Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0018

UBBVEEDUL 
RENREAR 


are 
Sf 








PEISAGIU INDUSTRIAL de'P. /ORGULESCU. 







Ia acest număr: SĂRMANUL KLOPŞTOCK, NATALIA NEGRU, ARTUR ENĂŞESCU, IOAN C. BĂCILĂ, 4 
PIRANDELLO, C. MARINESCU, LIBERALLE NETTO, PIERRE MAC ORLAN, ELENA PROTOPOPESGU, VASIL: 
VEL, AGATHA GRIGORESCU, VIRGINIE GHEORGHIU, ADRIAN CONSTANT, TUDOR MUŞĂTESCU, GR. VETA, : 


GRUIA, RUD. A. KNAPP, G. BREAZUL, N. N. TONITZA, B. CECROPIDE, PERPESSICIUS. Buletin bibliografic săptă- 
minal de AL. SADI JONESCU. 


An. XLII, Nr. 18. 


2 Maiu 1926, Lei 5. 





Stanţe 


1 


Llubire! tu, ce'mi verşi pe ochi polei, 
Şi lutul meu nemernic 

Mi-l risipeşti, în holburi de scântei 
O! tu, nestins jertfelinic! 


Iubire! lanţ de aur ce mă legi 
Cu firul cel netrebnie de nisip, 
De sborul aştrilor pribegi, 

Pe albu-i chip! 


Cuprinde-mă pe veci blinătoare 
Şi “ntr'un sărut, 
Alungă'mi tot, nemernicul menu lut 
Spre soare! 

N 


Aprinsul dor, nu-l spune nimănui! 
Cu lacăte de aur să-l încui, 
Departe de simţirea omenească. 
De ochi haini, 

Ca zâmbitor, mereu, să nu pălească 
Insângerat de-ai vieţei mărăcini 
Aprinsul dor, nu-l spunc nimănui! 


Tăcutul dor, ascunde-l în adânc de ape, 
Subt clocot de genuni, 

Că'n pieptul omenesc nu mai încape, 
Năvala răscolitelor furtuni, 

Tăcutul dor, ascunde-l în adânc de ape! 


VII 


Ori, zeu semej cu inimă curată 
Aruncă-l ca pe-o torță "nflăcărată 

Spre cer, cu-al visurilor stol; 

Lumina lui fălfâitoare, 

Să crească în veacuri, ca o remuşcare 
Prin universul împietrit şi gol 
Aruncă-l ca pe-o torță 'nflăcărată! 


IV 


Mormântu-mi umbrească-t străbunul siejar, 
Ce'ntinde vânjoasele'i braţe spre cer, 

Să simt din adâncuri, uitat și stingher. 
Cum clocotă seva prin trunchiu şi frurzar!? 


Şi păsări, clădească-şi, când vine Florar, 
Un cuib de iubire 'pe ramu'i pletos?! 

Beția lor sacră, cu visu-mi de jos, 

Să urce *mpreună spre bolți de eleştar! 


Zadarnic adâncuri de umbră mă cer, 
Şi ochii *mi sorb ziua din ultimii crini! 
Ca tine, stejure, am inimu'n fier, 

Şi prinsă de viață cu-adânci rădăcini! 


ARTUR ELNAȘESCU 





UNIVERSUL LITERAR 





silen şi Egle 


Seara începuse să se ivească de sub vi- 
ziera coifului tău de mătase. In pupilele 
bollile ca două mici arote de marmoră 
neugră, nisipul de aur, presărat de jur îm- 
prejur, lumina cu reflexe de minereu fe- 
lin. Obrajit făi împrumulară plusul pela- 
lelor şi vorbele, căzute în adâncuri de ape 
liniștite, se stinseră, O sâză cu irizări de 
«naralde se răfăci, orbită, pe unshia fa de 
sidef. Te-ai plecat peste cupa mulă a unei 
corole şi ai scuturat smaraldul niu. Ca în. 
iro vrajă. smaraldul sa <bălut în. praful 
polenului şi mireazma stărnită nc-a îm- 
presurat ca 0 îederă aromată. Ne-am a- 
şezat pe un colț de lespede caldă şi-am 
aşteplat. 

În ialacul depărtal a? seninului, islițele 
stelelor începură să se miste, mânuile de 
îngeri nevăzuți. Din  poenele  milologici. 
scoborâră în fosnet de pajiști usor co- 
site. umbre și arătări din aurora vârstelor, 
Siten, amefit de băulură, dormea dus în 
peștera răcoroasă. Coroanele de pe frunte-i 
stăteau. aruncate de-oparte dar foarta roasă 
a pocalului, o tinea tot strânsă în mănă. 
Acum cra limpul. Chromis si  Mnasylos, 
se îviră cu feamă si  merseră în vârful 
picioarelor să nu-l destepte. Inapoia lor 
venea Egle. frumoasa Naiadă. Cu. ahirlăn- 
zile căzute, 4] legară, Bătrânul se deșteplă 
și zâmbi. Și mai cu seamă zâmbi cind 
Fale îşi purlă sânii pe la nasul dumi- 
safe şi-i pănsi frunfea şi tâmplele cu must 
de mure, „Ei bine, am să vă ponesfesc, în 
cepu bătrânul. Veţi auzi cântecele pe care 
le râmniți do-afăâta vreme. Pentru  Dum- 
nocaei și arălă spre Bgle, am altă plală“. 

Silen începu şi în cadența versului se 
porniră dansuri de Fauni, de fiare îmblân- 
zile şi coroanele ștejarilor solemni se aai- 
fură de bucurie: stâncile Parnasului nu fu- 
seseră mai mâăndre de prietehia lui Apollon 
și munții Traciei nu se minunaseră mai mul! 
de acordurile lui Orfeu. Căci Silen e un 
caăntăret de rasă. 

Si zice Silen, dintruntăiu, de haos, rle 
cele patru elemente şi de așezarea lor. Pă- 
nântul se desparte de apă și Nercu își ia 
reședința în palatul de sticlă al mărilor. 
Viefăţile se arată, Soarele le binecuvintează 
cu hunina-i de foc şin urmă ploile cu um- 
bră umedă. Răsar păduri din pământ, și 
haite cuminti de fiare sălbatice rătăcesc 
în poe pe culmile nevinovate. Și zice, apoi 
de potop, de Pyrrha şi Deucalion şi cum 
scmănară pielre să se nască oameni ; de 
vărsta de aur a lui Saturn, de Prometeu 
priponit pe lespezile Caucazului, de Aran- 
nauți şi de Tlylas cel pierdut de Sirene, în 
alcovul undelor: de sminlila iubire a so- 
lici lui Minos din Creta, frumoasa Pasip- 
hac, îndrăgostită de faur, şi cum se roagă 
de nimfe să 'nchidă pădurile, să-şi găseas- 
că amantul; de Atalania şi cursa-i nupțială 
cu Hippomenes şi cum o pierd merele de 
aur din grădina Hesperidelor, de surorile 
hei Phaeton ce se 'neing de scoarță şi muş- 
chi şi boiul lor svelt se dărueste plopilar; 
de Seyla. fiica lui Nisus, regele din  Me- 
gara, ce pândeste cu droaia de ciinii de 
mare pe imprudeniii năieri. Si zice Silen. 
de miturile lui Tereu şi-al Philomelei şi 
zice de atâtea alte cântece pe care le'ngâna 
Apollon, pe țărmurile lui  Eurotas, când 
iubea și când laurul de pe fărmuri le su- 


re 


UNIPERSUL LITERAR 


STRIGOIUL 


de SARMANUL KLOPŞTOCK 


Culul scund picoteşte a vreme în 
slcaurile indrugaie ale poştalionului în- 
fipt întrun muşuroi de coceni — 0 ulo- 
gâldeață de cul copleșit de o  îngându- 
răre mrsuză, cu păr fumuriu, mâncat de 
niuşte, — ponosit şi abătut, în care nu 
mai trăcşte decât bunătatea ochilor şi 
o panglică ştearsă, în coada îmbulziiă 
«de scaeți. Moş Gogan, chirigiu. mărunt 
iut cât calul. adus în gheba lui nocnită 
din care dubneşte amintirea alor vise 
cole, saurbe îndelete rachiul din cinzea- 
ci, pândindu-şi vita prin ferestruia opă- 
»uă de podagra burhuiulni si închion- 
«erându-se câml şi cânl Ja haimanalele 
cari dau târcol poştalionului, asr ţinul 
fugarul din potolirea lui adâncă, 

— E bun ruchiul Nea CGoganc? 

— „Ce slai să vorbeşti vericule, ra- 
chin dă oraş, ce poșirca lui Mituș din 
Ulmi? 

Şi chirizgiul aduce consolat spre buzele 
căpate de otrava Dăuturei, ţoiul aburit 
de huhneala bojocilor cangrenaţi. «li- 
pind cu voluptate din ochii duşi în vi- 
ruina căciulii plimbând mărul lu Adam 
din capul sternului până în murele gâ- 
tului. alternându-i osul cu fie-ce ghior- 
țăială și roborâml apoi mulțumit ciu- 
zcaca până în dreptul chimirului, în shi- 
na căruia fulgeră un amnar şi o custure, 
Trece grabnic dosul palinci peste stuful 
îmbâesit de muhorcă al mustălilor si ale 
căror fire secrâjnesc la atingerea pielei. 
ca iarba în tăişul cosorului, aduce din 
hăerile deșertului un oftat de nețărmu- 
vilă voce Dună, Lipindu-si nasul aprins, 
de căriile geamului, trudiudu-se a-și 
alinta de acolo. calul amorţit în cocent. 

— Stăi mă tată, numai să plătese şi 
pornim. că apucă ciorba Mariţii să se 
slăiască în ceaou şi ne ia păru foc la 
amândoi! 

Şi calul înămolit în tulpincle de chi- 
îiibar ale porumbilor, prinde a întelege 
sronul  îndemuului din cârciumă: căr- 
nteşte un timp din obida lui amară. în- 
duac gâtul icşit spre şoproneala care îl 
incremeneşie în răspântii de câte ori ehi- 
rigiul vine cu marfă la oraş, răschiră o- 
bosit nările spre ţurcana stăpânului care 
întunecă toată ferăstruia prăvălie! şi 
dinspre care vin domoale în pacle căruții, 
lucirile colorate ale clondirelor umplute 
cu otrăvuri, răspunzâănl bejivanului 


dinăuntru cu un uechezat înfometat, care 
se potoleşte iute în măselele lui late şi 
rari, 





sura și el în frunza lui creslală... Și cân- 
fecele lui se 'malță din păi la stele şi nu 
sar mai sfârşi dacă din Olympul zeilor 
și al constelațiilor nu sar arăla Vesper și 
mar aminti păstorilor să-şi vadă de turme... 


„„O binecuvântat Vesper ! Tu nu termini 
numai bucolicele lui Virailiu, dar aminteşti 
și situațiile false. 

Căci ce caută, Ivorya, toată această milo- 
logie inoportună, în înserarea asta fluidă ! 
De aceea stăturăm pe lespedea caldă, în ve- 
cinălulea florilor şi a gizei de smarald, 
şin pragul grotelor de marmoră neagră 
din pupilele tale ? O viciu de clasicilale ? 
Emfază de alexandrin rătăcit pe malurile 
Dâmboviței, când oare vei înțelege biet 
descendent din Aeneas. că Didona adăpos- 
tită de furlună sub bolla de piatră a peşs- 
ferii, aștepta imnul propriei ei frumuseți ? 


PERPESSICIUS 


— „Lite acuşi mă tată. sapue numai 
să plătesc negustorului şi o şi urnim, că 
e foc dă Marița! j 

Şi nechezalul amorieşte în bojocii de- 
gcraji, lăsând în urma lui cutremururea 
sficasă a panglicuţei din cinmpeiul cozii. 

—„CGata nea Gogane? 

— Cun să nu fie gata bocruşule dacă 
vrea și bidiviu meu dă cal? Ta te uită, 
parcă a şi auzit răsteala Muariţii!? Nu-i 
vorbă, dlalaliăeri pe drumuri cu tutunu. 
o fi și vremea: mă tem că baba su luat 
dă gânduri! Ta urma urmii am cu leac 
dă mânia ei; o jimblă dă la târg şi gata, 
i-au, astupat gura — moare femeia după 
pâine albă. nu altceva. De, mai râmneşie 
şi ca din când în când după un dumicat 
dă cozonac, îi știu cu pontu; i sa cani 
ugățut Watâtu azimă! Da unde mai pui 
că c şi cu pretenţii, mnira! Ji tot dă zor 





SARMANUL. KLOPŞTOCK 


că vu prea a luat bărbat după nazu ci! 
Ce să facă mmuerea eu un mojie, cu un 
prost şi cu un Dbețivan dă cirezar după 
Vlașca, asa ca «ulde mine? Gându ci a 
fost la un spriuţău îmbrăcat mai netm- 
teste niieluş ca mine, nu mocofan dă 
cărutaş încăciulat, Sa sucit lumea; dasta 
i-a abătut și marcoavei mele! Da nu um- 
bla zici să bage hârtii ca să dea divort 
dă mine? Cruceste-te drace. Maria lui 
Goyau în divorţ cu bărbal-so! Cât p'aci 
nebuna să se facă dă pomină la bătrâ- 
peje -— ca. mucre cu fete măritate şi 
alea en capii la rându lov! 

— „Toale buna da dacă mai adăstăm, 
cun ai sto scoţi la chelemet en cucoana? 

— Păi jimbla bocrule ce rost mai are 
ca aci în traistă? VUile-o cum pândeşte 
în chichița faitonului. Fa o să domolea- 
scă pă tubrasa, păi? Dă împăcat tot o 
împace cu. nu-s vorbă, şi cu jimblă şi fără 
jiublă. dar ce mă tot frământă pe mine 
la intană. e ciorba aia care nu se mal 
apropie. blestemata, că tare-i alunecoasă 
şi ardeiată — numai pipote! Dau cu, dă 
ca acuş, numai să mă văz pă leagăn! TIai 
mânzu lalii că ţi-o fi. A 

Si nechezatul, iar scorn: o vreme nă- 


rile vinete şi  punglica cea  înoroiată. 
Brişca se smuneă în coceni, țureana lui 
CGogan se lipi de ochiul de puşcărie al 
sandramalei plină cu otrăvuri: portocalii 
şi gărgălanul chirigiului iar se înălţă căp- 
căun spre joiul cinzeacăi, aducând în 
bureţii. bojogilor dogoarea băuturii care 
fulgera o vreme în lumina unsuroasă u 
t:elii, strecurându-se apoi grabnic, în 
clincăneli grejoase, în pântecul drumețu- 
lui încins de băutură. 

= Plătim acnşi şi gata. 

Dar calul nu mai credea! Buzele lui 
opărite de răsmerița iernci care scăpăra 
în oglinzile turburi ale burhaiului, se 
îmbinară întro înfrigurare  ncclintită, 
văbufnind până în adâncul şalelor goute. 

— Iai meştere odată că nici calul nu 
mai vrea! 

— YVeea cl moşu tatii, că-i miroase a 
grăunţe, Ce el mu are porție ca omu? Nu 
degcaba am luat noi bani dela stat — 
așa-i cîrlanul tatii ? 

Dar cârlauu se încruntă a dispreț în 
coceni. sugrumându-şi mânia între pân- 
tece și nări. Din amărăciunea ci, calul 
da drumul când şi când unor suvițe de 
aburi car: plecau dintro înfinită desnă- 
dejde şi se _topeau în ceată, printre nă- 
rile jilave, Unchiul Ghiţă scos din ţâţâni, 
a înuvrătat negustorului înfipt în duşu- 
melele scălămbiate de oţelul potcoavelor. 
consumaţia  Goganului şi mângăindu-i 
curtenitor cojoaca uscată, nc-am apro- 
pialt de poştalion. Aci, chirigiul sa mai 
„tomnit” o vreme cu zapciul din Joița pe 
ademenirea bănturii, a sehimbat în treaz 
căt căteva cuvinte cu calul şi ne-am co- 
colat pe deicul Driştii. pisâud untretul 
aromitor de sub velinţă. Telegarul a ciu- 
lit a mulțumire din urechile mâncate de 
țânjari. a înălțat crâmpeiul cozei în lu- 
mina burhaiului şi trăgând copiiele rin 
clisa dăsghețului. şi-a făcut loc în linia 
carelar, Gogan şi-a adus grabnic căciula 
pe nasul lui de asasin, sfa cnibării în 
slina caldă a cojocului şi a înălțat co- 
dlirişea deasupra spetelor dinţale ale ca- 
Iului, umplând poştalionul de voioşie. Din 
cal a rămas numai sfârcul tocat al ure- 
chilor şi fulgerarea grăbită a panglicuții 
din bidineaua cozii. Trupul lui puţiniel 
şi scund, înota cu temei în undele moinii, 
intrând şi eşînd din negorile ci. Poleiul 
adâncea brişea în drânibele picloase ale 
trocnilor. 

— Să fim oare la şini? 

— Acusica le trecem si şinile. Vile do- 
rebanlu la marginea salcâmilor, Vă urmă 
răsare din plopi foişoru și nile şi Cioro- 
sârla şi după ca hait cât colea şi coana 
Marița mea cu ciorba ci, colo jos în 
Ulimi. după livada aia... 

— Dar vre-uu lup. nu care-cumra? 

Cogan igni în cojoc, sc răsnci în pae, 
țicăni din potenave şi îşi întoarse căciula 
spre noi: 

— Tu? Păi ce să facă lupu cu noi 
dăunlați dă nemâncare? Impu sa îngrijit 
rl azi noapte dă provizie. acusi doarme 
în vizuină; nu-i arde lui dă hoit pă In- 
mină! 

