Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0016

ver sani 





Anul XLV Nr. 16 





Hal er 





1929 





5 Lei 


14 Apri 











ION MICU MOLDOVAN 











243, UNIVERSUL LITERAR 








C titorii a a 














Mai mult de o jumătate de veze Ion 
Micu Xoldovan, 
spunea în deobşte — a fost figura cea 
mai impunătoare: ci Blajului cultural, 
naţional şi eclesiastic. Personalitatea cea 
meii marcantă si mai reprezentativă a 
Ardealului muncitor şi stăruitor. Carac- 
rerul românesc deo aprofundată, nobilă 
“i tără pată intransigenţă naţională. In- 
drumtăorul înţelept, de-o cdâncă pă- 
trundere, pe toate terenurile înfăptuiriler 
raţionale al Românilor de dincoace «de 
Carpaţi, 

Cunonicul' preposit şi vicar erhiepisco- 
pesc dela Blaj, era unul din ultimii, — 
şi cel mai mare, — urmași ci trinităţii 
*incai—Maior—€lain. moștenitor si con: 
tinuator direct al lui T. Cipariu în cer- 
cetările “istorice. reprezentant al tradiţiei 
de muncă Ştiinţifică desfăşurată în ve- 
chile chilii călugărești dela mânăstirea 
sfintei Treimi: tipul cărturarului Aro 
delean de veche și nobilă şcoală, un au- 
todidact care 1 ajungea pe Cipariu, şi 
un organizator al muncii de creaţie na- 
țională, care-l întrecea pe marele său 
inaintaş. 

O mare şi vecinic trează inteligenţă 
pătrunzătocre, lon Micu Moldovanu ve- 
dea până în temeiuri problemele vieţii 
naţionale, culturale și bisericeşti. punea 
în deplină daritate alte nouă, trăgea 
cu o logică de fier, concluziile şi. în exe- 
cuterea. lor se slujea deo voinţă ce nu 
se putea îndoi, o ancestrală  dârzenia 
dacă ae Ss A 

Un suflet larg cuprinzător, — dela, ne- 
voile bănesti ale unui elev sau student 
promiţător, ori ale unui ţări  hanic 
lipsit de capital pentrua p mai intensivă 
seonornle, țănă la greutăţile materiale 
ale scolilor în cari ci muncit sau. ale bi- 
sericii în fruntea căreia sta, până la 
continua îngrijire si la ajutorere prin 
hanul său, a luptei culturale sau politice, 
—. Ton Micu Moldovan a muncit, a adu- 
nat și a dat cu amândouă mâinile ori 
unde s'a convins că poate fi vorba de cer: 
mai mică realizare de ordin naţional, ca 
zi de cea: mai mare 

A avut Mereni înaintea ochilor creşte- 
rea puterii româneşti, pentru a spori for 
țele luntei::de rezistenţă sau creiaţia na- 
ționzlă. Dacă era oricând gata să ajute 
o instituție rsmanească, să pună umărul 
la. înfiintarea alteia nouă, el vedea o crez 
tere a puterii româneşti pe aceste pliiuri 
si în orice elev de liceu sau student mai 
listing, runi stăruitor, ca şi în țăranul 
harnic căruia nu-i mei era de ajuns 
pentru muncă pământul rămas mosie: 
nivo. Unde surririndea talentul şi vred- 
nicia reţinute de dificultăţi materiale, 
Modyvănuţ ara bucuros să întindă o 

mână de aiutor. 

Zeci şi sute de elevi deştepţi. şi tigan. 
de studenţi, au avut, să-i mulţumească 
lui Lou Micu Moldovăn, vreme de şase 





— Moldovănuţ cum: se:: 


arii „IAN MICU MOLDOVAN 


1833-1916) 


„decenii, că au putut să și termine studii- 
le, că şi-au putut face o cerieră, 


aa 
jungând elemente folositoare “ în viața 
naţională. Sute de familii şi gospodării 
țărănești au r'vut să-i mulţumească u- 
jutorului dat de el la timp, bunăstarea 
si prosperarea lor de mai tărziu. 

Moldovănuţ îubea cumplit trei cclităţi: 
inteligenţa, hărnicia şi modestia. Ori 
unde le întâlnea le ajuta să: și poată rea- 
lize menirea lor. 

Un convins şi temut apărător al hi- 
sericii sale, dar un intelectual de rasă, 
un naţionalist de mare energie, pentru 
slujirec. întreagă a ideii naţionale sa 
vidicat totdeauna deasupra confesionalis 
mului, de care, de-o parte ca şi de clta 
în cele două biserici româneşti, au Su- 
ferit unii bărbaţi ai timpului său, Ion 
Micu Moldovan a slujit cu aceias credin- 
ţă și ardoare la altarul credinței creşti- 
ne si la altarul Neamului. 

In sufletul plin de nobleţe a lui Alol- 
dovănuţ iubirea de neam ardea ca un 
element firesc, întregitor al fiinţei salo. 
Ardea închis, constant, cu mure intensi- 
tate, der isbuenea rareori în cuvinte. 

Nu-i plăcea să atrugă atenţia si lauda 
nimănui asupri! sa, se ferea de afişare 
si de fast. Socotea de ajuns să pună. a- 
ceastă dragoste la temeiul fiecărei ac- 
țiuni & sale, socotinilu-se răsplătit prin 
însăși fapta ce o putea realiza, 

A fost cu adevărat un ncjionalist ul 
realizărilor românesti, pentru cari eri 
zatu, cum spusese odetă, să-si „dea și 
cămașa de pe el”. 

Când formula în cuvinte crezul său 
românesc era de-o simplitate şi măreție 
antică. Cine 1 asculti! avea impresia că 
aude adevăruri elementare, în faţa căro- 
ra oricine trebuia să se închine, — to- 
utmăşșii săi de muncă sau reprezentanţii 
guvernelor ungureşii, deopotrivă, Ni- 
meni din Ardeal, în a doua jumătate a 
veacului trecut. n'a fost de-o intransi- 
genţă naţiontiă mai mândră, mai cute- 
zătoare în relaţiile cu autoritatea străi- 
nă de Stat decât Moldovănuţ. Nimeni 
wa aprecict şi n'a propagat mai convins 
mândra izolare românească în ultimii 
saizeci de ani dinainte de unire, decâtel. 

Programul său politic nziional era cel 
hotărit pe Câmpia Libertăţii la 1848. A 
rămas, până la adânci bătrâneţe, un în- 
verşunat duşman al unirii Tre msilvaniei 
cu Ungaria. A fost un convins apărător 
al pasivităţii politice a românilor din 
Ardeal, faţă de parlamentele din Budu- 
pesta si de viaţa de Stat ungară, după 
ce unirea Ardealului cu ţara ungurecscă 
a rămas «lefinitivă. peste capetele noas- 
ue. Instinetul său de rasă. cire-l înpin- 
vea spre izolare de un neam cu care nu 
aveam pentru ce şi nu puteam face crsă 
comună, a fost coroborat de o vastă cul- 
tură naţională  ccre-i arătau limpede 
drumurile viitoare, singurele firești, ale 
românilor ardeleni. 

ISTRL ai 





de 1. AGÂRBICEANU i: 



















































Decenii de-arândul în modesta cazi 
capituleză din piaţa istorică a Blajului, 
— azi țe locul ei se ridică Biblioteca cer. 
trală din acel oraş.— cu acoperișul bă: 
ivrân, înnalt, de veche construcţie. cu fe. 
restrele joase cu culoarea mohorâtă, 
sau perindat mulţi fruntaşi ai vieții 
noastre publice, să ceară un sfat, o în 
drumare. scu să-si ia nouă  îiirie de 
luptă, 

Azi ştiu încă puţini că lupta naţional. 
a Românilor din Ardeal şi Ungaria în 
atimele decenii dinzintea unirii, se di: 


rectiva. se inspira din această nepreţioasă 
cusă causnicească, Și tot de cfici era spri 


jinită si materialmente, la nevoe, 

De sub fruntea înaltă, grea de gânduri 
i! „micului” a puţintelului trup cu ca: 
pul mare“, priveau scrutători tăios, ve 
cinic neadormiți ochii cari păreau că 
lhaminează rece, de atâta concentrare 
lăuntrică. Asculta jeluirile de tot felul, 
si înţelegea înainte de-a fi spus un sfer 
dintr'o problemă, sau din ce aveai pe 
suflet. Răspunsul era scurt,  lapidar, 
drept, cinstit, pătrunzător și imutibil. 
Descoperea usor falşitatea, pretenţia; ânr 
hiţia nejustificată, mândria mei “als, 
în cei cari îl vizitau cu diferite solid: 
tări. Aceştia raronri îi călcau pentru a 
doue oară pragul. Moldovănuţ avea pri: 
vivi cari nu se uită, o ironie care usturi 
adâne, și vremea, lui era scumpă : pentru: 
vorbe din care nu putea esi ninuic, n 
vec niciodată timp de pierdut. : 

Modesta căsuţă unde locuia Moldoi 
nuj era cercetată și pentru bogata ce 
lecție de cărţi vechi si mannscrise, a că 
vor patimă o. moştenise «dela, Cipariu, lon 
Micu Moldovan, începându-si activitatea 
culturală şi naţională ca profesor la Șe 
minarul teologic şi la Liceul din Bl, 
al cărui director a. fost tri un lung și 
de ani. era un intelectual de rasă. Elnia 
încetat să înveţe până la moutie. Istoria 
naţională îl atrăgea în deosebi şi isi 
via Bisericei. Căuta cu aviditite izvoart 
noui pentru documentarea trecutului Dă 
ţional, pentru scoaterea lui din neguri, 


Cunoşter întregul material cultural a 
românismului de pretutindenea, și-l) ai 
milase cu toate comorile sufleteşti o 
cuprinde, Cred că aici e de a se Sua 
izvorul limpede al nâţionâlisnialui Să 
integrai, optimismul său naţional a 
duncinat în cele mei grele furtuni, în 
transigenţa şi mândria lui naţională. 
proporţii antice. Cărţile, manuscrise 
în mare pete cercetări inedite ale sal 
formează azi, alăturea de biblioteca hi 
Cipariu, partea cea mai prețioasă din 
Biblioteca centrală a Blajului. 
Pentru meritele sale naţioncke si cul 
rale românii din Ardeal l-au ales prog 
dinte al Asociaţiunii pentru literaturi 
şi cultura poporului român. Vechiul.m 
gat l-a chemat în Academia română, e 
membru activ ia 1894. Pentru Hlăieai 
piecarea lui Moldovănuţ la sestinţele Ac 





cra unui 
îsi îmbrăca 


el cra un eveniment : 
in cazurile rati când ol 
wstum de sărbătoare. 

Toată lumea îl cunoştea în veverandi 
li verzi, uzată. în care traversa, cu 
păi largi, cu ochii cari ardeau dnereu 


smedelitori sub sprâncenele stufoase, pia- 


k Blajului, — dela. locuinţă la catedrala 
SI Treimi. sau la banca „Patrie. Im- 
Mira: de sărbătoare. era un eveniment. 
Singur, fără familie, Ion Micu Moldo- 
ta a fost nu numai tipul omului muu- 
div fără odihnă, ci si al omului modest 
i emiţător, deo simplitate patriarhală 
Î :retenţiunile. existenţei sale materiale. 
a lui se serveau cele mai mudas-i: 
iaptele şi mierea de stup fiind în- 
ntipalele alimente ohicinuite. Run 
Wricistrator. bun chivernisitor al 
enior Disericeşti, c: făcut, personal, din- 
tun unu] salir și întreprinderi particu 
ec frumoasă avere pentru ve- 
wie dinanite de război. 

Wţatea sa &ra proverbizlă, 







Odată 


Mandu-l un cunnscut că la. pară cohoa-: 


din clasa a treia a trenului persone, 
mirat. 
i- Cum Măria Ta, 


a- 


o 


(şa se. spunea ca- 


icilor) călătoriţi. cu clusa a ie ? 


poate ? 
„Da. Pentru că nu este clasa! AA 
răspunse AMloldovănuţ. 
dar cel care regreta nefiinţarea clasei 
fra la trenurile personale ajutase 

de elevi, studenţi. ţărani. biserici, 
li şi sase liceului din Blaj avere în- 
Maată, 

: * 


BR Și 


se multă vreme profesor de latină 14 
A, — Moldovănuţ, după Scriptură, în 
jura loc îşi căuta refugiu și odihnă. 
kieasci. Scriitorul acestor rânduri l-a 
pu mai pe urmă, ca un an înainte de 
pi in iarna anului 1913, 
am aflat slăbit de bătrâneţe, într'o 
cameră aproape goală, în parterui 
iotecii centuile unde-i avea noua 
inţă, la o masă lungă de brad, nevop- 

Citia din naturalistul Pliniu. 

davul hucuria să vadă intrarea Ro- 


p prieten al scriitorilor clasici, 


iii in război. Dei» o prevedea cu cer." 


ice, o simţea și o dovea cu dragostea 
a inchisă :de foc mocnit, concentrat, 
i, care i-a caractevizat tată viaţa 
urile lui organice cu ncţia din care 
tlicase, Dorea și prevedea de atunci 
mgerea puterilor centrale, înfrân- 
4 fermaniei, și argumenta  necesi= 
atestei înfrângeri, cu 0 vervă na 


7. AGÂRBICEANU 


Lă 


„grea, 


lit Moldovănuţ. 


Hei e age ul canonie, Prin 


me mad da 
a mă EEE > 


i e 3 
hălută în Conaipiziriu și a. fosi respinsă, . 
“După câteva, săptămâni, situaţia ma- 
terială a scolilor din Blaj fiind tot mei 
apăruse în ziarul „Unirea“ din 
Blaj o notiţă în,care se spunea: Cineva, 


a făgăduit și cămaşa de pe e! pentru şvo:: -: 


lile noastre. Unde e cămaşa ? 

După apăriţia numărului, 
sosi un bilețel cu răspunsul : 

Da, am promis cămașa şi voiu da:o. 
Dar știut esta că orice pm are dreptul 
să-şi poarte cămișa până  trăeşte“. 
Nu-mi mai aduc aminte exact. de textul 
notiţei şi al răspunsului din bileţel. dar 
cred că e aproape cel det aici. 


14 redacţie 


Pe urmă sa auzit între elevi că în cou- 
sistoriu Moldovănuţ sa împotrivit cu 
tărte oricăror concesii din drepturile în- 

văţământuiui românesc, şi că, 


el pentru școlile Biajului, 


Axente Sever 





ti 





In vară anului 1900 ăm întâlăit în lo- 
cuinţa cermonicului ton Micu Moldovan 
pe Axente Sever. Nu-l văzusem până ar 
tanci Şi am rămas adânc impresionat 
de omul urias, a cărui „carte nergră o 
citisem, si ale cărui fapte din 1348 lecu- 
noşteam, Fram cu atât mai impresionat 
cu cât pe vremea aceea Axente Sever pă- 
vea. în unele clipe usor dezechilibrat. Mă 
pusese lângă jerete să-mi măsocre înăl- 
țimea, pe lingă aceca a lui, şi tocmai 
îmi spunea: 

— „Nu vei ajunge cât mine niciodată, 
tinere“, când intră în odae Moldovănuț 
si-i surprinsese și pestul şi cuvintele. 

Bănuind mirgrea mea temându-se, 
poate să numi fac o judecată greşită, dis- 
cret, fără să facă vre'o aluzie la starea 


de aiunci a lui Axente, când am rămas 
peo clipă singuri,  Moliovănuţ îi 
spuse : ! 


— „Vezi tu ne omul ăsta? El a făcut 


toată revoluţia dela 1848“. Era cel: mai 
bun prieten al lui Axente, şi ecesta în 
Moldovănuţ avea mai mare încredere în 
uitimii ani ai vieţii. sale care. se  întu- 
neca. ARIE EI! =! EL ao 3: Î: aprită 


a. în ee i 





“nu-i loc pentru noi. acolo... 


Ju iarna anului 1915, când l:am văzut 
mai pe urmă, vorhind despre Academia 
Română, și întrebându-l de când n'a mai 


fost la şedinţele ei, am descoperit în gla-- 
“sul lui o mare aniărăciune. Mia cerui 
să. nu pomenesc, să nn seria nimic, € 


cât 
va trăi ej, "despre: dceastă durere a sa, 

Nu-i loc pentru noi &colo !* spusese 
noi înţelegea. 


... pe-uniţi, pe greco-catolici. 





cămaşa... 


Fiind el de faţă, cu prilejul prezentării 


“nu mai ştiu al cărui volum de Augustin 
ă Punea, cartez 


fiind în volume pe masă, 
unul dintre neniuritori a aruncat-o cu 


Era iscă- 


într'ade- 
văr a declarat, că-şi dă şi cămz șa de pe 


“fiind în cl, 
- studiile până în 1848 terminând retorica! 


