Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0048

Bana versul 


inlercar 








48 


nul XLV Nr 
24 Noembrie 1929 
5 Lei 





a 


„ ANDKEI BÂRSEANU 





UNIVERSUL JITERAR 


734. — 





Ctitorii 





ANDREI BÂRSEANU : 


In August 1922 sua stins la Bucureşti 
fostul presedinte al .„Asoeiaţiunii tran- 
ailvane” Andrei Bârsana, În persouna 
căruia scoula. literatura și cultura na 
țiauală au pierdut pe unul dintre cei 
mai davotaţi propovăduiteri ai -adevăru- 
hu şi al frumosului. 

Născut dintro familie de preoţi. în 
Dărstele Rrisşovului, Andrei Bărseanu u 
„urmat studiile secundare la liceul orto- 
dox român întemeiat de len fopasu, iar 
pe cole superioare la facultatea d> Filo- 
sofie din Viena si Nliinchen. După ter- 
minarea stuuliilor univevsilare a intrat 
în serviciul scoalelor române din Bu 
sov. Prin cunoştinţele sale vaste, prin 
talentul său de scriitor în proză şi poe- 
zie, prin tactul său pedagogic cteusehi! 
de fin. dur mai ales prin Dlandeţa si 
bunătatea sa părintească, prafesorui Lâr- 
seanut sa stiut apropia de suflelul ce- 
levilor săi. ca puţin alţii. Prin lecţiile 
sale de literatură română. de istorie și 
geografie a reusit să trezească, cecenii 
de-arândul, nu numai interesul! ci zi en- 


tuziasmul tinerelor ueneraţii pentru co-! 


morile literaturii şi istorici romăne, ca 
şi pentru frumuseţile pământului stră- 
moşesc. Fl a înţeles. că adevărata che- 
mare a unui profesor nu este si încarce 
minteu elevilor cu o cantitate prea maro 
de cunoştinţe seci şi pbosiioare. ci să 
culeagă cu iscusinţă de pe câmpul ne- 
sfârşit al științei numi ceeace este ne- 
cesar şi folositor tineretului, fiind în a- 
celaş timp în concordanţă şi cu scopu- 
vile religioase. urale si  naţionale-pa- 
triotice, pe cari şcoulele nuustre le-au 
urmărit cu neprogotută stănuință. în 1re- 
cut şi vor fi datoare să le urmărească 
și în viitor, 

Cu aceustă metolă a reuşi! Bârseanu 
să fie un educator iscusit, ai cărui nume 
va împadobi totdeauna cu cinste stră- 
iucitul pomelnic al profesorilor hrasa- 
veni, alături de atâţiu vrednici tovarăsi 
de muncă şi ideal cum au fost Gavri! 
Munteanu, Stefun Icsif, Dr. loan Meso- 
la. L.A. Lapedatu. Virgil Oniţiu, Dr. A- 
lexandru Bogdan, Titu Liviu Blaga. Va. 
sile Micula ş. a, 

Literatura romăriă  av2a în persoant 
profesorului Andrei DBărseanu un suflet. 
inţelezător al îmbelzugatelor şi felurite- 
lor ei comori, precum şi un entuziast 
cultivator al ai. Versurile săltăreţe şi ar- 
monioase, prin cari Bârseanu a reușit 
adeseori să exprime simţiri, cari  vi- 
brau puternic în sutletul neaniului, var 
trăi în amintirea contimporanilor ca 
niște accente prelungite din epoca de re- 
gulitate poetică a lui Vasile Alexanări, 
iar publicaţiunile sale de interes didac- 
tie şi folkloristic vor vesti posterităţii 
numele acestui „dascăl şi fecior de 
popă”. care sa silit în toate îniprejură- 
rile să-și îndeplinească datoria de u im- 
părtăşi tineretului şi poporului cât mai 
multă lumină . 

A îmbogăţit literatura didactică reedi- 
tând si completând „Gecgrafia şi istoria 
evului vechiu, mediu si modern“ de di, 
1. G. Meșată (Bucureşti, 1879—80), prelu- 
crând în colaborare cu Dionisie Fiăgă- 
"ăganu-— după D, Laky =- „Geografia 
pentru scoalele medii“ şi publicând în 


Anuarul XNIL al liceului din  OBrazov 
(1886) .„Câtava observări cu privire la 
propunerea studiului “istoriei”. In uce- 
as Anuar a publicat si cuvântările ca- 
imemurative rostite asupra lui Vasile Alc- 
xandlri (ANYIID) si loan Laperlatu (ĂXIXIV) 
Imnpreună cu protesorul loan Popea a re- 
dactai revista. „Scoala si fumilia” peu- 
tru părinţi şi învățători Cind sau îni- 
plinit. 25 de ani dela moartea lui Sazu- 
na, a publicat cuvântarea comerniărativă 
intitulată .„Invăţămiate din viaţa AMitro- 
politului „Vudrei Saguna” (ruşov INN). 

Dintre publicuţiunile sale le interes 
folkloristic sau bucurul de 6 largă răs- 
păndire „Doine și strigături din Ardeal”. 
la care a colaborat cu Dr. 1, Urban lar. 
uic, precum și „Cincizeci de cerlinde a- 
dunate de școlari dela scoalele medii 
vomăne din Drusov”. 

Cea mai importantă scriere a lui 4u- 
drei Bârseanu este însă voluminoasa 
monosrafie intitulată „Istoria școsleloe 
contrale române gr. or. din Brasor”, pu. 
blicată la 1907 şi vremiată de Academia 
Homână. 

in această vastă niunografia astorică 
a înfăţişat dosvoltarea  scoalelor rormi- 
nești braşovene din cele mui modeste si 
depărtate inceputuri, pe curi le poate in- 
dica intormaţia. istorică : dela 1495 si 
până la 1900, când sa serbat jubileul 
semicentenar al liceului, descriind în 
mod amănunțit stăruințele  entusiaste 
ale protopcpului Ioan Popescu, sfaturile 
înțelepte ale lui Saguna si lăudubilete 
sacrificii ale tuturor celor ce au contri- 
but cu obolul lor la clădivea si susţine- 
rea ucestui liceu, devenit cea mai aleasă 
boboadi a învăţământului secundar din 
Ardeal, astfel îucât Saguna era în drept 
să spună că am Spuril cu sărăcia Hou 
stă către îmbogăţire intelectuală, 

Vonografia e închinată. „memcriei în- 
lomeietorilor și spirijinitorilor răposaţi 
ni scoalelor noastre”. Sentunentu: de re- 
cunoştinţă pentru sacrificiile luv rodnice 
îl exțnimă Bârseanu la îuceputul cărti 
in câtevu versuri de factură clasică, anăv- 
turisind : 





„Toinici [icri ne străbat, spre cui când 
Tpririm, cu uimăre, 

Vrednici bătrâni, ce în piept dorul de 
neam oți purtat! 

Tinere hus» rostesc cu roluria numele 
feostru 

Sisastfet rasti-laror în veci, graiu 

lromăânese cut va i 
Când rugăciuni pentru voi Semestecă'n 
nori re (mie. 
Semn de.rdmirure primiţi micul acesta 
priuga 


Duţă apariţia acestei scrieri, începu a 
se îndrepta spre Andrei lârsearu aten- 
țiunca tuturor Românilor ardeleni, dovi. 
tori să vadă la conluesrea „Asociaţii 
nii” o personalitate culturală stât de în- 
semnată. un om a cărui valoare nocon- 
tesiată putea să covârsească orice alle 
ambiţiuni personale. 

„Astfel adunarea generală, ţinută la Si- 
Dia în August 1805, cu priiejul inaucgură- 
vii muzeului etnogrufic. îl alese cu mare 
insuiteţire vicepreşedinte al Asociaţiunii, 









1 












































de DR. [. LUPAS 


iar adunarea jubilură din Dlaj 41911 La 
ules preşedinte, Faptul acesta l-a înden 
nat pe Bârseanu să părăsească Druşo- 
vul, mutându-se la Sibiu, spre a-și în 
china restul vieții ca o jertfă curată pe 
altarul acestui aşezământ cult aval, sote 
tit cu drept cuvânt ca e.rpresiunea uni 
tății şi solidarităţii uaţionate pentru lui 

?oncânii ardeleni, 

Cu modestia atât de oaructerizată fi 
rii sale spunea Biărscanu în tudumariă 
penerală dela lrasov (1906) că cau făt 
sfială” sa hotărit: a păşi În conducera 
„Asociațiunii” an lecul pe care îl us 
traseră odinioară bărbaţi de  vuloarea 
tnarelui Andrei Saguna, a eruditulu. Ti 
notei Cipariu şi a neobositului Gheorghe 
bariţiu, 

Trehue să constatăm însă. că el adu. 
cea ln cârma acestui aşezământ însușiri 
sufletesti asomănitoare cu ale acestor 
nemuritori ad naţiunii romăne: acecat 
dragoste naţărmurită pentru I.mhba, 
tovia şi cultura românească, aceea în- 
suflețire npestinsă pentru sciprrile „d 
saciaţiunii”, aceeuşi hotie nestrărru 
tată de a munci pentru preoresul si, 

Asttel preşedinţia lui Anulroi DBărseanu 
a fost una «din cele mui rusdnice și m 
binecuvântaie în cursul alor 6 de 
de existenţă u .„Acxociajiut:ri” cu luate că 
valurile vrensii, în deoseb: în cursul răz 
boiahuti mondial porriseriă. a izbi şi în a 
ceastă cetăţue culturali, 

Ca membru al Academiei Române ia 
les în locul lui losif Vulcan) Andrei Dar. 
seanu era prețuit de loţi colegii săi pene 
tru firea su blândă si delicată, ca şi pen. 
tru nefatrerupta silinţă de a nu sSaăra 
pe nimeni, Nezinent facere era printi. 
piul conducător al vietii și activităţii sale 
publice. | 

După 1918 națiunea şi patria română 
l-a distins cu înalte posturi de îneredere 
ategâindu-l vicepresedinte al marstui sal 
naţional din Sibiu (1919), senater la Îl 
Iulia şi încredințându-i postat ce due 
tor regional al înviiţămăântului seundat 
în circumscripția Sibiului. 'Puate acest 
indatorivi le-a împlinit cu pricepere, e 
entusiasm și devotament, 

























Puteri mistice. chiamă rămăşiţele lui 
indrei Hâvseanu în pământul strămo- 
ilor săi, la Braşov. Căci peste rânduiala 
lezuvilor omeneşti, ptanează * destinul 
be care nici dorinţele, nici planurile şi 
hici chiar  voinţele noastre nu-l pot 
himta, 

Un astfel de destin are negreşit şi inor- 
uintul fust'iui preşedinte al Asociaţiu- 
hi, Sibiul a ţinut să-l aibă aci. sub în- 
rijivea pivasă şi recunoscătoare a ax 
imântului căruia Andrei Bârseanu i-a 
achinat ultimii ami ai vieţii. Dar nu su 
utut, Chemarea glivi părintești e mai 
iutern:câi decât cel mai ospiialier alt pă- 
int. Glasul celor din mormânturi ma! 
wruncitur, decât al celor vii, 

Astfel, cupă şapte uni de odihnă pra- 
izoria, rămăşiţele lui Andrei Bâvseanu 
nesc Să-și găseasei aşezarea definiti. 
i, ucturburată, sub poalele  Tânmijei. 
ste cat» sa înălțat şi avântat sniritui 
isullelul său a viaţă întreagă. în prea]- 
a seolitor pe cure lea sluiit vu iubire 
; devotament incompaţabil, "angă pru- 
enadele pe cari ani şi ani si-a purtat 
narile şi sinţirile, la un lue cu rri 
mi apropiaţi at săi si cu cei cui buni 
Brazoveni, 

Acadenria Română a ţinut să fie de 
bă La sclenimitatea acestei exlrnuări şi 
bisportări cu aceleazi sentimente de 
jetate cu va înatta tnstituțiune a 0- 
at în totdeauna și în toate înipreju- 
rile pe fostii ei metubri, fa vrenrezen- 
mt al ei, fie-uii îngăcluii să relev cu 
st prilej, ca omaţiu uluas niermnariei 
ui Andre: Bărvseanu, câteva din eleneuu- 
de de ordin moral ale vieţii sale, în 
mintele pe cari le scriam acum şapte 
ai, la mourltea sa. 

şi anume: o superioară cunitiiață a 
soriilor faţă de societalaa si le neu- 
ul din care făcea parte, -— o totală 
usi le prezunţie pentr cesare inde- 
lmea. în tolasul acestei sozintări şi a- 
stu; neam, — 0 exenipliră seriozitate 
toate "'ucrărila sale. delu cele mai 
ri si mai importaute pănă la cele n.ai 
ărunie zi mai neinse'anate.., 

lată] tânăr profesor, acum  anroupe 
mireci de ani. lu Scoalele noastre me- 
1 din Braşov. Cu frumoasa şi =olida 
dură pe care generaţia su au avut par- 
să şi-o însușească la liceul de sub 
recția lui Ioan Mesotă unchiul c<ău) 
la î'niversităţile germana. pe cind nu 
a încă în viecare restrieţiila uiaphia- 
.—- cu darurne intelectuale şi sufie- 
i, cu cari natura îl înzestrase din 
os, —- cu farmecul ce răspânrdea în 
rul persoanei sale, el down. curând. 
tind, unul din cei mai distiasi, mai 
Huiţi și mai iubiţi rlascăli ai tinari- 
i 

4 tradus şi prelucrat cărţi de lectură, 
nă și aleasă, pentru tinavirue, a reedi- 
işi întovmit însusi anuale ve scoală, 
cules si pullicat Literatură puvulară 
&tă. a scris versuri lirica si nuţiona. 
“pline de sineţire şi de frumuseţe, a 
sut studii literara, a redactat  reviate 
aducaţie, a culaborat lu gazeta popu- 
€ a condus seciotăţi stuitențeşti de 
Wwră. a luat parte activă in lucrările 
poriţiunilor scolare şi bisericeşti, sn 
lţilor culturale si naţionule. nerefu- 
sl nici un fel de serviciu si lucrând. 
-unde cu buaa dispoziţie. cu inerede- 
! şi entuziasmul ce-l varacterizau si 
inu l-au părăsit niciodată, pănă la 
situl vierii. 

„devenit, după zeci de ani de a asttel 
levatată si rodnică activitate, o ius 





tvaţie a corpului vrofesorul dela scoalele 
române din Brasov--- a CĂLDP MOMUNIEN- 
tală monografie a şi scris-o din prilejul 
serbării cincautenatului fondaţiunii lor 
—- și. în acelas timp, o rermutaţie solid 
stabilită și general recunoscută, a socie- 
tății ronuine braşovene. Uşor 1-ar fi fast 
deci să răzbată în lumea mara. în care 
alţii mai tineri, mai puţiu valoroşi ȘI 
eritoşi decât dânsul, răzbătuseră, dacă 
war fi fost lipait, cum ziceum, de totala 
prezumție pentru ceeace izbutise să în- 


făptuiască si pentru ceeace ajunsese si 
reprezinte, ca urinare a îmvjptinitii con- 


ştiincioase a. datoriilor ce-si impusese. 

lar când în apogeul maturităjii şi a'- 
sivităţii sale, i-au venit recunoaştarile, 
tnari și onorătoare, pe care nu le-a cău- 
tat, dar a trebuii să le primească. -- 
când Acudemia Română l-a ales meni- 
bru activ în locul lui 1os, Vulcan (19% 
şi când „Asociaţiunea“ — din al cărei 
despăvtăunânt dela Braşov făcuse, ca 
conducător, un despărțărmnătt made 
pentru întreaga Transilvanie -- l-a che- 
mat întâi la postul de vicepreşedinte 
(1905). apoi la acel de presedinte (19i4) 
ia scuunul în care şezuse na Saguna, Un 
Cipariu. un Barițiu Aurei iârseanit 
a rămas acelaş. Căci constrneţiu sa su- 
feteazcă aşa de echilibrată şi concepția 
sa etică așa de solidă nu puteau fi al- 
terate sub influenţa unor stuaţuni și 
sleninităţi, cari. îu viaţa mult regretatu- 
lui defunct n'avoan să schimbe altceva 
decât doar locul noilor sale îndatoriri: 
Brasovul cu Sibiul, 

Ce fel şi-a îndeplinit. Andrei Băwvseanu 
postui de încredere pe care couaţionalii 
sii i-l îmnuseseră. o cunoaştem cu toţii. 
Modul cum organiza adunătile generule 
ale „Asociaţiunii” şi deştepta interesul 
public ventru ele. tactul şi scriozitatea 
” care conducea deshaterile, autorita- 
tea şi avântul cu care îsi exprimi con- 
vinerile şi sentimentele în cuvăutările 
de tot fclul ce trehuia să ţină. cu astfel 
de scazii, dădeau acestor axlunări carac- 
terul unor udevărate sărbători și mart 
munifestatii niţionule, Adunarea jubila. 
vă dela hlaj. din 1911. condusă re An- 
drei Băvseanu. va rămâne, în această 
privință, memorabilă pentru toate vre- 
murile. Asemeneu ultimele ailunări pre- 
zidate de dânsul la Vradea Mare si Si- 
ehet. marcând începuturile nouei faze 
«de veurpunizare şi aclivitate a „Asociu- 
țiunij” de cure numele său va îi legat 
peutru postevitate, A purtat asa dar sus, 
tot mai sus. steagul culturi române, ca 
sezun si vrednic urmas al marilor săi 
predecesori. în rândul cărora Andrei 
Dărseanu sa dus acum Să-şi ia loc cu- 
venit şi binemoritat în Panteouul culta. 
vii nvastre naţionale, * 

Dar. deşi-si dedicase activitatea uiti- 
uilor ani cu totul „Asociaţiunii”, când 
i venit. după zilele de entuziasm, Și D3ă- 
vre nutionulă ale Unirei. opera mare si 
grea a înfăntuirii ordinei publice în noul 
Siat român. Andreiu Bârseanu, diu ace- 
las sentiment conducător al întregei sale 
vieţi, a înţeles că e o datorie pentru 
dânsul să pună în serviciul organizării 
învăţământului naticnal marea şi bo- 
zata su autoritate şi experienţa didac- 
tică. Na pretins pentru aceasta, posturi 
înulte. pe care negreşit le-ar fi putut a- 
vea, cum le-a avut atâţia din cei mui 
tineri, ci sa mulţumit cu un loc modest. 
cu postul de dirnctor regional al învă- 
tămantului la Sibiu, post pe care L-a în- 
deplinit. ra tit ce a făcut în trudnica 
su Viaţă, cu aceiaşi conştineiozilate și 





UNIVERSUL. LITERAR. — 735 


CUVINTE PENTRU ANDREI BÂRSEANU 


— IN NUMELE ACADEMIEI ROMÂNE — 


devetament. Na cruțat nimic, nici chiar 
sănătatea. sa subredă şi zdruncinată ue 
multă vreme, ca să-şi facă şi acu ato- 
ria întrcază, spre ua vedea cât mai cu. 
rând învăţământul ncstru organizat şi 
consulidaa. A murit aşa cum & început 
cariera sa politică — ca dascăl în ser- 
viciul şcoalei române. ca luptător în o- 
gorul culturii naţionale, 

incheind aceste consideraţiuni şi  a- 
pvecieri asupra operei lui Andrei Bâr- 
sean făcute spre u pune în evidenţă, 
cum ziceam căteva din elementele de or. 
din moral pe care sa clădit şi susţinut. 
această operă, nu ne putem opri să nu 
scoate lu iveulă ccnstalarea ce se des- 
prinde, în chipul cel nwmi firesc din ea. 
pentru toţi cei ce o cunosc mai de a- 
proape. Ararecri bărbat, care să se fi 
ridicat, numai şi numai prin muncă stă- 
ruitoare şi onestă si prin merite reule 
si unanim recunoscute. la posturile și 
demnităţile cole mai mari și mai însein- 


wate fără să le fi căutat, fără să le fi 
vâvnil măcar. Și iarăşi, arareori om, 


care, ajuns odată la asttel de posturi şi 
dommnităţi să le fi stiut purta şi repre. 
zenta cu mai multă râvnă st cunștiincio- 
zitate, cu mai multă jertfă. de sine şi cdle- 
volament. cu mai multă podoabă şi cin- 
ste. 

