Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0001

95 2%54,. 


r 


ZA 


= 


Adei 








747 


A. 5. Woman bopaer 
| N 


»t 


„N 


r 
i 
> 
EI 
= 


% 
TIMOTEIU CIPARIU 


1 lanuarie 1939 


Anul XLVI Nr. ţ- 








ie 


3. — UNIVERSUL LITERAR 


Na 





C îitori 











TIMOTEI CIPARIU 


şi gându-mi iseuditor se afundă din 
nou în trecut. Dezgustat. de superhiciali- 
tatea şi liş:sa de entuziasm a unui pre- 
zent atât je tăcut, el străbate cărar.le 
încâlcite ule modestei cuburi naţionale 
în căutarea unei oaze cure să-i prileji- 
ească un adevarat moment de supremă 
fericire, în uăzuirea spre un astru viu 
cute să-l încalzească în:belşugat cu Ppu- 
zele celei nai curut: călduri sutletegti, 

Inspăimântal de răceala de phială a 
unei uctualităti vops.te, se or.entează, 
plin de nădejde, spre încă una din acele 
„inimi mari, tinere încă” pe care atâţi 
bătrâni ni le-au transmis în pagini de 
neasemuit entuziasm şi de vestăpănită 
tinereţe, 

si astiel călcânid, ca în basn:e, hotarele 
şi neglijând prugurile, el se vede ajuns 
în una, din cele mai înflorite grădini ale 
sufletului românesc, în acel Blaj pe cure 
Al. Odobescu îl socotia cu toată dreptatea 
„tăria cen mare a iamânirmni luminate 
de peste nunţi”, în acea epocă „de mă- 
vire, de slrăluvire şi de mara vază” pen- 
tru acest oraş — după expresiunea pre- 
țioasă a unu. alt mare bu al său — dr. 
Auzustin Bunea, 

Şi gândul, destul de ostenit, se opre- 
ște în faţa unulu dintre cei util de fruri- 
te rețirezentanţi ani ecnlturii şi energie. na- 
ționala. în faţa acelu. titan catre, ca tă- 
ră; n fost de o bătrămeţe uimitoare, iar, 
ca bătrân de peste 4) de ani, sa remar- 
cat yrin entuz asmul de adolescent al ce- 
lei mai curate şi mai vrednice activităţi 
cărturăreşti, 

In tot ce se poate spune mai veridie şi 
mai cuueis desvre acest 'Dumoteiu Cipa- 
riu —- preot, protesor, cleric, cărturar dis- 
lins, iscoditor de preţ case lucru vechi, 
filolog, filosof, em politic, gazetar şi cu- 
vânător —: de a căruia fiinţă sufletea- 
scă ne simtim atât de înstrănaţi, deși 
cealaltă a plecat dintre noi aha de 4 
decenii încheiate. - 

Dar lucrurile urmează să fie adâncite 
prin cercetarea caracteristicelor acestui 
suflet măreț din îndemnul şi sub oblă- 
durea căruiu neamul rumânesc a putut 
să câştige atâta, 

Ne interesează — în prima lin'e —- a- 
cea energie sfidătoare cure l-a făcut să-şi 
ocupe cu folos și multiplu aroape tot 
timpul existenţei sale pământeşti, să 
iupte şi să stătucuscă în slujba idealului. 
Dacă acestei porniri înnăscute ii alăturăm 
persevorenţa înt atât de necruţatoara și 
răbdarea mai mult de cât omenească. a- 
junuem la încheerea preţicasă că. dacă 
personal.tatea lui Ciparia ar urma să 
fie redusă la sunhbol, mai cu seamă 0 vu- 
inţă de neînfrânt ar trebui să vederi 
în ea, 

Si lucrul merită toată atenţiunea când 
ne gânclim că această voinţă a fost me- 
reu în sluşba cauzelor celor mai mari şi 
drepte, în serviciul patr-ot smului celui 
mai complet si mai luminat. a celui mai 
comylet Românism, pe care ei îl aveau 
în vedere în tot ce gânciau. în tot ce vi- 


1805 — 1887) 


sau sau Juerau. De-aci şi complexitatea 
personalităţii lui Cipariu care şi-a. urmă- 
rit ţinta, nu numai cu toată credinţa, și 
pasiunea, dar, în acelaş timp, în atâtea 
domenii de activitate omenească şi în 
special, ca prcfesor, om politic şi filolog 

Ca profesor a fost educatcrul entuziast 
si priceput al atător generaţii, acela care 
a avut suf ciente mijloace nu numai Sire 
a-si răspândi cunoștințele. dar muii ales 
pentru a-şi creio, printre foştii elevi. dis- 
cipol şi admiratori crelinc oși pâna la 
fanatism. Fireşte că, la aceasta, au con- 
tribut, în bună măsură, si prneii le 
lui linguistice din care ţâsnia cel mai 
curat patriotism. Oricuan ar îi nu trobhue- 
ște trecut cu vederea amănuntul că T. 
Cipru continuă să fie. în Ardeal, unul 


dintre cei mai preamăriți Nomăni. unul . 


dintre puţinii ale cărora îndrumări eu 
tinuă să fie urmata, să numere adepţi 
hotăriţi şi fanati'si, 

Ca om politic a fest de o intranisiaență 
și de n conscenenţă siranie de adevărat 
apostol al naţiunii sale pe care a știut 
so reprezinte atăt de complet în nutmie- 
roase împrejurări, Necruţăud n'ci un fel 
de oboseală si prerictităndla-si situațiunea. 
el utilizează tente miileacele care-l pu- 
teau duce ta rezultulele cele mai fericite. 

Ploca şi aci dela pr ncipiui: „ce va 
păţi o națiune întreagă, eu încă sufăr 
pucuvos” si lucra îatrerărinil izbânda de- 
săvârşită. 

Impresonantă este unitatea desăvârși. 
tă. armonia dețlină pe care 6 doscoperin 
ușor în acel suflet entusiust care, șe tua- 
te că le urmaăria acelaş ţintă: fericvea 
neaniutui său, E în aceasta unul «lin cele 
mai niari merite ale lui Cipariu care, cu 
educator, făcea întra coții, ceeace, ca on: 
politie şi ca om de ştiinţă, făcea pentru 
oamenii mari, 

Și pe lângă această “m'tate, aarecuri 
extrinesecă, se adaoză cealaltă — din cu- 
priusul fiecăreia dmtre man'festările sale 
imite. nsecă, în chipul acesta, ca om poli- 
tic, de-o pildă. „ela rămas totdlenuna cre- 
dincios vederilor... care au produs rna- 
rile acţiuni”! naţonale  dându-ne de-o 
parte pildă frumoasă de statorwrie în 
principii şi în Iiptă.. dar de altă parte, 
arătându-ne că viitorul politic al lomă- 
nilor* din Ardoul atârnă mult de con- 
vingeroa, ce trebue so producem în Casa 
domnitoare, că este în interesul ei a ne 
ocroti, ajuta. surijini....“ (). 

Si atunci. dacă, urmărind ideea unei 
noui caracterizări. vom vedea în Cina. 
riu —. tocmai din cauza sărăciei suile- 
teşti =: a nesignranţei ideolog ce în care 
ne shatem astăzi. unul din cele mai pre- 
cise, mai preţ'oase si mai unitare carne- 
tere —- lucrurile nu vor putea părea nc- 
vernsimile. 

F. cel mai mare omaciu adus acestei 
statornicii de neînduplecat și pilda ceu 
mai vie pe care o anumită actualitate ar 
avea toate motivele s'o urmeze. 

1) Dr. Aug. Bunea: 
Blaj, 1905. 





Amintirea lui T, Cipariu, 


de PAULI. PAPADOPOL E 


a RE 

Si o ala: teme'nicia ideilor salapb-d 

litice care se situau pe baza cea mai so- 
vidă, pe tundamentui de neinlăturat al 
celor mai serioasa şi mai chibzuite cer- 
cetări ştiinţifice istorico-filologice, Acea- 
sta este şi latura cea mai cunoscută a 
vastei sule activităţi, Din cercetarea ei se 
vede, po deopurte, valoarea pe care o dă 
el eralului romănese, „tezaur pe cara 
pravidenţn ni l-a conservat”, căci, „nu ni 
l-au putut răpi nici sabia învingătoru- 
lui, nici cruzirnea tiranului, nici puterea 
fizică, nici pol.t ca infernală“, iar, de pe 
alta, își aceasta mai ales), dragostea sa 


nemăsurată pentru această limbă  „te- 
zau născut cu noi delta ţâăţele mamei 


noastre, dulce ca sărutăr le măicuţelor, 
cănd ne aplecau la sânul lor, tezaur mai 
scump decât viaţa. tezaur pe care, dacă 
l-am fi pierdut, de-l voan pierde, de vom 
suferi vreudată ca cineva, cu puterea sau 
eu momeala să ni-i răpească... atunci 
mai bine... să ne înghiţă pământul de 
vii, să ne adunăm la părinţii nostri cu 
acea măângăâ tre ci nu am trădat cea mai 
scumpă ereditate... limba românească” (2) 

Această dragoste l-a îndemnat pe el 
spre cerentarea mui de-aproape a ființei 
acestei limbi, la fixarea catorva dintre 
principiile ei. 

Si de astădată a pornit însă tot siste- 
mitic. Spre decsebire de rej;rezentanţii 
scealui ardelene» pe cari, eşi le-a fost 0- 
lov, i-a lăsat atât de în urmă, el pr.ve- 
ste Iimba în numeroasele sale aspecte. 
unele mai interesante decât altele, Asi- 
fel, fără să piaruă din vedere ideea lati- 
nistă, Cipariu se situează mult mai a- 
proape de realităţile f lologiei românești, 

Astfel el este acsla care. cel dintâi „a 
inţeles că jin:ba trebuește studiată în des- 
voltarea ei istorică“, „că, prin urinare, 
„cinoaşterea organismului int'm al lm- 
bii românesti nu se poate dobândi numai 
din cevcearen-limbii de azi şi din asemă- 
narea ei en cea latină” (2), dar mai ales 
prin urmărirea ei, pas cu pas, în mo- 
numentele pe car vremurile ni  la-au 
păstrat. în fazele, în îniățser le ci isto- 
rics. De aici orientarea sa câtre acte îs- 
voada şi documente, către scrierile bise- 
ricești și isterice, adânc'rea acestora — 
tapt care-l duce la lărgirea orizontului 
linguistic — prin acsentarea imensei can- 
tităţi do material cr stalizat în siratifica- 
ţia celor 17 veacuri de evoluţe pe cara 
T Cipariu (spre -deosebire de şcoala ar- 
deleană) i le îngăduia. De-aici valoroa- 
sele sale lucrări: Acte și fragmente... 
Crostomuutie sau anulecte literare şi în 
deosebi acel Arhie pentru fiologie şi îs 
torio — care nduc la cunostinţa cercetă- 
torului texta ce valoare neindoelnică pen- 
tru cunoasterea desvoltării limbi româ- 
veşti, Crestomaţia, o icoană credincioasă 
şi aproape comrletă a vech'ului seris ro- 
mânese din teate provinciile transdanu- 
biene, ponte fi utilizată cu succes și as- 





2) Cuvânt la inaug, Asociaţiei. 
3) 1. Bianu: Moruente culturale. : 


paz de ca car, vot să se mMiţieze în a 
keastă chostiune 

| Dar Cipariu nu sa oprit numsi 
iului, el a adăogat, tot 
'pentru prima oară, cercetarea, limbii ro- 
mâneșşti vorbite, pe timpul său, în toate 
ialectele, inclusiv cele sudice, adâncirea 
acesteia în spaţiu până la cele mai în- 
depărtate posibilităţi. 

Mă gândesc la acele modesta Elemente 
de limtd română de pe diulecte şi mo- 
vurmente vechi care-i lărgiau atât de stă- 
uitor cercul cercetărilor și, fără să vreau. 
_ văd înaintea ochilor acea hogăţie de 
limbă românească măcinată continuu de 
vitregia timpur.lor şi răvâşită de exton- 
iunea teritoriului neamului nostru, Că, 
în felut acesta, Cipariu va îi ajuns ia con- 
luz.a sărăcien liinhii depe timpul său —nu 
e de loc de mirat. El punea deoparte o tn- 
talizare inexistentă şi de valoare mai 
ult documentară — un întreg lunţ de 
xistenţe L.nguistica, iar pe de alta. o 3in- 
gură fază, un moment statie, ultima ve- 
risă a acestui lanţ. Tot ntât le freaacă 
era şi cealaltă concluziune care îi era 
dnstul de scumpă: preferinţiu ve care vu 
da aceleiaşi limbi vechi dn cuuza nu: 
mărului neasermuit de mare de latinisme 
ce conţinea. 

Sunt tot atâtea concliziuni câre dau 
e față şi calităţile şi cusururile cerco- 
iătorutui: pe deopuwie, acel entuziasm, 
cea credinţă, acea asiilu.tate în lămuri- 
vea unei chestiuni preţioase, pe de alta. 
cea sruutate de a sesiza — cui toată ]iri- 
jceperva realităţile care-l făveuu să crea- 
dă că, totnşi limba puate fi opriti, sau 
numai st: imjenită în mersul ei, că omu- 
lui de stiință îi incamubă obligaţiunea 
expresă de a-i de cu totul ultă fiziono- 
mie, de a-i întoarce calea, fărătul-a mai 
rhaică, mai bogată și — daci —- mai 
proţiiată de isvorul originar. In feza de 
i mi acut pe care o prezenta, în 


irea istorică a gra 


ie la. cunoașterea limbii vechi, la adân-, 
























uuă măsură, filologia rontâneuscă abia 
ăscândă, aceste directe nu păreau hu- 
i treşti, dar desigur acceptabile şi 
racticabile, Astăzi cele, pe lângă că ne 
nteresează istoriceşte, ne dau întreaga 
(lira a sufletului lui Cipariu, neclintit 


idealisinul său, Si pe deasupra: ne 
A la, dispoziţie bazele sănătoase — în 
pragui cărora trebue să iriceapă (şi abia 


ți llașdeu vor începe) 
free de limbă, 
Demni de notat insă aste metodu fi- 
kească pe care Cipariu a urmat-o cu cre- 
nță, clădind, pe bază de isvaare vechi 
i aia aa dialectale, acele „Prinripii 
e limbi şi scriptură” în care „sunt gru- 
te miile de exemple, de cuviute și for- 
e gramaticale”, atât de preţioase încât 
romanistul Mussafiu le-a sistematizat... 
ntrun articol: Zur ziminisehen Fuy- 
enlehre, publicat în Iahrbuch fir ro- 
nnische und e Mache Literuiur, LN, 
ag, 353-—aR, (4i 


in fine, caoy pu incheeve a tuturor 
cestor corcstări trebuesc privite gruma- 
icile sule: una istorică (Elemente de 
imbu rOmÂnă,,.) despre cate sa mai vor- 
nt şi — nai ales ceulaltă —care-i încu- 
onează activititea scrisă Jin îndemnul 
cudemiei române (creată, în arest scop, 
e Evanghelie Zappa), premiată şi pu- 
licată de aceiaș, 

Tiste tot ce se putea mâi cuprinzător, tuui 
etodic şi mai dogmatice, concluziunils 
uminoase ale îndelungatelur sale studii 
şi cercetări în acest domeniu în care a 
(tei E 


cercetările stiin- 


i 





4) |. Bianu, op. citat. 


dat nu numai tel mai pia. dai cei mal 


preţios, cel mai ştiinţific 
E] 


Natural că această activitate il ridică 
mai presus. După com foarte bine o ca- 
racterizează d. I. Bianu, unul dintre e- 
levii săi, prin ea el a căutat „ca formă 
e Limbă literară. comună tuturor lio- 
mânilOram. (cure să fie) pe deopurie cit se 
poate mai curățită de elementele... nelu- 
tine, pe de altu, din nou upropiută de la- 
tinitate prin reintizreu cutintelar şi mui 
cu seu a forimelur grumulicule uitate 
ustăzi,.,. lu toulc acestei  udiuyuindu-se 
neologisme din limba mamă, lutină, când 
trebuința vu cere... liar) portogruf.u uces- 
teia să [ic astrel întocmită, încât, prin 
(rînsa, cu printrun giulgiu transparent, 
37 se ruda, cât se poule mai bine, vrigi- 
nete latine” (4), 

E cea mai exactă sinteză a principii: 
lor directoare ale acestei opere. 

intrucât priveşte vuloarea, pentru su: 
fletul românesc, a acelulu Care ui SCI,8-0, 
mă vei unilţurai cu caracterizarea lui U- 
dobescu : 

„Ca un mulernic şi activ agent ul îna 
drepuirii Şi, desooltării încațimnentului 
in şcoulele romuine din Trunsiltuniu, ca 
cn sprijiiitur credincios şi înarăznel al 
drepturilor politice şi suriale ule nuțiv- 
natiti ți roimnuine în straturie Austriei și 
Lnyariei, îur mui presus de tvute, cu 
scrutitoriul cot mai erudii, cel mai adânc 
şi cel mai scrupulos ul cunoștințelor cla- 
sice şi ca investiyădtorul cel inui ayer, cel 
mai legic şi cel mui cuntins ul rreunelor 
istorice ale limbii romuineşii, din criţi ai 
înrăit, au lucrul şi uu scris odinioară 
printre românii de dincolo de Curpuţi, 
Timnateiu. Cipuriu merită si ție ttudut şi 
udimnirat cu o [iyură ce risure originală 
si simputicd, energică şi mărcuţi, prin- 
tre bărbații de frunte ui întregei lomn- 
nimi”, (5). 

