de joc și 
ruble rnotototite. 

Infățisşarea energică a boerului ie im- 
pnse. Câţiva din ei în frunte cu prapos- 
veac Nechita Nechitovici, serâsriră. din 
măsele, cun rurmur de revoltă pe hu- 
ze. Anoi hboerul închise iar usa şi se făcu 
tăcere. Se unzeau numai soapte din când 
in cână, 

Dela o vreme pa coana Vcichiţa o hi- 
vni somnul, nunat boerul nu putea în- 
chirte ochii. Işi aducea aminte de toate 
clipele ma! însemnate nână la vârsta ce 
o avea anronre de 70 de ani. In preajma 
gândurilor deodată se auzi o ishitură, pu- 
termică în ușă, şi ea fu svârită într'o 
parte Boerul abea avu vreme să sară 
din pat în picioare şi să descarce un f0% 
când în aceeas clipă Nechita, Nechitovici, 
ipase rovă sluanţe în plin. Coana Voi- 
chţa. dădu un țipăt de spaimă: „lor- 
vule !*. Si trupul cald al boerulu: se nră- 
frusi. Căzu cu fata în sus cu carul pe 
plana re urs. și de pe frunte se prelin- 
genu druă suviţe de sânge. Candela, li- 
căria la icoane. iar Crivăţu! afară. urla 
a pustiu, 

+ 


A dona zi răsuna trist arama din clo- 
potnița veche. Veneau încot bătrânii des- 
nădăiduiţi. veneau femei plângând în 
năframa şi copii, apropiindu-se de tru- 
pul rece al huemlui. asezat pe năsălie. 
in mijlocul bisnricii. [i sărntau mâinele 
inţepsn: te pe pient şi se uitau lune într'o 
inrere ei i la chipul de ceară, cu bar- 
ka mare, alt. Dormea linistit, 

ovarul Negrea rămăsese pentru  tot- 
deauna la Plopeni, lângă ocina părin- 


lească, 
CONST. CEIIAN-RACUOVIȚA 

















2, — UNIVERSUL LITERAR 





cpabhacea Balcrpaespes 





ANUL LITERAR 


Sa vorbit mult, în cursul acestui an, 
de criză. Diferite niersonalităţi culturale 
si politice. numeri reprezentanţi ai 
scrieului româneae şi destui editori şi-au 
dat avizul: ne păsim în plină criză a 
cărții, 

Iucrurile — cred — ar trebui preci- 
zate : statistica. în pragul căreia mă Ră- 
sesc. mi-n impun. Că se poate vorbi și 
de-o astfel de criză — desigur. Aceasta 
însă -— pedeonarte — ca 0 urmare na- 
turală| a celeilalte — criza economică 
prin care mai ales proletariatul! cetitor 
trece. Tucă sar face un grafic compa- 
rativ între această criză şi aceea a altor 
produse nu se va putea ajunge decât 
ia încheeren unui paralelism ahsolut — 
desi. la noi. încă n'a pătruns ideea ne- 
cesităţii lecturii. In vreahitate -- pentru 
timnul prin care trecem (când intelec- 
tualul nu poate ceti pentrucă nu are 
cu ce cumnăra. îmr bogătacul nu cetes- 
te pentrucă vede în aceasta o inutilita- 
te) — lucrurile marg destul e bine încă, 
St dovezi sunt destule. 

In primul loc avintul cel mare pe 
rare, în fine. si editura românească l-a 
îmat — în ultimul timp Cânditi-vă la 
numărul restrâns de edituri de dina- 
inte de război. când meseria aceasta în 
sine era inexintentă. fără alte adaosuri 
și puneţi alături numărul imens de har- 
niei îndrumători ai cărții cari osteneze 
spre lnuda lor şi rentru binele cultwrii 
românești. în mai toate unghinrile țării 
si veti conchide ca mine că despre o cri- 
ză. aici. nu poate fi vnrba. Mercân:ii mai 
departe. fnceti a altă comnarație: care 
a catitatea tehnica tipăriturilor actuala- 
înță de aceea He nână mai deăunăzi? 

Anul 1929 e -— din acest punct de ve- 
dere — dovada vie a celui mai vădit 
mrigres. Fxecutia cărții românesti sa 
întrecut pe sine Gânaiţi-vă numai la 
numărul festiv al „Ramuri“-lor si la 
„Omaeiu"-l d-lui M. Draeomirescu. luaţi 
în mână orice volum de versuri sau dle 
proză editaț de Cartea românească aa. 
de Fâditnra natională Ciornei. ceva mai 
mult * ortentați-vă snre oricare din raf- 
turle continânăi manuale de curs secun- 
dar si veti rămâne surprinsi de eriia, 
deosehită pe caro o nun efitorii nostri 
arre a. prezenta lumi? cetitoare — pe 
lâneă un continut sufletesc de care pei 
sunt mat putin răspunzători — o înfă- 
țisare simnatică dacă nu totdoanna 
romnlet estetică — far. cel putin o hâr- 
tie odihnitoava n ronertă occidentală «i 
n Hteră curată si nouă. PF — aici —firă 
îndaială — si: destulă concurentă. Fant 
cert e că — pentru editura românnaacă 
— anut 19299 n fost un an nroductiv ai 
îmăltător ra executiuna tehnică. Iuerul 
marită ru atât mai mult să fia reliefat 
em cât sa nt — uneoyi — prea mită 
atontiuno chiar tradverrilor. ha încă 
unor scrieri core nrin nimic nu 'neritau, 
Du exscenul de zel tinorrafic care Îi s'a 
cferit. dar nici măcar cinstea unei rudi. 
mentare îmvrimări. E — în aceasta — 
încă o exemniifirare a asn-numitulvi 
protecționism editorial prin care — şi 


anul 1999 a excelat —— caşi atâția car! 
l-a“ precedat. 

Si o davară decisivă; se poate oare 
vorbi despre n adevărată criză a cărţii 
în 1929. când singur acest an a văzut 
perindâniu-se. la vitrina librăriei, adi- 
țiuni” noui dim operele atâtor scriitori 
consacraţi ca: B. Deluvrancea, C. Sandu 
Aldea. [. Al. Brătescu-Voineşti, Î. L. Ca- 
ragiale, (i Cușbuc. MM. Eminescu, ]. 
freangă, P. Ispirescu, 1. Slavici, Al. 
Vlahuta, 1. Rwdal-Deleanu, Alecsandri, ! 
Ghira, Al. Udnbezcu, A. Pann. N. Bald- 
cescu, Duiliu Zamfireseru, N. Filimon, 
C. Negruzzi, D. Bolintineanu, Al. Darile 
ta, L Pebrennu, N. Crainic, Cezar Pe- 
tresru. Si, O, Iosif. D, Anghel Al. Sta- 
matiad, G  Rucoria? 

E. aceasta o dovadă nu numai că se 
ceteste. dar că publicul. rămas credincios 
cărții se pricepe să aleagă. ştie să im- 
pună anumite opere şi anumiţi purtă- 
tori de condeie. Si să se pbserve variaţia 
de mai sus. în această epocă. de moder- 
nism acut în care 1. Rudai Deleanu. cu 
versul lui areoiu. găseşte destui cetitori 
ca Nichifor. Crainic, primilivul Filimon 
este prațuit deopotrivă cu Cezar Petre- 
scu. iar perimatul Pobntineanu se ală- 
tură cu suceos lânză atâţi succesori mai 
norncoși. in felul acesta nnul expirat 
ne-a dat nosibilitatea să reirăim. într'o 
bizară alăturare — tot complexul seri- 
sului românesc. nrodtcțiunea literară de 
mai hine de 1M de ani, încenând cu 
însăiimările aritmice ale primilor ver- 
smitori. re-nuhlicați în cutare bibliotecă 
de ponularizare. rontinuână cu cele mai 
de senmă produse ale acelu'as şi sfâr- 
sit cr tonte năzbâtiile pe care sub nre- 
text de artă nnuă. ni le oferă atâţi făp- 
tasi ai tiparului, 

Din nennrncira — pentru cele ce ur- 
mează lucrurile se schimhă: producția 
litarară n'a putut ţine. în genere, pa- 
sul editurii. 