Pie această constatare, pentru  su- 
cietatea noastră de azi, pentru tinerime 
în deosebi, un niemento, care so ducă 
la concepţii de viaţă mai ideală, asemie- 
nea acelciu a bărbatului ilustru şi biue 
meritat, ale cărui rămăşiţe, tocmai peu- 
tru aceasta le însoțim astăzi cu senti- 
meante si cuvinte de sinceră iubire şi u- 
ilâncă recunoştinţă, la locaşul său ves- 
nie din Brasov unde, lângă morrmnântul 
nemuritorilui bard al imnului nostru 
revoluţionar dela 1848. îşi ia acum lue 
și pootul care a răscolit, înălțat şi en- 
tuziasmat sufletul generaţiilor dinaintea 
războiului Unităţii noastre naţionale cl 
al său pin deavânt: Pe-ai nostru steag... 


I. AL. LAPEDATU 
25 SEI ENI E 


NOTE BIOGRAFICE 


Andrei Bărseanu sua născut în ziua 
de 17 Octorubrie 133$ lu Dărste, lângă 
Braşov, Îi descindea «dintro familie de 
preoţi, buni nomâni şi creştini ortodosi 
cu frica lui Dumnezeu. 

Seoalele primare le-a făcut. acolo, iar. 
studiile secundare la liceul orlodox ro- 
mân întemeiat de Ion Popasu. La Vie. 
na Şi Miinchen a urmut studiile supe- 
rioare de unde şi-a luat licenţa în Fi- 
losofie, 

Terminind studiile universitare prin- 
tre cei dintâi, -— a vevenit la Braşov și 
a iuirat în serviciul şcoalelor române de 
acolo. 

A fost un profesor model care prin 
blândeţe şi înțelepciune a ştiut să-și 
câştige sufletele elevilor săi, cari îl res- 
pectau și-l iubeau, 

Mai târziu e ales vice preşedinte al 
„Asociaţiunii transilvane“ (1900), iar în 
1941, preşedintele ei. A condus ..Asocia- 
Viunea” cu cliusiineţie depunând munca 
de titan şi suflet de hun român. 

In 19t9 a fost ales membru a? marelui 
fat national din Sibiu, apei senator de 
Alha Iulia, direcior regional al învăţă- 
măntului secundar (Sibiu). A fost si 
membru al Academiei Române. Sa stins 
în August 1922. 





=: 








750, — UNIVERSUL LITERAR 





Po ee Za e 





RUGA MEA 


Doamne ajută-mă. 

Cobori în mine Doamne, 

[n fundul ce mai bate-o inimă, 

Pe umbra Ta, pe glasul Tău, aţine-mă. 
Mai am puțin şi drumu-o să mă şteargă: 
Și sbucimmul, de vânt fărâmiţat 

Si bulgărul din uscăciunea largă 

Le mântue de câte-au însetat! 


Doamne agjută-ma, 

Uabori în mine Domue, 

Din mâna Ta să 'mpart aceste rânduri 
Uşor răcariioare de ochi grei. 

Să simtă toţi că valul Tău de gânduri 
Sa prăvălit în ele pentru ei 

Dim stânci, pe care, ochii lor de-au plâns 
Snu dăruit din darul ce Yau strâns! 


Doamne ajulă-mă ! 

Cobori şi-ajată-mi Doamne 

Să-mi sirâng în palmă rămile de glie 
zi să la "mprăştii — pulbere-aurie — 
Pe rănile ce robii n'o să-i crufe, 

Pe drumurile ce niijesce mânuţe, 

Pe crucile surori de-aceeaşi cale 
[ugennmehită întru ale Tale ! 


GEORGE GREGORIAN 


PE DRUMUL SUFERINŢII 


A demenit de visuri senine. m'am tot dus 

Pe drumuri prăfuite, de flori şi pălămizi ; 

Ci drumurile 's grele când nu vrei siți închizi 
Avântul din privirea”ţi ce sboară tot mei sis. 


Am mers o lună, două, un an. o viață 'ntrează, 
Am mers pe jos, cu trenul spre zările visate — 
Şi tremurile 'mi toute sosiră "ntârziate, 


Şi steaua mea polară părea mereu mai vagă. 


Spre țara fericiri. chemat mereu de steaua 
Norocului, cu atâța m'am dus, călcând pe spini — 
Şi "n swrmă mi şi "nainte atâţea pelerini 

Veniră — dar deodată în latură dând perdeaua — 


Văzui o bială cruce şi drumul neființă. 
Şi am rămas de atuncea pe calea suferinţii ! 


SEB. HORTOPAN 








DIMINEAŢĂ DE ARGINT” 


Imbelşugări de floare în livadă 
Atârnăn'n furțuri grei pe orice mladă... 
F-atât polciu pe pajiști cu ninsori 

Şi-atât omăl din muguri se dejehiocă 

De zici eum poate-o noapte până'n zori 
Să caarnă-atât potmol de promoroacă î... 


Și apele cum dau buluc la moară 
Cu-atât avgint în scocuri se sireconră, 
Că-s parcă smălţuite cu brocarte 

Din toată Calea Laptelui, ce moare 
In plâns, a lozodire'n zori, departe 
Priz văgăuni de codri la isvoure... 


Din tarcuri cu mesteacăni de-a:hunbrire 
In clinchet de tălăngi cn o doimire 
Pornesc şiraguri de mioure albe 

Le se preschimbă'n îngemi de lumină 
Ca. Dinccuvâulări să poarte”n salhe 

Din dămmnicia lui Prier creştină... 


Sbicite'n vânt cu brumă'n lui de zale 
Potecile dim lumi patriarhate 

Cohoară 'n străluciri catifelate, 

Cum de pe culmi dim vânturi cu cratere 
S'ar scurge 'n văi pârae sidetale 

De lavă şerpnuinil în unduere,. 


Şin jeheuburi la fântâni dim ciuturi grele 
Cu miros şi răcoare de ghizdele 

Se sarsă limpezimi de cer în ape 
Şi-azurul se prelinge viu din slavă 

Să mtâmpine trudiţii să se-adape 

ȘI porumbei sălbateci din dumbravă... 


ŞI la răscruei Isus de pe troițe 
Blajin, ivit din curpemi vechi de viţe, 
Aşa cun: întâlneşti um om în cale, 

Cu braţele întinse "n veci pe cruce 
Arată'n lavg spre atbele tarlale 
Drumeţilor pe care drum sapure., 


Sinfiorat de-o taină fără vină 

Lipesc de-un pom urechea ca'n tulpină 
ascult cum mustul ţărnii se relevă, 
“um şipotesc pe crângi topiri de soare, 
Sascnlt în mine cum plesnesce de seră 
Atâte 'nmuguriri de vise n foaie... 


GABRIEL DRAGAN 


*) Din voiumul: TROFEE DE AUR, ee va apare Di 
curătul, 



















































De lata asta trebuii să-şi imirturisea- 
să lui însuşi umilit înfrângerea, Și ca 
m bolnav Llacid, care işi vede boala b:- 
mindu-i treptat trupul, îşi vedea si el — 
icu zi înfrântă vointa. coplezit gân- 
lul si răsvrătite sinițurile, 

Nu mai putea înţelege nimic, Aveau 
mizeci și cinci de nui, Cunuscuse tot fe. 
ul de femei, austuse tot sciul de amu- 
uri, Nu păstra dela ele în suflet nici 
m fel de armă, Abia citeva amintiri de- 
woraie eu niste fotoerafii vechi, Si a. 
um? 

Mitai o cunoscuse Întru seară la 0 pe- 
receve, ii o familie înrudită. Era ener- 
at fără pricină. şi-şi plimba printre iu- 
iteţi surânsu! crispat și o durere ce 
ip întiptă ca un cui în tâmpla stângă. 
lităcea prin saloane depărtându-se cât 
putea de muzica ce-i părea că scoate su- 
te de pilă ce uscuute fierăstrău, și de 
iansaturi ai căror puşi ciocăneau. -- 
m parchetul ci nervii Lai simţitor si 
Erăuzi ca nişte antene. 

Si Mumina ii părea brutală ar îm 
ticăminta femeilor cel puţin arutescă. 
Căută un pretext. să plece și totuşi ar 
iveut să nu-l găsească, DBăuse — Fără 
e —- câteva pahare de vin si înfior- 
intat şi singuratec se apropiase «le o 
reastră, înfrănănctu-si abia o doriuţă 
explicată, de a sparge cu pumnul câte. 
a feaniuri, 

Apoi sânul şi spatele gol ul unei fe- 
ei tinere au interesat câteva clipe o. 
i lui de pictor. Dar na făcut nici un 
5 spre dansu, 

ŞI alunei a venit gazila, Lu luat suti- 
ind la braţ si la dus între cameră mai 
turalnică, unde, pe o canupea între 
re o fermee micuță răsfoia o carte. 

La izbit din prag deodată contrastul 
iinei potolite, care se revărsa ca o 
pă dintro cupii întrun ungzher ascuns. 
il-a tăcorit fruntea un văl de aer 
maspăt. care venea de sus dela un 
ani deschis şi aduceu in odaie udierei 
ea zăpezii. 

Gazla Ya prezentat femeii, a mai vor- 
puţii si apoi i-u lăsat singuri. 

Mu răstoit puţin cartea cu niste re- 
uceri «lupă tablouri din Prado si pu 
mă au stat de vorbă. 

(e au avut să-si spună dai oameni cu- 
ați numai atunci, încât spre ziuă 
plece ci «lin urnă ? 

Su-şi aduce aminte mai nimic din ce 
vurhit. Novede însă. asa. de bine cehi 
ei abia luminut si îndreptat. spre 
însul. Ce greu şi-u stăpânit dorința să 
cuprindă în măini și să-l înalțe spre 
a lui ca pe o cupă! Își adună ca pe 
te arloare tot ce.si aminteşte de dân- 
Si vorbele ei rare și gestunile încete 
rochia fără o culoare definită, Apo: 
ovul ghemnuit sub dânsa şi din care 
pase —- prea larg pantctul, 

| aude incă râsul, Un râs numai ul 
ret, în timp ce ochii rămân tot temă- 
şi tristi, Un râs care se curma 
m, tăiat parcă de un gând. care o 
to, 

în sfiaşit îl fermecase to, ce era ul 
tot ce pornea dela dânsa. Și numele 
„Ania” îi plăcase și-l ropeta mereu în 
hi ulintătea ca o mângâiere. Si se 
țea nespus de hine cu dânsa în odaia 
4. unde geanmul deschis şi caloriferul 
inerucișau undele de căldură și ră- 


E 


e, 

ipei gazda binevoitoare şi complica 
trimis acolo în cameră o gustare şi 
panie. Si în timp ce Ania— distrată 
nțăia un fact Mihai insetat a biut 


TAINA 


Dr] 


NA 


UNIVERSUL LITERAR. = 737 


de LUCREȚIA PETRESCU 


sticla toată. Dar era aneţit mai dina- 
inte, | 

Tot el a dus-o acasă. Și în poarta casei 
ei, după «e Sau despărţit si Ania a dis- 
părut după ușile închise, când a rămas 
Mihai pe.trotuar în faţa ferestrelur ce se 
luminuu pe rând, i Sa părut deodată 
că-i ntât de sinaur! Asa de greu sa în- 
depărtat «de acolo, că îndată inspălnrăn- 
tat a îutrezărit primejdia. A simţit vă-] 
așteaptă un fel de robie, de subordonare 
a fiintei li către o altă fiinţă necunos- 
culă în ajun. 

Si nici nu-l adlenwnea să încerce o li- 
berare, Aniei îi cunoşteau numele, aproxi- 
mitiv vârsta =i înţelesesce că fusese nu 
ile mult măritată. dev acum se despăr- 
jise. 


Au trecut căteva luni, Mihui îşi trece 
zilele pline sau goale. fericite sau nefe- 
vicite. după cum Ana a vrut sau tu 
vrut să.l primească, au fost  alectuuousă 
sa 4 distrată, rece suu binevoitoare, Găci 
Mihai nu i-a cerut niinie mai mult, nu 
a îndrăznit să-i ceară. Și toată mulţu- 
nitea, toată fericirea Ini acuni SUN uri 
dur pe care Ania întwo zi binevoeste să.) 
dăruiască si intrată zi nu binevoeste. 

Totus nu pare o cochetă. care sur 
juca ca dânsul. Mihai sinite. uneori e si- 
pur chiar. că si dânsa îl iubeşte, (ie 0 
fuce să fie rezervată și misterioasă ni 
poate înțelege, cun nu înţelege niki via- 
ţa ei asa de singuratică, 

Nu a întâlnit încă pe nimeni la «lin- 
sa Când îl primeşte, o păseste intot- 
deauna în aceiaşi cameră,  phe- 
muită cu o cante pe divan, sau pe blană 
în fata focului, Își înaltă spre el capul, 
trupul abia îtuplinit de adolescentă. Si 
stau de vorbă sau tac umândoi. Si ceu- 
surile trec minunat, 

Delu o vreme însă Mihai își schimbă 
firea. Patima lui răsvrătită zeudule pu- 
lernic truvul ne teprins cu cestitatea. asta 
prelungită, Devine violent, bănuitor. bru- 
tal, Linubajul prietenos zi curtenitor ce u- 
cum aprins, Se făcerile sunt enervunte. 

Apoi si mândria lui de vechi cuceritor 
«ufere si se nărue toată. Acum — ca un 
uloleseent -— cerşeste. imploră: si Aia 
-- cu aceiaşi ochi înspăimântați. cu u- 
veilaşi gură micuță, care si-a pierdut a- 
cum surânsul --— refuză, refuză şi numai 
rar îl mai primeşte. 

Mihui se sDhate în întuneric. Sunt zile 
în care cehii, misecănile, trupul Aniei îi 
«pune limpede că si eu îl iubeste. 

De ce atunci sălbatică si înspătunăân- 
intă se dă în lătari de câteori are dârn- 
sul 0 vorbă pătimase, un gest mai pre- 
pis? 

TU. femee, Iu scurta ei căsătorie n cu- 
noscut totusi «lragostea, I-a rămas o asa 
We uvătă amintite? Nu e da crezul, In 
odaia e: Ania păstrează — între alte fo- 
fografii -- chipul de netăgăiluit frumos 
nl fostului et bărbat. 

Il respinge dintro exagerată cinste? 
Nu-i posibil. Vorbeste intcetdeauna cu u- 
lâta îngăduință de libertatea drazostei. 

IL: un calcul? Vrea să fie femeia. nu 
amanta lui ? 


tra prea anwtezat Mihui, cu să stea 

prea mult la gânduri. Si-a învins cele 
din urmă sșovăeli di coreci da cerut 
inâna, 


O clipă a creozut-o puţin nebună. Alt- 
mintrelea nu şi-a explicat desnădejdea 
și totuşi încăpăţânarea cu cara Ta res- 
pins, Na dat nici un motiv. Dânsul a 
stăiruit. sa rugat. a ehinuil-o. A plecat 
apoi furios aproape insultând-o. 


A cercetat, a păândit dar ra văzut de 


cât pe doctor intrănl le cdtouă ori la 
Tânsa, Si Ania nuci boluavă, o ştie. Dar 
si doctorul e bătrân ridicol... Nu e cu 
vutiuţă. 

In orice caz Su hotărit să plece. Alt- 
mivtrelea face într'o zi o nebunie, Prin 


creep îi scapără vedenii scurte : răpiri, 
siluiri, omoruri, lia. urmărit şi gândul 


sinucitlerii, 

'Prehue să plece. Isi vinde grăbit ta- 
blourile, îşi adună buni si-si scoate pus- 
portul. Nu se mai întoarce în ţură de 
cât vindecat complet. Până atanai îşi 
truiteste pe cât poate trupul toată. ziua 
în curse inutile, tar sema se ameteşte 
vegulut cu un vin prost şi o femee Muută 
la întâmplare. 

La Ania ua runi fost, dar crede că 
zvonul plecărei =i a vieţei pe care o duce 
a ajuns si la dânsa, 

In ziua plecătrei însă, cu valizele făcu. 
le nu si-a stăpânit dorul so mai vadă 
odată, 

Nu era în adevăr acasă sul ma vLul 
să-l primească ? 

Aihai umiit si mânioe i-a lăsat o 
enrtă pe care ja scris câtevu vorbe: 
„X'enisem Să-ţi «pun, că Wai să mă Din 
vezi vreodată. Ai crezut inutil un rămas 
bun ? Cu atâț mai bine”. 

Sa întors scărbit acasă şi — lungit 
pe o cunapea — ca săi treacă cele câte- 
va ceusuni pănă la plecare, — fuma ȘI 
bea pe rând, scuipând restul ţigării și 
vorbe re ocară triniise în când Aniei. 