PAUL L PĂAPADOPUL 


a În n aa 
NOTE B10-BIBLIOGRAFICE 


Timoteiu Cipariu (sau rai exact: Ţi- 
par), sa născut la 25 Iunie 1805, îu satul 
Pănade, linsă Blaj, Studiază in acest 
centru al culturii româneşti în scoalele 
căruia se stabileşte ca preot şi profesor 
de filozotie şi Limba latină. 

„la parte activă la inarea miscare na- 
țională din 184% si anume: la ulunarea 
de pe „Câmpia Libertăţii” (3/15 Maiu) în 
cal.tate de secretar, după Ade adunare 
— ca delevat al naţiunii la Iinpăratul, 
la întoaveere —— ca participant la lucră- 
rile „Comisiunii regnicolave” care urma 
să fixeze „| 


e raporturile dintre Ungaria și 
Ardeal” (A. Bunea), In acelaș tiiup tipă- 
rește „Owveanu! naţional”, ţcontinuatosul 


„Organului luminării”). scris aproape în 
intregime de el și destinat, mai ales stu- 
diilor filotegice : întăta pulicaţiune pe- 
viodică, în toată românimea, scrisă iu- 
troagă cu litere latine”, (L. Bianu), Aici 
publică char» (imeliat după 3 Maiu. în 
primul număr) o descriere obiectivă și 
completă a memorarubi'lei uduuări. 

in anti 1363-64 e ales deputat al dictei 
trausilvane din Sibiu, 

Intre 1854—1575 este director al girnna- 
viui din Blaj, ocupână şi diferite sluj- 
be bisericeşti ca aceeu de vicar general 
arhiepiscopesc, asescr consistatiai, etc. 





5) In ,.Gazea “(cita 


de A. Bunea). 


Transilvaniei” 217, 1857. 


UNIVERSUL LITERAR. 


A fost, 45 de ani, canonic sau preposit. 

A fost membru fundator şi vicepreşe- 
dinte al „Aatrai”, până la 1877, când e 
ales preşedinte : deasemeni al Academiei 
române pentru care a lucrat cunoscuta 
„Cramatică“* 

A fost membru ordinar ui 
germane orientale”. 

Pentru școalele ain Bioi a lăsat 40.000 
coroane — iar oraşului vasta sa biblio- 
tecă. 

Moare la. 22 August 1887, în vârstă de 
53 de ani, în craşul care nu va putea îi 
deslipit niri odată de numele său. 


„Societăţii 


Scrieri: 

a; periodice : 

1. Orounul lurminărei, guzetă Disericea- 
scă. politică şi literară; Blaj 184748; 

2, Organulu naţianale, gazetă beseri- 
cească. politică e litevaria ; Blaj, 1848; 
9. Aunules eymhasi  gr-ecath.,, Bla] 
1802, 1897, 1858; 

4, Arhiv pantru filologie si istorie, Blaj 
1RUT-1X70-1872, 

b) filologice : 

î. Hetlexii asupra ortogratini d-lui P. 
(„Foaia pentru m.nte, inimă și literatu- 
Pă ÎSIS NO. 2 8, 4) 

4 Estract de ortografie cu litere lati- 
ne: Blaj, 1541: 

7. Despre creștinarea Bomânilor, 
(2) 
N, Elemente «le limba ropiână da pe 
dialecte și morminte vechi: Blaj 1584: 

9 De latinitatea Jinguae  valachicae 
Blaj 1858; 

10. Lormpenrliu de gramatica limhii ro- 
mâne; Biuj, 1555); 

11, Principia de limbă si 
Blaj, iSâu- 

2. Sistema ortografiei, 
catemiei („Analele soc. 
I,, INGCY pag, K8): 

19. Gramatica limbii 
I, Nualitica. Puc, IN0O 
tica Buc, INT? ; 

14, Despre limbă, 
ră. Blaj, 1977. 

e) didactice: 

15, Stiinţa sfintei Scripturi, Blaj, 1Nhk. 
IEd. Li-a cu titlul: Istoria. sfântă sau bi- 
blică a testamentului vechiu și nou pen- 
ru începători, Blaj. 1859); 

165, Gramatica latină pentru el. II, IL. 
1 a gi. după Sckinagl., partea 1. Blaj 
INă? i nartea a II-a, Blaj 1860; 

1?. Elenwene de filozofie, după 
vlai, IX59: 

IN Flemente de poetică, Blaj, 1900 ; 

15, Puriarea de bunăcuviinţă între oa- 
ment. trad, Sibiiu, 1863 

A) enlegeni : 

20, Acte și fnagmente latino-române 
pentru istorie bisericii române, Blaj 1855: 

21, Crestornutie zau analecte literara. 
Blaj, 1x59: 

e) discursuri : 

22. Cuvăântare la ocaziuneu serbării 3c0- 
late a gimnaziului din Blaj (în „Foaia 
pentru minte.” 1853, No. 8); 

22. Discurs nui la Adanarea generală 
a Asociaţiei române transilvane. Brasov, 
1862; 

2. Cuvântul la inaugurarea Asociaţiei 
transilvane, în Noembrie 186]; 

2 „Discurs asupra istoriei Limbii romă .- 
ue rostit la Soc. Academică, Aug, 1897. 
Analele soc. Academica. Tom, Î, 168. 
pag IX), 

fi diverxe.: 

35 Eelog pentru intuaruerea episoopu- 
lui Lemeni, Blaj, 1832: 

27. Umbre, poezii, („Foaia pentru min- 
ie, 1855. pag, 59 70) și diferite scvi- 
sari, PP. 


la) 


seriptură - 


prezentată A- 
Academice. Tom, 


Pa:leu 
Sunte- 


romane. 
; Parlea 1, 


suplement la Sinteti. 


hruz, 





, 


4. — UNIVERSUL LITERAR 





Po e 








d Hi e 





VICTOR EFTIMIU 


AN NOU 


Anul nou — acum — și ieri și totdeauna 
Grăbiți se'ndeasăn pragul veșniciei 
Ușoară celuilalt țărâna fiesi, — 
Acestuia, din mirt îi împietiţi cununa, 


Copil acesta — duce 'nvățătura toată 

A fraţilor ce su făcut străbuni., 

— Gonit şi tu ca mâine, du-te să'ncununi 
A secolelor gloată! 


Călătoresc ani după ani, pe drumul 

Eternităţilor și scrumul 

Atâtor vise arse ne-a rămas pe buze 
Şin veacul ce porni să ne'ameninţe 

Tot mai puține răsvrătiri şi năzuințe 
Tot mai puţine călăuze! 


Profeţii au murit în Iudeea, legendar... 
Câinele apostolilor nu mai latră 

Sodomele renasc în fier și piatră 

Și vinovaţii nu se mai prefac în stâlp amar. 


Sbor catifelat în spaţiu, an cu an 
Albe păsări mari îndoliate 

Altele cu sânge pe aripa care bate 
Trec mileniile'n haos, suveran, 


Sburaţi, — dar încotro ? Cine vă mână ? 
Oamenii, stelele, anii, — către care țel]? 
Bătrână e planeta mea, bătrână 

Şi haosul e plin de fulgere de-oţel! 


EPILOG 


În imima-ţi, cu voi trăi pe veci, 
Ca slovele 'nerustarte, 

Pe lespezile reci, 

Pe lespezile vremii, 

In cami ploaia bate, 

La margini de poteci ! 


In trupul tău, mă vei simți oricând, 
Sfişietoare shiară, 

lar amintiri, ca stropi ferbinţi de ceară, 
Ţi-or arde fruntea, veşnic, picurând ! 
Ţi-or urde tîmplele încărumțite, 

De ani, şi trudă, 


Vor picura mereu, 
Şi mtmemni, nu va fi ca să te-audă, 
În ceasul trist şi grem ! 


Imbrățişări trecute, ca um rîu, 

Iţi vor cuprinde trupul gîrbov, 

lar simutările de eri, cu întlăcăratul briv, 
Vor naşte iar, cum nasc în primăvară, — 
Din creanga moartă, floai de lilieci, 
Strivindu-ţi gura. 

In inima-ţi, eu voi trăi pe veci! 


ARTUR ENAŞESCU 


SCRISORI INTÂRZIATE 


Li 


Ce trebi te țin în casă de nu mai eşi prin lume. 
De nu-ți mai porți încoace. uşor, piciorul mic, 
Fuzatu-te-a duducă vrun făt frumos din bazme, 
Sau poaie ești bolnavă şi noi nu ştim nimic ? 


i-am înţeles tăcerea din ultimile zile 

Ce au vestit Florarul cu ploi şi nori de tuci, 
Când nu puteai parcurge băltoace suburbane 
Decât suită'n cârca sehilavelor uluci. 


Dar astă-zi când în soare pe străzi îmtortochiate 
Se ?ntinde ca o gumă elasticul noroi, 

Mai lasă doamnă vraja bogatei metropole 

Şi Luni de dimineață mai vino pe la noi! 


„ Flăcăn mai mare ?n curte, un prun, a spus că primul 
Surâs al tău. venită, va îi al lui drept 

Și trişt: în faţa porţii, căzuţi de-atunci pe gânduri, 
Te-aşteapiă liliecii să-ți pună flori în piept. 


II 


Mai plimă, eri. de fast sea 'ntotdeauna 
De când străbaţi foburguri proletare 
— În mantă albă răspândind mirezme 
De crin şi violete 'mbătătoare, 


Ne-a: apărut privirilor mirate 

Şi dornice de-aproape să te vadă; 
Lucind în îundut clar al dimineţii 
Ca o statue mică de zăpadă. 


Simțind că ai să vii,în drepte şiruri 
Câţi-va salcâmi aureolați de soare 

Din zori sau pus la pândă prin răspântii 
Ca să-ți aștearnă umbră pe cărare, 
Şi-accidental o vrednică albină 

Zburând vioi ţi-a dat într'uma roată, 
Crezând în mintea ei, de bună seamă, 
Că guru ta e-o roză pariumată, 


CRISTIAN SARBU 


ților. 

Un gigantic snop de crisanteme, su- 
rumat în talia de cristal a unei glastre 
isătoare, îzi revarsă zâmbetul alb în 
rindina de aur a luminilor din tavan. 
Prin oglinda convexă a pântecului ei 
e sticlă, trec grăhite fracuri impecabile 
i toalete disparate. 

Plafonul anrins îşi tremură ghirlan- 
ele. ciubucăria şi desemnurile în apele 
archotului. 
| Din fund. printre alte flori. profiluri 
i taine, se abate vijelia unui pian cu 
oadă. 

O parte din ascultători, rezimaţi de 
uza alhiei lui de abanos, își amestecă 
als înpânarea tremurătoare cu cântarea 
hosită a pianului. 


Un amator solitar. întrun colţ de în- 
uneric, scoate dintr'an flaut a cărui 
ulgerare caldă adună în grabă câteva 
alete vaporoase, picuri domoale de 
lânset. 

Câteva batiste ating, în treacăt, frunţi 
aduse in frizuri extravagante. 

Tin actor abălvt. psalmodiază versetu. 
ile sergentului Flambeau din „l'Aiglon“ 
1 lui Rostand, 

Un înval'd aproniindu-si medalia să- 
iută frenetic nometele actorului  între- 
unt, scandându-si mersul şi poziţia pe 
“ele doză călcăie de lemn. 

O farfurie încăreată cu făinoase şi cu 
lte meterezuri dulci. taie brusc entuzias- 
mul eroului delta Waterloo. 

i In arropierea unsi nerechi de fazani 
namuraţi, cari îşi înfoesc podonbale pe 
mătasea unei ranonplii, doi  spadasini. 
cari snnt în acelaa timp si boxeuri și 
font-hanl ist! şi patineuri. îşi prepară o- 
jbiaetivul, 

| O toaletă mauve a prins miscarea si 
merea să-si remonteze ținuta în apele 
ldiscrete ale unei console unde n este 
wăzmtă de nimeni şi de unde privirea 
lei lacomă. de orecțiu, fi cuprinde pe toți. 

Un ofiter fredonându-si singur mela- 
dia în ritmul metalic al bolzilor din căl- 
câiele Iieuite ale cismelcr. experimentea.- 
ză un crâmve! dn dans nou ne bn crâm- 
pel de loc, cuprins între două etaiere 
încărrate cu hibelouri si două perechi 
de priviri arrinae de admiratie — etaie- 
role ca si rrivirile asteptână valuntatea 
atinverti încăttămintei jucătarilvi. ren- 
tru a-! puna la piciaara atmirația des 
toimieta printr'un zâmhet de  sideturi 
sfărâmate eşit din prăbusirea etajerei, 

Afară în geamuri, mormăe un salip- 
piu. 

Gazda eate în alb. 

Un raradis alb îi învie mai accentuat 
alheata părw'ini august înavlărit într'o 
rostogolire estetică de ondulaţiuni cal- 
cutate. 

In corsajul alb, doarme o mixandră 
albă, 

In spuma albă a volanelor albe, ful- 
geră ailasul alb al pantofilor. 

| _— In vara asta nu veţi văzut la Me- 
„hadia? 

i — Am preferat Lido, răspunse promnt 
: pazda, cen albă, apăsând lent cu unghii- 
e puricarului şi arătătorului, extremele 
| 


Policandrul îşi rostogoleşte undele de 
c în careul imens şi oapitalier al invi- 


RETUR 


UNIVERSUL LITERAR. — 5 


de SĂRMANUL KLOPŞTOCK 


fine ale buzelor care îi închid ermetic 
dantura, într'o rodie de fildea. 

O chisea cu fructe glasate tae salo- 
nul în două, în indiferența unanimă, 
pierind în perspectiva incendiată a adu- 
nări. 

— Aţi auzit? Gigelle se remărită — 
inchipuiţi-vă hal! 

—- Si mă rog care este fericitul? 

— „.Gigelle ! 

— Fste vorba de o zestre fantastică! 

= Nici gând! Venitul lui Gigelle e de 
nimica toată — deabia să-i ajungă de 
perfumuri şi de manicură. 

-- Care Gigelie, frate drauă ? 

— Gigelie! Fata, lui Tămăduianu, a- 
doptivă — Tămăduianu care este rudă 
prin alianți cu Tămiădniescu — Tămă- 
duiescu care a avut un copil în diploma- 
ție, însurat cu una Tămăduianca, pe 
care a lăsat-o la Vichy. într'o vară, în 
plin sezon, cu ce sa brodit pe ea şi a 
fugit cu o aventurieră — Tămăduiasca, 
cu neamuri sus puse şi care se trag și 
ele pare-rat-se tot dm nişte Tămădueşti ! 

— 9 

Un guoluf pufos îngropat în ninsoarea 
parfumată a zahărului şi bombardat în 
plin cu dragele de arsînt, împânzeste za- 
rea, trecând solemu dn mulţimea ne 
cars nu o tentează, într'o altă mulţime 
unde este așteptat cu înfrigurare. 

— Domino în iatacul orange! 


— 997? 
— Maionec în camera bizantină ! 
— 299 


— Chemin de far în camera de recu- 
legere, sus în dreapta, la etaj. 

— 799 

— Pic-nic în antreul bleu! 

— 299 

— Sah în buduarul gazdei ! 

— 999 

— Hipodrom pe patru tablouri, în hall! 

— 299 

—Tombolă în camera de developare -- 
toate numerile câștigătoare! 

— 727 

— Spiritism în sofragerie — surprizele 
anulai ce vine! 

— 992 

— Faceţi jocurile, domnilor şi 
nelor ! 

— 799 

— Anropos, ce face Sandy cu logodna? 
Se vorhea despre Haul? Nu sau luat 
încă ? Intervine o doamnă necunoscută 
către o alta şi mai necuncscută, dar a- 
mândouă perfect la curent, deşi pe întu- 
nerie, cu recentele cancanuri. 

— Le-a jucat festa spirit'ismul de anul 
trecut! 

— Ni a tost spiritismul ci altceva! 

— Parol. mă faci curioasă! Ce anume? 

—Nici o curioasă— măgar! Plecase 
la băi. la Bughea. imediat după logod- 
nă — natural fără... Sandy. Printre alte 
înglindiseli, îi lăsase fetei şi o cutie cu 
plicuri de mătase ca să-i întrețe dra- 
postea la Bucmrești, Dar la mijloc era 
un clenciu — omul avea în nius şi o 
legătură ocultă. de pe vremuri — Frozi, 
Marcoava primise şi ea o cutie cu plicuri. 
tot de mătase, pentru ca să-i întreţie tot 
ia București, colajul. La. Bughea, antre- 
prenorul hotelului îi dăduse o adresă 
groşită, aşa ca să se afle în treabă, și pe 
care Râul o transmise vertiginos lozod- 


doam- 


nicei, și bine înţeles şi concubinei. Sandy 
adăogase — probabil sugpestionată de o 
fatalitate — pe verso plicului primei 
scrisori. adresa ei dela Bucureşti, Pentru 
curieral din Bughea adresa dată de an- 
trepreuor fiina fictivă, iar Raul, cu to- 
tul necunoscut în localitate toate scri- 
sorile seu restituit, sistematic, lui San- 
dy, bine înţeles odată cu cele adresate 
de Raul lui Frozi, la București, ca unele 
ce mergeau spre Bughea. la un domici- 
liu inexistent! Disperat, Raul părăseşte 
Biehea, Inând pe rând socoteală, atât 
concubinei cât și losodricei, de fantasti- 
ca îngratitudine de a nu-i fi scris o slo- 
vă, la car Frozi se blestemă amar asi- 
surându-l de contrariu, în vreme ce 
Sandy plângea înăbuşit, cu poala plină 
de scrisori restituite, pentru ambele ne- 
consolate |! 

AI 

— Epilogul ? 

— Despărțirea. ! 

Doamna care povestea aventura și 
Doamna care asculta aventura, tremu- 
rau în faldurile scumpe ale toaletelor. 

— Sau mai revăzut? 