Şi Gagan plimba grabnic dosul palme- 
lor prin sârma mustăţilor în care tre- 
mura florile de areint ale chiciurii: Apoi 
ridicând sprâncenile ipoase_ pentru a 
face drum unei îngrămădiri de amintiri, 
se răsuci din nou pe leagăn: 

— Să vezi boerule o chestie cu lunii. 
Veneam din sus, dinspre xăili Shatiniă 
cu vite de mâncat, peniru abator din 
Malu-Spari, aci la mareinca cătunului, 
unde rotește Argeşu, colo în capu chi- 
mitirului. Ce să-ți mai snni cu D-tale? 
An. ars toată zdreanţa după mine ca să 





. 


pot să pui lighioana pă goană. Doi era, 
bată-i potea să bată, galbeni și botoşi. 
Chefncau de par'că aveau ţâfnă. Dă unde 
chip să-i urneşti tu din loc muumai cu 
flicăra? Să tăvăleau în văleea taman 
ca copii pă nisipu Sabarului, la scăldă- 
toare, Pasămi-te la timpu ăla. nu le-o 
fi fost foame, dă vreme ce nici gând 
n'avca să se răpează. "Loca numa aşa ză- 
peda, în silă. La o vreme îi lăsasem 
mult în urmă — tot en calu ăsta eram. 
Crlu, vezi d-ta, n'a sforăit dă lac — se 
vede că nu simțise încă fiarele. Mare 
mi-a fost ciuda că n'am dat o luptă, tot 
mă despuiase ci pă mine dă ţoale. În- 
trio vreme mă bătea gâudu la o asmu- 
țilură. Dar n'am cşit d'abinelea din linia 
Cășciorenehii şi na, bile lupit pe coasta 
ailultă a pădurii. Imi făcusă Dumnezeu 
pă poftă. Numa să-i fi văzut ce mai 
goană după poştalion! Armăsaru meu a 
început şi el să mormâe pă nas — sim- 
țise primejdia. Atunci să fi avut eu o 
carabină, halal! Cum îmi venea potăile 
taman în faţă și cum siam cu cocoțat 
pă leagănul brişeii, d'acolo. tomna d'a- 
dreptu între sprâncene îi trăzneam, până 
la unu! Să te vedem acnşica Gogan! Las 
calu în voe, mă îndes mai bine în lca- 
păn, trag d'o frânghie cu care priponi- 
sem vitele în curtea tăerii, îi torn un co- 
lac la un capăt şi zvârl cu el în zăpadă 
în drumu lupilor; croesc pă andaratili 
catu cu biciu ca să nn pierd fiarele din 
ochi şi dă capu ălăluli, încep să smu- 
cese funia. Lupii au slătut un timp locu- 
lut. au înălțat nările în sus şi au încc- 
put să urle din rărunebi dă auia toată 
pădurea. Hăsuceam dim funie, mai ui 
să-mi znuintese osu din loc. Calu rupea 
pământ cu fuga. Într'o vreme lighioanele, 
se vede că luase seama că în zăpadă şer- 
puia ceva care nu le mirosea tomna 
bine, că numa ce-i văz că subate o pal- 
mă mai la a parte dă potecă. lu, păr- 
pălean dă zor lațu în zăpadă. Intro 
vreme lupii au stătutără în loc, a mirosit 
în vânt, aşu.. a ciudă; dau cu goană ca- 
lului și ochii mereu la ştreang. Și să te 
ţii fugă xericule, ca dracul de iămir. 
Căscioreanca eşea din plopi — dasem la 
şes. Dihăniile sa abătut ca nn lat dă 
mâna din linie: a stat ce a stat la gân- 
duri şi după aia a intrat în pădure; da 
ochii, tot la prinzătoarea mea. Aia cara- 
bină boerule! Și uile aşa, am trecut bine 
ca prin gura morții, viu nevătămat, cu 
smecheria cu lațu. Mam erucit singur 
dWașa pocinog, şi dasupra m'am ales după 
alea toate și cu o poreclă — lume proa- 
sti în sat — strigoiu, îmi zice strigoiu, 
slrigoiu Căsciorenchii. Dau zor că ar fi 
trecut moartea prin oasele mele şi că 
pă urmă sia îuvârtit lucrurile aşa că aşi 
fi înviat la Joc; asta ca să nu le tacă 
"Mloanca la proşti. lume tântă şi a dra- 
cului, boernle! Și d-ta ucuşi mai stai să 
pomeneşii de lup! Păi fringhia nu-i aci 
cu mine? Cam ce ur păzi cu? Tot îmi 
zice ei strigoiu! 

Tragedia lui Gogan /mă amorţise în 
iroscot. Chirigiul încă mui vorbea, cu 
spatele lu noi, trimițând fiorii povestirii 
lui macabre. spre urechile calului ciu- 
lite de grozăvia amintirii. Şi pipăindu-și 
întruna funia de sub Jcagăn. povesti 
torul arunca priviri  îngrijorate spre 
coasta mâncată de zăduf a Ciorogârlii, 
care se îuclină aprinsă pe umbrelele plu- 
tclor adormite în soare. Podul îşi răs- 
chira birnele uiuse, pe oglinzile ânlein- 
nite ale apei, 

Şi ca să trezim pe chirigiu din visarea 
lui funebră: 

— Cum se vede, ăst timp, nu prea are 
să fie aşa grozăvenie de ghiaţă, meşte- 
re Gogan? 

— Pagubă în ciuperei bourule! Iaca la 
lălci la toamnă, om bea şi noi limonadă 
caldă și n'om muri; abia nu ne mai ca- 
de ale măsele în tinicheaua ruahagiului. 


UNIVERSUL LITERAR 





Peisagiu cu mare 


Numai de so îudura Dumnezeu să aibă 
milă de ăi cu ghețării închiriate, să! abală 
vrun băltăreţ din mlaştinile Ulmilor şi 
să-l întindă învrăjbit îu văile Poenari- 
lor, aci la maşini; să vezi atunce: pră- 
păd de ghiaţă şi dever la negustori! 

Am tăiat Sabaru, dar întreruperea cu 
ghiața nu a potolit în Gogan reveria 
lupilor. Intro vreme vrăjit parcă de 
poezia ci hidoasă, a reînceput'o cu... ca- 
lul, punândui întrebări şi dând răspun- 
surile tot el, pe acolo pe unde  episoa- 
dele întâmplării apăreau mai sinistre în 
năpădirea amintirilor,  gustând parcă, 
acum la adăpostul morţii deliciul groză- 
vie care nu la atins. Și calul reamintin- 
duşi şi el de chestia cu lupii, sa abutut 
din slobozirea frâului, îndreptându-şi o- 
chii înfloriji de ger. spre poalele Căs- 
corenchii. A privit îndelung dâra fu- 
nici care pleca din lațul lui Gogan şi 
în cercul căruia dânțuia moartea; sa ui- 
tat la Gogan a oftat curios pe nări și apoi 
şi'a rostogolit migdalele umede ale och.- 
lor cari plângeau în spicele chiciurii dia 
gcne, peste toată coasta polcită a pădu- 
rii. Si de data asta. ncehezând întrali 
fel, sta înghesuit abătut în ulube, meste- 
când zabalele. Și ochii. lui plâănşi sau ri- 
dicat într'o vreme deasupra coamei troe= 
nilor, pentru a cerceta drumul izbăvirci 
de atunci, care se desluşea din răgacele 
burhaiului pe o linie tremurătoare de 
atgint, miirind splendoarea ernei ş! care 
se Trângea departe, pe zaplazurile ceţii, 
într'o încremenire mepăsătoare, cât pu- 
tea să aducă ochiul în lumina lui, din 
văsfângerile zărei. 

— Cam paci a fost întâmplarea? des- 
metecii cu pe Gogan din visarca lui care 
îşi vărâse în turcan odati cu nasul şi 
năvala viziunilor, ademenit şi eu de me- 
lancolia calului. i 


— Cam aşa. Ochiul D-tale e mai lumi- 
ons ca al meu, — cam paci vine. Numa 
cată dacă se zăreşte crucile chimitirului, 
c'atunei nc apropiem chiar dă locu d'a- 
tunci. Pân dreptu ăla mi-a esil "moartea 
înainte. Vezi o magazie cătrănită? Ala e 
ahatoru. Pă urmă vine bulumacii Arge- 
șului. După ei, cam în dreptu unde se 
sapă vălceaua, colo în groapa aia, sa 
tommit lupii cu viața mea. Chipu miia 
lăsat-o. că m'am brodit cu funia la mine, 
altfel putea ca ciorba Mariţii saştepte 
mult și bine, că noi tot în gura fiarelor 
am fi rămas şi până azi! Chipurile am 


de P. IORGULESCU 
rămasării mmmai întrta 
să-mi zică sirigoi! 

Ann suit dâmbu podului. Paraputele se 
rovărsan în lături, ca nişte fosile uriaşe 
prinse în geamurile apei. Sub noi, tros- 
neau închecturile lovite de sloiuri, Sus, 
pe culme calul şi-a oprit sfâreul urechi- 
or însulițând zarea cu cele, Gogan şi-a 
plecat o mână px dricul pastalionului, Ca- 
lul sta witat şi el cu noi în prăpastie, În 
fund duccan sfioase, suvițe -albe—uecle 
rosturi timide şi îmacnlate ale zăpezilor 
neatinse de soare, cari păstrează parcă 
în aspectul lor umil, dorința de a nu se 
mai topi nici când şi din splendoarea 
căroru ţâşnese în primăvară ametistele 
violetelor si perlele ghioccilor, Acolo se 
inămolise. după «pusa lui Gogan, Archan-i 
ahelul Mihai. Brisca a trecut apoi dâm- 
bul suind în luminiş şi sehineind din că- 
pătânele roţilor ca de o apăsare care ve 
țintuise în fruntea podului, acolo lângă 
văgăuna unde moarica se svârcolise a- 
mar. în prinziătoarea lui Gogan. — Și 
calul sta mai vitat odată în vale, adu- 
cându-si nărtle aprinse aproape de ctum- 
peiul cozii, anni codirisşca lui Gogan sa 
înfint hotărâtă în pumnul lui scorojii, 

Tânguirea sloiurifor de sub podină, 
urmărea de acolo miănioasă, îndepărta- 
rea poştalionului. 


oamenilor da 


+ 


Si în goana căruții care reteza hopurile 
și firimitea poletul_ a fulgerat într'o vre- 
me. undeva. în drum, în cotitura Spirido- 
nului. în clopotnița cimitirului, sau în 
prăpastia Subarulni, patru cărbuni a- 
prinşi, înăspriad gemetele sloinrilor și 
aşe/ând, ca întro lugubră aniversare, 
năluca amintirii pe fruntea îngândurată 
a chirigiului — patru cărbuni care Îul- 
geran în patru orbite învăpăiale. lumi- 
nând. drumul calului și ţinând mereu 
ferbinte ciorba Mariţii lui Gogan Ghior- 
ghişoiu, strigoiul Căşciorenehii. 


SARMÂNUL KLOPSTOCK 





ză 


UNIVERSUL LITERAR 


Un călător englez pe la noi: Robert Ainslie! 


Robert Ainslie a fost ambasador la 
Constuntinopole şi a trecut cuo suită 
mare pe la noi; in ziua de 19 Iulie 1794 
era la Piteşti şi se întâlneşte cu un alt 
călător englez, lohn B, $. Morritt ot Ro 
keby, care pleca spre Constantinopole. 
În suita lui Robert Ainslie se găsea şi pir- 
torul Luigi Mayer, vure a luat câteva 
schițe privitoare la fara noastră. Ajuns 
la Londra, R. Ainslie a scos în anul 1801 
cu chelutiala lui, un album din schițele 
făcute de Luigi Mayer însoţindu-le de 
note explicative foarte preţioase, 


CURTEA INTERIOARA A 





MANASTIRII CURTEA DE 


de I0AN C. BACILĂ 


mânate de curgerea Dâmboviţei. In stân- 
ga este un pod de lemn în forma unui 
arc; pe malul apci prapiei de femei spa- 
lă rufe. Scena este luată unde este astăzi 
strada Isvor, 

Vedere de lângă Bucureşti (pl. 26). 
In planul I în dreapta se vede ruina unei 
biserici şi lângă ca trei cruci de piatră, 
în stânga este o biserică în stare bună. 

Curtea şi Mănăstirea Sfintei Maria 
(Curtea de Argeş) (pl. 22). hRepreziniă 
curtea mănăstirii, în fuvd se văd chiliile, 
biserica are patru turnuri răsucile şi o 


ARGEŞ, 


Desema de Luigi Mayer pentru albumul lui Robert Ainslie 


Acest albuni a avut mult răsunet în lu- 
mea apuseană şi a avut au multe ediţii, 
în 1802, 1805, 1807, 1810. Ediţia din 1810 
are litlul următor: Views in the Otioman 
Dominion în biwrope in Asia, and sonne 
of the mediterranean islands, from the 
orişinal drawings taken for Sir Robert 
Ainslie, by Luigi Mayer. London 1810, 

1 volum En folio, 30 pagini- 71 plunşe 
colorate, gravate în aramă. la pag. S—10 
dă relaţii preţioase asupra Muntenici şi 
Moldovei, iar pe câte o foaie anterioară 
fiecărei gravuri este textul xplicativ în 
limba engleză şi franceză. 

Acest album arată vederi din Constau- 
tinopol, Pera, Lerapia, Burgas, Kirkilise, 
Muuatenia, Siracuza, Stromboli, Lfes, leru- 
salimul şi insula Samos. Planşele 21-—26 
privese Muntenia şi suni următoarele: 

Vederea de pe valea Oltului (pl. 21). 
Arată un drum pe valea Oltului cu fru- 
moase peisagii, patru călători cumpără 
de la nişte ţigani aurari, praf de aur, scos 
din râul Olt; în stânga este o casă şi trei 
corturi ţigăneşii. 

Piteştii (pl. 24). O admirabilă vedere a 
oraşului Piteşti pe malul Argeşului. In 
fund şi în dreapta sc văd case, în planul 
Î, trei femei şi un om duc un copat, 

Palatul din Bucureşti (pl. 25) — vezi 
gravura din „Universul literar No, 12, 
Reprezină: palatul. domnese al lui on 
Gheorghe Caragea pe malul râului Dâm- 
bovița — astăzi Arhivele Statului. Pala- 
tul esto zidit în sii] românesc cu două eta- 
je şi acoperit cu ţiglă, în interiorul curţii 
se vede turnul bisericii Mihai Vodă, In 
fața lui este costișa dealului şi cu poarta 
de intrare, În planul |, în dreapta, sunt 
două mori cu rotițe în formă de lopeţi, 


cupolă, o seară! mare de piatră este la in- 
trare şi în faţa bisericii este o mică cu- 
polă susţinută de patru stâlpi. In dreapta 
se vede poarta de intrare cu un turn, Ve- 
derea este foarte interesantă, cu totul 
dcosebiă cum este astăzi. 

Asupra Măuăstirii Curtea de Argeş, se 
dă următoarea însemnare: „|.a o zi de- 
părtare de Piteşti, urmând cursul Arge- 





Primăvară 


Pe aripi fluturate de cocoare 

Un svon de primăvară, tremurând, 
In calea lui nădejdea o'nfiripă 

Şi-o îloare albă ne deschide gând... 


Mlădiţele şi-ascund vesimântul humii 
În ulba năruire de comori; 

Dormeau în muguri zâmbete ascunse 
Şi zâmbetele-acuma ard în îlori, 


Şi-atât de albe crăngile se pleacă 
De parcă înnălbita iarnă grea 
Şi-a rătăcit pe-aicea o aripă 
Şi-aripa ei se scutură de nea... 


Când dorul prins în ploaia de lumină 
Se leagănă pe-o creangă de cais, 

Un val aprins se sbate cald în suflet 
Să “nmugurească floarea unui vis... 


GR. VEJA 


şului se vede superba şi respeetuta mă- 
năstire aj Sfintei Maria numită de Române 
Stâata Maria de la Curtea de Argeş, du- 
pă situaţia sa pe acest râu. Eu arce două 
curți spuțivuse, una <um este reprezen- 
tată în gravură având o frumoasă bise- 
rică zidită din piatră, împodobită cu tur- 
nuri terminate cu cruce trifurcală pro- 
babil cu o emblemă a Stintei Treimi, In 
această biserică sunt multe morminte ale 
vechilor Domni din Mumenia: se presupu 
ne că ci îşi aveau şeşedința întrun mare 
castel întărit, Situal pe o înălțime aproa- 
pe la o leghe de mânăstire, unde există 
incă resturi numeroase. Această mănăs- 
tire este extrem de venerată de locuitorii 
provinciei asemenea şi de Turci pe care 
a respeciat-o şi în timpul războiului. Cei 
cari o locuese sunt călugării greci cari 
sunt comod instalați şi foarte ospitulieri 
cu străinii“, 

Intrarea în mănăstirea Sfintei Maria 
(Cuitea de Argeş) (pl. 25). Arată zidul 
împrejmuitor cu turnul de ia intrarea 








CURTEA EXTERIOARA A MANASTIRII CURTEA DE ARGEŞ. 
Desema de Luigi Mayer pentru albumul lui Robert Ainslie 


4 


Ochii noștri ș 


— Veneam dela mare, îmi povestea 
Țelicia. Mă suiam în tren la Constanţa, 
peniru Bucureşti. Ca întotdeauna, îm- 
bulzeală, protestări, izbucniri «le indig- 
mare. Hamuli zăpăciţi, domni energiei su 
teribili,— doamne dilicile, ipepicie tel 
disprețuitoare,... Mam strecurat cu au 
tă prudenţă şi - reculegere în vagonu 
restaurant, găsind imediat loc la o masă. 
Sigur “de siur, hamalul mi-a aşezat Sel 
mandanul sus, pe plasă. Prenul a pornit. 

Mam uitat împrejurul meu. |.ume 
străină, dar streini dintre vceia, cu cari 
niciodată nu te-ai putea N tit 
Bicţii oameni! Ce-am eu să-i vorbesc 
de rău! Fi, dar, vezi, sunt tizionomii Su 
care poţi să presimţi afinități sau repul- 
ziuni,—-altele nu-ți spun Druc, zii 

Vecinul meu de peste masă-—roşcovan, 
pras şi asudat, se simția_strâmtorat în 
porţiunea de loc ce i se făcuse, Și îşi po- 
trivia piciorul în tot felul, pentru u se 
stabili în echilibru. Ochii balbucaţi, bu- 
zele prea groase, mâinile mari ala 
de calitate proastă, cravata foarte aliba- 
stră, hainile prea identificate în culoa- 
rea prafului—toate arătau un biet om ai: 
căjit, pentru care-—poate i iuti n 
mijlocul lui de a-şi fi câşiigiat exis enţa. 
Treaba lui, Pentru mine însă, mu ceru 0 
vecinătate agreabilă, Alături de cl, şi în 
dreapia mea—şi mat rău LA Aveam cu 
mine o carte... pe „Sulainbo”. i. k 

Nu râde. Ştiu cu „că „Sala mbo i: nu 
cartea, pe care so citești îu tren, ȘI IUGA 
nu suut de părere, că în tren, trebue 
wumnai decât să citeşti. Chiar dacă în Lg 
vorheşti, i pe pe csilalţi vosbimul. Ik 

», să fugi de oataceni £ ( 1/4 
“ De ce, să nu-i priveşti cu siiupatie 2 De 
ce, acrul acesia dispreluitor pent + 
cietatea semenilor tăi, şi refugierea dh 
alstraețiunile unei cărți, pe care, ot ie 
sar zice, tot u'o poți citi cu atenţia Cil- 
venită ? Nu trebue pierdut nici un pi și 
lej de-a sudiște viaţa şi în tren, e to 
elul de lume. e SR 
fe VAI că, uneori, te mai simţi ȘI cu a 
ne. Şi Cum atunci, era pe la Se us Elo 
două, după amiază, întro zi de August, 
îmi era şi mie cald, şi mă  indispusese 
îmbulzeala dela urcare. 
în e e vo uitasem ACIN pa Clic 
1aiă, după ce îmi închisesem pu Mate 
nul, aşa că am luat-o în mână. Se vede 
că mi-am zis: „până când so aciuia ve- 
cinul meu, eu mă mai uit prin carte, 
mai ales că conductorul trecuse, Și nu 
mai aveam nici grija vizării_ biletului. 

imi exru sete, dar” speram că no să în- 
iârzie garcon-ul, „Sulambo: o citisem eu 
demult. O luasem însă cu inirie la Cou- 
stunia, fiindcă de ea era legată o amin- 
tire dulce. „C'âtait ă Carthage: erau 


IE, Ra RON DP ERE RE SEES PI 


mănăstirii Curtea de Argeş, peste el se 
văl turnurile mănăstirii. În planul 1 sub 
o verandă sunt femei care stan de vorbă 
cu călugării şi o femeie bolnavă adusă pe 
largă la mânăstire; în dreapta esie un 
put cu găleți. Asupra acestei gravuri Ro- 
bert Ainstie a făcut următoarea înserm- 
nare : „Tabloul de faţă a fost desenat din 
curtea exterioară: la dreapta în primul 
plan se vede turnul din mijloc dela în- 
irare, deasnpra acoperişnlui se poate ob- 
serva cupola şi turnurile bisericii, 

Grupa figurilor sub verandă este o fe- 
mec, în agonie, adusă pe o targă de pric- 
tenii din satul vecin cu mânăstirea ca 
să o spovedească, fapt care s'a petrecut pe 
câud ariistul se găsea acolo“, 


ION C. BĂCILĂ 


și-au vorbit!.. 


de NATALIA NEGRU 


cuvinte cari treziau în mine emoţii, ce 
țineau de alt roman, nu de cel seris în 
curte. 

