Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0044

ana ver suzi 


Anul XLV Nr. 44 


27 Octombrie 1929 
5 Lei 








i III “ 
Ceai dă, 


x" 


Somn pe Me 





> 
nea LA 
i 
iti 
“ EI 
| 
pă: 
LAB 


/ ; > i A SĂ p, rit a d i Departe i 
| ; A, Y 7 > a - a Siza cat i 4 a 
| / 4 p P/, , d 0 ci AA, ei d + i SSN st, i 2 N St > mă Vie di 


IOAN CREANGA 





000. - LINIVERSUL LIFERAR 





Ctitorii 


IOAN CREANGĂ 


Sar părea că ÎI. Creangă ar constitui 
întradevăr, o excepţie onorabilă, porum- 
bielul în măsură să ne anunţe că, şi în 
sufletul românesc, ar fi pătruns puterea 
ile înţelezere a celor inzestraţi că rnăcar 
față, de acest spirit luminat semenii 
(contemporanii şi posteritate) nu vor fi 
iost tocmai atât de nedrepţi. 

In mod firesc la această concluzie ne-a 
dus faptul însemnător că, dintre scriito- 
rii noştri, 1. Creangă este cel mai cu- 
noscut, cel mai cetit, cel maj editat, cel 
mai popular. i 

In realitate această încheere e numai 
superficial adevărată. Cei ce ajung la ea 
uită — din păcate — atâtea și atâtea îrn- 
prejurări hotăritoare, 

Se uită, în primul loc, că niti I. Crean- 
gă, după 40 de ani delu dispariţia fizică, 
nu are 0 ediţie mcdel, că, pentru el, na 
s'a hazardat nimeni să facă nici atât 
cât pentru prietenul său, M, Eminescu 
— în numele căruia o cunoscută editură 
a patut sacrifica — mai mult pentru ve- 
clamă — câteva sute de mii de lei, că 
toţi cei cari vor să-l cunoască nu-l pot 
găsi într'an volum convenabil şi ca teh- 
nică, și ca preţ, şi ca îngrijire interioa- 
ră, Si să nu se neglijeze, un lucru: 0 
asemenea ediţie r'ar întârzia nici o lună 
în rafturile librăriilor. 

Dar se mai uită atâtea alte împreju- 
vări. în frutea cărora, pe lângă cea de 
mai sus, trebue adăozat amănuntul us- 
turător că, nici pentru acest scriitor alât 
de popular, niv sa ostenil (trec peste a- 
tâtea lăadabile încercări ca aceia a lui 
Fm. Gârleanu sau a Institutului de tite- 
ratură, pe care o aşteptăm tipărită) să-l 
închine un studiu devotat şi tihnit, înţe- 
legător, conştiincios şi mai ales — com- 
piet, fără prea mult zarzavat istoric şi 
iără prea multă amănunte primejdioase, 
nimeni —- nici un cercetător, nimeni — 
nicio editură. Aceasta şi pentrucă, la 
noi (cel puţin aceasta este credinţa ge- 
nerală) aste! de scrieri nu se cer. Un 
astfel de studiu ar fi fost de fclos şi în 
sine, dar şi prin aceea că ar fi apărat 
personalitatea, literară a lui 1. Creangă 
de unele acuzaţiuni (ca aceea. de regio- 
nalism) care i se aduc, - 

Dar se mai uită un lucru grav: se 
vită faptul că. îmbuibaţi de rafinamen- 
tele unci literaturi de import, am reu- 
sit. zi cu zi şi an cu an. să eliminăm 
din sfera înaltelor noastre preocupări 
(caro, neori, sunt atăt de egoiste și de 
meschine) încât din înalte devin josni- 
ce), literatura sănătoasă și atât de neaoş 
românească, fără a fi, prin aceasta, mai 
puțin “niversală, a lui ÎI. Creangă. am 
reuşii. să ne sustragem de sub  înflu- 
enţa ei înălțitoare și. so calificăm, fără 
* vicepere şi fără gust, ca literatură pen- 
tru copiii claselor primare şi pentru să. 
tenii așezărilor celor mai înavoiate. Am 
făcut din ea, inconştient. o literatură a 
inculturii ca si când numai copiii şi ţi- 
ranii ar trebui să enoască viața de co- 
pil şi de locuitor al satului. Orbiţi de a- 
măgitoarele falene ale atâtar ismuri, nu 








1837 —1889 


ne-am dat seamă că, în opera sa, se 0- 
glindezte universalul. eternitatea,  ome- 
nescul şi că valoarea acesteia este cu 
atât mas mare, cu cât, luată dintrun ca- 
dru restrâns zi aproape primitiv, repre- 
zintă, în întregime și cu tuulă scriozita- 
tea, tot coinplexul de însus.ri ate aulovă- 
ratei capud'opere. 

Să ne grăhim, prin urmare, so recu- 
noaştem . um fost cu totul nedrepţi faţă 
de realizările lui IL. Grenngă, jin care 
am făcut, după cum ne-a venit, când un 
folelorist priceput. când un simplu po- 
vestitor glumeţ, Am mers până acolo, 
încât am putut ajunge la greşita închee- 
re că, pe scara dle erurhizare a operelor 
literare, aceea trebueşte situată mai sus, 
care și-a adunat materialul  dintrun 
mediu mai cultivat sau nurnai,.. mai 
înaintat în vârstă, Am făcut acest lucru 
în calitate de teoreticiani şi fără strân- 
ere de inimă şi, Dentruca ifosele noa.- 
<tre să împrumute mai niultă greutate. 
lui Creangă i-aun alăturat pe Caragiale 
pe care l-am acuzat de prea mult mu- 
halagisin. 

Nam vrut să ţinem seamă nici măcar 
de sacriticiul pe care Croangă i-a făcut 
coborându-și cu credință, insp raţia. la 
nivelul de înţelegere ul celor mulţi; n'am 
putut vedea. în opera sa nu numaidecăt 
cea mai desăvârşită realizare artistică a 
oenului, dar măcar (ceeace ni i se poate 
nega chiar de nespecialisti) prilejui cel 
mai curat” de înfrățire a claselor sociale, 
de armonizare a vârstelor și neamurilor, 
de nnificare a sufletelor prin ajutorul 
artei cetei mai depline, 

Faţă de Cosbuc am fost mult, mai ge- 
naroşi : am recunoscut că, în poezie, lui 
îi revine rneritul fericitei armonizări. în- 
cercate fără succes de Alecsanthi şi F- 
minescu. 

Ne-am. ferit însă ca de foc să fim com- 
pleţi şi să adăozăm că adevăratul pre- 
mergătar al acestei înfrăţiri este Crean- 
ză. acela care, inspirându-se din viaţa 
si sufletul celor mulţi, a seris  penlru 
toată lumea, incepând toemai cu cei pu- 
tini. 

In modul acesta, păşind cu grije, 
din greșulă în grosală. neam mai des- 
căreat conştiinţa de un nume și calitatea 
de cetitori da o sarcină. 


De ce-am făcut-o? Poate si din con- 
descență față de propria-i generaţie. Ne- 
voind să plutească numai asu' ra ei gra- 
va acuzaţiune a lipsei de recunoştinţă, 
am făcut tot ce ne-a stat în puteri spre 
a-i împărţi: curajul şi riscurile. Interpre- 
tată astfel cât de bine se asociază ofen- 
sa nouetră cu acelea ale coniemporani- 
lor cari m: putean înţelege că un preot 
poate frecuenta teatrul că prin urmare, 
acesta și alte mici semne de independen- 
* nu pot constitui, în nici un caz. (mai 
ales când sunt contrabalansate de reale 
merite și calităţi profesionale) tot atâtea 
„fapte“... incorigibile şi incompatibile ca 
caracterul său de cleric* în măsură. să-l 
excludă, fără milă, şi din demnitatea 








de 


PALL 1. PAPADOPOL 


































bisericească, şi din peea didactică pen 
ivu care se pregătise atât de lemeime 

Dar faptele-s fapte. 

lată-l pe lon Creangă muritor de în: 
me („exclus din catalogul clericilor k: 
sericeşti şi peutru toideauna neadluis în 
cler”), iată-l deschizând, pe str. rii. 
riei din Iaşi, o tutungerie. spre ași: 
tea agonisi pâ:nca uncor zile negre, «il 
de abundent: pentru cei aleşi, Și tii 
acestea pentrucet Ne-o zice însuși: „lak 
tele incorigibile cu caracterul de pret: 
nu pot fi decât „spiritul de modestie, ip 
dependenţă, sinceritate, onestitate : fra. 
cheţa, curajul opiniunilor și fermitale 
de caracter” iată din ce cauze |. Cream 
gă trebuia să rămână muritor de foare 
sau... să se facă debitant de tutua, 

Fără îndoială . o mai mare hatjocu 
nu î se putea rezerva acestui spirit ah 
și stăpânitor. de generații. 

Oricum ur fi, lucrul s'a făcut ca teal 
seninătatea caracteristică şi, fiindcă si 
făcut, iată atâtea alte generaţii solidari. 
zându-se, prin cealaltă lipsă de recunio 
tinţă, timp de 40 de ani. cu aceea carea 
vutut să-şi îa răspunderea unei astiel de 
fapte. 

Am, pr.n urmare, dreptul să dedur li. 
niştit că nici faţă de 1. Creangă an 
fost prea seneroşi ? 

Și să nu se uite mun lucru: această 
senerozitate n'ar fi fost de Ice gratuită, 
nici într totul nejustificată. 

Calitățile sale profesionale (vezi: Vi. 
siunea prectului la sate) o îndreptăţiau 
cu prisosinţă : preot luminat şi consti, 
cios, pedagog emenit şi în curent cu 
nouile îndrumări didactice — Creang 
putea fi lăsat în linişte să-şi exere, 
pentru binele ţării noastre. cele dori 
profesiuni. In desfășurarea lur nu pula 
lăsa nimic de dorit. 

Cu atât mai vuţin şi în cealaltă care 
ră —- publicistică-literară — care la ri. 
dicat atât de sus. 

Natural că, nici de data aceasta, nu 
putem fi nedrepţi, S'a trecut cu vedera 
peste o bună parte din activitatea scrisă 
a lui Creangă, Sa renunţat astfel li 
scrierile sale fidactice în măsură săţ 
încadreze | rintre pionii acestei literaturi 
la noi. Sa crezut că întocmirea unui bu 
manual era atunci o treabă ușoaiii 
de.uici acea condamnabilă tăcere asa 
acestui capitol pe care, teluşi. glasul 
nuta dintre contimporani, a încercat să] 
limpezească. Mă refer la up raport i 
lui lminescu priviter la acel .Povăţu: 
tar la celire prin scriere“, un fel de me 
todică a învăţământului primar legal 
de acci „abecedar comnus de Creanpi. 
lenichescu. etc, care, până acun, ec 
mai hun abecedar românesc“. Cereetân. 
du-l deațroape. revizorul scolar Euin 
scu îl recomanda tocmai pentrucă „4 
plică în privirea spiritului omenese, 4 
ceiaş metodă pe care natuvaliștii o n 
comandă pentru corp“, metcda intniiil 
prin care copilul „.nu se învaţă a jude, 
cetind judecăţi scrise gata de uiţii, ci ju. 



























































când singur şi dându-și Singur sea- 
na de natura lucrurilor“, 

| lată, aşa dar, două titluri incontesta- 
ile. 

Să na se uite însă că lu acestea se a- 
logă cu mândrie al treilea, cel mui per- 
nanent, cel mai neînduios acela de şle- 
Muitor neîntrecut al cuvântului, concluzie 
u care ne duce cunoaşterea uprofunda- 
ii a nemuritoarei sale opere literare, for- 
mată din snoave, fabule, anecdote, bas- 
e şi în deosebi amintiri în care a ră- 
nas neîntrecut, unicul creiator al genu- 
ui — fără să mă gândesc la versurile 
je care le-a scris, la fragmentele pe care 
M-a cules din popor, la atâta bogăţie de 
trieri (printre care şi o comedie) tre- 





|- pierdute pentru totdeauna, 

Fireşte că rostul acestui articol nu 
pate fi o analiză, chiar sumară, a per- 
[ianentului din opera literară a lui 
(reangă. Il trebue să uccentueze totuşi 
laturi în care a rămas neintre. 
Wu: basmele care, să nu se uite, în nici 
m caz nu pot fi socotite simple cule- 
eri, ci adevărate creaţiuni în care spi- 
itul artistic, al autorului prelucrează, 
tit materialul oferit de tantazia şi via- 
e poporului. cât mai ales haina lin- 
mistică. Şi că Ioun Creangi, care, toată 
iaţa, a ştiut să rămână ţăran, înţele- 
a totuşi rostul adevăratei arte, se poa- 
vedea din atâtea alte împrejurări: 
Din chipul cum îşi şlefueşte stilul, din 
iedilecţia pentru  anuiuite expresiuni 
lin de sevă poetică, din oroarea faţă 
ie altele prea reci sau prea comune, 
n rolul pe care-l acordă el, în critică, 
bunului simţ poporan, din grija cu care 
mătură -— din basme — limba origi- 
ră a celor de jos, înlocuind-o, toemai 
entru a le da pecetia originalității ar- 
sice, prin alta, tot atât de poporană, 
să mui colorată. maj plastică. 

Și lucrurile merg și mai departe, dacă 
2 referim la limba amintirilor din co- 
larie —- unde povestitorul îşi alege ca 
ject propria viaţă, iar ca mediu — ca- 
lu rustic al satului moldovenesc. Sar 
uea zice că, e subiectiv, acuzaţiune care, 
ii poate conveni prozei lui Vlahuţă, 
& poate fi concepută în legătură cu 
p mai însemnată operă a povestito- 
lui din Humulești. 

ntr'adevăr — calmul seninătatea, de- 
harea cu care I. Creangă îşi zugră- 
se propriile sburdălnicii, chiar cu 
Hicul de a ni se înfățişa oarecum an- 
hatic din punct de vedere educativ — 
dau pe faţă tocmai obiectivitatea sa 
impletă, desăvârşită. Și din punct de 
Here formal: luaţi fn consideraţie 
hba acestor amintiri nu numai artisti. 
inu numai poporană, dar precis re- 
inală, îmbibată cu parfumul provin- 
lismelor celor mai pitorești — şi vă 
i da seamă cât de mare artist, cât 
personal şi de atent până "n cele 
i mici amănunţimi este acest Ion 
angă care nu supune la acelaş tra- 
ent basrnele profund poporane, însă 
era] româneşti şi complet omeneşti. 
ip altă notă caracteristică pentru 
mim său este chipul demn în care 
iut să se pună la adăpost de orice 
luenţe «din afară sau dinlăuntru. 
ltradevăr, călăuzit de cel mai puter- 
k simţimânt artistic nu şi-a compro- 
ktalentul tărîndu-l prin împrejurările 
ii, a scris întrun singur fel — se- 
— asa cum îi era croit, talentul — 
Ia încercat să ne dea putinţa să-i 
rzărim în operă viaţa mizeră şi rău- 
g omenească. 

| — apgi — cu credinţa că adevăra- 
artist este scump. nu şi-a exploatat 
nul storcânduui, numai de dragul 


te din mână în snână și — la urmă! 


unei glorii efemere, încercări neisbutite 
sau opere de duzină. A scris puţin — 
un volumaş modest — dar definitiv şi 
desăvârşit, Atât a putut-scrie spre a 
nu depăşi linia adevăratei inspiraţiuni. 

Si independenţa sa se vede încă aiu- 
rea: prieten nedespărţit de Bminescu, 
el nu lasă să-i intrevedem prin ninic, 
în operă posibilităţile celei mai elemen- 
tare înrâuriri a acestei covârșitoare per- 
sonalităţi artistice, prin apariţia căreia 
sufletul românesc a fost atât de pro- 
lunii revoluţionat, Gândiţi-vă la acel 
eminescianism, la acea dâră de lumină 
în mrejele căreia au fost prinşi chiar 
atâţi oameni serioşi şi judecaţi cât de 
circumscris a putul fi acest ţăran cu 
sufletul rămas neatins de toate încer- 
cările vieţii — în opera căruia nu se re- 
îlectează nimic, niciuna din preocupările 
prietenului devotat. Intr'adevăr:  Emi- 
nescu și Creangă — cine, cetind opera 
nmândorora, ar putea conchide că a- 
cești artişti au putut trăi, nu în acelaş 
oras și în acelaş timp, dar în aceiaș 
tură şi în acelaş veac? E cea mai mare 
laudă adusă povestitorului moldovean 
care, în ciuda tuturor ispitelor, a reuşit 
rămână el în tyată opera pe care 
ne-a lăsat-o. 

Iată de ce numele său trebueşte me- 
vreu amintit: el ne reîmprospătează nu 
numa! o operă de mâna întâia, dar, o- 
dată cu ea, o muncă uriaşe, o suferinţă 
mai mult decât omenească şi, pedeasu- 
pra tuturora. una din cele mai puterni- 
„e personalităţi ale scrisulu;i românesc 
sub cea mai nobilă a lui întăţișare. De- 
aici necesitatea nu nwnai de a întrăţi 
si ridica, prin ajutorul operei sale, toa- 
tă societalea —z dar mai ales pe aceia 
de a-l da ca pildă vie de energie crea- 
toare, statornică şi independentă, 


să 


PAUL 1. PAPADOPOI, 
n În În nn 


NOTE BI0-BIBLIOGRAFICE 


I. Creangă (care şi-a povestit atât de 
limpede şi de degajat o parte din viaţă 
în „Amintiri“ şi în „Autobiogralie”) a 
văzat lumina zilei la 1 Martie 1837, în 
satul Humulești din jud. Neamţ din pă- 
rinţi ţărani: Stefan al lui Petrea Cio- 
hotarul, răzeş şi Smaranda, fiica lui 
David Creangă din Pipirig: 

Capătă primele învățături, în comuna 
sa natală, dela dascălul Vasile al Vusi- 
licăi, apoi dela alt dascăl, Iordache, 
„fărnăitul dela strana cea mare“. Fu 
dus apoi, de bunicul său. după dorinţa 
mamei sale, la școala lui Alecu baloş 
din Broşteni.  Inbolnăvindua-se de râe, 
vine acasă unde rămâne până la 1352, 
când se deschide şcoala domnească dim 
Te.-Neamţ, unde are ca îndrumător pe 
părintele Isaiia Duhu. In toamna anului 
1353 e trimes la Făllticeni, la o școală. de 
cateheţi, unde rămâne până'n primăvara. 
anului următor, Abia în toamna anului 
1855 îl vedem îndreptându-se spre se- 
minarul din Socola (Iași). După 4 ani, 
murindu-i tatăl, iar mama sa ne mai 
fiind în stare să-l ţină în şcoală, se re- 
trage (cererea din 10 Sept. 1858), se în- 
soară, iar la 26 Decembrie 1859 cere hi. 
votonirea ca diacon. . 

