Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0038

15 Septembrie 1929 


5 Lei 





II PA Pie re 


Dojo aceea 





PAUL CIUNTU 


——— 


Îiaicar-e = ui 


594, — UNIVERSUL LITERAR 








Ctitorii 








PAUL CIUNIU 


Viaya omului, în ciuda fiziplogilor, este 
scurtă şi aşa se face că atunci cânil pu- 
nem mai mari speranţe în activiratea 
cuiva, atunci când credem că vom trage 
tdloase din calităţile superioare ale aleşi- 
lor naturii, atunci, zic, se întâmplă ade- 
sea ca aceştia să fie răpiți din mijlocul 
rosteu pentru totdeauna — îar despărţi- 
vea; este cu atât mai crudă cu cât este 
mai neașteptată, cu cât este mai bruscă, 

Dar dispare oare omul complect? Nu 
rămâne după cel mai umil membru al 
societăţii, pentru cei cari luu iubit, un 
sentiment duios, plăcut, care se numeste 
amintire şi care prelungeşte viaţa omu- 
Yui în: ciuda morţii ? 

Tvident că pentru aceia cari au trecut 
pragul familiei şi prietenilor, pentru a. 
ceia ce au intrat în cercul larg al ome- 
nirii, graţie talentului şi folcaselor ce au 
adus pe diferite terenuri de activitate, 
pentru aceia amintirea se lărgeşte, se 
naşte în mintea a cât mai mulţi și se 
perpetuează secole întregi. 

Amintirea lui llomer a străbătut dea- 
lungul veacurilor și azi ne întrebăm 
dacă bătrânul cântăreţ a existat în ade- 
văr. sau este numai un simplu mit creat 
de fantezia vreunui poet. 

Văzut-a oare cineva o operă de care 
să fie sigur că a esit din dalta minu- 
nată a lui Phidias şi totuşi cine-i poale 
pronunţa numele fără. o nuanţă de ad. 
muraţie și respect ? 

Auzit-a oare cineva vibrând vocea cal- 
dă a lui Demosthene, când adresa popo- 
rului Elin frnmoasele Filipice şi totuşi 
facem zilnic comparaţie între oratorii de 
azi şi marele Grec, a cărui amintire și-a 
păstrat din generaţie în generaţie locul 
în inimile noastre. i 

Un poet a zis că „uitarea e taina vie- 
ţii“ : poate să aibă dreptate, căci timpul 
aşterne peste cele mai mari dureri vă- 
lul uitării, dar nu este mai puţin adevă. 
rat că amintirea păstrează în jurul nos- 
tru atâtea figuri. atâtea sentimente, încât 
înconjurându-se de ele, chiar pusnicul se 
poate crede în mijiocul celei mai alese 
societăţi ; iar în orele de reculegere, a- 
mintirea sufletelor mari,  intelizenţelor 
înalte, caracterelor tari, ne dă forţe nouă 
de luptă, ne dă imhbolduri puternice pen- 
tru a străbate în mod victorios patimile, 
viijelia ce ne înconjoară în viaţă. 

vvident că Paul finnlu w'a fost un ge- 
niu universal. care să treacă tuate hota- 
rele şi care să străbată nsgura timpuri. 
lor, totuşi cej ca lau cuncstut știu că el 
a fost cineva, care merită să nu fie dal 
uitării. Sunt sigură că owWine l-a apro- 
piat. ca prieten wr ca profesor. i-a păs- 
trat întrun colțişor ascuns din înimă o 
amintire frumoasă. 

Si dacă Paul Ciuntu, înzestrat cum era 
cu calitățile unni artist desăvârşit, ar fi 
avut un caracter mai combativ, mai iu- 
hiter poate da reclamă. mai conciliant. 
desigur că mai puţini ar fi rămas stre- 
îni de adevărata lui valoare. lar dacă 
nedestia. si independenţa de caracter poi 
ii considerate de cineva ca defecie, a- 
tunci pot spune că acestea au fost cele 
două mari cusururi ale lui Paul Ciuntu. 

După studii muzicale strălucite făcute 


la Leipzie, Ciuntu rămase în Germania, 
ocupând funcțiunea înaltă de profesor în 
diferite oraşe ca Rostock, llibnitz, (aos- 
leur, im acesta dim urmă conducând şi or- 
chestra operei, precum şi o şcoală de mu- 
zică foarte apreciată. 

Concertele simfonice şi corale ce dedea 
erau ascultate cu religiozitate, căci Paul 
Ciuntu, gruţie talentului şi culturei sale 
muzicale ştiuse să sa impună tuturora. 

Când îm Goslar a fost auzit penru Ţiri- 
ma. cară corul condus de el, criticul inu- 
zical a scris: „ceeace noul dirigent a 
„făcut în intervalul de 4 săptămâni al 
„conducerii sale, aceasta trebue să o 
„Simti ca o minune întreg auditorul şi 
„totdeodată să observe că, corul ese un 
„material cu care poţi realiza lucruri 
„dlesăvârgite ca artă şi frumuseţe“, 

In urma fiecărui concert, criticii relevau 
fineţea muzicală, arta desăvârşită, înțele- 
gerea profundă şi munca încordată ce 
depunea maestrul in tălmăcirea marilor 
compoziţii simfonice și vocale ; asculta- 
rea concertelor sale, dela care nu lip- 
seau cele mai grele opere, erau pentru 
public momente de înaltă artă, pe care noi 
nu pitera decât să regretăm că nani 
avut ocaziunea să le gustăm, 

Paut Ciuntu a luat parte și la un con- 
curs pentru locul de profesor la Couser- 
vatorui. din Colonia şi reuşi primul din 
tre cei 150) candidaţi ce sau prezentat; 
n'a putut fi numit însă, de oarece era 
strein. 

Calitatea sa de strein nu la împiede- 
cat totuşi ca în Germania să fie una 
din figurile muzicale cele mui distinse 
si maj apreciate şi dacă firea sa rezer- 
vată şi modestă nu i-ar fi stat înpotrivă, 
cu siguranţă că sar fi făcut mai mult 
szomct în jurul său. Paul Ciuntu însă 
era un artist, a cărui plăcere dominuntă 
stătea îm studiul operelor de valuare și 
redarea lor întrun mod cât mai perfect 
si mai potrivit intenţiei autorului şi pen- 
iru aceasta n'avea nevoe de sgomot şi re- 
clamă. 

Paul Ciuntu sa remarcat şi ca com- 
pozitor, desi n'a scris mult. A avut un 
quintet, care la audițiile date în Rostoch 
n făcut ruare efect. Quintetul, din împre- 
jurări nenorocite sa pierdut. dar iată 
ca ne spune Rosiocher Zeitung despre 
acezslă lucrare * „D. Ciuntu este cunos- 
„cut şi stimat în reprezentările sale co- 
„rale, ca un muzicant plin de căldură 
„şi sentiment. Dar eri, cu ocazia con- 
„certului ce a dat, am avut prilejul de 
„a! cunoaște şi a-l admira şi ca pe un 
„compozitor de mare talent Quintetul 
„Său, compus din patru părti, conţine o 
„mare bogăţie de idei şi pare să fie o- 
„pera unui muzicent consumat. Ultima 
„parte, în ansamblul său, este o operă 
„originală, o compoziţie nitmică şi ar- 
„monivasă. Gradaţiile sunt  fascimante. 
„Dicţiunea este în toate părţile vie şi a- 
„Dnimată, lăsând să se ghicească naţio- 
„natitatea. meridională a compozitorului. 
„In afară de scherzo ritmic. melodios și 
„original este de remarcat ideia pasio- 
„nată, care se manifestă în prima parte 
„A acestei opere. Factura este liheră până 
„In partea. treia, unde începe să apară 
„forma strânsă. Că d. Ciuniu este un 


de AURA SACHELARIE 


„perfect cunoscător al contrapunetulii 
„aceasta reese fără incetare din dex. 
„tarea lucrării. Acest eoncert a fost [. 
„netic aplaudat si compozitorul a li 
„încoronat cu Jauri. Trebue să serie 
„că nu este ultima oară, când auzi 
„ceastă spiendidlă compoziţie și îi ze 
„la revedere“. 

A scris şi o simfonie, despre can 
«pune nuuit bine, câteva lieduri şi 
trio, care însă nu este terminat. In m 
nuscris are multe bucăţi, sclipiri a: 
imaginaţiei şi dacă sănătatea î.ar îi pt 
mis, desigur că prin calităţile sale șa 
fi impus pe prima linie printre comp 
zitirii noştri de valoare. 

Ecoul succesclor sale din  Gerasna 
ajunsese până la noi şi în 1903, după 
tragerea bătrânului Wachmanb, bul 
Ciuntu fu nurnit director al (consemn. 
torului. Na stat, dacă nu mă înce 
cât 2 săptămâni, apoi sau retras ; dorin 
lui de a face artă adevărată, de a intr. 
duce în Conservatorul nostru reform 
binefăcătoare, isbindu-se de intrigi, în 
diferenţă, neglijenţă. Noul director ni 
era un combativ şi s'a retras. A prin 
totuşi mai târziu să fie proiescr la tu: 
servatoru) nostru, care nu se poate tir. 
iri în deajuns că a posedat în sânul su 
un maestru, ce ar fi făcut cinste oricăni 
mari şcoale de muzică din steeinătate 

Profescrul ae o influenţă consider 
bilă asupra elevilor săi, dar sceasta nu 
mai atunci câud, indiferent de rani 
pe care o proiferează este un suflet tuare, | 
o inteligenţă vie, un caracter tare, os ! 
în defenitiv un om care cucereşte: căci 
nimeni nu-i mai stil profesorului 
decât elevul, atita timp cât nu să făcu 
nicio legătură sufletească între ei. Si. 
tează farse făcute de elevi profesorilor, 
se citează elevi, cari şi-au urât maestri, 
dar aceştia nau avut desigur nici uni 
din calităţile cerute nobilmlui apostoli, 
Paul Ciumtu însă nu era dintre acea 
d ştia să cucerească pe clerii săi, car 
dela prima lecţie îi deveneau devotați 

Prim cl, elevii înțelegeau că muzica ru 
este un simplu joc mecanic al mâinii 
că muzica nu este sinonimă cu vint: 
vitatea, ci că este o artă, o turnata 
frumosului în forma cea mai div: 
poate. că este una diam cele mai nobik 
manitestaţiuni ale genialități, şi cun 
in acea epocă sufletul este dorict 
frumos, de ideal, elevii lui Paul Ciunt 
heau cu sete din isvorul divin al mur. 
cel pe care profesorul 1i-l arăta așa d 
limpede şi strălucitor. 

Ciuntu nu vorbea niciodată cn elri 
despre succesele sale din trecut și to 
fiecare era convins că avea în faiu 
artist desăvârşit. Si era suticient pentn 
aceştia să-l “auzi cântând. Da. bau 
Ciuniu cântând, aveai impresia că u 
adevărat auzi o muzică din cermr: 
par'că îl văd și acum cu părul onduli 
dat pe «pate. cu ochii închiși, cu frunia 
în sus, mângâind notele pentru azi 
mei duici: cântecul său părea. o înyn 
vizaţie măreaţă. atât de mult se id 
titica sufletul lui cu aceln al compouibi 
rului. Pentru elevii săi era una din 
premele satisfacţii de a vedea pe dei 
vârșitul maestru așezat Ja pian Și ap 

























le ce da el elevilor, reliefarea 
tminante a compoziţiei, tălmăci- 
vlelalui autorului, toate acestea 
ca lecţiile sale să fie lecţii de artă 
de cstețică muzicală; o bucată 
ivu Paul Ciuntu îţi deschidea 
uri nebănuite, îţi arăta subtilități 
iute și te făcea să cauţi şi să 
ni intruna, pentru a gisi şi tu o 
fe nearătată de el dinainte. Și 
i se simțea elevul su, când în- 
pterpretare proprie căpăiă aproba- 
austrului ! i 
wta ilarul de a se face înţeles chiar 
intepători, căutând ca și acestia 
apă că muzica e 0 artă, nu un me- 
i avea regretatul profesor du- 
iu de puternic de a, insuila din sen- 
H său în mâinile orichrui elev, 
i clasa lui aproape nu se cunoy- 
ii; cu talent şi cei fără talent, 
bine înţeles. se observa mai târ- 
and absolvenţii se liberau de sub 
sa artistică, fără ca să fi putut 
ji îmbrăca, definitiv sufletul Jor cu 
asa hlamidă ce le-o împrumuta- 
estul, 
ti sunt elevii, cari au avut parte 
şa] de maestru şi desigur că nici. 
m se vor putea achita dle fru- 
k cunoştinţe pe care darnicul pro- 
ka semănat cu dibăcie şi dragoste 
etele lor. 

bnostinţa este o îloare rară, mică 
„care crește pe un vâri de munte 
ij trebue curaj ca să te urci 
ui: dar odută culeasă ea nu se 
uucă şi rămâne vecinic să te în- 
si şi să te lumineze cu albeaţa 
pitaă şi Paul Ciuntu a fost omul 
ameritat din partea elevilor sii 
mcunoștinţa pentru dragostea și 
ji eu cure le-a împărţit tezaurul 
ului său, 

bi artist desăvârşit era şi un om 
n sufletul căruia nu încăpeau de 
limentele cele mai înalte și mai 
DUE, 

b mprejurări independente: de vo- 
va fost silit în timpul ocupuţiu- 
szimană în București, sub aceia pe 
dii cuncstea atât de bime în ade- 
i Ir valoare şi în cei «o: ani de 
pă și suferință Paul Ciuntu a ră- 
sdințit în speranţele şi simpatiile 
wătindu și fără teamă  conviu- 
sale, în fața cotropitorului trufas, 
"a puteu decât să-şi plece capul 
de puterea morală a omului ne- 
; sulleteşte. Nobil, ignorând laşita- 
ărnicia, aduna. în cașa sa pe 
mdincioșii marei cauze, îmbărbă- 
i și dându-le tot sprijinul moral 
pul acela dureros şi tragic. A tre- 
& bucurie marele artist. când a 
aealul visurilor sate împlinit şi 
> suferinţe fizice a închis ochii 
fel fericit. lăsând un ao0l în iîni- 
pr ce l-au cunoscut, gol ce nu va 
[i umplut de nimeni. 

irind aceste rânduri nu am decât 
myr regret: că acest suflet mare. 
mist desăvârşit, acest  proiesor 
Hi, al cărui nume trebue să fie 
whiur și de cei cari nau avut no- 
ul cuncască, a fost prea modest 
mi numai pentru arta sa. îm- 
and astfel faima do a-l Ina pe ari- 
sp si a-l purta cât mai departe, 
înce cât nai vestit celor mulţi. 
cum ar fi meritat. 



































, fi: 












AURA SACIIELANEIE 


EI] 








ca câ vw cau-cabe 


Politica la Parlament şi Arta 
la Conservator 


In 1903 Pauli Ciuntu, chemat din strei- 
nitate, e numit director a! Conservato- 
rului din Bucuresti. Găseşte o debandadă 
nemaipomenită. Profesorii, adusi pe tre- 
cere nu-şi lăceau —- unii nici nu știau 
să-si iîacă — datoria. Comisiunile exa- 
minatoare se formau pe influenţe poli- 
tice, astiel că adeseu figurau persoane 
care paveuu nici cele mai elemeniare 
cunoştinţe muzicale. Astfei în toţi anii 
făceau parte din comisie o doamnă, care 
inainte de a pune notele, întreha ce ins- 
trument e cel lu cure sa cântat. 

Revoltat de această batjocură. Paul 
Ciuntu sa adresat ministrului de resort. 
care i-u răspuns că nu poate face ni- 
Mic, persuana care aranja membrii în 
comisie fiind cu loarte mare influenţă 
volitică.; atunci Paul Ciuntu şi-a dat 
dimisia, el înțelegând să facă la Con- 
scrvator arta adevărată, politica fiind 
bună la parlament dar ministrul n'a voit 
să i-o primească, A urmat o discuţie 
violentă, după care artistul enervat a 
răspuns că rămâne cu 0 singură con- 
diţie: Să închidă uşile Conservatorului 
si să-i dea fuc acestei barăci ce serveste 
drept templu al artei ca să arză cu 
profesori cu tot. Cum această derință, 
nu putea fi satisfăcută pici măcar la 
fisurat — politica fiind mai tare, — 
nici e! ra rănus Director al Conserva- 
torului, cu toate insistenţele puse chiar 
de regina llisabetu, care îl aprecia la 
adevărata îmi valoare. 


+ 
Profesor şi Proiesor 


Stând în cabinetul directorial, aude 
aul Ciuntu în clasa de piano de ală- 
luri un pasaj ce se cânta fals. Se duce 
și atrage atenţiunea — încet şi delicat— 
profesoarei care făcea lecţia si pleacă. 
Adoua oară aude . pasajul cântat tot 
fals. Se duce din nou să facă remorca ; 
dar uitându-se pe nete ia un crsian şi 
moditică. fiind greşală de tipar! Profe- 
soara, care nu înțelegea că în muzică 
pot fi greşeli de tipar, şi nu distingea 
notele false, a povestit: mai târziu că 
Viuntu sa păcălit, fiind-că.... nu cunos- 
Ioa mucata. 