"uloR 


SD 


UNIVERSUL, 


LE 


ITTERAR. 243 
to bucată; “de-o mave tărie de caracter, 
de-o profundă nobleţă şi sinceritate su- 
fletească : nu se pot uita. Peniru marele 
vomân care a fost Ion Micu Moldovan. 
jicnirea a-ttebuit să fie cumplită... Și te 
gândeşti cu tristeţă cum pot să fie ast- 
“fel de iresponsabili între nemuritori... 


|. AGÂRBICEANU 





„NOTE BIOGRAFICE 


Canonic şi scriitor român Ion Micu 
Moldovan sa născut în ziua de 13 lu- 
nie 1833 în comuna Yarfalău scaunul 
Arieş. Scoala primilră o începe în comu- 
nz! Variajău, o continuă în 1842 la Blaj 
II primară. In Blaj continuă 


In -1851 se redeschide gimnaziul din Blaj 
cu organizaţiunea impusă de guvernul 
din Viena, Moldovan e primit în cl. VI. 
In 1953 face examenul de mekuritate şi 
“e trimis la teologie la seminarul central 
din Pesta, In anulal II, ul cursului teolo- 
gic e trimis la semineirul gr. cat.din Vie- 
na, unde &e îmbolnăvi greu la începutul 
anulai 1855 si se reîntoarse acasă, însă- 
nătoşindu-se continuă studiile la semi- 
narul din Blaj și termină în 18957, când 
e numit prof. de limbile orientale și stu- 
diu biblic la acel seminar şi de religiune 
la gimntziul inferior. In 1858 e profi. la 
propune istoria, geografia, ,. 
Hmba română. filosofia, dar: mai... 
limba latină. In 1858 e chi-* 
rotonisit preot. In 1879 e ales de canonic 

teolog şi e propus să fie promovat la 

stalul de canonic cancelar, E promovat .. 
-ei instalat în 16 Nav. 1879, In 1896 e pre- | 
porit. Mai mulţi ani pe lângă canonic: 


pirmaziu, 


a fost directorul gimnaziulni. Dela 1893— 


1901 presedintele Asociaţiunii. In 1894 - 

e ales menibru al Academiei Române. 
După moartea mitropolitului Vancea 

(1892) până, ia 1895 a condus arhidiecera) 


„unită Alba-Iulia și Făgăraş, fiind vicar 


capitular, In icest timp sa clădit un 
nou: edificiu pimnazial. In 1901 e numit 
prelat domestic. A scris şi publicat 1) Ac- 
te sinodale ale bisericei române de Alba - 


_Dnuiy şi Făgăraş, Blaj. tom. 1 1869, tom. : 


UI 1872; 2) Spicuirea în istoria biseri- 
ceascii a Românilor Blaj 1873: 3) Lec- 
ționar latin cu un dicţionar ; 4) Nume- . 
voase studii, critice şi documente în .- 
Archiv pentru filologie şi istorie de Ci- 
puiu, Mort în 1916, (După Enciclopedia 
aoinâna i 


i n ea > > 








ke N -89, când politica de maghin . 
a învățământului luase un carac- 
"maj agresiv, îcr scolile din Blaj 
mau ca mari greutăţi materiale, gu- 
iin Budapesta făcuse şi Consisto- 
dn Blâj propunerea să ajute la 
a salariilor profesorilor, în 
| renunţării Ia unele drepturi au 
și a intensificării propunerii 
i maghicre. Propunerea a fost des- 


dispreț și 'cu- revoltă, spunând că astfel - iza a 
de studii nu-s pentru Academia Română.” 

Purtarea acelui nemuritor întristase, - 
jicnise adânc pe Moldovănuţ. Mi se pare... ui, 
că trecuseră câţiva ani dela incident, şi. .:: 
nu 'putea uita: nu se mai duse la Acă& 
cemie, A 3 

Aşa sunt ofensele aduse uni om din- 











24 — UNIVERSUL LITERAR 








AL. T. STAMATIAD 





NECUNOSCUTA 


gta 0 — M. MAETERLINCK — 


Ea a sosit lângă palat 

— Când soarele de-abia sclipia — 
Ea a sosit lângă palat, 

Toţi cavalerii se priveau, 

Toate femeile tăceau. 


Și 'n faţa porţii s'a oprit 
—, Când soarele de-abia sclipia — 
Şi 'n fața porții s'a oprit, 
Regina-atunci s'a ridicat 


NUCUL IMPODOBIT 
CU TREI STELE 


In ceas de nvapte cu safir pudrat 

Când ochiul meu un reazăm cată 'n cer, 
Pe tine tentâlnese, ca 'ntr'un ungher 
Pe unde numai noi am fi umblat. 


Pe tine nuc bătrân cu ramuri mari 
De mic copil din geamul meu te văd 
Şi gândurile ?n cregni mi le repăd 
Când clopoţeii de mătasă ţi-i tresari... 


Dar nucule, tu ai un ceas ales 

Cânăd viu lirei stele pe cununa ta, 
Şi ceasu-acela nu-l mai pot uita, 
De câte ori în suflet l-am cules. 


Cum ţi-ai croit din ceru "nalt cămaşă, 
De când te ştiu, bătrâne, de demult, 
Trei stele mari văpaia-şi cresc mai mult 
Pe tine o feştilă uriaşă. 


Şi "n ceasu-acela "n duhul tău de lemn 
- Mă are, şi-ţi sânt copil şi îrate bun, 

Şi foc mai mult în stele să-ți adun. 

Mă torn feştilei tale untdelemn. 


G. TALAZ 


CANTEC 
Soba cîntă'n noapte, 
Ca un suflu viu: 


Cerul argintiu, 
E plin de dulci şoapte ! 


Nămăeţii cad, 
Unul după altul; 
Dorul celor vii, 


A umplut înaltul. 
ARTUR ENĂŞESCU 


Şi soţul ei a întrebat : 


Unde te duci, unde te duci ? 

— Ai grije, — abia sa luminat — 
Unde te duci, unde te duci ? 
Te-aşteaptă oare cineva ? 

Regina palidă tăcca . 


Și treptele le-a coborit 


— Ai grije, — abia s'a luminat - 
Şi jos, la scară a coborit, 

Dar nici o vorbă n'au schimbat 
Şi 'n grabă-apoi s'au depărtat. 


In prag sta soțul ei plângând 
— Ai grije, — abia s'a luminat = 
In prag sta soţul ei plângând 
Şi 'n zări regina se pierdea... 
Iar vântul printre foi gemea. 


ETERNITAS 


Spre răsărit priveşti cu ochii ficşi, 

Tu porţi în mâini sfinţit un crucifix, 
Priveşti cu ochi miraţi, sticloşi, deschişi 
Problema vieţii dincolo de Stix. 


Tu, care odinioară râdeni de ce e Sus, 

În ultima ta clipă de ce-ai rămas mirat, 
Când tot acolo, odată, plecat-a şi Isus 

Şi'n noaptea aceia tristă, de ce ai tremurat? 


Ai vrut să inţelegem că este mult mai trist 

Să pierdem haina vieții, pământul în pământ, 
Că numai unui singur, că numai singur Crist 
Sa resemnat pe cruce, când pieptul i sta frânt 


Ce greu «e celui care, rămâne 'ndurerai 

Să înţeleagă taina, de care te-ai cuprins, 
Deşi ca mâine poate va fi şi el chemat, 

Pe drumul care fi-este de-aci "nainte "ntins, 


ALEXANDRU BIB 


TRECE LUNA 
PRINTRE SALC 


Se desprindea'a făşii luciri de sus 

Şi se spărgeau pe creștete de undă. 
Sau izbuteau adâncul să-l pătrundă : 
Atunei, schiţau poteci. copaci ce nu's. 


Și conturau palate adormite, 

le-o lume somnoroasă s'aninau, 
Când ritmie adieri le elătinau, 
Vrăjau adâncu'n forme felurite. 


Poveşti, se "ntruchipau în alt tărâm 
Poveşti, în graiu nici când rostite, 

Se îndrăgeau ca mlade lenevite, 

Sau aşteptau o frunză dintr'un ram.. 


C. CON 


TREI 


Poştalionul urcase pe nesimţite, de di- 
mineață şi acum, ieșind din învălmăşa- 
; au dealurilor ce ne tăia calea la orice 
| pas, ne pomenirăm stăpâni pe măreaţa 
câmpie a Corcei. largă și netedă, până 
k poala munților ce o împrejmuesc. 
Desi știam că în curând vom ajunge 
desuora așteptatei câmpii, vederea ace- 
bi priveleşti, răsărită dintr'odată în fața 
noasiră, ne făcu să tresărim de mirare 
şi i bucurie Stiam că în fund. de- 
parte e satul la care năzuiarn de atâta 
vreme ; uimirea că ne aflăm înaintea 
mi vederi cum nu ni se mai arătase 
“petot itrumul, dela Constantinopol până 
! ul; ne făcu să uităm că suntem lân- 
a satul drag şi să privim ca în fațu 
iei minuni, la «dealurile şi munţii albi 
e scânteiau în lumina bogată a amia- 
ti, sa râurile îngheţate ce se strecurau 
ra niste șerpi de argint printre câmpiile 
nzitezite, la şoselele negre care tăiau 
„pata, pierzându-se în  cubhtura unor 
dealuri depărtate, 
Orașul Carcea, prelungit până la ju- 
mtaten cârnpiei. se întindea la poala 
mot dealuri co nu se vedeau decât pu- 
in, în partea stângă. l.a dreapta câm- 
ia se urelungea, la spatele nostru; în 
hnd, sea vedea. lacul Ohrida, dela nwr- 
ints răruia cresc munţii ce închid, ca 
brun zid. partea dreaptă a câmpiei, 
Poștalionul începu să scoboare în șer- 
pir repezi. 
Pe drumul nou al căruțelur nu se cu- 
stă rici e urmă de roate sau de pași: 
wvde că în noaptea aceea viscolise 
'moziv în toată câmpia, deoarece caii 
"voştri se afundau până la genunchi în 
tpadă și o răscoleau cu picioarele, 
apulterânit-a în nenumărate fire de ni- 
sip Ingheţat 
(inenri trebuiau să ne oprim (într'a- 
ta troenise crivățul zăpada) şi să aş- 
ri până când să se desfunie dru- 
LINIA 
Cu cât roboram, cu atât cresteau dea- 
urle. din jurul câmpiei, pe care le stă- 
Hniserăm până. atunci. şi ne priveau 
fn înălțimea lor, mângâiată de revăr- 
rea razelor, 
Soarele, urcat în creștetul cerului, pă- 
m că-și topise marginile, într'atâta era 
aprins, — nouă însă ne era frig, căci 
m vînt uscaț bătea cam dinspre cârmn- 
pia Devalului, — câmpia aceea tot atât, 
d mare ca a Corcei, ce se zărea uneori 
nd postalionul eşea în faţa a două 


uri din stânga. Intr'un ceas eram 
i, la Zvezda, 
Aum, numai avem nimic, decât o 


muchie de munte, ce se urca din dosul 
anului şi câteva ridicături albe, ce se 
erele printre nişte copaci zgribuiţi, 
“raă drum, 
ni ln Corcea, hanul Zvezda era po- 
cel din urmă. Era să ținem dru- 
„pe marginea muntelui si în trei 
ui ratru ceasiri ajungedm în târg. 
câtă fericită neliniște n'asteptam 
sm treacă ceasul cel de odihnă. „al 
„ri i 
san în han și ieşcam. Nu ne venea 
“m locului, In han era. cald, dar 
- mirosea a rachiu si a tutun prost, 
iară era frig. O răbuineală de vânt 
= ne împinse înăuntru, 
3 ni tovarăşi ai mei îşi găsiseră de 
să rânduiască, darurile ce le du- 
n rudelor, — eu stam gânditor în 
uz. Au ştiu de ce, hanurile mă în- 
„seazi totdeauna, Priveam in zare, cu 









MOR 


ocPii pe jumătate închişi, când auzii pe 
Rați, scuturând hamurile cailor și pre- 
gătind de plecare. 

Mai avea câteva clipe până so pornim, 
— eu avusesem grijă să mă aşez în locul 
cel mai bun 4] poștalionului. 

Deodată auzii de departe un glas: o 
bătrână, care răsărise parcă din pă- 
mânt, se apropie gâfâind. 

In mână ţinea o traistă umflată, 

— Plecaţi spre Corcea ? ne întrebă bă- 
huşca, în ochii căreia xi lauea o licărire 
de bunătate, 

— Da, 

— V'am văzut eu de când eraţi sus — 
zise sa surâzănd, cu degetul spre vârful 
muntelui... Poate că vă duceti la Boboş- 
tița 7.17? 

— Mă duc eu acolo — îi zisei, 

Paţa hlâuaă a bătrânei luă o înfăţi- 
sare tie rucăciune şi cu glasul tremurat 
înn zise, întinzându-mi traista. 

— Să i-o dai lui Metodie. 

Cum eu 0 priveam nedumerit, băbuş- 
ca îmi zise, parcă mirată de mirarea 
mea, | 

— Lui Metodie, nu ştii? Metodie călu- 
gărul! (tu şliam că în Boboştiţa erau 
trei călugări: bătrânul Crisanth, dela 
Sf. Niculae și ceilalţi doi, dela Precista : 
Policurpie și Timotei. 

Bătrâna mă sescurcă, 

— Metodie e un nepot al meu... A ple- 
cat de astă primăvară de acasă şi sa 
dus tocmai acolo. Sa făcut călugăr. Nu 
mi-a scris nimic, dar mi-au spus nişte 
oameni că a ajuns bine, 

Uite, îi trimet aici nişte ciorapi. I-am 
împletit eu singură. Dă-i, Și spune-i că 
mă sânrleşc mereu la cl. De ce ma uitat, 
acum la bătrâneţe? Fu lam iubit ca pe 
un copil al meu,. Și când lam văzut 
mare, atunci a plecat... 

bătrâna ridică un colţ, al sorţului ei 
verde şi-şi sterse o lacrimă... 

Aş fi vrut să, stau mult de vorbă cu 
dânsa, dar Rapi începu să bată din pi- 
cioare, nerăhdător. 

—- Păi... rămâi cu bine —- îngânai eu— 
strângând cu putere mâna uscată a bă- 
trânei, 

Poştaliunul se clătină și porni scâr- 
țâind zăpada. Când am întors odată ca.- 
pul, bătrâna sta în drum, priviud cu 
ochii pierduţi în urma noastră. 

Pe înserat, eşeam singur din Corcea. 
Sutul HBoboştiţa se deslușea pe cele 
două dealuri ale Galinatei, ce se pre- 
lungeau și apoi se înălţau, prefăcându-se 
in munţii Turţurilor, 
Dela lncul unde 
dopă drumuri,  vedean» 
deschid calea în sat, șirurile 

albe şi duzii din'livezi. 

Trecuserăm prin Corcea fără să ne o- 
prim, decât pentru câteva clipe; tova- 
răşii mei rămâneau acolo... 

Fu nam mai luat poștationul căci nu 
voiam să intru cu zarvă mare în sat, 
ci am plecat din Corcea pe jos ocolind 
prin ulițele unde-mi închipuiam că n'o 
si întâlnesc cunoscuţi (nu e vorbă, eu 
nu mai fusesm de zece ani pe acolo: 


se încrucișau cele 
hine plopii ce 
grădini 


cine era să se gândească la străinul a--: 


cela sfios, care mergea cu fruntea în 
pământ ?) 

Pe drumul spre sat, nimeni. 

Si doar erau numai două zile până la 
Crăciun | 

In zipadă proaspătă, vedeam urme 
multe de cai: nam mirat mult văzând 
că în loc să se ţie pe şoseaua cea mare, 


UNIVERSUL LITERAR. — 245 


TI 


9 
de VICTOR EETIMIU 


spre Ianina, călăreţii se abătuseră pe 
poteca. ce ducea spre sat. 

Eram la jumătatea drumului abia, la 
încrucizarea căilor, HKrestatu-Pat. cum 
zic lpcuitorii din Boboștiţa, şi obosisem. 
Cam îmi părea rău de vitejia ce făcu- 
sem, nelând  poştalianul, dar acum 
n'aveim ce faca: trehuia să ajung în 
sat înainte de a înopta. 

Cu cât mă apropiam : inima îmi bătea 
mai tare, Simţeam o bucurie, o teamă 
ascunsă. 

Cum o să intru în set? Cu cine am 
să mă întâlnasc întâi? Mă vor cunoaşte 
oare ai mei? Dar trăesc cu toții? Cine 
o fi murit din bătrâni? Dar din copii, 
cu care ne făcuserăm planuri de pribe- 
gie, va mai fi vreunul în sat? 

Şi, furat de gânduri, mă pomenii sub 
ferestrele celor dintâi case. 