Din cauza firii sale independente, la 
22 Sept. 1871 e suspendat provizoriu, iar 
la 15 Iunie 1872. e scos deținitiv din cler. 

Intre 1862-1865 urmează cursurile 
şcoalei normale din Iaşi, al cărei direc- 
tor era Titu Maiorescu. E numit institu- 
tor —. calitate pe care o deţine până la 
î872 când, pe baza aceloraşi învinuiri. 


UNIVERSUL LITERAR. 691 


este scos şi diu învăţământ. Ajuns mu- 
ritor de foame I. Creangă deschiitle un 
debit de tutun depe urma căruia trăeşte 
până la 1574, când ministrul de Instruc- 
țiune Titu Maiorescu îl reintegrează, ca 
institutor. 

La 1875 face” cunoştinţă cu revizorul 


școlar M. liminescu, prietenul săa de 
mai târziu. Acesta şi Samson Bodnă- 
rescu îl introduc la „Junimea“ —- s0- 


cietate care-l proclamă membru activ 
după cetirea primei sale poveşti : Soacra, 
cu 8 nurori (| Oct. 1875). 

Deacum va începe să scrie. 

Pela 1877 se îmbolnăvește de epilep- 
sie. De două .ovi (1884, 1886) vizitează 
fără folos Slănicul Moldovei. La 2 Febr, 
1887 îşi vede prietenul (Eminescu) la 
M_tirea Neamţului, pentruca la 31 Dec. 
1889 (după moartea acestuia numai la 
6 luni şi jumătate) să-şi dea sfârşitul 
în bojdeuca din str. Ţicăul de sus. E 
îngropat la cimitirul „tternitatea“ din 
laşi — unde are şi un bust, ridicat de 
un comitet în frunte cu d-nii A. C. Cuza 
şi N. leon, profesori universitari, :în 
1914, cu ocazia celei de-a 25-a aniver- 
siri a morţii lui, 

(După: D. Marmelnic: Câteva cuvin- 
te despre I. Creangă). 


SORIERI : 
didactice : 


1) în colaborare): Metodă nouă de 
scriere şi de cetire (22 de ediţiuni) ; 

2) (idem) : Invăţătorul copiilor (2 părţi 
— 9 ediţiuni); 

3) Geografia judeţului laşi (4 ediţiuni); 

4) Povăţuiturul sla cetire prin scriere ; 

5) Harta jud. Iaşi. 

(Ultimele 2 citate în prefața volumu- 
lui: Scrieri de I. Creangă, Iaşi 1890). 


polemice-avticcle 


6) Răspuns la criticele 
Florantin .ibidern) ; 

7) O întrebare d-lui A. Gorjan (ibidem); 
'8) Un articol necunoscut al lui |. 
Creangă (Neamul românesc literar. II, 
1910, No. 2); 

9) Misiunea preotului la sate (Pagini 
alese, 106) ; 


lai 1. Pop- 


literare : 


10) povești: Soacra cu 3 nurori; Ca- 
bra cu 3 iezi; Punguţa cu 2 bani; Dă- 
nilă Prepeleac ; Povestea porcului ; Moş 
Nichifor Coteariul; Povestea lui Stan 
Păţitul ; Povestea lui Harap Alb; Fata, 
moşului și fata babei; Ivan Turbincă; 
Povestea unui om leneş; Făt-frumos, 
fiul epei ; O poveste; s 

11) Amintiri din capilărie; Popa Duhu; 

12) Snoave. anecdote, fabule: Moş Ioan 
Roată şi Unirea, Moş loan Roată şi 
Cuza-Vodă : Anecdotă ; Acul şi barosul; 
Calicul dela Talpolari ; Ursul păcălit de 
vulpe ; Inul şi cămeșa ; Cinci pâini; 

12) teatru: Dragoste chioară și amor 
ghebos (comedie), 

13) versuri: Oltenii în laşi; Cunoaş- 
le-te pe tine însuţi: Păsărica ; Ia! Clo- 
poțelul sună ; Nu lucrezi —- n'ai ce mân- 
că; (poporane): Bratu; Lina Catolina; 
Mieluşica ; Când eram în floarea mea. 


Scrisrri, ucte etc. 


In „Conv. lit.“ an. XXV. XXXIX și XL; 

In „Junimea literară“, an. VII; i 

D, Furtună : Cuvinte și mărturii des- 
pre I. Creangă. 1914: 

în vol. „Opere complete“ edit. Ostaşul 
român.Cernăuţi : diverse acte şi scrisori. 


692. — UNIVERSUL LITERAR 


Poe Za e 


HORIA FURTUNA 


LOSTRIŢA 














Ca lostrița prinsă în vărşii i Să aud cum frige pământul în tine, 
Neridicate încă de pescari Să mă înduplec de bunătatea privirilor, 
Mă zbat încă în apa natală Să fiu om. 

Dar soarta mea e hotărâtă. Femee, femee, 


„Das ewig weibliche zieht uns hinan“ 
Femee, femee, 


In plasa brațelor tale simt forma trupului meu. Plasa ridică lostrița din apă 

Rătăceam îndrăzneţ și singur, Lostriţa pentru întâia oară își simte forma: 

Mă simţeam menit să cuceresc lumea cu o pricepere — No să te mai respir, topitură de zăpadă! 
mai largă, N'o să te mai mângâi, prundiş rotund! 

Nu-mi potolisem încă mirarea că trăesc ; ș 

Când deodată lui chemat la o datorie nouă: Răul va curge ma! departe... 


DRUM VECHI 


— „Odinioară, drumul de-a:ci cra țesut Şi pentru îmbăierea Domniței, blânda ciută 
cu pasări smălțuite care cădeau din lună, lăsau să fie mulsă de-argaţi împărăteşti : 


din stele şi din soare, și nu eco minciună 
că ciuguleau, în iarbă, luceatănul căzut ! 
„Drumarul lega laba ursoaicelor rănite, 
şi călăriau copiii pe zimbri şi mistreți... 


Şi lumea lor cerească, de nu puteai s'o numeri, Azi. pasările scapă prin scorbori de drumeți, 
cmipăia în voe, oprită pe pământ... cele măiestre "n ceruri s'au reîntors, gonite. 
Pe-atnnci, trecea pe drumuri, cu bâta lui, vr'un sfânt, > 


ele-i mâncau din pulme şi-i adormiau pe umeri. 
Şi ciutele rămase se-aruncă 'n râpi ; se stinge 
cerbul stingher, — mistreţii nu mai colindă "n turmă, 
iiia „Lăstumii. la colibe se pripăşiau în şir, Ca mâine, în bârlogul lor, mormiăind, 'şi-or linge 
omul ieşea pe prispă şi îi chema pe nume... puiul rănit de moarte, ursonicele dim urmă!” 
— Şi tot așa de blânde, cutreierau prim lume 
jivinele, sub cerul de lemn de trandafir. 
„„Şi tac. Pe drumul nosiru de azi, m'asculţi cu teamăs 
ne zace la picioure o pasăre "mpuşcată. 


Pe-atunei, celeaşca, "n ciohuri de chihlimbar bătută. E vară... Și, deodată, începe, lung. şi chiamă 
sbura pe vânt, purtată de cerbi. ea în poveşti. sirena unei fabrici, în zarea caleinată.... 


> RADU GIR 


BALADA CRUCII DE MESTEACÂN 





Cruce albă de mesteacăn, Cruce albă de mesteacăn, Sfintul îngropat, sub tine. 
Răsărită printre creste ; Biciuită de furtuni ; Cine-l va mai şti de-acum ; 
Cine te cunoaşte ?n lume, Peste lemnu-ţi gol, doar. luna, 5 i EAI 03 
= că > e ă își Cruce albă, rătăcită, E 
Cruce fără de poveste ? Prinde albele-i cununi ! isa : 

Lîngă margine de drum ? 
Peste brațele-ți întinse, Ca de-o mînă nevăzută. foaie sait Za) 
Din poiama fără flori. Slovele-ţi se şterg de ploaie ; E rațe! e-ţi E RIL) Alu teleta 
Une-ori, sapleacă'n noapte, Tot mai mult te bate vremea, Se vor pierde pe poteci, 
Cârdurile de cocori; _Vînturile te îndoaie ! Numai, brazda de țărină, 

Nu-l va părăsi pe veci. 
Şi-n tăcerea nesfirşită, Și ! ca mâne, fulgii ernii ARTUR EN AȘESC 
Pub ureudele de brud, i Te vor prinde n u lor salbă: Ă 
Nu saude decît plînsul, Şi vei dispărea din lume 


Cetinitor, cari cad! Crowe de mesteacăn albă ! 

































































+ Impotriva bănuelilor rubedeniei mele 
arie, nu mă simţeam osienit în ziua 
ea de praznic. 

— Hodineşte-te, bădiţă, că nu-i păcat! 
ii fost la toate deniile din siptămâna 
are, ai postit, ai ajunat, ai îngenu- 
şi ai bătut mătănii în rând cu cei- 
iți creștini. Dacă nu-i veni și la vecer- 
e, nu va fi mare păcat. Deşi vecernia 
că e frumoasă“. 

Stătean: întins pe pat, şi mă făceam 
“nu-l aud pe Ilarie. Stiam că ar dori 
"mă ducă si la vecernie. dar eu mă 
meam atras de gânduri cari se ce- 
au rumegate. Si ştiam din păţania 
ei că nu e bine nici să fugi de unele 
ținduri, nici să le alungi: se apropie 
hre ori, numai când ele voesc. Sau, mai 
ne, când sufletul e prielnic. 

, de-o săptămână, taina mă atrăgea 
„apele sale, dela I'lorii, până în acea- 
i zi a Invierii. 

Dar acum gândurile mi se orânduiau 
itre concluzii, pornind dela Invierea 
bmnului. . - 

„Pentru ce căutaţi pe cel viu cu cei 
borți? Nu este aici ci sa sculat. Aduce- 
ivă aminte ce vă spunea pe câmil era 
pă în Galileea, când zicea că Fiul o- 
nului trebuia să fie dat în mâinile pă- 
iloşilor, să fie răstignit și a treia zi 
!, învieze“. 

Mironosițele dacă ar fi crezut în învie- 
lui de a treia zi, nar fi alergat la 
mormânt cu miresme să-i ungă trupul. 
Ele, înfricate de vedenia, îngerească. 
mu grăbit să spună apostolilor. Petre 
alergat la mormânt și a văzut că fe- 
mile nau minţit. Doi dintre ucenici 
lau cunoscut, în aceeaşi zi. după frân- 
mea pânei, şi după căldura ce le ardea 
himile, în vrenie ce le vorbea drumeţul 
tre Emaus. Nici ei nu crezură în în- 
crea, de a treia zi fără de probe. Toma. 
credinciosul, a trebuit să-i pipăe ra- 
Mle lisate de piroane pentru a crede, 
ipentru a provoca din nartea lui Isus 
entința : „Pentrucă ai văzut, Tomo, ai 
tezut. Fericiţi sunt însă cei ce nu au 
rzut și au crezut“. 

Și cei mai aprcape ai Lui au crezut 
ugreu în înviere. Fi cari l-au văzut în- 
mulțind pânile și pestii. înviind pe fiica 
ki Dair, po tânărul din Naim, pe Lazăr 
ș] îngropat de patru zile, ei cari au vă- 
mt soarele întunecindu-se şi nământul 
utremurându-se la moartea lui. Ei cari 
h crezut în divinitatea Lui. mărturi- 
iti în numele lor de Petru: Tu ești 
Hristos fiul lui Dumnezeu celui viu“. 
Wam mirat adeseori de această necre- 
fnţă. Dar acum îmi pare că-i înţeleg... 
fra întâiul mister care li se prezentase 
ră ca autorul lui să fie, în carne și 
ase, înaintea lor. tra întâia ciocnire 
tre intelectul rărnas la propriele forţe 
i farta supra naturală. Era vecinicul 
i permanentul refuz al rațiunii omeni- 
ti în faţa comunicării misterului. Fra 
iimburele vecinic tare al tragediei ne- 
imedinţii, al necurmatei lupte dintre ra- 


p.- 


ine şi taină, za 
E] 


Taina este la temelia nașterii şi a 
morţii. Din mister se ridică întreaga, 
nistenţă, a noastră și a lumii, în mister 
e înfundă. Taina înghite începutul, în 
n se cufundă și sfârșitul. 


TAINA 


— (INSEMNĂRI) — 
de 1. 


Dela începuturile vieţii sufletul se în- 
frățeşte cu misterul, caută pe Ziditorul 
şi susținătorul existenţei. 1 se închină 
în felurite chipuri, grosolan ori sublim, 
după puterile ce le are: se  sileşte să 
creadă ceeace mai vede. 

Și tot deia începuturile vieţii, rațiunea 
se împotrivește misterului, e resfrântă 
de taină, ca mingea izbită de zid: groaza 
instinctivă pe care o are picurul de apă 
ca stă să cadă pe vatra de jăratec. 

Din vremuri imemoriale raţiunea ce 
trudește de moarte să dovedească ilogic, 
irațional, cu neputinţă de-a exista, mis- 
torul, supranaturalul. Ştiinţele naturale 
ne vorbesc de legile naturii ca despre 
realităţi ce exvlică totul... Raţionaliştii 
stau de vorbă bucuroşi despre „legen- 
dele lui Isus“, şi admit chiar existenta 
lui. ca un mare reformator moral, ca 
un om providenţial... 

Numai cei întradevăr mari dintre na- 
turaliști și oameni ai șliinţelor exarte— 
simt şi adeseori recunosc, că pătrunde- 
rea tot mai adâncă. în legile naturii, după 
metode tot mai științifice şi cu fapte tot 
mai riguros controlate, nu are altă eșire 
decât în mister. 

Ei își dau seama că, cu cât te cobori 
mai adânc, misterul în loc să dispară 
devine tot mai grandios, tot mai uluitor 
pentru minte. tot mai turburător pentru 
suflet. Ei înţeleg că descoperirile lor nu 
fac decât să arate tot mai desăvârşită, 
tot mai uimitoare crdinea și armonia, 
în intinitele resurse şi legi ale operei 
care există întreagă dela începutul vre- 
mii. 

Si raţiunea pornită la muncă aspră 
de groaza misterului. ajunge. fără. voia 
ei. tot el, ca la începutul și sfârșitul lu- 
crurilor. 


In altă rază a fugii raţiunii de taină. 
sa încercat înlocuirea cultului Domnu- 
lui, prin cultul omului. Marele binefă- 
cător al omenirei nu e Dumnezeu cel ce 
nu se arută, nu intervine în viaţă, ci 
omul mare, care trăeste şi moare pentru 
binele de-aproapelui, al neamului, al o- 
menirii. 

Dar omul nu e mare decât prin cre- 
atia Imi Tar creatia în artă, în morală, 
în știință, în faptele dragostei, în desă- 
vârşirea vicţei, nu este o operație sino- 
nimă cu de două ori două fac patru. 
Nu e nici —-în med unic rezultatui 
<forţărilor aptitudinilor deosebite. Sîm- 
turele. esența ei, inima ei este descope- 
rirea fulzerătoare: un îndemn. o lumi- 
nă. o viziune, o adâncă înduioşare, — 
lucruri despre carti creiatorul nu sita 
de unde-i vin. Sunt muzele ce insnirau 
pe cei vechi. e revelaţia, graţia. divină.— 
cuvinte cari nu fac decât să dea un 
nume misterului din care porneşte cro- 
iația adevărată. 

Si marii artişti ca şi marii moraliști 
întemeietoni de credinţe, ca și mari rea- 
lizatori ai virtuţii, ai sfinţeniei recuncse 
acest mister al naşterii operei lor.... 

Si iată că nici în această rază a fugii. 
rațiunea nu scapă de mister. Slăvind 
pe oamenii mari şi opera ler. în ultima 
analiză slăvim tot manifestarea miste- 
rului înfinit de care ne îngrozim... 

Ce slumă amară s'a făcut pe socotaa- 


UNIVERSUL LITERAR. 693 


AGÂRBICEANU 


la oamenilor, când. tot pentru a fugi de 
mister, sia sius că suntem descendenţi 
din maimuţă, si nu zidiţi după chipul 
lui Dumnezeu. Şi ce batjocură pentru 
neanxul însetat de infinit şi condus de 
rațiune ! 

Dar cine explică taina înfrumuseţării 
pământului cu operele zidirii mânilor 
omenești, dela cea dintâi colibă primi- 
tivă până la spgârie-norii New-Yorkului ? 

Cine ştie zidi în univers, şi a mai zi- 
dit, a[ară de Dumnezeu şi de om? 


+ 


Rațiunea fuge de taină, dar la orice 
popas o are în faţă. Cu cât e fuga mai 
lungă şi nmi grea, cu atât, la opriri, 
misterul e mai grandios, arată feţe mai 
adânci, atrage mai cu tărie şi e tot mai 
adânc neliniștitor. , 

De el nu putem scăpa. In el ne miş- 
căm şi suntem. Spiritul e mai cuminte 
decât raţiunea. 11 dela începuturile vie- 
ţii, sa simţit airas să creadă fără să 
vadă. In el. însuși taina, ruptă din ma- 
rele mister, sa odihnit, raţiunea când 
i sau ostenit su i sau frânt aripile. 
FI a înecat amărăciunea raţionalismu- 
lui omenesc. Sufletul crezând în mister 
a însănătoșit da atâtea ori omenirea. 

Rațiunea fuge și azi de taina învierii 
Domnului. Legende, legende! Frumoase, 
sublime poveşti ! Ce păcat că nu poate 
fi adevărat! a 

Rațiunea nu cuprinde! 

