Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0003

Anul XLVI Nr. 3. 
12 lanuarie 1930 
5 Lei 





. 


NN 


ANGHEL_SALIONY 


N ar 


j 
| 
i 
. 
| 
| 
] 
| 


34 — UNIVERSUL LITERAR 








Ctitorii j 





ANGHEL SALIGNY i 


de CONSI. A. DISSESCU ) 


Când te apropii de Cernavodă, venind 
vu vaporul din susul Dunării. o neaștep- 
tată apariţie farmecă ochiu! călătorului 
aflat pe punte. 

O țesătură de fier se intinde elegant 
dela un ma: la altul, legând glia mun- 
tenească de pământul dobrogean. 

T. podul „Regele Curol I*. e opara da 





A. Saligny 


căpetenie a inginerului Anghel Saligny. 

lată cum descrie Vlahuţă în „HNoma- 
nia pitorească: această mirunală crea- 
vie a technicei româneşti: 

„In liniştea nopţii, sub cerul limpede 
şi înstelat, îrtumiusețea şi măreţia aces- 
tsi puternice intrupări a veniului nea- 
iului nostru. re dau impresia că sun- 
tem într'o lume de vrăji, în faţa unuia 
din acele minunate poduri de argint. d= 
care ne vorbeau poveştile în copilărie. 
Picioarele de sprijin, zidite in piatră. 
sunt aşa de departe unele de altele şi 
utât de inalte, încât toată uriasa imple- 
titură de fier, pe care aleargă sgurui- 
toarele trenuri, para că pluteşte in aer. 
uşoară cu o dantelă... 

„E un nepieritor arc de titumf. iu- 
chinat. bătrânului Danubiu, de poporul 
care atâtea veacuri a luptat cu el. 

„Privese visător spre dorobanţal de 
bronz. păzitor etern lu căpătâiul podului 
dinspre mare. Intre cele două maluri, 
peste bătrânul fluviu. îndrăsneţele arcuri 
de fier se înalţă ca nişte aripi gigantice. 
într'o falnică pregătire de sbor ce part 
a înfățișa închipuirii avântul şi speran- 
tele ţăre; noastre”, 

Podul de peste Dunăre este una din 
mândriiie ţăjrei noastre; ba ceva ma 
mult, este una din mândriile continen- 
tului european. 

Conceput şi coustrait în intregime de 
Saligny, ajutat numai de ingineri ru- 
mâni, — şi aceasta după co două pre 
mergătoare concursuri internaţionale nu 
aduseseră nici o soluție satisfăcătoare 


problemei --- podul delu, Cernavodă a 
lost terminat numai in cinci ai de zile. 
inaugurarea lui sa făcut în ziua de 14 
Septembriv 1595, în faţa lamiliei regale 
zi a tuturor demnitarilor ţărer. Când 
cele lo lucomoutive Lip tuare sbunară ca 
o iuţeală de peste 80 de kilometri pe ură 
dealungul liniilor suspendate la dU de 
metri uvasupra apei, dovada rezistenţei 
era făculă şi strigătul «le adiiraţie îs- 
bucni din piepturie tuturur, De atunci 
renumele lui Saligny se răspândi în lu- 
meu întreagă: de atunci el se impuse 
ca unul din cei imui ari inginer ai zi- 
ieior voastre, 

Liangitea totulă a podului intrece 
kiloinețri, iar lungimea unei lucre — 
depărtarea dintre două picioare --: şi 
tocuuai aceustu formoază caracteristica 
și mai ales dovada dleosebitei priceperi 
a omului de știință, este ale până la 19! 
de metri Nu există tratut de „Poduri”, 
nu există şcoală de nstinerie în străi- 
nătate care să nu vorbească cu alnui- 
rațiune de operu durubilă ridicată cu 








di 


ner În serviciul statului, Născut în au 
îşi termină studiile liceale la Postda,, 
şi în 18î5 pe cele de imginerie la Cha, 
lottenburg. să 

La 1 ianuarie 1876 este numit ingini 
in corpul technic. De atunci a lucr, 
fără preget, cu dragostea, priceperea tu 
perseverenţa curacteristică numai Spire 
telor creutoare. INN 

Construcţia «dlucurilur din Brăila, dia 
talaţi şi în parte a celor din tConstanj 
sunt vpere durabile vatorite lui. Cu 
ceastă ocuzie el foloseşte pentru prim 
dată botonul armat — minunat materi 
de construcţie — necunoscut până ti 
lunci la noi în ţară. 

Zece anu au fost inchinaţi c 
Salizny acestor lucrări uriase. ECOne 
mia naţională, comerţul şi navigația re 
mână sau resimţit atât de mult de ţ 
urma lor, încât nici vo comparaţie c 
situaţia trecută nu mai poate avea lo 

De acum şirul înfăptuirilor practie 
iar «le proporţii neatinse de nimeni îne 
până la pl, începe să se deupene: 


Podul „Regele Carol 1” 


atita meșteșug, cu atâta artă între 
Cernavodă şi Feteşti de către Anghel 
Saligny. 

Dur podul „ltegele Carol I* nu e sin- 
gura, creație a lui Saligny. Lucrările 
sale sunt nenumărate, ele formează măr- 
turia cea mai desăvârşilă a energiei, a 
runoştințelor, a muncii uimitoare dea- 
tăşurată de Satiguy curs de o jumătate 
de veac şi mai bine. 

La vârsta de 2? de ani era deja ingi- 


ie 

i 

li 

Aleele mărginaşe ale şoselei Kiseleihr 
linia. dublă Ploeşti-Bacureşti, linia AA 
jud-Tg.-ucna. linia Filiaşi-Tg. Jiu, linii 
Leorda-Dorohai, linia Hărlad-Vasiui, Lărie 
girea liniei Pacău-Piatra.  construețin 
»ăvilor B.-Sărat, Mizil Azuga, mărire 
ărei Ploceşti şi multe alte sludii și proa 
nete de cule ferată sunt câteva  unumal 
din contribuţiunile aduse de el imbine 
tăţirii transporturilor din lhomânia. i 
Apreciat şi stimat pretutindeni Saliri 





































ny vând pe rând este chemat în posturi 
ie o responsabilitate tot mui mare, 

incă din 195 i se încredinţează Di- 
ecţiunea serviciului Iidrpulic, apoi Di- 
ecțiunea Navipuţiunii Llusiule romăne, 
ar mai târziu Juspectoratul general al 
orturilor si Administraţrunea Docuri- 
or. In 190% se creeuză Direcţiunoa Ge- 
nerală a l'orturitor şi Căilor de Coruanica- 
ție pe apă. Saligny este numit in fruntea ei. 
0 alegere mai fericită nici că se putea fuce. 
»rezenţa lui Saligny la c "ducerea tu- 
uror acestor însemnate îinstiluţiuni sii 
sanifestat -- va și la căile forate -—- 
vin tutnergnse lucrări şi unbunătăţiri, 
iar şirul intăptuirilur pructice se deu- 
pănă nai departe: 

Construește noul purt ai  Giurg ului. 
mbunătăţeşte şi măreşte toate porturile 
unărene, modernizează santierul nâvul 
ela  'Purnu-Severin. * punctează întrega 
huviul cu semnale lumi oase indicând 
lea navigabilă. extinde navizuţa u- 


itimă pâpă în Marea Mediterană şi a- 
igură debuşeul proriucţiilor şi fălfâirea 
ricolorului în ţări ce abia ne cunoșteau. 
ra cea mai pozitivă operă de prapa- 
andă făcută de un bun român. 

In 1910 trece lu Viniaterol de Agricul 
ură unde cormlucânul Direcţia uonorulă 
îmtunătăţirilcr financiare, începe stu- 
iul irigaţiilor şi al ameonazării regiu- 
ilor inundabile ale Dunării, Proecteli 
ale au rămas în picioare până astăzi 
i ele au formut punctul de plecare al 
lucrărilor pornite cu imuliă pricepere 
zi de suceasorii să. 

Apropierea războiului îl reclamă li 
irecţiunea Generală a Moumiţiilor unde 
vu sub ordinele sale Pirotechuiile, Pul: 
răriile şi Arsenalele armatei. Indatu- 
irile către ţară erau îndeplinite acuui 
e Saligny sub n altă formă: aceca a 
staşului. 

In 1916 este trimes ju misiune în Hu- 
ia, având în sarcina su. transportarea 
păzirea tezaurului nostru. Greutățile 
in zilele acelea nu au putut forma o 
iodică pentru un om de tuliu lui Saliguy. 
avut cu foarte multe de luptat, dap a 
avins totul. biuria bolsevicilur ara să-i 
ie fatală însă, şi numi cu uită unevo- 
nţă a reuşit să se susiragă ei. leîntors 
Ba laşi continuă să lucreze în nenumă: 
ate comisii technice, unde cunuştinţele 
priceperea sa, erou indispensabile. 
Pentru nevoile technice ale armatei din 
ilele acelea. Saligny a fost cmul pro: 


denţial, 


Comisinnea fiehnică care a construii 


După râzbui, Saligny ajunge Ministru 
ul Jucrărilur publice, calitate în care îu- 
cepe opera de refacere a greielor pierderi 
suferite de țară, In 1919 se retruge si 
de atunei ma mai participat ia viaţa 
publică, 

Vârsta şi nai ales oboseala i-ar fi dut 
dreptul la liniste și odihnă. Saligny însă 
nu prutea sta. locului Nenumărate bănci 
si societăţi îl reclamau în consiliile lor 
şi aci ol ua uvut ocazia Să-si mMuniteste 
„dată mai unult toate calităţile sale, 

Dar actisitateu lui Saligny mai are şi o 
ultă Jatură : aceea. didactică. Din 1584 el 
»ste numit prnțesor lu Seola Politeeh- 
uică uude ucuţi până în 1015 catedra 
le Poduri, Troizeci sie seri” de inginer: 
uu trecut pe sub uchii lui Saliguy şi 
profesenu!  dusteinie a stiut să-i ridice 
ve loţi La înăiţianea, azi unaniin recu- 
nuseută, a Corpului nostru technic. Or- 
vanizaran ca si prestigiul acestu;, Corp 
sunt în cei ni mare parte opera lui, 





Ploesti-Predeal. la 


linia ferată 
mijloc în picioare A. Saligny. 


Da e ind 

„Liazota Matematică” una din cete mai 
de seamă publicaţiuni de specialitate 
dela noi din ţară, a avut in Saligny nu 
pumai un sprijinitor puternic, dar unai 
«les un colaburator asiduu și de mare 
valoare. EL a știut să creeze printre stu- 
senţii Săa un accentuat curent Spre cer- 
cetări. spre urincă şi spre împlinirea 
„atoriei, A 

Pentru înserinatele sale merite, .Aca- 
inmia Momănă l-a ales în IN97 membru 
activ, dar în 1907 l-a prociamat preşe- 
dințe al ci. Această ciuste a venit ca o 
încoronare a realizărilor marelui îngi- 
ner şi ea a format răsplata cea mai de 
preţ ce sa oferit lui Salieny. 

De alfel. însăși ltegele tarel a măr- 
turisit-o* „Salizny a fost una din glo- 
riile domniei mele!" 


CONST, A. DISSESCU 
RD CUR NN MRI 
NOTE BIOGRAFICE 


An»hel Saligny s'a născut în ziua de 
> Mai u anului 1854 în ccmuna Șerbă- 
neșii (iud, Tecuci), Studiile le-a inceput 
ia liceul din Iocşani şi le-a continuat 
la Postdam. Luându-si bacaluureatul se 
hotărăşte pentru studiui  Astronomiei. 
inscriindu-se la Facultatea de ştiinţe din 
Berlin. In 1871 însă renunță la Astro- 


UNIVERSUL  LIFERAR. — 35 


nomie şi trece la Scoala Politechnică din 
“harlotteuburg, unde ohţine cu mialt 
succes, în 1875, titlul de inginer. 

In î576 intră, în serviciul căilor ferate, 
începându-și vasta sa activitate, 

In 1888 este însărcinat cu întocmirea 
proectului podului de peste Dunăre, pe 
care îl începe în 1890 şi-l termină în 


195. De atunci renumele său merge 
vrescând. Este numit profesor la Poli- 


lechnică unde rămâne până la război, 

In 1598 iu conducerea lucrărilor din 
portal Coustanţa, apoi direcția Serviciu- 
lui Ilidraulie și în 1905 direcţia kenerală 
a Porturilor şi Căilor de comunicaţie pe 
apă . 

In 1010 trece la Ministerul de agricul- 
inră, lucrând în direcţiunea îmbunătă- 
țirilor funciare până în ziua declarării 
războiului pentru întregirea neamului, 
Datoria către ţară şi-o face cu prisosinţă 
in posturi de cea mui mare răspundere 
fiind unu! din technicienii rei mui de sea- 
ină de care dispunea armata. 

In Octumbrie 1918 devine pentru scur- 
tă vreme, Ministru al Lucrărilor Pu- 
blice, puvând primii pioni pe enlea ane- 
voioasă a refacerii, 

In 1919 .-- odată cu căderea cabinetu- 
lui --- Saligny se retrave siin viaţa po- 
litică rămânând totusi după mutle îin- 
sisteuțe, preşedinte a numercase comi- 
siuni technice de recrganizare şi refa- 
cere a Ţării. 

Măreţele serbări ale incurunării Re- 
uelui Intregitor de neam, nu uvut de or- 
runizator tot pe Saligny care în 1922 u 
uat preşedinţia Conisi-mei alcătuite in 
ves scop. Numirea aceasta nu u avut 
numai caracterul de special tute, prin 
ca Sa urmării în primul rând o râsplă- 
tire simbolică au celui ce se străduise 
atâta pentru ridicarea ţărei sule. 

Trudit tot mai mult de o boală de 
inimă, Saligny continuă totuşi să mun- 
cească în nenumărate comisii şi consilii 
de administraţie a diverselor Societăţi 
lechnice ce uzi fac fala industriei noa- 
aure. pănă in ziua de 17 lunie a anului 
1997 când pe neaşteptate. în urma unei 
-incope, rnoare spre regretul tuturor şi 
in primul rând al Ţării. 

Anghel Saligny a fost cel mai mare 
inginer al nostru şi unul din românii 
cei mai de „seamă. 





36. = UNIVERSUI, LITERAR 








poe za e 





VICTOR EFTIMIU 





UN CÂNTEC TRIST... 


Un cântec trist, un cântec atât de cunoscut 
Străbate plânsul ploaiei de cine şt-e unde 


S'apropie cn dânsul a vremii depărtare 
Și vălurile vremii le face mai supţiri, 


Şi sufletu-mi ascultă şi sufletu-mi răspunde 


Purtat din nou în lumea uitatului: trecut. 


In ropotul de pioaie răsună duice, lin 
Se'nalță dintr'odată... coboară iar... şi moare 


E] spune că departe e țara unde vin 


In fiecare iarnă din alte zări, cocorii 


Și iar se urcă 'n unde încete, plânpătoare 


Când tace'n depărtare al vântului suspin. 


De unde vine oare și cine Ia trimis 
Să-mi mai aduc'aminte de zilele uitate ? 


Dar unde niciodată nu vin rătăcitorii 
Plecaţi să moară n largul pământului străin. 


E] spune că grădina și codrul e pustiu 


Căci plin de jale câmpul... cămăinele deşarte... 
Că'n van așteaptă mama pe cei plecați departe 


Un câtec trist, — ascultă.! în inimă cum bate 


Şi plângi. sărmane suflet pe veci pierdutul vis. 


Cu dânsul vin în stoluri atâtea amintiri 
Atâtea clipe sfinte pierdute în u:tare,.. 


Privind în largul zării din zori până târziu. 


O, tu, ce plângi în umbră şi acelaș dor alini 


In cântecul ce spune de o țară depărtată, 


Nu simţi că lângă tine un piept porni să bată 
Că nu mai eşti de-acum pierdut printre străini ? 


- VARIAŢIUNI PE-ACEEAŞI TEMĂ 


l 


In cleganta ei verandă, 
Cochetă. iarna sa pudra 
Cu putul mătăsos de ncă 
Ce-l scutură pe cimpul mat, 
Şi fulgi țes neteda perdea 
De var, de zahăr şi olandă. 


II 


Soarele stind pe estradă 
Fruntea domol şi-o înclină, 
Scrie sfios pe zăpadă 
Pagini de bronz şi lumină.,, 
Grabnic, dansînd menwetul, 


Intâiul trandafir, 
A“nbobocit afară. 

Intâiul trandafir, 

A sângerat asară; 
Imparpurând văzduhul, 

Cu boabe de rubin: 

Din pieptu-i, parcă smulse 
Suspin după suspin. 

Intâiul trandafir, 

A sângerat asară: 

Prin crengi de vrajă vântul, 
Trecea ca o fanfară 


Blonde ma juscule-udie... 
Soarele "nvuţă — alfabetul : 
Serie pe nea în cîmpie... 


UI 


Cine din decorul sideral 

Svirle cu confetti ea la bal ? 
Care e poznaşa Colombină 

Ce aruncă prai de pudră fină, 
Imbrăcând în matii de siafii 
Oameni, arhori, mirişti şi cîmpii ? 


IV 


Pui lucios de lumă shoară, lin, 


CÂNTECE 


Infăşurând pământul, 
Cu'n vis de primăvară. 