Aici văd eu criza: o criză a scrisului 
nu a cărții De fapt sa scris fcarte nu- 
tin. Sau mai exact: sa tinărit foarta 
putin și disproporțianal, în ultimele 2? 
tun? mai mult decât în primele 10 Si 
anoi o bună parte dintre marii noatr! 
scriitori au tăcut. Destui prozatori si 
»oeţi. numerosi dramaturgi s'au mulţu- 
mir să se oitihneaacă pe laurii odată 
câstigaţi sau cel mult — să se recditeze. 
PF — de sinur — un semn înegriiitor 
care poate fi înregistrat ca o  nenibilă 
rriză de însvireţie. Fi-va anre 1990 ceva 
mai fericit în accasti privință ? 

Si o nouă criză! aceea a noeziri n 
alai epire în ganera a celei lirice în sne- 
rie. Poaţii nostri îsi vor fi atârnat lira 
în cuiu sau poate — materialismul a- 
cent al vieții îi va fi crientat aturea. Fant 
sizur oc că închinătarii versului au în. 
renut să fie din zi în zi mai puțini. FE 

desizur — o constatnre melancolică 
si continraarea ei e nrezentă. când ne 
vâncdtim că. în anu! 199 nu au apărur 
mai mult de 10 volume Ge versuri și 
mai Ales. când ne vedem nevoiţi să re- 
marcăm, dintre ele. acordurile accepta- 


PAUL | PAPADOPOI 


bile seinnate: A. Davidescu (leagăn de 


rânțece). 1. blaga (Lauda somnului) şi 
cu mare preutate. Tudor Xfăinescu (O p- 


cătură de parfum), 


Din fericire cu proza lucrurile nu me! 


petrec tocmai aşa. 
publicului e atras mai ales de proză. 
De-aici şi orientarea scriitorilor spre a- 
cest gen mai accesibil și — poate — mai 
rentabu. in această subdiviziune anul 
199 a fest mai productiv putând-să ne 


Se pare că pustul: 


dea fericita Ulță a copilăriei a d-lui 7. - 


Teodoreunv, scânteetonrea Gridind ru a- 
mințiri a d-nei Utilin Cazimir. clasicele 
povestiri din viața şcoalei româneşti in- 
titulate Printre apostoli de d. C. Kiri- 
escu. viielioasa Vedenie a d-lui Gib. 
Mihăescu — dintra cei mai tineri. ală- 
tari de cari sau manifestat. prin opera 
romareahile (nu hotăritoare în cariera 
lor literară) atâţi reprezentanţi ai pe- 
neraţiei, înnintase: DD. D. Pătrășcanu, 
en Un prânz de gală“. [. Al, Brătescu- 
Voinesti cu ..„Firimituri”, G. Galaction 
cu „Caligratiii Tertiu”. 4/. Sadoveanu cu 
.0 întâmplare ciudată“, 1. Agdrbiceanu 
cu „Țară şi neam, Al. Cazaban cu .Pa- 
sărea rătăcită”. Aceasta în nuvelă, 


In roman aceeași hopăţie. De astădată 
numărul mare de lucrări este în legă- 
tură si cu atribuirea acestei denumiri 
unor opere care. chiar altfel caracteri- 
ate. nu și-ar pierde nimic din valoare. 
E cazul ncolei sguduitoare  „Simfonii 
fantastice: a d-lui Cezar Petrescu. al în- 
viorătoarei povestiri nuvelistice căreia 1 
sa zis „Duhovnicul maicilor” a. părin- 
telui Damian Stănoiu. care merită Bă 
fie încrustate în chiar prima linie Și 
lor Ti se apropie. cu toată drentatea. pe 
deoparte romanele istorica: Zodia Can- 
rerului [3, Sadoveanu) şi. acum în 
"rmă. Crdisorul (LL. Rebreunu), pe de 
alta — ntât de caracteristul „Am ucis 
he Dumnezvu” al domnului G. Ardelen. 
Au. Merită deasemeni să fie menționate 
altele dauă : traii dela Curtean Veche de 
Mateiu 2. Caragiale (publicată. anul tre- 
eunt în Gândirea”) și Rai mascat de ]. 
Teodnreann — inferior desigur întregei 
opere a aceluiag. 

In tot cazul -— aceste volwme consti- 
tuese producțiunea principală a anului 
axvirat —- fără ca. însă. ea să noteze un 
pas progresiv în avoluțiunea literaturii 
românești. - 

Si criza e cu atât mai evidentă, încât 
ea se accentutează. când ne gândim n 
faptul semnificativ că producțiunea îa- 
torico-literară a anului sa încheiat nu- 
mai cu conştiincioasele studii ale d-wui 
N. Cartoian (Cărțile populare în litera. 
tura românească), iar critica ln acela 
„Princinii de literatură” ale d-lai Sfilail 
l'raqrmiresru, care au trecut atât re ne- 
“hservate. 

Incheiu cu o notă bună pentru atatea 
hiblicteci de popularizare, cu elogii pen- 
tru vuţinele reviste hune cu aplauze 
pentru atâta entuziasm tineresc. risipit 
în toate unghiurile ţării și cu speranţă 
că 1930 va putea fi salutat cu mai mult 
entuziasm. 


me ae 


A: 


[mam a. 





UNIVERSUL LITERAR. — 27 








INCIDENTE ŞI AMINTIRI 


studio-ul (ce urâtă  pronunţarei 
trului Naţional. au fost incirente. 
'a rânduit să se joace „Amorul ve 
ază”. a început reprezentaţia, sa în- 
pt reprezentaţia. sa spus că nu se 
i reprezintă piesa şi sa jucat diu nou 
8, 
irecţia Teatrului Naţiunal a angajat 
tru reprezentarea piesei „Amorul ve- 
ză”, « artistă dela alt teatru. pe d-na 
Caler, artistă de talent ş; deapre 
nci am scris atei, totdeauna bine. 
e anume a determinat direcția Tea- 





d. LIVIU REBREANU 


ui Naţional să angajeze pe d-na Ca 
pentru: piesa lui de Flers. nu stim 
na Caler are talent. a obţinut reale 
ese şi obţine oridecâte ori joacă. dar 
credem, că direcţia Teatrului Naţio- 
n angajat-u ca să île sigură de snc- 
| piesei lui de Flers. pe scena stu- 
ului. 

credem aceasta, fiindcă d-na Caler 
san specializat anume în rolurile din 
ele lui de Flers și fiindcă la Teatrul 
ional sunt artiste deopotrivă de ta- 
ate ra d-na Caler, dar căra nu! 
încredinţat rolul din „Amorul  ve- 
ză” 


s'a pus. — na Spua direcţia Tea- 
i Națioual, — că sa adresat uneia 
Dumetoasele. foarte numeroasele 


r, artiste. care parazitează la Naţo 
şi că a refuzat vrenina să joace îu 
orul veghiază”. 

ar nici par fi putut să refuze nici 


na Caler a fost așa dar angajată 
din cauză că vreina din artistele n- 
în talent (să ni se citeze contrariul) 
Naţional a refuzat rolul. 
ra fost angajată nici din cauză. 
irecţia Teatrului Naţional a socatit, 
are în imensul număr de artiste. 
are le plătește, o artistă care să sus 
cum se cuvine rolul încredinţat 
i Caler, 
că a socotit asa direcţia Teatrului 
onal, utunci de ce nu spus. Iar 
-i aşa, de ce întârziază operația re 
ționare a artistelor sal. eliminând 
ilităţile şi angajând artistele care-i 
e. în frunte cu d-na Caler? 
r na socotit aşa, fiindca nu poate 
pună, că nare artiste cu talent tat 
cât are d.na Caler. 


Prin urinare, d-iu Culer a fost anga- 
iată nu din cauză că Teatrul Naţional 
nare artiste care să interpreteze cum se 
cuvine rolul din „Amorul veahiază”, 

Atunci de ce a înst angajală în repre- 
zentație ? 

Fiindcă a vei «d-na Caler? 

Fiindcă a voit direrţia teatrului ? 

Fiindcă vrea d-na. Caler, să fie anga- 
jată la Nnţinnal? 

Fiinacă vrea direcţia să satisfacă vre. 
rea dnei Caler şi a pus-o la un fel de în- 
evreare lu studio. cu Amorul vegbia- 
ză“? 

Cart e că d-na Caler a voit. 

IL: iarăşi cert, că şi direcția a voit, 

Dar acexte dosă vreri au jignit artis- 
tele dela Naţional, căci Teatrul Naţio: 
nal are așa de numeroase şi de mari 
artiste, că nu-i în situatia. să fie silit să 
angajeze pentru câle o reprezentație, ar 
tiste din afară, 

Rămâne de lamurit o supoziție: Direc- 
tia teatrului va fi veni să anuajeze pe 
d-na Caler în rândul personalului artis 
tic al Naționalului şi a sncatit că-! ni- 
merită procedarea cu reprezentaţia Mala 
studio, —- ca un fel de portiţă din dos? 