Atunci a auzit soneria şi upoi o bătaie 
USOură, 

De ce u ghicit numui decât că-i dânsa? 
Si de ce el, care în vremuri râsese de 
toate exueorările riilicule de dragoste : 
de cun a văzut-o. su prosternat umilit 
și i-a cuprins pliu de remușcări pictoa- 
rele. PR 
N'a întrebat-o ninuic. Sa mulțumit so 
aibă. so sinită în brațe. Nau schimbat 
nici un cuvânt. Ania — fără grai — 
i su «nt toată. i | 

Fireste. că a duua zi. când utunei abia 
u lăsat-o să plece, a desfăcut fericit gea- 
mantanul si a pus pasportul în sertarul 
inesei, , 

Din noaptea aceeu păstra amintirea. u- 
nui trup gingas si fluir parcă. pe care-l 
ținuae atâta de strâns ca. să nu-i scape! 
si apoi mai tăriu spovedlania lui. Măr- 
turisise toată ticăloşia. zilelor sin urmă, 
toate învinuirile, pe eare i le udusese. 
si nu a băgat de seamă că el a vorhit 
singur „Ania a rămas tăcuti mai tcată 
vremeu. Tăcută şi cu uceias umbră ce 
teumă pe chipul cuprins în sfărșit în 
mâinile lui. - 

De a doua 7 Mihui fericit si sigur 
de fericirea lun. vr>a să-şi întocmească 
o nouă viaţi alăturând bine înteles de a 
lui si viaţa Aniei. Indepărtat — fireste 
-— proectul călătoriei. 

Afară numai. dacă nu l-ar însoți şi 
tlănsa. De ce nu? [E liberă. e smaguri- 
citei Inna Atdiei care-si țotrece toată 
vreamea între iccane si biserici nui e nici 
tovarăse nici. piedică. Si o călătorie cu 
tusa, ce Ineru minunat? Ar îi îmreu- 
uă toată vremea, Sar cunoaste ne, sar 
pătrunde cufletexte 

Si la cea dintâi revedere îi propune 
încântat. De v» refuze! pi hatărit și to- 
tuşi nemotivut ? 

Si na e singura amărăciune a lui Mi- 
hai. Ji pare că Ania cucerită, trehue to- 
tusi vecucenită de fiecarm dută iurăi, 
Ca vast anti au vesnicele temeri? Parcă 
si-ar lua înapoi întotdeauna Qarul nui- 
nunat al fiiaţei ei. 

Căci e unică Aniu, Dinu toute femeile 





758. — UNIVERSUL LITERAR 


cunoscute pai acum la ferinecat vre- 
una atâta? Și au fost destule: candide 
sau pasionate, n naive: sau curtezana meş- 
lere. 

Acum Mihai nici nu le mai deosebeşte 
una de altu. Toate spuneau uceleaşi vor- 
be, schiţau aceleaşi gesturi, li pare acun 
că toate aveau acelaş chip. 

Aniu se deosebeste aşa de mult de ele! 
Se deuseboşta siu le-a întrupat minunat 
pe toate... nu-şi exptică, bine, dar vede că 
pici una nu Aia înlănțiait atâta ca fe- 
meea asta pingașă ei timidă. care anes- 


“teca atâta de bine vezervu ei neînţelea- 


să cu 0 risipă, de patiniă desnădă jiluită. 
Poate că si sufletul lui de artist e robit 
de chipul ei suav de precistă, perugină, 
de delicateţea membrelor, a gesturilor. 
a vorbelor ei rare. Ori cum trebue să-şi 
măwturisească că pentru el acum Aniu 
e siuvura femee. 

Și lupta mereu so cucerească cor 
plect, să no piardă, so simtă întreagă 
a lui; cum Simţise pe alte femei pen- 
tru care nici nu luptase utăt. 

Dar mereu înfrânt se zbate in gol ne- 
înțelegindu-i purtarea, De ce-i atâta 
de inbitoare astăzi şi atât de rezervată 
mâine? De ce adesea nu-l primeste? 
Nu da explicaţii clare, preiextează o 
indispoziţie : se vede bine că minte și că 
suteră că urinte.... 

Sau uneori tăcerile ei mai mistericase, 
mai mincinoasa decât vorbele! 

Şi dacă Mihali autoritar se răsvră. 
teşte, cercetează ; — no mui vede zile 
dearându-l, ca mai târziu -— timid — 
cu teama aceeu nelămurită în ochi, să-l 
ptimească. iar, 


Intr'o zi — n'o văzuse aproupe o săp- 
tămână — o găseşte Mihai ca întot- 


deauna pe blană în faţa focului, Si l-a 
întâmpinat cu aceiaş privire de rugă: 
minte mută: si n'o întrebe, 

Dar era prea furios dânsul, Și foale 
învinuirile și mustrănile lui loa nrimit 
Ania întâi cu resemnare; apoi and 
violenţa lui lu făcut brutal aprcapei, 
ea tot tăcută a trecut în cameru «le 
alături şi-a încuiat usa. Dar ma pro- 
testat. nu sa desvinovăţit cu Nine, nu 
i-a adus nici un motiv oricât «de "dot 
şi de neverosimil. 

De ce tăcerea aste ? Să-i fi spus orice, 
să fi minţit ca ouice femea. Sau mal 
bine să-i fi potolii mânia. îni ca atunci 
în ziua, când sa târât binişor şi şi-a 
ps ohazui pe genunchii lui, pe nal- 
mele lui înfierbântate. Și a “simţit pe 
palme căldura lacrimilor ei. Nu a vor- 
bit nici atunci însă, nu a încercat să 
se apere. Dar şi lacrimile sunt un ar- 
aument. când nu sunt o minciună. 

Dar în sfârsit de ce ar minţi Aniu? 
Ca are de ascuna? Ce taină? 

Mihai răscoleste cât vrea prin serta- 
rele ei neîncuiate. Răscclește cât vrea 
în trecutul pe care i-l povesteşte dânsa 
zi cu zi. Si cunoaşte copiliiria, adoles- 
cența, tinerețea ei sineurutecă. Sa fa- 
miliarizat pericet cu toate chipurile din 
foteerafiile de poe masă, lati o femee 
tânără în costum de Arleziană. [: mama 
Auiei — franceză din Provence, Alt 
chip ce seamănă mult cu al Anisi: o 
soră  muit mui mare călugărită în 
Franța. Cu tânăr într'o uniformă stră- 
ină: fratele ei mort pe Murna. 

Iufluenţa mamei călăuzise cele două 
vieţi. Pe Anila — tatăl ei înspăimântat 
și trezit — o sustrăsese autorităţei: nia- 
mei, stranie și catolice. Și Ania utuni 
spune că-i pare rău câte odată, 

Un bărbat între două vâvste cu o pri- 
vive şi o mustață cuceritoate.  Acelas 
bhărhat gârhovit pe un baston şi îmbă- 
trânit deodată: Tatăl Aniei, A murit 
de un accident. care semăna nui mult 
a sinucidere. în timpul divorţului A- 
njei, De ce oare tatăl care rezistuse lu 


dauă lovituri nui grele — murise un 
frate și o soră mui mică a Aniei — 
să-l fi doborât a treja ? Si care a fast 
oare adevăruta pricină a divorţului? 

lată în sfărșit pe fostul bărbat al 
Aniei. Iutr'o haină de vânătoare surâde 
câmelui culcat lu picioare. 

Vreun brutal de sigur. Uite ce nasi. 
lav feroce! Alături de fiinţa astu ași 
de fină și ginsașă. De câte ori atinge 
cartonul fotografiei simte Mihai în de- 
vete nevoia să sfâie. Dar cu câtă plă- 
cete ar sfisia pe omul, din portret, cure 
a avut întăi pe Ania în braţe! Si mai 
ales când hănueşte, că inia cu tot di- 
vorţul l-a iubit, îl, mai iubeşte p sate. 

Su el bărbatul %.. Dar e neinloios, 
că sielo regretă, că o iubeşte încă, 
Sar putea altfel? ? Se găseşte o temee 
cu care so poţ.: înlocui? Și el a pier- 
duto 'obitocul! 

m NU Se mai tevăd oare aci dle 
loc? Şi care să fi fost pricinn despăr- 
țirei ? 

Zadarnic întreabă, cercetează, îşi cehi. 
nuie amanta. Ania îşi strânge Duzele și 
închide ochii înspăimântată, Dar ce o- 
rori au putut să vadă cchii aceiu, de au 
păstrat, încă privirea încărcată de ves- 
Dică lenmă.? 

Si din zi în zi devine mai armorezat 
si mai exigent, Ar vrea să triească a. 
ătureu de dânsa toată vremea, ca să 
fie sizur, că-i aparţine nuniai lui — cu 
gând cu trup — întreagă, 

Aiurează toate exagerările de dragoste. 
du care râsese în vremuri şi nu mai 
visează decăt o contopire desăvârșită 
a fiinţelor lor. E firesc să  reinceapă 
propunerile de căsătorie, 

Ania se zbute mereu, Refuză, prime. 
ste. amănă. se reculeze. A învăimat toate 
pretextele «i acun: pure ubătută., să mai 
ună A zis că primeşte şi pe urmă usa 

a fast închisă o vreme. Și Mihai—aţăţat, 
umilit -- sere, 'telefonează. vine în 
fiecare zi zadarnic până la casa dăusei. 

Dar scrierile rămân fără răspuns, te- 
lefonul a amuţit şi în ușă îl întâmpină 

acecat bitrână servitoare-ingri jitoa re, 
care prin usa ubiu întredeschisă, îi ves- 
tește că ccniţa 2 bolnavi. Si e neincdloios 
că minte? e 

Amantul se revoltă, ameninţă. pănde- 
ște seri dearindul. O zăreşte pe Anin în- 
tro zi cu mama sa în maşină, Minţise 
că-i bolnavă? 

Apoi altă dată, întârziat așteaptă în 
fața casei cupeul demodat al doctoru- 
lui. 

Si dacă totuşi este... De ce nu-l lasă 
atunci so vadă? Asa dle fericit ar în- 
griji-o! Ş-ar sta toate nopţile la căpă- 
tâi. De ce se ascunde și nu-l primeşte? 
Ce rost are misterul ăsta? 

1] tovturează Dănuelile iar. Nu e bol- 
navă. Când a zărit-o în masină nu a- 
vea chipul unci femei; care a zăcut, 
Atunci cs cauță doctorul nouptea? 

Dar dară doctorul si dânsa... Femeile 
sunt ticălvase, Mint cu o uşurinţă! Si 
nu numai vorbele lor mint dar şi fap- 
ele şi pesturile şi înfățișarea. Ania u 
minţit şi dânsa. Sigur că e amanta doc- 
torului san a altcuiva. Si minte pe Mi. 
hai şi pe celalt pe rând. 

Si acum când Mihai cinstit o cere de 
nevastă, nn stie cum să iasă din în- 
curcătura ustu. 

De ce sar mărita — fireşte? E atâta 
de como, să fii liberă, să schimbi ovi 
când amanți! 

Cine stie si divorțul dânsei, ce pricină 
a avut? Io îi torturat îndeajuns si pe 
dânsul: bărbatul acela al cărui portret 
îl păstrează încă Aniu. 

Dece îl păstrează? Dacă îl mai iube- 
sto nu trebuia să-l părăsească, Ce cusur 
i-a găsit si lui? 

Vede chipul frumes al bărbatului din 
fotogrufie si în loc de nelozia de pâni 


































































acut, simte un fel de milă frăţească. 
Dar cu Mihai nu merge. Na fost până 
acum niciodată o jucărie cu care să 
distreze o temee o lună, două. Dati 
nu-i «leschire usa, are să spargă ge 
mul si poate puţin şi capul stujnieei 
aceleia ipocrite. care-i ţine drumul: și 
tot are să între. 
Sia făcut ce hotărise. In odaia Aniei 
iuspăținântată a intrat, într'o seară eu 
puutunul sângcrânl sub mănusa Sf 
şiată. Si hrutal a cuprinso în brațe, 
Spaima «dle adineauti, vederea săn- 
zel-ui. care-i pune boabe rusi pe rochia 
albă. i-au dat Aniei eriza aceia? 
Mihai o simte înţepeninidu-i în braţ 
îi vede ochii ulii si, răsturnaţi în orbi 
și sărutul lui se îndepărtează scârht 
de gura sirâmbată groaznic. care.și a 
rată gingiile ulte si înspumate, O chiani 
o zguduie. dar Ana nu-l aude, nu-l 
simte şi tot mai înțepenită își răsue- 
sto membrele si trupul în contuziu 
grotosti de pazață stricată 


Mihai -— înebunit nud mai poate 
susţine îvupul greu, care lupta parcă- 
cu taţi muschii --- să-i scape din hrațe 


Si prăvălită jos Aria  îsa continui 
svă,reolin le şi spazmul. Ce caricatură 
erouznică a precistei perugine se tări. 
leste ucun! pe scânrturi? Ochii. injectaţi 
de sânge. gura strâmbată se Dlnă de 
hale |. Si trupul ăsta schilul şi rău 
rit e acelusş pe care M'hui la stâns 
«le mtâtaa cri nebun în braţe? 

Na mii putut-o privi. | se părea că 
si trupul lui treuimră si cere, să se shi. 
clume la fel cu al femeii prăvălită jos, 
și înspăimântat si desgustat a năvăli 
fară. 

Abia a doua zi la cuprins reuşen 
vea, că vă chemat pe nimeni, că a lă- 
sat'o singură svărcolirulu-se pe covor în 
fața fueului. 

Dura doua zi Mihai era în tren. Noap. 
tea nu prea ştie niai dânsul cum o tre. 
cuse. A cutreerat, se vede toată vremea 
năuc stradele, oprindu- se în văstimpur! 
si bând însetat la orice local ii exe in 
ale. la întâlnit spre ziuă un prietes, 
Ia văzat fără pălărie cu mâna Însă 
werată și l-a dus docil acasă. I-a spilai 
mâna, î-a răcorit capul, 

Si-a adus Mihai aminte, Și atunci ua 
msi avut decât un zând: să plece, Nu-si 
p'rtea închipui cum ar mai putea-o ve. 
dea, nici că locuinrl atâta de aprope 
sar putea să nu o mai venă. Şi atuni 
a pus între el şi dânsa piedica Aaa 
țirei. 

Avea pusaportul în sertarul mesei, Cu 
piţini bani si fără bagaj sa urcat în 
cel dintâi tren care-l scotea Ain țară. Si 
ubia după, ce trecuse granița sa gănidil 
si s'a îndreptat spre un sătuc din Bre 
taene unde nui fusase în vremuri. 

luni de zile a trăit acolo singurulie. 
Se istovea. muncinil. inulţumit totusi că 
poate să munesască. 

Aniei nu i-a scris niciodată. Nu pini 
ce să-i serie. Nu mai: avea pentru ti 
acum ilecât năilă. Dragostea toată, pier + 
omorătă de desgustul îafățisăre, vi i. 
tunci în spazimul care «degrantase. SI 
parcă nici nu mai Putea să-și iai aducă 
aminte de Ania dela început. In to. 
deauna vederea aceea. groaznică îi alui 
ga din minte chipul gingas, cu ochii În: 
mătaori si tristi. Si în patul lui stinzhre 
ades îl turbura visele si-i Înspăiniitiii 
somnul. 

Apoi sa mai linistit si va mai fost 
atâta de singur. U noră u gazdei Ii — 
bălană văduvă de pescar, cu un chip 
cioplit aspru în lemn — vine în fiecare 
seară şi se alătură de dânsul în patul 
acela încăpător și îuchis ce o cămari 
Și Mihai nu pare desgustat de trup 
c'olănos, care-i aduce în vesrintele a 






UNIVERSUL LITERAR. — 759 


POVESTEA BARDULUI 


"Şi când zorile îşi destupară iar iz- 
țarele trandafirii și lumina gâlgâi 
naspătă. frumosul bard păsi sprinten 
ste hotar, Crini: scăldaţi în lacrimile 
izduhului răsăreau din verdeaţa câm.- 
urilor ca nişte domnițe albe şi minus. 
le, ieșite din bae cu trupurile fragerln, 
Bl: de apă Si grâul îşi legăna în mân- 
ierea vântului pletele de mătase, pre- 
Hrate cu albăstrele, iar prin văzduhul 
mpede albivele pluteau ca niste căuse 
ititele de aur, încărcate cu miere. 
iDar pe câmpiile largi, unde brăzdu- 
le sclipitoare despicau felii uriase de 
u, buleării negri și grași se dospeau 
sudoarea frunţilor omenești. In sfâr- 
vile usturătcare ale havapnicelor no- 
ul de braţe își istovea vlaoa nuişchi- 
ca să smuleă pământului roadele 
ulei, pe care răcoarea ploilor şi zâm- 
tul soarelui pentru alţii avean să le 
că. Şi în depărtarea viorie mijeau zi- 
vile cenuşii ale cetăților de piatră, vă- 
ivite d> lumina cerului si de frăgezi- 
ea aerului, — mohorite spelunci. cui- 
irite în nemărginirea făpturii. Si de 
pământ se ridicu, odată cu mireas- 
a florilor și câniecul păsărelelor, du- 
area păcatului şi bocetele surerinţii. 
Cu degete de vis frumosul bard înfioră 
ardele plăpânde ule lirei, de pe care 
ură “an stol nevăzut de note duioase. 
“niste fluturaşi cu aripioarele de ar- 
int, ciocnindu-se prin văzduh. Și int- 
aiă glasul se revarsă ca un izvor lim- 
de şi răcoros şi amândouă cântecele 
îmi'eteau. urcânulu-se ca două mâini! 
preunate pentru rugăciune, ca două 
sirele îndrăgostite. urmărindu-se în 
IA 
(i din slava cerului privighetorile fer- 
ecate se coboriră pe-uproape să ascul- 
cântecele străinului și în luninişuri 
„ivivă ciutele sălbatece, pironind cu 
hi tainici și negri. ca întunericul co- 
ilor, pe pribeagul robitor de suflete. 
porul ridică priviri aiurite. umerii în- 
woiați prinseră să se în'tlreple, feţele 
se himineze, un fior dulce lunecă prin 
purile amortite până la nesimţire. 
tre zidurile de piatră ale cetăților, oa- 















nii — ridicându-se pe genunchi în 
astina murdarei ior vieţi. unde bălă- 
a de veacuri — fură cuprinsi dle ne- 


nun miros acru de peşte si de cânepă 
EA 

Primeste —- cu aceeaş sănătoasă foa- 
p— mâncarea ei simplă lua prânz si 
fa ei mângăere seara. Și ii convine 
vreme viaţa asta de primitivă fru- 
litate. 