ÎL 


Întâiul trandafir, 

Născut deabea, murise: 
Intâia rândunea 

Asupra-i ciripise, 

Sub raza dimineţii, 

Ce-i dezmieridlă mormântul: 
Intâiul trandafir, 

Născut de-abea, murise; 


Boabe de Înianţă cad pieziş: 
Stropi de lapte picură, brusc, din 
Câmpul alb al cerului de griş,.. 


Y 


Moş Crivăţ îşi secutură'u zare 
Perucile vechi şi pudrale... 
Cristale se sparg pe cărare 

Si cioburi de-oglinzi sfărîmaie... 
Din perna cerească, fulgi, penc, 
Sc ustern intro horă concretă; 
Din albe și siranii poene 

Cad flori cu petale de erefă... 


— 





> TD _ 


ALEXANDRU BILCIURESG 


Se prăbuşeau pe-alec, 
Cele din urmă vise, 
Cu sângele lui tânăr: 


III 


Un fluture de noapte, 

In inimă-i se înfipse 
Si-adâne, sorbi fot dorul 
Ce-ariea în el, de-o clipă. 
Ataturea de îloare, 
Căzând, cu-a lui aripă, 


1 
r 


a 


(4 
i 


ARTUR ENĂȘESCU 














































Cine a întărziut azi prin 
vadă (Cetatea. nu să poate să nu cu- 
pască pe Conu-Alisandru. pe Conu-.l- 
niru Ghimiceseu, Da altfel  Conu- 
lixandru Ghimiceseu se cam fereste de 
me: nu cu oriene îi place să “utin- 
1 chelometal, 

— Tg, Neunţ, Cucoane Mitică îi ca o 
sulă : o but drumaţii din toată ţara. 
inspre Pascani. dela Piatra. del S1- 
axa ori dinspre Fălticeni peste apa 
uldovei. drumuri toate să "nivletese 
Ja noi, Inainte veneau lanluurile ori 
itoanele dela Băltăţesti, cri Pascani, 
eco lu Acapia. la Varatec. la lora- 
a pri la lama la Oplinzi ori la Mă- 
ăstiven Neamţului lu Cecu. la Shăs- 
ie... treceau laudlourile și în mă ră 
înca târzusarul nostru în paceu şi Î- 
istea lui doliu poale de muule, Atu. 
riveste matale Cucoane Mit'că. masină 
ură mașină zgomot. muleare le ben- 
ină si cplb.. 

Si ca si cum colbul i-ar fe stirii gaât- 
jul, Conu-Alxanaru tusi de câteva 
ri, mergând încet pe uliţa Mare, 
Căzusonm în Tu. Neamt înlro zi de Iu- 
e Vencum dela Fălticeni. Trecuzemu po- 
al lung pesta Alollova, la Grassi, pod 
re, cun fiecare pas, își jun, padeana 
— acum. în târg. în apropierea tun- 
lor, strângeau răcoarea în spate In 
duturena unui prieten, mă aDătiseri pe 
poliţie „ne un avut inarea plăcere a 
n peste Canu-ANlisandru. 

| Am coborât amândoi o ul'ță  ingustă 
r în strada Mare. Cunu Alsandn a 
cut semn unui sergent. „Să trăiţi Coa- 
e Alisundre”. 

—- Măi Gheovahiez si piudesti câud 
e întoaree domnu Vasile Schioru dela 
vinzi si să-i shut că-l astept cu și cu 
n prieten 
— Străiţi 
les 


Coane-Alisandre, ut în 
— Poate Couceane Mitică, te vai fi 
irând că-mi spun taţi, Ceane-Aliean- 
re? Sunt da 30 de ani comisar aici în 
niție ra nimeni nu mi-a Shus: dom 
nule comizar. Doumna fereste. Toţi: au 
esent snh ochii mei, Fu nam dat o 
almă în 30 de ani. du nici unitormă 
“nm pus pe mine. 

Merseam prin fata prăvăliilor, salu- 
ţi din toate nănţile, Automobile 1re- 
eau ridisticânăd munţi de colb. La dis- 
nță. un sergent ne urmărea ca 0 un- 
ră. La sun co Conu-Alixandra se cpri. 
„Tara aicea. Cucnune Mitică, ii restau- 
arti bi Rudolt. Nestauraniul plini 
a să vicom asa T'faţi-vă înăuntru: îi 
numai Noculai; Persu Fun cred, Cucoann 
itică cred că muti nu stii cine! Na- 
ulai Pers. 

Ne-urm oprit în faţa restaurantului 
Wei, Cercetam, ahia acum, pe Conu- 
lsandru: un om :uărunt. după înfă- 
sare bătrân, dar când varbeste și te 
selează cu privea, pare în Îlonrna 
âstei 

— Necula! Persu ista îi un niare cân- 
reţ. tinde na fost el cu scripea bit. 
n căte nopţi na cântat pe la mânăstani, 
căluș. pe vremea. cânl numai măicu- 
le purtau părul rătezatt!.. Dar să-l 


ina rsul Lut Na- 
întreagă. 


ând zice din chitară 
olcon! Parcă vezi e armată 
u fanfara în frunte. 

După ce-am făcut, pe scurt. cunostin- 
cu îndeletnicirile tui Neculai Persu. 


Tg. Neuinţi 


reprezentantul poliţiei mă luă usor de 
braţ zi pornirăm. În fata une” dughenc 
Se upri, privi diu usă înătiuteu si Cădlu 
din can în semi de nu”. Duvă ce ne-am 
dopărtat varecum de „Centru. Conu- 
Misandru mă'mpiunze între băcănie. 

— Coare Mitică, mata esti astăzi nuur- 
satirul meu. Să nu mii refuzi. Să luine 
devcamdlală  câle-o bete. Asta  shalii 
but heite.. Săi Costică, 

Costică stie obiceiul clientului: vine 
cu berea si cu an siragz de covrigi să- 
vaţi. 
nu mă ntreți. Cucoane Mitică. 
se prăvălie îi esta si cum îl chiamă pe 
stăpân. Alasta îi prăvălia fără nume. 
Am eu aici un colţ al meu... 

Conu-Alisaniru să uită spre tejehea şi 
Costică înielese salucă pe o bucată de 
hâvtio albă un puran de năsline, 

--— Yine si herea, Coane-Alisundra. 

După al do'lea, răul de_hbere nimeri şi 
ivietenut meu Vasile <chicpu. 

— Măi Cucoane Vasile ia un Scaun și 
stăi aci între nri. Iaca. vam adus $'-un 
prieten hun. Noi acuma am isnrăvit-o 
cu berea. Ducă vrei să-ţi speli și ta hor- 





tevile. cere-un țan. Noi de-acurna. am să 
revon un vin. Costică, să ne-arduci un 
vin n-o ureche. 


=. Stini noi. Coane Alisandhe. 

— Poate mata,  Cucoane Mitică. nu 
știi ce vru să zică vin de-o ureche ? 

— Chiar mă gândiam să te 'ntreb, 
Coane-Alisandre i încă aşa numire do 
băutură nam nuzit. 

== Nu de geaba fac ea serviciu de 30 
de ani în politie, Cucoane Mitică! Să-ţi 
<pun eu natale: avem wn de două u- 
rech! și de-o ureche Ceri un pahar de 
vin. gusti. îi ațet't sau are un iz... sru- 
turi “in cap si din amândouă urechile : 
aista vera să zică vin «le două urechi, — 
să-l Tele stăpânn. Dar Macă-ti aduce un 
păhăruț de vin hun, care alunecă uns. 
ca dipă sărirăluțe. atunri închizi ochiul 
stânse.  apleei capul do mai satnei cu 
urechea umăr... Aista-i vin de-o ure- 
«he : de aista hea Alisandru Ghirnicescu, 

Am vâs de tenriile hătrânnlii comisnt 
si-ani tras o îmvăţiinră pentru viitor. 
Estică asternu o nouă faţă de masă. de 
hawtie_ adusa n pâne de casă tăiată swos- 
podăreste si-un muschiuleț «de pore. thinf 
felii-felii. si usar botezat cu usturoi. 
Sticla eu vin prinsese ceaţă. 

= Eau să-ți <pun natale Cicoane Mi- 
tică. noi 9 să ne încurcă n leacă as- 
tăzi Să ru te superi. eu am găsit în 
mnta un nriatan Să nu te superi n'ci îi 
ii Cmenane Vasile când er că azi îi 
2ren să ai un prieten Eu. cnecane_ am 
numai cei prioteni în viață : pe Neculai 
si pe Tortache. Mala nai de unde să-i 
runosti. da” că-tți mărturisească nriete- 
nu. matale Selopu cine-i Naculai si ci- 
ne-i Inerlache. 

Ani gustat câte-o tele do  mausehi 
si-vny einatit col dintâi rehar. In ada- 
văr vinul era de-o urerhe. 

= Neculai. Cucoune Mitică, îi veveten 
meu je lorcacho îi calu. Si pe vezateu 
si pe cal îi cunouste tor lârean, Să-ţi îs- 
torisese acu cei ce pr'eteni istia al 
mei. Dacă întârzii la masă. după cum 
ure să se “utâmnle astăzi. Neculai înha- 
mă pe lardluche si iesă_ Tniâdi să m- 
preste la  Nucdali. Neculai stă muţin să 
se mthnaască înidache. apoi se uită. de 
ne capră, înăuntru. Dacă-s acolo îi 
tvrimel un sfert de vin si-a gustare - dacă 





LINIVERSUT  TATERAR. -- 37 


CONU-ALISANDRU 


de D. 10Y 


nu mă vede. Neculai porneşte până la 
Ştain. Aici lorhache iar sopreşte să s 
odihnească... Si dacă nu-s lu Stan. Ne- 
culai mână mai departe, să mai opries- 
ic în două-trei locuri. pân” ajunge aici, 
la colţu Ter. 

Conu-Alisandru uda, din când în când. 
povestirea cu câte-uu păhăruţ și când 


sticla fu ata, Costică. fără comandă, 
umplu golul 
— Uncori, Cucoane Mitică. priatenul 


Neculai, îşi face şi el damblaua luai. 
Veda cam întârziat. înhamă pe lordache 
şi îesă, lu drum să "ntâlneşte cu-n 
prieten care-l poiteşte la mun pahar de 
vin, undeva. întrun colţ al ler. Neculai 
să dă jos «dle pe capră. spune cevu lu! 
loridache la ureche. ia biciusca. îl atinge 
usor. pr'eteneste şi Iordache pleacă sin- - 
cuv să mă cnute, Să creşte la Rudolf. 
asteaptă puţin. apoi întoarce capu şi să 
uită înăuntru. Nu mă. vede. pleacă mai 
departe, să oprește la două-trei prăvălii 
până dă peste cclțu meu, Dacă, ma gă- 
sit. îi trimiit câteva bucăţi de zahăr și 
el înțelese și astoapiă. Si când mă sui 
în trăsură, nam nevoe nici de hăţuri 
nici de biui: prietenu meu Tordache Tuă 
duce acuză. Spune ta. -miăi Cucoune Va- 
sile dacă nu-i asa? 

Vasile Schiepu cobori de pe nas oche- 
luarii americani. îi aburi, îi sterse şi du- 
pă ce-i puse la loc. răspunse: „Adevă- 
vat. Cceane-Alisandre_ tot ce spui mata. 
asa este“, 

După ce Conu-Alisandru umplu paha- 
velo  dintia treia sticlă, iar Costică mai 
aduse un hartam de muschi. începu să 
ne povestească din viaţa lui „zhiciuma- 
tă si amărâtă”. Ie duoheană era ră- 
coare ; dusamelele stropite și prin anu- 
mite locuri făzi de hărtii cleioase punc- 
tate cu muste. atârnate de tavan să clă- 
lina în slaba adiere ce venia pe ușă, 

— Eu. Cucoane Mitică, după cununi 
am mai spus. în 30 de ani de poliţie 
nam tras o palmă. Fu am desconerit o- 
maruri x forturi numai cu vorha cea 
hună. Spune și tu, dacă nu-i adevărat, 
tnăi Cucoane Vasile? 

— Aza este. Coane Alisundre, om bun 
ca dumneata nu să mai află. 

— Eu am discoperit. Cucoane, și pe 
navel= handit Niculiţă. pe Rezeie Mun- 
ilor. 

--- da nu-Alisandru Va desecpetrit. ade- 
vărat este. întări Vasile Schiopu. 

— Si să-ţi spun matale cum sa 'ntâm- 
plat aiazta. Nicliţă  stănâria  judsţui 
Neamt: amoruri. jafuri si nime nu pu- 
iea să-i den de urn Annz. într'o sară. 
Niculiţă să 'ncurcă la un chef îniro 
crâsmă suh Cetate. Un hirisr la cu- 
noscut si Va denuniat Au venit sergenții 
st după Impte grele. Pau prins. Mă pome- 
nese vu pe la mezil nopțe: că-mi bate 
cinavu în fereastră. „Măi caro-i acolo?" 
—- Eu. străiţi. Coace Alisandre. 

— Tu esti mii Gheorghies? întreh cu 











— Ev. Coane-NMisandre.  străiţi, Hai- 
deţi că Yam prins pe Niculiţă. — Co 
spui ti, măi Gheorghiez, visezi -— Dacă 


vă spunem că Vam prins... Să vă spun 
dront. mi să făcuse părul măciucă. Nu 
nam maj inbrăcat: am hiat. peste că- 
masă o manta si nram due la rnoliție. 
ra Niculiţă. Cucoane. că ex-l cunos- 
team de pe câud ara om de froabă. Da 
e! să spue că-i Niculită, Doamno-tereșta. 
Patiţia toată îsi perduee canu. Eu, — 
cel dintâi luciu. mam gândit că ponre 
tovarășii lui să doie un atac şi să-l sea» 





38. .. UNIVERSUL TITERAR 
pe. De aceia. am cerut de la hatalionu 
de jandarmi o companie. am înconiu- 
rat poliţia. am pus patrule pe toata 
străzile şi pe urmă mam apropiat de 
Niculiţă şi lam întrebat: Ce maj faci 
ta, măi Niculiţă ? Banditul Sa uitat la 
mine crunt, pe sub fruntea îngustă. 

- Nun sunt eu Niculiţă, cucoane.. 

Subcomisarii pregăteau frânghiile să-t 
leae și udau trăgătorile. Ce crezi mata 
cam făcut, cucoane Mitică. ? Am dat tou- 
tă lumea. afară sam rămas cu banditul. 
Am scos tabachera și tam poftit la 0 
țigară. Sta pe scaun. în faţa biuroului 
meu şi mă privia. -- De ce nu vrei tu 
să mărturisesti, mii Niculiţă ? Banaitul 
na răspuns. Am sunat un sergent ş'am 
dat ordin saducă o jumătate de vin și 
două pahare. An umplut paharele. ş'arr 
ciocnit, „Ia răi Niculiţă că ţ-a ci săte“. 

— Să trăeşti, coane Alixandre. răsputi- 
se Niculiţă dând duscă paharul. Apoi 
până la ziuă micu mărturisit totul, uite 
așa, fără să capete o palmă măcar. Aşa 
am făcut eu serviciul cucoane. treizeci 
de ani în poliţie şi 12 ani ca primar în 
Vânătorii Neamţului. Frau alte vremuri 
ps-atunci, Eu să-ţi spun matale, cucoanr 
Mitică, democraţia asta de azi mie unuia 
nu-mi place. Ea am făcut serviciul suh 
24 de prefecţi, Iaca. mi-aduc aminte. era 
unu varga, lui Dumnezeu. Venea un po- 
top, rupea șusaun sau un pod. Mă che- 


ma, prefectu la Piatra: Ascultă. măi 
domnu primar, ai reparat drumu ? 
— Nu, domnule prefect. -- Apui 


Dumnezăii mătii. domnule primar, să-l 
repari numai decât. Ce-i azi? Luni? 
Sâmbătă am să viu să-l văd. Si Sâmbi- 
tă când venia mă bătea, pe umăr: bravo. 
domnule primar. eşti om vrednic, Apoi 
mergea la mine și cinsteam un păhăruţ 
de vin. Asan erau sefii nostri pe vremuri: 
te ocăra, când trebuia, dar tot la ei pă- 
seai o vorbă bună ș'o mână de ajutor la 
nevoe. Dar azi. cucoane? Azi. cu demo. 
craţia lor? 

Aci. venind vorba despre democraţie. 
ronu Alisandru Ghimicascu se “'nfurie. I 
se aprinse fața, pielea, între princene, i 
ke încreţi ca o smochină si cu mânie 
bău paharul și-l umplu repede, să fia 
„aprins“. Costică aduse nişte suncă fiar. 
tă și pe n bucată de hârtie cerată. miuș- 
tar. Sticla cu vin de-o ureche veni cu a- 
burul pivniței pe ea 

—- Cucoane. mare necaz am eu pe de- 
mocrația asta de azi. Să fii bun matale, 
cucoane Mitică, s'asculți o patarănie a 
mea. Este aici la noi în târg unu Pope- 
scu.-Îl ştin de când umbla în izmănuţe 
ia şcoală, Până mai anu trecut, când mă 
vedea. pe stradă. „să trăești coane Alisan- 
dre“, striza de departe. Acu Hemocraţia 
Ta făcut deputat. Si cum sa ales nici 
mai mult nici mai puţin: să mă deie a- 
fară din slujbă. ori macar să mă mule. 
Să vezi matale. iubite cucoane Mitică. 
ce pățesc într'o sară. Vasile Sehiopu îi 
de faţă. voate să spe. 