+ 
Pagină albă 


F stiut că mai toți; profesorii din con- 
servator întelegeau  aostolutul lor în 
a-și face vrele, -— dar cum cântau clevii. 
aceasta n'avea importanţă.  Interpreta- 
rea era bună pentru artişti, nu pentru 
»levi spunea o profesoară. Intruna din 
„dle vine la Paul Ciuntu o domnișoară 
m..olventă a conservatorului — cu o 


UNIVERSUL, LITERAR. — 595 - 


asiiel de profesoară — să ia lecţii de 
perizeţie și-i cântă un preludiu tocmai 
de Buch. pe care el interpreta cu utăta 
miăesiric. Se uită apoi la artist, aştep- 
tind elogiul cure întârzia — dar Paul 
Ciuntu îi răspunse calm: „Domnişoară, 
ce-ai cintat D-ta a fost o pagină albă!” 
ra de văzut capul bietei absolvente a 
Conservatorului din Bucureşti. 
AS. 


n ÎL În ÎL n 
NOTE BIOGRAFICE . 


Paul Ciuntu Sa născut la Peman în 
18066; ; studiile liceale lea iăcut la Dres- 
da şi Cernăuţi, iar bacolaureatul Ja tre- 
cut la Iaşi. După aceea sa dus la Leip- 
zig, unde a fost admis primul la Conser. 
vatorul de muzică, având ca profesori 
celebrităţi muzicale ca Iahdasohn. Zwin- 
tacher, de Otto Giinther, ete. 

In 1591 își termină studiile cu cele 
mai mari elogii, obținând menţiunea 
„magna cum laude”, distingându-se ca 
bun pianist şi excelent viitor profesor de 
armonie si contrapunct. 

Dupi ieşirea, din conservator și-a con- 
tinuat studiile cu celebru! elev al lui 
Chopin, Mikuli. A ocupat apoi tuncţiuni 
inalte în învăţământul muzical, în dife- 
rite orașe din Germania ci. Rostock, Ri- 
bnitz, Gosslar, etc, mude a dirijat or- 
chestra oneri şi o şcoală de muzică 
foarte apreciată. 

A luat parte şi la un concurs pentru 
postul de profesor la Conservatorul din 
Colonia, unde din 150 candidaţi a eși! 
primul ; na putut ocupa însă postul de 
oarece era străin şi na voit să devină 
cetăţean german. 

A dat o serie întreagă de concerte în 
Germania, cari au avut cel mai mare 
succes. 

Compozițiile sale muzicale de aseme- 
ncs au fost fi-arte apreciate. Principala 
sa lucrare „Ciuntusche hlnvierquinteti” 
a făent senzaţie. 

In 1903, în urma retragerii bătrânului 
Wachman, Paul Ciuntu a fast numit di- 
rector la Conservatorul de muzică din 
Bucureşti, dar n'a stat decât două săp- 
tămâni şi a demisionat scârbit că nu 
poate face muzică udevărată. 

S'a reintors în sirăinătate, dar atras 
de dorul de ţară în 1910 a primit să fie 
profesor de pianc la Conservatorul din 
Bucureşti, ilustrând în mod strălucit a- 
ceastă catedră. 

Tot atunci sa căsătorit cu d-ra Lucre- 
ţia Moteanu, distinsa directoare a insti- 
tutului de fete cu acelaş nume. 

In timpul ocupaţiei rămânând aci. el 
un patriot înfocat. a avut mult de su- 
ferit şi la 1? Decembrie 1918 a închis 
ochii, răpus de gripa spaniolă, care a 
secerat atâţia tineri şi bătrâni. A murii 
însă fericit că a văzut împlinit idealul 
nostru național. 


A. $. 


596, — UNIVERSUL LITERAR 


poe Za e 








RADU GYR 


CÂNTEC DE GRĂDINAR 


„Si-a fost o Joamnă veche, cum este o uitare, 
Nici n'am mai plâns de-atuncia, nic? n'am ma 





A fost o Toamnă veche, cum e un cântec vechi... 
Şi eu cântam pe-atuncia, şi surădea grădina, 
luam licuriciu 'n palmă şi-i re-aprindeam lumina. 


şt florilor hru mate le sprijineam tulpina... Mort. )ucuriciul cerii am risipit în vânt, 


| şi peste flari brumate am aruncat pământ... 
Şi-a fost o Toammă veche, cum este o durere... 

Ni eu plângiam pe-atuncia. — grădina abătută — 

Btins, leuriciu 'n palmă părea o stea căzută, Şi-a fost în Toamna-aceia, o Voamnă de mormânt 
Vroiam să 'ndrept o îloare, dar putrezea, tăculii... 


ARIPILE 


Mă poartă gândui tot mereu spre tine, lar după ce ai cizelat bazaltul. 
Maestre veşnice, Meştere Manole, Privind de sus surpatele binale 

Tu ce-ai ornat străvechile cupole Şi “ncrezător că vei brăzda înaltul. 
Cu *'nfloritura artei bizantine; , 


Ă îi e Tu te-ai svârlit în clipele fatale 
In piatră dură ai cioplit corole i Şi ai căzut, fără să ştii că altul 
Şi-arhanghelii credințelor creştine, Va birui cu aripele tale! 


Cu flori în mâini şi paloşe divine. 
Au răsării, pe frunţi cu-aureole... MIRCEA DEM. RADULESCU 


AUTUMNALĂ 4 


Pe 
1 Il 
Pe-aleea lungă şi'mpietrită, Pe-aleea goală şi pustie... ăi 
pe-uleea moartă, prididită cu şerpi de lum, melamcolie, 
de crengi şi vânturi, ostenite, ca o femee zdrenţăroasă, 
nămeţi de foi îngălbenite, mă mână loamna friguvousă, 
- 
TI IV 
Azi FEBR id îi Spre heleştaie sunătoare : 
să i sa ut aia DP Cu Pa Cc ara, de alui vremii călătoare, 
să Ă iza ie gi Sa id prd “ascult cum toarce vântum apă, 
pe timp de ceaţă şi uitare — un somn de suvenir, pe-o pleoapă. 


pa când arde ceru'n felinare. 


IOAN GEORGESCU 


ACUARELĂ 


Îm seara care-şi întârzie Grăbită lumec o albină. 

, lasângerata-i agonie, Ca o suveică de lumină 
Furai de slăvile senine, 
Incet eu mă desprind dinu .mine. Şi ?n umbrele ce se grăbesc 


Doar urinii albi mai Jicărese 
Smălțând al câmpului gherghei 
Cu hibelouri de sidef. 


N. DRAGHICESCU E. 


E-aiâta linişte pe-aproape. 
Ca în adâncul umor ape! 





| 

























































tăia odată un grădinar, mare 
„care udusese grădina raiului pe 
i, Stăpânul nu l-ar fi schimbat 
gri, Vestea-i mersese în lume. Il 
1, cu plată mare, la alţi stăpâni. 
aeşterul nu se mişcă o vieață ce 
lângă prădima în care începu să 


îiro noapte, meşterul adormise 
„Toală ziua se trudi să croiască 
planuri după desenele ce le avea, 
are, în cap. De zeci de ori a răs- 
trâna. a întruchipat grupuri, 
serpentine, cu mâini înfrigurate, 
iile aprinse. I.ucra repede, cons- 
ta in vis, dar îndată ce-i părea ci 
eterminată, că nu mai ena nimic 
cerut. la o icoană ce-i fulgera în 
strica tot ke lucrase, adunând 
ii un morman de humă grasă, 
„mărunţită fin. De zeci de ori 
și straturi. grupuri şi cărări, și 
atatea ori le risipi. 

„il ardea o sete cumplită, îl du- 
dul să i se despice. Toată ziua 
iese nimic în gură. 

nuj trehui cină. Se trânti îm- 
ein pat, și, ciudat iucru. pe faţa 
2 ochii lui, nu se vedea nici oste- 
nici durere, nici descurajare. Dim- 
i! Fatu lui era scăldată în soare. 
ai lui zimbeau în neştire la o 
i depărtată, 

imârtea în pat fiindcă era bătrân, 
le] împungeau. dar bucuria lu- 
i pul-l părăsea. 

ai târzin dar abea ațipi ș 
i plasuri, 

sa iprăvit cu el! De-acum 
iti și rândul nostru. 

ia secat inspiraţia. Sa. sfârșit isvo. 
li! Bătrâneţele sting şi flăcările 
si mari. De-acum, sapa şi lopata! 
je? Ce inspiraţie? A avut el. asa, 
=. să în miuţile stăpânului. Când 
mun strat, un grup. o cătrăruşe 
"aoasă decât noi? Când a avut 
ui mândre în straturile îngrijite 
(Dar. îi intrase boerului subt piele. 
Tri între noi, şi cred că nu a- 
“o nici să ne minţim. nici să 
him în desert. Ceezce stim, dela. 
măţat! EI ne-a obicinuit ochiul 
aria e] ne-a, descoperit toina cu- 
„Dar ceeace nu ne va putea tă- 
jtina pe viitor. este că am învă. 
k: mestesugul. De azi îmcalo boe- 
si să ne preţuiuscă şi pe noi. 

la. Cât priveşte ai dreptate: toi 
E dela hălrân ai învățat. Dar să 
pi în rând cu tine. Eu am ve- 
tplomă de inginer din ţara nem- 
!irolo să înveţi arta erădinăritu- 
Buinul na esit din ţară. Pân' 
an tânjit în umbră și nu mi-am 
stia puterile. Boerul era orhit 
iar și arta lui. De-acum să vozi 
si din grădina asta! 

en vrădinar ascultă glasurile, le 
a bine: erau cele două. ajutoare 
i doi flăcăiasi. dintre cari unul. 
„era îmbrăcat nemţeste.. venise 
Erui. din ţara nentească. 

a icura de svonul de glasuri 
wi țâriia în urechi. Meşterul 
imie de tiniste: aţipise după ce îi 
in cap un plan cu totul non pe 
m încerca mâne. Și voia să se 
su, să se scoale cu puteri în- 
îmineaţa, în zori. 

unul de glasuri nu se potoli 
fina seama dacă le auzea în vis, 
ta, 


i auzi 


o să 


UNIVERSUL LITERAR. — 597 


POVESTE... 


de 1. AGÂRBICEANU 


— Numai de-ar fi statornică neizhân- 
da lui de ieri. Uneori mi-e teamă că a 
fost o întrângere trecătoare, Nu-i asa 
de bătrân cur ne place nouă să spunem. 
Mă tem, cunoscând incăpăţănarea lui. să 
nu facă mâne vu minune de strat, încât 
să rămânem trăzniţi, 

— Să nu-ţi fie teamă! L-am urmărit 
eri toală ziua: e pe sfârşite! Nu fost 
mare lucru de capul lui nici până u- 
cum, Dar, îl orbise pe stăpân. [El nu ve- 
deu că de uni de zile grădiuarul lui nu 
mai iscodise nimic nou, că lucra cu ace- 
leaşi forme, după acelaş tipic. 

— Nu, tenşeli! Dacă nu erau ferme 
nouă, era un suflu non în tot ce făcea, 
ceva nespus de proaspăt şi de tânăr. Mi 
se pare că era însăși viaţa. Și suflul de 
viaţă nu se repetă. Stăpânul se pare că 
simţea, ceeace nu vedeai tu. 

-— Eşti un ucenic de rând. om din po- 
por, fără învăţătură. De unde să stii tu 
ce este urta adevirută.? De-acum o să-ţi 
arăt şi ţie şi stăpânului ce este adevă- 
wta arta. Dacă vrei să ajuuei un mMeş- 
lev renumit, vei prbui sfaturile si îndru- 
mările mele. Să ne scăpăm oudaiă de bă- 
trân, şi văzând te vei mimuna. 

— Dacă nu ne vom trezi dirvineaţă cu 
minunea ce n'a izbutit azi! Drept să-ţi 
spun, mam săturat si eu de ucenicie. 
Ne năpădesc anii. O să niurim fără să 
cunoască stăpânul și vrednicia noastră. 

— Să nai annie! l/am văzut cum su 
frământat ieri toată ziuu în zadar. Ni- 
mic bun uu rmui poate eşi din mâăinele 
lui. Slavă Domnului! 

—. „Slavă Domnului !* 
sfială glasul celuilalt. 

Meşterul grădinar nu mai dormea. Mai 
prinsese şi altă dată frânturi din păre- 
rile ce-şi schimbau cele două ajutoare 
despre sine. Dar nu le luă nici odată în 
seamă : îi intrau ve-o ureche şi eşiau 
pe cealaltă. | 

De el nu se putu upropiu nici umbra 
xândului că ar puteu fi o piedică în dru- 
mul color doui ucenici. li sfătui cu dra- 
poste de părinte. Le zeci de ori le purtă 
mâna până să izbutească a clădi din 
jărână liniile asa cum erau rai desă- 
vârsite. Il hucura că are pe cine învăța, 
că m urma tui vor rămâneu alţii cari 
să înfrumusețeze mai departe grădina 
milostivului stăpân, y 

In noaplea asta înţelese mai întâi 
şoaptele celor doui ucenici... le auzise 
în vis? Se treziră în amintirea lui în 
urma chinului de peste zi când, în clipe 
de fulger, îi trecea prin cap gândul că 
nu va reusi? Au fost deşteptate din 
«naima de-a nu mai putea creia? 

Nu-şi putea da seamu cum i-au Venit 
în minte, dar acum înțelese vorbele în 
soaptă ale ucenicilor, şi bătrânul se în- 
tristă ce svmoarte. Pentru ce-l pizmutau ? 
Pentru ce nu-l mai putea suferi. mai 
ales albencţul acela cu diploma adusă 
din străini? De câte ori nu i-a râs su- 
fletul văzându-i pe cei doi învățând cu 
uşurinţă ! 

Mestarul se ridică întrun cot în pat; 
o vreme flucările se stinseră din privi- 
rile lui: apoi o lacrimă îi căzu pe gene 

Se hotărise'! 

Se zzudui cu de-un fior adânc. Sprin- 
ten sări din pat, scrise un bileţel pentru 
stăpân, îşi adună hruma de avere în- 
irun sac, şi, eşind tiptil din curte, se 
cufundă în noapte. 

[și uită să treacă prin grădină să-și 
ia rămas bun dela minunile artei sale. 
Din pat îl făcu să sură sprinten icoana 
arzătoare a stratului celui nou, căutată 


sfârși mai cu 


zadarnic ieri, Acum îi lumina în păcura 
nopţii ca un far. Nu mai era o singură 
icoană : era o grădină nouă-nouţă, cu 
pomi roditori, cu straturi de flori, cu 
cărări nisipite, cu fântâni săritoare, cu 
pârâiaşe cristaline... Meşterul mergeu 
sprinten în noapte şi cânta un cântec 
din tinerețe, cu glas involt de flăcăiaa. 


* 


Dimineaţa stăpânul. făcându-şi plim- 
barea obicinuită prin erădină, rămase 
mirat cârd nu-l văzu pe meşter. Iar 
când la întrebările lui, ucenicul cel ul- 
beneţ. îi aduse biletul lăsat de bătrân. 
boeru! se clătină pe picioare, palid-turtă! 

— Să plece argaţii, să plece călăreţii 
pe urma lui“ strigă pe urmă desmeticit. 
„Din pământ, din piatră seacă, să mi-l 
aducă !" 

Și porniră argaţii şi vătăşeii val.vârtej. 

Trei zile şi trei nopţi bătură câmpii şi 
munţii. văi și codri. 

— Nu-i, milostive stăpâne? 

— Nu-i şi nu-i! 

—- In gaură de soarece «dle sar fi us- 
cuns, l-am fi aflat. 

Si le tae capetele: 
eşit cun fire. 

Ţiganul cu hangerul se şi înfăţigase, 
negru ca arapu, arătânilu-si dinţii albi 
când jupâniţa, tevasta boernlni, se arun. 
că la picioarele lui. 

— Cruţi, milostive stăpâne. Nu-ţi face 
păcat de inoarte. Vino să-l căutăm noi! 

Și nădejdea ce ţâsni din nou în inima, 
boerului, ca izvorul strivit de stânca 
prăbusită, mântui viața stuşbaşilor. 

In rădvan cu şase cai, cei doi soţi por- 
niră să-l caute pe meșterul grădinar. 
Cuireierară lume și țară, şi când, după 
luni. se întoarseră cu caii șchiopi, cu 
rădvanul hârbuit, cu vizitiul ciufulit ca 
o gămă plouată, boerului îi trecuse tot 
arţagul. 

