Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0004

.*, 


VEBVEEDUL 
EA E EREEAR 











MITROPOLITUL DOSITEIU FILITTI, 1793-1810, 


An. XLII. No. 4. 


23 lanuaria 1927. Lei 5, 





UNIVERSUL LITERAR 


> 


NI 


VRAA 
Ouibiha. Tati) 


Bunicul! meu aicea se odihnea odată -- 

Pe banca de lemn rustie aşează-te zl tu, 
Fetița mea, pe locul în care'n vremi stătu 

Și mama — o fetiţă ca tine -- cu-al ei fată. 


Priveşte dealul unde trăirăm în trecut, 

Şi capul drag pe brațu-mi proptit, aşa, ţi-l lasă. 
Incape toată via gi vechea noastră casă 

In sufletul tău tânăr din alte vremi făcut. 


Departe pe zăvoaie un tren îşi picrde fumul. 

Cu o nălramă care se schimbă'n porumbiei,., 

Nu fumul, viața piere — şi paşii mei mai grei. 
Ecou de-acum, urmează pe-ai tăi uşori pe drumu 


Pe cari şi bunicul cu mamă-mea venea. 
N'auzi cum sună paşii lor de odinioară ?.. 
Pe sub castanul mare. în seara ce coboari. 
Săi aşteptăm să vie cu noi, fetiţa mea. 


DR i 


VON PILLAL 





%) Din volumul Florica, in colaborare cu pictoiul Șt. 


Popescu şi apărut în ediţie de mare artă la Cultura Na- 
țională, 


Plimbarea Aliaj 


Căderea frunzelor s'a întâmplat Când ai păşit în atelier am auzit 


Copaeii toţi au răsărit pe:cer 


Viaţa lor falnică, iată, a fost vis 


Zumzete şi armonii, care'n urmă lăsată 
Prin aerul uleios, de vopsele, coclit, 
Arome tari de lanuri, coapte în vară. 


“Poate au fost visuri şi vremelnicii , 
Pe cât luceau de scumpe şi de noi A fost ca mâna ta un scmn curb să scape 


In cântecul turburătoarei foi 


Şi semnul topindu-se subt ochii tăi, lent, 
S'a ridicat ea neguri brumate pe ape, 


și, din grădina ce fusese tot pământul, Curbându-se sus, întrun cer transparent. 
“a dus, în trâmbiţele toamnei, roșul stol 
Şi niei nu-ţi vine să gândeşti : e gol. Din trupul tău a curs un somn greu, lasciv, 


Cu-o rămăşiţă de-amintire “n gând 


— O amintire a celui care-ai 


Din cuvintele-ţi, muguri, au înverzit frunzare, 
Şi-aici în acest decor primitiv 
iost —- Ne-am regăsit goi într'o adâncă depărtare. 


Te plimbi,-ca peste propriul tău mormânt. 


Când trupurile'n soare s'au topit şi-au tăcut, 


Şi ai în ochi ceva din altă lume, Când marmura lor s'a purificat în eter, 


Ce n'are niki un name. 


MIHAIL CELARIANU 





Cineva de-ar îi privit atunci ar fi văzut 
O coloană vaporoasă urcându-se spre cer. 


G. NICHITA 


UNIV ERSUI. LITERAR 


Mitropolitul Ungro-Vlahiei 
Dositeiu Filitti 


L.A O SUTA DE ANI DELA MOARIIA LUI") 


Creştinălatea sud est europeană a fost 
certată de providenţă cu o plagă ale că- 
rei urmări se mai simt şi azi. Acest bici 
dumnozeesc a fost cucerirea turcească. 
Dela începutul sec. XIV-lea. de când au 
pus piciorul lu Galipoli, Turcii au istovit 
vlaga creştinătăţii din Balcani. Credimţa 
lor fanatică, apleearea lor cucerituare, 
incapacitaiea [e de cultură, au năruit 
viaţa cultural-creşiină începută -ub o- 
chiul departe luminător al Jarigradului 
împărătesc. Sute de aui uu sa auzit sunet 
de toacă şi glas de clopat bisericesc pes- 
te Dunăre şi nu s'a ridicat turlă de bi- 
gesică creşiină. Ca în vremile de prigo- 
nire romană, sub pământ se rugau creşii- 
nii balcanici. 

Când patriarhul Macarie de Antiohia 
intră în Calaţi la 1655, ceea ce-l miră 
peste măsură este sunetul clopotelor : 
„Atunci le auzeam pentru iutâta oară” 
scrie el ; „poate numai lDumnezeu si nu 
sc fi speriat de zgomotoasa plăcere a _Su- 
netelor lor?', Şi întradevăr, de la Con- 
stântinopol până la Buda, pe toată acea: 
stă întindere pământească, numai în ţă- 
rile române mai dăinuia o viaţă creştină 
cu oare care libertate. Numui aci erau 
Domni de ţară, cu alaiul lor întreg, nu- 
mai aici se înălţau biserici mândre, pline 
de bogăţie pământeuscă şi de frământare 
cărturărească ; numai aici putea izbucni 
gândul liberării de sub jugul apăsător; 
de aici se ridică odată sabia fulgerătoare 
a arhanghelului Mihail, de strălucirea că. 
reia tremură Stambulul şi se înviorară 
asupriţii din Balcani. 

Ca un fir rosu într'o trâmbă de pânză 
albă, aşa se urmăreşte în politica ţări- 
lor române gândul liberării de sub jugul 
păgân. 

ări bogate, cuprinse de gândul ajuto.: 
rării aproapelui, ele deschiseră porţile 
pentru cei obijduiţi şi ajutară cu mână 
darnică pe fraţii creşiini şi mai nenora- 
ciți de peste Dunăre. Daniile şi închină- 
rile româneşti către tot cuprinsul ortodox 
robit semilunei, aveau acest înţeles creș- 

“tinesc. Prin ajutoarele trimise, se uşura 
viața 'creştinilor de acolo, iar  aceşiia, 
prin conducătorii trimişi la închinările 
dela noi; îşi puteau forma oamenii pen- 
tru nevoile lor Disericegii şi culturale, în 
aşteptarea reiînvierii naţionale comune. 

Printre locurile ajutale de ţara noa- 
stră, era şi mânăstirea Sf. Llie din Zije 
Epirului, agezată pe malurile vechiului 
Acheron, înir'o natură fermecătoare. cân- 
tată de Byron. La acea mânăstire fusese 
închinată, ca metoh, mânăstirea Sf. loan 
cel Mare din Bucureşti, pe locul ciireia 
s'a ridicat în zilele noastre palatul Casei 
de Depuneri. La acest metoh românese 
fu trimis dela Ziţa, ca egumen, în anul 
1764, arhimandritul Dositei Filiiti, tânăr 
atunci. de 30 ani. Alegerea fu nimerită, 
căci noul egumen dovedi virtuţi alese, 
ce-l ridicară până la scaunul Ungro-Vla- 
hiei. 

Dositei, în mirenie Dimitrie, Filitti, s'a 
născut în Pogdoriana Epirului la 1734, din 
tată originar din insulele ionice supuse 
Veneţiei şi din mamă albano-vlahă. Cres- 
cut, în urma călugăririi părinţilor săi, în 
casa surorii sale la Ziţa, iînvăţă carte în 
şcoala de acolo, veche din sec. al XVI-lea 
şi apoi în şcoala, renumită încă din sec 





1) Cuvantare rostită în Sf. Patriarhie, 
Sâmbătă 18 Decembrie, cu prilejul pa- 
rastasului. 


NVil-iea, de lu lanina. luteligenţa iui a 
trase de timpuriu atenţia şi lăsa să i se 
prevază un viitor strălucit, 


Ca egumen la Sf. loan cel Mare din Bu- 
unrești, Dosiiei Pilitti dovedi calităţi ad- 
iministrative. ugurând mânăstirea de da- 
toriile în care a găsise. Pe lângă aceasta. 
prin cultura şi inteligența lui, ajuuse în 
curând unul din egumenii cei mui destoi- 
uici din ara Românească. Asifel se im- 
puse el în diferiie delegaţii cu însărei- 
nari politice. tu trimiş in Rusia pe la 
1770 pentru a iscodi intenţiile guvernu- 
imi de la Petersburg faţă de Priucipatele 
române ; fu trimis la 1772, impreună cu 
mitropolitul, in delegaţie la contele Or- 
lof, ca să se roage peutru „ticăloasa pa- 
tria noasiră” ; semnă şi el, la 1773, ndre- 
sa către delegatul Rusiei la congresul de 
pace dela Bucureşti. cerându-i sprijinul 
ra Tara Românească „să nu ajungă la 
desăvârşită picire”. Urmarea tuturor a- 
cestor încercări fu couvingerea câ nu se 
putea aştepta mântuirea delu. Rusia. 


Aceste slujbe aduse patriei sale adop- 
live, ridicară pe Dositei Filitti în ochii 
celor mai aleşi fii ai ţării, iar un pane- 
girist al său, românul Grigorie, viitor e- 
pistop de Argeș, îl laudă zicâud : „Drept 
aceea ie-âi ennoscut vrednic a te socoti 
cn o purie u trupului ţării noastre“. Asi- 
fel şi-a câstiat Dositei Lilitti, încă de tâ- 
năr. împăinântenirea. 


Ira, pe vremea aceea, în scaunul Un- 
arblirjuli d unul dintre cei mai vrednici 
de respect prelați, Grigorie miiropolitul, 
bine cuvâniat cu păstorie lungă de 27 
de uni (1760-—1787) si luminoasă mai a- 
les prin mulţimea cărților tipărite şi prin 
pregătirea de oameni învățați, strânşi în 
jurul lui. Un om cu virtuțile lui Dositei 
tilicti nu putea lipsi din aceat cerc. Îl luă 
deci mitropolitul Grigorie pe lângă dân- 
sul ca director al mitropoliei, în care 
vrednicie. timp de 1 ani. putu învăța 





multe. mai ales cu privire la cârmauirea 
unei eparhii. 

le aceea si, la 1787, când episcopia Lu- 
zâului rămase văduvită prin ridicarea e- 
piscopului Cosina la scaunul mitropoliei, 
arhimandritul Dositei Filitti, cel cu prar- 
tică administrativă, cu experienţă [oli- 
tică şi cu erudiție deosebită, ca unul care 
ştia greceşte, româuegte, franţuzeşte şi 
rusește, fv ales, fără inconjur. episcopal 
Huzăului, 

la Buzău, vreme de şase ani. puse râun- 
duială în actele episcopiei, înființând 
coudica episcopiei Buzăului; ajută să- 
vacii în vreme de răzbuae ; se îngriji de 
'sericile eparhiei şi de şcoala dela Bu- 
zău unde fu dascăl Naum Hâmniceanu, 
iat în calitate de mădular al diranului 
vărmniter al țării sub ocupaţia austriacă 
la 17901, se convinse că nici pe împăra- 
i! Leopold Îl. pe care Țara Românească 
ii vecunoscuse de stăpân, nu se puteau 
bizui aceia cari tot urmăreau mântuirea 
neamului românesc. Fiindcă, deci, proecte 
de reforme, care amintesc de tele de 
mai târziu dela 1921, nu se putuseră vea- 
lea, iscăleşste şi el arzurile către Poartă 
dela 1792 și 1795 care au fost calificate, cu 
drept cuvânt, de „strigăte de desperare, 
eșite din inima ţării chinuite”. 


Când în sfârșit, mitropolitul Filaret II, 
după un an de păstorie, demisionă, epis- 
copul Buzăului, Dositei Filitti, ajunse mi- 
tropoliv al Ungro Vlabiei la 'ît Oetom- 
brie 1793. Incartea patriarhului Ţarigra- 
dului, noul principat al bisericii munte- 
nt este cu drept cuvânt calificat de „băr- 
hat bătrân, împodobit cu virtuţi, crescut 
în pictate, învăţat şi mărturisit vrednic 
de către toţi, atât de cei de partea bise- 
ricească precum şi de tagma boercască şi 
politicească“”. 

Păstoria de 16 ani a lui Dosiiei Filitti 
ca mitropolit, se caracterizează prin..bu- 
nă orânduială în viaţa preoţilor şi a. m 
nahilor, in averea mitropoliei si a mă 
năstirilor şi mai ales prin grija de cul- 
tură şi de ajutoare a clericilor vizinoşi 
şi a tineretului studios. E Aaa 

Asupra propunerii lui se înfiinţează la 
15 Decembrie 1793 episcopia.de Argeş, în 
favoarea lui losif, episcopul titular -al 
Sevastei şi rival nenorocos al lui Dasitei 
la scaunul Ungro Vlahiei. Cu acest-prilej:: 








P. IORGULESCU 


nitropolitul Dositei obţine ca cpisrapii 
Sevastei să fie pusi sub nrpendența mi- 
tropoliei Lugro-Vialici. 


Intâia lui măsură administrativă, ca 
mitropolit, îu micşorarea Ja -jumitiate a 
ploconului cârjei. tra un bir ce apăsa 

u pe atunci asupra preoţilor. Opri a- 
pei birotoniile peste I)unăre, mui ales Ja 
Vidin ; rândui ca viitorii preoţi, inainte 
de hirotonie, să facă cală o juntăiate 
de an la dascălul mitropoliei, iar la 1797 
deschise chiar in mânăstirea Tuturor 
Sținţilor, azi biserica  Antini, o şcoală 
pentru preoţi, act de o deosebită impor- 
tanţă pentru că se punea asilel temelia 
viitoarelor ceminarii preoțești şi sc alir- 
ma principiul că învăţătura este una din 
calităţile ce se cer candidaţilor la preoţie. 
Tot odată, Doasitei "Filitti reduce taxele 
mari de hirotonie şi intervine cu Lărie 
impotriva slujbaşilor cari jecmănesc pe 
Vieţii candidaţi pentru u-i şterge dinu hs- 


tele de birnici. _ 


* Faţă de călugări şi de mânăstiri, mă- 
surile luate de Dositei sunt şi mai strag- 
nice. Numărul călugărilor străini, trăitori 
prin țară fără căpătâi, se înmulțise ; [)o- 
sitei orândueşte o statistică a lor şi nu 
mai îngădue ieşirea din mânăstire fără 
încuviințurea stareţului. Acest mitropolit 
grec de oripine, ia măsuri împotriva egu- 


'menilor greci. Egumeuii mânăstirilor suut 


supuşi la control în privinţa administră- 
vii averilar, iar exarhii locurilor sfinte 
sunt opriji de a lucra în țara noastră 
tără ineuviinţarea mitropolitului ; la lo- 
«urile sfinte nu se vor mai putea trimite 


“decât ajutoarele arătate în actele de în- 


chinare si numai întru cât vor rămânea 
visoase Siză împlinirea noveilor mânăa- 
las țaclinate : datorii, Du so mai pot 





NUD 


.. 


face je sramu acestor mânăstiri, lar in- 
«hinările sunt oprite pe viitor. 


Toate aceste dispoziţii suut cuprinse În 
hrisoave dela 178, date de Vodă Ilan- 
gerli usupra unaforalelor prezintate de 
mitropolitul Dositei Filitei.  Duşman al 
relei chivernisiri u averii mânăstirilor, el 
înlătură din egumenia dela Dealul pe 
arhimandritul Nichifor. deşi grec, şi-l iîn- 
Ie cneste la 1797 prin eclesiarhul mitropo- 
iei, românul Dionisie fupu, viitor mitro- 
polit, motivânil că acesta este „şi fecior 
de boer pământean”. Până întratât se 
pătruusese Dusitei Filitti de interesele 
putriei lui adoptive. 


Anul 1793 este şi acela când miiropoli- 
iul Dositei se ridică cu ultima energie 
impotriva impozitelor noi pe care Vodă 
Hangerli vreu să le mai arunce asupra 
țării istovite si când la amenințările 
Domnului că deţine sabia şi  topuzul, 
principele bisericii muntene răspunde că 
şi el deţine arme poate mai puternice 
cârja si clapotele bisericilor. 


Bun gospodar, Dosilei se îngnjeşte, şi 
ca mitropolit, de clădirile bisericeşti, Da- 
că urcuşul la mitropolie este astăzi uşor, 
lui se datoreste această inlesnire. El ten- 
rueste și inveleşte mitropolia din Bucu- 
reşti, în care-l pomenim azi, adăogându-i 
și trei pridvoare. Loc el tencueşte ntitro- 
pulia din Târpovişte ; reface biserica 
schitului; Babele din Vlaşea ; repară bise- 
viva ta hitului Sinaia şi dărueşte schitului 
Predeal o vie, singura proprietate u a- 
cestui schit la 1810. Chiar din primul an 
de păstorie, se alcătui din porunca lui o 
condică a tuturor odoarelor mitropoliei 
yi răsfoirea ei ne arată bogăția nespusă 
de odăjdii a mitropoliei noantra ta 1793, 


PAIE ARSUL LII ERAb 


cam şi grija pusă de Dositei pentru păr- 
'rarea şi iomulțivea lor, 

Mitropelitul Dositei Filitti sa ingrijit 
cu deosebire si de scoli. Pe lângă şcoala 
pentru preoţi, de care am vorbit, prin 
strguința lui sa prefăcut din temelie la 
501 scoulu slovenească dela Sf. Gheor- 
ahe, cu un dascăl şi un ipodascăl. tot el 
a stăruit la 1405 pentru restaurarea Încă 
perilor dela Domnița Bălașa, unde, dela 
1791, se mutase şcoala veche dela SM. Sa- 
va şi a oferit pentru uceustă şcoală ca- 
sele de lângă biserica Magureanu. Ă a- 
jutat pe profesorii acestei scoale, care-i 
5i recunosc interesul pentru culrură, de 
dicându-i publicaţiile lor, cum fac cunos- 
cuții Ştefan Comiia şi Neofit Duca, das- 
călii de patriotism si de demorratisnr ui 
atator lomani din vremea renasterii dela 
t52, 

Tipogratia românească a mitropoliei, 
restaurată sub filuret 1l, îşi continuă ac: 
tivitatea in tot timpul păstoriei lui Dosi- 
tei Filitei, în cârmuirea cărvia se dă, dela 
1796, si fubrica de hârtie. In această ti- 
pografie şi cu cheltuiala lui Dositei se ti- 
păreste Pravoslavnica învăţătură, un fel 
de catechism îndreptat impotriva Uniţi- 
lur_ cari, cum zice lositei în prefața, 
„năşăese în urmele începăviilor de des- 
&hinări, cari cu coada lor uu târât uupă 
sine „utâiea mulţimi”. Urmează Cartea 
folositoare de suilet, Psaltirea. Liture 
zh ile, rodul, in.prefaţu caruia, tu 1798, 
arhimnantritul Grigorie laudă pe Dosirei 
că u tipărit sete rânduri de cărţi, măcar 
că au lost toate lucrurile scumpe, măcar 
că loomelra Mespre o parie si ciuma des. 
ă altă purre, au facut mare ziticneală”. 
„a ISO se tipăreşte unu Penticostar, iar 
la 1504 apure Chiriaconlromul arhiepis- 
copului Nichifor Teotoki, tradus şi tipă» 
rii, din urdinul şi cu cheliniala lui Dosi- 
tei, de monahul Cheronie si de ierodia- 
conul. Grigore. 