Dar ce poate cuprinde raţiunea. decât. 
radiaţii singuratice ale misterului ? Nu 
se izboşte de el, ca de piatra de temelie 
a întregei existenţe ori în ce parte ar 
porni? Dacă-l admiţi la marginea cer- 
cetărilor stiinţei, ce te poate opri să-i 
admiţi existând ca realitate în răstigni- 
rea de pe cruce sau în învierea din 
morţi ? 

E acelas adevăr, aceeaşi realitate, a- 
ceeaşi esență care ni se descoperă în di- 
ferite chipuri. Nu putinţa supranatura- 
lului, adică a luării contactului cu ceea 
ce pentru noi e taină. — ar putea fi» 
niedecă de-a crede în învierea Domnului. 
Dar n'am putea înţelege motivul răs- 
cumpărării lumii. dacă Hristos nu ne-ar 
fi descoperit adevărul că Dumnezeu e 
fubitor, că FI e Părintele. 

Ce este cu neputinţă Părintelui care-si 
iubeşte fiul, când acest Părinte e „înce- 
putul și sfârsitul“. ziditorul a toate. în- 
săşi necuprinsa taină pe care sufletul o 
simte. de care raţiunea fuge şi tot la 
ea ajunge? 

Dar aici intervine spaima omenirii! 
Când sar lăsa pătrunsă de credinţă, de 
taina în care trăim și suntem, ar trebui 
să înceapă a pune temeliile împărăției 
lui Dumnezeu pe pământ. Si jugul Dom- 
nului îi pare încă greu de purtat.... 





694, — UNIVERSUL LITERAR 


STRIGOIUL 


de MIHAIL LUNGIANU 


A fost cândva, undeva, șezătoare mare 
de fete şi hăeţi. Avea fiteşicare fată bă- 
iatil eu, cu care slumia printre lucru 
şi se giugiuliau ca porumbeii pe la răs- 
pântii, în drum pân'acasă. Numai una, 
o chema bag' seamă lina, sta mereu, 
sineură-singurică, ca un cuc, ofta de 
deru' unui drăguţ şi se ruga 'ntruna 
la Dumnezeu, să-i aducă şi ei unu' din 
pământ, de sub pământ. Şi pe semne că 
i-a fost auzită ruga. că 'ntr'o seară sa 
pomenit şi ea cun flăcăiu chipes, sa a- 
sezat lângă ea şi au pornit iute să poar- 
te împreună dragoste, că aşa-i tinere- 
ţea, nu prea are d'astare și nu se gân- 
dezte mult, când dă să porniască înco- 
trova. 

Sau logodit sub razele lunii, în taina 
nepătrunsă a nopţilor de toamnă, schim- 
bându-şi. inelele, ca pecete a făgădueli- 
lur sfinte. Dezmierdările lor nu erau 
însă ca ale celcrlalţi. Unde atingea flă- 
căul mâna, îngheţa ; unde ciupia, cădea 
carnea bucăţi: dragostea nebună de su- 
flet dornic şi stăvilit. 

De unde venia el, încotro se ducea în 
fiece noapte, nu știa însă fata şi nici că 
vrea să-i spue el. Cesace o mira mai 
mult era graba cu care,o părăsia, când 
incepeau să cânte cocoşii, vestind miez 
de noapte. Se topia parcă d'odată, aşa 
fugia. 

Intro noapte şi-a pus fata "n gând, 
safle taina. A legat capul firului de pe 
fus de brâul lui, l-a deşirat, a 'nnodat 
altul. pe ioate câte le avea şi câte a 
zăsit, apoi, cu fusul din urmă 'n mână, 
tot desfășurând din el s'a luat după fir. 
ilaida-hai, haida-hai. treci văi, treci dea- 
luri, a ajuns la o Diserică veche, pără- 
sită, Aci lumină multă. Sa ridicat ea 
cum a putut şi a cătat prin fereastră, 
înnăuntru. Si ce i-a fost dat să vază ?.. 
Maică preacuratăj! -I sa  "'ncrâmcenat 
carnea, a "'ncremenit, de ce li-au fost 
dat ochiler ei să zăriască, Ce să facă ?... 

N'a stat însă mult la 'ndoială. A scos 
inelul de logodnă din deget, zvâr 1. cu 
el prin fereastră şi zbuchia acas. 

A doua seară, era sezătoarea 'nche- 
iată. Plăcăul u venit. ca de obiceiu, a, 
desmierdat fata. a sărutat-o. Când. la 
plecare, prinde s'o întrebe: ; 

— Spune, Ilino, neică, ce-ai văzut a- 
sară ?.., = 

— Nimie, neică, zău!,,, 

— Spune. că de nu, găseşti pe mă-ta, 
moartă ! 

— Hei! D'ași şti, de ce n'as spune? 
Nu știu nimic. zău, n'am văzut nimic. 
„Si sau despărțit. Când a ajuns acasă, 
mă-sa sta mcartă. înțepenită. 

A treia seară flăcăul a glumit. a râs: 
dar părea mai întunecat şi la chip şi la 
vorbă. 

—Spune Ilino. noică. ce-ai văz't alaltă 
sară, că siisești pe tat-tău mort! 

— Nimic. naică zău! Hei! D'ași sti, 
de ce n'ași spune ?.., 

S'a dus ea de dus întrun suflet acasă 
si a găsit pe tat-său mort, începuse să, 
se răciască, 

In seara calaltă flăcăul tot mai amă- 
Ali. „Nu si nu, să scoaţă vorbă din sura 
etei : 


— Spune Ilino, neică. ce-ai  văzt 


asară alaltăeri sară, că de umde nu, ai 
să maori şi- tu. 

— Hei! Dași şti, de ce n'aşi spune?.. 
Nu stiu, neică, zău, nimici 

După ce sta despărţit de el. a vorbit ea 
cu vreo două surate vecine de ale ei. 

— In noapte'asta o 


să mor și eu, 





dragi surăţele şi vecine! Sa împlinit 
firu' soartei mele. Si d'aşi trăi, la ce 
bun ?... Un lucru vă rog numa. Să mă 
scoateţi din casă pe pragu' de sus şi să 
mă "'n&ropați în deal la cruce, 

Au păsit-o fetele moartă a doun zi, au 
sccs-o pe prazul de sus şi au îngropat-o, 
unde a zis ea. 

Si sa scurs vreme 'ndelungată. A cre- 
scut iarbă pe mormânt şi printre iarbă 
o floare mândră, ce fura ochii. Sa trecut 
um boer cum ţigan, sluga lui, p'acolo. 

Acum țieanul, cum îi e firea, cu ochii 
n patru după ciordeli, or după câte o 
plească ceva. n zărit floarea : 

— Hauleo, stăpâne, un pic de răgaz! 
Uite colo ce mai floare! Nici cai văzt, 
cât îi îumea! 

Când sa apropiat de ea, i-ao de unde 
nu-i: a intrat țarcăn pământ. Se dă el 
la o parte. o vede lămurit. Când se re- 
pede iarăşi, rămâne cu fireie de iarbă n 
mână : 

— Hi, dracia minunata! se văicări o). 
Uite, buerule, zăn: 


„De departe ochii-ţi vate, 
De apruape ochii-ți scoale; 
De cât colo o-ai inânea, 
Lângă ea nai ce-apuca!,.. 

Se uită zi boerul. O vede, se duce drept 
spre ea, o utinge cu mâna, o rupe fru- 
musel și v agaţă n piept, 

Ajun ac:să. Boerul pune floarea "n 
pahar și se culcă. La ziuă găsește n'ân- 
cat din pâine, băut din vin, și flvuarea 
tot în pahar, veselă. 

A dona noapte aduce pe ţigan în odae 
şi-l pune să păziască., După cântatul co: 
coşilor a văzut el cum din floare se faze 
o fată mândră. se dă jos din pabar, se 
plimbă prin casă, mănâncă un sfert de 
pâine, hea uu pahar de vin și se face 
iarăși floare. 

A povestit el vedenia, şi boerul l-a în- 
demnat să caute so prinză. Noaptea ce 
a urmat, țigunul a pândit sară, şi, când 
a văzut-o dându-se jos din pahar, dă o- 
dată buzna spre ea; dar fata cea raân- 
dră s'a urcat la loc şi sa făcut floare. 
Atunci boerul i-a zis să-l deştepie pe el 
încet, când o zări-0. Asa a făcut ţiga- 
nul şi fata a stat Ia boer. A luat-o "n 
braţe și a să»utat-o 


— Rău ai făcut cu asta! a vorbit ea 
atunci şi i-a rămas de soție. Sa născut 
la anul un băeţel de toată frumuseţea, 
că-l sorbiau din ochi arcândoi, de drag 
ce li-era. Când a fost să umble în pi- 
cioare, l-a căzsit ea însă mort la căpă- 
tâi. Bcerul sa înciudai rău și a aluu- 
galt-o. Ea ce să se facă?... Si-a luat, în 
braţe pruncul mort. sa dus cu el pe 
câmp, plânvână cu foc. si câte flori şi 
burueni sunt pe lume pe toate i le-a dat 
la nas, l-a udat cu apă din izvoare și 
din tonte fântâmile. si umblătoare şi pă- 
răsite : dar în zadar, copilul nu 'mvia. 

Când îi era sufletul mai amărit, i-a 
răsărit. dodată "n faţă ca din păraânt 
flăcăul frumos, cu care se logodise ea, 
când era fată 

— Fi. Jino, neică, acu doar 
cum m'ai văzt în 
covilu! !.. 

N'a stat de lac pe gânduri și i-a spus: 

— Cum să.te văz?... Rozând la o că- 
pățână de om mort!... 

— Asa, Ilino, de ce n'ai spus dela 'n- 
cepul., că erai azi și cu tată și cu mamă 
si nu mai simţțiai si tu răciala și greu 
pământului 71... 


îi spuna. 
a sară, că-ţi învie 


N 


si i-a 'aviat copilul. De bucurie mare 
nu stia pe ce lume trăeşte. Câni sa des 
meticii și sa văzut singură a 'nceput 
să se 'ntrehe: 


— Acu unde să mă duc?  lucotir 
sapuc şi ce să mă fac? 
Siniconul, — tă strizoiu era flăcăul 


cel frumos, —- i-a stat iarăși în faţă, şi, 
dându-i cicmagul lui din mână, i-a zis 

— Fă cu el în vânt, şo să se 'mmalțe 
aci un valat, să fii vrednică să-l ștă: 
pănesti. 

Si asa a făcut ea. In paltul acesta, foa- 
te se trebăluiuu singure, lemnele se tă- 
iau şi se băgau în casă, porţile se 'nchi- 
deau şi se deschideau, bucatele se si. 
tiau, vasele se spălau. Ilina sta lângă 
fecior şi-l creștea cu grije şi eva fericiti, 
si nu prea. Ii era urit. li lipsea. cea, 
N'avea cu cine să 'mpărtăşiască dragos. 
tea ei de femee tânără. 

Acu ?ntr'o vreme boerul, mergând în 
partea locului la. vinătoare, a zărit ș 
vâlvătae mare de foc și sa  'ndrevtal 
spre eu. Când colo ce să vază? Nişte 
rase mari de sticlă, lucind în bătaia 
soarelui. Cum îl ajunsese obosiala şi] 
rizbise și foamea datâta umblet sa dal 
puțin la umbră si a trimis pe ţigan la 
curte cu potârnichile, să le frigă. Daca 
ajuns al acolo, nu tu slugă, nu tu tu 
cătăreasă, nu tu nimic. Doar stăpâna se 
plimba de colo până colo şi toate trehu 
vile se făceau singure suht ochii ei, mar 
zeau ca pe scripeţi. 

Ţiganul inccpu să caste gura și nus 
mai sătura tot mirându-se, Cum sla asa 
vătutii a cam răzbit potârnichile din 
fript, ba le-a cam şi ars cum se cade. 
Boerul foc, nu altceva. Cum să-i facă 
baragladina una ca asta, tocmai în i. 
nima pustiului si când îi era asa de 
foame ?... 

— He, bnerule, mânca-te-aşi! oftă e], 
Te miri. că un prost ca mine a uitat 
gura căscală şa ars potârnichile: da 
<ă vezi şi dumneata ce e acolo, te-ara 
puca ameţiala, zău asa ?!.. 
*nşire din fir în aţă toate. 

Boerul, aţâţat de poveștile ţiganului, 
o ia și el spre casele cele mari. 

— Hm! Tare vreau să văz și eu mi: 
nunile-astea *!.. Da' m'o lăsa oare și pe 
mine ?... 

Stăpâna l-a zărit de departe și a dat 
poruncă lineurilor: 

"— Tu, a scurtă, caută să i te vâri pe 
'arâmbu” cismei, şi voi să vă certaţi și 
să vă hateii între voi. că unde e scurta 
linzurilor ?.. 

Cum intră boerul, lingurile 'ncep si 
se spele și d'odată se pun pe ciorovăială, 
că unde e scurta lor? Caută ici, caută 
colo, dă-i ceartă, bătae, nimic! 

— Hei, sărac de mine! zise hoerul. 
Doar n'oţi bănui ciam furat-o eu?! Cu 
păcatele să fac eu una ca asta? 

— Fi. domnule! îi răspunse stăpân. 
Pâna nu veni dumneata erau toate şi 
Modat” a îintmat una ca "n pământ Nu 
bănue nimeni nimic, da' de, Dunimezeu 
să erte. prea e cu ochi şi cu sprânceni! 

Boerul sări ca ars: 

— Uite, vă dau voe să mă căutaţi, ș 
Wiţi găsi-o, să mă duceţi la spânzură 
toare ! A +, 

Caută. ea ici, caută colo, iat-o m ct 
râmbul cirmei. 

— Vai de zilele și de păcatele mel 
ale mari ! se căină boerul. N'am venii 
să fac dWald'astea, ci dcar să văz ces 
petrece aci, că mi-a fosț spus ţigani, 


Si "'ncepu 4 
















































Domnul Ionică Stanislav şi cu domnul 
Jiu lonesau şi cu primarul oraşului 
Jimpina, sunt prieteni buni încă de pe 
Mind erau în liceu. Toţi trei neîn- 
făuaţi. Primarul și Nicu Ionescu sunt 
"meni sentirnentali, iam Ionică Stani- 
“Bi un avem-urier incorijibil. Lonică Sta- 

kslav e de meserie elector, adică om po- 
dă, pe când Nicu Ionescu, e profesor 
“A peozrafie la un liceu din Bucureşti 
Pimarvul şi Nicu Ionescu sunt îndrăgos- 
“Pi de louna, fata d-lui Scarlat, petro- 
Ji și om de afaceri. Fata e mondenă, 
fMancipată.. bogată și frumoasă. Cei doi 
“eleni nu si-au mărturisit unul al- 
ia slăbiciunea. lin fel de teamă reci- 
Xă i-a împiedecat pe amândoi să-şi 
Mrngă atenţiunea asupra unui bun ce 
are și l-ar vrea numai pentru sine. 
Brcările lui Nicu Ianesau au dit gres. 
llost resnins categric bietul om. și a- 
mo urăşte pe Ioana şi în ura lui, 
“unt totuși o dragoste parcă mai în- 
ată Primarul mai prudent. așteaptă 
icâștise fără 'propuremi directe. Cu i- 
na trebue să umbli delicat —- zice dân- 
,. 

Domnul Ionică Stanislav pleacă acu: 
ÎI Câmpina. 

E chemat acolo printr'o telegramă ur. 
“ml. Domnul primar are nevoe de 
"nsul pentru o furnitură de material 


mms, din care să construiască 
îhle hănci publice pentru străzile o- 


iului. Pomnul Ionică Stanislav nuare 
"imuzit de cherestea, nici nu se pricepe 
(in lemnăriei. dar domnul primar nu 
mizează nimic pentru comună decât 
Bi ce în prealabil consultă pe dom- 
"Ionică. Are omul impresia că rdlom- 
l lonică Stanislav e expert în toate. 
“dbmnul Stanislav răspunde prompt 
telegramele domnului primar, de oare 
vesta stie să-l răsnlătească frumu- 
pentru consultaţiunile valoroase pe 
i le cere... In gara de Nord, dom- 
nică Stanislav, fluturându-și basto- 
de trestie se plimbă de colo până 
distrat în nstentarea. semnaluui de 
ze, Nu ars nici un bagaj. E hotărît 
& înapoeze la noapte în Canitală. asa 
tnu și-a luat nici cămașă de noap- 
mei săpun. nici perie ori alte mărun- 
N care te obligă să mai norți cu tine 
mvietă. La un caz, găsește tot ce-i 
trebui la primar. E îmbrăcat întrun 
um gris şi pe mâini cu mănuşile 
'mlipsite de culoarea oului de rață, 
-un moment dat, cineva îl bate pe 


amicul său Nicu Ionescu. Scurt, 
cu ochii mici și în vârstă cam de 
1% de ani. 

Unde te duci măi Ionică ? 


mir ce năpaste pe capu' meu o mai 
vi asta ?... 

pâna încenu atunci să râză: 

- Vezi. cum nu știi dumneata, când 
rat scurta lingurilor pe cărâmb, asa 
n știut eu, când mi-am omorit co- 
i 

rul a rămas ca trăznit la vorhele 
i Când şi-a văzut şi odrasla, ce 
ica fost pe el?... Bucurie să ; se 
ă cosul pieptului ?,. 

a, Sau găsit ei şi au trăit fericiţi, 
le n'or fi murit de mult, trăssc șacu. 


MIHAIL LUNGIANU 


— A, ce plăcere! eu merg la Câmpi- 
na.. dar tu? 

— 1.a Câmpina zici ? dar ce faci la 
Câmpina ? 

— Un nimica toată, dar tu unde zivi 
că mergi? 

-— lu merg la Sinaia să-mi fac vacan- 
ţa acolo... Şi ce zici că ai la Câmpina? 

Ionică Stanislav. are obiceiul să nu 
spua nici odată adevărul — şi acum ca 
si alte dăţi — cu toată simpatia pentru 
Nicu, simte o deosebită plăcere să oco- 
lească 

—. Păi ce să am? mi-au venit aşa tou- 
ve să plec din Bucureşti. 

Nicu, om cu multă perspicacitate şi 
cunoscându-l pe lonică drept un muera- 
tic svânturat, are tot dreptul să fie in- 
trigat. Aseară doar sa întâlnit cu dom- 
nişoara Ioana Scarlat. 