Procedira nu ni se pare hună. - e 





D-na LENY CALLER 


inai întâi neconvenabilă pentru artistă. 
Fiindcă d-na Caler joacă de mult, e cu- 
noscută e apreciată şi-a dat toate exa- 
menele 

De ca dar ocol? 

Ca să se deşire incidente studențești 
şi să se îmiteze rușinea parlamentară cu 
paze nrit mirositoare şi să se facă in- 
trigi meschine ? 

Noi știm pe d. Hebreanu, om de curaj 
si re hotărire leală. nu de tactici dada- 
lice 

. 

Intre titp. directorul Teatrului Naţio- 
nal sa schimbat. In locul d-lui Hebhrea- 
nu, a venit d. Victor Eftimiu: 

. 


Teatrul Naţional « reluat „Ieidelber- 
gul de aliă dată”. Bine a făcut, Şi pen- 


tru cei cari au fost în Arcadia studen- 
țeaască şi pentru cei cari acuma risipesc 
cu voluptate lirismul tinereţii. 

Sensibilitatea zilelor, care ne-au foat 
cele mni dragi, e sintetizată în „Heidel- 
bergul” studenţiei noastre. 

Fiecare dintre noi a fost un Karl- 
Iteinz, Oricare dintre studenţii de azi e 
un Karl-lleinz. Si şirul de delicioase 
netty... Nu uitarea, nu sa întins peste 
tot. Amintirile înviorează. 

„Heidelhergul de altă dată“ e totdea- 
una actual. Oricâtţă critică sar face. 





A e 
A 
3 


D. TONY BULANDRA 


acră şi aspră, actualități, oricât par 
revizui stăriie si sar compara etapele, 
lirismul e în continuare. Freamătul ti- 
nereţii nu lasă amintirile să moară, 

Pentru noi, au întrupat Tony Bulan- 
dra pe se»nă. pe Karl-Heinz şi Maria 
Giurgea pe Ketty. Ei au fost ai vremii 
noastre. 

După 20 de ani, studenţii de azi au pe 
d. N. Atanasiu şi pe d-na Popovici 
Voina, Suntem siliţi să facem comparații. 

Cei cari nau simţit comunicativitatea 
de atunci a lui Tony Bulandra şi nau 
tresărit la ciripitul de atunci ai d-nei 
Wiurgea, pot să spună, că d. Atanasiu 
zi d-na Popuvici înfățișează sentimenta- 
ismul Jor tineresc, 


+ 


Dar aceatea ie spunem numai pentru 
„Heidelberaul de altă dată“, fiindcă-i 
piesa care împletește prea Etrâna liris 
mul personal cu vraja aducerilor aminte. 


B. CECROPIDE 








8. — UNIVERSUL LITERAR 








SN $ ca Sa-cusez... 


fragment 


„GÂNDIREA a publicat uni 
de Gib. 


din romanul „Domnul Coruvin” 
I. .Mihăescă. 

„Romanul va apare în cursul lunusi La- 
nuarie, odată cu „Foamea“ noul roman 
al ni Cezar Petrescu, desigur cel ma: 
fecundă scriitor. 

[mi pare hine. că găsesc și iscălituria 
d-lui Al, Busuioceanu, sub o foarte in- 
teresantă cronică despre „Gravura  tu- 
mânească“. M'a bucurat reapariția nu- 
melui d-lui DBusuioceanu în revistă îi- 
indcă, d-sa totdeauna aduce lucruri noui, 
cercetate bine şi dă o perspectivă de 
largă înțelegere urtistică, An impresii 
că d. Busuioceanu e unul dintre cei mai 
bine piegătiţi să aprecieze arta plastică. 
să lămurească şi îndrumeze, 

D. Al, Pădăuţă. face note despre Creun- 
uă. Fără îndoială, că-i justă aprecierea : 

sAorocul lui Creangă şi deci al lileru- 
turii noastre a fost lipsa de contact cu 
ispita altor modele, care i-a păstrut nel 
terat dvul matie al scrisului, Căci 
Creangă « scris aşa cum, probubil, e 
cântat prinul poet populur: desrhis. d- 
proape numai pentru sine, neconstrâns 
de nicio intenţie sau de vreun orgoliu li- 
terar*, 











ame 


In ACŢIUNE ŞI REACŢIUNE,  u-nii 
Ion Jianu. P. Comarnescu M Polihro- 
niade și C Noica trutează chestiunile 
„snecificul naţional“, „specificul  romă- 
pese în cultură şi artă“, „constantele 
politicei românesti” şi „loaică naţiona- 
lă“. Nu cunase dintre acesti patru scri. 
itari decât pe nnul. E tânăr și tare des- 
tept. Si întâlnirea lor în cadrul aceleasi 
reviste (ei îi: spun caet semestrial) e de- 
terminantă de reciprocitaiea ațirecieri- 
dire tinerească. 
lor şi desigur a unei comunităţi de pân- 

D. Jianu pune problema apociiiculul 
național : 

Când problema unificării sufleteşti « 
poporuhii rumn așteaptă încă rezolvoa- 
rea deplină, atragerea atenţiei publice 
asunra trăsăturilor comune. asupra ante 
logiilor dintre indivizii ce formează na- 
lunea română, are deosebită împortan- 
să, i 

Prin formularea specițicului noționul, 
se va «duce o contribuție de seamă lan 
unificarea sufletească a noutui stat în- 
tregit, 

Dar cine şi cum? 

Pe drumul ştiinţei, sau cu darul ins- 
piraţiei, 

D. P, Comarnescu adânceşte „specifi- 
cul românesc în cultură și artă“, 

„Câtd tradiţie națională este, atâta see 
cific naționai este în arta şi cultura unt: 
[Cpor'“, 

Și ajunze la definirea următoarelor 
caractere constante sufletului românesc: 
un sentiment aparte al naturii, un sic 
al măsurii si al strictului necesar vioi. 
“iune 

După cum se intnunesc în opera de 
artă, vom avea operă romantică. sau 
“asică 

Dao studiat într'adeviir original al d-lui 


Comatuescu mă voi ocupa într'unul dn 
vumerele viitoare). 

D Atihail Pol heoniade găseşte 3 cons- 
tanto principule în politica românească: 
3) artitrariul guvernanenul, 2: oportu- 
nisinul. 3) incapacitatea revoluţionară 
neassetor populare, 

D. C. Noica face aialectică asupra „.10- 
gicei nuţionale” a căror soduţie o piseşte 
în libevarea individului, 

Caci sliberarea individului” insemne 
zi înzestrarea lui cu toate proprietățile 
specifice ale orgunismului neiionat din 
cre n crescut”, 

E inpresionontă diseulia provaculă de 
chestiunea pirsă de confruti cu teme 
rument, stil și bărbăţie inteligentă, 

Au RI iunărtăşese părerite întru totul, 
dur ei aduc o puilsuție de uctuilizare ri 
ideilor, rare nu pet [i tratate întrun rit 
de pitoresc treutiționalisn, 


RAMURILE. del. Craiova devin tot mai 
intaresunte, Asa în numărul din urnă. 
pe lângă ubnirabitul articol al li Tu- 
«dor Arghezi şi studiul d-lui Sângioreiu 
"Eminescu şi Goethe) si poezii de D. 
Nanu. M. Ioanid. e cronică bună si în- 
grițită de C. D. Ionescu, Ioanird, 'Dongo- 
razi, Netu Yonescu, 

B. Cc. 
E 


NUVELEI ROMÂNEȘTI i ke închină 
un număr (9—10) de revista Cele trai 
Crisuri“, Ni 82 ofară opere nuvelistice î- 
nadite sau republicate din următorii 
scriitori: 7, Al. Brătescu-Voinrsti, Mi- 
hail Sndoveanu, Liviu Rebreanu, Î. A. 
Basavubesru, Cezuv” Petrescu. Gnlu Ga- 
laetion. Const, Kiritescu, 1. Agârbiceanu, 
1. Carnban — adică din nuvelstii defi- 
nitiv consacraţi. Aceasta dovedeşte cu 
prisosinţă că selecţiunea e hine făcută, 
Se aluacă justele raractierizări de care 
sunt însaţite pertrotele scriitorilor de 
Mai SUB. 


