Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0007

ERE ver suzi 


unul XLV Nr. 7 


1010 Fabruarie 1929 Și sue x) E” 


E B. b. HASDEU 





9. — UNIVERSUL LITERAR 





C ti 





tori 





Î A 





BOGDAN PETRICEICU HASDEU 


Hasdeii apar în istorie pela începutul 
veacului al XVIl-lea înrudiţi cu Ștefan 
Petriceicu domnul Moldovei. Dela unul 
din ei, Stefan, care moare în iuptă cu 
turcii pe la 1673, rămân doi băieţ:: Ni- 
cari îi înfiază 


culae şi Gheorghe, pe. 


1854, intră în regimentul de husari con- 
tele Radeţki unde-şi atrage aspre obser- 
vaţiuni pentru fantezia de a înhăma trei 
evrei la o troică şi a se plimba aşa pe 
străzile oraşului. Puţină vreme după a- 
ceasta, fiind locotenent, îşi pălmueşte că- 





Coperta „REVISTA NOUA *, core apărea în 1888, sub direcția lui B. P. Haşdeu. 


domnitorul Stefan Petriceicu unckiul lor, 
din care pricină își alipesc la numeie -le 
tamilie şi numele tatălui adoptiv. 

Un strănepot al lui Gheorghe, 'Tadeu, 
are trei fii. Cel mai mic, cavalerul Ale- 
xandnu Petriceicu Ilasdeu, căsătorit cu 
klisabeta Danksz, este tatăl marelui no- 
stru Hasdeu. 

Tadeu, căci asa se numea el înainte 
de a intra în ţară, își termină liceul la 
Chişinău şi la 16 ani intră în universi 
tatea din Karkof umde face dreptu şi 
literile. L.uându-şi licenţa în drept lu 


pitanul în front şi scapă din convoiul 
spre Siberia, reușind să fugă în Moldova, 
la Iaşi, cam pela 1856. Cerându-i-se ex- 
trădarea, Mihalache Cogălniceanu,  mi- 
nistrul de externe de atunci, reuşeşte să 
îl scape povăţuindu-l să-şi schimbe pe 
Tadeu în Bogdan şi arătând că Ilasdeu 
dela Iași e um altul, e Bogdan, iar nu 
Tadeu, pe care-l caută ruşii. 

Pe la 1857, fiind judecător la tribuna- 
lul din Cahul, refuză să ajute la alege- 
rea lui Vogoride şi e destituit din aceu- 
stă cauză. la ÎR58 îl găsim profesor re 


de VICTOR BILCIURk 

1 

istorie la laşi unde publică revizj 
tămânală România, devenită pest 
va luni Foaie de istorie română. 
ceva mai târziu bibliotecarul uni 
ţii, îi dărueşte 4000 de volume. ( 
la Bucureşti i se dă locul de 1, 
istoric în comisiunea documente, 
năstirilpr închinate, iar la 1862 j 
poiază la Iasi unde scoate Din X 
urmată de Lumina în care publicăţ 
prima oară Rănosatul postelnic 3 


tiră  Duduca-mămuca rentru ca 
dat în îudecată si achitat. In b 


căsătoraste cu d-ra Fmiciu, romă 
la Rosin-Ahrutului. Unicul fruch 
cestei căsătorii, a fost Iulian, fenp 
acela care sa. stitis asa de timny 
Iasdeu a publicat trantat: SI 
tice asupra îsloriei române. Lua; 
părintele filologiei lalinn-române: 
rul umoristic Aghiulă, Trei ovree 
umoristică Satirul. Studii asupra? 


mului, Talmudul, Industria națiok 


streină, Industria ovreiasrăi [ală d 
cipiul concurenții, Răzvan şi Vidy 
mă istorică în versuri, Prinţesu 
dra, dramă în proză, Trei crai «el 
rit, comedie, poezii ocazionale, 50 
0 traducere în versu'i a lui Ovid 
devutat de Bolgrad la 1867, imlră,, 
litică şi la 1869 scoate împreună d 
sail foaia politică Traiah, urmată 
lhumna lui Traian. Ca om poliic a 
Istoria toleranței religioase îi Ro 
Ocnele în România, Moşiile stuliy 
mân, Satul model. Bănuit fără ta 
a fi fost amestecat în tentativa ră 
dela Ploeşti, a fost arestat și apo 
rat, ceeace l'a lecuit de politică. Ur 
o serie de ale opere : Arhiva istat 
românilor, Ion Vodă cel Cumplit, 
critică a românilor, Cuvinte din UC 
Etymologicum Magnum Romania 
cogilo, Armenii în România, Ba 
Radu Negru, studii filologice și i 
conferințe şi câte alte lucrări pi 

O activitate literară vastă în iu 
memii : istoric, filolog, linguit, col 
țiar, dreholog, dramaturg, poet, pu 
ziarist, folklorist, om politic, pat 
ritist, a împrăștiat în toate aceste 
nii flacăra spiritului său ager și 
diţiei sale incomparabile. y 

Ca polemist, au rămas memorabi 
sele ce a jucât Convorbirilor liler 
pigramele, polemicile din Revista ! 
(Zacherlimele) (Eine Trilogie) etc.) : 

Poet neluat în seamă până. la m 
Iuliei, devine poet mare după at 
veniment care a jucat un rol cor 
în viaţa lui de după aceia (Gard 
Povestea crimului, Aşteptând, Sta 
ladul). Dacă s'ar mai fi interesati 
de opera lui după moarte desigur 
ruina dela Belu, ar fi pus să-i saj 
invitaţia dela intrare : 


(( 


— 


„Călătorule opreşte și întră, 
Moartea dă viaţă“, 


acel pururea duios motto din Aşle 
„Din două aripi “un avânl: 


Din două sonuri un cuvâul, 
Din rapsodii o epopee; 







































Uri unde-aşi fi, ori unde-i en, 
Aui pururea tom scânteia 
Ca una singură idee” 


Dar cărturarul acesta atât de ager şi 
rodnie, n'a avut parte de o pomenire 
ednică de truda lui din viaţă, dimpo- 
rivă, parcă o fatalitate crează tăcere 
jurul numelui şi operei lui: Cusa de 
Câmpina, acel măreț teniplu al vene. 
tului mag, mai mult decă: o ruină, o 
sine ; monumentul-poermiă uleia Belu, 
Ită rusine : de bibliotecă nu se mai ştie 
nimic! 

Acum căţiva ani, înunte de răzbui, 
când casa dela Câmpina înc? mmui păzit: 
o înfăţişare vrednică de splendoarea ei din 
trecut, am cetit cu juugliiul în inirnă şii- 
eu umui ziar dim Bucuresti prin care 
ercepțiu dim Căunpina fixa ziua şi ora 
coaterii în vânzare cu toba a lucrurilor 
din casă pentru neplata dărilor către 
siat ! 

Clavivul în sidefuri al Iuliei Hasdeu, 
portretul copitei-fenomen de  Maiilart, 
tretut imagului de Mirea, biblioteca, 
reţioasele manuscrise, scoase la mezut 
peniru citeva mizerabile sute de lei! 

Ce condanmabiltă nepăsare ! 

Si totuși este  oamecum explicabilă: 
dacă lasdeu ar fi ştiut să toleveze şi să 
mannjeze în viaţă, ar fi avut desigur alt 
sprijin moral după moante, EL n'a avut 
prieteni fiindcă na mistuit mediocrita- 
tea : i-a stat în gât și toată viața a bi: 
ciuit-o nemilos. Peste cine a căzut ironia 
hui fină şi nu La indispus? Cim a în- 
icrucişit condeiul cu el şi nu ieșit sân- 
erat ? 

De aceea ţipă cucuvaiele în fostu-i cui- 
us dela Câmpina ; de aceea îi e păragină 
rmântul dela Belu ; de aceeu sa ales 
raful de cărţile și manuscrisele lui şi 
e aceeu nu sa găsit în toată ţara un 
lovan de marmoră şi câteva kilograme 
bronz cari să-i nemrmurească chipul a: 
a scăpărător de vioiciune şi de inte- 
enţi, căci doară masca dela arhivă 
având pretenţie să reprezinte pe 


Bogudun Petriceicu Ilasdeu, supravia- 
ini Iuliei, a rămas ultimul reprezen- 
mt al unui neum de eroi intelectuali 
e a strălucit neintrerupt în istorie vreme 


de 300 de ani. 
VICTOR BILCIURESCU 
SE E SE 


dice vasreate 


ortograiie 


Socec-Sander 


lu utețierul tipografie 
întâăine- 


Teclu, din sti, Berzei, Hasdeu 
ste pe Odobescu. 

— Bine că te intilnesc Hasdeu; îmi 
lipăresc operele și fiindcă ucestea vor 
vumăâmne, ţin să înbrebuinţez ortografia 
vea mai raţională : cum seri tu boală, 
scoală, coală ? cu 6 sau cu 00? 

— Eu nu scriu nici așa nici aşa. Serra 
bolă, şeolă, cală, 

j Si întradevăr, nu numai că scria ast- 
fel, ci şi pronunţa asa. 


+ 


autograt 


| Pe o scrisoare n istoricului A. D. Xe 
nopol prin care regretatul cărturar ruga 
v cunoştinţă să primească o listă de sub- 


scripţie la istoria românilor ce trebuia 
să apară în curând, Hasdeu scrie: 


„Nu mie de-odată r 
Ci mi-e de nadă. 
„Proverh'”. 


e 
_tinicheana 


La o alegere de presedinte al aciule- 
miei, candidaţi fiind lon Ghica şi Titu 
Maiorescu, reușeste Ion (Ghica. 

Maiorescu care pe vremea avria fum, 
luându-și pălăria să plece, îşi uită cu- 
tia cu tutun. 

Hasuleu îl sirigă : 

- Titule, tinicheaua ! 

Maiorescu, crezând să face aluzie la 
căderea sa, îi ripostează : 

— Nu a frumos din parte-ţi; cel pu- 
ţin nu e colegial. La fel ţi se putea in- 
tâmplu şi ţie. 

— Dar ce-am zis? — îi văspuni: Ilas 
deu - ţi-ai uitat tipicheaua cu tutun 


* 


arhitectul 


Marele filulug aan Angelo de Gu- 
bematis, fiind oaspele lui Hașdeu lu 
Câmpina, acesta a dat un prâuz în cin: 
stea musafivului său, la care a poitii 
mai multe personalităţi din lumea !i 
teraiă de atunoi. : 

Prânzul sa servit pe terasa cea măre 
din turnul din mijloc al castelului sv: 
ritist „Julia Haşdeu”. 

la masă, Gubernatis care ajlmitrase 
castelul şi acum admira terasa şi pri- 
veliştea ce oferea de acolo valzu Praho- 
vei, întreabă, pe amfitrion cin2 a fos: 
arhitectul, la care Hașdeu îi răsuna 
că juna Haşdeu de acolo de unde e, în 
d'fovite comunicări spiritiste i-a cumnat: 
dat ş'anul şi toate umănumtele. 

Vă  închipuiţi surprindereu filologu- 
lui itatiun la auzul numelui acestui ar- 
hitect cure conducea lucrările unei con- 
strucţii dim himea cealaltă. 

Si ca să nu atingă  suşceptibilitatea 
amfitrionului pe care! ştia spiritiat, 
sopteşte vecinului Ja ureche: 

— Ascultă prietene, cu un arhitect tie 
pe lumea cealaltă şi cu greutatea aceas- 


ta a noastră a tuturor, nu găsești că 
aim putea să ne trezini de pe terasă în 
pivniţă ? . 

* 


despre ale noastre 





Se ştie că Iluşileu cămd itoreu = 
de obice. între Bucureşi: zi Câmpina— 
ocupa o bancă întreagă cu ziare, cu cu- 
sie de tutun, cu şaluri, câte odată cu 
cărţi sau manuscrise și hamalii, cari îl 
cunoşteau, nu aşezau niciodată hagi 
jele călătorilor în compartimen.ul unde 
călătorea el. 

Totuşi în gara Ploeşti se urcă 0 doati,- 
nă care insistă să intre în comypattimen: 
tul în care venea dela Câmpina Ilaşdeu 
şi izbutind să se instaleze acolo, se u- 
dresează regretatului cărturar . 


— Am ţinut înadins să călătoresc cu: 


da, d-le Ilaşdeu, ca să mai vorbim des- 
pre ale noastre. 

— Și cam ce înţelegeţi d-vuastră, o- 
norată doamnă, prin acest „despre ale 
noastre“ ? —- o întrebă Haşdeu. 

— Adică despre literatură. 


UNIVIENSUL LITERAR, 19 
lar laşdeu, lesamăgit: 

-— Eu, dmă, aş fi fost mult mai în- 
cântat să ne ocupăm cu ceeace am În- 
țetes eu prin „despre ale noastre, 

+ 
portretul 
In aula cea mare a castelului doi 


Câmpina, adică în chiar cuprinsul tem: 
plului de unde porneau cele donă scăr; 
sure ochiul lui Dumnezeu, sub care sra 
asezată statua lui Crist, Haşdeu avea 
căuava strane mobile, un fel de jilţuii 
mari cui se puteau transfornra ia ue: 
voie fr: puturi si de-asupra cărora era 
portretul în ulei al scriitorilor români 
mai de seamă: Bălcescu, Kogălniceanu, 
Alecsandri, (veangă, Negruţi, ș. a. aşu 
in cât când te pofteu să şezi, desemni 
jilţul cu niuuele scriitorului de pe el. 
„şezi pe Creangă” sau „ia pe Negruţi” 

Venind vorba de Alecsandri, regreta: 
soţie a Ini Iaşdeu emite părerea că toţi 


scriitorii au portretele bune, afară ue 
Aleesantiri care nu seamănă de Joc. 
ilaşdeu susţinând  contrariu, di 


liesdeu îl contrazice: dă-mi voie să-l 
cunosc pe Alecsandri mai bine ca tine... 
. —— Vai de mine, dragă, -- îi taie vorbi 
Ilaşdeu — dacă am avea vre-o 36) de ani 
mai puţin, urai face gelos! 


E E MN MI 
NOTE BIOGRAFICE . 


Masdeu e basarabean, născut: la hi 
Cebruarie 1836 în comuna Cristinaştă din 
județul Ilotinalaui, unde şi-avea conaru! 
moşiei. conac şi moşie confiscate de pu: 
vernul muscălese după iuga lui în No- 
mânia. Cam pe la 189) u reusit el, dupi 
multe şi amevoioase intervenţii limloma- 
tice, să i se retea în posesie moşii şi en 
bacul, re cari le şi vimde în acel au, 
in cu Danii a construit castelul spiristist 
deta Câmţina şi mormântud-poarnă dela 
cimitirul Belu. 

Cel ce scria aceste rânduri a văzul tu- 
proluceri fotografice duvă picimrite mu 
rale ale strămoşilor lui Hasdeu dim xalu 
cea mare octagonală a castelului, fiv- 
care latură de ootozon servind de j:anou 
pentru portretul unuia din Ilastei, prin- 
tre cari mi-aduc aminţe pe niarele fu- 
bulist Tardea care n'a scris decât în ru- 
sește ; pe un Ilasdeu pictor, profesor lu 
Academia de pictură din  Petershura 
mort tânăr ; pe tatăl său Alexandru, ce! 
care împreună cu Costache Stanuate rn- 
prezentau toată literatura şi cultura ru- 
mănească de atunci în Basarubia. 

EI more la 25 Aug. 1907 la 10 ceasuri 
dimineaţa la Câmpina si a fost adus în 
Hucureşti şi îimgropat lângă Iulia si „no- 
veasta sa româncă” “in mormântul ridi. 
cat de e) la Belu pe aleea principală lu 
stânga ei aproape de capelă, intro ut- 
m'osfevă de nepăsare care a stârnit a 


tumei o legitimă revoltă, Cei ce-i simiţi- 
seră ascuţisul penei şi al vervei lui nein- 
prilejul . de... 


trecute, aleseseră răzluu- 


nare | 











dp. — UNIVERSUL LITPERAR 


poe Za e 





GEORGE GREGORIAN 


IN FAŢA LUI 


Si L-am vorbit: Tu, Doumue. Tatăl meu! 
Uscat de vis şi prăluit de loamne, 
Târând butucul umbletului greu 

Vin de sub stele, Doainne. 
Tot drumu-mi stă pe piept întrun mănuchi. 
Primeşte-aceste îlori de înserare : 
Ți le-am adus. culese în genuchi, 

Cărare cu cărare, 


_ Părinte sunt flămând, nebun îlămând, 
De-o trunte soră lrunţii ce m'adună, 
De-un ochi curai și umezit de gând, 
De-o vorbă cu lumini de lună. 
Tămădue-mă'n zâmbelele Tale, 
Afundă-mă în pacea Ta de munte! 
Mi-e capul greu de suomote brutale, 
De sgomute brutale şi mărunte! 