Aceusta i-a spus că pleaci lu Câmpina 
pentru o zi sau două. De aici deducţiu- 
nea că Ionică Stanislav e într'o escapailă 
amoroasă chiar cu Ioana. Insuşi fata a 
adus aseară vorba despre domnul Sta- 
nislav și este exclus să fie numai o 
coincidență Asa dar ei stiau unul de al- 
fel, 

Trenul se pune în mizcure şi cei co; 
prieteni au urcat şi au rămas pe cr'- 
luar în faţa unui. geam deschis, 

Vorbesc de viteza trenului, de noul di- 
rector general al C. F. Reului. de niste 
ourele port balot pe care amândoi l2 gă- 
sesc tot aşa de practice ca şi in gea- 
mantan, de neplăcerea ce o» si sând că- 
lătorești întrun compartiment cu 0a- 
meni care transpiră, şi de multe alte 
mwăruntisuri până când convorbirea le a- 
lunecă în domeniul filoscțic E stiut că 
în tren se vorbeşte multă filosoii» şi Io- 
nică Stanislav are presdispoziţie pentru 
acest lucru. 

-— Eu dragi Niculae drept să-ţi spun. 
cred că existenţa lumii se datorește u- 
nui accident. Nici dumnezeul creştinilor. 
nici Brahma budiștilor nu există — și 
nici intelivența naturii nu există. Totul 


este o dispoziţiune inconștientă a feno- 
menului cosmic numit pământ. Du-te 


îmta”o regiune polară cu 45 grade mi- 
nus. îmbrăcat în costum de tenis și să 
le vedem cum ţi se pune ghiaţă pe 
creer și cum nu-ţi mai vine în ajutor 
nici-un sfânt şi nici o putere suprapă- 
mântească : pe când pe o insulă din Me- 
diterama. bine dispus pentrucă e clima- 
tul prim excelenţă favorabil a'ccidenriu- 
lui existenţii ncastre, dai drumul imagi- 
naţiei si brodezi închipuiri până în al 
noulea cer... 

Nicu Ionescu se gândea cu totul la 
altceva și prinsese numai câteva cu- 
vinte “din dernonstraţiunile prietenului 
dar cu să pară totuși interesant de dis- 
cuţie, puse o întrebare mai aproape de 
stările sale sufleteşti. 

— Ce este atunci dragostea Ionică ? 
Pentruce oricât de moderni sântem în 
apucăturile noastre, ori cât fugim și ne 
mascăm, sentimentul acesta ne prinde 
în mrejele lui măcar odată în viaţă. 

— Dragostea este tot o dispoziţiune 
inconștientă a ţărânei din noi. Elemen- 
tul cosmic e astfel în plină funcţiune că- 
tre un rost pe care noi nu-l înţelezem 
şi nici nu trebue să ne batem capul cu 
asa ceva. 

— Dragă nu înţeleg nimic. Spune-mi 
mai bine ce cauţi la Câmpina. 

— Nu țiam spus Nicule?. nimic. 


UNIVERSUL LITERAR. — 695 


NOTAȚII CU FIGURI 


de G. TALAZ 


— Atunci hai la Sinaia... 
— Ce să fac la Sinaia? 
— Faci o plimbare pe Furnica... 


— Mi-am pus în gând Câmpima şi 
de acolo, probabil mă duc 1a Moreni 


să văd tocul dela sondă. 

—- Dar Ioana ce face? 

-— Care loană ? 

— Ioana Scarlat. 

— Nu ştiu! tu cunoşti pe loana Scar- 
lat ? 

— O cunosc dragă. a plecat şi dânsa 
la Câmpina de aseară... 

— Nostimă fetişcană ! nu-i aşa? 

— M'da... probabil că te vei întâlni cu 
ea... 

— Nu stiu dacă mă voi întâlni. 

— Vrei să-mi spui că nu sânteţi înţe- 
leşi ? 

— Imţeleşi, zici? Asta ar fi admira- 
bil! Am merge la foc împreună... 

— Nu mai face pe prostul Ionică!.. 

— Zău Nicule! fii serios!.. 

— Aseară Ioana mi-a vorbit de tine... 

— Ţi-a vorbit de mine? Si ce anume 
ţi-a vorbit de mine ? 

— M'a îutrehat ce mai faci şi unde îţi 
petreci viliziatura în vara asta... 

— 0, dar sânt încântat?... Atunci tre. 
bue so întâlnesc lu Câmpina: voi face 
tot chipul s'o întâlnesc. 

— Nu-i aşa dragă Nicule? ar fi 
mirabil un dru:n la foc cu Ioana... 

Căldura mare și oboseala de stat în 
picioare îl înmuiase de tot pe domnul 
Ionescu. Il irita şi discuţia aceasta și îi 
părea rău că o provocase. Hotăriît lucru 
Tomică Stamislav îşi bate joc de el dar 
totul trebue să fie aranjat cu loana. 
Iși aduce aminte de primarul din Câm- 
pina şi se hotărăște'cu gândul să-i te- 
lefoneze rin Sinaia... 

Ionică Stanislav flugară o arie dim Lak- 
me pe care şi-o întrerupe odată cu flue- 
ratul masinei pentru Câmpina... 

In sfârşit trebue să coboare. Si-au 
iuat rămas hun și după o oră domnul 
Nicu Ionescu era la oficiul poștal din 
Sinaia şi într'o cabină de ielefon cerea 
de zor Câmpina. Cu mare greutate ohb- 
ținu legătura. 

„Alo !.. alo.. 
domnul primar ? 

Salutare Radule... Aici e Nicu... Ce 
faci tu ?.. da, da.... Şti că Ioana Scar- 
lat e în Câmţina... da ?.. Si chiar acuma 


ad. 


primăria Câmpina ?.. 


a venit acolo si Ionică Stanislav. Am 
călătorit împreună... Se ţine de fata 


asta... Cum ?.. păi desigur că e măgar? 
Afli tu dacă se întâlnesc... nu-i așa? da... 
da.. foarte hine... Salutare dragă prima- 
rule, salutare... 

In acest timp Ionică Stanislav care 
mai întârziase la o berărie ca să-şi ră- 
corească zădutul drumului, urca scă- 
rile primăriei. Domnul primar era înfu- 
riat de cele auzite la telefon şi aştepta 
momentul să isbucnească. 

Nu-și închipuise că tocmai Ionică 
poate să-i facă mizerii de felul aces- 
tora. Când îl văzu că intră se repezi 
la el. 

— Să-ţi fie rușine canalie! Să iesi a- 
fară porc ipocrit! Mă lipsesc de priete- 
nia ta. lichea ticăloasă !... 

Ionică Stanislav, de teamă să nu-l 
strângă de git domnul primar, o luă 
înapoi răcnind și el pe sală către cei 
de faţă. 

— A înebuvit primarul domnilor)... 
A înebunit primarul săracu... 


696. — UNIVERSUL LITERAR 


Stătea încremenit în fața mesei de lu- 
cru, ca o state de piatră. Parear fi 
fost un osândit la moarte pe scaunul 
electric. Privirea şi gândul le avea ţin- 
tuite întrun colţ al casei. Nu-şi mai dă- 
dea seama ce se întimplă cu el. lira cu 
totul absent. Incercarse să citească, dar 
literele din carte îi fugiseră pe dinanitea 
ochilor, tocmai ca niste furnici negre. 
Indrăsnise să ia tocul şi să serie un ar- 
ticol pentru ziarul la care era cores- 
pondent ; mâna însă îi tremură şi to- 
cul îi căzu pe masă. Prea greu îl apăsa 
pe umeri şi pe piept liniştea din inte- 
riorul căsuței de ţară, cu geamurile 
sparte şi lipite cu hârtie. 

Focul din sobă se stinsese de mult. 
Si în el, în cuibul creerilor lui munciţi, 
amorţise orice licărire de gând. Dacă nu 
Tar îi trezit din letargia grea vântul 
care tremura pela tereștri, gemând cu 
glasul său răguşit de crivăţ bătrân și 
vagabond, de bună seamă că ai fi cre- 
zut, că dărăpănătura în care locuise a- 
tâţia ani învățătorul Ion Tudor, era 
lipsită acum de orice ființă omenească. 
Lumina lampei obosită se micşoră, apoi 
se transformă întrun muc galben și în 
cele din urmă, storțându-se să-şi dă- 
ruească ultima, scântee de lumină, căzu 
sub lovitura întunericului și se stinse. 
Atunci de după sobă un motan sări în 
pat şi se scutură. Topăi pe lângă stă- 
pân, ca un puişor de pernă fantomatic, 
atingându-l cu laba pe coapsa picioru- 
luj îu semn de rugămirte să-i deschidă 
uşa. Ian Tudor îl îndemnă : 


ei și ! 
Motanui zbughi repede afâră. Ne aş- 
teptat, printre  întredeschizătura  uşei 


pătrunse în încăperea plină de întune- 
ric un sunet de muzică.  Invăţătorul 
trânti repede ușa, luă chibriturile depe 
masă, si îşi aprinse o ţigară, îndreptân- 
du-se fumând spre fereastră. Afară era 
lumină ca ziua. Luna părea culcată în- 
tre donă grămezi de arpini. Ochii tână- 
rului sfredeliră prin ger şi prin noapte 
până la uşile boerului Iancu Ioanid din 
satul Câineni. Acolo, înăuntru se sărbă- 
torea cu vin .nou, cu lăutari aduşi anu- 
me dela oraş şi cu femei frumoase depe 
Valea Pandurilor nunta Mioarei. Acest 
fapt. pe care-l așteptase cu înfrigurare 
două luni și cu gând încurajator că nu 
se va întâmpla, î! îndeamnă să-şi I- 
pească fruntea, de cercevelele, de fier, 
reci. Amintirile începură să se lovească, 
tocmai ca oţelul pe 6 cremene scoțând 
scântei vii. si una câte una stropurile 
de lumină încălziră pe rând căsuţele 
gândului în care se odihnea amorţit tre- 
cultul... 

„„Iată-l copil de 12 ani. 
calzi, fără tată, Sfârgisa 
clase primare şi necazul prematur îsi 
înfipse vhiarele în sufletul plăpând. 
Mamă.-sa bomavă şi el covil de roată, 
Aici, la grădina de zarzavaturi, noaptea 
mâna caii pe manejul roții de udat, 
ziua săpa tarlalele iar câte odată, ca 
să-l deprindă cu viaţa grădinii Ivan 
Gogu îi umțla, fălcile cu pumni scorojiţi 
de scare... 

„Dimineaţă cu iarbă crudă pe sânul 
brazdeior. Eşiseră toți grădinari în să- 
pat. IEI, din greșşală tăiase o tută cu trei 
gogosari, Un copil rău, noul lui tovatăş 
de muncă, îl pâri grădinarului. Ivan 
Gogu, cu inimă de câine și ochi de dus- 
man se repezi hain la el şi îi dădu doi 
pumni grei după ceafă. Copilul căzu în 


Mie, cu ochii 
deabea patru 


VISUL 


de G. ACSINTEANU 


țărână. Un fir roşu, cald, începu să-i 
tâşnească pe nările: mici, unindu-se la 
gură cu alt pârâiaş de sânge, care 


curgea printre dinţi. In cap simţi o ame- 
țeală ascuţită care îl înțepa până în 
inimă, Se învârtea tot pământul cu el. 
Avea imrresia că se scufundă neconte- 
nit, îutr'un adânc negru fără margini, 
fără fund. Atunci Mioara, fata boerului 
din sat, care se jucase de dimineaţă 
până la amiază, cu mingea printre tar. 
lalele cu flori, se apropie sfioasă şi cu 
milă de el]: 

— Scoală, am să-l spui lui tăticu. 
Copilul de recuncşiinţă o privi adânc 
în ochi. Tetiţa îl mai întrebă: 

— Cum te cheamă? 

— Ion Tudor. 

— Si pe mine Mioara. 
—  Daaaaa ? 

— Vezi bine. Nu-i nume frunios? 

— Este. . 
O licărire de soare, un murmur de iz- 
vor nevăzut, un trii de privighetoare 
ascunsă se strecură ca un rin nou în 
inimile copiilor. Pe crenguţa sufletului 
lor, înmugurise un simţământ proas- 
păt, căre își întinsese frunzuliţele până 
în cel mai ascuns colţ al pieptului. Din 
imboldul acestui simţământ fetiţa cu 
părul galben, ca firele de boramngic, se 
apropie de copilul ros de mizerii, îl ster- 
se la gură de sânge cu bastista ei, pri- 
vindu-l adânc în ochi. El tăcea şi nu în- 
drăsnea să se ridice din. ţărână. Rămă- 
sese cu gura întinsă spre mâna mică şi 
albă, ca o porumhbiţă cu pene ue mă- 
tase, care o mângâia cu puful ej moale, 
stergând urmele roşii de lovire şi de 
durere, Voi să-i mulțumească dar parcă 
nu îndrăsni să miște buzele. Ii era fri- 
că să nu se stingă sublima clipă de 
vis, care o trăia. Fetiţa tot uitându-se 
la el, ca la o cadră frumoasă, fără să-și 
dea seama ce face. îi luă capul între 
mâini şi repede îl sărută pe buzele mei. 
care le şiersese cu batista a!bă..... Când 
Ion Tudor, deschise cchii fericit fetiţo 
albă zbura către sat, fără să se mai 
uite înapoi. Copilul se gândi trist: 
„Ingerul hun zboară în cuibul lui, de 
lângă D-zeu și poate că nu mai vine 
înapoi niciodată“. 


Vremea lacomă a înghiţit an după 
an si el a crescut, a rătăcit prin orase 
a citit cărţi multe și a devenit învăţă- 
tor în satul în care a văzut întâia dată. 
soarele, în care a muncit oreu şi în care 
a cunoscut pentru prima cată lumina, 
gândului: Mioara 

Şi ea crescuse dar nu se schimbase de 
fel. Purta aceleaşi vestminte albe, avea 
aceiaşi ochi de cicoare şi aelaş pir de 
aur. A întâlnit-o de mai multe ori, lân- 
să armanul lor şi mereu i-a vorbit cald, 
cu primăvară în ochi... Ultima seară 
părea cernită. Stelele aveau strălucirea 
unor lumânări aprinse în templul ne. 
mărginit de albastru, în înălţime. Mioa.- 
ra i-a eșşit înainte la fântâaa de piatră, 
din colţul ogrăzii. EI. până atunci, își 
purtase gândirea prin cetatea părăsită 
a morţilor. Ea l'a întrebat: 

— Bună seara Ioane, vii tot dela ci- 
mitir ? 

— Mi se urâse în casă. 

— Ce D-zeu frate, ai început să trăești 
numai cu morţii! 


— Nu asa. Mioară, dar vezi, mi-era, 
dor de... tata, Inţelegi tu. 'Miera tare 
dor de el... 


Mioara nu mai vorbi. Ea puse amân. 
două mâinile pe umărul lui și, cu ochii 
adânci, îi străpunse ferestrele gânilulii. 
lon Tudor simţi că o vraje grea cade 
peste el. Rămăsese cu privirea țintiti 
în pieptul fetei în cele două rotunzini 
dure, învelite în miătasă albă, pe car 
le apropie de el într'o îmbrăţișare pu 
ternică. Cât au stat asa cu mâinile | 
după mijloc, ca nişte serpi încolăeiți, 
nimeni nar putea spune. Liniştea și 
noaptea îi învăluise într'un zăbranie cal 

— Ioane! tresări Micara cu un gâul 
nou. 

— Da. 

—- "Ţi-aduci aminte ? 

—- Ce ? 

—- inceputul. E mult de atunci. Ve 
zece ani. Tu erai mic şi eu tot micuță 
Mă jucam cu mingea prin frădina si 
bilor...... De atunci te port mereu în piu 
De atunci... 

Ion Tudor nu mai putu să-i răspundi. 
kra fermecat de zâna albă din faţa lui, 
Vrea, ceva, dar nu ştia ce. In vine sân: 
geole îi curgea culd cu repeziciune, in 
ochi îi scâteiau puternic luminile do. 
rinţii. dar nu îndrăsnea, Fata însă, cu 
mai mult curaj îi culese sfiala de pl 
ploaps cu buzele. EI se turbură. (il 
dura din sânii de piatră, aprinse toate | 
făcliila celor douăzeci de arii din pieptul 
lui. O strânse iurăşi şi-şi apropie şoapta 
de gura ei întredeschisăi care aştepta 
plină de vrajă. 


| 
) 
| 





4 


După .o lună, de necrezut Mioara să 
logodit cu un candidat la preoţie. Asti) 
seară avea nunta. Să tie oare cu vrereu 
ei? Tatsău era ur: om crud. Tot ceeate 
vrea el trebuia să se înfăptuiască, ast 
tel ar fi tost prăpăd“. 

„Hm! Nunta. Mioarei!  Clătină din 
cap lon Tudor fără să creadă, Da, nun: 
ta ei. Noapte cu zăpadă şi cu lună mii- 
cinoasă. de ce nu te crăpi în mii ke | 
tărămițele ? Fiurelor de prin păduri, lui] 
pilor flămânzi, supţi de ger, de ce nu] 
năvăliţi în sat, în casele ciocoiului lun 4 
"ru Ioanid, să-i sfârtecaţi pe toţi mesenii i 
urilor, pe toţi ticăloșii şi să-mi aduceți ă 
aici inimile lor ca să le asvârl în zi: 
padă cu dispr :eţ ca pe niște bulgări fără, 
însemnătate; iar inima, ei, a miresei, so 
pun înir'o glustră și să iasă din eau 
floare : floarea minciunei..... 

Și Ion Tudor căzu istovit de gând, în 
senunehi lângă fereastra murdară ci 
capul între. mâini... 

ilite ce miudru și ce înalt se vali 
acum în oglinda visului. E îmbrăcală 
paltonul cel gros, în mâini. cu niănigi 
de piele. Sare ca un strigoi negru pesti 
un părleaz putred. Un câine îl simte, 
Hămăe. EI îi trânteşte un piciorşi 
câinele tace deodată, moare. Aleargă uz 
poi printre troeni şi se îndreaptă spre 
casa albă a Lboerului unde Mioara puii 
haina alhă cu trenă, de fir și pe fmnle, 
flori de lămâiţă. La poartă groasă 
stejar Ivan Gogu, grădirarul depe vre 
muri, care acum era păzitorul de noa 
te al ciocuiului, îl întâmpină. Trei lovi 
turi surde în poarta mare. 