„C'âtait ă Carthage“- insemna la Bn- 
cureşti, întrun satonaş împodobit cu bu- 
cheie de gludiule, în ceasurile vrăjite 
ale amurgului, Aveam viziunea punctu- 
lui roş al focului «dintro ţigură şi-a mou- 
xului în care se resfirau volutele de 
fum. Pria ccafa fumalui, şi-a înserării, 


îl vedeam pe el, aşezat în fotoliu, gara- 
țios şi fin, cu figura prelungă, palidă, 


cu ochi catifelați umbriți de gene ondhu 
late, și privind fix, și surâzând.. Surâ- 
sul intehgeni... şi gestul revărsat al ină- 
nei, acea mână, care părea o sculptură 
de marmoră albi, pe mesnţa de-alături. 
„Salambo“ sera o preferință literară 2 
lui, şi în vreme ce el rostia declamator 
“CCtait ă Carihage”, cu mă pierdeau 
adlmirâud un frumos profil de heruvim. 

Păstram în mine o imagine de pură 
estetică, de accia am evitat de-a-mi ridica 
ochii asupra vecinului. din faţă. 





NATALIA NEGRU 


— Îngheţată. dacă doriţi, domnilor? 
O, ua, decând îmi cra sele!., 

Când însă am ridicat ochii, fără voce, 
am tresărit, 

Privirile mi-au rămas aținiite asupra 
celui pe care-l aveam înctintea inca. 

Tot timpul, cât am degustat îngheţata, 
picătură eu picătură — ne-am privit. 

Dispăeuse vecinul dela început, şi al 
tul îi luase locul, 

„Ce cămia în trenul 
cea... 

EL îutrupează icoana care sa trezit 
în mintea mea, decâte ori am auzit cu- 
vintele : conte, marchiz, prinț... mai 
mult încă... îi lipsesc numai zalele din 
basme, ca să fie Făt-frumos, Ochii! 
Nam mai văzut ochi aşa de mari! Câtă 
aristocrație în ovalul prelung al feţei... 
Ce frunte genială... Ce reflexe de bronz 
îÎnt_Dăr... i 

Căutam să mă damerese,.. Mâncam îu- 
ghețată, mă răcorisem, nu-mi mai era 
cald... Nu mai puteam crede că era o ve- 
denis. 

Sa ridicat o clipă în picioare. Inali, 


ăsta 2—imi zi- 


UNIPERSUL LITERAR 


Necaz 


Nu ştiu ce să mă mai fac, 
Nu e inimă, ci drac, 

A de bate“n pieptul meu 
Că mă cert cu'ea mereu, 


Şi-aşi lua-o la bătae 

De nar fi prea multe strae 
Să o apere de mine, 

Când cu ea nu înă am bine. 


Toată ziua nu mai tace 
Noaptea numai pozne face, 
Aşa inimă nebună 

De nimica nu e bună, 


Intro vară te slăbeşte 
Şi “ntr'o zi te împlineşte: 
Rău e să fii singurică, 
Nu mai are nici o îrică, 


Numai în beleli te bagă, 

O blestemi,.. şi tot ţi-i dragă 
Că e mică cât a pară 

Nu te *nduri so dai afară. ! 


VIRGINIE GIEORGIHU 


subțiratec, şi atât de sigur de &taţia pe 
care o avea trupul... 

Prin ce joc de magie răzărise în faţa 
mea ? Simţiam bine, că-i, plăceam şi cu. 
Mă privia şi era iurburat.., 

Chipul nelămurit evocat de „Sulambo“ 
Sa evaporat, a dispărut... Am închis 
carica, 

Pierise orice altă 
vedeam 
nimic î.. 

[ram numai noi, Ne simţiam cei mai 
buni prieteni... Surâdeam. Erana încre- 
«dințată că tot ce enpriucdea sufletul necar, 
se găsia şi întral lui. 

„Nu visez oare? mă întrebam totu... 
uu_ain în faţa mea un Van Dyck? 

Percapeani o accentuată înrudire de 
rasă cu cel pe care-l eclipsasc, 

In celalt nu-i suflei, nu-i căldură, nu-i 
credință—ci numai inteligența rece, tă- 
inasă... 

Ochii din faţa mea 
tăţi,,. 

Ce puteri de cugetare şi simțire mă 
atrag spre prăpăstiile acestor priviri ? 
Ce frunte luminoasă, 

[: păr, sau e inătase în suviţele de pe 
cap ? Ce acriană e mastaţa răsfirată cu 
eleganţă. 

Suni liniile trupului, sau e magnetul 
vieţii lui lăunirice care-mi agită pulsa- 
jiile, şi-mi apasă respiraţia ? 

Frumuseţe 1... Care e taima seducţiei 
tale, de ce, ameţese ! E caldă viață în el, 
Ce blând îi e surâsul, și cât de inieli- 
geut ? 

EL erede, nu neagă, nu anihilează., 

Sunt clipe mari, sunt clipe misterioase, 
câud două vieţi se atrag ca doi bolizi, 





realiiate. Nu mai 
tren, lume, peisagii, Bărăgan. 


deschid  imensi- 


cari se contopese iicamlescenţi, și lu- 
mile se bucură de fulgerarea  huminii 
lor... 

lată acea clipă ! 

. - - Lă . . . Li Li , Li + * » Lă Li » 


Saredo — era un străin. Venea din Î- 
gipt şi se ducea la Londra. itincravul ȘI 
făcea să treacă prin jara noasiră, — cu 
vre-o lună înainte de izbucnirea războiu- 
lui. Vorbia toate limbile culte, și parte 
din cele orientale. Se opria o zi în Bu- 
curești. În restaurantul gării, am luat 
masa împreună. Sfios, a vrut să-mi plă- 
tească masa. A surâs aisfăcut însă, 
când a văzut hotărîrea mea energică de 
a-l refuza. Simţiam că impresia pe care 
i-o Tăensem, nu era inferivară celei pe 
care îmi-o făcuse el mie. Ne întreceam 
în isteţimi, 


UNIVERSUL LITERAR 


Proprietarul” 


Spre floarea perilor din curte, priveşte soarele cruciş. 

(cu brasde răsturnate proaspăt, se *ntinde via peste coastă, 
Pridvorul casei părăsite a mucezii păenjeniş, 

Şi trăsurican poarta curții cu caii înhămați, adastă, 


In vie. oamenii la lucru, isbesc adânc cuw sapa'n glie, 

Un uliu cu aripe de piatră, din poala zării-albastre, scapă, 
Și“n soare, braţele vânjoase smucite ritmic peste vie, 
Prind îulgere dogoritoare în fierul văcuit de sapă. 


O fată-a coborit poteca, cu şolduri pline spre fântână... 
Caişii grămădesc pe prispă omăt de foare scuturată, 
Vicru-aduce „socoteala“, şi cu registrul verden mână, 
Aşteată să-şi întoarcă „Domnul”, privirea dusă după fată... 


TUDOR MUȘĂ TESCU Ă 


*) Din volumul „Versuri“ ce va apare. 





Ma condus până la poaria casei mele, 

— Daţi-mi voce să vă sărul mâna, cu 
toate că eu, ca strein, au am acest obi- 
cei. Nuanţa însemna, o distinsă stimă 
cc-mi arăta, Ă 

A doua zi, la ora unsprezece, a venit 
să-mi facă o vizită. De ce nu ți-aş măr- 
turisi, că mi-a plăcut eleganța cu care 
cra îmbrăcat, şi de ce nu ți-aş spune, 
că mi-a udus cel mai gruţios buchet, pe 
care Pam primii vre-odată. la buchet 


studiat. nnanțat, care avea ceva din fi- 
neţa şi disereția... Ii... - | 
— Ochii noştri şi-au vorbit, — mi-a 


spus el, cu un fel de solemuitate în glas 
după un răstimp, în care uici unul, nici 
ahtul, nu puteam vorbi. ) 

Trebue să merg înainie, înapol nu 
mă mai pot întoarce, — aşi sunt împre- 
jurările de războiu... a urmat el. 

Ce stranie apare uneori vinja ! Să fii 
blocati de pretutindeni, — să nu ai o por- 
tiță de ieşire !... 

Să-mi dau seama, că dacă plec disea- 
ră, vor trece ani, şi nu mă voiu putea 
reintoarce. 

„Acum, după ce te-am văzut în cadrul 
dumitale de acasă, acum te înţeleg... Nu 
mă mai mir, de ce, mi-am spriy nik cu ul- 
mire privirea asupra dumitale, când te-am 
văzut citind în tren. și astepiam nerăb- 
dător, să-ți ridici odată ochii din curte, Ci- 
tai... „Salambo“—totuş mi-i Zis: tt 
se poate să fie o peduntă, e prea dulce 
figura ei. Când, în sfârşit, ţi-ai ridicat 
capul, şi eu ţi-am privit în ochi, mi-am dat 
seamă ntmat decât că: 

ochii noștri şi-au vorbit“, 

— Ma întrebai, de câţi ani cram. l-am 
spus să ghicească. Vl mi-a dăruit o tine- 
rețe frumoasă, luându-mi vre-o opt ani 
«lin cei pe cari îi aveam... Pe-atunci eram 
destul de tânără, şi el era de-o seamă cu 
mine. 


. . . . . Li Li Li 1 E] E] 


Felicia părea cu adevărat  mişcată, 
pe când îmi  povestea.: După ce sa 
plimbat de câteva ori prin sulonaş, sa a- 
şezat, şi propt ndu-şi privirea întruu sin- 
gur punct, mi-a spus mai departe: 

„E ceva din fantasticul poveştilor în a- 
ceastă întâlnire a mea <u Saredo, 

Din convorbirea cu dânsul am reţinut. 
că el este un răstrănepot ul unui Doge ve- 
neţian. Străbunui lui, în urma unor eve- 


nimente politice, a irebnii să se exspatric- 
ze. Sa refugiat în msula Suntorin. Ur- 
naşii, au trecut în Egipl. Mi-a povestii 
Saredo despre odoarele păstrate în fami- 
lia lor, 

Acmun de curând, spunea că au dul să 
topească o rochie de demult, care era ţe- 
sucă numai în aur şi argint, Su turnat din 
ea lucruri pentru gospodărie. Mama hui 
a fost pe vremea ci, cea mai frumoasă și 
mai elegantă femee din Cuiro. 

[a despărţirea noastră, zguduit şi înfio- 
at până da lacrimi, îmi spunea: 

„Itinerarul meu va fi lung. Yoiu ajun- 


ge în Suedia, Silreria, Manciuria, Japonia, 


în Egipt, Spania, şi de pretutindeni îți 
voiu serhe, În cazul, când se ntâonplă de 
nu primeşti nimic, la sfârşitul războiului 
scrie-mi la Cairo, pe adresa pe care ţi-am 
lăsat-o. Dacă voiu fi mort până atvnci, 
desigur că nu-ţi voiu răspunde. Însă dacă 
voiu fi în viaţă, voiu alergu să te întâl- 
nesc”, 

La câteva zile după plecare: lui, răs- 
foiam distrată un volum de Balzac. Am dat 
de-o nuvelă stranie. Acţiunea ei se pr- 
irecca în Veneţia. Linul dintre eroi se nu- 
mea Saredo, 

„Lu 1760 Saredo, lun des plus riches 
s6nateurs, un homme de trenie uns, fon 
de sa femnme!* 

„— Acum, îmi zise Felicia, îți las ima- 
ginaţia să lucreze, cum a lucrat şi a mea. 

Deatunei, sunt ani... In viața mea au 
intervenit multe. Lotuș, eu nu mai pot ui- 
ta pe pulidul străin — cu ochi mari, cu 
păr brouzat, sentimenial adâne inteligent, 
şi de cea mai rafinată educaţie, 

De ce num plecat cu el in largul; lumii? 

De ce? 

— Ţi-a seris? o întrebaiu verăbdătoare 
pe Felicia. 

— Da, pretutindeni, mi-a trimes scri- 
sori senrie, ca să nu obosească cenzura. 

— ŞI — după războiu?... 

— Nu chiar imediat după războiu, dar 
ceva arzi târiu, i-am scris, 

— Şi? 

„— Mi-a răspuns un frate al lui pe care 
il însăreinase el cu limbă de moarte să-mi 
răspundă, în cazul când en aş fi întrebat... 
— Felicia, este adevărat ce-mi spui tu, 
ori numat o poresie?.,. 

— Nu ştiut... | 


* NATALIA NEGRU 


Seri italiene ” 


Cerul e o faţă de apă înclinată, o apă 
din safir şi aur, îm care se tac cu armonii 


„gle baso-reliefuri, coline şi castele. 


O, serile italiene, văgăuni de lumină ce 
se stâng departe pe un rug, când pe dru- 
muri bătrâne ce curg prin mozaic de 
ilori, care îline cu soare secerat, trec a 


alene. : i i. N 


Cerul nostru pare un clopot ce-l auzi 
doar atunci când îți pleci urechea spre 
faina pământului; 

pe pânza pleoapelor plecate revine a- 
tunci cetatea, cu caravana ei de mituri... 


Imprăştiat în, minunăţia noastră sufletul 
meu îşi poartă şi acum copilăria. 

N 3 

Seri italiene, seri; din salir şi aur topite 


în visare,.. 
-- 


Liniştea împietrea surâsul stelelor şi cli- 
peie îmbogățiau rând -pe rând podoaba 
celor de alfă dată. 

Mai ţii țu minte? 


In lacul aprins al unui cer de sară a- 
fundam  năvodul : genelor şi corăbiile 
pleoapelor noastre plutiau încete pe zări, 


Câmpia îţi flutură în bucle picari de 
soare, picuri de cer şi în leagănul ei pur. 
tată, părea că uneşte pământul cu nemăr. 
ginirea, 

Cărăbuşii clătinau amlorele cu parlum 
şi ta te plecai să le ghiceşti mai bine... 


Tresărită de taina lor, corola mâinilor 
tale roze mă căuta şi florile mă ascun- 


deau... 
Mai ţii tu minte? 


LIBERALIL.E NETTO 


:2) Din volumul „Seri adânci“, 


Amurg de primăvară 


Apa vremii curge fără stăvilar. 
Altă primăvară cu decor de vis 
Jocuri de lumină tremură în abis 
Şi prin flori se umpla 

Cupe cn nectar.. 


Stau şi-ascult cum urcă seva prin copaci.., 
Se crispează glia, presimțindu-şi rodul, 
Vremea peste clipe şi-a întins năvodul, 
Şin amurg se-aprinde 

Un mănunchi de maci... 


AGATHA CRIGORESCU 





ilustrul decedat 


Mlustrut Constanzo Ramberti, stând în 
pat, cu ccalu rezemată de un  maldăr 
de perine, ca să nu-l înăbuşe angina pec- 
torală de care suferia, privia prin umilă- 
tura pleoapelor intredeschise, o rază de 
soare co se întindea de la fereastră spre 
picioure şi împurpura ciucurii uuni şal 
cenuşiu cu pătrate negre. 

Îşi aştepta moartea, ştia că boala nu 
măi avea leac, Privia trecutul şi nu 
mai vrea să-și rotească privirile prin 
cameră, dincolo de marginea patului. Nu 
a făcea ca, să se reculeagă în faţa morţii, 
ei se temea că lărgindu-și orizontul ve- 
derii câtuşi de puţin, să mai vază obiec- 
tele din preajmă-i care l-ar face să re- 
grele iegâtura cu viața pe care moartea 
era so sdrobească în curând. 

Strâns, micșorat în aceste margini 
înguste se simţia mai sigur, mai la a- 
dăpost. Se cufundase în contemplarea ce- 
lor mai mici detalii ale ondulăribr 
ciucurilor auriţi de soare şi sorhea 
curgerea înceată a clipelor ce-i mai a- 
parjineau încă vreo câteva ore poate, poa- 
te o zi, două... trei; poate mai mult! o 
săptămână. Dar dacă o clipă trecea aşa 
de înect, cum ar putea el suferi scurgc- 
rea săptămânii întregi ? 

Se silia să nu mai se gândească. Şi la 
ce sar fi putut gândi, acum? La 
moarte |... De sigur... iată o ideie! Să 
încerce a-şi imagina ce se va întâmpla 
după ? , 

Da, acesta era un mijloc ca în lipsa 
speranței religioase să-şi mai întârzie 
distrugereu finală, șederea în lume. 

Curagios, ilustrul Ramberti se închi- 
poi aşa cum l-ar vedea alţii după ultima 
clipă, cum văzuse şi el atâţia morţi: pe 
acelaş pat un cadavru rece, cu piciou- 
rele înţepenite în nişte pantofi de lac, 
cu faţa de ceară împietrită, mâinile la fel 
şi chiar (de ce nu?) elegant în fracul 
negru, împodobit de flori presărate pe 
pat şi pe perine. i 

işi luă poziţia întinzându-şi  picioa- 
rela şi privi. Simţi o gâdilitură în pân- 
tece ; ridică mâna, îşi potrivi părul şi 
barba roşcată ca o îurculiţă. De sigur, 
după moarte îi vor picptăna barba şt 
cele câteva fire de păr vor fi aşezate 
frumos pe creștetul capului de secreta- 
rul său, „cavalerul“ Spigula-Nomnis, care 
de atâtea zile şi nopţi îl îngrija, sărma- 
nul om, cu cel mai dezinteresat devota- 
ment. p 

Nu-l părăsise o clipă şi se tânguia la 
picioarele patului că nu-i putea uşura 
suferințele. Ă 

Prezenţa acestui om irist, înalt şi 
miop îl mai ţinea pe scena vieţii cu o 
sforicică bime întinsă, ca să-și joace până 
la sfârşit rolul. Zădărnicia tuturor lu- 
crurilor, cu care își umpluse golul axisten- 
ţii, îi apărea întrupată în cavalerul Spi- 
gula-Nonnis. Autoritatea şi prestigiul său, 
multe alte zădărnicii, care se depărtau, 
şi nu mai aveau nici o valoare, deasupra 
golului în care se afundau, mai plutiau 
încă cu oarecare putere, ca fantome de 
visuri, ca o închipuire de viaţă şi vor 
mai dăinui puţin după moartea sa îm- 
prejurul său, împrejurul patului, împre- 
jurul “cosciugului... ) 

De sigur, cavalerul Spigula-Nonnis îl 
va găti pentru ultima oară: îl va piep- 
tina îngrijit deşi cu oarecare  desgust. 
Chiar el era desgustat gândindu-se că 
corpul său gol va fi privit de acest om, 
va fi pipăit de mâinile lui osoase. Dar 
p'avea pe nimeni lângă dânsul, nici um- 
bră de rudă depărtată sau apropiată. 
Muria pustiu după cum trăise singuratic 


în Castelul Gondolfo pe care-l închiria- 


de LUIGI PIRANDELLO 


se, cu nădejdea că se va pulea însănă- 
toşi, după două sau trei luni de odihnă 
petrecute aci. Să mori... la patruzeci și 
cinci de ani! 

