Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0005

Anul XLVI Nr. 5 


26 lanuarie 1930 
$ Lei 







ZACHARIE_ BOIU 





66. =: UNIVERSUL LITERAR 





C titorii 





ZACHARIE BOIU 


S'ur părea că, de astă dată, ne găsim 
în iaţa unui necunoscut. Și iuluş pentru 
adevărații cuuoscători ai Ardealului cul- 
tural şi polii.c, pentru cei obişnuiţi să 
descifreze în truntea marilor evenirnen- 
te pe foriciţii răsvrătitori de suilete, pe 
străluciţii .niiţi, pe vrednicii  condu- 
căvori de masse, pentru toţi aceia cari 
vor să atribue formarea sufletului ru 
mâncse din Ardeal -.- tuturor tăuritori- 
lor tu. — nuiele lui Zacharie boiu 
este tot urât de evocator, Lot atât de cI- 
nescut --- cași acelea ale aâtor mari unmu- 
bre, [| ne spune cu toata preciziunei 
povestea impresionantă a unei vieţi îni- 
chinate neamului, a unei munc. ne- 
curmate pentru ridicarea sutletească a 
celor mulţi. 

Dar so luăm dela capăt: ne găsin: 
de astăuati, în cealaltă tabără de lup- 
tători transcarpatini, în celălalt centru 
cultural —- Sibral — punctul de greutu- 
te al  ortavuxismului urdelenese unul 
din isvoarele celei mai stăruitoare cul- 
turi româneşti ;- centru bisericesc, ceu- 
ivu şcolar, centru cultural. Aici a  în- 


văţat şi a profesat Zacharie Boiu ca 
dascăl și prevt, aici i sau  incredinţat 


d stineţ unile de protojresbiler şi ase: 
sor consistorial, aici a lucrat ca redac- 
tor al „ielegrafului român” şi ca pr.m- 
secretar al „Astrei”, aici a scris și a 
cuvântat cu pricepere desăvârşită, de 
aici a fost ales membru corespondent al 
„Acadens ei române” şi laureat al pre- 
miului Năsturul. de aici a ujutat pe ma- 
rele Suvuna în ojera sa de ridicare u 
Românismulvi, aici sa inţiat, a lup- 
tat si a murit. | 

Şi tuotuş despre Zachare Bciu su scris 
foarte puţin. Cei mai mulţi dintre isto- 
rici, litorar. nu-l pomenesc: ceilalţi 
grăbiţi sau, cine ştie din ce alte motive. 
— îl reduce. îl purţial zează. i, desigur. 
» erosală si nu pot continua decât priu 
a acuza [e cei obligaţi să-l ţină prezeni 
în sufletele senevaţiiler în curs. Şi -a- 
răşi nu pot uita cu profesorul M. Dra- 
gomirescu a fost acela care — sunt Id 
&ni — a dat semnalul neparării acestei 
strigătoare  neilreptăţi. Sunt gesturi 
de care va ircbui să se ţină socoteală. 

Momentau ne interesează activitatea 
boi Z. Boiu (aş putea zice: bogata și 
variata sa act vitate) — spre a se vedea 
dacă, întradevăr omagiul este meritat, 

Nu vom spune prea mult despre acti- 
vitatea sa ziaristică:  pedeuparie —- de 
conducerea demnă şi românească, pe ca- 
re 4 dat-o „Telegrafului....* — din at 
cărui pregram (1 Dec. 1862) amintim: 
va conlucră.., la gigantele edificii ul 
luminării şi  yrosperării materale şi 


spir tuale a poporului români ia 
de alta — de nricepută, bogata și mul- 
tila sa colaborare la atâtea publca- 


iuni cu caracter cultural. Fireşte: toa- 
lĂ această muncă era -- în aceeaş mă- 
sură —- gratuită şi însufleţită, 

In strânsă logătură cu ea sunt: — 
pedeoparte —- stăruința luptătorului po- 


. 


1834—1903) 


litic pe terenul! celei mai sfinte şi mai 
primejduite politici româneşti, pe de 
alta continua deslăşurare de energie a 


unuia d mtre vei ma. convinşi si mai 
inzestriaţi  îndrumători culturali. Așa 
dar: ziarist. luptător politie şi îndru- 


mător cultural — sată cele 3 laturi care 
ur justif.ca în destul! şi încrederea pe 
care i-a arătat-o Șagiîna — dar, pe 
deasupra. temeiul unei sumare preţuiri. 
Şi totuş na acestea sunt singurele (nici 
cele mai iusermnate merite) ale lu; Zach. 
Boiu. L.or li se adaogă, progresiv, atâtea 
altele -— dintre care remarcăm : 

Nu teebuește uitată, în primul loa. cali- 
vatea de fer cit autor diclactic pe care ucest 
preot-protesor c deţine cu tuută cinstea. 
printre  înaintaşii culturii româneşti. *. 
un merit de care sa mai vorbit, (N. lor- 
ga, Unisiior Uhibu, etc,), Și aici mă 
zândesc, în primul loc, la acel „Abeda- 
viu penlru şcoalele poporale române” 
11862) cel dintâi şi una dintre cele din- 
tâi cărţi trausivănene scu'se întrun 
anumit alfabet de tranziţie, calculat şi 
instituit de chiar Boiu, un reflex itue- 
diat a ideilor lui liliade, cu ajutorui 
căruia a lost scoasă Bucoavua din şcou- 
lele române din Ardeal (ce păcut că a- 
«castă carte — caşi acelea care au 
urmat-o -- n'a putut trece şi în Prinoi- 
pate !). Si eţiseccpul Nicolae Ivan (pe a- 
iunci numui asesor consistuorial) adaopgă. 
în legătură cu această „„cătticici”: 
„& ngar acest abecedar, cu care a des- 
chis ochii la zeci de mii de Nomâni. 
trebue să asigure stima și respectul 
în ochii tuturur Bomânilor”. 

E aici şi o justă încercare de u, stabi- 
liza alfabotul. Și meritul lu: Doiu e cu 
alât mai mare, cu cât, deşi ardelean, 
deşi — indivect —- un strălucit discipol 
al marilor reformatori pe terenul  lin- 
zulstic — el nu se lasă iniluenţut cu to- 
tul de atotputernicia atâtor sisteme in- 
"hizitoriule care. şi astăz au destui a: 
depţi prin Ardeal. Adoptă sistemul ortu- 
gratie ciparian (scrind: priimavâra, ra 
die (raze). pamentul, usioare (uşoare), 
veraticulu, ventu, verdii (verzii), tote. 
etc ). Se toloseşte -- uncori — chiar de 
un lexic specitic latinizat (serinu, fla- 
teza, vieza socii, promise şi parole, etc.) 
Dar atât. Când ajunge la alfabet foluse- 
șie — în acelaş timp — două sisteme: 
pentru abecedar îşi cărţile de şcoală) re- 
curge ln ingertiozitatea alfabetului de 
tranziție. pentru ca poeziile să și le îm- 
brace în hauna mai puţin obeinuită a 
celui Jatin. In aceste fapte găsesc și câte: 
va din motivele necunoașiirii lui. For- 
ma —- oarecum exotică -- l-a ţnut de- 
parte de Principatele care, mai totdeau- 
na, au fost fonetiste şi fireşti, aifabetul 
La ţinut deparie de contimjoranii ne- 
dedaţi cu tăetura caracterelor  sirănio- 
seşti. Si-apoi: Z. Boiu a fost o victimă 
a împrejurărilor din Ardeal. Mă gândesi 
mai ales la poetul dela 1862. devenit, în 


curând, preot şi protesor (adică: om cu ' 


pr.sosinţă serios) care va avea toata mo- 











și 

de PAUL 1. PAPADOPOL | E) 
tivele să uite accentele de uragoste dd 
tinereţe când credea că » ut 
2.0 fatdai ca o floure - 

Cen grădină stă lu soare. 9 

iar 
„.fectoru-i grădinarusu. i 


şi când era cunvins că anuntireu oi: 
iai bonă a acelora cari se despart e) 
sărutarea. Pireşte că Z. Boiu nu mai pf 
tea să apară în lume cu astfel de a£ 
cente care —- cmeneşte judecând — ui 
mai puteau constitui, nic: pe deparit 
un merit. Ardealul. care era flămând 8 
indemnuri ervice şi de libertate — ră 
avea nevoe de astfel de n'anifestări. B: 
uic, : neeeditarea acestor poezii care IF 
f: făcut repede popular. 

Dar — momentan --- imă interesea€ 
abecedarul care innovează şi din al 
jrinct de vedere : studios al filosofiei se 
mane. Zacharie Boiu poate conta şi deh 
un înnoitor didactic: el ne dă cea dit 
tăi carte jentru începători în care „ut! 
diţin religioasă veche şi simplă“ e “în 
«uită, vrientându-se .deadreptul  dufi 
progresele realizate pe terenul pedagog: 
si al literaturii didaelice de pojorul gel 
man“. !), N 

Dar pedagoțismul lu; Z. Boiu nu se? 
preşte aici: convins că predarea aber 
darului necesită o pregătire. specială. 
purtea celor chemaţi so facă, el sei 
dresează invăţătorilo gi pravț lor (eh 
atât mai străini cu cât pedagogia romă 
ncască se găsia, atunci, într'o fază nebti 
loasă) prin cunoscuta-i , Manurlucere.? 
'a întrehuiuţarea  Abedarului”. o pr: 
țoasă încercare da doctrină. cea din! 
metodică vie, de „principii generale -* 
speciale“ !1), cu atât mai utilă ca ca 
avea în vedere pe învățăceii pr mei văz! 
ste de scoală, 

„Acestora le urmează „Cartea de cetinit 
tipărită la Sibiu la 1865 (partea Iju 
INOT (partea a II-a) prin care — cu câz 
înţelegere a sufletului copilăresc -— au 
nevue nu atât de idei, cât mai ales 
sentimente „alese şi înalte” ca acela rs 


- iigios, moral, patriotic, Și deastădaliă «a 


adresează literaturii didact'ee permarc 
după care se conduce numai în alcătu 
rea cărţii, dar în acomodarea bucății 
cu subiecte străine după  „trebainţeu 
cărți” și împrejurările dela noi. din Ac 
deal. Derun de notat este faptul că, pey 
tru I-a oară, întrăţeşte toi aces, mah: 
rial exotic cu altul crganic — naţionue 
folosind. între altele. strigătul de alarmg 


al fabulistului G, Sion: e 


Vorbiţi, scriți românește — li 
Pentru Dumnezeu ! : 


in acelaz timp cu minunata alegorie ! 
marelui Imivnescu : „Ce re legeni, codrir 
le?' E un impresionant omagiu adi 
nefer citului visător din partea unui chr- 
ric. Dar interesul acestor manuale sg 
si în aitcova: ele constituesc leagăn 


1) O. Ghibu: îsi. lit, did. româneşti. 

























ilor mai multe dintre versurile şcolă- 
şti — mai toate traduse sau adaptate 
| acest valomos necunoscut care a fost 
Boiu. Amintesc — dim abecedar: Tru- 
jl omenesc, Vulpea şi rața, Greerele şi 
ica ; din cartea de cetire: 
ei, Şcolarui și pană, Damineca. Omul 
“pasărea. Sfat bun. Ospătarul bun. 
Asa cea mare -— dar mai ales — aceu 
anare pvetică de sfaturi și îndemnuri 
kinteşti intitulată: Către şcolari. 
Si pentrucă lipsurile nu se opriau nici 
ci, acest fecundă şi priceput iniţatar 
Mactic  înzestrează scoala românească 
destă cu alte manuale. 
ifie, istorie naturală. fizică... 
u atât mai mult trebue cunoscut »- 
torul bisericesc Zah. Boiu, acela des- 
» care sa z's că „a fost, multă vreme, 
la amvenului român de peste munţi“ ?) 
că „era cunoscut, până la periferiile 
ii ca un Ioan Gură de aur al Româ- 
llor, ca iamuwa statului preoţesc supe- 
« pa) „Mă refer la colecţiile sale de dis- 
Pui dar mai ales la acele .Seminţe 
nervul lui Christus“. premiate de A- 
ilemia română cu o parte dinu premiul 
izturel, acele „mărgăritare de preţ. 
lrea (pe atunci) naosirii literatură e- 
Bzistică” scrise într'o linbă „curgă- 
are. mlădiată după înţeles şi colorată 
flori retorice de un miros duhovni- 
sc''4) cure au făcut din el oratorul 
mpatizat si ascultat — la toate adună- 
e „Astrei“. 
Dar ne interesează — mai ales — ac 
atea poetică a lui Zacharie Boiu — 
infestată prin două culegeri — prima 
unete și răsunete“. „Cercări poetica“, 
jărită la Sibiu (1862) — a doua postu- 
k: „Frunze de laur“ (1904), cum şi pria 
meroasele închinăhi răspândite la a- 
tea ocaziuni și publicate prin colecţiile 
ransilvaniei“. 1. această lature mai 
ţin cultivată la noi şi Zach. Boiu — 
ristul şi cratorul — nu poate uita a- 
t mijloc de a câştiga sufletele. 
nteresant e că închinările lui se ri- 
ă — de foarte multe ori — deasupra 
alilăţii si că reuşeşte să smulgă accente 
numai de-o sinceritate uimitoare. dar 
ă de o evidentă valoare artistică. Nu 
găsim prin urmare în faţa unei re. 
„ci versificate, dar în faţa unor simţi- 
nte care aveau darul să fie populare, 
ective, ecoul durerii sau bucuriei ce- 
mulţi — cu al căror suflet consună 
nțirea sa. ; 
Amintim numa: acel „Imn la moartea 
elui Saguna — adânc săpat în su- 
1 Românilor din Ardeal — tocmai 
cauza puteri, cu care Boiu a stiui 
sensib'lizeze imensa durere provocată 
cest eveniment. 
oetului ocazional i se aiătură cel e- 
e din „Frunze-de laur“, culegere scri- 
ide un ardelean în legătură cu 'răs- 
iul pentru independenţă al fraţilor de 
coace de munţi. 
unt pagini care — pe nedrept — au 
as necunoscute, când altele, nu su- 
Joare. ule lui Alecsandri se bucură de 
Popularitate excesivă. Din ele reesă --- 
deoparte — entusiasmul omului — pe 
i alta— tendinţa de a-l poetiza, Cali- 
i: concentrare şi. sincenitate. 
i uceiași seninătate clasică, olimpia- 
acelaş simplitate, când îşi cântă co- 
ăr.a. îmbinate cu nota descriptiv-na- 
istă. descriptiv psihologică. evocativ- 
triarhată sau intimă. . 
aj cea mai importantă lature este 
ai aceia asupra .căreia sa insistat 
i puţin — laturea erotică. Amintim — 
ă acest punct de vedere — „Toamna“ 

























] 


Visul co-' 


istovie, geo- 


„când cuget lu tine, ce ești 
Deparie, departe *n străini, 

Alunci, cu din farmec, vin visuri cereşti 
Si-m ploua iot roze şi crini. 

Atunci îar îmi râde ce-acuma jeliă, 
In sute şi mii de culori; 

Atuncia se face în inima mea 
Din nou primăvara cu flori. 

Și ca făântânrle, ce curg murmurând, 
Prin alviul verde 'nflorit, 

Simt dulcile lacrămi durerea-mi curmând, 
Simt iarăşi că sunt fericit. 


Si acest lirism discret se  degajează 
din toate bucăţile de acelaş fel — aceiaş 
cenivenţă dintre natură și inima poetu- 
ui care poate fi aimtetizată în gingaşul 
vatren : 


Muguraşul din grădină 
Sănul și-a deschis, 

Și tu ficare înflorită 
Astăzi mieai surâs, 


Dar cea mai reuşită — și desigur ce 
mai vasională — pare a fi tot „Floarea 
şi grădinarul* în care sufletul poetului. 
in continuă evoluţie ajunge la un fel de 
superiorizure. Nu-l mai interesează ati- 
tudinea iubitei, căci: 


Na stă lumea într'o [ută. 
Nici în line tu, surată, 


De astă dată superioritatea lui artişti- 


că e en atât mai evidentă. cu cât, deşi 
influenţat de poezia poporană, nicăeri nu 


întrezărim: vreo armă din tonalitatea du- 


ioasă a do:nei— dar numai un fond gra- 
țios nuanţat cu seninătatea obiectivă şi 
transmis vrin intermediul unei perfecte 
forme primitiv-poporane. 

Si analiza poate continua — accen- 
tuându-se asupra poeziei religioase, filo- 
sofice, intime — cercetare care nu nu se 
va putea întoarce, în niciun caz, în de- 
favoarea lui Z. Boiu. Vinovatul este mai 
de grabă istoria literară românească — 
aceea care n'a crezut demn să reţie a- 
cest nunie, şi poate chiar puţinul interes 
“u care sânt privite la noi fapte de ase- 
menea naiură. 

Fireşte vă nu putem continua: propor- 
ţiile pe care articolul de faţă le-au luat. 
ne împ'edică : o vom face în studiul pe 
care i-l pregătim. Deocamdată ne mul- 
țumim cu gândul că vom fi reușit să a- 
ducem în lumina conștiinței sufletului 
românesc — unu dintre cele mai preţioa- 
se energii culturale — pe autorul didac- 
tic fericit, pe oratorul apreciat şi mai a- 
les pe poetul duios Zacharie Boiu. 