— Când. coane Alisandre. atunci la 
Rudolf? 

— La Rudolf. răspunse omul îmbătrâ- 
nit în poliţie. Mă duc într'o sară la Nu- 
dolf, Acolo: primaru, ajutoru. pretoru 
deputatu nostru şi alți muşterii, Cum 
mă vede denutatțu, nici una nici două: 
„dimneata să eşi afară când sunt eu 
aici”. -— Măi băete, leagă-ţi gura. vor- 
besc eu dămel. — „Să cşi afară“ și răc- 
neşte la mine. „Ascultă mă. marțafoiu- 
le. n'am intrat în prăvălie la tine ori la 
tat-tu. Tu să răcnesti la neamurile tale. 
„Au râs taţi, cu lacrimi. cucoane Mi- 
tică, de pozna asta, iar eu am făcut 


săma lui Persu și de ciudă am petrecut 
Dnână la ziuă, îutwrun colt al meu. 

Am râs tustrei de întâmplarea asta 
şi-am ciocnit prieteneste şi cu voioşie, 

— Dacă guvernul cade. cucoane. petrec 
trei zile și-a troian zi mere pe ulita Mare 
cu capu gol înaintea cailor si Persn en 
Hutarii în trăsură, 


Aşa am făcut nu cunoștință si nvarn” 


împrietenit cu cuconu Alisandru Ghimo- 
scu care, Ja a nu știu câtea sticlă cu vin, 
mi-a spus: „Eu azi. domnilor, ori perd 
două sute dn lei, ori capăt hrevet de în- 


venţin“, 

— Cum asa, cucâaune Nlisandra ? în. 
treh eu. 

-- Astăzi cucoane Mitică, cluponese 


patru curcani. Am cu un Mestegig al 
meu... ară roușese: brevatu si dimisia 
Win poliție, 

Lo minunea asta nimic nam răspuns 
un cuvânt. Castică să miră după tej- 
«hea. O muscă bâzâia. sunărător. prin- 
să în Hârtia cu clei. Si pe când ascultam 
tăcevea n trăsură se opri în faţa prăvă- 
Hai. Am înteles si mam apropiat. de ușă. 
[ordache întoarse capu şi privi înăuntrii. 


Costică, după obicei. îi duse o mână e 
zahar pe care Iordache o linse nechezin 
ușor a mulțămire, 

Conu Alisandru eşi, în :ușă. 

— Ai venit sineur, prietene lordache 

Calu! necheză încetisor. 

— Să vene că prietenul Neculai cir, 
steste un păhăruţ cu vin. undeva, întru, 
culț al lui, i ] 

Avoi. adresându-se mie: „Să-mi (Ba 
plăcere. vroine Mitică și să mergi 
inine acasă, At un Cotnar, cu adevărz 
“la-o nrevhe... d 

Manu snit în  trăsura  încăpătoari, 
m'am suit si de draan lui conu Aligar 
dru xi e plăcerea de-a fi tras de prict 
nul Tordache, cmm și pentru a afla re, 
cu învenţia care asteaptă brevetu,. * 

Mergeam tustrei pe uliţa ce duce si, 
Cetata. prin arlierea răcoroasă, ce veni, 
oata Ozana. din spre munţi şi cum n", 
era nime pe capră. mă uitam la no! 
meu prieten Tordache şi adânceam i 
inine povestirile lui conu Alisandru a 
zito ln un păhăruț cr vin... n 


„N 
D104 4 


a ÎN a N n În n ai 


POVESTEA LĂCRĂMIOARELOR " 


„lângă crucea lui isus, stăteau 
„mama Liu şi sora mamsi Lui, Maria. 
„nevasta lui Clopa si Maria Magdu- 

“ 


„lina. 
loan Cap, XIX. $ 25. 


Primăvara îsi scuturase unntia. aco- 
bevinul, încet. încet piumântul de verdoa- 
(ă si «le flnvicele Ela văsnundeau cel mai 
plăcut miros, revhemând la viață pe toți, 
pe cari vureuza iarna îi silise să stea as- 
cunşi, 

Intruna di zile. veninul acasă, un mi: 
ros plăcut abia simţit. se răspândea în 
cameră, Privind cu atemțiuna. sl găsi pe 
masă vu: vas cu fFlnri, din cara, răsărea 
n mănunrhiu le Jcrămiontre 

Spre ai se facn ulăcare, stiind că tin 
ricele îi sint drag. fuseseră asevnto aci 


FI, se axeză pe soflaua dinira Ivesti 
si privea mândrele foricnte teze îriite 
de tulninela tor... numai pre a uta 


face plăcere oamenilor atât de nemiiiii 

Incet... încet... floricelele începeau a se 
misca, întrerupând — tăcerea cara dot. 
nea în cameră -- prinfr'o usoară adiere. 
ce răspândea în tonto unghierele, miro- 
sul lor plăcut. 

Floricelale, erau arârnute pe tiijele lor. 
ca niște clopoței, iar ccloarea. lor albă. 
contrasta cu frunzele verzi re la încon- 
iurau, si care păreau că la păzose să nu 
ti se întâmnle vre-un rău. 

Fle aminteau tiinnuri de multurm re. d» 
foarte ecnrti durată. Fără să-si lea seu. 
ma, dauă lăcrănni. i sa rostegoliră pe o. 
braji. spre a se întâlni suh bărbie 


1?n fosnef sn truze îi trezi alin peve- 
rie. 

Clooţeii i“erămiooralor se mice 
cum zeotmuol ss Du Us usa n uzeeea, 
ca din mare denărtare pi râuri a ace 
în surilină. se uuzi n miiloeul ripu- 
hui de floricele, 

— Nu fii reâhnit. bunule prietan ! Pri- 
vește-ne cn bhăgare de seumă, si din cele 
ce îți vom povesti, ver deorluce că. des! 
suntern atât de modeste si răspândim uri 
miros. ce vauă oamenilor, vă este plăcut. 
am înat fi'nţă din durere. din acră, 
Din ncoastă cnuză, purtăm si numele. 
ce avem, 


de N. FREAMĂT 


n 
Dupe ce Mântuitorul Tumei, tusei, 
răstigniţ pe cruce. în jurul Lui, se afla 
pe tâneă mama fi, Si alții, în durorag 
de nadreitutea ce sa tăptuise. s 
Toţi ascultau cu durerea în  suflea 
batjocurile ce i se aduceau. pentru drej, 
tatea pe cara o pi onovăduise și apăras, 
Nimeni însă. pu avea craiul săi! 
apărarea. să sp'ulă un singur cuvânt, 
Piindu-i seto._ i se dăduse să bea ate, 
ine când Isi încredința sufletul în mă 
nile A Tot.Puternicului. a fost împan? 
cu sulița. din care loc a eșit sânge şi apr 
Faţi de toate aceaste dureri. mama Tur 
[sus și nsistențele, vărsau lacrămi, Fir 
sa rostucoleau ne obraiii ler și cădear 
"o pământ la picioarele Mântuitorului 4 
Din aceste lacrimi. am luat no: fiintr 
împreinrul crucei pe care Dătimeu Isute 
Tiiale noastre, se aconeriră de floricel n 
nibe. de forma. lncrămilor si cu ruvetelr 
mecata spre pământ. arătând mâhnire a 
ne urma căreia au luai fiintă Culoarer 
ce am daorândit. era ceu alhă. semn fa 
nevinovățiai celui co nitimea si dragoste, 
As mari pentru fiul cn credea pinrdug 
Frunzele noastre. se colorară în verd 
arătând speranţa că totul se va îndrent 
în bine si că. prin patima Sa. se dobâr 
iHec mâninireu. 
Snre n nu reaminti însă tutoror numa 
arieina noastră. ni se dete mirosul pk* 
ent co răsnâudim. Prin el vestiin onmi 1 
"ile veînviotoa lui Isus si cu FI odat! 
în fincave an si pe a naturei. a nrimit 
verei._a triumtului lumina: asuvra întiu 
norocului. a Areoptățoi asupra vedrepti A 
iei $ 
t 
E] 





Din 1vunul nostro, sau făcut mirean 
ventru ginisiurile. în cari Mântuitorul 
fost înfizurat, când a fast devus în ni 
mânt. [i 

Ni s'a hărăzit să nu trăim Aecât hr 
Namina si umiditatea primăverii. si «e 
mu veînvinmm decât odată cu Cel. prin car e 
um fost create r 

Acum. rând cunosti muvastea noaati 
creem că îți vei vuten dn soama, der; 
pere te provocim bucurie. iar 
wi nătrunzători, întristare ... 


ate 


Se făcusn tărere Posnotul. sa îndepi ] 
ce nu se nat 
y 
r 


în. încet. înecat... până 
vuzi done! Totul reintră în tăcere e 


te ohicai domnește în camora unui visătur 














--- Gresesti! Nu vitregia răsturnatelor 
remi (că n'am altcum zice) nici ciudate 
mprejurări isvorâte din chestiuni de i- 
imă (sunt bătrân!) sam de traiu (sunt 
pat!) ci dorul de-a cunvaşte neştiule 
laiuri româneşti şi de a ină statornici 
umai acolo unde af. noastră Riserică 
i tăria simţirnântului național e în scă- 
ere... 

—? 

— Ciudat? Nu! Un idealist? Poate. 
Menirea Preotului azi, este dacă nu mai 
mare de cât a voastră care vaţi încer- 
cat cerbicia până dincolo de fostul pa- 
alâc al Rudlei dar cel puţin o complec- 
tare în slujba patriei. Amvon. egal Co- 
mandament de trupă.  Dezinteresare si 
ideal duhovnicesc - - piept desfăcut în 
fața viieliilor de gloanţe. Cuvântul — 
mierea Domnului -- dogoarea  inimei 
jerttite... Preot și oștean nu împerechere 
de nume — contopire... Aceias muncă 
e asidnu semănător pe două câmpuri... 
Haida ! prea ne credeţi lasi si Farpagoni 
înotând în fina banului... 

= 9 

— Mă întorc şi răsucexe în mâimi ca 
pe-a lânică <i vândut D-le cercetându-l 
si mai să-ți dau dreptate. Poate că frica 
Vie coarnele plieulvi. de greul viaţii de 
sai. dorul le-a mă vedea mai hine si ma: 
sus la mânat pe tata ca după primare” 
să mă ducă la oras şi să-mi aleară o 
gaziă bună numai de-a'mi ciunti zilnic 
d rorţia de mâncare : si tot «acelaș dor Tu 
| împins să mă dea pe mâna unor dascăli 
die seminar ce înțelegeau că toţi elaii 
trebuiau să fie maturi la 11 -12 amni.. 
Nu cere să mă plâne dar nu stiu dece 
maturitatea cerută. întârziase şi astfel 
ră în loc de-a fi cu ochii măriţi ca două 
repe la nhositoarele prelegeri şi cu ure- 
rhia fără fir de fudulie ca pe timpul lui 
Anton Pann la: Tan-ga-ni-ea. tan-aa- 
nă.. a măestrului de muzică. ochi: în- 
duioaaţi. priveau mai mult spre petecul 
albăstrui de cer înrămat. hain de ferăs- 
truica îngustă a clasei și urechea «e 
desmerda în minunea ciripitului de vră- 
] hioare... Așa am fost atunci. aşa poat 
am rămas și astăzi! Că ma aims pe 
dum şi... maturitatea... de! Răsboiul 
insă mi-a deschis ochii mari. mari de 
tot. M'a făcut să-mi dau seama că nu 
hucrasem nimic că. în fundul Olteniei 
toți sunt ortodoxi. toți îşi iubesc ţara și 
că popa nu-i bir: de cât de hlagostovenii 
si de plosca simbolică pictată “n vera de 
Topârceanu... În „două zeci“ am deschis 
« hartă şi-an pus-o pe preoteasă s'arate 
cu un deget o regiune din cele trei mai 
bântmite de secte și vrăjmaşi. 1 Si-a 
ales Maramureşul. Aci îmi simt puterile 
îndoite. Crede, — coliva si eolacii pofti- 
„tori — îmi pare poveste de demult. iar 
slujbele făcute la nasten. nunţi. înmor- 
mântări fără de — ca-i al vopi-i pus 
de-o parie —. nu e o obisnuință. mai cu- 
rând datină. Nu m'a mirai nici faptul 
de-a oficia cu răspunsuri e rusească 
seacă şi încălcită. parohienii met fiin 
ruteni si încă ruteni e crsi sadea ci 
nume de familie și hotez. Cucu. Arde- 
iean. Tăutu... 

— pie SE aa 
i — Te miri? Dece te miri? Că-l cheu- 
mă Cucu şi nu ştie un bob româneşte? 
Că-l cheamă Tăutu şi cântă subțire si 
plâneător pe rusnacă ? că si-a uitat nea- 
mul? Vrei să cunosti „afunc: vârtoa- 


sele rădăcini ale Carpilor neinvinşi nici 
după prăbuşirea Dacilor. cur se usucă 
de viermii ce le rod? Vrei si te încre- 
“linţezi de Maramuresul murind * vrei să 
înţeleai cam se sbate în pieire făloşenin 
unui trecut? Spune-mi. vrei? Atunci să 
ne oprim. Sună la casa aceasta hoc- 
vească. Eu nu întru. Infăţişează-te gaz. 
dei... e un grof. Roagă-l să te ducă în 
sala strărnoşilor lui şi să-ţi retească din 
perzamente... 

Săracu povă.! Mi-a vorbit cu afâta su- 
Het încât mă simt beat că după o carufă 
cu vin. Ce putare de convingere!! In trei 
cuvinte mi-a descris prăpădul, ma în- 
direrat. mi-a aţâţat curiozitatea. FI sa 
asezat pe o bancă din alee. eu. ţan- 
tos urce scările trag de-o limbă de lea 
fehip de sunărie) și intru. Săracu popă' 
W'a trimis la vre-un renegat, sigur! 

Da” el dece ru mo fi însoțit? Hm!o 


fi având poate vre-o pravilă care! o- 
preste. 
— Cum doriţi să vorhiţi cu groful: 


Wnsureste. Nemţeşte sau Franţuzeztie? 
Intrebarea mi-a pus-o un valeț galonat. 
II privesc. mă privește: îl măsor. mă 
măsoară răspund: 

— Sanarrita. Aude şi se înclină cere- 
manios. 


II 


Când mă uit la un tablou atârna! pe 
perete: aqua.forte victură sa „în pe- 
niță“ nu închid pe prima ochii. nici nu 
mă denărtez o postați hună precum fa- 
faimosii critici ci. mă apronii mult. 
mult până înțeleu finia sou crud: TNĂZ- 
zălitura : când am o carte — 0 privase 
de departe (prietinii zic că-s preshiti 
căci un singur rânri cetit îmi îa n elină 
iar miezul scrisului. înn; îmflacără gând 
închipu:ri, vedenii un cane. Cine nu 
mă crmaaşte crede că ratnsc de departe 
vu stiu însă că visez cu ochii deschisi, 
Asta ar fi cum sar zice o lămurire pen- 
tru nedumeriţi si ar Dulcea ne bună 
“treptate să Iipsenscă dar. stănânul cassi 
în care am întrat e fablcu! si-mi apropii 
scaunul mult. mult si-l nrivese în fim- 
vul conrorbirei cu multă Iware-aminte. 


Tace ! Chipesş: Dac desprine proaspăt de. 
pe Columna Romei! Ti deshisese scopul, 


m'ascultă și binevoitor îm: înmânează 
si ecrontea... 
Cetesc : 
„„„Cruntă vregătire nu spre 


a prilejni petreceri din goana după fio- 

vroase hiare precum Zice-se ci. 

a văshaiu crâncan mai cu însern- 

nare se întălegeă.. În tabăra 

marelui lila Innos.,.“ 
vândesc : 

„u.foiau războinicii car înentro. Pn- 
runci se risipieau îndreapta si în stân- 
a. De câAnd coborâse de la Kiirbsmeză 
nrin trecătoare de când avusese lipita 
«i sununeren Judetlui Balici mai sus de 
Muncaci. nu se văzuse atâta nregătire. 
Cete asruțeau săhii întoarse. destindeau 
si întărean corzile pe arc: pasnicii în- 
areuiau samarele pe cai... In miiloc. pe 
pirostrii o oală mara dăruia celor din 
»reajma-i o mmuetură de venin pentru 
săgeți Voci aroase rănăiau cuvinte run- 
te'n trei. opriți Ain lucru schiloieau pri- 
viri lacome =pre muntii îndepărtați ai 
Maramureşul. ("n călăreț struna ca! 
ath în fața văzitornlui. trrmasii lui. solia 
îtaiutară să Moscaleca. Un ras încap și 






UNIVERSUL LITERAR. — 59 


GROF GALY DE SZAPLANCZAY 


de CESAR PRUTEANU 


cun crâmpeiu de coadă îi luă calul iar 
un micşor bleg şi cu picioarele aduse ca 
o seceră îl hăă în cortul împopoţonat 
cu limbi se steag. tipve si . Turul'2) tm- 
păiat... 