— Ce să.l fi îndemnat, 
huni. să mă părăsească 
vorbă, ? 

— Serie doar în hileţel, „stăpâne“ zise 
ucenicul cel cu diploma. Spune acolo că 
nu se mai simte destonic să înfrumu- 
seţeze grădina, că i-a secat ştiinţa, și 
că pleacă în lume. 

— Hei! Vorbe! 

— Cum vorbe? N'ai văzut şi dumnea- 
ta că în ziua dinnaintea fugii sa zbătut 
zadarnic să facă un strat nou şi na 
putut? Te-ai oprit de trei ori lângă el, 
si nu te-a văzut! 

— Fleacuri, îţi spun! Nu-l cunosc eu? 

Când se muncea mai mult, iesea mi- 
nunea mii mare din mânile lui. Și a- 
cum înţeleg : tot ce n'a făcut la mine, va 
zuli în grădina altuia, şi va fi lucrarea 
tui cea mai frumoasă. Si a plecat lă- 
sându-si la mine simbria pe douăzeri de 
ani. 

Roerul începu să suspine, şi. îmbătră- 
nit, se ascunse în camerele sale. 

Ucenicul cu diploma ajunse grădinar 
sef, celalt mâna lui dreaptă. Albeneţul 
cerea să-l încreiinţeze pe boer că el va 
faca minuni mai mari. Și ceru slobozenie 
să lucreze după planurile lui. î 

Stăpânul dădu din cap ca şi când sar 
gândi la altceva, Se ascundea în palatul 
plin de întuneric, şi rar mai cobora în 
eră dină. 

Cei doi tineri răsturnară toată gră- 
dina. Încet-încet răsări. în tocul minu- 
nii. o alcătuire strâmbă, cu cărări în- 
curcate „cu flori cari păreau de hârtie. 





strigă boerul 


măi oameni 
fără nici o 





598, — UNIVERSUL LITERAR 


AVE MARIA... 


de LUCIEN THOMIN 


Fra pe la sfârşitul lui Decembrie. Vre- 
me mohoritii, iar cerul, de-o singură 
nuanţă, se "ntimidea ca o mantie plurmbu- 
rie de-asupra câmpiilor rhename, Nonap- 
tea se lăsa rece şi întumecoasă. 

Fratele Romuald, călugir în mânăs- 
tinea d'Aspremont, care fusese prin în- 
prejurimi după căpătat, îşi potrivi trais- 
ta pe umăr și. cu paşi domoli, tot învâr- 


tindu-şi mătăniile între  degese, o luă 
înapoi spre mânăstire. pe drumul cal 


mai scumt cure imecea prin părture, 

Fra bătrân de tot cămgărul. Capul ple- 
suv şi-l purta totdeauna descoperit, chiar 
pe gerurile şi viscolele cele mai grozave, 
iar fruntea care acum era bătută de su- 
flarea usturătoare n vântului, se rleca 
<hre pământ lăsând ca barba albă ca 
neaua să-i fluture peste haina aspră de 
aba care-i acuperea uscioiuncu trupului 
slăbinogz: mergea cu greu biatul călugăr, 
potieninrtu-se adeseori sub greutatea po- 
varei care-o purta. Totuși, cu vocea Ne0- 


bosită, repeta dulcea  invocaţie: „Ave 
Maria”, 
Nimic nu putea să-i turbure wuză- 


ciunea: nici umetele lupilor înfometaşi 
care se auzeau în depănture, nici strigă- 
tele lugubre ale păsărilor nocturne ce-şi 
fâttâtau aripile în shor, de-asunna calpu- 
lui său... Bătrânul mergea îmaimte, nre- 
păsător la ceeace-l înconjura, uitâni pă- 
mâmtul pentru a se gândi la cer. Rugă- 
ciunea revărsa. în sufle'aul său um extaz 
și o seninătate îngerească, 


Intwnerecul se lăsa din ce în ce mai 
*reoiu, Vântul sufla cu viglemţă înd'orud 
arborii, rupând vijalios cremaile stetari- 
lor bătrâni ce tmosneau sinistru în hao- 
sul de mugeie înfiorătoare aşite din su- 
flamea-i aprigă, suerând jalnic prin desi- 


aduse cine ştie de unde, cu tufe spi- 
noase. 

Stăpânul nu vo mai cunoştea. Credea 
că nu-i a lui şi nu mai voia so vadii. 
Vecinii, tot bvueri de viţă. spuneau că 
aduce puţin cu parcurile din străinătate. 
dar că e departe de a fi reusită. 

-— Cum ai lăsat să ţi-o batjocorească 
aşa ? 

Boerul ridică din umeri. 

— Si chiar acum când Ain toate pin-- 
țile "Ţării vine veste să sau înfemeiat 
urădimi asemănătoare cu a ta. do mai 
înainte. 

Boerul nu mui înţelegea... 

Trecură ani. 

Intro zi se aprepia un alai mare pe 
drumul prăfuit, La poarta conacului se 
opri, și demni mari. vară să-l vadă pe 
boer. Mulţi il cunoşteau, si-i știau și 
rădiua de pe vremuri. 

— Vii cu noi? Trehue să vii cu noi? 


— Unde ? 
— Mergem. la un praznic naţionai, 
Vrem să punem o medalie pe pieptul 


mosneugului care a dat un avânt aşa 
de mare artei grădinăritutui în ţara 
noastră. 

Boerul, luat de subsuoni, se lăsă arun- 

cat în rădvan. bicele pocniră. clopotele 
dela cai sunară. şi alaiul se pierdu în 
norii de praf. 
„Călătoriră până subt seară, când îna- 
intea, ochilor li se desfăşură o mândreţe 
de grădină cum străinii uceiu nu mai 
văzură. 

Inima boerului înceti, pe-o clipă să 


urile pădurei, ca plângerile sufletelor 
chimmuit e, E 
Fratele Romuald îşi repeta rugăciu- 
nea. mătăniile amunacau mierea întire de- 
getele-i uscăţive,  naluroase și guirari 
neobosită. şoptea. duios, „Ave Maria... 


La marginea drumului, pe jumătate 
ascunși după um tufiş, trei oameni vân- 
joşi, înarmaţi fiecare cu câte o micimcă 
si cuțite. aşteptau la pâmdă, schimbând 
iure ei vorbe scurte. abia şoptite. 

— Ciadat, zise unul din ai: 

— Un trecător. fiţi atenţi.., se apro- 
pie. 

Un fior rece îi trecură pe toți, ochii ]i 
se înfăcărară. mâinile li se înţepaniră 
pe mânerele armelor; reț:mândiu-si Tăsu- 
flarea, gata să se arunce asumra prăzii. 

Câteva minute trecură.... 

Călătorul se aprovia, nu era decât la 
douăzeci de paşi de ei: 

O rază de huminiă, străbătâmd printre 
cremgile. copacilor. venită de sus. se opri 
de-asnuripa. canti alb de Dătrâneţi, pe 
care-l încomjură ca o aurecilă. 

— Un căhagăr. bomibăni Wilhelm, cd 
mai tânăr dintre potlogari. 

— Da, ştiu cine e. — zise Gaspar, cel 
mai vâirstimic: e călugănul care unublă 
după căpătat. dela mâmăstirea d" Aspme- 
mount, 

— Bună plească, mă Gaspare! 

-— Nu e rea, zisa Gaspar. Prăpăditu! 
ăln de călugăr su cocoşat sub zreutatea 
pomenii ce-a strâns! 

-- 0 să facem și noi o fapti. creşti- 
ne:scă. usurâudu.a puţin umerii nepu- 
tinciosi — zise la rându-i Fritz, al trei- 


lea bandit. 
DI | 


mai bată : era prădina lui, dar iai fru- 
moasă mai desăvârșită. 

— „Grădinarul meu“, şapti el aiurit. 

— Da, aşa sc spune că a tost e«rădinar 
la dumneata. 

— Să-l aducă înaintea înaltei comisii 
pe. mosneaz", zise cel mai mare din 
smită. 

= Pe cine. mărite Domn? 
ţărancă, anropiindu-se. 

— Pe meşterul grădinar. Ii aducem o 
melalie de aur să i-o pubern pe piept 

=> Nu-l mai poate aduce nime. slăvite 
stă pâne. „Mosneauul e mort de zece ani”: 
suspină. femeea. „Omul lui Dumnezeu a 
fost !* Bun și blând şi priceput. 

Și-a învățat de pe mână tot ce-a ştiut 
pe oricine a voit să înveţe. 

„Downii cei mari se măsurară din ochi. 
Nu erau bucuroși că sosiră prea fâr- 
ziu. Ce vor face cu medalia de aur? Ce 
vor face cu discursurile? 

Numai stăpânul cel dintâi al grădina- 
rului şopti : 

-— Da, omul lui Dumnezeu a fost, 

Și după ce ajunsese acasă. alungă pe 
cei ce-i stricaseră grădina. Admusese cu 
el pe-un flăciiaș dintre cei ce învăţaseră 
meșteșugul grădlinăritului la meşterul 
mort. 

Albenețul cel cu diplomă din Tara 
nemţească zise cu dispreţ. eşind pe por- 
tiţă : 

„(reu se civilizează o ţară, Domnule!“ 


întrebă v 


I. AGÂRBICEANU 












































— Asta o fac chiar bucuros: nu 
teamă c'o să mi se tocească tăiș 
țitului, pe hârca aia de schelt!- 
dăogă Wilhelm. 

Călugărul era acuim la trei poţi: 
Mergea... snptind mereu pioasaj il: 
ție: „Ave Maria, graţia plenu'. 

Gaspar se plecă la. urechea lui E. 

— Loveste, îi zise, acum e MOD 

— 0h!.. nu!..., nu îndrăznest! 

— Fricosule ! 

Bamrlitul ofensat era gata să si 
ce asupra celuilalt dar totuşi ses 
si, arătând cu mâna întinsă sp 
care aluneca la picioarele căluzr 
si care în întunerec împrăștia 2 hi 
a!bă înconiurată da raze, zise a 
tromurătoare : 

-- Ta uitaţi-vă !... 
pământ... 

Acest ceva avea forma unui bi 
fir. Fra un trandafir, un tra 
alt si proaspăt cure răspândea În 
prerfumul său pătrunzător, 

Si bunul cătuzăr își continuă A 
semănând astfel la fiecare pas, 
mre,.. 

Cu fiecare Ave Maria rostit, un 
dafir se desprindea de pe buzk 
și aluneca spre pământ unde ră 
răspănidliadl parfumu-i fermecător 
zeie luminii lui misterioase 

Bandiţii răcaseră muţi. inspăiai 
taţi, neclintiţi. 

In fuța acestui fapt minunat, pă 
rile lov haine se spulberară, se 
ca zăpudu sub razele soarelui pri 
ratec, 

Totuşi, fGaspur, pe care Duhul N 
va! nu voia să-l scape din ghiart, 
încet : 

— Să ne luăm după el... Poate că 
e numai 6 înşelătorie și e minciuț 
Voin vedea noi, 

Tovarăsii îl urmară îa tăcere; end 
nuti si îngroziţi, 

„Ave Maria, gratia plena“., 

ratele Rumuald după ce Irecu 
rile stufoase, luă drumul pe cărară 
puită printre ripe și biălărri, spre m 
mânăstire d'Aspremont, a cărni și 
re profila. pe cerul întunecat. 

Intunericiil devenea din ce în 
adânc, vântul din ce în ce mai 
Bătrânul mergea înainte adâncit ln 
durile sale „fără să dea atenţie În 
petrecea în juru-i, semănând, cu 
Ave Mania pe care o sopiea, tran 
misteriosi cari. aşternându-se pe d 
formau un brâu luminos de stele, 

— Ce zici ds asta? întrebă Vil 

— Cred că-i o minune, răspun 
par. i 

— Călugărul 
treilea. 

— Da. un sfânt... un mare fii 
luă Wilhelm. Când noi aveam 
de a-l omori un înger ne smulă 
din mâini 

-- Chiar Necuratul, nici elis] 
par —— Diuvolul btestemat, n'ar bă 
să se atinyă de acest sfânt, pentru 
prea fericita Focioară Maria a d 
gvădinile înflorite ale Cerului! 

Ave Maria, gratia plena.., şopti cu 
lmă, călusărul în depărtare, 

Mânaţi de acelas gând, bandiţil 
mară de deparie, tăcuţi, Colea e 
de urmat pe ucest drum pretăn 
trandafirii mivanaji, 

De departe, din vârtul dvaluluig 


Uitaţi-vă! ca 





e un sfânt. adha 




















































ice tânăr care se respectă, în anul 
k graţie 1920, trebue să ştie charlestoni 
i să fie fotogenic, 

Ei bine. eu sunt un tânăr, care mă res- 
Rol. 

Dar a fi fotogenic, nu e suficient. Pen- 
mă această calitate, o aveţi şi dv. şi 
mită lumea, Fu mat am 0 calita'e sunt 
egenic şi... fac dim când în câmul ci- 
imatogra f, 

Stiu bine că nam să ajunge niciodată 
adetă” sau „star“, cum visaţi dv. să 
sUngeţi, totusi, eu am ţlâns până a- 
am sub lumina orbitoare au lămpilor 
:n studio-uri. an întrebuințat câteva 
igrame de cartofi răzuiţi ca să-mi 
konges':onez pleoapele infiamate și 
m avantajul să mă recunosc uneori, 
2 perscnagiile de al șaptelea rol. dim 
tea lime celebre, Ceeace mă deosi- 
»ie de dv,. 

Siacum, după această unică introdu- 
"e, am să vă istorisesc, cum se „face 
ihematogra f *. 


In prieten mă anunţă, că la un stu- 
in dn Neuilly se angajează figuranţi 
Mă prezint, deci, urgent. la poarta 
plulai ceki de a șaptea artă. Intreb 
i Wgtsor şi cu îndrăzneală, - - condi- 
 enţială pentru cel care „face cine- 
mtzraf”. — ciocănese la ușa biroului 
i, 

Îi vece cavemmoasă 
tă! 

iişesc pragul, nu iusă înainte de a 
*i Je ușă, o inscripţie enonmă, cu li- 
în roşii: „lăsaţi orice  nădejte. voi 
dt intraţi aici!” E formula pe care 
late, în „Divina Comeitiei:. a pus-o 
* irentispictul Infernului, Şi e for- 
ella cu care, sutele de nădejdi ale ce- 
i orbiţi de mirajul ecranului. se sfa- 
“mă întrun imens vârtej de desamiă- 





mă poftegte : 


Dr eu sunt dintre cei cari n'am nă- 
sii nesăbuite. întrucât cunosc reaii- 
ca, Eu nu visez gloria ci caut un rol 
i liaurant. 

Hegisoru! are pulll-over, ochelari 
inzi de baga și mă cunouste din 
re. 

- Bună ziua ! 

- Bună ziua! Ce poftasti ? 


ata, clopotul suna voios, chemând că- 
sării la rugăciune. 

fratele Romuald grăbi paşii. 

(iar în acea seară, trei oameni po- 
ii îngenucheau cu smerenie la picioa. 
i duhovnicului mânăstirei şi-şi măr- 
fiseau ci umiiință grosalele lor. 

rtați și înălțuţi sufleteşte, — salvaţi, 
-ămaseră canonici îu vechea mânăsti- 
unde fură exemple de virluie şi cre- 
Hi prin pocăința aspră de viaţă mo- 
să. căreia se închinară cu totul până 
sfârșitul zilelor lor, 

(lugărul Romuald umil și sfânt prin- 
toţi, ajunse la adânci bătrâneţi și 
i intru Domnul fericit că Dumne- 
sa servit e el pentru a săvârşi o 
une întercând la El sufletele celor 
s rătăciţi pe calea pieirii. 


T)- 
ve. 


în iranțuzeşte de DORA POPESCU » 


VANTURAND PARISUL 





— Sunt informat că aveţi nevoe de 
câţiva figuranţi. 

— Da! Stii să călărești? Am nevoe 
de călăreţi, 

Năspund inconştient, amintindu-mi 
că în copilărie, aveam o pasiune ne- 
bună pentru căluşeii de lemn dela inr- 
mavocul din orăselul nostru : 

— 0, desigur! 

— Călăreşti bine ? 

-- Perfect, Am fost cavalerist. 

— Bun! Dă-mi adresa: o să 
voc. 

Nu roşesc câ!us de puţin de minciuna 
grosolană pe care am spus-o, Cred 
chiar. că aş fi fost carabl să jur. că 
nam căzut nici odată de pe cal. (Ceru 
ce este un adevăr, pentru simulul mo- 
“iv că nu n'am urcat, pe un cal axle- 
vărat, nicioda”'ă), Dar, reţet, cine vrea 
să facă cinemaloerui. trebue să fie în- 
drăsneţ ; iair afirmaţia mea, înainte de 
a fi o minciună, este o indrăsnenlă. 


te cou- 


Peste trei zile rimese convocare, 
Voi aveu un rol de călăreț depe vremea 
ui l.udovie XIY. în filhuul „Fizaro“, 

Vom „tourna” intro pomană, la Sr, 
Germaime, în marginea Parisului. 