O, glasul Tău ce ma sădit în cânturi! 
Prin el m'am scurs şi viu la el acum... 
Doar frunzele mi lau grăil pe drum, 
Isvoarele şi frunzele din vânturi 
Ce pe 'nserat se furișau în stele, 
Şi-acolo sus îl depănau în șoapte 
Când tot Pământul, buhăit de noapte, 
Răenea la ele! 


Și mâna Ta, oceanul ei sonor 

Ce-a rătăcit în umbra mea cu chip, 
Doar ca mi-a fost poverii de nisip 
Şi fund şi larg de vis râcoritor! 

O, mâna Ta, rostită infinit 

În azimi ce departe se socot, 
Năpraznica «i goană peste toț 

Și mila ci cu-adâncuri de-asfinţit ! 


Biel hârb de ape mari picurător, 

Mi "ngădue-acum buzele pe ea! 

Și lasă-mă să beau cât pot eu bea! 
Acolo jos, când palid salahor, 

Din drumuri mă frângeam pe-o zare vie, 
Tuşea 'mprejur atâta neghiobie 
Si-atâtea zâmbete mă rumegau, 

C'a trebuit sfârşitul să mil dau ! 


“ Am fost eu cea mai râncedă bucată ? 

Și să fi fost eu oare cel mai rău ? 

Prea Bunule şi Tată! 

De-mi cauţi o potecă "n darul Tău, 

Dă-mi fundul unei bolți şi-un vrat de chei: 
La Tine'n prag vin toţi şi Tu o ştii, 

Am plâns cu toți, cu mulți mă restignii, 
Dar nu r-unosc pe nimeni dintre ei! 


TR. IONESCU 


CIOBURI BĂTRÂNE 


I 


Ne vom desface suflejele cruce: 

Tu *n răsărit, eu spre apus m'oi duce 
Să mă destram în aspre zări greoi 

Și nu poi mai întoarce înapoi. 


Ne-om înilori tăcuţi o viaţă nouă: 
Tu aur, cu sălbafec strop de rouă 
“Tu mladă "n primăvară, eu mină 
Pornit pribeag din țara cu lumină, 


HI 


Pe drum de înluneric, fără vatră, 
Voi da cu pâine "n câinii ce mă latră, 
Bând soarele cu ghiaţa din isvoare, 
Călcând în ţărnă inima "n picioare. 


Voi merge-aşu prin ploaie şi furtună 
Gonit de stele, blestemat de lună, 

Si, împletind dantele dintro peană, 
Voi şterge câte-o lacrimă pe geană. 


TI 


Mă vor opri bordeiele de lut, 

Pe unde numai spaima u trecut, 

Pe unde strigă foamea la răscruce, 
Pe-acolo paşii vremii mă ver duce. 


Voi muguri un zâmbet dinir'o snoavă, 
Voi creşte biruințţă în voroavă 
Şi-apoi, ascuns în mine ca'nir'e baltă, 
Voi geme cu săracii laolaltă. 


LY 


Și voi cădea drumeț-pe-uu vâri de munte 
Pe malul unei mări cu orizont în frunte, 
Sau, poate, voi ținti la vre-unu hotar 
Pribeaga-mi umbră dusă în zadar. 


Mă va culege o mână de creștin 
Ca pe o creangă de măslin 

Şi nu va şti că pune spre hodină 
Un cerşetor din fara cu lumină. 


N. DRAGHICESCU 


PSALM 


Părinte al luminii, mă vei ierta vreodată 


L] = a . Fei 
Cam pus un strop de umbră în drumul razei Tale? 


Că pe fâşia 'ngustă de lut, pe care pata 
Fiinţei mele cade, ar fi putut să crească 

Un pumn de iarbă verde, strălucitor în soare, 
Şi pe pământul fraged ar fi zâmbit o [loare 


A] 
3 
c 
Mai mult? Că'n faguri mierea putea să se'nmulţeasb 
Ş 


Cu-o picătură nouă ? Că până azi bucata 
De umbră, care-aleargă în urma mea pe cale, 
Nar fi 'uegrit țărâna şi piatra niciodată ?,.. 











€ 
L 
hi 


poa. — m d - — 


23 [— 


— i = ma - 


'u 
“ 


UNIVERSUL LITERAR. — 101 


STĂPÂNUL MORTILOR 


Era gropar: groparu! cimitirului din 
țarginea unui târgușor. Numai un drum 
de o jumătate de oaas, in pasul convoiu- 
tu: mortuar, despărțea locagul de veci 
36 fraaumătul vieţii. Cu tocute astea, pu- 
ini dimre localnici şi-ar fi adus aminte 
vă [i zărit cândva pe gropar pe “li- 
țele târpuhuri, 

Nimeni nu-l ştia cum îşi duce viața, 
mim îşi petrece vremea în răstimpurile 
lungi dintre două înmarmântări. 

“be uta! cine vrea să ştie de el, cu 
să-i pese de nostul unui ONOPrit oaie 
irăioste din moarte altora, cine să aibă 
an gâad pentu sufileitul care pândeste 
Wtiwva văsulflane a semenilor lui? 

De buuă seamă trebuie să fi avut şi 
un nume, Uibareta lunii părea însă 
“ă l-a sters din grai — poate şi din pro- 
aria lui amintite — cu pe o nscriipţie 
"dusă de asprimea vremilor pe cturceit 
te la căpătâiul utui mormânt părăsit, 

Ii ziceau, groparul; si utătu era destul 
șentru înțelesul ori cui avea tristul pri- 
ej să qi axhucă aminte ori să folosească 
mevitubila îmdeletnicire a bietului ana 
vinu, 

Sa fi 75 că în tovărăşiu morților se 
îmeu între ui hui. Dinuolo de zidul ci- 
nitirului începea taima cea mate pon- 
ru ei, taiata viaţii, coavrepută cu acelui 
Gasuă superstițiousă cu came cei de din- 
aln își apleacă cu sfială sufletul neli- 
Wti1 peste mistenul covârgitor al soma 
mulu: etern. 

Nunni o nouă înmormântare — tur. 
utiuul Liniştea micului Pegut al odih: 
'ej peste care dommea de un șir de ani 

trâwul şzropan, era un nou prilej pem- 

tu el să fie ilarăş părtaş fără voe la 
gomotul vieţii, adux în treacăt de acei 
ari însoțeau ut moi. 
“Atunci îl veileai apărânul dim adăpos- 
N Imi necunoscut, cu brațele agăţate 
e cvurlu nelipsite sape Negănală pe 
măr în ritmul șovăelnic al piciorului 
îhlad pe care-l târăşte cu o ciudată 
Apare de seunnă printre morminte, fe- 
imdu-le ca de tenanu unbi atbinugeri dis- 
mpătocute. 
Proptit. — aprope încolăciuudu-si (ru- 
ul chineit — pe cola casmatei înf ptă 
n marginea guioalpei proaspăt rleschisă 
e bratele lui lungi si uscate ca nişte 
rânzhii  nodhumnoase, aștepta sfârşitul 
bijboi a să iu în primire şi să redea 
&mântului kubul ultimului sosit la lo- 
ul de odihnă. 
Sta fntspenit, uinai ochii fără cu- 
Ja se mişcau domol purtând privirea 
m ştenrsă de vită sommnorousă pe fe- 
sue plzinse «ale celor adunaţi. 

O scdlipire metalică părea totuşi că li- 
imeşte o clipă în căulăbiura aceasta a- 
ou'mltă când se oprea în treacăt pe si- 
riul inconjurat de lume în timp ce 
uzele vinete şi strivite, -- lăsând să 
9 vadă câteva resturi de dinți înegriți 
“in despicătura gurii îneccltă într'o în- 
Sleive nrurdară de mustăți şi barbă 
ilbătăcite — incercau um surăs de prox- 
sască mulţumire. 

Dir lunea necăjită, nu sa să-l pri- 
gască. Si poate nici odată. nimeni nu și 
jerdume vremea să se întrebe ca fel qe 
induri puteau mocni sub fruntea în- 
ustă de un deget şi boțită de încnaţi- 
pi vineţii a bigtai lepădături omeneşti. 





Doar la plecare me-o rudă fe a mar: 
tului lăsa în grabă câţiva gologani în 
puima argăsită pe oare groparul o în 
tindea în neştire, apucând banii fără 
vre-un semn de recunoştinţă. 

Când humea ema de mult plecală și 
groapa umplută  denusupia sicriului, 
eroparull singur își făcea încă de lucru 
pe lângă mormanul de pământ la mor- 
mântul deabia îhchis. Lavona cu melticu- 
loasă aplliaane, tăvâirndu-ise împrejurul 
vilicătunti de bolovani,  meitezinil ici, 
patbrivind dimieolo cu sârgu'mța unui ar 
ist căutând perfecțiunea operii. 

Rămas iarăş singur — cu muonţii lui-— 
avoparul părea trezit la viaţă şi prin 
stufuil soios a! părului de pe fată. cu- 
vinite” boiborosite  însuțeau gesturi de 
inţetegene cu noul oaspe, cu tovarășii 
hi mai velclii, ou o Itume văzută nui 
de al. 

Cânvl se depărta însfârșit, şontăe. șom- 
tăe, cu casmauti bălăgănheil pe umăr, 
se aprea în văstimpuri ca să mai pri- 
vdască în unmă la nou Clădire, burii 
ruortnăind o vorbă, două, alătimâni dinu 
cap în semn de aprobare ori dujiană, În 
vreme ce mişcanea braţul arătâud cât 
un moamânit sau ultan, păraa să imvowee 
văatarina, har, 

Bawe ori în zilele fără imuormâăntare. 
ici şi cun se iveau pe lângă cruci rude 
de ale celor duşi. 

Gropanull apărea şi ed, aprop"mdu-se 
nai mult pe furiz. Se oprea la cdepău- 
tare muunaăi cât să vudlă si îmeremenit 
pe supă îşi ţimea nemișcată privirea 
stinsă către cei veniți. pândiuwlu-te Inis- 
cările cu vigilenţi unui paznic Dbănui- 
bar”. 

Dacă băga de seamă, câte o femeie 
inlăcriuinată, îl milita. 

Inuta"o după amiază de vară însă, pe 
cănd, sontâc, sontăc, omul sălbătă it 
rătăcea, norinăindl ca (de ohiuei, priuiie 
imarnlinte cu um duh neastăuupărat sub 
povara  vre-unui btezteun, Privirea Iuri 
răinase deodată pironită călne un grup 
de bămbunţi ce se ivisară în capul potaeii. 

Pentru ovicanre alta, leul nare fi pă- 
tut cu nimic vrednice de op  desosvaită 
luane amitrutie. 

Un soi de nelimigie pănu botu să tre- 
mure în corpul secătuit a] tovarășului 
crtor arboamiți în tunp ce ochii lui, cli- 
pin cu pripite Ticăriri, unmăreau cau 
naobişuui tă încordare — cuprins pamcă 
«te pregimțirea unei primejdii nelămnu- 
rite — apropierea celor Gai vemeau. 

După îmbrăcăminte, doi-trei dintre ei, 
arătau a fi oameni le oras, ha chin 
nu păreau să semene la înfăţişare cu cei 
de pnin partea. locului. Pe uama lor pă- 
şaau doi oameni newoilarși, untul! purtâaui 
pe umăr o easma, o casma la fel cu 
scula neslăbită de mâinile groparului. 

Chipul şi gestuntile lor naveau nimic 
comun cu înfățignnea abătută a ocior 
veniți de obiaei să plângă, 

Vobimd taxe, stwăinii se  înrlreptau 
către ultimul mormânt, unde un tâmăr 
fusese îngropat cu trei zilie msi "nainte. 

Ca nici odată, proparul îşi napezi pa- 
şii împletioiiţi,  înbrâmcit parcă de o 
mână movăzulă, cătme oaspeţii turbură- 
tori, 

— Dacă 
unul din ei. 





şi gboparull!.. îl întâmpină 


de C. VLĂDESCU 


— Să ne dai o mână de ajutor „voi- 
Nicule“, râse altul arătând către cas- 
amuua de pe umărul lui. 

Gropanmul se apri lângă ei tăcut, plim.- 
bâmilu și cemoetător privinaa moartă a 
ochilor 1 psiţi de cultolure pe figmurite lor. 
Apoi demlată fixâmd pe cel cu lopata: 

— Ce căutaţi aici? seneruntă el. 

Si glasul lui neobisnuit ca um mâărâit 
de câine văzu, stârni um fior unecduenvenriint 
în sarfileitețve catonkalti. 

— Hei, bată-te! cencă să  zămbească 
imnul din domnii. lau Rune aci autori: 
tate: Jurteicător, procuror, adăgză el phi- 
vind către veci. 

— E bămmiară de crimă, zise jurdecă- 
torul, cu mâna cătune mormâni. 'Trehu te 
SĂ-I ClesgzutOpĂanI. . 

Gmopanul ascuită fără van Semn de 


inmelegere în acei atitundine  Dhătuuuni- 
toare. 

— Tetai învăţat să vot iei — trena 
rule — pini cell cu bopartia, începâmr 


să anuince păunânutull, De daita arta o să-ţi 
luă și moi tn mort, i 

Deodată, ca sguduit din somnolenţa 
lui dob tracetarsieză, che înțelegere unime- 
bon cuvinte,  gropannuill se simaci  înnetes- 
tânui mâinile pe colanla. cusimialei pe care 
o nilică arnemnimtător, Tăutu. hui scăl- 
citută pănru să se înitrepte întn'o încor- 
dare neașteptată, susținull ca. de o tai- 
aniă paultrere. Lăzmuta” lcă. 

-- Să nu-mi luai mici uimit! răoni ge! 
cu ochii ahbiţi de o mânie subită. 

Să-i lăsaţi ai... pe toți! repetă hor- 
căitul de fiară ce și arăta. colții, îm râm- 
jel hirtos al buzelor vimnierţiii, 

'Cel cu lopiatta bruciremnenui o elipă, în 
timp ce judecătorul se dete un pas îna- 
poi. 

. Procurorul, păstrărbu- si firea, încerci 
să vorbească, luânul o figură aspră. 

Omnul cimitirului însă, se în;traptă 
fioros căune ei cu casmiauii, multa să lo> 
vească, dar cei doi lucrătomni, desmietăciţii 
se repeziuă, săil ție. 

— E nebun! zise înstâmnsșit punorcaumoaul 
phiotisit.  Duioaţi-l de maici și... legati], 
porunci e]. 

Canaplarul se sbăteta. în mâiuville vrigu- 
Hoaise alle car doi, ca. um animal prins 
in capdană şi lupul lui dovedea puteri 
tebănnritie. 

— Să uu vialtingzeţi de uvorţii mi! 
strigă di. Să nu-mi huaţi vrimunmul că vă 
ucid! lau sâat stăpâmul lor?... 

Apoi, oprinrtu-se deodată din smuri. 
turi, cu un glas schimbat, şi migcărtion: 

— Nu luati, nu luaţi nici unul din 
câți mi-a dat Dummezeu. El e stăpân 
Acolo, — se tâmzui ei arătând spre acu: 
— pe sufietee lor. Aj numai. eu sâni 
stăpân pe tnupunile moarta, afirmă cu 
tămie bătrânul. 

Fu un moment de uluire, după cane 
cei doi lucrători se opintiră dim nina 
şi-l Duavă mai nyult pe sus. 

-— Mai, Impănatte al morţilor! îl îm. 
pimae cel mai muctalit, 

Gmoparul se sbătu dim nou îmfunizt: 

= Docă mi-l Luaţi, răni el cu Mlti- 
mile puteni, am să mă bag în locul lui! 

Am să mă bag în locul luil.. stă- 
rula horcăinnul hui depăntânilu-s2, 

Cei doi oameni lau dus într'un colţ, 
iângă zidul cimitirului. Ca să stea lo- 
cului, i-au scos cureaua de la brâu şi 


102. UNIVERSUL LITERAR 


O POVESTE ADEVĂRATĂ . 


cu un câine fără stăpân... 


