Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0033

Anul XLV Nr.33 


1î August 1929 
4 Lei 





"ii, UNIVERSUL iLiTrhRAR 





C tiitor 





UN PRINȚ AL POEZIEI: 


ŞTEFAN PETICĂ 


(Douăzeci şi cinci de ani dela moartea lui) 


Suprapunerile decemiilor cu liniştirile 
apelor vremii de atunci, permit posteri- 
tăţii cu conștiințe vibrătoare şi de rezo- 
nanţă, să pătrundă în limpezimile lor a- 
dâmei, de unde să poată culege adevăra- 
vele cemari, care cu luciri de diamant, 
mijite din mâlul clisos, fac să ardă lu- 


mini căwe scare şi să vrăjească  cchii 
etemn înnameraţi de frumos. 
În toamna aceasta, la 16 Octombrie, 


se împlimese douăzeci şi cinci de ami, de 
când acest Piero: all „Fecioarei în alb” 
și-a părăsit ghilama cu visul frânt şi a 
plecat din're cei pământeni, 

Dam cu Șlefan Petică se întâmplă a- 
celaş lucru ca şi cu Baudlemire şi Emi- 
nescu. Cu cât epcca apariţiei lor in lite- 
raitură se depărtează, cu atât  valoanela 
“operei lor se proiectează mai precis şi 
mai mare. 

Petică este poate cel mai nedtrepităţii, 
poet român. A murit în 1904. In viaţă 
nu sa vorbit mai niimic de el, mai cu 
"seamă că el seria polemici, cronici li:e- 
pare, gazetămie şi eva tratat de „„deca- 
dent“, fapte, care-l făceau pentru muţi 
din contimporanii lui, un ins demn de 
izelare ca si. lcn Gorum din. vremea a- 
ceea, îl făceau un scriitor în jurul că- 
rula. se crea o aimibosferă de  ignorare 
voită, Duvă moartea lui nu sa vorbii 


nimic, nu sa făcut nimic, ca să intre 
în conștiința marelui pubiic — aşa cum 
vo merita, — căci publicarea poemelor 


din ciclurile:  Serenade demonice și 
Cântecul toamnei, de către Grigore Tă- 
băcaru; :;găsilie de acesta în  manuscri- 
sele poetului, date: de părinţi, şi cele 
câteva articole în reviste puțin răspân- 
dite, au trecu: necbservate şi fără  pu- 
iință de despoimolire a acestui scriiror. 

Abia după dcavăzeci de ani dela mioar- 
tea câniărețului tragic, publicaţiile ro- 
mânești în frume cu scriitorii, criticii 
şi cronicarii literari ai vremii, în toam- 
nu lui 1924, găsesc prilejul să scoată la 
supraiaţă din mâlu! uitării, poeziile. cu 
străluciri de marmoră albă, ale gaamtu- 
bun cavaler -imspimat, Ştefan  Petică, un 
name atât de fatal şi atât de slab ocro- 
tit de soarta vieţii lui, S'au scris artico- 
le omagiale, s'a publicat o monografie, 
iar d. N. Davidescu, singurul carea în- 
țeles vanoarea poeziei lui Ştefan Petică, 
mai înainte de orice alte prezentări. şi 
unul din marii noşiri imiţiaţi în taina 
poeziei simboliste, a făcut să se reedi- 
teze volumul de versuri în „Biblioteca 
Dimineaţa“ nr. 19, cu titlul: „Poeme, 
care cuprindea cinci cicuri: Fecioara 
"în alb, Când vioarele tăcură, Moartea 
visurilor, Cântecul toamnei şi Serenade 
demonice. Tot în aceeaș toamnă a lui 
1994, Societatea Scriitorilor Români, la 
invitaţia Academiei bârlădene, în frunte 
-cu poetul Gh. Tutoveanu, a: venit la 
Bucești, jud. Tecuci, locul de nasiere al 
poetutlui şi au aşezat o cruce de piatră, 





3 | 





au făcut .um parastas, au țimut vorbiri. 
și au pus jerbe de flori pe mormântul pă- 
văsit şi fără prieteni, 

Era înţelegerea postumă a. celor cu 
conştiinţe limpezi, fără patimi influen- 
yabile şi fără cunoş'inţe personale ,. 

Scrierile lui Petică sunt foante variate. 
A publicat articole şi brosuri, ori extra- 
se de prin diferite reviste, asupra floso- 
fiei, artelor pilastice, literaturii, soicio- 
logiei, economiei politice și finamciane, 
etc. A scris teamu: Cântecul singurătă- 
ţii, tmagedie în cinci acte, Prietenii Po- 
porului, comedie în trei acte, Fraţii, 
dramă, etc, 

Par piesa, came an putea fi reluată şi 
azi în repertoriul  cricărui teatru, cu 
foarte mici revizuiri, e Solii Păcii poem 
cu o atmosferă simbolică de basm feeric, 
enică în litera'ura noastră. Motivul idi- 
lic, simamiu ibsenian, îmbracă  mamtii 
sumbre, nocturne, în acorduri de simfo- 
rie beetoveniană, de sbuciumare lăuin- 
trică a unei viziuni, care sfârșeşte cu un 
preludiu tragic de marş funebru, 

Expresia unui suflet mistic şi veşnic 
chinuit de „torturăterul vis himeric”, 

Diin opera lui Petică însă, poeziile, sta- 
bilese scama adevăratei lui valori. 

In evoluţia poeziei române moderne, 
arta lui Ștefan Petică,_ înseamnă o treu p- 
tă, ocupă un loc apante. 

Dela Eminescu poezia română se ru- 
ntifică distinct sub două aspecte gena- 
rale. Unul e un curent de cultivare și 
exploatare a mo'ăvelor vieţii rurale cu 
caractere specific româneşti, sub impul- 
sul umei nerui spirituatităţi de orientare, 
stabilind um echilibru ierarhic evolutiv 
cu: George Coşbuc, Oetavian Goya, Şt. 
0. Iosif şi Nichifor Crainic, ca să ajun- 
gem până în zilele noastre, al doilea, 
ca o transpiantara cu ecouri, a simbo- 
lismului francez, e um curent die intelec- 
tualizare a simţirii, de expresie nouă 
muzicală a formei, de împletitură magi- 
că a motivelor de inspiraţie, brodate pe 
un fond subtil, de miragii, exotica, de 
vis ireal, şi de solitudimi tramscendenta- 
le, reprezentat prin : Stefan Petică, Alez. 
Macedonschi, Ion Minulescu, D. Anghel 
și G. Bacovia. 

Disecând materialul din care isvorăş- 
te poevia lui Petică, observăm că nu este 
atât de nou şi original cum ar părea. 
Structura genetică a multor bucăţi no 
este suggerată de atâţi alţi poeţi de ine- 
gală valoare ca: Eminescu, Traian De- 
metrescu, Teodor Șerbănescu, Malarme, 
Verlaine, Ibsem, etc. Apoi natura fon- 
dului nu-i atât de variată încât să pu- 
tem stabili diferenţieni integrale dela o 
bucată la alta. Motivele celor mai multe 
pcezii din ansamblu sunt simple acci- 
dente semiimenyale, de romanţă aristo- 
crată, intro manieră înrudită, afară de 
cele nouă sau zece bucăţi ca: Era odată 
un prinț vestit..., Apune soarele pe dea- 
luri, 0 ceată întunecată s'a oprit, etc. 


de GABRIEL DRĂGAN 














cari închid un proces de gândire pi 
fund personal. (Poeziile, fiimid fără lu 
sunt citate cu primul vers cu carni 
cep), 

Ceeace ridică însă poezia hui Pali 
la o artă personală de deosebită imp 
tanţă, e expresia lapidară şi muri 
până la obsesie, e sentimentul 
pur. şi subtilizairea emaoţiei până la 
rizare : 


„Tu eşti o roză parfumută 
Din valea Şirazului cald 
lar ochii tăi ascund curată 

Lucirea mării de smarald, 


In părul tău ca diamantul 
De flacări negre 'ntunecut, 
Și-a revărsat întreg Levantul 
Misterul antic şi ciudat, 


Și când în seri de primăvară 
Treci singuratecă încet 
Pari o visare albă, clară, 
Elegiacă de poet...“ 


La Petică fiecare cuvânt exprimă | 
rezonanţă intimă, un plâns, nene 
sfâşietotr de tragic: 


„Băltui lu porţile străine; 
In lovitura mea plângeau 
Splendori de doruri în ruine 
Cântări de slavă ce-apuneau, 
Şi-un suflet trist ce obosise 
Pe căi zadarnice de vise 
Bătui la porţile străine 
Şinchise porțile-au rămas. 


Rugaiu icoane *ndurăloare 
In ruga mea se ridica 
Singurătatea unui soare 

In clipa de-a se 'ntuneca, 
Şi vechi revolte *nnăbuşite 
In nopți de sbucium. lăinuile, 
Rugaiu icoane “ndurătoare 
Şi reci icoanele-au rămas“, 


Petică poate fi socotit fără greş 
meietorul poeziei noastre simboliste, 
anii în care a seris poemele sale 1 
1904, a Ţilutit desigur una din cele 
dezonientate epoci literare, Când | 
Macedonschi dădea lecţii de limbi, | 
următoarele lui versuri model: 


„linima-mi ce se bate 
Bată 

Bată căci beat de-amor 
Mor! 


Pe brațe-mi îată se 'nelină 
Lină! 

Viața să-mi ceară i-aş da 
Da! 

Afară e nori, furtună 
Tună, etc. 


(„Literatorul a. 1. pag. 3), 
















































iza Petică venia cu „0 cugetare mot 
a, o psihologie mai aleasă şi o 
li mai ccwectă” — după propria-i 
urisire intr'o epistolă atresată lui 
Tutoveanu — venia, cu alte cuvinte, 
wincipii proprii de "conduită artisti- 
aait cu o cultură bogată, variată și 
similată şi cu o putere nouă «le 
(e și simtetizare în conştiinţa lui 


Jnată mtunecată s'a oprit 

Țieută și răzleață lu răscruce; 

jitule greu ii cade? UI asfinții 

tura de-a nu şti 'ncotro apuce! 


bi ziua clară sa "mbuibat 
“ulece şi joc în loc de pâine 
sală de plăcere a uităl 

urija zilei groaznice de miine. 


frwura se coboară răcoroasă 
bnutgul sărbătourei e amar, 
Indujlia cea neagră ce o lasă 
Vzitul must pe fundul de pahar. 


|sindari ochi priveşte spre apus 
au cd nu poate să-l priceapă. 

îi pare “ar avea de spus 

au ştie măcar nici cum so ?uceapii, 


Pa ngândurată ca o turmă 
Souă. de taina ce-o *mfioară 
mintea zilei. blonde care curmnă 
Picul și rântarea de vivară, 


jlrislă de pierduta fericire 

leulă stă cu fruntea incruntată 
jinind ceru din stânsa strălucire 
wrindă fuclen noaptea *ntunecată,.. 


Vastiel de inspiraţie, arta acestui 
ie cântăreţ astermea o pune 1umi- 
ide argint peste aipele. tulburi alo 
în care a, taăbt. 

Mimentul elegiac al iubirii roman- 
ke din pceziile lui Petică. se situinază 
i tu exemplare de o frumuseţe rară 
Wajua acelor capot'opere ala genu- 
he ingă plopii [fără soţ, Alt de 
Hi le-asermeni, Lasă-ţi lumea ta ui- 
ec, de Eminescu, Am putea cita 
iulea bucăţilor, 

Neeasul trist al renunțării 
Junți a pus melancolii 
1ylas fiorul inserării 
udurerouse nostalyii. 


„de-am fi mers pe drumul vieţii 
nâini cu albe flori de crini, 

iuți în sarea dimineţii 

zituri blonde 'n ochi senini, 


m [i pierdut in adorarea 
i sfinte simfonii 

ii vărsat-o depărtarea 
lunlea noastră de copii“, 


ir să dau serbării mândre 
krreni păgâne dulci fiori, 

i je fruntea mea senină 
mii de crini mirositori, 


kbalconul de ghirlande 

pleci și stai pierdută ?n ris 
deoloună de lumină 

un amurg de paradis, 

deui lăsa să-ţi cadă roza 
singerată-ți stă în muini 


i lremura din înnălțime 
lea ochilor stăpâni, 


hzordute struni de harpe 
ing un dor abia înflorit 
resleji sărmnana [loare 

mraer trist şi nesfârşit 


Imbrăcând delirul acestei  inspiraţii 
într'o haină de gală, iubindu-şi lume 
visului suprem €'o pasiune de amant de- 
votat, Stefan Petică a plătit scump a- 
ceastă superbă izolare în lumea lui im- 
terioară. A plătit cu viaţă sărutul nema- 
rinii. Desnodământul orgoliului, faţă de 
muta şi tragica realitate nici nu putea 
fi altfal, 

In primăvara ui 1904 după o iaamnă 
de sbucium şi de lipsuri, din Bucuras- 
tiu! fatal atâtor» poeţi se întoarce slrobii 
de tuberculoză să-si înercape anii tineri 
si tot idealul crhemării lui, în satul na- 
tal. A fost răpus la pat, a zăcut tcată 
vama, şi în sfărșit de toamnă — seara îu- 
neaară de Octombrie — când cele din ur- 
mă frunze vestele se așterneau pe drum, 
a fost petrecut de-ai lui, lipsiţi de-acum 
pe totdeauna de nădejdea fiului mai 


mare: Stefan, la cimi'irul din marginea, 
satului, în plâmsul copoielor dela bize- 
rică, 


„Apleacă-te spre cântecele mele 
Sunt gingaşe şi triste şi duiovase, 
Si singure cu palidele stele 
In nopțile de iarnă friguroase“. 
(Când vioarele tăcură, poemu VIl-u) 


GABRIEL DRĂGAN 
DANI MR E OI 
NOTE BIOGRAFICE 


Stefan Pstică sa născut la 20 lanua- 
rie 1877 în satul Buceşti, jud. Tecuci. 
Părinţii săi Ecaterina şi inache Petică 
trăesc. Clasele primare le-a făcut la 
șecala primară din Liesti, sat la depăr- 
tare de 2 uim. de Buceşti. 

Studiile secundare „primele patru clase 
le-a făcut la gunnaziul real de atunci: 
„Dimitrie 4, Sturdza“, azi liceu, în ora- 


șul "Tecuci, apin le-a terminat lu liceul 
real din Brăila. i 


După terminarea liceului 1896 îşi trece 
bacalaureatul, şi în 1897 îşi face stagiul 
militar. Din 189$ şi până în primăvara 
lu? 1904 Petică trăeşte în Capitală. A 
fost înscris ca student la Universitatea 
din Bucureşti la lilosofie şi Matematici, 
dar din cuuza lipsei de mijloace mate- 
riale a fost nevoit să-şi câștige singur 
existenţa şi banii pentru cărţi şi reviste 
cu scrisul, lucrând prin diferite redacţii. 

Atunci ce“ şi azi, şi ca'ntotdeauna în 
fara românească, traiul din scris era 
amar si dezastruos. Alex. Cazaban stie, 
era un intim tovarăș al boemiei lui Ste- 
fan Petică. Viata aceasta de muncă is- 
tovitoare l-a răpus. Studiile universitare 
nu şi le-a putut termina. Era însă de-o 
cultură vastă şi „poate unul din cei mai 
culți literați ai vremii: — asa afirmă 


d. Gr, Tăbăcaru. A murit tânăr, în vârs- 
tă de 27 ani, lu 16 Octombrie 1904 si a 


tost înmormântat în satul natal. 

Cu Ştefan Peiică literatura română a 
pierdut prea din vreme un prinţ al poe. 
ziei. cu o figură orgolioasă de tragic și 
neînțeles pelerin, 


GABRIEL DRAGAN 
DE N E II 


es dice veasreute 
| vis spulberat... 


Perdeaua se ridica, în fiecare seară, 
trasă cu înfrigurare de o mână. fină 
şi catifelată, si în  pervazul feres- 
trii mari, — ochiu lumines al splen- 
didei vile boereşti, — un capşor blond 
de fecioară, ca trăsături delicate ; chip 
de ceari cu contur gingasş de madonă,— 


ali 


din penumbra 


UNivehsul LITERAR. 


apărea luminos şi tiraid, 


odăii, luxos mobilată. , 
Ochii trişti, codaţi, cu sene lungi și 
albaștri ca: hruma de pe puunele tom- 


natice, aruncau priviri cercetătoare pli- 
ne de tristețe și de dor spre mansarda 
sărăcăcioasă a hotelului de mâna cin- 
cea, de peste drum. 

Daw zadarnic! Fereastra  mansardei 
rămânea închisă, de zabranicul murdar 
ca de leşie al transperatului, ce închidea 
ca o piatră funerară deschizătura fe- 
rostiții. Si sea aștepta,  visând  cea- 
sui întregi, cu cupul sprijinit de mâini 
si cu cchii pironţi la fereastra mansar- 
dei de pexte drum, care închisese în ea, 
cu atâta neiruluvare, visul ei de iubire.... 

Acolo sus, îl văzuse ea, de atâtea ori 


ablecai deasupra mesei de scris, cu 
gândul dus, la idolul care-l iispitea, 
cu ochmi încercuiți de dunsi  groa- 


se și vinete 
ie, sonptele 
cioase. 

