Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0036

EREVER SUE 


ul XLV Nr 


36 








An 


e 1929 


1 Septembri 








HARALAMB LECCA 





562. .- UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii 


HARALAMB G. LECCA 


de MIHAIL MORA 





Din iniţiativa şi cu sacrificiile tână- 
ralui scriitor Victor Bilciurescu, autv- 
rul  neuirastei romanțe „In fânui de cu- 
rând cceit“ şi al duioaselcr povestiri 
Firave”, apăruse „levista Nouă”, una 
din publicaţiunile cele mai frumos scri- 
ce şi mai îngrijit tipărie, din câte au 
"ăsăzit, au luminat şi au aus în li- 
iematura, românească, 

Când oare sa mai strâns în juru 
unei reviste, flamcând o personalitate 
geniată ca llaşdev, o falangă de oameni 
de valuarea lui Ion Ghica, V, A. Urechia, 
Dem. A  Stumdza, Delavrancea, Vlahu- 
ță, Icmescu-Gion, Racoviţă (Sfinx), Th, 
D. Speranţia, Gheorghe din Moldova şi 
atâția aiţii? 

Yus' rată de Jiquidi, părintele carica.- 
turei în tipamul nostru modern, „„Ravis- 
ta Nouă“ ţinea piept. „Comvorbirilor Li- 
terare'“, impunător alimentată de Maio- 
vescu, Carp, Th. Rosetii, Pogor, lacoh 
Neamruzzi, Eminescu, .., 

Nu vom reaminti înitmecerea lor în 
îvumos şi cugetare, nici ostilitățile po- 
lemice mergând până la imspiraţii nc- 
egalate de-aiunci, 

Intr'o zi, în josul unei poezii apare un 
nume nou : ilaralamb GQ. Lecca, 

Colaborarea sa este tot mai activă, și 
'a moartea, Iuliei Haşdeu, care dăduse 
lăgădueli atât, de strălucite, dela cara 
a rămas acel: 

„N'avoir personne 'aimâ, ctest le combie 
(du crime,” 

iaralamb Lecca publică în „Revista 
Nouă“ una din meditaţiumile cele mai 
impresionante, inspiraţia umui poet vi- 
brant la căpătâiul rece al unei poate... 

„Literatura și Ama Română“, îşi face 
inimarea în cultura națională, în toaletă 
fină, în pantofii de mătasă, introdusă. cu 
iact şi eleganţă de criticul Pătraşcu şi 
ascorială de o pleiadă înleajuns carae- 


terizată prin fruntașii săi Ollănegcu- 
Ascanio şi Duiliu Zamfirescu. 

Revis!a anunţă un premiu — 200 lei, 
dacă memoria e credincioasă — pentru 


cei mai bun poem, 

Premiul revine lui Haralamb G. Lecca. 

O colecţie de poezii „Prima“, e rerede 
urmată de „Secunda”, premiată de Aca- 
demie, pe vremea când concurenţa func- 
ționa între apere de ceva mai mult preţ 
decât unele din cele de astăzi, 

De aci înainte, fecundi'aleu taleniu- 
lui său merge progresiv. Poezie, teatru, 
proză, Lecca scrie, publică, reprezintă, 
trecând pe primul pan calitativ şi can- 
titativ, 

Cantitatea nu i sa tăgăduit niciodată, 
fiimdcă conareul nu poate fi răpus de 
vorbe, 

Calitatea ? Bareori un seriilor care sa 


impus, a fast mai criticat şi mai con- 
testat, 
Pricina trebue căutată în două direc- 
țiuni, 


Pe de o parte, natura, temperamen- 
tul scriitcrului, Lecca navea nimic de 
boem în el. Cafenelele nu, l-au văzut ni- 
ciodată. Lecca nu avea prietenii întimse, 
deși era, când era, un admirabil pri2- 


ten, Lecca era, aparent, rece, Aşa îl ve- 
Ceau cei mai Tali. Puţini au avut pri- 
lejull să-i simtă căldura, Deci, un izolat. 
Si izolarea nu e magne'ică, 

Pe de altă parte, Lecca eşea din co- 
mun, Sursa poeziei sale era nesecabilă 
şi de rară calitate. Versul, impecabil 
Rima, de o uşurinţă şi de o bogăţie de 
esenţa lui Edmond Rostand. Cu ritmul, 
cu rima, cu variaţia versurilor, se juca. 

Dim ațiajul acestor viriuţi poetice esea 
o pirodlucţiume, cărora cei incapabili so 
priceapă sau so atingă îi imputau : ne- 
natural, forţare, nuwanierisin, fanfarona: 
dă — şi mai ales răceaă, 

Imalt și subţire, cubi puţin, cu pă 
rul creţ, cu ochelari, cu: mersul continuu, 
riscând să spargă grupurile de pietoni, 
sconom la vorbă şi la râs, e! făcea in 
vresia unei structuri amorfe. Sugestio- 
naţi de aceasta, sau speculând aparenţa, 
rivalii îi caracterizau poezia ca o nega 
țiune a sufleiului, ca o poleială — dis- 
cutabilă şi aceasa pentru ei — sub care 
„u se găsea nici un miez de sensibilitate 


pătrunzătoare, tulburătoare, înălţătoare, 
Nimie mai denaturat da cât aceas'a 


judecată, în conira căreia Lecca n'a Th 


acţionat niciodată, fiindcă natura îti 
cra așa, în cât disprețul ce-i opunea, 


am fi vămas. acelaș în faţa umei laude 
mevrivate sau exaverate, 

In opera sa vastă, unde doza de mo- 
notomie este mai mică decât la oricare 
lt poet, sumt accente de o adâncă emv- 
(ivite. Amorul, moartea, amăgirea, 
gama întreagă a etapelor sufleteşti, au 
in e] un intempret avântat, şi îimpresin- 
nani, Chiar când rămâne mai obiectiv, 
în poeme de rară frumuseţă, acţiunea, 
dialogurile, nu împiedică isbucnirile sen- 
timentale, admirabil scoase dinir'o liră 
atât de fimă. 


Lecca are sonete demne de antologie, 
şi totug s'au văzut critici scăzându-le 
meriiui, din conzideraţia că scriitoruj, 
om de gus, le ilustra singur. în chiv 
delicios... 

O altă notă distinciivă pemtru acest 
poet, este uşurinţa cu care trece printre 
stările extreme. Duioşia, ironia, apostro- 
fa, meditaţiunea, sancasmul, balada, ma- 
drigalul, epigrama, oda, idila, âlternează 
pe aceeaşi pagină, adesea în aceeaşi poe- 
zie, când suav, când sgurdluitor, câna dis- 
punând,  cânmui  îmtristând, schimbând 
rescnaniele în suflet cu o agilitate na: 
turală, nebănuită și neîntrecută. 

Lecca a scris şi teutru, cu aceleaşi ca- 
lităţi, au aceleasi innpui' ări, 

„Casta-Diva", „Jucătorii de cărţi”, 
„Câinii”, „Suprema Forţă“ au procurat 
teatrului românesc multe serii, au dal 
apectaiorilor multe clipe de destfătare îi- 
tevară, de amuzament senin, de emoţi- 
ume profundă. 

Pentrucă A Deea jel lui nu vorbeau 
ca la piaţă. deşi n'alunecau în pedantism, 
—  n'avea stă. natural, 

Pemtrucă replicele cădeau scuri, tăios, 
ca lamele eşafodului, — era ceva arti- 
ficial. 

Fentrucă un tată, 


care jucase cărţi 













































1 





fără să fure, îşi împuşca fiul, printr 
du-l că fură ca să joace, — can» 
anormal şi nu oferea câmp peninu 
conflict dramatic, . 

Pen'wucă  femeea cre iubise pini 
presală rezistă, totuş celor mai pen 
încercări ale scartei. — suprema în 
era, greșit întrupată în ea, 

Si. pentrucă Lecoa îşi intitulează ji 
„Cancer la inimă“, cei cari nu şti 
desyartă două silabe şi sacorde pnăj 


catul cu subiectul, nu au vreme, — 
pricepere — săi analizeze lucrarea d 
au bunul gust şi spirituala ins 


să 1 întrebe de ce ma botezat-o „Tu 
părească”, 

Teatrul Naţional face rău că nu 
din piesele lui Tlaralamb Lecca. Auia 
români nu trebue supuși numai gena 
ției lu. In cazul câxl aceasta i-a pă 
și i-a incurajat, verdictul se cuvine să 
verificat prin consultarea urmașilor, pă 
tru a le. fixa locul definitiv în timp, . 
ei mau satisfăcut pe contimiorani, mk 
fearea se impune spre a se vedea di 
mintea, şi talentul lor nm anticipau 
pra epocii, 


Am Sicuranţa că astăzi, puritatea ş 
lului, ingeniozitatea replicilor, finakri 
nepa vervă zau e. comilictele tragice, acea ati 
tocmație a gustului cu care se destășoni 
acţiumiille, ar cuceri și mai mult decâț st 
tădată,  pubiicul de astăzi savurind 
bine sau rău. e altă chestie — tocmai 
calităţile mai puţin evalua'e în ema 
creaţiumilor lui Lecca, 

Haralamb l.ecca a scris şi proză, AN 
nuvele interesante prin gradarea subit 
tului şi rin eleganța formei, 

Par ceeace nu vor uita niciodată ei 
cari au avut norocul să-l asculte, sunt 
conierimţele sale la Ateneul Român dă 
București şi la cele din provincie, 

Contrastul, pen'ru a sublinia deos 
rea, dimime ce ese și ce trebue să îi 
ironia, ca reţetă în contra anomalii 
voite sau tolerate, rareori av asul 
mânuitor» mai ager,  dâmd lovituri my 
reuşi'e şi rănind mai adânc, „Fi —r 
mamii ; noi—românii—", uma, dintre po 
feminţele lui, este o sângercasă sali 
canava supericară, la care nu reușes ji 
se ridice criticile zilnice în contra cut 
rurilor sociale de tot felul. 


Consacririle lilemare sunt sujuse n 
vizuirilor vremii. Când va veni rai 
operei lui Haralamb Lecca, valua 
fermă Imn ea însăși, se va impune pi 
o treaptă mai sus de cât provizoratul 
«rat  contimporanilor, judecători | 
o remarcabilă relativitate 


UNIVERSUL LITERAR. — 563 


AMINTIRI DESPRE HARALAMB LECCA 


Lam văzut, pemtru prima oară în una 
în sedimțele de la Revista Nouă a lui 
Haşdeu, 

Peatunci şedinţele se ţineau în fiecare 
Tineri, seama, îmtr'o odăiţă din fumd, a 
elor de mult dărâmae, a vechei li- 
kării Socec, Fu eram um copilandiru ca- 
ni trecuse de-ubia baca'aureatul şi fu- 
sem intirudus acoto sub aripa protec- 
wre a lui lomescu-(zion, penru câteva 
qotale” pe care mi le descorerise în- 
run caat, la liceul Sf, Gheorghe, une 
mi fusese profesor. Hașdeu, marele Haş- 
fu trona în lumina  scăpărătoare a 
giritelor* sale, — şi da vorbe de duh, 
i ca spirite în sensul spiritist al cu- 
ăvului, — întrun aeropag din care fă- 
m parte Istrati, Gion, Speranţă, uneori 
ateancea și mai în umbră Ține, Vasile 
Uemovici, Dem, Moldoveanu, Se, Orăs- 
a şi mulţi alţii. Revista pierduge pe 
Văhuă, — plecat la. „Viaţa” cu docto- 
ul Lreche; Victor Bilciurescu. fondatorul 
i se retrăsese şi se împlinea unan dala 
martea, lui Cdubescu. Hasdeu trona în 
wlemicele ornerice cu "Toni Hacalbaşa, ră- 
drit parcă anume ca să aţâţe verva auto- 
ui lui „Sic Cagiio” „şi să-l mai înve- 
lască, abătâmidau-l de la obsedaniu a- 
“mire a morţii fiicei sale Iulia. 

'eatunei Lecaa ema unul dim zeii cer- 
“ui, Il ştiam la Paris, îmi pare, într'al 
'wlaa an îl; medicină, de unde cu 0 re- 
anitata, nici o dată desminţită, s0- 
su manusoriptele lui, poeme de câie 
5 9 sute de versuri, Cu ce rdligiozi- 
ate desfăcea Hașdeu plicul şi citea... Sim- 
“ani că 0 pare dim dragesea lui pemtru 
ma care a fost Iulia, se revărsa acum 
supra lui Haralamb, şi că aceşti doi poeţi 
mu lgednioii inimei lui. Emil Condu. 
iu — astăzi şeful serviciului stărei ci. 
ek din Bucureşti, pe-atunci candidat la 
teatre și dectamândl Noaptea de Octom- 
brie, — era secretarul revistei şi lui în 
heredința Hașdeu manuscriptele pentru 
ipar, cu uteiași vădită dragos:e pentru 





— Sâ pui la loc de frunte, cum i ze 
mina!,., 

Şi în diabolica vervă a, lui Haşdeu, în 
tinia blândă a lui Istrati, prin glasul 
li Speranţa sau al lui Gion, mereu a- 
fam câte un amănunt despre tânărul 
pe, și Lacea, se înălța, creştea în fai- 
ri, ca un oracol în olăița din fund d: 
4 Socec, | 

Acolo, mi-a apărut poetul, în carne și 
se intr o seară de primăvară, 

țenea din Paris, Era tânăr, — mai tâ- 
ur ds cum mil închiputam, — subţire 
dmat, cu mustața subțire-subţire, şi 
le subțiri. Ne-a citit „Actriţa“. —da- 
d ru greș:se cumva titlul, — un poem 
am incepe cu un dialog cu primăvara, 
-şi m-a prins cu melodia versului fru- 
es turnat şi imteligent citit, Iaşdeu. îl 
irbicri, — după cum la sărbătorit pu- 
i după aceea în Țrefaţa ce i-a scris-o 
i primu-i volum de versuri. In seara 
vea de entuziasm, se cheltuiră mai mul- 
vhalbe de bere, —iar Hasdeu, în vervă 
arici când eva ca păriniale biblic os 
șierdui ceia regăsit. 