—- Bun sosit. 

— Mărire ţie, 

-- Ce vesti? 

— Răspunaul dorit. 

-- Sunt nerăbdător. Crăciun îngenun- 
che cu supunere și scoase “n sul da piele 
de vițel. Ialmayv erabnic îl dete tălma- 
ciului și auzi: 

„Cu har de la hunul D-zău şi sănătate 
To Judeţ Miercan <tănânitor de amândouă 
țărmurile Tisei si munţi. înștiintez cu 
văspms la prea cinstita Ta scrisoare 
pre puternicul  Ialmay Ianca cu drag 
pohtire de ospeţie si vânătoare întru al 
nostru ținut...“ 

— Nine, destul' Alna... ce face Alna ? 

— Domnita prea măritului Judeţ... 
Mă vrea ? 

— Va vrea Qacă... 

— Dacă ? 

ce-am tocmit dimpreună. 
nicia Ta îndeţilineste 

— Cine îmi seaae îmnotrivă ? Miercan? 
î1 târnui de barhă. Ilobârul*) mai cere 
un cap. Te fac jude. Am zis! Lui Cră- 
ciun, târnuirea hoheril“ îi îngheță o 
clipă măduva... ..Te fac iude“ îi îmhu- 
ioră obrajii... ochii fi sticliră. Gândi: 


puter- 


S'ajune jude. sajune jude... Un semn. 
Tin cor sună nrelumg în noarta cortu- 
lui Când Talmay urcă pe cal nici 


un cetaș din cei ce fotan prin tabără 
nn! rămase ne jos. 

-— Plăre% răcni scurt yorinca. 

Si în rând de cinci și sezer în miiloc 
cinslind salia. mia de maghiari în chiota 
vorni vârtei anecată ne ohlâncuri... 

ua Strânqător de nrietini si n hi în buni 
inimă se arătă Miercan primind precum 
= cuvine ne Înlmay co  wrtroriuri si 
crini boaată...*, 

Mau se întinsese în curtea castelohui 
ah nmhrare firesti e goruni și paltini. 
Se lăsase n sanră Aulce ran novesti. Sua 
rerul cu stelele. pe paiisti maramă da 
imnă vinria. "Tisa no-anroape năvalnică 
trimetea, undă răcoritoare si 'n viet hol 
horasiri necîntelece. livezile — mireasmă .. 


in locuri anume alase se întocmise Mu- 


mini din facle ru răsină. far pe tănaa- 
nu? en] ateteau huțiile pântecoaz» rândn- 
îte ţa vadere si vetrele pe care se friganu 
batanele întreci zhiortăina foatele5 în- 
turor setor flămânzi si însetaţi după 
măreața vânătoare. | 
Din mormanul de vânat — moi acolea 
-. cunasteni vulnile Aene coadă. T'ltimul 
rorn aa stinan pa coctauri si nu mat c- 
lase nici un curtean cau oasne întârziat. 
Tati erau în năr rândnii duvo bărbi să 
mărimi. Tatmax în fruntea masei închina 
în sănătatea Ini Miercan Judele în cins- 
tea înattului mosaflr. De pe tăvile adusa 
nierenn bucatele. iar carafele cn vin ea 
wusinaun a oale. Stugila nu mai priai- 
denu. Aci înrnau de bănt. dincotn tot 
da... băut: Aincaaca măcar Ade...  hhut. 
Chotul era în toi Sfetnici: îrnpestrițati 
ru mazhinrii îi înfrățenn hucatale si vi- 
nul. Sa aculau 2 își urau în parte hear 





P Crisana, Marnmureş, Pasarahia, 
2) Pasărea simbolică a Maghiarilor, 
3 Călău. 

+) Inainte ! 

5) Pâatecele. 


40. — UNIVERSUL LITERAR 


şi se pupa şi iar se sculau 2 îşi urau... 
Ceteraşii cu naiuri cei mai mulţi ziceau 


plângătar. tărăgănat, trist când rupt 
sglobiu şi vesel. 
ss Alti, Docunna îşi cinstește vusp- 


tele oriitiindutese, pe când Jalmay locemise 
cu Crăciun — solul —- cihlenita, 

Din când în când tălmaciul venea 
înspre Crăciun şi printre o închinure şi-o 
pupătură steecunri vorbe. Numai Jalmay 
băgă dea seamă şi mâneca şi bea în silă, 
O îndoială îi intrase ca. un junghiu în ini. 
mă: dacă i-a înșelat Crăciun? Dacă... Nu! 
Nu! lalmay din două vorbe schimbat» 
ta cunoscut. Crăciun e un neastâmypărat. 
îi trebue un tron, vrea să conducă o 
jară. Crăciun... Dar iată în priâvorul 
brumat de lună o :uătare Coboară — 
fulg — spre toiul petrecerii... Pluteste — 
alb — pe verdele întunecat al pajistei. 
Doi copiii — îugeri — îi ține poala hui- 
nei luni... o urmează un stol de zâne.,. 

— Alna! 

Cine a hoibat ochii văzând-o? Cine a 
strigat ? 

Ialmay a rămas —- a stană —- încro- 
menit. ridicat dela loc cu mâna. po pocal, 

Pe faţă — pe rând — un roş un vine- 
ţiu joacă pale :; hăvrba. mai Car clănţăui 
a haită flămândă şi dacă cineva i-ar 
smulge de sub pieptarul de criţă — îni- 
ma, iar găsi în lăuntrul ei din dor pot- 
ticios făcut un sfredel.... laimay când a 
primit mâna de crin a Doamnei parcă 
a fost străfulgerat din tălpi până în creș- 
let. In ochii. au început  drăceşte a se 
'mpleti lumini de jeriaai. 

— Alna! 

Cine a făcut ochi mai mari, de broas- 
că? Cine n'a mai strigat ? Ialmay se spri- 
jină de spătarul jilțului. Un oasnete în- 
drăsneţ a prins o zână din stol şi-o pol- 
teste ln masă, trei au încercu'f, alte două. 
Doamna Albna vreu să se retragă. Ialmayv 
horcăe cuvinte tălmaciului. Ialmay cete 
ca Doamna să rămâăe şi stolul să rămâe. 

— Nu! A răspuns încruntat judele, 

Glasul răspicat de tălmaci vesti: 

—- lalmay măritul şi stăpânul meu... 

Miercan se închină. 

— st de azi stăpânul vostru... 
“Miercan se ridică, Miercan a 
spada.: 

— Natn înţeles. 

Tălhuaciul senin si fătos: 

— .. și de azi stă... Canul tăimaciului 
sa oprit hâd pe undeva pe masă. Tru- 
pul se răsuci în sbucium fântânind sân- 
ue. Strigăte, spomote de taleere şi teci. 
scânteit de paloşe. 


prine 


Alna în groază, pieri cu stolul ei de 


zâne înspre biserica de lângă castel. 

„din senin sbugzni furtuna 

O luptă câ'nească se încinse, Mesele se 
văsturnară în amestec ds urcioare, fun- 
duleţe de lemn, aurătii. lăviţi. tronuri 
cu sanătare. Strieăte. urlete.  văicăreli. 
umplură curtea, Un ceas, un ceas îutreg 
dură harţa. Nici un curtean de-al Jude- 
tului n rămase, Miercan zăcea hărtii- 
nit de paloșe, împuns de sufţe. Alna. 
halvan Alma 5) răsună strigătul desnă- 
dăjuduit al lui Ialmay. Clopotele biseri- 
cii incepură să geamă. încet. tânguitor. 
apoi să hată mai des. rnai tare. mai tare. 
AH clopot. dela altă bisenică, din alt sat. 
răspunse, lumini se iviră pe prispa, dea- 
lurilor din apropiere. Țăranii seulaţi d 
larmă şi glus de cloprit cu ce apucară. 
veniră să înfrunte dusmanul.  Năvatu 
celor „0 mie“ prădă prin case se hârţuia 
cumplit. 

= Alina, holvan Alna? Stripă urla 
lalmay cu gura îmbălată clintind ochi 
de fiară peste întreaga hărmălae de îm- 
potrivi și jeluiri, 


— Acolv-i. Şi Crăciun îi arătă biserica. 
Tulmay scoase un strigăt. Alaiul îl urmă. 
Alna se strecură în altar, Faclele aduse 
„uminară aspru lăcaşul. 

— Alina! Atât putut zice  Iulmay și 
dintro săritură o prinse în braţe. 

— Fugi, păgânula,.., păgânule. 

Ceilalţi se luptuu cu ceata de zâne fu- 
sărndu-le. trâutind iconostasul, sfetni- 
cele grele, tărând în hohote de râs săl- 
hatec, prinsele, O mână în: turla de lemn 
trăpea în cdeanădejde clopotele, Afar se 
nui luptau arcaşii,.. Doanmne! Sodoanu 
reînviase! Dcamne. ierţi păgânului să 
runpă vălurile. hainele de pe fecioară. 
iptți.. Aţi auzit ceva? nimic... Un S40- 
mot? Aş?. Un pârâit ca o ruptură... 
Apoi spomotul se înteţi ca o prăbuşire 
de zidărie. Pământul prinse si se clea- 
iine. Uvruăritorii se oprră din  gcană 
nedumeriţi. Băuseră prea mult? Le-a 
venit ameţeală ? Pământul se  cleatină, 
miai tare. Pământul se cutremură. Bise- 
vica trozneşte din închecturi; biserica 
pare o corabie legănată de valuri, Cata- 
peteasma sa desfăcut se prăbuşeşte ca- 
tapeteasma. Un uruit asurzitor şi naosul 
şi pronaosul se prăvăli ca în adânc cu 
talpa bisericei cu năvăltori și zâne în- 
trun înfrățit detunet. strigăt de' groază. 
strizăt de moarte. In loc se desfăcu o 
prăpastie ca a gură neagră, do smeoaică 
lacomă. Apele Fisei năvăliră spumegând. 
clocolini. fierbând.., 

-- Doamne ! voia ta... 

Si apele în vârtejuri, clăbucind, urcau. 
urcau vijelios îuspre altarul rămas în 
picioare. Ialmay înebunit. în mijlocul 
unei insule ţopăia încoace şi încolo să-şi 
facă loc, să scape. Alna, îngenuchie cu 
braţele către cer, despletită părea o sta- 
ta... Iar apa în hulboane urca vuind, fier- 
bând, nimicind şi-o ţară întreagă de clc- 
pota cân-ta“i, su-nau, ge-neau desnădj- 
duite.. .. 


. i - . . 
Am închis ceaslovul. 
-- Complectez eu legenda. Grolul îzi 
aprinsese o ţigară. 

„— Dacă e un sâmbure de adevăr din 
toate acrstea. apci atunci e următorul: 
Intrenea ţară u Transilvaniei a căzut în 
mâna Ungurilor prin viclenie. prin uzur- 
pare prin orice. numai prin spadă nu! 
Iana privit uluit. (Asta-i renegatul popo?: 


a ME nm + 





Urmă : 

— Ambiţiosul român de care cetişi 
Crăcin a fost un strămoș al meu. Da 
venind Jude şi-a întemeiat curtea | 
Săpânța o comună ce poartă acela 
nume şi uzi. Ținutul Tai l-a închinat Un 
surilor el devenind Karacsony,,, $ 

— Vrasăzică Dotră... 


Sunt valah de obâtzie dar... i 
INI i 

6 

— Ai cetit cronica? | 
- = Cetit. 1 


—. Buun! Atunci priveşte, Panglie” 
albă. Tisa, Iată și locul unde din bătrânir 
se zice câ apele mari — mânate de mă. 
na Domnului, — nimicind malul au Sur 
pat sf. Bisevică,., Din tot a rămas lacu,, 
asta. Odată pe an și numai în noaptea” 
Invierii, rusnacii, spun că auzeau dim! 
fundul lacului tâneuit de clopote... Dire 
Mă nu le-a tui auzit nimeni. | 

Tăcui un timp apoi prenubțai cu pen-” 
tru mine: _ 

— Srâ-pan-czay...) Ce nume-i ăsta? 

N'ai înţeles? Săpânța! și e batijuat 
curit pe ungureşte. Nu vezi că nici român 
“a vreu să fie, 

- Dece? A 

-- Zice că nu îuțelege el cum e la no'$ 
că sub un guvert: a căpătat  ..Coroanan 
onânret” si sub uit guvern zile de în-,; 
chisoare... Ă 

alai 93 zi 

Pe drumul mărginit pe dreapta și” 
stânga de castani sălbateci, în cuprinsubi 
Wrofului Paly ste Szaplanezay coborani 
«pre ratesul cu pesti din lunca Tisei. AS 
linţitul. îmbrăca în purpură şi vioriu 
munţi din Cehia... 
“Preolui Teodorescu, alături, -— ur 
Hrist mercând — îmi vorbea de Cuheayr 
de Curtea lui Dragoș şi de  pâlcul de_ 
sate românesti rămase în afară de ho: 
tare iu „Rusia Sud-Carpalică“ — şi vori! 
bea frumos preotul Teodorescu, blânde: 
cu glas din cronici si-mi repeta cu şart 
si amărăciune tot ce ştia despre nimici, 
eu sămânțai românești pe-aceste locuri. 


lă 

CESAN PRUTEANU 

e De Ea Y 
") Unde e? A 


7) Se ceteşte: Să-plon-ţoi. 
a 


n 
Ş)| 


CELINE EMILIAN: Rodia de aur | j 







































'u frământat două zile incheiate Tras- 
să dea de urma cailor: dar degeaba, 
i lui după spusa Ilârloaei. eruu tu- 
i de un menieş cuve se măslea în cărți 
verde si erau duşi cule de trei zile, 
1 departe, peste Siret. ha chiar si aqua 
Idovei : soseaua Petrei : usa i-a căzui 
în cărți, două ape late lute si între ele 
| târg mare, spre asfințit. Si altele 
veau care să fie decât Siretul si Mol 
"a. Tar Ivască do scârba cailor a în- 
put să slăp'ască îndată după cote două 
5 de trudă: de era tva la fată si pal 
p, ca un or sculat dere hoală. 

„Ri, hre Ivască. mai mai găsit cn?" 
futrehă M'hăine. rezemul cu 
tele si cu capul întins dincolo de 
dul care le deshărțea oerăzila. 
scă care se găsea lângă 
isnei, plecă cavul în jos ca un 
mnat, oftând prelung, ca si cum Sar 
răcorit de durerea care-i avnasă înima, 
ânânil încet printre strâăuse : 
„Nu. nu tan mai găsit, 
jihăiue îl privi lung si parcă o huca- 
îi înleeră enflatul. Ivască ună un 
p tresări si dându-și pălănra ne cea. 
căscă niste cehi mari si clătinând 
can. curmă  lăcerea co voce do- 
oală... 

„Mă cam pricep eu cine-s hoţii... 
1 străin nu-mi cunostea acarelurile 
ele. derit tut un cunoscut: dar lasă 
mare e Dutunezeu si Ivaccă îsi utuflă 
entul, din care se rostozoli un aftat 
înc si se intparse spre răsărit, făcin- 
-si cruce cu ochii spre cer... 

Mihăiuc rămase încremenit : o abu- 
dă îi trecu prin suflet! Dar ochii 
ri si tulburi a lui Ivuscă din care 
şnea o ură amarnică_ îl privea po as- 
ns. Simţea cum o putere îi se scurue 
în mâini. şi-ar fi vroit să-l nimiceas- 
„căci altul nu cra de verde. mepieş cu 
ns. despre care i-a spus în cărţi: 
cât el, Eni Aihăive parcă-i dăduse ci- 
va în cap, se înegrise ca pământul si 
-abie, putu să-si urnească buzele : 

— Dă, dar să nu-ţi treacă ceva prin 
inte. că axi ci eu. ce au: cu dumneata? 
ască a înghiţit în sec lunginilu-yi gâtul 
hţire, ştergându-si ca mwânecu căinăsei 
pe frunte, câtova boabe mari ale =u- 
are, care-i năvăleau pe tăs... 

— „Dă. parcă zic că dunneta dur 
ama Ilârloaiu îl stie si cam asa îl 
ibuluese şi eu... După un tirnp Mehâ- 
e. <u intors selătimănctu-se. rmeraăceuei 
cet cuprins cu de nişte friouri stras- 
ce; prin gând îi trecu chipul matrisi 
âclonei st-atuuci simţi câ i se prăhu 
ste ceva în suflet. Din ziua crea Ivus 
k parca se mai dinisti. slăbiciunea Ii 
ihaiuc il înviorase. A «inua zi îi piirea 
jucărie sapa la praşilă. 





intro zi 


marginea 
CON 


huzale 


L 


UNIVERSUL, LITERAR. 4 


BALTAGUL 


de SAVILE NATBA 


-- Si Doamne? Marpheculă ghine sa 
mai prăseste : dar îmi pare rău de fal- 
vea acei din deal, că-i Dholohonoasă si 
dolată Tvască se sechimhă la faţă ca 
<trănuns de-o durere. când si-aduse a- 
minte că abuse cu Murau si cu Mociunu, 

= Si dacă. numai să ploaia, îngână 
Muruhecata, mănuiud şi ea sana printre 
masa verile de pomisoi, care subr auifla- 
von nui vânt linistii. se undniau ca o 
apă. Si sunetul ascuţit al sanelor se a- 
mestecă cu fosni'tul frunzelor late. con- 
țeninebui-s»- întrun al 0- 
a0urelor ee hrăzlaază dealul, îurudlobite 


mur tainic 


ale să mănăturite nuimeitorilor harnici... 
Tar ve a asfintit cete de prăsitori se 
lăsau dele muncă venind spre saf. cu 
chiuind si cântând. 


sapole ne urmoyi, 


în voie, ca niste soldați în 
mars. cu armele pe spinure si cu pasul 
liber... 