Dar, întro noapie el o văzu. Rămase 
mirat şi uluit. Din clipa aceia, ochii 
+i sufletele lor sau înteles. 


așteptând in miez de noap- 
dulci ale muzei lui capri- 


Mai târziu întâmplarea îi adusese 
faţă în faţă, lu un teatru. Emoţia 
le stăpânea graiul şi sufletele. EI era 
îneândurat și trist, ca era veselă şi feri- 
cită, Pentru ea clipele au fost de aur, 
ventru el de rlirerc apăsătoare. Ea, uni- 


cul copil al unor milionari, putrezi de 
bogaţi, un bar sărac, fiu al brazdei. 


De atunci îi pândea ea drumurile și îi 
esea înainte. I:] însă se ascundea mereu. 
Odată, îl surprinse pe neaşteptate și îl 
întrebă îudurerată : 

— „Dece mă ocoleşii ? 
de mult! Poets, să ştii, 
sens al vieţii mele... 

EI tresări ca muscat de searpe, o pri- 
vi cu tristete, o măngăe îndurerat apoi 
îngânilurat, cu privirea dusă departe în 
pol. ca şi cum ar fi cetit într'o carte 
nevăzulă, slove din destinul vieții lui, 
suspină adânc, o paloare tot mai ac- 
centuată îi învălui fata-i slabă, gal- 
benă, pierdută, cu a unui chip de cea- 
ră fardat cu vânăt, apoi suspină tot 
maj adâne si-i sapti cu durere 


Te iubesc atât 
esti singurul 





— Nu merit iubirea unui înger. Ui- 
13. Mă fiind-că.. glasul îi tremura şi 
ochii i-se înroşişeră,... fiindcă, eu... eu 
nu te iubesc. 


Inmărmurită ea întrebă cu glus stins: 


— „De ce?' Iţi sunt urâtă! Spune, 
de ce? 

El se întoarse să plece şi zise în 
gvabă : 

— Vei alla-o întro zi si-mi vei 
da draptate, astăzi, nu pot.  Ţi-o voi 


spune, îţi dau cuvântul meu. Adio!" 

Sări într'o birje care trecea întâm- 
vlător și dispăru. Din birje o mai privi 
odată și ea văzu, cum pe chipul acela 
uscat încadrat de barbă blondă, un su- 
ris dureros se pierduse printre lacrimile 
cari se prăvăleau la vale repede, re- 
pede... 

Din ziua aceea nu l-a mai văzut. 

Multă vreme n'a mai ştiut nimic des- 
pre el. Dar. într'o seură, rece şi ploioasă 
de Octombrie primi o scrisoare. Cu- 
noseu îndată slova: era a poetului. O 
deschise cu inima sărită şi citi emoţio- 
nată rândurile lui: 


Iubito, 


Zarti-mă dacă ţi-am spulberat cura- 
tul tău vis de iubire. Dar nu sunt eu 
vinovutul, ci boala care nu iartă... Te-um 
duhit, te-am fdicinizal ca pe Dumnezeu. 
Adio! Mor cu qdândul la tine..... 

Ştefan 


A doua zi, anunțau moartea 


poetului. 


gazetele 


G, SCRIOȘŞTEANU 


516; — UNIVERSUL LITERAR 





|. U. SORICU 


HAIDUCEŞTE 


IL 


Trec norii resfiraţi spre soare-apune 
Goniţi de stolul albelor cocoare, 

Pe streșini rândunele călătoare 
Rostesc a biruinței rugăciune. 


Scot melcii leneşi coarnele la soare, 

Umflând în vârturi ochii de cărbune, 
PE Iar fluturii în alintări nebune 

Sărută'n luncă floare după floare... 


S'a strâmtorat în jurul meu bordeiul - 
Și stau să cadă asupra-mi Căpriorii, 
Inmugureşte'n bătătură teiul 


Și curcubeul bea din vadul morii. — 
Hai, dorule, acuma e temeiul 
Să mai sunăm la pungă gălbiorii! 


II 


S'a afumat la vatră fundra sură 

Şi sa urcat pe culme cingătoarea, 

In corn de praf a pus măicuța sarea: 
Şi'n glugă flori uscate de mălură. 


Ne-o străjui'n desiș privighetoarea, 
Când noi vom măsura după măsură, 


Șinvăluiţi în negură şi bură 
Ne-om pierde prin ciclaure cărarea. 


Iar șoimii dela ieslea ciocoiască 
Vor învăța să fugă după stele 
Și dincolo de Dunăre să pască. 


Nu vreau să ştiu că vremurile-s grele: 
Cincizeci de galbeni vreau să strălucească 
In salba dela gâtul dragei mele. 


III 


S'a deşteptat bătrânul codru iară, 
Cu tineri ochi spre cer albastru cată, 
Din larg de zări la sânul lui de tată 
Pribegii cântăreți se adunară. 


Hai, murgule, mai poartă-mă odată 
Pe unde m'ai purtat odinioară 

In cântec nou să meargă vestea'n (ară 
De ochii mei şi coama ta rotată. 


Auzi cum chiamă cucu la potică 
Voinici doinași de cântece bătrâne, 
Vulturi semeți în slavă se ridică... 


Hai, murgule, la plai cu flori și zâne, 
Când tunetele cerul nalt despică, 
AI nostru hohot lung să le îngâne!.. 


SONET AVIATIC 


O pasăre purtată de motoare, 

Un organism mecanice ce s'avântă 

Spre cerul larg, printre îurtuni şi cântă 
Un cântec nou de viață şi vigoare... 


Sub ea, imens, Oceanul se frământă, 

Se “nvolbură a apelor vâltoare, 

Dar ea îşi poartă sborul, plutitoare, 
Spre țărmul unde va sosi ne “nfrântă... 


SE UITĂ LUNA PRIN FEREASTRĂ. 


Acoperă cu stâlpi de fumuri 
tăcerea“ngenunchiată'n drumuri. săli 


Se uită luna prin fereastră 

şi ninge co lumină-albastră. 
Ascultă inimă ce-ţi spune 

când mir de vis, în şoaptă, pune. 


Se uită luna prin fereastră 

cu fruntea “naltă şi albastră. 
Citeşte! timpule, ce serie?!... 
De mult mi-e inima pustie... 


Ridică-te somn în pădure 
că râul morții-o să mă fure. 


O jucărie cc şi-a luat avântul 
Sin ea un om cu năzuinți supreme, 
Ce *nfruntă ploaia, valurile, vântul; 


Un om, ce de nimica nu se teme, 
Ce stăpâneşte apa şi pământul 
Şi e stăpân pe aier şi pe vreme! 


MIRCEA DEM. RADULESCU 


CANTEC 
Peste caişii “n floare, căzu de eri zip 


Mai albă decât mâna ce-i desmierd 
Ca din senin. deodată, nămeții A 


In inima zglobie, a sfintei primăveri 


Părea ca o fecioară, ca “n vis! 
Măiastra zână Flora, 

Cu sânuri aurii; 

Nu răsărise bine, în crânguri, Aur 
Şi Parecele cumplite, 

O “ntoarse dintre vii. 


IOAN GEORGESCU ARTUR EN 


UNIVERSUL LITERARE, 517 


| DEZAMĂGIRE 


nui când a auzit bătând ceasul pa- 
sa rilicat de pe scaun din faţa o- 

i, Așa cu greu, si-a desprins privi- 
î pe chipul ei răsfrânt în luciul 
kalului! Chip — pe care abiu îl mai 
fuoaste. Oare femeia asta, elegantă, 
oerită e Adela Munteanu? Modesta 
ni Adela care până acum nu şi-a 
ide luc capul să-şi potrivească o ro- 
wta lumea pe dânsa şi care de două 
Vl ani — de când sa măritat nu 
ishimbat de loc felu! pieptănăturei! 
i pentru cine sar fi împodobit şi 
pi făcut frumoasă ? Stă dela măritis 
imut la țară; iar bărbatul dum- 
W — Conu Iorgu Munteanu — om 
ii ursuz e mai mult preocupat de 
asiploae decât de chipul or sufletul 
plai bi, Sinu găseste miciodată timo 
iipue si ei un cuvânt de laudă or de 
ste, Dar nu ştiu cum lar prinde 
inu Iorgu asemenea discursuri! 
Fopiii coanei Adela : Marioara și Io- 
- prea puţin se bhucnră maica-sa 
tinsii. Nu că n'ar fi buni. Doamne fe- 
WiDar de la șapte ani de când i-a 
i prin scoli și internate, biata fe- 
knuii vede și nu se bucură de dânșii 
i) sărbători — în vacantă. Si au 
ku! copiii oare cum îunstrăinaţi de 
„lar coana Adela. timp de două 
de si mai hine de ani şi-a trecut 
zilele, săptămânile si anii ei scu- 
fin zori și neavând în gând decât 
ai griin gospodăriei, a slugilor și a 
hui ursuz mereu și nemultumit. 
dna si-a dăruit fără rost — îi pare 
m— toată tinerețea şi ar îi îmbă- 
NR ar fi murit. nestiutoare de ni- 
dacă boala de astă 





















win ale vieții 
MMĂ-VArĂ „.. 
Meplovit ai fii Doamne, pentru Dos: 
rela | ! 
futot necazul că rămâne sineur toc- 
gin toiul muncii a trebuit conu Tor- 
= pusa doctorului — s'o trimită 
VAdeluța la băi, 

Bitloc de pierzare, unde umblă fe- 
Wproape despuiate în văzul soare- 
şa hirbaților ! 

ar fi stint: conul lorgu! O lăsa 
nai bina să moară cinstit de hoală 
ăti acasă. 

una avut cum să ştie. Si cucoana 
şa gătit — mai mult înspăimân- 
de cât bicuroasă-—de plecare. Nici 
pea stia ca-i trebue. Dar î-a trimis 
i — cumnata Dumneaei —. o croi- 
ȘI pricepută. de î-a făcut rochii no- 
icu starea si vrâsta dumneaei. Si 
a! uându-si rămas bun — cu la- 
Ein ochi -— de la slugi, cămară, 
i: și orătenii. N'a putut s'o înso- 
i — fireste, Conu Iorgu. prins dea- 
imhuri. Si.a luat numai pe Mari- 
dânsa Si Marinara la cei sapte. 
he ani ai ei, nare că o duce ea pe 
a le mână în tren la hotel și 
bi viața străină de ne acolo. k a- 
be sfionsă si neumblată Coana Ade- 
me! 

jmătate au stat la hiăi. Si re 
or fi tăcut hăile alea.? Că a fost 
isatita, ca Adeluta lui Conu Tor- 
Whlnarcere să nu mai vrea să s'a- 
4 mosie. Deseaba. s'a răstit hărba. 
jăirneaei nici nu s'a clintit din 
isia luat la hotel odaie cu chirie? 
Mei sinură Adeluta ? 

ar fi numai atâta ! Cum au pre- 
băile Doamne ? 

Hhmneati. care nu eşise până a- 
in cuvântul dumnealui. acuma 
Hi — fără pricină frate — își 
mru partea dumneaei de avere 































şi spune tuturor că, porneşte cerere de 
divorţ ! 

S'a luat cu mâinile de păr conu Iorgu 
— si oricât de puţin ar mai avea -- tot 
si-a smuls câteva, fire. 

Muncise cinstit o viaţă,  sporise cu 
mult averea pe care Adeluţa — e drept 
— io adusese, Dar nu sa gândit vreo- 
dată să despartă a dumnealui de a dum- 
meaei. Si-acum! Dacă în adevăr Adela 
pornește despărțenia ! - 

Dar ar fi o nebunie, dar ar rămâne 
Marioara fără zestre, dar Conu Iorgu 
şi-ar lua lumea în cap, dar ce-ar zice 
oamenii, dar..., 

In sfârşit câte nu i-a înşirat! De geaba. 
A răspuns la sfârsit coana Adela, că i-a 
fost destul pusnicia de peste douăzeci de 
ani şi că sa deșteptat şi crede, că are 
și ea drept la viaţă şi la averea de care 
până acum n'a folosit nimic. 

Zadarnic au făcut-o neamurile nehbu- 
nă. zadarnic copiii răsvrătiţi i-au spus 
atâtea grozăvii „zadarnice a mai încercat 
bărbatul şi cu binele şi cu răul. N'a vrut 
nici saudă, Ce-i pot face? Averea e a ei 
şi divorțul tot are să-l capete până la 
sfârsit, fireşte, 

Le-a spus tuturor hotărît : „Nu stăruiţi. 
Nu mă mai îngrop de vie la țară, vreau 
să-mi trăasc si cu viața şi când întâia 
oară norocul mi-a întins atâta de dar- 
nic mâna!“ 

„Norocul? Ce noroc ?* Au întrebat cu 
toţii Dar n'a maj vrut Adeluţa nimica 
să răspunctă. A spus mai târziu — în lo- 
cul ei, printre lacrimi — Marioara: „Un 
domn la băi ast-vară... Costel Petreanu... 
Flegart şi frumos de altfel... Le era me- 
reu în cale“, 

Chiar crezuse întâi Marioara... dar pe 
pe urmă a văzut că mai mult cu mama 
sa căta să stea de vorbă. Erau mereu 
singuri. Na spus nimica nimănui. Ma. 
rioara. I-a fost ruşine. 

Iși face cruce şi scuipă a pierzanie 


Conu Torgu, 

Ce lume! Ce Sodomă.! Răi or?. Si 
era să zică o varbă !... Sa oprit de ruşi- 
nea fetei. Și nici nu cutează s'o mai în- 
trebe. Copil! -Ce ştie? Ce înţelege din 
toate astea? Că Ia călugărițe doar n'or 
vorbi astfel de Tucruni. 

S'a interesat el singur. Ce să afle? 
Prăpăd ! E mai amărit decât la 908 când 
i-a pâiolit toată. toată semănătura se- 
ceta cea mare. Cucoana Adela îl părăse. 
ste după atâția ani! Adeluta lui îl lasă 
ca să se mărite c'un filfison cu mult 
mai tânăr ca dânsa. Si are să-şi ia -— 
fireste înapoi — trupul de moşie cu co- 
nacul. iazul, via si toate dughenile - 
echo» de zestre ! Tar Conu Iorgu să vadă 
ve altul nlimbându-se de-a gata printre 
Di efi de tămâioasă, răsădiţi de dân- 
su 

Ii vine să s'arunce în iaz or să intre 
în fierărie si să-si dea singur una în 
cap cu barosul. 

. s . * Ş e [i 2 Lă L] 

„= „Numai de mila lui Torgu şi a co- 
nitlor. dacă nu si de ruşinea lumii în- 
tervin iarăsi rudele indienate, n'ar tre- 
buni Adela să facă nehunia asta“. 

Dar în sufletul Adelei nu mai e loc 
pentru milă. E plin. e plin sufletul ei de 
ni mai are loc. de clocoteșşte și revarsă 
în afară. e plin de dragostea me care no 
ennoscuse încă. Ti pare că nici n'a trăit 
Până acum. ea a dormit numai un somn 
greu şi plin de vise urâte. Costel numai 
Costel a festentat-o la viaiă, Ela fă- 
ent-o să-i înteleacă rostul... Să nriceapă 
că nui făcută s'o trăesti numai ca să 
norți cheile cămiării si grija sluzilor. 

E făcută — abia acum a înteles dân. 
sa. — ca să tresari, să tremuri şi să te 


de LUCREŢIA PETRESCU 


îmhbeţi de apropierea omului „pe care-l 
doresti, îl aștepii, îl visezi. 

si când Dumnezeu îţi dărueşte în sfâr- 
sit! norocul să te iubească un om cu 
dânsul — căci minune o fi, dar Costel 
o iubeşte. l-a spus în atâtea rânduri — 
dezinteresat — respectuos.., Fireşte. Dra- 
gostea lui e cinstită, temeinică, Un alt 
bărbat mai fără cuget ar fi încercat, o 
aventură scurtă. fără urmări. Dar el a 
respectat-o atâta! Ia spus că intențiile 
lui sunt curate. Să diaree ze. Să-l ia pe 
dânsul. 

Din interes no face. R bogat, mult 
mai bogat ca dânsa. Cheltvia cu atâta 
ușurință ast-vară ! I-a însirat căte pă- 
mânturi are! Pământuri petrolifere mul. 
te. Neexploatate încă. 

A călătorit apoi atâta? Ce n'a văzut 
dânsul? Acura are să vadă şi ea cu dân- 
sul lumea. Vinde mosia, via „prăvăliile 
«i pleacă cu Costel, Fa. care până în 
vara asta nu sa urcat în tren decât ca 
să-și aducă copiii dela scoală! Are să 
plece cu el —- singuri — departe. Sin- 
guri! Cucoana Adela se înfioară, oftea- 
ză, şi surâde. Isi aruncă iar ochii în o- 
glindă Se admiră... 

Ce mestere sunt în Bucureşti femeile, 
când vor să se păstreze tinere si frumoa- 
se. Iată ce a făcut din Coana Adela coa- 
feza. maseuza și croitoreasa ? Uite ce 
trup subțire are acum în rochia aşa de 
bine croită ! Uite ce bine îi stă cu pă- 
rul tăiat scurt. făcut blond și 
tot în cute paralele! 