— Ultima dată, la REVELIONUL tre- 
cat. 

Două pâhare pline se ciocniră în în- 
tuneric. 

Două agrafe scumpe de metal scump, 
se înălţară, apui îşi reluară domn locul 
pe pievturile celor două doamne cutre- 
murate de spasmuri violente. Băutura 
se opri în dreptul buzelor, Mâinile para- 
lizate susțineau cu ancevoinţță capele 
grele de cristal şi la a douăsprezecea 
lovitură de ciocan în pendulă, covorul 
se îmbracă cu o lucire sticloasă a fără- 
miturilor celor două pahare sparte, în 
bezna miezului nopţii care despărţea în- 
tâmplăirile unui an trecut, de-ale unui 
an care se apropia !, 

— Sandy, Frozi, ce-aţi făcut acolo, — 
soro dragă ? Ce sa întâmplat?  Mi-aţi 
tras o sporietară de mi sa oprit înima 
în loc! — ciripi o doamnă în trecere, 
care nu-şi mai găsea retugiul. înspăl- 
mântată de întunericul şi sgomotul neaş- 
ieptat al celor două pahare sparte. 

— Nimic! S'au spart două pahare de 
sampanie ! 








6. — UNIVERSUL LITERAR 


ZÂNA LELIANA? 


de BELONI SULTANA-DRĂGAN 


latr'un ostrov depurte, trăia demult. 
o babă si un mMosneug Sau pormnenit Dă- 
trâni de tot. că părul lor părea înfloiit 
eu zăpadă. Tinereția si-au  petrecul-u 
strângând bani albi pentru zile negre. 

Aveau ile toate. ce-i drept. dar un lu- 
ceru tot le mai lipea. Naveau nostoni- 
tori Pabu si mmosnpagul se rugau mereu 
Celmi de Sus să le dăruiască un copil. 

Intro bună zi când iavna ioouai Ss 
călătorea. bunul Dumnezeu se 'uduară si 
baba născu o fată. W'eţii oameni nu 
stiau pe unde călenu da bucurie si adu 
ceau liude Celui-a-tot-Puternie zicând: 
Deane, ce moarte no asteptau clar te 
o astfel «le minune Du, 

Tvecu ee lrecu si lată că futa ze Lăen 
mare. Era truncasă tin cale_atiră. Pă- 
ul de aur îi curgea în nlete grele pe u- 
meri, Obrajii îi evnu înbujorați ca două 
mere domnesti si sbțiri la pivliţă, de 
credeai că poţi să-i tai cu tn fir de văr. 

Fiindcă sanropia sorecul de mărilul 
fata şi cu baba lucrau de zar la zestrea 
țoată ziulica şi seara până Târz'u. 

In vreniea aceea cei so Îl nărut înn- 
văratului. nu stiu, darel trimise vesie 
în nonar că saara să nu se mai amină 
iuminile în casele Oumenilor, 

Stuiitorii  Tmnuratului mblan rin 
toata părţile să vartă ducă îi se întavli. 
nexte porunca, Intro seci cun mMeitoati 
vi în josul apelor ss oriră cu corăbiile 
jo si la nstrovul în care se afla satul 
cu baba si mosneacul, Priponiră covă- 
viile cu ordenane si țărnsi si plecari Ana: 
crmezisul zăvoaelor către sat, 

la vestea poruneii Lumăratului, baba 
si fata chibhzuitră între ele ca de urutu 
înainte să lucreze zoura cu ferestrele uz- 
tuvata ca să nu se vadă afară lumina 
opaitilui, Puseră tolici si osteere si ele 
vremeau că nu nui scană nici o vază Qui 
lumină. dar o gaură înuuu colț ol anei 
tolici sfrodelită da ru soutece. Îăsă să 
se vadă afară în noavte un ochiu «le lu- 
mină ca un țicurici, Fata si baba Ioerau, 
Pcernai atunci treceau pe acolo trimisii 
Imvăratulni, Intrură în oaraula cu hu 











mină si se anroniară încot.îneet. do fe- 
reastră si să Fi priviră si nscultară 


pe gntiru cheei dela usă : 

-— Mamă dacă mar lua de nevastă 
Imnăratul nostru tânăr si neinsurat, zău 
i-as face doi copii frumoşi si destenţi 
cum Mau fost si no să fie nictorlată. 

Stuiitorii auzind vorbele acasten se n- 
toarsară la ţărrn. deslezari cnrăhi'le. în- 
tinseră pânzele si se înapoiară la caste- 
ll Impăratalui lor. care era în susul 
unelar, la poalele unor munţi, între stân- 
cila de riataă acanerte cu păduri de 
brazi. Răzbind vrin vânturi potrivnice. 
corhbiite ru vâsasi voinii ajunseră la 
Imoărat. Ii swușeră cele aszite si Impă 
ratul se miră mut, Trimise afunci vor 
bă prin acxiasi slutitori să. cheme pe 
futa bahoi si a mosnoauului la curte. 
Fata veni si văzând Imnăratul frumu- 
setea ri mândră si auzindu-l glasul cu 
ciririt de cântec. o luă de nevastă. 

Nu trecu rnbltă vrerne și fata se situaţi 
orea. 

Tot la cartea aceloi Dupărut train ca 
<luinică în casă 0 behă, hapeână la îni 
mă si aven. mor ciudă pe soția lranăra- 
tului, fiindcă împărăteasa era luată rin 
popor. Baba sinea la curte din copilă. 
rin ci. de cânt tmpăratul nici nu se 


născuse, Din cuuza asta avea Iu ru 
mai nare peste icţi slujitorii și era hă- 
gată în socamă ca mână de încredere a 
curţii, 

Intra zi plecă Tespăratul la vânătoare. 
In urmă lui. Impărătesai îi veni ceasul 
să nască. Chemă stujnica că stea pa lân- 


e ca, Năseu doi prunci gemeni =: 0 
tati si un hăiut —- Priumosi si vioi ca si 


cun de fi fost Ac un an pe lumea asta, 
Dav baba cu sub rău în en. luă copiii 
fară sa vadi Dapărăteasu, care abia u- 
vipise ostenitii le durere, In locul capii- 
lor haba văr: în asternut doi Imielusei 
toemai atunce fătaţi. Cât biărăteasa 
îsi ceru cop'luzii baba îi puse lângă sân 
să suză ce toi Imielusei, Inpărăteaza se 
inspăimântă de o ustirl sie minuniție și 


neepu a vlâneo cu hohote. Pe secară 
cine Imparatul se utoreca dela vănă- 
toare hiba îi iesi în cale în  ceriacul 
curţii si-i spuse că luvărăleasa a năs- 
cut «do nici în Lee de prunci. 

Când văzu Irupăratul unu vu asta 


dirt peruncă areutitor sv bace în tem- 
Niță cu cei doi Miclusei si să nu anni 
vară Duba soarelri până la moavte, 

Palau pusese coli îutro cosareă de 
inlavă unsă cu sinoală si în zori de zi. 
cânul încă seu era nimeni seula: so vadă, 
didu drunri) cosăreci pe 6 avă care 
curgea prin anroțievena castelului, Co- 
sarea pluti în voia apelor vână pa lu 
prânz. 

Un om bogat cure tocinui se plina 
prin fundul erăsdinei de pe malul râulri 
auzi scâneetele coniilor si se revezi cu 
un ciobae şi-i luă la el. Omul se hucură 
tresenis re copii, căci dle plete dorea să 
sia si el foeiori. Chemă o doica să-i a 
iă pleze. 

Copiii crescută rari si cula cu ei le 
creecu si miutoa căct ca ei alţii nu se 
mini aflau. 

Baiatul învățase să ct de inune 
la vicară far fata la ch'tară, 

Horătaanl văzând că apr odrase asa 
de precaute si îuwvătate si nestiind cnrre 
să-si arate drazostea întăi de ei, ie făcu 
un foisor în fundul grădinii. 

Wăinahl Și fnta so urez acrno sn şi 
cât îi ziuliva de mare cântau da snnzaau 
în tonte nărțile tremurăturile strunilor 
dela vinară si chitară sub” legotela lor 
fermecate, 

si cântecele lor alunecau pe ape până 
Henarta, dovarte, că până si Iranăratul, 
tatăl lor. fu cunrine de miruve si le ac- 
culta eânnitar. Auzind si strimouica de 
babă. an zândi că acni cântăreţi nu-s al. 
(ii decât fortorii Imrăratului. pe care ea 
îi dărlisa pe ană. Acum îsi  frământa 
cândurile ca să-i ucidă. Işi aminti de 
zâna făcătoare de minuni preschinbată 
într'e pasăre numită „LeHana“. 

irnp.ăritul chemă pe babă si o întrebă: 

— Cina sunt hăieți aceia care cântă 
isa de frumos la rnazieşul inspre Mia- 
ză-zi ? 

-— Hei. Imnărato. acestia nu-s nimic, 
dur Sauzi Mărta Ta pasărea  Leliana 
cata, când îsi dă drumul viersului rămâi 
uimit si toate păsările armuţesc si adornu 
«de minunățin cântecului ei. 

„apăratul choaă vecinul cu băieţii si-i 
zise : 

Am auzit cântând deseori coniii tăi 
nestus de frumos. dar am aflat că pa. 
sărea Leliana cântă si mai frumos de 


cât ei. Eu însă — zise Imparatul vec 
nului său — nu cred până n'oviu auzi € 
urechile mele. Să meargă hiieţii tăi £ 
cuute acea pasăre măiastră şi să sei 
la întrecere aici la mine. Cine o cânt 
mai minunat acela va avea în dar împi 
văţia mea toată, 

Bogătasul se 'ntoarse acasă trist 
„puse băieților că Impăraul vrea să-i ? 
dică pasărea Loliana de unde-v fi ea 
să se ia lu întrecere în cântece şi cir 
o să cânte mai minunat vu câştiga în 
părăţia. 

Hăiatul se pregăti de drum şi când s 
plece se uveă în foişne. își încordă vioa!r 
şi o puse in cuiu zicâni soă-si: 

-- Ta seama, ȘOră Mragă am acord 
steunile vicavrei si-o ias în cui. Când vi 
plesni strutile să stii că eu sunt mor 
Atunci să vi pe urma mea. 

Pţecă bhiutul în toută lumea şi dup 
văteva sorrace de vreme întâi în ca 
un bordeiu, în cars își ducea veleat: 
un uuehieș cu burha până n pământ. 
dădu bună ziua si-i răspunse! 

-. Ce cauţi pe aici voinice? . 

- - Caut Pasărea Leliana si nu stiu în 
cotro sapt, 

- -Mei voinice, îi a 
cine sa dus întrucolo. înapoi nu sa mâ 
intova! Mergi he aici înainte şi ai s 
mai dai da un bătrân ca mine. cure 0 s$ 
te îndrenteze unde ţi-i voin, 

Plecă biiatal mai denarte prin pădui 
și codri si după mult timp dă de un al 
bordeiu cu uu alt unchies cu hurba ce 
un fuior de zăpadă. Li dădu bună ziua 
cum se cuvine unui drumet şi-i spus 
ce vânt îl mână prin acele locuri, 

— Apoi, nepoate, zise mosneagii, ma 
merpi oleacă prin văioagu asta si ajuna 
aroio, Dar nu stiu Jacă te-i mai întoaree 
Mulţi au trecut pe aici şi 'papoi nu î-an 
moi văzut. 

Plecă flăcăul şi în scvat tip ajuns 
în fata unbi palat cu totul și cu totu 
de marmoră, Când se apropie de poart: 
vizu înzirate o mulţime de stânci cu chi 
pari de oameni. Fl crezu că  stâncil 
sunt anume ziornlite şi nuse acolo pen 
iru frumuseţe. Trecu printre ele si a 
june Ia poartă. Dar papucă să bată ş 
pasărea Leliana șirnţindu-l începu a cân 
ta. EI navu răkdare şi o strigă: Lelia 
na I.etiana, Icliana ce frumos ştii st 
cânţi! Pasărea prinse a cânta si ma 
minunat iar el deodată se prefâcu în 
stâncă de piatră jos lâncă ceilalți. 

Acasă fata ca de obiceiu urcându-s 
in foișor găsi strunele dela vioară nles 
nite, Se duse întrun suflet la tatăl e 
şi-i zise: 

— Tată să ştii că fratele meu e mort 
Pune le roz slug'le să-mi pregătească 
un cal sdravăn. arme și merinde, căe 
trehuc să plee dună el, 

] se îndepthini voia. se 'mbrăcă bărbă: 
teste si se duce. In urmă iată? ei rămase 
plângând. 

Coni eu ca. un călăreț buinc zile si 
nopți dearânrdul, văi. dealuri si codri 
până cind îatro zi îi iesi în cale un 
bordeiu în care sălăsluia un mmesneag 
uitat de moarte asa de bătrân era Fata 
dădu bună vremea iar el o întrebă: 

— Ce cuuţi pe aici vcirice ? 

-— Mă duc după pasărea Leliana. 


vot nNoevoe mare 
îÎ 








1 Din volumul. Basme seculare, ce viu abire 
in curând. 











— Hei, am auzit şi eu de zâna asta 
prefăcută acum in pasăre. Dar stiu că 
până la en mai ai de mers. Şi pentru că 
te văd asa blâna la vorbă socot că ești 
un om bun şi-ţi dau un sfat. Să mergi 
tot înainte pe nuteca asta şi ai să dal 
de un fierar, Fă-ţi ln el o mână de fier 
şi pleacă apoi mai denarte. Ai să întâl- 
nesti tat întrun bordei pe fratele meu 
care-i chiur. Fi o să vrea să dai mâna 
cu el. Atunci dumneata să-i  întinzi 
mâna de fier. ca să-ţi rămână mâna a- 
devărată teafără, 

Fata milțămi de sfat și plecă. Trecu 
pe la fierar îşi tăcu mâna de fier și a- 
junse la usa bhnrdeiului în care se afla 
bătrânul cel chiar. 

Cână dâdu mâna cu moșneagul. fata 
îi întinse pe cea de fier. re care ostrân- 
se de e făcu mototol. Apoi bătrânul își 
ur flă nările miroziud parcă ceva și 0 
întrebă, : 

— Ce canţi nvinică-vo'nicele pe la noi? 

— Ce să caut moșule. umblu după 
pasărea L.eliana 

-- Hehevii, mai ai de mers până a- 
cola, Aprucă din răscrucea cărăr lor. pe 
aceea pe rate ţi sarată un rattin în- 
nalt trăsnit. Ai să dai de un frate al 
mia și ți.o spe tot ce să faci. 

Fata plecă și aiunse și la acest bă- 
trân care o întrebă: 

Ce gând te mână, voinice-fată pe 
aici ? 

Fa se niiră că şi acest unchias o Te- 
cunoacu. Anci fata îi snuse că a avut 
un frate, care a plecat din porunca Im- 
păratului lor. si-i aducă pasărea Telia- 
na. Li vrovesti mocneagului semnele cu 
care s'au înțeles între dânsit şi care a- 
cum îi arătaseră că fratele ei e tnort. 
Se ducea să-l scape și nu ştia. în ce 
chin, 

Bătrânul îi răspunse: 

— Fata mosului. dacă mai asculta 
ţii scăpa fratele şi pe toți câţi se află 
acolo. 

— Ce să fac masule? 

—— Anuci pe la spatele hordatului şi 
nu devarte vei ajunge la Zâna Leliuna. 
Innaintea porţilor ai să vszi niste stânci 
de piatră care după cum le-arată si 
chivul nn-s altceva decât nameni încre- 
meniti ce vraia cântecului pasării mi- 
nunate. lângă stejarul stutas vei verlea 
o fântină si din ea vei lua apă nence- 
pită cu care vei stropi toate stâncile, 
După: asta du-te spre poarta paltinlui 
şi pasărea Ialiana te va simţi şi-o să 
înceapă a cântă frumos, fruraos, cum 
nai mai auzit. Dar ținte minte dela 
mine, când ai se stripi. să zici de două. 
ori Leliana, leliana iar a treia cară 
Chişel.letana. Atunci din  steiarul 
din pajistea da lânsă fântână o să ră- 
sară “n voinic frumos care te vs, 
lua de nevastă. Din stâncile de piatră 
au să se iveastă oameni printra care 
şi fratele dumitale. Porţile ae vor 'les- 
chide şi pasărea Leiiana sa va schimba 
cim a mai fnst în zână şi o va lua de 
sotia fratele dumitale. 

Fata m'iltămi bătrânului si plecă. 
Cum a ajuns aproare de pulat descă- 
tacă si făcu întocmai cum o învățase 
bătrârul. 

Cînd încenu să se apropie de porţi 
perăren-I.eliana n sinți si 'ncepu a cân- 
ta dar fata strigă;  Leliana, Leliuna 
Chisel-Leliana. 

Ca prin minune porţile se dădură n 
lături, din stâncile de piatră începură 
a misca oameni far lingă umărul ei. 
fata simţi răannflarea cală a unui vri- 
nic frumos ieşit din umbra stejarului. 
Fratele ei o îmbrățisă iar pe porţile 


deschise venea către dânşii Zina Lelia- 
na. Văzând-o asa de frumceasă bă'etul o 
ceru de nevastă, Apoi toși patru se pre- 
gătiră de drum. 

Au mers ei cale "'ndelungată si au a- 
juns acasă, Când îi văzu tatăl lor se 
bucură cu lacrămi în ochi. După vre-o 
două zile de ospătare şi odinnă au ple- 
cat tus-ratru să se plimbe pr'n livezile 
lor de pe malul apelor curgătoare. Sau 
ureat apoi în foişor și au început să 
cânte băietul la vicară fala ln chitară 
iar Zâna Lelianu din gură. Cântecul lor 
frumos cum nu se mMui pomanise prin 
locurile acelea se ducea până drparte, 
şi-l auzi şi Impăratul. 