— Cine e acolo? 

— Eu, învățătorul Ion "Tudor, 

— Aha, matale ești? poftim! Ce te-ulii 
asteptat, aha, ce te-am așteptat. 

Poarta se deschise. El intră repede, 
Dar auzi cum uşa se încuie pe ciniun 
tru. Totuş nu luă în seamă, lui nui 
era frică de nimeni, când se ducev cu 


arie 













Împăratul roman — Traian — supă- 
Ică neastâmpăratul si ambițiosul 
mal Dacilor — Decehal — i-a neso- 


t angajamentul făcut după primul 


Hzboi dintre Romani și Daci, când cei 
din urmă au cunoscut tactica şi vite- 
ia romană, iar cei dintâi rezistenţa în- 
dârjită şi iubirea de ţară dacică, se ho- 
liră să transforme Dacia în provincie 


flacări în piept la Mioara. Se indreptă 
lin fugă, pe lângă uluci spre balcon. A- 
unse. Din salon, din marea încăpere a 
rasei albe luminată cu petromaxe orbi- 
lare, eşeau pe crăpăturile uşilor râ- 
ste de femei senzuale. ameţite de vin, 
discuţii aprinse, si câte o voce groasă, 
lâmpă : 

— Să-ţi trăiască nune 
kăiască socrule. 

La o fereastră Icn Tudor o zări pe 
Mioara. a sedea sprijinită de cadrul 
geamului, cu capul între mâini. Fra 
tristă. Lumina limpilor o mânjea pe 
faţă cu gălbeneală de mort. El strigă 

— Mioară, Mioară ! 

O umbră se propti în faţa lui. O bă- 
nui. Ira Ivan Gogu. Până să-l întrebe 
ice vrea, simţi deodată o lovitură puter- 
nică în piept și în acelaş timp o căl- 
duri de mangal în cap, în tot corpul 
până sub unghiile dela, degetele mâini- 
lor. Intinse braţele spre geam, spre Mi- 
oaru, Vrea să ţipe dar nu mai poate. 
Căldura din el îi tăie viaţa și învăţă- 
torul se prăbuşi în zăpadă cu fața în 
sus... 

„Zorile vin, uite-le cum vin. ca nişte 
fecioare nude. cu carnea vânătă de oţel 
cu sânii roşii ca de sânge şi cu aurul 
părului resfirat în cel patru puncte car. 


mare! Să-ţi 


romană, iar pe regele ei să-l aducă cap- 
liv la Roma, unde avea să-i împodo- 
bească intrarea triumfală în orașul lu- 
mei, Şi după ce-şi făcu toate aranja. 


E: caută 


mentele pentru o campanie împotriva 
Dacilor —- Traian — hotărâ ca să-i a- 
tace pe altă cale nu pe cea cunoscută 
din Banatul de astăzi. De aceea puse 
pe vestitul inginer arhitect, Apolodor 


dinale... Vin zorile şi se apropie de el. 
Fac toate o horă mare în jurul trupului 
îngheţat, în jurul corpului cu pieptul 
spart de Icvitura de topor şi cu inima 
ca o pară roşie de zahăr ars asvârlită 
pe treapta scării de piatră, care” ducea 
în odaea de dormit a miresei. Si zorile, 
în hora lor învârtindu-se mereu cântă 
pe ton nazal, prohodul neavzit până a- 
cum de fiinţă omenească. 

„Un gând sfârşit Ion Tudor, inima ta 
pe scări de piatră pe cuibul domniţei cu 
minciuna în sânge și cu mirele în 
braţe. Pieptul tău e spart tu eşti mort 
şi ea suspină de poftă. de mulţumire 
omenească..... 


+ 


O rază de soare bătu cu degetul în 
geam. 


Ion Tudor  tresări din  închipuirea 
urîtă și plecă dela fereastră cu pași 


sub porunca unui glas din a- 
dânc se așeză la masa de lucru şi luă 
tocul să scrie demisia din învățământ. 
„In sfârșit“! 
A doua zi trenul îl luă din gara Leh- 
Hu, împreună cu două geamantane pe 
cărările de fier. ale unei vieţi noi. 


zrei. Ca 


GEORGE ACSINTEANU 


UNIVERSUL LITERAR. — 697 


PODUL LUI TRAIAN 


de MIH. POPESCU 


din Damasc să-i facă un pod de piatră 
peste Dunăre, care avea să lege su- 
dul Dunărei, romanizat de mult, cu nor- 
dul Dunărei încă barbar, 





Podul lui Traian, schiţă făcută de ing. austriac Spaar la 1751 


Podul, după planul lui Traian, avea 
să fie făcut în dreptul orașului Dobrete 
— "Turnul Severin — de astăzi, pentruca. 
recându-și legiunile pe aici să poată 
traversa Ultenia, de astăzi, să ajungă 
la Olt pe a cărei vale avea să înainteze 
spre Capiiala Daciler—Sarmisegetuza— 
Grădiştea de astăzi. din Transilvania. în 
“ărţile Hategului. Calea romană de pe 
valea Oltului până astăzi se chiamă ca- 
lea îmi Traian, numire recunoscută i 
prinir'o inscripţie în stânca munţilor, 
“nscripţie ce se păstrează încă. 

Podul a fost executat, Traian şi-a tre- 
cut ostile pe el în Dacia la 106. Decebal 
a. fost învins, şi ţara i-a fost prefăcută 
în provincie romană, iar din amestecul 
coloniştilor cu Dacii rămaşi în ţară a 
eşit neamul românesc, strămoșii noştri 
de astăzi. 

După moartea, lui Traian podul a fost 
stricat, iar Apolodor a fost omorât, din 
gelozie. se spune, 

In anul 171 însă, guvernul austriac, 
aflându-se în plină, 'ofensivă împotriva 
Turcilor a găsit cu cale să pună pe 
vestitul inginer Spaar, ca să adune în- 
trun album, pinul, vederea generală 
“i perspectiva tuturor oraşelor castele- 
lor și mânăstirilor precum şi a altor 
localități demne de luat în seamă, după 
valea Dunirei dintre Ulm şi Vidin. . 

Albumul acest, se păstrează în Arhi- 
va de răskoi dela Viena secţia  carto- 
orafică, si-i foarte interesantă mai ales 
că este unica lucrare de felul acesta. 

Printre localităţile demne de luat în 


698. — UNIVIERSUL LITERAR 











dc e'aBac ea isicpeseea 





G-ral AL. LUPAȘCU-STEJAR: 
„Paradisul Românesc“ 
sau România Mare pitorească 


[ u enciclopedie geografică si astru- 
nomică, ee se recomandă tuturor. în 
special şevlarilor, soldaţilor, ofiţerilor. 
ca şi publicului mire 

Este cartoa unei vieţi «de une se (les- 
prind, printre învăţămintele utile, bă- 
tăile de inimă ale unui bomiân de rasă, 

Multe, pagini ne anintesc de Cântarea 
tomăniei a lui Bălcescu  -— zadarnic 
cată dascălii ce habar nau de un viers 
frumas sau de proză. poetică so utribue 
prozaicului Russo! 

Tată unu: 

„In câte ţări din lume se mai poate 
găsi un sol atât de variat și de hagat, 
cu 0 regiune nuntcasă atât de întinsă 
si de pitorească, cum sunt regiunile noa- 
stre muutanse și ci deosebire regiunile 
frumosilor. măreţilor şi maestaşilor Car. 
pai, cari, ca unu puleraie beu de otel, 
încinge România Mare pe la mijlocul ci. 
dela Turnu Severin şi Orşova, pâni la 
Vatra Dornei şi mai departe. până în 
nordu! Bucovinei si al Maranuresului, 
sau regiunile frumoșilor muuţi Apuseni 
sau Bihoreni? — Acești munţi. din cari 
răsar și se înalţă spre cer măroțe și 
impunătuare piscuri alpine «de stâncă 
pleşuvă si mândre platouri. je care se 
întind vaste covoare de înrbă mătăsousa, 
în mozaicuri de flori multicvlore şi para 
'utmate ; aceşti munţi. în curi ciobănn- 
„ii păstorii şi păstoriţele. cântând vo- 
“si din uură, cin fluere, cavale. buciu- 
me și tulnice, săltând si chiuind de ti- 
ncrețe si hucurie, își pasc, în dragoste 


seamă. Span a remareat si urmele po- 
dului li Traian, despre care vorbiam 
mat SUS, 

Pentrucă urmele podului lui Traian 
se vedeau prea puțin. şi ca cel ce va ob- 
serva lacrarea sa. să-și poată face o 
idee comjilectă despre construcția po- 
dului, Saar singur ne spuna ci a găsit 
cu cale să pună alături de lucrarea sa n 
alta făcută de Iacob lew. în anul 1669. 

Intrând în examinarea veracităței a- 
cestei lucriri observăm îndată că lu- 
crarea utribiită lui Lew. nu poate fii a 
acestuia, căci podul a. tost stricat încă 
din veacul al II-lea după Christos. Si- 
pur dar ră vadul asa lucrat cum ni-l 
prezintă figura noastră este o reconsti- 
tuire a lui făcută de Shaar unde arată 
influenţa renaşterei italiene cu arvrade. 
cornișă: si cartusul caracteristic al a- 
cesteia. 

Spre malul românesc observăm. «doi 
copaci. și o mulţime de oameni. (intre 
aceştia unii par a fi soldaţi unguri care 
ar păzi graniţa. 

Tot dinspre malul românesc observăm 
o corabie trasă lu edle de sase cai. niâ- 
nați de un surugiu. 

Interesantă ar fi o lucrare care să 
cuprindă toate vederile și studiile apă. 
vute până, în prezent asupra acestui 
pod de care-i legată istoria neamului 
"ostru. 


MIH. POPESCU 


+ însemnând retracture), care i-a 


de glia. vatra şi legea  strănoșească, 
căişorii zburdainici, vitele şi cu deose- 
bire turmele de oi; acesti munţi. aco- 
periţi peste tot cu păduri seculare de 
brad. fag şi stejar din cari izvorăsc 
nenumărate ape cristaline vurtătoare 
de «lor şi de iubire şi în cari se găsesc 
atât de niulte, mari, variate  bozăţul: 
lemnul, petrolul, gazul metan, sarea, 
cărbunele, aurul și argintul ținând lo- 
cul de frunte ; acești munţi in care se 
răstață atât de numeroase frumuseți şi 
pitoresti nosiţiuni și staţiuni balneo- 
climaterice şi în cari privirea. şi mintea 
ze pierd aiurea re splendoare, miăroţie, 
farmec si poezie. sufletul se desfată și ae 
reconforiează, inima se înveseleşte. iar 
trupul ostenit şi slăbit de muncă și su- 
ferinţă își găseşte repaos. alinare și să- 
nătate : acești minunaţi munţi. au fost 
veacuri dearându), scniul ţării si adă- 
postul fiintei integrale a popornlui ro- 
mân, în contra nenumăratelor invazii 
'“rbare, care s'au perindat pe rând timp 
te 1000 uni, începând cu Goţii şi Gepi- 
i. urmând cu Hunii, Avarii, Slavii, 
Bulgavii. Woaurii, Pecenezii, Cumaniig 
si terminând cu Turcii şi Tătarii 1... 


«+ 


"Ultimul număr al revistei „FLOAREA 
SOARELUI: ] 





este dedicati d-lui prof. N. 
lorgu. (0 iefiniţie sșio constatare: „bela 
simplul învăţător uitat întrun colţ de 
ţară, dela dascălul de biserică. dela ziu- 
ristul. dela tipograful și zurravul de hi- 
serică şi până la profesorul universitar, 
până la imbitorul cel mai priceput al 
cărții româneşti, a trăit, sa adăpat, sa 
inspirat. a produs datorilă celui ce e 
în veșnică progresie. celui ce nu cunoua- 
te ndihna. celui ce a suferit toate po- 
vepririle omului“, ., 


* 


REVISTA CLASICĂ ur. 2. sub conduce- 
rea «.Jui Ilerescu publică un fragment ilin- 
to lucrare a d-lui Cezar Papacostea: 
„Gândirea epică elină: Heriod”, D. Luliu 
Valaori nu vorbește despre „Antemergă- 
forii lui Pindar în lirica corală: Stesi- 
hor, Ibyicos Simonide din Ceos. 

Din toţi aceşti cu nume celebre în 
untichitaie naveau decât fragmente și 
lexende, Se ştie de Stesihor. care ar fi 
scris e diatrihă contra Melenei, ar fi fost. 
orbit de zei, iar prin Pulinodia (de aci 
cuvântul a trecut în limbile moderne, 
rearlus 
vederea, Legenda asasinării lui Ibycos ni 
e cunoscută printra celebră hbuladă a 
Jui Schiller. Repreducem cele două îrap- 
mente din opera lui asa cum ni le redă 
d. profesor Valaori în românește: 


Primăvara înfloreşte 
in a Nimielor ariărine 


Strugurii cresc pe viţe 

Sub umbroasele. foiţe 

Nu mai arie, vai! Amorul 
Nu-mi dă pace niciodatii 
Ca furtuna ce-şi ia zborul 
Din spre Nord înflăcărată, 
De lânză Cypris iule zboară 
Sin cumplita lui mânie 
Arde a mea inimoară. 

O turmentă, o sfâşie. 





Amorul iarăşi mai priveşte 
Cu ochi; săi acânteetori 
Umbriţi de gene înegrite 

Și cu-a-lor nuri atrăgători 
Mereu pe mine mă 'nboldește 
Spre cursele nemăruinite 
Ale frumoasei, Afrodite. 


Fă tremur de urmele sale 
Ca un cal deprins să zboare 
Şi să se 'nlreacă cun arroare 
In jocurile solemne, 

Dar care-acuma. apăsat 

De bătrânoţele amare 
De-nhbiu păşeste întristat 

In cariera de-alergare. 


este mai cino. 
care cântă pe 


Simonide din Ceos ni 
cut. Avem oda sa. în 
eroii ce la Termopile: 

„Strălucită este soarta celor cari au 
murit la Termopile şi sfârsitul lor este 
plin de slavă, Mormântul lor este un 
altar : în loc de lacrimi, ei au parte de 

vesnică amintire ; înfrângerea lor este 
a xlorie. Piatra mormântală a acestor 
aroi nu-o va strica nici ragina si nici 
vremea. «distrugătoare. Urma care cv. 
prinde cenusa acester eroi a luat Gre- 
ciei lustrul ei cel mai strălucitor. Leo. 
nida. repele Spartei adeveregte această, 
lăsând un exemplu sublim de virtute 
şi un renume ce nu va pieri niciodată”, 

* . 

D. prof MARINESCU publică o fantezie 
despre Virziliu ; d. lterescu face ohser- 
vații în chestie de interpretare de text 
la Bucolicele lui Eneida lui Virgiliu în 
exametri de d. prof. I. Murnu, 

+ 

D. CEBSAR PAPACOSTEA traduce Srw- 
tul Ivreutes din Ileziod. D. Herescu tra 
duce din Catul în versuni rimate Sie. 
însusi. Către Syrmio Consolare i Cal. 
mis la moartea Quiîntilei, 

Traducerile în rime, nu știu dece, 
reusese rău. când avem atâtea iraducer 
excelente în versuri alhe.  Tihliografie 
bogată cu privire la specialităţile. sreco. 
romane, 


JON FUTŢI 


DOI II EU 05 222 
note 


a teatrul Maria Ventura, se repetă 
piesele: Vrei să te jucaţi cu eu? de 
Marcel Achard, Periferie. de Frantisek 
Lunver si Fraţi de Cruce de Paul! 
Prodan, 

+ 


Ia Cluj u apărat în editura Alexandru 
Anca, piesu rl-lui (Const. Cehan-htaco- 
vitză : „FEMEEA CARE S'A VÂNDUI 
(PATA), dramă în 3 acte. 

D, UC, Crhan-Racovitză este un scriitor 
cunoscut publicului si destul de încer. 
„it în ogoril litenaturii. aşa se explică 
dece drama d-sale care poartă un titlu 
atât de banal, e Dine scrisă, cu perao- 
nagii just caracterizate cari trăese și 
pe care le-am întâlnit cânâ-va în viaţă. 

Din lipsă de spaţiu, nu putem insista 
mai mult asupra dramei d-lui Cehan. 
Racovitză, dar ne vom face datoria să 
> recenzăm mai pe larg întrunul din 
humerile viitoare. SCRIO. 





PO 
E ca s E a c ca 





UNIVERSUL LITERAR. — 699 








( ŞCOALA DE ARTE FRUMOASE 


“tem în prazul „sezonului“ de plas- 
Artistii nostri. risipiţi prin toate 
urile ţării odată cu ivirea primă- 
i. xau întcas de inult lu cuiburi, plini 
nislejrle nouă în rodul atâtor luni de 
“uinţă. în cari năluca fugari a ves- 
sui ideal a purtat pasii lor pe toate 
iunile promițătoare «le  j'roasțete 
rostite taine. 
1 recutererea atelierului strânit. întot. 
“mu strâmt pentru lumeu de viziuni 
:ată în lăuntrica frământare. fiecare 
ingâte provizia de emoţii trătte în 
te si tumină, îşi împlineşte pe a- 
m notările spontane. chibzuint cu 
= pregătirea . expoziţiei ce va să vie 
sirtaşe la marea întrecere a fiecărui 
sit de an — peritru ca... încă odată 
il» trufase ale viseler nemărginite 
zi lase fulei şi pene multe pe dinţii, 
litori ai neclintitelor realităţi. 
“indcă vor fi si anul acesta expoziţii: 
“a vrenilor cari prescriu îmrerias 
tu marea parte a lumii bătrânescul 
inv» vivere'”, dacă a reuşit să decime- 
rasa amatorilor și să întunece nepre- 
Bla candoare a snobilor de odinioară, 
“na răpus încă cerbicia. celor deprinşi 
itrlenuna să, se hrănească cu speran- 
la propriu şi la figurat, 
-xinfe însă Va vântara cu mâna cro- 
sului recolta artistică ce se va pune 
“rând sub ochii publicului nostru. 
+ de prisos să ne întoarcem un mo- 
“+ privirea către mărunte lucruri ce 
la piciorul temeliei pe care clădim, 
“ându-ne astfel să nricerem firesenul 
mitar rezultate judecând pricinile 
uu conluerat la determinarea lor. 
alentul* e darul nerreţuit care ţine 
senţa subconstientului; nosiru. 
veare ar fi amploarea lui nativă, 
si resort esenţial, lăsat singur. se do- 
te neputincios. insuficient în faţa 
vila probleme ale realizării. fără 
verarea unui întreg complex de fa- 
taţi susceptibile la rândul lor de lăr- 
„coordonare. disciplină. 
sem în Rucureşti o Scouli de Arle 
vedse Și nu mă îndoesc că pentru 
- cari nau carcetat-o de aproanve, se- 
si de sonoritatea numelui, cu totul 
no imagina, ce-şi fac de această in- 
“ie de stat — atât sub raportul în. 
verii ei concrete cât şi din punct de 
re a! posibilităților de învățământ 
-nermit programul ci — decât meschi- 
în eu care te întâmpină realitatea, 
i vizitat de curând această şcoală. 
i pot ascunde umilința ce-a încer- 
“-goliul meu de artist şi de român 
ința acestei mărturii de dispreț ofi- 
Iventru una, din cele mai proprii ex- 
iuni ale culturii naţionale. Nu enici 
a. nici cea din urmă probă de deos- 
milerare — aţi zice — pentru tot ca 
wate face obiectul preocupărilor po- 
, ori de interese personale. Cu atât 
rău. 
s încă să nu vorbesc de ceeace a fost 
wlă şcoală până în ajunul noii di- 
“iuni sub care are norocul să fie nu 
:multă vreme. 