Dar într'o zi e femee elegantă zărită 
(ro musină îi însămânţează în su- 
| iar dorul vieţei de altă dată, 

Şi se întoarce la Paris. Intro cate- 
A întw'o seară, u tresărit auzind vor- 
d româneşte şi a întins lacom mâi- 
e spre teancul de gazete vechi din 
ră, le-a răsfoit. înfrigurat, cu mâi- 
le tremurate. 

Nu-l imteresa deloc politica nici cele- 
je știri de pe acolo. Iar despre Aniu 
dădea bine seamă, că nu poate săsi 
ic în gazete. 

4 găsit totuşi. Inirun jurnal vechi de 
va săptămâni pe pagira din urmă. 
Jeitit invitaţia la parastasul de nouă 
bal Aniei moartă întrun accident. 
icident să fi fest? 

(u capul pe gazete, Mihai a  plăus 


buhia fericirii şi se aruncară unii în 
braţela altora. Zi şi noapte alerga fără 
încetare bardul și cântecele lui împle- 
teau o lume de visuri. o viaţă de hbu- 
cutii. pe care norcdul, ghemuit în băl- 
ioaca lui de păcate şi de suferinţe, sfâ- 
siindu-se pentru cucerirea plăcerilor, sau 
putrezini în gunoiul acestora. nu ar fi 
putut-o descoperi niciodată. 

Dar sus, pe vârfurile stâncii pleşuve, 
cave împinge cerul la Apus. pe când la 
călcâiul ei de piatră marea se zvărco- 
leste, răcnind cu turbare, în castelul ne 
gru şi singuratic ca n stafie. puternicul 
crai rauji în barba-i stufoasă și trimise 
un stol de călăreţi aprigi, care prinseră 
pe frumosul bard şi-l aduseseră la castal. 

— Cine ești tu şi pentrace mi-ai călcat 
hotarele zi-mi turburi împărăția ? lar 


bardul răspunse, — pe când chipul îi 
<trălucea ca soarele, luminat dinăuntru 
de o fericire fără seamăn: „lu sunt 


cântecul de iubire si de speranţă care 
cutreeră rământul, aidoma cu o făclie 
ce aleargă prit ncubte. Nam venit să 
mă atinz de bogăţiile tale: păsările văz- 
dub-ului îmi aduce de mâncare și izvoa- 
rete pământului îmi astâmpără setea : 
iar când “lorm, îmi sprijin capul pe e 
brazdă de lut si cerul mă înveleşte cu 
macatul lui de azur, presărat cu stele. 
Brațul meu este braţul poporului: fie- 
care u pus în el câte un maşchiu, câle 
o fibră. care tresare, când mâinile mi-a- 
lunecă dealungul coardelor vrăjite. Si 
picivarele mele sunt picioarele poporu- 
lui: cu ele voi alerga zi și noapte, risi- 
pind comoara mea de cântări. lar glasul 
acesta al poporului este: cu el voi ctri- 
ea, voi plânge și voi răcni, ca să înfri- 
cosez păcatul, să izgonese suferinţa. Și 
vechii mei tot ai poporului sunt: cu ei 
voi sfredeli toate tainiţele împărăției. 
ca să descopăr durerile și fărădelegile 
toate !* 

— „Lasă-mi norodul în pace: să mau 
mai cânţi!* se încruntă craiul cel ne- 
gru: ar frumosul Dard,  înălţându-si 
c«chii spre cer: „Mi se stinge snifletul le 
tlurere să-l părăsesc! 

Si porni la vale. însăilând viers «le 
foc, de părea că stă să-şi dea sufletul 
cn fiecare notă. Dar la o răspântie. un 
păle de călăreți învaliţi în fier îl ajunse 


întăia oară. Nu-i pasă că lumea din 
jur îl privește. Inecat de remușcări, el 
vede ochii trişti, gura micuță, care nu 
vrea să spună şi care la sfârşit strâm- 
bată. înspumată şi-a spus totuşi taina 
dureroasă. IL! a silit-o. el! 

E prea violent. ca reniuşcarea-i să fie 
potolită., suferința — resemnată. Isi 
muşcă pumni, rupe gazeta şi năvăleşte 
eemând afară. Il urmăresc câţiva înşi 
“in jur — patronul, Mihai îl bruschează 
— satisfăcut că poate să lovească. Iși 
descurcă astfel prisosul de durere ce 
parcă nu-i mai încăpea în suflet. 

Intervin atunci agenţi. Nu dă însă 
explicaţii și doarme istovit intrun arest, 
A doua zi e frânt ca după o zăcere, Dar 
mirat vede totuşi, că nu-şi mai regă- 
seste durerea intensă din ajun. In sufa- 
rinţa şi remuşcarea lui — acum când 
lucid se examinează — găseşte ameste- 
cat și un sentiment abia precis de li- 
berare, 

Acun nu-l mai înpicdică nimic să 
se întoarcă în ţară. 


LUCREȚIA PETRESCU 


de N. DRAGHICESCU 


din urnă și-i tăiară amândouă bruţele, 
tocmai din umeri. Frumosul bard nu 
secase niciun țipăt de durere, dar pri- 
vindu-si lira prăbusită în ţărână, pe 
care nu o mai putea ridica. să-i mâun- 
ee plăpândele strune, plânse mult... 
mult... lar în castelul întunecat şi tă- 
cut ca o peşteră a morţii. un hohot de 
râs sparse liniștea îr:guroaselor săli. 
Si bardul porni mai departe. și glasul 
lui răsuna aci de două ori mai pu- 
ternic și mai duios și cântecele bardu- 
lui curgeau sprintene şi vcioase ca ru- 
potul păraelor pe povârnişuri, diioase 
ca trilurile pasionate ale ciocârliei, so- 
nore ca un cor de trâmbiţi, năpraznice 
si amenințătoare ca talazul ca vine, 
răsculat de vijelie, să spulbere din te- 
melii stăvilarele. Dar intr'o bună dimi- 
neaţă nişte zbiri îi retezară picioarele 
din solduri sil lăsară într'o margine 
de drum. zvâreolindu-se în sânce. Acum 
bietul cântăreţ nu mai putea umbla, 
fireste, printre norodul lui drag, dar 
glasul lui, biruind suferința. cânta îna- 
inte, fără de răgaz. răscolind sufletele 


"si înălţându-le. Pânăce între zi craiul 


trimise de-i smulseră, limba din gură 
și cântecele frumosului bard de odini- 
oară amutiră pe veci. ..0. dacă mi-ar 
lăsa Dumnezeu numai ochii. să pot 
privi asa toată viaţa lumea asta pe care 
um iubito atât de mult!“ se gândea 
bardul. Și întunecatul crai, venind el 
însu-și să-l vadă și întricoșându-se de 
ochii bardului. care răstrângeau par'că, 
sclipiri din aită lume, puse de-i stiu- 
seră luminile dhaga. Și ca să nu-l mai 
frământe vreodată,  erija pribeaguluri, 
dice poruncă să i-l aducă sus, în cas- 
i 

Astfel sședeau întrun asfinţit de seară. 
pe creasta unui zid ai castelului moho- 
vât: bardal ciopârțit de braţe şi de pl- 
cioare. cu limba smulsă si ochii scoşi, 
si craiul cu barba stufoasă, în a cărei 
înfricoșată nnapte licăreau cărbunii a- 
prinși ai ochilur, Deodată la - poalele 
muntelui se înteţi zgomot mare şi în 
curând o frământare năpraznică înecă 
de jur împrejur ţinutul. Năvălea popo- 
rul, călăuzit de amintirea frumosului 
bard, ca de un arhanghel al dreptăţii. 
să spulbere cuibul năpârelor la care 
se închinase, In locul celor două braţe. 
pe care le crezuse retezate' cu o lovitură 
de secure, craiul îngheţat de spaimă 
vedea acum ridicându-se asupră-i puz- 
derie de braţe vânjoase. şi picioarele 
bardului, asvăârlite întrun sanţ. urcau 
acm, înmulţite fără de număr, spre 
castelul intunecat ; glasul poporului, p2 
care-l sccotise smuls odată cu limba 
pribeagului, răsuna dintr'o mare de 
piepturi ; iar ochii norodului, mat 
mulți decât stelele cerului. îl dogoreau 
de departe cu flăcările lor, pe care cân- 
tecele bardului le aprinsescră odinioară. 
Si marea — înfrățită cu oamenii— urcă 
și ea în flux întărâtat. să înghită în la- 
comui pântece castelul cel Nezru.... 








760, — UNIVERSUL LITERAR 


MICSANDRA 


de MARIA COŞOIU 


— „Asa este cumătră.., sa schimbat 
mult Smaranda noastră. Sa făcut mai 
frumoasă şi... parcă şi mai veselă. Vă- 
zând-o ai zice că apreape a uitat de 
moartea lui Dumitru, sărinanul!. şi ce 
moarte ! 

Astfel grăiau. două cumetre. așezute 
pe prispa casei alăturată cu casa Su 
vandei, „floarea satului“ cum i se ziceau. 
utât erea de draaiă la toţi. 

Dar ea nu aude nimic! Un singur 
gând o muneaşte. Iut-o! Iese repede din 
'asă, purtând ceva. înfăşurat subsioară. 
Deschide poarta: nu se uită, nici: în 
dreapta, nici în stângu. Merge drept, pe 
ulița ce duce în piidure. 

— 0 văzuşi cuinătră ?.. iar a plecat 
şi aşa, cam în toate zilele, pe usfintţit 
de soare. se dure tot pe drumul ăstu! 
“h! dar lasă cii aflu eu! zise cea mui 
vârstnică şi adumbrindu-si cu mâinile 
ochii ce nu mai puteuu zări așa bine în 
depărtare. o armuri până când, 

Smaranda, ajunse lu poteca ce ducea 
în pădure, Se uită pe turiş înapoi, să 
vară de nu cumva o zăreste cineva și in- 
“tră în pădiure, 

Copacii înalți si puternici; îmbătiă- 
niți de vreme tresăriră când pasul ei 
ușor, „se afundă în asternuiul franzisu- 
lui roșiatic. Pădurea tăcută îi e pric- 
tenă, Cărarea, e cunoscută numi de 
ea. De utâtea ori doar, a străhătut-o! 

Frunzizul se răreste și pământul moale 
încă. de ploaia deasă din noaptea tre- 
cută, poartă urme de pasi mari, Sma- 
randa, se opreste ca si ioapietrită, Urme 
pe poteca ei? Cine oare?.. dar nu... 
n" se poate. Cu greu își porneste piciou- 
vele, greu e şi gândul ei. 

Un flnerut prelung ca un suspin înă- 
busit... Apoi un glas sfics întreabă: 

—-- Pu eşti, Dumatre ? 

— „ku, Smarando,.. si printre cren- 
gile des împreunate își făcu loc cn pa- 
tul puștii, un tânăr înalt, voinic, dar 
trist... trist, de văzând], te cutremu. 
rai. 

Căzură, unul în braţele celuilalt, făvă 
a-și spune vre-un cuvânt. 

— „Dar, co ai tu Smaranda, suriuara 
mea ? Dece îţi treanură tot trupul? Oare 
mwi.aduci vreo veste rea, de acasă ? sau 
eşti Dbelnavă.? 

— „Nu Dumitre! pentru tine tremur, 
nimai pentru tine! ; 

— „Pentru mine? N-a vezi că sunt 
sănătos, de aşi rupe piatra în mână 
și... Tar cchiul lui caută  îndurerat.. 
numai vorba e altfel, 

— Am văzul urme pe poteca meu, 
Teme «de paşi... le caută potera. Durui- 
tre! şi plângâni îşi înfundă capul. în 
umărul voiniculuii, 

— Cine crezi tu că se mai gândeste 
la mine? Cine mai bănnesşte că Du. 
mitru trâește, ascuns în desisul pădurei... 
hrana lui fiind trunzisul și prietenii lui. 
fiarele sălbatice ?* 

— Oare. nu tu gi auzit cu urechile 
iale, când hunieii lui Niiculăiţă mu spus 
că onril pescuit în iazul dela Vereşti. 
sunt eu şi nu tu ai plâns în faţa lor 
si a celor mulţi adunaţi acolo, plâns de 
bucurie, că nu era fratele tău cel pescuit 
și mort? 

Stia bine Smaranda. că tratele ei Du- 
mitru aven ctreptate.... dar ce simţea ea 
era ciudat... si toate astea din noaptea. 
când Dumitru sa furişat în sut... îl ro- 
dea dorul, să vadă pe muica lui şi pe 
Smaranda. Fa nu era culcată. Sedea cu 
capul în mâini, lu lumina focului dinu va- 
tră ce încă mai pâlpâia, lar mama ei 
şedea întinsă pe pat şi lacrămile îi 








wduse podul palmei, Fa. credea că fă. 
căul ei iubit, era întradevăr mortul din 
Yaz... numai Smuranda inu spus alt- 
fel... să-i nui lungească amărătele de 
zile, cu nădejdea că într'o zi... Dar... ut 
ciocănit uşor în ușă... i i 

Smaranda, ca nălurită se ridică și 
deschide “sa... Nici Dulitu nu a Lătrat... 
Și de atunci trăeste numai cu teuma. că 
cineva poate l-a văzut. că noaptea och'ul 
“ăuvoitor. pătrunde totul. 

Și toate astea. numai din nesocotința 
ei! Dintr'o plută. 

Cade sdrobiti pa trunchiul  trăzilit 
dela picioarele ei: prinde mâinile lui 
Dumitru. şi i le sărută. 

— „Numai eu sunt de vină, Duruitre! 
„si-ţi jur. că iam asvărlit miesandra 
tui Niculăiţă, mumii așa... să-mi râd 
de el... că prea se uita mereu la mine 
si în horă numai lângă mime se prindea. 
“Dar ininia Smarandei hate cu pute- 
re. Spuza-a ea oare adevărul? In râs i-a 
asvârlit miesandra din păr... sau, 

Nici nun aude, când Dumitru îi răs- 
ponde : „Tu ai asvârlit-o în râs. dar el 
nu a înțeles saga, a întorso cum l-a 
fost bine... el. fecior de maşneni cu stare... 
iar tu... fata lelei [cana nuiere vru 
nică. cu cinste și crezămărnt în Dummne- 
zeu... dar săracă. stâlpul ei, braţul 
vânios al flăcăului ei, 

Vitae parcă văd si acum... când l-am 
omorât... Tai acoperi; cu măinile ochii, 
=i un tremurat adânc, îl zzudni întreg. 
"Se "ntoreeu acasă. călare pe Suru.... 








mergea. încet... și cânta, ... cânta... dar 
când îşi aduce hine aminte. cântecul 


lui, era mai mult a jale! Fusese la vi- 
nătoare şi avusese noroc, Impuşcase tot 
ce_l esise In pază, — de parcă nu era 
<euan bun! Isi umpluse sacul... ce butu- 
rie era să fie acasă... 

Când să se apropie de colnie uude 
strigând : .„scăpaţi-mă.. Scăpuţi-imă," Dă 
pinteni lui Saru, care sperat și el, cât 
ai c€liți din ochi și ajunse acolo utile... 
Dumitru se seutură ca răscehit de fri- 
guri, 

= Nu de mai gândi, Duinitre !* Ş 

Nici săritura fiarei. asupra pradei, 
ceede el că nu e mâi uşoară, decit a 
fost săritura lui. când a recunoscut, 
după basmaua rosie ca macul învolt. că 
era Smaranda. Gleanţe nu mai avea. A 
scas cuțitul dela brâu și l-a înfipt. Nu 
stia cine e bestia care... dar când sa 
vostonolit înecai în sânge... au văzut doui 
ochi ca întunericul de negri... l-a privit 
cu ură, apoi ia închis, Alunci a recu- 
noscut cl pe Niculăiţă... fratele lui de 
cruce... cel mni bun prieten al lui! A 
luat-o ca un nebun la goană... si când 
nu lau mai dus picioarele, a căzut jos... 
iar când a deschis cchii, şi-a dat seama 


că ajunsese în inima pădure, acolo 
unde mai nimeni nu cutează să pă- 
trundă. 


— „Mârşavul ! nra păndit câud coho- 
vam vălceaua. Mă trimisese maica cu 
de ale mâncării: pentru lelea Safta... 
cu nu mai vidicase capul de pe pernă, de 
când a culcat la pământ. pe Ancuţa. 

— Te-am prins vrăţitoareo! înii zise 
el întinzându-mi mâinile. ku îi dau 
Mâna dreaptă, Il vrea să-mi prindă și 
cealaltă. iu dau să mi-o trag. Fl mă 


ia în braţe. Cu mă smucesc.., 


—. „Crezi ta că am uitat de nuicsan- 
Ara ce mi-ui asvârlit-o? Uite.0.... o păs- 
trez nasu uscată... și acum vreau și pe 
tine să te ţiu strânsă... 

Eu strig... el îmi prinde cu 0 mână 
pura... Mă sărută... apoi mă trânti în 
iarbă... Nu mai ştiu nimic. Când m'arn 








































deșteptat : ceru noapte şi maica plângea 
la căpătâiul un, 

Cu ochii închiși. ea rămăsese asa. ci 
și zidită, II vede pe Niculăiţă... ce nui 
avea... când se uita la ea! uita tutul!, 
dar sărutarea lui! Sb cămaşa de h- 
romgzic tin ţesută, sânul ei se ridic. 
parcă spenint de ce simtea. 
„Dumitru o privea aurit, «leii scă 
ŞI pusca din mână, Inţelese sulevăru 
groaznicul adevăr, | 

Cu laz=ul pierdut, întrebă: „Lai nai 
văzut re atunci? 

Ca în vis, Smaranda, îi spuse, cutu 
într'o zi, când cu se 'ntercea dela isv 
cu urciorul pin, La găsit mângăind 
Suru ce păştea iarbă. în ograda lor. 

Când Ta văzut a dat un țipăt, de to 
satul. a eşit în uliţă şi ureiorul i-a căz 
sfărâmându-se în bucățele nici, 

— „Nu te speria de mine, Smiranda! 
uram făcut sănătos și am venii să te 
cer mimei tale. vreau sănii fii 
vastă... și în locul lui Duniitru 

Esi afară ! câine blestemat! iar 
te groaza ţipătului ei... a eşit. furi 
pe poartă, 

Vino cu mine, Duniitre?! nu te ma 
las aici. Intânuplă-se onice. lin foșna 
putewmic o desmeticeste. Crenpile, îngr, 
zite de furia cslor ce le dă la 0 pari 
irosesc ca aprinse, 

-- Ah! tu evai? suflet negru! zi 
Smaranda, acoperind cu iuțoală cu cor 
pul ei, pa Dumitra. 