Faba înlemni când ascultă şi ea cân- 
tecul. Se gând: cum să facă ce să pună 
la cale ca să-i omoara, altfel ar afla Im- 
păratii si ar spânzura-o, Sfătui pe lm- 
părat să dea o masă mate. 

Tocmai atunci fata cu bărhatil ei și 
băietul cu Zina Leliana [lecură la curtea 
Impăratului, ca să se ia la întrecere în 
cântece, 

Cum mergeau Zâna-leliana se pres- 
chimbă iar în pasăre și le spuse: sinu 
euste din rmâncări si vinuri ori alte 
băuturi căci vor fi otrăvite de-o sgrib- 
țuvonică de babă. 

Câni sosiră,  găsiră mesele întinse, 
Pasărea-lelana se asceză pe tocul unci 
ferestre dela odaia, în care se aflau Tm- 
păratul şi oaspeții, Co'Ialţi trei: fatacu 
soțul pi şi băietul  rănuasoră afară pe 
prispă. Fata , băietul zi pasărea Leliana 
începură a cânta. Toţi mesenmi si Im- 
păratul au rămas uimiţi de cântacul lor 
îngerasc. Si fata și biăietul şi pasărea 
Leliana cântau la fel de frumos. Baba 
nu ştia ce să mai iscoiloască de ciudă. 
Se aplecă la urechea îmnăratului si-l 
Şopti Să-i c'risteasză. Nar când pahar. 
nicul ajunse în fața băictutui și a fetei: 
pasărea Irliana sbură cu aripi grele în 
fâlfâive şi vărsă cupele cu vin și otravă, 
După un sbor pasărea Leliana se 'n- 
toarse si 'ncepu a cânta din nou îm- 


POEME II 


COPILA 


floare minune, rămase în umbra rusi: 
nei. Din  gurai trandafir sălbatec, 
curgeau şiraguri sclipitoare.  Fulgerări 
de mânia desnădejâii cumplite. Bleste- 
me păvâne, înăbusite de sushiţul du- 
verii adânci. Pe capul celui ce pleacă 
Din pricina lipsei. 


Isi îneacă lumina ochilor în râu de lu- 
crămi, Despovărare odihnitoare a înu- 
mii. Sufistul şi-l scaldă în apele dure. 
rii, Şi-l usucă în focul unei mari do- 
rințe. Ingerul de pază nu mai veghează 
la căpătâiul inimii. care se frânge în 
sălbatecă rupă. sirânsă în chinuri ca în 
lespezi de clădire. 

Sbuciumul prinde aripi de grai ce urmn- 
ple chilia și sboară prin geamuri: 

„Diavoli din iad să-mi sărute părul 
ce nonpteu vrăjindu-i pateri amăgitoura. 
Să biruie bătrâni şi tineri, 

„Sprâncenele, două punți arcuite, să 
coboare privireu trecătorilor în primej- 
diile tăcute ale ochilor: ei însăși doi 
sorbi de mare. să atragă cu farmec ne- 
învins în vâltoarea patimei nebune, 

Să mușşc în iragede inimi cu doruri, 


UNIVERSUL LITERAR. — 2 


preună cu fata, şi hbăietul, De data asta 
cântau şi mai minunat şi mai dulce,că 
oaspeții Impăraiului urtară să maimă- 
nânce şi să bee şi rămaseră ci achii 
umezi gânditor: privind întrun sincur 
lie, în care parcă vedeau un raiu pier- 
dut dintro lume necunoscută. Cum 
sfârşi cântecul pasărea Leliana se ficu 
iar zână. Se apropie de tinpărut şi-i 
ceru voie să ţie o cuvântare, Și zâna 
înce : 

— Inătate Impărate, eu sunt Zâna- 
Leliava jar bătetul şi fata din cerdac. 
care au cântat aşa de mininat înpreu- 
nă cu mine. nu-s alţii decât copiii Mă- 


viei-Tals, Băietul ma luat ce nevastă, 
căci cu toată inima De suuteim dragi 


unul altuia. Fata e măritiută zi ea cu 
vointeul cel frumos de afară. Miutua co- 
pitlur si soţia Măriei-Tale uiucezezte pe 
nedrept în umezeala temniţei cu sujle- 
tul si trnpul fără prhană, Baba de îu- 
crerdeve dela cartea Miărici-Tale a luat 
copiii şi i-a dat pe așă. iar în locul lor 
a pus la cânul Impirătesei pe cei doi 
m:eluzei aduşi de sub sșopron, Măria-Ta 
ch'bzueşta cum vei voi. Ă 

Baba când auzi se 'ngălbeni, începu 
să-i clănțănească dnţi si vui să fusă, 
dar o sligă îi puse piedică de se ros- 
togoli lângă praz. 

Impăratul dădu poruncă so baxe în- 
trun poloboc bătut cu cue în iloaze şi 
so poarte de-a lira până no tai Su- 
fla. Apoi să unsă polabecul cu păcură 
Şi să-i dea foc. După acoca Imvăratul 
își îrubrăţișă copiii își scoase Im ără- 
teasa fin temniţă și dărui feciorului și 
Zâne.-l.eliana împărăța ca să domnea- 
scă feric“ţi, Aflână şi mepgiasul de ală. 
turi că fata şi biietul ne care îi cres- 
cuse, prinsi de pe ape. sunt, fiii Impăra- 
tului $i dărui fetei moştenire tat avutul 
lui înepwreună cu livezile și toisorul. Fata 
cu voinicul dn umbra stejarului au ră- 
mas să trăiască în casele megieşului. 

De atunci toţi viesuesc în pace. 


BELONI SULTAN A-DRAGAN 


N PROZĂ 


cari ard şi ucid. Cu veninul dragostei 
de șatră să distrug tot ce-i tânăr în 
lume. 
Si nădejdiile înilorite să 
vite de suflarea mea. ; 
Să fiu nebiruită în veci. copleşită de 
v singură plăcere : a nimicirii totale...“ 


+ 


raoară, otră. 


Sub geam încremenise de mult un preot 
cu barba şi pletele albe. Ruga păgâră: 
din casă îl oprise-în drum, să asculte. 

Trezit, Inminat de o nădejde se: în- 
toarse srăbit spre palatu-i.  Luă două 
punzi cu galbeni şi porni în umbrele: 
nopții, în tăcerea adâncă din -uliți să 
le aşeze în geamul spovadei, Doar ha- 
nul de aur era ispita de moarte. 

Si cine-i mântuiiorul ? Părintele Nico- 
lae, pornit să-şi împletească, pe pragul 
vesniciei, cununa de sfinţi. i 


Z. SANDU 





$ — UNIVERSUL LITERAR 


ZAVRACU) 


de MIHAIL LUNGLANU 


IL chemă Ilie dela brtez. 

Namele lui d'acasă eră Afrăsinei ; dar 
nu i-l cunoştea nimeni. Ii ziceau toţi Za. 
mracu, De mic copil speniase hunea cu 
bleslemăţiile lui Eră capul zozrăcimii 
satului. Ducea caii noaptea prin holdele 
agospodarilor în țarină, fura perie si alte 
pometuri prin grădini. Armata a făcut-o 
sase ani, că dezerta mereu. Su 'nsurat, 
dar şi-a băgat nevasta cu zile n proapă. 
Se apucase de băutură, bea grozav A 
vândut tct pământul. ce a moştenit de 
la părinţi si a zăloait si pal nevestei. 
Când împlinise nouă ani; âa murit și 
băiatul, care-i mai rămăsese. De necaz. 
or da bucurie. că moale să vânză şi a- 
verea. li, sa îmbătat turtă. Abia a mers 
pân' la cimitir. Aci sa asezat pe muu- 
Rinea groapei, cu capul da pământ, Ge- 
mea. dormia, singur el stia ce face. In 
clipa coboririi cosciugului în mormânt, 
s'a ridicat în genunchi zi se uita prostit 
în vânt. 

— Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnea- 
scă 'm pace! a zis preotul și nu repetat 
toţi vorbele, închinându-se : numai Za- 
vracu clătina doar din cap. 

— Tu nu zici nimic llie?.. 
stuiitorul Domnului, 

Ca destentat din somn. îs făcu si el 
cruce, maormăind : 

— Dwmnezău să-l ierte...! şi tăcu. 

— Nunumi atât? întrebă fața bisericea- 
scă. Si-i repetă vorboie : „Dumnezeu să-l 
tevta și să-l odihnească n pace!' 

Si Zavracu, căznindu-se să spue și e 
cele ronstiie, repetă: 

— Dumnezău să-l ierte şi să-l... să-l, 
ție pe sănătate!“ in rupse e! la sfârsit 
într'un fel si şi mătălăi corpul într'o par- 
te si ntralta. 


îl dojeni 


De la groapă sa dus la crâsmă si pa 
mai feșit din ea trei zile. când a nlecat 
cu Aron. cu jidanul, la judecătorie, să-i 
vânză pământul, moştenit de la copil. 
Si avoi nimeni nu d-a mai văzut treaz 
multă vreme. Bea de dimineață până 
seara adecă până-l da crâșmarul afară. 
Atunci mergea și se culca “unse nime- 
ria. pe prispă pe la câte un gospodar. 
prin șură. în clopotniţa bisericii: când n'a- 
vea unde și ploua, cr era iarnă. Fie din 
pricină, că găsia aci adipoct ia vremuri 
rele, fie de povara, ce simţia, că poartă 
pe sutletu-i, fie de dragul pomenilor se 
apropia tot mui rmult de sfântul lăcaş. 
Nu era mort, pe care să nul bociasră 
Zavracu şi să nu-l petreacă până la 
mormânt cu vorbele: „Dumnezău să-l 
ierte şi... 8ă-l ţie pe sănătater, arun- 
când câte un bulgire de ţărână peste 
sicriu. Ieșia la poartă printre cei d'întăi, 
să nu scape cumva, 'rpărţiala, bea ra- 
chiu de la toate vedrele, și. făcându-se 
că dă si el ajutor, scurgea paharele de 
ta cei cari nu le goliav, chip să na bea 
sr dup ara, niei să samestece băutura 


văimnasă m ele cu cea din vadră, La sfâr- 
şit pleca beat turtă. Se Dbălăncănia pe 
picioare, se ţineu de câte un palan: 

— Acu sunt bat? bombănia el, Să-mi 
daţi pace! caşi când i se punea cineva 
n cale, să-i strice voea și cheful. Mer- 
pea cât mergea, până cădea undeva şi 
dormia ca lemnul, 

La, cumetrii, la nunţi, la fel. De lu o 
vreme, ce i-a venit tui, sa dus la preo- 
tul satului : 

— Ştii ce num gândit cu, părintee? 
Să mă bai ajutor pălimarului. Oiu tra: 
ae clopotele. 'oiu purta praporele pe ln 
morţi, ţiz'câu îngriji calu, ţi l-oiu mâna, 
când ii avea nevoe. 

Prectului i-a venit să râăză de hotă- 
rârea Zavracului ; dar, ca să nu-l res- 
pincă asa d'într'o dată. i-a zis: 

— Pine, Lie, te ban bucuros, dar dacă 
te lasi de bămtură ! Bisericii nu-i iertat 
s'aibă slujitor beţiv. 

Zavracu' șşezu puţin pe gânduri, elă- 
tină din cap, apoi d'odată: 

— Mă las, părintee! 

— ti, te lagil Vorbă să fie!... îi răs- 
punse 'ndoit slujitorul Domnuliai. 

— Mă lăs, zău! Să fie blestemat cine 
nu s'0 lăsa! 

-- Asa? Bine! Atunci o să te pri- 
mesc ; dar să juri pe sfânta cruce și pe 
sfânta evanghelie. că no să mai bei! 

-— Jur, părintce! 

Si să-ţi ţii furământu'. capoi o fi 
rău de sutletu' tău. Ilie! 

— 1 ţin, părintee ! 

--- De nu-l îi ține şi-o bate joc necu- 
vatul de sufletul tău!. 

—— Să-şi bată, de nul 'oiu ţine!... 

Si l-a pus preotul în genuchi si cu €&- 
pitrahilul pe după gât, i-a citit rugă- 
ciunea de lepământ, juruinau-l. La 'n- 
demnnat apoi să bată mătănii şi să să- 
rute stânta carte si cruce, repetând de 
trei ori vorbele ce auzia, 

Si sa ţinut ds jurământ Zuvracu, 

Când l-a zărit a doua zi treaz lumea, 
nu-i venia să crează ochilor. Si mirarea 
era tot mai mare, când îl vedeau săte_ 
nit pe la morţi. trăgând clonotele, etu- 
când praporui fără să se clatine pe pi- 
“oare si ne mai punâdud vicătură de 
băutură pe limba lui, la poarta bisericii. 
In Joc de rachiu, cerea să | se deu însă 
totd'aunn o pâine mai mult. 

Pe colaci era el acum stănân. Tinpăr- 
ţia enm se cădea: două părţi preotu- 
lui si una la Qascăl ai pălimarului, Lui 
ii venia de ln toţi câte ceva. Mânca pe 
la pornenă, să-i ţie trei zile. mânca la 
pălimar. căruia îi îngrija de gospodărie, 
mânca si ln preot, de câte ori ti cer- 
cela eapa, or i-o mâna la trăsură, Nu 
mai bea însă de loc, Nici pe vârful lim. 
hii nu mai punea rachiul. Când vedea 
cum alunecă pe pâilejuri la unii. 
curgând si gâlgâind. se strâmba, se scu- 


tura, ca de friguri şi, dând din mâini, 
zicea, : 

— După partea mea să fie olerua pe 
toate drumarile ! 

Si u trecut vreme 'năelungută. Zavra- 
cu' era om de treabă, în rândul Jumii. 
Odată însă, după vieo zece uni, de la 
jurământul ce pusese, a mers cu preoiul 
la oraș. cum mereu adesea şi a sezut 
acolo vreo duuă zile, cât i ținut aduna. 
vea la care fusese chenmai. Ingrijia de 
capă, îi da fân, apă. la grujdul hotelu- 
lui. unde trăsese părintele. Incolo își o- 
mura vremea stând în poartă şi uitân- 
du se la mişcarea oraşului. Mic, liniş- 
tit tuută săptămâna, Sâmbăta de la 
prânz încolo și Duminica. era însă "1 
fierbere mare. Se umpliuu străzile de 
lume. Tare se mira. el de unde iese a- 
tita omenire : boeri, fete de casă. cătane. 
Mni ules cătane. grozav de multa se 
mai vânioliau de culo-cole. Vorbiau fel 
de fel de limbi, după legile lvr. Şi-adu. 
ce nmiule de când făcea şi el armutu. 
tocmai în Boznia. Tare-i plăcea să iasă 
când avea repaos şi sărbătoarea la 
plimbare, să i se scurgă ochii, să casce 
ura după sârboaice. 

Stând așa pe gânduri Sâmbătă pe la 
amiaz, când îi spusese părintele c'o să 
sfârgiască mai încolo, şi să fie ceata să 
plece acasă, se pomeneşte fuţă'n faţă 
cun vechiu tovarăş de călănie. Ajunsese 
cubofițer şi se 'ngrăşaşe cumnlit. Trăia 
omul bine, mânca din plin, bea "n lege. 

Win vorbim vorbă, ajunge întro crâş- 
mă. Tovarăşul porunceste două rachiuri. 
Zavracu se strâmbă și cere o limohadă. 
Ostaşul râde înză de el: 

— Ce, șuguești ?... De când ai călcat 
pragu' hisericli te-ai şi făcat siânt?.. 
Dacă hea părintcele, de ce nai bea şi 
tu 7...  Zăriseră. cu puţin înnainte pe 
preot la o masă, bând cu mai mulţi inși. 
So uitase Zavracu să vază de mai e rost 
de şezul, să poată să meargă puţin cu 
prielenu). 

— Părintele hea, că-i părintce, da eu 
nu.s de cât ajutor de pălimar si nu se 
cade să bau, 

Ajutorul de ofiţer sa pas pe râs şi aşa 
de strasnic râdea, că se zeâlțăna masa. 
li întinse paharul si-l îndemnă : 

„— Pea şi tacit? 

-- Nu beu. că-s juruit! 

— Ai juruit, că nu mat bei, ce?... 

— Ce să beu? Olercăt 

— Da' aiata nu-i olercă! Ii răchiu! 
Si nici răchiu nu-i. Algta-A secărică ! In- 
țelegi tu ?. Secărică!? Si lungi verha, 
după care-şi linse buzele, 

— Se-că-ri-că ! repetă Zavraci. 

— Vezi bine că secărică! Nu-i nici n. 
levcă, nici răchiu Boa şi tazi! 

Zavracu pustă puţin si se scutură cu 


1) Apare 'n volumul „Răncurtie”. 





î. 


-- 


7% 


ie ÎN ee ae e Suit ata bai 





UNIVERSUL LITERAR. — 9 


TRECUTUL... 


Fusese conac strălucit otinioură. 

Un cuib românesc. 

Tşi înălța singuratec turnurile înegri- 
și zidurile cenușii, împopistrate cu e- 

eră şi viță sălbatică, 

Dăiuuise vreme îndelungată, ascuns 

arcă, între cei cinci peri bătrâni din 

nima „Odcrogului*, — un crânguleţ de 

ei si luni, — unde făcuse boer Voicu- 

eţ, stăpânul, nunta cu duduca Leanca. 
Stăpânise puzilerie de suflete cari se 

văneau din truda muncii, pe cele capia 
ii de hactare ule mosiei, 

Mi-amintese cu tristeţe... 

E lacul copilăriei. 

| revăd după ani și ani de pribegia. 
Perii tut mai străjuesc. 