Aceasta în deosebi astăzi, când, cei ce 
dincoace şi cei de dincolo, sântem obli- 
zaţi să ne apropiem şi să ne cunoașşten: 
— mai cu seamă în ce avem mai bun și 
mai folositar. 

„PAUL I. PAPADUOPOL 

2) Şed. As. rom. 24 lan. 1904 (Anexe). 

3) Luceaiărul, 15 Nov. 1903 ((.h. Tulbure). 

4) Telegraful român, 1903. 


NOTE BI0-BIBLIOGRAFICE 


Zacharie Boin sa născut la 4 Martie 
1934, în ȘSighişora, “unde a căpătat şi pri- 
mele cunoştinţe; Curând e numit învă- 
țător la Săcele unde funcţionează până 
ia 1855. In timpul acesta se manifestă 
şi în literatură, publicând, la 1853, prima 
bucată în „Telegraful român“ -— atunci 
apărut. La 1855 intră în şcoala teologică 
din Sibiu după absolvirea căreia e nu: 
mit profesor de pedagogie tot la Sibiu. 
Funcţicnează numai doi ani. Se duce la 





„Transilvania“ 


UNIVERSUL LITERAR. — 67 


Lipsca să studieze filosofia, iar la î86t 


revine ca profesor definitiv la acelaş 
Seminar, 
Deaici încolo activitatea lui Z. Boiu 


se complică. prin intervenţiunea luptăto- 
rului politic şi a gazetarului luminat 
și conştient de destinele neamului său. 
Şi tot acum trebueşte localizată activi- 
tatea lui de autor didactic. Astfel: la 
1862, el tipăreşte:  „Abedariu“ pentru 
scoalele poporale române, reeditat în 14% 
tiraje, dintre care 2 în chiar anul apa- 
riţiei sale prime. 

in anal următor, el ne dă acea pre- 
pioasă „Manuducere.,. la întrebuințare 
Abcdarului . -Tot în acest timp culini- 
nează, şi activitatea sa poetică, prin a- 
cele „Sunete şi răsunete. Cercări poeti 
ce“, tipările; într'o prea modestă bro- 
şură, la 1862. In acelaş timp funcţionea- 
ză ca prim redactor al Telegrafului 
român“, începând dela 1 Dec. al ace- 
luiaş an (1363—1865). La 1864 este alex: 


„Brim-paroh al orașului Sibiu, 


In anul următor editează cunoscula-i 
„Carte de cetire pentru scoalele popu- 
vale române“ —. partea I-a, reeditată de 
4 ori, în curs de 8 ani; după 2 ani ce 
lirotonisit protopresbiter şi dă la-iveală 
vartea a II-a, iar, în cel următor, îşi 
completează această lature prin încă:3 
manuale: .„klemente de Istorie“ „Ele-. 
mente de Geografie“ şi, „Elemente de Is- 
tor'a Naturii şi Fizică“, 

In ramura bisericească, la 1870, e ala: 
asesor consistorial ordinar, iar ca o în- 
coronare a întregei sforţări pe tărtmul: 
luminării neamului, este ales membru o- 
norific al „Reuniunii învăţătorilor ro- 
mâni“ din dioceza ceia JI a (Aa 
1871). 

După 1870 Z. Boiu părăseşte şi școalu 
şi literatura şi se dedică mai ales bise- 
ricii şi amorului. Da-aici — i ue A e 
la 1877, ca membru corespondent al , 

ademiei române“. 

Ca orator religios şi cultural — el pu- 
blică : 

la 1855: Seminţe din agrul lui lisus 
Cristos (în 3 volume) ; 

la 1889: Cuvântări 
mor.ale ; şi 

în acelaş an: Cuvântări festive lu di: 
ferite ocaziuni 

Ca scriitor bisawicesc. publică, la 189;, 
în Sibiu. „Catehiamul mic al bisericii 
ortodovre orientale“, iar la 1894. 

E prim, secretar al „Astrei“ şi redac- 
lor al Transilvaniei între 1891—95 prin 
articole ciespre „Cărţile 


îfunebrale şi Ine- 


bisericeşti”, 

Tot din timpul acesta traduce în nem- 
teşte : „Istoria bisericii naţionale romă- 
ne şi „Dreptul canonic“ ale marelui 
Saguna; Memorandul congr., din 1881; din 
limba zermană : „Nathan. der  Weise“ 
cunoscuta dramă a lui Lessing, iar din 
lutineşte : Confesiunile sf. Augustin. 

Trec veste numeroasele articole, cu ca- 
tacter religios, cultural, oratoric, las lu 
o parte destulele  verzuri, d'scursurile 
sale ocazionale, cum şi bogata activita- 
le desfășurată ca prim- „secretar al „As- 
trei“ şi mă opresc la gestul înălţător al 
„Academiei române“. care, în ședința 
dela 28 Martie 1900 — îi premiază, cu o 

parte din premiul “Năsturel, „Semințele 
iu agrul lui Iisus Christos“, 
„ Ultimul eveniment::.la 24 Oct. (6 Nov.) 
1903 — Zacharie „Boiu. trece în lumen 
albă, după aproape 70 de ani puși — cu 
atâta lărgime — în slujba neamului. 

Post-mortem : în 1904 apare, la Sibiu, 


G broşurică: îngrijit tipărită: „Frunze 
de laur: -— din “iniţiativa unuia dintre 
fiii săi. PL E; 


69. UNIVERSUL LITERAR 








poe za e 





VICTOR EFTIMIU pă şi 


LUI VASILE ALEXANDRI , 


Mărire, slavă ţie, o Rege-al Poeziei! 

„Ovidiu“ Despot-Vodă“ „Fântâna Blanduziei” 
Prin veacuri, al tău nume cu flacări îl vor scri, 
Mărire, slavă ţie, Vasile-Alexandri ?! 


In cântecele tale sânt basmele cu zâne, 
Perindă voevozii din vremile bătrâne, 

Și visurile noastre în versuri le-ai închis 
Precum o fată'nchide în ochi, un dulce vis. 


Și n'a sunat zadarnic măiastra, sfânta liră, 

Căci visurile tale aproape se'mpliniră, 

Din cale smuls'a țara tunebrul Siminoc 

lar câmpul îl străbate un smeu cu ochi de foc!... 


Câmtat-ai pe Rodica şi shorul berzei, leneş, 
Reduta unde, falnic, luptă vestitul Peneș. 


GAROAFA ROŞIE | 


E floarea sensuulă şi vulgară 
Cu miros pipărat aţâțător, 

Pe care-u dăruesc acei ce vor 
O voluptate aspră şi fugară. 


E floarea cafenelelor de seară, 
Cu fum, fiori de lene şi humor, 
Cu războirea vechea ochilor 
Și dorul aerului viu de afară! 


Simbolul dezuverdărilor în pripă, 
Pe sânu 'ndrăgostiţilor de-o clipă 
Roșeaţa ei e singura pudoare ! 


iu dragostea ce nu e pângărită 
tăăseşte 'n mirosu-i de cuișoare 
Beţia de-n înfrânge o ispită! 


ALICE SOARE 


STATUE DIN PARC PARASIT 


Lovită cu pietre, cu scoici şi cu lut 

Tu vremei reziști pe lespezi tăcută. 
Copiii desculți, îți cântă 'n cucută 

sin jocul lor gura cu lut ți-au umplut. 


In noapte când paseri nocturne îți cad 


Cu ochi de păcat, pe umeri să-ți cânte, 


* Șixai plâns pe cei ce pleacă în drumul spre Sibir. 'a 


“ De-acusna praful de imagini roase 





)8 
Și-ai spus ce gânduri poartă un om in mintea lui so 


Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui... n 
e 
și 

Trecând apoi hotarul cântat-ai Franţa. Rinul, —  € 

Balaur lung și verde ce curge ca destinul 

Apoi Mediterana — nemărginit safir — “ 


d 
Qi 
Cu flori te'ncununară popoarele latine n 
Şi-acuna, de pretutindeni, Românii vin la tine 


. Cântând, cu bărbăţie, în versul tău sonor, 


Credinţa strămoşească si-al Patriei onor ! î: 


Inalt şi alb, Ceahlăul cuprinde toată zarea : i 
Carpaţii, Bărăganul, Ardealul, Nistrul, Marea... *» 
Inalt şi alb ca dânsul, pe toţi tu ne priveşti, — 
Mărire, slavă ție, Rapsod dela Mircești !... 


PASTEL ELEGIAC x 


Crispită, faţa tremură în umbră 

Cum un arcuş, pe violin "aprinsă 
Când răsucirea firului de viață siinsă ] 
Alurecă din vrafuri de penumhră. i 





Şi trece urma ca o rugă mută ; 
Nădită cu fiori de revenire î 
Pe fumul răsfirat în amintire Ă 
Cu um polen pe floarea de cucută. I 

n 


NI dacă urna se topeşte 'n drum 

Fragil, cu un buchet de zâmbete uitate, 
[şi trage sufletul poteri desperechiate 
Și merge tot alăturea de scrum. 


Nu mai îneacă nici o scuturare 


Şi dacă ucerci cumva o evocare 
Tăcereu flutură miros de oase.. 


"arate 0» dora ape uz m 


NUMA CARTIAN, 
-p 


„m 


Cresc munhrele n parc şi'ncep să frământe 
Pustiul alealor. triste, de brad. : 


am a 


Sunt slovele şterse şi mușchiul trâsdav 
Pe tronul de piatră crescu ca o rană. 
Statue din parcul adânc ca o strană, 

Ce mâini te'năltară în târgul bolnav? 


ALEX. CALINESCU 


Pe 
t 
ai 





UNIVERSUL LITERAR. — 69 


| MEMENTIO 


de SĂRMANUL KLOPȘTOCK 


intră! 

In pragul încins de flăcările cande- 
labrultui Job. încremenit în soarele gal- 
ben al livrelei, ridică dintr'o sinie de ar- 
xint înămolită. în horbote, fildeşul unu: 
plic ; îl trece apoi într'o palmă sugri- 
mată de fireturi coborând în linia lam- 
pasului tava liberată de greutatea scri- 
soarei și merge cumpănit spre mol- 
manul de bibelouri de pe biroul din care 
se înalţă un șarpe de atlas prins cu o 
zzardă de panglici şi din capul căruia 
se răschiră înfrigurate. cinci degete e- 
mailate. în cangea 'cărora se prelinge 
felin. plicul perfumat. Pantofii servito- 
rului se întorc în aceiaşi resemnare de 
salon. spre pragul de lac alb. atrivind 
precaut podoaba purpurie a covorului 
si capul stăpânei imbrobodit în verizele 
mari de aur ale păralui, se înclină se- 
dus, spre bucuria pecetluită din plic. 





















— „Eşi! 
Un suspin. strecurat dintro  înfi- 
hită îndurerare. cutremură  baveta de 


smântână înflurită în pieptul valetuliui. 
inălțând-o şi potolind-o la loc. pe reveu- 
rile aurite ale fracului. în ritmul lent al 
pulsului. 


— Dă-nei o speranță !,.. 


ului din ochi se ridică din învălmă- 
eali nodoabelor de pe biurou. trimite 
pre uşe curc-beele unor priviri în cari 
se irizcază uăteala nuanţelor şi lurmni- 
imilor din jur, prinde în triunghiul lor 
odihna și parfumul vidului de deasupra 
diademelor fnsforescente ule becurilor și 

o svârle apoi. pe un torent de fndienare. 
în pieptul de lângă uşe. în care jocul 
“inimei nu mai conteneşte. 
| „Eşi!.., 

Reveurile sufocate de evoleţi. se se a- 
priv în oftări. în dreptul urechilor a- 
prinse și lacrimi mari se proptesc în 
luminile îndahitocite ale ochilor celui 
hniduit. 

-- „Numai o soaptă !... 

Capul îndâri't de orgoliu. 
Iflorile înalte de pe birou : 

— „Sun. 

— „Dacă asi putea respira mai depar- 
te undele care-ţi satură nieptul şi anoi 
vin spre mine să mă îmbete_ să mă do- 
Ihoare.. fie chiar așa înveninate!.. 
IScumpindu-te cu ele. aevea negăsindi- 
le. asi muri! Sorbindu-le aci. în jurul 
tău, asprimea, lor chiar. mă întremează 
şi privirile tale îmi stau de veghe. O- 


țipă între 





trăveste-le dacă vrei! Aturci voi cădea 
ieuh ochii tăt?.., 
| Alma  strivind cleştaru! sub coate 
Ntină e 
|| -- „Nu am nici cel puţin obligaţia ast» 
i pentru un nemernic: — pentru a doua 
loară îti spun: „sun“! i 
— . Numai simfonia  junonului focos 


îmi e destul! Tasă-mă să o ascult încă. 
Voi plera răci va trebui. pentru a găsi 
mântuirea sua în cer! Dar ea e mult 
Aeparte de aceea pe care mi-ar da-o far- 
mecul încăduinţei tale. Alma! Dă-mi-o 
al apoi va! pleca... 

Orchideele pantofilur Almai surâse în 
mepura covorului. salcia trunului ei 
insultat. avâeni în îmbrăcămintea lm- 
cioasă a atlasului ca o aripă frântă și 
un depot, aseză hohorul crinului lut. în 
naui soneriel. 

— „Mânia ta Alma te târăste până la 
mine ! Atât de aproape da mine şi to- 


m ie Sarcinii 





| 
| 


Capul de aur gătit cu miozatisul îiri-, 


tuşi. atâta depărtare intre noi! Cât de 
departe voi fi însă de tine, atunci când 
va trebui să-mi ceri iertăciune. Mâtui- 
rea ta va fi ingăduința mea! Dă-mi dar 
scăparea meu de acum. pentru ca nu 
odată, în zadar să-mi ceri tu pe 8 ta! 

Atunci va fi târziu! 

Și livreaua se topi în bezna partuma- 
tă a vestibulului. 


II 


Intre flori înalte de doliu, prăbuşit pe 
acelaș cristul în apele căruiu se afunda- 
se cândva coatele de atlas ale  Almei. 
frunzărind în înserarea înroşită de ghe- 
enele pământului cari sr frâng în apus, 

printre tintermitenţele ucigătoare ale 
suspinelor când si când aduse pe larri- 
mile cari nu se mai sfârșesc. abatele 
Granj, stăpânul casei -şi soțul Almei că- 
lugărit îndată după înmormântare pen- 
tru a păstra în doliul rasei îndurerarea 
ireparabilei pierderi. îi despică amara 
pomenire : 

„Am apăsat adânc palmele pe suflet. 
hotărându-l să nu mai bată pentru ni- 
meni! M'am gândit adesea, că sus în 
ceruri ar trăi o iubire  neperitoare. In- 
trucola m'am îndreptat. Voi vedea dacă 
am întălnit-o. Sunt în drum spre eu. în 
driumul speranţelor întârziate ! Totuşi în 
resemnareu cea mai încăpăţânată. pa- 
siunea doporeşta mai cu înverșunare! 
Dacă ar fi si sufletul tău, atât de crud 
încercat. în bătaia acestei -Xpăi isbânda 
ur fi aceea că nu am maj avea nimic de 
cercetat. după ferestrele sufletului — bu- 
curia, izbăvirei  îmbinându-ne  ploapele 
deapururi După aceea ar veni răsplata 
cinstitei udorațiuni. Până atiinci răsco- 
lese în toată constelațiunea în apropie- 
rea căreia, mă găsesc, pentru: a mă în- 
tâtni cu satelitul prin raza căruia să-ți 
trimit suspinul crezului lumei de „aci. 
iar de acolo tot pe luminile lui. să se 
întoarcă. înălțându-se până la. miuve. 
psalmii ertăciunei tale. Aci. până acum 
nu am dat de nici o urmă de a ta. dra- 
zul me abate. Numai o pasăre de noap- 
te. din când în când pomeneşte de doliul 
tău! In colo... haosul în care: nu mai 
irăeşte aproape nici amnitirea ta! Cum 
vezi. um plecat din buduarul tău Imând 
imbărbătarea increderei de a începe ma- 
rea operă a vindecărei apropiată. Tortu- 
ra lipsei mele va fi tot atât de ucigă- 
toare ca si nesanan tămăduirei noastre, 
în cazul când ai renunţa să te mai ocuvi 
de durerea ta. micul meu văduv! To- 
tuși: din când în când. șoapta unei bri- 
ze. se  îmbie spre lumea de aci. însei- 
lând. fie o minatrare, fie un regret. F 
din sufletul tău ucis. In fiecare înserar» 
mă anropii să. o ascult. Zorile se revar- 
să într'o năvălnicie de aur şi lumină —- 
nălucir?le se risipesc, realitatea reînvie. 
SĂ nu te întrebi de rostul ei: —— ar fi 
o'trudă zadarnică, căci flacăra din ochii 
mei ţi-a spus-o “de nenumărate dăţi. 
Dacă ai dori-o. nu ar fi decât o repetire 
a durerei de a nu fi lângă sufletul.ven- 
tru care nu regreți că mai întârzii pe 
pământ! Totuşi. o lumină nouă îmi 
momeşte noui himere  risipind povara 
ezitărei de a-ţi înşira tot ce am păstrat 
mai cinstit si mai înflăcărat pentru o 
iubire. dincolo de care nu mai avea să 
trăiască decât fatalitatea mormântului ! 
Dar mormântul sa deschis şi cruzimea 