In sat era pustiu ca într'un codru. Nici 
o fiindță omenească nu se ivea pe la 
uşi sau pe uliiţi, ' 

Urcai păuă aproape sus lângă casa 
noastră şi nu întâlnii pe nimeni, Feres- 
irele erau deşarte., Ce se întâmplase? 
Nici nu-mi dădeam seama că revăd lo- 
curile conilăriei, Urcam mereu. 

Pe neștire, trecui pe lângă casele în- 
văţătorului Toma Cocoşatul. pe lângă 
a preotului... Mă îmțingea ceva în sus, 
spre mânăstirea sfânta Maria, 

Par'că nici nu călcam pe pământ. Tră- 
iam ca întrun vis. Când ieşi din sat, 
deasupra grădinilor, zării niste soldaţi 
turci, ce se coborau dela mânăstire, ţi- 
vând caii de căpăstru. 

O clipă, îmi fu frică. 

Apoi. prinzând curaj, întrebai pe unul 
din ei: 

— Da unde sunt oamenii? 

Altul mă privi din cap până'n picioare, 
şi apoi, a lene, îmi făcu semn să intru 
în curtea mănăstirei. 

Aci. se strânsese tot satul, 

In mijloc, zări fesuri de soldaţi, iar 
printre ei, un loc gol. 

Nimeni nu vorbea. Numai de lângă lo- 
cul acela gol, se auzeau soapte. 

Nici nu îndrăzni să întreb pe cineva, 
ceva, 

Mă strecurai printre oamenii pe cari 
îi vedeam după zece ani, dar cu cari 
par'că trăisem toată viaţa. 

NIă anproriai de soldaţi. 

Tresării. 

Jos, în riijlocul lor, întinse pe niște va- 
lințe, 7zăceau trei morţi sdrobiţi. înghe- 
țaţi. 

Câte-și trele erau groaznice. 

Unul îrnbrăcat numai în cămaşă, gal- 
ben, cu faţa plină de răni, cu un ochiu 
scos, cu altul holbat și limpede, strân- 
gea buzele cu mustăţile şi barba împreu- 
nată. 

Celelalte două trupuri strivite, se ţi- 
neau de gât. cu gurile căscate întrun 
blestem, cu ochii deschişi și ameninţă- 
tori, Al fi aşteptat săi vezi încăerându- 
se atâta flacări aruncau ochii lor vii. 

Pe unul din ei. îmi păru că-l recunosc: 
era Policarpie, egumenul mănăstirii Pre- 
cista. Ceilalţi. erou mitropolitul Antim 
si Metadie călugărul, un băiat ce venise 
de câteva luni la Precista. 

Fuseseră scoşi câte-și trei din prăpas- 
tia dela spatele mănăstirei. 

Nimeni nu știa cine-i aruncase acolo 
și nu-i plângea nimeni. 

Abia târziu, când amurgul de iarnă se 
întinsese de mult în dosul munţilor de 
la Drenovu, sohlaţii scoaseră dintr'o chi- 





2406 — UNIVERSUL LITERAR 





Trecuse sfântă Măria Mică. Schirba- 
seră oamenii pălăriile cu căciuli.  îm- 
pliniund vorba din stvăbuni: 

„Zar delu sfântă Mărie 


AT 


Ziua bună pălărie! i cei băi 


a 


Ba, în locul imintenelor scurte, . ne 
căptuşite, îndrăgiseră zeghile. cu cojoc. 
puse'mn celar pe culme, printre îlori de 
rosmarin, să nu le roadă moliile. 

Suflase crivățul peste o' secetă curmpli- 
tă, uscând iarba, îngălbenind frunzele, 
răcorind vremea, înnăspriud mei ales 
dimineţile. 

După deprinderile vechi, plecau sătenii 
la mante, să facă prisucă pentru primă- 
vară. Zoriau o lună-două, până venea 
zăpada şi sentorceuu apoi acasă. 

Și aşa, într'o bună dimineaţă, sau în- 
chis la nouă case din sat uşile, în urma 
stăpânilor, sau a feciorilor lor. Sin fie- 
care din ele a rămas câte un pumn de 
suflete cu nădejdea vieţii, atârnată de 
'ntorsul cu bine al celui plecat. 

Se duceau oamenii la lucru, în pădu- 
rea bătrână moşnenească. Se duceau, 
după învoizia făcută, c'o chihae de ne- 
gustor, care le lăsase arvună, să aibă 
ai lor de mălai pe vreo opt săptămâni. 
Si se duceau să tae câţi mai mulţi brăzi, 
să aibă pe ce prinde ceva bani pentru 
sărbătorile Crăciunului, cari cer multe 
şi de toate, gândind în ei, că dacă nu 
s'or zbite cu munca acum tamna, de 
unde să le vie peste iarnă? 

Satul se'ntinde pe coaste, uciuat pe 
toate văile. Pe un priror, în marginea 
drumilui, ce duce spre munte, stă prin- 
tre cruci şi brazi biserice. Cei nouă trec 
pe lângă ea. Mică, chircită, cn șindrila 
'mvechită de vac, putredă, sub cerul ce- 
țos de toamuă, pare tristă. Toată ziua 
dau târcocle ciori şi stăncuțe  pestriţe, 
ciocănind şi cârâind, în turia-i strâmbă: 
iar de cu seara până'n zori ţipă 'ntruna 
a jale şi a moarte sumedenie de ciuvici, 
de bafniţe. 

Când le aude cineva, mai de departe, 
nu prea le bagă în seamă. Dar când 
pleacă omul lu drum şi-i cântăn faţă, 
atunci de, e altfe!, îl întristează, îi vâră 
ghimpii 'ngrijorării 'n suflet. 

De aceez, când, trecând prin drepturi, 
cei nouă au fost izbiţi în urechi de câ- 
vâitul lor, și-au făcut cruci înfrigoşaţi, 

— Când cântă ciuvica om.lui plecat 
la drum, nu-i bine! crâăcneşte Năstase 
Rouă, în gândurareu a baie 


N IE A 5 
jie pe rălugărul Tiinotei; - juniătate nort 
de frică. bl tremura tot. îi 

Fericiți că descoperiseră pe unul cit 
stie. ceva, soldaţii. îl iegură si porniră 
«pre. Correa. lăsând pe morţi în paza să- 
tenilur. 

Câteva lumânăui fură aprinse, ir da 
votele iîncepură . să. bată jalnic, ducând 
vestea celur din Corcea că mitropolitul 
Antim a. fost ucis la poala Turţurilor, iar 
hătrânei din Zvezila. răspuusul că' daru- 
vile ce.rui diduse lângă hau, nu Yor mai 
ajunge în pâna lui Metodie... 


pi 4 Apt - VICTOR EFTIMIU 


E ORI Ia 3. pi er 09 Sea 
Ea at a Seria aie Es nica ă 


_“Ţandură. 


“ştie! O 
' din noi, o 


M O R M A N T 0 A Pg e e 


de MIHAIL LUNGIANU st 





— Cobeşte părdainica ! "ostă. Grigore 
Poponete. N 

— XMirouse a mort! vorbi şi Ionică 
Mohanu, 


— Păi sunt destui morţi sub cuuti, 
în juru bisericii ! Noi n'om MIrosi a 
hoit, ce Dumnezău ?!... răspunse Mihăilă 


— Suntem dour tineri! Nouă să ne câu- 
te cucu şi ciocărli:. a dragoste şi a no- 
roc! închee un flăcău din neamul Pi- 
loilor, 

— Vezi bine casa! Să ne cânte cucul! 
imormăiră, ca dascălii "n străni, ceilalţi, 
luându-și inimă, 

— Da! nu acu, ti la primăvilră! în- 
drăzni să şoptească, aşa, nu ştiu cum, 
în râs, Or a presimţire a rău, unul Zban- 
ghină, mci închis la fire. 

--- Atunci, vezi bine! săriră ceilalţi toţi 
cu gura, 

Și Zbuughină, poreclit Mormântu, căn- 
jură la teută vorba de el, nu se lăsă şi-şi 


dete pe faţă posomorala sufletului: 


— Di” pânatunci nea cântat ciuvica, 

— Ne-a cântat a inoarte! îndrăzni să 
zică Năstase Rouă. 

-— Ne-a cântat a mormânt, frate-meu ! 
șopti Poponete. 

- A cântat lu' Zbanghină! Ia zărit 
pe el si i-a cântat cântecu'! râse ul Pi- 
loiului. 

-- Ba na cântat nici pentru mine, 
nici a mormânt! Cui cântă cucuveaua, 
din clopotuiţă ne parte de dangătu' ei 
la moarte?! I-a cântat ea n locu” araniei 
sfinte ! vurbi hotărît, ciudos Zbanghină. 

— Să ne facem cruci, freţilor, acu, cât 

trăim, apăsat, colea pe pierit, că cine 
stie, dacă'0m ave: parte le câte uba la 
cap ! îndemnă Țandură, 
- — Să ne facem, apoi să fluerăm și să 
ne vedem de cale ! Ce Dumnezău, doar 
fiu he-6m pune să bocim pentru că ne-a 
cântat o pustie de cucuvae. 

O fi cântat side capu' ei, nu numai 
dal nostru. 1 so fimplinit ei veleatu'! 
îsi luă inima în dinţi, să dea curagiu to- 
varăsitor, Piloiaş, : 

- He! Aga să fie! îngână morocănos 
Zbunghină. Eu unu" însă crez, că no să 
fie bine cu noi. Ce ? Dumnezău singur 
cădea vreun copac pe vrunu' 

ttuneca poutăa careva 'n' vreun 
hău, o aa vre! o fiară peste eine no mai 
avea zile! - . . 

— De, aşa e soartă 'orâul sir Merge tot 
cu mocrteu pe lângă el. 1 paşte d'aproa- 
pe și nici cu pându' nu gândește, când 
îl nimerește ! încercă să-i maânigăe Po- 
ponete, . e ae 

Ei şi asta trebue să he soviosăibtuta, 
să  jeliur ca muerile ? întrebă iiepăsător 
făcăul Pitoiului. Cine nto- mai: avea 
zile so duce. Si ce lucra mâre? Se duce 
mai de vreme unde :toţi ne-om duce, 
unu câte unu'! Du ce să mai vorbim 
Wasta 9... Mii bine hai să cântăm: Șin- 
cepe : | sia 2 iz Zei mii e 

Da It dal 

„PFoce verde de ?nulotru? 

Veni luna: be Sunpetru, 

Mi-a lăsat cucu. Vungăia 

Și presurecaa 
Vaiceaua 


E E A eta: 











„pietre albe. sunând ca niște oale Ah 


E ai: 


Şi mdadr uța 
Potecuţa P* -- 








































Au pornit ăcum p6 munte, îăsănj 
vale ap: Boişoarei, care aleargă, 
copil. clingurând,  zbătăndu-se pri 
stânci, sărind în gâlgâituri peste 
vani, spurmegând d'atâta grabă şi 
mântare. 

Mai colo hăue Boia năvelnică, 
voasă, şi Inai departe, în câmpie & 
dealuri, Oltul, cargând turbure, 

In faţă scari de munţi, ureândue 
tot mai sus, pân'ajunge ca nişte ță 
ciuntite în Coţi sin Badislava ; în 
coame nesfârşite „pierzându-se n] 
meu neţărmurită a şesului. 

Sas, tot mui sus, îi purtau pașii 
sând îns, tot mii jos, biserica: Și ci 
se nnălțau: pe pieptul muntelui, cu 
parcă seunălța și ea, cu turla 
crucea strâmbă şi ca ochii sperioş 
batriţi, 

Adziau lămurit, or li se părea n 
slasul ei înfiorător, văetându-se, u 
pisică, încinsă de dragoste, sării 
coperişurile crselor, sau ca un lup 
mând, în răspântea drumurilori, 
ca să scape de coubea din Spate, 
nouă zoriau pe luminişul pădurilor, 
bind depărtările cu verdele lor de 
și cu vânătul colțurs al stâncilor, 

Boia rămânea mai la o parte, în! 
hohot de valuri, maramă de spui 
cium de șuflet, pornit din seni 
piseurilor și din umbra dulce a ră 
izbindu-se de toate stâncile, în da 
ci mândru şi vijelias. , 

Din ce urcau, Ciu ce brazii pârât 
trupeşi, ma: arătoşi: dar a) aerul 
mai răcoros, mai liber, mai furtaa 
Senfigeau mai tare n rădăcini, e 
poată să lupte cu vânturile aspre, și 
ruinţu lor şi.o'nsemnau în: zâmbei 
crucea vârfurilor. Ici-colo ţăsniau i 
re. coborânul în bolborosiri subțiră 

In fund, spre răsărit, vârturile „S 
„Negoiului“ şi „Caprei“, cărăbănite 
peste altele, înnălțând capetele în 
ca nişte căciuli de ginere. De acoloi 
răse „Seara şi „Negoiul”, „Buda 

„Capra "cari, în alergăt săltăra, 

să se'mpreune în sfântă și vecinică 
re, câte două-două. ca nişte logol 
multă vreme depărtaţi, și “Tupologu 

Argeșul. fortmute din ele, plutesc lin 
ca somnul însirăţeilor, . depărtăn 
tot mai tare unul de altul, terin 
par'că să hu şi strice liniatea și 
cirea. 

Cărarea Ra de rnolizi, ru 
cile lăsate "n jos, ce aripele unei 
ocrotindu-şi puişorii dragi; vâloalt 


atingerea vălurelelor de apă: so 
Minos, cu îmbrăţişeri e (ia i 
unei fomei dr agi : aevul rece şi mi 
tie. purtau paşii călătorilor, End 
ochii, lembujoi: au, obrajii, le uxj 
piepturile. 

Se ridicase mauli soareje,” “puniul 
nuni, de: aur pesţe. creştetele. munţi 





“n Y6lumul „Răiucură 


Pe poteca 'ngustă, cei nouă mergeau, 


nul după altul, înşiraţi, cum merg cei . 


toarana, legați de cozi, cu burduşe de 
Mânză 'n şei. Si'n mersul lor doineau: 
„Foae verde bob de bob! 
Cuculej de Topolog 
Lusă „Clocoticiu“ "n pace 
Și vino pe „Boiu“ 'n coace 
Şi-mi cântă de dor, de Joc 
Şi să mi le stingi pe toc, 
Că md ard, mă pârjolesc 
Și simt că mă prăpădese. 
— Fecioruş cu puf pubraz, 
Pulă mure de pârleuz! 7, 
Focu' nu voiu potoli laud 
Cd nam viers da hăduli, 
Cam avut, da' mi l-a luat 
San Petru mi l-a legat 
Șam rămus găngar şi mut 
In zadar alera: ascult 


it 


; 0 clipă de tăcere cucernică. 
— Dacu ne-afundărm în inima codrilor 
ut azi ! porni vorba Ionică Mohanu. 
-- Ca "ntr'o biserică ! împlini Poponete 
Ca ntrun cimitir! sopti Țandură. 
— Ba ca “ntr'un mormânt! 
| Panghină. 
- Ce vorbă fu asta? întrebă unul. 
vorbă de! răspunse nu ştiu care. 
— Care-a zis-o? 
"= Care? Frutele Mormânt! 
— Mă! Par'că-i o coabe! 
— Par'că-i glasu' cucuvelei! 
41 ajuns. Intro poeniţă au durat din 
Immabă o cocergă, bătând doză fuvei în 
gmântul scobit, punând o  cosoruabă 
peste ele şi apoi căpriori de lemne şi de 
mici din ea, iar pe dasupră-le scoarţe 
de brad, Si-au pus mălaiul şi merindele 
vin colțuri. au înfiriput o cujbă pentru 
tert mămăliga, în tuciul mare, purtat 
m spinare de fratele mormânt și sau 
slermut la doborit brazi, 
Din reşinu, ce curgea prin zărelitura 
upinelor, — lacrărmi de durere, schim- 
ien bucurie, la văzul soarelui drag, — 
nipălia mirgsu-i dulceag și miresmatic. 
Bucurie, amestecată cu durere, arăta 
murea de brazi, legănându-şi crăcile 
“tulpinele, cari trozniau, în căderea lor, 
bucurie mdurerută ţăşni:i şi din sufle- 
se lucrătorilor, în viersul nespus de 


8 







































„Frunză verde de: negară! 

e-ar veni mui iule-a vară, 

„SE md urc la munte iară, 

Sună cânt prin brazi bătând, 
Păsărelele cântând! 

toe verde măr lomaub! 

lu munte decan uteui 

Tântu mi sa mâniat Sai 

Şi-a adus din tăi furtună, 

Prunzele din fagi adună. 