Din crâne doar câţiva tei răzleţi, cu 

amuri plăpânde, schiloade, ciuntite de 


Dar conacul ?,.. 

Gingii sângerânde, presărale cu dinţi 
tricaţi de cenuşe. cari ţâşnesr pur'că 
in pământ, punctând stacojia locul te- 
eliei. 

Apo 7. 

Cenusa purtată aiurea de vânt. Si atât! 





e friguri. 
and: 


Tovarășul îl îndemnă râ- 

— Ci ben. omule, doar nii 
Par'c'acu bei întâiagi dată. 

Si Zavracu bău paharul întreg. Osta. 
sul îl umplu din nou si msi ceru “an 
şîn. Imcepu să spue o poveste din tim- 
pul cătăniei lor. Aducerile aninte a- 
prinseră voea bună 'n sufletele amân- 
dorora. Si voea hună aştepta să fie dez- 
mierdată de . secărică. Si au biut au 
băut, până nau mai stiut de ei. După 
ce san cherchelit, a prins Zavracu curaj 
şi a 'mceput să porunciască el: 

— Mai ad-o un sip! Incă unu'!, 

Cânâ a fat la plată na avut nici 
unul, nici altul bani. Ajutorul de ofițar 
se uită si arăta la ajutorul de pălimar, 
acesta la, cellalt, 

—Plăteşte tu că îei și de la morţi şi 
de la vii! 

— Ba tu că “ţi şi curge şi pică! Sau 
luat la hătae întâi între ci, apoi amâu. 
doi cu crâgmarul şi cu băeţii lui. 

Sa cerut ajutor, au fost dusi la po: 
liție. 

Pe seară, când că plece Părintele. 
sajunză ka timp acasă, să fucă vecernia, 
ia pe Ilia de unde nu-i. Catiă-l ici, cată-l 
dincolo, a aflat în sfârşit de isprava lui 
şi a, mers de l-a scos din arest, platini 
băutura, 

Si au plecat ucasă, cam târzior, ce-i 
drept, dar au plecat. fira 'n toamnă. Se 


îi copil. 


S'a întâmplat odată, de mult, 

Vremuri de băjenie. Invrăjbiri și fva- 
mete. Foamete cruntă şi 'npilări... 

Robii părnântului se ucideau, 

lupta frate cu frate! 

Conacele mândre şi tot aurul lor se 
mistuiau topite m f'ăcări cotrornitoare. 

Jertfa. atâtor păcate si nelegiuiri, din 
funduri de văi, din vârfuri de dealuri, 
în naiuri de flăcări şi jur, cerea dreş- 
tate. nedrentăţii, până la ceruri !... 

Torțele durerii. pornite din  aslâncul 
beznei de veacuri. a robilor pământului 
făsăduinței si bacsisului, aureau nopți 
ulbastre. primăvărațice... 

Atrinei sa mMistuiţ şi el. 

Nas mai fi cunoscut niti 
mi-au vorbit perii, 

Bieţii bătrâni! bolnavi, buhăiţi, nii-au 
tălmăcit trecutul, 

Si altcineva : nucul. 

EI, străjerul din poarta conacului, 
prietenul si ocrotitorul copilăriei. 

Cânâ l-am revăzut, am tremurat, 

Inima bătea să-mi spargă pieptul. 

M'am apropiat timid, 

Dar cl ma simţit, şi-a fremaătat uşor, 
diseret, lin, can alte vremuri, deşi aripa 


locul, dar 


culecea pitnuşoiul pe câmp Se lăsase pu- 
țină răcnare, dar nu era frig. 

Preotul înhămase  singuv' ceapă 4 0 
mâna acum el. Vizitiul sta n fund Nu 
i-a certat. nu î-0 ziă nimic: l-a 'ntrebat 
dor pe la o toană de vreme: 

— "Toate trec, toate se iartă. Ilie: dar 
cu jurământu' cum rămâne? 

Zavracu u tăcut ca peștele u bors. A 
simţit însă că-l străbate un fior, Si sa. 
zpâlţănat din tot trunul. Si din 7gâlţă- 
nat sa frazit şi, dându-si scama de ce- 
ence fiicuse, a 'nceput să treriure. Și a 
tremurat tet drumul. 

Se lăsase noaptea peste fire, Se siru- 
ţia si răconrea din ce în ce. De jur îm- 
prejur ticore adâncă. Se teseau tnine 
parcă 'n văzduh. | 

Trecând pe lângă o cruce, lu o răs- 
pântie. unde străjuia pent ajutorul 
celor tari în crodinţă si neprihăniţi la 
suflete, Preotul sa ridicat în picioare, 
si sa închinat. Zavracu a dat şi el să 
tucă Areapta la frunte; dar n'a putut. 
Parcă. cineva îi ţinea mâna. | 

— Rău păriniee, de sufletu meu! bâi- 
zui el, 

-- Crez. Ilie, erez! Dat cine-i de vină?.. 

„» Necuratu', părintee ! 

-- Tl Tie! Te-u supus! 

SL ecmul începu săi simţi tururi «dese 
si tremura lare, tot mai tare, 

ta mijlocul ciiii dintre oraș şi sat, în 


de GEORGE SCRIOŞTEANU 


tăcerii cădea ureouie şi apăsătoare în 
ziua aceea de jar şi luniină vie... vie!... 

Mă recunoscuse ? 

Nu știu! 

Adică de ce var vorbi? Nu sunt oare 
ființe ? 

Viţa de vie nu plânue când v tai? Nu 
sufere si eu? Nu-i curg lacrimi de du- 
rere 2. i 


. . . . 


Nu pot răspunde nucului, Buzele tre- 
mută pe buza încleşgtată, sufletul e gol şi 
pustiit. Nu găsesc nici un cuvânt. 

Nimic... Nimic... 

Durerea învinge. 

Sufletul se zbuciumă strâns în lanţu- 
vile aminiirilor. 

Ochi-mi dogoresc : ard trecutul, mort 
deapururi !..., 

Ti alergară înflăctvuţi dela peri la nuc; 
dela nuc se 'ntore înapoi, cu malţi ani 
înapoi, când în locul paraginei triste de 
acum, ciripit zglobiu de copil, aliniat de 
două mâăicuţe și de doi tătuci. răsuna, 
din zori în amurg, în inima „Odorogu- 
lui” si "n falnicul conac gospodăresc, 
unde viaţa sâlgâia, puternic rostită... 


vârtul “avui delusor, preotul a oprit eapa 
să răsulle, Câna sa w'tat la Zavracu, 
l-a văzut răsturnat în trăsurică. Soco- 
tind că la ajuns beţia, îl scutură dun 
picior: e] se zvâreoli puţin și gemu n- 
fuudat 

Ajuns acasă, l-a lăsat asa şi a desbă- 
mat singur ceapa, a dus-o ha grajd, în 
dat fân, A mers apoi la. biserică să facă 
sfânta slujbă de seară. 

La ziuă, dând să-l trezească. na Ina 
mizeat de loc. Sucindu-l, uitându-se bine 
la el, a hăgut de seamă că era mort, A- 
vea limba scoasă și unghiile vârite în 
sat, 


1997 August, MIHAIL LUNGIANUT 





10. — UNIVERSUL LITERAR 








croâncans Nuicraarea 








FILOZOFIE ŞI RELIGIUNE 


După cum creerul, prin nenumăratele 
fihre nervoase, conduce cornul, tot asa 
— prin analogie — cei dintâi cugetători 
ai lumei. au căutat un element di'rizui- 
tor pantocrator al naturei şi porbind 
dela runctual de vedere Kantian — îna- 
inte de Kant și de toți flezofii — au a- 
anlicat lazile diriguitoare ale intetectu- 
lui asurva contigenţai lor înconiurătoa- 
re: nu atrhui't fenomenelor. un'tate, 
mvltimicitate, relativitate. în timp şi în 
spaţiu. 

Astfel Thales miteţianul a găsit că cla- 
mentul «enerator a toate este apa si lui 
i se atr'hue faimoasa maximă, dună ar- 
derea natriei sale — când toti fuziau, 
luând fiecare ce putea, — el. cn mâinile 
oale, răspundea celor ce îl întrebau cu- 
rinși dace nu şi-a luat cele trehinaoa- 
se: omnia mecum porto (maxima se ci- 
teuză în latineşte. cu tozte că Thales nu 
ştia pe atunci această limbă si-a smus-o 
pe «receste). Inseamnă că brgăti'le aulu- 
vărate sunt cele ale spiritului şi nu cele 
tumesti. 

Astfel s'a săpat nrăpastia între snirit 
şi corn (Brahmamii si Budha întrodusa- 
seră de mult în Indii această concepţie 
sp'ritială) 

Focul lui Heraclit si Pantavhei — cu, o 
ronsar'ntă a evoluției omenesti în sens 
tatalict — ca si aerul nau adus un ele- 
ment nou nână ce marele Anaxazora cu 
nova al său —- Inteligența Supremă care 
mână si întrânoază totul — a rupt în 
donă preocupările filozoliei: în pur spi- 
ritrale si în empirice, 

Platon a mers spre spirit, aterizăn- 
dn-l. despărțindu-l de corn Domocrit. 
prin imensa diversitite a atnmi'lor. a 
căntat să dea n exnlicație empirică com- 
opziție! cornului nostru. 

Astfel până în timnnrile mai noi se e- 
xersa gimnastica. spiritului şi uu 82 în- 
terasa nimeni de ceeace am zice. astăzi, 
praematism (nu în sens filozofic), 

Are vre'un roat, filosofia în viaţă ? dar 
relieatunea ? De sigur că da şi ca imoor- 
tantă, încă! Pentru a da a valoare fan- 
telor vieţii, recurgem la filozofie sau la 
religinne, 

Dacă n'am crede că toată truda noa- 
stră are a răsplată. că trată suferinta 5 
alinare. tot efortul o destindere plăcută, 
m'am mat face nimic, o lene binecuvân- 
tată. nrin satisfacerea instinctului, prin 
patatirea poftalcr ne-ar aiunge srre a 
tră! traiul animalic ol tuturor vieţuitoa- 
relor. i 

De aroea cei mai aleși fii ai omenirii 
au strigat semenilor să se reînalțe snre 
ei. spre marile lor concenţii. să-si ridica 
achii de pe nimânt snre infinita boltă 
a cernlui să se iubească — căci sau urit, 
şi san afâsiat în totdeauna — să trăia- 


„scă frățeste. 


Unu] din ei sa născut la Capilavasto. 
în miulccul dezastrelor. urei si sfâcierii 
dintre canta. un al doilea în Nazaret în- 
tr'o epocă de apăsare ercaznică. în toiul 
putreziciunmii credințelor, când n era 
nici dreptate, nici dragoste, nici surâs 


pe pământ pentru muiţi : în acea clipă 
s'a provovăduit cuvântul salvării printre 
cei slabi si fără apărare şi a. pelepsei 
tiră răscumpărare a celor puternici şi 
răi, 

Pelicia vine ca salvatoare într'o socia- 
iate în drecomrnumnere și îi dă germenii 
spirituali ai vieţi noui. 

Filozofia are un caracter mii indivi- 
dual sau corespunde necesităţii unei e- 
lite. 

Sinteza tuturor desccperirilor, ea ca- 
tă. pe bazele stiiaţei. să descopere rupor- 
turile dintre fenninene, să studieze legile 
Intelectuluii. evolutivă, ea esto în legă- 
tură cu spiritul epecei : sp'ritualistă. po- 
zirivistă_ întelectualietă. praemastă în 
toate erurile si în toate ţăr le covesrunde 
unei nacesităţi si unei preocupări a Mo- 
mentvlui. 

Surori zemene Filczotia si Nelie'a. răa- 
pumnd eternelor si norezolvatelor întrehări 
ale Munţii : “ndo mersem ? rentru ce ne 
nastem ? ce e martea? ce rest ave vinţa? 

Relizia le spune oamenilor. este Iaă si 
Paradis, Fapte bune şi Rele, Dragoste și 
Uri ; 

Filozofia : suntem un oreanism are: 
care din mfinita varietate da orean'sme 
ce trăese în natură. Măsnra. tvivror lu- 
crăr'lor aste cmul sau Intelectul (Prota- 
vora) Dola ncaet anunţ. porneste Filozo- 
la Kantiană în criticismul său si sfâr- 
sasta Wundt cu sinteza sa creatoare, 
Berason en elanul său v'tal. 

Din tnate sistemele filozrfiei îti alesi 
pe cc! ce se înrurdecte mai mult de tine: 
oamenii de stiintă sunt noztivisti. artis- 
tii Kant'eni și Pervsonieni, majoritatea 
intelectuallor eclectici. 


F un lucru constatat că moral'ştii an 
răcărit în epocile de decadenţă a mora- 
vuriler si nau cortribu't de loc. prin 
precentela lor. la ridicarea nivolului mo- 
ral al societății. 

Ce esta moral si ce este imoral dacă 
punem omul în seria generatcare anima- 
lă ? Nu e lcul să răspundem acum la 
această întrebare, 

De alfel o maximă este o cugetare trăi- 
tă o experiență perscnală. care 1ă nu- 
tință de reflaxe unora, să-si amelioreze 
moravurile, bând-o ca made: dar niri 
odată normele de morală sau percentela 
n'au contribuit la înălțarea unei socie- 
tăti în descomnunere. 

Numai fantele antrenarea. exercitarea 
continuă a virtuţii. poate să dea spoci- 


'mene falositrare omenirii. 


La, ce va folosi Symbaritului de astăzi 
naxima de nai ios a lui Marcu Aureliu; 

„O. Umiwers ! Tot ce ne dăruest: ne este 
pe plac! Anntirnrurile tale îmi sunt bi- 
nevenita, Tot ce-mi aduc anotimnurile e 
pentru mine un fruct copt. Totul vine 
dela tine. totul este în tine, totul se re- 
întoarce în tina!“ 

Mai departe: 

„Ieri erai un simrlu germene, mâine 
voi fi conușe SĂ trăim, deci. aceste scur- 
te clipe din viaţă. rămârând pe voia na- 


de ION FOTI 


turei noastre ; să ne supunem dizoluţii 
noastre cu bună voință ca şi măslin 
coaptă care. picând de pe pom. pare e 
binecuvintează pământul care a hrăni't- 
și aduce mrlțuniri pomului care a pr: 
dus-o”, 

Sau: 

„Fii ca o stâncă îmrotriva căruia s 
lovesc şi sa sparg neîncetat valurile mi 
vii Fa rămâne nemişcată şi în jurul e 
toată furia valurilar se risipește neputir 
cinasă“, 

Arest minunat stoic, irăind într'o epc 
că decadentă în toiul derravării calu 
de acasă si din Societate, scriind într'u. 
cort în tabăra care lupta în contra Mar 
comanilor în apripicre de Viena de at 
lăzi, își făcea datora către patrie. bol 
nav de gută. cu sufletul creştin şi c 
energia romană, 

Marcu Aureliu credea că „omul crea 
pentr n face biele. făcând bimele n: 
si-a îndeplinit. decât, chemarea“, Pe cân 
Nietzsche 1) srune că au trebu1 inventa 
te cale mai proazn'ce pedepse. spaimi 
Tadilvi pentru ca omul să-si  înfrân 
inetinetul și să devie civilizat”, 

Marcu Aureliu nu este un filozof a 
mvwltimii. Na fost înteles n'ei odată d 
mulţime : cel mai nobil suflet al omeni 
rii, cam îl proclamă TPuine. Numai câţi 
va se aprorie — înainte da el și dun: 
dânsul.. de piscul cnzetării sale moralt 
care pe lâncă Socrate. Pascal, formeazi 
sirul Ilvmalayvei filozofice, 

„Ori und= apare filazoția. peste tot las; 
urmele sile binrfăcitoare. Tot ce se a 
tince de dânsa. se altosete cu pormenel: 
virtvoţii. Ori unde le străbate, atmiosfer: 
devine hlândă și armonioasă. Amiciţini 
pe cari le crează sunt inspirata numa 
de sentimente nobile. eânrlurile înrâuri 
te de dânsa sunt înălţătoare“. 

P destul să ne gândim la pletada dp 2 
oi filoznfi ai stoicismului smre a necon 
vinea de strălucitul adevăr al uceste 
maxirne. 

fată un alt aforism repremativ air 
viata nractică.! i 

„Vinţa simniă, este fiica înţelenciunii 
sora ciurmpătării şi mama libertăţii ** 


1) Vezi Genealogie zur Moral. 
LI II E 
note 


Editura „Scrisul Românesc” va pun 
în vânzare în luna Ianilar'e o nouă lu 
crare a scriitorului ardelean I. Apârhi 
ceanu? .„.Dolor“, E înfătisat cu multă 
pătrundere. sbuciumul sufletesc al unu: 
om pus în fața suferinţei. 

Volumul va apare în superioară exe 
cuţie technicii. 





De acelaş uutor a apărut în italiene 
şte. în traducerea d-rei Nella Collini. în 
editura La Nuova Italia. volumul .„Dut 
nmori'. între traducerile îngrijite de d 
Claudiu Isopescu. 





UNIVERSUL LITERAR. — (i 





po Îi ca sin Cc ea 








EXPOZIŢIA H. AESCHER 


Teama de câziie mult și eftin a udus 
incoherenta sufletească a nodernului şi 
ca [irească urmare în domeniul artei o 
degenerată  răstunure a truliței, Ar- 
tiştii vor să lucreze mit, cât mai mult 
si neglijând frumosul fac din artă un 
vefugiu 4] nechemaţilor, 

Și totuși... arta nu poate muri, ln fuga 
aceasta după noutate cu orice preț da- 
torită artiştilor nu prin teriperament, ci 
nenzionalilor pripăşiţi în tagma lor. în- 





H. AESCHER: Procesiune pe 
„Via Dolorosa“ 


tâlneşti adesea și pe adovăraţii maeştri. 