Muria stupid, din vWina lui; Ș uoi- 
sese munca, luptase cu o încăpățânare 
sălbatică care îl răpusese.  Imvinsese, 
dar în clipa triumfului, îl pândia moar- 
tea carc i se furişasc în cap, încetul 
cu încetul. Când depusese jurământul 
în faţa Regelui, cu un fel de resemnare 
ufectată însă fericit până în adâncul 
sufletului şi primise felicitările colegi- 
lor şi ale prietenilor, moartea îl păştea, 
era sigur. După două iuni, într'o seară 
îi înfipsese ghiara în inimă şi îl trân- 
tise cu gura căscată, cu capul răstur- 
nat pe biroul său din Ministerul 'de 
lucrări publice. După această sincopă, 
i se dădnse a înțelege, cu nwmultă ama- 
bilitate, că ar fi fost nimerit — „mă în- 
telegi“ nu de alta, dar pentru sănătatea 
lui să-şi părăsească portofoliul. 












e 
N 7 
PR 
pe za 
SP 
..f 


Uni 
4% 4 4 


LUIGI PIRANDELLO 


Aşa că nici pentru presa guvernamen- 
tală moartea hi nu ar putea fi „un 
doliu naţional”. Sigur însă că toate 
jurnalele vor vorbi de „ilustrul dispă- 
aut“, Asta, da, fără îndoială. Vor we- 
sreta „existența, de timpuriu sdrobită, 
a unui persongiu, care ar fi putut face, 
țării nermărginite servicii“. 

Poate prezidentul consiliului şi mi 
niştrii, foştii lui colegi, un număr mare 
de deputaţi, secretarii de stat vor veni 
să salute rămăşijele : lui, în această! 
cameră pe care, primarul locului şi ca- 
valerul Spingula-Nonnis, ca să se ilus- 
ireze, o vor fi translormat în capelă 
mortuară cu ghiveciuri de lauri, plante 
verzi, flori şi candelabre. 

Şi-i închipuia pe toji, cu pălăriile în 
mână, iar  prezideniul consiliului în 
fruntea tuturor, privindu-l o clipă în tă- 
cerc, palizi şi impietriţi, cu mirarea 
înăbuşită de o groază lirească pe care 
el însuşi o siințise de atâtea ori în faţa 
unui cadavru. O clipă solemnă, mişcă- 
toare : „Bietul Romberti “!. 

Se vor retrage apoi cu toţii în ca- 
mera de alături, în vreme ce pe el îl 
vor pecetlui în lada pregătită de  tim- 
puriu. Valdana, oraşul său natal, Valda- 
na, care îl; alegea deputat de cincispreze- 
ce ani, Valdana pentru care făcuse atâ- 


„a 


A] i. 
Ei 
pi 





ONIVERSUL. LITERAR 
Banchet 


Am fost aseară invitat 
La o adunare, 
Unde 
Fiecare 
Gesticula 
Şi vorbea foarte tare! 
In conversație 
Am înțeles că e vorba de.. 
Civilizație! 
Atunci, am vorbit şi eu, 
Ca orice corifeu, 
Foarte tare; 
Unii aprobau, 
Alţii râdeau 
Şi restul-dormeau! 
Am gesticulat 
Articulat, 
Nearticulat; 
M-am iritat, 
I-am deşteptat 
Şi—în sfârşit—am demonsirut, 
Chestiunea civilizaţiei ne-a coprins 
Şi ne-a convins, 
Ca în orice adunare! 
ani ea final—s'a dat un banchet. 
u, 
Am fost aşezat alături de-un poet. 
Şi-am băut împreună 
Vin, via şi iar vin; 
Spre ziuă-—prin eter 
Am călcat peste un bancher 
Şi-am priceput — 
Plecând de lângă vecin— 
"i "Coavea dreptate Darwin. 


G. G. GRUIA 





tea, îi va reclama corpul ; primarul ora: 
şului va veni în fugă cu câţiva consilieri 
să-i întovărăşească corpul. Corpul său... 
dar sufletul ? Ah! da şi el va sbura pu- 
țin mai târziu, dar unde? După ce se 
va libera, va putea pleca unde-i place... 
dacă continuă să vieze.. : 

—— Cavalere, puţină apă, te rog... 

Cavalerul se intinse cât era de lung, 
scuturându-se din amorjeala ce-l năpă- 
dise şi îi întinse paharul, întrebând: 

— Cum vă mai simțiţi, Excelenţă ? 

Jlusirul Ramberii, bău două înghiţi- 
tari, înapoie paharul, surâse trist secre- 
tarului, și închizând ochii suspină : „Aşa 
şi-aşa |”. : 

Unde rămăsese? Ah! se pregătia să 
plece spre Valdana. Corpul său... era mai 
bine să se gândească la el. Il luau de 
cap şi de picioare şi îl puneam în lada 
căptușită cu stofă îmbibată cu sublimat. 
Venia apoi tinichigiul... Cum se chiamă 
instrumentul care sbârnie ca o limbă de 
foc albastră ?.., 

lată, şi placa de zinc care va fi lipită 
pe deasupra, capacul ce se va ţimtui.... 
Dar excelența sa Ramnberti nu se mul- 
jumia să rămâie în această ladă; ieşia 
i îşi privia cosciugul ca oricare privitor. 
“ra frumos coseimgeul de nuc, ca o liră, 
lusirnit, lucios cu mânerele aurite. De 
sigur că alaiul îmormântării şi transpor- 
tul la Valdana se va face cu cheltuiala 
statului. 

Din nou, excelența sa îşi vedea coseiu- 
gul aşezat în dric şi priveşte carul fu- 
nebru urmat de mulţimea ce se coboară, 


înceţ gi solemn din sat la gară. Acolo 


UNIVERSUL LITERAR 


Pilâns 


Oraşul en soare şi'n vânt. 

Aş vrea să te văd şi nam unde, 
Tristețea în mine pătrunde,. 
Ca ploaia “n pământ. 


Pe uliți bătrâne, te caut ! 

Cu soarele primăvăratic, — 

Un orh întrun gang singuratic, 
Se tângue 'n Ilaut. 


Mă chiamă cu chiot şi larmă, 
O crâșmă cu vinul amar, 

Şi intru şi plânsul ce-l sfarmă, 
Pleoapele-l sorb din pahar. 


ADRIAN CONSTANT 


Caracal. i 





sc află un vagon cu inscripţia „8 cai — 
40 de oameni” gata au scânduri ca să 
alunece pe ele cosciugul. 

Constanzo Ramberti vedea apoi. cum 
scotenu cosciugul din dric şi îl puneau în 
vagonul gol şi prăfuit care desigur, la 
Roma va îi împodobit şi gătit cu toate 
coroanele trimise de Rege, de Consiliul 
de miniştri. consiliul comunal din Val- 
dana, de toţi prietenii şi apoi la drum! 

Staţiunea Valdana cra plină de lume 
şi de prietenii săi devotați, iată consili- 
erii comunali cam stângaci în fracuri 
negre şi cu jobenuri în cap; iată şi bm- 
nul Robertelli... plânge şi îşi face loc 
cu coatele, iată şi pe sărmanul Toni... 
Văzu în gând strada principală a ora- 
şului cu drapele pe care era scris: 

Strada Constanzo Ramberti. 


Ferestrele erau pline de capete ce aş- 
teptau trecerea dricului pierdut sub gre- 
utatea coroanelor, trase de şease cai 
îmbrăcaţi pompos, iar oamenii de pe 
stradă arătau cu degetul coroana regală 
mai frumoasă decât toate. 

Cimitirul era devale, după deal, tăcut 
şi singuratic. Caii mergeau lin ca şi 
cum i-ar fi dat răgaz ca să se bucure de 
ultimele onoruri ce i se aduceau şi îi 
mai prelungeau şederea pe pământ. 

lată ce îşi închipuia excelența sa Con- 
stanzo Ramberti, în ajunul morţii sale. 

lusă din cauza sa sau din vina altora 
realitatea lucrurilor nu a fost întocmai 
cum a visase el. 


LE 


Mai întâi a murit noaptea, fără să fi 
fost observat de cavalerul Spigula Non- 
nis, care adormise adânc, sdrobit de o- 
boseală lângă pat. Spigula Nonnis, sa 
trezit din somn, a sărit ca ars şi, când a 
văzut că sc răcise, rămase zăpăcit, mai 
ales din cauza lunei pline care parcă se 
oprise pe cer să privească mortul din 
put prin geamuri. Când a sosit în zori 
Agostino Mignecca primarul, cavalerul 
ice pi Nonuis la primit cu aceste 
vorbe : , » 


— Era lună plină... era o lună plină! 

— O lună! o lună! 

— Desigur, cra lună. Dar, onorabile 
domn, acum € vorba să telegrafiom de 
urgență primului ministru,  preşedinie- 
lui Camerei, primarului din... de unde 
eva excelența sa ? 

— Din Valdona | (ah ! ce lună !) 

— Lasă lunan pace !... Trebuie numai 
decât să deschidem oficiul telegrafic... 
la pe guardul silvic din ordinul meu. ÎIn- 
icarce-te numai decât, Trebuie să-l îm- 
brăcăm repede căci s'a înţepenit. A fost 
o minune că Spigula Nonnis a uitat să 
serie în toate telegramele că era lună. 
Ca să fie mai dihai decât toţi, primarul 
Mignecea ar [i voit cu dragă inimă, să-i 
ridice un catafalc, să se ducă pomina, 
dar în colțul acela de provincie nu puteai 
găsi nimic... nici măcar un lucrător care 
să cunoască meseria. 

Atunci s'a. repezii la biserică să cante 
niște draperii... dar toate erau de stofă 
roşie cusute cu fir! Nu erau nici măcar 
negre! A luat patru sfeşnice poleite, u- 
râte. Din fericire eram flori şi plante 
verzi peste tot: pe jos, pe pat... camera 
era plină. 

Dar nu găsiau fracul în geamantan. 
Cavalerul Spigula Nonnis a trebuit să a- 
lerge la Roma, în locuinţa din stra. Lu- 
dovisi, dar nu l-a găsit nici acolo; în 
sfârşit l-au găsit în fundul geamantanu- 
lui... tocmai pe und! Bietul om îşi pier- 
duse cumpătul, ah! era aşa de îndure- 
rat! Au curs lăcrămi multe | Au irebuin 
să taie fracul în două (ce păcat că era 
nou |!) fiindcă brațele nu se mai puteau 
îndoi. D'abia îl îmbrăcaseră şi au trebuit 
să-l desbrace din nou, da domnilor, căci 
sosi o telegramă din Valdano (aşa pre- 
văzuse şi ilustrul Ramberti) foarte ur- 
gentă, prin care se anunța că populaţia, 
in culmea durcrii cerea rămășijele pă- 
mâunteşti ale reprezentantului lor ilustru 
ca să-i facă o îngropăciune solemnă. 'le- 
legrama vorbia de o statuă, chiar o sta 
iuă ! lwerurile deveneau grandioase... şi 
o piaţă, piaţa Poştei pe care o vor boteza 
cu numele lui. Din Roma a sosit un me- 
die ca să-i facă câteva injecții cu forma- 
lină, sau „deformalină“ cum a numit-o 
foarte respectuos primarul Mignecca, după 
operaţie. Ah |! unde era faţa aceea de cca- 
ră, eleganța pc care visase so păstreze 
onorabilul Constanzo Ramberti ! 

După injecție avea o figură umflată, 
fără nas, tără obraji, fără bărbie, nimic 
nu se mai distingea, ca un gogoloi de 
seu, iată ce i se făcuse. Bine că au avut 
inspiraţia să-i ascundă faţa cu o batistă. 

Mai mulţi amici şi deputaţi, decât îşi 
închipuise onorabilul Ramberti, alergară 
dimineaţa la castelul Gondolfo în ace- 
laş timp cu prezidentul; Camerei şi cu 
al Consiliului, împreună cu secretarii de 
stat şi miniştrii. Au mai sosit şi câțiva 
senatori inari puţin vârstnici, un pluton 
de jurnalişti şi chiar doi fotografi. 

Timpul era minunat. Frumoasa prive- 
liște a câmpiilor înverzite înnecate în 
albastrul văzduhnlui, castelele romane 
luminate de soare, lacul şi pădurile, ae- 
rul proaspăt şi rece prin care treeca su- 
flarea primăverei, aveau ceva de sărbă- 
toare pe care îl comunicam şi acestor 
oameni apăsaţi de alâtea probleme poli- 
tice şi sociale, posomorâţi de atâtea lup- 
te zilnice. 

Nu-şi mărturisean bucuria, ci din con: 
tra se arătau trişti şi serioşi, poate chiar 
şi erau, dim cauza unui regret profund 
că îşi cheltuiau în lupte meschine şi za- 
darnice, o existenţă scurtă şi nesigură al 
cărui preţ îl simțeau acnm în mijlocul a- 
celei fermecătoare naturi  reînviate în 
aerul acela liber. 

Se înviorau, gândindu-se că se mai pu- 
teau bucura în treacăt de ele, pe când 
colegul lor nu mai putea face aceasta. 


d 
«: 





Georue Sand, marea romancieră, par- 
ticipa odată ca vânzătoare benevolă la 
o serbare de binefacere, 

Printre amatori se afla şi baronul Ja- 
mes de Rotschild, care căuta un obiect, 
care să-i plucă Ne găsind nimic care 


să-i convină, el se apropie de 
Sand şi-i zise: 
— Vindeţi-mi un autograf | 
Autoarea leliei luă o foac de hâriie 
şi  aşternu iute următoarele cuvinte 


George 


„Am primit dela baronul de Rotschilă 


suma de o mic franci — George Sand”. 
James de Roischild deschise portofelul 

şi-i întinse o hârtie de o mie de franci 

cerută cu atâta prezenţă de spirit. 


Anatole France, avea printre amicii şăi 
intimi un medic. Într'o seară, pe când 
era din nou invitat la celebrul scriitor, 
medicul fu chemat pe neaşteptate la un 
bolnav, care locuia cam departe. Spre 
a nu fi nepoliticos, irimise un servitor 
cu o scrisoare la France, explicând pe 
scurti motivul neveninii sale. File că bile- 
țelul fusese scrise în grabă, fie că docto- 
ul scria în hieroglife, cum ce cazul la 
toți medicii, France nu putu descifra ni- 
mic. Dar, avu o idee geniulă. Se duse în 
giabă la un farmacist, singura instanță 
capabilă de a descrifra scrisul medical, 

Farmacistul aruncă, tăcut, e privire 
asupra bileţelului, dispăru pentru uu 
moment în odaia de alături şi se întoar- 
se... cu o sticluță astupată şi etichetată, 
purtând inscripția : „Pentru d. Anatole 
France. Două linguriţe înainte de dejun. 
A se scutura bine înainte de întrebuin- 
țare. Preţul 4 franci“, 

— Am fost atât de surprins, povestia 
France, că nam scos nici un cuvânt 
am plătit, am salutat şi am plecat. 


Temistocle fu întrebat odată, cui ar da 
mai bucuros pe fiicâa-sa ; unui om vred- 
nic, dar fără avere, ori unui om nevred- 
mic, dar bogat? 

| răspunse ; 

—. imi place mai degrabă om fără 

bani, decât bani fără om! 


Xerxes irimițând vorbă lui Leonida că, 
dacă i s'ar supunc,lar face rege alGre- 
ciei întregi, Leonida răspunse : 

— Imi place mai mult să mor cu vrea 
nicie decât să domnese ca un mișel ! 


RUD. A. KNAPP. 
La 


Intremaţi de asemenea gânduri, în tim- 
pul scurtei. călătorii, începură să discute 
veseli, râzând, mulţumind celor cinci sau 
şease dintre ci, mai sinceri cari îşi arun- 
case masca tristeţii şi acum glumiau şi 
distrau galcria dimprejur. 

Totuşi din când în când, ca şi cum la 
uşa vagonilui sar fi arătat capul lui 
Constanzo Ramberti, deodată încetau glu- 
mele şi râşul. Toţi se simțeau jenaţi și 
încurcaţi, mai ales, aceia cari naveau nici 
un motiv să fie acolo, decât că era o fru- 
moasă plimbare în grup la ţară, adver- 
sari pe faţă ai lui Ramberti sau cei cari 
îl atucaseră pe ascuns. Aceştia îşi dădeau 
seama că vizita lor era o insultă. Dar, a- 
dresată cui ? Mortului, care nu mai pu- 
tea să protesteze şi să-i dea afară cu ru- 
şine ? 


Era vorba sau nu de-o vizită unui 








Ismail Bey şi Mehemei 


mort ? ! Dacă «da, atunci nu trebuia să se 
prezinte așa, glumind, flecărinl şi  râ- 
zând,... 

După trei ore, în. gară la Roma, cavale- 
rul Spigula Nonnis văzu cu mare tristeţe, 
cum se depărian toți cei ce veniseră la 
Castel Gondolto, fără să mai arunce o 
singură privire de adio vagonului în care 
fusese închis excelența sa.l sa părut că 
e o trădare. Cum totul se sfârşise ? 

FI singur rămase în lumina tristă și 
cenuşie a apusului, sub marea boltă de 
sticlă afumată, uitându-se cum manevra 
trenul. După multă manevră pe încurca- 
tele linii, zări toemui în fund, un vagon 
cu un bilet pe care scria: „coșciug“ ală- 
turi de altul gol. 

Un hamal, şeliop și asmatie veni cu o 
oală cu clei şi lipi un bilet Ja fel pe va- 
gonul ilustrului Ramberti, apoi plecă. 
Cavalerul se upropie ca să cilească, fi- 
indică era miop. Citi: „8 cui 40 de oameni“, 
Clătină capul şi! suspiniăi. Mai rămase. cât- 
va timp să privească aceste două vagoa- 
ne moriuare alăturate. Vor rămâne siu- 
guri toată noaptea, în mijlocul sgomotu- 
lui asurzitor al trenurilor cari pleacă și 
vin, vor fi isbiţi. de călătorii grăbiţi, vor 
rămâne acolo întinşi, nemişcați, în îniu- 
aerecul lăzilor, îw zarva continuă a gării: 
Adio! Adio! 

Plecă şi cavalerul Spigula Nonnis, cu 
tristeță în suflet, În drum cumpără edi- 
țile de seară şi se consolă cilind lungile 
necrologuri de pe pagima întâi, cu por- 
tretul ilustrului decedat în mijloc. A fost 
foarte plăcut impresionat de o aluzie 
dintr'o gazetă despre devotunentul său 
călduros, despre grija ce el, cavalerul 
Spigula Nonnis, avusese de  onorabilul 
Ramberii în ultimele clipe. Păcat însă 
că se tipărise Nonnis cu un singur n. Dar 
îinsfârşit, se înţelegea fără îndoială, că 
era vorba de el personal... 