(tzând Henista Nouă dispăru, cena- 
îu se risini. cu rare reintâ:miri la câe 
masă în casa-castel a lui Tonescu-Gion, 
ta srada 'uenei, -— o cusă frumncs con- 
iuti, cu colțuri de umbră şi riicoar?, 
ia bibliotecă imiuaunătoare și sofale taur: 
wi. Um iecior bivrâniar, sfătos si pri- 
sto, ne întâmpină de la poartă ca re 

be copii ai casa, şi jarcă era în com- 


plot cu noi în toate drăcoveniile Pegasu- 
lui nostru. Câteodată venea şi Hasdeu, 
une-ori Istată, în totteauna Lecca, şi 
mai veneau Radu D, Mosetti și Cincinat 
Pavelescu. Pupăi masa luată în sufrags- 
ria largă din subsol și 'ntr'o beţie de îiluvri 
aramiale printre tacâmuri, — când tre- 
ceam sus, începeau orgiile... de versuri, 
de vise, cântate ori declamate cu tot en- 
tuziasmul tinezeţei. Venea uneori şi Aris- 
tizza Romam:scu ori Ana Ciupagea, din 
când în când svârlea o epigramă, şi se- 
ratele se sfâmseau în chicotiri vesele, cu- 
aceluş fecior care ne 'ntovărăşea până la 
poartă, polait şi el parcă de belșugul nos- 
tru poetic, 

Am uitat numele feciorului după cum 
am uitat si toate amănuntele întruniri- 
lor noastre de-atumei. Oh ! dac'aşi fi avut 
obiceiul notiţelar „pro memoria“, câte şi 
câte nu sar putea spune din reuniunile 
acestea de la „Revista Nouă“ şi dela 
Gion și ce de-a învățături n'am putea 
trage ca un contrast cel puţin, cu ceea 
ce reprezintă astăzi oritica şi modul de a 
privi pe scriitori, Um Hașdeu, nvarele 






pepe - maree 


HI, G. LECCA (caricatură) 


Hașdeu. plecânădu-se până la cel mai slab 
ciripit de vrabie, ca să pue. în relief ce-i 
place şi să încurajeze, Un Gion, preferână 
să pară naiv şi „necunoscăr ca” de cât să 
tae avântul şi îmcredlerea  debutantiului 
care-i cere părerea, Ce cumplit contrast 
faţă de judecăterii acri de-acum tăin- 
du.și propria lor persoană și negând tot 
ce există, prezunupţioşi şi leneşi, incapa- 
bili să imbrăţișeze o oțeră și so atân- 
ciască,.. Maiorescu şi cercul de la „Jun:- 
mea" şi-au avut povestitori în Panu și 
Iacob Negruzzi ; — Haşdeu și cercul său, 
am dispăru' fără adnotaori,,, Şi aştiăzi 
vorbind de lecca, nu ŢO“ tmece nui de 
parte îără să deplâng lipsa aceasta, — 
câ, — dacă mr ajuta cel puțin mai 
bine mencria, câte nar îi de zis despre 
închegavea lui ca amist, mulţumită at- 
MOSÎmrei aceleia de sumțarie şi lumină 
care la înuraripat îm yrimeile lui volu- 
me de versuri şi priunsle lui ţiiese,., Dar 
istaria literaturei ncasre de astăzi nu sa 
miai scrie de cât cu ură, nu cu religiozi- 
tatea cTitivei de altă da'ă, 

La lași, în timpul refugiului... iara... 
II văd si acum, direşit, mairţial în unifor- 
ma-i de căjiian de artilerie. Auzisem 
că-i bymav, și mă bucuram sperând că 
toate zvonurile sunt nealevărate,,. Regi- 
meniul lui ema în refacere ln Podul [- 
laei, şi îmi povesti scurt scene din răz- 
bciu, Dar cuvintele veneau greu, tără- 


gănate, nesieure, semn al unui rău care 
nu iartă, confirmând din nenorocire toa- 
te zvonurile. Il priveam și simţeam chi- 
nurile unei cumplite sfâşieri... EI, Locca 
Haralamb... ajuns aci... atât de curând, 
Şi-mi aminteam şi o altă lature a ener- 
giei lui, dragostea lui pemiru armată, 
mândria de a îi ofiţer, bucuria cu care 
pleca în vrimuri la manevre, şi stăruința 
pe care.o punea ca să nu scape nici unu.., 
Mă uitam :a ei și nu-mi venea să cred... 
Poate... cime ştie. 

Dar nu mult după aceea, vana, îl refin- 
tâlnii îm Jașii refugiului, îmbrăcat civil 
de astădată, vorbină şi mai greu şi spu- 
nându-mi rece că e osândit, că moare... 

Apoi.., 

Boala își arunca perdelele-i negre. Scli- 
pitoarea-i inteligență admitea mângăerea 
unei amiăgiri.,. şi Lecea nu mai vor- 
bea de moarte. Alintătoare si dulce, so- 
ţi lui îl întănvea în gânrlul vindecării, şi 
el se lăsa convins, Il pilângeam pe e] şi-i 
admiram soţia, o admiram şi o plân- 
geam... Apoi nu ne am mai văzut, Și veni 
moartea, cum fatal trebia, să vie, şi vestea, 
merţei lui trecu iute, ca și vestda îm- 
normântărei.,. 

Şi a plecat tot grăbit. cum obicinuia 
să nu-și aștepte niciodată prietenii, când 
se Gpretau cumva în stradă. Si na fost 
timp nici de pelerinaj acasă la el nici 
de o cinstire întreagă... Um rând la ga- 
șetă conluz, şi acela, vestind pe a roua 
zi cerememia când ea se făcea chiar în 
ziua aceeu... Un ultim adio cu tvarte pu- 
țini prieteni lângă €l şi cu o culpabilă 
desinieresare din partea autorităţilor şi 
a Teatrului, 

LUDOVIC DAUȘ 


DRE N N NI ENBURSI 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Născut la 1873 în Caracal. Doctorand 
în medicină, doator în litere, licenţiat 
în drept. A început cariera literară cu 
varsuri. Primele vensuri le-a publicat în 
Revista Nouă la 1893. Intâiui vo- 
tum de versuri, intitulat Prima a apărut 
in 1895; al doilea: Secunda, a fost pre- 
mia! de Academie în 1896. îm ummă a 
început să serie piese: Casta Diva, pre- 
miată de Teatrul Naţional din Bucu- 
reşti, Jucătorii de cărți în 1899, cu care 
ocazie i sa oferit Bene-Mereniti ; Supre- 
ma forță în 190%), aare a fost premiată 
de Academie ; Câinii în 1902 şi Cancer 
la inimă. oaie aceste piese au fost re- 
prezentate pe scena Tatimilui Naţional 
din Bucursti, cât şi în provimeie, 

In acest timp a mai publicat două 
valume de versuri: Sexta și Octava, acea. 
sa din urmă cunupusă numai dim s0- 
nete, 

Ultimele d-sale scriexi sumt Qouă vo- 
lume de poezii, unul întitulat Simpla 
celalt cu subiect hiblie, imtitulat . N. Rr. 
Netipărite are două piesa: Vai lor și 
Toaie ret. 

H. G. Lecca a mal făcut o serie de 
traduceri, mai ales dim cdasicii francezi 
şi “emilezi. A fost şi director a! 
ten rului Naţional din lasi, secretar al 
societății amenilor de litera şi cola- 
hora'cr la rvista „Anita şi literatura ro- 
mână” a d-lui Olănescu Ascanio, A ţi- 
nut şi mai mute comferinţe interesante 
la Atenul din Bucureşti. 

A murit în [818 si a fost înmormântat 
la Bucureşti în cimitirul Belu. 





Sb, —- UNIVERSUL LITERAR 





poe za e 


Veniţi ! Cântarea biruinţei 
Cutre:nură pământ şi mare, 
Pe cerul visurilor noastre 

Crai nou strălucitor răsare. 


Senină, în adîncul țărne: 
Pătrunde razi lui fierbinte, 
Lumina-i binecuvîntată 
Deșteaptă morţii din morminte, 


Veniţi voi toți, care prin veacuri, 
Ca niște magi opriţi în cale 
Cu flacăra credinți'n suflet, 
V-aţi ofilit în dor şi'n jaie. 


Se sbate'n matca lui Căpuşul 
Şin undei freamătă otelu : 
Pe malurile înviate 

Răsar oştirile lui Gelu 


In foc de răsărit de soare 

Işi spală ochii plânși și fața 
Cei adormiţi de ani o mie 
Azi vin ca să'şi trăiască viaţa. 


Pe urma lor bătrânul Doja 
Cu oastea de ţărani învie 
Și roada singelvi adună 
In chiote de bucurie. 


Osana ! Peste văi și dealuri 
Sbucnese în freamăt nou stejarii, 
Acolo, pe câmpia Turde: 

Se scoală mândri căciularii. 


30 Octombrie 1918 


intâiul trandafir, 
A“mbobocii afară: 

Întâiul trandafir. 

A sângerat aseară: 
Impurpurând văzdulul. 

Cu boabe de rubin: 

Din pieptu-i. parcă smulse 
Suspin după suspin. 
Întâiul trandafir. 

A sângerut useură ; 

Prin creangi de vrajă. vântul, 
Trecea ca o fanfară 











- 


|. U. SORICU 


CRAI NOU 


Măria Ta, Mihai Voevoade, 
Se duc dușmanii scoşi din fire 
Și ce cuvinte să ne-alegem 

Ca să cântăm a Ta mărire ? 


E foșnetul usoatei frunze 

In blânda toanină'ntârziată ? 
Cad lanturile, şi la Bălgrad 
Se sparge roata blestemată. 


La Țebea ! Soarelui dreptăței 
Veniţi să ne'nchinăm cu toții, 
La sărbătoarea hiruinţei 
Aleargă, lancule, cu Moţii ! 


Auzi la Blaj chemare nouă 
Din turnul catedralei sfinte : 
E Secăreanu și Andreica 

Și cu tribunii tăi, Axinte ! 


De sus, învingător Arhanghel 
Rostește iar Bărnuț cuvântul, 
De pașii armiei române 
Tresare'nviorat pământui. 


Veniţi voi toţi ce'n dorul vieţei 
Pătruns-aţi moartea cu pustiul, 
Cari ați cuprins, ca frați de-o mamă, 
Cu brâu de flacără Sibiul. 


Eroi, cari aţi făcut la Cerna 
Din pieptul vostru metereze 
Și-aţi înfrățit pe veci cu iadul 
Puhoi de cete bavareze. 


CÂNTECE 


Infăşurând pământul. 
Cu*n vis de primăvară. 


NI 


Întâiul trandafir, 

Născut de-abea. murise, 
Întâia rândunea 

Asupra-t eiripise, 

Sub raza dimineții, 

Ce-i dezmierdă mormântul ; 
Întâiul trandafir. 

Născut de-abea murise: 


“Ce-ardea în el de-o clipă, 










Voi toţi, cari hoerdelor păginn 
Le-aţi pregătit din sânge baia, 
Viteji fără noroc în lupte, 

Voi cei căzuţi la Turtucaia. 


Voi mucenici ai suferinței 
Răpuși de foame, frig și boale 
A vindecărei sfintă rază 

Spre noi își face astăzi cale. 


Cu zirnhetele dulci pe buze 
Aduceti iarăș copilașii 

Să'și vadă, duși de duhul morți, 
Cum fug cu groază ucigașii, 


Veniţi să preamărim izbânda 
Atitor năzuințe sfinte !... 
Nemărginită e puterea 

Și îndurarea Ta, Părinte ! 


Tăria valurilor mărei 
Spre'naltul cerului pornite, 
Căldura soarelui de vară 
Tu gurei noastre o trimite. 


Ca să vestim cu glas de tunet 
In lumile infiorate 

Sosirea sărbătoarei sfinte 
De zece veacuri așteptate: 


— Cu noi e Dumnezeu, vestiţiii 
Mărirea Lui în cânt şi'n flamuri, 
Cu noi e Dumnezeu, pricepeţi 
Și vă plecaţi în faţă-I, neamuri! 


Se prăbuşeanu pe-alee. 
Cele din urmă vise, 
Cu sângele lui tânăr. 


[i 


Un fluture de noapte, 
În inimă-i se“nfipse, 
Şi-adâne sorbi tot dorul 


Alăturea de iloure. 
Căzând, cu-a lui aripă. 


ARTUR ENAȘENI 




























































uni pentru "ntîia dată  văzură o0u- 
"mii vițica lui ton Bordea nimicinii 
viu de salată dim grădina stăpini- 
 fră ca aceșia so închidă ?n occl 
i ceară „straf” pe ea, se minunară 
a do năzdrăvănie ne mai pomenită, 
- Care va să zică nu l'o luat pe Ion 
'aostru în spămpi. 

- De, 

- Poate asa le-o fi începutul. 

- CA numai cu timpul şi-arată oa- 
mii arama, 

- 0 să veden. noi. 

- Că doară nu pierde nimeni azteii- 
wi! 

săptămână intreagă dibuiră îmyre- 
ata în îmtrebări și  răspumsur: ce 
ebuluiuu parcă viitorul, Vechiul stă- 
în dat dracului de hărţăgos ce era. 
și fulgeră pemivu'um știulete căzut 
-otufă de iarbă zmulsă de vre-o vilă 
1 sat, Pe Neculai a Saftei la stilcii 
"daae pentru că îmtimplăitor şi-a scă- 
caut în orzoalică, Şi na plătit sa- 
“bir, — atitea. zile de lucru fără 
să — penru o pgireală aprinsă de- 
1 chibri:, aruncat nu se știe de cine. 
a că m sarcina satului cade chiiri- 
“aprins şi că toţi răspund pentru u- 
2, Sau tebuit să se supună oamenti, 
aveau incotro, căci ii ploua cu toţi 
nezeii și toate  jarastasurile şi n: 
iza mult — ca sii mi-i înmoue pe toţi 
i cumni. Noroc ca murit, Dunine- 
ia sil ierie, — si numai aşa au răsu- 
2 pomenii, Vorba vine “au răsuflat, 
“mi mult şi-au ţimut sufletul aș'ep- 
si vază ce-o fi si de capul urmaşu- 
astalat de tmei săptămâni în con:c, 
“sasa şi doi copii, o ramilă de on, 
:x de frate al mortului, deci din sîn- 
“îi cu apucăturile și metehnele lui, 
sare să pue oamenii in frigare și 
țărpătească la foc, când pe-o pure 
'% alta, pină le-o ieși ochii din cap. 
A puţin gimdea satul, dar stie'ul 
sată nimicit de viţica lui Ion Hor- 
schimba faţa lucrurilor. Adică 
1, Nu sa burzuluilt boerul ?,. Nu?, 
imi lucrul ușor, cum primim pre- 
tan lan ori un sol de vrăbii zbu- 
p de-asupra paringului ?.. Nu, zău, 
"de ce asa ?, Care va se zică nu sa 
xl? Pentru odată a închis boerui 
2 şi a ier'at,.. dar le-o va întoaice 
d dinâiu prilej, cu virf şi îndesat, 
aa a fost, de cind lumea dend.tă 
sapă vre-o vită din sat în grădina 
81| boeruhui,.. 

- amenii aşteptară, 

is implini bine luna şi iată că 
"i lui Axinte, fostul cîrciumar, toată 
ka au scormonit cu riturile prin 
“rile de cartofi dim lanul de libiă 
ind a prins de veste fecioru! boe- 
„maieă-măiculiță, a făcut spume la 
simroşcând în argați cu toate «ri- 
re țământului și a ridicat purci: 
i iar fi dus la tăietoare, Oameni 
mălbenii cind Pau văzut apărâna 
er, dar în loc ca acesta să surtue 
Mirisnească. i-a întors porcii lui 
şi nici. nu Wa suduit măcar. 
isenit și cucoana și au făcut haz 
porcilor împreună cu caniii. 
că porcii nu ştiu ce fac şi că ce 
wea Axinte dac'au ieşit mascurii 
i ţimea închişi. 

boeri, halal suflete de om. Nu 
tsi mau să se vază, cale de cute 








OAMEN 


de poşte jur împrejur, pâinea lui Du- 


mimezeu, nu altceva. , 
Dar au să rămână ei tot buni? 
Si oamenii începură să-i cerce. 


Mai întâi merseră și prinseră peşti şi 
raci din iaz, pe urmă întrară ?n pădure 
și culeseră vreascuri, apoi tăiară copuci, 
Văzând că nu-i trage nimeni la răspun- 
dere primzeră cunaj: co tâlhărie la stă- 
nă îniâi, apoi spărgând stondola şi tu- 


rând câteva care cu 
primzănil de vesie, 


grâu. Primar], 
chemase jandarini 


si lucrurile aveau să iasă rău dacă mă- 


ninimia, boeroaicei. sub cuvânt că ar 
putea să cadă pacostea, pe-un nevinovat, 
mar fi pus capăt anchetei, 

O săptămână, două, fu iarăși linişte. 
Apoi, cineva,  imaro noapte, dădu foc 
amiei dela moară, fără să fie descorerit,., 
Curând după aceea, copiii proprietun ului 
(recând cu poneii lor pe uliţa satului. 
vişte pici, de după garduri,  începură 
=ă-i bombardeze cu bulgări, Bine inţzle,, 
coțiii renumţară să-si inai mâie prin sal 
căsșorii, dar și din pădure, întrun as- 
tinţit începu aceiaşi ploae de hulgări din 
care unul izbi şi jupui bărbia băiatului 
mai mare. Din nou apărură m sat jan- 
diarmii fără să țună mâna pe vinovaţi, 
ipoi veni vestea că boerii au plecat şi, 
puţin timp după aceea, că şi-au vânilut 
moşia. 

-— Ce-o fi de-acum 

— Dumnezeu ştie. 