Tvască în urma lu, 
aheoalu : dar vureă 
lume. Câte odată era mul vesel: dar 
când si-aducea aminte de cal. îi venea 
Jumea în cap. Rămânea tă- 
cut si parcă asa se născuse. măcar. că 
de firea "ui era om vosel si slumel: 
dar durevvu asta îl schimbase cu totul, 
Intre seară. ca să mai uite necazurile, 
nu Sa ai culcat ne prisra desnre sură, 
ca se vadă poală, ci Sa culent despre 
Mihăiuc: dar an nimerit-o si mai rău 
hoapten ceea a fost de sbucium Nu nu- 
ței Sadauarmă. în canul lui se svârcoleau 
»ăncburile si pareă simţea că se înăbușe 
si ae Ti voit să sară. să fugă 


norocul 


merzea ru Xar- 
mergca pe ceea 


of iuata 
să-si zi 


i, Nume SĂ 
se lniştoască și să nu mai vali pereţii 
vusvi tui Mihăiue,., Si plânsul Margbooa- 
lei în făcea rău; căci ravcori când si eu 
înceta din bocot pe afară, seara. de se au- 
zeu în tot satul zi loti îi căinau si fiecare 
laczimnă «le durerea lui 
Țrască si a Maorohecalei, căci toată valea 
lângoari, nu erau cui ca ai lor. ncari cu 
ernpulu., tnari si grași; numai Mihăiuc 
era cătrăuit, la suflet, nu scotea o lacră- 
mă şi înflorea. la faţă când vedea neno- 
vacirea hui Ivaşcă.., In seara ceca Mar- 
nhooia boceu înhhusi! în asternut: și 
cântă a nuzit-o Ivasci, i sa pus o ciață 
pe cehi si huimăoit ca de după tifos. sa 
încă Ibinit la faţă. i-a slăbit puterile si cu 
impus de um vârt de cuţit la inimă. 
a căzut în nesimţire în hohote lungi de 
pi ns săibatee, ca după un nori. Când 
venit îu fire_u auzit în celăliltii 
azrudă, asul veainului bondănind : a- 
tunci simţi alin nou cum o durere îi 
beizdlă fruntea, A inchis guta strângă 
din măsele, oțăriadu-se ca în fața unei 
pritnejlii cu pini strânși,  încordat 
din tălpi si pănă în creștet. O furie îi 
trecu priu corp si sari de pe prispă tul: 


storgca câta o 


sia 


burat și cu ochii învăscuiţi în sânpe, 


înțepenindu-se lângă asternut ca un 
stâlp. 

Noaptea era brumărie si sui luminu 
lunei „părea că tresaltă în adiovea dulce 
a mvui vânticel. ce trecu printre frunzele 
edpacilor ca o fulperate, îneropându-s 
întira Jinizte adâncă. Era târziu: Mar- 
eluoala adarmise. Ivaşcă învolburat de 
niste anmluri eiudoase. Părea de piatră. 
Pecmlsră încep Să păseaseii încet ca 0 
pisică. stăpânut de o băgure dle senină 
euvârsitoare, Se opri Ia colţul casei şi 
mâna ciolănvusă se furisă subt stresinu 
'areză trănânul încet de deasupra grinzii, 
patagul î.... Un cânoc începu să urle: I- 
vască își întouvse numai papul. ca şi cun 
cealaltă parte ale corp ar îi frist paraliza 
tă : însânăând muscându-si limuha.... 

= Pâbâcă-A cntarlă !* 

Cânele se lipi la rămâuni cu bora în- 
îns pe Jale. parcă întelepând totul dăm 
din coadă ca o afirmare tăcntă.,. Ivască 
se anropie de gard. Ceva îi vâiii ne la ue 
vechi . o sechindereală îl tinu uu moment : 
pe “tă sări ca o dihanie și întro clipă, 
îu Jânză capul vecinului. 

FI dormea cu faţa în sus. cu guta în- 
chisă și cu mâna slânzi băzată în zara 
cămăsii... Luna eru deasnpra casei lui și 
faţa i se vedea ca ziua Mustata și huzele 
se cuteemuraa la resniraia lui adoncă. 
Ivuscă se încruntă ; ridică hattaenl dea- 
supra. canului. cu amândouă mâinile ca 
pe un topor rreu Dar o poenitură ase 
țită răsună ca o petiță de armă; ruchea 
baltagului se Invise de grinda casei. Un 
tic de ghinţă îl înjunehie pe Ivuscă prin 
stra spinării, Mihăine sări drept în pi- 
cioare spăriat, cu priviitla împrăștiat». 
Ivască se cumpăni, Vecinul vroi să stri- 
ge: dar un nod i se opri în gât când 
ochii lui Ivască cineţi. îl qinti: 

-— Ssstăi, stai Mi. Mihătuc.. nu te 
terme. eu sunt, eu Ivaşcă, şi braţele reci 
îl cuprinse pe Mihăiuc pe «lupă găr. incet, 
in semn de pacu...!! Un moment se pr.- 
vivăi tăcuţi, ricodată Mihăiuc începu să 
trământe câteva vorbe. curmând liniştea: 

„lartă-mă bre  Ivuşcă, iartă-miă: 
peste două zile ţi-i adr... și ochii lui mă- 
sură cu o privire ascunsă tăiușul bulta- 
cului, cure strălucea la Inrnina linei. ca 
un are de-argint... . 

Atuuci simţi că puterile se steese și. ru 
pu! sa lasă în jos apăsat, ea le-o greiul- 
tate... Ivaşecă se buimăcise, o mână nevă-, 


zută parcă-i acoperi mintea... Și când 
dida să vorbeuscă, simţi că i se înslee 


limba în ură. rămânând mut. ra "Nain 
tona MOT, 





42. — UNIVERSUL LITERAR 











«wanna ca Unicep'esrcu 








IN MARGINEA UNOR VOLUME ANUNŢATE 


Printre auloii ce asteaptă să tie pu- 
blicaţi în toamna aceasta. foarte mulţi 
sunt tineri de tot şi ca vârstă si ca țiu- 


blicistică, atât de tineri încât nu stii ce 


să admiri la ei —- încercările. de cele 
mai multe ori. infructuouse. sau curn: 


rul şi graba cu care își cheltuese ultizrut 
bănuţ nurnai spre a câstigu celebritatea 
unui volumas destinat să se vândă prin 
milă, si să fie reconzat de =ilă. 

Şi totuşi se tipăreste cu  fabrilitate 
Strofale calde -.- calde, ie cole mai multe 
ori. nerevăzute trec din miimale tinidu. 
hui visător înrorieihil în acelea ale '- 
rectorului de revistă si de-aici în acelea 


muncite ale zeţariilui, [:. desigur. o gre- 
soală şi o mare greșeală, 
Dar gravitatea ei ceveste incă atunci 


când aceeași tineri. daveniţi conducători 
de reviste (e drept cu caracter mai mult 
familial) se sustrag și de suh sincurul 
control prietonesc, acela al «directorului 
de mai sus — precipitându-şi inspira- 
ţia, pentru. care ai au toată admira: 
ţia. încă neformată din maşina îi care 
s'a produs în acea care o va tisa pos- 
terității.... 

si greşeala culminează în momentul 
în care mulți dintre acești tineri. muţi 
de admiraţie în fața proprinilui lor pre- 
pula talent, dupăce vor fi semănat rin 

—3 reviste de mâna n 4-a ceva strofe, 
poeme în proză. schiţe sau însemnări, 
adunându-le cu aceeas grabă. mublicân- 
au-le din ncu cu accias neliniste și în- 
cropindu-si din cele primul volurn. 

Să mă gândesc la consecințele aces- 
tui fapt. le. sunt dezastruoase. atât 
pentru literatură, cât si pentru autor, 

In literatură opera lor — dacă nrinde, 


prin întermediul reclamei sau al pr'e- 
teniei — strică custul Prinde-relativ, E 
înfiptă cu deasila de cei imteresaţi în 


unele sullete care reacţionează conform 
gradului de pregătire le respinge sau le 
primeste, Nitural că lucrul acestu. se 
întâmplă cu puținii. numai cu câtiva. 
cu un număr suficient. desigur. pentruca. 
din massa, destul de redusă a. cetitorilor 
români, a părticică să prefere umezeala 
și întunericul subsolului, în locul căl- 
durii si luminii dela eljele cele mai de 
38. 

Iată. prin urmare. v parte din contri- 
huția bizară pe care această_ literatură 
rapidă v aduce scrisnlui națienal. 

Dar nu mai puţin insemnate suni con- 
secinţele pentru însusi seriiterul. Si iată 
dece : , 

Puneţi în balanţă faptul semnificativ 
că. pentru cei mai mulți, apucătura, li- 
terară nu este decât un accident. Gân- 
diţi-vă, în special. la versuri și judecaţi: 
care tânăr între 15—20 de ani na scris 
versuri ? Tixistă vreun adclescent care 
să nu fi avut destule si puternice 1no- 
tive spre a fi ispitit să împruinute lira 
mai mult sau mai puţin iliscordată a 
versului? Poate cineva spune, cu niâna 
pe conştiinţă, că atâtea ocaziuni patri- 
atice sau de familia, că ochii îndenună- 
tori la vis ai unei necunosoute su Jectu- 


ra ponților admiraţi, nu luu îmbiat să 
stihuească. să imitesza, să traducă sau. 
să incerce a îi personal? [E fără îndo- 
înlă. o boală —- acepiu n literaturii îu 
zeneve și a poeziei în speciul sie deajuns 
să aumintose  informmaţiunea va mai 
taţi prozatorii noştri au început prin 
a scrie versuri: Mihail Dragomirescu. 
N, Lorua, M. Sadoveanu. Fin. Gârleanu. 
1. A. Rasnrabescu. T. Al. Brătescu-Voi- 
neşti — etc. Si totuş — niciunul dintre 
aceștia rar primi. să fie caracierizat 
prin acest accident de inspiraţie, prin 
acoste jocuri de elev ale vârstei în caro 
tot ce sbaară se mănâncă, 

Si totuși tinerii nostri confraţi, fără 
sii sn gândească la nesiguranța zilei de 
mâine. chiar când e vorba de inspiraţie 
literară. uitând că, ta mulţi, scrisul e 
o sinuiă manie şi că. în curând (mat 
cuvând decât cred) ochii cei visători se 
vor mărita. și solemnităţile patriotice ti 
vor lăsa reci. că imitația nu le va su- 
râde întrucât din noezie vor sorhi din 
ea în ca mai puţin furaţi de necazurile 
vieţii practţice. fără să veati hinui ur 
sinzur moment că mâine se vor simţi 
rnsinnți su însă Vivo le stiu di- 
tează si reoditează incurile une 
fericite oferind cu arație contemrara 
si urmasilor atâtea prilajuri de a-i ș 
negri 

Să nu mui vorbase decente neaiunsn- 
rile casnice pe care lv-ar avea cânil vii. 
toaroa —.: brunetă — sar simţi moro 
nfensată de toate norechile de ochi albaz- 
tri — căutând să vadă în ei pe muza 
neforicitului ei soț. 

San Aesnpa noiunstrile profesionale, 
rând sar vedea întârziat la avansare și 
IXsnt în umbră numa! pentrură a avut 
imnrudența să-si atârne reasunra ra. 
»nlui acenstă necruțătoare sahia a lui 
Daimnorles — încarcările literare —- avea- 
stă nnată re constiință în măsnră să-l 
nrozinte în faţa. atâtor generatii An ur- 
maşi — en pe un om într'aravăr nese- 
rioa 

Sunt ton atâtea avize adresate ec eriie 
vwieteneasvă înturor acelora cari, la vâr. 
sta critici a voluntaritatului năzuexse să 
se întreacă. în <tatistica volumelor pra 
vii ru Gr. Alexanâresen, Creanei. Ca- 
vamiala Cerna. 

Si ventru ca sa înrelează mai bine te 
voiu fa și examnle. Cunosc destul scrii. 
tori de valoare cari nau scris nimic (în 
tot cazul mau nuhlicat nici un rând) 
vână Ja 2% de ani. Imi are aminte da 
atâten nume consacrate care an anărut 
în publicistica poriodicelor lună Mai  Ae 
ani (î. A). Prătescu- Voinesti). iar cu vo- 
lum Aupă 35 de ani. 

SĂ mentionez nutnele caldului povesti- 
tor Calistrat Hogas. care nhin lu 60 de 
ani a încet să-și puhlice călătoriile în 
„Viaţa Homânească” si al cărui prim 
volum (li munţii Neamtului) coineicte 
ci în:plinirea vivstei de 67 de ani? 

Sunt cazuri elocvente care dovedesc cu 
prisosintă că încet.încet departe ajungi, 
Și iarăsi : lar Ii se pot atătura atâtea al- 


esa, 


de PAUL [. PAPADOPOI 


tele în măsură să convingă pe toată 
mea contrariul: graba strică... trea 

Si totuşi tineretul nostru, dornic să 
lovească si el cn capul de pragul de sit 
apare în arenă înainte de a trage s*! 
cu rlubla catitate de Yterai. director, + 
ior al volumului... 

F, firă înduială, un abuz care exp! 
si lipsa de valoare a acestei literat 
scrise în zorul unei lipse de exporier 
dar și oboseala, plietiseala prematur: 
acestor mânuilori ai unui condei ne 
dat 

Și fiindeă răul se întinde — şi cu 
toate ronsecințele dezastruoase — o ll 
pezire trabuia să se producă. 

Că am făcut-o cu. nu mi se va lua 
nume de vău. Mi-am permis să vorh 
în calitate de frst ucenic pe aceeaș e 
sninoasă. eu, care, după mai bine de 
ani de migăleală silistică nam adu 
încă un volumas — dar am nubli 
materie da 21 și an scris de veste 
Am uzat. prin urmare. de presticiul u 
experiențe și am adresat. cu toată « 
dura şi cuviința. sfaturi prietennase 
tâtor tineri cari -- mai ales acum 
limnul să citnască, iar. mâine după 
îsi vor fi îmbogăţit mintea și inima, 
tot ca s'a produs mai interesant si n 
Prut 3 — vor nutea. dacă se vor n 
“imi literați. să dea onare la înălțin 
"celora produse re marii lor înaintași 


n În În 
NOTE BIBLIOGRAFICE 


A apărut în editura Tipografiei I. G 
linescu din Prizău. volumul de vers 
a) Poetului Ioan Georgescu  întătul 

„Metonii și (0re", cu o frumoasă cope 
da Pietnrul Gemuneanu. Volumaul conț 7 
% de pagini și e tipărit în bune e, 


] 


dițiuni tehnice Preţul 60 lei. u 
+ 9 

oi 

| 

A APĂRUT IN EDITURA GARII 


ROMANEASCA : 
„Crăiscrul“, roman de Liviu Hebr ea, 
Proţul ței 100 E 
E n 
a 


„Vegutătorul de poveşti”, coperta 1 


culori. de Constantin D. Mereanu. Pre! 
lei 9%, e: 
* 0 

e 

„Inceput de tiață“, de Th. D. Serii 
țin. Preţul lei 75, ] 
. i 

8! 


Emilio Salgari : „Smaragdul din că 
lun”, roman de aveuturi, în româneit 
te Mânny Toneghin. Coperta în cul 
Proiul Vei 75. : 

* ii 
e 

„lu rhibu! decuvaţilor*, Schițe hui 

vistice, de Gh. Brăescu. Preţul lei iu 





UNIVERSUL LITERAR. — 45 





pp» îi ca sHE a c es 








EXPOZIŢIILE ACTUALE 


Pictvrul Pan Ivanid, cunoscut - publi- 
jlui nostru. se evidenţiază şi de data 
iensta, sub aceiaşi efigie artistică. dem- 
4 de remarcat, 


In bugata sa expoziţie. săseşti repro- 
ntate cu multă vervă. aproape toate 
nurile picturale: cupete de expresie. 
tură moartă. peisagiuri și iarăsi pei- 
giuri + 

In genere lucrările au v inspiraţie bu- 
ată. o sursă inepuizabilă : subiecte ţă- 
neşti. Pictorul Pan loanid a ales is- 
oral nnunat ce oferă specific. colorit 
gut. pitoresc ales. 

"T.a bâlciu, joc, horă. etc, toate au iin- 
rimate o puternică însufleţire respiră 
atmosferă curată si ca atare sinătoa- 
„ Mai mult decât atâta. muzicalitatea 
ce îmhracă în deosebi harcle sale 
binată cu nuanţarea culorilor şi ati- 
udinea mișcărilor, te transpun intrun 
edin cu totul aparie. însă plăcut şi iu- 
regant, Lânză ogradi boierului, vezi 
eselia jovială a flăcăilor si ţărăncilor 
oastre, precum şi pitorescul porturilor. 
e le împodobesc corpurile svelte şi rilă- 
joase 


Pictorul loanid. nu ne-a putut lipsi 
ici de data aceasta de factura intere- 
anță i peisauiilor luate li lumina înse- 
Arii. Coloritul lor posomorăt — dar real) 
cadrează cu meniul studiat. Minuţio- 
itatea analizei conhibue în bună parte 
reușita stilistică a operelor. 





