Telegramele din Valdana vorbiau de 
întristerea adâncă a populaţiei la afia- 
rea dureroasci ştiri, de onorurile pe care 
orașul matul le va face ilustrului său 
„fiu“ şi anunțau că primarul şi alte per- 
sonalități de vază din Valdana plecase 
la Roma să întâmpine cosciugul, 

Când s'a culcat la miezul nopții, în tă- 
cerea străzilor pustii luminate lugubru 
de felinar, cavalerul Spieula Nonnis, îşi 
mai aduse aminte de cele două vagoane 
mortuare «e aşicptau pe linia de garaj. 
Ce bine ar [i fast, dacă cel puțin, cei 
doi morţi ar fi puiut sta de vorbă, să le 


Pacha de. LOUIS DUPRE 


mai treacă vremea. Surâse cu amărăciu- 
ne. Cine dracu era celalt mort, şi în ce 
țintirim îl vor vâri ? Stătea noaptea ă- 
colo şi nici uu-şi da seama de  vecinăta- 
tea omului al cărui nume umpluse toate 
gazetele Italiei şi care u doua zi cra să 
fie primit în iriumt de un oraş îndoliat. 

În creerul cavalerului, nu putea intra 
ideia că vagonul mortuar al onorabilului 
Constanze Ramberii pe la două noaptea 

va fi legai la trenul de Abruzzi de nişte 
funcţionari somnoroşi şi că ilustrul de- 
cedat va fi sustras primirei măreţe şi o- 
novrurilor solemne ale oraşului natal 

Dar onovrabilul Ramberti bmul politie 
la putere, în curcut cu aceste secrete de 
stat, ilustrul Constanzo Ramberti, care 
cunoştea toate lipsurile căilor ferate, ar 
îi patut prevedea această întâmplare. Ce 
putea fi mai simplu, mai elementar, de- 
cât să expediezi unul în locul. atiuia, două 
vagoane mortuare depozitate într'o gară 
cu un trafic aşa de intens, 

Dur pecetluit în cutia lui, na putut 
protesta contra acestei confuziuni nedem- 
n contra acelor sălbateci, cari îl răpiră 
din mijlocul draperiilor negre argintate, 
«n care oraşul Valdana se împodobi pesie 
noapie, ca să-l primească a doua zi cu 
mare pompă. A fost nevoit deci să călă- 
torească la coada unui tren gol, cu va- 
goane murdare, cu frânele scârțâind. 
toată noaptea, când încet, când teribil 
de iute, spre locuimța de veci a celuilalt 
mori, un tânăr seminarist din Avezzano, 
numit Feliciangiolo Scanalino, 

Fireşte că vagonul seminaristului, di- 
mnincața a fost împodobit cu măreție 
sub supravegherea directorului de pompe 
funebre, pe cheliuiala statului : draperii 
bogate de catifea tivite cu argint, un o- 
ranise, stofe, panglici și frunze de laur, 
Pe coşciugul, acoperit cu o stofă splen- 
didă, era o singură coroană: coroana 
trimisă de rege, pe ambele părţi erau 
coroanele preşedimtelui Camerei şi a 
consiliului de miniştri. Peste  șenizeci 
de coroane unrmară în celalt car. 

La opt ore şi jumătate, în faţa mulţi- 
mei de amici ai onorabilului Constanze 
Ramberti, seminaristul Scanalino se în- 
dreptă spre ultimele onoruri din  Vai- 
dana, 

Pe la trei după amiază trenul sosi în 
gara din Valdana unde se îngrămă.(dise 
toaiă populația îndurerartă. Primarul şi 
consilierii comunali fură chemaţi. în tar- 
nă în biroul de telegraf iar șeful gării 


UNIVERSUL LITERAR 


palid şi tremurând le comunică că sosise 
E iclegramă secretă dim gara Romei care 
spunea despre schimbarea celor două va- 
goane. 

Rămăşiţele jlustrului Ramberti se gă- 
scau în gara Avezzano. 

Primarul rămase împietrit. 

Ce era defăcut ? Mulțimea aștepta în- 
frigurată, oraşul tot era decorat! Atunci 
şeful gării îi şopii insinuant, încet cu 
mâna la piept : „Domnule primar, mumii 
eu şi telegrafistul ştim taina, la Roma i 
Avezzano la fel... şeful gării și telegrafis- 
tul. Interesul nostru şi al admministra- 
țiunii căilor ferate este să se păstreze 
secretul. Aibi încredere în noi!“ 

Cum sar fi putut alifel ieşi «din încurcă- 
tură ? 

Nevinovaltul seminarist Seana nlino în 
primit în triumf de oraşul Valduna. 

Dricul, ca un vuunte înflorit, era iras 
de opt cai Și tot poporul l-a condus la 
cimiiir. | sau ţinut şi discursuri. 

Onorabilul Constanze Ramberti pleca 
şi el din Avezzano şi călătoria întrun 
vagon gol şi prăfuit (8 cai, 40 de oumeni) 
fără flon, fără panglici, Biete rămăşiţe 
trimise cu trenul erau  sdruncinate, pe 
căi străine aşa de «leparte de destinul 
lor ! 

A sosit noaptea în Vuldana. Numai pri- 
marul şi patru ciocli îl aşieptau la ga- 
ră. Pe ascuns cu pași de hoţi, cari se 
fereste «le poliție, furcând hi scolbborind; 
colinele pe poteci tătnralnice, huminaţi 
numai de o lanternă slabă, l-au cdlus la 
cimitir. 

După ce l-au îngropat, cu toţii au res- 
pirat uşuraţi ca de o mare greviate. 


MARINESCU 


Trad. G. 





2 Mai, 1840: Sa născut în Răscoliz 
(Transilvania) ziaristul Scipione Bă- 
descu. i 

1891: Apare la Cernăuţi „Gazeta Bu- 


covinei”. 

3 Mai, 1848: Adunarea naţională de 
„Câmpia Libertăţii” de lângii Blaj. 

1896: A murit la Ilereudeşț, lângă 
I.ugoș poetul bănăţean, Victor Vlad De- 
lamarina, 

4 Mai, 18%: Sa 
Rosetti. 

1856: Sa născut în judeţul Iaşi Teo- 
dor D. Speranţă. 

1891: A murit la Florica (jud. Argeș) 
niurele om de stat 1. C. Brătianu. 

1897 : A musit scriitorul 1. Ghica, : 

5 Mai, 1836: Sa născut la Iași juni- 
mistul Gheorghe Scheleiti. 

1844: A murit în Fălticeni poetul Mi- 
hail Cuciureanu. 

1867 : Răceanu a vorbit Ia Ateneul Ro- 
mân din București despre „Republica 
lui Platon“. 

1873: A murit la Heideiberg Domnito- 
rul Alexandru I. Cuza. 

8 Mai, 1838: Bcnifaciu Florescu a vor- 
hit la Ateneul Homân din București 
despre „Poetul Grigore Alexandrescu”, 


70, 


născut la laşi Teodor 


UNIVERSUL LITERAR 


AVENTURA 


Pentru a fi întâlnit pe Alice Gray pe! 
un teren de joc, tânărul numit Varitn, o 
iubi. Fata cea nu încape vorbă, de lar- 
mece plină şi bine prinsă "n costumu-i 
alb. Avea, din fire, mişcări ginguşe când 
se înălia după mingi, şi când vorbea, glu- 
sul era de sirenă, cu puţin acecut englez. 
Varliu îşi începu cariera de îndrăgostit, 
năcdăjdluimd să-i fie la tenis doar proiiv- 
nic, de două ori pe săptămână, LDiniro 
famstie de mărunți burghezi. închipui'rea 
nu-i depășea limila obicinuită, Nu sc cu- 
noşteau ecle donă familii, amănnu nesor- 
tit să orânduiască lucrurile, nici să ducă 
ievinovatut Mir da înzelepi Sfârşit, şi 
sulțumitor peniru unul dintre tineri, cel 
puţiu. 

lar vecinic ulăluri de frumoasă copi- 
lă, numai zâmbet şi linişte, dragostea se 
amestecă şi ea în jocuri şi făcu «din băia- 
tul de opt-sprezeee ani, minune de sin 
țiri, dăruindu-i, pe deasupra, adânca 
viață, pătimaşe până la nebunie, 

Inceputurile povestirei fură, deci. cla- 
sice, până ce sfiala adolescentului răz- 
bilă primiseră a se dosiăinui prolivnicii, 
ieşind după partidă din vestiar, la sfârşi- 
tul zilelor «le Ociombrie când. zurtenitor, 
o “însoțeau, 

Pentru că tânărul ştia să-și poarte hai- 
na, Alice Gray mergea lângă cl fericiră. 
în cele dintâi Inmini, sgârcite ale străzii. 
Vorbea şi iar vorbea, de rude şi părinți, 
de plăcerile-i de domnişoară  plimbată 
priu Orient, prin ţări fără însemnătate, 
ufricane, 

Yarliu o usculta evlavios și căuta za- 
darnic un punct slab, să minuneze şi stă- 
pânească feciouru, la va acută pe toule 
vapoarele, 

Frecea în revistă seara, la el. înciden- 
tele faimoase ale vieţii lui de licean. După 
cercetiri lăuntrice, se trezea deosnădăj- 
duit deadrepiul. Dragostea îi da, insă, 
puteri şi Viaţa şi-o dueea precnm şi-o 
alesese, cu posesiunea prietenei mici ȘI 
frumoase, la capăt, 

lupă o lună de pastel (țări încântătoa- 
rc) şi de fără de margini cuviinţă, intro 
Joi Alice, iesind dinu vestiar se arătă to- 
varăşului dreaptă şi punându-i pe umeri 
mâinile (degete subțiri), îi zise: „Știu că 
mă iubeşti, se vede”. Zâmbea şi adolea- 
centul se roşi de bucurie. Şi se. duse Dăiu- 
iul acasă, și seura şi-o petrec în minuni: 
cuvântul bătrânilor îi venea la urechi de 
departe. Și precum se cuvine, dormi rău. 

— Ce vrei?, îl întrebă Alice a doua 7i, 

— Doamne... să te iau... ala și mama... 

Fata ii tăie vorba: 

— Esti prea tânăr, întâi şi întâi; şi- 
apoi am văzut mai multe de cât dumnca- 
ta; nu ne-am înțelege. Ca să fim fericiţi, 
trebue să vezi mai mulie de cât mine, E 
la mintea omului. 

Şi lupta începu între băiai şi familie: 
Tugleza de api-spre-zece „ni îi aţăţase, 
fără să ştie, îi turbura, Părinţii adoles- 
centului nu prea voiau să-şi dea copilul 
drumurilor fără jărm. Nu-i de vreun fo- 
los să însemnăm argumentele de luptă 
ale celor două tabere. În jurul mesei, 
bucatele îşi pierdeau mireasma şi, diu 
zi în zi, conflictul mai mult se apriudea, 

De câte ori o întâlncu pe Alice, fruu- 
tea lui Varlin era îngrijorată. Dar na 
destăinuia din certurile familiei nitmnie, 
Alice vorbea, vorbea, prietenă bună, vezi 
bine, — rotunjea cu pricepere vorha. 

— O să plec, zise Varlin într'o bună zi. 

Alice se uită la el, tăcură şi frumoasă. 

— Da, plec; vezi, spun repede. ca dum- 
neta. fără suspine şi la întoareere ne că- 
sătorim Alice, 

futa se aplecă şi îi întinse buzele, să- 


de PIERRE MAC ORLAN 


rutul nu fu decât o adiere. Lângă el, a- 
proape, îi cântă eu jumătate gtas; stihul 
duios al lui Kipling: 
Manmdlalay... Mandalay... 
Acolo zorile se ivesc 
Ca trăzuctul venit prin uşiţe, din China. 


Şi cântecul îngăduia să evoce, decent, 
ca şi cam unu ar Ît fost de ea vorba. că- 
iminul călduţ al amintirilor de azi. 

Și anii trecută, 


Soldații Legiunei, liberaţi, îutorcându- 
se din lonkin, aşteptau în frontul Saiui- 
jean sit plece, Phecare la domiciliul in- 
dicat îu ziua înrolării. 

Erau, acolo, vreo zece, cu chupiul roşu 
al legiunei, cu tunica și poutalonii ul- 
baştrii ai infanteriei coloniule. Galbeni 
şi anemiaţi. răsuceau țigări cu degete 
subțiri și diștinse. li pitrundea suflul 
Fu nepei, badsamie. Sorbiau toate iumă- 
nuntele dragi şi regăsite ale vieţii curo- 
peueşti: lirismul lur era stângaci. 

Varlin, soldat în cel dintâi regiment co- 
lonial, luă, ca ceilalţi, bilet de drum şi 
so întoarse lu Paris. sărac precum plrca- 
se, căei nu-i de-ajuns să o porneşti pen- 
tru a îutâini Dbunătăţile vieţii. După ce 
fugi de fa părinţi şi trecut prin aspre 
meşteşuguri, vecine înirus, iscălă un aci 
de învoială; isi linişti asitel sutleiul 
şi îsi potoli pântecnl sacrificat. Pe urmă, 
inuluamire, moleomă. şi, tâmpă, viajă fără 
mirii. cu nasul în raniţa vecinului, din 
cort în cori, cn coloana. cama da Dutm- 
1tezcu, 

Se întorcea, astăzi. acusă, Tără ale râs 
nă. dar cu nilăjilea locşorului de odih- 
pă. bun să-i dea, în fivcare scară, aperi 
tiul în cafenea simpatică. 

Fu primit ca fiul risipitor. După sapte 
ani de luptă, slăbiciunea îi ştergea păci 
tele, 

Seara. după cina de bun sosit, îvecură 
cu toții în salon. Soldatul, răstățat, furna 
şişi bea cafeaua cu beasciludiue: îşi făcea 
ochii mici de plăcere. Îl copleşea ferici. 
ro» muliă şi nu auzi deschizândi-se ușa 
sulonului. Văzu nunai o femee sscliă, 
spre el. Se ridică de pe seaun, atunci, int- 
Jităreşte şi zâmbind cu nepăsare, aşteptă. 

— Nu ştii cine e? întrebă mama, fe- 
riciiă de surpriza diseretă pusă la cale. 

— Cum nu! — Varlin îsi plesni frun- 
ica: „leriaţi-mă domnişoară... domnigoari 
Cecile,: domnişoara Cecile... ; 

—-- Donmişoara Alice Gray! răspunse 
femeea cea tânără, cu zâmbet nu lipsit de 
melancolie. 








(Din volumul „Malice”). 


Traducere de ELENA PROLOPOPESCLU 





11 
Către amicii din Giurgiu 


Redactorul acestei reviste a primit in re- 
petate rânduri, indicaţiuni din public, de 
cum ar îrebui gospodărite trebile acestei 
lui, 

Astăzi unul, mâine allul şi-au wmanifes- 
lat o nedumerire, un dezidlerai, o alarmă 
sau o vehemenţă. Şi dacă nu putut nici 
să-i satisfacă şi nici să le răspundă, în 
parte, redactorul totuşi sa bucurat: pu- 
blicul se pasionează de literatură şi de 
feluritele ci aspecie. 

Că de multe ori redactorul ar avea cu- 
vânt să se nelniştească, nu-i mai puţin a- 
«desărat. Dar un redactor nu e lăsat pentru 
sine. De uceca el trebue să ştie să asculie 
dar să-şi vadă de drum. 

Deunăzi, un grup de cititori din Giur- 
giu, ne sesizau cu anume obiecțiuni. Între 
altele că am favoriza pe unumiţi scriitori, 
că am semnala, prea des, de prin celelalte 
reviste numele d-lui [. Arghezi. Obiecjia 
ne-a îndurerat, Am fi închis-o şi pe ca în 
micul țintivim de deziluzii al redactora- 
tului nostru dacă o întâmplare nu sar [i 
ivit, 

la uitimul număr din LUMEA, d. 1U- 
DOR ARGILEZI publică o poemă, căreia 
nu i-am precupeji elogiile dacă mam fi 
prea conşticuţi de relutiva noastră * nein- 
seimnătale. 

Insă vora ruga pe amicii noştri din Giur- 
piu, să mărturisească dacă noua poezie vo- 
mânească, aşa de diversă, şi de străluci- 
toare, nu trebue să sărbătorească — şi re- 
ductorul să consenneze — acest eveniment 
Jiterar. Nu vom supune acest minunat roul, 
unei analize inoportune. Volumul  d-tui 
Arghezi, care e în curs de Lipărire ne va 
oferi prilejul să stăruim. 


Pentru ustizi reproducem poema ; 
DE-A VAŢI ASCUNS, 


Dragii mei, o să mă joc odată 

Cu voi, de-a ceva ciudat, 

Nu știu când o să fie asta, tată, 
Dar, holărât, o să ne jucăm odată, 
Odată, poate, după scăpătat, 


F-un joc viclean de bătrâni, 

Cu copii ca voi, cu fetiţe ca tine, 
Joc de slugi şi joc We stăpâni, 
Joe de pasări, de îlori, de câni, 

Şi fiecare îl joacă bine. 


Ne vom iubi, negreşii, mercu, 

Sirânşi bucuroşi Ja masă, 

Subt coviltirele ni Dumnezeu. 

Intro zi, piciorul va rămâne greu, 

Mîna stingace, ochiul sleit, limba 
[scămoasi. 


Jocul începe încet, ca un vânt. * A 
lu o'să râd şi o să tac,: 

O să mă cule la pământ,! 

O să stan fără cuvânt, ) 
De pildă, lângă copac. i 


E jocul Sfintelor Scripturi, 

Aşa sta jucat şi Domnul nostru Isus 
. [Hristos 

Şi alţii, prinşi de friguri şi de călduri, 

Care din câteva sfinte tremurături 

Au isprăvit jocul, frumos, ! 


Voi, să nu vă mâbhniţi tare 

Când mă vor lua şi duce departe 
Şi-mi vor lace un fel de înmormântare 
In lutul afânat sau tare. : 

"Aşa e jocul, începe cu moarte, 


„îd 


Bisericile care fac minuni 


I 


Minuni se fac şi astăzi, pentrucă tot- 
deauna, o lume, e gata să primească 
binefaceri ce-i cad de undeva, din necu- 
noscut, așa cum au fost dăruiţi atâţia 
în trecut după cum se povesteşte. 

Păstrătoare a acestor daruri neaștep- 

tate e biserica şi naivitatea oamenilor îi 
e de un preţios sprijin. Alături de bise- 
rică au crescut, sprijinite de ea, atâtea 
duhuri făcătoare de bine sau de rău, 
după cum ştiai să le întrebuinţezi, adică 
după cum ştia să le folosească cel care 
voia să-şi satisfacă dorinţele, în bine sau 
în rău: 
__ Copil, am fost trimis Duminicile şi 
sărbătorile mari sau mici, ca şi în săr- 
pătorile „neștiute“, să duc liturghii Ja 
biserică. Pentru morţi şi pentru vii. Po- 
Menire pentru unii, pentru ceilalţi nu 
înțelegeam de ce să fie înscrişi (pe ţi- 
dule) în rândul acelora ce trăiau din 
amintire numai. 

Am înţeles însă într'o zi şi de atunci 
m'am depărtat, ar zice unii de credinţă, 
de sfânta credinţă strămoşească. Ce pot 
face dacă nu cred că se poate aduce rău 
altuia 'plătind un blestem în uşa cră- 
pală a altarului ? Sau să-i ardă casa şi 
bucatele de pe câmp ? Sau să moară? 
Sau să se abată nenorociri asupra u- 
nuia şi altora ? Să vindece boli, să des- 
copere pe furi sau să îndrepie mintea 
celui ce n'a avut-o? 