deşertăciunei mi-a luat locul! De aci în 
cepe lupta! Să-mi cer iertare? E prea 
puţin! Când te vei apropia de mine. vei 
xăsi aci. lângă  heruvimii  desrobirei 
mele, aceiaşi năzuință apăsătoare de sa 
te avea cât mai în upropierea bătăilor 
inimei. într'o eternă letargie de iubire, 
cu neputinţa de n fi trezită nic: chiar de 
furia spasmurilor ei. Parfumul mixen- 
drelor albe presărate pe prispa Golgotei 
mântuirei amândorora, ne va încredin 
ţa că „abea acum ar începe cea dintâi 
dragoste a noastră ! Dar a trebuit, fa- 
talitatea a dorit-o. tu însu-ţi. fără să 
o ştii, în apusul ft-aturor speranțelor, a- 
tunci când eu mă pregăteam de drum.— 
drumul robilor. Păcat. marii cugetători 
nu pomenesc în cărtile lor nimic des- 
pre asemenea iubiri! Cum ştii prea bi 
ne, m'am mutat de curând aci. — doar 
stelele mă înconjură. Ce foloa. în re 
vărsatul zorilor păleac şi ele. schimbând 
zâmbete diamantate cu luceafărul ivit 
în brâul cerilui. Ceeace e mai crud. e 
că de vre-o trei zile am în ochi. ochii 
lui... ochii lui Job, tiranul care m'a des 
puiat. de viaţă şi te-a călugărit pe tine. 
Imi ard luminile! Şi rămân împietri- 
tă aci. la poarta iadului unde m'au a- 
juns străpungerea lor ucigătoare, cer- 
sindu-mi îngăduinţa şi aci. după moar- 
te! Splendoarea dimineţilor. cu auliţele 
vor de văpăi „abia dacă pot să le alunge! 
Mi-e groază de întoarcerea lor ticăloa. 
să ! Ce mai vor dela mine? Un zâmbet 
de demon care ua mai moare, se pre- 
linge, în făptura unei năluei. cutremu- 
rându-mi carnea: E Job! Nici aci nu 
mă lasă! Si tadutui îi e urât! Inaăsi 
fulgerele lui îi desgolege mârsăvia! Ast. 
fel de priviri. dacă ar cântări chiar 
mult mai puţin decât „/loarea“ cu care 
lesenda ordonă să nu lovesti femeea. to- 
luși. grozăvia lor le unropie de puterea 
pgranitul-i, De aceea nu am nici un.re- 
vrei că ţi-auin lăsat acolo. pe pământ. pe- 
cetluite în scris, susvinele mele rele de 
ne urmă atunci când mă găsea mult 
denarte de iniențiunea fiarei care m'a 
pierdut ! Mă cerea în schimhul  asigu- 
rărilor că nu mă va denunța ţie. că 
te-am înselat cu Rimi! L'am ţinut mult. 
mult. până m'au părăsit puterile, în 
mrejele subtimei minciuni ; — prea ar. fi 
font crud de josnic să sterz o trădare 
cu înfăntuirea alteia! Si ticălosia asta 
„TRERUIA“, auzi tu ? să o săvărsesc cu 
servitorul tău ! Dar vremea răfuslilor a 
venit. Un moment am avut intenţia să-l 
strivesc! Fiindu-mi însă veste putință 
de a-ţi iustitica de îndată motivul cri 
me! mele. m'am urcat pe crucea care 
mi ge ridică între cei doj tâlhari! Rimi 
şi Job! Si de sus s'a. pocorât îndată 
moartea. cu sublima ei alinare. Mai în 
urmă s'a aproviat si ploantele: — Vara 
simţit în apropierea tâmnilalor! A atat 
un moment la îndoială si el. In urmă 
sa hotărât luând cu el la cer firim:tu. 
rile. unor tinereţi nefolositeare ! Mi-a- 
minteac lămurit: nu mi-a trecut nrin 
minte nici cel puţin scânteia vre-nnej 
renunțări !. Aata o stiu destul de bine. 
de oarece. întrunul şi acelas spaam de 
curaj sau de regret. s'a auzit detună- 
ura si stan zărit flacăra“? 


TI! 


Ahatele scăpând caetul din mâini. îşi 
rostogoli capul plâns în pumnii proptiţi 





70. — UNIVERSUL LITERAR 


OMORUL DIN HERCULESBAD 


Nu ur li putut spune de ce băile lui 
Hercule i-au făcut. cunoscutului luptă: 
tor şi profesor «de gimnastică Teodoru. 
in toamna acei» târzie, impresia unui 
vast si frumos cimitir de munte. Tau 
izbit. poate. rondurile de jlori si verdea- 
Vă, de pe stradă. ce păreau niste mor- 
minte bine îngrijite, grădinile cu pomi- 


şori verzi. tunşi mărunt, sau bisericuţa. 


aproajpe votundă .ca o capelă de ţintirim 
—- de pe uliţa principală ; ori piedestalele 
ce susțin cupe-paharul morţii: sau mi- 
rosul acela special. despre care nu ar fi 
fost în stare să precizeze dacă este de 
toamnă, sau «le iocaş al morţii, 

Stătuse în hăile calde. adânci. de sub 
sol, ca în fundul unor puțuri cu păcură 
și, câud esise afară. răcise, Era in No 
nmbrie : ;ar dela, baie până la Hotel avea 
a cale bunicică, Oamerii prea voinici 
atleţii — sunt de obicei mai eroi la hoa.- 
1ă, desi nu vor să o ia în serios, sau poa- 
te tocriui de aceia. Teodoru era un 
munte de om. cu uit pumn, cum ziceau 
elevii săi. .„.cât o concpidă din cele mari“. 
Deşi urias, avea o sensihilitate de artist 
si ara îndrăgit nu numsi în cercurile 
dăscălesti. ci in întreaga societate a 
Capitalei. 

„La Hotel. «de câteva zile venise un 
Gioclu. aşa îi ziceau toți Fra un tânăr 
slab. delicat, 'imbrăcat de sus până jos 
în negru : îar la gât avea un plasiron de 
aceiaşi culoare. ce nu lăsa să se vadă 
măcar un milimetru din yrenţii cămășii 
Intunecat la față. galben. pare-că ros 
ile un neoplasm. avea largi cearcine, 
vinete în jurul ochilor. Purta. un baston 
e trestie tot nezru. suhţire. cu curea dn 
aceias culoare si. între dinţi o lulea ca 
de tuci, plină cu un tutun de păcură. 
Dar cecace îi! înegrea cu deosebire era 
o. pereche de ochelari mari, rotunzi. pe- 
uri ca pământul, pe care îi scoiea de 
râte ori urca si cobora scara. stergân- 
duci cu batista, Pălăria neagră. mănuși 
negre. shete de lac. hutoni nezri. inele 
en pietre negra. 

Când se întâlneau. câte odată faţă în 
faţă şi îi arunca « privire piezișă. tă- 
ioasă. ca v lamă de cntit negru lui 'Teo 
doru fi venea să creadă că trebuie să 
fie un ucigas. Avea “n aer posomorât. 
închis 'ce-i făcea rău veselului si voîni- 
eului profesor de gimnastică. 


Omul negru îl indisnunea mai ales 
acum de când avea friguri! 

Răceala se înrăutiţea. In curând nu 
mai putu eși. Asta îl plictisea prozav. 
Aar cel puţin scăpase Ar întâlnirile de 
pe scară cu ciocul. 


„„Trecuse de miezul. nopţii. când Teo- 
lorul s'a desfeptat din somnul său a- 
gitat de un zzomot, Nu-și dădea bine 
seama ce se petvece, Tâmnplele îi ardeau. 
cămașea sra leoarcă pe el. Alerpă la fe- 


in tâmple, Mosorul soneriei zurnăi înde- 
lung, [n pragul înroşit de vipia cărmninu 
lui, monmiâia lui Job se opri sticloasă în 
îmbrăcămintea scumpă. Un stilet prins 
în copita unui merinos. luci un timp 
printre ramurile candelabrului, apoi 
işi înfipse fulgerul surd, în decoraţiile 
Ii Job, culcându-i epoleții în adâncul 
covarului. 
SARMANUT, KIOPSTOCK 


veastră. dăvdâind de [rig şi de gruază. 
zăpăcit de somn şi de temperatură. In 
faţa Ilotelnlui pe soclul său pe patru 
capete de lei și patru cisniele, Hercule. 
colos de bronz cu groaznica bâtă nodu- 
roasă pe amăr, stătea nemiscat, acope- 
vit cu pielea leului uriaş din Kitayrun 
sau a celui din înprejurimile Nemuineei. 
ce-i masea. în parte, formele puternice. 
turnate de pe vechea anatomie. (Toate 
astea le stia de cu zi: acum statun era 
atât de nagră, încât se amesteca întrea- 
ză cu noaptea şi cine ar [i văzut-o. de 
mai înainte. în lumina zilei. ar fi con- 
îmndat-o cu o coloană de cărbune). 

Teodoru avea impresia că [lercule este 
părintele uriaș al micilor oameni neori 
proseniiurii degenerate, răspândite pe 
întregul pământ din care un  vlăstar 
ciudat sa rătăcise prin partea locului: 
Cioclul. Ce nu vede omul în frieuri ! 

Era să se întoarcă în pat indignat că 
descoperise paternitatea. omului negru.— 
când auzi un glas furios. ce părea că 
vine din adâncul pământului: 

-— Ce cauţi după mine? Ce vrei? 

— Mi-esti arag. nu pot trăi fără tine—- 
îi răsvundea un grai dulce. armonios. 
de femee tânără, ce părea că se lasă 
din cer. Brau în preajma lui Hercule. 
sub capul de leu din faţa Iotelului. pe 
maruinea huvuzului. din care nu mai 
curgea apă -- două umbre ce se clăti- 
nau misterios în faina nepții. Bătea un 
vânt rece. tăios. care misea arborii dela 
poalele muntelui din față. sus. deasupra 
caselor. 

— Nu ţi-am spus să mă Jasi în pace, 
Nu înţelegi? 

-— Dacă nu pot. dragute. dacă nu not! 

— Nu poţi. ît? De ce nu poți? Ta 
spune. 

O palmă grea căzu pe obrajii de co. 
pilă și ecoul ei urcă. ruşinat. „spre minte 
si se npierdu printre copaci. Una. din 
umbre se retrase un pas înanoi. încer- 
rânrd să se anere. dar cealaltă o urmă 
cu mâna ridicată, 


— Tată_rnă. dragule. tu stii bine că o 
fnc din prea mare dragoste. 

— Vrei să-mi sdrobesti cariera. te ţii 
după. mine ca neaga reaua, Hai. pleacă 
la Gară si întoarcecte la Bucuresti. Ai 
tren tocmai acum. Miscă-te! 

Vovhinit. et du din coate. scos din fire. 
îmbrâncea femeia și. din rând în când. 
îsi îmnpingea pălăria. spre ceafă. 

— Nu pot pleca. dracu.le. nu noi. Tu- 
«tii bine că nu pot. de co mă mai chi- 
nuest: ? Ai mai încercat și altă dată și 
fe-ei ennvine că nu se poate. că nu se 
mai poate. Ce vrei să fac? Îngăduie-mă 
lâneă tina ca si până acum ca pen 
<clavă, dar mereu. neîntrerupt. până la 
moarte Mi-esti drag! 

Teodoru auzi atunci o mârâtetură. 
desnre care nu ar fi nutut afirma că 
venea din sura nmului. sau din gâtul 
vre.-noi finre. de coln din văcăuni, din 
munţi. Anci câte-va fraze pripite. înzhe- 
suita. urmate de o ploaa de nalme cra 
<us ne munte se băteau între ele. par-că 
drent pedeapsă că au lovit niste obraii 
atât Ae delicaţi. Umhrele sa amestarau. 
dar se riatingen mâna bărbatului ridi- 
rându-se si căzând. ca si rum ar fi fă- 
«ut n ciudată gimnastică 

-- Tot nu poţi. îț? 

Fata se ruga resemnată să o ierta. 
prin fel de fel de cuvinte calde uncori 
năcrocină parei o limhă nouă de mono- 





M 
de CONST. RÂULEŢ îl 


silabe, de suspine, de gemete și înnjă 
rări duioase, - - dar se velea că 
capul tot în sus. căci palmele plesmă 
obrajii din plin si numai  contenă 
Omul o judeca înăcrit. pi; 
— vi, acum te-ai hotărit să Die 
Te-ai potolit ? n 
— Nu plec, răspurulea. femeia si 86 e 
trăgea cu frică, spre a fi ajunsă rep” 
si lovită. şi 

- De ce nu pleci? a 

Ți-am spus, ştii bine că nu pot 
blec. de ce mă silesti să fac ceva im 
*ihil ? 

— Atunci ce ai de vând? 

- Merg cu tine. ori unde te ve: dm 
mă lipesc de trupul tău. ca o haină 9) 
dă. si niciodată nu te voi părăsi, 

Pu mă duc lu Ilotel să mă cul 
Merg și eu cu tine, dragule. luu 
tn rog. şi pe inine. Te rog. te rog. ta 6! 

-- Iţi spun să te înterei ma; bine“ 
casă. Ştii ce te astonptă. când rămân 
numai avi doi singuri între patru 
reţi si mă superi, n 

—: Stiu: mă deshraci şi mă baţi! 
bastonul până la ziuă. Ri si? Nu el 
mie merg chiar de niniomoră. Uuih 


Mârâitura se adineauri se :uzi 4 
mai groaznică. mii răgusită fără Nita 
omenesc intr'ânsa, 


- Dar eu nu vreau să mă afisezu 
tine în Hotel. Am afacerile mele. fia 
“Dus. Ce ţi-a căsunat, pe mine, zăpăcita 
AL bărbat uu mai găsesti ? Nu vezi 
nu mai pot trăi cu tine, că am rănt 
în urmă trebue să. mă ridic câ a. sr, 
timpul să-mi fac și eu o poziţie social 


Nu vozi? Qi 
--- Stiu. te înțeleg. vom nianri arsă 
loi și ne vom ridica. » 


--- Să te ridici tu? Ila! ha! ha! 

Un hohat sinistru răsună în valeann 
YFreute. între «ele două rânduri 
munţi. atât de apropiate. că, parcăle 
jucau între ci cu vorbele omenesti, în 
nişte copii cu ringiile. aruncânâu-sit 
anul altuin. De astă dată hărhatulit 
dădu înapoi. fuginul ca din fața wm 
smintite le 

-- 0 Ga. mă voi ridica : prin dragodă 
ia. Vitae, îţi cad în cenuchi, nu măr 
hunga. Lasă-mă şi pe mine. dracute. ]i 
ai tine, ia-mă cu tine. la-mă te rog.un 

.-— Mie nu-mi place să muncesc. tu ut 
bine. vi 

— Mie mi-e dragă munca si câşte 
Ai văzut. 

—- Tu pot lua. zestre mare. si nu 
nevoia la muncă Pleacă de aici dus 


lasă-mă, marzi ! i. 
Si o repezi cât colo. E: 
— Nu plec. U 
— A, tot na plec:? stai că-ți dauu, 

ție ! 


A treia mâriitură 1) înfioră pe hol 
din cap până în picioare. Intre munţie: 
lua proporții fantastice. 0  menaiea 
svâenea în urechile lui “Tocdcru. Ca 
sta la fereastra. deschisă . - nici e) mu: 
fi putut spune când u deschis-o — Nă 
cit de ceeace se petrecea. afară și de bi, 
la care_l hârtuia. avu o clină imretog 
că Preule ar fi întors capul. pândindyy 
un părinte ce ar vrea să-si prindă cop 
In] asuwra fantului. spre a-l pulea Deda 
si cu temei. Numai o singură clină:a 
fără îndoială vreo iluzin, pentiriacă rog 
zu era. acunr nemiscat. oi 

Individul co ernia de astă dată cu hipj 


pe 






















































onul. Doamne ! Să fie oare trestia nea- 
ră pe care o întâlnise pe scară? Era și 
n era, £ cu putință ? EL. delicatul. sub. 
irelu! ? Imposibil. 

+ Femeia lunsită la pământ, nu se mis- 
ca. Ai fi zis că se scutură un covor. Lo- 
iturile cădeau una după alta, cu o ciu- 
ată cadență și ea abia gemea, încet, în- 
ăhusită și nu încerca să se ridice și nu 
roia parcă să fugă. Era într'o situaţie 
pu care se familiarizase. poate de mult. 
in când în când se auzea câte un sgo- 
ot surd: lemnal generos înemerea în 
oase. El întreba: 

-- Ei, acum pleci? Pleci? Pleci? Pleci? 
Si fiecare întrebare era subliniată cu o 
vitură de baston. de astă dată mai cu 
nădejde aplicată. 

-— Nu. pot. Nu pot. omoară-mă! 

— Atunci, mai na. 

Individul urla — iar se auzea mugetul 
menuieriei -. da din picioare, era cu- 
prins de furii. Acum bastonul cădea de 
sus si loviturile se înteţeau. Victima sta 
(ot nemiscată. lipită de pământ. — can 
niatră. Cum privea de sus ciudat. în fri- 
guri. sa pomenit deodată strigând: —— 
Cioclul ! 