Povesteste un prieten al meu, bun a- 
mic al copiilor şi mare iubitor al ani- 
malelor: ; 


Sunt, în viaţă, situaţii dureroase a- 
proape iremediabile și cari te desnădăj- 
«duiesc prin perspectiva pe care ţi-o des- 
chid. 

Ascultă numai... Noaptea, după ora 10, 
pe calea Victoriei, un vânt aspru şi în 
eheţat face să tremure sticlos luminile 
felinavelor şi goneşte pe drumeţi spre ca- 
să ori spre vreun local imbietor prin căl- 
dura: dinăuntru. Fulgi rari de zăpadă 
cad ca nişte ace... Mergeam repede, cu 
capul în gulerul paltonului și c.: mâiniie 
înlemnite, deşi le ţineam în buzunare şi 
în mănuși. 

Peste drum de faimoasa „lerasă'“, în 

josul vitrinei unei prăvălii, jos pe pia- 
tră, zăresc un fel de mogâldeaţă ghe- 
muită, înfășurată în jurnale. Mă dau a- 
proape privind curios... Ce-ar putea si 
fie acolo? Ah! e un câine... Slab şi încoa- 
vrigat, cu capul la coadă, dârdâie amar- 
nic pe un jurnal. 
“T l-a asternut pe piatră desigur vre un 
om cu suflet îndurător care trebuie să 
se fi îngrozit văzându-l acolo... Un jur- 
mal, pe piatra rece ghiaţă!. Şi vântul 
tăios, uscat şi aprig plimbă acele de ză. 
padă cari vestesc viscolul, în noaptea de 
iarnă şi opreşte răsuflarea omului... Sim- 
țeam că parcă mi se taie inima uitându- 
mă la bietul câine. Ştiu ce-ai să zici. Ai 
să mă întrebi de ce m'am oprit şi de ce 
nam trecut înainte?... Nam putut! An: 
şi eu acasă. domnule, un cătțel căruia. 
— închipueşte-ţi, — m'am simţit dato: 
să-i cumpăr o hăinuţă, de milă, să nu 
tremure când ese pe afară. 

Si ăsta acuma, pe foaia de hârtie, cu 
ochii închişi și încovrigat cum şedea a- 
colo, trebuia desigur să moară în noap- 
tea aceea, îngheţat... 

“Răzi de mine cât 


i-au legat mâinile. Dar fiindcă bătrânul 
da să se scoale, i-au împiedicat şi pi- 
cioarele cu o bucată de sfoară. 

— Aşa, vezi! îi zise râzând unul îna- 
inte să-l lase * stăi cuminte, stăpâne ai 
morţilor, şi nu urla că-i scoli din somn 
pe supușii tăi! 

Bătrânul, îl privi deodată cu luare a- 
uwinte şi ghem ind “se pe pământ ră- 
mase nemișcat şi muult. 

Câmd şi-au sfâmnșit treaba, oamenii 
„tepi ă ţii au pilecait, dam pe gropar lau 
uitati, în colţul lui, 

Daabia a doua zi de dimineaţă cei 
doi mumcitori, şi-au adus amimte die 
Dăutirâmnuull legal şi îngrijaţi, cu tot hazul 
“ce. cătau să facă, sau grăbit să vie să-l 
deslegie. 

Gropamul însă nu mlai ea la locul 
unde lau lăsat. Urmele unui corp care 
se tărâge, i-au dus la gmoapa dim ajum. 

In fundul ei, bătrânul, cu membrele 
înică legate, se rostogiolite cu capul îm 
jos sub restul şubredului comp frânt şi 
svămădit în desordime ca un mormam 
de vechituri arumcat cu lopata. 

Stăpânul morţilor... era mort. 


C. VLADESCU 


vrei. M'am oprit, 


domnule, frământându-mi mintea cum 
să-l scap, nu de moarte, care trebuia să-l 
ajungă odată ca pe orice făptură, dar 
de durerile pe cari nu le merita. De luat 
nu-l puteam lua, fiindcă, păcătosul, pă- 
rea că e şi râios. Voiam să plătesc cui 
va, vreunui negustor măruni, să-l adă 
postească până a doua zi în vro:o maga- 
zie, pe un ţol, să-i cruţe durerile rămâ- 
nând ca a doua zi să se ducă unde l-o 
îndrepta Dumnezeu și să moară în noa- 
ptea următoare... 

Dar pe calea Victoriei d-ta ştii ce fel 
de prăvălii sunt şi ce fel de iunie trece... 
Numai lume aleasă, care nare vreme de 
aşa ceva... 


Am intrat la Riegler, să iau un ceai, 
şi să mă gândesc ce aş putea face. Aco 
lo, doi cunoscuţi ai mei, — la o rasă 
unde miau. chemat, — vorbeau de stabi- 
lizare, de ouă exportate, de împrumut 
şi de un manifest cu viaţă nouă cetăţe- 
nească şi cu libertate... 

— „Dommilor, le-am spus la o vrerne, 
cu sfială, iertaţi-mă, și vă rcz si nu râ- 
deţi de mine... Dar uite unde mi-e gân- 
dul mie, şi uite de ce nu mi zăsesc Ii- 
niştea'.... 

Şi le-am spus povestea cu câinele de 
afară care, pe un petec de hârție, pe pia- 
tră, nemai putându-se ţine pe picioare. 
trebuia. să moară în noaptea aceea, în- 
gheţat... 

Umu din cunoscuţi, fiindcă mi-era pri- 
eten mai de curâmd, na zis nimic. Nu- 
mai sta uitat lung la mime... Dar celalt, 
aprinzând o ţigară, a ridicat din umeri: 
„Asta e acum! dece te-ai oprit, domnu- 
le? dece te-ai uitat, în Inc să raci înain- 
te?... Nu ştii că aşa e viaţa“? 

M'am înfăşurat în palton şi am plecat 
de lângă ei. In seara aceea politica nu 
mă imteresa de loc, 


Cu un fel de teamă, cu gulerul ridicat 
până la urechi, m'am îndreptat iar spre 
locul unde era câinel>. Dacă l-o fi luat 
vre un om cu inimă să-l adăpostească?,., 
Dacă s'o fi ridicat şi s'o fi cuibărit s:ngur 
undeva ?... Ah! Doamne, ce bine ar îi, ce 
bucurie: aş avea... 

E tot acolo... Uite-l cum sti cu “chii 
închişi, cu coastele rare sul. pielea tăbă- 
cită parcă, tremurâmd pe piatră... Dra- 
cu' să mă ia, dar parcă mi sau umezit 
ochii, simțind iar că mi sa taie inima. 
ţi spun, domnule, fără ruşine, că-mi 
venea să plâng... Atunei mi-am spus: 
orice ar fi, dar eu acasă nu riă duc, pâ- 
nă n'oi vedea adăpostită această neferi 
cită făptură a lui Dumnezeu. Râzi, dom- 
nule, cât vrei de slăbiciunea mea, dar 
i-adevărat... 

Am trecut în faţa „Terasei” cu gândul 
să rog pe patron să-l primească pe câi- 
ne în vre-o magazie, până a doua zi. 
Voiam să şi plătesc... Aş fi plătit dim toa- 
tă inima, numai să-l primească. Dar nu 
ştiu cum, parcă n'aveam curaj.. Ar fi 
zis ăia de acolo, poate, că am înebumit. 
Pe câtă vreme, eu îmi 'nchip iun că nu 
e rău ce fac. 

Când, deodată mă pomenesc piept. în 
piept cu tenorul Mihăilescu-Toseani. Ve- 
nea, nu ştiu de unde, cu basul Dumi- 
trescu, şi voiau să intre să se încălzeas- 
că la un pahar de vin. 


— A! Bună seara! Ce faci p'aici? Nu 


i 
EI 
îi 

de MIHAIL NEGRU A 
i 
vii cu moi să luăm um paha: dei 


Straşnic ger mai căzu așa deorată, A 
nule... 

— Fraţilor, zic, merg bucuros, dar i 
târziu, că acuma am treabă... Şi mil 
tam spre trotoarul celalt umde trenf 
câinele pe piatră. 

— Aaa! hoţule... Am înţeles... De-i 
mi-eşti... Nu te mai astâmneri de lo 

— Nu, mă, dragă, zic, uita ce e 
Și le cer întâi cuvântul de onoare 
n'au să spună nimănui ce-au său 
fiindcă, înţelegeţi, nu-mi convine să 
dă lumea de mine... Eu trec ca »m 
rios, şi umii mă socotesc chiur un 
aspru şi hotărât... Şi ie spun [ov 
cu câinele... Intind mâna şi li-la 
„Uite-l! E colo, pe o bucată de jun 
Nu pot să mă dac acasă, înţelegă 
Râdeţi, fraţilor, dar parcă mi se faţă 
cioarele'... 

Am trecut drumul, câta trei. Lu 
ieșea dela Naţional, în blănuri şi înt 
toame, în maşini închise și luminate 

— Uite-l, mă, dragă... Asta moarej 
în noaptea asta, sigur! Dar nu wi! 
să-l las... Sunt un om slab, poate. 
rog să nu mă spuneţi nimănui, să 
s'audă, fiindcă lumea, ştiţi... 3 

Mihăilescu-Toscani îmi dă un pf 
—— „la lasă, domnule, că ceeace îi 
foarte bine. Hai să-l luăm de aici 

— „Păi, stai, zic, nu pune mâna pe! 
Stai niţel, nu pune mâna, că mi sei 
că e râios.. 

— LL luăm aşa, cu niște jurnale. ă 

— Da! Şi unde să-l ducem? 4 

Basul intervine. — „Il ducem la 
loşii ăia dela „Mercur“, aici în Pa 
Să-l ţină la noapte după use, pe una 
la căldură, că-i ia dracu..." 

Şi vorbea gros, că-ţi spusei cela] 
has, şi era frig de-ţi îngheţa răsufla 

La câţi-va paşi apare portarul ie 
lului English, cu haină groasă şi ou 
ciulă mare, stând cu mâinile în huui 
şi uitându-se Ja noi. 1 

Toscani îl ia repede. „La să 1 
câinele ăsta diaici, mă, omule, și” 
ducem la „Mercur“... E ici, la doi pi 
la-l aşa, cu jurnalul ăsta, să nu 
râios'". n 

— „Să-l luăm, domnule, săr eu... 
luăm, săracu! lail așa, cu jurnu 
Că-ţi plătesc pentru osteneală, să | 
Ce, d-ta n'ai nevoie de ceva bani?, 
domnule! Să-l luăm, săracu! „Și mărit 
curam cât nu pot să-ţi spun... ii 


Pontarul l-a luat în braţe, cu sare 
Câimele, înlemnit, mai avea putere 
să mârâie... Pasă-mi-te, el nu mai 
dea că mai e cineva care să-i vreall 
le... Mi închipui că se temea de bi 

Şi-am pornit aşa, noi trei și portii 
cu câinele îm braţe să-l ducemt 
„Mercur şi să ne rugăm să-l prime 
după ușe, să stea acolo pe un sac,t 
moară mâine seară... 

Mă bucuram, domnule, uito, îți 3 
drept, ca de o fericire care-mi vw 
mie, nu unui animal oropsit. 

Dar la „Mercur“, când am ni 
ne-am uitat pe ferestre, n'am avut 
să intrăm cu câinele. Lumea sta și mi 
şi bea la mesele aşternute alb... N'an 
trat. Sunt sigur că chelnerii nea 
luat la goană şi humea ne-ar fi hui 






Stuţi, le spun eu atunci, privind 
jur, cu desnădejde. Uite, ici, un fai 
mg, cu uşe. 
u fuga şi deschid uşa sălii din care 
scară mare ducea spre o stiiue de a- 
miumente. „Aici e foarte bine! le strip. 
niţi aici. Î: minunat! E calotifer! Ia 
e ce căldură e! 
-am pus acolo, intrun colţ.  Si-ani 
„cu sufletul bucuros ciun naş pu: 
4 să-ţi spun. „Fraţilor, vă multumesc: 
trăiţi! Uite, domnule, şi dumitale 
ntru osteneală,.. Mergi sănătos! Văz, 
esti un om bun!” 


și am pornit spre casă. — nam mai 

4 cu băeţii la un pahar de vin cum 
vorba...  Fiimică, să-ți spun drept, 
n'aveam de gânul să stau, dar nu- 

i le spusesem ușa, ca si nu încep deo- 
cu câinele... 

Să trăiţi, fraţilor!” Și-am plecat iîn- 
spre casă, plin de mulțrimnire de 
ă ultul nu nai era ca mine. 


upă vreun ceas rouă, acasă, etrivind 

ară pe sorumieră, stingeam lumina 
mă culc, și mă pgândeum la bucuria 
elui. Ce hine trebue să-i fie şi lui, 
căldură... [aan pus într'o casă mare, 
-alorifer care încălzea pivă i scara. 
casă modernă e vo binecuvântare până 
jpentru un hiat câine rebegit.,. Şi era 
lumină pe scară la ora 12 noaptea... 
ea de acolo se vale treaba că nu se 
la parale... Sau poate că lumina at- 
până vin toţi locatarii, si apoi se 
e. Lrehuie să fi fost unii din ei la 
„. chiar vedeam lumea cum iese 
Naţional... Să ştii că aşa e... Ce rău 
pare că nu ena toată lumea sus, să 
nai fi imtrat nimeni pe use «lupă ce 
adus câinele... 






















ă ridic și aprind altă ţiaară, cu: 
3 deodută de neliniște... „Să ştii că 
e! Mai era lume care t:ebuia să vi- 
, Ce-o fi zis cel dintâi locatar care u 
şi a văzut câinele acol, lângă 
ă, alături de calorifer?... Sunt sigur 
l-a gonit, şi, Doamne, în ce chip tre: 
e să-l fi gonit!.. Ențâi o uitătură 
ioaşă, upoi un gest de scârbă, ude 
ăn bogat... „leşi afară, javra dra 
it” Și, cu o lovitură de vâri de 
n in plin, în coastele şubrede în- 
e sub pielea tăbăcită, câinele ne 
val care privea cu ochi mari şi 
ziţi, trebuie să se fi făcut mic, 
u-se de ciment, apoi a iaşit sche- 
ind, cu alele îndurverate, afară în 
ul ftăios şi în viscolul aspri. Aşa 
ui€ să fi fost... Parcă vedeam în- 
area aidoma... Domnule, ce să-ţi 
Spun 2... Toată noaptaa mam fră- 
tat. Am adormit spre ziuă, cu un 
ment pe care abia mi l-am lămu- 
Uneori îmi e ruşine că sunt om! 
ă gândesc cu groază la soarta u- 
din făptunile bunului Dumnezeu, 
vede, care ştie și care vânduieşti 
|... Gândeşte-te şi dumneata 1”... 


reprodus aci povestea, aproape rii 
t cu cuvânt, aşa cum ni sa spua... 


MIHAIL NEGRU 





UNIVERSUL LITERAR. — 103 


ALPHONSE DAUDET 


SECRETUL MEȘTERULUI CORNILLE 


Franeise Ma mai, un bătrân flautist, ve- 
nea din când în când să petreacă seara 
la mine şi bând vin fiert, mi-a povestit 
noaptea trecută a dramă din sat al cărei 
martor a fost şi moara mea acum câțiva 
ani, 

Povestea bătrânului m'a mişcat şi voi 
încerca să v'o povestesc așa cum am âu- 
zit'o. 

Inchipuiţi-vă scumpi lectori, că vă a- 
flaţi un moment în faţu unei oale cu vin 
parfumat şi că un bătrân flautist vă vor- 
beste. 

Țara noastră, stimate domn, n'a fost o 
localitate moartă și fără cântec cum este 
astăzi. Inainte vreme, se făcea aici mare 
comerţ cu măcinişul, şi zece kilometri de- 
părtare, oamenii dela ferme ne aduceau 
grâul lor să-l măcinăm... 