Ji vine să râdlă acum când își aduce 
aminte de covciul acela din creştet — 
conciu neschimbat timp de douăzeci de 
ani. care lătăret și rotund semăna nar- 
că cu un cuib de vrabie. Si nălăria, care 
din pricina conciului stătea sus pe cres- 
fet ca o pasăre întrun par! 

si obrazul îi e schimbat. Pudrat, su- 
lemenit, nu mai seamănă cu obrazul, 
pârlit de vânt și de focul dela bucătărie. 
Căci tionu Iorgu cerea să-i fie nevasta 
xospodină. Să-i treacă tot prin mâna ci. 
Să nu-şi râdă slugile de mâncări și de 
cămară 

Biet  ohiaz nesărutat în vremuri și 
care nu cunostea decât apa rece si să- 
nunul de glicerină! Acuma parfumat, 
catifelat, pundrat, se îmbuiorează atâta 
de des de _ văpaia dragostei întârziate i 
. . Lă L] Lă * * ȘI: . . 

A bătut cineva în usi. Cum tresare și 
se rumeneşie Coana Adela! Par'că e o 
fetiță de șaptesprezece ani. Par'că e Ma- 
rioara — fata Dumneaei. Sigur că Cos- 
tel trebue ză fiec. Cine alt? A rupto cu 
toții. Numai pe Costel îl mai are ne 
lume. Si a venit cu un ceas mai de vre- 
me. Cu atâta mai bine! Nerăbdarea asta 
a lui o încântă. Si usoară — în fosnetul 
rochiei cam prea scurte — aleargă să-i 
des-hidă usa. 

I-a pierit zâmbetul zi îmbuijorarea. 1 
sa asyrit deodută fața, Nu e Costel — 
mvlt asteptatu! Ti Con Ioreau. Dar ce 
o mai fi vrând Doamne? Nu i-a spus 
de c mie de ori că nn se. mai întoarce 
ia ţară. că nu mai trăeşte cu dânsul. 
N'a dat mui 7ilele trecute si cererea «ie 
divorț ? Ce-o mai fi vrând cu dânsa? 

Coana Adela — înrăită — nici nu-i 
răsnunde Ja „bună ziua“. nici nu-l pof- 
teste să sadă. Si de când nu l-a maivă- 
zut îi pare mai bătrân. mai ursuz. mai 
hutucănos. Zârnbesta răutăcios când com- 
pară silueta greoaie—în haina largă si 
nantalonii răsuciti — cu silueta asa de 
tânără aşa de elezuntă a celu?alt. Cum 
a putut răhda vare vw viaţă întreagă o 
asa conviețuirea ? Bine să s'a isprăvit! 

Si-n timp ce conu Joreu nu stie cum 
să înceapă “vorba, dumnenci indiferentă 


ondulai, 





518, — UNIVERSUL LITERAR 


şi-a luat o carte si sa aşezut pe foto. 
tiu picior peste picior, lăsând să «e vadă 
— în ciorupi de mătase — gleznele puţini 
cam groase 

Si Conu Iorgu ştergându-şi de nădu- 
seală fruntea — şi intirnidat de ferueea 


asta straină, în care nu-și mai recu- 
noştea nevasta, începe: 
— „Adelo, eu te lăsam să-ţi faci pe 


voie, dacă nu-mi era de copii. Stiu că 
nu-ţi mai pasă. Ai uitat. că ai băiat în 
facultate și că mâine-poimâine ţi-e fata 
de măritat. Nu da din umeri ; las că nu 
am venit să-ţi vorbesc de copii acum. 
Pentru tine am venit, să tn scap, să nu 
ie las să te pierzi, cât mai e vreme. Ți 
aduc și dovezi Adelo“, 

Q! cu ce aer mândhiu, cu ce gest de 
contesă (ardăZle focu de cinematografe) 
Ya întrerupt Coana Adela! Ii mulţu- 
meşte pentru interes și bunătate, dar 
nu are nevoie. A spuso de atâtea ori. 
F, totui de prisos și-l roagă să plece: 
când o veni Costel să nu-l găsească 
aici. Ar îi de rău gust și poate primej- 
dios chiar pentru Conu Iorgu o aseme- 


nea întâlnire. 
Bietul Conn lorpu! Cum i-a. năvălit 
în obraz sânsele cum si-a frământat 


câte-va clipe  imîinele asnre, păroase! 
Ei ce bune erau vremurile când... Nu- 
mai aşa o leacă,. de coade... Priveşte cu 
necaz ceafa tunsă. hăeteşte. Trehue să-şi 
ia gândul. Anoi nici nu Sar cidea asa 
ceva. Toţi apoi lar învinui tot pe el, 
că — ferească Dumnezeu — o hate pe 
Adeluţa ! 

Mai bine asa cu frumosul. 

— „Nu vrei să m'asculţi Adelo? Li 
uite. că mă duc. Dar tu cunosti scrisul 
secăturei ălia, care te-a scos-din minţi. 
Tacă am să-ti dau o scrisoare a lui s'o 
citesti. Să n'o ruvi! Mă costă o chilă 
de grâu răvașul. Am dat zece mii de lei 
unei dudui vepsită, tot ca tine — ve 
scrisoarea asta. Că mi-a spus cumnatu 
Pandele că Petreanu al tău trăieşte cu 
a cântăreață dalea. Am vrut să am do- 
vezi. Apoi cred. că asta e destulă do- 
vadă ; și sun drept că. nu-mi nare rău 
„de bani. Uite citeste! N'o zmuci asa c'o 
rupi 1 

„Vezi că vorbeste si de tine. Si vor- 
beste aşa de frumos! Intoarce fila! Liite 
nici cum scrie: „Ai răbdare Mimi dra- 
gă. Când oi vinde moşia băbuţii“... 

„„Băbuta — fireşte că eşti tu, Ti_e des- 
tul Adelo? Face zece mii de lei? Mi 
crezi acuma ?* 


„„Ce — ce! Stai soro, nu fi copil! Ui- 
ti3-o, că 'eşină doamne! Ei păcatele 


male, dar e în stare să şi moară! Ana! 
Unde-i apa! Săriti! Nu-i nimeni aici? 
Adelo! Adeluţu! Vino-ţi îm fire !* 






Sa irezit din lesin coana Adela. A 
Plecat greu de lângă dânsa Conu Iorgu 
si acum nu rnat e in odaie de cât o fiin- 
vă doborită. năruită, care nu mai ara 
olas să ţipe, nu mai ave lacrămi să 
plângă. 


Dacă ar fi aflat că Costel e oenas, hot 


de codru — nu i-ar fi sângerat atâta. 
sufletul şi dragostea, cât au durut-o 


vorbele acelea scrise de el pe petecul de 
hârtie, ce mototoleste chinuită în mâini. 

Moşia băbuţei! Asta i-a fost dragostea? 
Si toate câta i le-a spus au fost dar 
minciuni toate? 

Ce adânc i sa năruit fericirea şi cât 
de dureros îi spală acum lacrămile: pu- 
dra. rnmeneala si toate gindurile vino- 
sate. Nimic na mai rămas din gătoala. 
frumusețea și iluziile de adineauri. Si 
fără o nădeide, bhoceşte cu plas raiul 
mincinos ce-i fusese făgăduit şi-n cara 
crezuse atâta! 


Peste puţin sa deschis binisor usa 
rămasă. neîncuiată și-n prag sa ivit 


Costel cu-n huchet de garoafe roşii în 
mână. 
Nar putea nici chiar Conu Iorgu, să 


MA MUTAT NOTAR LA DAIA.) 


(SCHIȚĂ) 


— Ma mutat notar la Daia... 

-— Unde naiba vine aia? 

— Pe la Giurgiu, încolo... nici eu nu 
știu. 

— Da de ce te-a mutat? Te-a prins 
cu pufuşor pe botişor?... 

— Aşi, cică ami batjocorit consiliu! 
comunal aics din nou... ba chiar guvar- 
nul, auzi... 

— Ei cum naiba se poate ? 

— Iaca când e s'o paţă cmul... asa se 
întâmplă... 

Când a venit pretorul de a instalat 
noua comisie, i-a dat dracului co să 
ciordească numai dela ăilalţi, au zis ai 
să fecă şi o leacă de cinstc la cârciu- 
mă, de bucurie că 'n fine au ajuns mai 
mari. 

Dela asta, cn să lipsească tocmai no- 
tarul comunei, nu se cădea. nau luat 
şi pe “iuino, 

bână aci, Președintele Comisiei Inte- 
rimar» alese, îni fusese vătăsel la pri- 
mărie. 'Tovarăsul lui, ajutorul, fusese şi 
ăla băzat la vaci... Oameni săraci care 
fuseseră ani de zile sub porunca. meu. 

Băurăm noi dintru întâi, stând în pi- 
cioare. Dar slojdorind niște pastramă şi 
din niște Debreţini (ăia, eu m'așezai pe 
scaun. 

le spusui și lor să stea; ei însă nu 
îndrăzriră... 

Primarul ăl vechi, care-şi făcuse obi- 
cei să se abată pe Ja cârciumă cânt ie- 
sea din primărie şi pleca acasă la mân- 
care, intră si el peste noi. 

— Chemaţi mă și pe fostul primar, că 
el sa învăţat cu luleaua nearmnţului cum 
u să vă învăţaţi şi voi, şi-i vine rău să 
vază palții hând, şi el înghiţiud în sec... 

— Aşi... al se "bată şi la beţie are 
taronie uriîtă — răspunse presedintele, 
adică fostul vătăşel. 

— Ce-are-atace... Taronie o să dobân- 
diji și voi. că câne intră 'n primărie şi 
iese fără do baţie? 

Fu când am intrat notar, îmi puţea 
tuica si  vaul, Acum, numai că mă 
sândese la ele şi-mi lasă gura apă.. Si 
mă cam vândesc tot asa de des ca la 
țivare... a 

— Fu nu; eu nu !..., Am să ies cum 
am intrat. la beţie nedădat. 

— Să te auză Dumnezeu, să nu fie 
cum știu eu!.. 

Dar e vorbu, chemaţi-l, că de... e om 
din satul nostru... politica politică, da 

i fie omenie. 


cmenia trebuie să 
În << 
nu recunoască că e — în adevăr fru- 
muşel băiatul. Si ce surâs plin de făsă- 
duinţi are? Ce croială desăvârşită n 
hainei, ce minunată culoare de cravată! 

Si omul ăsta —- atâta de bine — apu- 
tut cu adevărat să fie un înseliitor ? 
De nar avea în mâini scrisoarea — 3cri- 
soarea lui — cucoana Adela nici n'ar 
putea, crede. 

Dar nici Costel parcă nu mai cunoaş- 
te pe femeia din faţa lui. 


Nu mai e Adela Munteanu, pe care « 
cunoscut-c întâi, Femee simplă. modes- 
tă cu rochii vesnic demodate şi cu nai: 
vităţi de scolăriţă. Nu mai e nici Adela 
Munteanu de ieri, femee amorezată, or- 
bită -— şi atâta de încrezută în vor- 
bele lui, că şi-a părăsit îndată tot; și 
a încercat cu puţin fard si o croitorea- 
să mesteră să-si refacă o tinerețe, să-şi 
câstige o fericire. 

De pe divan, unde stătuse prăbuşitii 
“a ridicat o femee ridicol de tragică — 
cu rochia ei scurtă și mototolită, cu pă- 












































de 1. C. VISSARIU 


Ei îl chemară, Fofoleaţă veni. Îi 
leaţă însă se aşeză pe scaun lângă ni 
Ani de zile sezuse el pe scaun um 
în pene. | 

De necazul că-l dăduseră afară, 
afuinaze el niţei dinainte, şi acumă 
tocmai bun_să ia pe cn în râs 

Incepurăm să bem şi cu el, 

De Ț.e la a treia oca se încurd, 
bile... Turnu lui Babel se 'nălța m 
zut cu temeliile în trei sticle de di 
oca cu via! 

— Și şeueți mă jos! le zisei euă 

— Cum să şadă mă, cur să şadi! 
începu Ticuleaţă — vătăşelul meuş 
caru îfeu:.. se poate?  Staţi & 
MĂ 1... 

— Feee!.. făcu preşedintele. 

Si se trânti pe scaun. 

Scaunul anl dracului, d'alea hot 
de nuia îndoită, era işit din unui 
Trosc, hur.. vrasc jos cu preşedial 

— Hă-hă-hă ! râse fostul primă 
începu să cânte: 


Pe scuun şezuși 

Și praf îl făcuşi; 
Iar asta [i-o spun 
Că nu e semn bun! 


Păseră toți şi râsei și eu, 
. Cireiumarul aduse alt scaun prâi 
telui. Ajutorul de preşedinte, se Ali 
însă strasnic. 

-— Si adică ce-ar fi să-ţi cânpese 
va scatoalce ? întrebă el pe Fofoleabk 

-— Păi ce să fie... Ne-am judetă 
rând oi veni eu la. putere nu te 
primi nici la vaci văcar, si ni p 
văiăsel... 

Ajutorul crâșni din dinți şi ÎUĂ 
ca să dreg inima la toţi, vorbi: 

— Fiecare din noi poate sajungi d 
odată... Aşa e scarta. Rumânueni 
și-i tare în țara lui... Azi ești mic. nd 
esti mare; iar poimâine, cine ști 
o biată jucărie!... Ori se poate, trai 
tmolare, sajungi, încă şi mii mu 
Trebue să ne credem unii lu aliig 
ne s:ferim uni la alţii!.... 

— Și să ne tăvălim teţi prin non 
porcii ? întrebă preşedintele. 

— Se mai întâmplă câte-odată, 
surteri nici unul scobcriţi cu tă 
din cer !. Răde omul, ăla de-ăla,ş 
cul de toţi?.. 

Preşedintele se poteli, dar ep 


pul — săracul păr asa de frumgi 
adineauri în cute paralele—acun i 
lit. udat şi căzut în viţe încălei 
frunte şi obraz. Si femeia asia - 
cum a nutut Costel să creudă, d 
putut să-i fie soț? — „Dar er. 
„mon cher.“ Și femeia asta i-a în 
Costel o hârtie, pe care dânsili 
noscut-o îndată, Ce iudă maieşi 

Costel rupe imânios scrisoarea. 
cu garoafele în mâini se întoară 
ușă să plece, Nu mai are la (0% 
stea, S'a stârzit tot, nu e asa? 
în fond nici nu-i pare așa de 
lovitura asta neizbutită. 

Dar atunci cucoana Adela — să 
nosită şi mai mult de sforțareaeei 
ca Bă-si reţină plânsul — Bu 
mustrător, dureros, amar: „(ei 
Costel. să nu fi scris asta, Nasii 
și m'ai fi putut minţi nesupărathi 
Eu nu ceream de cât să te cred.ji 
atâta de fericiiă !* 


LUCRETIA PETARI 


| Sunt întrebări cari n “aşteaptă, răspuns. 
Îi răspunsuri, pe cari le respingi, cu 
iii par mai aproape de adevăr. 
(itisem în nenumărate rânduri des- 
mo viață în soare. Am auzit celebri- 
ăia rostindu-se pentru aceeaşi credinţă. 
Fa ultim fcr am consultat Biblia, cartea 
meiepeiunii deşăvârşite şi nam aflat 
bustența, ar hanghelilor. 

Lu mai încape deci nicio îndoială 
există o viaţă în soare. Atâtea măr- 








nm crezut. An» părăsit însă pentru tol- 


bauna  chinuitorul gând. Incercam 
simi păstrez mintea sănătoasă. Ă 
IQând întro noapte, în vis, reapucai 


ml problemei. pe care o credeam de 
“leslegat. Imi ziceam : 

— derul şi apa e locuită. Focul, cel 
mi nchil din toate elementele, poate 
bare să fie lipsit de viaţă ? Soarele, dă- 
Hlorul de viață, poate fi altceva decât 
ltaș al sufletelor $ 

Mă oprii să mai cuset. Simțeam că 
nă năbus. Gâtlejul mi se uscase ca o 
Imare de nisip. ' Limba umflată n'o mai 
butan. mișca să-mi ţip durerea. Si apoi 
Ină trezii. 

Aveam în fața mea pe cel mai stră- 
hat ilintre Arhangheli. Pe răzbuniăto-. 
n! Mihail. Lumina, ființei sale îmi îns- 
lșimântă sufletul. Privirea ochilor săi 
ke (or îmi înaheța cuvintele pe buze. 

| Voiam să mă ridic din pat să-l salut 
|merenţios pe trimisul cerului. Mă opri 
În cu un pest mânios şi îmi vorbi: 
— Te giindeai la viaţa din soare. Cer- 
ăi să te convingi pentru ca să crezi 
mai puțin... Nu protesta Toma e acelaş 
|nretutindeni şi în toate timpurile. Am 
Vest trimis să-ţi risipesc mecredința. Te 
Îsi duce în soure să vezi și să te con- 
tinai. Te voi purta prin toate cele nouă. 
| sere ale mărețaului astru şi când le vei 


A incercat pe toate, te vei reîntoarce 
| credincios. 
— Măritul meu stăpân — am! îndrăz- 


Int să înzăim cum voi putea eu însă 
În trupul meu și ochii mei pământesti 
IM sufăr şi să văd focul  minunatului 


selru? 