Acestia pleacă apoi, cu ajutorul  hă- 
nuese ul mitropolitului Dositei Filitti, la 
muntile Athos, pentru a mai găsi noi 
nunusitise erlesiustive demne de a fi 
traduse şi tipărite. Incă dela 1795, Dagi- 
tei se gândea la tipărirea Mineelor, privi- 
vitu-o ca v „prea  creşiinească faptă”, 
vicnită a Peri de unire, Cu voia şi hla- 
po-lusviita lui Dositei tipăreşte deci, la 
1505, losif al Argeşului, Mineiul pe luna 
Sepie brie, dar Ja Buda, pentru că Do- 
sitet apris2 enceagic intrarea în țază a 
cărților tipărite in Ardeal, ca fiind san 
sehismalice, zau pline de greşeli şi pen- 
iu că tipografia mitropoliei nu era des- 
tul de perbecțeonată pentru o usifel de 
lucrare. Se mai iipăresc de Dositei un 
Ceaslov, incă o Psaltire, un Euchologin, 
o Invăţătură creştinească şi Orânduială 
peniru stinţirea bisericii. 

Astfel, miiropoliiul Dositei  Filiiti a 
fost un cald sprijinitor ul culturii româ- 
neşti, cum o recunosc cu insullețire tra- 
ducătarii Grigorie şi Gheroniie, vorbind 
de „râvna lui către tâlmăcirea cărților 
celor sfinte si tipărirea lor”, Vestita bi- 
hliutecă a mitropoliei cra incă, pe 
vremea lui Dositei, în bună rânduială şi 
cunoaşteni chiar biblioiecarii de care el 
su servit, 

Trebue adăogut aci că cu ajutorul lui 
Dositei su tiparit, la 1806, de episcopul 
de Vraţa, Sofronie YVogoridi, cea dintâi 
curte în limba bulgară modernă, un Chi- 
riacodrom. În memoriile sale, Solronje 
vorbeşte de lDositei „bărbatul bătrân de 
ani, învățat şi plin de înţelepciune“, care 
la primit cu dragoste şi la adăpostit la 
mitropalia din. Bucureşti. Incă o dovadă 
că Dositei Filitti era mai presus de toa- 
te creştin şi că aspiraţia lui supremă era 
emanciparea națională a papoarelor ro- 
bite de turci. 

Witrapolitul Donitai a fost sprijinitoruj 


UNIVERSUL LITERAR 


tuturor doritorilor de invăţătură, pe ca- 
re-i plăcea să-i strângă în jurul lui. Pe 
lângă el a crescut episcopul de Arges, 
llarion Ghedrghiade, aromâu de origine, 
prietenul) cu sentimente liberale şi na- 
fionale: româneşti al lui Tudor Vladimi- 
rescu. Colaborator apropiat al lui Josi- 
tei Sn tălmăcirea şi tipărirea cărților bi- 
sericești, am văzut că a fost arhimnandri- 
tul Grigorie Râmniceanu, mui apoi di- 
rector al școulei lui Gheorghe lazăr şi 
episcop de Arges, un avântat scriitor, ca- 
re se declară „slugă îndatorată cu multe 
faceri de bine ce a cunoscut de la lDosi- 
tei. Lui Naum Râmniceanu. pe care-l a- 
vusese dascăl la şcoala din Buzău, lo- 
sitei ii scria părinteşte la 19% că „toji 
auntem vremelnici şi trecători, dar pen- 
iru aceasta nu şi nestatornici... ; aş potti 
să aud că de acum înainte ai încetat de 
a fi un rătăcitor“.. Monahul Rafail dela 
Neamţ, traducător şi tipăritor de cărţi 
bisericeşti, se declară îndatorat lui Dosi- 
tei. Mitropolitul român Dionisie L.upu, 
sprijinitorul lui Gheorghe Lazăr. spune 
că mitropolitaul Dositei Filitti este făcă- 
torul său de bine şi stareţul său şi, în- 
tradevăr, prin aceasta ajunge Dionisie 
eclesiarh a] mitropolici, egumen la mâ- 
năstirea Dealului, iar la 1801 episcop de 
Sevasta, socotit ca un vicar al mitropoliei 
Ungro-Vlahiei. Alt naţionalist român, Eu- 
frosin Poteca, lu întoarcere de la Neamţ, 
la 1807, găseste adăpost la m;tropolie, pe 
lângă Dositei Filitti, acesta îl hirotoni- 
seşte diacon, dându-i și putinţa să urme- 
ze învăţătura la Academia grecească din 
Bucureşti, să se pătrunză de ideile pa- 
triotice şi democratice ale vestitului das- 
căl Neofit Duca. Macarie ieromonahul. 
cântărețul, mărturiseşte si el că Dositei: 
Filitti l'a adus dela Căldăruşani la mi- 
tropolie, punându-l să învețe muzică de 
la protopsaltul mitropoliei. 

Sunt destule aceste mărturii despre 
sentimentele creştine, despre dragostea 
de cultură şi despre caldele porniri ale 
lui Dositei Filitti față de patria lui adop- 
tivă. Faptele lui îndrituesc pe deplin o- 
magiul ce-i aducea episcopul Grigorie că 
„Sa cunoscut vrednic a se socoti ca o 
parte a trupalni țării noastre“. lar cela 
Grigorie, împreună cu Gherontie, rezu- 
mau minunat activitatea lui Dosiiej prin 
cuvintele : „Prea Sfinţia ta adnri arhi- 
păstorului Hristos oile rele cuvântătoa- 
re... cu cuvântul. cu petrecerea, cu dra- 
pastea, cu duhul, cu credința, cu rurăţe- 
nia, luând aminte totdeauna. la citirea 
dumnezeestilor scripturi, la mângâierea 
celor necăjiiți, la învățătura celor :e au 
trebuință de sfătuire. la apărarea elor 
ce se nedreptățesc, la ajutorul văduvelor 
si al sărmanilor, la ocrotirea săra:ilor, 
la întemeerea şcolilor...“ 

Această frumoasă activitate păstorvas- 
că a fost turburată de rrădăciunile Pas- 
rangiilor şi apoi de răshoiul dintre rusi 
si turci, început la 1306. Dositei Filiiti, cu 
toate că i se conferise marele cordon al 
sfintei Ane, se opuse la măsurile de aca- 
parare a vieţii bisericeşti române de că- 
tre ruşii năzuitori în încorporarea ţărilor 
românești. Ca urmare, în Ianuarie '810, 
fa destituit prin ucaz împărătesc. depor- 
tai la Dobrovăț. plimbat la Tighina, A- 
ninoasa şi Târşor şi în sfârşit, pus în li- 
bertute prin intervenția Austriei. se sta- 
biti la Braşov. Singura lui protestare 
contra violenței ce îi ge făcea. a fost a- 
ceca dela 1810 când, prin mijlocirea con- 
“sutului francez din Bucuresti. solicită 
sprijinul lui Napoleon l. ca rege al Ita- 
liei. amintind că, deşi născut în ținutul [a- 
ninei, era originar din insulele ionice şi 
deci, prin uceată origine, supus iialian. 
De atunci. el'n'a solicitat reintegrarea 
în scaun ; dimpotrivă. când la 1812 fu re- 
chemat de loan Vodă Caragea. el retuză 
de a sc întoarec. Trăi retras: la Rraşoy. 


avă la sfârşitul vieţii şi în ultimul timp 
Ene. ținând legături cu țara prin ne 
poţii săi. Dumnezeu îi uşură durerile 
târziu, la 14 Decembrie 1826: greu 92 de 
ani. Trupul lui odihneşte sub un Barcofa- 
giu de piatră într'o capelă specială die 
cimitirul bisericii greceşti de la Braşo». 
astăzi în pământul ţării. 

Urinaşii lui, românizați de mult, după 
pilda lui, moștenind pornirile lui, s'av 
străduit să fie folositori ţării pe diferite 
tărâmuri, iar în războiul pentru întregi- 
rea neamului. numele unuia ei este 1e- 
gat de mândra şarjă de la Robăneşii şi 
altul și-a jerifit viața la Turtucaia. 

O pagină luminoasă în istoria culturii 
române a scris mitropolitul Dositei Fi. 
litti prin testamentul său alcătuit la 1825 
şi executat până azi. In el, Dositei do- 
vedeşte incă odată sentimente creştine, 
patriotice şi umanitare. Nu este uitat 
boluarul nenorocit, căci Dositei donează 
12000 lei spitalului Filantropia, cea ina! 
mare donaţie din acea vreme. Nu sunt 
tmccuţi cu vederea oamenii cari lau slu- 
jit de aproape; nu sunt uitaţi irioții 
din țara de nastere, dar nici ce! din ţara 
adoptivă. Dositei era evident încredinţat 
că emanciparea de sub jugul păgânului 
nu se putea face Lără învățătură şi de 
aci derivă accentuarea în testament a 
necesităţii cultivării tineretului : „SA fie 
ajutaţi la învăţătură tinerii cu duh, sili- 
tori şi cu apucături bune, cere mitropo. 
litul Dosilei de la executorii testamen- 
tului şi ca om practic, lasă o însemnată 
sumă de bani. aproape întreaga lui avc- 
re. ca Să se cumpere o moşie din al că- 
reia venit să se ajute tinereiul cu burse 
de studii. Se gândeşte. fireşte și la şcoli. 
le şi bisericile întemeiate de neamul lui 
în patria de origine: se gândeşte și că 
Grecia, atunci. se alla în mai mare upă- 
rare de cât Ţara Românească, unde re?n- 
viase domnia pământeană și scoala na- 
țională, dar se gândeşte şi la Români, şi 
de aceea naționalişti ca Grigorie al Ar- 
gesului, Naum Râmniceanu, Zilot Roimâ- 
nul. îi recunosc cu dreptate caldele sim- 
jiminte românești „duhul pentru patrie 
bun”, 

Aşezământul cultural al mitropoliiului 
Dositei Filitti a ajutat cu burse, din ve- 
vitul moşiei L.unguleşti din Dâmboviţa, 
timp de o sută de ani vre-o 250 de tineri. 
ca să înveţe curte.Au. fost ajutaţi o vre- 
me şi Epiroţi. dintre rari mulţi erau aro- 
măni, iar unit chiar aşezaţi aici în ţară, 
dar majoritatea burselor au fost date 
românilor și de la 1585 încoace. numai la 
români din ţară. Wlulți oameni de seamă, 
din toate categoriile, au fost bursierii a- 
cestui asezământ. Fruntasi politici, Eu- 
geniu Stătescu, Mihail Pherekvde, Gri- 
gore Păucescu. Constantin Arion: pro 
fesori universitari ca Ludovic fraze. 
Alex. Alyler si alții mai tineri; pictori 
ca Steriade şi Teisanu: muzicanți ca 
Jean” Atanasiu şi Enacovici. înalţi ma- 
gistraţi, medici şi ofiţeri. 

A tast aşemântui mitropolitului Mosi- 
tei Filitti o instituție cu adevărat bine- 
făcătoare. dar care, prin legea exproprie- 
rii. a fost greu lovită. Veniturile sunt 
mici acum, iar ajutoarele nu mai pot fi 
multe si îndestulătoare. 

Pentru toate cele zise. cuvine-se pome- 
nireca cu laudă a mitropoliiului lositei 
Filitti, cel cari a iubit cartea. s'a străduit 
în bună rânduială a vicţii bisericești şi a 
fost <tăpâniţi de gândul liherării înrrepiă 
ortodoxii balcanice de sub stăpânirea 
păgână. 

Noi azi nu putem păsi ideia în jurul 
căreia să vibreze ortodoxia întrongă : el 
o găgite. 

laudă pomenirii lui. 

Preotul Vi” 
Profesor universitar 
Membra al Academiei Române 


PORTREIE SIRAINE 
Marcel Proust 


Pentru că Ebres, de rigoare era stii 
transmită mama chinul neamului ei. 
Peniru că Francez, se cerea să-i dărulas. 
că tatăl, limpezimea galică. Astfel com- 
pus, oredele trebuia să se sbată între firi 
opuse, răbdător să alcătuiască şi, dea- 
lungul galeriilor subterane, să treacă 
săpând cu ghiare fine de cârtiță, până 
la ochi de lumină, ultimă recompensă a 
efortului si a tenacităţii. Așa îl explică 
virinoşii lăutelor de critică. 

Depărtaţi de ei obiectivul vostru gi 
fără a contesta specialiştilor-fotograii, 
şiiinţifica lor răspundere, înstrăinaţi-vă 
de fixele lor teorii de atavism. Nes 
ți drag să pecetluim seriozitatea labo- 
rioşilor,  răsplătind-o cu recunoaşterea 
concluziilor meritorii. de nu ne-ar prin- 
de nu ştim ce remuşcări, si nu ştim ce. 
ridicol, la răscolirea trențelor de Lipscă- 
nie academică si de medicinală cama 
loră. Între Lombroso si Zola doi pozi-: 
tivişti, analizatul însuşi ne poruncerte 
să ne simțim stingheri gi să aniepiă n 
izolaţi de cenpleşitoarea lor faimă, 
puţin exacte răspunsuri la mat puţin 
pârdalnice întrebări, 





MARGE, PROUST 


Penira modestia ne-bacalaureată, ră- 
mâne deci, Proust, un fenomen, să zi- 
cem, dar un fenomen căruia nu i-se va 
face indignitatea de a fi socotit fumi- 
liar. Un fenomen, de sigur, căci smuls 
cu o vădită violență, deși distrată de 
atâtea ori, din rotițele unse ale obici- 
nuitului pas, din mersul calculat a! sti- 
tului. din păragina zilei de ieri din pre- 
zicerile stiinței ce va să vie. 

Sa întâmplat să se încuie în cameră 
vătuită, lângă jarul deschis al vetrei şi 
pe covoare cărora papucii de boală nu 
ie imprimă o urmă cel puțin, un om tâ- 
năr, palid şi asimătic. Nu vă întrebaţi 
de unde vine, din lerusalim sau Galia 
Cisalpină, nici cari i-au fost bunică si 
bunic. El este acolo şi scrie, Să urmă- 
rim în întuneric o jurubiță de gând și 
până la sfârşit so toarcem, cu răbdarea 
cugetărei lui, în perpetuă mișcare. . 

Dacă ni se cere totuşi, să-l afiliem 
torcătoriilor de mai de mult, să irecem 
fermecatut fus în mâinile lui Luclos şi 
Pascal, lui Stendhal şi Constant. De m, 
să rămânem, pur si simplu, ln fenom.- 
pui Proust. ; 

Sa discutat apoi, şi până azi discuția 


54 


nu “şi-a găsit termen. greutatea cu tare 
autorul nostra extrage din prea usena- 
se mine. un mineren neincetat alători 
de «gură. 

E impur şi dificil, se rostea un a- 
nalfabet savant. Ce nerozie ! 

Proust nici nu caută, pentru a i se 
aduce ciudata .învinnire că nu găseşte 
decât cu strădanie, că nu-i în stare să 
fixeze decât în spasm. Proust descopere 
ca un halucinat şi ca el, se plimbă “n 
dansuri pe un fir de sârmă, de-asupra 
tumultului urbei în plină agitaţie, 

De aceea, nici nu poate fi la el vorba 
de greutate. Numai substânţă, se ridică, 
acrobai, cu facilităţile substanţei, fâl- 
fâire de gând, fără îngrădiri trupeşti. 

Nici de scalpel nu poate fi, aizi, a- 
miniit, analiza. presupunând remedi- 
tare, desemn chirurgical. atenţie dofto- 
riepască, explicație doctrinară şi capi. 
tol de rezultate. Prin aceasta se şi de- 
părtează de cerebralii veacurilor revo- 
tute şi căința noastră-i mare că, stiind 
că aşa e, admitem compromisul de a-l 
înrudi, câteva rânduri mai sus, pentru 
plăcerea aliora şi iertarea pe care, laşi. 
o soliciiărmn, 

De-asuțta mormintelor se ridică, su- 
perstiție populară, flacări, și la tel, se 
ridică din. opera lui. limba de foc com- 
bustiune mistică. aproape. Avem sincera 
impresie că ta, Proust cuvântul nu-i căn- 
tat, ci, pălălaie, răspunde. !antasmă, u- 
nci arderi interne. De aici, şi neputinţa 
unei definiții raportate la el, întreaga 
ini operă, de somnambule investigații şi 
găsiri, necuprinzând decât inexorabilul. 
În ziua în cure sar fi săvârșit urderea 
totală. Proust nici n'ar fi grăit. des- 
tinul său fiind, astfel. închis 

Ce mulţuniri pentru cititor de a se 
lăsa, pasiv, în stăpânirea unei atât de 
tărziu-limitate forţe ! 