De jur împrejurul satului, dealurile 
erau acoperite cu mori de vânt. In dreap 
ta şi în stânga nu vedeai decât aripi ce 
virau pedeasupra pinilor, spre vântul de 
nord, şiruri de mășari încărcaţi cu saci, 
ureau şi scoborau drumurile; şi era o plă- 
cere stusculţi toată săptămâna pe culne 
pocnetul bicelor, pârăitul pânzelor şi stri- 
găte de „dii...., hăi...* al ajutorilor de 
morari... Duminica ne duceam în ceată 
la moară. Acolo, morarii plăteau vinul. 
Morăriţele erau frumoase ca nişte regine 
cu broboa“lele lor de dantelă şi crucea lor 
de uur. Eu, mi-aduceam flautul, şi până 
seara târziu, se jucau dansuri naţionale. 

Vedeţi uceste mori. erau bucuria şi bo- 
păția ţărei noastre. 

Din nenorocire francezi din Paris, avu- 
ră ideia să înfiinţeze o moară cu aburi 
pe soseaua 'Turasconului, Frumoasă şi 
nouă invenție! Oamenii se deprinseră să 
trimeată grâul lor la făinari, iar sărma- 
nele mori de vânt rămaseră fără lucru. 
Câtva timp, ele încercară să lupte, dar a- 
burul fu cel mai tare și iată-le nevoite să, 
se închidă una câte una. 

Nu se mai văzură venind micii măgari: 
Morăriţele îşi vândură crucea de aur.. 
Nici vin, nici joc !... Degeaba sufla vântul, 
aripile rămâneau neclintite, 

Si într'o bună zi, comuna dete ordin să 
dărime aceste ruine şi în locul lor se să- 
diră vii şi măslini. Cu toată întorsătura 
lucrurilor, o moară din deal a ţinut piept, 
şi îşi mișca aripile în nasul făinarilor. 
Era, moara meşterului Cornille, acela 
despre care voi povesti în seara aceasta. 


e 


Meşterul Cornille era un morar bătrân, 
trăise saizeci ani în făină şi acum era îni- 
furiat de starea în cute se găsea. Infiin- 
țarea făinăriilor il făceau ca nebun. Opt 
zile în şir luu văzut ulergând prin sat, 
aţăţând bimea în jurul lui şi strigând câi 
îl lua gura că voiau să otrăvească sateie 
cu făina morilor de aburi. 

„Nu vă «luceţi lu ei, le zicea el, aceşti 
bandiți întrebuinţează uburul pentru fa- 
bricarea păinei şi aceasta este invenţia 
dracului, pe când eu lucrez cu vântul de 
nord, care este respiraţia lui Dunmnezeu...”, 
Si astfel găsea o mulţime de cuvinte de 
jaudă morilor de vânt, dar nimeni nu-! 
asculta. 

Turbat de mânie, bătrânul se inchise în 
moaru lui, unde trăi singur ca o fiară 
sălbatecă. Nici pe nepoata lui nu mai voi 
s'o ţie lângă el, Vivetta era o copilă de 15 
ani care după moartea părinţilor săi nu 
mai avea pe nimeni pe lume în afară de 
bunic, 

Sărmana fată să văzu silită să-si câş- 


tige pâinea pe la ferme, dând ajutor la 
seceriş, la creşterea viermilor de mătase 
și la recolta măslinilor. Totuşi hătrânul 
avea aerul că iubeşte această copilă. Spre 
a o vedea, i se întâmpla să meargă pair 
kilometri pe jos, tot prin arşiţa soarelui, 
până la ferma unde lucra și când era 
lângă ea ore întregi o privea plângând, 

In sate se credea că bătrânul morar, 
isgonise pe Vivetta, din cauza sgârceniei: 
si nu-i făcea cinste să-şi lase nepoata să 
se târască din fermă în fermă expusă 
brutalităţei animalelor și a mizeriilor fi- 
nereţei. 

[i nu găseau potrivit ca un om de con- 
diția meşterului Cornille, care până aci 
știuse să e facă respectat să umble des- 
culţ ca un ţigan, cu căciulă găurită și 
brâul sdrenţuit. Si adevărat că Duminica. 
când îl vedeam intrând la leturghie, nouă 
bătrânilor, ne era ruşine pentru el, şi 
Cornille simţise încât numai îndrăsnea 
să ia loc în strană. Rămânea întotdeauna 
în fundul bisericei la un loc cu săracii. 

in viața meșterului Cornille era ceva 
nelămurit. 

De multă vreme nimeni, din sat nu- 
mui aducea grâu, dar aripile morii îş 
continuau mersul ca mai înainte... 

Seara, întâlniai pe bătrânul morar pe 
șoele îndemnându-şi măgarul împovărat 
cu saci de făină. 

— Bună seara, meșteve Cornille! îi 
strigau ţăranii; merge măcinișul, merge? 

— Merge copii mei, răspundea bătrâ- 
nul pe un ton glumeţ! Slavă Domnului, 
lucru nu ne lipseşte. 

Și dacă îl întrebau de unde dracului 
provine atâta lucru își punea un deget 
la gură şi răspundea grav: „Ssst ! lucrez 
pentru exnort...“. Niciodată n'am avut un 
câştig mai bun. Dar ca să-ţi vâri nasul 
în moara lui nici prin minte să nu-ţi fi 
trecut, Nici Vivetta nu inira niciodată. 

Cânc treceai pe acolo vedeai ușa închi- 
să, aripile morii mereu în mişcare, mă- 
garul păscând iarba din tindă, şi o pi- 
sică mare şi slabă se tolănea la soare, pe 
margina ferestrei şi te privea răutăcios, 

Toate acestea păreau o taină şi făcea 
lumea să clevetească. Fiecare explica se- 
cretul meșterului Cornille, după plac, dar 
vestea să răspândise că în moara aceasta 
erau mai mulți saci cu bani, decât saci 
cu făină. 

e 


După câtva timp însă totul se desco- 
peri; și iată cum: 

Făcând tineretul să joace cu flautul 
meu, băgai de seamă într'o zi că cel mai 
mare din băeţii mei şi mica Vivetta, erau 
inarăgostiți unul de altul. Nu mam su- 
părat, căci după toate numele Cornille 
era stimat de noi și apoi pe micuța si 
frumvasa Vivetta îmi plăcea să o văd a- 
lergând în casa mea. Dar cum îndrăgos- 
tiţii aveau prilejul să fie mereu împre- 
ună, voiam, de teama întâmplărilor, să 
aranjez uceustă afacere cât mai repede 
si m'am urcat până sus la moară să-i 
soptesc două vorbe şi bunicului. 

Ab ! bătrânul vrăjitor! Să fi văzut cum 
m'a primit ! Cu neputinţă să-l fac să des- 
cuie uşa. Prin gaura cheii, i-am explicat 
totul cum m'ara priceput mai bine şi tot 
timpul cât îi vorbeam, ticăloasa aceia de 
pisică mare şi slabă îmi sufla ca un drac 
pe deasupra capului. Bătrânul nici nu 
m'a lăsat să isprăvese şi mi-a strigat 
foarte necuviincios să mă întorc la fiat: 
tul meu; şi de eram grăbit să-mi însor 
băiatul, puteam să găsesc fete la făină- 
vie... Gândiţi-vă că mi se urca sângele în 


104. UNIVERSUL LITERAR 


cap, auzind aceste vorbe rele: dar am a- 


vut atâte. putere să mă stăpânesc și lă- 
sând acest bătrân nebun la roata lui, 
m'am întors spunând copiilor nemulţu- 
mirea mea. Sărmemnii mielusei nu ie ve- 
nea, să creadă : miau cerut învpirea să 
se urce împreună la moară și să vorbea- 
scă hunicului.... Nam avut puterea săi 
refuz, si iată-i pe îndrăgostiţi plecaţi. 

Dar tocmai când au ajuns sus, meşte- 
rul Covnille plecase, usa era zăvorită: dar 
plecând, bătrânul uitase scara afară şi 
copiilor le veni gând să intre pe fereas- 
iră, să vuză ce se petrece în vestita 
moară. 

Lucru ciudat! Iambarul ora gol... Nici 
un sac, nici un bob de grâu: nici picătură 
«le făină pe pereţi si pe pânzele de păian- 
jeni... Nu se simţea nici mirosul cald de 
grâu strivit. care îmbălsămează morile. 

Osia morii era plină de praf și pisica 
mare şi slabă dormea deasupra. Incăpe- 
vea de jos avea acelaş aer de mizerie și 
părăsire: Un pat prost. câteva sdrenţe, o 
bucată de pâine pe o treaptă a scărei si 
intrun colţ 3-—t saci jlesniţi din care 
curgeau bolovani de pământ alb. 

Acesta era secretul mesterului Cornille! 
Acest pământ îl pliniba seara pe drum, 
cu să salveze presiigiul morii lăsând sa 
se creată că se făcea făină... 

Copii. se  întoarseră si-mi  povestiră 
plâneânil cele văzute. Mi sa ruot inima 
auzindlu-i... Fără să pieri o clipă. alergai 
lu vecini, le spusei totul în două cuvinte 
si convenirăm să dlacem fără întârziere, 
la moara lui Cornille tot grâul ce se gă- 
sea acasă. Zis și făcut. Tot satul porni 
la drum și ajunserăm sus cu un convoiu 
de măgari încăreaţi cu grâu. dar grâu 
adevărat acesta. 

Moara era larg deschisă... In faţauşei, 
mesterul Cornille, sedea je un sac cu 
piatră văroasă, si plângea cu capul în 
miăiui. Băgase de seamă la întoarcere că 
cineva pătrunsese în lipsa lui înlăuntru 
si descoperise tristul secret. 

= Sărmanul de mine! Nu-mi mai ră- 
mâne acum decât să mor. Moara e dezu- 
notată. Și plângea cu hohote să-ţi sfăşin 
sufletul, chemă moura cu fel de fel da 
nume şi-i vorbeu ca unei ființe adevărate. 

In momentul acesta. măgarii ajunseră 
sus si noi am început să strizăm ca în 
fim urile bune ale noratrilor. 

[ei ! Moară 1... Hei mestere Cornille!? 

Si sacii se înerămădiră în faţa usei și 
frumosul bob auriu, se răspândi pe jos, 
in toate părţile... 

Mesterul Cornille căscă ochii mari. A 
luat grâu în puunnul lui bătrân și zicea 
plângând si văzând totdeodată : 

— E grâu! Doamne Sfinte! Grâu adle- 
vărat ! Lăsaţi-mă să-l văd. Și întorcându- 
se sșre noi: 

— Tei! Stiam eu că o să vă înloarceit. 
Aceşti făinari sunt nişte hoţi. 

Voiam să-l ducem le sus în sat: 

— Nu, nu, copii mei: trebue să dau mai 
intâiu. mâncare morii mele... 

Gândiţi-vă ! Căâtă vreme e decând na 
luat nimic la măsea... 

Si noi toţi aveam lacrimi în ochi vă- 
zând pe sărmanul bătrân sbătându-se în 
«dreapta și stânga. golind sacii, suprave 
<hind roata, pe când bobul se strivea, iar 
pratul subţire al grâului se urca în tavan. 

Și ca să fim drepţi, din acel moment, 
niciodată nu Yam lăsat pe bătrânul mo- 
rur fără lueru. Dar într-o dimineaţă mes- 
ferul Cornille. muri, și aripile ultimei 
noastre mori nu se mai miscară şi de 
ustă dată pentru totdeauna, 


In româneşte de CORA 


DE CE PĂMÂNTUL E ROTUND. 


o'linioară  înti'o cetate  donă 
fumilii puternice, stăpâne fiecare pe suie 
de robi si moşii întinse. Și aceste două 
familii se vrăjmişeau din veacul veacu- 
rilor, ucizându-se cu neiîndurare între 
ala, căutând cu ură neîmpăcată să se 
sSteargă de pe suprafaţa pământului. 
Văzând blestemul sânselui, din înul- 

tul cerului, preasfintei fecioare i se făcu 
milă de nemernicia vermilor si se huy- 
tări să-i îmțace. lar de dracul lor făcu 
pe cea mai mare dintre minuni, 

Ultimmii capi ai celor două familii a 
voun un fecior de o hărbăţie neintrocută 
și o copilă de o frumusete nemai văzută, 
Drugostea lor trohuia să 
secolelor. 

Dar diavolul veghia. Stăpânul pustiu- 
lui încerca să î 


Trâiau 


îngroae uita 


zădărnicească minunea 
păcii. 
Cei doi tineri au fost îmchisi în câte 


înalt nori si 
ncadormită ațături. 


Preasfânta 


un turu pănă îu cu pază 
fecioară vophia si ea. tu 
ui semn le țorunei norilor să clădească 
pod mâmeţ între cole două turnuri, să 
unească cele două inimi iubitoare. Si csi 
vrut să-i desvărțoeuscă, i-au unit 
și mai mult prin vointa cerului. 

Când stăpânii celor două familii vrăi- 
mass au auzit de minunea cerului, s'au 
avrins de o mânie fără hotar şi fiecare 
îşi luă copilul, întemniţându-l în cena 
mai napătrunsă celulă, păzindu-l cu o 
sută de ostasi, santinele încercate în 
primejdii. 

Dar noaptea usa celulei se deschidea 
de o mână nevăzută, paznicii adormea 
și cei doi îutrăgostiţi puteau să stea n- 
lături până în zorii zilei. 


Co uu 


Cutii vrăjmasi aflând si această mi 
nuuo. au pus la fiocare în arie, 
stăpăniţi de aceiasi însțiraţie drăcească, 
un plan nebun. Feciorul să fie dus în 
spre apus, pân la marginea pămăntu- 
lui. iar fata în spre Răsărit spre uceiazi 


cale 


marginea depărtată, pentru ca asticl nici 
sămtul lor să nu mat poată străbate de- 
| ăriaroa cea fără de hotare. 

Si au plecut o mie de ostasi cu fecia- 
rul în spre Apus si-o altă mie cu copia 
în sure Soare răsare. 

Si au mers astfel ani «te zile, străbă- 
tânst fiecare, pustiuri, deuluri. munţi și 
plutin:l pe mări si oceane înfuriate. 

Tristi. ca nişte umbre păsșeau purtaţi 
de voinţa nebuniei părinților cei doi ţi- 
ueri, utlănd cu lacrimi amare fiecare 
|us. care siorea depărtaraa între oi. 

Căci atunci pământul — era ase- 
menea unui disc rotund, plutea ca o 
minge de aur în aer, la marginile lui 
erau fixate cu un zid de argint înalt «le 
v sută de pași. Cei ce îndlrăsneau să se 
uree în vârful acestui zid stăpâneau cu 
ov privire îutreg Universul. Stelele i se 
arătau făclii de aur. luna um taler de 


diamant. Dar privind prea mult ge 
se deschidea înainte înfiorător, îl aj: 
un leşin a'roațe de moarte și cadă 
viu se rostogolea în spaţiul intenplă 
tar. căzănul mii de ani de-u-rându: 
urlâncul hunilor, în spre isvorul înt 
ricului. Acolo jos se transforma înă 
bră unde va rămâne până la veniregă 
decăţii de apoi. i: 
Spre acsastă margine infioră Loal 
cadruhii mergeau cei doi tineri. Y 
Si cânt au fost aproape de zid 
argint, indlrăgostiţii sau grăbit Sin 
urce în vărtul lui. si de acolo privirg 
co! si-au întins mâinile î nspre nEI 
oinire, chemâmlu-se cu strigăte dei 
nădejrle. Ei 
Prea miloxtivă fecioară lăerimă di, 
la lor si hinecuvăutăndu-le dragi 
porunci pământului unească 
două margini şi glob de aur să ung 
coa mai mare dragoste, care a trăit 1 
dată. U 
Bruţele pierdeau în gol 
simţit de-ortată că se întâlnesc, In 
cari se chemau în zadar. Sau Simi, 
olată aproaţe, bătând una pentru 
Caii familiilor  vrăjimaşe  auzin, 
coa din urmă minune, şi-au învins 
liţi mânia si întinzându-și mâna j 
nească au încheiat istoria unui ră 
care nu mai avea sfârsit, printa”o n 
care a durat sapte vieţi de oamenii 


să-și 


cari se 


ION MUNTEAŞ 
] 





SEVER BURADA : Poriret 


i 
] 
1 
i 
| 
i 





Nat Săpes 


AMINTIRI ASUPRA LUI HENRI BERGSON 










Henri Bergson! 

l-:im văzut fotografia întru diu re- 
stele care anunțau că luase Premiul 
abel. Si am avut o clipă de dureroasă 
rprindere văzând cum timpul îi Îm- 
trânise obrazul rumen și îi obosise ex- 
esia ageră +. ochilor. Am simţit căt de 
vit sa îndevărtat vremea când erani 
gtudantul dela drept si litere dela Paris, 
ji când așteptem --- cu un entuziasm 
are mă făcea fericit, iar Printre cămara? 
u o elocvenţă doritoare de a face proza 
liti — ora ciuci în fiecare Vineri spre r, 
ară duce la College de Franca ca să and 
pe Henri Bergson. 