Şi mi le poartă butuc, 

Vremii bune-i dă de hac 

$imi începe vijelia, | 

Să le ţii acu pustia!“* 


: munte, toamria,. zilele sunt scurte de 
și noptile lungi. Mai ales feţele din 
răsărit, scăldate până la amiaz în 
„se utnbresc. de vreme de tot, în 
ii legiinate «de vârfuri de bred, 
dul era acum limpede, albastru. Ci. 
în ei ca intr'o carte. Nici o pată de 
numi soarele călduţ, despicându-l 
bi, sorbind grosul aerului, cum ar 
k v gură lacomă spuma de pe lapte, 
inind subțire, tot mai subţire, 

ana şi 1 tot locul lumine zilei 


mormăi 


strălucește şi înveseleşta : nicăeri pece- 
tea ei nu şi arată mai mult măreţia şi 
nu stărue mai neclintit, ca'n sânul unat 
desiş de brazi. 

Plutian jur atâta miros de unt de 
brad, ca și cum soarele ar fi fost un 
ciob de îce, încins de tămăe şi de zmirnă. 

Și senteţia pripiala, aducea u plone. Si 
Ja inunte noriinu se lasă si fia aştep- 
taţi, vin cn nepusă masă ; iardacă stă- 
ruesc ei inci inult pe cregtetul piscurilor 
şi răzbuinesc umezială văile, îndată 'm- 
ghiațăi aburul tor, ca sângele din vinele 
unui cal, dupw goană nebunatică, lăsat 
în bătaec. vantului, Şi pe loc zăpada a)- 
hoşte vârfurile dealurilor, pe când în 
vale, prin sate, e tot soare şi cald ca 
"ura, 

Suflă Băltăreţul, aducând cu el oştire 
de nori, 

Și pe dată porneşte vijelia. Cei nouă 
sencruntă, oftează şi pornesc spoveda- 
uia sufletelor: 

— Nam avut noroc, fraţilor! 

— Am pornit cu stângu 'nnainte! 

—. Ne-a cântat părdălnica de cucuvea! 

— Amară viaţă şi-a nostră! Când să 
zici Dpamue ajută, atunci te opinteşti și 
rămâi în drum, caocăruță ruptă n loc! 

— Mai bine de îi dela oraş! Ş 

—Stau în casă, la umbră, la căldură, 
hut cu ciocanu', cos cu ac, dau cu rin- 
deaua şi le vine banu şi mai usor şi mei 
iute. : 
-— Pe copiii mei fi fac Mesvinlusi, FIU 
paşi or ce, numa” cu toporu' Nu-i tal las! 

— Asa, asa” zic toţi. Ajunge ce pătimim 
noi: să trăiască ei mai înlesniţi, 

si la toate văicărelile lor pune vâzi în- 
jurătura lui Zbhanghină. 

Si bate vântul şi plouă necontenit va- 
ui de apă. Cei nouă lasă lucrul, fac 
sanţuri în jurul bordeiului, se aciuietză 
apoi în el, bolborosind ciudoşi : 

— D'acu stăm ca lehuzele! 

.- Stăm, starar să stea vremea rea! 

— Ți-cii găst! A fost mult pâna 'nce- 
hut nustiu. că. stie ea să ţie apoi tără- 
rae lungi ! ” 

— Ba, că, de căt aşa, 
niuge ! 

— Mai bine, vezi caşa! lu ploae nu 
poţi să stai, că te fece ciuciuleie, da' pe 
ninisoare tai de tot! 

— Tai să te 'ncălzeşti!. 

—- Si.sporeşte lucru” | 
- Si, după vorba fiecăruia, răsuna blos- 
corodiala. în chip denjurătură, d lui 
Zbunghină. 

— Du ce-i cu tine, că nuţi mai tace 
gura, frate narmânt? 

— Nu-mi tace, cum nu ice nici a cu- 
cuvelei. 

— Ce? Blăzneşti, or aiurez 

— Ba de loc! N'o auziţi? Și 
ge o înjurătură. 

De necaz, de urit şi, ca să prinză un 
pic de inimă, cei nouă încep să cânte; 

n) 4 
„F'oue cerde [oi de mure! 
Arde-te-ar focu' pădure , i 
Si mi-ai cădea sub topor, zei 
Cum cade neica de dor, 
Să se facă drum prin tine, 
Să iasă focu' din mine 
Să se ducă unde-i vine! 
Arză copacii din tine, 
Cum arde înima "n mine!" 


mai  bine-ur 


? Dei 
-i mai tra- 








Bruzii se legănau. ca o manta mare, 
verde, în mersu) grăbit, pe şoldurile unui 


ş aigg ce dairdsa Zn 
ifetcăi 0 


UNIVERSUL LITERAR. — 247 


voevod. intre verdeuța codrilor cetinoş 
și ntre 'ntunecimea cerului, se stricoa- 
4 carcotul unei cepe mari, împărţinduii 
valurile 'n două, o fâşie alburie de lumi- 
nă, che prevesteşte gerul. : 

Sau tânguit, cât s'au tânguit, vânturi. 
le pe scobiturile dintre piscuri, şuerând, 
gemând, urlână, şi, răcindu-se nerul, a 
mceput să fulgue. Şi ninge des, cu fulgi 
tot mai mari. 

Cerul posomorit părea o treanţă, îm- 
băcsită de apă, oveu 'nfăţişarea unei 
mări înviforate, frământate de furtună. 

Munţii îşi înnălțau  coamele “aspre, 
mohorite, albe sus si iai negre jos, ca 
nişte franți cu tistimelul negru, sub 
merămi: semn al amirăciunii sufle- 
teşti, | 
Norii deşi, juşi de tot, negri, se 'nvăl- 
măşesc peste ei, ici ureânduse 'n capul 
lor, aci coborându-se pe poale, parcă sar 
fi 'mcleştat la luptă cu ei, când biruin- 
du-i, când fiind biruiţi, 

Acoperiţi de zăpadă, brevii tăceau ru- 
sinaţi, îmbătrâniţi dintr'odată ; ine fagii, 
vu crăcile plecate, păreau nişte ciori, pur- 
tând în giare o pradă stinsă de vieţă, 
iuprăștiind şi unii și alţii, şi brazi şi 
fani, o suferință, la care nu se aşteptau, 

Tăcuţi, posilci, chirciţi, . ca şi munţii 
din preajmă-le, ca şi brazii din fața. lor, 
cei nouă stau în covergă în jurui focu- 
îvi. Când şi când icneşte câte unul; 
Acu ce ne facem ?. Mi 
— Ne mgropăm de vii aţi! 
— Fără cruce la cop! 
Fără dangăt de clopot! .. 
— Vezi cucuveaua ?1.. : S 

$in urechile tor prinse să răsune.gla- 
sul cobitor, iar în inini-să-i înțepe lu- 
ciul spăimântător al ochilor ei, cătânul 
numai pradă, zărind numa moarte, Și 








adorm cu moartea în suflete intiun 
1ârziu. iz a Fat aie Ra 
Sa făcut zăpada aproepe d'un: metru 


până dimineaţa, Și ninge mereu, s'a:lă- 
sat frig, i sa ui Prut, 

Din spre munți vVeniau urlete -de-1upi, 
eproape, tot mai aproape, Foamea şi mi- 
rosul de cane vie i-a atras: până -la to- 
vergă. Stau la uşa ei clănțănina, chelă- 
lăind îngrozitor. um pă 

Au trecut aşa vre-o două zile,:. Focul 
a nceput să pâlpâe rar, şi lenine nu mai 
erau de loc. De mâncare răbdau, dar de 
frig nu era chip. Ce să se fecă? 

-— "Să iasă unu” din noi, să sei lupii 
după el, şi ăitalţi saducă vreseuri, -" 

— Cara?... 4 Ă pei he 

—Să 4ragenm la sorţi! : 
A căzut sorţul pe Zbanghină + '% 
— ie ţi-a cântat cucuveaua, frâtei 


pe 


gs 2 


„= Mi-o fi cântat, nu zic pa! Da: voj ce 


ați 


pr AI, 


face ?.,  -:: 
— Ce ne-o milui ăl de sus ':O0m muri 
toţi d'odată ; or unu' câte uny', ..cine 
ştie ?!... E: „acea tă 
-— Să iesim cu toţii dodată,:să :'ne 
luăm la luptă cu jigăniile! “îngaimă 
Mormânt, ape 
era Ba, de căt toţi odată, mai bine Unu" 
câte unu pân” la sfârşit ! ziseră maj! toţi. 
— Vorba e că trebue să facem acu rost 
de lemne ! i NE at 
— "Te du, 
zău ! 3 e SEE cate ea 
-— Da' să te duci cât mai departe! 
--.Să te zbaţi cât îi putea si să fugi 
mereu ! 
— Poate-i hirui şi te ntorei cu bine 


„=: 


îvate Mormâmt . cu : Dumone- 











248 UNIVERSUL LITERAR 

Zbanshină elătină din cap, apuncă 0 
itătură cruntă spre cei opt. eimtă, a 
blestem, Luă apoi toporul şi, “făcânadu- -și 
cruce, deschide uşa covergii si iege”, atară 
izbind cu furie "n stânga sin dreapta, în 
fuţă sinnepoi. 

Zăpada mare împiedică mersuj” “Omul, 
mai înnult, luptă cu omătul, pe “e îmul 
lupii se duc tot afund, Si cu ufubdătura 
lor toporul ctdle greu. In jurul fiarei 
moarte cele vii forfată o clipă, apoi! «e din 
sfăâşierea ei. încep să se sfâşie "tr ele. 
Si Zbunghină a săltat si s'a depărtat : 
dar în curând se desmeticese di Hara 
ntre ei şi se iau după fugar. Ti ajuna 
si iarăși sade toporul greu, despităuri 


capul um lup si iară înnainltiază cu 
toţii până se lasă după hăţaș. : 
Cei opt ies tipii! din covergă, “ist fac 





drum cu greu, tac crăci de brad“ 
tore tremurând şi de frig și de “frică, 
Fac focul, pun căldirea să fiarbă și 
stau gulbeni de nemâneare, de neodihnă 
și de groază, cu inimile abia pitând, 
Afară niungea, ningei într ua, Asa Ză- 
padă timpurie şi mare nu văzuse nici 
unul din er. Se gândea la triștea sot, 
Tot felul de 'nchipuiri le sfretieliau -c: 
petele, le sfâşiiu inimile, Coverga, se n- 
greuna. mereu de zăpadă, uşă sc''astu- 
pase. Se lăsase întuneric beziă înnăun- 
tru, Işi aşteptau moartea în fiece clipă. 
Si ea venea, nu 'ntârzia. Venăa, ca o cr: 
:ă uritişe de fag, ascată, înclinciurată de 


chiciură, sunând ca nişte oâse chocănite - 


ntre ele, scâncind, şuer ând. 

Si o vedeau cu ochii cei opt, o simţiau 
cum se apropie, cuin le intră - n ivupuri, 
cum pune stăpânire pe și. 


De atâta zăpadă, căzută peste ea, co- 
verga îşi îndoaie scoarţele de brad. ce 
o învăluiau. Un toznet scurt la. cosorou- 
bă, urmat dun părâit lung la căţniori, 
un răzbuinet infundat, un vatet pierdut 
şi apoi tăcere. Ca un cope, zvărlit peste 

cosciug. coțerisul turtise pe cei opt, 

Sa uşezat moartea pe covergă şi“ sa 
prăvălii sub povaru ei, or a prăbusit-o 
siratal gros de omăt? Cei opt au :murit 
cu taina aceasta mare nedeslegetăy şi su. 
îletele lor uu rămas zăvrorite. cu. trupu- 
rile la uu loc: groziwă moarte si: pentru 
unele și pentru attele, îngropaţi vii şi 
morți ne ngropaţi, ERĂ 

Cât despre 7baughină n'a 'tvut parte 
măcar nici lesa 'nchipuire de mormânt, 
Presimţise parcă aceasta, dă aceea-l 'n- 
jura mereu, or tocmai clinpricine aceea 
nu i-a fost dat să-l învălue adormit, 
[iindeă-l batjocorea atâta. 

Stiuse ea cucuveaua de ce le-a. cântat 


asa stăruitor, la trecerea lor, din  clo- 
poiniţă. 
Puțin si din covergă a mecput să iasă 


fum. Sau aprins dela foc crăvile de briul 
și au avs cu ele şi trupurile strivite si 
a ars si pădurea toată n jar. căzând 

- brazii ca trăzniţi şi grămăndindu-se n 
căderea lor peste covergă, 


Si peste cei opt ca peste întreaga fire 
ninge încă, 
Ninge ajungând stratul la piept, Si 


cum cade afusă zăpada uşa se lusă pe 
sufletele amărite' din cele nouă case gri- 
jile zilei de mâine, presimţind citn toate 
acesie case no să mai fa cruce de băr- 
bat. 

Crăciunul & venit şi a trecut, cu cp- 
linde, cu carne de porc, cu veselie pen: 
tru mailţi ; cu lacrimi însă fierbinţi si 
veostoite m ochi. cu jule “n suflate, cu să- 





răcie lucie pentru, beaniurile, celor ne- 
întorși. 

In prinăvară doâr o mică scobitură, 
cu brazi prăvăliţi si.arşi, vestia 'c'er fi 
fost aci o vatră, o groapă ceva. Cine să 
treacă însă p'aci ?... Doi paşii grăbiţi ai 
vre'unui cioban ! Și de unde să bănuecă 
aci sta să fie mortântul celor ppt, pe 
cari lumea, din sat îi'credea mâneci de 
Lapi, ca şi pe Zbangtiriă. ale căvuia oase 
le-u găsit Anşirate pe plai, lângă topor şi 
„ printre . coaste şi căpățâni de jivine, or 


a: poate chiăr înnecaţi în valurile Boii. 


+ Ni a trecut vreme d'atunci, 
i. AU început ] rogătiri de război în țară. 
* Soldaţii săptu la șanțuri de adăpost pe 
““ munţi, făceau boridee. tn ofiţer, găsind 
locul nimerit aci, atăpostit spre hotar 
de un dea], cu soare n faţă. cu apă vu 
proape, porunci să sape n groapa. acv- 
„perită de urzici mei, brase. Și săpând, 
:iaa dat de opt schelete omeneşti chircite, 
stărâmate şi avse. Se vedea bine că moar 
ten le fusese fulperătodie, - prinzându-i 
în jurul. unui foc, dela care sau V/SIRIRII 
"apoi, si 
* Su dat sfoară II veneau Gău- 


în sat: 


a 


“Este vorba despre acelas trecere din- 
to poziţie socotită inferioară sau nu- 
mai lipsită de îusenunătate socială, la 
ulta ale căreia raze orbitoare atrag pe 
maini şi îmerezători. Nu deo avunsare 
pe cuie erarhică, justificută de anerite 
personale, faniliale sau. numai electn- 
rate, lar numai de saltul brusc şi ne- 
motivat dintrun domamiu în altul cu 
totul de altă natură, De derivaţia pe 
cuve si-o irnpuu unii apecialisii modești, 
evulâna, mai mult fără drept, in sfâu- 
tul «domeniu al scrisului. Am cercetat 
unele cazuri. [or li se pol artăoga atâ- 
tea atele în măsură să dea pa fată ra- 
surturile aglomerației depe înălțimea 
ameţitoare a Parnasului, 

Unul nou va îi adăogat mai la vale: 
e vorba despre discutiunile pe care ac: 
tualitatea 1e încinge în presa zilnică în 
legătțură cu uncte chestiuui, 

"Să tuiuu um singur caz: problerua ba- 
«aiaureatului  căraiu, dela instituirea. 
acestui criteriu de alegere a valorilor 
scolare, i sau consacrat sute peste suie 
de coloane. E. fără întoiulă, o chestiune 
care imteresenză pe auulţi - părinţi, pro- 
fesori, candidaţi, buni Români... 

Pushonând în aşa măsură, eu a dat 
naştere unei întregi litewartiuri care, de 
peste â luni, se lăfăeşte îm coloanele 
unor cotidiane -— și nu diiutre cele neca- 
tite, (Ce să zic? Toate ar fi bune dacă la 
discutarea acestei probleme vor îi par- 
ticipai munai împricimatii, sau dacă — 
măcar de astădată -— disecuţiunile vor 
îi tost supuse unei cenzurii stilistice 
“are le va fi vedat ruai omsneşti. mui 
ligidile. 