“Im genere pictorul a imprimat lucră- 
ilor sule un caracter Qinamie — cu u- 
ele excepţiuni fericite -— în cari reali- 
atea vizunlă depăşeşte cadrul imagina- 
unii. Această nuanţă este cu discernă- 


mânt redată în 


PAN LOANID; 


—: SALA MOZART — 


de MIHAIL GH. 


„Noapte pe mare”, unde 


sursa tratării picturale este pura reati- 
tate în continuă niiscare. 
Expoziția 


pictorului Pan loanid_ i! 





Horă 


menţine şi de data aceasta la aceiaşi 
înălţime artistică cunoscută şi în trecut. 


Tot în sala Mozart expune și pictorul 


CONSTANTINESCU 


sentiment și reverie. redate într'o lumină 
plăcută. i 

Astfel avem vederi din Moscova -— 
mai mult trecută decât prezentă. Mosco- 
va țaristă — imprimate cu o nuanţă de 
măiestrie. uneori chiar trifie: la zidu- 
vile Cremlinului. turnurile. monumentul 
înmpăratului Alexandru al II-lea. turnul 
Uremlinului, ete. 

Restul lucrărilor pictorului  basara- 
beun, par sub o notă îngrijită ca con- 
tur si simțită în colorit. nelipuind nici 
sentimentul proporțiilor. pentru care are 
în deosebi o evidentă înclinaţiune. 

Pictarul T. Filippov a căutat săi redea. 
frumosul în esenţa lui. căutându-l, u- 
neori chiar inventându-i armonia cadru: 
lui. O fată frumoasă în mijlocul unor 
nleie d» „maci“ sau „tufe“ oferă picto- 
rului n estetică accentuată. 


* 


Domniscara Murgarela Sterien este 0 
nodernistă, Vroieste au orice chip să fie 
ca ntare, 

I.uerările sal» au un colorit rece, lip- 
sit de atracţie. pătruns de un realism 
prea puternic si pe alocurea exagerat. 
Nudurile în donsehi au această nuanţă 
puternic îminrimată. Realitatea în pictu- 
ră rani mult ci în orişica trebuie să fie 
armonizată «u frumosul. Astfel displace 
oricât de fidelă ar fi reprezentarea. In 
artă cvltivavea frumosului trebuie să a- 
pară sub o prternică înrâurire chiar și 
“supra mnlernistilor si modernistelor 
Min pictura remnânească. 

Totuşi spiritul nostru ubiectic nu poa- 
ie să nu rețină câteva „aspecte de plaje“ 
interesante atât prin ansamblul colori- 





PAN IOANID: Natură moartă 


basarabean 7 Fitippet, Lucrările sale 
pot fi catalugate in două: unele ce au 
un colcrit întunecat și o tratare sunoră 
şi altele ce reprezintă atitudini pline de 


tului cât şi prin armonizarea abilă a a- 
iitudinilor în compoziţia lucrării, ade- 
ate unei tratări fine şi pline de sim- 
ţire. | a mt 


43. — UNIVERSUL LITERAR 








TARA BÂRSEI este revista, care apare 
la Braşov. 9 conduce profesarul A. Pun- 


cin. În numărul din urnă  (lunuarie- 
ebruarie). publică d-nii AA, Mie 


sianu, G. Bogdan-Duică. Augustiu Maior 
Dr. Y. Bologa, Axente Banciu, Ecaterinu 
Pitis, D. Diariu, 

roate interesunte „stirila noui despre 
refuziații munteni: ta Brasov în secolul 
ul 18-lea şi în răsmeriţa dela 1821, ca. 
municate de învăţaiul istorie A. A. Mu- 
resianu. 

D. G. Bogdan-Duică dă amănunte «li:s- 
pre G. Munteanu. fost director al liceu- 
Isi din Braşov. La 1842. Munteanu a 
tradus „Nufer nţele junelui Werther”. 

l. PRogdun-Duică arată pe Munteanu 
ca „0 sinteză de stil ardelenesc şi stii 
muntenese. procurmtănitor find acesta. 

„In anul 1850, Munteanu a avut ln 
Brasov, elevi pe acetuş bancă, pe Ivan 
Mesotă si ve 'Titu Spa ata cari ini 
upoi sau întâlnit lu Convorbiri litera 
ve” Elevii au fost nan-români ca si în 


tăul lov dascăl de gimnaziu si diree- 
tor", 
D, A. Banciu sa ngeajat să „ştearoă 


ale trecutu- 
Grigorie 


unele icoana 
Incepe cu dr, 


colbul"* da pe 
lui. Braşovului, 
Pantazi, 

Familia Pantuzi e veche la Brasov. 
[storia şewalai românesti e legată do 
numele acoxtu, fiindcă Pantazi necurmat 
a ajutat scoala. 

Grigorie Pantazi a fost doctar în fi- 
lasofie şi teologie, A lucrut la Sibiu cu 
marele . Saguna. care-l aprecia „mâna 
sa dreaptă”. 

Pe lângă narieu foarte necesară de is- 
tarie, în revistă, e şi literatură uctuală 
Așa sunt poozii si proză de D. Olariu, -- 
întradevăr renuarcabile — de Ecaterina 
Pitiş. 


REVISTA INVAȚĂTORIMII ROMÂNE 
publică desigur lucrări, în cadrul pri- 
fesianul didactic. 

Desprindem din materialul revistei, 
un pasaj dintran -articol întitulat „Să. 
sperări“ (după coneresul corpului di- 
daatic) : 

Eu î-0r văzut înşirându-se în des 
jrupuri — cu spete gârborite -— ludnd 
drumul spre gară şi căutându.si locuri 
în vogotine, lar duăce trenul prinlrun 
lung ofte! îşi luase rămas bun dela o- 
raşul dătator dn mari speranțe, văzui le 
sereastru vagonului un tânăr dascăl pier- 
dut în contemplarea tanurilor de grâu 
egănate în vaheri de audieri molalice. 

Sufletul lui era senin ca şi ceriul sub 
care mergea, .Lanurile sunt stropite cu 
putbere de aur din razele solare. În ituziu 
ură tis fesric, în sufletul tindrului pic 
rau alene fragmente dulci auzite tu ron- 
res şi căutind mâna bătrânului duscăl 
ce-l însaţia, îi sopti la ureche cu o tului 
„ențeleasă : „Desacumn meşnee, ba fi în 
iradevăr frumoasă viața pentru noi! 

Și bitrânul îi privi năucit. Din pieptul 
tei bolnav şi bătrin îi scapă un  luny 
suspin: Tinere, eşti nepricepul!  Acpi 
rari cu scorbit azi asa frumos, miine vur 
uita promisiunile arttrate de fermă si 


Gen Z COHenr-aca! 


rimdănea aceiuşi, nebăguli în 
intntdeaqunua == Promise 
nite date se împlinesc — zise tânăr, 
măcar să cudi foc din ceriu?*, Și aie 
Vind fericit şi-a aruncat din nou priti- 
rea pe "ntinsul denurilor de grâu, din 
oana nebună a trenului, Doamne. pure 
care din si are dreplule >" 


nui tum 
Spitint, cu 


IN SCRISUL NOSTRU, d. (i. Tutoveanu 
serie inituos dnspue cel diu urmă roman 
il lui Mihail Sadoveani, 

E necesar să reproducern îneheerea ar 
ticolului, f indcă interpretează un punct 
re ventere cu tuttul îndreptăţit : 

„Ince dela iuceputurie ci, literuluru 
scestră'i turburnală *n ecoluțiu-i irenscă, 
prin „aciititaleu”  sgomuliusit=ti unor 
„seriitori” rari, lipsiţi de priceperea ni 
udaâneii a puterii misterioase vure Teugiă 
pe toate popourrle dn îrveutul lor; ne 
“uțelegănd temeinic nici [eturitrle nrania 
festări sufletesti vie mnramulhii pr rurr 
vor să-t [fericenscă, şi ne-aerind nări mij- 
lotcele de exprimure pe cari le dă unui 
ctudiu! entuziast al xechilur seripte, ul 
iolelorului şi-n Hteruturii populare, 
umplu valurile  tihrăriilear cu erluime 
dea. mannfnetrră, proză și versuri, shă- 
ine cu desăcadrşire pânşi de ecu mui 
slabă treumvraresa vieții uutoclonr,. Dar 
volumele acestea, prin Ducesul țiptioe ul 
«titei şi pro rcelumua  msurzifurere-a 
„ronfraţibine. pol avea de multe vii. o 
“nvdurive nefaslă-asupra educaţiei naţin- 
hale-a tineretului... 

Aceşti. uscriitori*, nuri friltăe mereu 
Pamura înnoirilor şi-a. unei „umunități” 
răntuşite cu interese de cea mi  Lb'$= 
„uită specie, sunt unii, nişte “nstrăinati, 
rari gi-cu trăit copilăria drpurte de câ 
riul strâmesese, alţii, niste-apitatori 
constienţi. cazi sibese pentru amolire 
uşor de înțeles, pufereu de rezistență-a 
generațiilor, încercând să le desridiei- 
neze de trecut. sinqurul călăuz stiutur, 
întelept și cînstit, al zicții noastre de rio 
“dor. Trecutul, este pentru loute  nea- 
marile, veeace-n fost pentru Anteu. pă- 
„Rântul.. 

„Zodiu Cancerului”, înulță n drumul 
acestor seriitori“, încă una din stâncile 
de cremen. de curi se vor tălăzui zeader- 
nic. strădaniile lor.” 

BC, 


O APRECIERE MAI VECHE A TINE- 
RETULUI publică. sub semnătura d-lui 
Cezar Petrescu, care ne-a deprius să fie 
atât de judicios, „Găndirea” î0-—7), 

lată un fragrnent * 

„Ciudate suni năzhiătiile câtorva juni, 
nerăbdători să orienteze cu orica pret 
«piritualitatea românească. Nu-i înlprabi 
nimeni, nu-i pofteste nimeni. nu-i ceroșie 
nimeni, totusi, cu gravitatea copilot. 
rar: jucându-se de-a împăratul si curtea 
se cred, ln un "nonient dat. cluiur înnpă- 
vați și curteni — împart brevete do pe- 


niatitate si do nablațe literară, subscriu 
cazuri, proclamă războae si dau po 
runci de surehiun, Competenţi în criee 
domoniu, univevsali şi enciclepedici «di 
tasă. sunt gala să-si spuuă cuvântul îu 


orice problerii până când din suficienți 
plină de tumiwi se poiienesc în vidicul, 
„Dar ridiculil nu-i dezarmeazu, Se ri 








dică de jus, îşi sterg cenunchii. și nas 
pornind mai depurte la războiul lor 
săbii de lemn si cu goarne de tiniche 
Dapăce distrug  chipunite tot. curăţi 
terenul să-l facă destul de încăpător an 
biţioaselor planuri de cucerire, descopil 

“ă pămânuul a rămas totusi prea, strânt 
ventru vastele lor persenalităţi. Si po? 
pese atunci la crâncenă luntă de eat 
minare între foştii tovurăzi combatante 
de eri”, di 

Ne găsini = si deastădată == în fad 
unei caracterizări în totul veridice A 
peate prea blânde pentru neajunsuri”? 
pe care acest tineret necoţi şi necresett 
le provoacă scrisului românesc actuali 
întinzâniu-si, unrori, săbiile de carti? 
până dincolo de decorul teatrului în cal 
fae pa cumonii mari -- dându-și pal 
me şi ehionț! si încercână să verbeast | 
la fel cu oamoaii mari. lată dece sut 
vu pavtizan convins al înterdicţiei lit 
rare la care — însă — nu se va put? 
ajunge decât prin frontul strâns al ad? 
văraţilor seriitori. Semnalul dat în s! 
ceastă privinţă. de d. Cezar Pairescu, 
întradevăr praţiva si semniticativ, PH 
urmează să fie imitat și înţeles. Za 

O PREȚIOASĂ PĂRERE ASUPRA Li 
CARAGIALE publică. în acelas număt 
d. TI. Marn Sadoveanu: 

„Caraviale este acela în jarul ii 
se strânge toate undale purtătoare de s%; 
nrințele vieţii. pentru teatrul nostru t be. 
nânesc. Ci 

„Cutenneuln din acest punct de verlere alp 
n însetunătite care trece cu mult pest, 
opera sa. EL reprezintă o putere a unt 
provincii — muntevasti în cazul de faj 
a unui oras — Bucurestii. cărora le re 
vine pedeantragul cinstea crecrii une 
teairu românesc, în înţeles unui COT 
plex, ca acela de azi, 

Si mai jos: ni 

au dai, atât lusii, cât şi Craiova a0e 
tori mari. Dar toți au fost ahsorbiti dA 
Bucuresti. unde ven'au să sporească, ÎN 
vremuri de formaţiune. viaţa adevărată 
teatrală ce numai nici uvea să se fur 
meze. Dacă, rar fi existat Caragiale, di 
poate ar ti întârziat numnai”, 

In fine: sf 

„Din acest focar, cara a fast Caragi ial 
cu opera lui av crescut ierhele luminoas 
ile marilor noustre glorii de scenă, 

jel este creutorul si ul unei ea 
jurnalistică, urctoricească si seri'tovicoa 
scă în care inrăsi a fost ajutat de mi Il; 


dintre interpreţii săi pentru creeure 
unui bucuresteuism at anecdatei, Că 
adută iaius, vulgar, sarcastic, inconteshi 
tubil 


însă”, îț 
Prezicercă e en atăt nui prețioasă. ţi 
cit îmbrățiseuză mai mlie preblemia 
udocuute iteatrui -— ca uperă literară P 
ru artă scenică. boema. etc) și cu cât tre 
nouă. Autorul ci are toate mot'vele sep 
ndânceească. fe 
Ce păcat că stilul e MICOVI = ai 
de prnviu si nofirese, D, M, Sarluveanii? 
are toate iuotivele să serie nui natura 
chestiunile pe catr d-sa. le tratează, inu 
fevesnnză pe toată lumea, Si poate masi 


mul pe cei ve înţelez mi pveu, rY 
» 
1. P. în 





Sedsniasi cie 
CV vasile 


Conipozitorul Rossini hucauia întrun hus 
A împreună cu Cica, Zumbuni, Bull. 
Ii și ia Giargi, interpreţi rave trebuiau 
creeze npera pe rare trebuia so com- 
ze dussini pentru deschiderea teatru- 
ti Argentinu, 

Din îire, hossini era edu leneş rişe 
au trecu criteria săpiăneini fără sri 
-rie o nulă, dun ixcătirea contractu- 
i de angajament cu direcţia teatrului, 
i care se cbliya să prezinte manuscrisul! 
uzicei îutrun timp [uurte scurt, 

1 mui despăteau nui două stiut 
dani până lu premieră, 

Lăsinăd ia o purie lencu, se hotri să se 
cute în căndăruțae lui modestă. In tine 
ul stersta nu mai mâneca dproripe, nu 
ornien de lac, nau făceau ultersa dreul 
& cânte Ia pian tot timnul zi şi noapte 
șa că bietii locatari ai cumerilur vecine 
u sc puteau odihni. Tâţi credeau său 
ebunit, 

intro zi Garcia, prietenul lui şi primul 
enor din ansamblu pătrunse la el în cu- 
eră cu zeultăă greutate, şi îi inu discur- 
ul următor: 

| — Ai întors hotelul cu dosul în sus, Pe 

a Gitryi Vai îmbolnăvil de nervi, Zun- 
oni rren să rezilieze contructul, Bolticel- 
i su refugiat în pirviţ şi cu con sigre- 

d din ccnuza tu, Suntem. aici cu toţii cu 
yă repete și să dormim ; dar din cuuzu 
fenei tele ne putem repeta şi din cauza 
pyomotului cel faci ne împiedeci să dure 
min, 

Până acuma trebuia să lermâni opera 
pe care lu nici nu ai început-o şi (păsesc 
pă ste mult prea tirziu cu să te apuci ele 
pci înainte so mai ronpui. 

Nu mai mănănci, na mi dormi şi niri 
mu vezi ră ai şi febră. Mai bine ur [i dupe 
mărercen nea să serii împresarului să-si 
ară vest de altă premieră şi tu aședză-le 
în put, bu şi cumaruzii meu îți promite 
să fucem ln fel. 

După ce fiarcia termină ce arcu de sita, 
Iocsini îi răspunse : 

; — Asta e to? Bi bine, acuma că ai 
jspirsia d= vorbit du-te şi adu-mi aci pe 
La Ciorgi, Zambon: şi pe hutticetii, 

— Pentru ce? 

— După ce cor veni şi ci aici, ai să ajli! 
După un sfert de ceas primii protuyo= 
pişti ai teatrului Argentinu înconjurreit, pe 
mavole hossini care era așezat le plan 
sirâzinid răutărios. 