- Icoana care lacrimă din ochiul zugră- 
vit, icoana făcătoare de minuni, icoana 
care aduce ploaie sau o îndepărtează, ca 
şi oasele-moaşte care fac totul fără să 
împlinească nimic : baza și realitaiea a- 
țâtora din cei ce-şi spun păstrători de 
credinţă, pe mine nu mau înduplecat. 


Știind că şi Lazăr a “nviat, 

Voi să nu vă mâhniţi s'așteptaţi, 

Ca şi cum nu sa întâmplat 

Nimie prea nou şi prea ciudat, 

Acolo, voi gândi la jocul nostru printre 
[fraţi. 


Tata s'a îngrijit de voi, 
Va lăsat vite, hambare, 
Pășune, bordee şi oi 
Pentru tot soiul de nevoi 
Şi pentru mâncare. 


Toţi vor învia, toți se vor întoarce 
Intr“o zi, acasă, la copii, 

La nevasta care plânge şi toarce, 
Laj văcuţe, la mioarce, - 
Ca oamenii gospodari şi vii. 


Voi creşteți, dragii mei, sănătoşi, 
Voinici, zglobii, cu voie bună, 
Cum am apucat din moşi, strămaşi, 
Deocamdată. îfeţii mei frumoşi, 

O să lipsească tata vre-o lună. 


Apoi, o să fie o întârziere, 

Şi alta, şi pe urmă alto. 

Tata nu o să aibă putere i 
Să vie pe jos, în timpul cât se cere, 
Din lumea cealaltă. 


Şi, voi ați crescut mari, 

Viați căpătuit, 

V'aţi făcut cărturari, t 
Mama face ciorapi Şi pieptari, 

Şi tata nu a mai venit... 


Puii mei, bobocii mei, copiii mei, 
„ Aşa este jocul, 

II joci în doi, în trei, 

Il joci in câte câţi vrei, 

Arde-l-ar focul! 


Kw. 


T: ARGHEZI 


serică). 


N'am crezut în ceeace face farmecul 
și averea alâtora din cei ce se socot 
slujitorii Domnului (pe care ei nu-l cu- 
nosc). 

RA 


Când am început a vedea am văzut 
un preot pe care l-am înţeles când am 
putut a înţelege. Pe cei bolnavi îi tri- 
mitea la spital; pe cei ce doriau răz- 
bunare asupra altora, în fața acestora 
surâdea trist şi le spunea că „darul“ 
acesta nu-l are. Era creştin şi îşi înde- 
plinca datoria, întreagă, cum puţini 
chiar şi pe vremea aceea, când simţul 
datoriei părea înăscut în fiecare. Rămâ- 
nea, trist și îndurerat după ce plecau cei 
înfometați de ură. și în sufletul lui se 
sbuciumau, desigur, chinuri și dureri pe 
care nu le-a împărtăşit niciodată nimă- 
nui. Mai târziu abea, mi-am dat seama 
că nu-şi mânjia nici haina, nici sufle- 
tul. Haina, la urmă, o poţi schimba, dar 
sufletul ; ce faci cu sufletul când l-ai 
îndepărtat de tine? Şi dacă l-ai înde- 
părtat nu-l mai ai, împrumuțţi altele, și 
ce pot fi acelea — oricât de multe —, 
dacă 's de împrumut numai ? 

In spiritul mulţimii sau întreţinut 
credinţe variate dela icoana făcătoare de 
minuni până la asemuirea cu nepătrun- 
sa icoană a Dumnezeirii. Sa înţeles, mi 
se pare, că în sufletul fiecăruia, se a- 
bate câleodată neliniştea, că mintea fie- 
căruia își pune măcar odată întrebări 
la care nu poate răspunde, la care ni- 
meni ma răspuns vreodată. Apar docto- 
rii. (Care vor să vindece lumea trupeşte 
sau sufletește, cum le-am putea, altfel 
spune ?). In concurenţa dintre doctori şi 
ohișr uiții să vindece cetind ceasloave, 
acestia din urmă sunt victorioşii până 
astăzi. 

Căci e plăcut oricum să asculţi o ci- 
tanie de pe o carte veche decât să pri- 
veşti sticluța amară din care trebue să 
sorbi, sau ascuţișul lamei lucitoare gata 
să intre în tine. Intre două remedii, la- 
sitatea preferă pe acela care nu vindecă. 
Vorbele, pot crea, o dispoziţie şi verbul e 
în stare să facă multe... 

Doctoria puternică, aceea care vindecă 
dacă organismul e puternic şi sufletește, 
de aceea ni-e teamă. Ocolim răul și sun- 
tem aplecaţi a-l purta cu noi; hei, cine 
ştie, poate nu e așa de rău cum l-am 
crezut, 

III 


In Capitala noastră cu multe biserici 
ghemuite între case, biserici fără întra- 
re, fără respect de propriul lor corp 
de zid, scorojit și amărât, clădiri cărora 
le e ruşine parcă de existenţa lor, au 
icoane înlăuntru, au altare şi preoţi care 
oficiază. Poate să se găsească în ele şi 
a scriptură, poate toate cărţile sfinte; 
poale și un suflet, o credinţă, o ideali- 
ale. 

Era într'o Joi din săptămâna patimi- 
lor, din ce an, cine'şi mai aduce aminte, 
când anii încep să se asemene ? In calea 
noastră, pe o stradă tăturalnică o bi- 
serică împrejmuită cu zid. ln faţa ei 
o crîşmă, (nedespărţitele localuri de bi- 
Lângă zid, trei domni, (puteau 
să fie şi mai mulţi cum se întâmplă), 
confundau zidul, cu un gard, sau cu un 
percte de uşurare omenească, Râdceau şi 
sughiţau. Nu era niciun paznic: în Joia 
aceasta. Isus pătimea, mult pătimeşte as- 
tăzi,.. 

Noi am intrat în biserică. Un domn 
tânăr, cu pălăria în cap, vorbea ceva cu 
altul, în vriîstă. Noi ne-am scos pălăriile, 
căci din obişnuinţă, ns descoperim. 

Intrasem în hala de vechituri unde 
oricând poţi vedea o expoziţie de icoane 


UNIPERSUL LITERAR 


suspendată de-asupra a tot felul de mo: 
bile, sau într'o biserică ? 

— Hai plecaţi, că sa isprăvit, ne po- 
runci tânărul cu pălăria în cap şi cu 
nu ştiu ce semn la butonieră. 

— S'a isprăvit slujba ? Aşa de vreme? 

Erau numai zece ceasuri, am îndrăz- 
nit să spun. 

Cel în vârstă îşi arătă, băţui, un cio- 
mag respectabil, care prin tăcerea lui 
încerca totuș să vorbească. 

— Ce faci cu cârja? îl întrebă unul 
dintre noi. Se pare ză n'o cunoști, sau 
poate vrei să-ţi facem cunoştinţă cu ea ? 

Tăcere prelungită. In biserică răsunau 
paşi, totuş ce siceli era în suflete ! 


Am plecat. Odinioară biserica era pli- 
nă. Si toţi îngenunchiaţi. Şi toţi plân- 
geau, Pentrucă gândeau ? Ori suferinţe- 
ie celui văzut răstignit deşteptau pro- 
pii suferinţi: ? Şi una, şi alla. 

Era înțelegerea, erau amintirile, era 
ceva, de asta îmi dau bine seamă că era 
ceva care vorbia fiinţei! noastre lăuntri- 
ce, o noastre şi a voastre. 

Era ceva care ne lega unul de altul; 
azi ce ne mai leagă ? Ce fibre tainice 
care să tresară măcar odată în fiecare 
din noi ? Coe durorei şi ce bucurii pe care 
să le împărtăşim laolaltă ? 

Ce gândea fiecare din noi, în stradă, 
când păşiam tăcuţi, adânciţi în sufletul 
nostru, a gândit fiecare, măcar odată 
în viaţă, 

Cine n'a fost trist în viaţă şi cine să 
fie care nu şi-a recules gândurile re- 
trăindu-şi viaţa sau clipe din viaţă ? A- 
cela n'a fost om care nu a trăit o sin- 
gură dată, viaţa trecutului său. 

Ce gândiau tovarășii mei, giceam poa- 
te şi. nici unul dintre noi nu voia să 
rupă tăcerea, în care se prelungea fe- 
ricit sufletul fiecăruia . 

A trebuit să dăm peste un om spri- 
jinit de felinarul dela întretăierea stră- 
zii. Ştirbei-Vodă cu Berzei. In jurul capu- 
lui avea o coroană de mlădiţă de răchi- 
tă; o barbă mare îi încadra faju ca o 
ramă de păr. 

— JL cătaţi pe Isus? ne întrebă. Isus 
e în mine, urmă. Numai în seara aceasta 
mă arăt, Priviţi-mă. 

Se uită fix și îndelung la noi, aştep- 
tând să-l privm. Mă uitam la Isus cel 
întâlnit în cale cu fruntea împodobită 
cu răchită. Ochii lui mi sau părut mici, 
puate şi pentrucă pleoapele îi astupau. 

— Eu am plecat din biserică, vorbi 
Tar, cu voce de bas, Isus-ul nostru. Eu 
n'am ce căuta în bisericile voastre. Din 
Siânia Vineri m'au scos afară mulţimea 
de femoi, de fete şi de păcătoase care 
vin să se mărite; dela Olari am plecat 
singur, icoană rătăcitoare, nu ca așa în- 
chipuitele icoane stie ate de evanghe- 
listul Luca pe care le închiriați ca să 
vă. îmbogăţiţi. Nici la biserica Mavro- 
gheni, Isvorul Tămăduirii, nici acola 
nu-i locul meu, de pretutindeni am fost 
isgonit şi acum iată-mă rătăcitor, spri- 
jinindu-mă de acest stâlp luminat în 
calea a patru drumuri, pe care sapuc 
eu oare ? 


Pe straâă răsunau paşii noştri şi nici 
un alt sgomot nu se auzia. Când mi-am 
întors capul, în urma noastră, pe stradă, 
nu mai era nici-o ființă, felinaru! lu- 
mina ca 'n fiecare noapte calea a patru 
drumuri, aleagă-și fiecare calca ce-l va 
duce acolo unde toţi vor merge singuri, 
singuri, singuri... 


VASILE SAVEL 





UNIVERSUL LITERAR 





„SALONUL OFICIAL" 


A (Observaţii preliminare). 
l. 


[n ţările cu veche şi necontestată tradi- 
ție — (necontestată chiar de revoluționari) 
— „Salonul Oficial“ nu poate însemna de- 
cât expresiunea fidelă a unei arte, ce co- 
vespunde vederilor respectivei ocârmuiri, 
conștient lămurită asupra origimei, dezvol. 
tării şi ţelului tuturor manitestărilor spi- 
rituale, iscate din neamul a cărui condu- 
cere o are, 

In ţările acestea, disprețul pentru tradi- 
ție rămâne mai întotdeauna izolat şi fără 
răsunet temeinic in masse. 

Când tradiţia este, uneori, jignită — şi 
lucrul se intâmplă acolo foarte rar —o 
febră puternică în spiritul masselor, va îi 
simptomul vătămării, 

Reacţiunile se vor ivi nebănuite, de pre- 
tutindeni, să restabilească rigurosul echi- 
libru, impunând pasul norinal al unei leu- 
le dur sigure evoluţii. 

Organismele bătrâne nu-și pot îngădui 
capriciul salturilor violente — fără riscul 
sincopei, + 

in Frunţa de pildă — (cu să nu vorbim 
decât de ţara cea mai artistă) —revolu- 
țiile au fost fructul bine copt al unei evo- 
luţii, îndelung şi spornie nutrită. 

Fireşte, şi acolo, tradiţionaliştii betegi 
au încercat o rezistenţă disperată împo- 
tiiva unor inovaţiuni, cari păreau că vio- 
lentează spiritul tradijiunii. 

Mai curând sau mai țârziu, acele inova- 
ții — „revoluţionare“ — au fost acceptate 
dd musse, ca o verigă nouă, ce se imhmuca 
firesc Ja ultima verigă veche a lanţului u: 
riaş, făurit, prin secole, de efortul una» 
nim al naţiunii. 

Muassele au — mai puternic de cât indi- 
vizii — sentimentul unui spor al fires- 
cului. i 

Invederat că, vorbind de massc, nu ne 
gândim la vălmășagul, corcii şi promiscuu, 
care forfotește între pâlcurile, proaspăt 
sufleteşte, ale câmpului şi între aristocra- 
jimea de sensibilitate şi: de minte, a unci 
naţiuni. 

Pentru artist, mijlocia aceia, febrilă, 
târâtoare și meschină, ori cât i-ar fi de 
triste decăderile sau oricât i-ar fi de îin- 
belşugate haznalele bogățiilor şi puterea— 
se numește plebe,. 

In Yramţa sau impus şi au făcut şcoală 
revoluționari de iorţa unui Delacroix, Mo- 
nct, Cezanne — spre înfricoşarea sinceră 
a atâtor profesori gravi, năiângi şi gân- 
gavi, cari, ascunşi în forturile academice 
— (ci au confundat intotdauna academia 
lor cu tradiţia neamului) — împroşcan a- 
nateme cumplite împotriva tuturor ace- 
lora ce îndrăzneau să sc înfăţişeze cu un 
spor da sensibilitute. 

După câteva decenii „revoluționarii“ au 
fust trecuţi, definitiv, pe răbojul secular 
al tradiţiei. 

Nu tot astfel se întâmplă insă cu acele 
inovațiuni cari, neputându-se adăuga și 
dontepi onganic la trunchiul manifestărilor 
anterioare — ca sufletește nefireşti — se 
usucă și se spulberă în rânt, dela sime,spre 


13 


Cronica muzicală 


SĂPTĂMÂNA MUZICII DE CAMERĂ 


Programele cu care cele trei grupări de 
muzică de cameră sau înfăţişat în concer- 
tele de săptămâna irecută erau alcătuite 
cu multă distincţie de bun gust şi simetrie 
arhitectonică. Asociația de muzică de ca- 
mneră a consacrat acest al cincelea concert 
muzicii franceze, lăsând să  preponilereze, 
în selecţia piesclor, contimpotranii: hotis- 
sel (Serenadă pentru flaui, vioară, vio- 
lă, violoncel și harpă), Gabriel Pierne — 
(Pastorale varice pentru flaut, oboi, ela- 
rinet, tmompetă, corn şi două  fagoate), 


Gustave Samazeuilh — (Divertissment et - 


Muselte pentru quator de coarde şi instru- 
necnie de suflat) şi Gabriel Faure —(Qu- 
artetul nr, 2 în sol minor pentru piano, 
vioară, violă şi violoucel). Celelalte două 
gupări, quartetele „Capeleanu” și „Regi 
na Maria” şi-au insuşit aceluş criteriu c- 
clectie spre a stimula interesul pentru mu- 
zica de cameră şi a orienta auditorul în 
pariicularitățile stilistice, categoric deter- 
minate în operile din care şi-au întocmit 
programele. Aproape identice ca stil, ele 
conțineau acciaş atrăgătoare triadă : un 
clasic deschizând. programul si un roman- 
tic închizându-l, iar la mijloc un repre- 
zentaut al muzicii vuseşti. Quartetul „Ca- 
peleanu“ înscrie in fruntea programului pe 
Haydn (Quartetul în re major) şi termină 
cu Foreblen-quinieit de Schubert, iar din 
literatura rusă aleze Quartetul în sol ma- 
jor de Greichaninov. Quartciul „Regina 
Maria“, — profitând din plin de colabora- 
rea eminenți muziciene, pianista Mana 
Botez, — n'a cântat fără piano decât Quur- 
tetul în vre major de Tschaikowsky. Ca 
piesă clasică a fost ales quartetul în sol 
minor de Mozart pentru piano, violină, 
viola şi violoncel, iar ca piesă romantică 
cuintetul peniru piano şi coarde in mi be- 
mol major de Schumann. 


Cu alie prilejuri, am însemnat aci tot 
binele ce esie de spus pentru forțele com- 
poncnte ale „Asociaţiei de muzică de ca- 
meră“ şi pentru vânjoasele arcuri, femeni. 
ne ale quartetului „Capeleanu“. Trebuc de 
adăngat acelaş cuvânt bun pentru ceste- 
lalte putru reprezentative şi încercate ele- 
menite în străduiniele peutiu afirmarea 
muzicii de cameră : Nofara Gviolina pri- 
mă), Barbu (violină  sceundă), Popovici 
(viola) şi Vaterstraat (violoncel). Şi totuşi 
deşi lâna naştere din aceiaşi împătimire 
pentru muzica de cameră, în. aceiaşi ster- 
piciune a mediului artistic și in aceleași 
condițiuni de ignorare a genului din par- 
tea publicului, grupările noastre de mu- 
zică de cameră şi-au contopit vrerile de 
interpretare în fizionomii unitare, proprii 


şi caracteristice. Cele trei audiţiuni din 
urmă, așezate toate în aceiaş săptămână, 
căşunează, de sigur, bunului mers mate- 
rial al organizațiunilor ; criticului însă îi 
înlesnese posibilitatea de comparare şi dis- 
tingere a insuşirilor fiecărei grupări. Fi- 
reşte că în această privință va să ţinem 
seamă şi de programe şi de preferințele 
pentru anumite genuri sau şcoli, ea şi de 
diferitele maniere de a se da atenţiune fie 
frazării, fie dinamicii, fie echilibrului de 
sonorități. Idealul interpretării este afla- 
mea şi redarea stilului propriu fiecărei 
piese muzicale, este tocmai arta de a doza 
şi proporţionai factorii de structură şi ex- 
presiune muzicală conform cerinţelor 
specifice de caracterizare stilistică. Forţele 
pianistice care au fost alăturate celor trei 
grupări, lămuresc şi sintetizează oarecum 
tendințele stilistice manifeste de grupttii, 
Intriadevăr ! Pentru gravitatea susținută 
şi nobilă, fesită de pronunţate  antiteze 
dinamice şi de cutezătoare convulsiuni a- 
gogice, a „Asociaţiei de muzică de came- 
ră“, nu era o mai potrivită alegere şi inai 
veprezentativă, ca arta pianistică a d-nei 
Cella Delavrancea, revărsând tot adân- 
cul înţelegerii sale muzicale, uncori prea 
cşind la iveală, în. molcomia de metafizi- 
că nordică a partenerilor săi. Am zice,-- 
fără intențiunea de a rosti prin aceasta 
o judecată aspră, — prea severă ţinută mu- 
zicală, prea încordate şi prea interioare, 
prea robuste şi prea reci tensiuni sufle- 
teşi, faţă de ornamentele muzicii franceze, 
unde par mai proprii desimierdările lau- 
guroase ule violinei lui /'eodorescu sau ale 
violei lui Mendelssohn. Quarietului „Ca- 
peleanu“ îi lămureşte fizionomia de fră- 
gezime, de prospeţime şi oarecum de nai- 
vitate grijulivă şi deosebit de simpatică, 
distinsa şi complexa  persoualitate muzi- 
cală a lui Alfred Alessandrescu, mai pia- 
wist de astădată cum niciodată nu am a- 
vut impresia. Altă. fizionomie artistică in- 
fățişează Qnartelul „Regina Maria“. 
Exuberanța meridională, aproape svăpă- 
iată, a purtătorilor de arcușe, este susți- 
mută şi cizelată cu măestria ortevrierului 
de rafineria stilistică a pianistei  Manya 
Botez. În arta-i pianistică prețios culiivu- 
tă şi rotunjită, de claritate de concepţie 
și temperament, Manya Botez relevă pie- 
svlor ce interpretează alături de partenerii 
săi, caractere expresive nonă, neașteptate 
aproape, contopind timbrele strunelor în 
torentul sonorităților claviristice şi unifi- 
când ansamblul întrun ideal fluid mu- 


zical. i 
G, BREAZUL 


indignarea esteţilor-impresari. cari nu se 
pot dumiri de ce, dacă rodia este mai de 
soi decât ghinda, mlădița de rodie nu se 
altoicşte pe ramura larg o&pitalieră a 
siejarului, 

In artă, ca şi în biologie, sunt incompa- 
tibilităţ. fatale. 