E 

E ricat de beţie veche. era mai gân- 
| Ir. 

| Ticuleaţă, că daia e el al dracului Fo- 
“Wleaţă, nu se potoli și începu să cânte: 


— Foaie verde flori mărunte 
A djuns şi coadu frumte!.. 
"4 ajuus şi dosu cap 

Și buricu pârcălab ! 


Presedintele se sculă în sus... 

“Ibuleaţă se sculă și el repede şi se 
mu să primească, dar să si dea... 

Fu maşezai între ei să-i împiedic da 
% bate, 
|Cărciumaru] 
meiciunile.... 
|= Domnule primăâr... Domnule preşe- 
tute, «lume de cârciumă... Trebue să 
Hineţi în seamă ?.. Da cine n'a avut 
Imlarezi în cip când era mic, şi cine 
are cveer când e mare ?... 

Dacă văzui luai pe Fofoleaţă de mână 
ji scosei afar' din câreiumă ; dar cum 
“zm și mai dârz şi se ruga să-l las 
Mila facă saftea, îl ausei la el şi-l dă- 
in seama, nevesti-si. Apoi mă ducei 
| iu acasă, 

aci ce-a mai fost... 























=> 


veni și el şi ncepu cu 


Mam pomenit cu anchetă pe capul 
Ineu și al lut Ticu'eaţă... 
|lane pretorul,  sucește-ne,  învârteş- 


le, 


luisiri îmi puteau fi de aiuns. Eu însă 


Arhanghelul se încruntă şi eu tăcni. 
Mă văzui avoi apucat de degetele divine 
și svârlit pe coperizul- casei, dar în clipa 
dcua o lumină verzuie isbucni din cos. 
Si mai înainte ca să-mi fi putut da 
seama de ceeace avea să se întânile, 
am fost rostogolit în vatra focului. 

Ţipam din răsputeri, în timp ce fla- 

cările focului mă încingeau cu biciuiri 
de moarte, smulgzându-mi carnea fibră 
cu fibră. 
_ Am euferit cum n'a suferit om vreo- 
dață. Până când scrum em tost scos 
din flacările vineţii. Si Arhanghelul îi 
vorbi din nou: 

— Ai încercat primul cerc de foc. Mai 
ai încă opt cercuri, până când trupul 
şi sufletul ţi se va purifica, devenind 
demn să păsesti în împărăţia străluci- 
torului soare. 

Auzindu-! vorbind. astfel pe solul ce- 


ralu:. am început să urlu din ri usputeri 
si să vrotestez: : 

— Pentru-că sunt încă viu, — am ţi- 
pat eu dir: băierile inimei — protestez 


cu toată tăria să fi tratat întrun chip 
atât de barbar. Protestez în numele 
drepturilor mele de om de-a fi supus 
chinutilor gheenei. înainte ca sufletul 
să îmi fi părăsit corpul după formele 
legale. 

Arhanghelul îşi clătină trist capul. 
Andi scoase o carte din -nevăzut. şi des- 
chizând-o lu întâmnlare îmi dădu să o 
citesc. Era catlen vieţii mele. Si am ce- 
tit cu groazii mulțimea de fărădelegi ne 
cari le săvârşisom. [rent concluzie sta 
scris: faptele îl învrednicese pentru: fo- 
cul de veci. 

— Vezi doar —: îmi zise atunci din 
nou Arhanghelul — gheena. o vei în- 
cerca după moarte şi fără de vrere. De 
ce să nu te obișnuiești de pe acum cu 
focul cel de vei. 

Am înghițit sec şi am “tăcut. 

Am trecut prin opti cercuri de for, 
pănă când scrumul cărnii mele sa pre- 
făent în lumină cerească. M'am văzut 
în lumina unui lac şi mam zărit lu- 
ceafăr strălucitor cu „păr de aur moa- 


Fofoleaţă curajos spunea: 

— Ce amestic aveţi cu noi dumnea- 
voastră ? Vorbe de cârciumă ! Ei cu danf 
în cup, noi cu presiune la țeastă.!.., Zice 
că i-am batjocorit? paftească la jude- 
cată !... In dosare sunt actele de anza- 
jament ale lor... Le-a spus notarul c'o 
sajungă beţivi 9... Aşa o să fia!.. Cu ce 
“alege primarul “Ia, primărie, decât c'o 
sfântă de beţie, ce-l duce apoi la sără- 
cin ?... C'o să se pricopsească ? Ferească 
Dumnezeu ! Primarul face nedreptăţi, în- 
vârteli, îl blesteamă lumea şi nu-l ajută 
Dumnezeu :... Ce-au fost golani până aci, 
dar co-o să ajungă după ce-or ieşi? 

Pretorul l'a înjurat şi l-a dat pe ușă 
afară. na avut ce-i face, na mai avut 
decât să-l amenințe, c'o să-l bage în puş- 
cărie do îi ros vrun pod, ori niscai-va 
vrămeyi de piatră după șosea. Să-l dea 
în judecată, se făceau de râs... Pe mine 
însă ma mutat disciplinar la Daia, că 
am râs de... guvern!,.. Vai de mine, să 
râz eu de guvern, da nici gând nu mi-u 
venit. 

Dar Fofoleaţă a râs de fostu! vătășel 
al nostru, ajuns primar, şi nici el n'a 
râs de guvern. 

Si iacă-tă d'aia, am ajuns eu la Daia, 
unde dracu o fi şi aia!... 


I. C, VISSARION 


UNIVERSUL LITERAR. — 519 


VIAŢA IN SOARE 


de ION MUNTEANU 


le“, cu brațe re diamant si ochi de 
soare. 

Dacă astronumii ar fi cercetat în acea 
noapte cu atenţie emisferul de nord al 
cerului, ar fi zărit fără îndoială drumui 


de lumină a unui astru din cele mai mi- 


nunate, care de ce să no spun, eram 
eu 
Am străbătut de-alungul și de-alatul 


soarele. Am trecut rând pe rând în cele 
nouă, cercuri si nu îmi puteam săturu, 
privirea de atâta minune. 

Arhanghelul, însoţindu-mă 
că neîncetat. 

— în sfera cea dintâi, sunt sufletele 
celor cari au strălucit printr'o singură. 
virtute. Cu cât pătrunzi mai adânc în 
spre cercul al noulea, cu atât virtuțile 
sufletelor sălășluitoare, au fest mai nu- 
meroase. În cercul cel din urmă veghea- 
ză arhanghelii. Niciodată suflet omenesc 
nu va putea ajunge până acolo. 

Am trecut prin câmpii de aur. Am vă- 
zut femei de o frumusocțe neînchipuită. 

—  Frumoaselor de pe pământ li se 
zice „rupte din soare“ — continuă să-mi 
explice Arhanghelul.  Aeeste femei, au 
fost într'adevăr odată în soare și alun- 
gate din astru pe pământ, pentru aten- 
tate la bunele moravuri. Pierzândn-şi 
trunul de foc. își mai păstrează încă o 
rază din sfirălucirea curească, spre a 
uimi ignoranţa celor de pe Terra. 


Am văzut cai păscând iarbă de toc. 
Goana lor era atât de repede. încât nu- 
mi gindul o putea urmări, iar ochiul 
rămânea obosit în urmă. 

— Poveştile părnânteşti, despre caii 
cari se hrănesc cu foc. nu sunt pură 
fantezie — mă instrui Arhanghelul. In 
soare, toate dobitoacele se hrănesc cu 
limbi de foc. Fi dacă vre-un suflet ră- 
tăcit va fi alunsat pe planeta voastră 
murdară, ducându-si cu sine calul, ace- 
sta va continua să-şi urmeze instinctul, 
hrănindu-se cu foc, după cum o făcea 
odinioară. 

Am străbătut cercul al şantelea şi am 
întâlnit sapte tecioare cu şapte virtuti. 
l.a soare m'aru putut uita, dar laeleba. 
Aveau atâta gingişie în fiinţă, încât su- 
fletul mi se topea ca o bucată de ghiaţă. 
Am încercat să le apropii, dar m'au stră- 
fulgerat odată cu privirea, şi biet atom 
deasregat m'au aruncat în cercul al 
optelea. 

Aici am găsit o singură femee, locu- 


îmi expli- 


ind o mie de palate de aur. Aşternutu: 
îi era din fir de diamante, iar perinu 
ţesută din pietre nestimate. O muzică 
cerească îi întovărăşea paşii, desfătân- 
du-i urechile. 

Am urmiărit-o cu priviri  nesăţioase. 
Am văzut:o lepădându-si haina spre a 


se scălda într'un râu de foc. Privirea 
mea de om îi păru o sfidare. Ea în 
semn de mânie, mă, svâriii în neant, şi 
apoi mă văzui rostozolindu-mă în spre 
pământ. 

Abia avui timn să, bâlhâi o rugăciune: 

— Fă-o slăvite, ca noaptea să fie se- 
nină. să vadă cei de pe pământ cum 
cade o stea. Si mâine, când iubita mea 
îmi va povesti că a văzut căzând o 
cometă, en să-i pnt răspunde cu mâu- 
drie. ca fost o stea căzătoare, astru de 
rând, iubita mea. Am fost chiar eu în 
persoană... 

A fost un vis sau realitate. E greu de 
desluşit. Mintea noastră omenească nu 
vrea să creieze minuni și creindu-le nu 
vrea să lo creată. A fost poate un vis. 
aia visele nu sunt şi ele umbra adevă- 
rului ? 


— UNIVERSUL LITERAR 


30 


FATA LUI NENEA IORDACHE 


Szz, bsszz roiesc câteva musculiţe tran- 
spiuremte prin baia aburului eşit în ude 
nouratice din trupul înfierbâmtat al roa- 
banului „Gicu“, Cu acest nume îl bote- 
zase Sofi, care ţine acum în palma În- 
tinsă ca pe um taler viu de epidermă pe- 
talică, cinci cuburi de zahăr. Calul sou- 
tură serios, ca un copil care-şi face pri- 
mul vapor de carton, coama blonilă de 
caisă și Sofi pe ai ei omdulată și sălba- 
tac de neagră. Tremură din. tot coimpul, 
ca frunzele pomilor mângâiaţi de o su- 
flare zefirică, de câte ori buzele calului 
adumă cuminte, răsplata alergării. cu 
răsuflări calde, gâdilătoare. 


Cu rodul vârstei de tranziţie în pârg. 
care se ridică sfios sub şoriul ei cu luciu 
sters, de elevă, îsi arată peste umăr, salo- 
meic, două rânduri de sidef mărunt di. 
auit de o sură, piersică muşcată, loco- 
tenentutui Demetrescu, Acesta venise ca 
toţi ceilalţi să se răcorească dim. țamii şi 
ha'bele lui neu Iordache. Iordache. ns- 
austor cu renume în orăşel, gras la chip 
ca și la mimte. cum spunea el, cu un 
picior mai scurt, care îi da o înfăţisare 
de taur rănit, avea între alţi coții și do- 
uă fete, Două fete gemene. mâmdria ta- 
tălui şi a cârciumei de peste dmum de 
biserica Sf. Niculae. Aşa că odată cau s0- 
sirea căldurilor. câmd serile sunt atât de 
plicticoase în orăşelele. de provincie, sim- 
sura distracţie fiind, „pe diseară la nea 
Jordache“, ofițeri, protesori şi funcționari. 
toată șleahta intelectuală, este servită 
de drăcuşorii patronului. în sorțuri me- 
are de școlăriţe. Nu e vorbă că şi-a dat 
el fetele la gimnaziu, ba pe cea mai mică 
cu o oră, pe Sofi a ţinut-o la București, 
pentrucă lumea de azi sa ridicat cu pre- 
tenţii nenişorule „mă costă o avere fata 
asta“, spunea mâmdru când era invitat 
la un țabhar. Cea mare însă a crezut că 
e mai bime si caute să se mărite pemtru 
că ştie bine că cele cu buche multă „cu 
slova rămân“, Și visul ei «de fată cu cap, 
a adus din fumdul Moldovei un băiat 
bun, roşu și mai mărunt decât ea. dar 
foarte harnic ..0om practic“ tot vorba lui 
nea Iortiache. Aşa fata tatei, așa vezi. a- 
cum eşti fericită cu casa ta, cu masa ta, 
cu tot rostu tău, 


Sofi a rămas mai departe înconjurată 
de aureola admirativă a clienţilor de va- 
canţă pe care îi serveşte cu o înilemânia- 
re şi graţie îngerească, Zânbetul ei se 
împarte ca mirosul de albăstrele printre 
mese, Când vede pe locotement ştie că 
Gicu, aşteaptă zahărul maiorului, cel 
care o urmăreşte şi în vis cu. monoclul 
ui, îi aduce fără comantă vimul lui fa- 
vorit „negru năprasnic“ în sticlă de o 
jumătate, cu două pahare. Cu două pa- 
hare căci întotdeauna exact cu zece mi- 
nute nai târziu apare matematicul, pro- 
tescr chel și gras. Serile se repetă ca po- 
zele aceluiaş clișeu, în vocea răpușită 
a lui Oaie băsaru şi în parfumul ce-l 
vântură Sofi cu ochii scânteietori de li- 
curici, printre mesele ameţite, 


Dar câmd a aflat nea lordache că fata 
să-si vâre degetele, cineva din fannilie 
sa ficult foc. căci nu-și închipuia el vezi, 
că într'o școală unde toate cocomieaturile 
își aduc odraslele, pentruca să meargă 
numi departe, se dă. această libertate de 
schimunosituri supărătoure la 'ochi, Fe- 
tița lui însă făcută colac pe buturugile 
lui reumatice i-a spus cu buzele ţuzu- 


iate că aşa ceva. trebue să ştie, La ser- 
barea de sfâmşit de an a fost mult, muilt 
aitaudută, Baletul a fost cel mai reusit 
număr al serbării, 

Balet, auzi balet nenişorule. Auzi Elizo 
taică, se adresează nea: lordache, sărit 
din minţi. fetei celei cu cap. care rusi- 
nată și supusă strânge scutecele odras- 
lei sosite de curând în viaţă, | 

Si Sofi n'a mai văzut Bucureştii cu 
şcoala umbrită de teii tatuaţi cu împes- 


triţate nume, cu uluca din fundul curţii 


pe unite își primea corespondența. seere- 
tă. Printr'o deschizătură, atât cât putea 
să-şi vâre degetele, cineva din familie 
mare, mare de tot îi mâmeâiase mânuţia 
pătată de cerneală, cu buzele lui de pe- 
tală roză. Pleoapele ei fărămiţau două 
Wacrimi vinovate, când îşi aducea amine 
de vremea petrecută îm intermiat, 

Ticu nu știa ce să creadă despre Sofi 
care trecea dela plâns la râs cu uşurimţii 
cu care copilul smulge aripile umui flu- 
ture, dându-i apoi drumul să-şi caute li- 
bertatea, Căci -Sofia venind în orășelul 
ci. avea şi o educaţie proprie, aceia de 
a fi corectă cu promisiunile date prim 
tereasfira gardului vopsit cu lapte de var. 
al internatului, 

Aci a găsit un băeţel brunet. timid şi tare 
simpatie după spusa fetelor de vârsta. ei. 
Dar el a fugit ca um negru sălhatec a- 
«hus între albi şi abia târziu sa domestikit 
când a văzut că Sofi are ochii umezi de 
covil supus când se apropie de el. si a. 
mai aflat prin colegul Vasile Dragne, scund 
ca un dop de saca și cu ceafa de lup, că 
Sofi a botezat cu numele lui, câimeile, 
curcanul și porumtielul care se mai nu- 
mia și blândul. 

Nea Iordache n'a observat niciodată c* 
pasărea lui sbuma adesea, când nopţile 
erau oarbe, în curtea . bisericii, lăsând 
muşterii  meserviţi. Acum îşi avea fata 
lângă el „o avea în palmă“ și era mâm- 
dru de acest rod sburdalnic şi răsfăţat, 
Ia spus nea Iordache să nu mai poarte 
ochelarii. căci lumea ştie uma și bună 
„fata Iui Iordache e chioară” si pace. 
Sofi ştia însă că acest lucru o făcea. îm- 
pătrit de atrăgătoare, Nu-i luau toate 
fetele ochelarii să vadă măcar oitată cum 
le stă? Oamenii cari se hrămesc mult su- 
fletește, poartă ochelari. 

S'a resemnat însă căci tată-său își 
împodobește păpuşa cu cele mai fine mă- 
tăsuri, rochii de cutie comandate în 
străinătate și pălării cu aripi ca aeiro- 
planul, Nutreşte el un gâmd care îl sfre- 
deleşte ca un burghiu electric de câte ori 
își admiră „floarea lui“ crescută în cele 
mâi scumțe vaze. ă 

Fata simţea că luxul ei face larmă. Și 
Ticu îi cerea stăruitor să nu-l mai caute 
cânii e îmbrăcată aşa ca'0o principesă, 
Dar când ia spus Sofi că este cerută în 
căsătorie de un ofiţer, de locot. Deme- 
trescu. a fugit ca un nebun de nu la 
mai prins decât la el acasă. 

S'au împăcat fără să se lămurenscă, 
Venise înfășurată în valuri albe de spu- 
me si el s'a închinat ca umei zâme din 
povești, Otiţerul a fost refuzat, apoi al- 
tul. Deasemenea un pirogravist dela pa- 
latul regal. care îi trimesese o mamnidoli- 
nă creionată cu aur şi pe un student dim 
Bucovina recomandat de tanti Miţa de 
la Bucuresti. Fetele 'celetalte Dhâzăiau în 
stupurile lor familiare ca niste albine ne- 
producătoare. Si ce-o fi găsind la ea? 