PREGNANT ŞI JUST articolul d-lui 
*lihai! Draeornirescu din care snicnim : 

„după nuvela îstorică,.. nuvelistica 
românpuscă trece la tragicul social... 
(Moaru cu noroc, Pona Tanda. Budulea 
Taichii de 1. Slavici), „Îsi piiseşte 
e culminație în două canodonere ale li- 
teraturii universale... (U făclie de Paşti, 
La hanul lui Mânjoală de L. L. Carugiu- 
l:), Anoi: nuvela găseste un admirabil 
mânuitor în Trătescu-Voineşti care ne 
dă două rapodorere,... care pat face fala 
ovieărei literaturi” (Moartea lui Castor, 
Călătorului îi şade bine cu druniul). .Mi- 
nunata Ms Nichifor Cotearul. capodo- 
pera de discreţie si de navvitate hazlie 
a lui 1. Creongă. rămâne izolată... Dela. 
i. Al. Brătescu- Voinesti, nuvela ia 3 di- 
recţiuni: idila din pătura ţărănească și 
orășenească în Sadoveanu (Păcat boe- 
vesc. Haia Sanis, In pădurea Petrişoru- 
lut, Năluen). Gârleanu (Pungu, Furnica. 
Nucul ui Odobac) si Cezar Petrescu 
(Iinchiul din America; psiholceieă în 
Sandu Aldea (Datorie, partea intilică din 
Pe drumul Bărăganului) si realistă din 
pătura de jos a mahalalelor cu Rebrea- 
ne (Culcușul, Golanii) si Agdrbiceanu 
"frofelecraa, Luminiţa), 

Concluzie: „nuvelele româneşti sunt 
cele rnai de seamă printre nuvelele Ae 


cu Z Chenes 





importanţă universală”, Lo inchead 
atât mat importantă. cu cât această 
cie e în plină ascensiune și cantii 
si callativă. 


FRAGMENTE DIN CLASICI fa € 
cu talent şi cu pricepere, publică 9? 
vista clasică" (1, 2) şi anume: G. Micu 
I.nereţiu, Invacaţia : N. I. Jlerescu: „le 


ru 


pilius. Ireida 1. 1—12%. V, AL. Georti 
cu, Fneida 1. 335—440; C. Pap 


tea: EHomer. Qdisseya. Rapsouiia a 
(în No. 1); Ge. Murnu: Vergilius, EnP 
Preludiul (1—12); C. Papacostea: Hin 
Scutul lu Herakl:a N. 1. Iovescuin: 
tu), VIII, NĂNI. XCYVI (în No. 2). «d 


a 
STUDII DESPRE CLASICISM în'p 
leaș numere: I. Valaori: De: ela, 
sraci: Solon si Mimmerm: C. Pap, 
tea: Gândirea epiză elină:  Hom,, 
Hesioa expresiuni ule vieţii social 
No. Di; 1. Valavri; Antemergători,, 
Pindar în livica corală: Stes hor, 1, 1 
Simonide din Ceos: CC. Paco, 
tiîndirea epică elină: Ilesiod ( Pi 
D. 1. M. Mnrinescu. lee ada 
uri de primul plan ale istorici /I si 
în Na 1) si poeziei epice (Vergi 
No. 2) latine. 
In general. Revista clasică" aduc”! 
rioase cercetări, tramluceri alese şi o 
nică intelizentă din domeniul vieţ 
cplturii greco-romane. toate în mă 
să deșteante şi la nni. interesul pr? 
cunoaşterea acestora. LU 
ir 
SUBSEMNATUL publică. în acelass 
măr. un fragment despre ideile ri 
gogice ala revizorului școlar Mihai 
minescu“, îi 
f 
LIMBA ROMÂNĂ a reapărut. de: 
dată în editura ziarnluii  „Univen 
suh administraţia căruia a trecut 
pân cu acest număr (II. 4), Coprși 
variat și inferezant. : Nrtăm: st 
d-lui E. Tovinesru: „Judecata lui ! 
asunra îmnăraţilor”: ..Moartea păn 
de ca Strihan. sch' tă: „Un viteaz 
N. N. Beldeocanu, .V'n vers al lui 
imn greșit interpretat“ de Cor 
Buzdugan. etc La fine: o cronică 
gată, i 
P.I 
[. i) 
A apărut în editura Cartea Romi 
acă : „Ra mascat“, roman de lonel2 
doreanu. 
Prețul Lei Îi 


IN ACEEAȘI EDITURA : ) 
Cumnostinţe friositoore Seria D N 
„Cinemategralia:, de acoi. M. Zi 
Jicenţiut în Stiinţe, ui 

Preţul Leib 


Cunoştinţe folositoare Seria D. N. 
„Fabricarea sticlei”, de A. G, Fit 
Profesor chimist. li 

Preţul Iei 


Cunaoştinte folositoare Seria D. N? 
„Gazele ptrăvitoure întrebuinţale în- 
boi”, de Locat. M. Zapan,. licenţia înr/ 
mie. Ri 

Preţul Lei, 

„Duloonicul Muicilur“* voman de 

mian Stânoiu. i 


Preţul Te; 75 





Secaanacs die 
Cwvasaie 


moscutul actor france: Julrs Bery 
în turneu la începutul cariere: sale 
„rise la Bordeauz sd jonee cu tnpu 
care făcea parte, un spectacul, lu- 
pitt la hotelul Iu care trăsese mu 
mici 0 câmeră liberă ase că fu ce 
ț să ntimească propunerea porteru- 
d impâriăşească cumera cu un ur 
pentru normţtea tirrea, 

ind gbligut sti se uitstopte Jucate de 
neață ca să plece mui departe cu 
ul în alt vraş unde trebuia să juc 
ara, rugă pr camorazi să rină si-l 


ul din camarazi care curea obiceiul 
țină de farse, projilă că dies Bor 
mi înmediat fiind obosit, întră în cu 
şi-l vopsi cu negru, 

mincața când Jules licru se priveau 
tindă făcându-și cravata, îsi spuse 
tnt 

Ce imbecili! eu le-am spus să mă 

le pe mine şi când cot ei uu scula! 

epru. 

tind nresfeu se desbrăci şi sr culcă 

meu dir pat vrraltat, 


+ 


pun uaceu preu multa consideraţie 
ru arta dramutică, Un pienez nonr- 
r, sure n trăit mut tunp la Paris, 
steşte întâlnirea se lu un spectrieol 
ulovrul „Vieţii lui Isus, Cunoscând 
de raată era rrudiţiu sa, străinul își 
in surpriza, că celebrul scriitor își 
găseşte timp de a frecventa teatrul, 


Inchipuiţi-vă, răspunse Henan, că 
i un suc atăt de plin cu nuci, cd una 
ură nu cer mui putea să încupă, şi 
şi se mai poate introduce în sar nroz, 


ena se petrece la Paris. 
armnu Detoche avea fjour-fizr, Eru 
ua zi de Crăciun și fiecure din însi- 
se liudu cu cadourile pe cari le pri- 
e, Se cragzra enorm — bine înțeles. 
are ţinea cu orice preț să facă sen- 
e și cunvorbirra urma astfel: 

Mie, spuse d-na Arsene, soțul meu 

pus în micuţele-mi ghetuţe un su- 

inei cu diamante, 

De eu, adaogă d-na Vernus, am găa 
in nantoful meu, o splendidă casetă 
bijuterii, 

Bu, Supralicită d-na Rinelte, eu re 
it dimineaţa un cufăr de piele le șo- 
lă cu ubiecte de valoare. 
dând veni şi rândul doamnei dulisse, 
nd, cu susură: 

Fu ani găsit în pantolul meu un 
ndid armoir cu oglindă, 

Asta nu mă miră de Ice, zise ru 
2 potrivită vecinei sula, d-na Asâne. 
picioarele care le are cu. 





bb caz ca 


INTOXICARE CU ALIMENTE 


Ce să facern în cazul când ne-am în- 
toxicat cu carne altarată sau cremă ve- 
che ? F. navce si provocăm inned at văr- 
<Aturi. şi să bem o mare cantitate de 
iapte. Se reconiendă deasemeni cărbuns- 
te animal (două-trei linguri de supă în 
24 de ore, dacă inima e slăbită se vu 
bea o cească cu cafea, dacă respirația 
e grepae, se va inhalu ox'gen. Numa! 
medicul va putea să prescrie ulterior, 
dacă a creile necesar, spălături stoma- 
cale, în purgativ și alte medicamente. 