Intr'adevăr o rază de lumină ce se u- 
prinsese. un moment. într'una din ca- 
merile hotelului. îi căzuse în faţă: erau 
ochelarii neeri. mai siniștri ca în totdea- 
una. aşezaţi strâmb pe nas, ca și cum 
mătăusul ar fi fost un monstru cu patru 
chi, — A. bestia! Cu un singur pumn 
ar fi aruncat cât colo. i-ar fi tăiat pen- 
ru mult timv nofta de bătaie. 

— Călăul! Călăul! o să-l împusc. Uite 
cum dă! 

Incbunit de căldură şi de indienare, 

mu mai ştia ce spune. Se adresă -nei 
persoane nevăzute, care ar fi fost la 
stânea lui. Uite. păi să nu-l turtești? 
Vezi ? 
Acum bastoanele parcă îi cădeau lui 
ecdoru ve frunte şi ne inimă Se scutu. 
Ă ca să icape de ele. dar o nloaie re- 
ede de lovituri îi cădeau în creștetul 
apului. Te simtea Se întorcea către 
artoriil nevăzut. din stânca sa. ca si 
um ar fi vrut să-i sru'e că se h'zuie pe 
erlnraţia sa FI. maestrii] Teodoru. u- 
iasul. învingătorul atâtor <amnioni 
trăini. să fie lovit de n stârritnră nea- 
ră de un schelet muiat în catran? 


Când femeia dădu un tinăt sfâcietor 
e moarte — ca un animal la tX'era. 
And rrimeste lovitura — pocnită de 
mnă seamă în cap. nu mai nuti răbda. 
1 Deccnie usa cu ereu ne întnneric — 
nu voîn <ă arrină -elartricitatea ca să 
u-i atrasă Înarsa. aminte — si — aca, 
sim era în cămnce cu picioarele goale. 
se rarezi re scări. 

Frisul îi tăie gâtul si miilecul. dar nu 
ke dăru înaroi. Vorhea sizur coborând: 
Pioclul. Călăul. Criminalni. Omul nezru. 
Ră-i fac de petrecinie. Altfel o omoară. 
1 toată lumea dnarme Si nimeni nu 
ude. Ari e cimitir. totul e mort. Poci- 
ura. Dedrcus natura! 

Dar cum ajunse jos, în usa hotelului 
intrarea cea mare — se opri deodată: 
eva înspăimântător se retrecea, ceva 
0-1, ceva de necrezut. Teodoru se frecă 
a .ochi privi uimit. 

„In vreme ce individul dădea întruna 
tru femeii ce se svârcolea ca un 
ierme în tărână. el nu ohsova ce se pe. 
recea deasupra lui. De altfel întunericul 
ra, acum. aproape de nepătruns. iar el 
ra, aplecat. cu fața în jos, ca să poată 
zhi mai bine. Lumina. în noantea corn- 
actă. numai cornul nenorocitei. ce se 
ărea pe ici pe cola. alb ca zănada. prin 
ochiile sfâşiate sau date la o parte în 
oiul Inptei. Bolnavul observa însă ce se 


întâmplă. Hercule, de sus de deasupra 
lor nn mai sta drept. ca. mai înainte. El 
se mişcase, luase e altă poziţie, Il vedea 
hine, nu se rai putea îndoi. Adineaori 
a crezut că se înșelase, de astă dată era 
precis. Uite-l cum ţine capul întors spre 
cioclu şi cum lasă, greoi, bâta de pe u- 
meri. cehii iui Teodoru se înţepenise pe 
groaznica armă a lui liercule. El înţe- 
lese ce o să se petreacă şi nu ar fi putut 
explica de ce îi venea să se ducă şi să 
împiedice crima. Asta a fost prima lui 
ideie! Să-l oprească pe Ercule de a -1- 
cide. In realitate nu va fi a crimă. ci o 
execuţie, îşi zise după o clipă. Liar fi u- 
cis el. cu mâna lui. Femeia bâlbâia. 
Limba i se îrmpleticea în gură: 

— Nu mai da. Destul. Nu mai pot. O 
să. mă omori, dacă vrei. mă mai baţi în- 
nainte la hotel. acum lasă-mă, iartă-mă. 

Aceste rugăminţi sau loviturle grele, 
seci şi dese ce urmară după ele au fost 
par "că un semnal, Teodoru vedea, în fri- 
guri, dar clar de tot. cum FErcule se dă- 
dea :os de pe soclu, cu pasul greu -de 
bronz ținând bâta dealungul piciorului 
drept, și cum punea, pe marginea havu- 
zului călciiul. cu un înăbuşit sunet me- 
talic. 

Individul auzi. de bună seamă. pentru 
că sări în picioare, drept în pozţie de 
apărare. dar în clipa aceia pădurile de 
pe ambii munţi aşezaţi faţă în faţă, ho- 
hotiră de bucurie — nu și-ar fi putut 
da seama de unde venea sgomotul și 
măciuca îl lovi o singură dată, în nu- 
mele tatălui. drept în creștetul caunului, 
de par'că îl băga în pământ. — atât de 
repede îl trânti, îl grămădi ca pe o le- 
vătură de sdrenţe îl făcu mucsuroi, — 
de ai îi zis că nu a fost nici odată. Cuni 
sa petrecut nu ar fi putut spune, dar 
Teodoru s'a pomenit lângă ei, arrcape 
de tot. In creerii bolnavului lovitura ră- 
sună ca. o trâmbiţă de victorie. Nu se 
mai mira ce caută acolo ci se revezi la 
nenorocita care se axăță mai de el, mai 
de lemnele care înconjura fântâna şi se 
ridică. Bolnavul simţi un val de căldură 
urcându-i-se îa can Il durea încheietu- 
rile desetelor mâinilar, 

In timpul acesta el vedea lămurit cum 
Hercule, rărintele oamenilor nesri. ne- 
păsător își punea măciuca la loc. ve u- 
mărul stâng unde o ținea de atâtia ani 
şi se aseză la locul lui. amestecându-se 
cu noaptea ca și cum nimic nu Sar fi 
întâmolat. 

Nu mai încăpea. nici o îndoială: l-a 
ucis tatăl lor. părintele oamenilor ne- 
eri. negri de tot, întunecaţi «i răi, înfră- 
țiti cu noaptea și purtând bastoane ne- 
gre sau măciuci în ace'aşi culoare 

Pixă statua ca si cum ar fi vrut să-i 
ceară socsteală. Bine stie să se prefacă! 
Par'că niciodată nu sar fi mișcat de la 
locul ei. 


Bolnavul începu să ţipe. nebun de spai- 
mă, când văzu sângele pe rochiile femeii 
şi pe jos. ba încerca să găsească inima 
și capul grărmnezii de ncroiu însânserat. 
din miij'ocul căreta bastonul negru se 
ridica tot în sus ca un ciudat narato- 
ner, Înstalat în hătaie de joc. după ce 
trăsnetul căzuse re o ruină. ce nu mai 
avea nevoe de nici un fel de apărare. 


— Q crimă ! Un asasinat. Ajutor! 
Femeia a strigat parcă înviată. agi- 
tându.se. alergând de colo până colo şi 
încercând să-și aconere, cu resturile de 
rochi, corpul gol, stâlcit de lovituri. 
Ajutor! Mi-a omorît bărbatul! 
Teodoru o privea cu curiozitate, plim- 
bându-și privirile dela ea la omul nesru 
de bronz și. dela el iarăși la dânsa dar 
FErcule nu mai avea nici o tresărire. 
FI vbservă că e plin de sânge pe mâna 


UNIVERSUL LITERAR. — 71 
dreaptă. De sigur când a ridicat femeia 
de jos. Pata roşie îi făcea rău. alergă, 
ca în vis, sus, în camera sa; se spălă, 
îşi luă paltonul pe el și se întoarse, în- 
tr'o-clipă, la locul crimei. Dar locul unde 
fusese pata îl ardea, îl chinuia, 

Nimeni nu sa ocupat de el femeia nu 
i-a mai dat nici o însemnătate. Profe- 
sorul de gimnastică. asa bolnav cum era 
—de n'ar fi avut curajul să-şi pue un 
termometru —. ţinea totuşi să. vadă «les- 
fășurarea evenimentelor. 

Alergară mai mulţi ofiţeri şi soldaţi ; 
în pragul ernei vizitatorii ceilalţi pleca- 
se de mult. goniți de frie. Aduseseră fe- 
linare ; iar ferestrele hotelului: se lumi- 
nase. Acurm se putea vedea bine Pe faţa 
lui Hercule se întipărise un zămbet de 
satisfacţie. ce nu-l avusese rână atunci; 
iar muschii îi eseau mai provocători în 
relief decât înainte ca şi cum ar fi vrut 
să arate că nu e de glumit cu el. 

— Cine mai pofteşte ? Cine mai vine la 
rând ? 

Femeia. povestea. vrintre  gemete și 
«cânceli de copil bitut cu cruzime. că 
an asasin venise pe la spate și îi ucisese 
bărbatul. - 

— Nu. nu eadevărat. ar fi vrut să sphe 
bolnavul, dar cuvintele-i se opriră în 
gât, rar'că ar fi fost în somn. Asupra 
mortului se găsiră mai multe mii de lei 
și un ceas de are'nt cu lant de aur. Oa- 
menii autorităţilor întrebară : 

— I sa furat ceva? 

— Nimic, că a fuvit numai decât: nu 
a avut timp să-şi jefuiască victima. 

Toată lumea o privea cu întoială. 

— Atunci care e mobilul crimei? de ce 
Ta ucis? 

— Nu stiu! Acest răspuns îl reneta 
întruna. frângându-si mâinile. miscân- 
du-se de colo până colo, rupându-și pă- 
rul din cap. 

— Cine se face ucigas degeaba ? 

Femeia se indionă. bitând din ricina- 
rele ei goale, vărgate de lovituri, ca de 
zebră. 

— Doar nu veţi vrea să mă faceţi să 
cred că lam omorit eu. Sa» poate nu 
sa petrecut nimic. nici o crimă? Dacă 


mortul nu ar fi aci jos. la picioarele 
mele. m'ati putea prosti. Uite staţi cu 
toții. nu vă raiscati. 


„Si se aruncă plânzând peste cadu- 
vru. ca reste co erămadă de noroi. în 
timr., ce lumea îi <trisa să nu deranieze 
nimic rână la venirea administratorului 
de rlasă. ca să nu scape criminalul. 

Retras deoparte, în usa hotelului. linit 
de lnia portarulizi. Teodoru râdea pe în-" 
fundate. Fra un râs de om bolnav. ne- 
firesc. chinuit. 

Cercetările se îmvotmoliră.  Autopsia 
nu spuse nimic: ca și cum peste victi- 
mă S'ar fi rrăhuşit un munte. FI! nu era 
lovit. era strivit. era. turt't. sfărâmat ca 
un om de gipt izbit cu un ciocan deo 
sută kor. 

Cine pulea ti asasinul? Cine face artă 
pentru artă din crimă? căci mcbil nu e- 
xistă. Autorităţile nu au avut nevoie să 
cerceteze prea mult ca să constate că 
nici un străin, nici un om din altă parte 
nu venise în localitate, afară de victimă. 
Localnicii se cunoșteau bob numărat. 
Prin urmare și posibilitatesa unei răs- 
hunări trebuia înlăturată din capul lo- 
cului : oamenii. cari abia îl zăreau, care 
nici nu-l cunoşteau măcar, nu avea de 
ce să se răzbune pe el Un colonel pre- 
lindea că lo fi asasinat cineva numai 
pentrucă era prea negru şi fiindcă um- 
bla îmbrăcat de sus până Jos. în strae 
ca, păcura. Dar părerea asta fu socotită 
ca o slumă. Un bărbat iscustt. de cari se 
zăsesc întotdeauna în asemenea împre- 
jurări. chservă în noaptea crimei că fe- 


i 








72. — UNIVERSUL, LITERAR 


mei e bătută şi strigă. în gura mare. că 
ea e criminala. Tânărul a sgălţâit-o pu- 
ţin, cum se întâmplă câteodată între soţi. 
poate prinzând-o cu un altul și ea. de 
necaz, la ucis. tacrimile şi disperarea 
ei erau prefăcătorie. la 3o ducă undeva 
şi so ia în deaproape cercetare, so strân- 
gă niţel şi osă spune. Toată lumea obser. 
vă însă că această crimă nu ar fi putut-o 
săvârşi nici două feruei, fiecare inarma- 
tă cu câte un par. Poliţiştii au înţeles 
uşor că nenorocitu numai putea fi cer- 
cetată în starea în care se găsea. O lă- 
sară liberă, întreaga ei înfăţişare fiind 
cea mai bună pledoarie în favoarea ei. 

Numai Teodoru a văzut însă, când su 
sculat din pat, după boală. --căzuse la 
zăcero din noaptea aceia — je groazni- 
ca Pâtă, de je umărui lui Hercule, sus, 
în partea mai umflată. o rată mare de 
sânce — dovada, rediscutabilă a crimei— 
după părereu maestrului de gimnastică. 

Când u. povestit cele de mai sus prie- 
tanilor săi. târziu. când sa întors în Bi 
cureşti, a foxt luat în râs. 

— Puteţi râde voi. dar eu um văzut 
„cu ochii mei” pata de sânge. 

Prietenii dădeau neîncrezători «din cap: 

— Tu aveai frizuri şi hu ai văzut ni- 


"mie decât în căldurile tale. La urma ur- 


me; ai fi putut vedea și o pată de sânge 
nu te contrazicen. 

— Atanei? 

— In timpul crunei, sângele a ţâsnit. 
mai ales că. rupă cam spui tu, lovitura 
a fost eroaznică — şi sa noate foarte 
bine ca o picătură să fi sărit aus, pe cio- 
macul lui Hercule, unde pretinzi că ai 


văzut-o. 


-In zadar le explicase el că dela locul 
unde sau petrecut fantele sângele nu ar 
fi putnt sări până acalo. că nu-l cre- 
zuse nimeni. 


Fiecare n rămas cu convingerea sa, 


Caeace nu spusese îneă nimănui era 
fantul că el căutase să intro în intimi- 
tatea nenoracitei, curios să afle amănun- 
te asurra vieţii lor. 

Iu timpul boalei se gândise mereu la 
ea şi, acănând cu viaţă, -—abia a scăpat! 
— alerase so întâlnească Na înţeles 
de ce femeia îl privea. cu carecare tea- 
mă. N'a refuzat totuşi să-i se destăinuia- 
scă. Era dintr'o familie străină, dar sta- 
bilită de multă vreme în tară. asimilată. 
Ai ei. taţi oameri muncitori si cnatâţi, 
nu reuşise să-şi facă avcre. Ibovnicul ei 
n furase dela vărinţi. de pe când era de 
saisprezece ani. trăia din munca mMâi- 
nilor ei —stia să hrodeze şi să țeasă co- 
voare fine — și o maltrata fără milă şi, 
adesea, fără nici un motiv. 

Tonie acestea ea le povestea. liniztită. 
ca si cum ar fi fost lucruri firesti. ca 
şi cum ar fi trebuit să se întâmple. Se 
emotționa numai când își aducea amin- 
ta că el nu mai esta. Atunci isbucnea în 
lacrimi. Se învinuia că n'a stiut să rab- 
de, că a atras atențiunea Ilomii. că din 
pricina ei n fost omorti. Fa a zăcut în 
anital câteva aăptămâni si, în urmă. a 
plecat din Turnu-Severin. unde stătuse 
În timnul boalei. Iucru ciudat: Teodoru 
constată că s'au făcut bine amândoi cam 
în acelas timp. Ciudata femeie avea un 
cult rentru mort. Se încerca să-! con- 
vinză ne: Taodoru că. el n: era afât de 
rău. dar că ca îl întărtia din pricina 
temperamentului ei nenarocil. 


„„Trecură „ani, El uitase, cu desăvâr- 
șire. yuroaznica noapte dela băile Hercu- 


lane, rlesi ceva il îndepărta întotdeauna 
«de uceastă staţiune balneară : 

— CQri unde, numai acolo nu, — râs. 
pundeu întotdeauna propunerilor ce i se 
făceau do a se duce vara la Itercules- 
hu. Am fost. dar nu mă rnai duc. 

Intru zi primi următoarea scrisoare. 
purtând pecetin poștei băilor lui Ercule : 


Domnule Teodoru, 


„In sultosele zile ale unei holi ce nu 
„iartă. am venit ca să-mi dau suftetul 
„aici. unde a murit și el. Am aranjat să 
„fiu înmormântată alături de  inbitul 


„meu. Si acuma, pot să-i spun: stie 

„Dota ai fost, te-um văzul. Nu te-am 

„nuuţat însă, fiindcă sunt credincio 

„si pentrucă religia mea, care nu 8! 

„d-tale. mă oțreşte de a face rău 
„ce a avut intenţiunea de a-mi face b 

„Aşa e legea mea, 

„Si nu te-am denunţat, iarăşi. p 
„trucă şi dumneata ești  credinei 
„te-am văzut cum te uitai mereu în: 
„de sizur în «pre Dumnezeu, căruis 
„rugai, în momentele acelea, să te se: 


Mary |] 
CONST, RITUL 


a ÎN n În În n e 
u 
LEGENDE _ SUD-AMERICANE . 


(Și 


de Contesa de PODEWILS-DUERNIZ 


FIUL SOARELUI : 


Diavolui propovăduia je atunci în ţi: 
pitul Guacheta combătând pe Bochict 
şi învățăturile acestuia.  susţ nând că 
reînvierea omului. prafetizată de hochi- 
ca, nu se va întâmpla niciodată. 