Și uluiţi, oamenii din sai, aşteptară 
evenimeatele, 

Noul proprietar, nu-şi tăcuse bine, de 


cu noi? 


UNIVERSUL LITERAR. — 


505 


PRR 


de LUDOVIC DAUŞ 


trei zile, apariţia la conac și, iată că, 
descoerind pe noi flăcăi prinzând peşte 
Doeresc, îi luă ia palme şi-i umplu ce 
“ange., Două vaci prinsen  porumbişte, 
tiiteva zile mui târziu, fura duse lu curia 
cu viţeii lor și mulse o lună de zile 
avrepi despăgubire, Ba şi un porc de-al 
ui Aximte, scăţat înir'o noapie in vo- 
iuşaae îu împușcat, apoi dus la curte, 
la bucătărie 


Nu-i de suzuit, al dracului om! îşi 
riceuu oamenii dela un capăt la cehalt 
ul satului. 

De frică își păzea fiecare chica... Nu 
se mai încumeta nimeni să fure pește 
eri vreascuri. cu atât mai puţin să taie 
copaci din pădure, să spargă stondoala 
ari să dea foc, Pa şi copiii, de după 
aiuwrdurile satului, ori din tufişurile pă- 
durei. nu mai întrăzneau să arunce cu 
Fulgări în corii noului hoer cari, ne: 
stingheriţi mânau aceiasi ponei. cum- 
“ăraţi atată cu mosia, O frână strunne 
tcete mdemmnurile, toate instineiele, 

Par când şi când, pe la câraiumă, or: 
in câte-un cat filozofau oamenii în felul 
'c simyiist : 

-— Ilm! ce zici? 

— Ne-au intrat opincele la apă... 

Bine mă... da, vorba vine, ce-am 
avut noi cu cei lalţi?,. 

— Păi, ştiu eu! 

-- Ce ştii tu ?,, ori ni se urăse cu bimele. 
Păi. și aşa o fi dacă zici tu. 

i, scărpinându-și ceafa, fluerau mulţi 
1 pagubă, 


. 


“| 


SFINȚIRE DE BISERICĂ 


Duminică, Pe şosea se inşiră un alai 


ca de basme. Un arhiereu în  odăjdii, 
doisprezece preoţi, treizeci de cântăreţi 
tineri, muzică militară, norod de prin 


sate și lumea venită la feredee. 

Se îndreaptă tot alaiul spre hisericuta 
mică ce se ridică albă şi nouă pe latura 
drumului pe fondul verde de ulmi şi 
prazi. 

Căci astăzi şi e hotărită sfințirea. Se 
uprește alaiul sus în faţa uşei si bate ar- 
hiereul cu loianul de trei ori. Si de trei 
ori i se răspunde dinăuntru. Anoi la o 
a treia bătaie se deschid larz ușile a- 
mândouă și întră tot soborul, tot noro- 
dul. 

Aghezmueşte urhiereul în cruce pere- 
ţii, catapeteazma, lespezile nci de piatră. 
Ocoleşte cutot soborul și aghezmueşte şi 
pe dinafară zidurile noi. Apoi iarăşi înă- 
untru arhiereu! și cei doisprezece preoţi 
încep sluiha siintind rând pe vrând o- 
doarele, vesmintele şi cântând: „Pe -a- 
ceastă piară zidi-voi biserica, şi por- 
țile iadului nu vor putea nimic împo- 
trivă-i”. 

Apoi se citesc foricirile, parahola cu 
talinţii, pomenirile. 

De ce totuşi slujba asta atâta de tru- 
mos, atâta de măreț slujită — nu ne 
mişcă, nu ne îmgenuche ca altă dată, în 
vre-o bisericuţă veche și afumată, sluj- 
ba mormăită de un popă  hătrân și 
vângav. 

De ce ne simţirn străini, de ce ne pare 
străină bisericuţa nouă sfințită acum ! 

Poate că pereţii albi mirosind a. ten- 
cuială n'au încă sfințenia dată de fumul 
cerei, cum an pereţii mucegăiţi și îne- 
griți ai vechilor biserici. Poate că cu- 


prinsul ei luminos şi alb nu-i încă co- 
pleşit şi încarnat de mirosul smirnei şi 
tămâsai. Poate că lipsa de icoane... 

Căci pe catațilcazma 


imj:odobită cu 

crengi de brad nu se văd decât trei 
icoane. 

Deasupra altarului o cină de taină, 


copie s'ânguce « olioasă chu”ă Lăanardo 
da Vinci. Apoi de o rarte și de alta un 
isus rumen, o Masdalenă  arăsună şi 
des;iletită... Nu seamiină cu icoanele cu 
care ne-am obisnuit. Vechi icoane cu 
sfinți cu faţa suptă si trupuri uscate de 
mucenici chivuiți pentru credinţă. 

Se pomeneste acum de arhiereu nu- 
mele lui Andrei *aguna, domnitorul Ste- 
fan, regele Ferdinand. Cu o ultimă cruce 
vrem să esim cucând în suflet o neînţe- 
leasă dezamăzire 

Dar deodată biserica se luminează ca 
și cum un candelabru nevăzut sar fi a- 
prins de sus. Ne ridicăm ochii. Printr'o 
ferestruică îmzustă a turnului octagonal 
a iizbit o rază de soare şi a aurit deo- 
dată peretii albi si crucea roleită de dea- 
supra catapeleazmei. Și crucea luminată 
îmrrăstie acum si ea în joș. raze, 

Şi până la sfârşitul slujbei, soarele 
înalțat spre amiază a sulițat mereu raze 
prin ferestruicele turnului —- si crucea 
le pe eatapeteazmă a risipit și ea în jur 
lumină. 

Si — smeriţi — n'am mai văzut nimic 
alt în bisericuța nouă. pe care ni sa 
părut atuncea că însuşi Domnul şi-a re. 
cunoscut-o drept casa su și deasupra ar- 
hiereului şi a celor doisprezece preoţi. FI 
însuşi și-a <finţit-o. 


LUCREȚIA PETRESCU 


300, -— UINIVIERSUL IIPERAR 


RECUNOȘŞȘTINȚŢA 


de SARMANUL KLOPŞTOCK 


Portărelul executa un semqucsiru, apli- 
rând sigilii pe usa unei cofetării. 

O vânzătoare urmărea din prag, uiul- 
ită, overaţiunea diabolică a magistra- 
tului— executor, întrebându-l cu o stii- 
ciune bclnăvicivasă, ce se va face cu sa- 
lariul ei neachitat multă vreme în 
urmă?! 

Ofiţerul justitiei după ce povăţui pe 
evacuată să facă... ucerere de înscriere 
cu privilegiu lu tabloul de ordine rd cre- 
ditorilor“ continuă să  îa măsurile de 
rigoare pentru paza fondului pus sub 
sequastru, refuzând intransigent, vânză- 
toarei, alte explicaţiuni mai amănun- 
țite. 

Actele sn dresenă intro bodegă și 
creditorul-urmăritor lăsă în mâna por- 
tărelului... spesele transportului. 

Târziu, portărelul depărtându-se de... 
partea interesată, făcu din obisnuinţă o 
verificare ușilor sediului de comert al 
debiterului, pentru buna aplicare a si- 
giliilor. 

Vânzătoarea cea nedumerită 
ta postul ei de umilintă. 

Portărelul încercă uşa, 
instinctiv ! 

Paula îi răspunse, — zânibetul amără- 
ciunei fără stiință de carte şi de legile 
țărei în care își irosise tinereţea și nă- 
zuinţele. 

Totrusi 


era tot 


„âmbindu-i 


spontanietatea „răspunsului. la 
zâmbetul semnificativ al omului justi- 
ției puse îndată o lucire de  gingăşie 
peste vestmintele rupte și pline de si- 
ropuri, ale Pauloi, 

Tăeimura scumtă a părului o învioiii 
frenetic, odată cu zâmbetul. atitudinea 
minoritătei ei inconștiente măcinată în 
întunerecu! laboratorului  cofetăriei și 
truda eheituită. în beciurile umede ale 
prăvăliei de duleeţuri imprimată vădit 
în silnicia trăsăturilor feţei ei de brută, 
cu simbrie, se risipi grabnic în lumina 
aceluiaș zimbet căsnit care centinua să 
învăluiască ademenitor pe recalcitran- 
tu? portărel. 

Privirea ei brunetă sticli atentă spre 
pecetluitovrul de asdineaori și palmele ei 
muncite se coborâră osfeuite în linia 
coapselor turhurătaare, cari se arcuiali 
provocătot prin slina sorţului. spre cele 
două gumhe reumatice, recurbate gro- 
solan în uloi ciorapi încăputaţi şi mân- 
caţi ce șoareci, 

Povtărelul pretextă. pentru mascarea 
încursiunei în lumea gândurilur nefe- 
ricitei slujitoure, o examinare a clan- 
țelor  sequestrute şi  rostogolindu-şi 
cumpănit privirile lui de vulpoi al le- 
gilor dela Paula spra trecătorii din 
toate părţile, ciupi părinteşte pe vân- 
zătoare de bărbie. 

Paula își topi îndată zâmbetul întrun 


hohot strident de coarde de ţimbal cari 
se ating. 

— Ce aţi voit să spuneţi adineuri că 
trebueste să fac cu leafa mea? 

— Să le înscrii cu privilegiu! 

— Cum si unda? 

— Cu salariul dumitale întârziat, pe 
lista crenitorilor negustorului pe care 
l-am sechestrat ; am eu grije — cu iţi 
fac jalha, tot cu te înscriu si tot cu îţi 
ridie suma. -- se precipită mieros ofi- 
țerul urnăririlor silite, înălţându-și 
servieta scofălcită în dreptul inimei. 

O tăcere apăsă pe rispunsul Paulei. 

Apoi într'un tarziu putu să murmure, 
cu ochii aplacaţi spre pragul stropit cu 
ceară roșie! 

— Dar Dorenule, cu toată bunătatea, 
Dotale, toate aceste formalităţi trebuiesc 
făcute cu cheltuială şi eu biet... nu am 
mici un 2olozan în scrţul meu! 


— Nu-ini trehuesc banii tăi ci... 7r- 
cunoștințe ta! 
O boabă mare de lacrimă se rosto- 


gdli pe obrajii feiei, pârguiţi de egrasia 
cofetămiei, si cchii plâmși de din dosui 
si vămaseră  nehotăriţi la propunerea 
dubioasă a rerrezentantului legilor v- 
meneşti şi tot în jos pe scândura yragu- 
lui. irasindu-si zadarnic vrerea ca şi stro- 
pii de ceară ruşie presăraţi pe prispa pră- 
văliei, cari și ei la rândul lor se tâneui- 
seră zadarnic de prăbuşirea avuiului în- 
tommniţat. 


e 


Paula era vriană. 

Educaţia si-o făcuse printre tiparele 
cofetăriei, citind în dormitor, cu evla- 
vie, până târziu noaptea, cărţi jesnice 
de orori senzuale. 

In paginile lor infecte. Paula întăl- 
nise o mulțiine de sete fără căpătâi, cari 


îsi vâniusoră  fectoria pentru un, 
ideal! 
Dar grozăviile acestea îi repugnau 


insistent si amarnic! 

Ivtr'o zi Paula aruncă toate cărţile iu 
toc şi se certă aprig cu cei ce i le pu- 
sese în mână. 

Fecioria ! Atât maștenise dela părinţii 
pe care nu-i cunoscuse niciodată si 7es- 
trea asta o păstra și o arăra cu înver- 
șsunare, ascunzând-o precaut în zdren- 
țele ei. cu o îndârjire feroce) 


E 
Cu prilejul  sequestrului. ii trecuse 
prin minte că, aceasti zestre i-ar fi 


fost indiract snlicilafă de portărelul cel 
dubios, în schimbul consultaţiunilor că- 
pătate în vederea realizărei salariului 
ei! 

Si de aceea, plânse amar şi îndetung 

































în seara zilei sigiliilor, cu capul adi 
cit în perna pătată de vopselele col 
turilor... 

Poriărslul reveni întrun târziu h 
protejata lui, însăcsănat cu forimalităție 
îndeplinite. 

Protectorul inopinat al Paulei între 
dusese petijiunea. de înscriere, obţinut 
dela Tribunalul de resort acordarea pr: 
vilegiului salariului  fetii şi acum 
aștepta vânzarea fondului urmărit pp 
“ru rnalizarea și plata creanţei, cred 
toarei. 

Portărelul informă apui pe Paula b 
toate aceste migăloase demersuri, 

Dar, în ziua aceea, Paula plânse mi 
stăruilor decât atunci când, în schim 
bul întervenţiunilo» către autorităţi 
„judecătoreşti, portărelul îi ceruse ni. 
maj... recunoştinţa ei! 

Seara intenţiona chiar să se are 
pe fereastră, proferind moartea în k 
cul salariului a cărui monedă astep 
la... nwoneda castilăţii ci. 

Incercă pe intuneric cercevelele. 

Cercevolele rezistând. Paula le lo 
înfuriată, cu puronul. 

Dar ele nu ceda, — erau car, 
servind numai de luminător la ma 
sardă, fără îmevetori şi fără balamu 

Atunci Paula într'un acces de. 
îundă desnsperare se prăbuşi pe pi 
de campanie, udormind în sughițiri 
rguduitoare. 

Mai târziu portăralul aduse Pauli, 
el însuşi, paralele şi plecă anunti. 
du-i obligațiunea... recunoștinței ei, 


+ 


De atunei, portărelul nu sa mal în 
tors far Paula a îmbătrânilu. dolar 
oară! E 






















































"Imi trandafirii de primăvară. 
umână  răutăcioasă a mâniit 
mg de buze creştetele dealurilor... 
lumina colorată prelimsă din zare. a 
lori trandafiriu ferestrele casii şi 
i obosiţi ai bătrânului de pe prispă... 
jBitrânul a jntors ochii în altă parte... 
d umă sa ridicat cu greutate şi 
iară scara dela prispă sprijinimdu-se 
4 de gărdisor, 

îi oprit în mijlocul ogrăzii; privirile 
“binave pironesc anevoie cerul rece 
'mțede ca, lacrimile de bucurie, o „re-şi 
laţa deasupra umbrelor uriaşe ale 
kre, unde zorile își revarsă lunti- 
lichidă... 

kr şi-a mutat rivirile în altă parte 
lia aceasta spre ograda vecină; sa 
indreptat înta'acolo. 

deschis poaria, 

tă viforrițat. prin stufărişul gră- 


cu 


hui întiro cămăşuţă scurtă, cu 
Marele goale, cu părul încălci. şi ur- 
k degete murdare pe fața proas- 
kaălată, vine în goană, spre bătrân. 
rațe tăbârcește un câne alb ca un 
ir de lână ţigaie, cu botul roz, care 
pe furiș câte-o fărâmă din bucata 
mimăligă pe careo ţine strâns în 
an bălicurrul 

-Bunicule, bunicule !.. 

firânului i s'a luminat o clipă faţa 
iu zânibet, i-a îndepărtat cu blândaie 
iii apoi l-a ridicat în braţe sus, sus 
ii, la legănat de câteva ori şi, do: 
iTAu-i cu palma înăsprită de muncă 
Pi răsvrătit, îl sărută cu duioşie pe 
te. 

hmm a pommit-o pe cărărușa udă de 
[i se casă, cu mititelul în braţe, 
ir cânele, un bulgăr de var in 
iși! vede umei al ierbii, păşeşte 
t din urmă, 

iasă cu prispă lată, acoperită cu 
Vatisie frizat, Lângă hornă, o bar: 
ia făcut cuibul : în răstimpuri, a- 
d marginea cuibului un cioc pe- 
40 secbiroare aurită, şi iar dis- 


dilorul, co mână pe după garun:a- 
Jirânului, a rămas cu ochii ţintă 
«tilul care apare şi iar disrare... 
nins un deget discret întmacoic, 
Er! de piivirea îngândurată a bă 
ii, 

; lângă şură,  roiboteşte grăbit 
n voinic, cu mânicele cămăşii 
cu pieptul păros desvelit.. 
up cosar, două găini somnoroase 
iu! din aripi şi-au sărit peste gar- 
A nudle, lar de sub șura de paie 
iaiesle şi-au iţit capetele drăgăla ;e 
iamice, o drcaie de pui aurii, o 
ifurlită care îi tot adună, coco- 
bătrân cu creasta mereu înro- 
imâmie și cicălitor ca un bunic 
muei neastâmpăraţi, şi nişte pui- 
behete curtate de-un cocoşel pin- 
li mâniru, ca un ofiţer de cava- 


un 
Su 


dcânl în când, ţăranul hucieste 

care-l necăjesc. 