Tratamentul e acelas și în cazur le de 
intoxicare cu al'mente ce conţin o o- 
travă violentă, tipul clasic al acestor fel 
de bitoxienre e cel cu ciuperei. 

In fine_ sunt unele persoane cari nu 
pot st suporte auwmnrte alimente (pes- 
tele. fragile. ouăle ete... acestea provc- 
cându-le imediat urticare miprenă Saal 
ustmă, la împrejurări de acestea se vor 
uplica venture, cât mai multe, pe re- 
ziunea. dorsală. Accidente ce natura a- 
creasta, ral. fi ev'tate lând peptonă, după 
recomandaţia unui medic, Se numesti 
„botulism, accidentele foarie grave du- 
turite consunării de mezeluri prost pra- 
varate sau le legume insuticient cou- 
servate Aceste accidente constau din 
turburări nervoasa ca apar repede după 
ve atimentele au fost consumate. Până 
ja venirea rmedlicului se vor face spălă- 
uri iriterue cu serunt sătat ob snuit. 
ifedicul poate reecmanla să i se admi- 
nistreze bomavului stricniră san să i 
se facă o injecție cu ser ant.hotulic, 

ADEVARATUL NATURALIST 

Adevăratul naturalist este acela care 
nu ucide. Prieteni: animalelor trebue să 
tie înxrijoraţi că se distruz cate mai 
interesante speţe de animale. In Africa, 
sa şi reglementat de altfel vânhtouren 
fiarelor sălhatice. Astfel. în Tanganiku, 
vânătoarea elefanților se ficca până de 
curând fără a se ţine seamă, de vreo 
regulă aceştia fiind ucis: din automobile. 
Ministrul englez, al coloniilor, lordul 
Passtieli a dat un decret prin care 
interzice vânătoarea în acest mod, Dacă 
delicventul e prins el poate fi arestat, 
confiscându-i-se şi maşina. FE totuși 
foarte greu să ai dovezi împotriva cou- 
trabansdisştilor automebilişti, 

In vânător inofensiv este exploratorui 
englez Muvswel! care se află acum în A- 
hica unde străbate regiune întinse a- 
vând ca armă un aparat. fotografie. 
Maxwell a reuşit să prindă numeroase 
'nstabtanee reprezantând : Isi. girafe, ri- 
nocari. tauri sălbatici. elefanţi, toate da 
la mai puţin de 20 de metri distanţă. 

Artistul. înarmat numai cu un obiectiv 
îotografic, iată adevăratul naturalist al 


epocii noastre, 


UNIVERSUL LITERAR. — 2% 








caricatura zilei 


FOARTE SIMPLU.,, 





— D-le amptoiat pot să trimit un vu 
santion într'o scrisoare francară cu 10 
centime ? 

— Depinde! Ce fel de esantion? 

Tu esuution din scrisul meu... 


a LOGICA 





« E AC rea 
ao 
— Cum? a băut tot conținutul pabhu- 
rului si mai murit de la primu pică- 
tură 2! 
— Ei aşi! cum era să mor cândnan 
stiut ce conţinea, 
SINUCIDERE 


MODERNA 












să 
pei 

ar se 
Bea 
sa! 
oma şi 


a 


-- Il vezi? Nu o mai duce mult... 

- Dar nu ara de loc acrul unui bhol- 
av, 

— Nu! dar sa hctării să-și cumpere 
automobil. (Dimanche illustree) 


30. — UNIVERSUL LITERAR 


Pagini uitate 





GRIGORE ALEXANDRESCU 


UCIGAȘUL FĂRĂ VOIE 


O temniţă adâncă îmi e locuința: ") 
Prin dese, prin negre zăbrele de fer 
O rază pierdută îmi spune fiinţa 
Cerescului soare, seninului cer. 


Şi trigul mă'ngheaţă: e umed pământul; 
De zidori, de lanţuri eu sunt ccolit: 
Aici suferinţa aşteaptă mormântul, 
Căci legile lumei aşa au voit. 


Adus ca o crudă, sălbatecă hiară. 
L'a temniței rtă nădejdea-am lăsat, 
Şi simţ chinuire alât mai amară 

'u cât a mea soartă eu n'am meritat. 


O noapte fatală! o noapte cumplită! 
Pc patu'mi de trudă dormeam obosit: 


1. Sujatul acestei pazzii nete o întărm- 
plare adevărată. Osânditul. socotesc că 
trăeşte încă, şinu e mai mult de pucru 
ani de cânil su ju-lerat prizina la 1ribu- 
naluri, unde o! marturisiuil fapt, căma 
a se desrinuvăţi prin povesuirea ueanro- 
cosului vis. Dar judecătorii. temându-se 
ca nu cumva îndurarea către acesta să 
insufle şi altora dorinţa de a visa. au 
aplicat pravila. care, nu cuprinde nimre 
despre vise. Căci pruvila criminală după 
um stim, e încă  nedasăvârşiti. Nota 
Aut.! 


În vremea de demult, dobitoacele toate, 
De împăratul leu sătule, desgustate, 
Işi aleseră lor 
Un alt stăpânitor. 
Pe domnul Elefant, cu nasul învâstit. 
Puternic îndestul, dar însă necioplii, 
Şi de cap tare, gros, cât vreți să socotiți. 
Insă, ca să puteţi să vi-l închipuiţi, 
Mă grăbesc să vă spuiu 
O jndecată-a lui. 
Noul stăpânitor. 
Cât s'a orânduit, 
Puse “n slujbă pe boi. 
lar lupul mâncător 
Se făcu favorit 
ui ministru la oi. 
ă las să judecaţi. 
Câţi miei îură mâncaţi, 
i câte oi slulite 
fiarele cumplite! 
In zadar fac strigare 
Oile "'mpovărate, 
Chip nu e de scăpare. 
i plângeri necurmate 
vin de pe la tur.ne 
Răul nu pot să-l canu. 
Lupul dar îşi urmează 
A sa nelegiuire; 
Căci de ce se lucreazi 
Craiul :) n'are de ştire: 
Ba câte lupul spune 
Le ia toate de bune. 
A! când o să ne vie, 
O zi de bucurie, 


1 Riga (1863). 


Fra despre ziuă: soția-mi iubită 
Şcdea langă mine... un vis. vIS cumpiit, 


Văzui: în bătrâne păduri depărtate 
Părea că mă aflu: eram călător; 
Dar calea perdusem: pe rămuri nscate 
Cânta cucuveaua cu las cobitor. 


Copacii în preajmă-mi părea că'nviază: 
Din toată tulpina un gemet cşa: 
Fiămândă. cumplită, - vedeam că-mi 

urmează 
O ceată turbată de lupi, re urla. 


Și eu lugeam iute, Îngeam cu grăbire. 
Dar locul subt mine de sânge "nchegut 
Silinţe-mi zadarnic punea "mpotrivire: 
1Yo rece sudoare eram inundat. 


Sutla un vânt iute, şi luna "nerozită, 
In sypaţiuri veşniri trecea alergând, 
Cu stinsele-i raze. cu tața-i pălită 
Intinse pustiuri abia luminând. 


Apoi deodată în nori se ascunse. 
Şi lipsa ci dete cumplitul semnal: 
In spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse, 
Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. 


Schelet d'altă lume. cu forme cumplite, 
Râanajind. către mine privea neclintit: 


ELEFANTUL 


Zi foarte asteptală, 

Și scumpă în nevoi, 

Ca să vedem odată 

Pe lupi mâucaţi de oi? 
„0! asta nn se poate”, 
Zic uuii alţii "n lume. 
Dowmnii mei. se pot toate, 
Deşi le spniu drept glume. 
Apoi, ştiţi dumneavoastră 
Că vara este proastă, 

Şi că nădăjdueşte 

Aceea ce doreşte. 

Fu cu încredințare 

Am auzit odată, 

Lu o turiuă cam mare, 

O vorir aşa ciudată, 

Dar cum pociu şti ce smine 
Oile între ele? 

Pentru aslă minune 

Am cuvintele mele. 