Din nemomocire !uarurile sunt deparie 
«le a se fi petrecut astfel: liscuţiumea, 
sa încins şi se ţine cu toată inversuna- 
vea, Pe lângă puţinii pricepuţi. şi price- 
pători cui iau parte ia ea sau asociat, 
zi de zi, o euumeilsnie de persoane care, 
Dunmezeu ştie, de câtă vreme bat pr 


ASCEN 































jenii toţi, moşnegi și babe să cunoa 
pe ai lor. Țineau minte nenorocirea, Și 
după ţintele dela şerpare, după amna 
după cuţitele dela brâu, au cunoscut fi 
care pe ai lor, părinţi, oră, fraţi, plecaj 
cu vre'o ireizevi-—pekruzeci de ani 
urmă la lemne de prisacă. 

si 'nireg dealului acestuia, rămas d 
tunci pleşuv, că uu mai creşte copac pi 
el, i s: zis Mormântu, nume purtat pi 
drept şi că a murit acolo, mâncat 
lupi, fratele Mormântu şi că şi-au găsi 
tmorinântut cei opt şi că locul acela, i 
slujit ca mormânt, înjghebat în grab 
pentru zeci si cutu de flăcăi, seceraţi d 
moartea cunplită a retragerii dureros 

Din coastele lui ţâşnese vreo opti 
voare, Ozanenii de azi zic că-s suflet 
celor zdrobiţi de covergă, îngropaţi ş 
ea, fără lumânare și fără dangăt de d 
pot : cei de mâine, după ce so uital 
noartea celur nouă, o să spue însă că 
lacrămile vitejilor, ingropaţi acolo, 
dârza apărare e! plaiurilor româneşti, 

1929 Martie |. 


MIHAIL LUNGIANU 


SIUNE 


asudate la porţile meimitoase ale serii 
bul românesc. 

Dacă veţi fi urmărit-o, îi vei fi văr: 
o adevărată palcozte de proză rău, 
gustător stilizată -- semnată totdeza ă 
ci  gvije mare — numele, premarntk 
profesisiunea, tocalitatea —0 aderă 
năvală de artilcole în măsură să ar 
pe piaţa literară tot atâtea numi 
„sori itori”, j 

Natural că fenomenul nu e singuli 
amchetene și discuţiunile publice se PI 
lanţ, Aceiaşi vânători de pnilejuri sr 
toriceşti cu articolul totdewuna În mă 
se vor grăbi să-şi trimeată — grabi 
colaborarea... Si aşă mai departe. d 
astădată unele gazate se grăhase săi 
seze, odată cu utimele noutăți d 
lumen întreagă, și cele din urmă enaiii 
țiuni ale focului prometeian.., E, 
pur,o slujhă pe care nu le-o ceremg 
atât mai mut, eu câi mouii mânu 
ai condeiului au îost unşi nunumă 
glumă, dar în protestele unanime 
gramaticii şi stilului. 

Concluzie: mai puţine 'anchete cu 4 
tribuţiunea scrisului :celor mulţi. În 
cazul --- “corectarea umor astfel de 
nifestăni literare ori mumai extrag 
ideilor din ele — iată ce poale s 
năvala amimitită fe nerăbdători la 
țile menniririi. 























PAUL LI. 





PAL ADOP 





UNIVERSUL LITERAR. — 249 





ceahacen Aanlcpeap'eu O O- 





N. PETRAŞCU: 
„loan Mincu“ 


DIN, Petraşcu, pre bine cunuscutul 
indrumător dela „Literatură şi artă ro- 


mână“ (1895-1907 incl.) nu putea să 
facă o faptă mai înaltă decât această 


prezentare prietenească şi obiectivă a 
marelui său contimporan, arhitectul loan 
Mincu, unul dintre cei mii de frunte re- 
prezentanţi ai sufletului si artei, de cea 
mai pură speţă românească, 

Lucrarea este formată din 2 părţi cere 
se întregesc de minune, una pe alta și 
«nume : 

primele peste v sută de pigini închid 
„ caldă şi evocatoare povestire a celor 
ai de seamă momente din trecerea pă- 
mântească (1852--1912) a lui Mincu. Se 
insistă, îndeosebi. asupra  educaţiunii 
sale artistice, asupra, felului său de via 
(i, ni sunt arătate pe larg principalele 
sale călătorii la mănăstirile din Munte 
aia, apoi: prin străinătate,  fixându-se, 
în exelaş timp, momentul și împrejură- 
vile generatoure ale unora dintre mo 
vmentele carei poartă numele, 

Fuarte bine ne este prezentat sufletul 
lui Mincu astfel : 
w„Onestitatea îi eru aşa de adânc plan- 


: tată în suflet, că, timp de timp de 30 de 


ani de contact, n-am văzut-o șşovăind un, 
singur moment, era întangibilă şi el o 
rredeu ca o însușire firească in orice 
un... (pag. 40), 

wuConcepția sa era lentă; până ce luă 
v formă definitivă, îi trebuiau zile de 
windit, de studii, de reflecţie, Când lucra 
pe planşetă, suria creionul între degete 
d sute de ori până uvea să adaoge ceru 
la ceeace era desenut, fiindcă tot ce fă- 
ren dânsul, eva muonai rezultatul  găn- 
dinti ui." (pag, 49). 

wahărerile lui erau nestrămutale în 
rațu de toute zilele, cu și în tă“. 
nat. 43), 

m„demnitatea lui îi dădea un fel de 
jelicateță față de oricine, față chiar de 
ştăderile altor colegi... astfel, încât 
„nulă viața nu tam auzit niciodată bla- 
mind pe un arhitect, chiar când ştiani 
„i-l dezaprobă complet..." (peg. 470). 

si câte altele — ușurința cu care, în 
ma dr toate zilele adopta clişee de vor- 
îm, [red de banal, admirația lui pentru 
tura franceză, etc, tot atâtea trăsături 
mfleteşti pe cari d. Petraşcu stie să 
sută în ovideriţă, presărându-si poves- 
tirea, cu retrăiri în trecut, cu numeroase 
amintiri, snoave si întâmplări de haz 
i: măsură nu numai să dea caracterul 
dk definitivat afirmaţiunilor d-sale, dar 
să ne şi distreze. 

si expunere! este urmată «de o conâ- 
leniioasă și succintă caracterizare a o- 
perei ini Mincu — formată din studii și 
realizări arhitectonice. 

Fără să închidă ochii în faţa suferin- 


„tei artistului, d-sa, numai în 3 pagini. îi 


“caracterizează cu pricepere 


opera din 
re, în 64 de pagini, ne va, oieri peste TU 
de reproduceri în măsură să neo facă 
iută în caracterele ci generale, să ne 
indemne s'o identiiicărmu, 

[ată de ce am zis că o astfel de lucrare 
nu ppate fi decât o binefucere. 


Editată cu toată grija unei fapte mari 
-- ea poate constitui un bun îndreptav 
pentru formarea gustului pentru  fru- 
moa atât de scăzut și degradat la noi, 

Si încă un câștig: tratând evenimen- 
te în legătură cu epoca post-junirmnistă — 
lucrarea de faţă, prin bogăţia de infor 
maăţiuni istorice, geografice, hibliografi- 
ce, literare, prin discuţiunile, amintirile, 
și glumele pe care ni le trinsmite, priu 
împrejurările, locurile si oamenii pe 
cari ni-i face părtași -- ridică un văl 
prin desimea căruia numai unii dintre 
noi putem abiai întrozări — ajutaţi de 
lupta unor studii îndelungate. 


PAUL |. PAPADOPOL 
+ 


Prof. |. ANDRIEŞESCU: 
„Arheologia şi istoria veche a 


Dobrogei“. 


(Ed. Aşezământul cultural Ion C. Bră- 
tianu. Cartea Românească). 


D. prof. Andrieşescu esie diatre cei 
dintâi care sa ocupat, la noi. cu prehisto 
via, Arheolog şi epigrafist de seamă el 
însuși, l-a interesat în cel mai înalt grad 
necunoscuta, acea misterioasă de ceeace 
au fost ţările noastre îneinte de Istorie. 
Are aproape un muzeu; face săpături 
în toată ţara, cu o hărnivie apostolică și 
este creator al catedrei de  prehistorie, 
animatorul acestei discipline  ingrate, 
care poate lămuri multe puncte negre 
chiar din istoria cunoscută, mai muli 
seu rnai puţin, când e vorba de ţara 
noastră. 

Dobrogea, de care se ocupă în broşura 
publicată, a fost cercetată. D, N.  Mo- 
rosan a descoperit recent, unelte ale 
omului diluvian, de cremene şi de os, 
împreună cu o faună, numărând vieţui- 
toare ale acer timpiri.: 

Instrumentele ca şi fauna aparţin, 
după autor, epocei puleolitice mai noi şi 
anume perioadei căreia, după clasifica; 
rea obisnuită în Frenţa și adoptată de 
toată lumea i se zice ausigenaceană, de 
la numele unei localităţi. unde sau gă- 
sit urme tipice de industrie umtină și 
fauna' a vrenei. 

Trecând peste aceste epoce. d, Andri- 
esescu face constatări foarte importante 
asupru epocei romana a Dobrozei. Arată 
locurile pe unde au trecut legiunile în 
Dacia contra lui Decobal — locuri ce nu 
corespund cu tradiţionalele cătări de 
până acum. RNeproducem acest pasagiu 
important şi original, 

„Se ştie că Tettius Iuliaunul, locotenen- 
tul lui Domițian, contra Dacilor, —a 
repurtat o frumoasă victorie. De aseme- 
vea şi Marius Luberius  Mazinus, pu 
vevnator la Moesiei (în timpul războiu- 
lui ca Dacii, unul din principalii co- 
andanţi de armate (ce va lua priza: 
uieră pe sora lui Decebal). Der iată pa- 
sagiul: 

„Traiem  aşeză la Novac (Șiştov), în 
faţa Zimnicei, legiunea I Italica. Ia Du- 
vostorum cu numeroasele lui sate şi bar- 
guri getice, printre cae Piscul Crasani, 





legiunea XI Claudia, şi la Troesniis în 


faţa câmpiei dela gurile Siretului și 
Prutului, legiunea V-a  Melcedonica, 


Până la Traian această ultimă legiune 
îşi avusese reşedinţa mai sus pe Du: 
năre, la Oescus. Tot Traian zideşte a- 
cum lugăre puternice pentru trupele 
auxiliare. Lu Carasium (Hârşovii) aşează 
un escadron de cavalerie, ăla (II lMispa- 
norunm et Aravelcorum) spre a suprave- 
ghia întreaga vale a Ialomiţei, Si pe 
malul stâng al Dunărei, le! vărsarea a- 
celuiasi râu se va face cap de pod ar- 
mat, instalându-se aci, un numerus su- 
rorun Sagittieriorum. Mai mult în ve- 
chiul centru comercial grecesc de la 
Barboși, Traian întemeiază un puter- 
nic lagăr mixt: atât pentru trupe de 
infanterie, cât' şi pentru flota de război 
a Dunărei, care era uici, şi la Noriodu- 
num (Isaccea) staţiuni permanente. V. 
Pârvan este în drept să zică: întreaga 
Moldovă şi Basarabia sudică erau acum 


anextte la teritoriul şi la civilizaţia 
romană, In al doilea război cu Dacii 


spre deosebire de cel dintâi unde proce- 
dase ca şi mai înainte, pe la Dunărea de 
mijloc, principala bară este Oescus (în 
faţa confluenței Oltului), principela o- 


fensivă în stânga Dunărei e pe valea 
Oltului în sus; principala pregătire 
strategică este in Moesia inferioară: 


principalele construcții şi întemeieri de 
garnizoane mari legionare ale lui Traizin 
sunt în vederea dominării câmpiei mun- 
ieno, Durostorum şi  Troesmis; ca ur- 
mare, fundaţii urbane foarte importante 


„în aceeaşi Moesia inferioară: Nicopolis 


ad Istrum în faţa Zimnicei; Marizino- 
polis (la apus de grecescul Odessus (Var- 
na), cheia stăpânirii Răsăritului eleno-ro- 
man și puternicul Abrittus (Devegichioi) 
Singurul comemorativ provincial al cu- 
ceririi Duciei e ridicut la Răsărit de Du- 
rostorum şi miazăzi de Axiopolis (ve- 
chea fundaţie a lui Lysimechus) în faţa 
Părăganulai și în inima fostului regat 
dacic al lui Roles, aliatul lui Crassus 
și clientul lui Augustus din anii 29—28 
a, HI. la Adarmclissi. Un nou drum ro- 
man: începând la Marcianopolis și tre- 
când prin Abrittus și Tropaeum, e clă- 
dit prin mijlocul Dobrogei până la gi 
rile Dumnărei. Oraşele grecești sunt rer 


organizate şi încărcate de favoruri şi 
privilegii : întregul negoţ de peşte al 


Deltei e dăruit Ilistriei ; în cotul Dună- 
rei din faţa Galaţilor şi dincolo de Ban- 
hoşi, străvechea. fcctorie  getogreacă, se 
pun capetele de pod pentru drumul di- 
rect spre, Ardeal pe valea Siretului şi 
Trotușului”, 

Restul broşurei d-lui prof, Andrieşes- 
cu se citeşte cu multă plăcere și folos. 


ION FOTI 
ME N E MN RI 


n o Li e SER Nae 
Citiţi „GENERAȚIA UNIRII“, cea 

mai recentă și inferesaniă revistă 

politică și socială. a 


250 — “UNIVERSUL LITERAR 





Ad e" aa: 





CPORIC ea cârcainaăilsa aa. 


: TEA TRUL NA IONAL 


MEŞTERUL MANOLE", piesă în cinci 
ia d e ri aote, de LUCIAN BLAGA 
dea îs 





„să dă ce n'am: spune-0, chiar şi cei mai 
iasincericadniiratori. ai poetului şi eseistu- 
lui, se temeau că aceste daruri vor dău- 
na autorului de teatru. Deacuma, d, 
Blaga va adauga titlurilor de glorie cari 
l-au confirmat ca un fruntaş 8l genera. 





ţiei sale Si pe, 50008. iz aator buniatid,- 


cu sint teateuhii. și” cul succese. 
Legendă „Mestertilui” Manole": a . fâst 
dramâțizată în: profunziine; pe -o:temă 
simbolică: plină de “misticisiu' Şi. poezie. 
Umanizărea! subiectului ma. întrecut, 
cu ninge Bizet “n&cesar „A sS0gIsibilizării. 
ideilor; 
Căut 





zip O pisaă | de grea: “spiritualitate care a: 
Ț in:Bpulberat o bănuială şi a afirmat un - 
„dramaturg... Un succes neaşteptat, fiind-. 


gli să descopere diana de as-.- 
pectul Senei, 'sensuri-de mit, acestei le- 








sobru, fără nimic declamaţor, deşi: limba 


e poetică cu sonor ităţi aspre- “și calde sii 


se întreţese cu imagini alese. * 

Deşi frământată de atâtea gânduri: 
deşi îngreiată în desfășurete de anu- 
mite lungimi puse din dorinţa de a lu- 
mina, acţiunea se desfăşoară după pla- 
nul clasic a! pieselor în cinci acte, iar 





R. Bulfinschi 





iuvenţiunea, nu se risipește ureoaie spre 


utast “decorativ şi agitaţie „scenică, ci răs- 


frânge viața lăuntrică, coaptă şi trud- 


"nică. Nu-i piesă măi românească, şi care 


:să folagească un material mei smuls din 
sufletul acestui popor. E o întoarcere, 


. cneajă prea, violent și 


usile Gora 


“spre -avevărata noastră : viaţă: “Jăuntrică.” 
i tâândiţi-vă: cât de nouă XI su toate. „astea 


- ag 
7 3 De eât.qe mare: sugees -a 'ăvut ;Omul- cu 





Aura Buzescu 


pende, care, după o simplă interpretare 
filozolică ar simboliza creaţiunea prin 
sacrificiu, autorul, a înţeles..s'o asemu- 
fască cu, Ştânta Euchariștie (acţiunea de 
srăție â ereaţiunei, după, sensul. grecesc 
al cuvântului). aa 

Cum. orice, idee ca, să. poată. fi adusă la 
“iiţelegerea comână trebue umanizată, d. 
Blaga, cu un cdeş, simţ al teatrului, ser- 
vind” totuși spiritualitatea abstractă a 
concepției sale, “a pus pe erou. în, mișcare 
ct cel. mai “subtil mecanism psihologic, 
dând pasiunei care îl stăpânea puterni- 
că expresie “dramatică. Un drămatism 


mărţțoaga'. 


Nu avea nimic din pertec- 
țiunes! teatrului de irhitaţie-şi cu toate 
acestea cât era de puternică! 
Stângăciile din „Meşterul Manole“ 
încă nu pot avea nimic din stângăciile 
atâtor autori, pențrucă este imperfecţiu- 
ne de exprimare, pe când la alţi erau lip- 
suri spirituale, (Nici odată n'a fost mai 
nimerită evitarea de personalităţi). 