Lux, atât, Umde o vezi cu rochia în 


















































e G. VÂNĂTORU| 


falduri până în pămâmt şi sare ca 0 he 
creerată, să rupă frunzele pomilor pr 
grădima publică, Și Sofi se vede pi 
cetul părăsită de prietene, care îi 0th 
lose privirea. Il târăște pe Ticu după 
care „crapă de ruşine“ când merg a 
turi prim văpaia atâtor priviri întăi 
toare, Si-a deschs şi el gulerul! haină 
elev, lăsând să i se vadă prima lui 
vată civilă şi merge cu pași mai biti] 
teşti. Aşa a trecut o vreme care lau 
dăpostit dragostea lor neştiută de ji 
rinţi, Ticu n'a îndrăsnit nici când să jr 
vească drept în ochi pe Soii, 

Ticu nu se putea mișca fără ca tă] 
să nu ştie ce face, p 

Ticu mu putea să ridice ochii în a 
căci Sofi credea că el 'se uită după di 

Ticu a început să lipsească și nopțih 
„regi de acasă, căci Sofi îl amenintati 
se omoară dacă n'are s'o aștepte pla 
ca semnată cu cretă, de pe rondul îi 
mare al grădinii publice. De pe roni 
„cnit Immina sereentului care erati 
descopere în cuibul lor de intunerie, 

Și a trebuit ca el să vegheze athi 
trezi rână câmd cei doi  sergenți! 
poarta primarului adormeau, ca să 
tă sămi pervazul ferestrei  staszrie ÎI 
Sofi, arătare în alb de batistă rulau 
remtă, 

Sofi se certa aleisea cu ai casei! 
tunci trimetea o scrisoare în care | 
era rugat să-i aducă prăjituri și o 
de şampanie căci na mâncat de 
zile. stând închisă în camera, dela str 

Nea Iordache n'a ştiut nici când, 
2 spart vasul de care-l lega o amină! 
din tinereţe, când venise noaptea lină 
să trimeată pe Sofi după moașă, Soll 
ajuns pe Ticu din urmă şi i-a spui 
murat „a născut sora, mea“, şi două 
crimi S'au arcuit sub genele ei und 
Sofi simțea ceva de la un timp șinale 
dirăznit să-i mărturisească. EI nu era 7 
novat. Si nici ca. A fost un joc nai 
vesc. Adâncită într'o credintă oarbe 
mare să se întâmrle nimic, că Îrsu] 
numai o părere, aștepta, aștepta și cib 
cărţi în care asemenea caz se [aa 
întâmpla oricui fără urmări grave, | 

Intro zi i-a spus lui Ticu, că miti 
pleacă la Bucureşti. Şi Ticu n'a mai pi 
mit veste dela Sofi. Gura lumii ură 
pre fala lui Iordache  cârciumarul, Î 
încă, uma cu semne de vărsat pl 
spunea la colțuri că a văzul-o a, 
ochii ei“ la o maternitate, când sa N 
pentru Sanda lui Iancu, al cărui ka 
nic se zice că a plecat în Amerita, 
pentru totdeauna, 

Si mea Iordache tot nimic mad 
până când chemat printr'o scrisoare 
găsit odrasla nu la tanti Miţa, ci 
sală cu paturi albe, pe două rândel 
la cazarmă, tocmai în fund, în A 
dinspre apus, A leșinat nea Lovdached 
o fată mare. în căldura înăbusitoam 
sălii și în braţele înprijitoarelor, 

Ticu şi-a conwamdat un costum | 
în grabă, special pentru această sl 
I-a fos frig si ruşine. Ineriiitoarele 
faţa cărora se ascundea sub ura 
văr, au recunoscut elevul din foto 
medalionului pe care Sofi îl puna 
un talisman. 

Inspectoarea a certat-o că naă 
țat-o și pe ea, când a venit ștra 
pentruca să-l urechiască puţin, 

Si nea Iordache a jurat că nușia 
primeste fata acasă, Sofi stia căi 
rarea tatălui n'ure să fie trecătoați 













(ale de două one de dum motaivit cau 
4 dela Turnul Severin. ajunai la 
dhitală a hănişoritor ule Seveurm, 
k Streliaia. Și mu dapanrte le acest, sut — 
i astăzi sat a ajums - — se află alsoaltă 
“iro pozițiune ftermecătoure, pe Valeu 
Wuulii, mânăstirea cu acelaş nume. 

În privinta zud'ai acestei ună năustilei 
- ca prin aşezarea altarului se u- 











tea lui Mihai 'Viteazaull,. cate sa zintit-o pe 
focul umile a fost curtea tatălui său Pă- 
uraniu col Buur, «nunte "ÎN lea Se pure 
că Mihai a văzut umila zilei peautuau 
puma tură. 

'Praldiilia aceasta morge „isi. mii. dopunle 
xi Vrânld să Scuze Oarăcuin Si asaza noa 
pguisilă a altantului spune că: Mălai fim 
novoit să se iretmagză diniti”o huplă ce a 





Paasprer-vux Esta 


mp: 





UNIVIERSUL LITERAR. — 9521 


MÂNĂSTIREA STREHAIA 


In adevăr sa constatat istoniceşte ci 
Mihaţi, înainte 'de a ajumge Domm a! Ţă- 
vei momnânești, a fost Dhănigor da Sevirihn, 
este apoi liarăş siaibilit că negeldinița aces - 
tor bănibori a, fost la. Strehaia. 

Deci pe când era în această dem- 
nitate Mihai, sa clădit un paraclis 
la curtea su, iardupă cea ajuns ban el 
Craiovei şi mai apoi Domm, paraclisul s'a 





NEVIRIRI aa i Ș: 
Da pi a = : 
i să - î [i Cr e et PSN e At Ă 
AI muiteg, + 
: - ppe. 

șa Mau fas E, dit 

ZE ciori ta e PT 5 ulii Îi pe 3 ae a ut tii a n ie căt ni iarta ss gi N aim Îi m 3 o masa E a 
MÂNĂSTIREA STREHAIA (Sch ijă făcută de inginerii austriaci între anii 1728—1731) ag 

be dela regula stabilită în biserica avut-o ou Tunxiii, în părţile Craiovei, a O tusamsfaemat în iMânăstire, mai ales că 


"ră find asezat Spre Sud, iar Mu 
sărit — avem trei "tn lţăt. 

- bazată pe o imiserițpțite ipizurdută 

ine etitoria, acestei mânăstini gos- 

-: “ni Domn, 'Meaiternu Basarab a ama 

dl facerea lumei 7153, iar al mântuirei 
"na Septembrie. 

„e dualtă lupă o timsceriipţie gă- 
"Sopra uei ziututui imverorminu, răut.or 
ine ebtoria ui Constlamtin Voenoa 
"am, cama a ziitit-o ia amull «ela 

„a lumei 7901 si sal mâmtiuimei, 1698. 

+ stării a treia atiibne ctâltouiia ales 


mu poale să se ocupe de ea fiind în 
EN, 

lin seară însă sa strecurat cu copi- 
btro cașniță de piaţă. a luat trenul 
a bitu! la uşa unei verişaare căsăto- 
i de curând, Aci 4 chemat amintirile 
|» Ticu. Gurile rele vorbeau însă Ja 
i și mulţi ochi curiosi, măsurnu 
înconjurată cu zorele. care ascun- 
păcatui, 

Ya trecut pnin toate vorbele şi nrin 
ochii, o arătare siabă și abătută. Fra 
copilului rătăcit. Fa simgură a 
0, Soti a mâns lumgită la. picioareie 
îndurate. „Ticu mă iubeste ma- 
& ne învățați să facem, 

îmamanui-a mututsnune nimic. De 
nenea la scrisoarea lui Ticu, nea Lor 
i ia trimis vorbă să-şi îa lumea, în 
pimândoi „cum și-a asternut asa să 
i A repetat al ca alte dăţi: fata 
nu costat o avere, Nici am sfat 
„a întrebat Ticu pe mama lui Sofi. 
i nici o putere“ şi ochii ei au ră- 
mei, de zhiaţă. 

tieuse toamha să-şi ceannă frunzela 
scimile pe câmpuri si prim grădina 
ii, Copilui îngrijat aleargă în Bu- 
Hi în căutarea unui post. Lipseşie 
ispiimâmi în care timp își xulumase 

















ajuns la Strehaia la tocul umde tuu fost 
civile tatălui său. Aici cupă re șa 
orânduit trupee ale ala puind şi Străji 
de voghe sm apucat să clădească  biso- 
na; fiind îmsă imtuunenie si grăbit i-a 
ziit ain nobăgare de ssamă altamul spre 
sud. 

Se pate vădea deci cât «de imgomiloasă 
aste mintea româniuhli, când vnaa să Cx- 
plice ceva, si câtă dragoste a avut. pentru 


Marele erou al idealului nostru național. ” 


Pinire aceste tei uraleiții mai verosi- 
mită ete cea de a teia. 


toate visurile într'o camară 
o periferie a Bucureştilor. 

în drumul spre casă au fost ca el să 
afle o veste care se spune că i-ar fi 
sdruncinat mintea, Un impiegat, fost co- 
leg, sa mirat că el unu ştie de fuga lui 
Sofi cu un îmvăţător. care-și face sta. 
giul milita. Ce scandal, ce zarvă tu ho- 
tal ! Acela a snus în cele din urmă că e 
soţia lui si a semmat o dedlarniţe fiinii 
încă în pat. Asa că Seti e măritată a- 
cum si plecată întrun sat de lângă hu- 
cureşti, unse itatăl acestuia e mare gos- 
podar, 

„Am găsit fata cu mâinile până la co:, 
vărâte în putini cu smântână, are omu 
avere, are rastu hui, e ce să muncească, 
Ce mi-ar fi tăcut. cu sărăcia aia ce elev? 
Aşa înţeleg şi eu. casă, masă, țoale și în 
schimb nici o pretenţie, Mi-o  răsfaţă 
ca pe o porumbiță”. 

Uitase nea Iordache de proectele lui 
strălucite. cu trăsură, maşină şi trese de 
aur pe umăr, Soii însă n'a uitat de eo- 
pilul din medalion și-l poartă şi azi la 
gât, can alle dăţi. lar Ticu se spune că 
e sărit la minte, face pictură şi poezie, 
fugind de foştii colegi cari î cer să se 
afişeze. 


modestă la 


&, VÂNĂTORU 


zuzoz aha cutia minunată peur asa ce 
si apoi locuința  Ibăniiisoniloit cu aoinam- 
sele puteau scrvi de minune ca chilii că- 
lugărilor. 

Spra alecasta ne înjdnaptățerte să ero- 
“am si faptutil că se obsanră încă, în 
partea de răsărit a bisericii, în apropiere 
ue stneasina «ii, o să ca Seneca de GOInU- 
niicatia între pa'ai si pantea, idle sus a 
hisericei unde se afla un balcon pe unde 
vuneia Dămisorul Mibuai i Sia sa ca să 
se roage Celui Atotputernic, nestinghe- 
riți de niineni. 

In figura noastră came datează dimire 
1728 - 1731 timp când Oltenia a fost sub- 
stăpânire austrialcă și aiceasla este fă- 
cultă «cu ocazia ridilcărei hărţeii bopogra- 
fice a Olteniei de 'cătna imginemii  2aus- 
tesimei  însăateimați «do  ganvonmul  deha 
Vima, mânăistimea sa prozimtă înti'o uni- 
tate perfectă, cu chilii de jur împrejur, la 
mijloc acum Ivcnința stareţului. atuncea 
a Dănisorului, iar în dreapta acesteia se 
află „bisarica. Doeuința, ste clădită sem 
eualnilate în felul celor oltenesti și an nun 
atai. Chiliile sau contrafortnnrii şi fomeas- 
tree sunt asifal asezate că seamănă mai 
degrabă cu forestne 'de apănure: doicât de 
huminat. Sa -abservă denitte) împrejurul 
ânăstiroi mn val de apărarea rm basti- 
oane rotunde 

In rapomtul înainlaft odată sau vederea, 
mânăsitimei imgimenul spume că micent val 
este uidileat de Mihai Viteazul, alici fiind 
raadinia. ari ca ban. 

Incă o tovadă law că biserica a fost 
la îmicemut. paraclis. 

Situaţia acestui monument istoric care 
ne vorbeşte despre trecutul nostru. as- 
tăzi, se află într'o stare deplorabilă, 

Ce măcalt că tracem pesle morniumen- 
tele noastre istorice eu atâta ușurință, 
câmid altundeva s'ar fii tnansfonmat.. în 
loc. de pelenimaij. 


MIH. POPESCU 





590 UNIVERSUL LITERAR 











„Despre scriitorii la modă cari 
dispar şi despre operele de artă 
cari rămân“. 








In istoria artelor si a literaturilor se 
prezintă cazuri curioase, de cari nimeni 
nu se mai Coupă, în afară de specia- 
listi, iar în vremea lor aceste glorii 
ue v zi uu fost obiectul de entuziasm ta 
mulțimilor doritoare de plăceri ieftine, 
poititoare de vorbe umflate cari nu de- 
păşesc mentalitatea lor strâmtă, flori 
trecătoare cari gâdilă lenes sentimenta- 
litatea lor banală, 

Cine își mai aminteşte azi de Pradem 
dacă nu, amintind, doar. nemuritoarea 
Phedră, a lui ltacine? Cine mai stie şi 
mai citeşte azi pe Mademoiselle de Scu- 
dâry, deliciul contimperanilor ei? Câţi 
mai știu la noi de gălăgiosul gură-rea 
Sion şi de atâtea comete cu coadă san 
îără coadă — de atâţia asteroizi şi de 
atâtea stele răsărite ca meteori nepoftiţi 
pe orizontul literaturii noastre ? 

Ignotis periere mortibus illi. 

De mult au intrat în masa mulțimei 
necunoscute, ca întro mare fără fund. 
moartă sau vie, înghițiţi de veșnicul Sa- 


turn nesăţios, cari nu iartă pe cei ce 
nau scânteia divină: strălucirea talen- 


tului sau strătulgerarea geniului ! 

Cât suntem în viață, de câte armănun- 
le neînsemnate nu ne izbin, de câţi in- 
divizi, nenumărați și mărunți în zilele 
“ari curg pripite spre infinitul ce ne ab- 


soarbe pe toţi — fiinţele ca și lumile 
închipuite de noi! 
Numai, arare, într'o elipă stingheră, 


deshăraţi. de tot ce ne înconjoară. «de 
toate contingenţele imidiatului, simţim 
„acea palpitare care vibrează“, „care 
sirăluceşte în formă de flacăre a'bastră“. 
„ca un arhanghel de aur“:  inspirarea 
care ne cenfundă cu eternul spre a re- 
trăi veacurile ce sau scurs si veacurile 
ce_se vor mai topi .în necunoscutul ne- 
sfârşii și imens, simţim creațiunea su- 
fetului nostru. înflorirea nemuririi care 
nu se mai uită și nu se şterge 'din me- 
moria oamenilor. Iar această creaţiune 
va răsări mnai târziu în faţa urmasilor 
ca acele rietre funerare, rămase din. se- 
cole bătrâne. cari ta chiamă spre trecut 
si-ți deschid porţile mari ale viitorului: 


„trecătcrule. te opreste ; aici zace acela 
care a gândit ca si tine si care, întrun 


moment de halucinație sublimă. a prins 
în sirubol etern si veşnic. plastic şi ne- 
pieritor. simțimintele cari te frământă 
si pe tine, ideile cari te turbură, te în- 
drăgesc şi te înspăimântă de ceeace nu 
se va, cunoaşte nici odată. conrundând 
în inima, în mintea și sufletul tău: cli- 
pă fuoitivă și slabă cu puterea magică 
și nepătrunsă a etennităţii”, 

Fiinta noastră trăeşte, în dualitate; 
lvăeşte în real, în ceeace suntem şi vi- 
spază a tinde spre ideal, ceeace ar trebui 
să fim. 

Omul de afaceri, chinuit de muncă în- 
cordată şi de  speculațiuni financiare 
nesfârsite visează o viaţă tihnită, boga- 
tă — imens de bogată: — extensivă şi 
exterioară, luxoasă si obraznică. Cate- 
goria oamenilor de acțiune. dacă ama fa- 
ce-o. ne-am pierde descriind  îritreaga 
societate de astăzi. 

Disproporţia dintre mijloacele  mate- 
riale şi cale sufleteşti dă naştere la con- 
flicte dramatice intensive. Din această 
lume. ca dintr'o comoară, din lumea ah- 


"tul meu 








ceatacea Islcrearrea | 


liată după averi nemăsurate, după corm- 
promisuri și după putere, din lumea 
bancherilor, a politiciarilor, a samsari- 
lor fără scrupule, u femeilor de lume 
firă pudoare, a fetelor — cu zestre sau 
fără zestre — cari visează urgiile Cleo- 
patrei cetind catechizmul ; din această 
lume care doreşte cu patimă orbitoare 
culoarea aurului, bolnăvicioasa ambiţiu- 
ne a stăpânirii „neavând în conștiință 
decât idealuri morale vagi în sensul unei 
desvoltări sufleteşti si a unei evoluţii a 
individului şi a. societăţii, din această 
învălmăşeală, în care snobismul ignoran- 
lului, trece drept deşteptăciune, fraza. 
seacă şi simbolul gol al  dilentantului 
drept operă de artă, arivismul searbâd 
al şamatanului afişat cu normă de via- 
ţă. lipsa de conștiință în alegerea pro- 
cedeelor: drept mariă curentă ; din acea- 
stă lume și-au ales, în maioritatea ca- 
zurilor, romancierii secolului. dramatur.- 
pii vremii subiectele lor de predilecție. 