Acum să venim iar la vorba începută: 
Văzând bietele oi că lonte o si peară, 
După lunzi chibzuiri Saleseră o sută, 
Şi merseră la Crai!) ishăvire să ceară. 
Cratul 2) sta ocolit de-a numeroasă curte: 
Cerbii cu coarne lungi, urșii cn coade 
scurie, 
Alicătuia un ştab vrednic a fi privit, 
Un berbece "nvăţat ce ştia să citească, 
Se “nfăţisă smerit, şi "ncepu să vorbească : 
„Ne ruazan să ne-nsenlţi. Crainle 
strălucit 3) 

1. Prinţ (4865). 

2. Prinţul (1865). 

3. Reze prea strălucit itBui 


În mâna-i uscată, în unghi ascuţite 
Ținea o femec... Din capu-i sdrobit 


Muşra câteodată, muşea cu turban 
Și creeri şi oase din gură-i cădea, 
Uimit rămăsesem: la orice mişcare 
Părea că ea rupe din inima mea. 


Dar ceata de hiare o văz... mă soseş 
Ferbintea-i suflare acum o simţii... 
Mă plec, cat şi mâna-mni grea piairi 

întâineşte o 
Coragiu denădejdea îmi dă, şi... isbii p 
h 


Un țipăt Saude... eu saiu în picicar FN 


Din somnu-mi de groază atunci deştep 
Soţiu-mi lipsită da vieţii suflare 


Zăcea... capu-i tânăr eru sfărâmat ! d 


d 


D'atuuci zile multe şi nopţi osândit € 
Pe truntea-mi trecură! Eu nici am sia 
A lor osebire: vedenii cumplite z 
Şi (ipetu-acela în veci m'a "'nsoțit. i 

Răsună cl seara, lauz dimineaţa, ! 
Precum în minutul prin crimă 'nseme 
Şi eu trăesc încă: trăese, căci viaţa. 
Amară pedeapsă, în dar mi sa dat. 


Aici aştept vremea şi ziua dorită, 
Să văz dacă dreptul cerese împărut 
Priveşte la fapta-mi ce este cumplită, 
Sau numai la cuget ce este curat, 


Nr  . ma „. . n 


„Și să îintorei spre noi mila măriei îalr 


„Starea n care ne-aflăm e  vrednică 
jale. t 
„Pentru că domnul lup, ministru s 
ne-ai dai c 
„In loc a ne păzi, de tot ne-a "'mpuţineţ 
f 
Domnul iup, întrebat, 1 
Răspuuse cu glas mare: i 
„Stăpâne luminat! ş 
„Nici un cuvânt nu are: ( 
„Când le-am năpăstuit? 1 
„Când am scos biruri grele? _: ş 
„Eu iau obişnuit 4 
„De oae râte-o pele. 
„Dar prostimea ciudată 
„Aşa e învățată, : 
„Și făr' a şti ce cere Ş 


„Ya ne "ncetat să sbiere”, 


Măreţul FElefant, după ce se gândește, 
Dă de trei ori din cap şi lupului vorbe 
„Ascultă, zice, şi ia aminte: 

„Ln ale noastre crăeşti !) cuvinte. 

„Cat peniro pele treacă meargă, 

„Fiind că singur spui c'ai dreptate, 
„Dar pentru astăzi onea aleargă 

„la mila noastră care mult poate. 
„0 tert: de dajdii fie scutită: 

„Ale ei plângeri voiu să le-asculi, 

„Şi decât pelea obişnuită 

Să nn poţi cere un păr mai mult”. 


Eul. 1842, 1847, 1865), 


DT Ă -- DNArro Da 


1. Dowmneşti (180%). 





UNIVERSUL LITERAR. — 3 


| Cenmţa meciesie îns exirease 





VIAŢA LUI SAINT-JUST 


de EMMANUEL AEGERTER 


Impresionanta figură a celebrului orator din timpul Revoluţiei fran- 
ceze, străluceşte şi acum, prin verva scânteitoare pe care a presărat-o 
în toate manifestările sale publice. Avocat desăvârșit, a avut onoarea 
să pledeze în însăși procesul Marii Revoluții, la a cărei înfăptuire a 
contribuit şi cu vorba dar şi cu fapta. Nu poate fi trecut cu vederea şi 
galaniarul figurilor ilustre işi face o cinste de a primi printre ele și pe 
acest mare orator, pe care zelul autorului ni l-a redat desavârșit. 


Antoine de Saint-Just se născu la De- 
ceză, în ziua de 25 August 1767. Epoca a- 
palut isbucnind de măceluri. şi a seco- 
ului. wreu de aşteptare. Monarhia era 
în nedsciziune. Hegele îmbătrânit se A- 
muza, ubusit şi slăbit între două rân- 
duri de favoriţi, Nici na trecu doi ani 
de zile de când bBien-AmăE a salutat, 
cu o indiferenţă oinică, cercul d-nei 
Pompudour şi iată M-me de bâarn, pre- 
zentându-i pe Mizelle I/Ange domnisoa- 
ră de madă nouă. măritată recent cu 
Guillaume de Barry, îratele precedentu- 
iui ei amant. 

Nu trecuse mai mult de un an, de 
când tatăl lui Saint-Just  demisionase 
din postul de mareșal peste jandarmii 
de ordonanţă ai ducelui de Barry. In 
1769 el muri, bătrân, la Nampcelles unde 
trăia în “ultimul timp la domeniul 
segniorial al d-lui Buat. locul er 
indicat peniru o retragere salitară. 1- 
mediat după moartea tatălui său. Saint- 
Just îşi dădu demisia, din ingratul post 
din jandarmerie şi încercă să-şi aran- 
jeze mostenirea părintească, rămânând 
opt ani in micul oraş Thierache, sără- 
căcios şi monoton şi trăind cu aminti: 
rea treculylui militar. dar mai cu sea 
mă cu nirajul viitorului. Micul An- 
toine crescuse în acest peisaj umei şi 
sumbru. cernit cu văi şi păduri. Aceste 
orizonturi mici, cu verdeţuri cenușii : nu 
îi produceau nici o veselie; anturajul 
famlial nu-i îngăduia nici o exaltare n 
tinereţii, Viaţa. în acest strâmt dome- 
niu, 86 găsia limitată ca şi peisagele 
şi lipsită de conţinut viu, ca şi uceslaa. 
Două mici cupile veniră să compieteze 
in curând familia:  Louise-Maric-Anne 
în Septembrie 1758.  Mari6-Francois 
Victorie în 1769, 

Viaţa işi urmă cursul ei monotona şi 
după sceastă întâmplare accidentală. 
Micul Antoine se sufocă în eul său de 
austeritatea de care era înconjurat. 


Din micile economi: țe cari cu multă 
trudă reusea să le strângă mama sa. 
fu trimis la colegul Saint-Nicolas, unde 
işi forma o educaţiune foarte liberă. 
Nu putea suferi  Stuşele 'ipsei de li- 
bertate, apre care aspira cu toată pro- 
funzimea sufletului său. Anii trecură 
repede şi Antoine Saint-Just plecă, după 
lerminareu colegiului la aris. Incă Win 
colegiu luase gustul de a se imbrăca 
bine. Era firesc ca în metropola Pari- 
sului să fie atras către viaţa de plă- 
ceri efemere. Și astfel nu după mult 


tiinp Saint-Just începu să trecventeze 
lumea bună în ale cărei graţii intrase. 
Avu mii multe aventuri galante. din- 
tre cari una, aceia cu M-elie Gelie. A- 
censtă d-şoară deveni după puţin timp 
metresu lui. însă tatăl fetii care nu vedea 
cu ochi buni aceste lucruri, deşi aila- 
se totul nu voi să-şi însoare fatu 
după un linatec şi hotărt să o mărite 
cu un altul, mai în rang ca Saint- 
Jast. In scandal era iminent, dacă 5a- 
int-Just uu găsia timpul necesur ca să 


fugă. Dar această istorie turbure din 
viaţa Ji Saint-Just, care a făcut pe 
Taine, celebrul filosof francez să-i a- 


inibuc epitetul de „hoţ ordinar” işi avu 
desnodământul in furtul pe care acest 
vânăr il făcu la locuinţa surorilor şi 
mamei sule, luându-ie toate bijuteriile. 
Mama sa anunţă pe un cavalee din 
serviciul repelui să-l închidă imediat, 
Ceiace se întâmplă puţin în urmă, câud 
Seint-Just fu prins şi închis. Romuşcă- 
rile nu întârziară să-l cuprindă in în- 
chisoars unde concepu lucrarea su de 
penitenţă toryani. După ce ii deiilă in 
minte toate caărierile pe cari putea să 
ie înceapă, fața lui se luminează. Işi 
găsise adevărata carieră: baruul, Pro- 
fesiunea de avocat îi oferi cele mai vas- 
te posibil'tăţi de afirmare a idealului 
iustiţiei, pe care avea so urmeze tut 
timpul de acurm inainte. Scrie o scri- 
soare de pocăire manei sale în care 
vibra ce mai serioasă şi profundă 
iubire filială, Mama sa se înduioşă 
şi incepu tratativele pentru el.berarea 
sa, care avu loc puțin timp după 
aceea. Şi după ce revăzu cu la- 
crimele in ochi pe cele două surori şi 
silueța blândă şi bună a mamei sale, 
se pregăti să intre în noua viaţă. de 
munca şi sacrificiu, Imediat scrise d-lui 
de Higaux să-i procure an loc în se- 
“retamiatul său. Acesta il recomandă 
d-lui  Dubois-Deschurmes, procuror lu 
soiasuues, unde fusese el închis lira 
u0uă începuse, 