Trage acum în mine! dar lasă în 
lele să-mi trăească... upoi să bei tot sân. 
ele meu, că Să-ţi astâmperi setea de 
ură, 

Urmă apai un hohut de râs ciudat. 
ca de monstru, dar atât de îndurerat, 
că pădurea îşi clătină frunzisul, sfioasă, 

Niculăiţă, aruncă pusca din mână și 
făcu senim tovarăjilor înarnuaţi să se 
tepărieze, 

Rănmuse apoi, cu ochii aţintiţi asnpra 
Smarandei. In eu, vedea innaginea via, 
a frumiuseţei, a cinstei, a credinței, și a 
iubirei de mamă şi: frate. Toate fr. 
mântările lui de ură și răzbunare, se 
topiră în patima lui cea „mare, pentru 
Smaranda cea miâudvă si frumoasă! 0 
părăsire de sine, îl făvu bun, asa cum 
îi era firea. Căzu în genuuchi. 

—- „Tertaţioruii 1... dacă nou, faceţi ru 
vine ce voiţi. nunvail lăsă întii 
să vorbese, 

— „lubirea ce port în inimă, dle cani 
am cunoscut-o pe Smaranda, este mal 
mare decât voinţa mea. Na um srl 
tată... nici mamă ca a voastră, caras 
cădlească în mine, simţiminte frunwase. | 
hubesc cu sălbăticie. lertați-mă! și pri. 
miţi ca maica voastră să. fie și a mea, i 
iar de nu, locul unde stuu acu, îi 
mormântul meu, tu Dumitue, prietenul 
meu bun și Arept! Nu nai voese si 
trăese! Aplecă capul îr.durerat așiep 
tându-și soarta, 

Intreaza fire nobilă și penornusă a 
lai Dumitru, tresări, la auzul celor tr 
tite. Ca uu torent amintirile cele ri: 
moase, îi troc prin faţa nchilor li 
uzor la o parte pa Smaranda îner:: 
nită si fără să snună un cuvânt, înailu 
spre Niculăiţă, îi întinse mâna, ca sa =: 
ridice. Apui se întoarse și luă pugea de 
jos şi bismaua, în care-i adusese Su. 
randa o cusmă. Alte lucruri nu nai 
avea ! Mai privi odată de jur împrejur, 
își înfundă cuşma pe cap si o Îuă ina: 
inte. pe cărarea, unde altă dată nu se în- 
cumeta să meargă. 

In urma lui. Snearanda și cu Nicu. 





















Trebue să recunoaştein că poezia nua- 
sră a atins unele culmi, pe cui proza 
nu le-u ajuns încă. In continuă periee- 
une, versul nostru şi prozcdiu noa- 
stă au espătut atâta armonia înternă, 
aâta suneritale nnuzicală, atâta sime- 
Wia arhitectonică încât se pot compara, 
i uceastă privinţă, cu cele mai vechi 
și «lorioase literutuni. 

Si proza noastră cunoaşte scriitori 
jnarte mari ca d. profesor Iorga, fourte 
paternici si minunați povestitori ca A- 
exandru Cazaban şi Nestor Urechia. 
Totuși. în literatura de rupă război, în 
“perial, unii ronameeri au o concepțiune 
materialistă a vieţii. Le lipsește uureola 
acelui ideal, de car2 opera de artă este 
21 o vi întunecoasă și cu soarele în 
eclipsa totală, 

Cauza ? este spectacolul trist al vieţii 
politice «dela noi şi nai de peste tot, Cu 
ve sati fără voe trebue să arătăm rău) 
incomensurahil ce-l aduce spiritului în 
dezvoltarea sa şi edncaţia naţională - 
politicianisinul. Ce inleul să caute în via- 
ti. scriitorul. când, în jurul său, proto- 
lipi. în care îşi alege erdii. tin, prin 
politică să ajungă la glonii, la mărive— 
si nui ştii! — poate. la nemurire? 

In toate direcțiile existenţii mcastre, 
on. căsi în cele rii multe cazuri, pe cei 
iuvântiţi. ne demazogi care Surt un 
mn de minoritute a poporului, ne izbim 
le cei grăbiţi ca să ajungă, ne împie- 
licăm de cei ce sunt gata la orice cont 
pronisuri pentru a-şi face o avere. 

Ponte uceastă privelişte a fost gene. 
milă după război, dur la noi se resinte 
mai mult ca aiurea. In țările cu o ve- 
tthe şi înaltă cultură sunt instituţii au- 
Monome nuţionale, cure nu  trăesc din 
plitică. ci sunt creațiuni imdependente 
ale națiunei, Astfel presa, literatura, u- 
eversită țile_ sceula. armata, amapistra- 
tura, adiinistraţia trăese dela sine fără 
imestecul politicei. La noi — inutil să 
să descriu — că lucruri foarte nuuni de. 
ind, de cele mai multe ori. de oameni 
arte mici, —- și. curul statului se în- 
undă de multe ori în noroi. din aveu- 
kă cauză, Ă 
Imi vei pernute să nu mai insist. Dar, 
um literatura, mai repetămi odată. este 
wm rcflex al vieţii. cangrera socială se 
imite prin creaţia artistică, 

Ori cum, în zăpăceala critienj de bi- 
ericuţe, care încurcă lunea. dintre nul: 
ele veviste ce apar, dintre atâteu idei 
i păreri care induc în eroâre altele îi 
ăpăcese si numai câte o voce izolată 
mai văsună cinstit si obiectiv. în toiul 
eutățilur şi a niuizeriei, literatura noa. 
dă este în plină efloreseenţă, 

Când valurile iguorantismului și obs- 
uruntisuuului postbelic se vor anihitu 
mo situație economică  liniștitonre. 
ind societatea se va stabiliza, ca și 


DN IN ONB E IRI 
iţă, păgese tăcuţi, Adierea blândă, a 
biţi ce începe a se lăsa încetul cu 
aetul, o înfășoară toată și i se opre- 
e în sufiet. - 

„Ri mergeau să aducă ucusă mamei, 
are aștepta îngrijată şi tristă. iertarea, 
niştea si nxuiţuunirea, 

Nu se auzea decât freanrătul usor al 
auzisșului, asemenea uriui cântec «de 
Bpine și dur, MARTA COSOIU 











moneda, ajungând la acel echilibru din- 
tre forţe şi clase care constitue itevă- 
“ata înflorire a “tui popor. atunci cre- 
dem că şi materializmul în proza noa- 
stră va dispare, Am spus materializa 
si nu realizm. pentrucăi scriiterul și ar- 


tistul în genere. deşi culeg elementele 
donstiucţiei lor «lin realitate, tatus a- 


ceste elemente sunt un pretext pentru 
« crea co lume nouă, mai bună, idenlă. 
Tolstoi, ca şi Ibsen. în cea nui crasă 
imaterialiiate, urmăresc un vis de aur 
si ercii lor se luptă pentru găsirea uce- 
lui adevăr care linisteste  constiinţele 
turimentate, cara înalță. pe om deasupra 
contiugenţilor și crează — idealuri noi, 
puncte de sprijin noi pentru om în 
iupta. vieţii si în mersul lui spre uu 
»xcelsiur perpetuu ! 


Imediat după răzoi ne cuprinsese un 
pesiruisrm distruaător asupra scartei ci- 
vilizaţiei şi culturii noastre, Se credea 
că experiența acumulată de omenire de 
sutitui de mii de uni va fi aruncută cu 
o cenuse în toate vânturile, Semidocţi 
fanatici. călare pe câteva principii ele- 
imenture si unilaterale, credeau, să tran- 
sforme societatea noastră de uzi pe 
mâine, lală ce era, însă. cu neputinţă, 
Săpăturile făcute în  Mesopotania de 
Nord, unde su descoperit o mare civi- 
lizaţie sumeriană, cu trei mi; de aui 
înainte de Christos, alte săpături făcute 
în desertul! cobi. cu obiecle găsite. cu 
ntulte milenii înaintea erei noastre, ne 
dovedose că în civilizaţie sunt pături su- 
prapase în scoarţa pământului. Din ce în 
ce mai mult. afirmările anticilor asupra 
existenţii Atlantidei, vast continent ce 
Tar fi Înghiţit, întrun cataclizm ne mai 
pomenit, valurile Oceanului Atlantic, sa 
confirmă de geologi, de eeograti și «le 
sondările anh-oceanice făcute de sa. 
panţi. 

Să nu ni se pară deci că tot cesace 
este azi ar fi an rezultat al lazardului, 
din contră este o acumulare de experien- 
țe infinite, civibhzaţia si cultuna noastră. 
Printrun flux si reflux, această civili. 
zaţie si cultură a trecut dela un con- 
tinent ia altul, dela o epocă lu alta. dela 
un popor Ja altul, ca şi acei lampadutori 
atenieni. cure treceau forța vieţii, dela 
o mână la. alta, spre veșnică perpetuare 
și primonire A existenţii omeneşti. 

S'a crezut că bolşevismiul va trans 
forma orienireo. aşa cum Sa crezut că 
0 va face crastinizinul acuma aproape 
două mii de ani, 

Adevărul este că revcluţiile nu aduc 
decât cel mult corective s&ciale, toate 
inerg apoj pe vechiul făgus si este o 
ikuzie numit cârd ne închipauim altfel, 

Deaceea când spunem acuin aproape 
zece uni că „Credinţa în poezie, în fari- 
cirea care a găsești în sferile ei olimpice, 
a dispărut aproape“ — ne-ar înșelat. 

In totdeauna. în mentalitatea omului 
de rând, poezia este un lux, ceva inutil 
și chiar periculos pontiu individul prae- 
tic. Izvorul ori cărei creaţiuni însă este 
poezia. Acea desimteresure. acea drago- 
ste nemărgimnită peniru iiuleal. acea înăl. 
tare continui ce naste geniul, eroii, con- 
ducătoriţ de popoure, inventatori fară 
număr, — toate aceste sentimente unice 
decurg «din fântână. cnistalimă şi eternă 
a poeziei, 

Nimeni nu su făcut ilustru în istorie, 


UNLVIERSUL, LIFERAR. -— 7601 





ce'alnc en Ualepear'ea 
UNELE CONSTATĂRI LITERARE! 





de ION FOTI 


în creaţia artistică, în descoperirile şti- 
inţitice, în marele acte războinice și po- 
litice, în materie de religie şi gândiri 
fhvă aitiuosieră de pură  ideaţiune a 
celyr nouă Muze. ; 

Astrel când credeam că poezia vu 
muri. o serie de tineri plini de talent. 
an arătat că este încă în plină desvul- 
tave. Strălucitor de tinereţe şi având 0 
limbă colorată, pregnantă, însemnând 
un nou popas în literatură, ne-a venii 
Rida Gyr. Toată frumuseţea mărininioa- 
să a Olteniei, vitejia flăcăilor sii, splen-. 
doareu turmelor sale. chiotele vo:nicilor 
sil, graţicasa iuţeală de cerb a fetelor 
«ale, logendarul devotament, dela pri- 
măvară majestoasă în verde şi lumină, 
până în toamnă bogată şi aurie, din 
vară 7ăniialitoave de rod, care coace și 
arde, care întărește și distruge, până în 
iuena cu peisagii de Alpi si de stepă, 
toate le găsim în imagini, le adnrirăre 
în culori. le gustăm în sunete şi arnio- 
nie. în frumoasa poezie a lui Radu Uyr. 

Această primăvară poetică. dovedeşte 
că ireversibilitatea. lucrurilor omenești. 
stă în aparenta suprafaţă a lucrurilor, 
ideia eternă platonicianăi ce  întrupă 
Fruuosul și Binele, în nenumărate for- 
me. în contrast cu lumea înșelătoare — 
mai bine schimbătoare — a fanomene- 
lor care trec. Intre părţile constitutive 
ale sufleiului (moleculă a inteligenței 
supreme «după stoici) — este şi aria, de 
acecu este nemuritoare în afară. de timp 
si spaţiu — şi când răsare, sub întru- 
pările cunoscute, pureă spiritus  intus 
alit (spiritul care o hrăneşte) trezare 
dintre rânduri. din blocul de matanoră, 
dn pictură, din monumentul arhiteto- 
nic san din sunetul armonios -— de a- 
ceea ne înalță şi ne dă voluptatea. pe 
eave materia nu este în stare să ne-e 
dea nici odată. Gustânt arta, deveniti 
aproație olimpici, vutem înfrunta chiar 
minunata lume au zeilor — pe care a 
creat-o tot Inteligența Supremă şi 1mi- 
nurnatfa funtazie a poporului grec. De u- 
cein bcenul poet care-şi fumează cu de- 
liciu mucul de țigară până la carton. cu 
capul în stele, îl credem pe cuvânt când 
se declară că se simte mai fericit, u- 
proape flămând si vagabond, decât... un 
împărat si-i zicem. A 

Pcetului creator îi sau îngenunchiat 
odată puternicii zilei. Ilowmer îl numeşte 
„divinul cântăreţi, prin gura lui vorbesc 
zeii: pin el trăesc. se desvaltă și se 
închează popoarele. 

Slăviţi-l! Dacă. aruncaţi cu pielre îu 
el, zeii se vor răzbuna si mici cenuşe Hu 
se va aleze de noporul ce ocărăste si 
blasfemă pe poeţi ai ne creatori. 

Na fast un profet al neamului. cel inui 
nare, care a spus fatidicile cuvinte 


Delta Nistru pâna Tis, 


Si cutremurat. un near, în suferinţă, 
a Pealizat visul secular. 
Tot un un poet al nostru nu căutat-a 





Viitor do cur România are! 

Si-l va avea acest viitor! căci enerzii 
vebiinaite și formidabile zac în massele 
noastre populare. — 

Infiorirea poeziei ne arată că aceste 
energii izbucnesc puternice şi acum. 

1) Dintr'o conferință ţinuta la Teatrul Na- 
"ional din Cridova, în zina de Iu Noembric a. c. 














UNIVERSUL LITERAR 


72, — 








na sipeannaca Beni e 


LE DERNIER TZAR 


de MAURICE ROSTAND 





Pe gherghetul vren:ei inchipuitrea hru- 
dează văl striveziu. Infloresc ici colea 
minunute arabeccuri de fir,  pctule de 
sulf, crini de argint 

Cu el, sulsbie. Legenda se uăteşte, se 
drapează. 

„infanta în haine 
nează astrel, Istoria, regină imebătrăviti, 
Adevărul sedus, robit, apleacă capul. Lu 
domneşte nesupărată. 

Dar. 

Un îndrăzuei utuant sal tanteziei dex- 
frânate, a croit. eri haina privilegiată 
și-a îuvesmiântai cu cu un fupt istorie 
născ, 


de puradă” detro- 


oa 

Șă-L ceit, nu pot. . 

Cum nici să strig priviuhetoarei : Taci, 
san copiilor să le pretind să nu mai us- 
culte basnue cu împărați de verile și de ros. 
cu balie Cosânzene, cu PFeși Frumoşi. 
gură de ur şi cu smei încruntaţi due 
sânge. 

Că i-a plăcut poetului să-și denutmeu- 
scă pe Iupăraţi Lenine şi Nicolae, rlu- 
cesa Olpa pe Cosinzeuna și smeul le- 
voluţie : de ce să.l ţinem de rău? 

Deoarece versul ne-a legănat, aminti. 
vea ar fi păcat să susţinem cii povestea 
cu sfârsit cunescut ne-a lăsat pe deplin 
rece, Truvestit, adevărul și neverosimilă 
fabula, dar ne-an. smuţit uneori ochi: 
umezi şi pulsul inimei mai grăbit. 

Au nu şi-u înpplinit astiel menirea de 
cântăreţ inspirat, poetul ? 

Stiu bine. la eşirea din cercul de vraji, 
vestinsntul minunat se destramă. Na 
fost cusut, abia însăilat. Totuşi să nu 


Nam ajiuus decât lu primul capitol al 
României Muri ! 

lie dercni cei tineri să ilucă mai «le- 
parte steacul măririi. pe care cei mai 
bătrâni, sau care calcă pe pragul bătră. 
neţii, l-au înălţat fâifâind în bătălii me- 
morubile şi în victorii: decizive. Și fie cu 
acest lucru să se întâmple în toate da- 
meniile 

Este ururea bătrânilor, cari nu voiau 
să închidă ochii înainte de a vedea un e- 
veniment mesiuti. în orice caz dacă 
Moartea nu-i cruța -— ultima lor dorin 
ță era, ca fiii si nepoţii să facă întru: 
tâta bine încât ţărâna lor pământească 
să sn odihnească m'alţumită. 

O mare credinţă a trasgresiunii sutle- 
telor „cure sa păstrat şi la noi. si cure 
a mântuit de atâtea uragane teribile po- 
porul nosiru putând suporta atâtea se- 
cole de “umilinţă şi nimicire ! 

Virtutea de căpetenie u peamului nos- 
tru fost_a credinţa! 

Si când afirmăm noi ceva. în marile 
probleme naţionale, credem că va fi, 


Și vu fi! 
ION FUOTI 








Ivageru tără milă firile cd aţă 2 pe mo- 
sorul ironiei Să nu depănin toută taina 
unui vis de poet, căci cu o clipă mui în- 
nainte, um sburat şi nei cu el pe ariviie 
lui Pegas. , 

Filmul : 

Ia Paris, 

Claude Francois. licenţiat în litere. să- 
rac, poet. Are vo mamă, o prietenă. o 
dracoste. Mama: aospodină. prietena : 
vuralivă. dragostea: o poză fără nume. 
Vrăbiuta din Paris, prietena a dat un 
anunţ la iurnal, pentru ca să-şi găsea 
«că pretu o funcţie, Catastrofă ! 
sit textul. Licenţiat — a fst 
prin : Parizian! i 

Vurbă cu. Noroe Sau cel prițin, usa Sar 
zice, lată: pe trirnisul destinului, Con- 
tele Nitrhevo (nimic). la ademenit un 
ligaro. tocmai termenul urosit din a- 
nunţ. Artistul Joffre-Nitehevo împarte 
cu o neîntrecută bonomie. bobiruuce la 
adresa rinrului Pigaro. şi tămâie: „Pu- 
rizianului“. iar cu o voe hună de „pupa - 
zateau, lui Claude un post cie profesor. 
în Nusia; elevul, un copil de zece uni, 
numele : secret. Claude nehotărit se stă. 
lueşta cu mama. llm! Sar zice că Suu 
e moscut pa vremuri, bălrânii do azi. 
Chuf + 

Claude iscăloste angajamentul. 