* Primele lui opere: 

“nnies  îmumncdliutes de la consrienre și 
“Matinre vb memoire—iu care se pisesfa 1le 
altfel schițată toată filozofia lui ulte- 
pivară îi atrăsese respectul lumi unf- 
"versitare si a cercurilor stiiuțifice si fi- 
lasofice competinte. 

Voluriul 7e Five. veninul după o În- 
“veagă serie de monogrufie supra răsl- 
ui. dădu o esrlicaţie nouă, dar Încom- 
wlectă. a cauzelor răsului, 





Pasi sur lex do- 


când ceva v- 
comportă în 


+ Ideea că râdem atunci 
„enesc anu ceva. viu se 
“ip mecanice sau niorf. - - a ridicat rnul- 
0 discuţii si munnele lui Ianvi [ieruson 
|peepu să fie cunoscut si de marele pu: 
Mic. 

"i Apariția însă a cărții PErolulion Creu- 
e lui i fost începutul roarei glorii n hui 
ergson. 


La Sorhuna, Fr. DRauh şi A. Talnude 
“ canferinţela do licență  adnmceau în 
pi fe dezbaterile punctul de vedere a) iui 
ergson. Tevistele şi zirrele erau plina 
a article. da polemici, do versuri chiar 
re discutau sar foloseau  deosebiraa 
între intelizanță si instinct si Mivata 
sufletească etc. — 2le manstrului. [ar 
aiufitoatrul din College dn Franca unda 
îsi ținea cursul, era cu totul neîncăvătar 
!jentru mulțimea da studenți, de 7iAIsu. 
in profesori, de intelectuali si da... da- 
i mes du mondo cere venenu să asista. 
Cursul lui Bergson era cursul la modă 
n Paris, - ultimul loc unde se mai fi- 
ozufează, ca să fi putut să'l asculți si 
i ai un loc mai hun. trebuia să vii cu 
re-o oră mei de vrome şi cu prilejul a- 
esta puteai să asculţi si cursul lui [etoy 
eniou cara vorhea în acelas amtitea- 
ru înctintoa lui Bergson. 
Mi-aduc aminte că siimnpaticul dar ast- 
sticul  Loroyv-Reaulieu varhea cu pre 
*„pulatie si pe măsură co pleda pantru 
evoia în care se află Franţa de a n nai 
pen tată. pe aceeas măsură se popula si 
ala în care el vorbea. Dar perspicarita- 
ea bătrânului maestru î! lăsa să vară 
ă acest subit interes pentru finele cursu- 
i său nu trehuie luat ce o răsplată 
rdivă a meritelor sale. 
In asteptarea cursului lui Bergson, 
vai de nvilte ori izbit de câte o înfăţi- 
re distinsă de savant cu favoriţi. Pe 
And însirai. ca pe niște mătănii în 






















ininte numele posibile de savanţi şi pro- 
fesori cari îi putea să posede apareuţi 
de mei sus. — vedeai cum distinsa fizu- 
vă de savant se ridică în picioare şi ce- 
dează locul unei aoamne de cea nui au- 
tentică eleganţă. Vai! Ceea ce se spu ui, 
eva adevărat : doamnete din lumea are 
își trimeteau câte un valet mei chipra, 
câta un maitre hotel să le*reţi» an 
vrerme locul la cursul lui Bergson, 

Am ascultet odată conversaţia a doua 
doamne de acestea care primeau ziceai 
cole, — în casa lor toate nuinele mrri ale 
literaturii si ale politicei. Louis Barthui 
sedea în ziua  acaen la curs numai cu 
denă bănci înaintea lor, şi a putut auzi 
— în pauza dintre cuvsul lui Leroy Boa. 
ulieu =i al lui Bergson — cum cucoanele 
au ajuns si la dânsul și una din ein a 
incoput : 

— Barthou ? Mais, mu chere, je le cun: 
neis. Mais c'est un mediocre, je rouus a- 
ssnre ? 

Majoritatea a'nditorilor însă erau stu- 
denţi si îmtelectuali. Acolo atu văzut pe 


Pierre Tassorre, Gaston Itageot, Tean 
Cocteau. Charles Peguy. Donis Arniel, 
Paul Fort. Daniel Bathelot ete. iar din- 
tre români pe Mircez. Djuvara. Marin 


Ştefănescu, Al. Băheanu, Ion Pillat, Mir- 
cea Libros, D. Toaniţescu și alţii. 

Când apărea Rergson — scund ele- 
gant. rnustața tunsă mărunt. guler tere, 
cravată neagră — sala amuţea. Berzson 
so riseza pe scan, arunca 0 privire asu- 
pa sălii ca si cum ar fi vrut să'si recu- 
nuască priotenii si să reia contactul su- 
fintesce cu ci si apoi începea să vorbească, 
Vorbea ver de tot. articulănl cu maro 
claritate si căutând parcă totdeauna în 
ochii nostri putinţa de a merge mai de- 
parte. 

Aveci impresia unui salt în necunas- 
ruta “nui miner care ajunge sub ochii 
tăi famdurile întunecate le pământului 
ca să scoată un aur din ce în ce mai ar- 
monios si mrâ abundent. Toată sala era 
a singură privire. o singură răsuilave, 
o singură atenţie si un singur gând. 
Pergson începea prin a rezuma în câ- 
tova cwvinte ultimele conferințe pre a 
ne arăta până unde ajunsese cun e.ualisa 
filozofică a ideilor pe care le critira, A- 
poi începea opera constructivă. Vorbra 


răspicat, îşi  întovărăsei expunerea cul 
metafore superbe — oaze fermecate în- 
tun deşert. dogoritor --. și înainta cu 


preciziuune da cronometru printr'o lume 
de concepte pe care o creea în fuţa no2s- 
trăi, 

Neuitat în deosebi a fost anul când a 
vorhit despre Natura ideilur generale. 
Am trimes în anul acela “nui ziar din 
Hucuresti în fiecare săptămână o dare 
dn seamă a cursului lui Bergson «i stiu 
eu câtă rviditate prietenii care studiau 
titesafia la Bucuresti urmăreau  gândii- 
vile marelui filozof. 

Remareabilă a fost ultima lecţie a u- 
nui curs când Bergson epuisând analiza 





UNIVENSUL TITERAR, = 105 





LD LD IL[= 


de HORIA FURTUNA 


ntateriei ivatate a voit să arunce o pro- 
ecţie de lumină spre viitor întrebân'rlu-sr 
care ar fi scopul vieţii omeneşti. Şi a a- 
rătat cum chiar cel mai materialist cău- 
tător de avere. cum industriaşul stăpân 
pe o cetate de uzini, pe lângă malţumi- 
rea de a avea un venit diu ce în ce mai 
mave, are în fond o mere mulțumire 
uveia de a fi creat cova. 


Seopul vieţii omenești este de a creea, 
“le a creeai în confort, în bine, în frumos, 
în consolare în adevăr. Şi de oarece seri- 
timentul ce'l ai creând — și după ce ui 
creat — e o mulţumire armonică și a- 
dâncă, poate că scopul vieţei omenesti 
este, spuneri Bergson, creaţia estetică, 

Mi-aduc aminte de ziua aceea de pr!- 
măvară când ne spunea licrurlie aces- 
tea. Sale. era plină de intelectuali și ar- 
tisti care'şi purtau în piept geniul și 
blestemul de a crede în idee si în fru- 
mos. Ovaţiile ce i s'au făcut lui Bergson 
nu erau numai un omegiu udus inteli- 
gențţei li creatoare și erau mulţumire 
întuvor acelora care îşi simțeau vitţiu 
justificată și sufletul salvat prin cuvin- 
tele marelui cugetător, 

Odată, într'un sfârsit de toamna. 
într'unul din ultimii eni când sa nui 
ținut cursul, asistasem împreună cu Ion 
l.ugoșianu la lecţia de deschidere. Admi- 
vatorii fanatici ai lui Bergson Tau us- 
teptat la eșire. Mare mi-a fost emoţu- 
nea când lam văzut că se îndreapta, 
spre mine. 

- - Domnule, îmi zise. întinzându-mi 
mâna, ești de patru ani unul din ascul- 
tătorii mei cei mai credincioşi şi cer 
mai atenți. Cum te nuameşti și ce stu- 
diezi ? 

Si a pornit încet cu noi pe rue des Ii- 
coles, vorbind cu mine filozofie, muzreă, 
literatură. Nu'mi venea să cred că ma- 
rele Bergson poate să răsplătească cu 
atâta atenţie, entuziasmul si admtraţia 
mă duc să discut filozolie cu el. 

Ajunși în fața Pacultăţii de medicinii, 
Henri Bergson s'a: despărţit de noi. învi- 
tându-mă să mă duc la nl acasă, la Au- 
teiul, ca să discutăm filozofie. Tnvitaţia 
asta am luct-o ca o supremă. amabili- 
tute căci n'ax fi îndrăznit nici odată să 
mă duc să discut filazofie cu el. 

Starea bolnăvicioasă a Jui Bergson la 
făcut să-si întrerupă curând cursurile 
Wola College de France şi să se consacre 
unei mari lucrări la care medita de me 
mulţi ani. Inainte de a părăsi definituv 
catedra lui, Bergson se lăsase sunlinit 
n îm de către celebrul socioloz Hene 
Worms. Audiţia acestuia impresionu, Să- 
ile rămâneau însă pe sfert goale căci 
lipsea atracţia megică a maestrului. 


Am în faţa mea caetele cu însemnări 
«dela cursurile lui Bergson. Văd minu- 
țioasele anulise ce le face asupru filoso- 
fici lui Plotin, Zenon, Berkely, Spinoza, 
Descartes, Biran, Comte şi anpi recitesc 








106. — UNIVERSUL LITERAR 





IAR TOAMNA 


Dar ravagiile toamnei printre muritori 
nu-s numai acestea : todmna nu este nu- 
mai isvorul nesecat de inspiraţie, curteza- 
na nepotolită prin, elogii, a seribilor anu- 
nirni sau oficiali, nu e numai cocheta 
care nu stie cum să se mai facă aul- 
mirată şi iăndată, nu aduce în cortegiul 
ci funebru această unică nenorocire li- 
terară. Urmând imediat după vara, cea 
călduroasă şi îndemnătoare la odihnă-- 
toamna reprezintă epoca reînceperii acti- 
vităţii pe toate terenurile inclusiv, cel 
“literar. Fenomenul vă e îndeajuns de 
cunoscut din presa cotidiană și din afi- 
sagiul public: peste tot ni se anunţă 
zilnice apariţiuni și reapariţiuni de pe- 
riodice, literare, culturale, politice etc. 
Fenomenul e atât de general şi de în- 
prijitor, încât, pentru simplul spectator, 
fenomenul apare ca 0 adevărată cala- 
mitate. 

Nu am interes să fac nimănui recla- 
mă. dar priviţi cele câteva foi eşite, în 
ultimele 2 săptămâni, de sub teasc, și 
vă veţi convinge nu numai că anotimpul 
plcios al toamnei dă de lucru culegăto- 
rilor tipografi oferindu-le paginile naive 
dle ciupercilor-reviste, dar că majorita- 
tea. acestor foi, tot atât de anonime 
chiar când poartă o semnătură desci- 
fvabilă, adăpostesc în coloanele lor „ver- 
snri si proză, schiţe, nuvele, însemnări“ 
lipsite şi de răspundere, şi de garanţie 
și de puţinul care le-ar puteă face du- 
vabile. I. — desigur -— una din counsta- 
tările întradevăr dureroase care — ge- 
neralizată — ne duce la la încheerea că, 
toamnă cu toamnă, scrisul românesc se 


pasagiile inspirate în care redă cu dem; 
nitate libertatea omului  desjugându-l 
din determinism, — în care vorbeşte, — 
și în artă se apropie de Bacon, Henan 
şi Nietzsche — de evoluţia care creează 
o vicţă din ce în ce mai conştientă si 
personalități omenești de geniu, — în 
care arată că scopul vieţii noastre e 
creaţia, dovadă sentimentul de bucurie 
ce' întovărăşeşte creaţia, — în care u- 
rată că filosofia intuiţiei, luarea în pose- 
siune directă a obiectului, nu e o filozo- 
fie mistică ci e puntea, legătura pe care 
Bergson o aruncă între metafizică şi şti- 
inţă, — în care analizează timpul legat 
de purul omagiu de simpla repetiţie, 
de mecanică şi durata: timpul varlabil 
al vieților care tinde spre o eternitate de 
viaţă. 

După lEnergie 
Simultaneite 


spirituelle şi Duree et 
(acesta din urmă  consti- 





_ emaBacenieierenres 














IN RĂASPAR.. : 


i 


LETIŢIA NICHIFOR: Case 
LE: m mmm mmm + 


prezintă mereu mai anemic şi mai lipsit 
de vigoarea caracteristică operelor de 
valoare. 

De-aici o a doua caracteristică — de- 
astădată mai altruistă — a toamnei, a- 
ceastă doamnă superbă, care nu se mul- 
țămeşte să se facă lăudată şi căutată, 
dar dă ocaziuni de primenire literaturii, 
deschizându-i, prin ploaia plictisitoare 
și dezechilibrantă, pori noui, tot atâtea 
prilejuri de evadare. 

De-aici semnificaţiunea toamnei: ca. 
prietenă, a poeţilor, mai ales a acelora 
cari dibuesc pe cărările intortochiate ale 
artei : de prietenă a tipografilor cari — 


tuind cea mai profundă critică a teorii- 
lor lui Einstein), Bergson lucrează la o 
mare operă care să sintetizeze toată ti- 
lozofia Tai. 

Multă vreme presupunerile  dedeau ti- 
tluri acestei lucrări. O lucrare asupra 
Voinţei? O Etică? 

Astăzi se ştie că Bergson lucrează la, 
un mete studiu asupra Moralei. Va fi 
transmutarea în domeniul spirituabtăţii 
a acţiunei omului printre oameni și în 
natură, — a conceptelor generale ale lui 
Bergson. 

Negat de unii cum a fost Jalien Benua, 
pus de alţii în rând cu Socrate şi cu 
Kant, — Bergson este fără îndoială cel 
mei profund cugetător din zilele noastre 
și unul din cei mai mari filosofi cari au 
existat. 