"De obicei cronica dramatică înseamnă 


o: andiiză sau mai curândo critică a 
operii reprezentate, cu scopul de a lă- 
muri pe cititor asupra vuloarei' piesei ce 

sar întâmple să vantă ; să-i deştepte do- 
vina de a merge la teatru sau să-l în- 


demne să-și vadă de treabă şi să se: dacă 
la cinematograf dacă vrea, Alteori aceste 


= dala, iimpresiunint- si deaajat 




















cronici. interesează prin părerile cron 
carului -sau d stilului sau, fără nici 
scop practie. 
Un interimar, -care pu fute uneori i 
" cât oficiul prietenesc de a înlocui pol 
tular când e ocupat sau bolnav, şi nt 
deci obicinuinţa teatrului, se entusii 
mează sau se înfurie, uitând - sfaturi 
despre obiectivitate date binevoitor | 
prietenul titular. “Şi de aceea pubăuuli 
ieptă unele exagerări. 
Cu conştiinţa împăcată a spoveditul 
cel care face aceste însemnări,. decla 
că după ce a pus într'o bu sunţă ce is 
părut criticabil şi în cealaltă ce-i laud 
bil, sa văzut silit, în clipa sentinţei: 
mei scoată din balanţa neagră ul 
două şi apei unăi, multe: „din: cele critica | 
și-să constate la sfârșit că doar din in 
vidie ca! inai- lăset ceva” pâritru cei cal 
iubesc :soarele fiindcă: ie pete. 


: „Soare Z. Soare. 1 
A ch) ul iesita ne-a, eutstasuat, și 
: netul, ul Pau: meaar fi avut, Un Succes n 
oz dacă n'urfi făcut d, vegizor: gresala lar 
atâtea calităţi d. Soare căne puten îngăl) 
dui şi unele critici |) « 
cul "ta fi, tare“ înduiosat dacă Meşte 
-Memole îşi va striga. durerea;iiu mijlbe 

= uhei trepindante activităţi "de! schelă, 
î "Pentrucă. se obicinueste să: scrie și 
i despre. interpretare, ne confor măm $ 
i dpi: ee Pip nuiele” deanilor 
„Nottara. și 1. Petrescu. cari au » pulevărali E 
„ereaţii,, nu pute să ua sublirțen jocul 
a cl-nei, Bu 
zescuzsia ului Pop Aărțian,. Cei 19 zidul) 
Si inunii "simbolic, cu utâteaise usyri) erau) 
"jucăți de. clernentele PS ea ia 4 ale Tea: 
SE Saţionaai ponteutintoveiă re citi 
Calboreanu,  Atanusesca, "Theo, Poli 
Brancomir, şi alţi: D, Bultfinski a, În 
Neagoe Vodă. i 

D. Blaga şi-a înscris numele în Teatri 
Românesc, cu dalta, aşa cum cu dalțaui 
„cizelat izaba Și, ea e artei i SAFE J 


i aa RA 






































| 
| 
| 
| 


| 


ACN EBilite EJFERAR. — 251 








CONCERT CÂMPENE 


23 Batai 





(Înălţimea: 1.10. Lăţimea: 1.38. Personagiile, în, picioâre,- “mărinie ds 


is-Giorgio Basbarelli; mai cunoscut sub” 


mumele de Giorgione s'a născut în 1477, 
în acelaș an ca și Tiţian; dar în vre- 
me ce acesta a trăit-aproape un veac, 
Giorgione a murit la 33 ani în plinătatea 
reniului său. Giorgione a fost mai ales 
in pictor de fresce, Venit de tânăr lu 





* Veneţia, începuse să 'decoreze pâlatele 
bgătaşilor. din oraş. In: alegerea compo- 
iilor sale, Giorgione a dat dovada unei 
fantezii extraordinare si a unui colorit 
de toată frumuseţea. 

Această originalitate. și auceistă splem- 
doare a paletei se regăsesc în întregime 
in tablourile-lui și în special'în ,Cancer- 
tul Câmpenessc!* care e o adevărată mi- 


| ung, Pe de altă parte, Giorgione a fost 


j 


„unu alin, primii pictori care a daț dova- 








aă'tunei ădăviirâte doit Piifăruz. 


nind ceeace riu fusese făcut până'la el; 

revelă artei veneţiene-adevărătul ei tem= 

perament într'o formă pe care morala 

religioasă o împiedicuse până atunci, dar. 

pe care spiritul oaretum desfrânat al 

Henasterii. Ta încurajat, 
% pă 


iar: *privipa- 1” catarat: Catmpeiitist, 
ială: ce spuna; Theophile, Gautiări, Sai 
Şi zii ji Li 
“Cohcerțul câmpenesc:: al. Ti Giurtio. 
ne, acest tablou fără subiect, :nu atrage 
poate prea mult mulţimea, dar fiţi siguri 
că toţi aceia .cari ccută,sneretele culorii 
se „vor, opri multă vreme în faţa „lui: Se 
poate Siune spre elori ia -iui lea că 
Tiţian Pa egalat, dar nu. la: întrecut“, ; 


Ra autentice ate lui Giorpionie stiiit 


piei ina ctg a oii eo 05 fapațgaete oi! 


gi sDapiine, carț să: fisesc, la, Verieţi i 
„i sobiicertal "Cămpenest “d 


i] E] 


DE Tir) PE! A i - 
foaite“rare; trescele! sale” în ae Ali a- 
proape în întregime. Muvite din tablourile 
“cariti:au fost etribuite au fost, recunos- 

cute cu fiind ale ti borenzo Lotto,-Pal- 
„ma,..Yecchio. sau: Sebastiino del Piombo. 





Dar; în. afară de: Concertul Câmpenesc, 
în trebue să » mai; citim încă două -:opere 
ă CAD a iza E 

i su 5 cară 


arii azil Ed 


ame ad, 


măr Permite hai: Gide, şi, „Apolop 


î făcut p 
colecţia, ducilor 


ate 


multă, vreme din „de 


Mentuă, “apoi” ai fost cumpăra, „de iegele 


Angtiei Carol 1. a 

Po:iemă "A trecut” în “dit Îe, bo bogatu- 
tui banchev Jabăch. Dar, Tudovie, al 
XIV-lea! văzăbd, “acest. tablou, Siă. piaji- 


sa tt 








“dorinţa “de al cumpă aste] - ti 
atuhi Se află Ta Muzeul UV arassa 
ai di Fila ini Sue 


252 — UNIVERSUL LITERAR 








CN ca Şu-casea... 


GENERAŢIA UNIRII ce cea imui re- 
centă revistă politică. și socială, sub di- 
vecţia unui comitet format din d-nii: 
Ion Inculeţ, Ion Nistor, Alexandru La- 
pedatu, Stelian Popescu și G. Tătărescu. 

Generaţia unirii vrea să fie semna- 
lul de trezire al conștiinţelor deviate şi 
punctul de vedere ul celor cari înțeleg 
să lupte pentru apărarea, patriotismului 
încredinţat generaţiilor viitocre, de acp 
tul unirii. 

In primul număr au scris d-nii Ion 
Inculeţ (fazele prin care a trecut unirea 
Basarzbiei) ; on Nistor (minoritățile şi 
Românie, Stabilind condiţiile de unitate 
ale statului român); 6. Tătărescu (an- 
chetă în Bascvabia) : Al, P. Necșești (0- 
pera de unificare legislativă); apoi Euz. 
Titeanu, Serbescu, etc. 

Dorim trăinicie „Generației unirii”. 

| ” C. 

ACȚIUNEA MAGHIARA pentuu rovi- 
zuireu țrttatului de pace dela Trianon 
uu întrebuinţează numai argumente po- 
litice. Până și succesul domnişoarei Si- 
mon Bâxke, din Budapesta noua „miss 
Earopa” e întăţișct ca o dovadă, că Un- 
garia nu-și merită soarta de astăzi. Cum 
să rămână ciuntită ţara, caro cdăpos- 
tește o.evreică atât de frumoasă ? Ace- 
laş lucru se petrece şi în literatură. 
Câţiva autori, printre cei Franz Mol 
nar, de obârşie mai mult sau mai puţin 
maghiară, au câştiget o grabnică faimă 
în străinătate. Patrioţii de acasă o folo- 
sesc în favoarea propagandei lor. 0 nu- 
velă mediocră de un scriitor ungur 
obscur, Biro, a servit marelui actor de 
cinematograf Emil Jannings ca punct 
de plecere pentru realizarea unui film 
american reuşit, Ziarele soviniste de pe 
malul Dunării aplaudă frenetic, procla- 
mând triumiul unui talent maghier. 
Yra, deci, cel mai potrivit moment, ca 
și Teatrul Naţional din Cluj să ajute la 
creiarea, acestei atmosfere, jucând o 
piesă de-fr. Hercep, autorul cunoscut 
al unor. violente pamilete împotriva Ro- 
mâniei. Ceeace sa şi făcut, pentru a a- 
răta lumii întregi, că influenţa culturii 
maghiare se resimte încă în Ardealul li- 
bere din robia lui milenară. Felicitările 
noastre dlui C. Pavel, fnst tenor la 0O- 
pera din Budapesia, actualmente direc- 
tor al Te:trului Naţional din Cluj... 


POETUL GEORGE A. PETRE pregă- 
teşte la Oradea un volum de traduceri 
din versarile lui Ady, chinuitul rapsod 
al tragicului destin maghicr, Sa scris 
mult despre Ady în ultima vreme. Cri- 
tici însutleţiţi l-au proclamat cai mai 
mare poet 1 Ungariei rnoderne. Adevă- 
rul e, că nici un alt scriitor al ţării sale 
n'a simţit mai adâne lupta dintre moş- 
tenirea turtnică a pustei înţelenite şi e- 
lanul unei evadări. spre orizonturile 
deschise ale umanităţii. Să nădăiduim, 
că această  lature a personelităţii lui 
Ady se va răsfrânge cu fidelitate în tăl- 
măcirile poetului George A. Petre, că- 


— 


ca ZE 


rora li se pregăteşte, după cât se spune, 
o execuţie tiografică deosebit de înari- 
jită, 


CRONICARII literani ai gazetelor pa- 
viziene scot împreună, în fiecare an, un 
soi de almenah al vieţii literare, cu cele 
mai variate contribuiiuni de istoriografie 
şi actualitate. Colecţia e intitulată: 

„b/ami du lettre*, şi se bucură de o răs- 
pândire remarcabilă, In volumul pe a- 
nul 1929, printre alte note şi informaţii 
interesante, am descoperit o scurtă pri- 
vire asupra literaturii româneşti, iscă- 
lită de d. Guillot. de Saix, Articolul, care 
nu trece mult peste trei pegini din cele 
330 ale cărţii. ar vrea să fie binevoitpr, 
Ne mulțamim şi cu atât, deşi expunerea 
e împănată cu greşeli de tipar supără- 
toare. Deşi amestecă leolaltă talente ro- 
mâneşti reale cu munifestări lipsite de 
însemnătate. Asifel, alături de succesul 
răsunător al d-lui lonel Teodoreanu cu 
Medelenii săi, se pomeneşte cu elogii 
despre un oareccre roman al d-lui Ion 
Pas, pe care vitrina librăriilor noastre 
la înregistrat în cea mai deplină indife- 
renţă. Mei departe, obscura revistă Cu- 
getul liber a  umanitaristului d, Eugen 
Relgis, un măzgălitor de hârtie ratat, e 
înfăţişată ca o contrapondare i „Gândi- 
rei tradiţionaliste, redactată de doi scri- 
itori adevăruţi: Nichifor Crainic și Ce- 
zar Petrescu, . 

In fine când vine vorba despre litera- 
tura dramatică, d. Guillot de Saix men- 
ționează, pe lângă „Omul cu mârţorpa“ 
a d-lui G. Ciprian, o piesă de d-na Sar 
rina Cassvan, intitulată: „Miisca desti- 
nului”, care nici na fost publicată, nici 
n'a văzul lumina rempei. F păcat, că a 
tâta bunăvoință faţă de literatura româ- 
nească se iroseşte din pricina lipsei unei 
documentări serioase. 

Hd. 


P. T. 


Una din notițele moastre anterioare a 
avut darul să lămurească pe cititori a- 
supra nouii orientări critice pe care SA AA 
1..* înţelege s'o ia: o atitudine ahsolută, 
completă, neşovăitoare, nu nouă, nici re- 
formatoare, tar generală şi cu adevărat 
înțelegătoare şi artistică. Da-uici : gândul 
noslru de u îmnbrăţişă totul, tot felul de 
înfăptuiri, tot felul de curente, Dorinţa 
de a lămuri [e cititori prin notițe ne 
face să revenim cu unele comipletăui. pro- 
gramatice. Astfel — la cele odată comu- 
nicate — adăogăm că, în modestele noas- 
tre însemnări. nu ne va conduce nici 
graba, nici goanu cu orice prej după sen- 
saţional, Nu vom face --- prinurmare. 
tocinai ceiuce fac cele mai multe gazete 
şi reviste literare. Mai explicit: nu von 
căută să ne luăm la întrecere cu alţi 
confraţi în reliefarea unor calităţi sau 
în inventarea altora. Nu vom ţine cu 
orice preţ să fim la zi, nu ne vom erljă 
în sefi de scoală şi nu vom invidiă tit- 
lul de prezicători literari. 

Vom face în schimb cu totul altcevă: 
vom notă totul — în condiţiunile ară- 
tate — chiar dacă delu ararițiunea unei 
opere vor fi trecut câtevă luni. 

De-aici rezultă şi celalaltă regulă de 





ACI 



























































condhiceve : nu ne va îinteresă — nici pt 
depante -—cancanul ori sensaționalul. Ne 
deprinşi. cu cafeneaua literară, pe car 
nu dorim nici so vedem. nici s'0 auzim 
-- ne înfioară. proastele ei apucături și 
imaialea crima ce se face de a se în 
chide literatura în atmosfera ei îmbie 
sită cu feldetei «le fumuri, 

Natural că nu ne vor intimidă nici 
glasurile insinuante ale neputincioşilor 
care, departe de a ne irită, ne vor pun 
în trista situațiune de a-i deplânge.. 


d 
„MOMENTELE: LUI (CARAGIALE 
M'am referit altădată la greşeala ce s 


face de a se împărţi volumul intitulat 
de însuși Caragiale: „Momente, schiți, 
amintiri” —- în două, greșală  conuisă 
fără milă, de unele edituri.  l)eastă. 
dată lucrurile se ugravează: vânând 
numai câştizul personal, o  cunuscută 
editură dă. numai din „Momente“ două 
volume a 35 de lei. Vor urmâ—-desigur- 
alte volume de „schiţe“ şi altele d 
„amintiri“ vidlicâud valoarea unui sin 
zur volum de Caraziale — care, înainte 
de război. era 1.50 lei — la 210 Hi 
Domnule editor, aceasta însemnează: 
de 140 de ori costul iniţial, 

Donă intervenţiuni credem că st 
putea proruce: a familiei care să nu 
îngădue mai departe această ciopărțin 
Și a... organelor administrefive însă 
cinate cu înfrânarea speculei. Cât du: 
pre domnii cari vpr să neuuţitoreasi 
studii personale cu privire le diferiţi 
scriitori — nau decât să și le  tiză 
rească în volume separate. Nu «dle al 
dar pentru o bună orientare e: pull 
cului cetitor. i 


POIANA-CAMPINA, „foaie de we 
pagendă culturală a Căminului. în 
area“ din comuna cu aceiaş numet 
o interesantă publicaţiune pentru p 
por. Scrisă pe înţelesul celor mulţi j 
fără intenţiuni de literatură,  modes 
gazetă este foarte la locul ei în regi 
nea petroliferă unde atâtea propagan 
periculoase suu încuibat. Scrisă de d 
feviţi reprezentanţi ai intelectualismr 
lui de acolo sau de aiurea. „Poiane 
Câmpina” urrnăreste un Scop mare: n 
dicarea. regiunii prin cultură Haţionak 
Pentru deplina lui ajungere —— credem- 
ar trebui să ţină seamă de cele d 
mai jos: 

accentuarea regionalismului prin pri 
hlicarea de producţii, fotografii, cere 
tări locale ; 

augumentarea părţii pur informal 
și publicarea de articole cât se poat 
scurte. ! 


VOR APARE: „kirimituri” un 5 
bun cu nuvele de Î. Al. Bcătascuty 
nexti ; 


„Paradisul? a treia parta a „Divin 
comedii“ în traducerea lui Cosbuc e 
acdnotările d-lui prof. Ramiro Urti: 

„“Tremdafirii: proză de Otilia Gr 
NT, 








Inlencar'er 








0 Secaanaci sie 
cvvsmie 


Lui Jules Renard îi plăcea foarte mult 
absintul, Doctorul însă îl oprise să mai 
consume această vătămătoare băutură, 

Intro zi un prieten îl văzu vând ab 
sint şi îl admonestă:" = 

- De ce bei? Nu mi-ai spus tu că 
doctorul ţi-a înterzis să bei nbsint? 

— Aşa , dar doctorul a murit eri... 


[i 


Cu prilejul veprezentărei piesei LE 
PARADIS PERDU întrun orăşel din su- 
dul Franţei, afisul anunța cu litere de o 
vehioapă : 

IN ROLURILE LUI ADAM ȘI EVA 

VOR FI CHIAR 
ACEIA 
CARI LE-AU CREAT! 


* 


Inl”un restaurant din Bordeaux, serii- 
torul Marcel Arnac, comandă o supă, 

Chelnerul i-o aduce. 