In autobuzul care ne conduce la locui 
cuvenit, ceilalți tovarăşi discută aprins. 
Din convorbirile lor desprind fragmente 
cari-mi dau dorimţa să săr din autobuz 
din mers și să las pentru totdeauna 
meseria de oinemuatografist, 
ând filmam în „Cei trei musehe- 
tari“, — povesteşte un Dăubat înalt, voi- 
fiice, brunet, cu degetele pline de inele, — 
'rebuia să sărim niște şunţuri. .(sloaba: 
de cal sa poticnit şi sa rostogulit de 
trei ori peste cap Noroc că-mi scăpase 
picioarele din scări şi m'a azvârthit la 
câţiva metri, Altfel, praf mă făceam. 

— Dar eu, — spune un altul, cu pă- 
vul roşu și ciupit de vărsat, — nu era 
să mă „curăț” în „Jeana d'Arc"? Toc- 
mai în timpul şarjei, mi sa desfărcur 
chinga şi cum stam cu mâna stângă 
incleştată de hățuri, ma târât calul 
peste douăzeci de metri, 

— Noroc, că suntem învăţaţi cu căză- 


turile, —- râde cel dintâi. 
—- Ți-asduci aminte când făceam şooa- 
ia de cavalerie la Saumur... — vorbeşte 


un altul. întrun colț. 

lar un rus, cu voce de bus, tună sen- 
tenţios : ă 

-- Zadarnic, tot noi cazacii 
cei mai buni călăreţi din lume, 

Si convorbirile urmează în jurul ace- 
uias subiect, în timp ce un început de 
paralizie mă ţintuşte locului, deşi mă 
bate gândul să opresc autobuzul şi să 
fug, cât mai este vreme încă, 

Dar, iată.ne ajunşi la St. Germain, în 
pădure. Automobilele cu costume și cei 


suntem 


cincizeci de cai, cu cari aveam să „lu- 
orăm', ne aşteaptă de mult. 

Acum, e preu târziu ca să mai mă 
răzgândese. Intrasem im horă, trebui 


să joc. Ta 

Trec deci la rând în fața earderobie- 
rului, care dintro aruncătură de ochi 
îmi măsoară talia si-mi potriveşte un 
costum albastru cu fireturi de aur și 
dantele, o pereche de pumtaloni albi, ciz- 


LITERAR, 59 


UNIVERSUL 


ATENȚŢIUNE, INCEPEM! 


de AL. POPOVICI 


me cu carânmibii înalţi peste genunchi. o 
perucă albă, — şi tot ce-mi trebuia «a 
să mă transform pe loc. întrun veri'a- 
hi! marchiz Ludovic XII. 

Imtr'un sfert de ceas, îmi contemplu 
în faţa nglimzii, făptura brusc metamor- 
tozată, ochii profunzi din pricina albas- 
teului, buze'e carminate, obrazul bron- 
îat sub pătura subţire de fard. 

Sunt prea încântat de propria-mi în- 
lăţişare, ca să nu uit pentru moment 
arropiatul pericol al încălicării. Regret 
chiar că n.meni din cunoseuţii, şi mai 
ales din cunoscu'ele mele nu se află a- 


co: ar fi puiut spune dacă  subeem- 
nalul este rau nu .„fotogenie”. Și alte 
nseanenea cugetări lisite d modestie 


imi frământă sufletul, 

Mă trezeste însă la realitate. vocea re- 
ge. sorului : 

— Ei tu cal de colo, —: în einesna- 
araf, tcată lumea se tutueşte, — cu cot- 
tumul albastru, troci de încalică. 

Mă întorc speriat aproape, In jurul 
meu. cincizeci de marchizi, îmbrăcaţi 
ca şi mime, răsăriţi din pămâmt ca 
o urăiare a seccrd'air trecute, — robo- 
tesc în jurul cailor. — sirângând chin- 
gile, ajustâni scările. — sau încalcă 
spre a face cunoştinţă cu nobilele pu: 
trupede. 

Imi fac repede cruce cu limba pe ce- 
tul gurii şi mă apropii de primul ca! 
rămas fără stăpân. 

Il bat uşor pe gât, pe crupă, îl mân- 
gâi, cerc prin toate gestuaile posibile 
să-l asigur de bunele mele intenţii şi... 
pun piciorul în scară. 

Niciodată naș fi crezut că pot. încă- 
lica cu atâta uşurimţă. Prind deci în- 
credere în mine şi trag nădejde că poale 
nu vom avea nici obstacole de sărit, 
nici sarje de făcut... şi am să ies bine la 
capăt. 

Calul pare blând şi oarecum dresat, 
Nu pot să mă dumiresc însă de rostul 
hățuritor. Vreau să-l pornesc, el stă pe 
loc : trag de hăţuri, el merge înainte, 

Zadarnic îl îndemn blând: „ai* sau 
„ptru“. FI face după cum îl tae aupul. 

Imi amimiesc însă că e absurd să 
vorbesc remâneşte unui cal învăţat cu 
comenzi framțuzesti. Deci, mă informez 
la un camara : 

— Cum spui pe franţuzeşte unui ca) 
să meargă ? 

— Dai pinteni şi zici „Diil* 

— Merci! Dar cu să-l opreşti? 

— Tragi de hăţuri și zici „Hoo!“ 

— Mergi!  Răspund foarte serios, în 
hohotele de râs ale celonulţi, cari gă- 
sesc întrebările mele ridicole. 

Dar eu sunt hotărât să nu mă duu 
hătut : strâng deci din pulpe. mă înfig 
bine în scări şi parviu, în râmid cu cei. 
lalţi. în faţa automobilului pe care se 
«uflă aparatul de cinematografiat. 

Noi formăm armata lui Pierre We- 
ber, eroul principal, care ne comandă. 
călare pe o şea. așezată pe un balan- 
soir de scânduri, pe o platformă sne- 
cială. la doi metri de obiectiv. Balan- 
soirul se alatină înainte şi înapoi, îm- 
[reună cu șenua și eroul principal, — 
imitând astiel goana unui cal în ga- 
lop. Pe fil însă, nu se înregistrenză 
decât bustul călăreţului. fără a se ve- 
dea că în reatitate, el e călare pe băț, 





Gt). — TINIVERSUL LITERAR 


FLAŞNETARUL 


Originar dim ducatul Modena, Italia 
făcuse parte din acei o mik de voluntari, 
cu cari (raribaldi debarcase în Sicilia, 
contra regelui Francisc Ilea şi imirase 
în triumf în capitala Neapolului, 

După făurirea umităţei Ialiei, se re- 
ăsese ca simplu cortățeam la Tiorenţa, 
unde se ocună cu comerțul vimului, 

Se căsători cu o fată frumoasă şi har- 
nică, din satul său natal, pe care o îu- 
bise din copilămie şi pe care u'o uitase cu 
toate evenimentele ce-i despărţise, 

Dim căsărcrie avu un băiat, 

HN crescu cu toată dragostea, de părinte, 
punâmdu-și îmtrânsul speramţa că prin 
inteligenţa, cultura ce i-o va da, patrio- 
tismul ce-i va inspira. va fi odată folosi- 
tor patriei, acelei Jtalii, care este Doam- 
na lumei prin nobila-i origimă.  purtă- 
toare de civilizarţiuine. 

Și era fericit, cârul după numea ista- 
vivoare a zilei, seara, după  îmchidereu 
prăvăliei, stătea cu soţia și copilasul pe 
(ămnuul mmărei Adriatice, 


Cânta din armonie, pusiunea lui din 
copilărie. 
Valurile mărei îngânau departe me- 


i ÎN m e 


— ca. să zic astfel. Da câţiva metri în 
urmă, venim noi, în galop,  călări pe 
cai adevăraţi, Automoh'lul, cu aparaiul 
cinematografic și eroul principal fuese, 
bar noi îl urmărim în galop, cu săbiile 
scoase, în timp ce operatorul învârteşie 
“mamivela in regisovul, cu ochi experţi 
judecă efectul de ansamblu. 
Ni se dau ultimele deslușiii : 


— In pădurea dim faţa dv. se ailă 
ascunși două sute de mușchetari, pe 


cari fi șarjaţi, în timp ce ei vă împuz- 
că. începând cu Weber, comandantul 
dv., care la un semn al meu, se va ros- 
togoli de pe sea, în automobil. Jumătate 
din dv. veţi îi împuşcaţi si anume: tu, 
tu. tu, tu etc, ; 

Cu degetul, reaisorul desemnează pe 
ceii cari vor trebui să cadă sub giloan- 
tele muschetarilor. 

lu am norocul să nu fiu condamnat 
la moarte. Ali-e teamă însă, ca nu cui 
va dim greseală, vreun mușehetear să 
mii ochească și să mă rostogolese și zu 
în ţărâmă, cu ceilalţi, 

Deci strâng pulpele și mângăi calu. 
jurându-i la ureche, că dacă e cuniute 
şi „nu mă împușcă”, an să-i dau zahăr 
şi smuochine, ca la circ. 

Regisorul dă ultimele indicaţii : 

-—— Iu tinmul şarjei, să aveţi figura 
câ mai feroce si să urlaţi agităiul să: 
Hiite, Aţi înţeles ? 

— Da! răspundem în cor, 

— Atunci, bine. Atenţiune ! Incepem! 

Automobilul porneşte încet, apoi re- 
pede. Caii, după câţiva paşi, trec ime- 


lodiile armonicei sale... Luna şi stelele 
aruncau 1nii de raze strălucitoare pe lu- 
ciul întins al mărei. transformând în 
palate de aur miăreţele clădiri ale Plo- 
renţei diu apropierea țărmului, ce se 
văsirângeau ca într'o oglindă în apele ei. 

Accl'o povesiea dânsul soţiei si cop:- 
lului despre Gamibaldi, despre victorie, 
despre triumf !.,. i 

I se părea că vede în zabranicul nop- 
ței, Nsavolul, si gândurile lui sburau spin 
trecutul glorios. 

Zilele treceau şi ele rej:ezi, unele după 
"ttele. 

Copilul avea acum cpt ani şi cra unul 
din -cei mai sârguitori în şcoală, 

0! de ar fi putut acest părinte, ar fi 
sorbit anii ce mai trebuiau să treacă, 
până sajurgă copilul mare!?... 

+ 

Dusă de multe ori, pe cei ce sunt fo- 
riciţi, fatalitatea îi loveste cu nenoroci- 
rele ei... 

Intr'o noapte, pe când tipsea de acasă, 
fiind dus să aducă un transport de vi- 
nuti, aprimzându-se casa vecină, luă foc 
și caka lui, 


diat. la galop. Gonim nebunezte, cu să- 
biile sccase, întrun ncer de praf: Dim 
copitele cailor sar pietricele şi nisip 
cari ne orbesc. In jurul meu, cei cari 
vebue să fie impuscaţi, cad unul câte 
unul. seceraţi parcă de Inoarie reali, 
Mă înfievhânt şi sigur pe mine, simt că 
nu voi mai fi „învwpuşcat de muschetari”: 
mă ţin admirabil în şea, 

Ta capătul câmpului ne oprim, Regi- 
sorul nu e mulţumit. Nu am fost destul 
de ieroci, destul de războinici, 

Vom relua scenu, 

Im clipa accea îmi aduce aminte că 
sunt în urmă cn chiria şi că diseari 
rurm voi ajunge acasă. mă va lua pra- 
|rietavul în prinuire. Si devin atât de 
feroce, cum nu vă puteţi închipui. 

— Alenţune! Incepem !., 


[] 





In autobuzul care ne iransporii spre 
Paris. îmi pipăi pulpele uşor îndurerate 
şi constat că am eșit destul de hine um 
toată această. afacere, Desi am  surgat 
de câteva ori ,„muşchetarii nau reușil 
să mă împuște“ şi sunt vesel. 

Seara merg să văd un fihn american 
cu cow.boi.  Privesc dispreţuitor obici- 
nuitele fizuri de călăria, — caracteria- 
tica, aces filme. — care vă minunea- 
ză pe dv. şi mau minunut și pe mine. 
până acum. 

Cât îmi Țar de ridicole, 

ii. dar eu „fac cinematograf“, 


AL. POPOVICI 
Parig 


Locul surj:ribse pe soţie și copiii 
somn și până să-i deștepte vecinii şi s 
le vie în ajutor, amseseră. 

Când se intoarse își. găsi casa și pri 
vălia nimicite, iar soţia și copilul ser 

Durerea îi fu atât de mare, în cil in 
huwi, 

Fu dus într casă de sămăiale, un 
după câţiva ani se vindecă, însă ei 
acolo îmbătrânit cu totul «lin cauza si 
ferinţei. 

Nu nai voi să stia; în Italia lui nu 
rubită, făcându-i rău aducerile aminte 
luă dmvumul pribegiei. 

Veni în Homânia, unde se făcu Ma 
netur, la București. 

Papagalul, .de deasupra fasneiei, : 

cra acum singurul tovarăș. 
„ Cu acest papagal şi cu flașneta câşti: 
și dl o amărâtă de existenţă, căci pur 
eul scalea dim cuticara ce era ad: 
lată flaşnetei, bilete, asa zise. cu pre 
cerea viitorului pe cari le vindea ceh 
ce credeau în ele... 

Câinta, cân'a din flaşnetă ziua între 
eă, mai cu seamă copiilor, Îi iubea mul, 
îvindcă şi el avusese un copil adorat!, 

li dădeai sau nu, el tirevea înaimie, ni 
cerea, se mulțumea cu puţin, 

Avea mai iutâi grije de hrana pai: 
galului şi ce-i moi rămânea, era doar 
pemiru dânsul, 

Astejta în liniște sfârșitul vieţei spre 
a se întâlni cu ui Hui, SUS, ÎN ceruri, 









































Mi-era simpatic hitrânul itulian. 

Ii dam niuai întotdeauna, când î in 
fătmeam, s.unăndu-i sie a nul măhni 
pentru micul d-tale papagal. 

Odată întâinindu-l şi vorbitul cu dât 
sul mai mult, mi-a povestit, plânpăni 
viața lui. 

Dar de la o vreme nu Lam hui văz 
pe bitrân. 

Pe străzi nu i se mai auzen laşne, 
chişul lui blând nu se mai zimaa, 

Imi un târziu au auzit că murise i 
cu dânsul ca o coincidenţă şi papura 
lui. | 
MARIA OPRESCU * 





UNIVERSUL LITERAR. — 601 


CETATEA GIURGIU 


Vinuria cea mini veche a trecerei In faţa zidului se ruai afla un şanţ a- fiecare locuinţă avea, câte o pivniţă foar- 
pri turceşti peste Dunăre, fu cetatea  dânc şi larg de 3 klastere, avârid si un te adâncă si bine întreţinută, unde lo- 
gi val de pământ sprijinit pe gard de nuele.  cuitorii se puteau ascunde la vreme de 
primeidie. 

La rândul său orașul 
avea ca o ultimă apă- 
rare un şanţ, mai mult 
primitiv, ce pornea din 
malul Dunărei și se o- 
prea la fortul Soliman, 
aşezat în partea nor- 
dică. 

Dela Giurgiu plecau 
trei drumuri în inte» 
riorul ţării, unul care 
ducea la Slobozia, altul 
ta Piteşti și cel de al 
treilea la Bucureşti şi 
Odivoaia. 

In felul acesta se pre- 
zenta pe la sfârşitul 
veacului al XVIII-lea 
vestita cetate a Giur- 
giului. 

Modul cum se pre- 
zenta cetatea Giurgiu» 
lui îl observăm în fig. 
II, unde avem repre- 
zentat atacul acestei 
cetăți din partea Ru- 
şilor, întâmplat la 1771. 

Deşi mică cetatea, 
totuși observăm că era 
foarte puternică, ea 
constând doar din în- 
tărituri şi moschee, iar 
Planul Cetăţii Giurgiu în timpul războiului Ruso-Austro- Turc (1788—1791), dealul pe care era a- 

şezată predomina îm- 





ivai, au ridicat aceustă cetate, pe de- Cetalea avea o sinaură poartă, provă-  prejurimile. Vederea aceasta complec- 
qui post de inaintare, a marei  zulă cu sanț si pod ce se ridica, tează minunat planul ridicat în fig. I1-u. 
i de pe dreaiuta Dunărei, — Rusciu- 


— iar pe IE alta pentru a ţime în- 
pape supravegheri pe Domnii din 
Românească, pe cari îi sili să-şi 
k şi reşedinţa la Bucureşti, 

Apă un plan făcut, în timpul. răs- 
kui Ruso-Austro-Ture (1738—1791) da 
e sițeri din Statul major austriac 
e se prezenta astfel: Fig. 1, 

telul se afla pe o imsulă, din bru- 
Dnărei, și era legat prin câte un 
dit cu insula vecină cât şi cu ţur- 
i mânesc, pe care se afla oraşui 


tastel sa aflau tei depozite cu pul- 
0 cadea de ieniceri şi 0 mos- 


rejurul âicestora era un zid pu- 
k, e se prelungea în partea de Sud- 
iină la marginile insulei. iar în 
jă Nord-Est, până la jumătatea in- 
mau două curţi mari, deopar- 
jie alta a. castelului, B. 

malul românesc se afla o a doua 
kuri A. ce avea formă neregulată, 
pi din zid înalt de + Klastere 1) st a- 
1 cinci bastioane triumghiulare, fie 
Ja câte 10 tunuri, 

jimericrul acestei întărituri 1  a- 
muința comandantului,  catărmi, 
aşi de provizii, o moschee. o fân- 
id câteva Iccuinţe particulare. 