Aşa cum se prezintă astăzi acest Iccaş 
ademenitor de înalte aspiraţiuni, după 
nemăsurate sforțări ale actualului di- 
rector care cu u perseverență obsedantă, 
a reuşit să smulgă oficialităţii destul de 
parcimonioase atenţii, așa cum se pre 
zintă, zic, această şcoală e încă departe 
de a răspunde restului existenţii ei, 

Insuficientă --- sub toate rapoartele — 
pentr Pomânia mică, în care procen- 
tul și catitativul talentelar, în ciuda 
chiar acestor rele centliţiuni de prupă- 
cire, A putut contribui la prestigiul ro- 
niânese în afară, — e iesue de înţeles 
nădejdea ce-şi poate pune intrânsa Ro- 
mânia Mluare. . 

în afară de câteva cutiuțe de camere 
combinate din probabile resturi de clă- 
dire înziruite în desordine pe dreapta şi 
stânga curţii destul de respectabilă și 
cari până mai ieri eruu mităașii si de- 
pendințe, o clădire în fundul curţii, de 
praporțiuni foarte modeste în cari se 
înghesuiese patru mici ateliere. constu- 
tuesc scoala propriu zisă de arte fru- 
moase. 

Incă 0 încăpere pare-se mal mate. pe 
care n'o pot aprecia decât cin afară. a 
fost ocupată de atelierul perscnal al ve- 
chiului clirector. Se speră încă că si a- 
ceastă sală va fi redată nevoilor școlii. 

Trebuie să menţionez că în acest spu- 
țiu „a trebuit* să-şi găscască loc toate 
secţiunile : desemn, pictură. sculptură, 
artă decorativă, ete, 

Cun: în urtă, mai adevărat ca ori-unde 
sunt ..mulţi chemaţi, puţin aleşi” acea- 
stă alegere e cundiţionată pentru cei 
mulţi cari-si îndreaptă pornirea primi- 
lor paşi spre scoala de arte Frumoase, 
mâi mult de posibilităţile de spaţiu de 
cât de criteriile speciale de judecare. 

Pe de altă parte natura însăsi u aces. 
tor criterii lipsite de un fecnd esenţial- 
mente pozitiv. îndreptățește mai de gra- 
bă imdmlpențe în primele selecţiuni: e 
înfinit mai bine să ai un pristos de în- 
cepători decât printro strâmtă subiec- 
Livitate să faci posibilă nimicirea unui 
element care sar putea revela mai târ- 
ziu dr 0 valoare  precumpănitoare în 

faţa desavantagiilor lestului eventual 
de mediacrităţi. 

Acestea sunt rapide ohservări privii- 
toare lu prezeniarea exterioară u scolii, 

Câteva. spicuiri în programul ci, în 
care se oolindeste arhaicul tipice oțicial- 
administrativ, nu sunt de natură să 
=porească încrederea competenţelor. 

Astiel școala prevede 7 ani obligatorii ca 


să iei o diplomă (absotut înutilă în ca. 


riera oricui nu caută sii devie profesor 
le desemu la vrun liceu). 

Probahil la fixarea acestui termen sau 
uvut în vedere nemăsuratele dificultăţi 
pe cari le înfruntă. artistul în toată ca- 
riera lui. Sa uitat însă că învăţământul 
artistului nu încetează decât odată ru 
bătăile inimii Iri și că prin urmare e 
iot atit, să reţii între zidurile  scoalei 
ante, ori de trei ori şapte ani, un ele. 
ment căriia trebue să-i fixezi un termen 
ca o gurantie de suficienţă. Fie dar și şapte 
uni de şcoală pentru unele temperaineun- 


te, dar nu văd pentruee nu sar lăsa 
aprecierii maieştriler Vimpul necesar, 
potrivit cu natura, şi prezintarea perso- 
nalităţii fie-cărui elev. pentru a-l trece 
dincolo de zidurile clasei. la momentul 
oportun. în marea scoală a naturii şi a 
reculegerii personale, 

Doi artiști deopotrivă predestinaţi se 
vot doosehi mult prin limpul depus de 
fiecare cu să-şi insusească deprinderea 
mânuirii materiei şi stăpânirea mijloa- 
celor potrivite cu specificul fis-cărnia, 

Un paragraf din pregram deosehit de 
surprinzător pentru un profesionist e 
insă acela care permite elevilor baca- 
laureați absolvirea (şi deci diploma”) 
după doi ani de şcoală. Acesta, se zice, 
e cazul numai acelora cari se destiină 
carierei de profesor se desemn la liceu. 

Se consideră dar că pentru îndeletni- 
civea de profesor de desemn. cunoştin- 
tele căpătate în liceu. plus aceleu 
»rinse în doi ani de şcoală specială suni 
«uficiente pentru destinaţia ce-şi dau a- 
costi elevi. 

Să nu uităm însă. că acestia prin chiar 
mărturisirea, sfârsitului pentru care vin 
nu pot pune acelas entuziasm în munca 
lor ca și ceilalţi colegi neprivileziaţi cari 
înțelen să tacă artă pentru artă, 

Admit dacă vreţi, că viitorii profesori 
pot îi pregătiți și în două luni pentru 
cariera lor. Ei bine! Dar ce rie priveşte 
pe noi acest lucru, ce legătură au aceşti 
mulţi nechemaţi cu arta, deci cu spiritul 
care stă la baza aşezământului și prim 
urmare ce caută ei în încăperile lui în 
vrejudiciul talentelor reale pentru cari 
sclecţiunea devine ust-fel cu atât mai 
severă cu cât trebuesc locruti mai multe? 

Asta este deadreptul o violare a sin- 
aurului principiu sfânt cu amăgirea. că- 
ruia «c consolează artistul de toate vi- 
cisiturinile ce-l pândesc la toate răspân- 
viile carierii lut: arta pentru frumuse- 
tea ei. 

Curiea scolii e încă mare. inutil de 
mare si pe lângă ateliere şi dependinţe 
ce trebuese construite. n'avem nimic de 
zis ducă statul ur face o încăpere des- 
tinată special pentru viitorii profesori 
de desemn cari ar putea purta chiar un 
alt titlu (la rigoare mai pompos) decât 
elevi ai scolii de Arte Frumoase. 

Daasemeni o bibiliotecă nar strica, 
pentru  comnlectarea culturii artistice: 
Vasta incultură în care cotrobăesc ele_ 
menteic tinere nu e deloc 'indispensa- 
bilă vaalizărilor artistice, 

Taci puţine din câte se pot spune sub 
titlul acestui articol şi mai mult ca ori 
când as vrea să nu strig în pustiu, 

Altiuinteri d C. Ressu. directorul ac- 
tual al scolii, cu toate bunele sale in- 
tențir tat nu va putea rereta minunea 
„celor cinci pâini şi doi pesti“, 


C. VLĂDESCU 





2 


700. — UNIVERSUL LITERAR 








Ca Ș ca Sa-casea... 


An priroit la redacţie vulumul 1UOMO 
DEL SOGNO* de Cezar Petrescu, 

Volumul a apărut în colecţia literară 
a celebrului „Instituto pre Iluropa 0 
vientaie” «din homa. 

Sunt atunate în accl volum nuvelele 
cele mai bune. deşi toate scni bune, ale 
excelentului seriitar Cezar Petrescu. 

Volumul are 6 prefaţă scrisă de criti- 
cul italian Giaxchino Miloia, care scrie 
între altele: 

„Nueelele sale, Cezar Petrescu şi leu 
seria a doua zi după război, — într'o 
vreme când toți așteptau începutul unei 
ere noui pentru omenire, zunile unei ca 
poci de prefacere şi de potolire morală, 
—-şi poule chiar o nouă vrgunizăție n 
vieții, mai chibzuită şi mui puțin dee 
moratizantă., Ezperienla trunşeelur, fa- 
miliarizarea ce sufletele devenite egale 
în fața, morții, egale în suferință și c- 
«le în desnădojede, ——- au lăsat urme q- 
deinci în sensibilitatea alui de umană a 
Pui Cezar Petrescu, El au înteles aceste 
prefaceri şi a încercat să le descopere 
rhiar acolo unde în aparentă erau cu 
totul ascunse,  desvăluindu-le 
suferindului ucolo unde el le putea prizi 
si evita mai bine, Cezar Petrescu nu 0- 
feră nici o soliuţiune morală, — dar ea 
se desprinde în chip spontan din pures- 
lire, —- ca un catmunt al utător dureri 
înăbușite şi al atâtor desumăgiri, în fata 
năzuintelor surpale“, 


„GÂNDIREA“. îngrijită cu admira- 
bilă pricepere de a. Nichifor Cnainic, 
publică în numerile din urmă (3--10). 
frumoase poezii de Lucian Blaga. A- 
irian Maniu. Jon Pillat. Dragoş Proto- 
popescu, V, Voiculeecu. 

Simţim. că ne împlinim o datorie, ci- 
tând câteva rânduri din poezia „Gân- 
dului“. a lui V. Voiculescu. poet de su- 
perbă discreţiune și de admirabilă nu- 
unţara : 


„Gâni stăbănoy, deprins numai la şes, 
„Să culci în pulberea de vorbe tocit»; 
„(ind lesnicios ca o femee, cupildros 
| [la înțeles 
„t'rmând leneros, pârtia de tălpi şi copile; 
„Nărăvitule să dormi pe puf de cuvinte 
„Sroată şi gătește-te! Că desucum nainte 
„in să te part prin vorbele cele mai 
[colţuroase 

„Să tenylydească şi să te doara 
Ta Cronica măruntă. pe care o fac 
deobiceiu Nichifor Crainic și învățatul 
Em Ducuţă. serie de astă dată și Vasile 
Băncilă. ă 
Despre acesta, am mai scris noi. că 
reprerintă cea mai de seamă nădejde a 
[ilosofiei unei generaţii. 


DEM. PHEODORESCU, talentutul zia- 
ist şi literat. defineşte astfel pe ziaris- 
tul politic: 

„li un „chiflonnier“ al vieţii publice 
pentru hala de aprovizionare ieftină a 
euriozitătii insalubre“, 


CARTEA. Lin câte răspunsuri sau 


în fala 


Cea Z ChHenracer 


dat asupra „problemei cărţii”, ni se pare 
că e foarte bun răspunsul d-lui Const. 
liriţescu. 

In criza cărţii, în criza cititului e vi- 
novată și şcoala, 

D. Kiriţescu face ov citaţie de cifre spre 
a stabili numărul aproximaliv al celor 
cari au obligaţia morală a cititului 

„Nauuinae liceele varsă pe piața culiu- 
rălă a (ări cum 5—6000 de cbscirenţi 
pe en dele răsbeiu încoace. Deci numai 
weneruția tânără, mai jos de 30 de ani, 
numără 60.000 de „întelectuali cu teschea 
rea“. RFrigyerăn oare dacă fixein nună= 
vrut celor peste această vârstă numai le 
îndoitul cifrei de mai sus?" 

Și d. hirițescu adaogă, că în şcoatele 
de red tecundar, sunt circa 200,000 e. 
levi. „Aceasta e massa, care trebue să 
fie înzestrată cu şreceptizritete cultura» 
iă: Pentru ca, se scrie cartea, pe ru-și 
rlădese speranțele  seriitorul. «ditorul, 
libvravul. Căti citesc dintrânşii? Foarte 
puțini, surprinzător de puţini, întristă- 
for de pliu”. 

Dar care e"vina şcoalei pentru inexis- 
tenţa  trehuinţei de ciiit a calar mai 
mulţi dintre intelectualii noştri ? 

„Vina ste ră cei mai mulți dintre 
profesori ignorează un hecru fundamen- 
tal: şcoulu nu e făcută atit ca să dea 
runoştinţe. cât ca să formeze udrprin- 
der. 

„Une din crle mai importante e dlr= 
prinderea citilului”, 


INTR'UN CEAS BUN. ne e răicpunsul 
la „lună ziua spusă tinereşte de „VI- 


PRINA LITERARĂ“. 


Fără îndoială, că e demnă de relevat. 
vat  sârguința  colabhoratorilui nostru 
fon Foti. depusă la revistu , PROPILEE 
LITERARE“, D. Foti urmăreşte cu râv- 


nă ținta, pe care și-a propus-0: să 
facă. o revistă mare, în care să île 
cât mai ales material si din dome. 


niul clasic. Ii dorim acelaș eniusiasin 
de până acum. ca revista si-si netezea- 
zcă drumul. găsind ecou la atâţia dor- 
nici de cunostinți variate și necesare, 


RAZE DE LUMINA Nr. 4 (revista stu- 
denţilov în teologie cin Bucuresti) p1- 
hlică o frumoasă scrisoare, adresată pă- 
vintelui prof. 1. Mihălcescu ; apoi inte- 
vesante „note specifice religioase la ro- 
mini” de Emiitan Vasilescu. D-sa exu- 
minează ce sa scris până acum asupri 
sentimentului religios la români (Ralea, 
Motru. Gherea. Marin  Stefănescu, Ar- 
him. Juliu Seriban) și ajunge la conclu- 
zia 

„Ce are de făcut plugarul pentru ca 
să ducă o viață mai bună? Sâoşi pună 
nădejdea în Dumnezeu, să nu-l supere 
„n fapte rele şi să-i atragă bunăruinla 
prin fapte bune, Aceasta este în esenta 
ci. religiunea vie a poporului însoţii cu 
natura“, 


Mică și modestă, dar plină de gânduri 
bune e revista „INPRĂŢIREA“, a cer- 
cului siudențesc hiciiuan, Ne-ar părea 
nespus de bine să ştim. că acei cari 
scriu în „Infrățirea“ sunt strulenţi. Sunt 
pagini scrise cu avânt tineresc și cu 
vâvnă de aprofundarea chestiunilor. Ce- 
eace însă ne îndeamnă mai mult să re- 








“in serriciul ei, duce mereu la întrebarea 




















































nrrcănn revista, nu-i atât ţinuta ei, ci 
ilirectiva precisă si unitară. 

Nemarcătu din -primul articol. sem 
nat de preot G. Bujur. 

„Prin urmare, nu timp, ci conştiinlă 
şi muncă“, Să-ţi fuci o conștiință clară 
de rostul tău în hrme și să  munceșii| 
rinstii, stdruitor pentru binele mulțimii, 
cure te-au crescut şi te-a destinat să [ii 


de unde pleci şi înculro trebue să-ţi ere 
nalizezi puterile de muncă: penlru nete 
mal tău și numai pentru cl“, 

In drama. care se rlesfăsoară acum 
din cauza dezorientării învăţământului, 
cuvintele pănintelui Bujor  reprezinkă 
desigur un aspect interesant. 


ECOUL e cea mai tânără revistă. E 
ccou teatrul. literar. plastic, muzical, 
critic, cinegrafie, nolitie si săplămaănal 

In nr. ]. în tocul cunoscut prin tra 
diţie programului, directorul Ecoului, d. 
Radu Mislea face inscripţii pe stia. 
durd“. 

Desprindem următoarea inscripție: + 

„Programul reruistic, încărcat şi mal 
arhibunal ca o listă de bucale, nu consă 
tifue astizi un divertisment feetil. Por. 
aim. la drum — — ne curezl dorim cil! 
mei Tang — cu îndrăsnenla tinerilor şi 
erneriențe bătrânilor, qrupati în jurul 
ziarului nostru”, 

Dorin si noi cât mai lung drum Ik: 
coului, care are în nr. 2 și colaborarea 
d-lui N. 1. Nussu despre devotalul cer. 
ectălor al istoriei literare. N. 1. Apo. 
tolescii. 

A B. C. 


MAIORESCU va constitui multă vre. 
te -— poate lotdeauna — cea mai fru- 
moasă pildă de delicateţe şi obiectivitate, 
Ast-fel — continându-și interview.ul — 
d. Basarabescu adaogă cu amărăciune! 

„Constat cu mâhnire că pilda lui Titu 
Maicrescu care, când descoperii un ta- 
lent. chiar fără să-l cunoască, îl scolea 
în evidenţă — n'a dai roade, n'a fost de 
nimeni urmată”. 


FARA MILA voiește d-sa (deşi na 
aifut să. amintească versul lui Virgiliu: 
Timeo Danaos.....) şi despre critica lite. 
rară „pe grupări... pe reviste... pe sa. 
loane literare. pe oraşe şi pe bilete de 
recomandaţie” despre acel complot al 
laucdelor sau a! tăcerii“: care „nu polh. 
lost culturii litorare“. dar „pot satista 
ce. ambiţiuni. vanităţi și mai ales do. 
rinţe de răsbhunare ale unor suflete pă- 
curețe şi bicisnice“. 