—Nu e destul de caldă! Ia-o înapoi şi 
mai încălzeşte-o, îi spune Arnac, 

Peste 5 minute chelnerul i-o aduce din 
nou. 

Arnae o respinge imediat: 

— la-o şi mai încălzeşte-o ! 

Acelaş lucru se mai repetă peste alle 
3 minule. In cele din urmă chelnerul pro- 
lestează : 

— Nici nu gustaţi din supă şi mă tri- 
miteți înapoi! De unde ştiţi că nu e 
destul: de caldă ? - 

— Văd că ţii degelele în ea şi nu le 
[ige! Până n'ui să scoţi degetele din ca 
cu să nu te ardă, nu primesc supu? 


* 


Prâuzoescu, vânător renumit în intreu- 
mi țară (rorbim, în deosebi de vechiul re- 
ul) [u întrebat de un prieten al său 
deputut țărănist, de fel din Ardeal: 

— Ascultă, dragă Brânsoiescule, cum 
veizi lu, vânatul mare şi pe cel mic, 
vind de cdte ori pleci la vânătoare, car- 
luşele tale sunt umplute numai cu alice 
mari de lup? 
-- Ce prost 


ești, îi răspunse  Brânzo- 


seu elipind şiret; e foarte simplu: pen- 


tu vânatul mic apăs mai uşor pe tră- 


uciu şi pentru cel mare apăs mui pu- 
temic, 


+ 


Doctorul Y.. urma vesel un convoi 
mortuar la cimitirul Pere-Lachaise, 
— Este un client? îl întrebă un amic, 
in glumă. : i 
— Nu, răspunse duectorul cu un Surăs 
de om mulțumit este un... confrate. 


UNIVERSUL LITERAR. — 253 





d ră 
î z 


= A Mle 
lo caz car 


0 REVOLUȚIE IN FOTOGRAFIE 


O descoperire, dgia va revoluţiona în 
special industria filmului făcând posi- 
bilă reproducţia imaginelo în culori 
naturale, fără a se face uz de aparate 
speciale, a fost cumpărată exclusiv pen 
America de către d. 


preşedintele industriilor 


tru Fanenhofer, 


filmelor  „in- 
corporated” din New-York Autorul ia- 
venţiei, d. Wolfftteide, din Berlin a lu- 
curat douăzeci şi cinci de ani pentru re- 
zolvarea acestei probleme, care e visul 
totografilor. 

Astăzi el a izbutit să obţie asemenea 
filme cu un aparat obişnuit, făcând ca 
printa”o serie de procese chimice culo- 
rile reale să se degajeze singure din 
pozitivul şi uegativul fotografiilor. Acei 
cari au văzut nouile filme colorate au 
rămas uimiţi de reproducerea fidelă a 
fiecărei culori şi a fiecărui ton în parte. 
Ceeace face ca această descoperire să 
fie şi mai interesantă e și faptul, că re- 
zultatele se obţin cu ajutorul unor sim- 
ple substanţe chimice al căror cost e 
aproape nul faţă de formidabilele posi- 
bilităţi comerciale la care dă naștere. 


Nu-i esa, mamă, că e incâniător * 


caricatura zilei 
PNRECAUŢȚIUNE 


ci 







EI: — Mă antvenez zilnic, trăgând cu 


pistolul. A DR: 
Ea: — Da? Probabil, vrei să ţe'nspri?... 


CU MASURĂ..* 


Doctorul — : Iarăşi bei fără măsură.., 
Pacientul: Nu doctore! beau cu mMă- 
sură: e o jumătate... * : 


TABLOU MODERN. 


(Candide) 





APA — = NIVERSUI. E. ITERAR 





O OSPĂTĂRIE FANTASTICA 


Azi m'am desfătat ludud.. 
on copios şi mare banchet: Peşte 0, Sată, 
de mii de persoane sau înfrupiat împre:. 
ună cu mine din aceleaşi gustoase bii- 
cate, şi cu toale astea uș putea. zice — 


vorba ăluia — că am fătut'chef de unul” 4, Popescu și Al. Fodos. 


singur, de otrece eu am stat în 0duia. 
mea de licru, pe câvdeailiiţi  comoseni 
sau deleciat cu aceleaşi plăceri gasti 
nomice pe unde au putut fiecira: unul 


in patul lui de odihnă, alții..în atelierul..: 
de muncă, pe banca, unui, framvai,.;. LEII 





parte... da - 


bători culinare, măncări substauţiale și 
eminamente nutritive, din cari :nu lip- 
sese uneori nici sarea și nici piperul, 
“si-mi îndeplinesc o datorie aducând lau- 
de acelora. cari le gătesc zilnic: iscusiţii 


“ Prăjitonile cu tost- servite de neîntre- 


""ewtul fabricant de delicatese AL. Vlahuţă. 


Se topeau îu gură... ba nu, în inimă !— 
nu altceva, 
Ion fiobtun e venit pe 


de bomboane, unele dulci, 


urină eu tava-i 


tejgheaua “ei prăvălii, „pe: i telaga Ai. „re delitioase și-uneie și altele. 


birou de.minister.-ş; s. md ., e: za 
Lămurese :- Ia banchetul. ccesţa „-DA8 
morabil s'a servit: 6 hrani, pur-.inteleu: 


tuală. Dar ce hogută si variată, listă de 


bucate ! Şi-: substanţială . gg delicată; 
pentru toate gusturile 1; mp th 
Lămurese: şi mri bine: barichiătul +4e-. 
care e vorha-a constat. din. Ș citirea: ziă- - 
rului „Univârsaf“, - 00 iz 
Să nu vă luâti dup urii catifspun că 
„Universu!” 'esfe o “ospătărie” exclusiv 
populară. Mare eroară. Ospătăria: „Uni- 
versul“ hrăneşte azi miritea si suflătut' 
unei considerabilă “legi uiti de! clienţi re 
crutaţi din tot:1e -ctăgele societăţei. oas- 


tir, 












tre : dela ţăranul popular 'ştiutar - de « car: 
te, — căci sunt” şi” rarităţi Wastea - în: 
Nnomânia, —- pâvă 1a profesorul "Drive" 


sitar îndopat ci toată ştiinţa de pe'tu-"! 
me, dela microscopicut lefegiu până la 
ministru, taţi . 
popi, ptiţeri, milionari,  impuşcă-franc, 
negustori mari, ingineri tăetori. de: iem- 
ne, bărbaţi pelirici Huştri, „„nemţoaice: de - 
copii” 
societate, toţi” şi tââte se 'întâlnesc "ta 
„Universut” ca într'unul dir acele vaste 


orice condiţiune socială pot găsi ini 
tularea foamei: lor. : 
Dar, să vă: “desc ii în ialava; uite 
cheful, de unul singur, pe care nii lam . 
nferit în tovărăşia altor peste “o sută! de 
mii de persoane, citind „l niversul* i 
După ce Marion mi-a. oferit uri 
aperitiv care n'a pus în “buliă dispozătie,” 
„am asezat la masă, Fra așa ce împodo- 
pită cu bunătăţi de tot felul, că nu știa 
cu ce să începi, înainte de 2. 'te hotări-să 
te pui serios - pe mâncat, le mântai : pe 
toate... cu oehii. Din intormiţiile ni. 
versului“, mezeticuri amestecate, un;:8âiu 
de... „ghemişte“ în care găsesti “de toiste, 
n'a mai rămâs nici 0 frâmă; e, mm de: 
vorat pe toate. -. a î 
Ani ce delicioase entiefitetri ? „Un. 
personal de serviciu de elită alcătuit din. 
d-nii: Nestugeanu, talentatul „maitre 
d'hote!* Procopiu, Scurtu, Mariau, Tise- 
scu, Tamasiu, Marinescu, Rusănestu,.. 
Cosco, Metaxa. etc, ete., treceau neobo- 
siţi ca tarturiile încărcete din belșug pe. 
dinaintea. fiecărui oaspe şi farfuriile se 
Roleau într-a. clipă, dar. iar se umapleiu, 
inr se goleau, şi nu şe mai isprăveau, 
Am digerat. &poi cu multă pofiă auti-. 
colele de fond ale acestei adevărate săr- 



























ar: 


„+ femenine, d, 


avocaţi, sludenţi, mouge, 


ca şi distinse "domne din. inatța e 
Duvaluri priziene; unde muşterii de: (că la plimbare !.D. I. ti. 


sg pe 
> ăt 


AGĂDANUNI, 





mic î: 


„Viena, 
„„huig, Londra, Belgrad, Poris.-Constanti-: 


“Sampanit spumoasă, “picantă şi gene: 
voasă a fost turnată în cupele cu avidi- 
tate întinse de'către Iancu [.. 
"Oh; arele /oIONNORLE de, ilețicju 
vot uita niciodată... Eh a 
"a cafea s'a încins un tuifaz extraordi- 
doântha Laura Veimpa mi a vorbit 
jlespre chestii femenine, şi eu na mă mai 
satur când mi se vorbeşte de chestiile 
Alexandrescu Dornti 
pavat toate pi bar au teatrale ce 

sau dat în Bucureşti „i. G. Cristodores- 
zu ma pus în curent cu Iota econo- 
nico comercialo-agricglo-industrială din 
va i şi din. Tume, o amabilă doamnă u 
Vo bit cu mine despre mode... In sfârşit, 
„Să vi miti spui ? Deseriul şi uisertu- 
vii e celor dela „Univers: al” nau ac 
mit cu Aesăvăvşire. za 


nu le 








„ni — zici:Hai,. acum să facem Puține 
_IDișcare. după masă! 2 2 
S'oţi fi Văzut atunci, 


„i vaznt. câţi se îmhbulzeau si: mi con- 
Duca, „eicero- 
pe::.; şei. ra :dus 'pe:sus prin întreagă 
turopă explicându-mi cu rost cu dea- 
toată politica înaltă interna: 


țională de cate haha havusesem până 


s.f 


E d jul 


"Dubia sfărsii cu d. Duca, şi hop Radu | 


= Rosetti, poetul sufletelor. primăvăra- 
tice; mă înhăţă de un br aţ și mă purtă 


prin Anglia, Itţlia, Egipt, şi nu mai ştiu, 


pe“ unde; căci o călătorie. de plăcere îu 
"tovărăşia unui. asemenea „ghid: şi. sen-. 
timental şi spiritual, e un. del, de. vraji 


ă care te ulueşie, ă , 
Si credeţi. că. isprăvii cu  antea ? Asii AED ac 
ie] duzină. de. inşi -siinandicoşi, cari 
.Şau veqomandat că sunt corespondenţii- 


nu 


Telegratici îi „Universului”, sau grăhbii 
să se ofere imediat spre a măi pune în 
cunoștință de :toţ--ca -se_intâmpiă la 
Budapesta, Roma, Sofia, Peters 


nopole, întrun cavânt de tot ce. se pe: 
„ivece pe suprafaţa mapamondului, 

„„Mam coborât pe urmă în subsolurile 
„Unixersuthuii“, cărora nu ştiu de ce lise 


apune „ateliere tipografice“. Ar trebui să 


Ji.se zică mai nimerit: „stupi“. Stupi de 


- albine meitesie, hatnice, neobosite, cari- 


uitate : 





simetrici mierea adunată dela flori! 


împărat, după ce hăuiu 
râgiale-esira- Dry“, 
conversaţie enciclopedică şi interesantă, 
după ce văzui şi «flai toate și mă preum- 
hlai prin toate colțurile pământului, mă 


rei ospătării 
cu plăcere niște romane de senzație, fără 


“altele acrisoa- - 


a neplije — printre picături -— să-mi 
notez câteva adrese folositoare — dintre 


numeroasele placarde cu anunţuri de 
crre erau tixiți pereţii somptuosului sa: ' 
lon, pereți tapetaţi cu deosebită pricepe. 
ve a. artei decortive de desnatorul 
pasiani, 


Curaziale,.. 


cănii în mi!să şi cerui socoteala, 


„roprietarui ospătăriei „U niversul”, d,. 
si-a Dumirescu Câmpina, 

crezâad că nam înţeles bine. 
cinci centime.., 

Apoi am mâncat aici toate... 


șters de pe listă! replică d. 
; Dumitrescu-Câmpina. 
Deşi mă. nutrisem numai cu mâncări. , — Si nu mai cinci parale? 


„ușozre de mistuit touși -— conform dati- 


rios pe masă o mică monedă aăurită de: 
nichel, 


ăvamnelar ii . 
e bânchet!,, 


„dormnnilor, domnişoarelor şi băieţilor, şoţi - 


ventul patron al ospităriei 
- tându-mă grațios: 
:£-— Am uitat să vă 
“client, că în suma aceasta de cinci bani . 
intră şi perspectiva, 
noştri clienţi credincioşi d'a câstiga, la 
sfârşitul anului, 
pereche de case în principalele orase ale 
țării, trăsuri, automobile, 
ceasornice de aur, maşini de cusut... 


;: în momentul eând venisem A: banchetul 


Câmpina, căci am plecat dela ospătăria . 
„Universul“ uluit, cu încredințarea că 
visez cu ochii deschişi 
menit. 












































de GEORGE RANFTTI 


„culeg“ necontenit și așează în fa.guri 


După ce mă hrănii sufletește ca un 
„Champagne Ca- 
după ce uscultai o 


retrăsei în cabinetul de lectură al ma: 


„Universul“, unde răsfoii 


Ves- | 
In sfârşit, banchetul se isprăvise, Cio- 
-— Cinci parale! îmi răspunse chiar 


— Cât cinci sutare? reinirehaiu eu, 


—- Nu, cinci bani, domnule, numai 


—- Vrei să-ţi baţi joc de mine domnule? 


Pardon, afară de... sranec,  Vam 


proprietar 


— Numai atât! 
— Poftim, bombănti eu, trântind fu- 
asia;i chilipir, domnule, nu mai : 


Și pe când ieşean pe uşe umilit. — le 
arțăugă salu- 


spun, domnul |] 
pentru  onoraţii . 
n vilă la Sincia, câtec: 
grumoforie, 


„Nu ştiu ce a mîii spas . Dumitresew 
ceva  nemaipo. 


Publicată în „Universul la 1%9, 





UNIVERSUL: LITERAR, 





VIAȚA „ANPROASA. A DUCELUI.DE RICHELIEU 


e) pt 


Ducele Armand de Richelieu, mareșal de Franța, şi nepot de descendență directă ":t-:*: 
al marelui cardinal din prima jumătate a veacului XVI, rămâne în istoria Franței, și die 
mai ales în istoria aventurilor galante, a acestei ţări, una din cele mai bizare figuri 


de cavaler sediicător. 


FD ci at AT 


UN DEBUT IN LUME  ::: 







Nascut la 1690 şi rămas de pic. coril. 
en de mamă, ducele Armand de Ri- 
leu primi o creştere severă impusă 
inama. sa vitregă care nu-l“iubea de 


Meunoscând decâi uzul si exizenţele 
i și familiei sale se găsi completa- 
e desorientat atunci câni, tânăr de 
ibui să-şi facă debutul în înalta 
ie state, 

„sa de Bourgogne, dând un bal la 
ta bunicului ei, care eva însuşi Ne- 
WSnare, găsi cu cale să invite și pe 
rul duce de Richelieu la acel hal. 
Hicheta cerea ca ducesa de Bourgo- 
în calitate de principesă moşteni: 
m a tronuiui Franţei — să deschidă 
fmul menuet cu un duce sau cu un 







ki:sac. 

[iul acestor baluri, cerea ca rariene- 
d ales de dansatoare, să întoarcă invi- 
Wa — în memuetul 
ke] cnora cu alegerea sa, 


d, ducele de Brissac în loc să se su- 
joi acestui rrotocol se îndreaptă către 
HA doamnă cu care dansă menuetul. 
ist fapt care produse adevărată con- 
are în sala de ba! —- dădu prilej tâ- 
huui duce de lichelieu să-şi plaseze 
wil său de cavaler înăscut: Fiind in- 
h menuet de doamna cu care dan- 
de Brissac, în loc să-i întoarcă in- 
ja acelei doamne, se duse să ia Ja 
țe însăşi ducesa de Bourgogne, co- 
i alitudinea distrată a ducelui gaf- 



















st adresă către ducesa de Roul- 


i veţi permite Doamnă, 
abila gresală a amicului meu, Bris-. 


TR 


glumă. a timiduiui adolescent 
inioară, care putea fi lată drept 
imenţă, făcu pe toată lumea să 

simirând prezenţa de spirit a a- 
„debutant“. 


i de premisiuni ispitito 

i pe căile ciudate și 
dksfaimei ca val ereaști, 
: nu „multă vrerăe după prima. serie 
petese de „trim amorez” al sociată- 
el! indrăgise. trehui să-şi dea în 
[TR diferite inconsecvenţe şi - asi- 
cmienitoa re, pe lângă altețea sa 
A ducesa, de Bourgogne, . Ai 
Ft închis Ia Tiichisdarea Bastiliei 


oare, 
surprinză. 