Asediul Cetăţii din partea Ruşilor la 1771. 





Master măsură austriacă ewală cu 1, Oraşul era aşezat împrejurul ultimei Interesantă ar fi strângerea tuturor ve- 
masă vedere a aşezărei atât a Giur- întărituri, întivzându-se dela malul Du.  derilor privitoare la. fostele cetăţi tur. 
ia cetate și oraş, precum şi a Rusciucu-  nărei până la fortul Soliman. cești din jurul Principatelor Române. 
"er: În Schița mică din stânga planului Casele erau din lemn, acoperite cu ţi- 


! glă, iar străzile strimte şi nepavate. Mai MIH. POPESCU 


602, — UNIVERSUL LITERAR 





ceatiacea Haslcrp'esr'eă 





DESPRE COMIC, BURLESC 
ŞI TRAVESTIE . 


Comicul se defineşte prin munifestu- 
vea unei slăbiciuni, unui viţiu sau uni 
insuficiențe, printr'o apucătură sau lă- 
comie, avariţie sau desmăţate, nepotri- 
vire în dragoste, prin contrastul între 
două siluaţii cu prevalarea ridicolului, 
caraghiozlăcului, este biciul cure  poc: 
ueşte pe imbecil, pe păcătoe, pe stricat, 
pe ticălos, pe hrăpăreţ. pe lacom, pe su- 
ficient, pe ambițiosul fără merite, pe 
ipocritul fără rusine, pe amorezatul bă- 
trân, pe imicuttul pretenţios, pe parverni- 
tul cu aere de Cezar, pe incornurat san 
pe: păcălit. 

Comedia este o zurjă comtra mMoraxvu- 
rilor rele, un amuzament care educă pe 
saaua celor netrebnici sau  grosolani, 
stupizi sau Libidinoşi. Comicul răsare 
dim cuvinte. izbucneste din situaţii. din 
psiholigia imilivizilor pnin  antinomie. 
Stă în caracter, în combimaţii de eyi- 
zoandle sau intro acţiune precipitată, în 
care autorul făcând je public să râdă, 
corijează, îndreaptă : „riniendu castiga! 
MOTeS. 

Burlescul este ceva mai puţin, este n 
exagerame a comicului, este o mărire 
prim lua costumului şi a figurei întru 
situaţie rildicolă. Tste August dela circ, 
care prin gesturi desordonate, prin &iu- 
me nesărate, printr'o schimonusire n 
feţei, ne provoacă râsul, 

Travestia este, pur şi simplu, o vul- 
garizare haslie a unor situaţii foarte se- 
joase, este un comic inferior. 

Dacă trecem la exemple, von  cun- 
stata. că „Scrisoarea. Pierduiă“ este pe 
rând comică şi. burlescă, Nevistele data 
teatrale de vară sunt burleşti,  sirnple 
iurse, sau  amuzamente comice, cu 
spectacole idea balet, cu coruri, canţoneis, 
ce nu au a face nici cu literatura, nici 
cu comicul adevărat. 

Travesiiile cunoscule (la noi a îmecer- 
cat George Ranetti în „Romeo şi Ji- 
betia la Mizil) sunt: Eneida lui Scar- 
ron şi La Belle [elene a lui Offenbach 
Util societăţii esie si comicul şi buriles- 
cul, şi chiar, cu bună voinţă, travestra, 


Cele două fomue din urmă sunt mato- 
rial şi documente pentru comic: Bur- 
lesc este şi Vasiluehi delu Moşi, ca și 


iravestia este psalhnodierea bi- 
seriicească a actorului de şantan, care 
imitând pe dascălul de strană.  debi- 
taază hlestemăţii pentru ma face publi- 
cul să se strâmbe de râs. 

Comedia. este, insă, o formă suțeriva- 
ră de artă. Când apare, societatea este 
oare cum aşezată, moravurile .stabili- 
zate“, iar observaţia. obiectivă. Comic! 
vede prin prizma aceluia care vrea să 
se răsbune, sau să lovească fie canalia, 
fie stupiditatea sau alt defect omenesc. 
Dintr'un colţ retras, pâmdeşte pe ercii 
săi, îi studiuză. îi pune pe scenă, se e- 
muză simgur de farsa sau pozna ce le-o 
joacă pentru a-i face de râs, pentru a-i 
scoate din sânul celor cumsecade, dis- 
creditându-i sau arătându- cu degerul, 
ori de câte ori, reapar pe scena vieţii, 
demascându-i pentru a-ne feri de viţiiia 
lor şi astfel din ură, trecem la hohole 
de râs şi la mizericordie, 

Comediile lui Aristofan se agaţă da de_ 
fectele vremii, atacă pe Socrate în ce a- 


clcwnul, 





în doctrina sa periculoasă 
batjocora pe Euri- 


vea absurd 
tradiţiei și religiei, 
pide, care scosese din matca  trtudiţio- 
nală, pe eroii săi turbulenţi, neguroși, 
pasiomiaţi, doritori de  neconoscuturi ce 
erau să aducă repede muartea societăţii 
ateniene, sau se agăța de demagogia fi 
căloasă a lui Cleon. se repezea în fame- 
nismul ce cra să înpingă la prăpasuie 
tsamilia, seria vivulente satire politice. 
dezvolta teze pro sau contra, totdeauna 
insă, în serviciul cauze bune, lovind în 
dreapta şi în stânga, atăcâni pe front 
pe toţi aceila care săpau, spre a dărâauaii 
temelia religiei, familiei, republici, tra- 
tiția glorioasă a trecutului apropint 
Unii. î) consideră reaeţionar. îiimdeă a 
fost um om de treabă, alţii un obscuran- 
bst primejdios, jentru că a râs de une 

„prăpăstii“ ale filosofului cu fizuna de 
Sien, negativ în septicismul său distru- 
vător, necruţăl'or în ironia sa tăioasă, 
(tie că prim. moartea. sa nobilă, prin ac- 
iunea de reabilitare a elevihor săi, geni- 
alul Platon, şi Xenofon —- ne apare nouă 
altfel decât iui Arisofame); alţii îl acuză 
că a fost nedregi si fără milă chiar 
penru Cleo, care a murit ca um erou la 
Potidea, Adevărul este pentru comicul, 
„în sânul căruia cele nouă Muze îşi pă- 
giseră culeușul”. Pentru el Socrate, da- 
că nu este conrupător al tinerimii, ră- 
mâne un fel de mihilist, un teoretician 
webulos, un idiolog pericalos, a cărui 
acţiune se părea nefastă: Euripide a 
fest un. fel de Tolstoi, cure a pregării 
desccnpunerea morală a Atenei, etc. 

Cenwntia latimă este mai mult o farsă, 
o imitație acelei greceştă ; iur spiritul ro- 
main a iubit și a inveutat satira care 
loveste drepit, care atacă pe nume, care 
distruge pe faţă. Atena a avut niari cc- 
mici, Roma mari satirici, 

Comedia până la Molitre, în Framţa, 
a fost o farsă, cum a fost și în Anglin 
până în epoca elisabetană, cum a fost 
în Italia pâmă ta Goldoni, 

Moligre. pornind și continuând spiri- 
tul clasic, a creat marea comedie, ală- 
turii de fursa irezistibilă; pe lângă pie- 
sele sale de caracter, pe lângă sulirele 
sale, a creat atâtea pozne care nu-i mic- 
gorează cu nimic gloriu literară. 

Grăhindu-ne în spre noi, Caragiule a 
pus temebia comediei, iar capodopera sa 
„Scrisoarea pierdută“, este um gen unic 
de comedia politică, de satiră, de şariă 
și de farsă. 
Ă ION FOTI 

E] 


_ 


CONCEPȚIA INDIVIDUA- 
LISTĂ ŞI CĂSĂTORIA 
LA IBSEN 


(Note AS mearga brosurii d-lui N.N, 
Creţu „Femeia mării“ de Ibsen). 


Dacă esie adevărat, că de cele mai 
uulte ori, conferinţa are avantajul u- 
nei expuneri mai apropiate, mai calde 
și deci mai comunicative. tot atât de a- 
devărat este şi contrariul. că tot de cele 
mai multe ori. conterinta tb forţează să-ţi 
iimitezi materialul, servindu-te numai 
de elcimentele capitale ale problemii pe 
care o desvolţi. neîngăduindu-ţi însă o 
argumentare mai amplă şi o desvoliare 




















































a punctelor secundare. cari îşi au i 
partea lor de contribuţie, li lucian 
unei probleme sau concepții a vre 
scriitor sau chiar a unei generaţii 
Concepţia intdividualistă şi ra 
Ibsen, deşi poate fi studiată. 
piesele sale: Femeia mării, ura, $ 
Comedie iubirii, Stâlpii societăţi, | 
sălbatică, Rosmelsholm,  tcetuş, 
restrâns ce îl oferă o conferinţă, a 
pe d. N. A. Creţu să se acupe nu 
prim, adică „Femeia mărit", renu 
la elementele secundare ale ei, şi 
celaş timp şi la celelalte piese pai ș 
amintite. 
* 


Discutând una din ideile scump li 
Ibsen, problemă capitală în fața m 
probioma libertăţii interioare. pe e 
poate ridica o personalitate superi 
schiţănd pârghia cea mai puteriti 
deoloziei lui Ihsen , principiul ind 
list, ideail către care taebue să tindă 
ta: „Să fii totdeauna în acord cu tim. 
suţi. să-ți croeşt? poteca ta rhiar dui: 
«hate din drumul nare al luturura, e 
înfrunți tu pericolele tale, să-ți tn] 
sacrițiciile, să-ţi alegi singur băii 
să-ți rişti singur ruina, Săați rue 
prin. tone libertalea şi fericirea”. 

Şi în acelaş tim, înfățișând conta 
trecutului asupra femeii cu alternatit 
ei: femeia sacrițiciu şi femeia păpuşt 
care ea n'are nevoe de v independe 
personală, iar căsătoria îi apare cas: 
servire şi o cantivitate pe viaţă, ant. 
se opreste mai mult asupra piesii „i 
reia mării”, simbol al aspirației leo. 
spre libertatea voinţii în legătură cu pe 
bleraa căsătoriei 

Aşa zisa, filosofie a piesii îm care ru, 
procese sufleteşti complexe şi subtile s 
desput în sufletele eroilor Wangel şi îl 
lida : pe deoparie ajungerea din parti 
lui Wangel. care își iubeşte goţia. la en] 
vingerea că trebue să-i lase libertatea i 
i decide în alegerea ce trehue să o hd 
imitre €l xi străim_ îzur pe de alu, ae 
gerea din partea llidei la descătuşari 
sufletuhui şi conștiința unei libere hu 
rîri, duce la concluzia unei libertăţi $ 
pline, în care ..0 constiinţă Sănăloas - 
bărbat sau femee. va alege intoideui 
bive, în tot cazul cu angajarea într: 
responsabilităţi praprii, aşa. că ar i 
avea nici când loc regtetele sau inj: 
bolnăvicionse'. 

Elida — Mi-ai det putinţa sa prin 
fu necunoscut, să pătrund în eh darts 
fi cout. Misu dat putinţa să-l am, desi 
ceea put astăzi să renunţ lu el. 

Wangel, —- Din re în ce tot muri anul 
inteleg. Tu gândești şi simți în map 
și închîpuiri pipăite, Dorul lău dr mu 
simținântul acela de înfivrare şi bi 
iracție pentru EI, pentru streînul nu. 
nu erau în reulitateu decăt expresia ini 
boldului tău de libertate care se deh 
lase şi crescuse în tine. Nimic ulleea 

Desi mulți uu văzut în Ibsen un ae 
hist social. ce caută prim piesele sah 
des'rane fumiti a, el este totuşi mă 
care vede în căsătorie unirea a dou 
inţi libere, deci iubire şi acord de i: 
voie. nu forțat. 

Această legătură între principiul în 
vidualist şi căsătorie va deveni pre 
piul de regenerare al societăţii moder 
în care familia va fi constituită sănăls 
pe libertate, adevăr şi iubire, căă 















| 
| 
| 


(POSRsc ca căpeazaneziaa es 


TEATRUL NAȚIONAL 


„MASURA PENTRU MASURA” 


de Shakespeare 


Aşteptam de mult să văd pe scena u- 
mi teatru, reprezentată această încân- 
Vitoare piesă.  Așteptam mai mult so 
văd la Naţional, unde sunt şi actori 
iulţi si unde se poate desfăşura în plin. 
wnerozitatea unei ingenicase puneri în 
scenă, 

De mult, în anii de scoală. un profe- 
we de literatură comparată, a flat seriei 
Ik școlari dintre cari făceam şi eu parte, 
| putinţa să aprecieze, să înveţe chiar pie- 
le caracteristice ale lui Shakespeare. 
V-au emoţionat, ne-au copleșit trage- 
diile ; ne-au dat perspective de largă în- 
alegere creaţiile din comedii. Analizele 
sistematice, poate prea sistematice. făcute 
sub călăuza prof. Mihail Dragomirescu, 
nau îndrumat însă să înţelegem pe 
Shakespeare și actualizat, dincoace de 
traducerile oficializate şi rigide. Scoala 
La stimulat lărgirea înţelegerii «dincolo 
le metoda didactică şi profesorală. 
| Sa putut să par atunci neserios, dar 
vam cedat convingerii, că „Măsură pen- 

lu măsură“ e una dintre cele mai tipice 
treațini shahkesperiane : amestec superh 
le farsă, comerie si dramă, şi apoi mi- 
nunată șarjă rânduită într'un cadru de 
reală si ecmtinvă dramatizare. 
 Deacaea, aşteptam reprezentarea „Mă- 
sirei pentru măsură“. Pentru minuna- 
la satiră, pentru cascadele-i de geniale 
| dufonerii. pentru imensn-i temelie de 
nstructiv'sm snfletesc, totdeauna firesc, 
“lavărat. veal. 
Când nu sa spus. şi când nu s'a ară- 
lat „măsură pentru miisuri“? Când na 
st necesar „dinte pentru dinte“ și când 
acu vutință în evoluţia morală, sub 
dice directive de stringențe si uride prin- 
dpi să nu se amintească. de străve- 
“thiul „ochiu pentru ochi“ ? 
“ Subicetul poate să varieze oricând si 
ieum. ema însă e eternă. ca lunea 
si interesantă ca vinţa smucită între do- 
rinți si imperativul -ordonat totdeauna 
cu initialul ..nu face“. 

In „Măsură pentru măsură“. e însă 
ieva mai mult. E geniul lui Shakespeare. 
LE văsfrânaerea luturelor celor mui ca- 


a a e 


storia nu trebuie să fie mormântul iu- 


birii și al libertăţii”. 
| + 


Desi cadrul unei conferinţe a împiedi- 
ca pe d. N. N. Creţu să dea amploarea 
| venită unei asemenea probleme. d-sa 
are totuşi marele merit de a îi reuşit să 
| ne dea o idee limpede. asupra ceeace tre. 
he să fie căsătoria în lumina principiu- 
lui adevăratei morale. 

Simplu și concis, fără bogăţie de argu- 
mente, dam convingător, limpede şi sus- 
ținut, d. N. N. Creţu ne-a dat în parte 
sugestia materialului de gândire și înăl- 
| lare sufletească. ce ni-l oferă teatrul lui 
Ihsen. 


KOSTIA SERGIU 





| ÎI e «a 





racteristice ale sufletului, laturi, cari 
sunt imediat în succesiune şi tragice și 
comice şi dramatice și burlești. 

Si după felul, cum a primit-o publicul. 
îmi place să cred, că direcţia teatrului 
Naţional a dobândit deplina apreciere 
pentru reprezentarea aşa de frumoasă 
a „Măsurei pentru măsură“. 


e 


Un prinţ (Băltăţeanu) vrea să ştie cum 
se poartă cu poporul sfetnicii săi. Anun- 
ță că pleacă şi lasă toată puterea şi răs- 
punderea cetăţii Vienii, ministrului (Cal- 
boreanu) şi judecătorului lscalus (Not- 
tara). 