Discuţia nu are. în consecinţă loc, au 
cală a se învârti numai în jurul germi- 
naţiei, care, pe deasupra besiclelor sau 
mapei. savante, are să fie primită fără 
cârtire şi. fără de rezervă. Când renunţă 
la îndreptarii,  aproximaţii, rol educa- 
iiv *au culturală dăscălie. şi critica cezte, 
peste - zidurile penitenciarului în care 
adesea se . complace, interesantă mărgi- 
nindu-se la mângâierile tăcute ale cer- 
curilor vegetale din trunchi, şi-apoi 
ia admiraţia frunzişului, de freamiăt și 
de umbră. 

Pe lângă cenuşa magnificelor euun- 
țări de occidentală dispută, pornită din 
slovele lui Proust. si urmărite cu p mi- 
nuţicasă sârguință de ironia noastră "a 
pândă, se ridică, suplu si tare inteligent, 
conturul trasat fără preş de d. Zarifo- 
pol. unul dintre intaitivii ducţi ai „epa- 
cei lui. SIA 


aa 


ELENA PROTOPOPESCU 





UNIPERSUL LITERA 


NRugina remuşcaării 


Era tâiziu gi Mircea Dăianu sedea 
incă culcat cu faţa în sus în iarba moale, 
parlumată de pe malul lacului. 

Era în vacanţă şi cartea de drept du- 
pă care prepara examenul re toamnă 
alunecase alături în timp ce el visa cu 
gindul aiurea, In jurul lui era pure a- 
dâncă, Nu se auzeau decât sgomote în- 
depărtate şi ţârâitul greerilor de câmp. 
Seara se lăsa uşoură peste lacul ce se 
întindea departe. pe moşie. până la ho- 
tarul vecin şi îmbrăca în umbre violete 
texată lunca. 

De odată, se auzi un zgomot şi Mir- 
cea zări printre sălcii pe Baba Rada, 
cure venea la iaz să se scalde. 

Bătrâna era la conacul Dăienilur de 
când se născuse Mircea. Ea îl crescuse 
de mic si avea pentru el o draguste şi 
un devotament de sclavă. 

De la moartea singurului ei fecior în- 
tr'o explozie la Pirotechnie, unde îşi fă- 
cea armata, bătrâna nu mai cra a- 
ceiaşi. 

Această durere mare o lăcuse tristă 
şi hărţuitoare cu celelalte slugi şi de 
atunci, iai toată ziua o auzeai boinbă- 
nind şi suspinând prin bucătărie. 

Mircea se făcu mic în iarbă şi aștepta 
ta bătrâna să se desbrace şi să intre 
în apă. 

Îl cuprinse o curiezitaie bizară şi 
perversă de a vedea o femeie bătrână 
gvală şi se ascunse şi mai bine spre a 
nu fi zărit. 

Câte femei tinere nu admirase el 
goale. dar un corp de femeie bătrână 
încă nu văzuse şi se gândea că trebue 
să fie interesant. 

Și acum, astepta cu nerăbdare ca 
Baba Rada să fie cu totul desbrăcată 
pentru a putea gusta această priveliște 
onuă, 

Cum Mircea şedea aşa, îi trecu pe di- 
nainte atâtea femei frumoase ce-i îrn- 
Mătaseră simţurile acolo, în Parisul plin 
de lumină, unde urma doctoratul în 
drept, 

Mai ales îi chinuia aminiirea Simo- 
hei, o franţuzoaică blondă, cu carea 
albă ca crinul, cu sânii mici si tari, 

In ochii ei senini se oglindea azurul 
cerului iar sărutările buzelor ei mici 
şi roşii îi dăduseră fiorii fericirii. 

Și ce trist se isprăvise romanul acela 
ue iubire pe care amândoi o credeau 
veşmică ! Ce rău sa purtat cu el femeia 
iubită |... 

Toată dragostea lui penru zeița cu 
corp de fecioară si totuşi cu simţite 
şi cu snfletul de demon i se ridică deo- 
dată năpeaznie în față. 

Simțea că o iubeşte si acum tut usa 
de intens, deşi se credea vindecat de 
mult, 

Nebuniile şi plăcerile dragosiei or 
trecute îl înfiorau şi îi biciuiau min- 
tea, iar în suflet i se redeşteptă toută 
suferința ce îndurase la despărţirea lor. 

„Era într'o seară când se întorceau 
amândoi de la teatru. 

Ce cuvinte dureroase ii spusese. Île 
cădeau peste inima lui bolnavă ca 
piste ciocane grele, iar în ochii ei fru- 
moşi se  strânsese răutatea femeiască 
din toate veacurile. 

Şi totuşi el o privea cu iubire şi o 
iartase de tot ce-i făcuse. 

O rugase frumos să rămână şi să uile 
dacă a supărat-o cu ceva, dar ea tăcea 
«âmbind cu răutate. 

Noaptea  plutia în 
misterioasă. 

Eva linişte peste tot şi 
furtună în sufletul lui. 

Dintrun colț de nour luna  revărsa 
petupuri de lumină. Părul Simonei pă- 





jurul lor cală, 


totuşi atâta 


rea de aur. iar ochii ei mari secânleieu 
sub umbra lui. 

Uşor ca o rugăciune el îi şoplea cu- 
vinte de iubire, dar ea râdea ineren. 
batijocoritor, 

Apoi încruntată îi răspunse : — „Mir- 
cea, să sfârşim odată... eu mă duc... aşi 
vreu să nu mai aud de tine“. 

Și cuvintele ei cădeau peste inima 
lui, cu nişte picături de foc ce lasă ra- 
nă unde ajung, 

Pe ochii lui se urzia o pânză de la- 
crimi şi Simona aşa a siârşit : „M'aş- 


poa 


feuptă celălalt... adio! 


Iar Mireca, muscându-şi buzele ca să 
nu strige după ea, rămase nemișcat şi 
jrivea cum se îndepărta triumfătaare 
si faricită că lăsa nenorocire în ur- 
ma ei, : 

Şi acum parcă o vedea cum mergea 
rejede şi cum în spate umbra ci se 


e 


prelungia spre el, unindu-i încă odată. 


şi fără voia lor. Apoi si această mân- 
gâiere dată de lună sa stars. 

Nici umbră na mai rămas între ei. 
Nimic... Nimic... 

Şi Mircea îşi apăsa acum fața în pă- 
tânt şi rupea cu dinții din iarbă, în- 
tro încordare dureroasă. 


Un plescăit îl trezi. Se ridică repede. 


şi-şi aminti de curiozitatea lui boluară. 


Bătrâna nu se mai vedea, Se. sculă în 
picioare şi se apropie de “țărmul apei. 
An se vedea nimic. Nu se auzeau de 
cât aceleaşi şoapte monotone ale un- 
delor, 

O haină a babei era singura inărtu- 
rie, că ea fusese aci si că totul nu era 
an vis. 

Îngrijorat Mircea, alergă în jurul la- 
cului. Nici a urmă, 

Bănuj că bătrâna sa înecat gculun- 
dându-se în adâncime, dar această idee 
nu vroia să-i intre în cap, căci prea ar 
fi fast grozav, Gândul că poate a ieşit 
din apă şi stă mai departe, undeva în 
jarbă, prinse” a se înfiripa încetul cu 
încetul şi îi risipi tunburarea care-l 
frământa. 

Cercetă iarăşi cu atenţie tot țărmul, 
se uită prin bălăriile ce crescuşeră 
înalte și ptintre lăstarii sălciilor, dar 
nu găsi nimic. 

O durere adâncă şi prea îi cobori în 
suflet. Fra sigur acuni că bălrâua sa 
înecal, 

Alergă în sut şi dădu de veste. Căţiva 
țărani dimpreună cu seful postului de 
jandarmi se sviră întro barcă şi căc- 
iară cu vo cange lungă în fundul apel. 

Mircea, de pe țărm îi urnărea cu pri- 
vivea, uninându-se de speraufa unei 


minuni. care i-ar fi scos-o deodată tea- - 


fără, în faţă. 

Dar minunea nu se întâmplă şi până 
seara târziu o căutară în zadar. | 

Sătenii şi jandarmul plecară întris- 
taţi de nenorocirea întâmplată, iar Mir- 
cea rămuse singur şi abătut la margi- 
nea apei. 

Noaptea coborise liniştită peste lac, 
Albastrul de cobalt al cerului strălu- 
cea fosforescent. 

De sus, luna se reflecta pe întinde- 
vea feevică a apei şi păreu că se coboa- 
ră pe o scară de aur ule cărei trepte 
urmau fără de sfârsit în adâncime. 

De odată, în depăriare o săgeată srli- 
pitoure spintecă zarea. 

Nori negri iîncepură să se îngrămă- 
dească, miscându-se ca nişte valuri u- 
viaşe purtate de vânt. 

Părea că se aud din 
funerare. 

Picături mari de ploaie, ciupeau a-. 
jale lacului. Scara de auy se topi in în. 


văzduh câalări 


UNIVERSUL LITERAR 


tuneric, inr lacul se truinasformă întrun 
solţ de mare sbuciunatii. i 

Văluvele se alunguu gi freamătul ler 
se îngâua cu aiureala vântului. 


Lui Mircea i se păru că aude n» sim- 


fonie ciudată de clopute sparte şi în- 
lemnit privea cum natura se răsvrătise 
aşa ' deodată, ca o piolestare pentru 
moartea hietei bătrâne. 

Avea impresia că în jurul lui ge des- 
fac prăpăstii negre, fără tund, care a- 
meninţau să-l înghită. 

Tremurând şi pătruns de ploaie pină 
la piele, rătici ca un somnambul prin 
noapte şi târziu de tot ajunse acas şi 
se culcă înfrizurat. | 

Toată noaptea aceia, avu visuri rele. 
Părea că Baba lada goală, se sculundă 
fn lac, strigânii dipă ajutor. 

Era un schelet pe cure atârna o jiele 
neagră, sbârcilă. E $ 

Alerga prin apă după eu, dar în ciu- 
da sforțărilor lui o greutate mare îl 
paraliza şi parcă îl ţinea pe loc, fără 
a o putea ajunge. 

- Apoi bătrânu ridică mâna făcând un 
gost de amenintare, îl blestemă şi dis- 
păru în apă. 

Atunci el vrui să strige după ajutor, 
dac simțea că glasul i se înțepeneste în 
gât şi că nu putea articula nici un 
cuvânt, 

Şi acest vis rău la chinuit până di- 
mineaţa. 

e 
Minoeu veni la locul 
nenorocirii şi uşteptu parcă ceva. 

Ceasuii întregi rămânea aşa cu pri- 
virea furată de oglinda apti, fără nici 
un gând. | ş 

lar noaptea îl chinuiu cu aceleaşi vi- 
SUI RTrOZIYE. E 

Durerea. ce  simţise prin pierderea 
bătrânei care-l crescuşe, i-o mărea încă 
şi remuşcurea că ea murise din cuu- 
za lui. i 

— „Eu am omerit-o... ev am omorit-o... 
îşi zicea, sunt un criminul de rând!“ 


7ile Jearândul 


> 

Crăbi plecarea la Puria. Moartea în- 
să îl urmări şi acolo. [| vedeai dimi- 
neața la bibliotecă sau. după aniiază la 
cursuri, rămânând timp îndelungat, cu 
ochii fixați întrun singur punct, care 
se: tot mărea şi devenea tablonil întreg 
al acelei întâmplări. 

Noaptea, vw petrecea ru prieteni sau 
cu femei şi se culca târziu spre ziuă. 
zirobit de oboseală. duă ce se ume- 
țise cu alcool, în speranța că aşa ar 


putea să doarmă un ceas, două, făă 
visuri, 
Dar aceiasi ohsesiune il chinuia si-i 


sbuciumu sufletul. 

So arătă la un medic si acesta după 
ce îl examină. îl găsi foarte bolnav. lat 
sislemul nervos îi era sdruncinut. 

li prescrise picături şi injecții, Urmă 
cu sfințenie  prescripțiunile medicului, 
dur nici o îmbunătăţire nu se ivi. 

Din contră deveni trist, posomnorit şi 
arțăgos. 

O uri mare se năsat îu el în contru 
Simonei, şi o căută prin tot Pavisul. 

Ar fi voit să se răsbune, căci numa: 


amintirea ei il făcuse să uite ile bă- 
trână. 
Dorea să-i fucă deva ru. peniruca 


un „nou păcat să-l spele de celălalt. 
Dar imediat judecata fi venea în a- 
juior şi-l rechema la realitate. tunci 
găsea clipe de seninătate. Inlrezărca o 
fericire apropiată, întemeiată pe mun- 


că şi pe speranţa unei vicți noui şi fru-. 


mdase, cânți se..va .întoadce acasă cu 
viitorul făcut, i 
— „In definitiv, îşi zicea, ce suni eu 
vinovat de moartea babei? Chiar ducă 
nu'mă aflam eu acolo. ca tot sc îneca”... 
Viziunea însă „reapășea si în;sullet un 


Veste rea 


In viața mea trecută, mă aflam 

La curtea unui Rege, vestitor de rele. 
Era,. departe, undeva, un neam 

Ce-gi căuta un Dumnezeu în stele. 


Stipânul meu, monareh temut şi mag 
Citea în astre dincolo de mine: 

El se visa subt ceruri noui pribeag, 
Eu n'am văzut luceatărul ce vine, 


Venia pe cer din depărtări de dor 
Şi pe pământ din lacrămi şi din vise... 
Bătrânul Rege, tânăru-i popor 

i! aşteptau cu brațele deschise. 


Se bucurau, în svonul argintiu 

AL dimineţii pline de plecare 

Gu nechezări de mânz și salt sglohiu 
De dromadere şi de care. 


Porniau, voioşi, spre cel mai tânăr sânt 
Duccau mătăsuri şi tămâie, spumă, .- 
Fu nu înțelegeam atât avânt, 

ku, vestitorul de războiu şi ciumâ:. 


Tree zile lungi şi nopți uşoare'n stol 
Şi steaua pe-o colibă se împlântă 
Un prunc — şi'n jurul frunţii rotogol 
De raze. Heruvimii cântă... 


lar Regele, stăpânui meu temut 
Ce'u umilit extaz acum străluce, 
—: De ce te'ncrunți, — 
mătntrebă — 
ce-ai văzut 
—Un om culcai între tâlhari, pe-o eruce.., 


VICTOR EFTIMIU 
CENT 256, pc 


ulas uşor parcă-i şoptea:; „Dacă tu nu 
ai fi voit să o vezi goală şi nu te ascun- 
veai în iarbă, ea poate nu se scălda.. şi 
nu se înecu.,. Poate că ea sar fi (us în- 
tialtă purte să se scalde... sau poute că 
ac fi renunţat în acea zi şi cine ştia da- 
că altă dată, pu ar fi scăpat de la o oşa 
moarte !... 

Boala de nervi progresa din zi fn zi 
şi Mircea nu-şi mai putut da examenele, 

Dădu o telegramă şi se întoarse în 
tară. 


u 


'Trecue uproape un an de la moartea 
Babei Rada. 

Câţi din satul Doljani, unde era co- 
nacul lăienilor îşi mai amintea neno- 
rocirea ? Mircea însă era singurul care 
o purta mereu în el. 

Heînturs acasă, căuta să se obosească. 
goninuiu-şi melancolia si amintirile 
care-l copleşeau. 

Cutreeva omoarele cu o puşcă pe umăr, 
dar seara târziu se intorcea acasă tu sa- 
cul gol. A 

Alte uri încăleca şi în galop nebun 
«pintecu zările aurii ale câmpiei. 

Insă numai corpul singur i; se oste- 
nea, cici sufletul îi' rămânea treaz şi 
chibuit, 


- 

De siânta Maria 
moşie, i 

Fra vnoimnastica mamei sale și cum 
bătrânului Dăianu îi plăceau chefurile, 
nu sciipa nici o ocazie de băutură, .. 

li fiicca o deosebită plăcere ca paspe- 
ţii să se simtă bine lu masa lui şi să-i. 
luude vinurile vechi din via strămo- 
şeuscă. pe care le îngrijia cu evlavie, 
el singur... . . 

Pregiilirile se făceau de câteva zile.. 
Toţi argaţii erau preocupaţi, căci era 
vomba să vină lume multă. Se făcuse:o., 
mulţime de dulciuri, se .tăiaseră păsări, 


era petrecere la 


 Vedenii 


Icoane prinse m fuga unui tren 
(vedenii repezi ee nu vor să stee 
din care nu rămân decât crâmpee 
ca dintrio melodie un retren) ; 


Intr'un brădet an luminiş lacustru, 
cetăți medievale putregite 

cărări cu vegetații parazite 
portienri atumate de 'claustru ; 


biserici vechi eu bârnele mâncate, 
printre scaeți un asin care sbiară, 
pustictăți de uliți către seară, : 
dughene strânse'm druguri şi lacate ; 


amurguri, cimitire, chipareşii 

urcând solemn spre eulmile stâncoase 
un cârd de capre, o fată eare coase 
intrun balcon printre garoate reşii, 


« G. CALINESCU 


D= 








purcei de lapte. iar bătrânul  Dăiann 
plecase la Bucureşti după bomboane, 
sărături şi alte bunătăţi. 

Conacul începuse încă din ajun să se 
populeze cu invitaţii care aveau să ră- 
mână câteva zile, căci la Dăieni chelul 
cdaiă început, ținea zile dearândul, Ve- 
cinii şi prietenii din apropiere, sosiră 
chiar în ziua de Sfânta Maria. 

Petrecerea începu dis de dimineaţă, 
când un taraf de lăutari se auzi cân- 
tând sub ferestrele unde dormea săr- 
bătorita  desteptând din somn pe mu- 
safiri, Chetul se încinse însă cu putere 
la masa de prânz şi ținu până în «pre 
seară. Tinerii dansau, bătrânii fi pri- 
viau fericiţi şi în clipa aceia, retrăiau 
toată tinerețea lor dealtădată. 