În rândurile ce urmează, 


oz 


ra In. ecmsecință alese pe ducele de 


următor — celei : 


să „repar E 


ta acea dată, cariera de om d: pui, duce, -.- + 
a ducelui de Richelieu se deschisă - 4. EA sia 






condu:, 
&i 


se va putea 


ma L ză 


dim crdimul regelui, spre a i se da prile- 
jul-de a reileota mui în linişte, asupra 
hotarului dinitme ceeace-ţi este şi ce nu-ţi 
este îngăduit să faci, când ai cinstea să 
fi poftit la balurile, la ospeţele, şi chiar 
in apartamentele private ale Curţei. 


DOAMNA X 


Văzând că insistenţele deplzeate în ju: 
rul unei paiucipese, nu duc lu alt rezul- 
tat decât la compromiterea acesteia, şi 

„a... Bastilia, junele cavaler se hotări să 
se mângâie în braţele unei prea frumoa; 
se și elegante doamne, pe care isteria 
amoroasă na vrnt so treacă la pozte- 
ritate, cu adevăratul său nume. 

Ne putând so distingem din lanţul -— 
destul de lung — al aventurilor cari în- 
tloresc viaţa acestui fehorit al soartei, o 
vom numi pur si simplu Doamna X, și 
vom spune despre ea că a scăpat de uu- 
pia amenințătoare a soţului ei (care o 
surprinsese în braţele ducelui) mumai 
datorită prezenţei de spirit a amantului... 

Căci Richelieu, fără să se sinchisească 
de intrarea întempestivă a bărbatului în- 
cornorat, continusi cu insistențele sale a- 
moroase: . 

ae Ă, nu se poale să mă refuzi!... 

Dacă aşa cere jocul la catre ai luat paste 
și ta care ai pierdut, trebue să-ţi respecti 
chligaţiunea !... Prin urmare trebue să 
le laşi sărutată 1... 

Soţul cara cu siguranţă că nu era de 
de, dobitoc pe cât ar fi vrut să pară, 
arătă totuşi mulţumit că î se dădu A 
leju! să evite încrucişarea. spadei sale cu 
tânărul setucător a! doamnei X, 

„Și se adresă, cu o linisite silită, soţiei 
necredincioase : 

„De sigur, draga mea, partenerul 

“aa zile de joc are perfectă areptafe. In 
consecinţă. trebue să'ți achiţi datoria 1...” 
“Si în adevăr, pentru prezenţa sn de 

epirit „partenerul doamnei“ ştiu să-şi ia 
răsplata nu numai dela adoratoarea în 

chastie, ci şi dela multe alte subieate a- 

trase de faima de capete a circ dă 


ia 





o DUCESA INCANTATOARE - 


- Bicesa de Mantes -— femee imbibată 
«e cele mai contrazicătoare principii în 
materie conjugală şi extra-conjugală,— 
păglra soţului său o dragoste respeotaoa- 
să, fără să descomsidene cu tot dinadin- 


sul insistenţele amaroase ab ducelui de 


» Mchelieu. 


Și aceasta pu atât diu pricina unei 


cunoaşte în trăsături generale, viața plină 
de dragoste si fapte de arme a acestui don Juan răsfățat de soartă, și ajutat de larga 
simpatie a aristocrație, ice cale: pei Cele 2 veacuri de jest și și de iubire: XVII și: Ey, VH „ii 


ra 


(POVESTITĂ DE EL INSUŞI) 





2 RUDE ENI 
AID 2 


“1 


îla re i. | A pbrare 


fascimaţiuni diveate — asă cum sufereau. 





săi 


N 
Li 
Hi 
i 
ki 


ar mea meerri 








celaalie doamne 'din balta socidtate “zur ai: 


cât mai ales din convingerea (falsă, fi 
reşte) că faimosul seducăttor, era aman- 
tul principesei: moștenitoare, ducesa da 


Bcurgogne. To'uşi, această femee de prin- 
cipii — deşi tânără și frumoasă — Ştiu 


destal, pe care vigurosul setucător ri 
dică un nou monument. de diragoşte . şi 
Joate unul din cele mai durabile. 


unde se află invitat si ducele de Jiche;,.: 
lieu, câteva. doamne glumeţe, s-au apro- 


l.a una din moșiile ducesei de Mamntes, zis 


iaţai 








„să respingă mai multe atacuri pline. de ajsiat 
îndrăsneală din partea. „favoritului Al :: ine 
teței Sale“ reușind să rămână -— acea, zii 
ce spera până la urmă — credincioasă . sapi 
ducelui de Mantes. Dar o farsă copilă: ;:,jy 
aa pusă la cale de prietenele duce-. 3 
sei. făcu din fidelitatea acesteia, un pie= 






ine 





piat noaptea de camera unde dormea. Siirarmoi 


mamdicosul musafir, și luminând văz-ș « 





Ft AR te: “3345 
duhul cu lumini . pâtpâitcare, încapură,a, „en 
să strige „câţ le ţinezu gura; „me ! tei să 
foc +. foc E sai ma 


miezul nontii. sări din pat speriat, ş 


numai în. cămașe de noapte de-alungul 
unei galerii care ducea divert în dormi-..; 


towud gazdei, - 

Ca omul la Ţrimejdie, 
enmera ducesei de Mantes, neștiind „08, 
face, și neștiirid ce proporţii va lua „in- 
cendliut* 

Nefiini nimeni în această. piesă, unde” 


„se refugiase fără voia lui, începu să sa 


care lumina curtea castelului 






E 





cei 


Nr] aia 
dădu. busna. în Biz slza 


a] 
Dec i 


Peiiiarri 








dea 
Ei dili 





liniştească şi să-şi dea seama ci alarma za 


dată de acele strigăte disperate : 
nu corespundea situației reale. : 
Şi lumina se stinse incet,-şi sgomotiul: 

. dm curte se risipi, iar huna rămase. sinz 
sură să albească cu sirăvechea sa EN. 
„somnie, ințeriorul parcului. şi al cas-, 
telului de la moşia ducesei de Mate 
Cum tânărul „sinistrat” în cămaşă de: 
noapte (de mătase, fireşte) înţelese că 
a fost victima umei farse femeești, și * 
"cum socoti că cel mai bun lucru ce avea 
de făcut, era. să se întoarcă în câmena' 
ii, sk găsi deodată sumprina de Miște - 
pași grăbiţi şi''46 nişte râsete timereşti, . 
cari venezu din acelaş coridor pe uriâe 





fugise el cu câteva minute înainte. 2 
Si pentru a mu fi găsit îm halul acelaă 


de către persoanele cari tocmai ajunse: 
Să la uşă 'apantanreniuiui, Richsliea 
se aruncă în pătul d-nei de Mamntes, (fără 
să ştie al cui era acel pat, și s£ ascunda: 
sub : mângâinasa- 


„foc ! pr a 





plapomă de mătase,“ 






Li 


E ZID sa 


Fie Bia fizi 
DL ai DI fă 


i lu i: 













ae 


256 - UNIVERSUL LITERA 


tacuri disperate de dragoste, la inima 
- principesei de Bourgogne!., 

Ș a urmat ceeace era de prevăzut, față 
de temerara ati'uine a acestui cavaler 


Dar minune : între persoanele ce se gii- 
seuu acum aproape de patut ospitalier, 
distimse. cu precizie glasul de cristul ml 
«urcesei, care, mulțumind însoţitosrelor 
sale ce nu mai conteneau cu râsul la văzilrăvan : Odin regal de întemmițare 
adresu victimei incendiate (asi fi cu- „a Damilia ie LI _ 
rioasă să știu ' spunea una Ala ele -- *: ! ' aa 
unde o fi faugăt "cavalerul 1), le spuse =» e căi se ta 
noațte bună, şi le dădu sfatul să se re- DIN NOU LA BASTILIA 
tragă „căci e târziu!" 
Doaninele se netraseră, după câteva 
minute se retinase şi carmeriera, iar doam-, 
na de Mantes rămase singură în airo- 
mitoarea toaletă a nopţii, și în puterea 


Şi în această închisoare istorică, unde 
atâtea decenii sau sfărâmat rând pe 
rând mii și mii de enewgii şi de suflete, 
ducele Armand de Nichelieu incepu să-și 


obsesiunilor sale nevinovate... uite atât soţia, — care îi era tot atâl 
Şi când după stimsul luminei din dor- ae străină ca înninte de numtă — cât 

mitov — se vări sub plapoma care aco- şi pe intruparea visurilor sale — prin- 

perea pe intrusul cu inima cât um Pu- .cipesa moștenitoare. 

rice -- um țipăt surd tăie liniștea ca-" Acum se gândea cu o mai puter- 


nică dogoare amoroasă — la fosta sa 
metresă, ducesa de Maintes, pe care op 
dorea cu o irezistibilă și nepotoliită. pa- 


merei poleite de lumă i 
„Taci, sumt eu. nu ţipa. sunt eu, Mi- 
cbelieu, care to vubeşște, care te adoră 


şi pe care întâmplarea fericită şi farsa  siune.. 
prietenelor dumitale, l-au Adus aproape Soţia sa însă — îndemnată de fami- 
de d-ta! 7 lie, dar mai aleş de glasul dragostei sale 


D-na de Mamites, sper iată şi stupefiată ă, 
voi să sume. Ducele îi prinse mâna. Tâ- 
năra doamnă începu să plângă, implo- 
rând pe duce să se retragă. Drept răs- 
puns, ducesa se simţi strânsă nebunește - 
în braţe. Incercă să lupte, să amenințe, 
să sțrige.., — „Te'rog să taci!” îi spuse 
ducele. — Nu-nţelagi că dacă ar auzi 
cineva ce se petrece aci, ai fi definitiv 
compromisă, oricât ai încerca să explici 
Ivaruriie ? Nimeni nu ar crede me ai spu- 
ne !.. Te iubesc, te ador! te ador!" 

Și amorul -— combătut atâta vreme de 
uceastă biată femee cinstită” triumiă 
asupra castităţii sale, care după câteva 
suspine şi regrete pentru virtutea expi- 
rată .se lasă în voia soartei și a mare 
lui ei 'seducător !... 


pentru ușuratecul său soț, care o des- 
considera într-um 'chip atât de dureros— 
găsi momentul oportun să viziteze pe 
întemnițat, încercând nu numai 0 re: 
conciliare de formă cu dânsul, ci mai 
ales peceiluirea acestei reconcilieri, prin- 
ro canviețuire efectivă si statornică în 
fond... 

Deşi gândul ducelui era la ducesa! de 
Mantes, totuşi apariţia tinerei fenn-i in 
celula sa mizerabilă, iebuli să-i răsco- 
lească simţurile şi să-l facă să renunţe 
încetul cu încetul la hotărîrea sa din'ma- 
intea nunţii, de a nu deveni bărbatui 
saţiei sale... 

Privaţiunea suferită de luni de zile, 
simţurile exaltate, obsesiumea gânduri- 
lor sale erotice, totul contribuia la am- 
nezia unei rezoluțiuni absurde, luută în 
chip demonstrativ faţă de un rege oare 
apăra morala familiei sale, și faţă de 
nişte părinţi cari înţeleseseră să facă pe 
placul acestui monarh absolut. 

Si tânăra dcamnă de Richelieu, vă- 
zănii “cum sapropie clipa victoriei sale. 
-— în bucuria care i-o dădea împlinirea 
speranţelor — spuse soțului său că 
dac'ar fi avut dela început asemenea a- 
fectuoasă pumtare, nur îi ajuns acola 
unde e, („Ah ! mon ami, si vous m'arviez 
tou jours traite ainsi, rous ne seriez pas 
rit vous.6les ]) 

Aceste vorbe au fost ca un duş rece 


TARAŞI ALTEȚA SA REGALA 


Câteva săptămâni petrecute la această 
moşie superbă, şi câteva nopţi de dra 
goste în apartamentul doamnei de Man- 
tes, se scurseră atât de iute, în cât re- 
întoavcemea la Paris a cavalerului, fu 
un adevărat dezastru pentru amanți. 

Dar cum ochii ce nu se văi încep să 
se uite, și cum „on revient toujours ă son 
premier amour" tânărul Richelieu, porni 
iarăşi pe căile înflovate ale întâilor sale 
imboiduri sentimentale, şi descinse ino-. 


pimat şi intempestiv la puii inimei re 
prineipenei mostenitonre, ducasau de Bur- pe capul bietului deţinut dela Bastilia. 


gogne. Simţurile i se calmară, în faţa sa își 
Aceasta însă, femiee de tact şi de îru- dădu seama că nu este mită femee decâi 
zii ţinută sufleteuscă, giisi cu car soţia sa, provenită dintr'o căsătorie si- 
ă ţină bine zăvorită porta inimei, lă-  lită, și se dădu de o parte în chip brusc, 
Pro totuși pe înf'ăcăvatul  amorez vs! Ă 
bată mereu in ea, amuzându-se (poate 
chiar străbătută de regretul unei ae- 
menea utitudini forțate) de u-l vedea 
dând atacuri dis. arate, fără nici un suc: | 
ces zfectiv, şi fără nici 1n progres afet. N 
tiv 1. ed bc 

Dar Regele vaghea e ; : a 

Și pentru a-l mai tempăr: puţin în 
avântul său neţărmurit, sfătui pe pi- 
rinţiă. tânărului duce, să-l Însdara. 

Şi tânărul se însură (silit de părinți 
şi de dorinţa-porunci a Regelui) hotărît 
să nu devie bărbat de cât numai cu nii- 
mele, pentru imocemta și drăguţa sa S0- 
ție, născută domnizoară de Noailles. 

Iar după ce nuntă se înfăptui cu to! 
fastul şi bucuria impuse de un aseme- 
nea eveniment, ginerele — în loc să-și 
facă datcria con jugală potrivit legilor 
fireşti şi bisericeşii, contimua, să dea a- 












TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL STR. BREZOTANI! Nr. î1 





Cumpăraţi tinereţe. 

Luceată după o formulă care există de 70 ani, 
Creme, Pudra şi Săpunul Simon sunt pentru, 
piele, admirabile binefaceri | 


ME SIMON 


PARIS 





























































ca şi cum sar li ferit să nu ca 
iro prăpastie... 

Stupefacţia bietei femei care se 
atât de iute înlăturată, din braţele 
„le soţului, nu se poate descria, Ea 
cunoştea munevrele de rafinament: 
femeilor încercate !a școala vieţii, a 
când vor să subjuge un bărbat şi 
uu ştia cum să prindă în mreje sulk 
hoinar al acehuia pe care iubea 
cu trăznită pe um scaun, fără mu 
să-și refacă puţin părul si tealead 
dezordinea pricinuită de scena amor 
a cărei eroină fusese. 

Si după câteva momente de dura 
să cons'ernare, începu să, dea dn 
unui plâns liherator, care nu mai pe 
să facă alt efect, de cât să îinpietrea 
şi nai mult, în hotărirea sa e rezis 
ță. pe nobilul și bizarul cavaler, a 
prefera să mai rămâie la Bastilia, 

cât să-şi desmierde nevasta, (care 
dreptul vorbind era și tânără, și i 
moasă, și... inocentă !) 

Și. consecința a fost cît se poate 
tragică : 

Regele dădu ordin ca Aeviiiiatul să 
și mai aspru tratat, supunându-se 
regim cât mai Qrastic. 

Și sărmamul duce rezistă mai dep 
suferind nişte rigori și nişte privaţi 
inabnisibile pentru o cauză atât des 
dată. până în ziua când Regele, —n 
tind că pe altă cale îl va conduce lau 
nivi mai chibzuite — hocări să-ii 
nă cariera armelor, 

Și tânărul duce porni spre loculă 
de destinaţie — armata mareșalului 
ViHars — după ce bine înţeles serie 
] ripă ducesei de Mantes, că ar vrea 
ia rămus bun delu ea. 

Nepriminsi însă nici un răspuns, 
pricina, grabei ce i se impusese de sp 
răsi Parisul, fu cuprins de o cop 
toare tristețe care-l ținu cale da 
leghe, după parcursul cărora opri 
schimbe calul. 

Si acolo îl aştepta un ţăran carei 
mână un bilet. Era dela ducesa de 
tes și care nu conţinea de cât atăt: 

„Mă aflu la hanul vânătorilor! 

Sbură într-acolo pe proaspătul său 
găsind e aceea pe care o dorea deul 
vreme, şi căm în braţele ei calde | 
nici um murmur, fără nici 0 mus 

Sărutări, sămutămi, sărutări,., 

Prea sunt multe şi prea sunt ciul 
aventurile nepotului marelui cardinul 
Richelieu. peatru spaţiul restrâns alu 
ivileton, 

Și ar fi păcat să terminăm ari, 

Deci.. vom continua, I, GR 


(„los veuores Galantes” — Paris 


DP su 


E