De aceia în Franţa, cubismul, futurismul, 
dadaismul şi alte numeroase isme, n'au 
putut fi accepiate, ci au trebuit să-şi afle 
teren! de desfăşurare aiurea. 

Anume în țările unde diferite cataclis- 
me istorice au fărâmat lanţul unei sănă- 
toase tradiţiuni, sau în, țările în cari suc- 
cesivele suprapuneri de neamuri imigra- 
toare au adus cu ele, în răstimpuri, fon- 
duri şi tendinţe sufleteşti felurite, ce n'au 


izbutit încă să se contopsască întrun tot 
amogen şi organic. 

Dar în aceste din urmă tări, curentele 
revolujionare, oricât de violente, sunt îm- 
brăţoşate cu uşurinţa şi graba cu care se 
imbrățoşează modele de sezon. 

ile durează existenţa unei mode, — dacă 
uau avut nimic comun sufleteşte— dispar, 
Făvă să lese altă ucmă decât doară, în a- 
teliere, suvenirul unor, câteodată  folosi- 
oare, experimente technice. 

In România, artele plastice nu constitu- 
iesc, încă, o necesitate suflcetască a mas- 
selor ; ele n'au o legătură trainică în tre- 
cut şi nici ţeluui' bine definite pentru 
viitor. i 
Ele înseamnă, docamdată, un simplu di- 


14 


vertisment cochet, la îndemâna câtorva veliujonară“ — cum, de asemenea, am 


sute de burgheji cu stare excepţională — 
şi — foarte rar — o voluptate inaltă pen- 
iru cei câțiva aristocrați ai minţii şi sen- 
sibităţii, îndeobşte lipsiţi de strictul nece- 
sar al vieții. 

Ţară încă fără tradiție — fiindcă prea 
tânără — România oficială — (care nu e 
nici aristocratul, nici omul din câmp) — 
nu-şi poate îngădui, în artă, strășniciă 
unei atitudini tradiţionaliste, decât cu pri- 
mejdia ridicolului, sau cu primejdia de 
a alteră, printe'nn despotisin neghiob, sim- 
țul, în pruncie, al neamului, ceiace ar de- 
termina o mare intâriere în creşterea şi 
alinarea sufletească a masselor româneşti, 

Din massele ucestea, — abandonate o 
vreme numai la instinctul Jor pentru fru- 
mos, — aşteptăm să se înalțe artiştii de 
mâine, cari vor şti să cimenteze, mai cu 
temei decât ucazurile ministeriale, carac- 
terul limpede, neclintiţ şi logic, al artei 
româneşti viitoare. 

Ori cât cele câteva incontestabile ta- 
lente originale, izolate. ar desminţi-o — 
suntem, ca naţiune, de abia în faza în- 
chiegărilor noastre, și avem, încă multă 
vreme, trebuință da un vast câmp de ex- 
perimente şi exerciţii. 

Nu trebuie deci să ne îuspăimânte iîn- 
fluenţele străine, ori curi ar [i cle, şi nici, 
mai ales, bizareria diverselor curente ultra 
moderniste. 

Din potuivă. 

Suntem la vârsta, la cure mai cuminte 
este să ininagazinăm intăţăminte, de cât 
să ne aventură spre creațiune, 

Tot materialul — (lam dori cât mai bo- 
gat şi mai felurit) — care ne vine din cele 
patru părţi ale lumii, se va alege, la noi, 
şi se va cerne, şi — potrivit legilor nestră- 
mutate — va fievbe multă vreme în alam- 
bicul românese, deavalma cu materialul 
indigen, până ce, după un proces a cărui 
durată n'o putem ști, vom căpăta, cu vre- 
rea sau fără vrerea controlorilor artistici, 
supleanţi sau titulari, acea mult așteptată 
lacrimă de diamant, fără prihană, a artei 
noastre naționale, — în care se va restrâu- 
ge întregul neam, şi de unde ne va fi în- 
găduit să pornim a ne mândri cu un înce- 
put de tradiție — şi s'a impunem. 

De aceca nam dibuit rostul refuzărei 
dela „Salonul“ anului acestuia, a 2—5 pie- 
se cu vădite preocupări de artă, zisă „re- 


SARE E E E E SI EEE PEEL) 


priceput temeiul primirii a o sumă de lu- 
crări — firește „enuninli“ — dar in cari 
intențiunea de artă era cu desăvârșire ah- 
sentă. 

U greșală mărturisită, e pe  jurmătate 
iertalii : subsemnatul a fiicut şi el parte 
dn juriu, 

După toate aceste pbservaţii repezi, Si 
poate confuze, hai să păşim, cetitorule, 
peste pragul „pficialului“ — să'l cercetărm 
în tihuă senină şi să-l analizăm pendelete, 
fără meschinirie — şi fără sce entuziusntr, 


N. N. TONIYZA 


LRRATA : In anticolul nostru precedent 
asupra piciorului Poirascu. rugăm pe ceii- 
tor să facă — printre altele — şi următoa- 
rele rectificări : 

|n loc de „hăurile perspectivei“ să se 
citească : „pentru a (rimite tabloul in hău. 
vile perspectivei...“ 

In loe de „înfrângerea retinei noastre...** 
— „înfrigurarea retinei noastre...” 

In loe de „această delicată exploatare... 
—uceastă «lelicată explorarea...“ 


In loc de „închipuiri tovite“ — „în chi- 
puri topite..." 
„Si ierburi: — iar nu u. de iceburi..*. 


Ele. ete... 


EXPOZIȚIILE. 


dleneu : Sutouul Oficial. 

Căminul Artelor : G. Feirascu, 

Mozart: Aburel — Poitevin Schelelti— 
Kulzebuc. 

Carlea Românească : Mogoş. 

Muzeul Aman : Teişanu. 





Buletin bibliografic săptămâna! ” 


0 OPERE GENERALE 
07 Presa, 

Bourdon (Georges). — Condiţiunile de 
muncă ale ziariştilor, Raport pre- 
zentat în numele „Sindicatului Zia- 
riştilor“ din Paris. București, Edi- 
tura Uniunii Ziariştilor  profesio- 
nişti, 1926, 29 p. 

2 RELIGIE. TEOLOGIE. 

Colan (Nicolae). — La luptă dreaptă! 
Un capitol de strategie misionară, 
P. 1., 1996, 4 p. Lei 15. (Biblioteca 
bunului păstor 14). 

Morariu (Constantin). — 
ționalismului, Scriere  apologetică, 
Cernăuţi, (Tip. Glasul Bucovinei), 
1926, 208 p. + 1 pl. Lei 95. 

Popovschi (Nicolae). — Mişcarea dela 
Balta sau inochentismul în Basara- 
hia. Contribuţii la istoria vieţii re- 
ligioase a Românilor din Basarabia, 
Chişinău, (Tip. Eparhială Cartea 


Flagelul _ra- 


*) A se vedea tabloul clasificaţiunii 
zecimale în numărul 1. 


de AL. SADI-IONESCU 

Românească), 1926, îl p.+3 pl. 
Lei 100. E 

Theodorescu (Const. A.). — Rostul social 
al Evanghelici. Partea 1. Dropiul de 
proprietate, București, (Fip. Române 
Unite), 1926, 14 p. Lei 40. 

Văsărhâlyi (lânos). — „Megvigaszitaltat- 
va vigaszialni“.,  Temetssi beszedek 
&s imăk. Turda, (Ny-om Fiissy J&- 
zset), 1926, 248 p. 

32 POLITICĂ. 

Brătianu (Ion 1. C.). — Activitatea cor- 
purilor legiuitoare şi a guvernului 
dela Ianuarie 1922 până la 27 Mar- 
tie 1926. Dare de seamă. Bucureşti, 
(Tip. Cartea Românească), 1926, XXIII 
+ 400 p. Hartă, diagrame (şi rezu- 
mai cu acelaş titlu, tipografie, mil- 
lesimă, 21 p. 

Cândea (11.). — Biserică și Stat. Câteva 
consideraţii istorice şi sociale, Cor- 
nui (Tip. Glasul Bucovinei), 1926 
Rl p. 

355 ARTA MILITARĂ. i 

Gheorghe (Maior ion). — Principii şi 


UNIVERSUL LITERAR 


SESTE 
D020) 252 


DE AZĂ 


ATAT 





LA TEATRUL REGINA MARIA 
Bătăliu, de Frondaie 


Reprezentarea acestei piese pe scena 


teatrului Regina Maria, — ulcătuire res= 
trâusă, dur seleetă de artişti — a vădit 


ce dibuciu regizor e d. Tony Bulandra, 
ce talent bogat şi variat are d-ra Maria 
Mohor, ce dorit de public ce marele ar- 
tst Jon Manolescu. Piesa în cadrul ev 
strict dumatie nu ne mulţumeşte şi nu 
lie gândim desigur să-i găsim toate lip- 
sunile pe motivul, că e făcută după un 
woman. Nu. Picsii îi lipseşte o adlânutire 
de caructerizări sufleteşti. Autorul a în- 
fățişal mai mult partea spectaculoasă 
şi-a inverigat arbilrar acţiunea între 
personagii pitoreşti şil sentimentale. 

Marehizul Yorisaka e comandantul u- 
mui vas de răsboiu japonez, E un ofiţe 
îedrăgostit de civiliația curopeună şi e 
însurat cu o frumousă juponeză, — cea 
nui feumoiusă î se spune, — care înclră- 
posteşte «u şi soțul său, văuja şi mora- 
vurtile curopene. E desigur 0 oarecare 
frământare până să fie înfrânte în par: 
te vibrantele îndatoriri, determinate 
de trudiţia sufletului japonez. Ni sau 
părut întradevăr frumoase prin adevă- 
rul lor şi pitoreşii prin naivitatea lor 
reulstă, sbaterile şi silințele de înipă- 
cure au doritelor manifestări de liberta- 
ie curopeană cn rigiditatea Lai jbo na 
listă fulelă mponă, 

Marehiza Yorisaka se  întrăgosteşie 
de ateşatul militar englez Pergan. Mar- 
chizul află şi aproape o surprinde în 
braţele ofițerului englez. Dar an reac- 
ționează. Ofiţerul englez în va fi de 1o- 
los în Jupla, ce sașteaptă. Planul en- 
plez, păstrat faimie de ofițerul, care-i 
iubeşte sofia. va înlesni birurnța flotei 
japoneze contra inamicului. 

Se îmeepe bătălia. Yorisaka ce rinit. 
Fergan e lângă e], în calitatea-i, de oh- 
sorvator. Yorisaka cere lui Pergan să 
ia comanda. Acesta refuză la început. 
Dar când i se spune, că e cunoscută e 
gitnra lui cu d-na Yorisaka,( ofițerul 
englez nu poate să mai refuze, la co- 





precizări relalive la organizarea te- 
renului. Bucureşti, (Tip. Române 
Unite), 1926, 79 p. + hartă. Fig. 
Ignătescu (Col. Al.). — Program Călăuză 
pentru înstrucţia, recruţilor în sub- 
perioada individului şi Grupei de 
luptă. Braşov, (Tip. Unirea), 196, 
14% p. , 
Rosetti ((-]. R.). — Studii asupra chipu- 
lui cum sc făpluia răsboiul de că- 
tre Stefan cel; Mare. Memoriile IV 
și V. București, Academia Română, 
1926, 71 p. + ăXX A+ IE pl. 
a) Războiul universal 1916-—1918. O 
Kirițescu (Const.), — Istoria războiului 
pentru întregirea României 1916— 
1919, Ediţia II-a refăcută în între- 
pime și mult adăugită în 3 volume. 
Vol. 1. Bucuresti, Casa  Şcoalelor, 
[1926], 505 p. Lei 100. 


37 INVĂȚĂMÂNT-PEDAGOGIE. 


Bărbat (Virgil 1.) şi Florian Ştetănescu- 
Goangă. — Extensiunea universita- 
ră. Cluj, (Fip. Inirăţirea), [1926], 97 
p. Lei 35. 

Petrescu (1. C.). — Scoala activă. Cu o 
prefaţă de d. G. G. Antonescu. Bucu- 
veşti, Casa Şcoalelor, 1926, 400 p. Lei 
60. i 


ni diminuare die nliiadiii nb tn aaa aie stai auiiniii aiatuninaa, „d 


UNIVERSUL LITERAR 


manda şi bătălia e câştigată de japo- 
nezi. y 

Romantic şi spectaculos, Actul din ur- 
mă al piesii — cu vaporul, cu lupta, cu 
condiția hotăritoare pusă ofițerului en- 
elez. cu pausu suspendată a agteptării 
răspunsului englezului, — a emoționat 
și-a pradus ucel suflu de curiozitate sa- 
tisfăcută în public. In fond, povestea ce 
banală, şi veche, 

Interpretarea însă ne-a plăcut în deo- 
schi, apreciind pe artişti nu atât pantru 
silința lor «e a-și apropiau măsci şi ati- 
tudimi. pe care le-au socotit ci japoneze, 
engleze, franceze, ci pentru chipul cum 
sau prezentat în desfășwrarea acțianăi 
înseilată de autor şi în înjghebarea con- 
flictelor sufleteşti, 

D. Ton Mamolescu a făcut o strălurită 
creajic. Muvehiul Yorisaka e am rol, din 
seria marelor succese ale artistului, pe 
care-l vedem aşa de rar, dar pe care-l 
apreciem en tot entuziasmul. 

În rolul Marchizei a fost d-ra Maria 
Mohor, despre care an spus în repetate 
râmluri, că are talent şi disciplină ar- 
tistică. Avem bucuria să spunenu, că în- 
crederea, pe care i-a arătat-o direcția 
teatrului, a corespuns foarte hunelor a- 
precieri. pe care i le-a împărţit din bel- 
şug publicul, 

In rolul ofijeralui englez. a fost mo- 
deru şi interesant d. Tony Bulandra. 

In roluri secundare, dar susţimute cu 
autoritate : d-na Sturza-Bulandra, d. Sto- 
vin, d-na Marietia Sadoveanu, d-na Ca- 
ler, d. Anastasiu], d-na Constantinescu, 
d-na Paula Anastusiu. 

Şi cecace suntem datori, să rclevăm 
ca un mare sucues de vinluozitate sce- 
nică, c montarea pe care a făcut-o d. 
Tony Bulandra, 


REPERTORIUL TEATRULUI NA- 
ȚIONAL 


Am apreciat îu numărul trecut al re- 
vistei, nunirea lui lon Minulescu, la di- 
decția Teatrului Naţional. 

Minulescu ne-a dat prilejul cel dinlăi 
al verificării bunei noastre aprecieri, 
foarte curând, cânl a comunicat croni- 
caror ldraanatici, mepertoriul viilor al 
teatrului. 

Ni se pure, că planul directorului tea- 
lrului ce foarte frumos alcătuit și vă- 
deşte o distiusă soliciludine artistică. 

Minulescu a anunţat, că va începe sta- 
giuvea cu „Fântâna Blanduziei” şi „Pia- 
tra db casă” ale lui Alexandri, Va juca 


apoi piese de Curageale. Gândul acesta 
de pietute fuţă de teatrul clagie româ- 
nese constitme un merit, pentru care-i 
arătăm toate  mulțumirile skiilorului 
Minulescu. 

Ya juca apoi din repertoriul străin: 
„Mult sgomot pentru nimic“ şi „Richard 
Iil“ de Shakespeare; „Femeia Mării“ de 
Ibsen : „Oaspetele nepoitit* şi „Minu- 
nea Sf, Anton“ de Maeterliuk:,fivada cu 
vişini“ de Cehov: „luditha şi Molofern“ 
«le Hebbel; „Regina Cristina” de Strind- 
berg : Medicul în dilemă de Shaw. 
Piese originale: „Frământări“ de Mireca 
Ștefănescu; „Ultimul aci“ de C. Arde- 
leanu; „Matamerioze“ de lon Marin Sa- 
doveanu. 

Reluări: „Păiajenul“ de A. de Ie; 
„Pabima roşie“ de Mihait Sorbul; „Săp- 
iămâna lumiantă“ «le M. Săulescu. 

Sau anunțat piese  noui de Arghezi, 
Lucian Blaga, Victor kftimiu, 


B. CECROPIDE 


SOCIETATEA 
AUTORILOR DRAMATICI 
Sâmbălă, 24 ale lunii, s'a proculat la ale- 
gerile de membri în comiteiul de lectură 
şi cousiliul de adminisiruţie, în conformni- 
ae cu noua lege a teatrelor. 

Biroul e alcătuit de d-nii: Caton Theo- 
dorian preşedEnte, d. Î. C. Aslan, secretar 
şi d-nii general Lusuchi și Scarlat Froda, 
scrutători, 

ALEGEREA PENTRU CONSILIUL DE 
ADMINISTRAȚIE 

La primul scrutin, din 24 voturi expri- 
mate, au întrunit d. Catou Thcodorian 20 
voturi, fiind ales: d, Romulus Yoinescu 12 
voturi; d, general Ursachi 7 voturi, d. Mi- 
hail Paşcauu 4 voturi, d. Pan Gusty 2 vo- 
turi, d. Corneliu Moldovanu 1 vot şi d. 
Victor Eltimiu 1 vot. 

Declacându-se balotaj, d. Romulus Voi- 
nescu a vbținut 15 voturi, d. general Ursa- 
chi 10 voturi, d. Paul Gusty 7 voturi, 3 vo- 
turi fiind anulate. Au fost proclamat alesi 
d-nii Romulus Voinescu şi general Ursachi. 

Deci din lista cara cuprinde pe d-nii 
Theodorian, Ursachi şi R. Voinescu, minis- 
trul arelor va numi uu singur membru. 

COMITETUL, DE LECTURA 

Pentru comiteiul de lectură au fost aleşi, 
da primul serutin, d. Alfred Mosoiu cu 17? 
voturi, d. Liviu Rebreanu cu 15 şi d. Val- 
jican cu 14 voturi. 