Ministrul  desgroapă din vraturi de 
arhive, legi a căror aplicare o vrea tare, 
rigidă, întreagă, întru respectarea vir- 
tuţii. 

Potrivit acestei măsuri de arhevlogie 
politică, un tânăr, care a iubit şi a fost 


iubit, e condamnat la moarte, fiimdcă 
..... 
N 


/ P 
i de o 
d. C. NOTTARA 


nu sa căsători. cu iubita, la care sunt 
vădite prin rotunjime, semnele dragustei. 

Sora tânărului osândit (Marioara Zim- 
niceanu), călugăriţă. intervine la Minis- 
tru să obţină amnistia fratelui. Minis- 
rul rigid, legalist. virtuos propune fru- 
moasei călugărițe să-i cedeze. Călugăriţa 
nu vrea. In cele din urmă. — farsa — 
călugărița trimite în locul ei, la întâl- 
nirea cu ministrul pe fosta logodnică.— 
părăsită fiindcă navea zestre — a mi- 
nistrului moral, rigid, tocător de prin- 
cirii și râjnitor de directive virtuoase. 

Dar prinţul nu plecase din cetate. Iin- 
brăcat în sutană de călusăr, colinda prin 
popor să afle şi să constate, cum trăesşte 
poporul și cum îşi împlinesc îndatori- 
rile, curtenii săi credincioşi. 

Aceasta-i schema. In jurul ei. admira- 
bile episoade şi complexitate de intrigă 
shakespeariană. Prinţul află tot: la mă- 
sura ministrului. care ordonase uciderea 
tânărului, pentrucă a călcat virtutea, 
uni fete, nu trebuia să urmeze măsura 
identică pentru prinţ, fiindcă se repezise 
ia virtutea «călugăriţei ? 

Totuşi în piesă, sfârşitul e delicios şi 
liniștiter, ca o poveste de copii. Toţi se 
insoară. Chiar şi regele cu frumoasa că- 
lugăriţă. 


+ 


In general. pe scena Naţionalului. pie- 
sele lui Shakespeare sunt interpretate 
bine. Poate, comediile sunt mai bine, ca 
ansamblu. Adinirabila  bufonerie-farsă 


UNIVERSUL LITERAR. — 605 





N m ua 





„Măsură pentru măsură“ e interpretată 
excelent. 

A intrat în scenă şi maestrul Nottara, 
cu tat trecutul şi prestigiul de creator 
în rolurile shakesperiene. DI. Nottara a 
fost judecătorul senin, demn, impozant. 

Rolul ministrului, cu atât mai făţar- 
nic, cu cât vrea să fie mai dârz în pe- 
depse si mai oratoric în afirmarea pre- 
ceptelor morale, l-2 ţinut-artistul care 
fără îndoială contribue la susţinerea, 
gloriei marilor săi înaintaşi dela Naţio- 
nal. d. Calboreanu. 

In rolul călugăriţei, a fost excelenta 
artistă Marioara Zimniceanu. După ro 
lul din „Femeia îndărătnică“, în care o 
socotim neîntrecută, în rolul din călu- 
găriţa „Măsurei pentru măsură“, Mari- 
oara Zimniceanu este desigur una din- 
tre cele mai bune, mai mari imterprete 
în piesele marelui Shakespeare. 

in roluri pitoreşti: d-nii Manu. Bul- 
finski, Sârbu, Victor Antonescu, Critico, 
d.nele Cruceanu, Jeana Popovici. Despre 
fiecare dintre aceşti artişti, trebue să se 
spună cuvinte foarte bune. In special 
cei dintâi. D. Manu are vervă. are mo- 
bilitate. D. Bulfinski; cu ușurința. cu care 
apare în roluri de prestigiu, interpreteu- 
ză roluri mici, cu pitoresc și comic. D. 
Sârbu unu fixează, ci intensifică nota co- 
mică și mai ales cu inteligență îi dă 
când trebue nota hurlescă. D. Victor An- 
tunescn ca de ohiceiu în cadrul impre- 
sionant al comicului de situaţii. 


= 


Montarea impresionantă. 


Directorul de scenă, d. Soare are şi 
îndrăzneală și favtezii. Sub  'inipresia, 
justă, desigur, -- că tema piesei e ori- 





d. BĂLTĂŢEANU 


când uctuală, a făcut montarea întrun 
ritm actualizat, modern, cu accentuare 
fantezistă. 

Poate că unele „motive“ au fost cam 
disonante în montare. Poate. că e şi un 
uşor nor de fantezie rusă în desenuri şi 
decoruri. 

Realizarea 
moasă. 


în ansamblu e însă fru- 


B. CECROPIDE 





60. — UNIVERSUL LITERAR 








05 $ ca $ E-casaa... 


NICOLAE IORGA este — fără «liscu- 
țiune — îudrumătorul şi exponentul su- 
fletului ronânesc în veacul XX-lea, ener- 
gia cultuvată în continuă vibraţiune în 
slujba intereselor superioare ale neamu- 
hui nostru. mintea creiatoare din taini- 
țele căreia a eşit o operă imensă şi va- 
riată --- îmbrăţişând cele mai nrulte pa- 
sibilităţi literare, culturale, stiinţifice și 
practice, întăptuilorul atâtor «pere de 
interes suprem, educatirul atâtor gene- 
raţii. lată de ce vrivim ca pe un omagiu 
bine meritat numărul festiv pe care i-l 
închină revista literară „Floarea Soa- 
velui“. (lan.lulie 1929). In această ba- 
bilonie de porniri si curente în care a- 
devăratele merile sunt atât de puţin 
recunoscute -- gestul pe care „FL. S* il 
face —.- nu Dumai că dovedeşte o men- 





talitate sănătoasă — dar contribue la 
vulzarizarca unei vieţi mcedel pentru 
binele obştesc. 

Păcat numai că „Floarea Soarelui” 


continuă să apară utât de neregulat și 
să fie atât de puţin accesibilă marelui 
public. 


ŞI ÎNCĂ UN PACAT: Anticolele oma- 
viale puteau fi semnate de altcineva. Al- 
tă valoare ar fi avut închinarea sem. 
nată de unul siu doi dintre atâţi secri- 
itori, adimniratori sau elevi mai îndepiăr- 
taţi ai d-lui lorga — dintre fruntasii 
recunoscuţi ai scrisului românesc. Nu ce 
alta, dar tilustrul necunoscut care le 
semnează (probabil: un student al d-lui 
Iorga) învaţă acuma să scrie românește. 
lată dovezi: 

„In acest an sau împlinit 20 de ani 
de activitate cari sau sărbătorii printr'- 
un fast deosebit, ?rdnd parte si Princi- 
pesa mamă Flena“. 

Sau: . 

„Cleopatra, noua piesă jucată în luna 
Maiu, s'a bucurat de toată atenţia ce se 
cuvenea unei piese de o înaltă tehnică 
ieatrală ain partea criticilor featruți”. 

In fine: 

„Vorba era entusiasmul sau durerea 
sufletului ce centinuu se frământă ; pri- 
vireo şi gestul subliniază ideia și flacăra 
profetului pe care_l întrezăreşti din sta- 
tura ce simbolizează pe. voevodul ţărilor 
vrecute, pe fiubitorul de ctitorii sfinte, 
tur carte, diu care se. inspiră în broro- 
cirile sale e cartea vieţei sale însăşi co 
are ca reazărn simţirea veucurilor de ra- 
mânism și prezentul culturii de ptetu- 
tindeni“, Și așa mai departe: pagină cu 
vasină şi aproavre puragraf cu paragraf-- 
tot omagiul se furișează întrun stil de 
vrepeiteras de pruvincie care se şi crede 
mare purtător de condeiu. 

Aşalar două lucruri: articolele oma- 
piele trehuesc “scrise cu oarecare înde- 
imânare stiiistică si semnate de persona- 
Leii ale culturii, Altfel nu-și ajung sco-_ 
nul. i i dă 


UN LUCRU NU SE POATE NEGA: 
execuţia  technică a revistei ..Flourea 
Soarelui“ fhârtie, copertă, literă, clisoc) 
e mai presus de orice critică. Conducă- 
torul ei pare a fi un om de gust, de mul- 
tă pricepere şi a avea un secondunt ti- 
pografic credincios. Dacă materia literară 


Ceai Z Chear-acei 


1 


a revistei ar fi la jumătate din media 


grijei lipografice, „Floarea Soarelui“ ar 
fi una dintre cele mai bune reviste rv- 
mâncşii. Fireşte că, deocamdată, pu e. 


UN PICTOR POET. In acelaş număr 
al revistei „Floarea Scarelui“ dq. T. Crudu 
vorbeşte despre pictorul român A. DBor- 
denache care — trăind în Franţa — sa 
remarcat încercând „cu deplin succes, 
în toate senurile picturii” și, excelând 
ca portretist, a trecut la seulptură, In 
legătură cu aceasta operă a sa d. T. C. 
reproduce — din marile reviste franceze 
— câteva păreri autorizate. 

Acestei activi.ăţi însă i se aliturcază 
a a doua: 

„Intâmplatea a făcut să ne cadă în 
mână câteva caete din acele poezii înti- 
me alo d-lui BB. care pot alcătui duui 
volume respectubile. 

„Iţi face impresia, că pictorul nu serie, 
„ugrăveste poeziile sale si anume; 

„La început schiţe fugare, desemne în 
două-trei linii, apoi sublinieri. umplifi- 
cări, tablouri mimi, tablouri muri, în 
sfârşit compoziţii... 

„E sama lucrului firesc al unui pic- 
19r. 
„Vechnica lui predomneste 
deni. Il prinde ideia: îi dă tonul, cu- 
loarea, versurile care-i convin...“ 

In fine: 

„N'am săsit o poezie la fel una cu alta, 
dar absolut niciuna din câte le-am avut 


înainte“, , Ă 
Natural că aceste lucruri ne  intore- 
seuză —- în primul loc -— pe noi, ltomă- 


nii. oricât de mare ar fi nepăsarea na- 
țională. 

EMIL GÂRLEANU este unulizat cu 
multă pricepere si duioşie în ultima. 
fascicolă a „l'ropilee-lor literare“, sub 
cemnălura d-lui LI. Foti. Iată — mai jos 
— două interesante aprecieni : 

Una — în legătură cu sufletul lui Gâr. 
leanu_urtistul: 

Gârlsanu un poet liric. Vedea situaţii 
sufleteşti şi tublouri după natură cun 
intuiţie puternică. 

„Ca poet ae răut, dar na studiat lu- 
crurile. 

„De aceca na reuşit în nuvelh, A trăi 
retras şi într'un cerc restrâns de oameni. 
Ii plăcea sinvurătatea. kra o fire visă- 
toare, nu căuta contactul vieţii, nu-i 
plăcea. sgomotul luptei, îl indispunea hă- 
tălia. Su retras întrun colț, a privit în 
juru-i, a simțit profund și a iubit cu pa. 
tima unui artist. cu înria vânăterului ce 
aleargă pe urmetțe vânătorului, a pă- 
truns, peni!rucă a iubit. în „lumea ce- 
lor cari nu cuvăântă“, 

Si-mai jos; 

„In lumea aceasta sa exilat ca un 
pustnic Gâvleanu. Si în sorietatea măze- 
lor, a gândăceilor, a furnicilor, a cără- 
huşilor. a areerilor, a fluturilor. a lihe- 
imlelor, în mâănira si mângâetoarea a. 
propieve au vulturilor, a ciocârliilor, a 
pitpalacalor. a privivhetorilor: în con- 
vurhire cu tot felul de păsări și cu tot 
soiul de anirnule. în iubirea caldă şi 
castă a florilor, le-a simţit dorinţele us- 
cunse, le-a respirat parfumul îmbătător 
al petalelur albe si rosii, a prins pati- 
mile lor; a ghiciţ co se petrece. în ma- 
vea lui dragoste de natură, în creerul 


unui «rcer. în sâmburele de minte a! 
uuui fluture şi al unei furnici“. 
Și alta — a acestei cărți: 








"tute cu subtihtăţi de cugetare şi cu și 


pretutin- * 








































„unică în literatura noastră. In aceste 
bucăţi scurte, în stil sobru şi lajilar 
adeseori, cu observaţii duioase. pline dk 
poezia dulce a câmpiilor noastre, încăr 
cale cu imanini clare si precise sirăb 


gășii. de sentimente, se va prelungi d. 
parte, va rămâne timp îndelungat în 
crustată în aceste pietre de preţ. icoană 
și memoria acsluia care a fost Emi 
(rârleanu”, 


O NOUĂ POETĂ pare a fi d-na We 
rana “Popa. artistă «e valoare la Teat 
Naţional care publică o poezioară în „d 
davăml Titerar* dela 1 Sept. Mă: 
„Pașii! . 

Suflete vii, suflete moarte, 
Axă mereu, (loi câte doi, 
Din goluri desprinşi, 
Spre soluri împinși. 

La capăt-uitarea lacom îi soarhe 
In umede guri de morminte. 


TITLURILE revistelor noastre literare 
ne uimesc — de cele mai nulte ori — 
prin stupidituatea lor: unu, Adam, E 
etc. — se preferă cu usurință, cin tot e 
esa în cale, taț ce e măi sonor, mai mu. 
ros. mai straniu, mai neînțeles. 

Că altădată. tucrurile se petreceau ul. 
tel se ştie: ltăt-frumos — Floarea da- 
rurijor, Semănătorul — sunt titluri 
care vorbhiau cu toată puterea și-i Spu 
neau cetitorului o bună parte din pro- 
zinnunl, din conducerea revistei, 

Iată dece credem că alegerea unui ti- 
iu, mu trebue să se facă usor: el trebue 
să corespundă unei idei şi unei directive 
ideei și divectivei pe care colaboratorii 
revistei — în plină concordamţiă cu con. 
ducerea înţeleg să servească devotați și 
dezintereaaţi. 


DEVIZĂ ŞI BLAZON. lată două W- 
cruri care, până acum, hu priviau re. 
vistele literare. Dur., unantus Dmtulus 
ab illa... O asa-zisă revistă literară a re 
format obicoiul — alegându-și ca blazon, 
punga da hiaţă. Ideea. mi se pare nt 
numai interesantă, dar dendreptul inge 
nioasă. Cu o singură precizarea: puna 
de ghiaţă să fie cât mai niult aplieată 
lu, capetfeie distinşiler colaboraturi ai re 
vistei... 

Se va resimţi, poale, atunti o usoari 
ameliorare și în felul lor de a scrie. 


RASFOIND înmâna ziarul „Prager: 
Presse” din 1 Septembrie ce. am 0% 
plăcut impresionați citind în pagine | 
terară a ncelei gazete. poezia  „Veere 
lea” a poetului Y. Demetrius, 

Poezia ocupă un loc de frunte, fin 
cea dimtăi dim prima coloană e patine: 
literare, Truducătorul semnează H. Bloch, 

Yaptul e îmbucurător şi-l notănu în 
tusă, cu convingerea ci va fi o surpriză 
si peritru poet, care-i unul (limtre asiduii 
nasti colaboratori, 

SCRI, 


So i 





, 












0secintac cie 
cvwvanie 


0 prietenă a scriitoarei Ruchilde, adre. 
tindu.i acesteia o scrisoare cu. creionul, 
"scuza fuță de Dachilde, rugând-o si 
nu considere acest lucru drept o impo- 
leţă, 

— Dece să te scuzi? îi spuse huchilde. 
iserisoare cu creionul e ca 0 conver- 
sie intimă, pe goptite... 

E] 


Cilera cugetări pline de tilc ale lui 
Henri Becque : 

„Xenorocirea egalității este că o vei 
ai cu, suveriurii noştri, 

„In malerie de bani. acela cure ar 
hui să-i aduci cuminte, uiti și acel 
me ar trebui să uite, îşi aduce uminte, 
„llusiile despre o femee sunt lu [el cu 
numelisn- ul, oricdt orei sii scapi de ele 


n poți. 
* 


Viciprien Sardou reproşa lui Grisier, 
rectorul teatrului Ambigu, că mu-şi res= 
pelă angajamentele : 

— Nu mi-ai spus d-ta, că n'ai decât 
a runint 2 

— Tocmai! Nam decât un cuvânli,. 
[i lam dat d-tale şi ncum îl îau şi îl 
du albia. 

E. 


V dilelantă, din lumea bună, solicită 
uaudiție lui hossini, Acesta o primi 
mennat şi o învilă să înceapă să cânle, 
fn, fiind emoţionată, ezita şi-i spuse : 
| — AN, maestre, dacă ai şti cât imi e 
te frică lu. 


— Dar mie ?!.. udăogă Rossini, 


+ 


| Ditinerețea sa. Rouget de PYsle, o du- 
a foarte greu. se împrumuta dela toţi, 
milenii şi cunoscuții și mvea numeroa- 
« dutorii. 

Intro zi întilnind mun coleg, Rouget 
piYsle îi spuse : 

- Imi pare [oarle bine că de întâdl- 
mie! Te rog să-mi faci un mare ser- 
rich ! 