în Rusia, 

la palat. tzarina 


4 Qre- 
îutocuit 


patru ducese, has- 
pulin. Nitehavo: şi în sfârsit Claude; 
tet nedutoerit. încă. (naiv e. poet), Ale. 
sis. Pozu liră nume, însuflaţită : ducesa 
Olea. Claude va rămăne la palat, 


1914. 

Ajun de mobilizare, Sasonof vrea răz- 
boi, Tzasul nu stie ce vrea. Tzarina tre- 
mmură, Olaza plânge. Alesis nu mai are 
chef de învăţat, Rasputin e la spital. ră- 
nit. Claude pledează aprig dreptul la 
viaţă, condamnă răzhoiul.  upostrofează 
pa Sfântul Tzar. 

Deelarareu războiului, si ui declaraţie 
de drnenste, 


Duţă 3 luni, 

Tzarul la frout,  Tzarina înlirimioră, 
Claude, în sfârşit, gata de plecure. Nas 
putin hipnotizzază pe Alesis, care pre. 
zice viitorul, asticl a doua cară desvă- 
luit publicului. Adio, Făgăduinţi. Flori, 
Durere. Mariuerul — dădaca vorbeste 
lui Alesis cu glas necunoscut. 

In pivnită, 

Garda roşie. Claule travestit în călău, 
(Du-tmi cereţi să precizez, cum se face 
do-a revenit). Tzarul si Lcuin, faţă în 





fiţă. Nugăciunca «iun urină. Chiude și 


Olea. Garda Nosie! Foc! 
Curtina. 


lută caravana, - goală. Broderiile: 
trăgezime copilkirească, accente sincere, 
avânt, enoţia, vers, vers, vers, Su ls! 
în umbră: noduri multe. înăcdituri su. 
părătonre, saiele grosolane. 

Se uplaudă fără sgârcenie, e și just si 
fie asa : dacă poetul a voit să ne destula 
uzul, să ne sgândămrească sensibilitatea, 
a isbutit. 

Evocareu figurilor, încă vii PYÎn Dle. 
uorii, e aneveivasă. Vlodelele au fost i- 
dentificute, toate. afară de Rasputin, A- 
cesti. nu seumănă cu nici unul din por- 
tretele cunoscute. Cecace stiam despre 
atmosfera familiei imperiale rusesti, se 
desprinde foarte bine din tabloul înfăţi. 
sat Furia ucigătoare a războiului e ter 
feliiă cu tărie, aşa cum se cuvine. bin 
întrevederea Tzarului” cu Lenin, sur 
prinzătoare. îndrăzneață, scânteiază o 
clipă de emoție adevărată, prin cincni. 
veu a două idenluri sincere. Ernoţionani. 
tă. și scena rugăciunei; nu inerozeşta 
însăși elipa din urmă, simnulacrul de e. 
xecuţie, efect ratat,  ris'peşte emoția, 
Când cade cortina, le si simţi stăpân 
pe spiritul critic 





















Interpeaturea foarte bună, foarte la 
punct. 

L.uctinita Pituoff ce chiar dofnul rus, 
bolnăvteios, sensibil, precoce, cumplit de 
viu. 

In tzarina, ina Beranaere. exceleulă, 
Croaţia îi face cinste artister, reabilita 
ză modelul. 

Hscande-Claude Francois are avăn: e 
natural, tânăr, lirie 

D-na Huguetfte Ex Douflos, surpriule, 
Paâpuşa albă, blondă, roză, știe să sufere, 

Jofre-Nitechavu, se amuză si amuză, 
Jonglează. primetează, ciselează versul, 
e tin, și spiritul, 

Toate rulurile sunt cu talent, și cun. 
stiință ţinute Nici o notă falsă. 

In unbra unei Loji, autorul, Din huze 
ni încetat o clipă să seandeze versurile 
ce răsunau pe scenă, 

Poct. post, poet! 

In sula unde a lriunfat, de atitea ri 
plutea.  ingăduitoare, umbra marelui 
Nostazul, sentură idu-si laurii săi asupra 
urmașului, 


Paris, 1929, DIMITRY 


LINIVERSUL LITERAR, - 705 





pp 5 cs sHE a c es 








EXPOZIŢIA SILE IONESCU 


SALA ILEANA. — CARTEA ROMÂNEASCĂ 


Materiulismul holnăvicios al timpuri. 
br actuale, a pătruns până si tocurile 
ele niai tainice, de unde alte sri vadia: 
westitate, idealism şi dragoste de fru- 
m:s. Bare ori şi anevoie întâlnezte por- 
hiri vireine, sleburasate de speculuţiu- 
hile ziluice cari nu creiază ninuie, siu 
tel mult glorii ctfomere. 

Artiştii nostii. bunioară, nu au fost 
iei ei cruţaţi — în mare parte — de 
htmosferu egoistă a tipului, schimo- 
msind și fulsificând desenul şi culoa- 
we, redând o realitate  dispensată de 
liscernământ =i gust, creind ca atare o 
prtură înrudită cu jazz-ul, pusă sub 
dicheta pedantă : „„modernisin”, 

Sile Ionescu se arată ca o excepţie fe. 
mită! Vemt. dela Romu după zece uni 
de studiare amănunțită a tehnicei ..fru- 
mesului“”, aduce o înseninare, ce lori 
și fie de lungă rlurată. în unea noastră 
































Vitele puse în poiantă, Larbu proas- 
tă trosueşie sub boturile lor albe. 
Din dosul unei tufe de teiu înflorit. 
msn” capetele a doi copii: unul blond 
i ciutulit, de băiat, ultul brunet. si cu 
ingrijive pieptănat, de fetiţă stau iun- 
iţi în iashă şi ascultă svonurile pline 
le tuină ale pădurii, Alături, se clati- 
hi un vtăstar; amândoi şi 'ntore ochii: 
e mierlă svâcni ca o miuge le gumă 
i o luă înnapoi sperioasă. Copiii au 
puinit în vâs şi iar au rămas tăcuţi. 
Departe. undeva, a trosnit: poate un 
opac su prăbuşit. poate. Copii sau 
nfiorat. Si mereu pornesc suumote ne- 
nțelese, urmate de tăceri parfumate... 
De la un timp, atenţia băiatului a fost 
rasă în altă parte; pe gitul fetii se 
sau citeva vaze de soare. Luă un fn 
rsor de iarba şi cu vârful lui tremu- 
Rtor îl atinse: fata sări în sus, cu o 
ardă de arc. 

— Sezi hinişor! 

— „„Leano! hui să ne giucăm. 

— "Pl! Lasăcmăn pace! 

— Hai, fa, „de-a ascunselea” — insista 
ţisul băiatului rugător. 

— Da eu să niascutul şi tu să mă 
tauţi 

— Du! întiuzie răspunsul lui, Cut 
viitor. Se aşeză cu faţa la pământ, 
ar dânsa plecă printre tufisuri. 

— Cucu! se ivi în luminiş sfrigătul 


Aprouve toute tablourile lui 
studiere de uproape, repre- 


picturală. 
comportă o 


„zentând o notă personală în felul cun 


ese îrutat. Ceeace atrape atenţia vizta- 
icruliii — uneori a clientului — sunt a- 
velea. ce aparaţin ilificilului gen. al ca- 
pului de expresie, „Cap de bătrână”, 
„Cap de copil“, „Cap de napolitun”, etc. 
toate sunt aşa de plastic şi viguros re- 
ate încât parcă se desprind din ramă. 
Sile Ionescu a stiut să imprime întrun 
gras superior, concordanța perfectă in- 
tre stare sufletească și atitudinea fizio- 
ivpică a personajului studiat. 

lennuarilo da Vinci. obişnuia să spu- 
uă că un portret trebuie să se preziute 
astfel, încât să pară roflecţia unei figuri 
intro volindă. Siie lonescu se arată în 
această directie. de o abilitate artistică, 
demnă de remarcat, Puterea superioară 
de expresie a artistului se arată şi în 


fetii av băiutul sări de Jos si plecă 
in spre sunet. Dar, cum alerga printre 
tufe. cu cupul gol, cântecul cucului se 
auzi în spatele lui, Isi plecă urechea 
la pământ: nu auzia nimic, 

-— Îim! a dracului: merge încet! 

Și o luă la fugă iar, turburăud ramuri 
si speriind păsări. 

Insă „cucu”-l răsăria, 
colo și, twldoauna 

Si era. necăjit. 

--- Ah, Qac'aşi priude-o !... Tare's prost. 
Se profăcu că fuge tropăind din pi- 
cioare, dar rămase în acelaş lor. 

Nu sa înşelat. Saude foşninid pe-u- 
proape frunzişul şi întrun lutuinis, a- 
păru fetiți, strecurându-se ca o căpri- 
oară plină de teamă. Ridică capul. des- 
chise buzele roşii să strige, dar sunetul 
se topi în sforțarea ei de a-l îimpiedeca. 

Mai bine să se odihnească puţin. 

Băiatul îsi zâmbi. Printre frunze ză- 
ria cbhipri văzător al fetii si-i veni în 
minte un crâmpeiu de povaste, cu o fată 
rătăciti prin codri fără margini și un 
zmieu cure vine so fure. 

Şin imavinaţia lui. se vede pe dânsul 
un zmeu groaznic, cu burba nare şi ţe- 
poasă, sărntând fata, iar ea sbătându-se 
și ţipând în bratele lui păroase. 

Se ridică încet din ascunziş dar o ra- 
mură trădătoare. făcu pe fală să ishuc- 
neascăi din îurbă ca o bombă și se ia 


când ici, cârnul 


în urma lui. 


alte direcţiuni, Peisaj din Roma, Pod 
peste Tibru, Arcul lui Titu, Forul vo- 
man. Vedere din Roma, Cupola lui San- 
lo Vietro oferă prespective bogate. stu- 
diate pe alocuri cu detalii în orizonturi 
largi și luminoase.  lile revarsă ucea 
notă personală fiecărui subieci — de an- 
tichitate. de măreție san splendoare —.- 
pe care o simte şi acel ce nu le-a văzut 
în preporţia lor reală, 

In sfârşit, tratarea fină, detaliile iut- 
nunat redate și coloritul strălucit, își 
săsește aplicare sub o formă do alensă 
măestrie în:  Garoafe roşii. Trandafiri 
roşi. Ochiul bonlui, Flori de Migdal... 

Expozina Sile ionescu dela Carieu 
homânească este prima din toamna a- 
nului acesta ; ea aduce un curent nou; 
fie ca acesta să prindă și să creeze o al- 
imosferă de realizări frumoase. 


MIA, GIL CONSTANTINESCU 








RAZE DE SOARE 


la fugă, Răiatul, triumfător și urnmăn- 
dusi firul gândurilor se ţinu pe ur- 
mele ei. 

Nu spuueau nici o vorbă. Ramurile 
clintite se înfivrau, frunzisul foşnia, iar 
vrin :imțezisuri, razele soarelufi stră- 
iuciau în creştetele lor. 

De câte ori ra fost gata so prinilă 
Atunci ea făcea gura nuititică ca 0 vi- 
sină şi, după ce sinula o mutră îună- 
crită ca a lui. râdea. Si trilurile ei, 
porneau limpezi ca nişte cânturi ale pă- 
durii, 

Intru parte. pădurea era ţasută cu 
plante acăţătoare. Aici sa încurcat și 
a prins-0. Cu niijlocul ei micuţ în bra- 
ţe o trăse spre dânsul. 

Ea îl învălui intvo privire fricoasă. 

— Lasă-mMă 1... Nu. 

Simţia o plăcere sălbutecă strinaănd-o. 
Vroia so ucidă ţipând, svărlocindu-se... 
Grarile lor se upropiaseră atât de mult, 
încât suflurile lur calde se uniuu. Prin 
cămaşă îi simţi rotunjimea sânilor ei 
mici cât niste merişoare. Si 0 dorinţă 
neînţeleasă îi îndemna să-i chinuiască, 
De-odată. îi prinse buzele întredeschise 
şi i le surobi într'o sărutare dureroasă... 


Pădurea rădlea în soare şi din depăi- 
tări veniau înfiorări tainice. 
GI, BEHDAN 





703, — UNIVERSUL LITERAR 





05 $ Să % N-susea... 


“SCOALA POPULISTĂ. mu nui dat v 

notiţă asupra scoalei populiste, O com- 
pletăra, după ce am citit. articolul pu- 
blicat în „Mercure de France” de unul 
din sefii seonlei d. leon Lemonniar. 

Populiştii cred, că romanul ca gen li- 
terar a degenerat, Se consideri romane 
tot felul de lucrări nelitesare și în care 
artificialul e respingător. Au contribuit 
la deformarea romanului morulistii si 
sociolozii și eriticii, cari ca să deavolte 
anunie teze, sa să probeze anume idei, 
2u recurs la roman, 

„Romanul c făcut ca să dea u inuuine 
cencrelă din viaţă, nu să rezolve ches- 
tiuni, pe care le ridică viaţa. 

Populistii vor să se inspire dela natu- 
rolism, dar să se distingă de naturalisnu. 
Pepuliştii resping „scientăsniul lui Zola, 
dialectica romanului psihologie si pscu- 
do.roranul de cbservaţii”. Ei înţeleg să 
pană observația în cevvieiul imuginaţiei 
si al insipraţiei, sau cu expresia d-lui 
Lemonnier, --- „să transpună observaţia 
"4 să imagineze realul“. Si pentru a- 
ceasta, — „contact cu poporul”, Ponorul 
procură materia! anal pentru VO 
man. Literatura burgheză şi-a sleit mij- 
loacele, 

— Dar de ce sau numit 
școala lor „populistă: ? 

—- Fiindcă. „poțiulist” li sa părut că e 
cel mai violent cuvânt împotriva snobis- 
mului, 

Pogpuliştii vreau adevărul, 

lar celor, cari le spun. că 
este în realitate un adevăr 
plex și mai adânc“, i, 
văspunde : 

— Ducă sunt, două adevăruri, noi pre- 
ferim pe cel mai robust. pe cal care e 
mai al poporului, 

Adică, simulu și sincer. 

Dar acestea se spun În prograni. 

Să vedem apenile. 


„populisti” si 


nu ciucdlatul, 
„ciudatul 
neai COnm- 
Lemunnier te 


OMUL DE AVANGARDĂ. Citez urină- 
toarele dinir”un axcelent articul al lui 
Camille Ntauclair : 

FE intrun fel un profesionist ca, inde- 
vendeut şi om «le stânga. Se convinge, 
că progresul în chestiunile de artă si 
spirituale, e o neceşitute  cronolozică, 
(e se înce azi, trebue să fie. — pentru 
el — fireşte mai bun, decăt ce-a fost eri, 
numâi pentru că se face azi. Si mâine 
negreşit va fi mai bine, pentru acelas 
simplu pictiv. Oral de avangarilă iina- 
einează prouresul ca o linie ferută, in 
linie dreantă, din staţie în staţie. „mai 
bine” până la un punot idlcal. Și omul 
de uvungardă e instalat în trenul. carea 
mere pe acea linie. Zadarnic îi explici 
că e ridiculi idnlatorie. credinţa lui în 
linia dreaptă, peniru că istoriu artelor, 
asi istoria tuturor manifestaţiilar orme- 
neşti “arată că totul este ciclice si că 
trece sin nou prin aceleaşi stări, lu in- 
tervale mai mult, sau ma puţin lungi: 
că sant mii de probe. că drumul lui de 
fier în lac să fie în lin'e «dreaptă, e cit- 
cular. ca litia de centură a Parisului. 
Onu! de avangardă nu se ccupă de is 
torie, ci de muzee, ideea eternei reîntoar. 
ceri cl no poate înţelege. Toitus el uu 
urmează o linie dreaptă. Inclină mereu 
spre slângu. Omul de uvangardlă e de 
stânga. 








Ceai Z OHcnr-asei 


Odiesul vocabular politie s'a. introdus 
în clanurile literelor şi artelor. E stru- 
ni, să vezi oumeni Anteligenţi adnti- 
țănd în donieniul spiritual. hilra îupă- 
iată a reacţiunii, 


In „REVUB DE PARIS“. ul. Guy «de 
Pourtiuls și-a terminat seria de arti- 
cole asupra Tai „NIETZCHE IN ITALIA“. 

In Noembrie 1588, Nietzsche a dat 
semne de exaltarea. In Decembrie, în tim- 
pul unor funerarii prirciare, a crezut că 
asistă la propia-i înmormântare. Sa a- 
mestecat în mulţime, spunea, că este 
cardinalul Antonelli si ar:0i oprind pe 
trecători li se adresa: 

— Yiri tiniştiţi. Sunt Duninezeu. 

Si-a mai trăit 12 anii viaţă pur vege- 
tativă. Se duceau prietenii să-l vadă, ii 
privea e il a dar cine stie dacă-i re- 
cunostea. La 20 August 1000 se boluăvi 
de congestie pulmonară și după câteva 
zile muri, 

Articolele hui Pourtales sunt scrise ci 
adânc sentiment de pietiate. 


Si acum să roveniiu la noă, în țară. 
Ne oprim la revista  „RITMURI* dela 
Brasov. 

D loan AL Bran-lLemeny rezolvă ct 
autoritate „problema artei. mientareu 
noastră, 

Zice cu autoritate, fiindcă d. Bran- 
Leimeny scrie autonitar. 


Cităm : | 

[n concluzie : elementul etnir PREBUL 
îsublimierea e a noastră «pre e insera 
auteritatea autorului) să deterenine sub. 
ronştient situarea persuanri creatoare 
fală adr perspectivele și caracterul opere- 
lor sale”, 

Și după această vezolvire a problemei 
artei (asa e în titlul articolului), d. le- 
meuy rezolvă şi chestiunea orientării, 
astfel : 

„De bună seumă că e util să cesimittm 
ideile "ari ale patrimoniului punoarelor 
inuintate, Păitvunderea uceasta Irebue să 
se fucă însă printro utentă srleeție, cu 
sinpirul scop de « umplifira, întări şi 
imtbelşuga propriu! nostru tezaur, 7efi- 
ucudu.se orice imitație sa îmnpr te mutare 
servild,. sau cinică”, 

"Definitiv, Jandarrnuii lu graniţă si lăn- 


pă ei vamesii culturuli, 
Bu 
+ 
DESPRE „FOAIA TINERIMII* nam 
avut ocaziunea de mult să vorbesc. E— 


desigur, o nedreptate făculă acestei pu- 
blieaţiuni care de 13 uni serveste aşu «le 
frumes litoratura românească, Și că lu- 
cerurile stau asa se va vedea usor (lin 
cele ce urmează. 