CRAINICUL din Ploesti se vede ajuns 
lu nr, 15. mai vuviat, și mai vioiu decăt 
uricând, 

Ce păcat că versurile nu pot trece. 
nici măcar pragul celei mai largi bune 
voinţi. 

Limba românească — val !— e. uneori, 
oribil scâleiată ca în: 


Si a sosit ca şi în alle rânduri. 
Cu zâmbetul, din cuibul huzii doar, 
zburat. 


Numărul se deschide printr'un artico. 
lax privitor la unul din... directori care 
(bizară coincidenţă !) scrie: „Sancta 
simplicitas“.., 


Pb, 







































0 Secantaa cie 
CU vaasie 


0 butadă a lui Adrien Hehrard: 
— Fiecare om are vârsta care-l se- 
mră de mcarte! : 


Racine povestea că un medie i-a in- 
lriis să bea vin, să mănânce curne. să 
Mească, să scrie şi să se plimbe. Ples 
ind a adăogut 

„Cit despre rest poţi să le bucuri... 


. 


Abatele dela Nivierre avea intenţia să 
frină cardinal şi pentru a-si ajunye 
topul, na se da în lături dela vimie. 
iar de a trădu pe binefăcălorul său 
mecle d'Urleans. Ducele, după ce înlă- 
ră pe nevrednicul fauorit, spuse ami 
rilor săi : Ă 

„Abutele de la Rivitre ştie cât valoa 
n, căci ma vândut de multe ori. 
Napoleon se pândi să ronstitue a bi- 
ică anglicunăă, independentă de Papa. 
lro zi verbi despre uceustu cu riul 
ud. de Boc. 
Aui su. rere, că 
psi de Pana?" 

„Da, sire, cupă cum armata se puule 
ipsi de Nupoleon*. 

Acest rdspuns reuşi sa dezarmeze pe 
apoleou de procetele de shismă, 


+ 


Franta se poule 


Regele l.udovie Filip, în timpul unei 
ătorii în Normandia, oferi o țigure 
imerului unui oruș, care îi făcuse o 
imire, întrun mod cu totul uparie de 
iu roca să. 

— Țigara asia, ah! sire, strigi pri. 
parul pătruns de recunoştinţă, această 
lare vu roi fuma-o toată ciuțe mea! 


* 


Intre zi un curtozan spuse buflonuluri 
hi Fiiz 72, regele Franţei : 

— Dacă vei continua să mă ici în bai- 
irură, te voi străpunge cu sabia, 
Infriroşat, bufonul merse să se plângă 


„se atentează la viața mea, 

— N'ai nici a frică, spuse suveranul, 
încă cineva te vu ucide, va fi executat 
ie mine înstemi cinci mânule apoi. 

— Oh? Sirc, reluă bufunul. Mejestu- 
a reostră nu paote să facă ncest lucru 
inci minute înainte? 


* 


Sub regimul ultimului rege fruncez, 
n solicitetor vine să găsească pe un 
alt funeţionar cunosent în acea epocă 
rin lipsa sa de scrupule, Asiqurându- 
ct sunt singuri, soticitatorul spuse 
estuia su un aer misterios: 

— Donenule, suntem între noi. lată 
1000 de franci şi nimeni nu va aflu ni- 
ir. 

in care înaltul funcționar în chestie 
itpunse fără să se clintească : 

— Ascultă.mă, doranule, dă-mi 23.000 
e franci şi spune apoi la toată lumea. 


Iul cn-cur-ea 


fo caz car 
“XPORTUIL DE LEMNE AL PULONIIEI 


Iată. după o statistică din 27 Octom- 
brie 1928, exportul de lemne al Poloniei: 


„1922 3000 tone 85.932 zloți 
1925 3175 tone 251.321 zloți 
„1928 4900 tone 363.965 zloți 
10997 6360 tona 648.965 zloți 


Cen mai mare canlitate. aste furnizată 
teormaniei și Angliei. 


ACTIVITATEA UZINELOR SKODA IN 
CURSUL ULTIMILOR ZECI ANI 


Uzinele Skoda posedă în Cehoslovacia 
11 stabilimente, în diferite orase. Mai 
posedă trei mine de cărbuni. cariere «le 
piatră calcaroasă, etc. In Sept, 1928. nu- 
mărul lucrătorilor folosiţi, era de 32.000 
Suprafaţa. ocupată de cele îi uzine. este 
de 5.500.00U m, p. Atelierele sunt deser- 
vite de 3? km. ]imii ferate normale, pe 
cari se întrebuinţează 18 locomotive și 
175 vagoane pentru transporturile nor- 
male. plus un mare număr de vazoane 
apeciale cari poartă până la 88 tone. 

Centralele de vipori ale stabilimentelor 
Skoda cari sunt în număr de 7, produe 
unnal până la 30 milioane kgr. vapori. 
Forţele motrice, ating 50.000 HP. Sta- 
bitimentele 


au 5.200 motcare electrice. 
Uzinele Skoda consumă anual 300.000 


tone cărbuni, din care o mare parte e 
transformat în gaz în 44 generatoare, 
de o capacitate totală de 1.500.000 m: de 
«nz în 24 vre ; 270 presse de diverse gro- 
simi furnizează o presiune de 
15.000 tone. 

Curierul direcțiunii din Praga sa ci- 
feat în Pecembrie 1922 la 11.000 seri- 
sori: în Martie 1928, el sa ridicat la, 
119.000, Stabilimentele Skoda posedă 400 
imobile în 25 comune. Ele posedă în Ce. 
hoslovacia 1 birouri de ingineri si 


totală 


electro-technicieni, 30 magazine sau de- 
pouri, 17 ateliere pentru reparatul ar 
tomobilelor şi 200 de agenţii şi sub-agen- 
ţii pentru difer'te cnfegorii de produse 
pe cari le faleică, In străinătate. stabi- 
limentele Skoda au agenţii sau 
zentanţe în mai toate țăriie. 


TENte- 





UNIVERSUL LITERAR. — 701 


caricatura zilei 


REGLEMENTUL.... 





— Ta seama! dacă-mi caden cap. ie 


dau în contravenţie.., 
(Show) 


CUTREMUR DI: PAMANT 





— Cutremură-te!  Cutremuvră.te încă. 
pământule, tot nu e salata noastră des- 


tul de amestecată... 
(Le rire) 


ENVIDIL 





— E maşina lui Jean... Si, nu vezi: a 
îndreptat farurile spre noi ca. să ne or- 
benscă..... 

--- Cu atât mai bine: nu-i Mai veiem 
mura i. 


(Dimanche iltustrie) 


702. — UNIVERSUL LiTERĂI 


PAGINI UITATE 


POPA DUHU 


Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un 


popă, îmbrăcat în strae-sărăcuţe, scurt 
la stat, smolit la faţă, cu capul pleș, 


mergând su pas rar. încet și 
răspunzând îndesat „sluga dumitale” cui 
nu-l trecea cu vederea, căscând cu S40- 
mot când nu-şi găsea omul cu care să 
stea la vorbă, făcând lungi popasuri 
prin aleile ascunse ale grădinilor publice 
din Iaşi. cu câte o carte în mână, tre- 
sărind la cântecul păsărelelor și aprin- 
du-se cu mirare lângă moşincaiele «de 
furnici, pe care le numea el „republici 
înțelepte”, dezmerdând iarba şi florile 
câmpului, icoane ale vieţii omeneşti, pe 
rare le uda co lacrimă fierbinte rin 0- 
-hii săi, si apai cuprins de foame şi 0- 
hosit de ostenoală şi gândire. îşi lua că- 
tinel Aruinul «pre gazlă, unile-l aştepta 
cărăcia cu musa întinsă ? 

Această era părintele Isaia Duhu. nă- 
scut în satul Cogeasca-veche, din judeţul 
laşi, 

Patru păreri străini, afumaţi și îmbră- 
caţi cu rogajini : teancuri se trafioloage 
greceşti, latinești, bulgăresti, franțuzeşti, 
rusești și româneşti, pline de painjeni 
și aruncate în neregulă prin cele unghere, 
un lighean de lut cu ibric pentru spălat, 
în mijlocul odăiţei, apărie pe jos. gunoiu 
“i gândaci fojgăind în toate Ţărțile, o 
vâne uscată pe masă şi un motan ghe- 
muit după sohă, era toată averea sfin- 
ției-sale. 

Ma'e de inimă, iar de aură şi mai 
mare. părintele Duhu nu se învrednicise 
de o viaţă înai bună; Gar se vede că 
nici poflea el una aşa. de vreme că nui 
astâmupăra gura călre mai marii. săi. 
măcar să-l fi picat cu lumânarea. 

De copil, în seminarul Socola, unde-a 
învăţat carte — mai mult singur decât 
dela profesori — îşi punea. degelole pe 
, piatră şi le bătea cu alta, de ciudă 
că nu seria tr:1mos ; se lovea cu jumnul 
peste ca. când vedea că uici dascălul 
nu putea. să-i tălmăcească bine ceva, și 
vai de şeolarii care-l sminteau dela în- 
văţătură ! 

Aşa fiind el, ci-că unul dintre călugă- 
rii Socolei a zis că e bun de călugăr. 
numindu_] „Duh diavolesc”. și (de unde 
până unde), l-a şi călugărit şi Duhu i-a 
imas numele, Iară el. Isaiia Teorlore- 
scu se iscălea. Si din şeclar. profesor a 
ajuns la Socola ; și duh din duhul său 
a dat scolarilar săi o bucati dle vreme. 
Dar purici mulţi nu făcea întrun lac, 
(Doamne ioreşte) ; căci cra duh (neas- 
timpărat si) naîmpăcat, chiar cu sine 
însuşi. Nici lacom de avere, nici de ci- 
nuri ; muljurnit. cu cât avea, cu cât na- 
vea, când te miri ce nu-i venea la s0o- 
coteală : ia-ţi popă dăsagii și toiagul şi 
pe ici ţi-e drumul. (Vorba ceea: „Geasta 
cu trepădatele că nu's departe satele”). 

Aci era la Socola. aci în lași. ari la 
mânăstirea si în Târgul-Neamțului pro- 
fesor, de unde cutreiera munţii în su- 
doarea frunţii, si mai la tot pasul cânta: 


Ruinala cetătue ce acuperecacel munte 
ȘI: de unde ochiul vede lucruri mulle, 


Apoi: 


Pe o stâncă nengră întrun vechiu castel 
Unde curgen vale un râu mititel, 


gânditor, 


far la urma urmelor: 


Pasăre yulbrenăn cioc 
Rău mi-ui cintat de noroc 1... 


Şi tot așa şi iar aşa, până i se făcea. 
viaţa neagră şi aci, şajpoi iar se întorcea 
în laşi, îndrăgindu-i pentru o hucată de 
vreme. 

Duh neastâmpărat şi cutezător, în pre- 
dicele sale de pe amvoanele bisericilor, 
înţepa ca vespea, zicând: 

— Elisei a curăţit de lepră pe Neenan 
Sirianul, trimiţindu-l să se scalde în 
apa Iordanului. lară eu vă  trimet la 
(Căcaina ca să vă curăţaţi de lepra ig- 
uoranţei şi a trândăviei. 

— Odată era o îloare numită ruşinea. 
fetelor, foarte răspândită în ţară la noi. 
dar de cind au luat „,mărşavele de 
modă” locul gospordinelor românce, acea. 
stă fluare a inceput a dispare din gră- 
dinile şi ţarinele noastre, 

— Cine are urechi de auzit să audă! 

lar pe cei slugarnici, mândri şi luUxoşi 
i aPată cu degetul, zicând: 

—. Făţarnice, a zis Hr.stos, curăţă mai 
întâi partea cea din liăuntru a paharu- 
lui si a blidului, ca să fie şi cea din 
afară curată 

Si câte si mai câte, publicate prin 
jurnalul „Predicatorul  Moralului Ivan. 
shelic“*, redactat de dânsul până i-a luat 

hiviarhia puterea de predicator, Dar 
părintele Duhu nu i-a tors mă-sa pe 
limbă. 

Odată, slujiui un episcop oarecare de 
hramul bisericei la Buna-Vestire din 
Iaşi, părintele Duhu intră în biserică, 
se închină rar Je lu icoane, şi cum era 
inultă lume adunată și episcopul sta în 
strana arhierească, îmbrăcat pempos şi 
cu mitra pe cap, părmtele Duhu se o- 
prește în faţă-i şi zice în gura mare, 
clădinând din cap: 

— „Dragul mamei Cânilic, bine-ți şede 
Mitropolit... Unde  neneucii-ta să te 
vadă! Apoi oilând adânc, mai adaugă: 
— „Când veţi vede uriciunea pusliirii 
stând lu locul unde nu se cale să stee, 
să stiți că aproape coste sfârşitul. a zis 
Hristos". 

După aceea se trage cu dispreţ din faţa 
apiscopului, şi ieşind din biserică, își 
caută de druim, 

Iară ceilaiţi popi. înlenniţi cu mâinile 
la pinpt, cât pe ce să cadă arueţiţi din 
picioare, «de frică si de ruşinea arhi; ăs- 
torului. 

Nu târziu după aceasta, Mitropolitul 
face pe părinte:e Duhu archimandrit cu 


mitră. adică îi dă voie să poarie straie 
de mii de lei, fără să aibă cu ce să și le 
cumpere. 


Si părintele Isaiia în loc să umble 
morţi, co alţi popi. după  cerşitirut, 
luând şi de pe viu si de pe mort. să aibă 
cu ce se împepoţona, el, dimpotrivă, zi- 
cea că este de altii părere şi anume: 
„Decât să dai de pomană la calici Sâm- 
băta,. mai bine ceva de hăut mahmurilor, 
Martea'”. 

Odaiă, chemând epitropul une: biserici 
mai siirăenţe pe părintele Duhu să slu- 
vească de hram, Siinţia-sa si-a atârnat 
ia piept o cruce mare de lemn, legată 
n sfoară groasă de cânepă, zicând: 

— Tartă-mă, Doamne, că te-am spân- 


e IOAN CREANGĂ 


„urat cu aţă, neavând lanţ de aur niri 
de argint, cu cure te spânzură mei mar. 
mei, Arhiereii... 

La mânăstirea Neamţului, stând ad 
seaori de vorbă cu  starițul  Nuftanai 
părintele Duhu îi zicea, sfichiuindu-l, câ 
usii din această lavră românească sau 
puezit, ca şi holera, adusă în Moldova 
pe cozile cailor ruseşti la 1828. Stariul 
ne mai putindi-i sta împotrivă, zicea 
dela o vreme: „Hai pacam părinte sai. 
tă, cnstintu.i cu racmiu înduleit cu 
miere, pahur după pahar, până ce ji- 
vintele huhu spunea: 

— Lasă-mă în pace, cuvioase, ci » 
învârteşte lumea cu mine  de-atâtu 
ghiazmă rusească ; mai bine să nu iv 
împăcăm. Si începea a-i cânta pe pi: 
al doilea (irmosul urmsitor) : 

— Uimblat-au Israil prin valul cel ii 
văluit, cun ulcior legat de gât, şi cu 
curcan fript, că sa paza dle (Apoi 
antifoanele heţivilor, pe glas al putu 

a): . 

— Dim tinereţele mele, multe oak i 
ulcele se iuptă cu mine: dar mai nralte 
păhărele, câte stele sunt pe ceriu.. 


Ploscuţu nica, îubit vus, 
Pasăre cu dulce glas: 

Eu la guri le rădic, 

Tu îmi căânţi, coglie! coglic! 
Și cu mcudur să te dus, 
(tăci mă plesneşti "tot în nus 


Vai sărare bulobuace, 

te-m face mai încoace 
Să ne stringe ereao cdțiva 
Noi spre mântuirea tu, 
S'or ui veni vo doi.lrei 
Si țisom pune căpăta, 
Ș'om tdice-un popă rus 
Și fe.om da cu fundu'n sus, 


Unui arhiruandrit see, ce blanosluveu 
pe diacon lu slujbă: „Să indrepteze Don 
nul paşii lu; spre tor lucrul bun, pi. 
rintele Duhu îi zise: 

— Ba mai bine să îndrejteze Duninul 
paşii vostri peste Dunăre, cuvioşilor, ci 
destul ne-aţi pângărit biserica şi neanul 
cu smeritule voastre blagoslovenii, 

Profesorului Columb dela Liceu. care 
zise odată părintelui Isaiia „Bună dial. 
neaţa, Dulhule!* el îi răspunse: 

= XNlulţumeasc, cadavrule! Și cred ei 
ai la stiință că cuvintele: popă şi pr 
fesor se încep cu „pocoi”, ca și substan. 
tixvul, porcule, 

Popilcr de mir, pe cari îi numea fl. 
li, le cânta antifoanele următoare; 


Diaconii şi cu porhă, 

De treji ce sunt, de-abia văd ru urhii. 
Iar mmame?or preutesc 

Beţia din cap nu le mai iese, 


Si câte ponturi (şi ponosuri) nu 1: 
dintrânsul. de-i era şi hui lehamel 
câte-odată să se mai întâlnească cu ci. 
neva și să-i mai stârnească la vorbi. 

Odată, ieşind supărat. dela Mitropolie, 
îl întâlneşte părintele Arbore dela hăr. 
noyschi, și îl întrebă : 

— De unde vii, părinte Isaiie? 


— Nu ştiu, 
— In cotro ai luat-o, părinte Isuiie? 
— Nu stiu. 


—- Câun aşa, de nu ştii nici ce -ande 





Jean Cocteau 









Au fost odată doi copii — de war fi 
inu Sur iai povesti — doi copii a- 
ape părăsiţi: Paul şi Klisabeta. Li 
aveau tată, el murise de beţie; mama 
trei zeci şi cinci ani era paralizulă 
„cu zilele numărate, Unei mătuse, un 
eu viclean îi furase mințele. 

Paul avea palruspreze uni. fata şase- 
rezce. Băiatul era slăbuţ, palid şi 
dispus la luberealoză. li avea din 
ind în când accese de somnumrulisra, 
isabela eva sdravănă, promitea să de- 
frumoasă ; luând mereu poze alego- 
„ea vedea de maica-sa acasă: «e 
3, — ca vai de om. Paul umbia :a 
u. De cupii, vedeuu din cânil în când 
medic. şi hătrâna Muvrieta, E: aveau 
pieten, devotat, fidel ca unu duiău: 
tară; mai târziu şi o prietenă, Aguthe 
joasă cu a plantă acăţăloare. 

tisabeta şi Fnul se adorau. Unul fără 
ul nici War fi putut trăi. fr asta 
inu o știau. lşi petreceau timpul în 
turi si blesteme, întrun sbucium în- 


N nici încotro. te «duci? 