Mai toți carnenii trăesc în viaţă, prinși 
în vârtejul ei: că în rulajul unei ma- 
șini uriase, înelodiţi. animale bipede, ca- 
re-şi ascund instinctele ijosnice şi mur- 
Jdăria sub acoperisul unei civilizaţii la 
secarţă. 

Unii însă trăesc în preocuparea teo- 
retică a lumii: savantul, omul de cabi- 
net, timidul, naivul, care în datele rea- 
iităţii însăși caută deslegarea probieme- 
lor de știință, de metamorfoză. de mo- 
rală, întro analiză si întrun studiu su- 
fletese incomplect ; de aci o miopie gene- 
vală : prociarnarea adevărului  stiinţifie 
ărept dogmă, întronarea pezitivismului 
superlativ, vulzarizarea tuturor  princi- 
piilor cari făceau aureola Oiimpului su- 
ietese de cdinivară. In numele ştiinţei 
sa încercat distruserea Metafizicei şi 
Moralei, în nurnele individului sa negli. 
iat drepturile societăţii şi trobuinţele ei 
— vrincipii cari nimiceau bazele socie- 
tății durabile : libertatea individuală se 
transformase în anarhie socială; cdrep- 
ajunsese selăvia altuia. Im a- 
coastă fază de intervertire a valorilor 
morale ne zăsim azi, — după ce în mod 
etern, dovediseră marii dascăli ai ome- 
nirii relativitatea camostintelor noastre 
în domeniul fenomenalităţii, dună ce sta_ 
hiliseră pentru totdeauna că există în 
vință, ca si în miscarea universală, un 
ienorubimus incoenoscihil. pe hâza că- 
vuia se pot — şi se vor nutea -- altni 
toate credintele relizioase. toate sbecula- 
tiile metafizice fără posibilitate de con- 
tr]. doar atâta cât cad sub prizma. bine- 
făvcătcare a hunului simţ. 

Astfel că si această lume a învătatilor, 
nuterii da convingere i se  suhstituize 
sceptirismul ieftin si como, știința to- 
lerantă. controlahilă si evolutivă deve- 
nind dogmatică si intolerantă ; şi în a- 
ceastă lume ideiele morale luaseră o în- 
lorsătură si o internretare comică (par- 
tea din urmă a activității lui Auguste 
Comte, monismul lui Hacekel din punct 
de vedere metafizic. etc.) şi în această 
lume a intelectualităţii echilibrul dintre 
cele două principii, al vieţii reale și al 
vieţii sufleteşti, se rupsese. 

Oamenii de voință— eroi sau briganzi. 
tirani sau stănânitori — considerau hu- 
mea, ca o pradă si ca un ohiect de sen- 
zatii, teoreticianii ca un obiect de di- 
secare, ca un cadavru fără viaţă: nici 
unii, nici ceilalţi nu sau scoborit la 
principiul vital, la armonizarea celor 
dcuă pături opuse printr'o societate tare, 
bazate pe o educaţie solidă şi variată. In 
acest haos al ideielor şi al conştiinţei u- 




































niversule, în această anarhie gentil 
doar Arta era elementul de sinteză 
legătură şi Cultura, 

Cetirile, profesorii, școala ne urlet 
lume ideală care nu există ; cultura nui 
stră naveu nimic comun cu sălhatie 
luptei cese dădea în societate, Cori 
dotați dintre intelectuali, cei care aj 
fundaseră mai mult problemele spirt 
lui se găseau nepoftiţi la masa via 

sălăgiasii, oamenii de nimic. vocile im 
îaie cite sau brutale ocupau locurile 
frunte. Ce-i rămânea, intelectualului? $ 
se adapteze. Acest lucru ar fi însemn 
însă moartea individualității sale 
retragerea. cu mari jertfe, cu resiaă 
și cu umiliri continue în eul său. 
cum vocea lui suna rău în urechile to 
timporamilor. Sau contopit, sau iza), 
nu făcea parte din mişcarea sotie 

Autorii cari plac unui anumit p 
napregătit, nau stil, nici idei, nici 
cepție. E destul să fie distraotivi, 
debiteze spirite ieftine, să ne dea TE 
drame sau să ne excite simţurile tai 
Dela tragedia în cinci acte poţi tree 
revista din grădina de vară, paguli 
este mare si calitatea mărfii nu bă 

Valoarea propriei tale opere se 04 
deste, întâi. în tine, şi apoi în cei căii 
slujitori dezinteresaţi ai gândului 
frumosului, Publicul nu-şi aplaudă — 
cele mai multe ori, — decât prostii 
slăbiciunile. Shakespeare a plăcut 
mult prin zbârnăirea coardei mel 
matice, care constitue o scădere a 0ph 
lui; Jean Jacques Rousseau. a. cuceri! 
intreagă epocă prin stilul său declami 
toriu. prin îndrăznelile  reformatorulă 
prin paradoxurile şi prin enormilăță 
teoriilor sule sociale. Eminescu a păaț) 
la noi nrin pesimismul său de înpre 
mut. în mare parte. prin viata sa rom 
iică si nenoruciiă, iar nu prin sublim 
lirismului si epicului său incompinti 

Opera d> artă trăeşte în afară du 
ceste miasine ale mediului ; Shakespteă 
Rousseau. Eminescu au fost creatori 
idealuri noi și nu trăeşte din ei det 
viața intensă pe care ne-au redal 
bronzul etern al cuvântului. Valurile bi 
bare, cari ridică, precum. spunea, pedi 
crităţile nule dmaţare. — aceleaşi vel 
— mai nemiloase apoi — le scufundă 
abisul negru al uitării, 

„OD frumoasă poemă — Serie, un 
Taine — um frumos roman. confesi 
unui vm superior, sunt mai instrudi 
decât v bucată de istorie adevărată 
oricâte ustorii ai pofti ; aş da cind 
de volume de hrisoave si o sută dy 
lume de hârtii dipiomatice pentru 
moriite lui  Cerlini. pentru enistă 
Sfântului Paul, pentru convorbirile di 
masă ale lui Luther sau pentru cu 
Mile lui Aristofan. Si tocmai îni 
fant stă imnortanta operilor de 
cunt instructive pentrucă sunt fruni 
se utilitatea lor crește cu partecțiu 
si dacă ne slujesc de dceumente data 
aceasta faptului că sunt adevărate! 


i ION E.T] 


















DĂ 


LE DE 








UNIVERSUL LITERAR, — 593 





meu ea stia c en 


TANĂRA PRINCIPESĂ 


INĂLȚIMEA : 0,90. LĂȚIMEA: 0,52. FIGURA MĂRIME NATURALĂ 


Pe terasa unui palat maiestos. în sti- 
Ul acelui dela Versailles, cu fântâni. ba- 
ustade, scări de anarmoră, stă o prir- 
dpesă grațioasă. Un păr ubundent și 
Mnd încadrează ficura ei frumoasă. 
urăsuță, cu formele bine ciesenate, fetiţa 
mstrează în atitudinea ei vioare din- 
Minţia aceea nativă care trădează rasa. 
Cine a fost principesa ? Nu stim, dar 
oteasta nu răpeșțe nimic din farmecul 
sestei copilițţe. Cu un gest foarte natu- 
n, mâna ei stinsă ţine o ramură în- 
Ictită pe care: se prezăteşte so aşeze 
itro slastră de lângă ea. Mâna «i 
deajtă ridică usor rochia purpurie în 
lbrmă de soţ ca să menţină flerile pe 
mri le poartă în poale si dintre cari 
titeva au căzut pe jos. Mişcarea careri- 
Mică rochia lasă să se vadă cămășuta 
d elegantă de dantelă si un picior foar- 
i frumos. In fața ei, pe o consolă de 
marmoră pe care se află o glastră. stă 
W papacal cu pene multicolore, în vre- 
me ce la picioarele prinţesei se ioacă "n 
tţeluș alb cu pete negre. 

Pe cât de graţioase sunt personagiile 
p atât este de măreț decrrul. In gră- 
lină, câțiva copaci de un verde sumbru 
lormează fondul pe care se profileuză 
thpul blond al prințesei. 


In depărtare, câteva grupuri de femei 


in toalete bogate cutreeră aleele  par- 
cului. 


Ansimblul coste foarte armonios in 
rinduirea sa spre u scoata în relief por- 
ietul copilei. obiectivul de căpetenie ai 
vnerei. 

Ceeare trebue să observăm însă la a- 
tt tablou pictat de un olandez este ab- 
snța lesăvirşită a caracterelor esentia- 
ale picturii olandeze. 

Pictorul care a lucrat acest tablou. 
Constantin Nezteher, este fiul lui Gas- 
țard Netzcher, pictor el însusi.  Amă- 
țuntul acesta işi are imuwortania, de oa- 
ete iaspard Natzcher deşi lucrase multii 
seme în atelierul lui Terr Borch, are 
maniera franceză, pe care i-a mosștenit-o 
și fiul său. P 

Paptul ră Caspard Netzcher are ma- 
Mera franceză este explicabil, de oarece 
baspard venise «de tânăr în Franţa, a lo- 
uit 1 Bordeaux si tot acolo sa însu- 
tat. Imapoindu-se în Olanda, se oprise 
ka Paris și splendorile întrezărite acolo 
lau cucerit pur şi simplu. Arta olandeză 
sât de pitorească în rustica ei simpli- 
date, îi păru atunci inferioară şi lip- 
“tă chiar de noblete. 

Tot aşa de iscusit ca si tatăl său, Con- 
dantin Netzcher a accentuat şi mai mult 


maniera lui Gaspard Netzcher si deşi nu 
poseda calităţile lui strălucitoare, a dat 
la iveală o serie de portrete al căror cu- 


"e 





însă în acelaş 2rad viziunea exactă, nici 
expresia reală a vieţii. S: totusi nu este 
mui puţin adevărat căi rămâne unul din 


CONSTANTIN NETZCHER: „Tânăra principesă” 


dru cu toate că este puţin teatral e to- 


tuşi foarie agreabil. 


Constantin Netzcher a avut o paleti 
fericită, înzestrată cu un colorit totdeau- 
na proaspăt, vioiu și a ştiut să-şi aşeze 
modelele în puza din care reieşeau mui 
bine. La darurile de virtucs nu alătura 


cei mai încântători maeştri olandezi cari 
ne-au lisat aşa de scânteietoara cap de 
apere. 

„Tânăra prinţesă: a intrat la Luvru 
împreună cu toate tublourile colectiunii 
La Caze din care făcea parte. 





524. — UNIVERSUL LITERAR 


CU Ş ca Scara... 


BEŢIA DE CUVINTE contimuii să bân- 
we printre dinti mostri pulbliciati, cu 
mai multă funie, poate, decât pe vaimea 
miareiui Mauoreseu. Iată, spre AXemuplu, 
cu va terminologie îşi Irodează cronice 
un tânăr 'piuunțăttor de comdeim: fraqaunint... 
decenii, arempusearhul ; posesia, realizează, 
ad ctenază; prostăginr, deredadlă, ripostă, 
“ medelenism. longue haleine, fotograf a- 
mator. developeazii clisee,  Raedeckerul, 
cenuşiul ratat al vieții, atmosferă, de 
fawveraib'lă, epulizeuză, constă subit, 
adolrseint. iubeste werthesiam,.,. si Los 
asa pânkăta sfârsit. i 

Incheiu cu o exclamare, 


Cam mn văi du. Maiorescu, cca, pumânăd 
. mân pe el 
ISăl- opresti să mai ccmită vorbe poate 
î de acest falt 
UITIMUL NUMAR a! sumei cumoscute 
foi Inorae 'comt intulă su um fragment de 
„uman mrahimauir". 
ista tot ce putea fi mai mov îm mate- 
mie 0... rmadimubelă, Noamuati «că, mun a 
em: când cineva e mâhmur, MA scrie 
ormiaDe. ci se dilee să se mute, 
Nu da alta, miar altfel romanele es ca 
acela de mai: sus... 
Şi-i păcat 'de timeretea promităt.oame 
acaluia, ca, -— toriaşi - - î? iiscăleite pi la 
îmicielprult și la sfârșit. 


DIN ZI IN ZI CAŞTIGA mai mult 
peieizinunieu, “mspinația  tâmăimi mot 
Const. Goran, asiduu colaborator al câtor- 
sa paubliealiiumi contemporane, F în poe- 
zia sa, Xăidit tmadiţionaliată,  mruiă vi» 
zoame si, o bogată imaginaţie. Dimitre ul- 
timelia sale moerii, le amintim mp accea 
publicate în „Ritmul vremii“: Palatul 
dim basme (îm mr. 5) si Strigătt mpa scaune 
(îm nr. 6 7. Acelsta dim urmă n face 
să initnavedem în d-sa un prețios câmă- 
ro all alui, 


În ultimul număr apărur din REVIS- 
TA GENERALA A INVAŢAMANTULUI. 
d. D. V. Tani, noul presedinte al „Aso- 
ciuţici învăţătorilor“, vorbeste cu interes 
despre „rarele educator ceh: Pakule 
caro din corii înfirmi, meniţi mizeriei 
si ceraotoriei... Miu copii săraci si pără- 
siţi, din mici vagabonzi adunaţi dene 
ulițele mahalalelor a reușit, prin o me- 
todă pronrie. în<aţită de dragostea pen- 
tru sernenii săi si susținut de o credinţă 
si de a voință fări ceal, să facă nu ru 
mai elemente  falusitoare societăţii. ci 
“devărați artişti *.. „oneoră educativă și... 
umană... mai presus de orice închinuire“ 

In cele peste 11 pagini, dunăce anali. 
zează luzele acestei apere ---ajunge la în- 
cheeren că tot ..cevuce a realizat Bakule 
cu coțiii lui dovedoste nână a eviden- 
ţă ce nuter» iîmeusă este educațiu, a- 
tunei când priri eu dai putinţa copiilor 
să-si desvolte şi să-si pnnă în lucru în- 
susirile bune care se găsesc în sufletul 
fiecăruia si când te devotezi ei cu toată 
fiinta. cu toată inteligenţa, cu toată î- 
nima“* 

Noi, cari am încoput să scriem. în- 
trun colţ de provincie. alături de d. 
Toni, îi salutăim cun plăcere reintrarea 
în publicistică sub atât de frumoase 
ausnicii, 






TONI, în „Cronica“ aceluias 
munăr, vorheşte despre o altă institu- 
iune vedagogică  „L/heure joyeuse* — 
biblioteca pentru ropii dăruită, în 19% 
— primăriei Parisnlui de un coniitet 
din Statele-Unile 

In realitate: ..0 adovărată instituţie 
dn educaţie“: unde  „cetitorii —- mici și 
inari, nu rămân izolați unii de alţii”. 
dar „se cunosc. se împrietenesc, lucrea- 
ză în comun“. astfel încât „în jurul 
piliotecii ge alcitueste o societate acti- 
vă, în care fiecare aduce contribuţiunea 
nerxonalității sale“. 

Si mai nrecis: 

„Băeți și fete. copii de oameni hogati 
sau de oameni săraci, în cea mai bună 
ramaraderie. au pntinţa să-si vrună în 
icru însuşirile lar și-si întrebuințează 
timpul liher în chip frumos st folositor 
ca să aducă mriţămire si lor si altora. 


TOT d. 


Se carătă astfel deprinderi și se ddos- 
valtă virtuti cure vor iniluonța temei- 


nic «i binoficător viata lor de mai târ- 
ziu în mijlocul societății“. 

Ta noi unde scorul sconiei contimuii să 
fie încă, pentru mulţi. „sfânta patala- 
ma“? e o ardovărată virtute să. se vor- 
benscă despre astfe! de instituții 

Tată dece ne mulțămim să le cetim 
cu ochi mari si să ne gândim că poate 
urmasii urmasilor mostri le var vedeau 
si nela noi înfăptuite. 

Parcă noi n'am avea de loc nevoe Ae.. 
„virtuţi care să infiventeze.... 


PENTRU LA TOAMNA. — ..Ritmul 
vremii“ anunţă: 3 volume de. traduceri 
şi anume: 

Cartea Junglei de Rudyard Kipling, 
trad. de N. 7. Ruse: 

năsfrânqeri de Paul Teodorescu : şi 

Hitmuri «troine de 1. Gane, 

Deasemeni : 

Omagiu d-lui Mihail Dragomirescu : 

Am. ucis pe Dumnezu -- roman de €. 
Ardeleana. 