In rândul acestor rnaeştri, este şi pic: 
torul Aescher. . 

Acest artist ne-a cunoscut şi ne-a înţeles, 
cu toate că e un străin. Dupi ce ne-a 
arăcat cu prisusință timp de 20 de urii 
(de când « la noi în ţară) baczatele re- 
surse €ufieteşti şi inijlcacele lui de pă- 
trundere u tot ce e frumos în mediul 
românesc, na mai putut suporta jugul 
unui singur cârnp de inspirație, 

FPrământat de gânduri mari, talentul 
lui nu-şi găsi astâmpăr decât în vrăji- 
tul Ovieat. Dragestca lui de luurină uu 
si-o putea mulțumi decit în beţia suure- 
lui de acclo, 

Dar ceeace la fixat lu lerusaliuu a tust 
splendoarea divină u vechii cetăţi. [EL ne 


(SALA REGINA MARIA) 


uduce de acolo şi din buprejarimi o în- 
trează sere de tablouri cu tot ce are 
cetatea mai frumos si mal sânt; 

Subiecte luminoase. vesele şi îuvolre 
ca zilele «le primăvară, dn cari ţâsneste 
un farmec nistic de pictate adâncă, 

In ovarele sale trăeste corul de pastel al 
răsăritului, pe care abia zăsești un fir cel 
de nor ulh caloritul pitoresc ul tuoschee- 
lor si al minunatelo: biser'ct, mormin- 
te umhrite de ch'parosi si de cwmrmali şi 
peste tuate demniu soarelui lumiuos şi 
dogoritor, „Vin dutorusa” cu procesiunea 
ei de credincioşi, cu și cele două înfăţi- 
sări ele muscheci lui Urmur*“ flustrează 
aceste realizări, Lângă cle vin să se ală- 
tura „aromut părăsit”, „Mormântul u- 
ri proțet din Tiberias”,  „Marmrintul 
Rachellei: si ele dou peisagii ce repre- 
zintă asprete de  prunăeară prin par- 
teii locului, Subiectele sale sunt asttel 
veale, Firul său bun simţ e depăşit însă 
de simţireu lui urtistică care îl face să 
aduupe ceva dola sine muadelelor şi le 
jimpr mă acea delicată vervă sensitivă, 

Par sub tot acest ansamblu de o se- 
uinătate puţin melancolică, şi misteri- 
uasă simţi futuriud sufletul artislu- 
lui, care și-a găsit în aceste Beţii lumi- 
noua puterea de înfăutuire a optitn s- 
uului lui între şi sănătos. susț nut de 
o sfântă încredere. îneredereu în divini- 
tate. 

Jocul Luminii Qevine excelent în inte- 
vio. De unde în acer Lhber jocul de utn- 
bre și lumin! colorate se reduce lu o 
stilizavea a reulități atât cât îi poale ea 
da. în interior totul se schimbă. Aescher 
centralizează lumina întrun punct care-l 
intaresează, și care deobicei este și cel 
ina înportant, „Altarul capetii Sf Ele 
nur” ilustrează această ohservuţie. Boli 
umbrite uscund un centru luminat == 
altarul. Aescher a prins minunat nuan- 
ţa de evlavie ce te cuprinde în faţa. nă- 


reţici sfinte, 
„Meusuleul îmi Christ: este însă o 
cupo d'operă In fundal unei biserică; 


6 criptă peste care cade o ploace de raze 
gălbui.  Grandoareu : rece și măreția 
sfântă te nătrunde privind tabloul şi 
te înnenuche alături de credinciosi. 

„Interiorul visericei din. Ghelsemani” 
le întrece însă pe tcate. Un interior de 
marmoră în fundul cărea este altarul 
cu piatra atinsă de Christ; totul plu- 
teşte într'un violet transparent de noap- 
te fermecătoare. lumina: poleeşte mar- 
mora și a face să străiacească în fășiile 
de raze strălucitoare, 


In felui cum luminează ânterioarele 
Aescher are ceva Qin scoala lui Rem- 


brandt si totuşi numai ca lrerție, căci 
aceast artist îzi are partea lui de origi- 
nnțitate. Cât despre mijloacele de ren- 
lizare în formă «le sunt foarie Dhogate 
şi pline de variaţie. Aescher are un pe: 
nel fin până la minutiozirate, fără să 
ajungă însă da tipicismul plictisitur si 
banal. Coloritul este viu. clar, și păstrea- 


de LUCIANA NEGULESCU-OLT 


ză linia realităţii. căci  nrtistul ara o 
utâncă intuiţie a vieţii. 

Dar ceeace face larmecul ucestei opere 
este curu am Inăi sus, buterea de u 
prinde și de a stiliza lumina externă 
precum si: modul de a lumina înterioa- 
rele, Aescher poate fi cu drept cuvânt 
sarranumit „luministul! vremurilor 
noastre ca altădată Claude Lorrain. 
Opera vi Aesche» iți răscoleşte sufle- 
Iu) si te îndreaptă spre optimism și 





II. AESCHER : Altarul Fecioarei 
din biserica dela Betleem 


aceasta cu atat Imai mult, cu cât, pre- 
tutinaeni ne izbim de atâta urâţeme a- 
dusă în- artă. 


Intradevăr tablourile lui  Aeschor 
ne TAnNgĂ», ne consclează, ne înveselesc 
si cum pirţini oameni urmăresc apre- 
cieri critice reci şi abstracte, iar cei mai 
milţi simţire caldă şi vie, e dala sine 
înţeles că opera lui îşi ajunge chiar .ro- 
lul cducativ, 

Cu uceste însusiri Aescher: este şi va 
rămâne un bun maestru care păstrează 
tradiția tără cu totuşi să fie un înapu: 
lat. EI însă stie să stăpânească furia 
modei eâsinl noutatea nu în hidoase 
vealizări ideologice, ci în sub'ecte puţin 
exploatate în care primează formau 
culoarea şi lumina şi numai apoi ideea. 











142, — UNIVERSUL LITERAR 





CenZ ehearaes 


PI —_._—_:_ 














ca $ Li | $ I-cu56az... 


LUI MACEDONSKY îi este închinat şi 
ultimul număr din „Orizonturi noul” 
(6-7), care se deschide prin scurta ca- 
racterizare („tin poet al frumosului") 
semnată: G. Bacovia. Omagiul mai cu- 
prinde: un autograf al lui Macedonsky 
(Romanţa frunzei de Chiparos), poezia 
„Fo!“ a aceluiaș şi caracterizarea bio- 
bibliogrutică a d-lui C. St. Cazacu, 


POEZIA, în acelaş număr, este repre- 
zentată prin cele două strofe de un Ii. 
rism hiciuitor şi melancolie (Vobiscun) 
ale d-lui G. Bacovia, reflexiva „Simfo- 
nie de seară“ a d-lui C. St. Cazacu, sati. 
rică „Jerifa ta* de d. C, Ionescu-Olt, 
simbolicale .Pătrunderi: ale lui G. Ta- 
az, tirburătoarea carte a lui Radu Gyr 
şi minunata „tălmăcire din Cahut” („Să 
tră'm, o. Lesbie...“) a d-lui G. Murnu. 

Ca poezie, prin urmare, numărul stă 
bine. 


DESPRE SCRISUL CELOR MAI 1I- 
NERI, vorbeşte d. prof Mihail Dragomi- 
ru în aceiaş revistă, Iată câteva 
idel : 

„In zarva acestei anarhii a început să 
nt jească lumina generaţiei nouă care ne-a 
dat, de pildă, pe pogţii : George Dumitre- 
scu (care)... rerrezintă sentimentalitatea 
luminoasă: Radu Gyr... fantazia bogată 
si plină de sevă si G. Talaz, gândul greu 
de miraasmă mistică". 

Despre cenaclu: 

„dacă e vorba de un cere în care să 
domnenscă sinceritatea, obiectivitatea, şi 
competenţa. lucrur'le se schimbă. Un a- 
semenea cere poate face trei servicii: 
întâi, desnădăjdaieste din vreme pe cei 
cari. se arucă re literatură. fără să a'ihă 
o adevărată vecatie : al doilea face o se- 
lecţiune a lucrărilor, nunând în preala- 
bi! la coq t«t ce nu poate atrage admira- 
ţia adîncă a cercului, şi al treilea. exe- 
cită o salutară influentă în privinta ro- 
reciării lucrărilor care, având calităţi, 
țintesc la perfectiune...” 


PROZA ACELUIASŞ NUMAR e semna- 
tă : Teraso alb» (poeme) de Agata G. Bu. 
cuvia : Vestitorul furtunelor de Al Caza- 
ban. Critica literară: Sm, M. Vizireacu, 
C. St. Cazacu, Paul I. Papadopol şi Pan, 
M. Vizirescu. 

Cu un cuvânt: ne găsim în fața unui 
număr cure a trecut de prarul întenţii- 
Jor şi a ajuna la acela al realizărilor co- 
recte, Păcat de unele erori tipografice. 


Că VITRINA LITERARA a apus — ni. 
meui nu se miră. Toată lumea. se întreabi 
totuşi : 

Cum rămâne cu promisiunile din pri- 
na număr? Si: 

Cum sau putut aduna acolo şi destui 
scriitori cu autoritate. 

Intirneât ne priveşte am prevăzut-o: 
yu publicaţie condusă de oricine, nn poate 
dura. 


SÂRBĂTORIREA „pensionarilor învă- 
țământului primar“ o face ultimul nu- 
inăr (8—9) al revistei „Scoala română“, 

Se spun cuvinte meritate despre d-nii: 
C. C. Văleanu, D. I. Pomponiu. Gh. Tă- 


năsescu. Gavril Niculescu, Ccnst, D. Con- 
durăţeanu, Ioan N. Busuioc, Marin Ma- 
rinestu, Ion C. Florescu, Nicolae Petre. 
acu, 1. Vlusie, Dumitra Niţescu, Chirion 
Adămoiu și d-uele:  Sniara Gheorghiu, 
Maria V. Timuş, Alexandrina Păltinea- 
nu și Alexandrina-L.ainici,  semănători 
în domeniul modest al învăţământului 
primar, îndrumători culturali. autori de 
manuale şi chiar scriitori cunoscuţi. 


BULETINUL CĂRŢII ROMÂNEŞTI a- 
duce. în No, 9-10, pe copertă. portretul 
seriitorului “Th. D, Speranţia, autorul 
romanului „Inceput de vieaţă“, Amintim, 
dintre uitimele voliime apărute, prevăzu- 
te în acest număr: 

Iorgu N: Oeuvres 
Milesen i , 

Al. Vlahuţă: România pitovească, ed. 
VI-a ; 

Muniu Adrian: La, gravures sur bois 
en Houmanie ; 

Dragomirescu M,: Dialoguri filosofice: 
Integralismul ; 

Codin Rădulesra C.: Literatură, tradi- 
ţii și obiceiuri din Corbi Muncelului ; 

Coshuc G.: Poveşti în versuri ; 

Dumitrescu 1] „N.: Vorbe de demult; 


iutdites de Nicoa 


Al. Odobescu: Opere complete, vol. I, 
ed IV: 

Davilla Al: Vlaicu Vodă, ed. V: 

iar la „Ultimele noutăţi“: 

Liviu hebreanu: Crăisorul ; 

M. Codreanu: Turnul de fildes; 

Al. O. Teodoreanu: Măscăriciul Vălă- 
tuc ; 

G. Ibrăileanu : Studii Literare: 

Lucia Mantu: Uinbre chinezeşti. 


ROGAT ȘI VARIAT ultimul nvmăr din 
„Ecoul“ '9%-19) care ne aduce colabora. 
rea d-nilor: I. Sân Gorgiu (Literatura 
și viata): V. Eftm'u (La Luvru); Radu 
Gyr !Seură de totdeauna); Const. Goran 
(Palatul din basme). gen. I Manglescu 
(dealul nostru după întrenira): Dragoș 
Protoponescu (Din Oscar Wilde): [. A. 
Basarabescu (La nouă ani): C. Rădule- 
sru-Matru („Cristalizarea“ lui Stendhal); 
Paul I. Papadopul (Inaugurare), etc. In 
general ni se dau: versuri. proză. studii, 
frasmente, caracterizări, cronici variate, 
articole, 

Fireste că. în cele 10 pagini. se pot 
strecura şi milte lucruri, odată cunos- 
cute, 

E şi acesta un serviciu. mai alea când 
ele merită răsplata reîimprospătării. 


DIN POEZIILE N, BELDICEANU-TA- 
TĂL publică, în ultimele numere „Cul- 
tura poporului“, Sunt rânduri pline de 
viață în care nota descript'vă se imbină 
— de minune — cu sentimentalismul 
romantic. O republicare a lor în volum 
mar putea decât să folosească. 


„BULETINUL CĂRŢII ROMÂNEȘTI“ 
aduce, pe coperta N-rului 11, portretul 
d-lui C. Ardeleanu, autorul romaniilui: 
„Am ucis pe Dumnezeu“, Spicuim, dape 
cele 21 de paszini ale acestui număr. câ- 
teva caracteristice noutăţi: traduceri în 
limba italiană: Caragiale | L. — II di- 
vorzio : Brâtes-u-Voineşti Al. 1. — Ni- 
coline Bugia.; Patraşcanu D. — La sig- 
nora Cuparenco:; Petrescu Camil — La 


Rebreanu 
Livia — Servilia ; Caragiale LL, 1. —Una 


pozia di Andrao Pietraru ; 


lettera smarrita : Idem — Mala sorta. 
„Buletinul cărţii româneşti“ 8 din ce 
în ca mai trebuineios — prin serviciile 


preţioase pe care le aduce fiteraturii ru- 
mâneşti. 


D. DR. C. |. PARHON DESPRE LITE- 
RATURĂ. („AL literar“ 471): „În cei 
din urmă zece ani, scrisul nostru sa 
deşientat la o viuţă nouă. Se lucrează 
conştiincios, Romanele devin din ce în 
ce mi considerente şi mai numeroase. 
Nuvela se vidică la nivelul celor mai 
pură; scriitoni apuseni, Poezia, mltoătă 
pe butasul nouilor curente. nanumai că 
na dat sreş. dar atrage o înălțime de 
fineţe car» ne dă, surprize în mânuirea 
limbii noastre literare“, 


UN SAVURGS STUDIU asupra mare- 
lui paet latin Lucretius, publică d. prof. 
I M. Marinescu în ace'aş revistă. Se 
fixează cv folos câteva momente din via- 
ţa romantică a acestui artist, cel mai 
mare poet filosaf al timpurilor vechi al 
cărui sfâişit a foat atât de sfâşietor: 

„Podul e nlin de lumina albă a lunii. 
Lucretius ocheşte un cuiu înfipt în pe- 
rete. Isi desface snurul de mătase care-i 
înnoadă tunica şi, tăcând din el un laţ, 
îl lează de cuiul de sus. Cu seninătatea, 
unui înţelept îşi petrece laţul după gât 
și rămâne suspendat în aer. 

„Un suspin, câteva spasmuri şi cet 
mui puternic talent al Romei a sburat 
în neantul re care îl cântase şi îl dorise 
atât de mult“. 

Si tată si sistemul său filosofic: 

„firea “a alcătuit din  atuvmt și e 
condusă de legi fixe şi neschimbătoare. 
Nu zeii o conduc, fiinăcă ei nu există. 
Susletul e alcătuit tot din atomi si ei 
piere odată cn corpul. Prin urmare nu 
existi o viată viitoare și teama, de moar.- 
te e n copilăria... 

„Omu! sa născut stab şi neputincioa 
si a tuptat îndelung nână să ajungă la 
starea re acum. Soarele. luna. fenome- 
nele reresti. cutremurele. vulcanii, epi- 
demiile aducătoare de moarte. toate a- 
cestea se pot exnlica şi pricepe uşor Di- 
vinul Emwicur ne-a făcut să cunoaștem 
toate tainele acestei lumi şi deacein el 
merită să fi zeificat de către toți. Cine 
cunoaste aceste “taine va fi înțeleptul 
fericit si va fi întocmai ca acela care pri- 
veste din casa sa cum pe valuri fuir- 
tuna, trece. se sghate o corale amenin- 
țată de înnec. Să-ţi procuri totdeauna 
sensații plăcote_ să te feresti de orice 
durere să stai departe de viața rublică 
și de necazurile el — dată adevărata fe- 
ricire". 

Fireste că aceste lucruri trebue să 
facă parte din bagajul sufletesc al fie- 
căruia, 

P.I.P. 


* 

A apărut în editura „Cartea Româ- 
neaacă'': Cunoştinte folositoare Seria C, 
No. 38. „Anastasia Șaguna“, de Dr. loan 
Lupaș 

Preţul Lei 5— 


Tot în aceiaș editură: „Turnul de [il- 
des", roman de Mihai Codreanu, 


Prețul Lei 60.— 


stai due cea 








O Sedan: cie 
Cv vasale 


Cand sa montat la teatrul Gaite „Le 
Massacre des Innocents“, povestește ace 
torul Culbrun, am fost distribuit să de- 
butez în votul „copilului inteligent”, 

Văzând pe un. prieten nedumerit cau 
ce ar însemna copilul inteligent, se o- 
preşte din povestit şi îi explică: 

— Copilul inteligent este un personaj 
din piesă | 

—Vorbeşte ? 

— Nu, minuneaza! 

-— In ce fel? 