HORIA FURTUNA 


după activitatea monotonă din vară 
mai ales, după cealaltă, de zi şi noapt 
din August şi Septembrie — își 
găsi câteva motive serioase de existen 
pe periodul critic al ernei. 
Vai însă că nu poartă aceleaşi sent 
mente toamna şi pentru marele publi 
care — an de an — începând din lui 
Octombrie, se vede mereu ameninţat 4 
năvala anonimă a tinerilor începători. 
Tată dece mă cred îndreptăţit să di 
test toamna care, sub această nouă îi 
fățişare, este conducătoare acoperită î 
celui mai odios complot lă adresa suf 
tului omenesc, complotul: de asasinat 
prin literatură proastă a ceiace are acei 
suilet mai măreț şi mai sfânt. 1 
Căci, să nu se uite un lucru: ma joi 
tatea operelor publicate toamna în toat 
aceste reviste, sânt produsele imediu 
ale călduriler caniculare ale verii. In asi 
fel de împrejurări, ele păstrează bil 
imprimate urmele anotimpului care le$ 
produs. £ 


PAUL 1. PAPADOPOL 
! 
| 
k 














UNIVERSUL LITERAR. -— 107 








pp 5 cu s Ea c es 





EXPOZIŢIILE 


eneu. Intriuna din sălile, dincolo de 
sindă, se ascumde expoziţia pictorului 
4: Enea. Zic, se ascunde, pentrucă ta- 
iraril: multe şi bune ale artistului, în- 
suite într'o săliță de mâna a dou, 
sii meritat cinstea unui loc mai încă: 
dim și mai uşor accesibil publicului. 


expoziția personală de anul trecut, fie 
din altele colective. De altfel d-l Neylies 
pare a fi de mult fixat definitiv în forma 
actuală. Ca de obiceiu, în expoziţia d-saie, 
foarte multe lucrări suferă de grămă- 
deală pe un spaţiu restrâns. 
Cunoscutele-i cirezi de bivoli —- în ve- 





GR. MANEA : Peisaj 


omnul Eme e dintre tinerii pictori pe 
tare lam distins şi în alte dăţi, cu pri- 
jul diferitelor expoziţii. colective. Pro- 
misiunile făcute atunci, le găsesc în buna 
bre implinite în expoziţia personală 
dela Ateneu. 
|Piogresul d-sale lent dar sigur, e re- 
zutatul unui vizibil spirit de disciplină 
are nu lasă nimic hazardului și supu- 
ind mijloacele de realizare unor inten- 
Huni plastice concepute cu deplină sin- 
pilate, reușește în mod firesc să-l facă 
artist comunicativ, fără pretenţii da 
isca prin inovaţii acrobatice, emoti- 
laea specială a unor amatori de ori- 
[il căutat cu lumănarea. 
Dnul Enea nu neglijează desenul şi 
se lasă furat de seducţiunile unu co- 
eftin și căutat pentru efecte locale 
rejudiciabile unităţii tabloului. 
"Ii special portretele tănârului artist 
unt demne de o deosebită atenţie: so- 
| desenate cu vădite preocupări de con- 
iueţie sub un colorit legat şi sobru. 
be dovedesc o muncă atentă şi stărui- 
oare, 
"Motivele foarte vamiate, fericit alese şi 
me puse în pagină, sunt susţinute de 
în sănătos simţ al compoziţiei. 
“Pe alocurea o insuficientă punere în 
valoare, cu deosebire în peisagii, provu- 
And adesea confuziuni de planuri, e o 
idere usor remediabilă pentru talentul 
lui Enea cave se înfăţişează atât ude 
borios şi observator. 
"| Neylies. Mutte din lucrările d-sale 
uni deja cunoscute publiculii, fie Ain 


paus, la adăpat, la muncă, — a căror 
grupări vădesc incontestabile calităţi de 
compoziţie, nu sunt lipsite de o vagă 
poezie pe care artistul o face să plutoa- 
scă peste: siluetele animalelor greoane, 
cu mișcări molatece în lumini crepuscu- 
lare. : 

Numeroase peisagii și interioare din 
tară ori colţurile pitoreşti ale Franţei fac 
inajoritatea motivelor simpatice în cari 
însă meticulozitatea, grămădirile pe pla. 
nuri restrânse, culoritul dulceag cu ex- 
cese de tonalități violacee, sunt sensi- 
bile scăderi. Aş putea spune că 'n ge- 
neral — fără să pot afirma dacă a- 
ceasta e sau nu o calitate — d-l Neylies, 
nu caută să se întreacă pe sine. 

(ar. Manea. Poate graba da realiza 
neapărat o expoziţie în iarna aceasta ex- 
plică prezenţa multor lucrări foarte 
slabe alături de tablourile bume ale d-lui 
Manea. . 

De notat în deosebi un nud cu mulite 
calități de desen, consistenţă și compo- 
ziţie ca, şi câteva capete sârguincios stu- 
diate. 

Mai puţin fevicit inspirat în alegerea, 
peisagiilor, adeseori banale, cu abumden- 
ţă de mărunţişuri şi de o factură şovăel- 
nică. 

Tablourile mici, prin nota lor de 
spontaneitate înviorează acest ansamblu 
care în general nu reușește să prezinte 
pe artist asa cum îl cunoaştem din al:e 
manifestări — O paletă mai îndrăzneață 
și totuş mai îngrijită ar fi un sprijin 
decisiv calităţilor cari nu lipsesc d-lui 


Manea. ȘI 

Ionescu-Doru. Mult evoluat în ultimii 
ani. Mai puţin sistematic în factură ca 
în trecut, păstrând totuș reprobabilul 
mijloc al delimitării grafice între pla- 
nuri ca rezultat fatal al lipsei de justă 
valloraţie. 

Monotonia de lumină nu poate fi re- 
mediată prin diversiunea tonurilor. 

Din această pricină tablourile d-lui 
Ionescu-Doru au ceva asemuitor cu iu- 
crul manual pe o tapiserie. 

E de remarcat totuş o stăruinţă mai 


2090 TERRA 








GR, MANEA : Păgărăşeancă 


vizibilă ca m alte dăţi, în desen şi di- 
ferenţierea materiei. Altminteri, în ge- 
neral, armonia liniilor şi repartiţia în- 
grijită a maselor de culoare obţin ui 
plăcut efect decorativ. 

Această din urmă preocupare înlătură 
prin excesul ei, posibilităţile artistului 
d'a sublinia cu destulă vigoare caracte- 
rul subiectului şi specificul local întrun 
colț de natură. 


C. VLAD 





a 





108. —- UNIVERSUL LITERAR 





S.45 ZOHNenra 


On $ ca Şu-easaa... | CONSTA TĂRI 











cae pm cepe 








FIGURILE ACTUALITAȚŢII 


ZA zii, «ATA 


sarii rea i se 


D. 1. MIHALACHE 


D. G. TATARASCU 


(Caricaturi de lun Satu) 


La Puris. expluatarea iubirii te de- 
părtează. -le ea : dar la ţară ne arată o 
înfătişare nevinovată ; uerul ei de să- 
nătate ne tulbură ; depăşeşte orice ineta- 
fizică. 

Oamenii dela ţară împărtăsesc iuu- 
cenţa dobitoucelor, 

Pe marginea fluviului nreu. inatvete 
se fac complicele fiicelor îndrăgostite. 
Castitatea nu este luată în râs, dare 
necunoscută. 

Nimeni nu crede în virtutea preotului 
celui mai auster. 

— „Când mă gândesc, doamnă Du- 
cusse, că sunt bănuit... 

— ti, domnule abate, lusă JimDbile 
rele să vorbească... d-ta ești tânăr. esti 
liber... 

— „Vai, doamnă Ducasze, nu 
veţi cvede şi dva,., 

—- „Fi asta-i, d-ta trehue să faci numai 
ce îţi place. De vreme ce nu faci niciun 
TĂU etnă nui, 

-— „Dar, doamnă Ducasse, 
vă jur... 

= „Desigur, domnule abuta. Asta e 
bună... dacă nici la vârsta «d-tale nui 
avea dreptul! 

Cu neputinţă să ieși de aici. 


cama 


încăndută, 


* 


Pe cei care nau vărăsit-o niciodată, 
natura îi medeleazăi cu vremen după 
chipul ei. îi întăreşte, îi supune să as- 
culte fără sovăire legile sulo oarbe. ci 
vepoiează, în sensul profund al terme- 
nului. Toată viața lor este rânduită după 
astre, odată soarele apus. ei numai ur- 
mează n existenţă factice ; zorii îi tra- 
zeste ca pe dobitoace si asemeni lor pi 
vânează, răscolesce pământul, soarele îi 
spală, si ploaia. Se identilică cu păroâr- 
tul, se întorc spre inima lui fără să 
crăcnească — și nici nu le place să 
piară, Nu îl cheamă pe medic la căpă- 
tâiul unui bătrân decât de formă si 
numai atunci când sunt siguri, că a- 
ceustă întâie vizită vu fi ultima şi că 
bolnavul nu mai are nevoe în lumea 
asta de leacuri. 





* 


Un băeţel vine întiv seară, să-i caute 
pe doctor pentru bunicul lui bolnav, 
„Stii bine că na murit încă? îl în- 
treubhă medicul  neiîncrezător. Băiatul 
protestează. Pleacă amândoi în trăsură. 
în noapteu de iarnă, pe drumul stricat 
al câmpiei, Lu câţiva metri de casă, 
doctorul își leagă armăsarul de un co- 
puc si înaintează cu pas de lup. Sur- 
prinde un saomot de râsete, de vântece. 
ile sticle destnpate, tot zgomotul unei 
imense bucurii, pentrucă bătrânul a 
murit. Pav băiutul fuge de rupe pămân- 
tul, să vestească sosirea doctorului si 
<ă dea alarma. Intro singură clipă, 
ylânsetele înlocuesc răsetele, cântecele 
sunt schiinbate în strigăte şi bocete. 

Țarina nu Aă omului răgaz să-si în- 
grijească bolnavii. Obiceiul este să se 
petreară noaptea în odaia bolnavului, să 


LHANGOLS MAUR 


se tragă perdelele feresirelur şi al 


tului. să fie lăsat taotă ziua fără i 
si fără aer, 


* 


Uu om inteligent, curios să ui 
cruri ce ţin «dle spirit și care n'a păi 
niciodată orasul mic de provinei 
închide aproape totdeauna într'o 
cialitate, se mâvpineste, se opreşte 
subiect locul. Fioă vesurse exteri 
fără instrument de lucru, el trăesh 
fondul lui propriu si se sleieste: n 
nolenţă univovsală îl cuprinde, Nid 
maj are novoie de opiu. Pentru co 
tate, el opreste istoria Iumei şi ai 
lu o avumită. epocă si nu mai vi 
cunoască nimic dinerlo de ea, 

Ca primejdie nentru un om intel 
absenţa murtorilor. Omul cel mai 
nu se poate vedea bine decât în 
altora, 

la țară. un om cultivat stie că 
ironizat. pentru tot ce are cl suma 
dap nimeni nu-i spune trăsăturile 
devărat rinicule si nimeni nui 
nuuță. 


E 


„b.umau“ slujeste mai ules pe 
scesi lucru: ne obligă să ne păzim 
depăriează de contactul imediat cu 
ivsşine, ne distrage. la ţară, eu îmi 
propria mea pradă, 


Văranul se înslvexte de istoriile 
ini. cealaltă si de cei ce i le pove 
1] rrede că oricinn îsi caută, ua 
Imi. interesul: e un om siret care 
vrea să fie dus. 





Li 


Cpoace este înspăimântător În vi 
"lo țară, este că te dă, fără nicio apă 
ploii, furtunii, văpezii, nopţii. Viata 
siră delu Paris scapă fenomenelor 
mosferice : ritmul ei nu atârnă de 
tereologie. La ţară, pradă tiinpului 
Orilseanul descoperă că ol este un 
mal neadaptat. Cum să trăească? 
cum gândirea mai poate continua 
lobul ăsta inundat, însgheţut, 
bros ? 


+ 


Tiinpul „petrecut în provincie este ți 
pul de viată ascunsă, fără de careih 
ponte exista un destin mure: e o ră 
sere înuinte de acţiune. Pe un tân_ 
provincial nimic nu îl poate opri să: 
audăuecuscă în sinea lui.  Aminteşt? 
plimbările acelea singuratice în grădim 
publică din  Bordeuux, acea furie ş 
analiză, pe cure o credeai sterilă, ac 
note, în care ficsui toate descoperi 
iusului tău, 






Secannaca cie 
CU vase 


D-ra V.. e o artistă de talent; dar în- 
struiă cu un fizic cât se poate de ne- 
hc ut. Jucând la Reims o piesă de Del 
ysel, partenerul ei îi adresa următoa- 
a implică : 

; „hoanună, te schimbi te faţă..." 
| las-o sk se schimbe, strigă 
he sala, nu va pierede nimic, 


cineva 


+ 


heru seară, În premiera unei comedii 
parte slabe, se inzi de odată un fluerul 
verile şi lut. 

Autorul (Il. de Bornier) care tremura 
culise, exclamă cu parapon: 

— Sliu eu delu cine vine asta! Colo- 
ul! 

- Le colonel? î! întrebă un confrate. 
Un colonel de cuvalerie, dusmanul 
u cel tmai înverşunat.! 

Cu prilejul celei de a doua reprezen- 
i». fhrerăturile se înteţiră, De data 
ti nu nai fluevu o singură persoană, 
ra toată sala, 

- Nu ţi-am spus eu, se văită autorul, 
busul de colonel !... Nu mă slăbeste 
loc! 

-- Adevărat, mare dhusruănie treba 
i poarte colonelul! îi răspunse con- 
tele. Astăseară Ia mai venit singur, 
veni! cu tot regimentul ? 






























rămas celebre glumele și farsale 
| le Rouvvay, secratanul d-nei de Si- 
gi. 

Into zi, umbla sub pelerină, cu o pia- 
tăt toule zileje. Cind fu întrebat ce 
cu piatra, răapumae că e o moatră, 
i-o casă pe care av vrea so vândă. 


E 


a marchiz, bogat putred, căruia iii 
trase în cap ideea că ştie să picieze, 
mă întro zi ln el acasă pe celebrul 
” Poussin, spre sa-i cere părerea a- 
ra ultiumlui tablou pe care-l smăân- 
ba: 

— Domunle marchiz, spuse Poussin, 
lipseşte un singur lucru ca să Dil- 
fi considerat un pictor mare: sără- 


Dana d'Alhevt, soţia mareșalului, era 
lmee care uvea toate calităţile. Sin- 
ruj ei defect, era ci nu dispreţuia v 
pă. două, trei, sapte... de sampanie. 
imro zi privindu-se în oglindă, exclu- 
& mirată : 

icină 'oi fi având eu nasul 
[100 
— Din pricina şampaniei dela bufet! 
xpunse cea mai bună prietenă a ei. 





Inlea-caz'ca 





lo caz car 


CUM A FOST PONDAT SPITALUI, 
NOTIISCIIIILD LA PARIS 


Numai filantropiei i se datoreşte ..PFun- 
dațiunea Nothschild“ ; spital, ospicia, or- 
felinat, sanatoriu, (76, rue de Picpus): 
și acest stabiliment de utilitate publică, 
a fost recunoscut ca atare prin decretul 
cu data de 8 Aprilie 1886. 

Consultaţia, specială. peniru bolnavii 
atiusi sau suspectaţi de maladiile tuber- 
culozei pulmonare, a devenit pivotil lup- 


tei contra tuberculozei la spitalul hoth- 
schild. 
Si cu începere din anul 1927, această 


cousultațiune de mare specialitate, sepa- 
ră femeile de tinerele fete, cari pot să fie 
ueceptate la „L/Esperance“, spitalul și 
fundaţiunea Adelcidei de Nothachilit, sa- 
natoriu construit la Hauteville, apraepe 
«e Belley (Ain). 


CAT TREBUE SA DOARMA OMUL 


Până la vârsta de sase luni, copilul 
doarme aproape toată ziua şi toată 


noaptea, dacă al e sănătos, Dela un 
an şi jumătate până la doi ani, îi tre- 
buesc 16 ore de somn, impăţite în două 
etape; 1+ ore noaptea şi donă ore ziua, 
după masa dela amiază. Dela vârsta de 
«doi ani lu G ani, durata somnului se re- 
duce ia 14 ore. Dela 6 ani la lt eni, are 
nevoe de 12 la 10 ore de somn. 

Incepând dela 14 ani, această durată 
poate să fie redusă Id 9 ore, numeroşi 
adulți chiar au adesea nevoe de cel puţin 
nouă ore de somu ca să-și întreţină să- 
nătatea şi voia bună. 

In general un adult normal (sănătos) 
trebue să qarmă $ ore, pe când un bă- 
trân se mulțmmește cu câteva ore; în 
medie 5—6. 





jr 


Ia! NR 


St A 








ăi UNIVERSUL LULERAR, — 109 








caricatura zilei 


PRUDENȚA 


DOCTORUL. -  Cuaun mai mergi cu să: 
nătatea, dragul meu ? 

CLIENTUL (speriat). --- Spune-mi, D-le 
doctor, cât mă va costa, dacă vă răa- 
pun 7, 


IPOTIZĂ 


D299 PI 
-- Vei vedea în curând, dragă prietene, 
că odată cu progresele telegrafiei fări 


fir, ai să pescueşti cu trestia fără sfoară 
şi “andiţă. 


SOFERII... 


„— te noroc tovarăşe! Dacă nu intervenea prietenul de sub roţi, dădeam noi 


ortul popii... 


(Judye) 





110. — UNIVERSUL LITERAR 


DOUGInI: 





UE 





BUCEA și CĂPETINĂ 


„„puțineale şi vinoase doteade vom n: 
„luce, socotind că şi ceale mulle tot a!dta 
dovedesc cât şi ceaste puține... 