488 îmors cu faţa spre casă, 

ia mii femeie? 

Be abea auzită, îi răspunde... 

iicrumat din sp rinceme. 

„ti, hai odată, că mă apucă soa.- 
bătătură !.,, "hai, odată, c'apoi,.. 


O femeie tânără, abea ducându-și bur- 
ta, a ieșit din tinda casii c'o tmaistă in 
mână, pe când în cealaltă leagănă an 
"vune căruia nu-i mai tace gura. 

A scobeonit scările. 

Ooof, că mi-ai scos sufle:u! Tu 
ista strigă ! unde să mă mai în- 


Iigi, 
ind? Aa 

Omul,  fărâmându-şi necazul între 
dirţi, i-a smurcit imaista din mână șia 
tântit-o re prispă... 

Spre răsărit, zarea sa rumenit uşor, 
vusinat, ca un obraz de fată mare. Câţi- 
va nouri i-au furalt din culcare, 

Răccare.., 

„lar pe sub zare, tremură scîncetul 
plâmgător al  cucoarelor, ca un scârţâit 
de care încărcate. 

Bătrânul, din coasta casii, a ridicat 
capul, a dus mâna sirașşină ochilor şi- 
acum urmăreste cârdurile de cocoare, un 
fir de aţă tremurat... 

Oftează.., 

Femeia sa întcrs şi-a dat cu ochii de 
bătrân, 

-—Tătuca ! 

Bă'rânul, 
sa apmopialt, 

— Eu, fată ! 

— Apoi, îi sta jos oleacă! 

|] cercetează : 

— Ţi-i mai bine ? 

Cel întrebat dlatină cu dexmădejde din 
cap. Apoi s'a aşezalt pe prispă, cu nepo- 
țelul pe genunchi. 

Omul dela şură şi-a în'ons capul spre 
că: i-a privit întâi o clipă, pe urmă, 
și-a căutat mai depante de treabă. 

Acum a lua: funia depe coarnele buoi- 
tor, a dat scândura din poartă la o 
purte, a deschis-o 'n două, și-i gata să 
plece... 

Pătrânul 


păşind încet, cu oboseală, 


i-a urmărit din ochi mişcă- 


UNIVERSUL LITERAR. 567 


AQUARELĂ 


V. DAMASCHIN 


rile ; un neastâmpăr i-a. imcălzit fața şi 
acum şi-a ridicat glasul răguşit : 

—. Măi, Gheorghiţă ! Te duci... 

Cel strigat s'a întors, şi-şi priveşte pă- 
rintele cu milă mascată. 

— De, tată... mă duc! 

A înţeles ce vrea să spună tată-su şi 
sa întors dela el, să nu-i vadă mila 
care i sa ridicat în faţă. Apoi, stin- 
gherit, ştichiueşte cu biciul o creangă 
dinir'un salcâm... 

— Lasă, tată, co să prinzi putere şi-o 
să mergi şi dumneata la arat! nu-i vre- 
mea dusă! 


— Când ? 

Ei, dac'o da Dumnezeu, la anu!.. 
— La, a-a-a-nu,,, 
Bătrânul, care şi-a agăţat cu desnă- 


dejde privirea de cărămida de sub pi- 

cioare  jumălate îngropată în pămâns, 

mânpâie co mână ce tremură tot mai 

nervos pletele învâlvoiate ale nepoţelu- 

lui. 
= la... a-a-inu, 

Gpiăi a plecat, Aa trecut si pese pra- 
eul porţii și-s în drum, 

Femeia, cu traista pe umăr, a închis 
jcarnta şi-i pășeşte din urmă, 

A dus mâna la gură: 

— Doamne, măi cmule, ce-o fi şi cu 
tata ?!.., 

Vorbele i le-a furat vântul şi le-a dus 
livadă. 

„„Demarte, tremură scâmcetul plângă- 
lor al cocoarelor, 

Băirânul, rămas pe prispă în lumina 
tvemurătoare a. primăverii, urmăreşte 
cu privirile istoviie pe cei plecaţi prin 
praful drumului, omul, boii, plugul... Şi,. 
ea mutat acum la cârdul  cocoarelor 
care trec, mâmgzâie bălăiorul pe creştet, 
șşi- sărută, şi ofitează... 

O lacrimă i-a împânzit ochii.., 


în 


POEME IN PROZĂ 


MODELE 


Maestrului Costin Petrescu 


Maestrul chemă pe Myrko, ucenicul 
cel priceput în alegerea modelelor şi îi 
zise : 

—: Myirko, am fost însărcimat să cio- 
plesc în marmură de Cararra statura 
„Sburătoarei şivete ce pustiaşte holdele” 
și statua „Femeei generoase ce  încăl- 
zeşte pământul, Ai trei zile: plăteşte 
oricât, numai să-mi aduci modele potri- 
vite subiectelor. 

In dimineaţa zilei a patra, când Maes- 
trul iniră în atelier, găsi acolo modelele 
și pe Myrko zâmbind mulţumit, 

Maestrul le privi. 

Iar Myrko, fericit le prezentă. chemân- 
du-le pe rând: 

— Maestre, iată „,„Femeea generoasă ce 
încălzeste pământul“ ! 

O tâmără goală, cu corpul de o frumu- 
secţe ideală îmaintă, sfidând pe Maestru 
prin modestia ochilor duioşi, prin obrăz. 
nici sânilor provocători și prin bogăţia 
șcildurilor legămătcare. 

— Maestre. iată şi „Sburătioarea şirea- 
tă ce pustiește holdele“ ! 

O urăţenie înegrită de soare, slăbă- 
naagă, în stnae  peticite cu picioarele 


goale, se ridică sfioasă cu pasul celor ce 
muncesc glia, având o coasă străluci- 
toare pe umărul stâng. Maesurul o rugă 
să lase coasa în jos și so ţie ca ţărăn; 
cite, la muncă, 

— Cum le găsiţi Maes're ? nitwrebă Myr- 
ko triumtător. 

— Si de astădată ţi-ai dovedit pricepe- 
rea Mirko. Vorrămâne amândouă aici. 
După ele voi sculpta eu „Femeea gene- 
roasă ce încălzeşte pământul” și .„Sbură. 
toarea ce pustiește holdele“. Sunt malţumit 
de tine : ai'ochi buni şi te pricepi în me- 
serie, De-ași fi răscolit pământul, n'asi 
fi putut găsi modele mai bune. O sin- 
zură observaţie, neînsemnată, bumul meu 
Myrko : atevărul cere ca să le punem 
una în locul celeilatle. 

CONST. RAÂULEŢ 


a m me aaape 





388. — UNIVERSUL LITERAR 


BĂTRÂNII... 


de C. CEHAN-RACOVITZA 


O cusă din vechime. (serdacul iara. 
Streşina joasă a unui acoperământ de 
demult părea pleoana obosită deasupra 
ferestrelor mici. O vrajă se uscuudea în 
înfăţişarea pereţilor albi. Vraja vremnu- 
vilor ce nu se tai întorc. lu câteva odăi 
wăiau Dbătrinii, O viaţă tihnită, cu adu- 
cuibul acesta sufletele 
erau senine şi bune. Duhul stricăciunii, 

in care ne trământăru. noi aceştia . de 
astăzi, nu avea ce căuta aici. Un sutlu 
crestiriese da înţelegerea deplină a dru- 

mului scurt ce-l avem dela leapăn li 

mormânt liecare zi uvea însemnătatea 
ei şi fiecare clipă trecută ducea o soaptă 
de mulţumire Domnului ceresc. Totul 

pureede dela [1 totul e în voiu Lui: și 
omul vu « decât roua dimineţii. 

Prin odăi farmec. Lucruri vămasc (iu 
părinţi în păriuţi : lucruri pri care se 
strecura ceva din fiinţa acelora cari dis- 
păruseră. In încăperea unde bătrânii. 
zilnic, îsi dlepănau firul vieţii: icoana 
imbrăcată în argint. răspândia credință 
din uuehesul dela răsărit. In grinda gâr- 
bovită si ea parcă de 
psaltire veche si aceleaşi slove încondo- 
inte de mâna diaconului je bhriseavele 
cu peceţi domnesti. Aceleasi pânduri a- 
dâncite ori de câteori privirea se lăsa 
asupra lor prin ochelari: și apoi ca pe 
moaste sfinte erau asezate iar în tubul 
învechit de tablă. să stea acolo, în a- 
mintirea scumpă a lor. si în povestea 
«pusă de carii ce rodeau în lemnul îni- 
bătrânit ai el. Scoarța. veche din perete zi 
divanul larg din fundul casei şi scaunele 
cu spetează inaltă de nuc zi fotografiile 
sterse şi acnița sobei și alte lucruri. 
toate ingâuau câte ceva înluiușălor. pen- 
tru care bătrânii nu le-ar fi înatrăinat 
pentru nimic în lume. 

Aici, ei, își npetrecură tinerețea și se 
înfăşuvară ca anii cari le aduseră, pe 
nesimţite iurna vieţii. Si na odată li se 
umezeau pleoaţele când îşi aduceau a- 
minte de primăvara vârstei, din vromea 
când înfloriseră liliecii copilăriei. 

Amândoi îsi asteptau apusul. Bâtrâ- 
nul era de statură mijlogie : avea o harhă 
albă. retezată : privirea plină de bună- 
tate, purtând în cârcă aproape optzeci de 
uni. Bătrina. înaltă, adusă puţin ile 
apate. cu faţa shâreită. cu ochii alhas- 
ti —  frutmaoși cândva cu gura ca o 
smuochină si barba esită în afară. 

Toată ziua. bătrânul, stu cu nasul în 
teuslov. fereastră, cântând încet : 
pavoaadii. Fusese doar cincizeci si cinci 
de ani dascăl lu hiserica Nicoară si ră- 
măsese cu această deprindere şi incă cu 

"una: de câte ori auzea clopotele sunând 
din Eși — şi doar nu sunt puţine — de 
atâtea ori se ridica în picioare, făcânul 
semnul crucii. 


ceri-atuinte. lun 


YVVernIe.  Hcocas 


lângă 


jătrâna, încetinel, se îndeletniceu cu 
treaba prin casă. 

Pentru ei nu era mulţumire sufletea- 
scă mai mare decât asteptarea fiecărei 
sărbători Se duceau la biserică. Și ochii 
bătrinii se umpleau «de lumină când au- 
zea pe soţul ei cântând cu voceu slabă, 
la strană. 

intrun rind, Tataraşii, numai eruu li- 
nistiţi ca de obicai, Imbrăcămintea albă 
a ernii, îi dăduse şi mai frumoasă în- 
tăţisare. Du cu zi se simţea ceva deose- 
hit pe uliţile tăcute. Oamenii umblau 
uvăbiţi. iar copiii erau nerăbdători, Si 
ile-ubia însevase si ferestrele de pela case 
părean luminiţi vrăjite. Harapnicele poc- 
neau, buhaiurile nu mai încetau, iar 
„lasurile urătorilor un nestârsit cântec 
de slavă din glusurile argintii ale bie- 
ilor, că li se inehoțaseră degetele pe 
clupot. în strângerea colucilor și a câţiva 


buni. Pretutindeni era fericire. l.umea 
se întrăţise pentru o noapte. 
Bătrînul nostru își îmnbrăcase rândul 


cel bun de haine de şieac făcut la miâ- 
năstirea Agapia, iar bătrina își luase pe 
epale caţaveicu, cu faţa de atlas, pe jos 
si pe la mâneci cu blana lată de-o palmă 
de sarmur, 

Odaia cea rute şi calelalte erau pline 
de lumină : o căldură visăloare  plutia 
pretutindeni. După datină se adunară 
venunurile de aproape şi nepoţii. 

Bătrinul asculta cu nesaţ câte o ură- 
tură. spusă cu tâlc. pe îndelete. si grăia: 


—- Sistuia să-i dai o bâncuţă. Face. 
Stie să ureze. Ilalal. 
Si vremea trecea și somnul nici nu 


mai venea pe la ochii bătrânului. 

După ce mai conteniră urările, nepo- 
tul Radu. căruia începuse să-i mijiască 
mustata. se rugă de bunic să-i rnai isto- 
visească din câte știe. 

— Ce să-ţi snun, copile? răspunse hă- 
trânul cu sșiretenie în vorbă. 

-— Orice. 

O clipă bunicul se gândi si incepu cu 
olus blajin : 

— Viaţa are multe feţe. rupă cum vrei 
so iei. Ce știi. tu. Raiiule? Nu stii ni- 
mica. Fu am văzut multe, am pătimit 
și mai multe. Am umblat prin lume. Pe 
vremea mea era poștalionul, nu ca pe 
vremea asta trenul şi aeroplanul. Cu 
poxtalionul îţi era mai mare dragul să 
mergi : se schimbau caii la fiecare casă 
d postă. si surugiii mânau de prăpă- 
deau pământul. Eu sunt om umblat priv 
lume : am fost si la Botuşăni și la Bâr- 
lad si la PFocşăni si mai departe în 
Muntenia, la Hucureşti. Iar târg mai 
mândru ca lișii nu mai găsești oriunde. 
Asta, so știi dela mine, s'o ţii minte: nu- 
imai esie, Aici a fost binele şi răul și fru- 

museța și belșugul Moldovei. Eu am a- 


pucat vremea de trei uri a  focuki 
Parcă târgul a fost cum e azi. Doan 
ne fereşte! lra altfel. Ce era atunip 
la mănăstirea 'Treisfetitele, prin pia 
Sfânta Vinerea, pe la Copou, pe hh 
viera Nicolina. li, săraca bariera N 
colina ! Eram copil de vreo îreisprezte 
ani: am apucat Eteria. Doamne, cu 
fost şi atunci! Ce prăpăd, ce jale, ce 
jenie ! Iaca aşa din senin veneau câ 
turcii, când ruşii şi se așezau aici h 
Eşi, şi prădau şi-şi băteau joc dee 
meni şi sărăciau ca lăcustele. 

Wapoi prea sfântul mitropolii Veni 
min (Costache, sfânt era nu on, Am 
e începuse mitropvlia cea nouă de 
lăzi şi eram dascăl de 1nvltă vreme & 
“arece Îmi plăceau cântările biserica 
i unde-l văd pe prea sfântul că sed 
jos de pe scările din trupul clădirii a 
chilii de lângă mănăstire si se îndreapă 
în spre zidăria nouă. Imi bătea inimi 
mai tare. Avea o barbă albă șioy 
vire blândă în ochii negri și purta 
cruce de aur la piept și pletele-i, în 
luri. cădeau pe spate după comunat 
apropie de mine, Fu dau să-i sân 
mâna și prea sfântul  nra întreb: 
cum mă chiamă? Atâta i-am spus: W 
halache Docan, dascăl la biserica Y 
coară. Și atâta a fost. Doamne, ce me 
muri erau atunci!.,. li, săraca biseriă 
Nicolina ! Pe aici a intrat cu alai dom 
nesc Mihai Sturza. Ce-a fost şi atuni. 
Meterhanelele cântau. Vodă pe una 
alb, cu hamuri cu argint. înconjurat b 
hoerii curţii: divaniști și de Javiţă, (e 
coane mândre în rădvanuri. Si boii 
mari $i Mici în caltane scumpe, cui 
tagane înilorite în pietre nestimate j 
clopotele Aela toate mănăstirile şi d 
biserici se intfreceuu între ele, Si Eşii 
floriți de primăvară... Ține minte m 
erăesc eu: târz ca Fsii, nu maj est 

Și bătrânul tăcu cu o duioșie în 2 

— Spune, spune, bunicule, mai 4 
parte... 