Dar iată ch Suă (Soarele) va înderlini 
minunea, căci în Guacheta o fecoară. 
vu da naştere unui prunc. fără să-si 
p ardă, nevinovăția. şi acel prune va fi 
un adevărat fiu a! lui Suă, 


Setul trihului din Guacheta, avea două 
fiice cari auziră de această profație.. şi 
fiecare din ele vroia să fe cea predes- 
tinată pentru realizarea acestu' miracol. 

In fiere 7i înaintea răsăritului soa- 
relui, ele se duceau în munţi, şi acolo 
primeau în corpul lor căldura raz»lor 
soarelui. din zori de zi și până seara. 

Si aatfel procedară în fecare zi tin:p 
de nouă luni: atunci una. din ele dete 
nastere unui siarald de o neasemuită 
frumuseţe Bucuuia ei fu fără margini 
de mare. Ea purta în cutele rochiei pu 
tru nestimnată și miraculoasă până când, 
într'o hună zi se tr>zi cu un prunc ce 
dormea la sânul ei. căruia îi dădu nu- 
mele rle Garaachacha. 


Din toate colţurile lumei venea popo- 
vul să adore pruncul căci toți știau că 
acela era fiul Soarelui. 

Dar când Garuuchacha împlini 24 ani 
nu vru să mai trăiască în modestul trib 
Guacheta şi plecă la curtea sefului ha- 
miriqui. care-l primi cu mari onoruri, 
sperân ca astfel va fi pe placul tui Sua. 

Tânărul trăi limistit în acel ţinut 
până când, auzind cât de bine se trăia 
în Iracâ, plecă într'acolo. 

Principele din Iraca, îi primi cât se 
poate de bine și-i făcu caduvri svlendi'de. 
cum Garnurhacha nu mai văzu încă 
nicăeri. Totusi. desi serbările urmau 
unele dună altete, tânărul se plictisi și 
aici. până când se dec'se să se înanoeze 
în patria li. 

Ajungând în avropiere de Paipa în- 
tâlni un servitor al lai Ramiriqui. care-i 
povesti că stăpânul său ordonase să fie 
spânzurătorul din servitori lui: Garau- 
charha. Acesta se înturie peste măsură 
și se se la curtea. principelui pe care-l 
»morâ cu propria-i mână. Si nimeni nu 
indrăzui să se împotrivească ca fiul 
Soarelui să nu ocupe tronul acelei țăr. 
Nimeni n: se îmrotrivi, căci toti cunoș- 
teau originea lui divină. Cuwrinşi de tea- 
mă. nobili: se anropiau de'al cu ochii 
plecaţi spre pământ. căci el era un Dom- 
nitor terihil, Oare nu pedepsea el cu cele 


mai grele pedepse cele mai uşyare â 
seli ? Nu pusese el biruri apăsătoare, 
bietul j;apor sărăcit ? 

Nu condamnă ei la. mcarte cu cea 
mare uşurinţă, prn rug şi upânzuy 
toare ? N 

își stămută deci reședința. la li, 
și crcdonă aă fie înălţat un temniu sri; 
dit în cinstea tatălui său Soarele. 4; 
Garanehacha se ducea în pelerinaj C 
soțit de o suită numercasă. : a 

Servitorii lui trebuiau să acoperelt 
drumul en covoare de: preţ, pentrut 
pictorul fiului Soarelui. să nu ati 
pământul. Incet. încet de tot. se mi 
corteziul rezal spre templu. atât de îns 
încât îi trebuiau trei zile ca să străbn 
aistanta dela palat la templu. Alte il 
zile dura slujba religioasă, imnurile» 
sacrificiile în alte trei zile pentru îx 
poicrea la palat.. Dar temvlul ca şi to 
cclelae clăidiii din ţinutul Chibcha.:. 
construit din lemn simplu, ceeace 
mulțumea pe Garnuchacha. păsindu 
arta nu era îndsaiuns rentru fatăin 
Soarele căci lemnul nu dnrează ven! 
eternitate. După multă gândire or! 
să se aducă din munţi enorme bloo! 
de piatră pentru a face coloanele ti 
ele. Când coloanele aiunseră să se rit, 
deacuma pe piedestalul lor.  deasuj 
trupur lor copilelor nevinovate sa) 
cate, iată că dinspre ţărmul mării. 
înapoiară însrăimântaţi cei ce se dun 
la nescuit perle pentru împodohirea. po 
țului. aducând cu ei o stire stranie: ș; 
neau că un pcpor străin  necuno: 
încă. ajunsese la țărmurile țăre::" 
mărul războinicilor era. nenumărat:-> 
arătarea lar cra orib'lă. căcă ei eraui 
măiate oameni, jumătate animale: a 
hrăcămintea lor strălucea ca razele i 
relui. far Ad'n mâna lor semăna TN9AI 
pretutindeni ! 

Garauchacha se cutremură de ana: 
Adunându-si nobilii le spwase vastea n 
vre năvălirea acelui inamic temut fp 
teribil decât uracanul si de cât fo 
NăvăPtawrul aducea  însrâîmântător 
nenorociri. FI. fiul Soarelu:. nu voit 
asiste la acele nenorociri: el va pb. 
si nimeni nu trebuia să-l caute. Di 
mulţi. foarte mulţi ani. el promise at 
va înanoia între ai lui. n 

După ce spuse acestea. el se înc 
în palatul său. și deatunci nimeni nt 
mai văzut vreodată, E 

N 


Trad. de HENRY HELPFANE 








UNIVERSUL LITIRAR. — 75 





aaa siperarsataatie 





SCRISORILE LUI ANDRE GIDE 


E de remarcat faptul că. cele mai ca- 
htice şi, totodată. cele mai fine spir'te. 
Ozate de-o cultură ireproşabilă, chiar 
tunci când au fost antodidacte, sunt 
tele din ultima epocă. Ş 
Dela eruditul Anatcle France, apoi 
3arres. Mor6as.... şi până la  Souday. 
rouat, Valery. vom întâlni cele mai re- 
)rezentative talente de polemică inteli- 
tentă care ne-au putut da vreodată, cu- 
fentele succedate în timp. 
"Generalizarea aceasta o vom concen- 
a si o vom proecta luminos asupra 
Anuia din acente talente care se cheamă 
ndre Gide, 

In afară de romancierul extrem de o- 
“dinal prin ideile şi sentimentele sale 
[iirios de complexe. demonice. care ne-a 

: FImoralist, la Porte etrotte, la Sym- 

SĂ pasturale. Pretextes. etc.. vom 
afla într'ânsul şi-un polemist inteligent. 
e eust fin. 
IE Colahorator a celur mal cunoscute şi 
mai prezentabile gazete pariziene. Andre 
fpide. de timpuriu, ne-a ofer't articole 
interesante şi, totodată. plăcute, de po- 
semică, 

A evoluat surprinzător. 
Si astfel s'a putut înregistra că, în ul- 
mul an, artic-lele sale de polemică. iau 
Bubit forma amicală şi comunicativă de 
Ncrisoare. Si neua formă stilistică se va 
xa definitiv, trecând ces'gur, printr'o 
etamerfoză purificatoare. 
"De aici încalo va scri numai astfel 
ot sniritul său. în acelaş timp acidic și 
enajator. va stropi energic rindurite 
unei scrisori veritabile. 

Mai; întâi au foat sporadice. 

In VErmitage. a adresat un timp scri- 
sori deschise, de-o gingăşie şi-o fineţe 
incomparabile. unei Angele imaginară. 
Când, iată Paul Souday. întrun ad- 
nirabil articol. vorbeste elogios de-o scri- 
oare de-a Ini Gide apărută în Capitole, 
scrisoare adresetă lui Francois Mauriac. 
“Intrânsa exploada puternic, cu lumină. 
Wbongalică. o discuţie veche asupra lui 
Vin de Racine. 3 
Mai târziu ceva. Andrâ6 Rouvovre. în- 
lir'o cronică dramatică a lui citează o 
crisoare pe care acesta i-o adresase nri- 
itor la cearta  anrnsă asurra operii 
oatice a lui Paul Valerw. Săseata lui 
Wine fusese pornită dela Mercure, 
WE Atat, 
La Nouvelle Revue Francaise însă. 
vine nă-i susere ideiea care. mai târziu. 
6 verifică drent serioasă si. mai mult 
hiar. valorcasă. Si iată cum In proera- 
mul său. stab'l't la începutul fiacărui 
an. a înserat şi lettres d'Andre Gide. ar- 
Wticole lunare Gide îşi mărturiseşte aat- 
“ifel surprinderea : 
„Mam întrebat mult timn la ce mă 
jobligă acest anunţ... Mi-am închinuit că 
În numerile următoare a N. R. F., voi 
utea oferi scrisori a căror caracter pri- 
lat, n'ar exclude interesul general. Ca- 
racterul puțin factico al acestei pseudo- 
jcoresnondenţe (antorul se referă la co- 
Direspondenta cu „Angela imaginară“ (N 


| 


Ş 


N 






















C.) m'ar nemulţumi acum: îmi pare 
mai prefereah'l să mă adresez fiintelor 
reale Am găsit în sertarele mele scrisori 
vechi. netrimise ; poate voi trimite unele 
din ele. Am să pot publica altele a căror 
copie am păstrat-o. fără să mă gândesc 
la aceasta : în sfârșit unele nescrise încă, 
scrisori adresale nu ştiu cui.. 

Aceste din urmă vor face obiectul diş- 
cuției noastre ca fiird mai actuale și 
mai interesante... Căci în ele istoricul 
literar de mâine. va găsi un document 
preţioa, pugini ce vor oglindi just eve- 
nimentele li'erare care cercau în acel 
moment să turbure viata literilor. 

Si 'mtr'aevăr porneşte o vie coresnon- 
dență polemistă între Gide si câteva 
nume marcante. Acesta spirite se vor 
numi: Andre Rouveyre, Francois Mau- 
riac, Jean Paulhan. Rene Schwab, Fr. 
Porchâ. Victor Poucel, ete. nume bine 
cunoscute în publ'cistica. pariziană. 

Două probleme de căpetenie vor agita 


pavinile acestei interesante  corespon: 
1enţe. Si amândouă. evident. vor privi 
overa așa e complex orieinală a lui 


Gide. de hizară pân” la nenricerere. care 
păseste dintr'o ns'holasie subiectivă exu- 
berantă aspre o viată internă transceden- 
tal iraală expanziune mărturistă curios 
de onest întrun stil fraementat. pâfâit... 

Prima problemă priveste tocmai  s8a- 
tanismul acestei opere : si atunci se vor 
ridica, snirite fanatic crestine care-i vor 
arunca provocător mănusa anatemii. pe 
care va fi scris, cu litere jignitoare: 
„eratic“. 

Gide răspunde cu o liniste şi-o ahilitaite 
uimitoare de dualist. nrin asenţiaul flo- 
vetai stilulmi său elesant. rafinat. de-o 
ironie imcisivă... Pe lânsă un Victor 
Poucel. reactor la Fides“ remistă ca- 
fară de îmteres general. care-l va atac 
haziiu de acrasiv: un Mauriac sau Ed- 
mand Gosse, vem săsi chiar si din tagma 
clericală care-si va snune cuvântul... Ne 
pildă vastarul Ferrari. 

Fi vor ishi donchiiotesc în idolul. pe 
soc'ul căruia. prea impozant l-a, ridicat. 


urtistul Andre Gide. 
Răsnunsuriie lui sub forma acestor 
„erisari. vor fi foarte amabile. De-o a- 


mahititate cure muscă si care nu lasă 
urmă. vizibilă. O amabilitate de gazdă 
încântător de primitoare. care va fi. cert, 
politicos absentă când. cu  necuviiniă. 
musafirul a aruncat mucul de ţizară 
pe covor : dar imediat sub ochii acestuia 
chiar va chema exemplar servitorul să 
curețe. 

Gide le va vorbi politicos. dar exem 
plar. de existența unei arte, De existenţa 
anei arte care nu excluae, dar nici nu 
va sta, pe stâlni dovediţi putrezi. de o 
fanatică credinţă. Arta dună cum nu 
poate fi. nici morală. nici anormală, ci 
artă. nu va putea fi nici credincioasă, 
și nici eretică. 

Tăsnunsul lui va fi cu exemnlul unei 
eulturi serioase a bibliei şi a învățăturii 
bisericii cultură. pe care acest eradit o 
posedă într'un grad superior. 

A doua față a scrisorilor sale o ia cu 


de V. DAMASCHIN 


problema cenaclului care şi-a ridicat. 
stindardul sub platoşu revistei „Nouvelle 
Revue Francaise“. cenaclu a cărui şei 
este Andrâ Gide. Nu sef proclamat de 
dânsii. ci, cu drept cuvânt. îndrumătorul 
spiritual al acestei valoroase şi recunos- 
cute grupări. E fapt prea bine cunoscut. 
Seriozitatea şi rodnicia activităţii cena- 
clistilor a dat loc, de sigur. la diferite 
certe invidioaze. Era şi natural. Și atunri 
sunterm nevoiţi să fim martori la dite- 
rite ducluri mai interesante sau mai 
clovnerice, Voiţi unul?... 

„Eroul. de data aceasta, va fi cunon- 
cutul Rouvryre. Acoperit de sus până jos 
numai de zale grele şi imnenetrabile fa- 
rului sau oțelului. adăpostit de-un gi- 
antic și măiastru scut. purtat vijelios de 
un cal apocaliptic, cavalerul Rouveyre, 
apare aureolat, în poză legendară la. 
poarta castelului. având lancia torib'lă 
în mână. un creion „Hardtmuth“. scena 
pastisând-o pe ceia de pe cutiile susn-- 
mitei fabrici de creioane. menţionat: 
„imark-cepost“. 

O hăta'e puternică în voartă. cu vârful 
e oţel al ciamei. Bătăile se repet ner- 
voase. mai nervoase. 

—. Cine-i acolo ? 

— Eul 

— Care „eu“? 

Un scrâşnet al porții şi avare stănânul 
-— Gide — care-şi măsoară sever musa- 
firul nenoftit. In timnul acesta curajul 
cavalerului a scăzut simţitor. A lăsat ru- 
sinat ochii în jos. 

-- Ce doresti ? 

De data aceasta revolta dispărută tite 
porar. i-a revenit subit. 

Provocător : 

— Pe Valery ! 

Stăpânul îl măsoară aspru, dar în a- 
celaş t'mp si comnătimitor: 

— Mai asteaptă! 

Si cavalerul va astepta şi va degera 
In poartă. Si odată va prinde să scâncea- 
scă sub sreutatea devenită insuvortabilă 
1 platosilor si a situaţiei penibile. 

Dar vin si alții şi lăncile lor de chi: 
brit şi scobitoare. vor isbi, odată cu ur- 
letele lor colective, poarta, medievală, a 
cetății 

Rouveyra. devenit iar curaios va des- 
vături o ialhă. o va înfize în lancia — 
— creion «Hardtmuth“ — si o va da 
peste poarta cetăţii : 

„„„.Orera princpală a unicului Gide. 
rare a dus dela un capăt la celălalt dan- 
sul satanic. o să privească atent cu îs- 
hucniriln sale de suferință si acest râu 
<ardonic. de cultivator și distructor al 
mizeria: rtorale' care pe mine pessonal 
mă înveseleste atât. si pentru -care am 
îmnletit cunună de lauri dracului care 
le senipă...“. 

„„Urmâni hei Copeau, a doza crea- 
tură a lui Gide (e vorba de M. Claudel) 
în canul tristei N. R. F. a fost jucăria și 
bătaia de ioc a acestuia. care sa amu- 
7at să-l detracteze. Se înțelece mai bine 
această experimentală, sardonică bătaie 
de joc...“ 

De data aceasta donchijotescul cavaler, 





= A 




















74, .— UNIVERSUL LITERAR 








CR ULIRL ALI Lila). 





IOAN GEORGESCU: 
„Metanii și Ore“ 


(Versuri) 


In fruntea cărţii. pentru a-şi arăta n- 
rizina inspiraţiei si metoda de lucru. a- 
vem ca Motto, două versuri itin Rauda- 
aive : : 

W'oă, vous vient, disiezevous, cele 
[tristesse îtranu: 
Vontant ronume la mer sur le truc noir 
tel mu? 


Apoi din dedicajiile, din cursul volu- 
ului, mai constatăm că Ioan Georgeacu 
sa înhămuat. în asa zisă scoală rmiorder 
nistă. , 

Poeziu sa pitorească. plină de imagini 
Doi şi neaştaptate ne surpminde dela în- 
reput. Dommnia-sa rupe cu tradiţia ver- 
<ului. încalecă vechea măsură, sau îl în- 
frână în lațidare distihuri suu strofe 
“har. totdeauna în cercetarea unei sen- 
saţii puternice. 

Aici ne taie drumul cu gândaci ve 
zhârnâie tăceri. orbesc în inima de flou- 
re“ sau ne opreşte în loc cu In fund 
lângă băltoaza amintirii. mor soaptel 
pe ramuri” sau ne surâde trist „Din 
umbra. castanilor tristi ce  pâlpâte vi- 
suzi violete" : 


Ne deschide nrizunturi infinite : 
„Marea pământului morții 
Cufundd hotarele liniştii răsroute”. 


Ne lasă pe gânduri cu: 


„Floarea păcatului, floavv prev, 
Cum se învăluie mare. 