IN PRIMUL LOC oaia Tinerii” 
stie să-şi informeze cetitorii ţinându-i 
în curent cu ultimele noutăţi apărute. 
în țară și streinătate (mii ales în lite. 
atura franceză) prin rubricele „Misca- 
vea literară și intelectuală“ şi „Buletin 
informativ”. Ce păcat că, uneori, recon. 
zenţii acestei publicaţiuni se opresc prea 
mulţi la unele scrisori şi că, rareori, iu- 
formațiunile pe care ni le aduce rivali- 
gează, ci reclamă. 

Fapt sigur e că, de cele mai multe uri, 
cronicile acestei reviste sunt scrise cu 
multă obiectivitate și destulă pricepere 
ceeace la noi. constitue unul dim cele 
mai miri titluri, 





REVISTA „EDUCAȚIA“, în plinul 
său număr (7-5) publică, între ahel, 
arnătoarele carcetări pedagogice: 

"Toma Dicescu : [udividualitatea în 2- 
ducaţie ; 1. Nisipeanu: 0 faptă peria 
cică + 

Paul 1. Papadopol: Din nleile rovi:. 
rului scolar Mihail Eainivescu, Gh, Pirin 
P(aladi): Instrucţia publică în lusia 
sovietică. 


DESPRE AL DAVILI-A verhesc. în 
„Adevărul literar şi artistic” No, bi, 
d-nii: 1. Marin Sudoveanu (anticul îi 
caracterizare) si B(arbu)  L(ăzărean 
Din opera necunnscută a Iri Alexaniri 
Davila. Despre limba dramei. „Vlaicu 
Vodă“: iată ce scrie cel dintii: 

„In, Vlaicu Vodă“ nu sunt, numai * 
couri adânci întro urzeală de nedrste 
mat, ci și o limbă ca te. fregure de mu. 
Pe, Arhuizantă cu măsură,  prtetensi. 
erpresiră, căntală cu un sil rur ul 
Hmhii, rostirea. aceasta duce cu vu m 
livism limpede pe alocuri — n pre 
uită romoară literară, A” 

D. 1. 1... vorbeste despre opera nui 
puţin cunoscută (versuri erotice. ceuzi. 
nale, cronici dramatice. basme în veni: 
cte,), si ne pronite un articol  dosure 
„amintirile“ aceluiaș. 





PE DUNĂRE se uitmeşte noua lucrat» 
literară a d-lui Const, Kirițescu. mut 
rul „Istoriei războiului nostru” si al vo. 
lumului „Printre apostoli”. Ea se pr 
blică în „Adevărul literar (incepând det 
NO. 46%) şi cuprinde interesante impre. 
siuni de călătorie. presărate ca desereri 
pitc resti şi eu observaţiuni caracteris- 
tice. 

lată Vidinul: 

vesitfăişșează, în fevria unei nopți en 
inu plină, printre Tuitiniţe riitureu 
ini cu re votlaie şi Țășiu ph urelaru- 
lui elector. ul va orutui, 0 Pangerare ur 
rontruste ae lumină şi întuneric, ein! 
uvantajează, acest amestece af siluete 
svelie de minurăle, cu cele cdlrea rus 
moderne, cu 2 si 8 elaje, relrase în sp 
tele unui pretext de pure srhilul pe mul, 
incercare evropenească  săerirşilă, d 
meisbuliti 

Și dacă 
mai jus: 

„Cu încetul 


doriţi poezia, tăutaţi-o cu 
vitutii îşi cuboură [inu 
tite, stâncile «e îmbrreă în vesti 
vezle, Lişurul «din strănsuarea ler, [hu 
viul răsufli, îşi întinde brale desa morti” 
ne după insule pietroase şi oferă din hi 
în Toe priveliștea unor largi lumina 
de apă, : 


ȘTEFAN PETICĂ constitue ohieiii: 
unci meritate comemorări. Am făcu 
noi. Au făcul-o alţii. A făculo lin N 
454) „Adevărul literar“ consacrându-i 3 
pacini. 

Ce păcat. că aproape întreaga comer 
vare a „Adevărului literar” e constitnilu 
namai din reproduceri şi ce păcal ră 
articolele «e crractorizare sunt semnate 
de poeti (N. Davidescu, AL. T. Stamatizuli 
iar nu d» critici. Interesant articolul 
necroleg al d-lui Const. Graur si prețiu 
articolul informativ (Notele zilnice ale 
lup Stefan Peotică) semnat de d. Bara 
lLăzăreanu, 

Lb, 











































Secannaaa cie 
Cv vaste 


e Becque deținea astțel urugosteu: 
— Lu început curinte mari, mai tr- 
cnetute de nimic, apoi curiute aurite! 


* 


unoau- Varila, directorul ziarului „Le 
bin“ nu poate suferi mtrştelr. Din u- 
stă pricină, în fiecare unu, porneşte 
uMatin o companie prin care îndeani- 
pe citituri să stărpească smnuşteie, ură 
pd cit sunt de periculoase, 

hizo zi, pe când dejuna cu dr dure. 
„acesta îi spuse centruriul : 

- Au ştie cum făcu, am înghiții o 
că 17... 

— Foarte bine, răspunse Punettu.. Vu- 
, îmi pere foarte bine, că o muscă 
tiferit o aoctrte atăt ce cruda! 


* 


Beriitorut  Jacuues Deval, de curând 
ars din Sicilia, pocesteşte urmăloa- 
e: ă 

lire cite teze pe cari trebue să le 
lească vizitatorii cari trec prin Sici- 
„cea vi curioasă este aceea cure 
riă denumirea de „Abonament ul 
riației Sicitiene“, Când pulronut hc. 
iu; et-a prezenti chitanta, cont» 
indu.mi Să plătesc 100 de franci, 
m întrebat: 

Ce abonament? Despre ce asociaţie 
iliină este vorba? Ce scop are? 

- Ca să puteţi călători în siguranță, 
- Cum usta? 

- Să tedrţi: hoţii le drumul mare 
pi constituiți înt'o sucielute, 

„2 

Căldtorii sunt udeseuri erpuşi din 
sa acestor hoți, cari în 'treacăt fie 
„hu sunt prea delicaţi cu persoanele 
ile cad în mină. Aşa că prin plate 
iei ture de 100 de frence  dereniţi 
bou al usoriației, Sicitiene. 

Şi? 

Si puteți cdlători liniştit, In cazu? 
d veţi fi atacat de un hoţ, evrătati 
astă chitentă. La vederea ei. hutul 
ta cere [uvarte politicos scuze, și vrei 
lăsa în pace, Vă sfăluese să nu re- 
ți plata acestor 100 de franci... E 
binele d- us. 

im pfătit imediat cei 100 «de franci, 
og Jaques Decal. Nu ştiu de ce. 
betenul hotelului îmi făcea impre= 
ti e unul din membrii fondatori is, 
Mioției Sicilienec ! 


e 


i 1753, se jură la un teatru din Pu- 
9 piesa de abatele Vuisenonu. Piesa 
ru nici un succes fiiud fuarte pica 
pepe, Cincea îl întrebă pe ahate dece 
dat teatrului să se prezinte vu piesă 
de avoslă, i 
pisenon îi răspunse; 


Sunt cldia oameni cari mă plic- 
me în Paris, încet uni ținut săi 
n pe toți laolaltă ce prilejul pre- 
Mi, si cai plictisi şi cu ta vdul meu 
de trei gre! 


IuHen-cnr-en 


ei piesei mele pentru a-mi lua re- 


UNIVERSUL, LITERAR. — 705 


PD N N ate 


bo caz car» 


CĂRȚILI DĂRUITE 


Consiliul naţional sal Cărţii engleze a 
lansat o idee originală, pentru a înlesni 
vinderea cărţilor dute în dar, 

Jată pe scurt sugestiunea consiliului 
naţional: 

O anumită cantitate de fişe de 2, 3, 
dia D755, 10% 21 șilingi va fi dată li- 
brarilor. „Nceştia le vor vinde clienţilor 
cari doresc să dăruiuscă o carte unui 
prieten şi nu stiu ce să cumpere. 

iza va fi atunci trimisă (cu toate u- 
rările. sărutările şi prietenia pe care şi-o 
poate imagina) persoanei căreia îi este 
«destinat darul și aceasta în fine se poate 
duce în oricare librănie a Insulei Prita- 
ice să-şi schimle fişa pe cartea care 
ti place. 

lată un procedeu ingenios şi practic, 


SCROGATI... LITERARE 


Un rnare nanăr de volume franceze 
editate de o firmă austriacă. casa Many. 
din Viena, au ajuns până în Franţa, Or 
aceste opere nu erau decat pur și simplu 
niște surogate literare. 

Introducerea şi comerțul acestor pu- 
blicaţiuni constitue adevărate contrafa- 
ceri, nu numai în Franţa dar şi in ce- 
lelalte ţări străine: Belgia, Brazilia, €a- 
nada, Danemarca, Spania. Finlanda. Ma- 
vea Britanie, Ungaria, Italia. l-uxeniburg. 
Norvegia, Portugalia, Țările de Jos, ete, 

In nurncle şi la cererea editurilor in- 
teresate. revistu „Tous les livrâs”* a atras 
atenţia librarilor din Franţa, asupra 
pericolului, pe care îl prezintă punerea 
in vânzare a volumelor ediţiunei Manz. 

Siudicatul editorilor face cunoscut că. 
se obliaă să urnirească, ca pe niște 
complici ai delictului de contrafacere. 
pe toţi librarii, cari poselă aceste eudi- 
țiuni, 

Casa Mauz oferă iubitorilor de noutăţi 
un adevărat recerd, întrun nou gen de 
eşcrocherie.... 


MANUSCRISELE PONTIFICALIE 


Papa Pie XI, dorind să facă uccesilile 
studenţilor în teologie cincisprezece u- 
cumente papale, datând din al zecelea 
secol, a dat ordin să fie fotografiate și 
publicate. 

Grija acestei publicaţiuni a fost în- 
credinţată, bibliotecii Vaticanului. cea 
mai capabilă de a efectua o asifel «le 
lucrare, 

Din cele 15 manuscrise în chestie trei 
se găsesc în alia, douii în Germania 
şi zece în Spania. Acestea din urmă erau 
atât de rău conservate, încât Suveranul 
Pontif ceru guvernului spaniol să aulo- 


vizeze laboratorului special al Vatica- 
nului cu restaurarea lor, 
Această restaurare a fost  executală 


admirabil. 





caricatura zilei 


MOTIV PUTERNIC 





— Chebner pentru ce nu mi-ai oprit 
cea mai bună cameră, când patronul 
mi-a scris, că-mi-a reţinut una cu 0 fru- 
moasă vedere la mare?!) 

— Pentrucă, atunci, d-lui nu 
basajele D-voastră... 


VĂZUSE 


(Dimanche ilustreej 


LOCUINȚE MODERNE 





— Pa, miciun găsit apartament... Tu0- 
dern. Dar camerile sunt atât de mici în- 


cât trebue să deschid fereastra ca. să-mi 
ag paltenul de afară... 
_ (Schute) 





700, UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 








DIN VERSURILE LUI ANDREI BÂRSEANU 


Pe-al nostru steag e seris unire 
Unire ?n cuget şi "n simțiri, 

Şi sub măreaţa lui umbwire 
Vom înfrunta orice loviri. 
Acela “n luptă grea se teme 

Ce singur e rătăcitor, 

lar noi uniţi în ortee vreme 
Vom îi, vom fi învingători. 


| 


A lui comoară am aflai! 
Steigaţi apriuşi de bucurie 
Şi cu nespusă lăcomie 
De răscolit vați apucat. 

]] 


Şi-aţi răsturnal pământul sfânt 


L] 


4. COPILUL 
I 


Bucurie, bucurie 

La apus şi răsărit 
Căci a lumei mântuire 
lată, iată a sosit! 


It 


Din părimţi fără avere 
[naum sat necunoscut 
Un copil sărman şi gingaţ 
Azi în iesle s'a născut. 


IE 


Dar acest copil odată 
Lumea "nirează va uimni, 
Căci minciuna şi păcatul 
Fără milă va sdrobi. 


Iv 


Omenimea prăenneşte, 
Cântă îngerii în cor, 


Brasov, Pecembrie 1804. 


IMNUL UNIREI 


Versuri de Andrei Bârseanu 


Am îmarmal a noastră mână 
Ca să păzim un scump pământ, 
Dreptatea e a lui stăpână 

Şi domn e adevărul sfânt, 

Şi "n cartea veciuiei scie, 

Că ţări şi neauvuri vor peri, 
lar mândra noasiră Românie 
Ftern. etern va înflori. 


COMORILE LUI IANCU 


Pe unde paşii lui umblară 
Și aura, aur, ăst cuvânt 
V'aprinde stnul cu-a sa pară. 


HI 


O, epigoni !... Argint şi aur 
Nu sunt comoara lancului 
Ci ultut e al lu: tesaur, 


A CRĂCIUN 


lar mătcuța tinerică 
Plând admiră-ul ci odor. 


e 


2. COLINDATORII 


Ce mişcare, ce cântare 
Se aude pe 'nsărat ?... 
Sunt col:ndătorii harnici, 
Ce pe uliți au plecat, 


Băetaşi la față rumeni 
Cu căciula pe urechi, 

Ce nu vor ca să se piardă 
Datinile sfinte, vechi. 


Ei păşese cu străduință 
Prin omătul selipicios 

Şi sub streşini primitoare 
Cantă-şi cântecul voios. 


De-un copil trimis din cariwvi 
Peste tot ei povestesc, 


Muzică de Ciprian Porumbescu 


III 


Invingători, cu verde laur 

Noi frunțea nu ne-o "mpodobim, 
Nici scumpele grămezi de aur 
Drept răsplătire nu dorin. 
Stiinud că “n vieaţa trecătoare 
Eterne faple-am împlinit 

Şi chinul morţii 'ngrozitoare 
Bogat, bogat e răsplătit. 


E alia moștenirea lui. 


IV 


E spada lui cea vitejească 
Si sfânta dragoste de fraţi. 
Acestea să vă “nsufleţească 
Acestea voi le căntaţi. 


Şi de-a spune-a lui ivtre 
Nici decum nu obosesc. 


Frigul tot mai tare creşie | 
Nenua scârțâie sub paşi 
Ce le pasă?... E Crăciunul; 
Ei colimdă drăgălaşi. 


+ 
5. STEAUA 


Din hârtie ce făculă 

Ş: de-um băț e aninată 

Dar întreabă-l... El m'ar da-o 
Nici pe lumen asta toată, 


Cântând versuri mult vvioase 
FI mereu o învărtește, 

a lui faţă rotunjuară 

Tot mai falnuc străluceşte. 


Stelelor din înălțime. 

Ce clipiţi cu-aşa mânie ?,.. 
Inţelez... Necaz vă face 
Steaua mândra de hârtie. 





UNIVERSUL LITERAR. — 767 





Cenrţa reciesie în exizrase 





NOEL 





MATH 





IAS 


de NIL ROBIN 


Nil Robin pictează cu vorbe. E un portretisi îndrăgit de modelul său : Noel 


Malhias ; învățatul cu suflet de copil ve 
uimitoare, coloritul minunat nuanțat, iar umbrele 
privim cu admiraţic. Fineţa cu care autorul 


caracleristici, de neuitai. 


SUBIECTUL - 


Savantul Noăl Mathias a descoperit 
prin sumedenii de biblioteci cutreerate 
ta o îndârjire duioasă, şi a cules «din 
Veaneui de ducurmente prăfuite, dovez le 
“arătoave cari vor servi cercetătoru- 
ji încăpățânat să răstuarne şi să exe- 
te multe din ccle mai de fuimă glorii 
ierave franceze din veacul ul 1ț.lea și 

I-lea, pe nedrept încununate. Noii 
lutias e un savant dar în acelas turnp 
: nu visător iupenitent, ut om inodest 
aa sa lepădat do toate bunurile lu- 
misti: abia se hrăneşte, abia se ocupă 
a imbrăcămintea lui Un origir.al foar- 
- simpatie, EI nu e cemplet lipsit «le 
jloace ; un bancher îi sere uneori, 
scrisorile acestuia, Noel nu le des- 
uite. Ceva mai mult, pentru ca Să se 
scotoroseuscă de hărțuielele zilnice. e 
» in ce să se luase iinteruat întrun spi- 
=: de nebuni, Drept ncbun îl vor ţine 
vsivur tei acei cari si.au ticlvit viaţa 

» hărtia cadrilată înseriindu-si clipa 
+ clipă toate tipicurile traiului lar, 
ui banalitatea de mult a înlocuit fan- 
"a, 

Târărul muzicant Neny, e însă, un 
uept al ei, şi ca atare so va simţi atras 
i bătrânul care vorbeşte cu o înflăcă- 
a tinerească despre atâtea chestiuni 
“Iitunte. Cu o ardcare de  neoft de 
rând convertit, Hemy roagă. pe Ncăl 
îl citească cel puţiu o pagină din opera 
mită să răstoarne altarul falşilor zei 

itoputurei. NoGl îi dusează entuzias- 
aul, Opera e scrisă... du, în cugetul său: 
« hărtie n'a aşternut încă nici o slovă, 
any îşi stăpânește la început nerăb- 
area. apoi oricum, crede că e nevoie 
i zorească pe unchiasul care tusă vre- 
a să se saurgă si năşeşte do purcă ar 
l4 începutul vieţei. Indemnurile sale 
uăn fără efect. Atunci îl cojeneste.— 
“ue tuai tânăr dar mai catninte, pe cel 
Iuv de ahulie şi de hoinărie spiri- 
ui, Zadurnie, pentru NoGl visul sin: 
„re fertil în bucurii curate. 

Atunei. se întroabă Remy: Cine, ce ua 
ST în tineraţe băirânul genial şi copi- 
us da azi? 