— Eu sunt om de imeda vecheș 
mă înţeleg cu aistia de azi...” 

Şi tot mui rar se auzeau harap 
si buhaiurile, ca un răsunet de dea 
Se treziseră par'că Jașii de altidak. 

Și bătrânul oftă încet să nul: 
nimeni şi-n ochii lui strălucea ob 
crimă... 




























leul străvechei staţiuni roman: 
mia sa ridicat după desmembrarea 
eriului roman orașul Vidin transfor- 
ai ales dim timpul celui de al 
ta imperiu Bulgar, îm cetate puter: 
U, 

[a vol impontamit a început să joace 


lalea aceasta după desfacerea Imyperiu- 
ui buleay, când ajunge capitala stăpâ- 
viei lui Sracimir, ginerile Domnului ro- 
nn Busarab-V'oevod. 

“Ii timpul domniei lui Sracimir, de zi- 
tirile Vidinului sau lovit armatele un- 
“ureşti, conduse de regele Ludovic ce. 
Vare, care reuși să ia prizonier pe ţarul 
zar. Din această pricină, Domnul 
mutean Vlaicu-Vodă a căutat să răs- 
une injuria cumnatului, atacând şi; 
widând stăpânirea regelui ungur, care 
«văzu nevoit să libereze pe Sracimir. 


După 1390 Vidinul ajunge sub stăpâ- 
mea Turcilor comluşi de sultanul Baia- 
d Fulgerul, In timpul dominaţiunei 
urceşti Vidimu! îu transformat  într'o 
late foarte putexmică cu menirea de a 
upraveghia atât drumul Banatului şi 
Al Beleradului cât și capitala Olteniei. 
(Craiova, 

| Paşa de Vidin sau Dii, cum îl numeau 
a nostri, eva temut de locuitorii Olte- 
ei, iar Banul și boerii oltenii-au știut 
oldeauna de frică. 

Asezarea cetăţei era minunată căci de 
p înilțimile pe care se afla. ameninţa 
uslul românesc și păzea legătura ce 
iisla pe aici între Românii din nordul 
ărei și cei de pe valea Timocului. 


1853 de aici începu Omer Paşa os- 
ăţile impotriva Ruşilor, iar în 1877 
mica bază operaţiunilor vestitului ge. 
Hal Osman Pașa, 

“Insemmătatea și puterea acestei cetăţi, 
"Românii au cunoscut'o cu ocazia războ 
(Hi pentru independenţă, căci împo- 


VIDINUL 


triva ei sta descărcat primul tun, de pe 
malul românesc dela Calafat. 

De aici apoi va retras iscusitul genera; 
Osman Paşa la Plevna, unde reuşi să 
pună în grea cumpănă pe Ruși şi să-i 
cilească —  călcâmdu-şi mândria — s8Â 
cheme în ajutor mica dar viteaza oștirs 


VIDINUL, schiţă de ing. austriac Spaar (175 


românască, pe al cărui concurs îl re- 
fuzase când îi fusese oferit de inimosul 
comandant  Dommitor'ul Carol. 

Figura noastră reprezintă Vidinul asu 
cum l-a văzut în 1751 inginerul Spaar 


m 


Dă = 
> eu II) Ti 
-- 1 ucidă 


- 
Ș mat” 
SA pa 33 





UNIVERSUL LITERAR. — 569 


dia felul cum știau Turcii să ridice şi 
să înitărească cetăţi. 

Menirea, Vidinul! șia împlinit-o cu 
conştimţicritate sub Turci până când în 
1578, în urma congresului dela Berlin, 
a fost trecut sub stăpânirea LBulgurilor. 

“'elul de construciţe, numai bolovani de 





1). 


piatră, se poute observa în figura a Il-a, 
De altfel din această figură se mai poate 
observa starea actuală a cetăţei Vidinu- 
lui, această fotografie fiind recentă, din 
mul 1916, după cum se poate constata 





CETATEA VIDINUL la 1916. 


care a fost însărcinat de Comandamen- 
tul austriac să facă planul şi vederea 
cetăților de pe malul Dunărei dela Ulm 
și până la Vidin. 

Bogăția minaretelor, ca îm ori şi ce 
cutate turcească, ese şi aici în evidenţă. 

Planul ridicat de acelaş inginer este 
și mai important prin el putându-se stu- 


după militarii, ofițeri, din partea stân- 
gă de jos, cari studiază un plan de luptă, 

După atâtea veacuri, fără ca Bulgarii 
să fi adăupal ceva, cetatea se arată a 
fi încă destul de puternică. Pe atunci 
se lucra cu trugere de inimă și avânt 
țatriotie. 

MIH, POPESCU 


570. UNIVERSUL LITERAR 





HE SE: 








Ciudat zi atrăgător e de urmărit cun: 
se perindă ideile într'un creer creator, 
reacţiile, combinările, transformările lor. 
Le Journal des Faux Mounayeurs oferă 
o pildă tipică şi de neuitat. 

O experienţă ademenitoare e şi de a 
compara rezuliatele analitice sau sinte- 
tice ale unei aceleiaşi idei în laboratoare 
craniene diferite. 

Sau jucat anul “acesta la Paris, în 
acelaş timp, duuă piese cu subiect iden- 
tie: Moloch, — Une vie Secrete. Cel ce 
n'a fost ispitit de posib.litatea, ungi com- 
paraţii, şi na gustat ast-fel un spor ue 
plăcere, nu se va minuna desigur de 
coincidenţa ce urmează, încă mai exci- 
tantă, poaie. 

Se reprezintă acum la Comedie des 
Champs Flys6es o piesă de Marcel A- 
chard, Jean dela Lune. Froul e un frate 
mai mic (ca vârsti) al omului cu mâr- 
joaga. Dacă piesa de azi ar fi precedat 
pe cea de alultăeri, o atare asemănare 
ar fi învrednicit pe unii să anine auto- 
rului român eticheta: plagiator. 

Să ne înțelegem: îmbrăcămintea cu- 
getului. fabula e diferită. In piesa lui 
Achard nu e vorba de o mârţoagă. Cu 
toate că, la drept vorbind, are şi Jean 
dela Lune una, cu două picioare numai, 
dar aleargă de zor şaşa, — pela diferite 
garsoniere. Principiul  germinativ al 
creaţie!, esenţa 'personagiului principal 
e însă aceiași. In asta constă firește mi- 
nunea. Ca şi contratele cu adevărata 
mârţoagă, Jean dela Lune îşi trăieşte cu 
o nestrimutată credință visul de aur, şi 
stârneşte, bine înţeles, râsul batijocoritor 
al celorlalţi. 

Iată cum se petrec lucrurile : 

Jef iubeste pe Marceline, amanta lui 
Richard. O iubeşte ca să zic asa: defi- 
nitiv. ka e pasionată şi romanţicasă în 


acelaş timp. Iubeşte, iubește necurmat, 


dar mereu schimbă partenerul. Lista nu- 
meior rostite cu accentul sincer de ado- 
raţie sporește văzând cu ochii. Richard 
desgustat se leapădă de ea. Jet asistă la 
rupere, îi cuncaște amănunţit priciniie 
ei; Jef — Jean dela Lune cere atunci 
mâna Marcelinei, Ț 

In cinci ani de căsnicie Marcelina sa 
satură de Jet, de adoraţia lui, de în. 
crederea lui "raiul cu el este pentru ea 
iusipid, anost. Iubește, e iubită, iar min- 
te; e părăsită, sufere, iar plânge. [! cât 
pe ce să se dea de gol! Nu-i primejdie, 
căci Jsan de la Lune şi-a croit pentru tot 
deuuna o icoană de lealitate şi fidelitate : 
Marcelina lui. Cu o candoare exasperată 


el interpretează în acest sens cele mai 
deochiate dovezi de neruşinare a soţiei 
sale ; tocmai după cum printrun proces 
contrariu se foloseşte un gelos de cele 
mai microscopice bănueli pentru a îndopa 
pe balaurul care îi roade inima. 

Atâta bună credinţă începe a îi sus- 
pectată de Marceline şi nu numai de ea. 

Se întreabă în adevăr și spectatorii: 

— Cine e Jean de la Lune? 

Un vizionar încăpățânat, care va sfârşi 
prin a câştiga şi el cursa fericirei. Jean 
de la Lune cine e? Noi îl cunoaștem: e 
Omul cu Martoaga. 

Când Marceline, iarăşi amorezată, îi 
aruncă însfârșil, adevărul scârbos în 
faţă, i se arată asa cum e: perfidă, ne- 
credincioasă,  pofticioasă de dragoste, 
când îl anunţă că e hotăriîtă să plece 
pentru totdeauna. Jean de la L.une râde. 
Ce plumă ! Ce copilărie! Ea nu se vvate 
cunoaște. nimeni nu se cunoaşte pe sine. 
Numa: el, Jef. poate să ştie, ştie cine și 
cum e Marceline. 

Şi unde mi-o şi zugrăvește! 

Ademenitoare, limpede, iubitoare. cins- 
tită, — şi cu atâta convinzere, incât în- 
cepe femeia a îndrăgi acest portret. Se 
însâmfă. Uită cât e de flatat... se recu- 
noaște. 

Nu va mai pleca. Cum să nu rămână 
lângă cel ce o descrie asa de frumos, o 
apreciază atât de bine. Visul lui Jean de 
la Lune e prea atrăgător. Voi porni ală- 
turi, la braţ, într'o călătorie; unde? In 
lună, acolo unde a descoperit Jef pe Mar- 
celina lui. Uneori se vor coborâ si pre 
pământ de dragul celeilalte. Dar, mai la 
urma urmei, care e cea adevărată ? 

Crede și te vei mântui, iubește și vei fi 
iubit. 

Reţeta a fost pentru a doua oară ilus- 
tru ilustrată, 





an caii 


JEAN DE LA LUNE 


de MARCEL ACHARD 




































Inrudirea acestor două concepere 
poate fi decât măgulitoare peniru (i 
prian, un debutant. Piesa lui Achardg 
pe de altă parte, mai omogenă, ma 
duh, mai puţin compactă. Tenilinţa et 
ubia întrezărită, îndoelnică urieori chist 
în timp ce verva comică e de o rari fi 
neţe, şi exploatată cu dexteritatea ci. 
artist rutinat. Interesul spectatorului nu 
slăbeşte, nedumerirea lui cu privire n 
caracterul principal aţâţă curiositate, 4] 
tenţia stă de sirajă. 

Jocul interpreţilor e perfect, 

Jouvet -— Jean de la Lune, e desigur 
chiar somnabului visat de Achard, În 
drăgostit fără pathos, convins dar nu 
profetic, duios cu o simplicitate despol 
iată de cea mai infimă  veleitate dej 
face „un efect“. 


Valentine Tessier e şi ea, neîntreculil 
de măsură și naturaleţe. Plânge cât 
poate după un amant perdut, fără a de 
veni tragică. Durerea ei sinceră nu În 
duce însă pe nimeni în eroare: va trecă 
ca un repot. 

Micul Simeon, întrun rol de aur: În 
tele și complicile Marcelinei, un prost 
un leneş, simpatic totuşi, — stârnește ri: 
sul de câte ori se mișcă, fără caraghio 
licuri necerute ; sobru şi tipic, rolul 44 
studiat în amănunte şi creat cu un Tari 
talent comic. 

Renar într'o singură scenă. se impun 
ca artist cu temperament. 

Colaborarea atât de strânsă intre au 
or şi actor, ornogenitatea jceului act, 
vului sunt uimitoare. Lor se datorese 


impresia de viaţă trăită cu adevărat sh 
ochii noştri, cure caracterizează în ge 
here 
Paris. 


toat= spectacolele scenelor În 


! DIMITY, 




























































TRADUCERILE IN LIMBI 
STREINE 


jura noastră, bună nu sa bu- 
hi de traducători dibaci,  Deaittel 
ăele uşor lucru să traduci pe un 
bor de samă, să-i ghiceşti intenţiile, 
ki rela forma adevărată. să-i creezi 
Ul rinmul expresiei, să-i exteriori 


K pitcrescul, culoarea, pasiunea sau 
male voită. E şi mai greu când e 
i de poeţi, cari, sunt aproape in- 


iuetibil sau —trecând peste traduttore 
e -- traduşi bine, dar de o minte 
prenială. 

Peatul iniţial este că n'avem o lim- 
iwersală, cum o au Englezii. Fran- 
i Germanii, Spaniolii,  ktalienii; —: 
ii nu au prea mult interes şi nu 
ste indestul util — să înveţe adâne 
mirese. De aci amatiri cari sau în- 
pal să-l tălmăcească pe tminescu, 
ermana. italiană, — am auzit şi în 
ara, — pe Caragiale, ceva din Sado- 
iu, Slavici, — şi atât. 

deru că St. O. Iosif şi Octavian 
ia au cunoscut, în amănuntele şi 
inele cele mai fine limba ungară ni 
pu maghiar, erau aşa de frumoase 
pegoante traducerile făcute de cei doi 
wi ardeleni: din Petoefi de cel dintâi. 
Madach, de cel de al doilea. 

Su e usor să-l înţelegi pe Eminescu 
? româneşte, trebue să-i cântăreşti fie- 
me cuvânt, fiecare aluzie, fiecare răs- 
mire de patimi, fiecare rând. de neţăr- 
tumli tristeţe. Apoi, tălmăcindu-l în- 
i; altă linbă, trebuie să îii tu îusuţi 
ape. dacă nu ca acela pe carei 
tluce, ce! puţin un pret remarcabil în 
imha ia cu resurse de formă imfinite, 
bitine își închipue ce i-ar trehui unui 
min cu profundă cultură si cunoaş- 
ms poporului român, în toate direc- 
i ca să redea pp Călin sau „Duine”, 
au „Luceafărul“ ! 

4 fi foarte frumoase lucruri de ira- 
i: din Grigore Alexandrescu, din Băl- 
eu din Alesandri. din Cosbuc si Go- 
k— și din foarte mulţi alţii. 

Dr traducătorii lipsesec ; au atita a- 
baţi» pentru streinii ce ar voi să cu- 
asi exotieul, marele literaturii și ma. 
pupoare, în cât ar fi o raritate să 
ii uu bun tălmăcitor în altă limbă, 
ae dacă importanța noastră politică 
teste, poata dacă ne-am afirma ca 
mare popor, curiozitatea să vie din 
+ spre a ne cunoaște. traduce si, 
simira sau iubi. 

(dam că această epocă va veni din 
bu: motive ; 
ră, bitrine se sinite o oboseală şi 
gurați>. o rapeţire a vechiler subice- 
>demodare a celor noi: al doilea 
d că, în multe privinţi, literatura 
ri are aspecte şi opere.toarte ori- 
ki: ce pot interesa lumea cultă eu- 


„tura popoarelor e cunoscută în 
pură cu importanţa. lor politică sau 
terul lor de glorie, cu cât creştea 
era Germaniei, dela Frederic cel 
te i proclamarea împărăției, cu a- 
lua germană căpăta un ascen- 
 preeumpănitor în mişcarea inte 
tuli a uropei. 


îi State enorm de puternice, fără, 








întâi, pentru că în litera- 


să aibă o literatură extraordinară: ca 
Ștatele Unite ale Americei şi Japonia: 
dar literatura nu este, întotdeauna, în 
raport cu progresul științei. 

Statele Unite ne-au dat uriaşe perso- 


nahități culturale, ca Franklin, Emer- 
son, scnittori cunstderabili ca  Edeard 
poă şi Jack l.ondan, Japonia are o 


etvilizaţie milenară, o înaltă religie mmo- 
rală și velsităţi civice extraordinare. In 
detalii. în miniatuni, îu perfecţiuni teh- 
nice lucrate în mătase, cercei. jad, otă- 
vie. artiştii japonezi sunt neîntrecuţi, ca 
și în delicateţe, şi frăgezimea sentimen- 
telor. ca, şi în marea prefunziune a Pa- 
stuuilor. Dare nu putera verbi la uceste 
punoatre dle o literatură mare. 