POETUL D. NANU publică un împresin- 
nant .nsalm" în ultima fascicolă a ..Rit- 
mului vremii“. Poezia e formată din 3 
părti : 

Ţ. Suspinul omutui : 


Păvintecal nesfârsitelor zidliri, 


Po ce mi-ai dăruit din plin comori. -— 
Ti sâmbur de hemină "n cugetare 
Când nu mi-ai dat si Waânda-i ascultare? 


sau : 


(î. dacă Hhertalra unui rege 

Mi-a: hărdit Părinte, numai mie, 

Cum nu misai da! si-un dram fe 
[cuminţie, 

Să not mirețul dar a-l întelege, 

SA stiu veni de bund-roia mea 

Arclo unde-ai pus porunca Ta? 


Ni. Păsnansr? Domnului: 


Tu striuă-mă când voiu lipsi 

Si-ti voiu reni în ajutor. 

caci : 

Din china "n care crezi și 2n'ai chemat, 


CĂ şti cc, din prânăstii ridicat, 
Ai şi pătruns la mine "n veșnicie. 


Si „răspunsul“ se inchee: 














































Intoarce-te şi tot vu fi uitat, 
Caminul tiu to-astepată un cu an! 
Când vei întru în nou ta Domnie, 
Vei fi cu mult muci 20, muti nentinal 
Ca norii de zăpadă din Livan,. 


III. Chemarea fiului : 


Dă cupei veştezi roua milei Tale, 

Si după dăra ce-o uni parfumul, 

Cind floarea bhri sn» ta încioru, 

Prin noapte rhiar, rom Prrunuuşte 
ru mal 

Ce dure către “mpărăţia Ta. 


[E — fără îndoială — 0 operă peak 
“are ziu se poate trece aşa usor — ori 
“ar strădui să dovedească alicava îs 
ria Tterară contemporană, 

Nu ne dumirim um singur leru: de 
ce tetuși, d. h. Nanu, unul dintre ab 
viiraţii poeţi de rasă ai generaţini în 


cere. întârzie  Să-si adiane poeziile 
volum ? 
Cetilorii le asteantă. 


ÎN ACELAŞ NUMĂR D.G. MURNU pub: 

să raportul „către Academia vomă 
pentru Iremicra celor 3 volume de 
zii do Radu (ayer, 


Tată câteva dim justete arreciari d 
acestui raport: 


„Printre cele mai tinere talente port 
ce care sau impus atenţiei noastre în 
anii din urmă, Ralu Gyr ne apare b 
zestrat cu o noutate de însușiri și d 
ruti care-l ridică cu câțiva stânjeni de 
supra multora e astăzi... 

„O magistrală descriere vizionari pl 
tică găsim în .„Fior de toanmă,, 
imvecut elnin bachic e „Chiot de toamnă, 
(: ereațiune remarcabilă prin ceneen 
si fericită expresie, ne dă poezia „bu 
mosteru]“. 

„E vorba de un mare cântăret naţio 
nul în devenire. în plină evoluție. Ain 
lu! său tineresc nu cunoaște încă d. 
eazuri și mărzeniri.. 

„» Acudemia română nu poate te 
nepăsitoare pexte acest debut străludt 
Dcacoia îmi far o plăcere, recomandin 
dv. cu toată căldura pentru a fi în: 
ra int. cu unvl din premiile din anula 
cosia“, 

E un interesant si iînatructiv gest 
înfrățire a adavăratelor talenie pe can 
atâti mănuitori de condee coniempo 
ne Iar patna irita foarte usor. 


GÂRLEANU DESPRE COŞBUC. Int 
celas număr, tnt G. 'Tutoveanu publi 
o prețioasă scrisoare a. ui  Gărlean 
adresată d-sale Cu ajutorul ei se] 
minează un colţisar interesant din își 
taria lieraturii de după 1900, Seri 
rea e datat: 26 Oct. 1902 şi — prind 
Gârleanu se interesează de taţi priel 
literari. luteresant e mai ales faptul 
în ea se vorbeste de colahorarea lu 
Cosbuc la „tiniversul literar“ cu poat 
.Castelannal“ —- după  anrecierea ÎN 
Sârloanu -— „ana dintre cele maj 
moase, mai suzostiva din literatura m 
stră.... desi nare ceva străin în ea" 

Si conchide: 

„Oricum ar fi... face cinste lui Coshre. 

Nu-i asa că a fost un fimn cândg 
scriitorii tîneri dela noi stinu că-s m 
verte înnintasii. Să nu se uite însă 
îmcru: tânărul se numia Sârleant 
avea talent... cu carul. 





0Sedannaas cie 
Cvvanie 


In 1897 era vorbu ca stagiunea teu- 
irului Odeun să se deschidă cu „Les Cor- 
pOeaux de Henry Becque. 
| — Aşi [i foarte [ericit, 








spuse DBecque, 


ui se jouce altă piesă înainie de a se. 


Înca piesu mea, fiindcă eu am un no- 
re extravidinuar ; piesa cnre se joacă 
Îainle de u meu are un succes imens: 
Me joucă o stugiune întreugă şi a mea 
e unâni pentru anul viitor! 

[| * 


Dna Buche întrebă într'o zi pe Du: 
aas-jiul cum trebue să se îmbruce cint 
Inca rolul Margquerite-i Guuthier (Dama 
la cumelii). 

|s- Te roy să-mi spui, fiindcă eu nu 
Imiu cum, se îmbracă aceste femei. 

Η Nu ştii 21. Să vezi: îmbrucă-le așa 
um. te imbruci d-tu de obiceiu! răs- 
unse Duras, 





| Qineca vorbea lui Adrien Hebrard des- 
pre femeia unui important om politic 
|jiii uducea elogii: 

— E o jemee tânără, nostimă, iînteli- 
lentă, plină de gruţie şi de jeiee Pe 
Hingă asta, are o siluetă!... U siluetă a- 
dusă, unică Pe. 

— 0 siluetă adusă?! Probabil din a- 
teaslă causă aduce atâția bani soțului ei! 


Ves Mirande, fiind invitat la dejun 
bcdtre Cora Layurcerie, se însialeazu 
dă masă întrun fotoliu din birou şi 
hchile ochii. Cura Laparcerie, care tec- 
mii se preqătiu să citească un manus- 
triş, il întreabă : 

— Ce fuci Mirande ?... 
Yoes Mirande răspunde 
ahi: 

Nu încă! 


Dormi? 
clipind din 


E. 


ÎN mică scencia pe cure Mirunde v pu- 
wileșie cu. multă suvoare: 

“Atotputernicul Dumnezeu se plictiseşte 
deseuri. Intr'o zi pe când era într'o asl- 


dl de dispoziție, întâlneşte pe sfântul 
if, 
"Dumnezeu: (căscând). Nu ştiu ce să 


fu ustăzi cdi mad. plictisesc pi ouznic. 
osii: Fă să plcuă! 


"Dumnezeu: De. opt zile nu [uc decât 
ua! Man plictisit şă cu  distructiu 
sta! 


Fosi:4i uitat tunetele? De ce nu pui 
4 une, e agreabil... 

"Dumnezeu : Su/ăv de urechi de cdtevu 
de şi-mi fuce rău! 

Isi: Uite un aviator cure trece, a- 
acă-l pe pământ. 

Dumnezeu: Nu, ustăzi nu m& amuză 
fum asta 1... 

osii + Provoucă [] catastroță de cale 
ui... Na mei fost de mult! 


paezeu : Nam chef astăzi! 
Iosif: Altceva, mul ştiu. 
"Dumnezeu: Hui să facem un poker 


alrei cu sfântul Petre. i 
Dumnezeu : Scoate banii şi fă cărțile!... 
gif: Bine... joc poker, dar ct o con- 
de. st nu [uci eclipsă de soare când 
Uli potul pe masă! 


InHen-car- sa 





bb caz car 


ULTIMUL CUVANT AL ŞTIINŢEI 


Un imventator american a pus la 
punct un aparat emiţător de t. fî. f, cu 
care imaginile de cinema, transformân- 
du-se de unde herţiene, se lansează um- 
dele luminoase în spațiu, Prinse de pos- 
turi receptoare ad-hoc, undele herţiene 
sumt din nou transformate în umde lu. 
minoase, şi imaginile de cinema se re- 
flectează pe un ecran anume adaptat, 

Bine înţeles spre a se ajunge la un a- 
semenea rezultat, e nevoie ca posturile 
receptoare să fie sineronizate cu postul 
emiţător, fiindcă altfel se primesc ima- 
gimile diformate. 

După ce avem electricitate. apă şi tot 
confortul, până la ultimul etaj, după ce 
radiofonia ne aduce în casă sumetul, de 
la mii de kilometri, vom avea acum, în 
casă, şi filmele reprezemtate în cine ştie 
ce Capitală îndeprătată de noi! 

E ultimul cuvânt al ştiinţei.., 


DE CE SE 
CIA, IN ZIUA DH 


OMOANA LUMEA, IN TUR- 
AZI... 


Un tânăr licean turc. în vârstă de 17 
ani, a fost adus în faţa tribumalului dim 
Stambul, pentru faptul de a fi ucis pe 
mătușa sa, în etate de 19 ani. In apăra- 
rea pe care şi-a făcut-o criminalul a ex- 
plicat că preotul din mahalaua. respecti. 
vă, când a auzit câ victima umblă căla- 
re pe cal, stând bărbăteşte. i-a spus că 
D asememea acţiune e neîngăduită de 
Coran şi că trebuie negreșit pedepsită, 

La mustrările pe cari nepotul i le-a 
făcut, mătușa i-a replicat că acum fe- 
meile din Turcia sunt libere să facă ce 
vor şi că. prin urmare, ea, poate umbla 
călare cum îi place, 

Atunci, liceamul a ucis-o. spre „a răs- 
buna omoarea. familiei şi spre a împăca 
pe Dumnezeu“, 


SE VA FORMA O „REPUBLICA SOVI- 
ETICA EVREIASCA ?* 


Guvernul din Moscova a autorizat lan- 
sarea biletelor umei a doua loterii, orga- 
nizate în vederea constituirii, umei noui 
colonii evreeşti la Biro Bidjam, regiune 
umde se găsesc mai multe colonii evre- 
ești, 

Conducătorii sovietelor urmăresc adu- 
narea laolaltă a tuturor acestor colomii, 
urmând ca, din ele. să creeze o, Repu- 
blică sovietică evreiască“, 

Spre a face ca noul „stat“ să aibă pu- 
tinţa de a se turma, sa recurs la sistemul 
loteriei, fixându-se ca lot principal suma 
de 10.000 ruble, iar pentru alte -loturi a- 
cordându-se câştigătorilor mijloacele de 
a face câte o călătorie în străinătate... 

Intrebarea este dacă nu cumva ferici- 
ţii câștigători, revenind din străinătate 
și făcând o comparaţie între stările de 
acolo și cele din Rusia, vor găsi că viata 
sovietică e departe de a fi um raiu, pre- 
cum pretinde Moscova.,., 


UNIVERSUL LITERAR. — 55 


caricatura zilei 


IN GREA DILIMĂ... 


RETETE oa ae e ana a IE DER 





— Am rămas agăţaţi! Dar dacă trece 
cineva pe şoseaua de jos şi-l rugăm să 
ne vie în aiutur, cum o să-l putem con- 
vinge că nu facem cinematograf ?!... 


(Dimanche  illustre) 


RENTABILĂ 


MESERIE 





(ce ma ianceurt 


— Pentru ce ai refuzat necontenit 
până în prezent, orice declarațiune ? 

— Fiindcă aceasta ar fi putut să fie 
dăunător comerţului meu: eu de 1ne- 
serie, sunt surdo-mut... 


(Dimanche illustre) 


Fă, UNIVERSUL TITERAR 








Pagini uitate 





CÂND VIOARELE TĂCURĂ 


POEMA Ili 


Cântarea care n'a fost spusă 
E mai irumoasă ca oricare ; 
Misterul ei e o keţie 

De voluptoasă *ndurerare. 


In nota sfântă care piere 
În tremurările sfioase 

A unor rugi de Magdalene 
Curg clare lacrimi preţioase, 


Dar în cântarea fără nume 
Ascunsă “n negrele vioare, 

E-o tragedie tăinuită ; 

Plânz albe vise moarte “n floare. 


Tristeţa lor neprihănită 
Atât e de chinuitoare, 
Că pune în suflete pătaie 
O mistică înfiorare. 


POEMA IX 


Era odată-un prinţ vestit 

Cu ochii trişti, cu faţa blândă 
Un viers de cântec rătăcit 
Doinea în vorba-i tremurândă 
Pe tristul prinț cu ochii mari 
Un gând adânc de pribegie 
Spre negri codri solitari 

Il îndemnă cu viclenie. 

Ah, pală-i floarea de cicoare 
Ca îiloarea dorului ce moare! 


Un cal şi-o svadă şi-a gătit 

Şi sfa pierdut în depărtare... 

Vai, blândul, tristul prinţ vestit 
Ce trişti sunt crinii pe cărare ! 
In urma lui îngândurat 

Privea un chip alb de fecioară 
Dar numai coibul argintat 

Se joacă în razele de seară. 
Ce tristă-i floarea de cicoare, 
Ah, floarea dorului ce moare. 


Trecut-a timp şi s'au lăsat 
Dureri pe “ntinsa “mpărăţie 
De dorul celui ce-a plecat 
Pe lungul drun: de pribegie, 





ŞTEFAN PETICĂ 








Şi-o chemare zace “n ele 
De-o sdrobiteare nostalgie : 
Tortura ei necunoscută 
Este suprema poezie. 


Și cel menit să ducă dorul 
Cântărei sfinte şi alese 
Işi simte inima cuprinsă 
De suferinţi ncințelese. 


In flacără nemistuită 
S'aprinde sufletul şi arde 
Şi moare dornice de misterul 
Cântării stranii de pe coarde. 


Ah, când în inimi sbuciumaie 
Orice dorinţe “ncet se curmă, 
Surobiţi vioara fermecată : 
Grozav e cântecul din urmă! 


FECIOARA IN ALB 


Iar ochii candizi şi albaştri 
Ce-au plâns pe urma frumuseţii 
Păreau pe ceruri nişte aștri 
Pierind în zareu dimineții. 
Si plânge floarea de cicoare 
Ah. floarea dorului ce moare! 


Târziu de tot a revenit 

Intr“un amurg de toamnă rece: 
Vai, blândul, tristul prinț vestit 
Era o umbră care trece. 
Infăsurat, întuuecat, 

In greaua mantie de vise: 
Domnea tăcerea în palat, 
Fecivara palidă murise. 
Useată-i floarea de cicoare 
Ah, floarea dorului ce moare! 


POEMA XII 


Apune soarele pe dealuri 

in slava purpurii de sânge 

Și răsunând adânc din valuri 
Doineşte-un «las de parcar plânge: 
De simţi o caldă adiere 

Trecând pe fruntea ta curată 

Ca şi o umbră care piere 

Sub bolta serii înstelată, 


POEMA V 


Vai, chinul nopţilor de vară, 
Şi aroaza razelor de lună ! 
Misterul lor e o povară 

Şi pacea lor e o minciună. 


Incet un înger pal revarsă 
Din fina mână “nvineţită 
Visări ce cad pe fruntea arsă, 
De tuine grele şi trudită. 


lubiţii dorm. Deasupra pare 

Că trece dragostea pierdută: 

Un glas de clopot e-o chemare 
In noaptea clară şi tăcută. 


Le *ngălbenește faţa luna 

Cu dureroasa-i poezie : 

Ei dorm mai strânşi ca “ntotdeauna 
Şi plâng în somn fără să ştie, 


Să ştii că-i ruga mea senină 
Ca visul nopţilor de vară 

Ce se înalță “n umbra lină 

In ceasul jertfelor de seară. 
!De vezi plutind pe blonda rază 
O umbră albă visătoare 

Şi crezi că-i îngerul de pază 
Cu lungi arip: ocrotitoare, 

Să nu tenşeli, căci visu-mi trece 
In sborul său primăvăratee 
Şi-i tot atât de alb-şi rece 
Când se înnalţă singuratec 
Spre marea boltă luminoasă 
Făcând durerea mai amară 

Și amintirea mai duioasă 

În ceasul jertielor de seară, 


Şi dacă roua clară cade 
Frumoşii ochi adânci de-i scaldă 
Când treci sub vechile arcade 
În pariumata noapte caldă 
Nu-i roua rozelor în floare 
Căzută“n nopţile cu lună 
Niei plânsul dulce de isvoare, 
Ci e iubirea mea nebună 
Căci lacrimi mari şi tăinuite 
Ca roua limpede şi rară 
Coboară “ncet şi liniştite 

În ceasul jerifelor de seară, 


































(u dărnicia sufletelor tinere şi boga- 
 Eseline îsi încununează alesul cu 
urii celor mai nobite însuşiri. E inteli- 
mb şi modetsă, fire aleasă, devotată : 
impriile sale merite îi apar însă atât 
palide în comparaţie cu ale lui Ro- 
'Eveline e orbită de strălucirea i- 
wzinei închipuite de ea. Eroul ei e o 
piaţi, Un utilitarist inconstient de mi- 
mea lui, un egoist vanitos,  făţarnie 
EA voie si cabotin din instinct. Un 
Mrbat cum sunt destui, un soț îngâm- 
îi de o superioritate neexiztentă. într'un 
mrânt sub aparențe ademenitoare o rea- 
jlate uricinasă. Când desvrăjită ca Ti- 
linia, Eveline priveste searbăda înfăţi- 
ue a tovarăsulni său, o copleşeşte des- 
asul, Nu isbutezte însă să-şi părăsea- 
si seniorul detronat. căci el tot o iu- 
bee, și sincer, Dar însfârşit se va e- 
țdz : prin sinucidere sau perttă. de sine 
dirun spital de contagțioși. ales anu- 
m Intracolo a îndrumat-o Robert, el 
îsişi, adică laşitatea lui pitindu-se sub 
isca patriotismului ; căci alături do 
emnalmentele ordinare catalogându-l 
mntre mediocri încrezuţi şi seci, se a- 
că şi acest semn particular. 
Iniro scrisoare-prolog, sub un nume 
ui; se presupune că o doamnă înmâ- 
a scriitorului Andre Gide jurnalul 
ni sale: Fveline; anume: avântul 
ial al fecioarei îmdrăgostite.  spove- 
ia desamăgiiei, hotămirea ei finală. 
MDiuă, Procesul căsniciei de azi, de eri, 
bințplegeraa perechilor de totdeauna 
Witorint îrnpotriva bărbaţilor în ge- 
n, e desfăşoară astfel cu simplitate. 
și pe atât mai impresionant: cu 
piei, adevăr, emoţii ; de un interes îin- 
si și susținut : a la .Amadr& Gide. 