Sa declarat balotaj între d-nii Mihail 


15 


Sorbul 9 voturi, Camil Peterecu, 9 voturi, 
Victor Fftimiu 8 voturi. iMreea Rădules- 
cu 6 voturi, C. Moldovanu 6 voturi, d-na 
Claudia Milian-Minudescu 2 voturi, d-nii 
A. de Elerz 1 vot şi Paul Gustv 1 vot, 


D. Mihail Sorbul îşi retrage candidatura,“ 


La alegerea in balotaj au obţinut câte 6 
voturi d-nii Fitimiu și Mircea Rădulescu, 
d. Camil Petrescu, 5 voturi şi d. C. Moldo- 
voturi, 

Deala râudu-se paritate între d-nii Mir- 

cea Rădulescu şi Eftimiu, sa procedat la 
un nou scrutin şi primul a fost ales cu 16 
ovturi. 
Din lista compusă din d-nii Alfresad Mo- 
soiu, Liviu Rebreanu,  Yaliean şi Mircea 
Rădulescu, d. ministru al Actelor va numi 
soi membri. 


CARŢI PRIMILE 


EM. M, BRANDZ/A: Filosofia educaţi- 
unei estetice, ed. „Cartea Românească” ; 
lei 60. 

TUDOR VIANU: Fragmenie moderne, 
„Cultura Naţională“; lei 80. 

G. RODENBACII : ÎN exil, roman, trad. 
de [. Ge. Perieţeanu ; lei 100. 

TIBERIU CRUDU: De pe la noi ce-a 
fost odală; (Biblioteca Rurală), „Cultura 
Naţională“; lei 40. 

DR. N, LUPU: Noi şi Sârbii, (colecția 
Actualități), „Cultura Naţională“ ; lei 25. 

N. 1. HERESCU : Basmul celor pairu 
zodii, poet, „Năzniuţa Românească“, (ip. 
„Scrisul Românesc” Craiova. 1926. 

C. ARDELEANU : Diplomalul, lăbăca- 
rul şi actrița, roman, ed, liierară a Casei 
Scoalelor, 1926 ; lei 80. 

REDACȚIONALE 

0 Lăwariri de rigoare: 1) corespoudeu- 
jii ce ne trimit lucrări literare. să fie siguri 
că ele se cercetează cu deosebită atenţie. 
Multe din aceste lucrări au calități parți- 
ale, intenții literare. Cum însă din lipsă de 
timp nu putem comunica uceste observu- 
|ii rămâne ca cele să se promoveze întro 
bună zi, în mod public. De altfel solicitu- 
dinea pentru tinerii autori, credem u fi 
fost remarcată de oricine; 2) tinerii au- 
tori cari au. rebutat în paginile acestei re- 
viste, nu trebue 'să se supere "dacă nu 
icate încercările domniilor lor au acces. 
Nimeni nu se poate prevala de drepturi 
câştigate. Cerberul ircbue să vegheze şi 
inăuntru nu numai la porii. 


a) Manuale didactice pentru  învăţă- 
mântul primar şi secundar, 


Ionescu-Morel (Lt. col. D.). — Cartea bu- 
nilor români. Alfabet educativ. Bu- 
cureşii, (Tip. Cartea Românească), 
1926, 40 p. Fig. Lei 40. 

Şotropa (Dr. Calistrat). —- Gramatica 
limbii romăe. Iidiţia V-a. Bucuresti, 
Cartea Românească, 1926, VII + 
243 p. Lei 56. 


G ŞTIUNȚE APLICATE. 

Burileana ((-l. St). — Metalurgia fon- 
tei, ferului şi oţelului. Curs com- 
plet si modern. Bucureşti. (Tip. So- 
cec & Co.), 1936, VII + 586 p. Fig, 
hartă. 

Ministerul Lucrărilor Publice. — Pro- 
iect de Circulară pentru Calculul, 
txecutare şi Intreţinerea Podurilor 
Metalice. Ediţia II-a. Bucureşti, 
(Tip. Geniului), 1926, 61 p. Fig. 

Czelnai Fster. — Konyhamiivâszeti re- 
ceptek. Sibiu, (Ny-om Haiser Gyăr- 
9y), [1926], 61 p. 

Gano (Ig. N.). — Betonul armat. Bucu- 
veşti, Cartea Românească, (1926), 
30 p. Fig. Lei 4. (Cunoştinţe folosi- 
toare Seria D. Nr. 12). 


8 LITERATURĂ. 


Zielinski (Th.). — Cicoro în istoria cul- 
turii curopene. Traducere de B. 
Grecina, și A. Berar. Bucureşti, Casa 
Şcoalelor, [1926], 71 p. Lei 12. 

I. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 


a) Poezie, 
Bârsan (/ahariu). -— Poezii. București, 
Cartea Românească, î. d., 255 p. Lei 


60. 

Bârsan (Zaharia). — Se face ziuă, Ver- 
suri. Poemul Unirei. Ediţia V. Bucu- 
veşti, Cartea Românească, î. d., 144 
p. Lei 45. 

Munteanu (Mihail). — Cântecul vieţii. 
Versuri cu o introducere de d. N. 
Davidescu Bucureşti, Alexandru 
Stănciulescu, (1926), 104 p. Lei 100. 

b) Teatru. 

Riuleţ (Const.). — Urechea mahalalei. 
Comedie întrun act din repertoriul 
Teatrului Naţional. Ediţia II. Bucu- 
reşti, (Tip. Independenţa), 1926, 24 
p. Lei 10. 

c) Roman. Nuvelă, 

Culea (Apostol D.). — Când Moldovenii 
țineau strajă la Nistru. București, 
Casa $Şcoalelor, 1926, 145 p. Lei 22.50. 
(Biblioteca pentru popor). 


Demetrius (V.). — Vicţi sdrobite. Roman. 
Bucureşti, Universul, 1926, 147 p. Lei 
_25. (Biblioteca ziarului Universul 
Nr. 5) 
d) Traduceri în limbi străine. 


Huskovă-Flajshansovă (Jindra). — Lu- 
kullova tresen a .jinc rumunske no- 
vely vyhor a preklady poridila, V. 
Praze, Jos R. Vilimek, 1926, 237 p. 


Kc. Î8. 
JI. LITERATURĂ STRĂINĂ. 
Prabhlmann (llansjerich). — Briefe aus 


dem schwăbischen Parlament. Timi- 
șoara, (Buchdruck. Bruder Csendes), 
1920, 50 p. Fig. 

Mael Ferenc. — Pirkad az 6galj.... ver- 
sek. Cluj, (Ny-om Minerva), 1926, 78 


p. 
III. LITERATURĂ STRAINĂ TRADUSĂ. 


Farrăre (Claude). — Bătălia. Traducere 
de Sc. Urlăţianu, Bucureşti, Guge- 
tarea, $. Ciornei & P. C. Georgescu, 
[1926], 302 p. lei 55. 

Lagerif (Selma). — Prinţesa păcii. le- 
pende si fantezii. In româneşte de 
Ionel Negură. Bucureşti, 1. Brăniş- 
teanu, (1926), 144 p. Lei 40, 


16 


UNIVERSUL LITERAR 


ECO URI 


REDACŢIONALE 

Cl Incepând cu numărul viitor, d. Lu- 
cian Blaga începe a colabora la „Lni- 
versul literay“. 

Cl D-l N. N. Tonitza, cronicarul nostru 
plastic, va stărui, în câteva numere con- 
secuiive asupra colectivei din anul acesta 
de la Salonul oficial, 

j SCRIITORI 

CI D-nii Liviu Rebreanu şi N. Davi- 


descu, au fosi delegaţi de 5. 5. BR. în: 


Consiliul Literilor. 

0 D-l G. Bacovia va publica întrun 
velum, poemele în proză, dintre care o 
bună parte sau tipărit în rowvistele „Cu- 
getul Românesc” şi „Ateneul cultural“. 
Volumul se va mumi: Bucăţi de noapte. 

[] D-l Camil Baltazar va pune sub t:- 
par: Fecioarele de pe En-gadi — poeme 
biblice. 

„D Intenţionâad să scoată o nouogra- 
fie asupra lui P. Cerna, d. Stelian Con- 
stant primeşte comunicări pe adresa, sir. 
Carol, Câmpina. 


REVISTE 
DC FLAMURA (1V, 2—5 Februarie — 


Martie 1995): un studiu asupra pictoru- 
ui Van Gogh de d. Marcel Romanescu 
care traduce, deaseineni dim Paul Morana 
autorul de  iuspiraţie internațională: 
Nicu Petrescu, student în anul IV-lea, 
imagine a vieţii studenților români la 
Paris. Paul Morand e şi informat şi bun 
povestitor. — O nuvelă specifică artei 
d-sale: Trecea un stânt„. de Eug. Bou- 


reanul, — Poezii de I. Valerian, Radu 
Bowreanul, George Dumitrescu, lugen 


Constant şi Radu Gyr. — O bogată ero- 
nică, cărţi şi reviste din țară şi străimă- 
tate, completează această mevislă de ti- 
nerească vigoare. 

U) REVISTA UNIVERSITARA (|. 1,2, 
5. lanuarie, Febr. Mart.) Am mai avut 
prilejul să amintim de această frumoa- 
să revistă studențească N-rile 2 şi 3 con- 
tinuă acelaş sistematic plam: studii, cu 
contribuţii profesorale și studențești, 
cronică variată, aspecte ale problemii. 
universilare. Menţionăm : prof. D. Gusti: 
Necesitatea culiurii sociale şi politice în 
Universitate ; prof. Iulian Teodorescu: 
Legile de unificare ; Em, Grigoraş: Două 
descoperirii religioase şi criptografia ; 
G. Vlădescu-Răcoasa : Problema umiver- 
şitară ; cu imerente şi adorabile  exage- 
rări scrie d. Mircea Eliade fie despre: 
Sinteza istorică a d-lui Iorga, fic despre 
Tonel Teodoreanu : „E um amestece ciudati 
de Proust şi Sadoveanu, de Samain şi 
Topârceanu ; pe alocuri Neculce, şi 
peste tot, mult, foarte muli Ionel Teodo- 
reanu“, Oricum d. Pamfil Şcicaru avea 
tlreptate să releva cu eniusiasm acest 
scris : el este dozat de cultură şi îucre- 
dere. Despre Paul Morand, scrie d. P. 
Igiroşanu şi d. Petru Comarnescu: Iv- 
tcarcerea la simplitate. - 

[i VIAŢA LITERARA (|. 10 24 Apri- 
lie); G. Murnu: „Eminescu“, articol pen- 
tru a pleda genialitatea lui Eminescu : 
AL. Țuţuianu: „Mihail Dragomirescu“, 
profil universitar ; cu susținută vervă co- 
mică, d. I. Greculescu continuă  frag- 
mentul : „La hanul lui Burtică“ din ro- 
manul „Domnişoara (Celinaf. Din don- 
verbirea d-lui I, Valerian cu poctul Ion 
Pilat, aceste consideraţii despre poezia 
TOMANCASCĂ : , 

„România trece  primtr'o perioadă de 
tranziţie ca şi Rusia dela sfârşitul se- 
colului al 18-lea şi încoputul veacului 
19: Trebue să alegem între acceptarea 
formei străine sau regăsirea fondului nos- 
tru românesc, Literatura rusă n'a devenit 


imteresantă, şi «deci europeană; decât 
când sa regăsit pe sine. Dela acest 


exemplu evident am "pulca să tragem 
adânci învățăminte. 

De vrei să mă înirchi de sunt pentru 
tradiție sau imodernism ţi-aş răspunde 
că nu sumt pentru nici o parte. 

Dacă prin trudife înţelegem bătră- 
nețe şi anchilozare în formele strâmte 
şi rigide ale irecutului, o resping, ori- 
care i-ar fi principiile. Vrem o tradiţie 
în înţelesul ocoilental al cuvântului, care 
să lărgească granițele gândirii la cea 
mai înaltă expresiune, dar în acelaş 


limp să nu piardă contactul nici o clipă 


cu fondul sufletului românese. Dintre 
porții care sunt mai reprezentativi în a- 
ceastă divecţie citez :. Nichifor Crainic 
(nu numai poetul dar şi esseistul), Flo- 
ria Furtună, Adrian Maniu şi mai ales 
V. Voiculescu (i-am citat alfubotic), 

Vorbind de poezia nouă, menţionez tri- 
nitatea care a pus bazele simbolului 
nostru: Arghezi, Minulescu şi Bacovia, 
al cărui prim editor mă mândresc să îi 
fest în 1915 (Plumb). 

Din: Generaţia, care se ridică acum 
relevez grupul oltenesc: Ciurezu, Radu 
Civr. Păunescu-llimu şi N. Herescu“. 

e A apărut Nr. 5 al revistei Sburăto- 
rul, cu articole, nuvele şi poezii de E. 
Lovinescu, Horteusia Papadat Bengescu, 
Ramiro Ortiz. Camil Baltazar, Vladimir 
Streinu, G, Nichita, Sanda Movilă, Tu- 
dor Şoimaru, cun cronica tuturor cărților 
apărute în ultimul timp de F. Aderca 
Pompiliu Constantinescu, Anton Holban 
şi Vladimir Streinu şi, cu aspectele vie- 
ţii noastre literare fixate de E. Lovines- 
cu, Hortensia Papadat Bengescu, F. A- 
derca şi Pompiliu Constantinescu. 


INSTITUTUL DE 
. CULTURA ITALIANA 
e Sci conferinţelor Institutului de 
cultură italiană va fi încheiată anul a- 
cesta prin conferința d-lui: profesor N. 
Yorga, care va vorb. la Fundaţia Carol 
T. în ziua de Luni 3 Maiu, ora 6 seara, 
despre: Din relațiile literare  italo-ro- 
mâne, i bla 
. RASPUNSURI 
D Un grup de cetitori; 1) De „imnul 
întregirii“ n'avem cunoştinţă : 9) Stropi 
de rouă de V. Militaru; La Medeleni de 
Yonej Teodoreanu și Istoria  civilizaţici 
de E. Lovinescu vor apare la Menţiuni 
Critice. 3) Recomândaţi-ne un autor de 
medalioane contimporane. 


Dl Miuţa foan. Arad: 1) Biblioteca 
Academiei Române mosedă mai multe 
dicționare de rime: Brochet  (Candrea- 


Techt), Noel Omit (Nebunely), Ito.], 
Deleanu. In comerţ, poate la anticari. 
2) Poetica şi literatara de M. Streiann. 
tot la anticari. 3) Revista „Luceafărul“ 
nn mai apare de câţiva ani. 4 Puteţi tri- 
mite poezie — însă fără recomandaţie. 

DI] Emil Viciu. Târgu Mureş:  Luocră- 
rile referitoare la Al. Papiu Tlarian, 
despre cari vă interesaţi, sunt epuizate. 
Biblioteci precum a Academiei, a Uni- 
versității din Cluj. dim lasi, sau A. D. 
Xenopol dim. Arad. le posedă. („Islorta Ji- 
teraturii“ de N. lorga e în curs de reti- 
părtire). Tnteresaţi-vă la anticari. 

[1 Nelly Stoicutescu, Craiova : Pre cât 
stim noi. dreptul de proprietate literară 
in Franța se intinde până la 50 ani (le- 
gea din 19660). Orice lucrare ce nu pose- 
dă această vechime, necăzând în dome- 
niul public. are nevoe de autorizaţie 
pentru a fi tradusă. In reviste se poate 
traduce, parțial, orice, cu îndicația au- 
torului, operii, editurii. Pentru mai si- 
pure lămuriri serieți d-lui Fr. Lebrun 
Maison des Francais, Piaţa  Lahovary. 
Bucureşti) reprezentantul  proprietăței 
literare franceze în România, 





0 Traian Dovăncescu, Filipeşti: de pă- 
dure, Prahova: Revista  esperantistă 
„Literatura Mondo“ apare la Budapesta, 
VI Andrăss yiit 81 Numărul costă 80 cen- 
time franceze. 

Informaţii esperantiste se pot căpăta 
la Esperanto-Centro Rnmania, Alea Su- 
ter 19 Bucureşti gi la librăria Bibliofila, 
Palatul Fundatiei universitare, Bucureşti, 


DIN STRAINATATE 

e Despre succesul piesi „Liluli* nu 
putem vorbi, penirucă a fost jucată de 
către „Falanga Auntistică“ întrun teatru 
de curacter la Paris, pare-se, în scop de 
propaigandă politică. Piesa este a auto- 
rului lui „Jeau-Cristophe“; are o concep- 
ție umanitaristă. 

Ironia ce se degajă din ea la adresa 
Ligi Naţiunilor e amară, iar fondul e de 
ur pesimism deprimant. 

Liluli înseamnă iluzia. Spre țara fra- 
tornităţiă şi a visurilor umanitariste se 
îndreaptă două popoare. Ele fug de ne- 
norocirile unui cataclism. Pe platoul a- 
cestei țări minunate Polichinel se agită, 
discută şi se strâmbă. FI sunbolizează 
uândirea care poate sesiza adevărul dar 
din prudență nu vrea să-l arate celor or- 
biţi de prejudecăți. Pe scenă apare Li- 


berţatea, Fraternitatea, Fgalitatea,  Iu- 
birea,, Adevărul şi Pacea, înarmate. 
Polichinel rezistă sărutărilor  Iluziei» 


pentrucă cunoaşte adevărul. In timpul 
acesta figuranţii: celor două popoare au 
atins culmea idealului. Le separă o vale 
(Rinul). Se arnncă peste ea un pod pe 
care cele două popoare vor fraierniza. 
Si în adevăr autorul îi arată cum trăesc 
în bună pace, dar nu pentru multă vre- 
me. Diplomatii urzesc o intrigă ; un de- 
legat a! Ifgii Naţiunilor ţine nn discurs, 
si deodată cele două popoare se iau la 
luptă... Apare Dumnezeu în scenă și le 
vinde cruci, urmat de Adevăr, în cos- 
tum de Arlechin. Adevărul ar vrea să 
se deshrace să se arate oamenilor aşa 
cum & dar nu-i dă voie Dumnezen care 
îl leagă la ochi. Polichimel (gândirea i- 
heră) refuză prietenia Adevărului. Liluli 
(luzia) pune stăpânire pe oamem şi 
minciuna e stăpână din non. Celor care 
caută să se onunii xăzboiului care a în- 
ceput, opinia le ţine discursuri nompoa- 
se si fi convinge mână ce civilizația se 
prăbuşeste peste bietul Polichinel care 
vâdea de prostia generală. : 

9 [n 1927 se va celebra a 25-a autter- 
«are dela moartea ni Emil Zola. si al 
50-lca an dela apariția romanndui .I-- 
Assomoir“. Cu acest prilei se anunță 
o semie de conterinie, serbări, publicaţii 
și o expoziţie de docuinente asupra na- 
turalismului. Societatea amicilor lui Zo- 
la a și ales un comitet ce va fi însărci- 
nat cu organizarea acestor serbări. 

e Bolșevicii precum se ştie vor să re- 
voluționeze tot si aceasta fără nici o 
teamă de midicol, Asifel, fiind întrebat 
comisarul bolşevic, la instructia publică. 
cum ar adera guvernul său la un acord 
internațional cu privire la mroprietatea 
literară, a spus. că un acord, prin care 
“ar da dreptul cetătenilor U. R. S$. S. să 
traducă Juerărite străime. chiar fără au- 
torizaţia autorilor, ar fl acceptat. 

Drepturile de autor „ar putea fi plă- 
tite“ şi sar cere traducătorilor să nu al- 
tereze lucrarea tradusă. Totuşi, traducă- 
torii vor fi liberi să precedeze lucrările 
eu prefețe si comentarii explicative ceca- 
ce înseamnă că îşi rezervă dreptul unii 
fel de critică perpetuă a autorilor tra- 
duşi. i 


zi Redactor : PERPESSICIUS