+ 


ARTUR ENĂŞESCU 


Era vorba sii i sc scoată un volum și 
nu i sa scos, Priutre atâtea tomuri de 


maculatură literară, volumul său de 
poezii ar fi foarte bine venit. Dar 
soarta a fost crudă cu el — dacă se 


poate spune despre un om 
lericit ! 

Daci vezi pe un tânăr neras, zdren- 
țăros aprcape, cu haine foarte  soioase, 
eu ghete scâlciate și chiar rupte, cu 
privirea rătăcită, cu fruntea în nori, 
trocând modest pe calea Victoriei sau a- 
bordând timid pe un cunoscut, acela 
este Artur FEnisescu. lam  ounoscut, 

tot pe aceiași promenadă bucurestea- 
nă, și înainte de rizboiu, dar elegant, 
vorbind o frunțuzească ireproşabilă, ti- 
năr poet, cu un volum publicat. Vorbia 
de o mare dragoste, pe care şi azi o as- 
cunde în hainele prea modeste, mai pă- 
timaş ca oricând. mai fericit ca miliar- 
darul preocupat de imensitatea  aface- 
rilor sale. 

In epocu falsilor poeţi, decadenţi sau 
madernisti, unde cinisnmul se mărită cu 
impudicitatea gleznelor şi a celorlalte 
membre ale corpului, poezia lui Artur 
inăsnscu este o floare de câmp parfu- 
mată, este un trandafir învolt în cea. 
mai frur:oasă grădină. Totdeauna în- 
spirat, veşnie mânat de visul lui de 
nur, prin versurile sale trece scânteea 
divină a celui mai nobil și mai pur a- 
mar. De la Eminescu, puţini ou Scris 
poczii de dragoste mai simţite. nici preg- 
nante, mai frumoase. 

Pe trecătorul ce-l eviti burghezul să- 
tal, ca dungă la pantaloni şi cărare la 
ceafă. salutaţi-l. tineri de azi cu res- 
pect, el este poetul iubirei nemuritoare. 
este 'trubadurul inspirat al celei mai 
materialiste epoci ce a fust vreodată. 


Așa ceva 


ION FOTI 


+ 


PETRE STRIHAN: 
„Penumbre“ 
Versuri — Edit. «Curierul Judiciar» 


, lucru rar astăzi ca un scriitor să 
nu facă parte din nici-un cenaclu. Fie- 
care revistii arc cenaclul ei; de multe 
ori revista dispare. das cenaclul rămă- 
ne. Acclo can orice cooperativă de ad- 


UNIVERSUL LITERAR. — 


ID | 
“1 
— 





€e'ahac en Haicresreu 





miraţie reciprocă se creiază geniile si se 
decreteazi talentele. 

DI. Petre Strihan, însă, şi-a croit dru- 
mul singur. Departe de atmosfera cena- 


clurilor, d-sa a lucrat modest și conş- 
tiincios. 
Astăzi, volumul „Penumbre” . repre- 


vintă o activitate literară de aproape 8 
ani, de când d-sa a publicat prima poe- 
zie în „Flacăra“, 

Versurile d-lui Strihan se pot împărţi 
în trei cateuorii: unele cu caracter sim- 
holist can Vioara: 


Azi, nu mai sînt nimic nu mă ufivură, 
sunt surd în larma surdă "n care lupt... 
şi ştiu căn piept îmi plânge n zioară, 
dar nu aud cînd ccarda î so rupt... 


altele cu caracter sentirnental (Duo, Lia 
curiciul, Piutale) sin sfirsit acele cu 
caracter pur descriptiv cu imagini în- 
drăznete, plastice, în care poetul abor- 
dează genul așa zis „modern“: 


In liniştea de aur cnre arde 

iși lasă barieru arcușul la canton 
Si cîntă telegraf vint pe patru coarde 
pe toute patru pe acelaş ton, (Ses) 


Adie briza falduri moi te zvon, 

pe plajă un copil înalță amet, 

Și satid dou bărci la un piipon 

de par opincile lui Dumnezeu. (Senin) 


Am dori să putem cita în întregime 
poezia „Cerşetorul' care este cea mai 
bună din volum. Lipsa de spaţiu ne îm- 
piedică. 

Din materialul poetic pe care ni-l pre- 
zintă d. Petre Strihan în „Penumbre“, 
preferăm fără şovăire miniaturile din 
ciclul „Culori de opă?, care ni se par 
concludente pentru aflarea sensibilităţii 
precum şi pentru gradarea talentului real 
al autorului, 


ALEXANDRU BILCIURESCU 
n În ÎN n În nn 


NOTE BIBLIOGRAFICE 


In curănd va apare volumul de proză 
al d-lui George  Acsinteanu, întitulat: 
„Piutru Neagra“, 

+ 


In cursul lunei Octombrie va apare 
volumul de versuri: „Metaniile Gânudu- 
Dei“ datorit poetului loan Georgescu. 


* 


A apărut volumul de versuri „Trec pa- 


„seri în amurg” al d.lui Niculae Cucu. 


€ 


D. Georze Scriogteanu, colaburatorul 
nostru, va secate un volum de proză, cu 
subiecte vănătoresti, întitulat: Vetenii 
din Moara pdrăsi!i”, care va apare în 
cursul lunci Noembrie. 





372, — UNIVERSUL LITERAR 





Si $ dă Sa-cu6ea... 


O NOUA HEVISTA LITERARA 

a fi „DBucurrul” care apare în Bucu- 
reşti sub conducerea «d.lor George To- 
vală şi George Maiinescu. Duvă No. 2 
(Sinourul pe care l-am văzut) am con- 
cis că este a foae de reclamă. personală 
(a se vedea articolul: De vorbă cu «d. 
Gh. Em. Marinescu, presedintele soc. 
cult. „Iniunca, TFinerin:ii) scoasă de 
tardivi admiratori ai lui Macedonsky. 

Tot numărul. dealtfel, e plin vie cula- 
borarea d-lui (?) Maccdonsky şi a “i-iui 
Geurgn Tim. Marinescu. Ni se dau si 2 
clizee : a hegelui Ferdinauil, al lui Ma- 
cedonsky şi al d-iui... George km. Ma- 
rinescu, 1aleniatul preşeidinie. poet. pra- 
vatur, «te. 

Alţi ceolebaratori: d. Maior Sofronie 
Ivanovici îşi re-publică (pentr a câtea 
nară ?) două epprame, apoi Mihail 
Iftoge, Tone! D. ltăducanu teoree Răn- 
ciulescu, Î. Kawiliuth (care traduce din... 
esperanto) 


pare 


DAR LIMBA unor astfe! de traducă- 
tori —- cum so fi prezentând ovare. Tată 
câteva robe deplin couvinzătoare chiar 
pentru cineva puţin =protenţioz: 


Ce nemernir e şi traiul 
Carei duceți.. 


desigur : pe care îl duceţi...: 
edntec bachii 


Moi roi un 
Ii rosti, 


în loc de: îi rostii... 
Dar cacofonia : 


Na ficut încă chelic...? 


Mi se spune că traducătorul ar ti pro- 
fesionist al limbii române. Se poate! 
Dar atunci elevii -—- ce zic? Şi cum vor 
scrie ? 


CEEACE E FOARTE GRAV: .buciu- 
mil” apare întro românească sui-genv- 
ris. Astfel: „Dacă aceste învăţăminte 
ne-ar preocupa înti'adovăr sincer — nu 
în mod ivocrit de a spnnea cu siguranță 
faţa societăţii de azi“. 

Si: d-l N. Gu rere face înconjurul Eu- 
ropei, în care va parcurge cirea 30.000 
vm în A ani, despre cure am vorhit în 
No trecut, se află în Italia, după ce a 
străbătut câteva ţări dintre care și Un- 
Quria — « cărei populaţie...“ 

Adecă : rleclinarea aproape comslctă a 
relativului: care. în care, despre rare, 
dinire care, a cărei. 

Şi încă: 

„In Noembrie a. e, se îiuplineşie 9 ani. 
deia moartea marelui poet m prozator 
român, Alexandru Macedonsky si ni- 
reni (nici chiar autorul artiestului ?) 
nu-şi mai aduco aminte ide marele (iar?) 
dispărut. peate al cărui iorniânt, lăsat 
prada păragina (asa ?), sa ugtartuut ce- 
nuşa şi jalea“. 

Socotim suficiente aceste citate (după 
modelul cărora, cele 4 pagini abunilă) 
rentruca „Bueciumul“ să renunţe la u- 
cest soiu de activitate culturală, iar co- 








Gea ZOhHezrasi 


laborntorii cure le semnează să renunţe 


definitiv la condeiu. 


NU MERGE. Natural că şi oficiul «le 
apărător a) memoriei marelui, marelui 
Mare lonsky, făcut în astfel de conrliţi- 
uni e deadreptul primejdios: fctdeauna 
avocaiul compromite cauză dacă nu 
e priecput.. Cred că mai mare serviciii 
i sar fi făcut nefericitului poet sau fa- 
miliei care a moștenil „un traiu chi- 
nuit și lipsit de crice bucurii, o viaţă 
d:. vecinici luptă” dacă banii cu caro 
apare „Buciumnul“, ar fi constimit un 
prim fonu pentru readitarea opevei mue- 
strului sau pentru ridicarea unui mu- 
nument lu cimitir... 

In inotul acesta, admiraţia ar fi fost 
sai eloquentă, iar folosul cu adevărai 
real. Fireşte că d-nii 'Tovală-Murinescu 
pot face acest lucru și de-acum incolo. 


POEZIE? Dur d. M.e şi „poet“, E drept 
can le modă veche. cam răsujlat. can. 
halcâz în ale tehnicei versului — dar ta- 
tsi e. Cel nuţin asa crede d-sa, cutezând 
si-si publice, înbw'un chenur cu flori re 
câmp. bucata „Părăsirea”. 

Din însnsi fitlul veţi fi înţeles despre 
ve € vorba: părăsit, poetul încearcă să-si 
uite iubita: „în cântece. petreceri și be- 
ție” sau vrând „pe alta cu 'nsufleţire 
so iubesc“, toate însă sunt în zadar, 


căci această iubită  primeidioasă îi a- 
pare mereu „în vis. în zări. în gân- 
duri“, „zâmhind voioasă”. îl chinueşte. 


. 


» pentru vi, o tirană'. 

Toate ar fi bune până aici. Urmează 
însă duuă versuri pline de mister : 

De ce nu 
canari, 

Să ne pierdem în vesela poiană? 


vii din nou ta cantor de 


Să-ţi răspund eu, d-le poet: pentrucă 
e iată deșteantă si mai ales... prudentă. 
Ce-ar pu'ea să caute ea în poiană lela 
un asemenea poet căruia îi place să 
bată... câmpii ? 

Așadar: ă dautres... 


DOUĂ POEZII DE AL, MACEDONSKY, 
publicând „DBuciumul' ne face totusi un 
serviciu, inai ules că nu-s dintre cele cu- 
nisecule Deşi pesimiste şi tendenţivuse. 
ne lacem totuşi o obligaţiune din a le 
împărtăși cetitorilor noştri. Iată-le : 


MOAITEA ESTE O MINCIUNĂ 


Sub un soarelui lumină, 
Soaple umblă prin grădină, 
Fluturi shoară sub cais. 
Bătrâneţea e un vis. 


Apa cântă la fântână. 

Si cu trestia se 'ngână, 

Iar suh soare sau sub lună, 
Moartea este o minciună. 


DOINA ROMANULUI 
Oltul nostru aur poartă... 
Noi cerşirm din poartă 'n poartă. 
Pomii nostri-s plini de poame... 
si noi toţi rnurim de foame. 
Prin păduri abia pcţi trece... 
Şi 'ngbeţăm în vatra. rece. 
Câmpii rod dau cât se poate 
Insă alţii le iau toate. 


Sunteru« prada soartei rele, 
Iniemnim cu ochii 'n stele. 





PROBLEMA CĂRȚII este discutată, 
multă pricepere. de d. Liviu Nebream 
(„Ad lit. nr, 451). Chestiunea prezin 
mai multe aspecte. Astfel: aspectul ali 
torial : „să-i dau scriitorului posibilitate 
să-şi tipărească volumele ca să fie ast 
în contact cu cetitorul“. 

Apoi chestiunea hârtiei: „Hârtia 
dligenă, nu numai că e scumpă dare 
proastă şi strică estetica cărţii re cani 
cetitorulii îi e scârbă“. 

In fine — cea mai acută — „criza tt 
titului“, la aproape optsprezece milion 
le locuiteri, avem un număr infim d 
cetitori“. Si: „Stratul de celitori cină 
ne adresăm noi scriitorii. e foarte ab 
vire însă, si trebue adâncii  câștigănl 
încetul cu încetul. si pe cetitorii de pi 
zete“. 

Dupăce ni se dau câteva miilnare 
răspândire a cărţii, d. L. BR. conchibu 
rătân că această criză e generală: i 
există în țări cu secole de literatură! 
epate și unde cetitorul caută cartea, 
caută pâinea“. 

Plină de interes e şi comparația e 
urmează : 

„In Franţa. din 16.000 de scriitori, să 
vreo 300 cari circulă. iar priconsiții 
“oare câteva zeci. In Germania. dace 
Acolo. criza e mai acută şi seriiterni 
Aduce mai ereu. In România — seriitoni 
nu moare de foame. In Franţa și Ga. 
mania — da. Noi sântem mai puli 
avem 0 literatură mai tânără și ne aj 
lim unul pe altul. Sântem în famile 


UN TÂNĂR, (lorind să se releve a 
orice preţ. ne inviti la 0 polemică, sub 
pretext că ar fi auzit... lespinuem m 
nusa (după cum am respinsa și altă 
dată) pentrucă e mânjită cu lipsă dep 
liteţă si de cuviință. Dacă polemicile-t 
genere ne repugnă. cu atât mai muli ra 
ni le nutcam permite când adversari 
deşi înălat pe  picioroanzele propri 
in:uginaţinni. continuă să fie com 
invizibil, cu toţi ochelarii cari ne cat 
terizează. Nu noi vom reedita nove 
avalerului dela Mancka. E tot ce 
tem răspunde. Fireste că vina 0 poa 
cel ce ne-a provocat. 


FIGURI DIN ANTICHITATEA CU 
SICĂ publică d. 1. M. Marinescu și pi 
pacinile „.DMevistei clasice“. Astiel, în 
1, ni este schiţată. figura marelui lul 
Caesar. 

Acelaş număr publică următea 
fraduevri în versuri din marii posi d 
antichităţii: Lucreția : Odă către Va 
(după Inveceaţie şi Dedicaţia din „De 
vum natura“) de G. Murnu: Vergili 
Aeneida 1 (1—124) do N. 1. Stereseu; 

Vorgilius: Aeneida 1 (325—440 de 
Jentim A]. Georgescu ; 

Homer: Odisseia (Napsodia a Ia 
Cezar Papacostea. 

[n foarte bagata cronice a „Res 


clasice“ vi se vorbeşte despre u 
toarel> cărți: 
I. M Marinescu: Satirele lui Ju 


(traa. în versuri) Buc. 19928. 

(G. Murnu: Iliada lui Homer: 

Carol Blum: Cauzele relegării 
lui roman P. Ovidius Naso Ja Ti 
Cernăuţi. 1928: 

G. Popa Liseanu: Istoria lite 
latine pe bază de texte. Buc. IM 


h2 















Vsecantei die 
| cwvacale 


ilinără fală veni intro zi la celebrul 

paii Rubinstein şi îl rugă să c us- 

all? cum cântă lu pian şi să-şi dea pă- 

Meg, 

Miță ee obținu uudiția solicitută, eu 

ned timidă pe marele pianist: 

= Fi, scumpe maestre, ce mă sfătueşti? 
Mirită.te cât mai curând  domni- 

ră! răspunse maestrul. 