Aveau ochii sclipitori şi obrajii în- 
Îbujoraţi de vinul vechiu, ruginiu, pe 
care-l scoteau servitorii din fundul. pir- - 
niței, în căni mari de pământ spre a fi 
mereu proaspăt şi rece. 

Lăutarii cântau sentimentali, cu fo- 
cul aprins în ei, de ulciorul de vin ce 
şi-l treceau unul după altul pe la gură. - 

Se auzea ciocnetul  paharelor. urări 
de sănătate, râsete şi frenezie. Toţi pe- 
treceau. toți erau" fericiţi, numai pe 
Mircea nu-l putea cuprinde veselia în 
valurile ei sgomotoase. | 

Printre invitați era- şi boerul Gri- 
gore, un mare proprietar vecin, care 
venise cu fiica sa Smaranda, o. fețioa- 
ră plăpândă şi timidă, ce-şi terminase 
tocmai scoal. la călugărițe şi pe rare 
părinţii lui Mircea ar fi dorit-o de noră: 

Şi cuanna' Marița era supărată foc că 
băiatul ei şedea departe de ea şi nu în- 
tra în cercul -tinerilor cari dansau, 

La mustrarea ei Mircea zâmbi dure- 
ros şi se apropie de Smaranda. Ar fi 
voit. să fie drăguţ cu ea, să-i spună cu-. 
vinte frumoase dar nu reuși să fie de 
cât banal și antipatie. . SN 

Incozcă două . treij subiecte de con- 


vorbire, dai ele muriră: curând şi acn 
ţăceau priviudu-se rece. 

Pe la cinci zăpuşeala era așa de mare, 
că cineva dintre tineri dădu ideia unei 
băi de lac. 

Părerea “fu iîmbrăţişată cu entuziasra 
deşi Mircea şi bătrânii se împotriviră. 
Mai ales pe Mircea îl îngrozea gândul 
că trebuia să revadă locul blestemat. 

“Joluşi, cu toată protestarea ce se iv, 
tinerii glumind şi râzând, alergară 
să-şi ia costumele de bae şi apoi în mers 
sburdalnic, ajunseră le apă. 

Se iimprăştiacă să se desbrace prin 
stufişuri, fetele mai în susul iazului şi 
băeţii la o bună depăriare în josul apei. 

Dar odată intraţi, unda i-a adunat pe 
toți la un loc. Şi începu bălăceala, b. 
nit înotau. Alţii se jucau stropindu-se 
cu apă. Câţiva se suiră într'o barcă şi 
începură să vâslească, iar cei fricoşi ră- 
măseseră pe țărm. Toată lunca răsuna 
de ţipetele şi râsetele lor argintii. 

Erau vesel. Peireceau. Pe nimeni la- 
cul acesta nu-l înfiora, 

Mircea, rămas pe mal privea tăcut 
întinderea ape), pe care nu o mai vă- 
zuse de când plecase la Paris şi iurăşi 
îi veni în minte, nenorocirea de care 
ge simtea vinovat. Deodată, ca o um- 
bră, îi trecu pe dinainte bătrâna, așa 
cum 0 văzuse în vis amenințându-l cu 
mâna si blestemându-l. 

Amărât se gândea tocmai să plece din 
lccul acela, când prietenii îl chiemară 
iar să se scalde cu ei. 

Plictisit ale atâta stăruință, îşi puse 
costumul de bae. intră în apă şi se în- 
depărtă spre larg. 

n acest timp, unii ieşiseră culcân- 
du-se în iarbă. iar alţii, începuseră 
chiar să se îmbrace. 

Era târziu şi Mircea se hotări să ia- 
să şi el din apă. Ocoli un colț al lacu- 
lui: care trecea pe lângă o salcie bă- 
trână. 

Apa îi venea până aproape de umeri. 

Venea spre țărm, călcând cu pasul si- 
gur în mâlul din fundul albiei. 

Deodată piciorul i se ințepeni în ceva 
tare şi'uvu impresia că i sa prins în 
niste rădăcini. â 

„ÎL smuci. îl trase cu putere, dar pi- 
ciorul îi era apucat de un cleşte nevă- 
zut, care-l ţiniuia în adâncime. 

O suferință ciudată îl făcu să strige 
după ajutor. 

la ppetele lui, săriră câţiva şi ince- 
pură să-l ajute. 

“Mircea gemea de durere, dar picinrul 
drepi nu se putea libera din încătușa- 
rea misterioasă. 

Suci piciorul în toate felurile. îl smu- 
ci iar. şi deodată îl simţi scăpat "in 
laţul nevăzut. 

Sehiopătând ejunse la mal. La fior de 
groază şi de scârbă îl cutremură. Picio- 
rul plin de sângele ce curgea din rănile 
suferite era acoperiti de cărnuri puire- 
da, gelatinoase şi avea o formă şi o'cu- 
loare hidoasă. 

“ Un miros greu de cadavru îi pătrunse 
«dâne până în creer, ochii i se făcură 
mari în orbită; se înpgălbeni şi se pră- 
bus: la pământ, 

": Svonul-se răspândi şi peste puţin timp 
tot 'sutu! era la eleşteu. 

“Jandarmii urmăreau pescuirea  cada- 
vrului. Corpu! Bebei Rada descompus şi 
âribil la vedere, fu scos cu multă greu- 
tate din fundul apei. unde un bolovan 
de râre se. legase bătrâna, a pironise în 
adâncime. 

Ancheta stabili că bătrâna se sinucise. 


Intins în patul alb din odaia lui, Mir- 
cea uiurea neintrerupt. Febra îl  şinu 
o lună de zile între moarte şi viaţă. Me- 
dicii aduşi din Bucuregti, stătură zile 
întregi la rosie: Coana Marița era pră- 


UNIVERSUL LITERAR 


Eunucul 


Beraiul, ca an ram plecat de muguri, 

iși împletește patimi din mlade de liană, 

Ş -apal şi-aprinde'n juru-ţi, dorinţele pe ruguti 
e ard ca'ntr'o grădină neroniană... 


„Stăpânul. tău e viața ta, şi el 

die smuls din ochi priviri cutezătoare 
a să-ți împlânte'n tăişuri de oţel 

Şi'n inimă tăcerea stepelor polare. 


Când noaptea pe sub şipotu-i aproape, 
Prin gratii reci, cadânele 'n sobor 
Străbat cu ochii umbre mari spre ape, 
Tu le'nsojeşti privirile 'n Bosfor, 


Şi seut le eşti dorințelor păgâne :. 

Că nu li-i dat nici ceru 'mbrăţişat de ape, 

Nici jocul unui val ce vrea să “ngâne 

Un cânt străin, de Făt-Frumos zidit sub pleoape, 


i totuși când prin gear un val de lună creşte 
i când cadânele 'ş vestalele durerii, 

O stună 'ntr'un ungher se *nsuileţește 

Şi două lacrimi scapără de stâncile tăcerii, 





pădită, O găseai plângând prin toate 
colțurile văzând cum Mircea se inpeşte 
sguduit de febră. iar bătrânul Dăianu 
îndurerat cobora în pivniță, unde golea 
pahar după pahar. până ce-şi simția 
ochii umezi şi fierbinţi şi atunci  clăti- 
nându-se şi sprijinindu-se de ziduri se 
suia în odaia lui si se culca. 

Criza se termină şi bolnavul ieşi din to- 
ropeală. Corpul singur însă se însănăto- 
şise, căci mintea îi rămăsese bolnavă. 

llalucinațiile îl chinuiau într'una. Nu 
se mai hrănia cu nimic: tot ce i se adu- 
cea, î se părea că miroase a cadavru. 

Nenorocirea aceiu de care se credea 
vinovat de mult îi zdruncinase nervii, 
iar impresia grozavă ce a simțit intrând 
cu picarul în nieptul cadavrului, îi dă- 
duse acum fiorii nebuniei. 

Mirosul greu ce îi împrăştiase piciorul 
lui plin de cărnuri putrede, atunci când 
a ieşit din apă, i se întipărise în ninte 
şi ideia fixă că tot ce i se aduce şi pe 
tot ce punea mâna are miros de mort, 
nu-l mai .părăsea. 

Plecară în străinătate. Il plimbară prin 
toate sanatariile. Il văzură specialişti cele- 
hri. Pentru toţi fu un subiect interesant 
de studiu. dar nici unul nu dădu » spe- 
ranță sigură de vindecare. 

Uneori, ceasuri întregi avea toată lim- 
pezimea cugetării şi apoi  halucinaţiile 
reapăreau. i 

Atunci suferea cumplit. Viziunea 
moartei care-l urmărea necontenit, îl fă- 
cea să se sbată în pat, 

Işi acoperea capul cu merne să nu-i mai 
audă blestemul şi punea să i se deschi- 
dă larg ferestrele spre a ieşi mirosul te 
cadavru ce i se părea că se îniinde în 
jurul lui, ca un val greu de plumb. 

După câteva luni şi după ce bătrânii 
cheltuiră aproape o avere în străinăia- 
te. s'au reîntors în tară fără nici o im- 
bunătăţire. 

In Bucureşti îl internară într'o clinică 
de specialitate, unde zăcu încă trei luni, 
frământat mereu de ideia fixă, ce-i ro- 
bise toată fiinţa. 

Slăbise mult şi nu mai era de recu- 
noscut. Părea un bătrân obosit de po- 
vara anilor. Viaţa îi fugea din corp ea 
sborul fiecărei clipe. 


]ntr'o dimineaţă părinţii fură vestiți 


ION POGAN 


ZEI. parere 


== PANN 


m 


că i se apropie sfârsitul şi bătrânii sosi- 
ră tocmai când Mircea se stingea pe pa- 
tu! suferinţii, 

Părea că mintea i sa luminat. 

In cchii lui se strânsese toată. vioiciu- 
nea epulberată în timpul din urmă. 

[şi pravi părinţii, ca un animal rănii, 
cu un zâmbet dureros în coltul gurei, şi 
apoi se stinse ca o flacără fără putere. 


III 


După înmarmânatre, odată cu lucru 
rit hotnavului, infirmierul dădu Do un- 
nei Diioru us; pachețel cu scrisori pe 
care Miscen le scrisese în timoul boulei 
pe fel de fel de petece de hârtie ce-i 
căzuseră în mână. 

Reîntorşi la ţară. bătrânul Dăianu se 
cobori posomorât în pivniță spre a-şi a- 
Ina durerea. iar Coana Marita se închi- 
se în odaia ei şi cu ochii arşi de lacrimi 


citi slova tremurată şi chinuită a  fiu- 
lui ei. 
„Simona. dragostea vieței mele. tu de- 


sigur petreci departe de mine. în timp ce 
cu <cufer aci în această singurătate, 

„M'au înternat într'o casă de nebuni 
si toți cred că sunt nebun. Scapă-mă 
frumoaso ! la-mă de aci. căci nu mai 
sunt decât o cenuşe plăpândă risipită pe 
un pat de snital. 

Si ce spital! De trei luni îmi dă să 
mănânce numai cadavre. Da pâinea, 
mâncarea, fructele si tot ce mi se nduce 
e cadavru, are mirosul lui greu şi înfri- 
coşător care mi se sue la creer. Dela 
un timp însă, nu mai mănânce nimic. 
Mâncarea asta puhroasă, o arunce pe 
furiş şi beau numai apă“... 


„Draga mea Simone, 


Am aţipit puţin, dar după câteva cli- 
pe de frământare m'am deşteptat. Feri- 
ciți aceia cari nu se mai desteaptă! Ce 
zic cu fericiţi ? Dar dacă şi pe ei îi chi- 
nuesc, ca şi pe mine visuri îngrozitoare 
în fundul mormintelor ? 

Şi eu am fost fericit odată. Pe atunci 
mă deşteptam în braţele tale parfu- 
mate... Si acum, toate au murit! 

In jurul meu nu mai e decâi ruină şi 
goază. Chiar apa care o beau mă cu- 
tremură. Are acelaş miros greu ce mi 


vaimieti 


UNIPERSUL LITERAR 


s'a înfiltrat în corp. Piclea mea rmairoa- 
se a mort. Nu cumra am murit eu? 

Desigur ! Eu am murit şi am şi intrat 
în putrefacție. Aci nu sunt într'un spital 
ci într'un cavou, Nu zac întrun pat, ci 
sunt întins întrun cosciug", . 
„uSimono, fericirea mea spulberată de 
vânturile crude ale vietei, aud din de- 
părtare cum bate ora trei.. Ce sclipitor 
a fost omul când a măsurat timpul si e 
dat glas orelor! Sunetul înfiorător al 
clopotului de bronz vibrează încă siri- 
dent în noapte şi îl simt cum tremură în 
sufletul meu. chemându-mă la judecata 
viitoare. când voi fi întrebat ce-am făcut 
cu Baba Rada ? 

A bătut ora urel. Câte ore au trecuişi 
trec mereu de dovăzeri şi cinci de ani? 
Ce am făcut eu în timpul ce sa scurs 
aşa de repede? 

Aproape nimic! Te-am iubit pe tine 
şi acum nu vii sămi  mângâi fruntea 
rece, cu mâinele tale fierbinţi !... 

Numai mama şi tata vin să plânză la 
sicriul meu. 

Astăzi au venit iar. Mă priveau lung 
şi-si ştergeau lacrimile pe furis. Docto- 
rul le spunea că nu înţelege de ce slă- 
besc aşa, căci: mănânc destul de bine; 
și-i asigura că mă voi face bine în cu- 
rând... 

Ca şi cum ar fi cineva care ar putea 
învia morţii | 

Și râdeam. râdeam cu poftă de prostia 
lui. Pe urmă infirmierul a stat lângă 
mine si m'a silit să mănânc. 

Ce chin şi ce sacrilegiu Un mort care 
mănâncă alţi morţi! Mi-e scârbă de 
mine !”.... Ă ş 


„Strălucitoarea mea Simona, tu eşti 
steaua care mi-a luminat ochiul de um 
putut găsi acest petec de jurnal pe mar- 
ginea căruia îţi scriu: căci nu se mai 
află nici o hucată de hârtie albă. Fi ştiu 
că morților nu le mai trebue nimic! 

Curios îmi dau seama de toate. deşi 
am intrat în putrefacție. Această desca- 
perire ne rare a fac schimbă toate teo- 
rile ştiinţifice de pânâ acum. 


Toti credeau că morţii nu mai ştiu 
nimic. 
Toţi susțineau că oamenilor odată in- 


trati în descompunere, mintea şi sufletul 
li s'a stinse. 

Ce greşeală!  Druga mea, află dela 
mine că cel mai mare mister pe pământ 
pentru am este el insusi, 

Căci sată. ea am murit de mult şi to- 
tusi, te inbesc, îţi scriu. vorbesc şi mai 
ales miros. 

O re .hine ar fi fost dacă m'aş li năs 
cut fără nas! 

Mă uit la mine și vreau să regăsesc pe 
Mircea de altădată. ă 

Dar rămân îincremernit. căci nu mai 
m'am găsit! Ce a mai rămas din mine? 
Ce suni cu acuum? Un sirigoi.. o cm- 
bră,., de care sa legat Baba Rada prin 
toate fibrele corpului ei şi mă duce ce 


ea în, prăpastia unei ape fără de sfâr- 
şit..., 

wSimono ! E ultimul strigăt cu care 
te chem. i 


De abia pot să mai aştern câteva râb- 
duri pentru tine. 
Intunericul din acest cavou se lasă 
peste mine Ca un capac de fier şi-mi. pa- 
realizează toate mişcările. | 
Sper că se vor înduiosa şi vor hotări 
să mă îngroape. căci văd cum ese pe fe- 
reastră ca un abur  cenuşiu, -inirocul 
ereu ce răspândeşte cadavrul meu!“ 
. . a. .. . . . . . 
„Simona, cine este femeia care se  a- 
propie şi mă chiamă? O văd ca prin 
ceață... şi totuşi nu eşti tu iubita mea! 
E Baba Rada! sunt lângă tine bătrâ- 
nico | iacă te-am ajuns. De ce te niți usa 


fe 0 via n. 


” 


Am ucis pe Dumnezeu” . 


Vremea stătuse în loc. 

Adela cânta mereu... 

Vrabie, se ridică de pe scaun, îşi îu- 
dreptă oasele şi, sprijini pânza de pă- 
rete. ca să o poată privi mai bine, de la 
depărtare. 

fluera... 

Işi şterse pensulele, le aruncă în bor- 
cannl de Int de pe pian se spălă pe mâini, 
își lepădă halatul, îşi puse haina şi pălă- 
ria și eşi, 

Adela. întoarse capul prinzându-şi pri- 
virea de clanța uşei, ascultând cum se 
închide si usa ile afară, a sălii în vreme 
ce depetele-i obosite par'că, abia de ze 
mai miscau pe clapele pianului, înăbu- 
şinr ultimele sunete... : 

Câte-va secunde în urmă. se senlă gră- 
bită, ca şi cum întârziase vreme de preţ. 
Puse un scaun în fața ferestrei şi se ur- 
că să privească pe poarta de fier, larg 
deschisă. In aceiaşi clipă. Vrabie esea... 

Lia urmărit până departe în lungul 
străzei... A cotit la dreapta... S'a sters... 

Adela era încă pe scaun. Ochii ei mari 
deschisi, rămaseră să măsoare mereu a- 
ceiasi porținne de drum de la poartă, 
până departe unde dispăruse și de-acoto, 
până la peartă. 

Nu gândea la nimic. 

Acum, privea acoperișurile  casrtor, 
numărul cosuriloa şi ochinrile de pod de 
pe la constructii... Departe, între două 
ziduri înalte; ale unei case cu etaj, mai 
mult phicind să vedea o putată ruptă 
din bulevardul Coltei. 

A trecut un oltean... a doică cu văru- 
cior... un conil cu cercul şi. a trecut un 
om... A trecut el, Vrabie. 

Dacă ar fi nutut să snargă zirurile ca- 
selor. cu ochii. să-l vază meren... 


Căntă o altă nriveliste. Ochii îi fusoau . 