Totde:uuna ne uimeste noutatea axpre. 
siei în: 


„Feririt fu umintreu, când uștenti să 
Intnqă îvr, 


va fi politicos nofiit înluntru, lămurit. 
upăsat împreună cu lecții de bună ru- 
viinţă, apui. cam repede. poit't din nou. 
afară. 

Atacurile acestea in contra cenaclului 
Gidian sunt. mai întotdeauna, invidioace. 
nedrepte Dur personalitățile binecunos- 
cute și destul «le alintate de publicul ci- 
titor, a cenaclistilor, precum: Proust. 
Valery, Copea-r. Rivitre Tibaudet.... sunt 
ia adăpostul oricui neplăcut atac. Sapoi 
în Andrâ Gide nu un bun şi destoinic a- 
părătar. . 

Astfei că devine explicabilă importanţa 
zi valoarea elegantă a acestor scrisori 
parturnate cu multă irauie fină. i 

Din paginile lor se va desprinde învio- 
rător spiritul lui Gide. de căutător de 
comori, ahtiat dapă lectură, -— spiritul 
xidian. 

Si-a impus demn formulele sale este- 
tice prin personalitatea sa. ca o bonomie 
îndemânatică, logica înlocuită sincer 
“un libertinaj sentimental. cu o sensib!:- 
litate variată şi multiplă, peste tat pla- 
nând un duh satanice, ceeace caracteri- 
zează siritul gidian. 

Si-a făcut. desigur, scoală. 

T. de condamnat oare ? 


V. DAMASCHIN 


Imtre două grinzi de lume, frigut linişti 
ide var. 


Continuând. am cita tot volumul. t 
«e originalitate rară. 

Nu umblă după strofa perfectă si rit- 
mul impecabil, nu-l interesează. Chiar 
rima este o podoabă secundară. deşi o 
ghiceşte mercu, nouă şi frumoasă, ca un 
celţ da edificiu. unde piaira triunghiula- 
vă şi bine potrivită este nu numai ornu- 
ment, ci o legătură de fier a totului, 

Metoda. însă. în general, este greșită. 
Nu pentrucă am avea o  preconcenţie 
antimeodernistă, ci pentru însuşi fruno- 
sul pe care caută a-l servi poezia nouă. 
Numai efectele neaşteptate. numai ima- 
vinele bizure, relaxarea versului nu pot 
să ne cucerească. Se pare că moderniştii 
sunt oameni grăbiţi. se mulţumesc cu 
efectul imediat, nu cicplesc indestul si 
nu stărue întotdeauna. 

Nu condainnăm noutatea. dar. dacă 
joezia înseamnă respecetarea unor a- 
runmnte reguli rigide si imuabile, nu va 
să zică relaxurea continuă. neglijenţă cu 
voe şi Mispreț al dise'plinei,. Toate bleste- 
mele indiviclului centra ierarhiei, snpu- 
nerei ordinei. disciplinei, pu valorează 
două parale când e vorba de mmteresele 
<ocietătii și de apărarea idealurilor mari 
generale, livreii au dat atâtea. genii. 
în toate domeniile, dar n'au avut un ge- 
nera]. jentnu că r'au avut disciplină ca 
popor. f'eeace este valabil pentru popoa- 
re, este și pentru indivizi. 

Moderniştii se reped în noul domeniu, 
vitând de predecescri și rispreţuind fre- 
cutul. Antecedentul se răzbună. Inovator 
poţi fi, fără a. exclude ceeace a fost Și 
însuşi Isus Flr'stos, care răsturna între- 
«ul edificiu ebhra'c venia să înplinească 
lezea, nu s'o strize. so desvolte, s'o com- 
pleteze, nu s'o ianoreze sau s'o hulească. 

Inovatorul loan Georgescu, totuși, în 
cele mai frumoase bucăţi este 'în lin'u 
clasică. cm sant cele două strofe ce ne 
umintese de cea mai pură poezie clasică 
de Pascoli : 


Opriţi-ră, tăceri, cu limpezimi de apă: 
In temelia nopții cine oare sapă ?u. 
Sau, poate, mi se pare... și totuși sc aude 
Cum rdntul suflă rece, în geamuri 
linişti ude, 


Opriţi-vă Ideeri deschise 'n sunet tare 
„Ca un vestmnânt de piatră ros în 
[frământare : 
Im terelia nopţii ce sfârşit se sapă? 
Opriți-»ă, tăceri, cu limnezimi de apă. 
(Glas în noapte) 


Sau. cu și bucata de mai sus, nu în 
incorecta metodă a neglijării măsurii şi 
ritmului : 


Se uită luna prin fereastră 

Şi ninge c'o lumină ulbastră, 
Ascultă înima ce-ţi spune 

Când nur de vis, în şoaplă, pune, 


Midică-tz somn în pădure 

Ca râu! morții să md fure... 
Acoperă cu stâlpi de fumui 
Tărer>a îngenunchiată *n drumuri, 


Se uită luna prin fereustră 
Cu frunteu "maltă și albastră. 
Citeşte. timpule, ce serie? 
De mult mi-e înima pustie! 
(Se uită luna prin fereastră) 





Nu credem că originalitatea Dn 
vână a neglija şi punerea celor 
virgule, în mijlocul frazei pentru : 
tiv? Ar îi să njungem la concluz 
iznoranţa sau ignorarea  gramat 
este v regulă decadentă în a scrie 
nu se mai poate rima „ghizduri” e, 
duri“, „pretutindeui” cu .nimeni”.: 


ere“ cu „tăcere, etc. i 
Prezodia română a făcut propret 
riaşe —: și cea ce îi se permitea lu 


Nlexanurescu nu-i se cade unui po 
anul de graţie 1929 sau 1930! 

Ce bine se regăseşte însă loan | 
escu în .Cântece": 


Sus la celățuie 
Fionul de cățauie 
Printrun ochiu de fer. 
Creste gol pe cer, 


hândunica nopţii 


i In țărâna merţi 


Sfăârdir un cânt 
Pesun sthastru vint. 


Vintul nb mugeşie, 
- Pomul meu păleşte, 

Și plouă nimic — 

Cerţa peste dric. 


Sau „Cântec sec”, cea mai bine 
punctul de vedere tehnic: 


Frunză lină 

De lumină — 

A căzut pe-o piatra udă, 
A căzut peso piatră ud, 
Frunză lină 

Dintr'o tină — 

A tesu! o IYrrimioară, 

A tesut o lăcrimisară. 


Frunză albă € 
Dintr'o salbă le 
LicYrită "n cer târziu, 

Smulsă dintrun pom pustiu 

A murit pe-n piatră seară, 

Cine bate lemn de toacă? 


Avem epoci în viaţă când ne rev 
nedreptatea socială. cbrăznica arivi 
lor. nerusinarea puternicilor, miselia 
nalici nepedepsite,  recomr:ensarea. ! 
diocrităţii inutile. Si totuși, stud' 
mai cu hăzare de seamă, istora sii 
nimentele ei. toate cu o exvl'cație log 
se leacă printrun lant de fier. ca-aza 
efectul, Ajungi In convinparea că ai; 
şit, că premizele de unde ai pornit 
»rau cele bune și tocmai cea ce crej 
că-ți aduce un tertium datur. le în 
si ta punea pe drumul rătăcirii, 

Cu calități poet'ce evidente. mai n: 
tând şi mai studi'nd. Ioan Georgescu 
în acest volum de poezii hine susţii 
în afară de rezervele făciate. se va 


toarce desicur la isvorul de inspir 


ul adevăratei poezii şi la metodele ei 
failibile. Il considerăm ca pe fiul m 
citor. E timpu! să se întoarcă acasă. p 
tru a nu se pierde in încercări zad 
nice și în înfruntări ce se întore con 
propriei sale upere. „ontra consisteri 
și durahilității sale. ! 
TON FOT 






UNIVERSUL LITERAR. — 75 


go Î ca sia c es 








EXPOZIŢIILE ACTUALE 


D-NA EUGENIA FILOTTI-ATANASIU 
de LUCIANA DRACOPOL 


)-na E. FilotticAtanasiu şi-a expus succesul în artă. D-sa înțelece atât de Intreagu sală iți tace impresia unui 
anul acesta o întreagă sere de opere bine poezia florilor, încât sar părea căn colţ de Pianadis învolt care-ţi înfloreşte 
“sala de mijloc a Ateneului lomân. <ufletul ei delicat de fernee ele îsi cântă pe buze surâsul veseliei. Pânze de toata 
mărimile în care înfloresc irişii cu lu- 
jeni graţinşi, garoafe şi panseluţe. muş- 
cate şi maci purpurii ca obrajii «e copi- 
liță rusinată. Florile de măr —- siambo- 
lul castităţii — îşi resfiră ramurile verzi 
alături de molatecile margerite, de col- 
țunaşii pulheni ca soarele şi liliecii în- 
volţi. D-na Filotti nu uită nici tranda- 
firii şi chiar micuţele viorele fine si par- 
fumate trăese în vecinătatea celorlalte. 
Cât despre modul lor de tratare, el 
este cu totul reatl'st. D-na Filotti știe 
insă să se ridice deasupra realului și 
să-l stilizeze cu bogatele ei resurse au- 
feteşti In felul acesta lucrările D-sale 
nu sunt cupii umile ci adevărate oper» 
de artă. Si dacă trandafirii prin rotun- - 
jimea, şi ambreie lor nu se pretează pre- 
ferinţei tehnice a artistei. cure este cu- 
țitasul, celelalte flori sunt excelente. 
Coloritul e foarte viu și variat o ade- 
vărată baţie «dle culori simfon'ce. fără 
ca totuşi să nesocotească linia vieţii 
veale. Fste ma mult un mod de a du 





EUGENIA FILOFEI-ATANASIU: Natură moartă. vinlă. priaepiliăe Mloziloa ieide „a Matări 

| bucuria contemplativă a celui: ce prive: 
ste, 

iştii, vbisnuesc să-şi multiplice mo- farmecul cu ulas misterios de fiinţe Intr'un cuvânt lucrările D-nei Filotti 

ele de realizat, câteodată chiar dim- mute. E “un fel de afinitate mai presus se relevă prin calităţi de concepţie și 

lo de resursele lor sufleteşti.  D-nu de înţelegere între insuşirile sufleteşti realizare tehnică si aceasta mai ales fi- 


indeă artista se mărginește la subiecte 
edictate de însăși preferințele ei artis- 
tice. 





EUGENIA FILOTTI-ATANASIU: Flori. 


otti e însă fidelă aceluiaș motiv ale artistei și aceste  plăpânde fiinţe- 
rile — fiindcă ea şi-a simţit vocaţia simbol de frumuseţe. de modestie și 
n'n depăsit-n. ceeace de altfel i-a adus delicateţe. 








76. — UNIVERSUI, LILERAR 








UN ct Sa-cusez... 


DESPRE ROMANIA LA BARCELONA 
ue vorbeste d Em. Bucuţa în ultimul 
număr al  „Viaţii literare”. lută. un 
fragment : 

„Cincisprezeca secţii 
specialişti au implinit această secţie: 
Participarea românească nu sa risipit 
prin jiferite pavilioane, ci sa concentrat 
întrun singur loc. într'o miniatură a ţă- 
rii, du din care nicio rnanifestare repre- 
ventuttvcă a ei nu lipsia. A fost o uimire 
chiar pentru conaţionali”. 


şi cineisprezece 


VICTOR ION POPA, uutorui „Muşca- 
lei dim fereastră”, e foarte just apreciat 
în nr, Îl al Gândirii, între alele. prin 
următoarele : 

„. figura coa mai interesantă şi mul 
umplă a vieţii noastre artistice”, căci, 
dintre autorii dramatici cu cari a por- 
nit la drum .„Popu singur sa armoniziut. 
“a Bubțiat ca rmeşteşug. sa adâncit cu 
rezonanțe, Celula... e puternică şi bogată. 

Semnează : I]. Marin Sadoveunu, 


RANDURI PIOASE DESPRE AL. DA- 
VILLA, sub aceia semnătură. Reprodi- 
cem pasapiul cel mai caracteristic : 

„Din hucăţi frânte. fiecare cu focul ei, 
invăţate şi la poulele Carpaţilor. întrun 
castel domnesc şi pe clinele tăivase și 
sterpe ule Bucegilor. cu ţărani frumosi 
ne cai mici, tainici şi trişti: din unghe- 
rele îngălbenite ale paracliselor părăsite: 
din lespezile pe jumătate şterse și din 
tot. freumătul ochilor le vară sau de 
tontană și mai ales din bolta anilor fră- 
mântaţi. îngheţaţi astăzi în tiparele din 
ce în ce mai şterse ale morţii. Davilla 
a încheuul n singură bucată, de trup și 
de suflet în care nici închaeturile înfăp- 
uirii, nici durerile  neintregitei facoeri 
nu se simt. Prea îi e dăruită opera cu 
adânci daruri româneşti. prea e meste- 
sugit cumpănită, pentruca. din geloziile 
unei biete îndeietnicini, asa cum era 
scriitoriceasca meserie acum câteva zeci 
te ani. să nu se fi auzit nimic ..Davilla 
n'a căutat niciodată nici cuvinte de lă- 
morire. nici mărturii” 

Articolul mai contine indicaţiuni pre- 
țioase asupra timulni în care a lucrat 
Davilla şi a energiei pe care a desfăsu- 
rat-o, îmvreună cu rezisorul Gusti, pen- 
tru montarea, piesei şi se închee cu ca- 
racterizaren ca. om de teatru și organi- 
zator a aceluiaș, după care urmează o 
înduioşetoare generalizare. 


In „SPIRITUALITATEA LUI EMINES- 
CU“, d. Radu Dragnea aduce preţioase 
contribuţiuni pentru rezolvarea proble- 
inei aminesciane. Ref>rindu-se la câteva 
dintre operele poetului. (Nuzăciunea 
unui Dac, Scrisoarea I. Luceafărul, Sta- 
telem cer. Dintre sute de catarge etc.) 
d-sa cercetează, când polemic când com- 
parativ, buzele filosofiei religioase a lui 
Eminescu a căruia dumneveire .nu este 
de natură curat crestină“, căci la alcă- 
tuirea ei își aduc prinosul, pe lângă re- 
ligia brahrmanică. teologia platoniciană 
demiurgică“. 

Şi o încheere: . Eminescu reese de n 


Da a a a O e 


G 


actualitate la care puţini dintre seriito- 
vii de altădată pot astăzi aspira. Acoeas- 
tă actualitate veşnică a lui Eminescu. 
prezent in frăroântările morale din di- 
feritele epoci, mulţumind toate vârstele. 
plângând cu tinereţea puriând proble- 
me în epirit univarsal și dând răspunsul 
în fulgere de solie „dela Nistru pân la 
Tisa“ aspirațiilor neamului său. în to: 
tul şi al tuturora 0 hrană spirituală 
este semnul genialităţii”. 

Se pare că d. Radu Dragnea se uă- 
seşte pe drumul: cel bun. 


De=pre LUPTA DINTRE GENERAȚIE 
vorbeste d. Al. Al Philipide in Adevărul 
literar” (437. articalul: Divagaţi desfăr- 
sit de an), 

Mai întâi dintre aceea de 4u şi de 3 
de ani: „amândouă... năzuese spre nou- 
tate spre o schimbare radicală, spre ce- 
iace a fost inexplorat.... Cei zece ani dela 
răsboiu încoace au fost ani plini de ten- 
tative inovatoare în literatură. Fram 0- 
bicinuiţi să vedem în fiecare lună. a- 
pariţia unei scoale literare nouă. a unei 
mode literare au “mui curent. a unui 1naâ- 
nifest,...... Tendinţa asta inovatoare este. 
totuşi. adânc deosebită la cele două ge- 
veraţii ale răsbotului..... De-aici literatu- 
ru ordonată. constructivă şi preocupată 
de a înlocui ceva existent cu ceva nou 
şi totuși cu rădăcina în ceeace a fost, 
literatura, în fond. tradiţională. a tutu- 
ro» scriitorilor cari au făcut sau au fost 
în vârstă de a face răsboiul. Cu totul 
alta. cu totul opusă a. fost tendența ge- 
nerală a generaţiei crescută în răsbaiu 
fără să-l fi făcut. A fost o tendință spre 
unarhie, Nu mai eru vorba de a dărîma 
ceva ca a fost. Fra a ionorare voilă a 
tradiției, a edificiului existent si o im- 
posibilă năzuinţă de a creia cevu din ni- 
imic, un a*hore cu rădărinele în aer“. 