Aia că. a fost studios cum nu sunt 
ui. si frumos si serius, că toate nă- 
iuţele ii surâdeau şi pe toate le-ar în 
tut venliza viitorul? Mai află că a 
st iubit. că a iubit. Frumoasa Armene 
i». era soţia altuia, şi Mamă, dar era 
„nebună de Noci, gata peniru el la 
“ee, Pentru el era ea o icoană ; și pre- 
Aţi ci ca piinea zilnică de trebuitoare 
i Să-i fie stăpâna visului, atât îi ce- 
„i Noel Armenei. De eu, 0 dragoste 
„rvă nu o putea ruulțuini: suferise 
ul unul prin altol. până ce tânăra 
m se hotărise să deshine pentru tat- 
una Şi cu desăvârgire vieţile lor atât 
p puţin unite dar atât de puternic le- 
te, 


După multă durere Nosl se îndrăgos- 
tise de unit vis. Opera granlioasă pe 
caro ar fi putut-o scrie, pe care o dvă- 
aostoa în cugetul său, îl stăpânea acu 
pe dej;lin, Trăia fără nevoi, fără dorinţt, 
tără amintini, Era fericit, 


CAPITOLUL II 


Pomy trăia, în tovărăşia lui NOGL 0 
udlavărată poveste. In savant, el iubea pe 
poet. Zina puveștilor avea figura tran. 
(oi, Eva alegoria a tot ce luneca traţios 
si moale în metatizica si filozotie, 

Cum să nu fi fost No6l simpatie fără 
înconiur lui Hâmy? Totul în acest bă- 
tân îi era plăcut, şi mai înainte de 
orice frăvezimea spiritului. Simie nu 0 
putea împiedeca săi; strălucească. Fla- 
căra nu se vadea. Celalt jăratec eva tot 
stâns în jurul lui. din lipsa de îngrijiri. 
Ahia mănca, să nu moară «de foame. 

Esise din lume, Ducea o viaţă aproape 
moartă ? Singur cugetul ci eru viu, 

Fra pur în actele sale. Era pur în cr 
cotul său, Găsise în Istorie, ca pe cer 
o stea necunoscută, un punct de adevăr: 
si se agăța de acest astru, 

Traiu! lui Noci semăna cu o pagini «le 
Beach, O despoiere divină. 0 linie fără 
stersături, Nu așiepta dela viaţă, nimic. 
1și ducea el sarcina de fericire, lxem- 
plul său făcea pa pyietenii lui Remy 


celoşi. Robert Destroys. un inginer, se 
îndeletnieca cu perfeeţiunea unor Îu- 
ceruri technice, dar în acelaş timp își 
îmbunătăţea si soarta. Doctorul Madet 
însănătoşea belmavii. dar  înarijirile 
sale erau retnibuite. Noăl nu trăia din 
munca sa, FI pentru munca sa trăia. 


Cum 0 putuse scoate la capăt până a- 
tunei ? Ce concesiuni făcuse activităţei 
practice ? 

„Aşa e, zicea el cercetându-şi amin- 
iirile, «arm fost profesor pe unde-va”. 

Dar se împotrivea memoria, 

„Unde am fost oare profesor ? 

0 adiere din tinereţe îi arunca în 0- 
braz miresmele Coastei de Azur. Fusese 
profesor la Nizza, 

Din strada Ursules, Noăl ajungea la 
piaţa Panteonului. Trecând în faţa sta. 
tuei li J. JI. housseau, făcea uneori. 
cu mâna. un semn, de parcă i-ar fi tă- 
iat capul, Nu puteu să reţie gestul Se 
surprindea cu degetele întinse. privind 
pe Rousseau cu aer batjocoritor. şoptea 
între dinţi: 

„Chiar aşa! Iţi tai cupul, Iţi las tu- 
nica. Ai merita să-ți trag pantalonii și 
să “primesti hătae, dar ţi-ar face prea 
mate plăcere”. 

Se supăra, pe străzi. siiapai, se împăca cu 
le. Îl vedeai întorcându-se din drum, 
in faţa străzii Malebranche si cinstind 
prin preumblarea sa, strada Descartes, 
EL apuca pe bulevarde inpersonale. pe 
alei «nonizue. In fond cheful său depin- 
deu de lecurile sale. Râre ori eşea din 


sel şi lenos. Desenul e de o minufiositate 
reliefează fantastic figura. Noi o 
și-a evocat modelul îi face pe ambii 


biblioteca fără să fi resinițit vre-o nouă 
prietenie sau vreo ură ncuă, 

In tiecare dimineaţă, întro stradelă 
dle lângă fală, întâlnea un capi] care 
plângea trăgând pe maică-sa de rochie, 

Huide, Bobert! Huide Robert! 

Dar Robert, obişnuit cu acest îndemn 
care nu-l pişca, urmează să se lase tă- 
pât., Nu vaeste să meargă lu şcoală. 

Intro zi Noil se înţepeneşte în faţa 
copilaşului. Ridică degetul arătător In 
înălţimea feţei în mod solemn, şi apui 
declari cu un glas grav si pe care dure- 
ste să-l facă hotăritor: - 

„Robert! nu trebuie să plângi! 

Apoi, se îndreptează cu seninătate. 

Câtya tump după acest oracol, într'o 
sivadelă” de lângă Hală. o femeie upucă 
pe Noil de bruţ. Privirea ei se îneacă 
de emoție. Robert ţinea pe maică-sa ude 
mină. cu aerul sfios și triumfător în 
acelaș timp. Nu mai trăgea dle rochia 
ei. 

„Domnule, Domnule, îngână acea îv- 
mee. ai făcut o minune, 

(Noăl surâse, era cea dintâi): Robert 
nu mai plânge când merge la scoală, 

Și adăagă : —- „Mi se wure că e din pri. 
cina arătătonului d-tale vertical, 

Hobert întinse li Noel o mânuţă. sfioa- 
să, iar Nocel se îndepărtă cu arătătorul 
intins ca un predicator. 


Ei nu cunoştea ssomotul cald şi neas- 
tâmpărul cufenelalor. 

Când twocea pe la. o terasă de cafenea, 
de-abia îi parvenea o șoaptă, ca o băză- 
ială de utbină, întârziată departe de 
sbirnâitul sgomotos ul stupului. Noaptea 
el nu se închidea nici odată întrun ci- 
nema. Goliciunea muzic-hull-urilor nu-l 
atingea, bitusul jazz-ulai nu sdrobise ca- 
dența alezanidrinilor cari-i mai legănau 
incă clipata de libertate. 

Catevelele, restaurantele, toutrele. în 
cari Nocl intra, erau pentru el pline de 
taine. A te preunbla pe stradă con: 
ventură ninunută. Se cere si fi cutree- 
rat orașe străine, unde să nu cunoşti pe 
nimeni, pentru ca să. înţelegi interesul 
ce se resimte în fața locuinţelor în cari 
nu vei pătrunde. O curiozitate plină de 
patimi păndeste pe lu ferestrele opace. 
Homanuri duioase și trapice se destă- 
soartă în eamerile cu draperii grele şi noi 
auzim aemăând tăceroa pe care o ascultăm, 
F rumoase şi amenir.țătoare mai sunt 
eralurile pe câri nui ne le vorbim, Astfel 
No6l își petrecea zilele întrun oraş in- 
terzis. Se minuna. de mişcarea, de sgo- 
motul, de luminile lui. EI măscccea entu. 
ziasmul omenesc şi în loc să jinduiască 
0 viață ca accea, trăia înti'o margine 
aurită. 

Invidia locuinţele deschise spre lumina 
aleelor, ( masă alături de o fereastră 
«e caboit'operă ar ţâşni. Când însă pă- 
trundea soarele prin geamlicul atelie- 
ului său, și danţa praful în lumină a- 
tunci Mathias hombăneste şi se căinea 
ză pentrucă nu are un velun. 


708, -— UNIVERSUL. LITERAR 


Duminica face excese. De obicei, pe in 
“, se îndreaptă spre o cofetărie, bine cu- 
noscută de fidelii din strada Saint Jac: 
(jues du Haut Pas. Ă 

Savantul se îndreaptă spre o Imă- 
suţă unde el ştic că sunt adunate la n 


loc: prăjiturile din ajun. având culori 
mai puţin ovhioase. Acestea costă mal 


eftin. Noă! arată cu degetul acele cari 
îi plac mai numit, Vânzătoarea încearcă 
să-l atragă spre prăjiturile preaspete : 

„Azi aveţi de unde să alegeţi”. , 

„Multumesc. zice Noăl. înni place mai 
pine cele mai nuţin proaspete”. Y 

„De obicei le vindem numai copiilor, 
vă cunosc, Domnule, veniţi în fiecare 
D-minică. Sunteţi un original”. : 

„Nici de cum. spune cam stingherii 
Noâl”, ci seamăn şi eu cu copiii, 

Mathias surise la. auzul complimentu- 
hui. Mirasul de aluat cald îl pătrunde 
El savurează umezeala zăhărită care se 
urcă din cuptoarele dia dărătul dugzhe- 
hei. Atmosfera aceia îl încânta. EI laudii 
vrăjiturile casei Rifou: „cari chiar a 
doua zi păstreuză parfumul celor proas- 
pete“. -— „Văzutu-sa o magazie la mai 
nimerit lac. chiar în faţa bisericai, gata 
să primeastă vizita cuvioaselor domni- 
soare cari au ostil toată  dinuneaţa. 
— „Cât despre preot, — Nol întăreşte 
lauda, — „preatul, un cm foarte cum se 
cade, pe care îl înâlnese uneori, mi-a 
mărturisit că altă brik decăt aceia 
casei hitou, nu hinecuvintează el pen- 
tru slujbă. 

In zilele de strhătoare. un pachet gata 
leat în care se afla ntăjiturile preferate 
ale lui Nosl îl aşteaptă, E cadoul doan- 
nei Ritou? Noăl se urcă la et cu prada 
preținasă din care miinâncă trei zile. 


CAPILOLEUL V 


Demv sărbătoarea împreună cu o mână 
«e prieteni, pe un tânăr violoncelist vie- 
ez care dăduse cu succes un vecital in 
sula Frard. Noaptea se prăvălise potic- 
ind de pe înălțimile din Montmârtre, 
se isprăvea acum întrun restaurant dela 
Mală. 

Bern:y eva încântat că se aflau Malete 
la nivelul Senei. căci astfel nu mai avea 
unde să se poată ecbori. EI se apropie de 
o fată tânără, înaltă. care  răspunsese 
foată seara la numele de Janine. 

Oboseala din timpul nopţei îi da a- 
cum aparenţa unei princese, sătulă de 
domnie. şi pregătindu-se să adbice, Vio- 
lonistul Pierre Valdaigne ii zicea: „la- 
podnica mea”. Janine îi spunea: Pierre 
si celorlalţi domnule. Mai la urma ur- 
mei se putea mulţurmi Reruy şi cu aceste 
Hoslusiri, 

— „Cine eşti, o întrebă el. 

— „Sunt steno-dactilo, răspunse eu fără 
să pSră mirală, i 

Renw păru iluminut. Își adusese pe 
dată aminte de niste vorbe ale lui Nail. 

— „Donmniscară Janine, vei face o fap- 
iă bună” — si strigă în pura mare: 
-— „Pierre, îţi cer pentuu un ceas, —- nu 
mâna, ci ambele măini ale logodu.ceă 
tale. Sapoi de ce nui veni și tu cu noi, 
Hai, vă iau pe sus pe amândui”, 

O manta fu aruncată pe umerii tine- 
vei fete. 1 dimineaţă palidă -îi decolora 
părul bicnd. Janine, cu picioruţe de ar- 
«int se ferea de băltoace şi coji de îruc- 








Janine. Pierre şi Remy se ţineuu de.- 
inulţimea răspănduă până. la Sena. a-. 
poi o luară dealungul cheiurilor- cari - 


duc snre canalul Sf. Martin. Insula Si. 


l.onis, ca o corabie grecaie, spiuteca, a- 


pele și ceata. 


După ce făcură câţiva pași pe cheiul. 





Celestins, Nemy şi tovarășii Si se 0; 
priră în faţa obloanelor înehise ale uner 


catenale, isbi ugurel şi o femece. soumo- - 


roasă ţinând o mătură în braţe se arătă 
numai decit. 





TIP. ZIARULUI „LNIVERSUL“, STR. 


„Ne «lucem la Domnul Mathias? Stiu: 


drumul“ 

Intvii în cafenca., Prietenii îl urmară. 
O uşă da pe un corited, O scară dreaptă 
de lemn sculptat, -— canducea spre ca. 
mere. treptele erau uzâte. Janine şi Pier. 
re nu vedeau niniic şi se ţineau de poa- 
lelc pardesiului lui Remy. Acesta se pă- 
vea că stie pe de rost toate secretele a- 
celor întunecirni. 

Bătu.la o uşă. Nu răspunse nimeni. 
lav ishi, Aceijaşi tăcere. Insistă, 

Se auzi ulasul lui Nocl: 

— „Cine Date la uşă la o 
oră ? 

„Prieteni, deschile ! 

Patul era cu siguranţă. alături de uşă, 
căci zăvorul fu tras fără ca Noăl să fi 
tost silit să se scoale. Zorile luminnu 
camera. Nu erau perdele la ferestre. 
„„Ce rost are gluma, strigă Noil, către 
tineri : — sau mui bine zis, ce înseamnă 
aceustă feerie ? se corijă el: văzând apa- 
riţia luminoasă, a tinerei fete, 

Te-ai deşteptat.? 

— Aj putea spune mâi curând că vi. 
sez.... in viaţa mea n'am văzut strălucind 
mai desdimineaţă atâta frumuseţe, zise 
el tinerei fete. 

— Janine e steno-dactilo. Ea te ascul. 
tă, Pentru a domni asupra oamenilor îţi 
lipsea un condei. Eu împrumut Water- 
manul meu Janinei. Ea ţine sceptru în 
mâinile sale și va şti să-ţi slujească glo- 
via d.(ale, 

Noil măsură pe tânăr din ochi şi a- 
coperindu-și privirile în fața plastronu- 
Imi său ab: 

„Cu un asemenea costuin, pariez că 
ești beat! 

„La rândul n:eu vreau să te îmbăt și 
pe d-ta, i 

„Litubut îmi eşti! 

— Nu stiai? Prietene Pierre. domni: 
sosră Janine. — înşiră el adresându-se 
tinerilor, -— „domnul Mathias e un sa- 
vant pe care îl inspiră zorile, lluyphens 
Pascal, Descartes, vin de-l trezesc în fie- 
cure zi, 

„Dennul Mathias, — reluă Remy, nu 
se poute hotări să înceupă a scri dar 
mi-a afirniat că ideile îi vin cu ușurință 
la deşteptare. Fii Muza lui, Domnişoară, 
nu accea care inspiră. ci acea care ou- 
loge 

„Muza, spuse tânăra fată, peste câteva 
ore va purta o bluză mare neagră, şi va 
serie minute la maşină, iii 

— „Ce e asta minută, întrebă bătrânul 
ca Şi cum Sar fi interesat. 

— „E un act notariat. sopti cu glas 
duios Janine. 

„P cu putinţă ! Un fiu de notar să nu 
știe ce-s minutele! exclamă Râmy. re- 
prosându-i pe ten comic, S 

-— „Parcă d-ta stiai! 

— „Zău Hu. răspunse el Dătrânului. 
dav vezi că tatăl meu ru era notar. Ci 


asemenea 











si nu ne ma! pierdem vremea. Vorbis 
în sfârsit, Domnule Mathias? se înflăi 
ră tânărul. — Dicta-vai acestei fete cş 
astoaptă bunul plac al d-tale? Dicta 
cel puţiu un articol de pehire general 
care să îmbrăţisezi la o lallă..., 

„Mare sugubăţ înv esta, Rermy dr 
întrerupse bătrânul, 

„Pe savantul ăsta, nu-i chip săii 
nesc, se înfuriă Hemy, şi-i se prefădiă 
veselia în tristeţă. Te rog! Voeşti să te 
lăsăm singur, cu domnisoara Janine ? 
Vin aștepta jos în cafenea ia: când veţi 
fi isprăvit de lucru, vom :orunei să ni 
se arce o tufea excelentă. 

— „as că o cunosc eu, cafea excelen.- 
tă. o cafea clucatită, atăt! 

Pierre și bemy se prefăcură că se în- 
depărtează. Janine consimţea să. rămână, 
Astepta în rochia de bul. supusă și mo- 
destă Albă ca o infirmieră, 

-- „Ce trebue să scriu, sapti ea. 

— „Ce păcat copilă, că visul acesta 
e az n ghimă, şi nu va mai puiea dea. 
cum înainte să nu fie un vis. 

— Dar vă asigur. dommnule, afirmă tâ- 
năra fată. dacă succesul lucrărilor dv. 
rtepinde de prezenţa mea. bucuros voi re. 
voni. 

—- „Petele nu intră în fiecare diminea- 
ță prin oteluri mizerabile, Zânele nu vin 
«lecât la zite mari, 

Reruy care revenea, simţi nevoia să 
îvaeă 0 concluzie şi apăsă fiecare vorbă: 

„Nu constat decă: un sigur lucru. A î 
urme : că aveai ocazia să lucrezi cu pro. 
fit azi dimineaţă si că te-ai sustras, 

Se despărţiră cu veselie. Pe scară 1ă- 
suna sgomot sgalobiu. Cei din urmă 80t- 
norosi morocănosi fură trevziţi. De cum 
se închise uşa, No6l văzu camera um. 
plându-se de umbră. launina zilei nu 
mii intra pe ferestra. Sări din pat, se 
asvârli asupra ferestrei pe care 0 deschi. 
se cu turic, Prietenii se depărtau pe pun- 
tea Marie. Un ţipăv i se înăbuși în gătlej. 
Apucă un creion cu vârtul scurt, Il as 
cuţi cu dinţii. Fără să hage de seamă 
că era în cămasă si cu tot frigul dinii- 
nheţei se aşeză, în faţa niesei de toaletă. 
mai rare decăt masa «le ncapte și nui 
comodă pentru scris. Când ligheanul [u 
împins la o» parte, Noil aşteptă îndelune. 
apoi creionul începu să alerge pe mar: 
nora mesei, O silută se schiţă. Era poate 
a Janinei. Dar pe hârtie nici un semn. 
Atunci bătrânul se vidică și se reuni 
în lung şi larg prin adăiţa îngustă. Pea.. 
lele cămăşii se ridicau îndărătul siu, 
Gura, lui mişcu si nu se auzea nici unu 
sunet. O frază se orpaniza pare-se. pe 
buzele lui, dar nu era exprimată. Atunci 
danţul îi venea în ajutor. Cu braţul legă. 
nat îu cadență, Nocl urma ritmul înce. 


put. fraza începută” se isprăvea înlrun 
sest, Sniritul emancipat: se înscriu în 
curbe prin spaţiu. 


a DIMIVERY 





si Cumpăraţi tinereţe. 

Lucrată după o formulă care există de 70ani, 
Creme, Pudra şi Săpunul Simon sunt pentru. 
piele, admirabile binetaceri | 





BREZOLANI Nr.