înainte, împiedecându-se de  acoperisu- 
rile caselor. de pomi şi zidurile înalte 
ale nrorrirtătilor ce străjuiau bolevar. 
dul. închizând zareu. ! 

Susnină,... , 

Se dete ios de pe scaun și rămase în 
„miilocut odăei. singură cu cele trei pi- 
sici. fereastra largă pe care  fugeeu 
nourii petecind tăria. pianul cu clapele 
alhe si negre şi mirosul proaspăt de 
vonsca... 

Deschise usa de la antreu. o deschise 
şi pe cea de afară si din capul cărei, 
privea în îs, treptele ce coborau în ro- 
tir de inele, 

*) Fragment de roman. 














urât la mine? Nici tu nu-mă mai îu- 
besti-? Sunt Mircea snnt copilul pe care 
Lai crescut: tu... sunt călăul tău!.. 
lartă-mă.., nu mai ridica mâna... 
mă mai blestema, 
Simona. privirea: babei 


nu 


“mă Înghiaţă. 


blestemul. ei mă îngrozeşte.. râsul ri 
mă înebuneşte....“ 

îi Ai i i . [i . . a . . . . 
saSimono., . Simone... Baba Rada. 


Raba Rada“, 
Doamna Dăianu terminase de mult de 
citit si rămase asa, pe gânduri... 
“Amintiri din trecut îi falgerau ue 
divăintea ochilor. , 
„ÎL 'revedea pe Mirrea conil. De mie 
avea o fire bizară. ȘSilitor la carte. dar 
foarte nervos şi cn upucături svăptliate. 
li veni în minte o 'întâmnlare de ile- 
mult: când Mircea făcuse o mare uăs- 
bâtie. Atunci Baba Rada îi spusese: 
„.— „Bapă de seamă Coniţă ca lui Co- 
masu Mircea să nu i se clatine sufletul ! 
Și bătrâna cu:capul în mâini plânsea, 
plângea cu hohote... 


VINTILA V. PARASCIIIVESCU 


+ 


Inainte treme, de câte ori pleca de 
acasă, ca şi acum, îl petrecea din capul 
scărei şi când paşii lui loveau asfaltul 
curţei, se urca pe scaun, în fața feres- 
trei. şi ochii ei râdeau gi mâna ei flutuca 
la salutul lui, ultimul pe care i-l trimitea 
din poartă. 

Făcu si arum ca aliă dată... 





C. ARDELEANU 
Se întoarse din nou în cameră şi din 
nou se urcă pe scaun ca să vadă acelag! 
drum pe care nu trecea nimeni şi ace- 
leaşi case cn aceleaşi acoperișuri şi cb 


aceleaşi ziduri înalte ce tăeau peterul 
rupt din bulevard, 

Pe glaful ferestrei, pisicile, câte trele, 
se cocoşară frecându-şi capetele, de mâ- 
nile albe şi goale. ale Adelei. 

Vrabie era hotărit să rupă această le- 
pătură. Doi ani. erau prea de ajuns pen- 
tru viaţa care o dusese, viaţă de om în- 
surat, adăogâud la aceasta şi faptul că 
femeea pe care o avea, nu-i mai tlăden 
nici o posibilitate de a mai face ultceva 
de cât lucruri cunoscute. 

Corpul ci, corpul Adelei care la înce- 
put părea să-l ispitească în frumuseți ne- 
bănuite, acum ii era cunoscut şi prea cu- 
noscut. 

Tăcuse treizeci de nuduri şi tot atâtea 
capete'sau poze diverse pe care le găsea 
în mişcările-i leneşe, pasionate şi pe cari 
je credea că nu se vor repeta. 

Asta la început. 

Acum, culoarea. pielei îi părea prea 
albă. formele prea împlinite şi mişcările 
prea aceleaşi... i 

Prea o cunoştea. Nimic nou, nici unin- 
teres care să-l mai.lege de ea, de ucera 
urări să se despartă. EL nu era făcut 
să-si închidă viața lângă o femee. Arie 
tiebue să premeargă tieței. 

De aceia, îi spuse încă de mult, că dru- 
murile lor se despart, că ea este liberă 
să se ducă ori unde, că frumusețea ei va 
putea prinde pe un om. ca toți oamenii, 
care să o iubeuscă şi cu care să se mă- 
rite aşa ca orişi ce femee, fără ca nimic 
vă piardă din ceeace poate fericirea să-i 
dea femeci care știe că un cămin şi 0 
viață de tihnă, o va cinsti în faţa socie- 
tăţii. A 

— Da, e sinpifra soluție... Lucrul tre- 
bu să-l înţelegi]... 

Așa i-a spus el. | 

-- Nu'nţeleg nimic, a răspune ea. Via- 
ja mea ţi-am închinat-o ţie. Pe tine te 
inbese.. în fața ta mi-am pierdut mân- 
dzia pe care orişice femee o are... A ta 
sunt i. A ta... a nimănui altuia... Omoa- 
ră-mă |... fă ce vrei... i d 

-"Nu. nu şiat pleca din casă... 

C. ARDELEANU 





UNIVERSUL LITERAR 





Cei doisprezece 
a ALEX. BLOK 
Y]. 


„Si iar pe capră biriarul sbeara, 
Nagpui în troică perechea sboară,., 





Stai !.. Stai! Andruha, sunaţi alarmă 
Petruha, din urmădaţi focuride armă! 


Trap-tara-rah-bum-bum-bum... 
Pulberi de zăpezi se învălue m fum... 





Birparul cu Vanika-—fugi într'un norue -- 
Ridică-ți trăgaciul mai trage-i un loe!. 





“Irah-tara-rah... să ştii altădată, 
Cum să te legi de-a altuia fată]... 









Fugi mişelul ticălos, das mâini. 
Tu-mi vei cădea, mişelen mâni!.. 






lar Katea, unde-i ? Katea-i moartă... 
Zuce'n omăt cu Iruntea spartă... 






Esti mulțumită — acum, neroadă ?. 
Stârv ticălos! zaci în zăpadă !.. 






Țineţi pasul revoluţionar, 
Căci nu doarme duşmănul pândar-!.. 










rad. de 1. BUZDUGAN 


UGravurile de V Feodorov. 





CNIP ERSUL LITERAR 
[i 3 K ; 


aci NOTIŢE CRITIGE 


Cum «e orientat 
publicul cetitor ? 


Despre „cercetarea critică“ despre 
„poetul P. Cerna" a d-lui I. Licea, prote- 
5or, sântem nevoiţi să spunem următoe- 
rele : “asi 

1. Ca istorie literară, ea conţine cel pu. 
țin 4.greşeli : 

1. Că „singurele poezii reuşite (e vor- 
ba despre Gr. Alexandrescu) sunt desi- 
gur: Rugăciune, Anul 1840 și, într'o oa- 
recare măsură, Umbra lui Mircea la Co- 
zia, (poz. 4 

2. Că poetul Nicoleanu n'ar fi lăsat ni- 
mic la înălțimea lui...Depărăţeanu și A. 
Mureşianu (pag. 4) când despre acelag 
an-cunoscut critic zice: „are expresiu- 
nea energică, arătând multă sinceritate“ 
(M, Dragomirescu şi G. Adamescu : Poe- 
fica), iar Titu Maiorescu vede un pre: 
cursor al Ii Eminesea prin ironia ama- 
ră, care străbate puţinele luj poezii (Di- 
recția nonă). 

3. Că Vlahuţă ar fi scris „abaorbii şi 
vrăjit de puternica, personalitate a lui 
M. Eminescu” (pag. 5). 


4. Că — în fine— literatura româneas-- 


că er fi având „multe“ monografii des- 
pre: „Al. Vlahuţă, G. Coşbuo, V. Alees- 
andri, M. Eminescu, Gr. Alexandrescu, 
etc“ (pag. 2). 

Adecă o lipsă destul de simțită a unei. 
sigure informaţiuni de istorie literară. 
întovărăşită cu confuziea regretabilă a 
lucrărilor de valoare cu simplele încer- 
cări de diletant. 

IL. Să caracterizăm, tot prin citate, şi 
„critica“ d-lui [, L. 

1. Despre Răsunetul lui hii A. Muregianu 
d-sa zice că e „cam lipsită de gradaţie şi 
cu oarecari argumentări gi declaraţiuni 
retorice“ (pag. 4). 

2. Despre poeziile erotice ale lui Cerna 
adaogă că... „sânt aşa de frumoase, că (1) 
poartă pecetea (2) perfecțiunii, în aşa 
fel (3), îneât(4) nici nu ştim cu ce să în- 
cepem mai întâia (5) (pag. 9). 

3. In legătură cu aceleaşi ne amintim 
în treacăt că poetul „ar fi avut oarecari 
neplăceri din cauza relaţiilor sentimen- 
tale, încă de pe când se afla la Brăila" 
(pag. 14). ă dz 

4. Despre aceleaşi: „Alte poezii erati. 
ce, destul. de frumoase sunt...“ (pag. 18); 
şi : 
5. Comparaţia cu trandafirii şi spinii e 
interesantă, fiindcă tentează pe mulţi din 
zilele noastre“ (pag. 18). 

6. „E de mirare că Cerna (6)... na cân- 
tat povestea hătrânului Danubiu..., nici 
sutele şi mii(?) de corăbii... nici... câna- 
lul Filipoiu...* (pag. 24). 

7, In altă parte d-sa caută să rezolve 
chestiaunea inutilă: de "unde şi-ar fi 
luat Cema ideile sociale ? 

8. Altă problemă tat atât de 
Cum concepea Cerna ? 

9. Judecata finală ; Va rămâne P.-Cerna 
în poezia românească ? Răspuns: „. 

„Dacă poetul francez Arvers s'a făcut 
celebru priutr'o singură poezie...,. dacă 
.preotul-poet Alexe Mateevici rămâne în 
literatura română prin poezia sa „Limba 
noaștră”,.. desigur că și P, Cerna va o- 


inutilă : 





1) dece nu: îneât...? 
2 dece nu: pecetia... ? 
5) iar? 

4). aşa da! 


5) a începe mai întâiu — e un urât ple- 


onașm. | 
6). observați. cacofonia. | 
”) de ce nu: sutele şi miile? 


„tie pa care d. |. 





ION PILLAT: Biserica de altădată, 
poezii, ed. „Cartea Românească“, 1926. 


În ziua în care istoriografia noastră 


literară va ajunge să practice —- ca pe 
2 normă şi nu ca pe'o întâmplătoare ex- 
repție — monografia poeţilor contin» 
porani — d. Ion Pillat o va avea, prin- 


tre primii. Şi cariera sa literară ru no- 
bilui cult pe care l-a închinat aproape 
exclusiv poeziei şi valoarea acestei 
poezii, aşa de unitară si evoluând în 
cadrul—ei zice -—unor legi preconcepu- 
te — îl designă, de pe acum, râvnei şi 
pasiunii cercetătorilor literari. . 


Activitatea poetică a d-lui Ion Pilat, 
care nuinără la activul său şapte vo- 
lume de poezii, este cea mai frumoasă 
lecţiune şi pilda cea mai elocventă pen- 
tru tinerile generaţii de stihuitori, de 
câtă dragoste, şi mai ales de câtă asiduă 
stăruință trebue să dea dovadă un poet 
până la desăvârşita promovare a tem- 
peramentului său poetic. Cititorul ne- 
inițiat, căruia i-ar cădea în mână unul 
din primele volume ale d-lui Ion Pillat, 
să zicem  „Eternităţi de-o clipă” sau 
„Amăgiri” apărute cu zece ani şi mai 
bine, în urmă. ar fi foarte mirat să alle 
că şi ele sunt tot ale poetului desăvâr- 
git din evocările  peisagiilor argeşene 
sau al pastelurilor brumate de vis şi 
istorie, şi că dintre versurile acelea cn 
arinonii întâlnite, cu teme oarecum di- 
dactice şi cu siângăcii duioase și-a luat 
zborul columba imaculată şi  graţioasă 
care este poezia așa de personală și a- 
tât de artistică din ultimele sale volu- 
me. Într'una din cele mai încântătoare 
poeme pe care le-a modulat pe iscusi- 
tul său' naiu rustic din care a izbutit să 
scoată acorduri surprinzătoare, în voe- 
ma „Aci sosi pe vremuri“, d-l Jon Pillat, 
se rostește, înir'o manieră indirectă, 
despre sine, când, vorbind de întâmpi- 
narea miresei în acelas decor al hu- 
nicilor scrie: ....Şi ţi-am părut romnan- 


tic şi poate simbolist“, Dintr'un roman- 
tic, poetul „Bătrâni-lor“ nu are decât 
poate aspiraţia pentru culoare, peatru 
miragii de Oricni şi peregrinări în na- 
tură făvă să aibă însă nimic din patosul 





cupa un loc de frunte în literatura noa- 


stră...“ (pag, 41). 
III, Despre limba acestui studiu, la ce- 
le de mat sns, adaog o singură frază : 


„Jubirea simțită aşa cum o simția şi o: 
înțelegea Cerna este aşa de trainică,:aşu: 


de solidă. încât nici ura, nici gândul mor- 
ţii nu o poate turbura, şi nici o altă pu- 
tere din lume nu e în stare să_o _dis- 
trugă”. pasă astă 

Coneluzie : vo nasabilă lucrare de şco- 
lar care nu trebuie însă nublicată nici 
în „annar”, nici în broşură spre a con. 
tribui la dezorientarea şi a publicului şi 
a s«colarilor. E un prost serviciu pe care 


cei ce au.crezut altfel l-au făcut litera-. 


turii româneşti. Poezia Ini Cerna cere o 
specială pregătire pe lângă gustul estc- 
Y.. n'a putut să ne coun- 
vingă că le posedă. 

”. PAULI, PAPADOPOL 





şi din elanul sentimental al acelora. Li- 
nia d-sale este, mai ales în primele la- 
crări, a unui parnasian îndrăgostit de 
forma nudă. . i 

lar dacă, deasemeni, cu . simbolismul 
are mai mult înrudiri colaterale, nu-i mat: 
tra adevărat că ucenicia sa literară. 
-a purtat dela romantismul eminescian 


JON PILLAP 


pila Coşbuc şi simbolismul francez până 
golful de lumină al propriului său 
sufict, de astăzi. lată pentruce vorbeam, 
întru început de exemplul carierei poe 
tice a d-lui Ion Pillat. ; 
Seriind întruna din  sugesiivele sale 
măşti, despre Mailarm&, Remy de Gour- 
ont susține, fără intenţie de paradox, 
că şi Verlaine şi poetul: „După amiezii 
uni faun“ ca şi întreaga literatură ac- . 
tuală şi mai ales aceea căreia i se zice 
simbolistă, este baudelairiană şi „nu a- 
tât prin tehnica exterioară, cât prin a- 
ceea internă şi spirituală, prin simţul 
misterului, prin grija de a asculta ceeace. 
spun lucrurile, prin derința de a comu- 
pica, dela suflet la sufiet, cu gândul 
obscur răspândit în noaptea lumii, etc,, 
ete," Răsturnând termenii unui identic 
proces de  filiaţie, pentru literatura: 
noastră, întâlnim în începuturile unei 
bune părţi din poeţii noştri urmele ti- 
raniei eminesciene. Negreşit, ne gân- 
dim, la adevărații poeţi la aceia care 
posedă o autonomie temperamentală si 
nu lu fauna parazitară care niciodată nu 
se descătuşează din lanţurile eminescie- 
ne. Inceputurile d-lui: Ion -Minulescu, ră- 
mase pe bună dreptate, în paginile în- 
gălbenite ale revistelor de pe vremuri, 
primele poeme ale d-lui: Ion Pillat, nu 
ştiu întrucât poezia iniţială a d-lui Ar- 
ghezi, fără să mai amintim de mapele 
de laborator — atâtea din'ele postume-— 
ale majorității poeţilor de azi, mărturi- 





& 


see ecouri din acordurile cântăreţului 
„Florii Albastre”. Cu deosebirea că la 
noi unu e vrrba de o filiație spirituală 
intemă, cât de una formală, exterioară. 
Vecabularul eminescian. imaginile, afo- 
riamele plastice — dacă putem spune 
astfel -- ele suni acelea care au avut 
cătare şi singurele ce sau rătăcit, pen- 
tru un timp între versurile adorato- 
rilor lui Eminescu. Altminteri, fără tea- 
mă de tăgăduire. se poate spune că E- 
minescu a fost şi este un izolat. Afară 
dacă socotește cineva să-i dea de fiu su- 
fletesc pe Vlahuţă. Alături cu ecouri din 
Eminescu  („şin izvorul unde astăzi 
— <a'n oglindă îmi răsai — cine ştie da- 
că mâine — n'o privi alt chip bălai“ sau 
„lung buciumul toamnei prin noapte ră- 
sună — prin ramuri de tei”), iată remi- 
niscenţe metrice şi de trepidaţie epică 
din baladele lui Coşbuc, în „Cântecele 
stepei“ (Aşi vrea să fiu Oigur nomad 
— călare'n vânt să mă avânt, — şi noap- 
tea prin păduri de brad — La Selenga 
să'ncerce vad — poporul meu nentrân.“” 
sau „Să intrun trap. lar stând ce 
mort — norodul vadă cum îi port — stă- 
pâna lui și-a mea”) şi iarăşi teme  aga 
de frecvente în poezia simbolistă fraa- 
ceză, precum acea admirabilă fluidă poe- 
mă : .L'Homme et la Sirtne“ a lui Hen- 
ry de Râgnier, de care fără să vrei te 
apropie — nepreşit nu în spirit — „E- 
courile marine“ ale d-lui lon Pillat din 
„Eternităţi de-a clipă. 