Sliu ce îmi ceri, răspunse priele= 
ml, Cit vrei? 

2000 de franci! 

— Cum, ce spui?,.. 2000 de franci ? 
lu e o sumă imensă 1, Ce vrei să țari 
antiția bani ??., 
= Vrenu să-mi plătesc datoriile ! Nici 
iai idee. re neplăcul e să te știi sda- 


(TRE 
* 


Ilebrul romancier Mauurice Dehkobra, 
iilat la repetiție generală a unei pic- 
tare sa juca! de «curând la un teatru 
mizian şi « suferit o groaznică înfrân- 
ie, plecă delu teatru după auch ni 
lea ul piesei, 

Autorul intâlnindul u doua-zi pe ptra- 
li, îi reproşă spundândusi : 

— Se ponte să „pleci după 
lea 27. 

— Drugă, sunt preu politicos şi aia 
san plecat după primul act! răspunse 
bhabra, 


actul al 





IuNen-cares 





lo caz ca 


DACA STRABISMUL POATE FI VIN- 
DECAT FARA OPERAȚIE 


In 70 la sută din cazuri. între 7 şii 40 
uni. profesorul Gantonnet afirmă că 
strubismul poate fi: vindecat prin simpla 
reeducare. 

Pentru aceusta trebuie însă ca stra- 
bismu: să nu prea fie pronunţat; acui- 
iatea vizuală să nu fie prea micşorată. 
bolnavul să fie iscusit. inteligent și 
stăruitor. Bolnavul trebuie apoi să facă 
la el acasă zilnic şedinţe de reeducare 
dar aceste ședințe să fie supraveghiate 
odată pe: săptăniână. de un specialist. 


DIVORȚUL ȘI FEMEILE 


UO statistică americană ne spune că fe- 
meile din Chicago sunt mai amatoare 
de... dliverţ decât bărbaţii. Numai în 
cursul lunci Iulie tribunalul a pronunţat 
divorţul a 377 femei, pe câtă vreme în 
acesaşi. perioadă de timp nau cerut, și 
obţinut, divorţul decât 121 bărbaţi. 


EMILTIE BROISART 


S'a stins la Mizvile, lângă Cammes, 
acum câteva zile. Era o bătrânică îm- 
brăcată veşnic în negru. Pălării mari îi 
umbreau nrofilul fin, jupa lungă îi as- 
cundea piciorul deticat. Purta întotdeau- 
na mănuși lungi şi răspândea un puter- 
nic parfum de lavandă. Vizitatori nu-si 
vor mii întoarce capul după ea şi ni- 
meni nu va mai sopti în urma ei: „Cât 
de frumoasă trebue să fi îost în tinereţea 
e! Nimeni nu se va mai mira că o făp- 
tură atât ce plăpândă, atât de fină şi de 
delicată, desprir:să parcă din altă epocă 
de inult apusă, a putut să atingă vârsta 
de peste 80 de ani. 

A murit I.unia trecută și mulţi din 
vac'nii ei aflau atunci pentru prima dntă 
că hbătrânica izolată şi modestă era F- 
milie Broisat. din vechea falangă a artis- 
tilor de rasă francezi. 

Fmilie Broisat na ajuns la renumele 
mondial al unei Rachel. Bernhardi sau 
Duse dan unul din comentatorii frumoa- 
sei ei vieţi scria că „a. fost cea mai deli. 
cioasă din toate“. Frumuseţea ei împreg_ 
nată de atâta distincţie şi dulceaţa vo- 
cii ei au făcut-o populară în întreaga 
Europă, timp de mulţi ami. 

kimitie Isroisat sa născut la Turin în 
1848. A apărut pentru prima oară pe 
scenă, la Bruxelles, intrun vodevil. A 
fost auusă ln Paris. trei ani mai târziu, 
să joace la Odeon si în urmă a intrat 
la. Comedia Franceză. 

A reccltat multe aplauze în : „Le Demi. 
Monde“, ..Chatterton”, „Mariage de Fi- 
garo“ şi „La vie de Boheme“. 

In 189% şi-a dat reprezentaţia de adiv 
în faţa unui public care înţesa sala Co- 
mediei Franceze până la ultimul loc. 

La. Mizville trăiu foarte retuasă. Primia 
uneori vechi cunoştinţe din teatru. Cei 
nai mulţi o cunosteau ca „bătrânica“ 
ce era întotdeauna înbrăcată în negru 
si răspândea un puternic parfum de la- 
vandă. 


UNIVERSUL LITERAR. — 605 








caricatura zilei 
REDUCERE... 





— Doamnă, patronul hotelului e dis- 
pus să vă tacă o mare reducere la plată, 
dăcă consimţiţi să nu mai eșiţi pe plajă 
în... maillot. 

CONFIDENȚŢĂ... 


(RA, | 





—— Nu-ţi poţi image na, Filip, cât mă 
mustră cusetu! când fumez, din când 
în când câte 0 ţigare. 

— Vă cred. bar, aş fi curios să ştiu, 
cât timp var trebui să  fumaţi cutia 
foată. 

MOTIV SERIOS 





-— Da, D-le soră mea vrea să facă 
Cinematograf... 

— „Şi ce spune tatăl Dvs. 
usta ? 

— Nimic. ki 


despre 


nu se cunosc... 
(Le rire) 





606. —. UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 





ŢIGANUL 


Picurau straşinile amarnic, de parcă 
amintirea straşnicului viscul ce îndura- 
seră le-ar fi stors, acuma, lacrămile uşu- 
rătoare venind după încordareu unei as- 
pre încercări. Picurau pătând paltonnele 
şi pocnind în pălării ca și când cineva 
ar fi aruncat din înălţime cu pietricele. 
Se feriau trecătorii, plictisiţi, puşi în di- 
lemă între această răpăialii săcâitoare 
de sus şi între nevoia de a bălăcări în 
mocirla de jos, dela. marginea trotua- 
rului, 

Şi era şi unul care nu se ferea. Sta acolo 
sub strașina dela colțul stradei, primind 
cu o blajină indulgență  picurarea ce 
din când in când îl turbura din visarea 
în care stătea cufundat. laţa-i brună 
aproape zamhia ; îşi răsucia, cu un gest 
măi mult schițat,  mustaţa neagră, cu 
iire argintii lăsate în voia lor, iur cchii 
mari, negri, priviau oarecum  sfioşi, 
vagi în vazul mişuelii de pe stradă, 

Din colţul celălalt, poetul husalin îl 
vede, se mai uită odată, — se hotărăşte, 
in mijlocul stradei sergentul ridică bas- 
tonul alb. şi ca şi sub protecţia acestui 
simbol al autorităţii, pletosul trece grâ- 
bit, se opreşte înaintea visătorului; 

— 1a erai, Dă ţigane? Când ai venit? 
Că nu te-am văzut de nu ţin minte... 

Jenat puţin. celălalt arăta şirul de 
dinţi caracteristici, podoaba rasei. 

— Adevărat; viu cam rar prin ţară... 
Când mă mână dorul și nu mai pot să 
rabd,.. 

— Viu rar, -- şi prinse brajul poetu- 
lui; — dar vezi. mai la urma urmelor 
ți se urăște şi cu străinătatea. Acolo. 
ori pe unde mă duc, şi se întimplă de 
mă întâlneşte aşa în drum unul care 
m'a cunoscut mai de mult. vime la mine 
„ambitor. îmi întinde mâna şi-mi zice: 
„Jarăş pe la noi maestre? De mult, nu 
te.am mai văzut... Când o să avem fe- 
ricirea să te ascultăm ?...* Așa că, tot 
auzind astfel, e o adevărată plăcere, 
când viu să mă mai îmbăt de aerul a- 
cesta al copilărici mele, să întâinese pe 
câte unul care să-mi strige de departe: 
— „Ce mai faci tu, măi ţigane? Când 
venişi, cioară ? La ce cârciumă cânţi tu 
acuma, Mă? 

Vioristul lăsă braţul poetului: 

— Apoi iacă o să-ţi spun: Fac bine și 
nu cânt la nici-o cârciumă. Am venit 
ca să mă mai întâlnesc cu prieteni... 

Și din privire îi vorbia iarăş acesaş 
iertătoare înțelegere a lucrurilor cari 
sunt aşa, fiindcă nu stă în puterea noa- 
stră să le schimhăm Acuma lusalin îi 
prinse peste mijloc și îl purta agale pe 
stradă înainte. 

— "Totuşi, te poţi riumi fericit tu. Um- 
hli prin toată lumea. loinăreşti. Cânţi. 
Femei frumoaze. domni, amimnteri aro- 
aanţi. cască gura la tine... Aci la noi, e 
numâi aroganţa; dar înţelegerea lipse- 
ste... 

ba înțelegerea cred că e tot cam 
aceea ; numai în felul da o arăta e dec- 
sebirea... (Cei mai mulţi dintre cei de 
aiurea arată mai puţin decât pricep. 
aicea. dimpotrivă, arată mai fiecare mai 
mult decât pricepe... Ai noştri sunt mai 
espansivi, etâta e totul... Dar acuma. eu 
nu mă mai sinchisesc de toate astea... 








de LON GORUN 


—: Cum, Maistre, prețuirea cuvenită 
artistului nu te mai mişcă ? 

—- Dece să-ţi snun da sun nu? Dacă 
ți-aa spune adevărul, m'ai privi neincre- 
zător. Și ai socoli că totuşi nu se poate 
a ţizanul să nu se simtă măegulit în 
sine, când însfârzit îl înalți şi tu la 
rang de „muaistru....” Lite, mai bine ce 
să-ţi povestesc ultceva. 

„De aicea de unde am ajunse acuma, 
zăreşti colţul unei strade ; e strada Sfin- 
ților... Trebue să ştii şi tu, din copilăria 
ta, ce poate să spună cuiva aşa 0 struuă 
strâmbă, o casă dărăpănată, alături de 
câri atita lunie trece nepăsătoare... Câtă 
duioşie nu e în stave să reverse în su- 
fletul tău o urăţenie ca aceasta, dela 
care alţii poate întorc capul cu desgust.., 
tată, e cecace mă atrage cu rai multă 
putere de prin depiărtările prin cari ră- 
tăcesc de obiceiu. 

Se trezeste uneuri în mine amintirea 
unei cafenele intunecoase, cu pereţii a» 
fumaţi, unde se adunau odinioară la 
sfat artăştii,.. „adevărații parizieni“, — 
adică aceia cari cu adevărat, cu ştiinţa 
și mărturia tutuzora, cântuseră, odată 
măcar, la Paris... Aceia stiau multe, și 
când se porniau pe povestiri. cu ochii 
înfriguraţi, îndemuându-şi şi aţăţându-si 
unii altura fantazia, nu mai băgau de 
seamă pe micul puradeu care se furișa 
undeva întrun colţ. pe după o bancă, 
incremenit locului. cu ochii mai căscaţi 
decât gura, şi cu gura mai atentă decât 
ovhii... Acolo am sorbit toate istorioarele 
şi povestirile de glorii... ţigăneşti, —a- 
colo mi-a crescut mare umbiţia, dorul 
de mărire, de întrecere a tuturor „ude- 
văraţilor parizieni“, — ba încă şi a celor 
cu adevărat adevăraţi... 

„Când, în muhalaua depărtată prin- 
deam apoi vioara si arcuşul. mi se pă- 
reau ca o armă, ca o spadă vrăjită, în 
mâinile unui cuceritor al lumii... 

„Imi sună şi acuma în urechi exerci: 
țiile disperate ale bietului Manolache, un 
găligan din vecini care îşi pusese în 
fân să ajungă cu orice preţ artist în 
naiu... Toată ziua, până noapteu târziu, 
se lupta cu aceleaşi noie cari, atâta pu- 
teai să cunoşti, pretindeau să reconsti- 
tuiască o arie la modă  pe-utunceu:.. 
„Siuspine vrudr”,. Tipa şi se tânguia na- 
iul chinuit, crud suspina cu întreruperi 
unde nu trebuiau şi cu precipitare unde 
scria un mers mai domal, — iar pieptul 
lui Manolache se sdrobia de silinţă mul- 
tă şi de neisbutire... Astăzi cântă şi e] 
pe undeva printro cârciumă: — ce nu 
se poate face cu stăruinţă ?.. Dar eu când 
trecea arcuşul peste coarde, mă simţeam 
ridicat în slăvi, —. și piuitul naiului lui 
Manolache îmi suna din depărtare, ca 
repetate ishucniri ale unui crean mă: 
nivs pe care, cineva îl îngână. 

„Nopțile apui, cână nici naveam voie 
să mai cânt şi nici pe „parizieni“ nu Inaâi 
puteam să-i ascult. — mi se umpleau de 
icoane strălucitoare. Mă vedeam pe o 
estradă înaltă, conducând  crehestra, 
țintă a mii de priviri şi obiect a valuri 
de admiraţie deosebiam... «da. ai înţeles: 
pe contesa. pe prinţesa... 

„Istoria lăutarului ungur care furase 
minţile acelei came din lumea mare, nu 


era cea care mă Miscase mai puţin, 
câte auzisem deia taifasurile „adevăra 
ților pariiieni”. Si cum câte unul, pr 
vind galeş prin fumul de ţigară şi pri 
aburul de cafe ce se ridică, părea a 
chema admirarea tuturor celor de iaţi 
şi a celor absenţi asupra frumuseţii 
robite talentnlui ameţitor al lăutarului 
— eu le vedeam ca nimenea altul, și 
îmi juram că o actfel de cucerire webui 
să fac şi eu odată... 

„Aş! Astea sunt aşa, prostii, închipu. 
iri... Higo, —- coc întâmplare; crezi că în 
tot momentul şi pe toate cărările rălă. 
cesc prințese amorezate ? 

„Nebutiie totul; şi dorul si  lăcom 
aceea de slavă. snuinteală poală. Nu 
mă, nu e nirmca altceva, decăt încânt. 
vea ta singură de cântecul tău. 

„Mai de mult mă uitam și eu în iul: 


țime, — acuma nu-mi mai stătea gin. 
dul la prințese. — dar mă gândea la 


impresia pe care put so fac asupra vre. 
unui suflet mai simţitov,. lar dacă mă 
uitam mai bine, ce vedeam? Cântecul 
meu cel vesel nu plăcea unvia, cânte 
cul meu cel trist altuiu... Mulyumirea are 
puţine semne exterioare, — nemulțnal. 
rea. le are pe toate... Ce sunt eu viunval, 
dacă cutare domn e în dispoziţii vesel 
sau cutare altul în dispoziţii triste? și 
cum am să-i mulţumesc, în acelaş timp 
pe amândoi ?. unul are să-mi fai 
semu, dela masa lui, so iau mai pe săl- 
tărețe cu arcusşul, — iar celălalt, de par- 
tea cealaltă, îmi face, cu mâna, semn 
de viuluri alinate — îi mulţutuesc pe 
vind, — zic eu ; adevărul e, că pe rând 
îi nemulţumesc. 

„Ce să stai, amice Rusaline, să te iei 
după toți ăștia? Ori. după cine ştie ce 
alte visuri ccanedioase şi imposibile ?- 
Stii să cânţi? cântă. Asta e totul, şi ni. 
mic mai departe. 

„Să nu faci ca bietul Manolache, care 
parcă-l aud şi acuma cun cadențează 
din naiu notele trilurilor, — su dai di 
cului de treubă dacă mo pricepi: da 
nici, daco pricepi, să n'aştepţi altceva, 
decât ceeace poate să-ţi aducă dela sine, 
— și mai ales decât toute, - iarose 
mai spun —— raulţămirea ta cu tine în- 
suţi şi cu cântecul tău. 

Fă. intă cam trecut de strada Sfin 
ților ; destulă vorbărie, Mai era neo 
de ea, ce zici, poete Nusaline?..” 

Poetul se opri, îşi scoase pilăria și * 
depărtă cu nehotărire : 


-- Cine ştie?... 




