Spre finele articolului d-sa schiţează v 
a doua prăpastie „între generaţia nouă 
a adolscenţlor din timpul răsboiului 
care are treizeci de ani acum, si ultima 
nouă generație, care pășeşte acuimu pes- 
te al douăzecilea prag al vieţii: 

Articolul d-lui  Philipide, delu care 
ne-am ohicinuit să primim atâtea îndru- 
mări sânătoase. e nu numi în înlregi- 
mee just. dar deadreptul instructiv şi 
hine venit. Fapt sigur e că. şi în liteva- 
tură. singurele produse viabile sânt au 
celea ale ceneraţiei care a lăcut răs- 
boiul, De-airi obligațiunea pentru cele- 
lalte de n nu ignora singura şi adevâ- 
rata cale a sufletului românesc 





In „INTERNAȚIONALISMUL ȘI ŞCOA- 
LA“ d. 1. C. Petrescu (Revista generală a 
învățământului. No. 9) vorbeşte (în par- 
tea I-a) despre toate societăţile care 
tind să formaze o atmosferă prielnică 
crserti unui spirit internațional... ; mi- 
nează, zi cu zi rădăcinele vii care pot 
exalta forţele creatoare ale generaţiilor 
vii din diferite ţări... O dovadă mai 
mult este...... înființarea şcoalei interna- 
ționale din Geneva, al cărei scop este de 
a provoca la elevi o mentalitate cu ade- 
vărat internațională“. i 

Dupăce explică rostul și scopurile as- 
cunse ale acestei propagade. autorul o 
găseşte periculoasă pentru națiunile mici 
și conchide af'wmând teza contrarie: ti- 
neretil va trebui pregătit printr'o edu- 


i 





Z Clenr-ae 





caţie naţională — nu răshoinică — 
„desvoltarea sistematică a acelar i 
care fac dintrun cetăţean şi un 
tual bun ostas“ cu ajutoru! „obier 
de cultură naţională. iar. pe dom 
educaţie: voinţei. prin integranea în 
ritul naţional a întregului tineret”, 
Problema e prea serioasă -— peni 
să nu intereseze pe toţi aceia cari! 
destinele neamului românesc. Real] 
ei în coloanele cotidianelor ar put 
fructuoasă. 
3 PL 
La Buzău apare REVISTA MLG 
seoasă de elevii seminarului din a 
calitate sub părinteasca si lumrit, 
supraveghăre a profeswrilor. he, 
apare în bine condiţii tehnice și | 
sta alături de altele conduse de sp 
listi care de multe ori sunt sub ni 
acesteia. Dar să nu uităm de câte s 
ficii nehile şi duzinteresate e capul) 
nerețea. Cu banii lar econornisi 
strânşi de la mână la mână, elevi 
minarului din Buzău au înfăptuit, 
vistă bună. care trăeşie de opt 
laudă lor! Gestul e frumos şi înăl 
Din Nr.7—k care le-am primit. re 
căm în primul rând articolul d-lui P 
sur D. Mărăcineanu intitulat: „Suflet 
fură, Suliete de târg" —precuni si po 
il-lui loan Georgescu. publicate și în 
hamul „ăfelanii şi ore“ apărut «de 
rând și pe care îl recenzăm chiar in 
mărul de faţă. Poezia d-lu: Ican 
vescu e fericit inspirată și plină ş 
magini inedite. cu măestrie alese. 
vestul numărutui. menţionăm pe 4 
Vasile Mitrea (elev) care atât în s 
„Cu Moş Ajunul”, cât si în cronic 
la sfârsit, dovereste multă precipa 
talent. E 
Poezia. în general. ia înălţime. 


| 

ecenziile d-lui Ionescu 7. Alexa 
documentate şi bine susţinute, Deas, 
neu si proza d-lor: (ih. D. Ceauseh 
nesru Ghenrehe. Diacon Tănase 1. B, 
Const. Frâncu. (d-sa e şi un poeti 
10$). Popescu Afrodita, Ionescu M. GL 
uhe. care în majoritate sunt elevi. Ik 
neral revista se prezintă bine. p 
ca îngrişire și merită să fie mentici 
li urăta drum bun si propășire rep, 


A apărui gi se va pune în Vânză 
cursul săpătmânii viitoare ediţiune 
a lucrării colaboratorului nostru : Pi 
Paul I Papadopal: „Metodica limbi 
înrne în învățământul secundar". 


RELIGIUNEA DACO-GEȚILOR Ş 
rută de cnrând într'a elegantă bros, 
an interesant studiu asupra credin;, 
ligioase la Daci înainte de a îmbre, 
crestinismul. e datorit d-lut AI. L. 
Hulescu. D-sa aduce o lumină mai 
în această chestiune. care intărea 
desigur. si despre care ne vom o 
mai pe larg într'unul din numerik 
toare , 


e 


SCR 








SeCIIRaas cie 
Cuwvazsie 


udorie al AIV sosi intro seară incog- 
o de la vânătoare ca să asiste lan 
rezentaţie a unei comedii italiene ce 
juca lu Versailles. Actorul Dominique 
e era cel mai bun interpret in r6- 
ile de arlechin juca un rol principal 
această piesă. 

u tot jocul magistral al acestui mare 
or piesu fu recoltătur de plictisitou- 
La eșire repele îi spuse: 
Dominique, proastă piesă! 
Vorbește te roy mai încel, spuse 
minique ră dacă ţi-ar auzi părerea 
jele, m'ar concedia cu trupă cu tul!! 


















moscutul poet Robert de Fliche a- 
"o mare pasiune: îi plăcea mult să 
și de uceia ura îngrozitor apu, Din 
za băuturii se imbolnnăvii grav şi 
lu put. Tot timpul bolii fu încon- 
at de prieteni, 

Intre zi dându-și seama. câ i se a- 
pie sfirșitul căci boula i se ugravase, 
să i se aducă o carață mure, plini 
apă, pe care o bău până la ultima 
ăciilură. Prietenii, lu început înmăr- 
turiți de ce uăzuseră, începură apoi să 
da. 

„Ei! De ce rădeți? Voi nu știți, că 
meri, când îşi simte sfârşitul, trebue să 
2 cupaer cu toți duşmanii pe care i-a 
ru? în viață? 



















Sannderson, profesor de mutematică 
| aniversitatea din  Camuridge, din 
uza unei boale de ochi aproape orbise. 
un dejun, la un prieten, unde ercu 
itate multe persoune remarcă la un 
ment dai că una din invitate pără- 
e cusa deşi în tot timpul dejunului 
vorbise nimic. 

— Doâmna care a plecat acum are 
rte frumoşi dinţi, spuse Sannderson!! 
Remarca lui era justă, așa că fu în- 
bat cum pulea să-şi dea seama, de 
ta, 

— Foarte simplu !! Tot timpul căt s'a 
rbit, doamna a râs la tot ce sa spus 
asta denotă că numai râzând avea 
azia să-și arate dinții!! 


+ 


"Se  potesteşte că Malherbe consultu 
ptdeauna pe menagera sa dacă îi pla 
rsurile pe carei le citea dupe ce le 
ria. 

Moliere chema bătrâna lui servitoare 
ți citea comediile. Dacă ea nu râdea 
scenele şi spirilele pe care conta el 
sunt bune, le schimba căci făcuse 
periență la o reprezentare a unei co- 
edii unde nu revenise asupra textului 
i piesa nu prea a avut succes mare, 
„Intro zi Moliere citi lui Forest (aşa 0 
ema pe servitoare) câteva scene din- 
'0 piesă de Brecourt. Intrebată cum 
place răspunse că piesa nu e de Mo- 
Mere, că asta nu este genul lui 





i e nt ti 


bb caz cer 


CĂT DE GHFU SE AFLĂ UNELE STIRI 


Cu toate mijloacele rmoderne de infor- 
tuţie, ştivile pătrund însă foarle greu 
in centrela mnni izolate, chiar şi în Ame- 
rica unde sau făcut progrese uimitoare 
în această direcţie. 

n raz interesant e cel de mai jos. 

Marele hotel Waldort-Astotia din New- 
York _u fost inehis incă de acum opt 
luni, urmând ca să fie dărâmat spre a se 
construi ali imobil pe acelaş loc. 

Viulţi din cetăţenii americani nau a- 
flat însă acest lucru, de oarece directo- 
rul hotelului primeşte regulat scrisori 
rin cane unii clienţi cer să li se reţină 
camere. D. W']l Taylor. directorul hote- 
Inlui, a declarat unui ziar american că 
n primit treizeci de scrisori de acest fel 
numai în trei zile. Cele mai multe prove- 
veau dela unii din foştii elienţi din Far- 
West ai hotelului. 


APTITUDINI PENTRU CASATORIE 


Scena care ur putea fi 0 scenă de re- 
vistă se potrece la l'ipmei pe cari o mi: 
z*une americartă i-a descoperit de carâur 
m Noua Guinee olandeză: 

— Aşa dar, tinere vrei să te căsăto- 
vesti întreabă şeful tribului pe tânărul 
Pigmeu veni să-r încredinţeze taina. 

— Da. răapurute îndrăgostitul. 

—- Ştii ce te așteaptă? 

-- Da, repetă aspirantul cu bărbăteas- 
că tărie. , 

= Binv vei anferi proba. săgeţilor. 

Deci, trihul e adunat: dvi arcași îşi 
inccrdează armele. şi, în tin,p ce dulcea 
sogodnică îşi tace urările. logodnicul, 
bine Aiapus, sipraveghiază cu o vizi- 
lenţă îmzacită de dragoste şi die instine 
tul de conservare. destinderea arcurilor 
si sare şi se cuntorsionează ca un crap în 
uală, pentru a evita săgețile. 

Cânr a făcut. îndestul probă de upi- 
litate. zefui pune sfârşit jocului şi spune 
tânărului, dându-i pe viitoarea soţie: 

— Poţi să suporţi căsătoria. dacă esti 
testul de curagios ca să înfrunţi săgeţila 
si destul rio îndemânatic ca să nu te lazi 
atins. 


FILMUL IN STATELE-UNITE 


Directorii sălilor de cinema indepen- 
dente studiază posibilitatea de se grupa 
suh un rezim ccoperatit, pentru a rezista 
contra trusturilor, 

Se anunţă că o sută de săli de ctnemu- 
tozraf de pe coasta de răsărit au fost a 
ranjate în vederea unor reprezentanţiuni 
cn filme vorbitoare. 

Și tot în Stutele-Unite se anunță v 
experienţă foarte importintă în domeniul 
cinematogratului.  Intrun laborator din 
Hortadale se lucrează la un aparat. care 
să reproducă la distanţă prin T.F.F. 
imagini unimate prinse de un „ochi“ e- 
lectric. 

Pe si» ultă parte jurnalul corporativ 
trilm-Doiuy anunţă că nu poate să sue 
prevadă încă realizarea cinematograiu- 


li la domiciliu prim T_F. F. Aceastaar: 


fi pentru anul 1933, 


UNIVERSUL. LITERAR. -- 7? 


PI O N N N A AO 


Esi er carca 





caricatura zilei 


MOMENTUI. OPORTUN 





— Daţi re vă iasă inima, domnule, 
pentru sărmana mea soţie care e foarte 
areu bulnavă. 

—— Îmi pare rău. dar 
mine, Îţi voi da mâine... 

— Ah! mâine! E prea târziu D-le»! 
Mâine ea va fi hine... 


nam bani lu 


AUTOMOBILE Di: OCAZII, 





— Nu prea e soiu. automobilul d-tale. 
si frânele nu funcţionează de loc. 

— Nu face nimic: motorul e întoulea- 
una În puuă... 


COȘNIȚA ZILNICA 





— lar grijile menajului! E agasaul: 
de câte ori mă vezi lucrând, atunci vii 
să mă ţii de vorbă. 

— De loc, dragul meu! dar tu nu lu- 
crezi decât când vin să-ţi cer bani pen- 
tru coșniţă... 


(Iimanche illustree; 














UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 








ZACHARIE BOIU 





PRIMĂVARA 


Soarele luce cu raze de aur 

Cerul zâmbeşte senim spre pământ : 
Florile pline” de-uşoare miresme. 
Lin le flatează văraicul vânt. 


Codrii, cu umbrele jremurătoare. 
Sună, răsună de dulei armonii : 

Liber izvorul saruncă din stâncă. 
Curge cu marmur prin câmpir verzii. 


Foaie vicază şi doaie te'ncântă, 

Toate te ?nceamnă : acum să nu mori! 
Vloartea chiar însăşi se pare că 'nvie, 
Chiar și mormântul se "mbracă cu flori, 


FLOAREA ŞI GRĂDINARUL 


i"vunză verde. foac lată ! - 
Nu stă lumea într'o fată, 
Nici în time, tu, surată! 

Că o fată-i ca o floare, 

Ce în grădină slă Ja soare: 
Und” răsare-ucolo creşte, 
Unde creşte. vestejeşte. 
Dar feciorn-i grădinirul ; 
EI, când intră în grădină, 
Toate florile se 'nchină. 
EI se uită şi tot tace 
Si-apoi rumpe care-i place. 


| DESPĂRŢIREA 


(SONET) 


O oră scurtă încă de iubire. 

Apoi, ulio! cine ştie până când. 

Ne mai vedem noi, oare pe pământ 
Ori numai învestiţi în altă fire ? 


Amar cuvânt c n lume „despărțire!” 
Când vezi doi ochi în lacrămi înnotând 
Şi-auzi o buză palidă cerând 





VARA 


Cerul e uspru. focul de soare 
Siă să aprindă agruil setos. 

Sesul cel veşted. făr' de culoare 
Roagă asupra-şi norul ceţos. 


Dar cu silirță neobosită 
Varsă ţăranul crunte sudori, 
Secerea sboară, bine 'nvârtită, 
Câmpul îl umplu snopi gălbiori, 


Numai pain lupta cea cu credință 
Tinta sajumgc. şi prin nevoi: 

Numai a sourtei. grea nepriinţă 
Urcă Olimpul. face eroi. 


IDEALUL ŞI REALITATEA: 


A cerului boltime, privind-o în pruneie, | 
Credeam, că stă fundată pe munţii d'imprejur, ţ 
Deci mă fircai pe dânşii, cu sacră bucurie. i 
Să prin cu mica mână tăria de azur. 


Atumcita cu 'ntrislare văzui, ca mea boltime : 
Se mută mai departe şi-apoi iar stă pe loc. ! 
Dar, când grăbii spre dânsa, ea'n fugă cu iuțime : 
De-usoara mea credinţă iar îşi bătuse Joc. 


Credeam și sucă un în vesela prumneie : 

Că'n lume este-un bine, ce poţi să-l stăpâneşii. 
Acum eunosc a |umei sărmană avuţie : 
Speranța, capul placă. aicea nu-l găsești. 


Parola ta de-eternă amintire. 





Atuncia-ți bate pieptul cu "nfocare, 3. 
In noapte se 'nveleşte-a ta cărare i 
Şi lumea-ţi pare, că te-a izolat. ă 

De mii de ori, recauți spre locşorul E 
Cen raiu ceresc ţi-l prefăcuse — amorul. — „€ 
n 


Şi-acuma raiul crud i-l vezi surpat. 


| 





UNIVERSUL LITERAR. -- 79 





Cearsa recicaie în exirase 








VIAŢA LUI EUGENE SUE 


de PAUL GINISTY 


Figură proeminentă în viața literară și politică a Franţii, Eugene 





“Mane-Joseph-Sue, zis Eugene, sa năs- 
ţ în anul 130%. Tatăl său, d-rul Sue a 
d inult tiinp medic oticial al Curţii, 
piesor de mediv.nă şi ataşat pe lângă 
italu! militar din Courba.vone iar în 
ul 1509 devine imedicul şef ul gărzii 
perle “Tânărul luvere a fost, încă 
mi: copil, supus d.sciplinii austere u 
zii său. Aceslu voia cu tot dinadin- 
| ca ful săa să continue tradiţia nu- 
sui si în consecinţă, să se facă medic. 
De altfel familia Sue dăduse, multe 
aeraţiuni dearândul «loctor: celebri. 
i line văzuţi lu Curte, aşa încât tradi- 
această familiară îi dieta tatălui 
Hug&ne, să-l dedice car.erii medicale. 
pul Sue era cunoscut în lumea ştiinţi- 
mi les, în urma unei broşuri pe 
u publicase şi care cenţinea urmă- 
| titlu: Upiniunec cetățeanului Sue, 
Mesor de medicină şi botanică, asupra 
pliciului yhilotinei. 
rimile indicii asupra  copiluriei lui 
&ne Sue sunt puse la îndoială. Auto- 
cei mai indicaţi. Alexandre Dumas şi 
est l.egouvă, se contrazice de multe 
“în afirmaţiile respective, bazate ade- 
„e fantezia autorilor. Cel mai nproa- 
de adevăr este în orice caz Legouve. 
e a avut contingente apropiate, chiar 
ime, cu autorul viitor al Misterelor 
isului, Voința autoritară şi plină de 
rgie a tatălui său l-a silt pe Fugene 
derlice carierii medicale. după ce a 
ndat mai malte calegii. vestite pr:n 
Mu fruzulă și disciphnea subră, pe 
re cau bazate. După multe încercări. 
țe numi atașat pe lângă un spital 
jitav. unde reuseşte in scurt timp să 
gtige simpatia medicului şef. Acesta. 
1 putea să rămâie insensibil lar- 
a de fantezie bogată şi la intel genta 
plă, care era tănrul Eugen. Totuşi el 
1 întrerupsese contactul cu prietenii 
i cu care se întâlnea adesea chiar în 
sa tatălui său unde luau masa im- 
eună si unde lăceau fel de fel de năz- 
tii. Odată. fiind de gardă la spital. 
te chemat urgent de un bolnav căruia 
we ficuse rău. Dar el, preferă să ră- 
ie în pat, unde îl prinsese un somn 
şnic (ca după o noapte albă, pe care 
petreciise cu prietenii să'). Bolnavul 
pt: enervat a reclamat cazul medi: 
ui şef care a scris și a luat măsura 
struirii unui fotoliu inccmad pe care 
obligat, cel care era re serviciu, 
i petreacă noaptea. 
sufletul lui tânăr. clocoteau multe 
iți, între cari luxul acupa primul 
Voia să facă lux, Dar nu avea ci 
căci tatăl său nu-i îngăduia acest 
deşi era posesor al unei averi i- 