Dar iată că cu volumul următor „A- 
măgiri“, — şi este sinpura rațiune a a- 
cestui excurs retrospectiv — lira d-lui 
lon Pillat se limpezeşte. Ceva din ideile 
generale care vor forma axele de oţel 
ale poeziei d-sale, apar de pe acum, în 
simple schițe din care unele nu sunt 
pei nici de abilitate, nici de graţia 
ulterioară. lată o poemă din care vor da 
ca dintrun trunchiu vânjos, vlăstarele 
poemelor de evocare din ciclul „Llori- 
cu”, iată un vers care sună cu timbrul 
cunoscut de mai târziu — cea două goar- 
ne din aceiaşi alumă turnate — (sunt 
morți conquistadorii, gulerele sunt spar- 
te“), iată profuziune de pastel din care 
d. Pillat va face tema de predilecție, 
iată mijiri de religiozitate care-l vor în- 
drepta către efuziunile mistice din „Gră- 
dină între ziduri“ şi către epopeca rel;-. 
pioasă naţională din „Legenda Maicii 
Domnului” din ultimul d-sale volum şi 
— că să încheem — iată un sonet 
„Drum de noapte“ ca o discretă pregă: 
'tire a acelei visiuni din „Aci sosi pe vre- 
muri“, imagini de vis, trezite la viață de 
aceeaşi miraculoasă nuia de alun cu 
care d, lon Pillat izbuteşte să evoace 
irecutul, când se decide să-şi privească 
sufletul cu sinceritate. 

Poetul care se exercitase printr'o uce- 
picie asa de fertilă trebuia neapărat 
să ajungă la culegerile de poeme cin 
„Grădina între ziduri“, „Pe Argeş în 
sus“ şi „Satul meu“, să treacă cu alte 
cuvinte de lu notaţiile sporadice şi ne- 
grupate, la compoziţia fie că realiza pa- 
noul decorativ din „Florica“, fie că mi- 
gălia cu iscusință de miniaturist catre» 
nele instantanecelor din satul său. Nu 
este locul să stăruim în de-aproape ast: 
pru arestor trei volume care l-au defini- 
tivat pe d Ion Pillat în lirica contempo- 
rană şi care sunt, de bună seamă, des- 
iul de proaspete in amintirea rititorilor 
Insă era, pentru noi, o obligaţiune ele- 
mentară să arătăm chiar în pripă, dru- 
mul pe care l-a străbătut muza d-lui 
lon Pillat, dela întâile sale versuri până 
Ja statoznicirea din ziua de. azi, 

Experiențele literare trebuesc folosite 
pentru binele colectivității scriitoriceşti 
şi carieru poetică a d-lui Ion Pillat este 
una din marile bivruinți în câmpul litere- 
tur româneşti. 


Penirucă degi poet, in toată accepţiu: 
nea cuvântului — sensibilitate supe 
rioară, imagism accentuat cu care tran 
figurează ambianța şi mai ales—dar înăs- 
cut—un intens sentiment al naturii, d. 
lon Pillat a ajuns la cunoaşterea de sine 
și În pertecția de astăzi graţie unei 
munci încordate şi unui plan, cum spu- 
neam Mai sus — pare-se -— preconceput. 
Este în d, lon Pillat o voință tenace ca- 
re l-a făcut dintru început să presimtă 
drumurile şi să le urmărească cv neos- 
teneăla magilor pe cari tot d-sa i-a cân- 
tat cu osebită artă. Sunt observațiuni 
care se pot aşeza, cu destulă oportuni- 
tate şi'n pragul ultimului său volum de 
versuri : „Biserica de altădată“, 

e 


Și aceleaşi calități — poezie şi artă „u 
poeziei — se întâlnesc şi în poemele pli- 
ne de lumină cerească ale ultimului vo- 
lum, fie că e vorba de comunicări mi ti- 
ce ale poetului cu natura, un soin, am 
zice, de panteism creștin în care toată 
prezenţa e plină de duhul sfânt, fie că e 
vorba de acele icoane în marginea paurabc- 
lelor localizări spirituale în peisagiul ro- 
mânegc ——un smochin neroditor prin păr- 
țile Balcicului, un păstor de pe la Cara-u, 
un samaritean din Vlăsia, — fie, mai ales 
că e vorba, de „legenda Maicii Domnu- 
lui”, una din cele mai interesante încer- 
cări în cari erudiţia folkloristică a lei 
lon Pillat, plecând dela nenumăratele 
legende din țara noastră, ule Maicii Dom- 
nului, alcăiueşte o frescă religioa:ă, — 
suvantă altoire de poezie cultă în tulpinu 
motivelor populare — şi care, de bană 
seamă, l-ar fi bucurat, peste măsu- 
ră, pe bunul monografist al legendei 
Maicii Domnului, răposatul părinte Si- 
meon Florea Marian. 

Poemul religios al d-lui Ion PiHat va 
părea multora îndrăzneţ. El este însă în 
spiritul colindelor noastre care l-au în- 
pământenii pe Lsus în țara noastră şi 
l-au cântat în nenumărate variante, diza- 
preună cu maică-sa şi cu cu sfitnele lor 
întâmplări. Dela caracterul acesta rmmâ- 
nese — pe care d-l Nichifor Crainic 
l-a subliniat admirabil în calda sa apo- 
logie de acum câţiva ani—al temelor re- 
limiouse şi până la strămutarea defin- 
tivă a poveştilor biblice pe pluiurile 
noustre, nu este de cât un pas E ceeace 
a surprins d, lon Pillat când a localizat 
parte din legenda Mariei, fiica lui loa- 
chim şi Anei, prin părțile Argeşului. Nu 
şiiu cât de mult va convinge uceastă î- 
novatie în materie de mituri a d-lui [on 
Pillai, ceeace face însă farmecul poemu- 
lui dumisale etse tocmai întrepătrunde- 
rea necontenită a celor două planuri — 
legendă şi actualitate — artificiu de pe 
urma căruia poemul, chiar dacă pierde 
în adevăr, câştigă în pitoresc. lată de 
pildă „Inchinarea magilor" —un tablou 
de pură culoare locală, intercalat ra o 
punte de vis între stâncile Bucegilor și 
țara Ardenlului unde se petrece „l'uga 
în Egipet“ a Maicii Domnului—şi în care 
câteva tuşe comice înveselesc spiritul se- 
ver sacru al tabloului biblic. 


e La A Trei Crai lui. isus. 
Smiruă, tămâe şi mirt i-au: adus, 


Alb era unul; ca o momâe 
Altul, sirit, cu obraz de-ajămâe; 


Cel de pe nrmă, bizat si arap, 
Behiăia când vorbea, dâml din cap ta ba ţab. 


Micul Isus tot râdea făcând haz — 

lute ii trase Maria marama pe-obraz, 

Priamcul să nu i-l deoache cel Crai Baltazar, 

Pr când cu ochi lacomi losif cântărea arice dar, 
Șt trecând peste „Naşterea Domnului”, 
„Jalea“, şi „Bocetul“, cele trei teme în 

ritm şi spirit popular — în care simţul de 

selecţiune al poetului, a simplificat sau 

a cules cea maj aromită miere a motive. 


UNIVERSUL LITERAR 


lor populure (şi care vor da de lucru is- 
taricilor literari, care ne vor spune cu 
precizie din ce variantă de pildă a luat 
d. lon Pillat pe Tome Tominoc ca şi pen- 
tru care motiv — desigur de eufonie—l-a 
pielea pe acesta lui Tomoioc sau Io- 
âltoc — ilustrare a acestei arte, despro 
care aminteam întru începutul acestei 
cnanici, şi care nu se mulţumeşte cu sim- 
plele indicaţiuni ale inspiraţiei, dur 
le adânceşte şi le fertilizează în brazda 
unei culturi serioase)—vom cita ca exem- 

lificare finală pentru sensul legendei 
Maicii Domunlui următoarele versuri 
din „Inălțare“ : 


Şi zugrăviți ca'n ienmul din vechi troițe, iată 
Pe Duhul Sfânt, pe Tatăl, pe Fiul — câte trei, 
Şi iată pe Maria urcându-se la Ei, 

Pe scara unei raze Ca dânsa de curată, 


Tăranu-$i face cruce cu dreapta şi se'nchini 
Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi 
Porneşte brazdă dreaptă cun plug cu patru boi, 
Pe câng uşor se pierde Maria în lumină. 


E ca un fuior de jertfă luminoasă înăl- 
țată la ceruri din brazda pământului ro- 
mânesc, după cum întreaga poemă va 
trebui privită ca un prinos al poetului — 
„robul Tău lon dela Miorcani“, cum îi 
place, cu atâta cochetărie d-lui Ion Pila: 
să sfârşească poemul—prinos Maicii Dom-. 
nului, ofranda credinței românești. 

Și cu toate că nustă în mijloacele acestei 
cronici, oricâtă bună voință ar îndemna, 
să stărue asupra tuturor laturilor şi sen- 
surile, „Bisericii de altădată“ nu pot ter- 
mina rândurile de faţă fără să atrag a- 
tențiunea asupra poemului —..Morţii” — 


“cu. care ce închee volumul şin care îmi 


plucae să văd cea mai desăvârşită şi mai 
nouă raclizate de artă în poezia d-lui 
Ion Pillat. E, dacă voiţi, tot unul din 
marile motive ale credințelor noastre 
ziua morților în sat — datini şi reminis- 
cenți literare (de pildă, în poemul IV, 
ceva din enigmaticul celor i5 cântece din 
Maeterlinck) si totusi ce aliaj nou. ce sur- 
prinzător bulet, deloc grotesc, sesizant, a- 
cest vis ul „țintirimului nimănui“ coborit 
în sat de fantezia poetului: 


Merg pe drumul mare "n sat 
— Nimeni nu ii ştie — 

Merg în ziua mare 'n Sat 
Nimeni nu îi ştie. 


Merg cu pas apăsat 
— Nimeni nb-i aude — 


„Foae verde cucuruz,,.” 
Cine îi aude ? 


Merg cu pasti trâgănat 
— Nimeni nu îi vede —- 
Merg să sape cucuruz 
Nimeni nu îi vede. 


Numai eu şi numai eu 
Nimeni ast pe lume, 

l; văd azi şi-i văd mereu 
Numai eu pe lume. 


Sap cu dânşii la săpat. 
Nimeni nu îi? ştie. 

Ar cu dânşii la arat — 
Nimeni Tm îi ştie. 

Azi la sapă, mâmi la. plug 
Morţii toţi cu mine. 

Umpiu carul cu belşug 
Morţii pentru mine. 

Rareori o idee filosofică a fost. ctpri- 
mată cu mai multă sobrietate. rareori 
poezia și arta sau însoțit mai discret şi 
mai nobil în opera așa de vastă şi atât 
de diversi a d-lui lan Pillat, ca în acest 
poem, pe o temă pe care singur Lucia 
Blaga a mai abordai-o în pantomina , În- 
viere"—şi core ne urată cât se poale as- 
tepia dela tezuurele nedespiopate ale 
fiinţei noastre etnice, când făuritorii sunt 
oameni de cultură și poeți prin naştere 


ca d. lon Pillat. , 
PERPESSICIUS 


RIL BRSUL INLERAR 


Omul drept 


Odată, un om avu un copil și având 
el acest copil, voi să-i dea ca naș un 
om drept. Dar unde şă-l găsească? 
Caută... şi caută! 

iutâlueste pe sfâutal: Petru și sfântui 
Petru îi spunr: 

„Ce iot cauţi, om bun? 

= Caut un naş penitu copilul meu, 
= Nai vreg să-l ţin eu în braţe? 


um Vezi că răspunde omul, aş vrea 
un om drept, i 
— Mai bine nu puteai să nemereşti, 


în «use sfântul Petru: 
E 4 d-la cine eşti ? 

= Sunt sfâniul Petru. 

— Sfântul Petru? care porţi cbeile? 
uu eşti drept ; pentru câteva biete pă- 
cate mai mult sau mai puțin, trimiţi pe 
unii în rai gi pe alţii în infern... Nu 
veşti omul pe care îl vreau. Adio”. 


jl 


Şi umblă, si umblă! şi cuuti.. şi 
dueută ! Intâlnege pe bunul D-zeu: 

— Ce tot cauţi, om bun? 

—- Caut un naş pentru copilul meu. 
—— Dacă vrei să-l ţiu eu iu brațe, îi 
spune bunul D-zeu, îţi sunt la dispo- 
piţie. ; 

„== Yezi că, răspunde omul, as 
un om drept. 

-- Mai bine nu puteai nimeni. 
„— Si cine eşti d-ta ? 

— Sunt bunul D-zeu. 

= Bunul Dumnezeu... Ah? nu, uu. 
nu cşti naşul ze care îl caut, 

-— Cum păcătosule, tu găseşti că cu 
nu sunt drept! | 

— D-ta drept, sfinte Doamne ?... d-ta 
trimiţi aici pe unii bogaţi, trimeţi pe 
alții săraci , d-ta faci pe unii înţelepţi, 
faci pe alții nebuni; d-ta ndşti pe unii 
drepţi, nagti -pe alţii schiopi; unuia îi 
dhi ştiinţa, ultuia întunericul; aâces- 


vies 


tuia fericirea, celuilalt nenorotirea.. 

Nu, d-ta nu eşti naşul care îmi trebue". 
III 

Şi umblă... şi umblă! gi caută... şi 


caută ! 

Intâlneşte Moartea, și Moartea ii 
+pune : : 

„Ce tot cuuţi, om bun“? 

-— Caut un na pentru copilul. men. 

— Dacă mă primeșiti, ii zise Moartea, 
iți Sunt la dispoziţie. 

— Vezi că ii răspunde omul, aș vrea 
an om drept, e e 

— Oh ! brava, maj bine nici pu pu- 
teai năneri.., 

— g cine eşti d-ta? 

— Sunt Moartea.- 

— Moartea! Atunci sa făcut! ta, 
frumoasă Moarte, eşti dieaptă; în la- 
„la d-tale, nu există nici bogat, nici să- 
ruc, nici nobil, nici om de rând, 
nici rege, nici supus, nici savant, nici 
măgar, nici tânăr, nici. bătrân, nimeni 
care să însemne ceva! Bravo, trăiască 
Maartea ! Vei fi, o Moarte ce eşii utât 
de dreaptă, naşul copilului meu“, 


IV 


Moartea inu copilul în braţe şi se 
făcu un botez frumos. Dar iată că la 
masă cra o mâncare cu linte, şi Mour- 
tea le mânca cu: vârful unui ac. A- 
tune; omul nostru îi spuse: 

„Cum se fuce moarte că mănâuci 
lintea cu vârful unui ac? 

=“ :Frumosul meu, gise Moartea, su 
sunt ființa răbdării. Chiar dacă tnazg 
facat, um vreme destulă, tinerii, bea» 


de FREDERIC MISTRAL 


vii, cei fericiţi nn fac caz de nimenj şi 
văd de Cumătra ; dar ii aştept la gaură, 
nici unul nu-mi scapă, 

Când. masa s'a Sfarşii. 
se omului: 

„Pentru că ţi-am ţinut fiul în brate. 
am să-ţi spun un secret pentru binele 
copilului. Ascultă cu bâgare de saună: 
Când cineva va fi bolnav, dacă mă rez! 
stând la capătul patului, poți'să afirmt. 
cu siguranţă, că bolnavul e scăpat, tar 
când mă vei vedea la picioarele parului, 
cu securea, poţi să spui că e pierdut. 

Foarte bine. Omul nostru se făcu rloc- 
tor: gi cămd un holuar, trimetea după 
el, cum intra în casă, dacă redea pe 
Cumătra la capătul patului prescria ca 
leac puţină apă din ulcior si spunea 
bolnavului : 

„N'ai teamă, vei scăpa”. 

[)acă, dimpoirivă. vedea Aioartea. cu 
securea în măână, la picioarele patului, 
s-unea pe loc rudelor dând din cup: 

„Vedeţi e bolnav greu, nare so muj 
ducă mul:: mergeţi iute după uotar şi 
popă". 

Și cum nu se înşela niciodată, ca- 
pătă, mai mult decât oricare alt tluctor, 
increderea tuturor şi câștigă bani cu 
nemiluita, şi ajunse bogat ca marea, 
Din când in când, Moartea trecând, 
venea să-l radă: şi doctorul o primea 
cu toate onorurile şi îi spunea: tră- 
iască omul drept! 


Moanea su- 


Y . 


În vremea asta el imbătrânea şi raiă 
că Mourtea, îi spune intr'o zi: . 

„Eu vin mereu pe la tine... Tu când 
ui să vii, să-mi vezi puțin locuința? 
„— Când vei dori, zise omul. 

— Eh! bine, făcu Moartea, dacă rrei, 


“dm cu mine, au să-ți arăt locație 


mea. 

— Haidem '* : 

Și pornesc la drum impreună. Mei 
„Şi mergi! pe drumuri şi poteci. Cătie 
apusul soarelui, sosesc la poalele unu: 
munte înspăimântător, şi porniră pe o 
vale neagră de-ţi făcea frică; şi în 
fundul acestei văi, dădură de o peşteră 
care, de deparie, părea  instelată cu 
tuniini 

„ici e, zise Moartea, intră !* 

Omul nostru intră şi văzu o sală 
mare plină cu lămpi care asvârleau în 
imtunerie Iuminile tor de toate nnau- 
le. Din această sală, se deschidenu 
alte săli, toate luminate şi ca număr 
neosfărsite + 

„Ah, Doamne, ce 
ui inmărmurit, 

=. Sunt, lămpile vieţii, zise Mourtea... 

— Lite, una cae se vars, 

— Se naşte un copil. 

-- Dur aceea, ce frumoasă e! 

-—- ţa unui om în floarea vârstei, 

—-. Der cealaltă, de colo, care pâlpâ e... 

-- U a unuia care e în agonie. 

Ch, as vrea so văd puţin și pe a 
«neu. 

-— Vino, zise 
realaliă sală, o vei 
Când lură în 

strigă : 

„Uh * frumoasă lampă cu ulei, vum 
luminează, cum strălucege! Dacă îi 
putea îi a mea! pi 

-— E a fiului tău, răspunse Mirica, 

-— Dar aceasta săraca, care iu pist 
are decât o picătură de ulei, care se 
prezintă aşa de rău şi care, dipă cât 
pre, e upreape să moară. 