* 


Inceputul fu modest, ca de obiceiu 
Acest om care avea să domineze totul 
in viitor, trecea umil şi neobservat, însă 
căutând să înţeleagă totul. cu urechea 
atent la tot ce se întâmpla în jurul _lui. 
Se înscrisuse imediat la Drept unde 
urma şi Danton şi ceilalţi și îşi luă 
examenele cu succes. Printre aceşti prie- 
leni universitari, Saint-Just găsi un 
foarte devotat amic in Leclerc, cu 
rare închiriază o cameră în timpul stu- 
diilor ! Incă de pe atunci ideia naţională 


se agita cu o flacără vie, la care erau 
chemaţi să colaboreze toţi. Uniţi în clu- 
buri mici, intalectialii discutau cu a- 
prndere chestiunile la ordinea zilei, ori 
disecau adevărul în dosul fermelor im- 
provizate, Damenii zilei începuse să-l cu- 
noască şi să aibă frică de el. Primulact 
de cura) pe care-l făcu fu proclamația prin 
care se valida singur ca deputat al dis 
trictului Blerancourt. Fraza energică şi 
convingătaare ii aduse o mare populari- 
tate printre cetăţenii oraşului, care odi- 
nioară îl hulise ca pe un hoţ ordinar, 
Statele generale convocate bhotăriră, după 
cun se ştie dun istorie, constituirea unei 
Adunări Naţionale care să decidă de 
soarta regelui. In faţa acestei adunări 
reprezentative trebui să se desbată pro 
cesul regelui, care era în acelaş timp 
procesul oligarhiei aristocratice. 

Adunarea generală; începuse desbate- 
rea acestui faimos proces intr'o atmoy 
teră încărcată. 

Și în, faţa atâtor figuri reprezentative, 
işi începu Saint-Juat asprul său rechi- 
zitoriu contra regalității. Mulțimea îl a- 
clamă furtunos. Adunarea întreagă iz- 
hucni in ailauze pentru acest tânăr pro- 
viucial, care urca treptele gloriei, după 
o atât de incurdată așteptare, 

Procesul îşi urmă desbaterile înainte, 
Saint-lust nu lipai dela nicio şedinţă. 

Iu stârşit regele fu condamnat şi ghi- 
iotinat, după care urmă  prociamarea 
Hepublicii în mijlocul unui entuziasm 
de nedescris. Zile întregi se precipitară 
mascarade de sărbătoare în cari familia 
domnitoare era înfăţişată sub cele maj 
oribile farme. 

După declurarea Republicii, Comitetul 
salvării publice îşi începu cpera sa de 
refacere şi reconstrucţie. Trecuse oarecum 
valul tiraniei şi al vărsărin de sânge. 
Toate spiritele agitate voiau limişte şi 
raculezere, Un spirit rău  pândea din 
umbră însă, cu toate încercările de des- 
tindera politică, cari urmnară neîncetat, 
Revuiismul își trăise ultimele clipe sub 
furia oarbă a mulţimii entuziaste. Tre 
bua să vina acum democraţia să-și ex- 
urcite acen groază de nedescris. care a 
făcut atât măcel în timpul Revoluţia 
franceze. 


SII 


in sânul Comitetului Salvării publice, 
Sain-just lua adesea cuvântul când dis 
cuţia era mai animată și mai contra- 
dictorie. Fu însărcinat chiar de comitat 
să întocmească legislaţia pe care o su- 


12, UNI VERSUI, LITERAR 

punea aprobării comitetului, Acum în. 
cepe adevăratul ral constructiv al lui 
Saint-Just, Aci se arăta omul care na 
trâmbivat un adevăr numai de dragul 
iu), fără să se gândească în mod scrios 
la realizarea practică a acelui adovir. 
in mijlocul acestor frământări politice 
cure reveneau aşa de des, Saint-Just avu 
ocazie să cunvască graţia tinerei fete 
Ilenrictte le Bos. Nu mai era însă aven- 
turievul de aiădată care caută să pro- 
îte după urm femeilor. Nu mai ora 
nici amantul insensibil duță vremea 
când M-elle Gelle, îi îndostulase porni- 
vea impudică, U nouă transformare se 
produsese în e! şi în această privinţă. 
U idilă nouă se legă astfel sub ochiuui 
tiraniilor sensibile ale lui  Jobespiere. 
HI vedea pe tânăra fată aproape în îl 
care 7:; ascultau înipreutiă romanţele 
italione şi visau realizarea definitivă a 
justiției, pe pământ. 

Dar frământările luptelor politice i! 
iulserză” din nou dela această siare de 
contemplaţie, în care avea îimyp Toarto 
ptițin Să Mai rocadă, cu aceeaşi curu] 
ca în prima tinereţe. T'orspoctivele suni 
bre ale teroare! îl Jăcu unul din cei mai 
înfecaţi adepţi ai ci. Când. după disol- 
varea' Adanării Naţ onale, luă cuvântul 
poătru a sublinia, înalta operă educativă 
şi sovială, pe care leroârea 0 făcuse, 
deja, săvărșise o mare greşaiă politică. 

Muti dintre amicii devolaţi dela în. 
ceput nu mai aveau ncceaș înere:lore 
oarbă în el. en altăidati.  Totuș, verbiui 
plin de pasiune cu care ştia să înalte 
şi să domine reumunile îi abăgoa îni- 
totdeauna simpatia, generală. Poate u 

aită greşeală a lui q fost rechizituriul 
absurd de exagerat pe cate l-a ţinut în 
contra lui Danton, care tocmai se judec 
pentru crimă de înaltă trădare, intro 
iinişre impresionantă și-a ceevoltat Saint 
Just toate argumentele pe cure îşi baza 
acuzaţiunea, în numele poporului, 

Şi în adevăr Danton a fost închis în- 
iâiu- pentru ca mai unui să Be ghiloti:- 
nat. Nu su pândit. însă că aceleaş ur- 
guinente cu cari a pledat împotriva Iu: 
Danton aveau să sc îndrepte întro zi 
înpotr va lui, acuzitorul de astăzi si 
acuzatul de mâine; Nimic nu voato en- 
racter za rai hine spiritul barbar şi ro- 
voluţionar .care a: prezidat la închega- 
rea celei mai desăvârşite revoluţiuni «lin 
câte cunoaște istoria, decât acea fru- 
Inoasă muximă a unui cugelător care 
spunca.; „Revoluţia R început să-si mă- 
nânce proprii copii, 

Saint- Just a mai fost însăvcinat cu di- 
ferite misiuni prin părţile unde se găsea 
adunată, armata revoluţionară. în multe 
asemeriea călătorii o lua și pe llenriete 
le Ros. cu care via cu tot «linadinsul 
să se căsătorească. Chiar si cele dauă 
familii” conveniseră de mult la accesată 
căsătarie, Insă nu voiau cei doi logod ţi. 
riindcă - asteptau întâi o Impezire a și- 
tuațiunii politice, după care urma să 
întemeeze si ei un cămin liniştit, după 
(7) Meli atât de zbuc'umată, 

Dispuriţia rhinorităţilor extremiste pui- 


se "din nân he tapet chestiunea reogani.-. 


zării, Conitotului Ceritral, Saint Just își 
făcu” din nou raportul care conchitea E) 
ternnnârea tuturor masacrelor în curs 
de executare şi stabilirea unei noui pre 
de pacitizare a vieţii publice. Din nou 
smulse  aclamaţiunile adunării prin 
scânteietoarea sa vervă, 


Fu însăreinat cu: organizarea, aserlia- 


lui Chartere. 

In-timp ee: Robesniere, inflexibil: după 
fotoni Jui” de- dictatâr, âădea ordine și 
nai: Sănzeroase, si mai 


“Just le răspunse: „tr 


distrugătoare. 