+ 
Slbae, repeta în piesa expresionistă a 
Wii auto” modern. Acesta, nemulțumit 
felul cum actorul îşi spune replicele 
zice : 
- Cum se fuce dragă  Sulbuc, cu tu 
pasti atât de vesel şi plin de antren 
Isuia de toate zilele, eşti utât de irist 
Val spui replicele din piesa mea? 
= Pdi, scumpe maestre, în viața de 
hale iilele. textul... e de mine? 


E 


Verliuz, îndinte de a muri. spuse cu re- 
imnure prietenilor săi: 
—Actma că mor, cred cii o să înceapă 
se cânte muzica mea... 


Li 


Iele Arnaud era un 
ma! mticei ivi Gluck. 
hr zi un răutăcios făcea observați= 
aimdropte despre muzica lui Alcest şi 
punea + 

= Cu d» obiceiu Gliich nu e inspirat, 
micu lui Alcest u căzut... 

— Da, a căzut din cer! răspunse uba- 


[Lă 
+ 


mare admira- 


ice p piesă de Trisiah  Bernurd, 
Fi prin ezcepție nu avea siutces. 
ji mieten îi ceru două fotolii. 
Nu pul, răspunse Tristan, să dau 
= două locuri, ducă vrei vu buncă 
Wreuiă ! 
Hipunzănd unui solicilator cure fi ce- 
au intituțic la aceeaş piesă, Tristan 
hd îi comunică : 
e mudent să ai un revolver lu d-ta 
Sei [i ca în deşert!" 


4 


h tunsatlanticul 
mu de uperu spre 
bau cunoştinţă : 
-Eu sunt primatenor ! 
=?! Și cu! 

seu tol prim-tenor? 
Meu! 

>Si eu! 


care conducea unu 
Brazilia, artiştii 


Bi cinci primi-teneri cu acelaş re- 
Îi, cv aceleași „roluri. 

hiimeriți  chemară pe împresariul 
haului, care le explică: 

-Pourte simplu, sunteţi cinci tenori 
Mi mergem în Brazilia! Trebue să 
Miu că um cel puţin un tenor, şi 


îeulo bântue actualmente ciuma 
| i 





bb caz car 


O EXPEDIȚIE L.A POL 


In prezenţa profesorului Fidtjoft Nan- 
sen un aranjament a fost încheiat între 
ministrul transporturilor Reich-ului și 
doctorul  Î.ckener. prin care guvernul 
german pune la dispoziţia societăţii in- 
ternaţionaie de studii pentru explorarea 
polului Nord, dirijabilul Contele Zepve- 
lin pentru trei călătorii aeriene la jol. 
Expediția va avea lee în primăvara u- 
nului viitor, 

Nansen a ales ca bază Fairbanks, în 
interiorul ținutului Alaska, regiune un- 
de clirna e continentală, vânturile favuv- 
rabile şi ceața foarte rură. 


CUM SE POATE STERILIZA LAPTE- 
LE DESTINAT COPIILOR ? 


Iată o problemă de cea mai rare im.- 
portanță pe căldurile acestea mari favo- 
rabile ucizătoarelor gastro enterite !n- 
fantile. 

Dacă laptele destinat adulţilor și co- 
piilor cari nu mai sug poate îi doar 
fier, nu tot astfel stau lucrurile în pri- 
vința sugacilor. Laptele pentru aceştia 
trebuie sterilizat întrun aparat zis „ste- 
rilizator“” dintre cari cal bun este 
acela al lui Pudin. 

l.aptele ce trebuie <terilizat este repar_ 
tizat întrun anumit nuniăr .de bibe- 
toane conținând exoct cât ii trebuie u- 
nui copil ca să xugă. 

Ribevoanele sunt 
sterilizatoare. 

Acestea sunt umplute cu apă rece în 
care se adaosă puţină sare astfel ca să 
ridice terperavura de fierbere. fe pun 
apoi pe foc şi se lasă să fiarbă 40) mi 
nute încheeate Apoi se lasă să se ră- 
cească. Laptele se poate conserva + ore 
întrun loc răcoros. 


mâij 


introduse  apui în 


UNIVERSUL LITERAR. - 573 


ISI] 





caricatura zilei 


INTIMITATE 





— Lulu dragă, nu e politicos să intri 
în cameră, fără să baţi la uşe, 

— Oh! nu-i nimic măicuţă, e aşa de 
mult timp de când ne cunoaştem... 


(Dimanche ilustre) 


PREVEDERE 





i m e TI 


Nu? cunoşti 71... E bancherul X,, 
care a creiat o casă de preveilere şi to: 
el ţine şi fondurile. 

—Bine, bine, dar pe el cine:o să-l ţină... 


(Show) 


DUPA ACCIDENT 





— Singur cu am scăpat, d-le șet 
— Meritul d-tale. Pentru asta te rog să primeşti felicitările mele 
că ţi ai vermis să umbli printre linii ești 


mentului... în 


„Par, penru 
amendat cu 106 franci conform rezula. 


(Lije) 


574. — UNIVERSUL LITERAR 


CĂLUGĂRUL 


de HARALAMB LECCA 


T, clocot strașnic, sus, la conac. A 
fost horă, sa băut sdravăn, sau tras şi 
puști, — si-acuin, pe când ţăranii se 
resfiră prin sul, un ţârecovnic pe trei 
cărări, lămureşte, ca mai bătrân, celor 
doi cari-i proptesc, că sunt 50 de ani 
tocma:, de când „mnealui“, boer San- 
du, metanul de odinioară, sa cununat 
cu  „mneaiei“, pe.atunci Sultănica, 
vlăsta; al unui neam de vorniri, și azi 
„coana. Sultana“, îemee în toată firea, 
bine păstrată, cu minte şi cu rost. 

Toată zina au curs musafiri. Intâi, 
două valeşti pline, — una tocmai dela 
Bondrea, trei poşte de-acolo, şi alta, 
mai de-aproape, aducând o cuscră, un 
verișor şi trei nepoţele ale sortii „„mnea- 
lui“. Apoi, droşea hodorogită a jupânu- 
lui Kivu, un megieş chiabur, însoţit 
de-o spațioasă consoartă şi de-o droaie 
de purceluși-copli. Peste vr'un ceas du- 
pă, brişca popii Zobie, om blând şi de 
treabă, poreclit „Călugărul“, pe temeiul 
vieţii ini curate, — și-n sfârşit un poş- 
talhion cu patru murgi leoarcă,  goniţi 
două ceasuri, în chioie şi-n siârcuri, de 
singurul surugiu rămas prin partea 
locuiui, 

vrortăie casa, așezată pe-o muche, — 
casă veche, strămoșească, ticsită de ani 
și. de aduceri aminte, că' doar în ea 
sau pus la cale atâtea sfaturi, şi 'ntr'o 
firidă din podul ei sa ascuns Preda 
Lugomirescu, ca să nu-l cicpârţeacă 
fanarioţii. 

Când te uiţi peste pălimarul pridvo- 
rului, vezi întâi via, — privigheată de 
veardacul boeresc, dintr'o parte, şi de 
coverca pândarului, dintr'alta, — vie bă- 
trână dar sănătoasă, care, după cei 
satură pe toţi cu struguri, umple zece 
zăcători beţive. Pe urmă, sub vie, satul, 
cuib bogat de moșneni, cu bisericuţa 
ui, dărârnată de un grecotei îmbogăţit 
şi reclădita de cuviosul bunic al boie- 
rului. Ma: jos apoi, eleşteul, cu un ca- 
păt ascuns înturo rarişte de mesteacăni, 
iar cu celălalt stăvilit de zăgazul unei 
mori, — şi tocmai dinevio, în vele, în 
vale de tot, pajiștea nesfârşită a unei 
lunci, măsurată de şnurul şoselei. 

lar de jur nuprejur, — afară de gră- 
diniţa cu dălii, miscandre și alte flori- 
cae, zâmbimi maveste, pe răzoare tivi- 
te cu merișor, — și-afară de oștile de 
pomi rodilori, dintr'o livadă mare, în- 
cinsă cu-un brâu viu de curpene 'ncâl- 
cite, — te uimieşte  belşugul, rânduit, 
bemvesc, cu tel ue fel de acareluri, cu 
pătule pline, cu herghalii în grajduri, 
cu cirezi de vive, cu turme de oi şi co 
groază de păsăret, pe deasupra căruia 
rotesc, fălfâird porumbei în sicluri. 

Și, precum jes. în curte, la capătul u- 
nui.gang, Dincă bucătarul, moștenire 
dela riposaţii. luptă, ajutar de trei pe- 
rechi de slugi, să pnididsască foamea 
mosafirilor, —. tot aşa sus, în cele cinci- 
sprezece adăi din prejurul salonului.— 
cu pusti şi pistoale 'n pereţi, cu sofale 
poftitoare la odihnă, cu portrete 'mbro- 
hodite 'n borangicuri şi cu velinţe moi 
pe duşumea, —: tot aşă aici, Leana che- 
lărensa, altă mostenire: furulă, cu ba- 
rișul stacoiiu care-o 'ntinereşte, dă o- 


coale mesii, plină cu te miri ce bună-' 


tăţi, servind oaspeţii, — împreună cu 
nepoată.sa, Săfţica, o  fetişcană  dră- 
coasă, mai sfârlează ca ochii „verişoru- 
lui“, care o soarbe, cum sorb ceilalţi 
braghina din pahare prea mici. 


PAGINI UITATE 


După masă, vorbă. Unii, cheflii, îşi ar- 
deiază glumele : alţii, au tăbărât la pi- 
chet, — iar „madame jupân” Kivu îşi 
ciupe odraslele, să n'adoarmă. 

A plouat s.me seară, o zăpăeală de- 
un ceas, care-a igrasiat aerul. Coana, 
Sultana, cu chibzuiala „mneaici“, şi-a- 
duce numai decât aminte că, decâte ori 
plouă pe toamnă, asternuiurile sunt 
cam jilave. Să facă foc, nu-i vine, — 
că-i de-abia Septembrie... Să lase-aşa, 
n'o rabdă, că daiai gospodină... Și 


se gândeşte, şi... —.A găsit. 

— Săftico ! 

— Eu 

— După ce-ăi face paturile, in călu- 
gărul, — e-ntrun iatac, nu ştiu care, — 


şi du-l în cdaia verde. 'Nţelegi?... Da 
vezi, să fie fierbinte. 

C'oana Sultuua nu ştia că Săftica, ol- 
teancă neaoșă, redeprinsă bine cu-ale 
casei, — căci no luase Leana, ca aJu- 
tor, de căl de-o lună, nu ştiea că e 
străină de multe din  moldovenismele 
stăpânilor, — şi nici Săftica nu putea 
şti că, în graiul lor, nu ziceau călugăr 
numai popii Zobie, ci şi unei sticle 
mari şi lătăreţe, unui sui de ploscă, pe 
care, umplănd-o cu apă fiartă o pu- 
neau uneori suh plapomă, — fie ca să 
'ncălzoască asternutul, fie ca să-şi dez- 
gheie bocrul tălpile, când se 'ntorcea, 
iarna, de la vânat. Nici prin gând să-i 
treacă dar c'oanii Sultanii că altceva 
înțelesese Săftica, ale cărei urechiuși, 
gâdilaie .d3-o şoapiă "n fugă a „verişo- 
rului”, n'uzise bine ultimile vorbe ale 
stăpână-si ; poute-ar fi trezit-o. 


Pe la 10, — după decupitarea unui 
convoi de sticle cu vişinată, — coana 
Sultava, iar: 

— Săftice |. 

— Eu. 

— Ai dus călugărul în odaia verde? 

— Bus, 

— Ia-l acum de-acolo şi du-l în cea 
roşie. 

Fata, cioc-cioc la uşa odăii verzi, —- 


unde la primul ordin, mutase pe popa 
Zobie, din'r'o altă aaie, în care, osie. 
nit şi neiuhitor de sgomot, se retrăsese 
mai. d> vreme. 

— Părinte |... A zis stăpâna să poftiţi 
în odaia rosie, 

— Bine, laică. 

Şi bietui popă se supune. 

Peste alt sfert de ceas, acelaşi dia- 
log: 
odaia. 





Săftico! la călugărul din 
rosie și du-i în cea vânătă. 

Cu acelaş ciac-cioe la usă, o identică 
invitasie : 

—- Părinte !.. Te roagă 
potteşt: în odaia vănătă. 

— be! iar ?.. întreabă d> rândul ăsta 


stăpâna să 


popa.  zădăruicit în intenţia de-a se 
culca. 
Votuşi. Inajin, îsi ia binişor poteapul, 


pus pe-un ceaslov prea răsfoit. — își 
schimbă pentru-a treia oară. sediul, — 


mai așteaptă câtva, cu grija să nu-l 
mute iar, — şi-n sfârşit după un zdu- 


păit în ușă, urinat de câteva milogeli a- 
moroase si de-un nerves „astăpără-te”- - 
adoarme. 

Toamai târziu, pe la 14, coana Sul- 
tana,, ocupată cu urechiarea uneia 
din cele trei nepoţele, prinsă cu „veri: 
soru!* întrun coridor fără lampă, — 
'şi.aduce uminte de caloriferul ei ani- 
buiant şi, profitând de ivirea Săftichii 































Între it 


cu un ursenal de cafele, îi șopleste: 

— Unde e căluărul?,.. In roşie 

—- Bam vănătă. 

— V'ai purtat pretutindeni? 

— Da. 

— Atunci, ia-l şi du-l la mire, în 
Fata, când aude, să-i scape tața.,, 

— Auzi ocară!... cu călugănii 
Când o afla boerul... 

Si, nevenindu-i să creadă, să 
locului, zicândlu-şi tot ea: 

— Aşi!... nu se poate! n'am pri 

— Ki! ce stai ?... reluă c'oana, îi 
voltă prin salonul afumat de i 
Dă calele! Şi nu uita călugărul, 

— Cum! Să-l due în..? 

— In patul meu, dal... Ce tot intri 

Si, mirosind o nouă tentativă a 
luiaşi june, momit de aceeași Dă 
că, — plecă iar, lăsând-o buimacă, 

In cele din urmă, ce să facăli 


„a popă !... 
— Toc-toc-tuc !... 
Idem. 
--- Părinte ?... 
— li? 
— Eu sunt, părinte. 
— Ri 1... ce e? 


— Uite ce e, îngăimă fata, cota 
îndrăsneaţă, printr'o fivească pref! 
a nedomiriri în curiozitate, — Te Fă 
stăpâna... 

— Bine, lasă, dorm. | 

— "Păi vezi că, de!... te roagă tă 
dacă nu te superi... Să vii La „nn0ă 
în pat. 

-— Ptiu! nu ţi-e rușine, spurcabti 
Fugi! piei dela uşă, Salano!.. 

Si Săfiiea, din ce în ce mal? 
de mormăitul comice al popii și 
mind de ras, ca aburii unui piston, 
dă fuga-n sofragerie, unde coana i 
tana scarmănă apucăturile „verile 
lui“ prea pofticos. i 

— Stăpână ?... 

— Ce ep? 

— Nu vrea. 

— Cine? 

— Popa. 

— Care popă ? 

— Ala... al nostru... musafirul, 

—— Fi! ce nu vrea? 

— Nu vrea să..., — şi, rușinată, 


vine 3ă sfârşească. 
— Să ce, fată?... 
— Să... i 
-— ii, aide! spune, că mă superi 
— Nu vrea să vie la... „„Mneaăă 
pat. 


—  DBatiicte potea de diavol... is 
târziu: de tei Suitana, după o a 


lungă uluire. Auzi ce săii treacă 
gând 1. 

— Păi, dacă mi-ai spus... 