— lată: În momentul în care unul 
din soldaţi ridică subia s'o împlânte în 
copil, muma copilului inteligent mușcă 
pe soldat de bruţ aşa de ture că sulua- 
tul trebue să scupe sabia d.n mană, Co- 
pilul inteligent se repede, ridică sabia, și 
0 împlădulă în inima saldalului, 

— Fourte frumos? Miycător chiar, 

— În timp ce repetam, Montigny care 
este un excelenti regisor m'a învâţul să 
fac ceeace se chiamă o bună întrure în 
scenă şi îulă cum: 

Intram în scenă urmal de asasini, Trea 
buia să țiu speriat, Eu de unde; intram, 
cu mâinile în buzunar şi vesci ca la 
nuntă, Autorul îmi utruse atenția de cd- 
teva ori cd nu întru bine. 

Montigny ezasperat că nu făceam ni. 
mie un ce md intățase, mă chem şi 
îmi spuse 

— Fii atent! Pentru ultima ocră îti 
mai arăt întrarea. 

Mi apropiai de el, timid. Mă lud de 
mână și md duse în fundul scenei ră- 
mdânând lu o jumătate de metru distan- 
ță în spulele meu, 

In momentul când tine replica intrăa 
re mele in scenă, Montiyny îmi repede 
un picior în spate așa de puternic, că 
am început să urlu de durere luând-o lu 
fugă prin scend privind inupei speriul, 

— Foarte bine, îmi spuse autorul. 
„— As văzut cd nu e greu, spuse Mlon- 
tiny ? 

Mi-am scos pălăria și i-am. mulţumit. 
Culegeum pentru prima oară apluuze şi 
încă la întrarea în scenă şi asta grii= 
ție lui! 


+ . 


Intr'o zi un copil plângea grozat în ma- 
pazinul unei spălătorii chimice, Pros 
prietara magazinului disperaiă de țipe- 
tele copilului fi întrebă: 

— De ce plângi, dragul meu. 

— Fiindcă trebue să învăţ să 
pe A, 


seviu 


__— Și de ce nu vrei să înveţi să scrii » 


ma A? 
— Fiindcă dacă învăţ să scriu pe A, 
irebue să învăţ pe urmă să scriu şi pe B. 
Copilul acesta era menit, mai tirziu 
să minumete întreaga lume: era Napo- 
leon 1, 


Nalenenrea 


lo caz cae 


DEASUPRA CASCADEI NIAGARA 


Este un fapt foarte curios: Toţi aşii 
frânzhii sunt atraşi de căderile cas- 
cadei Niagara. Primul a fost  Blondin 
a cărui performanţă a trezit în 1859, ad- 
miraţia lumii întregi; frânghia a fost 
întinsă ln 250 picioare deasurta căderii. 
Blondin a ţinut în afară de aceasta în 
spinare țe un oarecare Calcouet, care în 
nceastă ocazie a fost colaboratorul său 
voluntar. Şi Plondin a reuşit trecerea fără 
nici un acc dent. numai. că Calcouet fu 
atât de înspăimântat, încât. a înebunit şi 
a fost transportat într'o casă de sănătate. 
Cât despre Blondin el a dispărut în mod 
misterios în 1880. 


BĂIAT SAU FATA? 


Un băiețaş şi o fetiţă, cari nu se en- 
noşteau, se jucan într'o grădină. 

Mama băiatului fşi chemă fiul: 

— Cu cine te joci? 

— Nu ştia, 

— TE băiat sau fetiţă ? 

— Vezi că nu am întrebat, 

Răspunsul este plin de bun simţ, căci 
azi nu se poate deosebi costumul unui 
băiat de acela al unei feitţe. Amândoi 
au părul duns şi amândoi poartă up 
costumas cu cuilaţi. 

Moda copiilor seamănă doar atâta cui 
aceia a oamenilor mari, 


POATE FI PRODUS IN 
LABORATOR 


LITHLUM 


Un tânăr savant dele Universitatea 
din New-York, d. H. M, Partrirge, asis- 
tent lu catedra de chimre de acolo, a 
reuşit să producă în luborator lithiurn, 
care este un element din cele mai rare, 
fiind aproape lot aiât de preţios ca şi 
radium. Chimistu! american a făcut o 
demonstrație în faţa societăţin electrica 
din New-York care a reuşit de minune. 
Prin procedeul lui Partridge se vor pu- 
tea fabrica mari cantităţi de lithium cu 
preţul da 15 dolari pundul, 


ESTE O LIMITĂ A VÂRSTEI PENTRU 
SCRIITORI ? 


D-na Jean Portail pune în LIntransi- 
geant, o întrebare foarte curioasi, între- 
bare care pare să-i fi fost sugerată de 
romanciarul Arnoulă Galopin: 

„La ce vârstă sfârşeşte un scriitor? 
Fate o limită de vârstă pentru scriitori ?: 

Printre diieritele răspunsuri. cari de 
cari mai interesante şi mai spirituale, 
ii menţionăm pe acela al lui M, Bernard 
Nabonne, primul laureat al premiului 
Theoțhraste Renandut: 

„Nu este o limită a văvstei, nici pentru 
a începe, nici pentru a sfârşi. Aceasta 
depinde de temperament“, 





UNIVERSUL LITERAR. — 15 








caricatura zilei 
SUFLET BUN 






— Vă rog, Doamnă, Gați-mi geaman- 
titanul să-l pun pe capră, 

— Vai, cum se poate! Destulă grea- 
tate duce în spinare bietul cal; voi ţine 
geamantanul pe genunchii mei, 


— Cum, 40 de lei o friptură ca asta, 
lare ca talpa ?!... Oh! e prea scump... 

— Scump? Dar domnul uită că talpa 
e enorm de scumpă astăzi. 


PREZINTARE 





— Mă iertaţi Doamnă, dar parcă vam 
mai întâlnit undeva... 
— Intr'adevăr Domnule, ieri la Cazino, 
când v-a pălmuit soţul meu!.... 
(Dimanche Illustree) 


14. — UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 








PRINCIPIULU ETIMOLOGICU 


Venimu la cestiunea pentru ortografiu 
dein cele mai vitali, care alesu in ten- 
pure-le mai de curundu sa discutatu ci 
multa vivacitate: la  Principiulu 
etimologicu. 

Eh e ndoptatu acumu mai de toti 
sen.etorii si mai de intregu publi:culu 
romanu, mai multa seau mai pucinu, 
pre facia scau pre tacute: remanpe numai 
câ se se recunosea si publice, — soau 
se se delature cu totulu, 

Multi deintra impunatorii acestui priu- 
ciriu, lundu-sa la strinsa cercetare, 
numai cu vorba str.ga în cantra-i, ee 
in fapta-lu  urmeza câ si celi alalti, 
numai erasi cu duierentia de plua si 
minus. 

In opusehune cu acestu principiu sa 
pusu Principiulu foneticu asia 
câtu aceste doua principia astadi de cel! 
mai multi se considera, că antiporii, ci 
toculu 3i așa, cari nu se potu impaci 
nece una data. 

Acestia presupunu, că dupa prin- 
cipiulu etimologicu nu se serie 
romanesce precumu se vorbesce, ci duța 
regule gramatece si lesiecgrafice, ce tie 
si suntu seau pota fi adeverate,  inse 
este cu nepotentia a le iinvetiă, deca nu 
scie ce-ne-va si ceva latinesce. 

Ddn ciuntra dupa  prinecipiulu 
toneticu dicu aceliasi, cumu că, nt 
numai se scrie precumu se vurbesce, ci 
si dupa unele regule atâta de usor. 
câtu ori ce-ne pote invetiă in  scurtu 
tempu a scrie, si nai foră  ncce unu 
ostenela, 

Pent:u aparatorii fonctismului e des- 
tulu, decu literele suntu latinesci, 
c& se se pota numi ortcarafia latina, 
er' deca rogulele scrierei suntu dupa na. 
tar'a limbei romaneşti, iu nu, nu multu 
se ingrigoscu. i 

Ci sa luămu lurulu mai de a prope. 

A scrie cu litere latine, astadi e 
dorirea toturoru  remanilcru, antaniu 
pentru că suntemu romani de vitie 
latina, si totu de una data pentru că 
limb'a ne e romana erasi de origine la- 
tina, si apoi pentr că tote cele alalle 
nat uni dein kucop'u, câte suntu de ace- 
easi vitio romana-latina, scriu cu li- 
tere latine numai. noi romanii pană 
eri-alalta eri nu ; !a cari. inse in loculu 
mai de pre urma. se pote adauc - si acea 
considerutiune, că mai tote natiunalita- 
tile Europei scriu astadi cu I tere latine, 
au formate dein cale latine. au celu pu- 
cinu netedita dapa forura litereloru la- 
tina, chizru si cele ce nu-su de vite ra- 
mama-latina * precumu ungurii, gerima- 
nii cu tute subdivisiuzile: angli. dani, 
holandi, si sucedi, inca si una parte mare 
« natiuniloru slivice, pr. polonii si Dne- 
Mii, chiaru si rusi si serbii moderni- 
sandu-si aifabetulu ciriliana după fur- 
m'a litereluru laţine. Numai turcii, gre- 
cii, — Bi runianii, mai erau, cari scriu 
cu altu suliu de litere, nu latine. 

Lungu tempu se sparieau ai nostui, 


că adoptindu literele latine. în urma: 


voru fi strimtorati, se adopteze si reli- 
giunsa romana-latina, De care fan- 


ua inse pare că acuta Sau canu 
scapatu,—si in udeveru, că era tempiu, ca 
se scape de es. seau mai bene dicundu, 
sa 0 dolunaa 42la, scena ; si se nu se maj 
faca «du risu, temendu-se de, ce nu aveau 
n se ten:e de ce cautiu pucinelu cu ochii 
în progiuru prain Wuropaă larga, unda 
poteau vaste nulte uatiunalitati,  seau 
we parte ein unele de întru înse, ca- 
rile mai în a-ante fusese catolice lati- 
Ni cumu le dicu greci si unii vomuni, 
e in uni 5o lavedara dle catnticisnunu, 
dar” nu si de literele latine, cari nu 
ajuta monica catel. cisanulai, precumu 
nece strica nemica altoru contes.uni, 

Pană co scrieumu cu litere ciriliane, 
linba romaneasca oră că acoperita 
suntu ele asia câtu in afora. nu avea 
facia de limba romana-latina. — ci de 
limba sluzica. macaru că e de recunos- 
cutu. cumu că in câtu pentru princi- 
piulu foneticu, si pentru usiorota- 
tes ortogratiei, Mai alesu dupa ce ov 
simplif.eara lupndandu una suma de Ni- 
teve surerilue dein aifabetulu t Vilo- 
romanu, nu se putea află alabetu mai 
antu si mai comodu de câtu acestu al 
fahetu asia reformnalu, 

Inse acimu, uta ce incepumu a scrie 
cu litere latin», velulu, ce acoperica fu- 
ela limba romanesei, cadiu de una data 
de pre ea pre cuuuu cade velulu mipe- 
seioru amoutali în diiua nuntei den u- 
antea ochilcru burbariloru loru, Si vai 
de, vai de ele de lituba romaneasca si 
de mirese, deca lapedatudu velulu, ce le 


VECHI'A FORMA A' 


Noi repetimu aici, ce disenu și nui 
susu, cutu că liraba romaneasca, de au 
si patitu r:recumu nece putea îi alinen- 


trea. în decursului atâtoru seculi adau- 








geri și pierderi, — adaugeri deiu- 
tru ale strainiloru, pierderi deiutru ule 
sale propria or.ginuriu, — și de au şi 


nniformatu unele forme. care. după a- 
rătarea limbeloru soror:. alesu a celei 
Intine, erau diversa — dar antica cei 
forma dein cen mai înalta vechime totu 
ia remasu acerasi seau prea  pucinu 
scaimbata, De acaea alâte forme vechi 
întru însu remase pană astadi. cara în 
latina, clasica nu se afla, ci numui în 
a-unta de clasicitate crau us.fate, er în 
gura poporului înca și în Italia pană 
la stingerea latinei ocurrau iuatru ase- 
menea —- de ari și atâte cuvente ant ee 
în linib'a romaneasca, care apri latina 
clasica le a negleşu. 

Fa uvi! una scrie peculiaria, de u nu 
fi scrisa nece a fi usuatu de ui sei în 
negotia-le mai de frunte in ruilie de ani, 
pană in dilele mai taruie mai dein voce, 
plenendui lcecu cea lteraria latina mai 
antaniu, apoi cea grecu si schiavica. - 
de a romană, precumu a fostu de ince 
putu, si a se numi rustica. limba pas- 
toriluru seau pecurariloru romani, 

Romano-italii si-o cultivara dupa greci. 
care cultura macarn că in câtu se a- 





de TIMOTEIU CIPARIU 


acopereau iacia, se infaciosieaza in a- 
ante, cu una forma arita, au celu pu. 
civu ridicula, Pentru ele, atunci mai 
bene erâ, se remauia, totu cu velulu pre 
faca — câ se nu o mai vedia nemenea, 
și se scape de risu. 

I.imb'a romaneasca tmea, desbracân- 
duse de vechiulu vestimentu Slavicu, si 
voliendn a se presontă in a-antea publi- 
culdi Purezgeanu, are antanta detoren- 
tia de a se presentă intru unu costamu- 
celu pucinu croitu dupa natura ei for- 
im'a ei cea naturale. 

Natura Lmhei romanesi e romana- 
latina. ea e limba unei natiuni ro- 
mane-latine, si sora dulce cu alte 
limbe Europene romane latine. 

De uceeu si costumul, ei nu pote se 
fia de catu romanu-latinu, — si 
eroitu duna  costumulu I.mbeloru ro- 
mane, 

Ortesrafistii suntu  crotorii acelui 
costumu ; — si noi inca ne numerâmu 
intre acestia 

Noi nu amu fosta multiemiti cu cos- 
tumele. ce le croira altii pană acuma si 
ucum a. 

De uceea, erediendu, că suntemu in 
stare, da a cre4 unu costumu nou, mai 
cuven:entiosu, ne amu anucatu. 

Noi suvu udoptata spre acestu scopu 
principiulu  etimologicu că 
princ.piu primariu, înse cu totu rospec- 
tulu ce se cuvene si: princip.ului foneticu 
câ unui principiu secundariu. 


LIMBEI ROMANESCI 


batura dela formele romane-itale şi uc- 
cejtaru cele grecosci, eră org-care co- 
ruptiune nu perfectiune, totu-si dein altu 
puntu de vadera se chiamă si fa intru 
adeveru cultura. Noi nu imputămu nece 
nu condemnămnu la ori ce templare a- 
cesta scaimbare a Jimbei latne seau 
ahatere, -- noi numai nu polemu suferi 
câ upoi se ne dica, că ăi nostra sea 
scaimmbatu seau se a coruptu dein latin'a, 
candu dupa dereptate se cadea a dice, 
că latin'a se a scaimbatu departanduse 
dela formele vechie latine care suntu 
și ale noastre, şi apropianduse  catră 
cele grecesci. 

Fr deca limba nostra, de atâti secli 
taliata sa smulsa dein pameniulu nu- 
tale, alu Italui, patimi torte multu. câ 
si una planta stramutata  suptu altu 
clima în miesd loculu maracineloru pa- 
resita si necultivata, nu e inirare, — ci 
nirare e, cunu de nu sa uscatu de totu, 
cumu n'a perita în gerulu si fortunela 
Daciei, 

ladecin'a ei dar a fcstu mai sancto- 
sa, mai rabhduria, mai vertosa, de câtu 
ai Daciloru, 'Phraciloru, etc, care perira 


en sunetu 
TIMOTIIU CIPARIU 
(Din volumul: Principia de limba şi 


de Scriptura de T. Cipariu. Blasiv. 
MDCCCLXVI), 


UNIVERSUL LITERAR. — 15 





Ceara scelesic în exlreasce | 


. 


SUPRA-OMUL NIETZSCHE IN ITALIA 


de GUY de POURTALES 


Într'o evocare duioasă, ne este prezentat acest uriaș Sfinx al puterii 
de cugetare europene. Dar mai cu seamă omul Nietzsche, apare înir'o 
lumină vie și elernă. viața sa a fost comformă cu opera profelică a lui. 
Niclo undă de îndoială nu i-a strebătul vreodată în credinfele sale. 

Guy de Pourtalts, ni l-a redat pe adevăratul Nietzsche. 


Oricine vede slibind în el o pasiune. 
ntru care a trăit mult timp, chiamă în 
utor mourtea. Dar uceasta, vine rar la 
mandă. Vrebue deci să trăiască, vai! 

supravhieţu.ască. Rana se deschide, o 
pnsează cum crede că e mai bine şi a- 
h. fuge -le locurile cari îi amintesc de 
„ „Voiajaţi", i se spune, El pleacă cu 

bra sa. Poate îl întâlniți duţă câțiva 
hi vindecat. In mod aparent, vindecat. 
AT în esenţă nimeni nu'se vindecă de o 
izinne rănită. Nu mai este aceiaşi fi.n- 
pe care l-aţi visat. Si totuşi este el, ochii 
i. surâsul său, mâna sa. În întregime 
te acoperit de acea „singurătate sono- 
“ de cure vorbește Sunt Jean de Ia. 
roix, unde realităţile sale mute au luat 
voce diferită. 