Saint-Just plecă spre nord peniru ași 
îndeplini misiunea. Trebuia să-şi ia ul- 
timele precauţiuni căci multe atentale. 
puse la cale de generalii comandanţi îi 
punea în primejdie şi viaţa lui. Asediul 
mergea prost cu toată aumirabila lui 
organizare, Intors din nou fu rugat si 
facă un nou raport. De data aceasta ra- 
fuză în mod catogorie, Se săturase ui 
rolul de acizator, Voia linişte şi pentru 
e] şi pentru cei pe cari era silit să-i 
acuze, Este adevărat, că a servit în mod 
nedesminţit dreptatea, dar dacă uncor! 
a fost pre aspru se înţelege dela siur 


că perfecta lui hună credinţă îl împis-. 


deca, de a pune patimă în acuzările lui. 

Intro altă şedinţă a Comitetului exe. 
cutiv avu nai multe exelumări contra 
iui Curnot. 

„Te invit, îi răspunse acesta să-ţi dai 
ve faţă toată demagogia. Nu mă lea 
niei de tine, nici de amicii tăi, Voi sumn- 
teţi dictatori ridicnli:, Și când, acesti 
furios îi ripostă : i i 

„Reclame imertiatu, ta expulzare dn 
Comitet“, Carnot fourte calni, întoreân- 
«u-se către Hobespiere, Couithon şi Sainr- 
"uniti neduline. os: 
veţi dispare în curând”, 

Saial-just se ridică şi plecă fu viu. 
Toţi membri Consitetului vămaseră îrno- 
bili în Jurul mesei, ca paralizaţi. Rebus 
piere îngălbheni:t, ezita. Atunci Carnoi 


ceru brusc pinerea în acuzare a lui lo-" 


bespiave şi dizolvarea adunării. Comita- 
tul reacţionă şi incidentul nu avu nicin 
urmare trug.că, 

Relaţiile dintre Saint-Just și logodniru 
sa mergeau din ce în ce mai prost. li- 


coala luase deja un timp proporţii con- 


siderabilo. Dozeaba aceasa. căuta ditn- 
rite pretexte pendru v explicaţie, că Saiut 
Just nu o doran. Și mai ales o găsea ulei 
prisos. 

* 


Furtiini se apropia-cu paşi gigantivi. 
i-nevvarea în sânul comitetului era prea 
mare şi; prea încordată, Nici când nu se 
putea astepta la ațâtea surprize dela u- 
cești oameni obișnuiți nurmni să. apiqude 
şi să ilucre. Robespiere [parcă presitm.: 
tise momentul funebru care trebuia 
in orice caz să se întâmple, căci de vre 


? săptărnâui nu mai venea. la şedinţele, 


lui. Soin-lust, privea. enervarea generală 
ea trecătoare, Dominația pe care o avea 
asupra membrilor îl făcea mândru «de 
el şi mai tare ca oricând. Nu se putea 
pândi ln nicio surpriză care l-ar fi pră- 
bașit, întocmai ca, odinioară pe Danten. 

Clipa hotăritoare fu una din sedinţole 
Comitetului. linistiti în aparență. Saint. 
just tocmai își depunea raportul asupra 
unor chestiuni secundare, Președintale 
adunării impasibil sta. drept ca o stană, 

Deodată Saint-Just esta întrerupt şi un 
șir de fluorături Ia adresa. lui. Robes- 
pere. îşi face loc în sala rămasă mulă. 
talhen era ca ceara. Icbespicre pis! spro 
tribună, unde rămase. așteptând parcă 
ceva, Din nou aceluş val de fluorături 
isbucni din toate părţile, întocmai ca un 
încendin. Nu putea îngăima dană vorbe. 
Saint-Jist sta, și îl privea adânc! Isi a- 


ducea nrâinto! că odată însoţindu-l într'o 


plimbare, văzuseră undeva a statue ra- 
prezentâ.nui pe Tudovic XV cu capul tă- 
iat. i 
_— "Așa Îmi vor face şi 
Capul meu va zace la fel, 
ltobespiere amărât, 
Iar el replicase ironic: 
— Care cap, al statuii d-lale sau cal 
atevărat ? Işi” aducea aminte de. acest 
amăntint tocmai acum, în aceste mo- 


mie, mâine. 
jos, îi spuse 





TIP. ZIARULUI UNIVERSUL” STR. BREZOIANU Nr. 


menle când, gloria și aureola lui 
Robesypiere sucomba. Şi asista impasibil 
la, această decapitare! Carnct, intrase 
în mod serios în rolul pe care îl luase din 
momentul când fusese jignit. Hăzbuna- 
vea lui cra mult mai crudă decât o do- 
vise el. Furia mulțimii se unia cu aceia 
a parlamentarilor cari întrun glas ce- 
veau arestarea lui, Robespierre. Impreună 
cu et fu arestat şi Saint-Just, ca şi Cou- 
thon, triumvirutul de alfădată, Sub o 
escortă fură scoși din palat, în ploaia 
Ne înjurături şi haidueli a mulţimii. 

Robespierre... Saint-J-ast.,.. de altădată. 
Celebrul avocaf, suferea urmarea firea- 
scă a unui entuziasrn p6 care căutase 
si-l înfrâneze şi chiar să-l execute, fără 
:% stie că entuziasmul acesta trebuia să 
«e transforme încurânid în ură. Si chiar 
ură adăncă. 

Fra. sfirsitul unni 
Și deci și sfârsitul trebuia. 
ional. 

Prizonierii 


gloni prea mari. 
că. fie excep 


fură transportaţi în Seal 


iul 'Tuileriilov unde asteptau în tăcere. 
de vest-: 
urlu de ciurlă şi de îndârj:re. Era-aceenş. 


Mulţiruei însă. care pninsese 
mulţime cure venea și în acest greu coas 
al sfârs.tului să le întindă o mână te 
ajutor, Ewtuziasrnul Mereu 


o îndrepiare a s:tuaţiunii. Dar era-prea 
târziu. Sentința de moarte fu semnat: 
in numele poporului fraucez de către 
Harvas, proclamat sef al Adunării In- 
săși natura era contra or prin ploaia 
care începuse să curgă «din plin şi care 
imprăstiase muzee înflăcărate. Nobes- 
piers fu văânit de un glonte rătăcit de 
nu:rea. iar bravul Le Bos, tovarășul idle 
suferințe si lupte al tui Sant-Just „se 
sinucise. Cu rana  sângerândă Robea- 
pierre împreună cu tovarășii săi fară 
tirâţi pănă la los  ghilotinei. aci 0 
aul ie imensă. îmbrăcată în haime de 


crescând al: 
mulțimii tăcu pe prizonieri si mai spere. 


sirbâteare astepta fericită, începerea hi- 


dasului speelacul, 

Saint-Just urcă 
sără frică, 
vizuros. bărbat niei cea mai. mică ezi- 
tare, Muri fără nici o teamă, Locul de 
onoare îi ocupat apoi de toţi amicii lut 
in frânte cu. 
pierdută, Si pentru. totdeauna. 


+ 


treptele  esufodului 


A face o judecată precisă asupra lui 
Saint-Just prezinta un pericol. secret. 
ste vorba, nei. de a măsura un elan, de 
a aprecia o ipoteză. Orator, el a foat 
puternic. și viguroz. EI a formulat cu 
formule cari au rămas, -întro formă 
nevicritoare câtava din maximele Revo: 
haţini Franceze, A rupt cu tradiţia 


Nu. se citea în ochii acestui: 


Robespierre. Partida. era 


acelui secol şi anunţă. atotputernicia ru-" 


snantismului. Ca om de acţiune el a fosi 
de un realism. tare și lucid. ; 
iacă trebue să-l definim dintro sin- 
pură trăsătură, vom. zice că a fast 0 
inepuizabilă voinţă în serviciul justiţie! 
absolute. In 


a valorilor 
început, scajiti 





mul, Apoi 
cauza principiilor ei, sau mâi bine zis, 
dân cauza  nesplicării principiilor ei. 
Saint-Just indică unicul mijloc de sal- 


luate orele de îndoială și. 
nel niste, atunci când o revizuire taraivă 
sociale "aduce! spiritului la. 
ezitarea. a-. 
iunci când o civilizaţie se destramă. diu 


vare. A se pătrunde până și în inima 
morţii. pentru a se putea înfăptui jus-. 
tiţin. Ă ia tea: 
N. CART 
(Rait. libr. Gailimard! 
11.