Cantemir, Chron. 1. 81 


Prietenul meu Delavrancea are în în- 
rea, pe semne, de a cugeta în imagini. 
Cum scrie, se scie; dar şi atunci când 
vovbesce, dacă voiţi al desboboci descri- 
indu'şi prin graiu ceia ce pgâwmiesce cu 
şi câmd şi-ar ved6 gândul trup şi suflei 
de 'naintea ochilor şin acelaş timp tot 
trage pe hârtiă linii peste linii. tot pi- 
cură puncturi peste puncturi, le însoară 
și le desbină, le ubreșce şi le luminează, 


Intra seară vorbiam amândoi politică, 
ba nu...  vorbiam istoriă, desvoltând 


teoria lui Vico despre vecinicul dus si 
intors iarăşi dus şi întors al îmtâmplă 
vila. Delavrancea zugrăvia o roată. Și 
asa de aitdomea era făcută, încât eu nu 
mam putut îndura de u i-o lăsa pe 
masă, ci am puso tiptil în buzunar. A 
cusă, o mai privii pe gânduri. Nu sta 
tocmai greu de a înţelege asotiaţiuntu 
de idei, care la împins dela politică, 
vreu să zic dela istoriă la roată, căci şi 
bătrânul Mivon Costin zicea oarecărul: 


Nici voi, lumii înţelepţi, cu filosofia 

De roată hălăduiţi, nici [teologhia 

Vau scutit de primejrii, sfinți părinţi 
ai lumii, 

Ci au adus la moarte amară pre unii... 


Roata se "'nvârtesce ; se 'nvâstesce şi 
politica. eram ă zic istoria ; dar căruţiu 
ur sta bălăbănindu-se pe loc fără spor, 
dacă mar fi ce-va care nu se îvârtesee, 
și acel ceva este osia. Această noul a- 
sociațiune de idei, a mea de astă dati, 
mi-a pironit privirea anume asupra păr- 
ţii cenurale a roții, acolo pe unde intră 
osia cea mântuitoare, prin care se 1 
Jesnesce mişcarea, dar care nu se mişcă, 
căci dacă ar intra și ea în horă, vai de 
biata căruţă. Și iată în ce chip, mulţă- 
mită Imi Delavrancea, sa născut pe neaş- 
teptate cercetarea de faţă. 

In viaţa de toute zilele, unele lucruri 
sau lucrări ne aduc anmiute de attele. 
cu cari ele se pre-aseamănă suu de cari 
se pre-deosebesc, și între cari este o le- 
gătură de efect şi causă sau de scop și 
mijlac, ori pe cari ni sa întâmplat de 
a vedeu în acelas loc sau în acetas ținin; 
si adesea uumai amintirea unora dinu 
«le ne aanintesc pe celelalte, cari la rân- 
dul lor ne mai amintesc une-ori altele 
și iarăşi altele. O asemenea asociaţiune 
de idei este ce-va mai mult individual, 
iar prin urmare trecător, astfel că ace- 
las lucru, un nas bunăoară sau o gri 
masă, vine astăzi poate să-mi aducă a- 
niinte un botez, lui Petru mâine o cu- 
nunie, lui Pavel ppoi-mâini o înmormâa- 
tare. Din dată însă ce o asociuţiune de 
idei, îrecând peste sfera imdividuală și 
Jățindu-se asupra unei colectivităţi, is- 
butesc în această tendință a sa de răs- 
pândire, atunci ea se cristalisează în 
eraiu prin darea aceluiaș nume la cele 
două lucruri sau lucrări însoţite în min- 
te, aşa că — de pildă — Românul zice 
nevestuică la o nevastă scunduţă sau 


drăgălaşă, şi tot nevăstuică se cheamă 
„miustela vulgaris“, moldovenesce „hei- 
ea”, un mic carnivor lunguieţ şi cu 
boiul ascuţit pe care și Italienii de a- 
semenea „la donola” 2decă „cuconiţă”. 
Aci asoeiaţiunea de idei nu mai este in 
dividuală şi trecătoare, nu mai e un rod 
al oreerului nostru aţițut, ci devine o 
propmietate a generaţiunilor întregi cari, 
mostenindo gata închiegată una de la 
alta, ajung la urma urmelor a 0 între- 
buinţa mecanicesce fără a se gândi mă- 


car că termenul se născuse din aceia că. 


un strămoș al lor oare-care, cine scie, cu 
câte veacuri înainte, văzând pe micuțul 
dobitoc, sprintem şi frumuşel, îl asemă- 
nase cu o femeiuşcă. Acel strămoş pulea 
să fi fost Roman de 'mainte de Taian, 
de vreme ce aceiaş asociaţiune de iilei 
se află la lomani şi la Italieni tot-o 
dată ; iar dacă s'air adeveri cumva că o 
au şi cei-lalţi neolatini, vechimea ei cea 
italică ar fi aproape sigură ; zic „aproa- 
pe, căci o siguranţă deplină sar do 
bândi numai atunci, când ni sar dovedi 
că alte neamuri, Slavii, Germanii, Celţii, 
n'o au şi dânşii. 

Centaul cel găurit al unei roţi de că- 
ruţă, acela în care pe din afară se în- 
fig spiţele, iar în lăuntru'i se razimă un 
capăt al osiei, se chiamă în limba sans 
crită  năbhi  adecă „buric. Nem: 
țesce buricul se zice nabel, la Anglo- 
saxoni nabel iar centrul roții nabel, an- 
glo-saxon napa. De aci Pictet trage în. 
cheerea că această asociaţiune de inlei 
se va fi cristalizat deja în aceea epocă 
immemorială, când Germanii şi Indii, 
de 'mpreună cu cele-lalte ginţi asa zise 
imdo-permamnice, alcătuiau încă o singură 
tulpină. Conclusiunea e cam  pripită, 
Este desigur că nemţii au păstrat aproa- 
pe neschimbat numele primitiv al „bu: 
ricului”; dar ce urmează din aceasta? 
păstrându'l, ei puteau mai târziu, pe o 
cale neatânnată, săl acaţe ia centrul ro- 
ţii, ca şi la orice alt centru, de oariă-ce 
buricul la om este potrivit ca un punct 
central, şi deci ambele idei foarte lesne 
se îmbucă. 

Să trecem la popoarele neo-latine de 
la Apus, Aci ni-se înfilţișează o asocia- 
țiune de idei cu totul alta, şi anume a- 
ceia a centrului roții cu o baniţă, cu un 
ciubăr, cu o oală, însfărşit cu un vas. 
Aşa: latinesce modiolus, diminutiv de 
la mudius „baniţă”, de unde apoi france- 
sul moyen şi italianul ?n03z0; spaniole: 
see: cubo „ciubăr“; tot așa ln poriui- 
gezi; la celto-bretoni: pout „oala. Idein 
fundamentală este aceiaşi, deşi se des- 
bină elementele materidle şi întra cât- 
va nuanțele : m0z30, cubo, pout, sânt ue 
0 potrivă o măsură de capacitate, un 
fe! de cutiă în care poate intra un lucru. 

In scurt, pe întreaga întinderea de pă- 
mânt cuprinsă de Români la mijloc, de 
Sâvbi şi Bulgari dinta'o parte şi dintro 
parte de Unguri, domnesce pentru cen- 
tru vbţii una şi aceiaşi asociaţiune de 
idei, pe care, de o vom căuta cu lutmii- 
narea, totuş pe aiurea n'o găsim. 

Slavică ea nu este, căci toţi slavii au 
piuliță. Deci nu noi am luat'o dela Serbi 
şi Buigari, ci dâmşii au primito de la 


B. P. 1ASDI 
Homâni, ba încă lăsându'i acsi: 
„ină“, care la ei nu se potrives. 
ă Slavonesce „glavina"” sau ji 
este un adjectiv însemnând „a 
sau „a căpşonului“, iam nu sub 
„cap” sau căpsor“, Vorba ser 
este dară um imvederat înmprur 
noi, şi aceasta nu numai Ca as 


„de idei, ci tot-o-dată şi ca fon. 


Prin urmare, remân în luptă! * 
şi Românul. Care dela care! |! 
roții nu înfăţişează prin chipul 
0 asemenare cu o căpețină, înc: P 
crează că doe popoare, fie-care 
sebi, ar fi putut ajunge dela ;; 
această usociaţiune de idei atii 
dată ; sapoi tocmai doe popei 


- za 


cinate. Imgnurnut trebue să [i 3 
da ; însă cine anume este îmi: 
vul şi cine e cel iîmprumw'at? îi 


Ungurii zic şi ei centrului r 
„cap, dar fără a av la dinşii 
sociaţiune de iei, care să ne: 
enigmei, căci deschizetura ac 
tru nu se chiamă unguwresce „ii 
prin vre-un alt tevmen cu n 
„gură“ sau de o parte onre-tur 
pului. Cuvântul, neaperat, treb) 
vechiu în limba maghiară, de i; 
e foarte văspândit şi nare si, 
dar unguresc al nu este detii « 
doară prin nxateriă. a 

Aşa dară caracieristica iden s 
gică a numirii cemtrului vaţiil. 1 
la Bultgani, la Unguri şi la ace 
află o deslegare. Când se întut 
doe popoare locuese mii mult ii 
preumă, ele își altoesc unul a: 
numai o samă de cuvinte, dar: 
idei, traducendu-le din graiu îi 
după cum se traduc basini, 
cântece. Intr'o asemenea int: e 


ȘI a = 


" tmenha cea prea şi ginzaşă este! + 


sebi lămurit pe cel ce dă ve muti 
mesce. Semhii, Bubgarii, Ungur 

sau reversat apă tulbure în ș 

mijloc pe sub poalele Balcanul:ş 
Carpaţilor, tot peste pruni ru 
uu nemerit pretutindeni și tot q 
Români au trebuit să se 1 
Luând dela noi căpeţină, unii 
prefăcut'o în ayy, cei-lalţi în pie 4 
glaveină...- a 


Y 
Mari sunt minunite prieteni o 
dela Vruncea! Pecatul seu ki 
grăvi mereu cugetările, un ptr 
tru care bine'i fac d. X și Y del.ţ 
fără milă şi chiar fără altele) 
împinge întm'o seară de a dk 
roată; şi iată că acea năbăgăi 
o tulesce de o dată departe-de 
nai pâmă la Budua-Pesta, cerf 
acolo cu vitejii honvezi, cari sic 
dințaţi că la Dunăre, Magitiar , 
să fie mai vechi decât Buni, 
va supera cum-va d. lunii: 
bine că — nici una, nici di. | 
legut cobză pe neastîimperatui 
„Sultănicăi”, şi astfel voiu s 
Unguri, jar De la Vrancea va 
el de dd. X şi Y. 






15 Ianuarie 1885 (Revi 








Octav Aubry 


“Grenoble, în după amiaza zilei de 
ugust 176), soseşte cu paștalionul un 
eț turburător, Hotelul la trei Del- 
'eu trista lui faţală cenușie, îi dis- 
din prin ochire. Nici nu nai 
să vară camera pe care-o reţinuse. 
jculează, face un sgomot drăcesc. In 
urma lui lacheul, înalt și şmecher, râde 
en înțelesuri. Intoreându-se pe înaltele 
suie locuri roşii, călătorul salută cu 
are de prinţ pe hangiţă, se urci la loc 
e. yuştalion şi pleacă. 

Iualt, viguros, umeri laţi, tatia subţi- 
pe, tenul brun, nasul acvilin, gura pu 
ternică și foarte roşie, o extremă vioi- 
tiune în mişcări, un farmec al surâsului 
si în pehii de pasăre puţin bulbucaţi un 
astiu-ce capricios și voluptos, Yoiajo- 
i. e îmbrăcat extravagant: haină de 
“ifea peris br'odată cu aur, sub man- 
tau flolaută de mătase neagră, tricoru 
is"uţit ca în Spania pe care se desfac, 
„toate că moda a trecut, bogate pene 
albe. risipă de bijuterii, lanţuri şi cea- 
mruice cu brelocuri, inele la toate dege- 
tele, Vorbeste cu puternic accent italian, 
cu intecţiuni  desmierdătoare iar în 
vple momente cu o asprime aproape 
luzuşită. Răde adesea, arătându-şi din- 
|n sănătozi, şi câteodată aşa de tare în 
«ut aplecat pe spate i se scutură peruca 
pudrată pe care şi-o așează atunci cu 
mâna instelată de pietre preţioase. Așa 
e. ba treizeci şi cinci de ani, Jacques Ca- 
wnitt, Veneţian prin graţia lui Dum- 
ivzeu şi Cavaler de Seingalt din propria 
sa Eraţie” ue 

Prieten al d-lui de Voltaire, magician 
si asirolog, excroc și trişeur, prinţ sau 
eisaler după cum împrejurările o cer, 
dictor „în utrogque jure” dela Universi- 
țitea din Padua acesta un titlu verita- 
il de care însă nu se prea servește, do- 
11cu o cultură apreciabilă pe vremea 
e și foarte variată, extrem de între- 
jrinzător cu femeile şi de o sinceritate 
asentativă și plăcută faţă de bărbaţi, 
itrebuințează toată puterea sa de fer- 
nețător peutru a-şi crea în juru-i o re- 
(de prietenii care să-i procure din 
îmtsuu si cu orice preţ: bani, femei și 
suisfacții pentru o vanitate ce nu cu- 
vaste margini, 

bentru cele opt zile cât trebue sii stea 
la tirenoble şi-a stabilit un program și 
castigat o prietenie: baronul de Valen- 
sat, Inchiviază o vilă elegantă în 
eajma oraşului, păzită de un gardian 
I+răn, priceput în arta culinară şi ta- 
i-l a două fete încântătoare. 

Vulenglard îl previne : „Fetele nu sunt 
tmice iar bătrânul e un pezeveghiu gata 
su le exploateze inconduita”. 

- „Cu atât mai bine baroane, ne vorm 
amuza strașnic, La ce-ar servi banii, 
dacă nu -să ne procure pliceri ?* 


UNIVEILSUL LITERAR, — Il 








HOROSCOPUL 


Din prima seară petrecută la Greno- 
pte, pătrunde în societatea bună a ora- 
sului. Qeazia i-o procură un concert. 

„Pe când o excelentă orchestră cântă 
arii din hNomeau şi de Uilick, Veneţia- 
nul îşi plimbă privirile în sală. Printre 
atâtea figuri indiferente sau mediocre, 
una singură aţăţă gustul său de cunos- 
cător. O fată tânără, într'o rochie simplă 
gris, însă de o frumuseţe din cele mai 
surprinzătoare, e cu două rânduri de 
scaune înaintea lui. Ea se întoarce din 
întâmplare şi ochii săi se încrucişează 
cu ai cavalerului care îi examinează a- 
bil farmecele”. 

E d-ra Ana de lhonmans Couppier, iată 
săracă şi cinstită, orfană crescută de 
unchii săi, 

După concert, cavalerul de Seingalt e 
prezentat de baron familiei Couppier, 
conduce doamnele acasă, le zăpăceşte c! 
complimente şi obţine o invitaţie și pro 
misiunea că vor participa la o serbare 
urandioasă pe care ov organizase în vila 
sa. Când se întoarce acasă găseşte în ca- 
mera de dormit pe cele două fete ale 
vardianului consolat cu bacşişuri grase. 

Dar inima cavalerului a rămas la d-ra 
Nomans, 

Pentru a o cuceri şi ca so facă să pie- 
ce cu el la Paris îi face horoscopul prin 
care-i prezice că va deveni în scurt timp 
metresa, regelui, dela care va avea un 
fiu, şi că va juca un mare vol la Curte. 
Le viitor frumos pentru o fată din vre- 
mea aceea ! Pentru a nu da loc însă bă- 
nuelilor şi simțind că începe să iubeas- 
că prea serios pentru temperamentul 
său, cavalerul de Seingalt se mulţume- 
şte cu atâta și pleacă din Grenoble nu 
înainte de-a fi făcut frumoasei d-re Ro- 
mans următoarea mărturisire : 


SPOVEDANII DE AVENTURIER 


„Jacques Casanova nu este bogatul și 
strălucitorul cavaler ce pare a îi. E un 
copil al norocului, un tovarăș al distrac- 
ţiilor și al întâmplării. Am avut existen- 
ţa cea mai stranie, cea mai desordonată, 
iai plină de obstacole, pericole, de ac- 
ţiuni curioase, tragice sau caraghioase 
și cred bine că până la ultima zi voiu 
continua să trăesc astfel, în această ne- 
siguranţă şi fantezie pe care le iubesc 
şi pentru care m'am născut. Am avut 
toate meseriile. Am fost hirotonisit la 
15 ani, am predicat la Veneţia, am fost 
secretarul unui cardinal, ofițer în servi- 
ciul Serenisimei Republici. Cât pe ce să 
iau turbanul la Constantinopol. Am ză- 
cut întro închisoare  înfiorătoare din 
care nam scăpat decât printr'o minune 
de dibhăcie. Am cutreerat toată Europa, 
cot lu cot cu societatea cea mai ilustră 
şi puşlamalele cele mai desguştătoare. 