Când. în toamna anului 1876, Nietzsche 
ne pentru prima oară picorul pe pă- 
ântul italian, fuzea de trecutul său, 
i snuluea dun inimă tinereţea. Acest 
de treizeci de ani, plin de forţe spi- 
uuala intacte, tocmai împlinea primul 
bare sacrificiu al fericirii sate. El renun- 
la siragustea profunilă şi secretă, care 
aproape 6 ani îi neliniştise viaţa sa 
un fel de vis intelectual fără speran- 
i, pe care îl nutrea pentru Cosin.na 
aaner. Renesa re ilustrul ei soț, Maas- 
al, cum toţiiîlnumiau, omul din Day- 
euth, Aerul Italiei de sud trebuia să-i 
eschidă noile perspective pe car, elanul 
Hu dinamice, le astepta. Primul oraşca- 
e-i atrage atenţia este Gernes-ul, unile 
junge pe un soare splendid. Se urcă 
mediat în pat cu capul greu şi cu ochii 
dini de noapte. Se repauzează bine. Du- 
ă acegte mici precauţ.un'”, se apucă de 
ucru. Dar, fapt curios: Nietzsche, care 
timpul celor 15 ani creatori ai lui fu- 
ese un muribund, căuta acum sensul 
devăratei vieţi. Durerea l-a făcut să 
abească viaţa, după cum acceaş durere 
făcuse pe Tolstoi să caute sensul mor- 
ii, De-acum înainta căuta să fie mult 
nai faruiliur cu cei din jurul său. Intro 
ear N etzache se oferă să conducă câ- 
eva doamne [e străzile acestui oraş, pa 
ari nu le văzuse încă. Sp'itul de con- 
versaţie cu care ştie să se întrețină. mi- 
hunează pretutindeni. Câr.d nu expiică 
uineie pe cari le întâlnesc în cale. dis- 
ută cu aţirindere chestiuni de ord neu 
ilei, Dumă ce termină promenaia. se 
Hepărtează de însoţitoarele sale cu un 
her de politeţe  rufirată. După câtva 
imp pleacă la Sarrente. 


PORT-ROYALUL DIN SOHRENTE 


Aci este oaspele unei bătrâne domni- 
poare germane. devotată lui Wagner. 
alwida de Meysenbug. Accasta tocmai 


închiriase villa Rubinacci pentru a-și pe- 
trere iarna, înconjurată do câţiva amici 
și în vecinătatea lui Wagner, iustalat de 
curâud la hotelul Victoria, la cinci mi- 
mute de aci. Se a.sculă întru atmosferă 
savantă şi vicaie. Dimineaţa este consn- 
crată mecrului și maditaţiei. Nietzsche se 
scoală incă dela orele U şi începe lucrul 
anevoios, După-anuiezele sunt rezervate 
plimbăriler comune sau sepurate (după 
gustul fiecăruia), timp de trei ore. Seara, 
după dineu, lectură generală, 

Acest prim contact cu sudul constitue 
pentru Niatzsche o bucurie profundă și 
o speranță imensă Intr'o seură Nietzeche 
se ylimba cu Wagner, care prolitând de 
faptul că crau singuri, dora a clarifi- 
care a raporturilor dintre ei şi poate, vu 
insinuara pentru Nietzsche, Ora turtunii 
se arropia amenințătoare. Era ultima 
promenală a lor. După ce au colindat 
golfurile din faţă, Wagner priv nd sin- 
gurătatea locur.lor acestea, spuse în stâr- 
șit cu o vuce slabă: „Peisaj proţica pen- 
tru daspărţiri”. După aceea începu să 
vorbească despre Pariul. Nietzsrhe ui 
spuneu nimic. Se încăpăţânase întro tă- 
cere iupresionantă şi exasperantă, Ei 
nu trebuiau să se mâi revadă  nicio- 
dată, Poate N etzache n'a iubit mai mult 
po Wuaner nicicând, ca în acea cliţă 
a dospărţirii, 

Cai patra solitari ai vilei Rubinacei ur- 
măreau lecturiie lor, lucrările lor. excur- 
s'unile lor. Fi comentară pe rând. din 
Dr derot, Stendhal. Mivheict, Champfurt. 
Thucydide și Noul Vestement. Tânărul 
recalcitraut își tră'a ultim le clipe ale u- 
nei robii «din cure scăpase, renăscut și 
ci ucmi forţe. In ilinerariul crumului 
său atinse în curând Veneţia, patria u- 
morului Ia fu sase pentru Wagner aceea 
a naşterii operii Tristan, fruct dureros 
proveu t din ruvtura sa cu Math lde We- 
sendonk. lia fu pentru Nietzsche lacul 
binecuvântat al convalescenţii sale. 

Nu atât un „oraş de artă“, un „cras al 
frumuszeţ.i“, cât mai ales. un frumos e- 
xerciţiu de )Jiteratură p cturată de apu- 
surile de soare, o simfonie de ae mour- 
te, unde se reilactează galanterii casano- 
viene. Pentru Nietzsche, sinulă sensului 
padagogic, Veneţia nu este decât cat us 
tăcer.i şi a rmeditaţiei libere, 

El se înstalzază în vechiul palat Ber- 
tendis, în stilul baroc. 

(» promenadă uriaşe de străzi liniştite, 
făvă soare și praf, 

Umbra Venaţiai îi face b'na lui Nietz- 
sche. Se simte atât de bine aci, lâugă 
prietenu! său eter Gast, pe acevăraiul 
nume Koeselitz, fiul unui proprietar pru- 
stan, dar bohem şi muzician admirabil 

Nietrscha fu singurul său admirator. 
Trecutul îi revenea adesea cu tot corte- 





giul lui de amintiri și trisie şi plăcute, 
adesea insinuante, Lucra cu multă plă- 
cere şi iubea viaţa peste măsură de per- 
mis. jra. aşa de candid în ş nuta lui sin 
plă. încât vec.ni: îl porecliseră: „Il pie- 
colo santo“: un mic zeu, blând şi timid 
în acelas timp. 


ZARACTHOUSTRA AMOREZAT DE 
CARMEN 


De câtva timp, Nietzsche se simţea ne- 
liniştit în interiorul său. Pasiunea cu 
care intrase în noua viaţă își trecuse pri- 
nul ei vâut de uitare, Şi acum forul său 
«utletese îngâna. imaginea celui ce avea 
să revviuţ'oneze lumea întreagă cu con- 
copţia lui vutalistă. Zarathoustra începu- 
se să iasă la lumina zilei ca curcubeul 
după o ploaie ucigătoare, In muzică 
Niatzsche compuseae ('Hymne 4 lu zie, 
ca 0 reacţiunea catra muzicii vagnerie- 
ne. Incepuse să urască atât de mult mu- 
zica acestuia, incât orice nouă manites- 
tare muzicală,  adversară lui Wagner, 
găzia aprobarea cenergcă a lui Astfel 
eva, firesc să-i plucă şi să aplaude pe Bi- 
zot, şi să viseze pe Carmenciia. 

„Gradaţiune, contraste şi logiră“. seria 
el asupru partiturii lui Bizet. In nicio 
parie nu găseşte vulgaritate, dar din con- 
tră fara şi -Zrajia muzartiană”, 

e 


Dar c întorsătură fericită la început, 
luată lucrurile în urmă. Malwida avea 
pasi-inea căsătoriilor. Voia cu orice preţ 
Să-S1 căsăturanscă prietenii intimi. Dacă 
stăruis» atit de mult pe lângă Nietzsche 
să vină la Puma o făcuse doar pentru 
ideea uni căsătorii a poetului sălbatie 
cu 0 tânără rnsduiză, a cărei protectoa- 
re proeminentă cra ea 1.4 început făcu 
eloziul fetei, o anums Leu Salomm, evrei- 
că de or.gine. Foarte cultivată și în an- 
celaș timp îndepen'lentă, această tânără 
cavlă să se in ţieze în tamnele secrete 
ale profeserului, care încopuse să facă 
puţină vâlvă. Cartea asiduă pe care tâ- 
năva fată o întreprinse sfârşi prin a 
prinde în mreje pe frumosul Nietzsche, 
în aşa fol, încât el care nu voia să recu- 
noască nici un rol superior femeei ca en- 
t.tate spirituală, sfârşi prin ase îndră- 
ensti de-abinelea de Lou. Convorbirile 
bungi pe care cai dci le aveau aproape 
zilnic, îi destăinui lui N etzache o faţetă 
foarte interesantă din personalitatea lui 
lau, Se hotări în cele din urmă la un 
act eroic, faţă de sine însuşi şi trimise 
prin prietenul său, Paul lee, scrisoarea 
conținând cererea. în căsătorie  peutru 
Lou Salomme. | 

Dar destinul voia alfel. Voia anume 
ca Lou să nu fie încântată de această 
cerere (poate, după cum susțin unii fiind 


16. — UNIVERSUL IITERAR 

că iubea pe Paul Re), şi să convingă pe 
Re să ducă înapoi scrisoarea lui Nietz- 
ache, pe motivul că nu putut s'o înmâ- 
neze. Nietzsche nici nu bănuia de toate 
aceste sturării de culise, 

Cei da filceofi, împreună, cu doamna 
Salomumne şi L.ou, "fiica sa, plecară însă. în 
curând spre lacul d'Aorta, unde odini- 
oară trectise împreună cu Cesrina Wag- 
ner şi Ariana, lira pe timpul când sufe- 
rea iniluența lui Wagner, Câte amintiri 
nui trezea lui Nietzsche locurile pe cari 
acum le ravedea şi în cari odinioară trăi- 
se cel mai frumos vis al adolescenţii sale. 
Cum îşi uducea aminte de promenadele 
de odiniuară când discutase şi pusese 1 
punct ONMIGINILE TRAGEDIEI, în con- 
vorb.rile calde și proaspete cu Ariana, 
Pișia acum pe aceste locuri sfinte la 
Dbruţul unei femei, pe care niunai curio- 
zitutea o îndreptuse spre el, când odini- 
oară se bucurase de toate acele privile- 
gii pe cari cerul i le dăduse, 

Zece ani trecuse de atunci. 
împreună cu Lou grădina, s'aşezară po 
margineu lacului. Puiea ea oars, oricât 
de senzibilă era, să-i înţeleagă amără- 
ciunea ? După câieva cuvinte rostite ab- 
sent, Nietzache tăcu, Când ridică în sus 
capul, Luu îi văzu ochi plini de lacrimi, 

* 


Nieizache înţelese, în cele din urmă. 
că nu putea aspira la Lou, de caro îl 
despărțea o prăpastie adâncă. 

Inţelese de asemeuea că nu era, atât ea 
de vină, cât mai ales îmyrejurările, Un 
suflu noa de încordare îl imobiliză la masa 
de lucru, pentru grandioasa sa lucrare: Aşi 
grăit-a Zarathoustra, ale cărei 4 părț, le 
făcu în trei localităţi diferite. Concepţia 
Ba organică a omului forte, a supra-o- 
mului, îu antiteză cu dcetripa crest.nă, 
B celor mulţi şi slabi, privea viaţa drept 
în faţă, EL nu ocolea problemele eson- 
țiale ale ei prin surogate, cu împărăţia 
de dinculo, viaţa de apoi şi saltele, cum 
făcea, creştinismul, ci punea în gardă pe 
om, pe supru-um, de pericolele pe cari le 
întâmpină în toate ocaziile, 

Tocmai când apărea prima parte din 
această uriașe capod'operă, Niezsche pri- 
meşie vestea morţii celui care îusese fi- 
chard Wagner La început îl paraliză a- 
cest lucru, Apoi. punând mâna pe toc, 
scrise Cosminei: „Nu numai ce pierdeţi. 
dar ceeace posedaţi încă, eu le văd clar 
înaintea sufletulu meu... Privesc către 
Dy. ca spre femeea cea. mai onorată de 
inima Meu”, 

In suflstul său Nietzsche se simţeă e- 
Hhberat prin acest cadavru ilustru, Ca- 
pul său nu mai vuia de melodiile roman- 
tismului wagnerian. Işi aducea aminte 
cu resemnare de toate întâlnirile lor de 
altădată, când asculta în tăcere de tem- 
piu. melodiile tu: Sioyfried şi cum sono- 
ritaten lor îi încânia auzul. 

Dar orice lucru are un început şi cu 
atât mai malt, un sfârşit. In faţa lui 
Niotzscho se deschide viitorul cu tot cor- 
tegiul lui de promisiuni, 

* 


Nietzsche se simte mai tare ca oricând 
cu toate că amicii au începu să-l pâră- 
seuscă, de o forţă secretă care dă crea- 
torilor adevăraţi certitudinea valori! lor, 
Prefaţele noui pe cara le scrie în toamna 
lui 1886 pentru Aurove şi le Gay Savoir. 
sunt antronante, chiar fericit alese. Re- 
venise din toate crizele şi din toate în- 
doelile. Nu mai zărea decât o lumină 
dulce şi ironică. muzica: cea mai delica- 
tă a vieţii, surâsul universal al lucru- 
rilor, Din cauza forței de slăbiciune se 
simte el tare. 


Parcurse. 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL” STR. BREZOIANU Nr. 


iată deci ultimul profet al lurcpei in- 
tejectuale. aşa, de total sustras lirismu- 
lui, Itiuerariul său, care merge dela Sor- 
tente la Veneţia, din Gânes la Porto Fi- 
no, de Sils Maria până la Ezo pentru a 
se opri o clipă la “turiu, marchează ul- 
timul voiaj al unui poet spiritual. Noi 
l-am urmărit în trei etape: dobândind 


ştiinţa singurătăţii şi a sărăciei ; iubind 
apoi chiar existenţa nenorocită ;  che- 


mând în sfârşit în ajutor noţiunea su- 
pra-omuiul spre a-și vida ultimile no- 
ţiuni din filosofia sa. 


DIONYSOS CRUCIFICAT 


Nietzsche reveni la Turin către sfâr- 
şitul lui Septembrie și reluă cămăruța 
su la David Fino, vânzălorul de ziare. 
Aci î3i puse la punct celebra lui lucrare 
la Volontă de puissance, urle iși sinte- 
tiză întreaga sa concepţie filnsofică a 
supra-omului, Tot aci uscultă ultimile 
melodii ale muzicii, pasiune cars nu l-a 
părăsit nici odată, 

Era tocmai timpul când Nietzsche în- 
cepuse să lucreze cele trei grandioase 
paratlete ; Antechristul, Cazul Wagner şi 
Ecce homo (unde îşi expunea pe larg 
biografia lui de până atunci). 

Nu mult timp după terminarea uiti. 
mului pamflet fu apucut de o criză de 
nebunie Intro zi, văzând un căruţaş 
care-şi bătea calul, sări imediat şi prin- 
tr'un est de adâncă semnificaţ e sărută 
animalul. Ap răspunse lui Strindberg 
care tocmai îi trimisese o nuvelă a lui: 


„Dragă domn, 


Aveţi aci răspunsul meu la lucrarea 
dv Lil va fi ca o lovitură de cuţit. Am 
dat ordin să se adune congresul surera- 
uilcr la Roma şi vreau să ucid pe tână- 
rul împărat, La revedere. Căci no vom 
revedea. Cu o singură. condiţie: să di- 
vorţărn 

Nietzache, Cezarul' 


Apoi lui Peter Gast, unicul sân prieten 
fidel : p 

„Cântă-mi un noa cântec, lumea este 
transfigurată şi ceruriie reintineresc. 


Crucificatul” 


In sfârsit scrise Cosminei Wagner, a- 
cest bilet aşa de aberat dar aşa do pu- 


dic, acest dor îndepărtat al celei imai 
vachi dureri a sa: 
Ariane, te iubesc. 
Dionysos" 


Cum starea sa mergea înrăutăţindu-se 
fură chemaţi mai mulţi specialisti cari 


Li 


ȘI 


n cenamcano bage aa mA? 





nu se arătară aşa de îngrijoraţi de so 
ta lui Nietzsche. 'Tocmai începuseră aq 
inepuizabile succese de librărie ale o 
rei nietzscheniene. până atunci nebăg 
în seamă, cari permiseră un trai 
bun, 

Nietzsche mai trăi zece ani dela ace 
crize Dar el nu va mai regăsi niciods 
vațiunea sa, Celebritatea pe care el n 
CUNO0AGUs2, veni să nimbeze fruntea Auf 
şi gânditoare a genialului inconştie 
Tinerimen europeană îl recunoscu ca, 
un» din stăpânii ei pe acest infirm 
tins pe un chaise-long, mort de-ac 
pentru orice revenire gi blestemat de 
zeu tot aşa de sever ca şi el. Mama sa 
sora se instalară lângă el şi căutară 8 
îndulcească sfârşitul lent. Nu vedea 
mic, Nu simţea nimic. Câteodată toti. 
o lumină strălucea în ochii săi: E 

— Num scris eu cărţi lrumoase? &: 
treba el, Apoi, altădată, văzând fața E 
rii sale tamuiută în lacrimi: 

—lisabeith, îi spunea el. Pentru 
plăngi ? Nu sunterm oare fericiţi ? 

Şi când i se arătă portretul lui Va 
uer, zicea amar: 

-— Pe acesta l-am iubit atât de mult 


* 










Zece ani de viață pur vegetativă. [ 
venise frumos, cu faţa afânăâtă, cu n 
nile admirabile, deşi erau foarte si 
Peter Gust cara era de asemenea ]â 
pl, făcea muzică și Nietzsche mișcă m 
timp mâin le. 

Poate ultimul lucru pe care l-a înței 
a fust vorba profundă a pianului, 
care cânt ac3st pricten al lui, unicul 
prieten devotat, Dar nici un cuvânt 
eșia din ura acestui suflet rătăcit, 

La 20 August o congestie pulmona 
se declară. La 24 un atac îl sili să 
urce în put în timp ce se abătuse asup 
oraşului un imens uragan, A doua 
către prânz, Nietzsche expiră, în pa: 
său, îutro linişte impresionantă. Asi 
se stinse o inimă perfectă, pe care 
meni, afară de scra sa și un amic eg 
cepțional, nu o înţelesese. 


E 


Am văut această cameră, acest 
și ultimul portrst al bolnavului cu 
chiul fix şi peste măsură, de deschis, cață 
încearcă u-şi aduce aminte: „Acum, pă 
rea că zice el, vă ordon să mă pierdeţi 
să vă găsiţi pe voi înșivă“, $ 

Acesta a fost antechristul Nietzsche 


N. CART 











tt.