-'9 biserică extrem de pitorescă, în 
arce, în noaptea Crăciunului. întâl- 
prin voia soartei posnaşe. că ntă- 
celebră Marie Allonza, privirea fo- 
sa lui Allan Arbar, pribeagul de 
„voie, călătorul fără, astâmpăr, o- 
: > bronz. bolnav de friguri albastre. 
uracţie, 

e tmgezi, i-a vrăjit pe ambii singută- 
a rcostalgică din leagănul ler: Lan- 
„cu fântânele ei și vestigiile unui 
odinioară : exoticul Palestrin, în- 
jrat de ceări. limitat te oglinzi re- 
tind vedeniile unui: ciudat altădată. 
brie şi Arbar vor păşi câtva timp, 
ur, în cadență, printre frumusaţile 
natură şi amintire. Curămil însă uc- 
| de frieuri albastre iar scutură pe 
fl moștenitor +1 bunmicei Piele-ho- 
lav pleacă să cutreere mările. să a. 
un orizont mereu mişcător, iar îşi 
bl dorul mereu nemulțumit şi ne- 
is le necunoscut, 








îi rânduri stânguce pentru Marie, 
Pentru Marie, părăsită acolo 


ne, intre cedri şi oglimzi. atături de 
cir, copilă surdă şi simţitoare, sub 
mii negru african care-i plânge 
4. și se ocupă cu pregătirile că- 
pi de întoarcere in Europa a fru- 
si cu piele de lumină. 
"+ rinduri oricât de stângace tot ar 
“putut să-i lege iar, dacă Marie le-ar 
-sput atunci, dacă soarta sar fi în- 
EI 
ie] precum a dorit, Arbar va muti 
ai in piulgiul verde al valurilor; 
“nlilită de ani tot nu-l uită încă. 
-+uiilur sale din visuri, Marie, Ar- 
“itenul Domenico, Palmyre, Mam- 
(laude Silve le-a dăruit  ne- 
e viaţă, 
- vateu cofrete cu nestimate:  I.a 
i: de toile (Cortul) La chamhre 





UNIVERSUL LITERAR. — 607 





du Nord (copilăria Mariei), la cham- 
bre tnouvaute (Călătoria pe mare), Ar- 
bres et Miroirs (unmeniul lui Arbari cu 
areu se alege pe cele mui de preţ, 


IV (IA CHAMBRE DU NORD) 


Către sfârşitul unei amiczi de Iunie. 
Marie se îndreptase spre  îngrădlituru 
semi-erădină, semi livadă care se îutin- 
dea la coasta de est a casei, Numui două 
ferestre săpate în zid, cu înfăţişare as- 
pră îndărătul zăbreielor învechite. supra- 
vegheuu pe fetiță. Fa culegea acolo ade- 
sea flori fără coadă, cu ele alciituia și- 
raguri răccroase şi vii. Azi, nn se putea 
ntinge de trandafiri, ci se păstrau pen. 
tru Joia Verde, de serbitorit pe curând. 
Avea însă destule iasomii. 

Procesiunea se prea. în ficcure au, 
în faţa casei: se si aşezaseră treptele 
pentru salar, sub boltă, cu alai mare de 
cuie și țărnșe, în asteptarea festoanelor. 
shirlănzilor şi a draperiilor. Trandafirii 
vor alcătui mănunchiuri îmbâcsite şi cu- 
minţi, iasomiiile erau însă prea plăpân- 
de, de nu puteau fi întrebuințate drept 
podoabe. 

Cu privire la ele, iati ce spune tunti 
Adelina : op adiere le ridică întocmai ca 
venele. diăscăliţa nu poate să facă nimiu 
cu ele ; tu. copilă culege cât pofieşti. 

Un tufiş îmbătrânit, roditor. atârna 
de un are de lemn pe care vântul erna- 
tec îl frânzea în fiece an şi pe care lu- 
crătorii dela fermă îl întăreau. cum sa 
pricepeau și ei. în primăvară. 

Corolele se deschideau pline de o viață 
plăpândă si albă, la cea mai uşoară a- 
tingere lunecuu în palme. Urme de sân- 
ge uloal înrozea vârful codiţei lor iar 
pieptarul verde care le conţinuse se des- 
chidea în formă de cruce. Se îngrămă. 
deau întrun paneraş pe care Marie îl 
proptea de şold, din când în când, copilu 


Cenmțu mecicale în exinease | 





LA FIEVRE BLEUE 
Claude Silve 


„La Fievre Bleue“, titlul enigmatic, seduce. Cine a deschis cartea, ademenit 
numai de aceste câteva silabe, se poate considera ca fiind alintat de un hasard 
propice căruia se cade recunoșlință. Cert e că autoarea şi opera ei sun! demne de 
cunoscut pentru merite mai apreciabile, iar motivele inițiale ale alegerii nu întâr- 
zie să pară copilărești. Cine a celit însă cu șasesprezece ani mai în urmă „La 
Cite des Lampes“ n'a pulut, se pare, să uite pe Claude Silve. Prima operă ar fi 
stârnit de atunci interesul general, ar fi câștigat stima și admirația celor mai de 
seamă literați. A obținut și un premiu al Academiei Franceze. 

De fapt „La Fievre Bleue“ se prezintă ca rezultatul unei cugetări mature, 
adâncite. Cuprinsul e bogat, materialul agonisit cu răbdare, a fost folosit în răgaz. 
Spirit ager de observație, larg avânt liric, precum și O filozofie distinsă, o melan- 
colie diafană se desprind din aceste pagini ca miresme imprăştiate laolaltă de 
florile unei măestre jerbe, și pe care le leagă visul, panglica irizată ; deasupra 
cărora adie realitatea-fluture, în sbor dela una la alta. 


le păluia cu palma ca să mai poată în- 
căpea altele, apoi reîncepea să le cu- 
leagă. 

Astfel înghesuite petalele piireau căl- 
duţe, ca fulgii «mulsi diu sânul unei pă- 
săruici, sar fi zis că mânuţa copilei pu- 
funia porumbei vii. 

Când se umplu panerașul, Marie îl a 
coperi cu colţul şorţului, si făcând în 
conjurul zidurilor înalte, sc îndrepta 
spre casă. Pe scară plesriră de lrerte 
opincile ei de lemn. 

Gâfâind. ea se apresiă şi rezimă 
panerul pe marginea oglinzii ce o formn 
apa netedă în albia, de ardezie. Panglica 
de cristal. care alimenta această apă, a- 
runcâ un singur freamăt. numai decât 
vitrificat: imaginea și sgomotul unui să- 
rut pe o oglindă. 

Fântâna aceia cra jalnică ca un tnor- 


mânt. 
Sub bucata cea mare de sticlă, fără 


încetare primenită, gar fi zis că într'o 
neaoră scăpărare, se zărea chipul ma- 
gic al morţei, Aplecându-se, Mare văzu 
cum se desfăşura în fundul apei ima- 
gina unei fetiţe inprecisă si palidă, 
care, privea pe cea vie. din fundul lu- 
meci în care se doarme. 

Făcând o mişcare din braţ, paneraşul 
șe răsturnă şi iasomiile se scurseri în 
fântâna întunecată ca. un răsărit de lună. 
rau ustfel atât de frumoase. încât ropi. 
la le lăsă plutitoare. 

Răsturnată peste firmanientul de jeu. 
câte imagini nu înfăţisau ele! Stelele u- 
nui cer înflorit, popasul păsărilor întrun 
polf întunecos pânzele unor luntre, pri- 
vite din depărtare pe v mare fără soare, 
și, — zărită dela o imensă înălţime — 
mulţimea albă de credincioşi, îngenun- 
chiaţi în faţa moscheiei. pe o lespede de 
bazalt. După cum, străbătând prisma se 
descompune în culori lumina tot astfel 
mai târziu, străbătând amintirea Mariei, 


608. — UNIVERSUL LITERAR 


uniformitatea albă a iasomiilor se va des- 
compune în viziuni diferite. 

In timp ce le privea, începu să îngâne 
un cântec. Incerca să-şi potrivească, gla- 
sul cu sunetul cristalin ce se năştea ală- 
turi de ea ; încet, încet încercarea deveni 
un duet. Fântâna. în ziua aceea, îi fu 
cea dintâi profesoară de canto. I se pă- 
rea copilei că își încetinea fântâna mo- 
dulaţiile fără vorbe, înadins, pentru a fi 
mai uşor urmărită, că anume se oprea, 
pentru ca singur glasul cel nou să tre- 
zească ecourile  bătrânelor întunecate 
trepte. 

Văzându-și de cântec, cât erau de Ii- 
niştite fetiţa şi fântâna. Ce bine li se po- 
triveau glasurile, intre zidurile favorabi- 
le resonantelor. 4 

Deodată, alt glas, foarte diferit —- puse 
capăt, concertului. 

— Poftim! Priveşte, sărmana mea A- 
deline, ţi-a astupat fata, fântâna! Curge 
apa pretutindeni. Stând cu nasul spre 
noi şi cântând, frumoasă ispravă lăcuși, 
micuţo ! 

- Aceste vorhe năpustiră la urechile Ma- 
riei ca niște bondari. Ele alungau toate 
ecourile duioase şi speriate, le făceau să 
se pitească între pietre cloncănind. Doam- 
na Manderous îşi cocoţa pe scară tăptu- 
ra ei osoasă şi hondoacă, cu mâna strân- 
gea. rampa, cum strângi braţul care te 
ajută, şi privea scena cu ochii de găină 


deşteaptă. 1 IERI 
Vai! dreptate avea. 
Din pricina florilor apa nu-şi putea 


căuta de drum prin ţeava astupată. Din- 
tr'o parte deborda pe tăcute, peste mar- 
ginea fântânei, lustruia lespezile şi în- 
cepea să scoboare treptele de sus. 

Vârtej mare de vorbe, plesnituri de 
tălpi. pălmuituri de peteci ude, o ofen- 
sivă împotriva apelor duruitoare, prin 
cari mâinile roşii ale Eulaliei, servitcu- 
rea, îşi găsiseră ce rostui. Marie, îngrozi- 
tă, nu încercă <ă se apere. ci se furișă 
printre persoane aplecate cari bombă- 
neau şi secau cascada. 

CGăâfâind sosi în hulubărie. să-și ascun- 
ză posna. Până atunci ea fusese o fetiţă 
cuminte care nu meritase încă nici o do- 
jană. 

Mai presus de ocara Doamnei Mand6- 
rous, se temea de o mustrare tăcută în 
ochii şterşi ai mătuşei sale, ochi neliniş- 
tiţi, resemnaţi ca cei de oaie, şi cu oare- 
care pismă se gândea la liniştita ei soră, 
fântâna, nepăsătoare, printre  învinuiri 
si zarvă, şi care, nesinchisindu-se de ni- 
mic, îşi vedea de cântec. 

Porumbeii o primiră cu mare alai de 
aripi. Porumbul ce i-l arunca, cădea, să- 
rind fără spomot, pe balecnul rotund, 
construit pe vremuii pentru serenade, 
“atifelut acum de pgăinaţul lor cenușiu. 
Frumosul lor piept, balonat de bucurie, 
înlocuia mantalele de mătase care se vor 
fi bulbucat odinicară, în serile de săr.- 
bătoare, când sbârnâitul ghitarelor de- 
venea mai duiva aci, ca guguitul acester 
păsări dwăgăstuase, acum. Lăbuţe de 


mărgean sau de bronz se ridicau una 
câte una ,iîncercând o pavană, nu prea 
bine ştiută, şi ochii de sticlă, cabochone 
legate, fixau pe fetiţă cu o privire ase- 
menea cu a păpușşilor sale. 

Un sgomot de paşi, o sili să părăsea- 
scă lumea porumibiţelor și a păpuşilor: 
ușurel, străbătea cineva, curtea. Intre co- 
lumnele subţirele ale balconului, Marie 
putea pândi fără să fie zărită. Văzu ca- 
pătul unei funte de panglică, întoarsă 
sus, de tot sus, îndărătul unei pălării cu 
flori : era, Doamna Lantusque. Mersul ei 
vioiu, făcea să-i sară volanele fustei. pe- 
ste pantoiii ascuţiţi .Cu sbârciturile ei 
sulemenite, cu părul ei de câlţ, cu surâ- 
sul de baletistă, cu ochiul veșnic gata să 
verse o lacrimă romanţioasă și cu veselia 
ei, clătinându-se ca un zurgălău, ea era, 
un întreg spectacol, pentru fetiţă. Pe vre- 
muri, ca dănţuitoare intro Operă din 
proviucie, ea se învârtise, — de mult. de 
mult, — rotindu-se în vârful degetelor, 
cu talia înfășurată în tul. iar umbra a- 
cestui tul o mai urmărea încă. Răspân- 
dea, farmecul unei foste zile de sărhătoa- 
re, veşnic fanată, veşnic nouă, o zi din 
acelea cari revin dealungul calendarelor 
și cari sunt vesele refrenuri de-ale anu- 
lui, 

Azi, ea venea să cineze la tanti Ade- 
lina, împreună cu Doamna Mandârous. 

De oarece sosise, Marie îndrăzni să re- 
vie și ca. Incetişor copila păzea pe ur- 
mele ei, recunoscând mirosul de prăvă- 
lie de coafor. Iusăşi doamna Manderous, 
nu va mai putea fi în stare să scoată un 
singur cuvânt ; căci fosta dănţuitoare era 
gata să încerce orice dojană sub valuri 
de vorbe. 

— Așa dar, pârâul va tăcut azi o vi- 
zită, zise ea, urcând treptele, eu precau- 
țiune şi cu toate volanele ridicate. 

hecunoscuse pe dată surâsul nedumer:t 
pe care după vreun necaz, copiii şi-l în- 
tina pe faţă, ca un văl strâns. ce stă să. 
se rupă lăsând să treacă pe dedesubt un 
hohot de piâns. Marie îi povesti păţania, 
bătrâna ei prietenă, mângâind-o o trase 
spre sala unde era pusă masa. 

Astfel trecură prin faţa fântânii. Prin- 
tre zăbrelele ferestrei dinspre apus, soa- 
rele la asfinţit îşi strecura mâna lui de 
raze până la sicriul limpede de pare că 
ar fi descântat fantoniele iiasomiilor. Când 
deschiseră ușa, razele oblice inirară cu 
ele, alcătuind o întreagă companie de 
pagi învestmântaţi în aur şi închinaţi. 
Când se închise ușa se risipiră și ele nu 
mai văzură în camera întunecată, decât 
pe Doamna de Mandârous şi tanti Ade- 
lina, în fotoliuri învecinate, vorbind cu 
glas încet. 


XII (LA CHAMBRE DU NORD) 


Orânduit, îmblânzit, împodobit e totul 
in camera cu obloane închise : poate veni 
fetiţa. De dimineaţă. n'a avut nimeni ră- 
gaz să vadă de ea. 1 s'a făcut doar o ro- 
chie neagră la repezeală. Insăreinarea 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU NR. II 










































şi-a luat-o doamna Lantusque: a 
durile prea lungi ale rochiei, Marij 
cum se stinge stârșitul copitării 
lăsată în părăsire la capătul opusă) 
cuinţei tulburate, ea a auzit fii 
tare voci şi pași. Stând pe un scaull 
nalt, de unde îi băliăbănea picioa 
nu pot atinge podenua, ea îsi tampl 
ză ochii cu o batistă mică, făcută şi) 
plâns cu hohote, nu; lăcrămile sei 
mereu, fără sgomot. ca roua, (le pa 
genele i-ar fi fire de iarbă. Cum d 
sau mai isprăvit! 

Iată. intră tanti Adelina. foarle 
dă, bine peruită, cu părul lucios de 
madă de violete. Ea vorbeste incolo 
lei. o mânzâie pe frumte. Să naibii 
mă. Tatăl ei e liniştit frumos, ferielă 
în scmn. 

— Iţi aminteşteşti ; acum doi 
ziua lui, am intrat la el în cani șI 
pregiitim o surpriză înainte de je 
lui în zori? [i bine, doarme ca at 
mai palid şi surâde uşurel. [| 

L.uâbd nica batistă scorţoasă Min 
czilei tanti Adelina îi șterge ne 
“«rătătorul trecut întro batistă aţă 
fină, cum i-ar sterge pe ai ui) i 

E lume. în sala cea mare, dej 
prejur. In seara ca se lasă. toţi,ti 
pila trece, se apleacă, şortese. Colo 
pe pragul de unde eri seară, t 
privise cu sfeșnicul în mână, cu 
depărta, umerașii sunt sguduuți ii 
hohot. 
— Linişteşte-te, copila. mea, | 4 
te-te, — șoptise Tanti Adelina, “ară 
ca ei de ceară, deodată i se Îrânstă 
Si Marie simte o «dluioșie giuda 
vând-o că și ea plânge. In camerii 
mină și întuneric tot cdată. Lumi 
îsi revarsă toate sclipirile asujrii 
lui. Intrând ali nu vezi, pe ele nun 
arzând la egala distanţă, fonta 
gard de lumini. Trebuia însă a210] 
pat. Intre lanciile lor de aur. iată, 
ce nu se mai poate ridica. 
Cineva împinse domol ji eoji 
îngenunche ; e orbită de micile f 
înălțându-se ; ea priveşte. Apă 
ea, iată surisul despre care i Sa ja 
nit; e atât de pașnic, în cât cu 
mai plânge. ) 





0 dungă groasă “i-a 
cat toideauna fruntea tatălui său 
însfărşit destinsă, retfractând a! 
un paşnic alabastru. Marie Ma el 
recunoască părintele. Nu e tona A 
cum îl ştia. E co copiea trăi stiti 
fără neastaumpărul care le însulhi 
în frumuseţe chipul 





Moartea scaldă in 
lor violenţi, ca zăpada un apel 


(continuă în _rerul ville