-- Ea tu. : 

—- Vai! Dumnezeule! e cu putuţă? 
Acuma când am avere şi aş put: să 
mă bucur puțin de ea! 

— A tu este, şi te povăţuiese, in ta- 
litate ie prieten, să-ți rârkluieşii ala- 
cerile, să sp secretul tău cupilului să 


de lumini! făca wm 


Moartea, să trecem în 
vedea”. 


cealaltă sală, viui 





P. IORGULESCU. MARGARETE 





Rudyard Kipling, autorul multor lu- 
crări celebre în Anglia ca. şi pe continent 
era un româncier foarte bine reiribuit. O 
mare casă editorială (i cumpără un ro- 


nian plătindu-l scump cu aur. Staiisti- 
cienii se epucară atunci să calculeze şi 
scris . de 


să Pena Fă „fiecare cuvânt 

Rudyard Ripliug, valorează un shiiling“. 
Un farseur îi trimise atunci. următoa- 

rea scrisoare : . 


„Domnule, 
Aș ține mult si am un autograf dela 
dr,; dar mijloacele mele  materiule 


nu-mi permit de a consacra mai inult de 
ua shilling, în acest scop. Mă mulţumesc 
deci cu un singur cuvâut. pentru care vă 
trimit, după tariful dr., un mandat de 
un shiiling”. 

Răspunsul nu întârzie. Rudyard Kip- 
ling trimise farseurului o foae mare de 
hârtie albă pe cate. scrise un singur cu- 
vânt: „Mulţumesc“. Şi rejinu mandatul. 

. 


Un avocat, foarie urât şi aproape cu 
totul lipsit de nas, nu isbutea să desci- 
freze un act important pe care trebuia 
să-l cetească în cursul desbaterilor. Un 
consilier cere avea nasul foarte mare 
zise cu irouie: 

„N'are nimeni să împrumute nişte o: 
chelari acestui avocat ?“ 

Și avocatul ofensat răspunse: 

Ca să mă pot servi de ochelari ar lre- 
bui să-mi împrumuti şi nasul d-tale.“ 

* 


Un scriitor francez, puţin cunoscut, 
numit Cazimir Bonjour, ţinea neapărat 
să fie primit la Academia franceză. In 
acest scop se prezentă la unul dintre 
membrii marei instituţii spre a-i solicita 
voţul. servitoare veni să-i deschidă: 

„Numele dv. domnule ?'* ” 

Candidatul răspunse cu cel inai graţivs 
surâs : 

„Bonjour“, 

Foarte încântată de : această 
servitoarea răspunse : 

„Bonjour, d-le, sunteţi bun să-mi spu- 
neţi numele spre a vă anunța?“ 

„Am spus Bonjour”. . 

„Și eu vă zic bonjour, d-le, dar pe cine 
să anunţ?” . 

„Dar bine, Bonjour e numele meu!“ 

Şi servitoarea. înțelese abia atunci că 
în loc să-i zică „Bonjour d-le“, irebuia 
să spună „domnul Bonjour“, 


ZOE G. LECCA 


i spovedesti, căci na. mai ai-decât trei 
zile de trăit. 

—- Oh Mearte! Oh Moarte atât de 
buuă! Varsă îu lampa mea puțin u- 
lei, Jin aceea .care că pe lături, din:a- 
ceza a fiului meu care, care atâta...“ 

Dar Moartea îi răspunse: . 

— Cu neputinţă ;, fiul tău «e finul meu. 
şi puţi mai aminteşti . nerodule, că- ai 
vrut ca naş un om drept?“ , 

Moartea ve::i la el aşa cum îi spuse- 
se, după trei zile. 


politeță 


trad. de N. RADU 


. 


UNIPERSUL, LITERAR 


ARDEA LUL; “ŞI. PROBLEMELE CULTURALE 
Contribuţia vechiului regat 
E | la renaşterea Ardealului 


inuinie de-a incheie certetările. noas- 
tre cu privire la epoca ziarului „Tribu- 
na“ din Sibiu trebue să precizăm un fapt 
foarte important pentru înțelegereu de 
plină a acelei epoci. E vorba de con- 
cursul ce l-au dat Ardealului cercurile 
ronducătoare din Bucuresti. e ile 

latre conducătorii din Ardeal şi cei 
din vechiul Regat au existat, mai cu 
seamă dela revoluţia din 1849 încoace, 
legături strânse politice. şi culturale. ln 
epoca de care ne ocupăni, acesie lr.ă- 
tari au devenit tot mai strânse. „Lribu- 
va“ nu scăpa nici o ocaziune să inlur- 
meze "publicul din Ardeal despre toate 
manifestările culturale din Bucureşti. 
Mişcarea literară era urmărită cu regu- 
laritate şi autorii consacraţi la Bubu- 
reşti erau reproduşi sau cel puţin co- 
mentaţi. Nu trebue să uităm insă, că a- 
ceste legături nu se reduceau numai Ja 
ceeace se scria si publica în „Tribuna“ 
sau alte publicaţiuni. Mişcarea tribu- 
nistă are marele merit de-a fi introdus 
în Ardeal obiceiul discuţiilor libere la 
clasa iuteleciualilor. j 

O coincidenţă fericită a făcut ca în a- 
ceeaş vreme să se găsească în Sibiu, un 
mănunchiu de personalităţi culturale de 
mâna întâi, angajate în serviciul bise- 
ricei ortodoxe. La seminarul ,„Andreian“* 
teuluogic-pedagogic funcționau ca pro- 
fesori, dr. Petru Şpau şi Gheorghe Di- 
ma, ca să amintim numai pe cei mai 
proeminenţi. 

Primul işi făcuse o strălucită pregă- 
tire la universităţile din Germania. Pe 
lângă această pregălire în specialitate! 
pedugogică mai avea, ca fiu de Moţ, şi 
un suflet larg şi o inimă caldă peniru 
cariera sa şi pentru toate cauzele mari 
româneşti. Influenţa sa asupra genera- 
țiilor de elevi, cari sau perindat pe sub 
ochii lui, a fost covârşitoare. Elevii a- 
cestui seminar aveau o „Societate de 
lectură“ unde făceau primele lor exer- 
ciţii literare. Iu ficcare iarnă dădeau, în 
seura sfântului Andrei, patronul semi- 
narului fiind  metropolitul : Andrei Şu- 
guna, câte-o serată  artistică-lilerară, 
care întrunea toată societatea  româ- 
nească din Sibiu. Sub conducerea re- 
greialtului prof. dr. Petru Şpan, uccastă 
gocietate luase un remarcabil avânt pe 
cure nu cred să-l fi mai atins vre-odată 
de-atunci. 


Maesirul Dima, care avea catedra de 
muzică la seminar, conducea şi Reuniu- 
nea română de muzică“, ridicând cânta- 
rea românească la un nitel necunoscut 
până atunci şi ne atins după plecarea lui 
dela Sibiu de nimeni încă în Ardeal, 
Concertele date de el erau adevărate e- 
venimente şi faima lor a atins apogeul 
când a dat un concert cu corul lui le 
Bucureşti. 

Suflul deşteptărei naţionale se re- 
sunţia atunci în toate manifestările na- 
ționale. Congresele  bisericei ortodoxe, 
care se țineau la Sibiu, ca şi conferin- 
țele naţionale de care am vorbit în cro- 
micele noastre anterioare, erau  adevă- 
rate parlamente naţionale. 

Toată miscarea aceasta multilaterală 
şi.adânc națională nu sar fi putut pro- 
duce, dacă cercul tribuniştilor nu ar fi 
fost în contaci direct cu conducătorii po- 
litici şi culturali dela Bucureşti. Dovada 
cea mai eclatantă pentru veracitatea a- 
cestei afirmaţiuni este faptul că nicăieri 
în Ardeal, nici ehiar la Braşov, care era 


mai aproape de Bucuregti, nu sa patut 
produce o mişcare similară ca cea din 
Sibiu, precum. si faptul că odată cu -lă- 
birea şi mai târziu cu dispariţia „Tri- 
bunei“ şi manifestările politice şi cul- 
turale sau redus. mult la Sibiu, fără ca 
să poată fi inlocuite, în acecuşi măsură, 
într'altă partie a ţării ardelene. Ă 

Legăturile acestea  creiate în mod 
conştient de factorii răspunzători dela 
Bucureşti, au fost consfinţite apoi şi în- 
tărite pe faţă de Academia Română. ca- 
re alegea printre membrii săi şi figuri 
culturale ardelene. linul dinire cei ma; 
sitnpatici academiciani ardeleni era lo- 
sif Vulcanu. „directorul revistei „lanmi- 
Ha” dela Oradea-Mare. În timpul sesiu- 
uilor academice Iosif Vulcanu; publică 
in revista sa la rubrica „Salonul“ cores- 
pondenţe cultural-sociale din Bucureşti, 
care 'erau [oarte mult gustute de public, 
în deosebi de tineret. 


„Asuciaţiunea pentru cultura şi lite- 
fatura română” din Sibiu, cunoscută azi 
sub numirea de „Astra“, incepea a-şi în- 
druma lucrările sale şi activitatea lite- 
rară după  ivaltcaţiunile primite dela 
Bucureşti, Astfel 'litu Maiorescu fusese 
rugut să.dea un sfat în privinţa ches- 
tiunilor linguistice. şi ortografice.  În- 
te altele 1. Maiorescu dădea următo- 
vul sfat: „Părerea mea este ca „Asotia- 
jiunea” să se identifice în  hotăririle 
sale linguistice și ortografice cu Acade- 
mia homână şi până la nouile hotăriri 
academice. să pregătească terenul prin 
scrieri şi discuţii, precum le-aţi şi iîu- 
ceput“, 
ta încă o dovadă, că cei din vechiul 
Regat se interesau da desvoltarea ro- 
niânismului din Ardeal pe toate tărâmu- 
rile vieţii dându-le sfaturi şi, unde era 
nevoie, şi mijloace. 

Un rol foarte important în cimenta- 
rea legăturilor reciproce l-a avut Liga 
culturală. In această societate intraseră pe 
acele vremuri inulte personalităţi cultu- 
rale distinse din vechiul Regat şi arde- 
lenii domiciliați în Bucureşti îi dădeau 
iot concursul. Liga făcea atmosferă in 
niussele din vechiul Regat, trezind inte- 
resul faţă de Ardeal, iar poporului ar- 
delean îi ridica si-i întărea moralul. 

Guvernele ungare nu vedeau cu ochi 
buni acțiunea Ligei culturale gi chiar în 
Bucureşti s'au găsit politiciani, cari au 
încercat să sufoce această mişcare, Fe: 
cul acesta însă nu se putea stinge fiindcă 
el nu era ceva artificial sau o simplă 
înscenare politică, ci el emana din adân- 
curile sufletelor româneşii de pretutin- 
deui. -. 

In notele zilnice ale unuia dintre 
vechii tribunişti, nepublicate încă, da» 
pe care am avut norocul să le pot con- 
sulta, am găsit câteva observaţiuni des- 
tul de dureroase în privinţa Ligei cultu- 
rale, a cărei mişcare cauza, fără îndoia- 
lă neplăceri diplomației române. 

n aceleaşi note se mai arată, cu; date 
precise şi cu nume că la Bucureşti erau 
două curente la factorii politici de sea- 
mă în privința mişcărilor naţionale din 
Ardeal, Unii, cei mai puţini, ar fi dorit 
ca Inpta naţională să fie mai temperată 
şi să se caute o înțelegere cu guvernele 
dela Budapesta, Din motive uşor de în- 
țeles nu putem pune aici nume concrete, 
dar e interesant să se ştie că unul dintre 
cei mai înțelegători şi mai patrioţi băr- 
baţi de stat ai vechiului şi noului regat 
româna a deseprobai pe ardeleni pentra 


UVAIPERSUL. LII ERAR 


Ce-a scris Pompiliu Eliade? 


IN.LITERARE. IV, ISTORICE 


[|l. Literare, grupă în care intră: 

4. Studiul asupra lui 
neti&re, publicat în revista „Vieata nouă“ 
an. Îl-iea şi: 

5, „magistralul“ studiu asupra lui Mau- 
ice Macteriink, editat de „llacăra“. îucă 
din 1912: în fine: 

6, Lecţiunea de deschidere din 1900 a 
cursului pe care-l profesa la facultatea 
de litere din Bucureşti: „Istoriea litera- 
turii franceze“, publicată în paginile 
„Revistei Universitare“ de pe atunci.. 

Toate acestea — în limba românească. 

Activitatea lui Pompiliu Eliade insă, e 
departe de a se închide în cuprinsul a- 
cestor. 6 scrieri cu caracter mai mult 
vulgarizator. Ea trebueşte urmărită mai 
degrabă aiurea, în operile mari acelea 
care-l fac neuitat, rezervându-i un luc de 
frunte in istoriografiea literură  româ- 
unească şi anume: 

"7, De influente francaise sur l'esprit 
publi en Roumanie. Les origines. Paris 
1893, 

5. Gregoire Alexandresco et ses mai- 
tres francais, apărută la 15 l)ec. 1904 în 
„Revue de deux mondes*. 

In fine: 

9. Histoire de lesprit publio en Rou- 
manie au XIX &me si cele. lome L. (1321— 
1828). Paris 1905, 

Şi dac'ari fi numai atât! Dar alte lu- 
crări, remarcabile şi. ca valoare infor- 
mativă şi ca întindere, se alătură acelora 
de mai sus, unele prepriu-zis literare : 

10. Ce este literațura ? Condiţiunile și 


limitele acestei arte, tipărită la Bucu- 
regti, în anul 1903, şi mai ales cunoseu- 
tele : 

11. Causdries littâraires, operă mauu- 


mentală apărută în 3 volume. in acelaş 
an, demnă de a fi pusă alături de cunos- 
cuta Elistoire de la langue roumaine a 
profesorului Ovid Densuşianu. 

IV, Altele cu caracter mai mult istorie 
şi anume.-: 

12. Les premiers bonjouristes publicat 
în „Bulletin du Congres pour L'extension 
de la langue franqaise“, Bruxelles 1905, 

13. Lea suites de la guerre des Bal- 
kans, apărut, la: 25 Martie 1913, în „Le 
Correspondent“ gi: 

14. La Roumanie an XIV-ăme sicele: 
Les . trois . presidents  plenipotenteres 


(1828—1834) Paris. Iactette, 1914. 
PAUL 1. PAPADOPOL 


Ferdinand Bru.- - 





P. IORGULESCU --- AUGUSTIN PALL 


Omul P. Iorgulescu ină interesează prin 

două calităţi, cari sunt la d-sa în nehno- 
dinită creştere: amorul propriei per- 
xoane şi grwba. 
„Graţie acestor calităţi d, P. Iorgulescu 
sa irezit, acum câţi-va ani deputat — (vă 
asigur că vorbesc serios) — la o vârstă 
când alţii deabia înregistrează primele 
succese în săritura peste capră. 
_A trebuit însă — peniru insuficiențe 
incompatibile cu  uctivilatea  parlumen- 
lară — să renunte la cariera politică și 
si se lanseze în artă, 

Sunt abea vre-o 5-6 ani de când d. P. 
Iorgulescu a debutat ca expozant în 
răposata „Maison d'Ari“ din str. Corăbiei 
-- anticipând vernisagiul cu chemări li- 
pite pe zidurile Capitalei, unde ni se 
preciza insistent în litere grase, că ju- 
nele ex-reprezentant al naţiunii este de 
curând întors din Paris — pictor, 

Recunosc : afişele d-lui P. Iorgulescu 
nu aveau. în afară de înfăţişare, nimir-- 


si asta m'a mirat — din stilul electoral. 
„Nu începeau cu : „iubiţi cetăţeni !* -- 
și nu se lerminau — potrivit aimabili- 


tății democratice a copilandrilor român: 
biberonizaţi la Paris — cu exclamaţia : 
„Bonjour popor !“ 

Fireşte, toate aceste năzdrăvănii de 
„fils ă papă” au amuzat numai, fără să 
dăuneze expoziţiei înseşi. 

Fiindcă expoziţia a fost — pentru un 
debutant la o vârstă asa de fragedă — 
acceptabilă. 

Am urmărit de atunci cu diabolică cu- 
riozitate evoluţia acestui tânăr om de 
lume — şi artist. A 

Vroiam anume să mă dumiresc dacă 
între arta d-lui P. Iorgulescu şi atitudi- 
nea d-sale faţă de viaţă, este sau nu vre-o 
legătură organică: dacă omul lorgules- 
cu cântăreşte la fel cu artistul lorgules. 
cu ; dacă disciplina, vigoarea, şi loialita- 
tea din opera prezentă, sunt expresiunile 
ueialşificule ale unor  coresponilente 
jsihice — sau sunt de împrurut. 

Trebuie să mărturisesc că până astă-zi 





că: s'au dus cu Memorandul la Viena, la 
împăratul, iar nu la Budapesta. 

In schimb alt bărbat de stat nu numai 
că n'a uprobat procedura memorandişti- 
lor, dar ii îndemna la cea mai dârză 
luptă de rezistenţă, care însemna, pentru 
respectivul bărbat de stat romăn, un pu- 
ternic zăgaz pentru dorința de expansiu- 
ne spre Marca Neagră care se manifesta 
tot mâi evident din partea fostei :nonar- 
hii autro-ungare şi prin urmare un pu- 
ternic razim şi pentru politica statului 
român, i 

A fost un noroc pentru cauza mare 
românească că vechii tribunişti au avut 
simțul politicei reale şi nu sau lăsat a- 
demeniţi de cei dintâi, ci au ascultat 
glasul tainic şi adânc al cursului istoric. 

Fără agitarea din vreme a chestiunei 
naţionale din vechea Ungarie, fără . me- 


nițați la Vaţ şi 
desmembrărei 


la Seghedin problema 
Ungariei  după..principii- 


naționale ar fi fost si mai grea de cum 
sa dovedit la conferinţa de pace. 