— lată cum ; răspunse părintele Duhu: 
ind eram bâtet. stupeam în palma stân- 
apoi trânteam cu muchea palmei 
bilatte în stupit și în care parte sărea 
intracolo apucam şi eu. 

- Si acum tot aşa faci? întrebă pă- 
lee Arbore. 

- Tot, (batăr să crape dracul), 

- Dar dacă din întâmplare ar sări 
piul în spre talia, cam ţi sar părea? 
- Dar ştii că mai ars, Haldeule, zise 
iintele Duhu, luându-și tălpăsiţa, Du- 
de mânios. 

le cca dn urmă, strângând părintele 
u para căte para, şi-a comisionat. 
qi spiritiste și cetindu-le. ci-că a zis 
le oare-cine: 

- Aceste cărţi încăpând pe mâna unor 
latani ignorânţi, ai să auzi vorbin- 
„că fac minuni ca Sfinţii. 

si sfânt să fie rastui părintelui Duhu, 
i tocmai asa sa întâmplat. 

hiruna din zile, neavând el cu ce 
i cumpere pâne, le-a luat cu vravul 






D 

























Cessa srcclculce în exirease 


verşunat, iscusit, necurmat. Acele două 
făpturi învrăjbite până la un parosism 
neînchipuii. aveau suflete iinbiuute. 

Săraci. tără habar,  dezorilonuţi cu 
metodă. lipsiţi de wriji ca şi cei din faşe: 
adevăraţi ypredestinaţi, duceau în  vi- 
zuina praiului şi neorânduelii -- cameru 
lor—, 0 viaţă de năluci însutieţite sub 
chip omenesc, Două paturi, ceva merin- 
de la îndemână pe câte un scaun, niste 
cărţi cotite și răscitite. alt n le tre- 
bua. Porneau, pe ciudate terenuri, şi 
poposan la răscruce de vis cu viaţă. 
[xploratori  surescitaţi de goana închi- 
ț:uiri. înfierhântaţi: de un soare lăumn- 
trec, ei aveau întrun sertar, un cuird de 
rii tmicuri-siubluri, „comoara“, „Joaca” 
loa avea ceva minunat, impunător. Ge. 
Tard şi Agathe potoliţi din tire. se luu 
după ei, fascinaţt. 

La liceu. l'nul avca si un idol: Dar- 
gelos. Frumes, isteţ. voinic. copil groaz- 
nic şi el. «dar tip de realizator aventu- 
ros. [Il îl dispreţuia re Paul şi admira- 


i le-a vândut directoraşului unri scoale 
jrimare cu te miri ce. Și de-atunci în- 
ceputul Spiritiştilor în Iaşi. De-atunci 
tirigore Nuzinuzul, Efrem Sirul. Solonon 
vţeleptul si alţi răposaţi de veacuri nu 
se mai pot linişti în morminte: între- 
bare peste întrebare li se face. Sapoi ia 
să nu răspundă, că dracu-i a lor pe 
sabte ani, 

Auzind părintele Duhu că sa făcut 
zvon prin laşi despre niste năzitrăvăni! 
ca aceste, ci-că sa luat Siinţia-sa pe 
«induri zicând: 

- Vai de ce! ce se sminteşte dar ma 
vai de cel prin care vine sminteala! 

Si poate că din această pricină bolnă- 
vindu-se preu. şi-a ut «duhul. tocnui 
“ind ajunsese înerijitor la biserica Ni- 
coriţa din Tătăraşi: de unde aproape 
fiindu-i ţnterimul Eternitatea. si-a. luat 
acolo cnsă de veci -- fie-i ţărâna soară 
— și te-atunci ca mai ba să-l vadă ct- 
neva bădădăind pe ulițele Iaşilor. 





IOAN CREANGĂ 


ÎI NYIERSUL LITERAR. .— 705 





LES ENFANTS TERRIBLES 


Acum câțiva ani, Cocteau a descoperit și a prezentat publicului un 
-ă copil precoce şi lalentai, care avea pe „dracul în trup“: Raymond kadiguet. 

In lumea literară el apăru, străluci, se stinse, lunecând ca o stea 
dela lumină sclipitoare la bezna veşnică (Raymond Radiguelt : Le Diable 
au Corps, Le Bal du Comte d'Orgel, Les Joues en feu). 

Cine ar pulea să afle, — cu siguranță, precis nu știe nici însăși 
Cocteau, prin ce proces de incubație inspirativă, prin ce schimburi tăi- 
nuile ce valori spirituale și pilde vizual constatate, au luat ființă copiii 
săi de azi. Nu întruchipaţi în carne şi oase, dar vii, întârziați în arena 
copilărie. şi având pe dracul în suflet. 

Tragică e povestea „lânărului de zăpadă“ și a „fecioarei de fer“. 

Ea va fi urmărită cu interes intensiv de oricine a visat vreodată 
cu ochii deschişi. Acela va păși în fenomenala „cameră-univers“ cu ne- 
dumerire, se poate, dar cuvioasă şi cu nervi încordați de atenție. Va 
lremura desigur mâna care întoarce paginile, — sângeroase, sălbalice 
petale ale unei flori suave și monstruoase, dar nu-i va scăpa până la 
sfârșitul slovei din urmă, cartea în care palpită atâ! de groaznic: viață, vis. 


ţia acestuia o lia în râs. Aruncă odată, 
isbeste, loveşte înadlin+ pe Paul cu o 
minge de zăpadă. In eu ascunsese o pia- 
tră. Paul a căzut. înăbușit de sânge, dar 
nu-și trădează agresorul, | ă 
lezultati:l incidentului: doctorul pre- 
=crie holăritor: linişte, odihnă,  supra- 
alimentare. Adio. învăţătură. liceu, adio 
Darpelos ! Elisabeta veghiază singură țe 
frăţior, cu o prisosință pasicnută. 

I.e moare subit mama. Paul se resta- 
bileste complect. Elizabeta e tot mai îru- 
mcasă. bi trăesc tot nedespiărţiţi, şi tot 
mai bhaini. Curge timpul, ca apa; ră- 
mân ca pietrele, copiii: în esenţă ne- 
schiunbaţi. 

Elisabeta se mărită. cu Michael ame- 
vican foarte bogat. ll inonre în chiar 
ziua nunţii. Chiar şi trebuia să moară, 
havea ce căuta în sanctuarul visului, 
îsi împlinise misiunea. înbogăţise pe 
ilisubeta, Fa de altmintrelea nu se sin- 
chisaa nici de el. nici de avuţia lui. Mu- 
vind soţul. cele două suflete gemene nu 
pt încă realiza ce-ar fi fust pentru ele 
o deshinare comileciă. şi continuă să 
se sfâgie. să se sfideze, să se anvite, 

In noua locuinţă, în camere deosebite, 
tinerii, tot copii, nu se simt la înde- 
mână și nu se dumeresc. ce le lipseste. 
inconștient. pe o galerie ca anume con- 
struită, cu paravane, Qivane, cu helerv- 
elite suvenire şi sdrenţe nemai poine- 
uite. ei recreează vechiul cuibar. reînvie 
aimosferu prielnică îsi restabilese uco- 
moara”, reîntronează auarhicul  învăl- 
mMăşag : iar prietenii. supuşi plecaţi. îsi 
reiau locul alături de suveranii dezor- 
dinei și ai fanteziei. 

Gerard e îndrăgostit de Elisabeta, că- 
riia puţin îi pasă. Agata iubeşte pe 
Pai. el o bruftue, nemilos ca un copil 
cu harţag. Ti dibhue inima fără ştirea lui. 
Când prinde însfârşit de veste — şi; can- 
stată ce bine seamănă Agata la faţă cu 
largelos cel neuitat, i se deschid şi 0- 
chii surorai. la citeşte în inimile tutu- 
Tor; poveitea lor nu-i e pe plac. Ilalt! 
Paul e bunul ei. numai al ei De cl să 
nu se atinsă nimeni. mă rog! 

Manevrează machiavelic și ne  neră- 
suflate. Hotărit, ca voeşte binele lor, şal 











704, — UNIVERSUL LITERAR 


ei. înşeală pe Pal: — Agatha nu-l îu- 
neste. Canvinve pe orfană că e aleasa lui 
Gerard. iar Paul că nici nu vreu să stie de 
ea. be Cerari îl domină: vrut-nevrut 
va cere-o pe Agatha, lovarăşe demnă de 
el. 

Când i-a imulat pe toţ: trei, răsulflă 
uşurată. Camera, comoara, unitatea 
Paut-Hlisaboth — salvate! 

Salvate 7... Nu după. aşteptările ci. 

In „comoara“ din serlar se ciepusese 
de curând un bulzăre negru, cu miros 
ciudat, Dargelos pe care Gerard îl în- 
tâllnise din întâmplare, i-l trimesese Ii 
Paul. Batjocoră. Bine înfipt în viaţă, 
explorator. colecţionar de otrăvuri ex0- 
lice — visul copilăriei sale - - Dargelos 
îi mai râde încă de becisnicul care visa 
pe vromuri să-l imite 

O minge ulhă, un hot negru: 0 viaţă 
de om. Paul se otrăveşie si o vestaşte pe 
Agatha. Când en soseste el e pe moarte, 
dar toi fălfiâe dragestea lor.  însfărsit 
descătuşată, 

Acum stiu cine le-a fost călăul, 

Hlisabetha primeste explozia lor de ură, 
drept în obraz. 

Se apără Pledeuză patelie. E ne- 
bună şi lucilă tot odată, Isi desgoleste 
sufletul, îi isbucneşte patima. Vrea cu 
orice preţ să biruiuacii, [a tot patinte, 
Iipnotizează privirea lui Paul, ît atrage 
în cereu! de vraji al joace” copilăvesti. 
Simte că el o urmează iar în lunea lor 
plutitoare de atunci. Ochii ce se var în- 
ctiide nunini pe ea o privesc, [E iar ni 
ci, l-a reencerit, Atunci îsi shoavă cree- 
rii “un elente : din prazul vesnicici mai 
strigă odată pe îubilui-Prale, tovarășul 
de-apurnri. 

Au fost odată. doi copii, răticiţi prin 
viață. si vis... 


Sunt locuinţe şi existențe a căror de. 
ordine ourmenii cu judecată nu 0 pot 
utmite să dureze mui muul de  cinci- 
sprezece zile, totusi ţine ani dearândul. 
Când se întâmplă însă să fie inipulsul 
împrejuvărilur o adevărată forţă vie, 
atunci nu dă gres judecita lov. 

Fiinţele ciudate şi fapiele lur asociate 
sunt farmecul lumci celor mulţi, care îi 
expulzeazi. Bepeziciuneu pe cure 0 (lo- 
bândeste cicleinul în care respiră aceste 
saflete lrugice si ușoare,  nelinisteste. 
Tieacurile copilăveşti deja început. sau 
luat atunci drept glume. 

“Precură. astfel, trei ani. în strada 
Montmartin. pe ritinul monoton al unei 
intenzităţi nepotolite. Elisabeth si Paul. 
cepilăroşi din fire. continuu să trăiască 
ca şi când ar fi ceupat două leagăne ge- 
mene. fierari iubea pe Flisubeth. [lisa- 
beih si Paul se atoraa, Se siâstau. Caru 
la cineisprezece zile, după câte-o sfadă 
nocturnă, llisabela îsi pregiuoa gcamăn- 
tunul. anunțând că se mută ia otel. 

Aceleasi nopţi violente, aceleaşi dimi- 
neţi grevaie, aceleaşi după amieze nes- 
fâvsite, în carj copiii deveneau niste scu- 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr. (1. 


fundături răutăcioase, nişte cârtițe în 
plin soare. Se întâmpla uneori să iasi 
impreună Flisabeth -si Gerard în timp 
ce Pal îşi vedea de ale lui. tot ce pri. 
veau, nu era însă proprietatea lor pro- 
prie. Slug; ale unei inflexibile legi, ei 
cărau tot în ,camera” unde se făcea 
mierea, 

Nici le frecea prin minte acelor orfani 
ci viaţa e o luptă, și că ei cresteau în 
contrabandă. că erau toleraţi de soartă. 
că ea închidea ochii. Li se părea firesc 
lucru să aibă medicul şi unchiul lui Ge- 
vară, grijă de nevoile lor. 


Bogăția e o aptitudine, și sărăcia de- 
asemenea, Un calic devenit bogat va 
desfăşura o calicebit luxoasă. Copiii se 
simțeau atit de bogaţi. încât orice a- 
vuţie. nu le-ar fi schimbat felul de trai. 
le patea veni prin scrin norocul, la deş- 
teptare nu şi-ar fi dat scamă, 

li nu adevereau prejutecăţile înnpu- 
triva vieței uşoure, a moravurilor usoare 
Şi, fără voie puneau în practică „admi- 
vabilele facultăţi de trai liber si uşor, 
ivosite prin muncă” despre cari poe. 
neste un filoscf. 

Cu planuri de viitov, studii, lecuri. de- 
mevsuri, nu-și băteau capul. nici cât Lat 
fi îsnilit pe un câine de-al lui să păzea- 
«că oite, In jurnale citeau crimile. Frau 
din vasu care strâmbă tiparele, pe care 
0 reformeuză o casurimiăi ca New-Yurk, 
si care preferă viaţa din Paris, 

Astfel încât autudinea neastepială pe 
care Gera şi Paul o constatură la [.- 
tizabetha nu putea să fie pricinuită «de 
nici 0 consideraţie de ordin practic. 

Voia să-şi păsouscă de lucru. lira să- 
tulă «e un trai de slujnică, Treaba lui 
Paul, si facă ce-i place. La uvea nouă- 
sprezece ani. tar ielul de viaţă pe care-l 
ducea, nu putea să-i mai pricască. Nu-l 
nai duce. nici o zi şi pace. 

— Pricepi, Gerard, repetă dânsa. Paul 
e liber, de altfel e şi incapabil, nul, e 
in măgar. un întâvziat, lrebue să mă- 
chit singură. Si chiar, ce se va alepe 
de el, dacă nu maşi hotără să muncesc 
cu. Las pe mine — îmi voi găsi un loc, 
trebue. 

Gerard înţelegea. Tocninai înţelese. Paul, 
e o mormăe, infisurat în plapomă, gata 
de „plecare” asculta aceste noui injurii. 
deşirile pe ton grav, 

— Bietul copil. urmă dânsa, frebuie 
să am grija lui. Boluav tot mai esta. 
Su gi tu Doctorul... (asă, lasă. Girafă, 
el doarme) doctorui mi ueliniştii aro- 
vav. Judecă singur: a fost deajuna un 
bulgăr de zăpadă. să-l doboare, să nu 
mai înveţe, Nara bietul nici a vină. Pă- 
cat ar fi să-l învinovăţese, oricuni însă— 
duc un infivni în câreă. 

— Jafectă ! o! cât e da infectă, cugeta 
Paul. Tl se prefăcea că doarme, ener- 
varea i se trăda prin ticuri. 

Ilisabetha îl pândea, tăcea și, calău 


ex perimoniat, reîncepea să ceară Sia 
și să se căineze, i 

Cerară îi răspundea că Paul ai 
bine, că cra sdravăn, robace acum, 
replica prin nehotărirea, lăcormnia, d 
vlăpguirea lui. . 

Și când, ne mai putându-se stăpi 
el mişca, se făcea că se trezeşte, ei 
întreba cu glas duios ce dorește şi schit 
ba vorba. 

Paul aveu saptesprezece ani, Dela șa 
sprezece i sar fi dat douăzeci, Zahă 
racii n-l mai putea face să-și iasă d 
sărite, soru-sa o lua mui de sus, 

Pretăcându-se că. dcarme, Paul s 
fla îutro situaţie atât de defavorală 
încâl preferă să se amestece la con 
sație. Isbucni. Tângutrile Elisabetei 
ră numai decât rang de in)urii, Le 
Jui eva criminală, scârboasă. şi asaşi 
sora, Era capubil să se lase fnirețini 
de ea. 

In schimb. Elisabetha. devenea o î 
faroană, o caraziousă, o neruşinată 
capabilă să fie de vre-un folos, incap 
bilă să muncească. 

Pentru a riposta cu temei, Elisa 
fu sililiă să treacă dela vorbe la a 
la rugă DE treruri Să 0 prezinte în 
casă mare de croitorie; a cărei pain 
nă era cimoscuti de el. Vu fi vân 
toare. Va munci. 

Gerard o conduse -- cruitoreasa 
mase uimită de frumuseţea ei. Dina 
NOPOCIPE, meseria de vânvăloare ca 
cunoştinţă de limbi străine. Nu pula 
angajută decăt manechin. Mai eră ş 
colo o orielină, Agatha; tânăra fată 
fi încredințată acesteia ; nu era pici 
fesmă cu privire la mediul tovarăz 
celelalte. - 

Vânzătoare ?, manechine?  Elisabe 
nu făcea nici o deosebire, Din pute 
a-i se propune să fie manechin 673 
i se oferi să debuteze pe o scenă, Se] 
vioră, 

Această reuşită mai avu un rezul 
ciudat, 

Paul va fi îndrăcit, prevăzu-ea. 

Or, fără cea mai uşoară umbră 
iuca o cutneidie, înibeldit de cine ştie 
antideţi. Paul se înfurie cumplit, 
ticulând, țipând că iu veeste să dă 
Watele unei femei usoare, ci. jar e 
veni mai hine să o vadă bătând dă 
zile. “ă 

— Foavte mulţuine:c, te.ași întâlni 
ripostă ea. 

— Dealtfel, rânjea Paul, nu te-ai A 
vit în oglindă, sărmavă fiinţă. Vă 
ricticolă. După o singură oră. vei fi d 
afară cu un picior în spate. Tu?g 
nechin ! Ai gresit adresa, Te puteai şi 
e arând aneuja ca sporietoare de pisi 










(Cuntinuare şi sfârşi în N.rul ziă 


Oe e ha