Cesziu mesicaie în cxiruase 
CA SSANOVA 


e" Despre Cassanova, acest aventurier celebru, s'au scris multe cărți. lar 
nu de mult s'a turnat şi un Țilm, care a avut, firește, Succes, Ă 

În paginile ce urmează, antorul, Octav Aubry, ne înțățișează, poate, 
cel mai caracteristic episod din viața lui Cassanova. 


Am salvăt nenorociţi, am ţinut în 
mâinile mele comori de familie şi 
secrete de Stat, am văzut totul, am în- 
drăsnit totul şi am întreprins orice... 

Şi când d-ra Roimans interpretează a 
ceastă mărturisire ca o eschivare a 
unui indiferent, Cavalerul de Seingalt 
se gândeşte : 

„Fericit, eră. Incă tânăr, sănătos tun, 
cu muşchi de fier, un stomac curajos, 
vesfârşite resurse de voluptate. Era li- 
ber, fără griji, fără datorii, nedepinzână 
decât de capriciile şi viciile sale. Avea 
'aseta plină de ducați, o garderobă stră- 
lucitoare, o trăsură frumoasă, bijuterii 
somptuoase. Fra primit pretutindeni cu 
braţele deschise. Elanul, spiritul, volu: 
bilitatea, arta sa de-a trăi, veselia sa îi 
ntrăgeau prietenia bărbaţilor,  dulcea 
complicitate a femeilor. Şi această feri- 
cite prezentă se măvea încă la aminti. 
vea pericolelor înlăturate, nenorocirilor 
de altă. dată. Fericit, da desigur că eră, 
şi formase destinul după gustul său şi 
pe măsura sa. Viaţa sa îl amuza prodi- 
uios. Nar fi schimbat-o nici pentru un 
tron”, 

Și cavalerul de Seingalt plecă : 

„Pentru dânsul, Anne Romans nu mui 
e decât o amintire. Pe când dânsa, în 
mica sa cameră unde se refugiase în 
urma unei admonestări a mățușei sale, 
se aruncase pe pat cu gura apăsată de 
perne ca să nu fie auzite suspinele în 
care se sbătea tinereţea ei arzătoare“. 

In lipsa cavalerului însă, prevestireu 
făcută în horoscop va lucra dându-și 
roadele. 


LA PARIS 


După doui ani îl reîntâlnim pe cava- 
lerul de Seingalt la marele bal al Operii 
din Paris, în loja marchizei de Pompa- 
dour, distrându-se în tovărăşia ducelui 
de Richelieu confidentul regelui şi u că- 
vui prietenie știuse să-şi câştige. Cu ma- 
niere de prinţ şi punându-şi în valoare 
intreg spiritul său, Casanova cucereşte 
pas cu pas Parisul. Cu cât i-ar fi fost 
munca mai uşoară dacă ar fi avut un 
ausiliar ca acelu pe care imaginaţia sa 
îl descoperise în horoscop d-rei Romans. 

Amantul metresei regelui ar fi avut 
dintro dată toate utout-urile, pe când 
cavalerul de Seingalt trebuia să şi le 
câștige. Dur pe când gândea astfel, la 
doui paşi numai de el, într'o lojă și voa- 
lată lua parte la serbare chiar d-ra Ro 
mans devenită între timp metresa sa re- 
gelui aşa cum cu doui ani înainte îi pre- 
zisese un șarlatan. 

La curtea Franţei intriga era în toiul 
ei. Marchiza de Pompadour, de şaptes- 
prezece ani metresă „en titre“ a regelui 
Ludovic al XV-lea, ştiuse să-şi conserve 
vână atunci cu o urtă necgalată prieto- 
uia acestuia. Marchiza începuse să îm- 








1192. — UNIVERSUL LITERAR 


pălrânească iar regele eu cunoscut 
pentru lipsa lui de conștiință în legătu- 
rile-i umoroase. Totuşi cel mui intim 
consilier. cel mai ascultat sfătuitor şi cel 
iai favorizat duhovnic al regelui con- 
iinuu să fie Antoinette Poisson devenitii 
mutchiza de Ponpadour, Indrăsneaţa și 
inteligenta curtezană nu cruța nici un 
inijioc pentru a putea păstra prietenia 
regelui, Id făcu chiar ceeace nici o altă 
setresă n'a făcut vreodată pentru a- 
muntul ei: îi puse la dispoziţia revelui 
un harem, „La pare aux ccris” — asa 
se numeu haremul — era ov instituţie 
inenită să procure regelui ristracţii pen- 
tru cure d-na de Pompustour devenise 
prea. bătrână. Pensionarele acestui „pare 
aux cerfs” erau fecioare recrutate din 
ioate elasele sociale. Morala curenţă de 
pe vremea aceea făcea ca părinţii să he 
măguliţi dacă fata lor era primită în 
asa desfrâului regal:  iur nobilimea 
dacă aveau de reproșat ceva regelui eri 
„că nu şi-a ales metresele din sânul ei, 
vecurpând lu femeile şi fetele burgheze -. 
(Alex. Dumas-Ptre). 
D-RA ROMANS FAVORITA REGELUI 
lata cum povesteşte d-na Varnier sora 
id-rei de Romans cavalerului de Sein- 
sait felul cum a fost prezentată regelui 
sora ei: 

„0 înbrăcuiu elegant pe Ana o intro- 
dusei în societatea mea ca pe lingă 
oamenii cu maniere ulese să poată în 
viţa câte cevu în viaţă, apoi o arătui lui 
ebei cure, după cum ştiţi, e primul vu- 
let cunmerier ul Majestăţei Sale si conti- 
dentul plăcerilor sele, Il cunosc de mui- 
ta vreme. El a rămas  entuziasmal. 
După dorinţa lui un bun artist o pictă 
je Ana în miniatură şi Lebel se însăr- 
cină să arate portretul regelui. "Toate 
astea le-an: făcut fără su pun în curent 
Je sora mea care, după cum stii e des 
lui de timidă şi pe care toate aceste 
prepurutive ar fi putut-o speria. 

Puțin în urmă, Lebel veni să-mi spună 
ră repele era plin de nevăbdare şi de 
dorinţi. Ne invilă pe amândouă la o 
custare în locuinţa sa dela Versailles 
promiţându-ne că ne va duce după aceea 
să vizităm castelul. Ne duserăm. Ana, 
răpitoare, ar [i scos din minţi pe taţi 
sfinţii. Petrecerea fu foaite veselă. Când 
ze termină, Lehel ne propuse să-l ur- 
nrăin ca Să admirăm Galeria Oglinzilor. 
Eu Yretextaiu obosealu și le spuseiu că-i 
voin aştepta. Sora mea plecă deci cu Le- 
bel care-i arăta marele apartamente, u- 
poi o conduse la micile iatacuri regale 
si o introduse într'o cameră unde se a 
fa regele. Lebel se eschivă. Regele, gră- 
hit si arzător stiu, după primul moment 
dle surpriză, să miste pe Ana şi s'o facă 
să-i primească cu ochi buni dorinţa. 
Cind reapăru Lehel. absenţa sa fusese 
complect uitată... Ce să-ţi mai spun ca- 
valere ? După o săptămână „refuzând ca 
nedemn de ea să intre în „Parc aux 
ceris" „sora mea era instalată la Passy 
unde regele i-a moutat o casă superbă 
și unde vine deseori so vadă, când nu 
se duce ea însăşi la Versailles... Regele 
nu se mai poate lipsi de ea. La fiecare 
două zile, trehue să stea mai multe ore 
în tuovăvăşia ei. Dacar fi ea mai abili ar 
ți putut ohţine infinit mai mult decât 
ce au țrimit până acum. Căci, titlul de 
bavoneasă fondat pe o mică moșie, ce 
poute valora când marchiza de Pompa- 
dour, fostă Poisson, e ducesă cu brevet 
si „ereude d'ispagne“, cu milioane de 
rentă și nu anai știu câte castele ?* 

Incurajante cuvinte din partea unei 
surori ! 


TIP, ZIARULUI „UNI 





Cavalerul de Seingult, ia pentru el în- 
enrajarea și protită cât poate mai bine, 
adlăogăând incă un capitol lu seria nes- 
fârsită a aventurilor sale galante. Asi- 
euvănlu-si prielenia «d-nei Varnier nu 
făcea decăt. un pas înuinile spre lovitura 
cea mare. Dacă soarta făcuse să se inde- 
plineuscă prevestirea horoscupului, dece 
n'ar tjuta până la urmă pe frumosul 
nar ajuta până la urmă pe frumesul 
cavaler, Mai ales că de Seingalt care 
trăia acum din sumele ce le esrorca 
d-nei GW'Urfe o bătrână naivă căreia îi 
promisese so întinerească prin miitoace 
cabrlistice, simţea nevoia să isprăveancă. 


AMANTUL. FAVORITEL 


In întrevederea Je care o are cu d-ra 
de lomans Casanova constată că „ini- 
ina Anei nu Sa schimbat. Dacă ea nu-l! 
aparține încă cu corpul îi aparţine cu 
spiritul. Ei o va coriduce pe drumul pe 
care dânsul îl va alege. Vechiul său pr'o- 
ec! dela trenoble era cel bun ; de-acuuiu 
încolo îl poate executa. Dacă frumoasa 
*omins succede unei Purnpiulour, dece 
var călca el: iusuzi pe uvnmele lui Ma- 
vigny ? (N. E. Marigny e fratele «d-nei de 
Pon adour devenit, uraţie surorei sale, 
rute de Vandiore ; deoarece însă i se 
si.unea în batjocură  contete  d'acant- 
hier cure si obţine numele de Marignyi 
Cusanova na fost încă decât un distins 
vuzahburul : totuși sinite că are ştofă de 
diplomat ste om de Stat. Dece nar in- 
tra intro zi în consiliile regelui? Ca- 
vilerul de Seingalt ministru 2. 

E străin, dar Mazarin fusese italian 
casi el și inaintea lui Mazarin, Con- 
ciui”, 

si Casanova care se gândea cu atătu 
curaj lu un viitor strălucit se puse pe 
lucru cu si mai multă îndrăsneală, 

Nimic mai usor decăt să devină, re- 
luânt plăcutele relaţiuni de prietene 
dela Grenoble, confidentul, sfătuitorul și 
poate umariul metresei repule, Datele 
jvezise în horoscop se împlineau ca priu 
minune : d-ra de Nomans născu regelui 
ut fiu care-i semăna leit şi care primi 
un titlu nobil. 

Casanova devenit amantul d-rei ce 
homans, ca și al surorei acesteia de alt- 
fel, o sfătuia curn să încâiuşeze mui bine 
dragostea regală, D-na de Pompadou 
care în disgraţia regelui şi Ludovic ul 
XV-lea pare cu totul captivat de noua 
ietresă care-i dăruise un fiu de toată 
irunuseţea. 

totuşi vanitasul cavaler vrea să sti- 
pâneuscă Franţa şi împinge lucrurile 
prea depurie. Purtizunii imuschizei de 
Fatnpnduur reuşesc să fure d-rei de hu- 
maus scrisorile primite dela Seingalt. si 
să ie pună sub ochii suveranului insela. 
D-ra de Romunis este inchisă întro mă- 
năstire și la înceț:ut i se ia copilul. 

seful poliţiei regale face uu raport te- 
elui asupra lui Casanova, cavaler de 
Seingalt : 

se un aventurier de mare suprafaţă, 
imtriga în chip de omu, care ventru a 
reuşi nu dă înapoia nici unei acţiuni 
necinstite, nici “anei crime. 1 se cunosc trei 
inorţi pe conştiinţă... A dus întotdeauna, 
v viaţă destrăbălată, procurându-si prin 
turt sau trişare la joc banii cari-i tre- 
buese cu nemiluita pentru fanteziile-i 





lubrice. A ruinat aproape pe murchiza 
LUrte sub pretextul unor operaţiuni 


magice”... 

Și peniru u lămuri și inai bine curio- 
zitatea regală setul patiţiei îi citeşte un 
aport-serisoare adresată lui de către uni 
tost complice al lui Casanova: 





A N În pi ii i 


VERSUL”, SFR. BREZOIANU Nr. 11. 


























„Munseniure, excelenți voastra 
ordonat promiţăndu-mi 0 recon 
să-i fac un raport fidei asupra co 
intame ţie care rufianul Cusanot 
zis magician, a jucat-o prea 1 
doamne, d-na niiechiză Ure, 
oată pune mâna pe bogăţiile ei. 
asistain la această comedie dar 
cunoscut Marcolina, o fată foarte 
veaţă care i-a servit de nimfă lui 
nova în  iutreprinderea-i  bleste 
după cum se va vedeu. 

vă la Mursilia, la începtul anul 
cut. Casanova sosi la hotelul „Pre 
zece Cantoane” unde-l astepta de 
săptămâni d-na dUrrE. - 

Trebhue să mărturisesc că, în ma 
să de huni, am acceptat, vrăjii de 
cuvuier al diavoludui, să ţin un 
piesa mea: ucel] ul lui Querilinte, 
ceresc care trehuia ca, făcând dr 
cu d-na drfe, so pregătească 
reinearnaţia după care eră dorită" 

Si coniplicele, Pussano, povestește 
o boală îl făcu inapt experiențelor E: 
tice lu care o supunea pe sărmanarf 
chiză iu vederea reîntineririi. Goui 
jicrăsit în mizerie de Casanova, 13 
vo îi denunţă narehizei înselătorii, 

„Dar ea era asa de încăpăţânata 
ivu acest excroc, atăt de orbită de) 
ticile lui nebuneşti încât nu voi să qi 
de nimic. Casanova o convinse că 
fiavinece diutorite  peniilor văulăcăl 
cdieveniseri periculos şi că Parulis i 
je care-l invocauj îl desemuuse | 
Leniru a mă înlocui în ceremonial: 
generator 


IN DISGRAȚIE 


«avalerul de Seingaif exte pus Sus 
mărive, 

U scrisoare u d-rei de Romans, il a 
tizeuză însă la timp si cu ujutorul d 
lui de Richelieu isbuteste să fugă, * 

Desi în inumențul când e transpur 
li imănăstuire d-ra de Romans află e 
seinzali a înselat-o cu chiu Sort ei, 
|repelă să-l uvertizeze cu toate pr 
ele unei astfel de acţiuni: 


„D-lui Cavaler de Seingalt lu n 
inareşalului de  Riehelieu, str. * 
| lonor&. 

tiavalevre, fugi, te conjur. Viaţa țar 
joc. Mai ales să nu cauţi să mări 
Voiu sti să, suport necazurile. Nut 
le-ar putea alina decât wâncdul de 
sti scăpat „Adio. 





















A. 


Cu toate  sufer.ințete înturate 
urma lui, Anne de Romans îl iubeşte 
tuzi pe Cavulerul de Seineult Și in 
it viscuză decât câ odată Lberată 
roze să se poată căsători cu tasan 

Dur aventurierul nici nu se gind 
lu astu, 

Isi cunoaște fem:eriu etil SI DU 
să mai nenorocească viaţa celer pe 
a iubit-o. Hărţuit si uenuărat, ishul 
totusi să vedea prin intervenţia hui 
«helieu, copilul d-rei de Homans mi 
juclurerate. Bravând pericolele «le n 
te i-l duce chiar el lu muinăstire | 
sămlu-se întrun costurn de călugăr, 

Despărţindu-ze de d-ra de Norme 
Casanova pleacă în Germania si apoi 
curtea înnpărălesei (Caterina în Iu 
nrănmut «dle aceeuş soartă de cuvaler 
inos si rătăcitor, 

D-ra de Nouians se căsători în 17%] 
uiarehizul de Siran-Caranae cu voi 
«din îngăduinţa hui Ludovic. Fiul 
).uuis-Annit destinat carierei ecle 
tice muri la Nou în vârstă de 25 
ani.