Când semnatarii Memorandului au fost 
traşi în judecată de către justiţia politi- 
că n fostei Ungarii şi osândiți la, ani grei 
de închisoare, prin glasul regretatului dr. 
Ioan Raţiu, preşedintele de pe vremuri 
al partidului naţional, care a cetit la 
curtea cu juraţi din Cluj acel memora- 
bil cuvânt de apărare. tot vechiul Hegat 
a fost acela care a sărit în ajutorul Ar- 
dealului oropsit, căci cuvântul de upă- 
rare n fost compus la Bucureşti de băr- 
bații cari au văzut apropiindu-se ceasul 
de plată şi răsplată. Era un memento 
pentru națiunea maghiară, pe care ucea- 
sta nu l-a înţeles. 

Cu aceste constatări încheiem cercetă- 


; : sta: cui i 
rile şi reflexiunile noastre privitoare la / 
! epoca creiată de mişcarea 
morand şi fără martirii naționali întem- : 


pornită în! 
Ardeal de către întemeietorii gi scriitorii 
ziarului „Tribuna“ din Sibiu 

mmm o a TON Bâlbă 


UE 


6 


iucă nu mam putul lămuri asupra aces: 
tei întrebări. 

Vina nu este a mea —- şi. poate nici a 
d-lui P. Iorgulescu. 

Dar toate aceste constatări — cari ar 
putea trece drept răutăţi — nu ţintesc de 
cât să'mi faciliteze o profeție : Arta d-lui 
lorgulescu nu se va fixa nici odată fiind- 


că spiritul d-lui lorguleseu — hărăzit 
zbenguielii — va rătăei, grăbit şi sprin- 
țar. mânat de toate vânturile actualități. 


lor en vogue. 

Un singur lucru va rămâne nezdrunci- 
nat : talentul d-sale, cere—în ciuda. d-lui 
lorgulescu chiar — va şti să compen- 
sere vagâbondajul sufletesc al omulti, 
silindu-l să creeze, uneori, şi opere în 
cati duhul acestui excepţional de în» 
zestrat artist să se înalte în toată goli- 
ciunea lui curată gi vie. 


Prin aceste creațiuni — şi nemai pri» 
acestea — d. Iorgulescu va izbuti să 
frângă judecata vremilor viitoare și să 
ne rămână — al nostru. 

LE E 


Domunl Augustin Pal! ne soseşte din 
America, încărcat de glorie. | 

Ne previne despre aceasta, cu transo- 
ceanică inocenţă, catalogul expoziţiei: d. 
Augustin Pall este prolesor la Şcoala de 
Belle Arie din Chicago şi membru ex- 
pozant ul câtorva saloane cu mondială 
reputaţie. 

Am fost însă nedefinit impresionat u- 
flând — tot din catalog — că peste atâta 
celebritate, d. Augustin Pall a ținut să 
mai adauge putronajul d-lui ministru al 
Americii precum si acela al d-lui COcta- 
viun Goga. 

Toate uceste titluri şi patronagii pom- 
poase m'au copleșit de sfială. A 

Am păşit deci în expoziţia d-lui Fall 
cu sentimentul că săvârşesco pr '3IVUPJ0 

Şi am rămas încremenit-l... i 

Apoi mi-am zis: am nimerit se vede, 
din greşală, la d, Visconte sau la Al-me 
Filotti... A 

Vai —cetitorule — nu făcusem nici o 
greşală. | 

Eram în adevăr în faţa pânzelor d-lui 
Augustin Pall, membru expozant al atâ- 
tor saloane cu mondială reputaţie, pro- 
tesor la Academia din Chicago, prote- 
iatul d-lui ministru al Statelor Unite şi 
al celui de interne din România. 

“Sfiala mea, nedumerirea mea, spaima, 
mea s'au schimbat apoi în — de ce să nu 
miirturisesc verde ?... în satisfacție. 

Inj adevăr, d. Augusiin Pall vine să-ne 
dovedească ceiace noi nu îndrăznea Fo 
afirmăm public, anume că, România se 
poate socoti, fără teamă, pe picior de e-' 
galitate cu Armericu, În ceiace priveşte— 
lipsa de bun simţ în artă. 

Dar dacă din această alăturare, senti- 
mentul nostru național poate ieşi, ori- 
cum, măgulit, (pentru care trebuie să a-. 
rătăm recunoştinţă d-lui - Pall) în 
schimb sentimentul nostru artistic sufe- 
re o grea jignire, iar mintea noastră :se 
cutremură de grija zilelor de mâine: 

Domnul Pall vine să sporească -— cu 
activitatea, titlurile şi prestigiul d-sale, - 
oficial protejate — argumentele ucelor 
ziarişti şi „esteţi”, cari, ponegrind, cu 
laşă stilizarea. arta unui Pallady — (cea 
mai înaltă sensibilitate plastică a neamu-: 
lui) — laudă pe d-nii Verona şi Kimon 
Loghi, (fraţii de cruce ai d-lui Pall) — 
cerând tineretului să urmeze manifestă- 
rile acestora ca fiind cele mai serioase 
şi mai „speciiie româneşti“. | 

Pall, Verona & Kimon Loghi — speci- 
ticul românesc ! !... 

Aşa, dar: 


Sunt soldat şi călăreț 

Uite am wm cai isteţ: ... 

Am şi coituri de hârtie 

Go'mi mai trebueşte ude? 
N. N. TONITZA 


HNIPELNUL LITEHAR 


“E CO URI 


SCRIITORI 


C În editura „Ancora-Benvenisti” a 
apărut Viaţa dublă roman de d. E. Lori- 
nescu. 

Este o fuziune a celor două naraţiuni 
epice pe care d. Fi. Lovinescu le publica- 
se sub iitiurile: Comedia dragostei şi 
Lolu.. 

Serise din nou, ela au fost integrate în 
noul: roman Viaţa dublă (198 pag. , lei 60) 
pe care cetiiorul il va urmări cu deosebit 
iiteres. 

in asidua sa activitate crilică d. E. Lo- 
vinzscu nu uită nici muzele literaturii 
ps «are în atâtea rânduri le-a cultivat, 
cu grație şi competență. 


CONTROVERSA 


bin timp ce un convoiu funebru se 
grăbia în înserare citre arborul ce face 
parte în acelaş timpu din şoseaua şi din 
Cimitirul Montparnasse şi-mi oferea mij- 
locul să recunosc numărul exact de Lran- 
cezi sau Fianceze distribuiţi în mulţi- 
mea de pe terasă, de oarece singuri Frun- 
cezii pe lume salută pe morţii ce trec... 
(Jean Giraudoux : Siegfried et le 

, Limousin) 


ŞOPÂRLĂ DE ROMANIA 
„Confortul era garantat de o colecţie 
ue ustensile în piele de şopârtă, un scr- 
viciu pentru ouă fierte alecărui linguriţe 
erau în şopârlă de Saxa, o călimară în 
gojărlă de România şi mai era şi un 
sermeiu de stridii în şopârlă franceză”. 

| (id) 


| ŞOSEAUA KISELEEF 
O ! Să-mi mai fie îngăduit încă odată 
Să revăd câteva locuri iubite precum 
Piaţa Fucificului, la Sevila ; 
Şi Chiaja, fragedă. şi plină de lume, 
În grădica bolan'că din Neapole, 
Ferega arborescenta. arborele-fecioară 
pe care-l iubesc utât de mult; Și-apoi 
umbra uşo:ră a șurilor şoselei din 
Kefisia . 
Plaju bătrânului Phaler şi la Bucureşti 
NIseaua, lui Kiselet ; şi încă i 
iile din Lesbos şi prea frumoşii măslini 
In cari mi-am puvat numele de poet liric; 
Şi după acea, 
Acea plajă a „Kersonesul'-ui de lângă 
Sevastopal, 
Unde marea se arată printre ruiue şi 
unde i 
un savant, pasiunat, urată un idol 
de îngrozitoare Cirghiză, buzată şi cu 
un surâs 
idiot pe obrajii grosulani de piatră. 


(Valery-Larbuaa : Po>mes de Barnubooth) 
i CERCUL „SBURATORULUI“ 


În şedinţa de Duninică, 16 Ianuarie. 
a cercului „Sburătorul“ d, Brăescu a 
continuat lectura rominului „Moş Belea” 
şi a început vu scrie nouă de „Amintiri“ 
cu fragmentul Herşeu Parizer. D-na 
Şiefania 7otovicuanu a citit primul. act 
din picsa sa „Alariana şi ceilalți” ; d-nii 
C. Călinescu, Sandu Tudor şi Em. Gu- 
lian au citit poezii. : 

Au mai asistat d-nele si d-rele Cella 
Lahovary, Geiia Cantuniari, Elle Papndai, 
Delavrancea. Ticu Archip, Sarina Cas- 
van Pas, Sanda Movilă Var a Nicolau, 
şi d-nii Î. Barbu, Pompiliu Constantine- 
scu, f. Aderca, Const. Cantuaiari, Î. Va- 
lerian, etc. 


DIAVOLUL LA NEGRI 


Li „Mercure de France" adnatuază o 
anchetă asupra „Diavolului, ce se ur- 
mează în presa franceză, cu următoarele 
informaţiuni interesante : 

Se știe oare că diavolul megrilor este alb? 
Gasess această iniormaţie îutr'o carte curioasă 
a lui Ch. Casteliaui: Les femiues au Congo, 
Care e un îti de oumplement al volumului inti= 
tulat:; Yers le Nit Fraucais avec la Missiou 
Marchand, 

E vorba de N'Sakkaras, populaţie anitropo- 
fagi, — Şi cu ocazia aceasta autorul arată că 
prea adesca Sau atribuit antropofugilor chipuri 
Hal ter: Şi mai [eruce decât alor populaţii. 
Femeile N'Sakkaras sunt foarte graţioase şi 
foarte apetisante, Tată însă un mic rezunat a! 
ieologivi acestui popor canibal: 

mldeva că poate fi o îlință supranaturală, 
creatoare a tuturor lucrurilur, mu i-a preocupat 
nici odată. Gumba este divinitatea ce activeuzi, 
„at urc du se veue, Gumba este meşterul cte- 
„otulor şi în general meșteri binevoitor, în 
“mio ce Kuruba este divinitatea răului, diavolul 
î”Sakkaras-ilor, care face pe bolnavi să moară ; 
! arc un Sigur ochiu, 0 ureche, un braţ şi um 
“isiot şi luaţi seama câ mal e şi alb, ca toţi 
picior Şi inaţi seama cu mai e şi alb, ca toți 
demonii san spiritele răulăcătoare ; de aici şi 
spaima nebună pe care o inspirăm nui, albii, 
cupiitor Je negri; câ ne văd pentru prima 





cară, ţipă şi se agaţă de manele for, ca puii 


de maimuţă. 
O AQUA-FORTE DE AL. CAZABAN 

“Nu este locul să stăruim despre arta 
de o artistă sobrietate a scriitorului Ca» 
zaban, ? 

Sunt ani da zile de când admiratorii 
auturului „Intre. femee și pisică”, n'au 
mat avut plăcerea să citească un NOU vo- 
Jum de Al. Cazaban: i 

Foilotonu!  diri „Viitorul pe care-l 
seninează săptămânal d, Al. Cazaban e 
plin adeseori de frumoase surprize, 

E cazul admirabilei aqua-forte Grija 
stăpânaluiy, pe care o reproducem mai 
jos : , 

“Cel dintâi crivăţ din anul ăsta, ma. surprims 
departe de... Capşa, tocmai în mlăştinile care 
se întind fâră sfârşit şi fară zare, între Borcea 
şi - Dunărea. , 

Umbiam după vânat de baltă şi aveam ca to- 
varăş pe un gospodar iaiomiţean — un mare 
econom de vite din pantea. locului. | 

„Din pricina vântului prea rece, care ne pă- 
trunse pâiiă la oase, cu toate hainele noastre 
imbiinite, ne am hotărit să lăsăm balta să în- 
ghețe şi îiră noi, şi ne-am îndreptat spre grla- 
dul unde ne aştepta trăsura. 

imainte de-a ajunge acolo, 7ărirâm, deodată, 
venind spre noi, un om pe care vântul cu sw 
arca luă de ghiaţă il îimpingta din spate. Omul 
eşise dintr'un stufăriş de papură — din stânga 
noas**ă — şi îmi păru atât de ciudată ivirea 
fui, încât dacă ar fi fost noapte, aşi fi crezut 
că ce un animal silbatec care se strecurase 
dm vizuina lui ca să ne atace, 

"Omul ne ajurse când tocmai ne suiam în tră- 
sură, : 

"Era îmbrăcat în ţoale de vară şi aşa de 
rupte şi de îerteniţite, că'i se vedea şi pie- 
lea murdară de noroi şi increțită de îrig. 

Economul mă lămuri: i 

'— E porcarul meu... Am mare. încredere În 
el... De când porcăreşte ia mine, nu mi-a lip- 
sit niciun godânaş măcar... Şi trebue să ştii 
că în pustietatea asta unde nu s'aude ţipenie 
de on, umblă de cât-va timp, haite primei- 
dioase de lupi,. E bâșărâbean, "săracul... 

Cuprinzând cu privirea toată zarea, care se 
lăsa tulbure pe luciul de oglindă ai apelor 
îndepărtate,  tatrebai aproape lutiorat: 

„— Şi unde doarme, aenorocitul sta? 

—— Pe unde apucă şi ei — mă linigti eco 


nomii, =— Poate că mai 
it burdeiu în pamântu, 
Dardând de irig, 

ciuia în mânu: 


târziu 0 si lac şi 


= Nu mii put rabda frigul, domnule Iancu... 
Mo ruzbit de Lâtu. Aţi 101 spus ca aveţi Să-mi! 


triimeteţi un cojoc. Dar pu miraţi trimis, 
Econnmul de vite, iuva'ndu-şi genunchii cu 
picdul 


siuaa: | 
N'avra îcamă, Situic;, că am eu grijă şi de 
Ha. Uite, suplumănu viitoare, dacă an vre 


me, ma reped panu la Constanţa şi atunci, fii 
sigur ci nu te uiti, Îţk cumpar şi ție un co 
juc unai bu... Şi daca logoiutu! se îndreaptă, 
apoi îşi rit, prin el, cojocul.,, Ştii doar că, 
biciul logpfut e bolnav şi nu-l pot mâna, cu 
deasiia în bulta,,. E şi cl om... Poate ţi-oi 
cumpura ş; o pereche de opinci, că prin astea 
văd ca ţi-au cesit degutule sfatul 

De pe întinsul apelor veni deodată o trâm- 
bă atât de rece, că ne-am Întors spatele ca 
să no primim în îaţa, iar ceconoinul de vite 
S'riză vizitiului Sa pleze mai repede. 

Depirtându-ne puţin, am intors — imstinea 
iv — capul: 

Porcarul rămăsese ca infipt în grind, şi în 
tnsese numa) hraţele ca parca ar îi Srut să 
Gpreasca trasura din mers. Mi s'a părut că 
stripase după noi. dar nu i-am auzit glaştul 
cut prea tare foşca vântul în trestia înghe- 
țata şi în miaja deasii de saicie, umde numai 
iri îşi gasesc adapostul... 

bupă ce trecuram Borcea, pe pod umbiător, 
şi ăiunserăm lu drumu! cel bun de sub coastă, 
mi inai Siutțirum aşa de aprigă, bataia rece a 
Crivăţului, 

Cu gândul la purcarul cure rămase 
şi desbrăcar în pustiatatea îuiiorătoare 
(ii, iarăşi am întors capul. 

Incoto, departe, dincolo de malul Borcek 
Pidcurile nedesmşite de stut sau de cătină 
se prejăcuse toate în mogâldeţe care st io 
peau şi se Lăţeza cu atât mai mult in negura 
inserarii, cu cât trăsara le lăsa în urmă, 

Cârd se învptă de tot, am zărit 0 lumină 
tcărind departe şi m'am bucurat la gândul că 
poate porcarul aprinsese un joc. 
„ÎI atinse: uşor pe tovarăşul meu, 
fuma ticur luieana: 

— ŞI când ai să te duci la Constanţa? 

—- Sigur nu ştiu... Cred că săptămâna vik 
toare, dacă nu vine zăpada. 





Singul 
a băl 


care işi 


-- Cum, dacă vine zăpada nu te mai duci ? 


—- Cam greu... Trebue să pun vitele (a adă- 
post şi trebue să îngrijesc de nutreţ, 

— Rio... Dar porcarul?,,, 

să Cei CU POECATUL 2... 

— Nai spus căi trimeţi un colo... Dacă 
moare de îrig, bietul, pâr'ce te duci în oraş, 
până ce cimnperi cojocui si până ce se în- 
dreapta logofătul să î-l ducă? Y 

Economul de vite vorbi liniştit: 

— Nu moare... N'avea nicio grijă... E învă= 


tat... Ş'apoi. cu cine o să-mi rămână porcii? 


: Nam mai avut curajul să întore capul... Mi-a 
:ost parcă teamă să nu mai văd ficărind nicio 
temimă în prăpastia de întimerec şi de frig 
pe care o făsum în urmă. 


Pere CARȚI NOL 
"E. LOVINESCU: Viaţa dublă, roman, 
ediție definitivă, cd. „Ancora-Benvenisti“ 
(4927): 109 nag.. lei 60. 
:L OTESCU : Sufletul şi cerul românese. 
tiparul „Răsăritul“, 16 pag. î. p 
GH, BACOVIA : Bucăţi de noapte, poe. 
ine ai proză, tip, „Stroilă”; 49 pag: 
€) , 
STELIAN CONSTANTIN ; Painele iul 
Moş Crăciun. poezii pentru copii; tip. 
„Victoriei“, 75 pag. lei 25. 
“O În pasagiul „Imobiliara“ s'a deschis 
expoziția de pictură a d-lui C, Iliescu. 
Valcea, 


ATI IERELE SOC ANONIME „UNIVERSUL, STR, BR&ZOLANIUI Pia, 1, MELCĂI niuaiis 


purscurul ramasese cu câ-. 


culduros de tăi de oaie, îşi iîncurajă!