— Ant cresuseşi că eu nici nu am înee- 
îput să scriu. opera me, spuse lossini, 
ndrestdu-sc primului tenor, Ei bine, cu 
îți spun cd opera e gata și că nu-i mai 
lipseşte nici a notă măcar, Tu, (Garcia, 
iti serenada ta: Ecco ridente il cielo. 

Tu, Zamnboni, iati aria ta: Largo ul 
ifartotrne della citita... Și te domnişuară 
i Hr. sina, asculliiți curalina: Una enice pico 


hă 


[E [LIRA 
1 Se aşa buentă cu bucate fu distribmti 
[i 





Pt e pre rea! mpa marar 


. 


: înterprrțitor, 

| — Si acum prietenii mei. spuse come 
ipozitovul cupo doperei „Rărbiciul din Sr- 
vila”, improvizat în cineisprezere zile, Iri- 
"miteţi-mii rapişti să ză senală portile 
"pentru fiecare și duceți-vă lu teatru sd 
incepeți imediat repetițiile ? 


EsEca-carea 


INIVERSUL LITERAR. — 45 


PN N 

















bb caz car 


O INIMĂ SO TILICIALA 

Doui savanţi franeozi, d-nii Iton Bio 
not şi C. Maser au invonliat o inimă 
artificială cu ajutorul căreia se vot put- 
tranatuziunile de sângn. Acea 
stă inimă artificială e pusă în fun 
(iune de un motor electrice si trimete 
sângele în vine siueronizănd transfuzii. 
nea cu pulsuţiile inimii pacientului, 


iu face 


SPAUSIEUIL, OCHILOR ALBASTRI 
Vcultistul landonez William Corhett a 
proclamat că in câţiva ani ochii enslr- 


zoaicelor în gonerul albastri. vor devuni 
hruni 
Această modificare a explicat el va 


ii consecinţa neașteptată a lutninei elee. 


trice intenzivă si lectura ziarelor  ntât 
de abundente. 
Pupă d, Corbett, ochii brumni suportă 


imai bin decăt cai albastei Oboseala si 
Jumninu intensă, si natura uu va întârzia 
noilor esigonte 


să udupteze pupilele 


alea vieţii, 


CN SI SMIAOLA  OAMILNII 

Bineînţeles, că nu taţi la fel ca nui, ci 
asa zisi civilizații ne lim amână, 
tin țuvnueule diterite dela popor la popur. 
ustfel : 

Francezi! spun, când se întâlnesc unul 
ci altul: Bonjour cani îţi merge? Nu- 
politanii : sănătos; Olandezii: 
Cum voiujezi? Polonezii: Domuul fie 
laudat! Ganovezii: Sănătate si noroe! 
Persanii: Fie ca umbra-ţi să nu scadă 
niciodată ! Chinezii: Ţi-ai mâncat, or. 
ul ete, efec, 

Formele de salut nu diferă însă numai 
prin formula respectivă ci si prin gest. 

Asa chinezii, se hat cu mâinile în 
piept : juponezii îşi sect paatofţii : ncgrii 
din Lopez (coasta  Africei  acsitentale 
franceze) îsi pun un genunchiu în pă- 
mâni si bat de trei ori din palme, lu 
înălțimea umerilor ; Javonii îsi pun unul 
altuia nasul pe îrunte ; locuitorii Noilnt- 
Hebridle îşi toarnă apă pe cap; cni din 
insulele Mariana (Oceania) îsi. froncă 


VOS 


Cresto 


pinteeele, 

Şe ageot deept soruinte a salutului ten- 
plele Ovienlului, „A fost răspândit de că. 
lve coi diutâi crestini, E verba numai de 
strâneerea de mănă, pe care-o practică 


şi noi, 





caricatura zilei 
SGÂRIE-NORII 





— Treizeci si două de etaje la New- 
York ! Da prietene! Pleci de jos cu sacul 
de ciment Luni dimineaţă, si ajungi cu 
vl sus la tovarăşi tocmai Vineri seara. 


DATORNICIL 





— Te faci că nu mă nai vecuniosti. Dat 
uiţi datoria, 

—- Păi, tocmai de areea că nu e mu 
recunosc nici pe ea. 


(Dimanehe ilustree, 


4. — UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 


La Cura Câmpeanu. iarna. 
ncupte albă. 

Un „antreu“, cure a servit drept sofra- 
gerie, judecând după o masă jefuită, -- 
un sulonaș, prin care pur'c'au trecut Vau- 
daiii, — şi-o odaie de culcare... val! 

Lan.pa pâlpâ-e. L.uminările. dela pian 
Taor, 

Dac'ar trage cineva perdelele şi-ar nă- 
văli ziua-n cusă, i-ar vedea pe toţi livizi: 

Cora, stăpâna custi, ascunsă, pe-o cană- 
pea, în varza unui „pegnoir” de dantelă: 
un bătrân, de ghindă, fost ce-a fost, căce: 
ce e nu se spune; o brună, ivostiină. care 
s'a „enervat” şi se plimbă centrazicănri 
geometria, cure susţine că orizontaleie nu 
pot sta vertical: un alt bătrân. de tobă, 
altuit cu otrava caprciilor lu: serile: o a 
doua brună, „ambetală” de-al treilea ui 
ei divorţ; un nou venit. pe care toți i! 
strigă „Darbule”, — şi încă doi: unul în 
iund, la o masă, adormit pe braţe. ca şco- 
iarii pe pupitre ; iar altul dincoaci, pe-: 
sofa, tolănit, total, opi, — afară de cel 
ce se tăvăleşte sub pian, schilodind mar- 
şul lui Chopin, — şi de-o prietenă a ori: 
cui, poreclită „gâsca“, 


după o 


Toată noaptea au vorilit, au cântat, au 
jucat, — şi-acum, după opt ceusuri de 
sdruncin, o oboseală desmăţală, care nu-i: 
lasă să plece pe la casele ler, de-abia le 
smulge. din când în când. câte-o frază 
căscată. -- ca să zică ceva, cu să na- 
doarmă. 

Numai Cora, în cuibul din care nu su 
clintit trei ceasuri, nu zice o vorbă, nas- 
cultă pe nimeni, — parcă nu c-acolo. 
Cete-ntrezi de gânduri îi coliudă minţile, 
— dar cine i ie stie?.. -— mânate de-o 
prisă din ce în ce mai dârjă. dar cine 
i-o ghiceşte ?... 

Lângă ea, Barbu, — diseordantă notă 
în perfectul ansamblu înconjurător, — se- 
"nclină-ncet spre ea şi-o-ntreabă h!ajin : 

—. Ce ai? Suferi ?... Ai cova, 

In locul ei, răspunde cel tolănit pe soia 

— L830, mon cher! A apucat-o, Agt 
a apucă, odată. pe săptămână, dumineca. 

şi azi e dunuinecă. 


"— lar dunineata, invers: nici chiar o- 


dată pe săptămână nu găseşti cu vale 
să ţi alegi verbele. 

Ce! far incepi?.. Jar scene? lar 
ceartă ?... 


— Eu? Slavă Domnului! IE mult de 
când, pentru durnneata, nu mai sânt de 
căt o veşnică tăcere. 

—  Iatreb, fiindcă aşa esti totdeauna. 
pe cărbuni, când îţi vine „odorul” dela 
pension. pricopseală ! 1. O ticăloasă mai 
mat !... 

-- i.asă-mi fata-n pate!... 

— Poţi s'o dai în zece nensioane. - 
moft). Ce naşte din pisică, soareci mă- 
nâncă. 

— Nu-ţi dau voie să vorbeşti de ea!... 
isbucneşte Cora, sărind, lebaică, din cul- 
cusul gi, 


orice L., 


————— 








SÂNGELE 


de HARALAMB LECCA 


„- Cel, Esti nebună >. 
al, cu mai multă mirare, decăt cura). 


— Sânt! cămuai scos dinu firet.., De- 
atâta vreme-năbuş 1... Nu mai poti... 
Spara tot şi strig!... — Ce! crezi că, 


liindcă ne-ntreţineţi xi ne ziceţi „cocole”, 
aveţi dreptul la orice ?,. Lu nimic n aveţi 
drent, decât la vorbe ialşe, căci talşe ne- 
nvăţaţi să fim. hu minciuni plătite, căci 
cu imivtiuni ne mănjţi, —- şi la un des 
zust Tara stamân : căci alăt ne puteţi iu- 
>piră, 

— Da? De când. 

-— De când nu mini dun puteri, Să-tuul 
poruucese ; de când mai degradat şi mai 


tăcut să ţâsşnese. cu ultima energie din: 
to viţă. ile care vai bătut joc. voi, 
bărbaţii, degrudatori femeilor !... 

— Hm! 


—— După urna voaăţră. sântem ce Său 
tem. An avul si uoi Inaină, casă. feani- 
lie ; an uit şi noi pudoare, — ȘI nu Ie 
nai avem. Cânil treceţi pe druni, ne-ară- 
taţi cu Lastoulil, ca şi cuza pecetea unta 
ile pe frunte, nu ne-aţe fi pus-u vul 

Noi 2... 

Intoarev-ie. lontule, 
ea, luată-n pnhuiul indighărei, intorcitu- 
du-se spre bătrânul se tobă. care, sur 
prins de furia asaltului, inmepenise cu 
nâna, pe şoldul prea (les explorat al „ara 
hetatei”; — întoarce-te cu 20 de ani în- 
napoi, si spune: cum mai cunoscut ?... 
Cu minte, cu carte. cu ciuste, cu rost, — 
pân'am în.plinit 12 ani, De-utaaci încolu. 
spane tot dunineita cine mă lua de-opăr- 
te, să-mi vorbeuscă-n dorul lelii?  Cine- 
imi împrurnula pe tur. cărţi ueobrăza- 
te 2 cine-nu dă lecţii de deș ravare?,. ar 
thai tăvziu, când mai găsit în noroiul, 
in către mă 'mhbrăncise tot un aristocrat” 


Com Uuuă 


ca dunmneata, che sa repezit la anine. 
mai lacori și tai neruginat 7. Dute 
Jui !.,, Domnul. care are mărsevia să-tni 


atingă ce-an: si eu scump: coșul. Mă 
văzuse în leaeăn, înii uriărise copilăria. 
imsese prietenul tasii și, la gura OC, 
atunci când poate tot mat cra speranţă, 
--- în loc Să mă ridice, să-in arate pia - 
rea şi să întervte cavalereşte pe lăngu 


familia, care mă renegase. --- asi. ma 
invitat într'o cabină la chef, 

- Fi bravo... parcă 

— Ss-hţeleze ?.. cu- noi. vă e pertuis 


Daia, diu an iun au şi din zi în 
Zi, ne "nsenunchiaţi şi ne tertfel.ţi. ca 
niște vite. Dau. nici pe celelalte. „cin: 
stitele”, nu le primiţi pe-o treaptă cu vo 
când invoacă drepturi. Pe de 6 parte, 
strieaţi: „slabe! incapabile! muteri 
cum zice cdonmul. - iar pe de alta da 
câte ori e vorba «le-un sprijin, care să vă 
sature ambițiile, tot la tuste daţi fugii 


- = Co-aro-atace ? Ce-amesteci o anume 
speţă. cu.,..? 
Asa ?.. U anume speţă 2... Dar vui. 


când vă nsuraţi. când văusuraţi fără cii- 
mașă, luând fete-n cutifele. ce speţă săn- 
teţi 7... Să vă fie rușine t.. Nu sânteţi nic! 
cel piţin consecinţi. Blamaţi pe unii în 





)eunbă ne cul- 


ifara căsătoriei. şi, din contra, găsiţi 
«rul cel mai onorabil ca un individ, 
nici wave sfanţ, nici nu face nimic 
se-ndoupe. să se-nţolească şi să se li 
in trăsură, pe socoteala nevestii, ca 
trivtor 1, Săânt mai cu obraz albin 
pe trântori, îi omoară !.. 

-- Asa a fost de când humea. 

=. Minţi !... Altădată, când bărbatui 
iilnea o jemee mai presus de el, n 
vita la ea, pâna nujungea vrednic 
privi, iar când ferneea erea mai jos, c 
nălța, 6 ridica până la el. Erea şi g 
"os, 5i delicat, — Nu ştiea, săraca, 
poarte ;.,. c-uvăţa, — Erea comună ?. 
maniera. - Erea incultă ?,.. o instr 
0 exilase societatea, 7,.. altă societate, 
a a voastră, — i-o impunea, prin | 
cumpărare, prin numele lui !.... Azi, 
nucă vai civilizat, fiindcă v “aţi sub, 
sufletele. fiindcă vă revoltați când ti 
spune că tescindeţi din maimuțe, ab 
nu bestii. — cri. au vă uitaţi decât | 
sus; ori, dacă nu vă puteţi lipsi de f 
păcătosusele, ne consderaţi ca unelte! 


plăcere. Sântem ordinare ? Mecena, 
nesimţitoare >. sântem !.. ar a CUL 
vina 7... A voastră! câ Ne-aţi stors 


inimă cel cin urmă strop de sentim: 
si ne-aţi ulcerat buzele cu sărutări iat 
dare, Să ne plătiţi cât mai puţin și 
ne-njosiţi cât mai molt. ăsta vă e id 
lu). scârbă !,... 


Si, ca un ultim spasm al revoltei, 
trânti pe canapeaua de pe care se seu 
se, osteniiă de fiorii cari-o scuturasei 

- fără să vadă în ochii lui Barbu exp 
sia unui seutiment, caro avea să-i g 
chidă a nouă viaţă ispăşită și ferice,; 
între inima. lui bună și vesnica ei mt 
giiere : copila. t 


lar, pe când, «lui câte dui, ceilalţi esă 
somnoroşi, să-şi caute hainele în sală 
să facă din zi noapte, — lampa carei 
mai avea putere nici să pâlpâie, îşi dat 
tletul, odată cu trecutul Corii. 1 


C// 





UNIVERSUL LITERAR. — 4? 





Ceara reciaice în exlrease 








LA TABLE AUX CREVES 


de MARCEL AYME 


i Literatura rustică triumfă; doi reprezentanţi printre cei ce_n'au 
d încă 30 de ani, au şi atins o glorie, meritată. Pe Jeun Giunv, în Coline 
şi Un de Beaumugnes ta inspirat sudul; pe Marcel Ayme, /aureatul 

premiului i heophraste kenaudoi, județul Jura. 

Romanele rustice actuale au un acceni foarte deosebil; caracleris- 

tica lor nu e o dulcegaioasă duioșie, ele nu conțin insipide iaile sau 

isbucniri de eftin lirism. 

La Table aux crâves « o povestire realistă și de un puternic dra- 


i] matism, evocând oameni cu sentimente violente, rudimentare, întâmplări, 
priveliști asemănătoare lor. 
In trăsăiuri esențiale şi viguroase este redat tabloul celor cresculi 


în preajma codrulu! şi a graniței; ofeliți, indepedenți şi copilăroși. Opera 
iui marcel Ayme răspândește o poezie specială, un parjum tare, de 
pământ slropil cu sânge, de ură şi dragoste. 


SUBIECTUL 
Y'rederic Bregard e contrabarulist, Dia 
ițera apropiată strecoară în ţara lui 
asornice și tubac, l-au venit insă de 
jandarmii : stă inchis şase lumi: 
md e liber îl aride dor de răsbunare. 
e convins că l-a trădat un prieten, 
Fhain Coindet in Cantagrel. 
Hocmai întorcându-se dela ierte, 
Best Urbain își zăseste în mijlocul bu- 
Htariei ; spânzurată ue frânchie, pe su- 
sa Aurelia, Botnavă de uu ulcer fără 
hc la picior. muncită de viaţă, sa si- 
Bcis, însetată de hodină. Părinţii do- 
cetei, ar dori să căpătuiască pe vidui 
o soră a ei. Urbain refuză, EL e in- 
gostit ; și acum îi e înpiuduil să se 
ndească la frumncasa foaia repari, 
e și ea la îndrășit de mulf., 
iudoşi : foştii socri svonexe ci Lr- 
in si-ar fi ucis soţia cu să seupe de 
In satul Cantupgrel nimeni nu dă cre- 
uneltirilor pătimaşe ale foștilor so- 
i, dar alătureu în cătunul Cessizuy, îu 
nte cu Frederic. toţi sunt gata să sr 
Rice impotriva. ucipazului : si, pioşi, cer 
i rigurozitate preotului din Cantagrel o 
mormântare religioasă. Sare chiar în 
a trate-siu, Jana de-l apără pe Ur- 
in și ea risipește orice umbră ile bă- 
ială în mintea preotului. 
Dragostea celor doi. si uru unuia cu 
At mai înverșunată. formează fondul 
vestirei, Ambele sunt puse în lumina 
venită şi pin încordat interesul. 
Drama cerea singe, Un lan la o nur 
ne de codru. La Table aux Crâves — 
polo are loc vânătoarea de oameni; 
olo va curge sângele care răscumpără 
icirea soților şi împacă pe dusmani. 
ucis, din întâmplare iun unchias Slă- 
inog şi fără minte, Jana, după ce ru- 
ase pe Maica Domnului să ferească pe 
dragi de moarte, trimisese  înswre 
aul ei, fără plan hotărât. inconștientă 
proape, pe bietul 2m in pădurea fatală. 
h adevăr acesta. fără vrere. iîără ştire. 
idase pe Frâderic jandarmilor. Ispă- 
ste, cu toata că e nevinovat, 


Ii 


In timp ce Coindet se culca in şură pe 
n teanc de paie; Corneta şi L-uiza 


Trucluzi se instalau la piiveghiu, Se ho- 
tarâseră să facă mai înainte «le toate 
toaleta inortuară Aurelivi. Pottească jan- 
darmii să spua ce le-or place nici asi 
nu puteau să o lese toate  ncpticicu. 
După ce o deshrăcară, ji puseră schinu- 
buri curate, ruchia de duminici şi o cul- 
cuseră sub plapoma cu mâinile crueiş 
pe cearceatul lăsat în jos. cu vu batistă 
peste faţă. 