Li 


mense. Alunei, Lugene se decude la unu 
act eroic: încercă să-şi confecţioneze pe 
credul, toate cele necesare penru v gar 
deroba de lux. Negustorii, evident, care 
cunoşteau pe tata, nu ziseră nimic şi 
dlădură tănărulu: lor client tul ceeac: 
acesta dorea, Singura lui grije era să 
nu se iutăinească cu tatăl tău. Inevitu- 
bilul se apropiă cu paşi repezi. Intro zi, 
cura nu-i fu stupeiacţia când iutălni pe 
tatăl suu. Când acesta se interesă upoi 
de proven.enţa echipajului fiului său, 
nu-şi mai putu reţene turia.şi hotari ple- 
varea lui lugene pentru Spania, rule 
iucepuseră ostilitățile, la compatiia sani- 
tară. Căci, ca în toate părţile de alt- 
fel liugene Sue, arată acelaş d-spreţ pen- 
iru meseria care-i nu-i convenea «e loc, 
dar pe care eră. vbligat să 0 vxerseze, 
uin cauza tatălui său. După mai multe 
călătorii pe mare, dintre cari una îl 
duse în Africa, ajunse tocinui lu Tu- 
nis, unde era ataşat la spitalul grec. 
[n curând avea să fie martor la. celebra 
bătălie dela Navarin, lucrând pentru 
cauza srecilor, în ajutorul cărora fusese 
trimis. Această bătăl.e istorică, i-a ară- 
tat lui toate asperităţile şi perspectivele 
sumbre ale vieţii burgheze pe care o 
ducea cu alăta resemnare. Lipsa Pari- 
sului îi inoculase în sânge  nostaluia 
şi melancolia prelungită în mod exaspe: 
vant. Și toate pentru că așa voia tatăl 
său, care-i tiraniza viața. Pentru a-şi 
mai varia existența începu să scrie. 
incepu în Acuvaulte 0 serie de articole 
curti aveau ca titlu Phomme mouche, des- 
tul de periculoase „deoarece poliţia inter- 
zicea oLice aluzie politică. Dându-si seu- 
ma de adevărata sa vocaţie, îşi dădu 
imediat demisia din medicină, şi se re- 
întoarse lu Paris, unde averea tatălui 
cXu. cate nu mai putea să-i se impună. 
i: perinise un lux orbitor. Aci, în cola- 
borare cu de Forges, scrise piesa Mun- 
cicur le Murguis, care se juca în curând 
cu 0 ulistribuţie excelentă. Incă de aci 
-e shicia marele povestitor care avea să 
fie lugene Sue. După cum se phicia şi 
ialentul teatral al lui de Porges. 
Viaţa par.ziană mondenă îl cuprinse 
in vrajele ci internaţionale, Lucuinţa pe 
care şi-o amenajă întrun loc splendid. 
avea cele mai frumoase interioare. 'Poa- 
te lucrurile scumpe şi vechi eruu culec- 
ționale de acest amator de artă adevă- 
rată, care vră'a momente de adevărată 
inălțare sufietească! Anturajul său era 
frapat de această nobiețe născută a lui, 
vare cadră de minune cu spiritul aris- 
tocrat auri îi forma caracteristica, Pre- 
tenii lu: de altădată. l-au primit cu bra: 
jele deschise în noua existență pe care 


Sue a fost şi un mare aristocrat al gândirii. Convingerea sa nedesmin- 
fită şi democratică, l-a făcut idolul poporului de jos, ale cărei mizerii 
le-a descris cu atâta măesirie în opera sa capitală les Mysteres de Paris. 

Sfârșitul i-a jost departe de Frana, pe care nu a încetat nicio- 
dată de a o iubi, cu tot exilul dureros pe care îl suferise din cauzu 


oamenilor politici. 


> inăugurase de curănul, Călătoriile pe 
care le întrepitinsese în pmima unerețe ii 
serviau acu ca unu adnirabil suport ai 
povestir.lur şi vormnelur pe cani înce- 
puse să le scre, ualanteriile și gustul 
rafinat cari prezidau in acest spiriţ de 
„ln, făcea să fie lunrte simpatizat de 
femei, în tovărăşia căreia îşi petrecea 
vel mai Mult my. 

In acestă goană, după inediţ, Fugen 
Sue luă iniţiativa formării Jockey-clu- 
bului, unde întrară toate notabil tăydle 
Parisului, iu frunte cu el. lu cele din 
urmă 0 cuutrtă. între el şi membri cei- 
lalţi îl indepărtă pentru totdeauna din 
mijlocul ucelor nul tăţi mondene. Peste 
acest fund de aristoerat desăvârșit, Eu- 
pene Sue uducea v bunătate atavică, e 
dorință de a face bine semenilur săi mai 
nevoiaşi, lucru cate va explică inni târ- 
ziu simpatiu genevală de care este în- 
zoNjurat, In tot acest timp mai dă ta 
iveală Arthur, romanul de un roman: 
tism atit de cald, încât lectura lui și as- 
lăzi prezintă imtenes. Voyuges et uten- 
tures pur mer de Aurcisse Gelin Pari- 
sien, unde descrie cu o rară virtuozitate 
peripeţiile pe nmre. Dar tot în acest timp. 
nai înfruntă el şi a sfidare dn partea 
unei d-amne_ cu care era în relaţii şi 
pe care a iubea sincer. Această tânără 
doan.nă nu se s«fieşte de a-şi bate joc de 
ruzănminţele lui. astfel încât, deşi îi 
fixează vw zi când să o regăsească, 
amanta mai dinainte ia hotărârea ei 
inevitabilă de a rupe acca legătură cual. 

Sinistră glumă ! Omul care nt cunos- 
“use pănă ntunc! vefuzul şi îşi permisese 
totul faţă de alţi, este pentru prima 
pară atins în demnitatea sa pe'sonală 
de o femee! Omul care reugise să-si a- 
trază simpatia geuervală a fenil. în 
asa fel încât o apuriţie u lui era o ăr- 
bătoare pentru ele, era acum părăsit de 
feme'a în care crezuse atât, şi pe care 5 
hubea utât de mult. 


* 


Dar cu toate extravapanţele sale, cu: 
toată r:sipia nebună după lux, Eugene 
Sue simţeu că averea sa nu este inepui- 
sabilă şi că odată va trebui să se sfâr- 
şească cu această aventură aristrocra 
tică, Cu toate astea el nu se sinehisaa, 
Ser.a numai de plăcere şi avea un suc- 
ces exlrurdinar. Romanul Mathilde, pe 
care îl publicase. se ceti atâtule mult în 
cât primi scrisori de mulțurniri din toa.- 
te părţile dela diferțţi oameni. cari il 
felicitau sau îi arătau sincerile lor mul- 
wumiri pentru orele plăcute pe cari le 
procurase lectura romanului. Nu mult 


80, .-- UNIVERSUL LITERAR 


după apariția romanului scoase şi 0 
piesă după roman, care însă nu avu 
succesul celui dintâi, Dar cea rai de 
seamă lancrure din viaţa acestui aventu- 
vos îndrăzneţ este, fără îndoială Miste- 
rele Parisului, această mare frescă te 
viaţa, contemporană parisiană, din locu- 
rile cele mai umile. cele mai desgustă 
toare şi până la cele mai splendide bor- 
dele de lux. Investigaţile pe cari le-a 
făcut cu ocazia acestui roman i-au răpit 
mult timp. In fiecare seară plecă însoţit 
de prietenul său Duflos, travestiţi amân- 
doi, să colinde cavernele. Parisului umil. 
1l Parisului dela barieră. Şi această via- 
ță îl robise până. întratât încât simţea 
w adevărată plăcere să stea mere prin- 
tre aceşti umili nenorociţi,  încristaţi 


până la gât în moziria patimil, Publi- 
carea manuscrisului avu loc în Journal. 
des debals. 

Succeaul n fost imens, Toată  lumeu 


urmărea cu cea maj vie adm raţie ucea- 
stă ecapo doperă. In vraşele unde ziarul 
venea în număr mic, era luat cu asalt 
le..către lectorii entuziaşti. Se formaseră 
biurouri de cetit foiletoanele din Journa! 
„es debuts, unde ss urma regulat publi- 
căreu rotnanului. Cei mai mulţi dintre 
lectori, îngrijaţi le soarta ervilor. între: 
bau vespectuoşi pe autor printr'o cores- 
pondență' infintă despre sfârșitul ro- 
nnuului, ceeace evidenl. constituia » 
atare pentru cel. Când directorul ziaru- 
lui anunţă întreriperea romanului pen: 
tru câtva firmp, celitorii se revoltară şi 
trimiseră scrisori pline de  rugăminţi 
țrentru continurea lui. Intru cuvânt a 
fost un suceea cum rar se întâmpla În 
un scriitor. Popularitatea pe care şi-o 
rreiă cu arest roman era covârșitoare. 
Toţi purtau un respect desăvârşit scri- 
ivorului cara ştise să descrie alât de 
“locvent, mizeria claselor de jos. Adver- 
carii lui începuseră să-l atace imediat. 

Acest lucru a făcut pe [agene Sue să în- 
ciine oarecum spre socialism. Adevărul este 
că Fucene Sue iubea. poporul şi îl conm- 
pătinea sincer, timanitarisrnul uncesta 
“e manifesta prin daniile: pe care le fă- 
cen el In cei umili și săraci, precum și 
prin sfaturile pre care le dădea. desintere- 
«at tuturer fată pentru ce mulţimea 
credea orhesta în el, pe care il prefăciae. 
intrun fel de zeu al ei şi căruia îi a- 
Iribuise o misiune evangelică, Pentru 
se vedea ca proporţii uriașe luase aces! 
=imţ în faţa nuulţinvii, este destui să se 
umintească faptul că un bătrân balnav. 
*trăbătuae tat Parisul pentru a veni lâu- 
să el tiindcă. zicea el, „sfârşitul îi era 
nai usor aci lângă el. 

lomancierul îşi urma astfel nesilrun- 
cinat misiunea sa purificatuare. A dauu 
mare operă a sa Le Juif errant, apăru în 
le Constituţional. care avea să marcheze 
dela aceu dată, reîniincrirea cadrelor. 
Ir. Veron. care luase conducerea lui 
“eamnase mai multe contracte cu Balzac, 


(«forges Sand, Theophile Gaultier, etc. 
reeace constitui o urcare intensă a ti- 
rajulni. Acum Eugene Sue putea să-şi 


rnenție luxul 


căci avereu părintească se 
lerminase de 


mult. 
+ 


Dar ui puţin interesant este rolul pe 
rare l-a jucat Eueăene Sue în viaţa po- 
litică. Proclamându-se nişte vacanțe pur- 
'amentare, corpul electoral fu convocat 
de ursenţă pentru 10 Martie 1850 (doi 
nani după revoluţia din 1848 care sgurdu- 
ise apiritele burghezej. F-ugene Sue. lu- 
zat pe imensa popularitate pe care + 
avea îşi [use candidatura. Dar guvernul 
nu vedea cu ochi buni această alegere 


TIP. ZIARULUI „UNIYEh3UuL”, STR. 


și atunci ordine speciale au fost date 
dela centru pentru a se garanta reuşite 
candidatiiui guvernamental, un comer- 
ciumt anume l.eclăre.  Inger.nţe de tot 
telul începură să .curgă,  împiedecânid 
propagunuu electcrală a lui Eugene Sue 
şi din cuniră, silindu-se conştiinţa cetă- 
tenilor cari erau convingi cu deasila că 
trebue să voteze fietare pe Leclăre, Dar 
cu toate aceste. manopere frauduloase, 
cu toată promptitudinea organelor ad- 
ministrative, Fugene Sue este ales cu v 
inajeritate sdrobitoare. Acum avea să ia 
ioe: în corpurte legiuitoare, alături de 
victor Hugo. Foarte mulţi dintre adver- 
carii lui Sue nu [uteau suferi toate a- 
ceste succese, menita si-i azigure 0 pro- 
ponderenţă enormă asupra ler. Ajuns în 
iarlameni, Fugene Sue nu lua decât 
toarte rar cuvâniul dela tribună. Se com- 
plăcea într'o inaativitate perpetuă. ce- 
pace, incepuse să exaspereze. 
rrământări mari în 
tvebui să conducă în 
lisolvarea lor. 


sânul Adunării, 
nod inevitabil la 
Multor reprezentanţi ai 
poporului, însă 'siliră pe Dupin, presi: 
lentul si, să o convoace numai decât. 
urgumentând că nu se putea face altceva. 
Dar pcliţia interveni numai decât şi u- 
vestă trei dintre ei. In timp ce aceşti 
mergeau spre ministerul afacer.lor stră- 
ine, fură întâlniți de lugene Sue şi înzi 
câțiva, cara somară pe ofiţer să pună 
imediat în Ibertate pe colegii lor, Ufi- 
țerul wefuză. Atunci Fagene Sue strigă 
desperat : 

-— „Arestaţi ne şi pe noi 
«rima să fie completă”, 


Ajunşi în fața lui Napoleon LII, uceata 
cercetă situaţia fiecăruia şi găsind că 
Emgene Sue avusese ca naș pe prinţul 
kugen, voi să-l pue în libertate. Dar el 
refuză însă categoric, Această favoare. 
Decis să părăsească Franța Eugene Sue 
plecă spre Italia. în Piermont, unde a- 
vea ca prieten pe ediidrul Masset. Aci 
ucesta, îi găsi o locuinţă foarte prielnică 
sănătăţii lui şi propice pentru ultimele 
lucrări pe cari avea să le dea aci. Pasi 
unea pentru scris îi raveni automat, 
cum puse piciorul pe pământul Italiei. 
[si aranjă un orar m.nuţios, care îl ţinea 
dela orele 8 dimineaţa până la 2 p.m. 
imobil la masa de lucru, după care ur- 
nau plimbări prin împrejurimile atât 
de încântătoare.  Aci scrise un roman 
Cornelia «Alf, precum şi Familie du 
Deporie, unde erau anunţaţi într'o vizi- 
une tragică. toţi amicii de odinioară 
exilați atât de laș din partea lor. Succa- 
sul pe care îl avură, îi aduse aminte de 
primele tinipuri când guslase din plin 
succese înepuizahile. Tot în acest timp 


pentruca 










Un Tratament complet 


este intrebuințarea unită a Cremei, a Pudrei 
şi a Săpunului Simon, care fixează tinereţea 
pe fața femeilor. 


EME SIMON 


PARIS 


BREZOIANU Nr. 





























































apare o biografie calomnioasă a 
semnată de un oarecare Jacquet 
court, care voiă probabil să-l defăi 
în faţa opiniei publice. El trimise o 
soare lui Jules Phillippe pentru a !% 
serată în ziarul său, Monileur Suroi 
prin cure desminţea destăinuirile 
«denţioase ale suspectului autor, păg 
u-se de-acum încolo într'o tăcare ca 

Dar imaginea vieții mondene pe 
o dusese odată în Parisul, care-l săs 
orise din plin. îl făcu să renunţe si 
la solitudinea în care se complăcea 
atâta timp. Fu văzut la hotelurile 
mai mari de aci, luând parte activi 
petrecerile cari ne deslănţuiau ca 
uragan. Pretiindeni figura sa i 
nătoa scăpăra de vervă şi intelige 
peste care se observa o uşoară und 
tristețe. Nu mai era gentleinanul pe 
de odinioară, în faţa cărmnia se încl 
toate femeile timpului. Iu locul + 
ăsia acum un bătrân care îşi aul 
minta cu drag de tinereţea lui 
iată, Feranul adolescenţei sale ii d 
acum sfoate fericirile, la car: avea 
renunțe în curând, el. senicwul ue. 
dată. Bucuria revederi a mulţi pris 
cari veniră la. el. îl capleşiră de ndu 
aminte. Poate în acele clpe  neui 
mulţi dintre ativersari lui de odtinii 
i-nu strâns mâna cu putere şi cu 
s"gere pentru un om care îndurase se 
beneval, întru desvârşirea unui ţel ş 
logic. în care credea nesp-s. 


D-rul bouvier raportează că ka 
Sue a fost at ns de o hipertrofie a. lă 
care îi producea dureri mari, 
“avoia. In urma consultului lui. fu 
i-rul G6uton din Lyon. 


Antonia sa fu Mare. 4 hemipleg 
paraliză partea stângă ligura sa: 
u“daverică. ochii scoşi din orbite. Se 
torii lui erau lângă pat al le-a anu 
un surâs angelic şi le-a strâns 
mult timp. După care şi-a dat sfă 

Corpul tui kueâne Sue îu depus 
un cerc de plumb. Inmuormântarea 1 
cimplă. Deşi nu fusese autcrizaţii 
tru discursuri, toţi voiau să-și spue 
cuvânt la moariea acestui bun fi 
omenirii. Lo'alitatea. convingerilor 
î vor păstra mauit timp nepieritoe 
ronştiinţa oumenitor. Literatura luj 
flectează mai ales efavele unei 
ar suiletu] său aintetizează tot 
este mai bun si mai frumos în 0 


N. CA 
Berger-Levrd 


(Edit. 





pentru Piele 





ut