— Ca ţi-am spus. neroado?,j 


spus: ia călugărul, adică clondirul 
mare cu apă culdă, și du-l la min 
unde ză-mi trăsnească mie co i 
legi de pcpă. plimbându-l, săracul 
odaie “n odaie. Ei,-drăcie!., Să uni 
de râs, 1a bătrâneţe!.. | 


A doua zi. — după sreriata (IE 
a cuviosului, — la masă, în toiul 


zului, —- lăutarii — dresați de? 
boer Sandu, că-i sugubăț „mn 
işi strecoară n repertoriu jelania 
patru rânduri : 


—  Rosmarine-rosmarine, 
Du călugărul la mine. 
— Micsunică-micşunea, 
„= OEZP! călugărul nu vrea, 






































wii de tineri, Therăse şi Didier 
ir sau preumbiat multă vreme, do- 
p poteca netedă, îngustă a, căsni- 
fără poveste şi fără copii. In utr- 
mei operațiuni  sericase, Therese 
să vadă viaţa cu ulţi ochi. Spre 
ţinereţei un dor nelămurit o tul- 
i Didier na prins de veste, pe el 
esfată tot vechiul ritm, iar viitorul 
a-l stinghereşte încă. 

că din senin li se aruncă la pi- 
un prunc de trei luni. 

ră se și simte mamă. Iubitoare, 
tă, nesocotită, absurdă : pătimaşă. 
i» priveşte deocamdată cu ochii răi 
wapator, cu încetul îl adoptă si cu 
, vede şi el în flăcăul crescut de 
E urmașul, moștenitorul legitimi. 
respiră usuraţi bătrânii, ştiu cine 
tânii o va locui, o va îngriji că- 
br. Pot ce au va fi a fiuluj, a co- 
i svâriit peste gard: Philippe 
er. 

Ip? Fătul unei slugi siluite de 
aabend. Copilul drumului, -al gliei 
itas de mic. ca puiul de fiară. 
de hoinărit, îl munceşte de îraged 
îhite, se apinteste instinctiv. 1 
lveen drumul şi praful, aerul și 
„Piilippe le asculti fermecat che- 
Situl de bine, de cocoleală îşi ia 
Fără ispravă. II] vrea şi cămi- 
fb glasul acela Philippe nu poata 
surd. EI sa infruptat şi din 
tară, tichnită de mâini ocroti- 
eilează ca un pendul, și când 
ii, când se struneşte. Insfârşit 
vutină raită pe câmpia libertă- 
id capul, primeşte sgarda. Lu- 
shiiod, țârcuit ; şoimuleţ cu aripi 


nesc la cules de lauri. 


ziumntite, vagabond  desvlăguit:  Phi- 
lippe 1). 

I se păru lui Filip că încălecase bi- 
roul postal, prătuit şi îngrămădit. 

Pe firele cele întinse, sbura depoșa: 

Inddrăt nu mai vin, Adio, Erlare, 

Işi umplu cu aer pieptul. 

Se întindea, desert dar nenăsurat, 
drumul 

FI îl îndemua pe Filip, care era fără 
regret, fără remuşcare, fără amintire, 
extatic, în aniinalitatea lui şi gastâni! 
un maximum de fericire: aceia de a 
crede că-ţi vezi visul cu ochii. 

Vântul matinal cântă din flaut. 

Cântă şi cocoșii. 

Sub poarta unei biserici un cerşetor 
duurme cu gura căscată. Pușculiţă. 

Filip va roerge ţ:ână la mare, acolo 
pachebotul îşi umple pântecele. 

Oameni își proptesc coatele de margi- 
nile Iu, femej îi încredințează plângând 
comoara lor. Copii îl pipăie, îl mânsâe. 

1) Iscusinţa simplicitatea cu care Clau- 
de Chanvicre a redat frigurile cari sgu- 
due pe ui hăietan menit să cunoască un 
exces de virilițtate. un dor năprasnic de 
ducă şi toate pornirile unei firi cloco- 
tind de vitalitate, sunt în adevăr uimi- 
toare. Foarte chibzuite, firesti sunt şi 
reacţiunile datorite înrâurirei lente, mo- 
leșitoare, exercitată de mana Therese. 
Diplomaţia aceștia, gelozia iniţială a lui 
Didier şi treptat, treptat aprobarea lui 
tacită. tăinnită cu privire la cel ce vrea 
să sfarme jugul, -- sunt observate, veri- 
dice, mişcătoare. 

Și ce piin de viaţă e stilul! 

Claude Chanviăre: un nume de reţi- 
nut, un autor de urmărit, 


UNIVERSUL LITERAR. — 52% 





Conza s-cciesie îm exizese 





LA ROUTE ET LA MAISON - 


Claude Chanvicre 


Sporeşte neîncetat numărul femeilor scriitoare, precum şi valoarea 
operei lor. In frunte cu neîntrecula, geniala Colette, tot mai multe por- 
Printre atâtea aureole sirăluce tot mai viu a 
Cla::diei Chanviere. Autoare tânără, talent copi şi glorie bătrână pe care 
a cuceril-o dintro dală şi decum s'a arătat tuturor, desfăşurându-şi zi- 
lele ca un „șirag de boabe cernile și sgrunțuroase : „Femeia nimănui“ 
(La femme de personne). Confidenţa e de o tristețe nespusă, ea învălue 
simfirea într'o broboadă de crep, iar jalea se infilirează în suflet co- 
pleşindu-l pe nesimțile, precum se lățfesc pe un zid pelele de umezeală, 
O impresie identică, de frig nesănătos se desprinde din: ,„,Mes amis“, 
„La Coalilion'“' de Emmanuel Bove ; dar mizeria morală și fizică a Mariei 
Pascal, copil mai nefericit de cât un orfan, iar apoi orfană mai părăsită 
decât un câine, e poale mai impresionantă încă. Pe urmele ei ne afun- 
dăm tot mai adânc în cenușe rece, și ne cutremurăm cu ea. 

La Route el la Maison e ullima scriere a Claudiei Chanviere, 
scriifoare neobosită, lucidă până la cruzime, adevărată până în măduvă. 


Numai o scară îl mai leagă de pământ. 

Eniemaătic şi splendid, vaporul dom- 
nește veste ţinutul său. 

Două mici remorehere negre prin două 
cingători de uriaş îl rețin şi-l vor con- 
duce în largul miărei. Sapoi, privind 
soarele, calm ca un patriarh-simbol, alb 
ca un cer de iarnă, frumos ca o cate- 
drală, solemn ca o simfonie. el va spin- 
teca nemărginirea, va intra în orizont, la 
ritmul irnensei sale inimi de oţel. 

Peste câte-va vre va fi şi Filip: un 
pasager. 

Cu părul lins, cu nările deschise el ne- 
chează de plăcere. Merge, înaintează. A- 
junge. Vede, priveşte drept în faţa lui. 
drumul alipit ce pare gata să se desli- 


peaşcă. 
+ 


Setvezise inundat de bucurie. Hotărit 
nici că se mai reîntoarce. Habar nu mai 
are de casă, de comerţ, de familie, şi de 
toale tradiţiile lor. 

O forţă necunoscută il împinse. FI nu 
mai sta la îndoială. 

Vor muri bătrânii poate. 

Cu vremea, cum altul, mititica va u'ta. 

Când va fi moșşneag gârhov se va 1n- 
turna spre casă. Îi va bate inima mai 
vepegior in faţa calvarelui.., 

Prăvălia ! Nici se sinchisea el de pră- 
vălie ! 

Se năpustea asupra zidurilor, deschi- 
dea braţele să poată coprinde: tot! 

Socati. Mai avea ceva părăluțe. Nu 
destule ca să întraprindă călătoria ce-i 
bântuia visurile toi adolescente. 

Alte rase, alte moravuri, alte limite. 

Decevţie. 

Totuşi va cheltui bănişorii. 
nevoe, va munci, 


Apoi, la 


576. -— UNIVERSUI, IATERAR 


Era fără trâu și navea ţel. In clipa 
de faţă atât avea preţ. 

Luă cu chirie o barcă-automohil și 
făcu înconjurul coastei. 

In zori, înainte, în bătaia vântului, sta 
privind largul mărei. 

Tovarăşul pescuia. Mâncau împreună 
paștele fript. Pâinea era umedă, beutura 
căldicică. Lumau amândoi, tăcuţi: apoi 
pilotul fluera curăţindu-sşi masina. Iar 
Filip, își relua locul: reclintit, înainte. 

Trecs:au sub cer cargouri în vălmăsag 
de păsări si fum, 

Pământul cra roş, verde, alb; aqua- 
rele. 

Pânzele se aplecau, mrejele pluteau. 

Spre înserate, își adăposteuu luntrea 
într'o scobitură. Si pe lerinul jilav se 
înfășurau amândoi în cuverture. Se ne- 
rindau stelele. Mâini nevăzute le legăna 
somhul greoi şi sărat. Deşteptare fastu- 
oasă, 


Filip va vedeu Orientul aurit Ochi 
negri. Bronz. Lenevio. belsug. 
Stând pe vine, îşi goli buzunarele. 


Gata cu banii! 

Se isbea de cea mui serioasă pedică. 
bombini. 

— Ei, va vedea Orientul! mii de draci! 

Plăţi şi urmări cu regret «de spârcit 
cum i se topeau economiile. 

Va câștiga el altele..., 

Giâăsi usor un loc de calfă la un cea- 
sornicar, 

Câştigul era pe sponci; muncea fără 
haz, trebuia sosit la ora fixă, plecat la 
nră fixă. Noroc că patroana era dur- 
dulie. Fa îl îndrăgi. îl îndopa în as- 
cuns cu zaharicale și siropuri. Sub o ti- 
chie neagră. patronul dormea cu nasul 
întrun rotaar popular. Camera din co- 
sul prăvăliei mirosea a prăsime sfârâită. 
Filiv dormea întru gaşcă, sub pod. lra 
despustat. . 

Camera li, colo, tot spânzura între 
COPACI... 

Da târcoale pe maluri. Să te faci mua- 
rirar, bber tot nu ești... 

Colo câştiga într'o zi, ce agoniseşte 
aci într'o lună. Ar fi putut să o con- 
vingă pe Pranqoise şi mui târziu să fi 
călătorit un nn, doi ani... Tot dată, tot 
întârzieri... i 

Părăsi slujba fără. lămuriri. 

II striga drumul, drumul îi hipnotiza 

Işi vârdu valiza, hainele:  curnpără 
nişte boarie, o caschetă, 

Pământul ii era prieten, e! va vedea 
de nevoile lui. 


Era erăhit să-și vadă împlinindu-se 
menirea. 
se descurcă cum putu, 0dihui prin 


șuri plino de fân. [1 încuiau oamenii 
pâmă a doua zi. Lătrat.de câine şi înju- 
rături îl desteptau. Capul. şâlele îl du- 
reau, 

Mevsea spre un punct, acel punct ne- 
statornic al orizontului... 

— Nu, nici vorbă să mă reîntore! nu! 
nu mă reîntorc! a 

1şi mușcă de furie degetele. 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. 


Iși distrusese toate hârtiile de identi- 
tate, 

Se afundă sălbatec în mişelia lui. 

Cerşi. Cu el erau cdarmece femzile. D 
fntă se oferi să-l întreţie. 

— Li dete brânci. 

bărbaţi îl înjuraau, 

Se adapă de lu isvoare, 
din paie uscate, şi îură 
hrana. Dar îi era frică. 

Și, -— la iarnă ?.... «i 

li era toame, îoume de supă deasă, 
ce îripturi în sânge, de plăcinta, de vin 
ca icaia cepei. 

Mivos de mâăncărică piperată de epure 
Tar fi făcut să leşine.. 

tăsi un jurna!, îl ceti în întregime, şi 
anunţurile. 

Pentru ce se incăpiăţina ast-fel ? 

Frugea de mure, tot mai mult trăpea 
spre oraşe. Părăsise drumurile, hătea 
străzile acum. 

Drumul îl vrăjea, străzile îl siloau să 
judece. Se mai bucura totuşi la cugetul 
că e un mai nimic. 

Dar coic, sub lampă, mai vorbeau oare 
de el? Il mai iuheau acolo oare? 

In pieptu! obosit se sbătea o duioşie 
inăbusită. 

1şi zise: Imbecile ! 

Apoi rectifică : 

A! dacă aşi îi bogat. 


aprinse foc 
îvucte drept 


ii văzu venind de departe, călări și 
țepeni bine. 
"Ar fi putut să le scape încă. 

Şi Filip nu-i ocoli. 

Ii întâmpină ca pe o pomană, 

kra murdar. bărbos, lihiit şi ostenii, 
atât de ostenit. 

Il întrebară:" 


-— Hârtiile, 

Caii clătinau capetele lor lungueţe, 
pintenii străluceau pe pântecele lor de 
mehov. 


El răspunse : 

-— Arestaţi-mă, 

Și, paşnic. se luă după ei. 

Ploua, ploua. 

Priu noroiul lipicios drumul îi strunea 


încă picioarele sale sgâriate. 


In faţa brigadierului dete uu 
nume, o adresă. 

Apoi, aşteptă într'o închisoare luni- 
noasă alături de un heţivan guraliv zi 
de un târâie-brâu pismăreţ. 

— Norocos îmi ești, bre. Ai părinţi, ai 
un cămin, n'ai să întunzi spitalul. Mam 
săturat de hoinărit şi eu.; nu mă pot o0- 
dihni de cât la dubă. 

Căci o ultă depeşă alerga pe firile stră- 
lucitoare : 


Filip 


„Veniţi să reclamaţi fiul, fără bani, 
fără livret'.. 

Vamnitatea .lui Filip se sdrenţuise. 

Se lepădase de niște. legături odioase 
=i aceleasi legături reveneau cu mure re. 


peziciune spre el, . 


+ 





Domnul Mourier îl apucă încelit 
mână, 

— Libertatea. e ca bunul Dus 
o himeră cu care se exaltă şin 
gâiea oumenii. Mama mi-a juriu: 
cea. Yrancoise te aşteaptă. Nini 
cunoaște păţania. A 

Iţi voiu cunipăra haine, vei lun: 
te vai duce la coafor Vom cina 
Am oprit cele mai bune camere d 
Am raviste, îţi voiu da un auto,ţi 

— Mă voiu însura, declară Fi 

Fiind singuri, Didier, deodată 1] 
braţe. 

-- Fiul meu, te iubesc. 

II sărută şi Filip. Ruşinos, el 
visi 

-- Mam înşelat. 

—- A! zise Domnul Mourier, su 
înșelat; nai isbutit. "Trebuia pi 
alifel. Care ţi-nra dorinţa? 3 

Pentru ce nu mi-ai scris. Ţi-ai 
mis bani. 

Orologiu pneumatic al gărei ş 
plinea înconjurul cadranului. 

Pi se preumblau ţinându-se d 

Drumul era de culoarea mieri 

Sine se avântau sub un tun 

De ici, colo. prin faţa casei di 
bieţi oameni. Fi observau pe căll 
acelas aer satisfăcut al tuturor 
tarilor, si care înseamnă: „poli 
rog“ sau „priviţi mă rog“. 

+ 


= 


Din cercul de haine despuiale 
qoise saltă, ușoară. Dete inlături sl 
rearceafurilor și o 'reînchise a5upf 
L.una lăcuia geamurile stinse, intr 
spânzurau stele. 

Teii scuturau în noapte pari 
voluptos. De la un dancing se în 
pe esplanadă o lumină crud. Pa 
prăfuit „estradă cu ghirlănzi ek 
muzicanți umezi, cari suflă, stânj 
rechi cari trec, se scutură, se 
iar se unesc, asudaţi şi hotăriii 

Cânâ se sint. prea pleostiţi, îi 
mează, aerul răcoros. Sub arbori. 
pedeca de alte trupuri îmbrățișat 
laş ritin continuă. 

Apoi se desprind. Uibri cate 
întratât de neagră. în noaptea i 
Se vor stinge. lămpile când cea dn 
pereche se va fi săturat dle țopă 
dorinți, lar muzicanţii și vot 
batistele şi vor închide în. cutii 
piele : îlautele trombuanele, vie 


(Continuare în n-ril d