Pe măsuţa de noapte acuperită cu ue 
icţişoară albă, ele puseru o farfurioară 
cu aghtazină pentru u se uniezi: creaguți 
le stropit. Iar apoi făcuseră un filtru 
mare ie cafea din vare beau din când 
n când căte un pahar, între două ru- 
xiciuni. Cu glas domol, ele vorbeau și 
nu le era urât. Totusi femeia tai Victor 
lruchot nun vu avea tocmai lu stomac pe 
Corneta. [ra geloază văzând că pupili 
asistenţei publice purta civrupi de niă- 
tase şi ducea un trai dle domniţă între 
băcănia şi cafeneaniu reposaţilor bătrâni 
in timp ce eu vru sut să-si vaza 
He munca grea a. fermei. Se înciuda îni- 
potriva lui Corne cu inima de neprice- 
put. prostul des Corue care luuse o fată 
fiuă căpătâi: pentru ce vure.  doanine 
javtă-mă, Te față nu-si trădase nici 
odată cugetul, îi sj:unea  Cornefei pe 
umme : Julieta ; dar aceasta stiz cun 
stau lucrurile. 

in camera mortuară, o lin ste invălua 
inimile ambelor femei alăturate, de 
grija muorței aşa de reci asa de adinci 
in colțuri intunecate pe unde nu ajun- 
zea lumina. Odată. corneta ispi măsuţii 
iângă care seileau, şi făcu de se clătină 
abajurul timpei. Fiori de lumină vie a- 
lergari, pe patul Aureliei și Luiza palidă. 
strânse braţul Cnrnetei soptind: Isuse! 
eu un glas care dădea fiori. Atunci își 
alipiră scaunele, fericite că pot st dle 
vorhăa amândouă, 

Tot intrehându-se care să fi fost taina 
Aureliei, uititu tot ce deobicei puteu să 
le mpricinuinscă mă reciprocă, Corneta 
credea că Aurelia se înmolnăvise subit. 
nu îndrăznea să apue că înebunise pen- 
tru a nu ofensa spiritul rătăcitor al 
detuuctei. După ea. altă lămvvire nu sa 
putea găsi : deoarce Aurelia era foarte 
asiduă Ia slujba de durmninică. 

— Nu pot 3ă creu, zise l.uiza, Era vu 


liință prea la local ei care nu cumpăra 
niciodată wai mult decăt i-ar fi trebuit, 
nici chiar de un gologan. L.ui Co'ndet 
nu i-a lipsit nici măcar un vasture vreo- 
dată, 

— Că era la locul ei. nici vorbă; dar 
Sri cum eru prea vredincicasă ca să 
vişte o iumormăntăre civilă, și de, iată 
ce o asteapti. Îţi amintesti, se împăr- 
“ășea regulat. ]rni vine să cred că preotul 
nu se va împotrivi căci prea o cunoştea: 
ştia prea bine că nu era. femee să facă 
aşa ceva vaci ur fi fost în toate min= 
ţele. 

— Ți-azi da şi ca dreptate dacă ar îi 
tost vorba de celalt preot, Dar acesta. 
Aminteşte-ţi de ginerele Geniei Micoulet, 
hai? îţi spun eu... 

cele “Iwuă temei nuziră paşi în curte 
>i Aşa itupinsă ca de vânt mare, krau 
rudele Aureliei, tatăl, mania, surorile ; 
intrară va ce cawvulerie, şi nu se cpriră de 
cât în faţa vatului inoartei. Mama Mi- 
louin şi cele trei fete începură să scoată 
țipete asurzitonre, Tatu Milouiu, în pi- 
cioare lu capătul din jos al patului, își 
ascutulea faţa in mâini; cap de vulpo: 
bătrân cu uu şiretlic în fiecare sbârcitură, 
Femeile se ridicaseră şi deşirând mătă- 
niile. se inchinuu ulături de bătrân. Ți- 
petele celor patru femei Milouin erau 
gata să se pitoleas=ă când mama ridică 
batista cu ucoperea fața Aureliei. ln 
penumbra, Aurelia făcea o strâmbătură 
ingrozitoare. Fetele incepură să urle cu 
nemiluita. 

— Su spânzurat! spânzarată ! Aure- 
lia noastră sa spânzurat! 

Mama nu mai steiga, istovită şi se 
mulțumea să tot îngâne: 

— Cuw sau intâmplat vare aşa ceva? 
Cum oare? 

Și. de câte ari ea spunea uceste vorbe, 
bătrânul clătinea bărbia lovindu-şi gu- 
ierul cu un aer primejdios. Fetele înce- 
lară să. Mul ţipe deodată, le făcuse maina 
sarmn ; şi apoi tot ea întrebă: 

- - Dar bin» unde sa mai dus iar Co- 
indet ? 

— Odihneste în şură, zise Liza Tru- 
chot. 

O rânjitură fornăită exi din Milouin, 

Corneta încercă să lămurească: 

— Sa făcut toaleta Aureliei..,, 


43. — UNIVERSUL LIFIRAR 
— Se cădea el să ne vestească, reteză 
Mama. Vestea ne-au adus-o străinii. 


Porti. Și Diuuâncalui sa culcat, liniştit, 
da, linistit, 

— ra, amărăl, sa zâăpăeit, 
uoindet ; zise l.uiza. 

Phtrânul Atitvuin, Dâlbâi cu neinerre- 
derc, şi toate femeile fnmilei după cel. 

Nu le era îndemână celorlalte femei 
și nu mai crăcneal, Sucind mătiniile, 
se sfătuian din privire, Cometa sfârși 
prin a spune: 

—- Peoarece aţi sosit, noi maverm ce să 
mai căutum aici, van stingheri, 

— Da, adăugi: Luiza, ne ducem; şi 
esinud vor trezi pe Coindet. 

In curte. Cormiera şi Luiza întâlniră pe 
(oindet pe care strigătele îl irezisară. 

— Cu siguranţă mi-au sosit socrii, zise. 
i-am auzit schelălăind, 

Nu-5 Meu mulţumiţi cuie tine, zise 
Corneta, numai că unu sSpriu că ești tul- 
țumit tu de cele întânplate. 

Sor luişti ei. Vă multumesc de 
s1inghereată. 

Mlilouinti se înşiraseră în jurul mesei 
ca un tribunal. Coindet spuse intrâtul: 

-— Eram sigur că, veţi fi preveniţi uu- 
mai docât.,, 

il lăsau să vorbească fără să-l ajute 
cu 0 vorbă. en o mişcare. Coindet adlă- 
agă : 

— Iaca aşa — când ni-i Noroe.. 

Tăcere, Atunci Coinret îi privi pe toţi 
pe rând, drept in ochi şi se înturnă J- 
piştit. Bătrâna Milouin il rechernă. Co- 
„ndet se învui, se întoarse și Surăse, 

-— Vă trezirăţi ucurm 2. 

— Noi mavem chef de râs: 
trânul. 

— Noi mnavem. chef de râs, hu, reluă 
suacra. ii face nai bine să ne Spui curi 
San intâmplat lucrurile. 

— Cum sa întâmplat ? ută An ple- 
cat azi dimineaţă la iermaruc, la Dole. 
Când n'am îniuina: ani găsit-o spânzu- 
rată, Nu mai muşcă, Șfţi cât si mine, 

- - Trebue să fie o pricină la miiloc; 
zise Milouin despizând silabele. 

— Cu siauranţi că este, zise Coindet, 
dar pi: stu nici eat care, căci azi dimi- 
weaţă “era .ca de obicei. 

Nu mai pomeni despre ulceraţiunea p: 
care femeia lui o avea de ulăta vreme 
la picior, căci părinţii evau la curent, 

- „ Sunt fapte de nelămurit, zise iarăs 
el, 

-— Usi tuceu știu eu bănui soaera ; nu 
sar fi întâmplat aşa ceva dacă en ar fi 
tost fericită precum se cădea. 

— Dacă ar fi fost fericrtă? De vade 
știți că nu a fos fericită? Ce tot faceţi 
nazuri Si ca vă schimonosiţi ?... 

— Muncea din greu. Dela început sa 
ostenit aci peste seamă, 

— Na făcut totdeauna decât cura a 
dus-o capul. pe ea.  Ce-nri tot câutaţi 
acum, nu cum-va e vina mea? Anul tre- 
cut. i-am spus Să-şi iun ajutor o fată de 
15 ani. Na fost chip. Nam silit-o. sar 
fi bănuit, iar că mi-am adus ibovnica. în 
casă. Si apoi. ia mă rog, nici pomenealii 
de astea taate când a fost vorba so iau 
de soţie ; socrul nu conlerea să spunii 
hojma: „Aurelia noastră, cât privește 
munca, e un bivol. face treabă de sute 
de mii de lei, nare nevoie re zestre...” 

— Dar bine, a murit de cava ; zise cen 
nai mare dintre îete. 

—- Yam rai spus, sa spânzurat, 

Coindet se simţea stăpân pe sine, cal- 
mul său cra masiv, își privea socri pe 
suh nas, fără ciudă, aproape fără de 
ironie, dar ori cum mulţumit văzând pe 
femei, înțepenite într'o furie mută. Ele 
căutau o învinuire precisă care să-l seoa- 


săracul 


zise hi- 


tă pe Coindet din săriie. Ile aveau totuşi 
ceva pe văriul limbei, dar nu îndrăzaca 
să-l slobozoazcă, Bătrânul începu. cu Blas 
perfid: 

-- Usor e să Spui că Sa spânzurat... 

Saltunci fepieile nu-și Dai conteniră 
manţele, amestecându-si înv.nuirile, AI 
relia eva pron pioasă, bu a putut să se 
sinucidă. deduse destule dovezi de veseni- 
nic, era ceva ciudat in catastrofa ucea- 
sta. dar so limpezi ele lacrurile, jurau 
pu trupul Aurelivi. Mama voi să dea a- 
cestei facăduiuţe o solemnitite speciala. 
Inecenuebuă la căpătăiul patului, luă 
măna Auralini si încercă să u ilucă spre 
inimă. Nădit însă Aurelua se înipotrivea. 
iraţul ei țeapăn nu putea fi miscat, 6 
clipi. Doritoarele rămaseră cu cura cis: 


sntă cu rvăruntziele pline du supereii- 
je. 
Deodata. XHlotiu. înblăuzin, propune 


ti oinilet : 

- Da să esta puţini în eutle, mei e 
ien îmleimănă, 

Inninte de a trece prazul. tudsnoagul se 
uită Ja seorpiile sale, cu act ruulţuniit: 
cu ut regisor la actorii Lut. 

Ambii bărhţi se preumblau iretişor 
fără Să vorbească. Cotnaet cu ata în 
sus, Deasupra sesului. “urle viaţa se pur. 
den în întunerec, cerul albastru. cara nu 
se pinten atinge cu mânu aveiu toată Îm- 
potlanța. Coinrer vedea lucrurile pmrreta- 
vabite, Erau totusi de pe pământ. 

So n-său căuliuut cutu Su irrecapiă, 
jpvi si el ecrul, 

— YVreimea bună va ui pina zise cți 
vântil suflă dinspre ses. Iutro privinţă. 
puţină ploaie par strica, [ useat pătrate 
tul ; cu greu tiece plugul. Cin stau cu 
lucrul ? 

Coindei întinse Draţul înspre  piulure 
cara făcea e linie mai neuară, îndărătul 
ttrumului. 

— Am Îsprăvit Merţi de semănat în 
câmpul WDobout, teri; aa înecat la Table 
sux torâves, Nu e mare lucru de ficut, 
căci Lat semănat mai tot pășune. dor as- 
tpunvală tot este. Moare toate sinevoa un 
când a plecat Lean la meliţie. si nici chip 
ză găsvse alt urat, 

— ţi vine grau, de sigur. zise Milouiu. 
Si va fi mai ereu ine de acum înaate, 
că nai să ai nici pe nimeni în casă, 
_— Sau încurest iţele rău. conveni tio- 
indaf. 

— N'ai să poeţi rămâne sugur. Ci gin- 
dește mimi, grija vitelor. a brunei tale: 
a casei. știi si tu ce înseamnă  tnute 
astea. 

Milozin tăcu câtva timp: să-i dea ră: 
zaz sinerului să mediteze, apoi urmă: 

-— Nu ptea văd cum ai să le pui toate 
a cala. 

Coindei sta treaz, de câte ori îi vorboa 
ua dragoste socru-său. și răspunse: 

— De scos ln cale, le-âi secate eu. 

Tisti mester, te stiu, zise bitrânul? 
Due ori cură. Nu voi putea duce astfel 
inultă vreme. Tot va trebui să-ţi ici n 
femee. 

Coindet. ridică din umeri, si spase cu 
fos: 

— Tot mai am femee. 

Băirânului fiindu-i frică cun că sa 
prea grăbit urmă să voPhoască fără să 
prea insiste : 

—— Ei spun şi em asa ca să nu fue: 
este vreme pentru toate. Totuşi mă în- 
grijesc şi de ziua de mâine, 

Coindet nuzise spunându-se că fiecare 
din steitele «le pe cer ce Iuui mare cu Inii 
şi mii de ori decât nu mai știa ce, Era 
bucuros în seara. Aceia să ştie că sunt. 
atât de mari. Era duios să cugeţi. 





TIP. ZIARULUI UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr. 

















































[n scara cola era aproane 
Numai că or acolo şi Milouin, cu q 
lui desgustăitor, eare îl tot anim. 
mai ln urma urmei ce ţot bâjbuia 
lvânul? Comdot voi să plivească 

De de altă parte, Du spun că 
si d-ta dreptate... 

-— Jiri, vezi bine, înstăcă bătrân 
mai nimerit ar fi si te hotărăști 
vreme. Intre bărbaţi, se pot privi 
vile asa cum sunt. ba îţi spun Câţi 
bue v femee, Nu înseamnă că nai 
vere cânil ta vândaşti li cele viitoare 
Tu-mt vei răspunde că-i pcţi lua o 
nică care să-ţi facă ctorba. A! gi 
drază, ja să-mi spui ce este o sluj 
si Su stii că-i stăpâna în casa tad 
su poate TI, iruseală, Azi ori mâina 
va trahui să fe însori ; nai îvcotro. 
ur putea răi Aurelia, ca mine ar Sp 
bână na ulta, ar putea să vie feg 
înea Să pălească şi să trehăluiască 
ii, Zie ea, ferubia, dar pot veni. si fă 
Pentru tine ar fi chizr mai vesel să 
una din fete, 
Da co: hătrâni cur vorbeste Uureoră 
trniurea ? 

= Cam asa, şopli Coiuudlet. 

Mai târziu, când se va fi ubic 
nn- din fete nici Sar putea prea bin 
dA... asa ceva ar fi mai pe plac şi 
reliai. Ja spune. De ce nu te-ai în 
tu cu una din fetele mele... 

Coindet nu răspuuse pe tegânditi 
se Sfăthui cu stelele cutvi acopereau 
umar de hectare, Cât rlespre bătrân, 
dea că sa și făcut, Coindet întinse 
uvtuărinul q stea căzătoare. care los 
era jos îndărătul casei acum. Ducând 
să 0 vază, zise soeruhui său: 
€ -— Fetele vl-tale, Mii putori. 

Pătrinul rămase ţeapă În rup 
ciţei. Apoi zi muiu-si ginerele pa 
colţul cu unei: se gribi spre n 
tără să l ustopte. 

Când Coindet 
Vominii se cra, 


intră iu bucătăr, 

-- Vă si ducați? zise el. 

Femeile treceau fără să răspundă, j 
să-l priveuseă, EL puse întrebarea sij 
crului său, bătrânul se opri și reîni 
uăndu-se inspre camera de culcare ; 

— Ne-ai iusultat în faţa  calav 
Aureliei noastre. dar se va afla venta 
ne-a murit fata; las pe mime. 

Asteptă o clipă Să vada Coe aie/ 
amenințarea : Coindet privi orold 
zise cu simplicitate, 

Jucă. aproupe niuiezil nupini. 

Atunci bătrânul esi pe urmele 2% 
lor isbind asa si borhorosind ceva eg 
părul alb, 

-- Mai adinidavea era, prea multă, 
me. si intă-mă singur acum. sopii 
indet. 

Găânrditar se duse desi reluă locuţ 
căpătâiul moariai, Inţelesese prea 
aluziunile femeilor pe când îl între 
usupra pricinelor dramei, iar cele 
urină vorbe ale bătrânului avea un 
soles neîndpelnie, 

Au să-mi facă neațunsuri nesfârş 
cuzati ni. : 


DIMITR 


iLontinuare în nr. viitor)