Octombrie 1694 
ulă debutul jurnalului : 


|. 


Prietene, 


Rar zice că îţi scoji chiar ţie. Nu 
Am scris încă iurnalul. Câteva scri- 
ali nimic n'am ştiut scrie. Scrisori, 
i scrie fără îndoială Şi ție dacă nu 
kai vedea în fiecare zi. Dacă însă, 
H'să mor cea dintâi (0 şi doresc căci 
HA tine viata îmi pare un deşert), tu 
pteli acoste rânduri, şi mi se va pă- 
m lsându-ți-le, că te-am părăsit ceva 
ui puțin. Dar cum pot să gândesc la 

e când avem înaintea naostră toa- 
Izaţa? De când te cunosc, adică de 





UNIVERSUL LITERAR. —. 527 





când te iubesc, viaţa mi se pare atât de 
trumoasă, atât We folositoare, atât de 
prețioasă, încât nu vreau Să-mi scape 
nimic : voi strânge în ucest caiet toate 
fărămiturile fericirii mele. Și ce aşi pu- 
tea cu să fac în fiecare zi după ce tu 
nvai părăsit, de nu să retrăesc clipe ce 
sau scurs prea repede şi să evoc pre- 
zenţa ta. Inainte de a ie fi întâlnit, ţi-am 
epus, suferearn sirațindu-mi traiul fără 
rost. Nu mi se părea nimic mai zadar- 
nice decât ocupațiile mondene spre cari 
eram împinsă de părinţi şi cari prici- 
nuiau atât de mare plăcere prietenelor 
mele. O viaţă fără devotament, fără tel, 
nu Mă putea inulţumi. Stii, că m'am 
gândit foarte serios să mă fac infirmie- 
ră sau soră de caritate. Părinţii mei ri- 
dicau din umeri când le vorbeam des- 
pre aceasia. Aveau dreptate să creadă 
că toate aceste imbolduri se vor potoli 
când voiu fi întâtnit pe acel pe care su- 
Metul meu îl va putea îndrăgi. Pentru 
ce nu voeste azi să convină papa, că tu 
ești acela ? 

Vezi cât de urât scriu. Această frază 
pe care o scriu plângând mi se pare 
însrozitoare. Dar bine. pentru co amre- 
citit-o? Nu ştiu dacă mă voiu deprinde 
vre-odată <ă scriu bine. In ori ce caz 
ru voiu isbuti dându-mii multă oste- 
neală. A 

Îţi spuneam aşa dar, că înainte de a 
te fi întâlnit căatau un scop în viaţă 


și că acum tu îmi eşti scopul, ocupa- 
iunea, chiar viaţa mea, şi numai ne 
line te caut. Prin tine, cu tine, mi-s dat 


să mă realizez eu. ştiu: tu trebue să 
mă îndrumeezi, să mă îndrepti spre fru- 
mos, pre bine, spre Dumnezeu. Si cer 
«jutorul Domnului ca să pot învinge 
împotrivirea tatei ; iar pentru ca rugă- 
ciunea mea ferbinte să fie mai prielni: 
că, o scrin aci: Doamne, nu mi sili 
să nesocotesc voia părintelui meu, tu 
care ştii că îl iuhesc pe Robert şi nu 
voiu putea fi de cât a lui. 


Ta drept vorbind numai de eri înțe- 
leg care poate fi țelul vieţei mele. Da, 
în urma convyvorbireii pe care am avut-o 
împreună  îu grădina Tuileries, unde 
mi-a deschis el ochii asupra rolului pe 
care îl joacă femeia în viaţa oameni- 
lor mari. Sunt atât de neştiutoare, în 
cât am uitat pildele pe cari mi le-a dat, 
dar îmi reamintesc cel puţin aceasta: 
toată viața îmi va fi de aci înainte lui 
închinată pentru ca să-şi poată înde- 


Cenrga seciesie îm cxirase | 





L'ECOLE DES FEMMES 
de Andre Gide 


Numele e plin de răsunet şi prestigiul renumelui e netăgăduit. In 
Republica Artei, figură din cele mai reliefate : Andr& Gide. 

Mânuitor de rasă al verbului, erudit, analist, observator ager și 
raportor exact, amănunțit, conştiincios până la cinism : Andre Gide. 

Influență de necontestat, autoritate îndreptă[ită. 

Cine putea îndrăzni să-şi însușească un îillu ilustrat de Moliere 
nemuritorul, cine ? Cui se poate îngădui aşa ceva ? Numai lui ? Talent 
scânteetor, şi divers, briliant cu mii de focuri : 

„L'Ecole des femmes“: imn de dragoste nai», duios, și destăinuirea 
unei dureri tot mai vii. Tragedia unei credinfe, prăbuşirea unui idol, po- 
vestea unei desamăgiri crude, fără leac, prea obişnuite. 

Aşa e; conflictul nu e nou. Banalitatea voită, generalizând cazul şi 
tipurile, sporește interesul analizei. Opera poartă o pecete de valoare 
rară. Semnătura : Andre Gide. 


Andre Gide. 


plini menirea Ini glorivasă. Fireşte, nu 
astfel sa exprimat, căci e modest; dar 
e ceia ce ara gândit eu, căci pentru ei 
mă simt orsolioasă. Cred, de altiniin- 
treilea că. cu toată modestia, are con- 
știință clară de valoarea lui. Nu mi-a 
ascuns că e foarte ambițios. 

— Nu doar că ţiu personal să parvin, 
— mi-a spus el cun surâs fermecitor— 
țin însă, să triumfe fideiile pe cari le 
reprezint. 


Asi fi dorit să-l poată auzi tata. EI 
e însă întratât da încăpăținat în ce 
priveşte pe Robert, în cât în cele spuse 
nar fi văzut de cât ceia ce-i place să 
numească... Nu, nici să seriu nu vreau. 
Cum ny înțelsge, tata, ca prin aseme- 
nea termeni. nu pe Robert, ci pe sine 
se blamează! J.a Robert, eu apreciez 
tocmai această lipsă de îngăduire față 
de sine şi faptul că nu-i scapă din ve- 
dere ceia ce e îndreptăţit să pretindă 
dela sine însuşi. Alături de el, toţi cei- 
lalți nu cunosc, nui se pare, ce se poate 
cu adevărat numi: derunitate. Uşorii- ar 
fisă mă cupleşească, din potrivă î însă, când 
suntem singuri, arc grijă si nu mi se 
impună printrun  esces de demnitate. 
Ba uneori găsesc chiar că exagerează 
putin, când de teamă să nu mă simt 
eu prea copilăroasă :alături de el, ai 
place lui să facă pe copikul. 

Eri, în vreme ce, îi imputam aceasta, 
el a luat de odată un aer foarte grav şi 
a soptit cun soi de nostalgie încântă. 
toare : 


— Omul nu e decât un copil îmbă- 
trânit, — rezerându-si capul de ge- 
nuchii mei, căci mi se aşezase la pi- 
djoare. 

In adevăr ar fi jalnic să se peardă a- 
tătea; vorbe drăcălaşe, atât de adânci 
uneori şi pline de duh. Am luat hotă- 
rârea să le însemn aci în număr cât 
mai mare. Va avea sunt sigură multă 
plăcere mai târziu, regăsindu-le. 

Imediat ne veni ideia despre acest 
jurnal. Si zău nu ştiu pentru ce vor- 
besc la plural. Această idee, ca toate cele 
bune, de la el a pornit. In scurt, ne-am 
hotărît să scrim amândoi ; adică fie- 
care pentru sine, ceiace el numeşte: po- 
vestea noastră. In ce mă priveşte e 
uşor eu nu exist de cât prin el. Cât des- 
pre el, mă indoiesc de va îndeplini ho- 
tărirea luată, chiar dacă ar avea tim- 
pul disponibil. Si nici nu aşi găsi 
priincios sa-pun prea mult stăpânire 
pe cuzetul său. J-am şi spus desluşit că 





58. — UNIVERSUL LITERAR 

înţeleg să nu-i  stingheresc prin dra- 
gostea mea. nici cariera, nici cugetui, 
nici viata lui publică, iar dacă se cade 
să-i închin eu lui toată viaţa mea, nu 
se poate, nu trebue să mi-a închine ș: 
el pe a sa. Aşi fi curioasă să stiu ce " 
consemnat el în jurnal sau dim toate 
ceie spuse de mine, am ficut însă un 
vurământ solemn, acsl de a nu ni-l n- 
zăta unul altuia. 

— Numai ast-fel vom putea fi sin- 
ceri. -— mi-a snus el sărutându-mă, nu 
ve frunte, ci drept între ochi, după cun: 
îi place să facă. 

Am convenit din poirivă, ca acela “in 
noi care ar muri mai întâi, să lase ce- 
lui alt jurnalul său. 

— E şi firesc. — am zis cu can pros- 
teşte. 

-- Nu, nu, a remat el cu ton fvarte 
zrav. Celia ce trebue să făsiduim e că 
nu-l vam distruge. 


Tu surâdeai când eu spuneam că nu 
vol sti ce să scriu în acest jurnal. 
Iată că am și umplut patru pagini. | 


greu să mă pot cpru de ale ceti, mai 
erou încă să nu le rup de le-asi receti 


Ceiace mă miră e plecarea pe care ani 
început să o resirut scriind. 

Două zeci de ani mai târziu. Eveline 
serie: ă 


Arcachon, 2 Tulie -1914 


Am luat cu mine castul acesta 
cum se ia un lucru de mână 
să-ţi treci vremea la băr. Ducă însă re- 
încep să scriu. vai! nu mai e pentru 
Nobert. FI crede că cunoaste de acum 
lot ce resimt, tot ce cuget eu. Voiu scrie 
ventru ca să-nui descâlcesc gândurile, m 


pre- 
cu care 


voiu „încerca să văd limpede în mine 
însumi, cântărind ca Emihe, «din Cor- 
neille * 


Şi ce um să las în voia soartei 
Şi care-i scopul ce urmăresc. 


ă Când eram 
îmi păreau întortochiate, 
nec mai mult, precum adesea ți se pare 
cela ce ni sa adâncit în: deajuns, ri. 
dicole le par desivur liului şi ticei inele, 
pe cari îi sileac să le înveţe. bWără indo- 
ielă, se cere să se fi trăit puţin. pentru 
fi pricepe că tat ce se urmăreşte în via 
ță nu poţi nădăjdui să obţii de rât 
lăsând în voiu soartei tocmai ceia ce 
uneori ţi-e mai aproape ce inimă. 
Ceia ce eu urmăresc azi e libertatea 
înea, cela ce lus în voia soartei e stima 
lumei şi a celor din coţiii ai rusi. Stima 
copiilor mai jresus de ori ce niie scuri- 
pă. Si mă întreb chiar de nu scriu a- 


tînără versurile aceste 


vidicole şi ni- 


veste rânduri pentru ei. Asi voi ca ma, 
târziu, dacă ei din întâmplare. le-ar 
celi, să săsească o justificare, sau cel 


putin o lămurire asupra purtărei vele, 
pe care vor fi siliți să o judece as 
pru şi să o condamne. [ A 
Așa e. știu și mi-o repet neîncetat, 
părăsind pe itobert iau asupra-mi 'oată 
vina, în aparenţă. Fără să cunosc le- 
vile, îmi poate fi teamă că refuzul meu 
de a urma să trăiesc sub acelaş aco- 
perământ cu el. va atruve  nierderea 
drentusilor de mamă. Avocatul pe care 
sunt, hotărită să-l ronsult când mă voiu 
întoarce ln Puris, îmi Va indica prin 
ce mijloc se poate evita ceia ce naşi 
putea să îndur. Nu pot  consimji să 
nu-mi mai văd copii. Dar nici să maj 
trăssc cu hobert de aci înainte nu pot 
să consimt. Pentru ca să nu <fărşesc 
prin a-l uri, sincurul mijloc ce mi-a 
rămas este să nu-l ma ivăd. O! i să 
nu-l mai aud mai ales... Scriind aces- 
tea simt prea bine că îl si detest, și ori 
cât mi sar părea de odivașe vorhele a. 
cestea sar zice că nevoia da a lo scrie 
m'a făcut să deschid caetul. Iată ce nu 
pat dostăinui nimănni. Imi reamintesc 


timpul când Yvenne nu îndrăznea să-mi 
intunece fericirea  vorbindu-mi de ea. 
La rândul men trebue să tac. 

S'apoi, mar înţelege ea. oare? Poate 
mai curând soţul ei, el care la început 
mi sa părut atât de egoist, atât de 
vulgar, si despre care ştiu acum ce ini- 








mă are. Am surprins une ori la acest 
om. în adevăr superior, un nehotărit 
ton de dispret. faţă de Robert. ca de 


pildă. aturei când Hobert povestind o 
oare care convorbire, şi atrihuindu-și, 
(ip ate. rolul cel frumos, după ce plin 
de bunăvoință si-a cetat propriile sale 
vorbe a adăovat. - 

-—- Tată ce, mam crezut în droit să-t 
spun. 

--- Dar ce s'a crezut el în drept să-ţi 
răspundă, a întrebat doctorul Marchund. 

Pentru o elină Hobert a rămas zipă- 
cit. TI simte că Marchant îl iudecă şi 
asta îi displace. Mi se pare din respect 
pentru mine Marchant încetează zefle- 
meaua. căci lam văzut strasnic de muş- 
cător uneori cu privire la anumite in: 
eâmfări pe cari nu se putea opri să nu 
le desumile. Nica pe el cu siguranti 
nu-l însălau frazele pompoase rostite rle 
Rohert. Irii vine chiar să cred că din 
atecţia pentru mine ne mai calcă încă 
vragul ŞI. în seara aceia ari resimţit 
o usurare oare cum, pricepând că ru 
mă axaspera pn mine numai obiceiul a- 
doptat de Nohert de a tot încâna. „am 
crezut de cuviință să fac „atunci când 
e nur și simnlu verha să facă ceia ce îi 
era lui însuși pe plac. sau mai adesea 
chiar ceia ce a crezut mai nimerit de 
făcut. De cât.va timp, periecţionează 
formula. el spune: „am crezut de dato- 
via mea să” -- ca si când nu sar urni 
decât sub imtoldul unor înalte consi- 
“1erente» mirale. Câni vorbesie de dato- 
vie, îmi vine groază de orice „datorie“, 
când se slujeste de religie, ar face sus- 


pectă ori care religie si când invocă 
sentimentele frumoase ie desgustă de 
ele pentru vecia. 

EPILOG 


Mă hotărisern să nu mai scriu nimic 
în acest caiet. Puțin după explicaţia 
mea cu ltobert pe care am povestit-o 
aci, evenimentele senioase cari au Sgu- 
fduit turopa au înprăştiat preoc upatrile 
noastra personale, Aşi voi să-mi reca- 
păt convinserile din covilărie şi să mă 
pot ruga din toată inima:  Qerotezte. 
lranţa ! Doamne! Dar mă gândesc ca 
si crestinii din Germania tot astlel se 
inchină aceluiaşi Puninezeu, pentru tara 
lor. cu toule că ceeace ni se povesteste 
despre ei tinde să ni-i înfătişeze cu bar- 
bari, In valoarea noastră a fiecăruia, 
a noastră a tuturora, trebuie să-și gă- 
seuscă ocrotire, apărare, Franţa. Am 
putbat. să cred deocanulată că înțelese 
și BNoberi aceasta pe deplin. Ian văzut 
cuin se tâneulu că îl ţine pironit pe luc 
convalescența. iar apoi câteva luni mai 
târziu consultand pe Manli cum ar 
putea să obţină un certificat medical 
care. să-i înlesnească înrolarea. Pentruce 
însă nu a fost. dat să aflu în urmă că 
venea. în orice caz rândul celor «le vărsta 
ui. şi că risca astiel să fie trecut din 
auxiliară Ja activă, în timp ce ne mai 
așteptând termenul chemării si luându-i 


înainte, rămânea liber să-şi aleagă el 
afectațiunea. Asa, și. făcu. prevăzător la 


culme si apelând la o sumedenie de 
protectori. Dar la ce bun să-mi reainin. 
iesc desire aceste toate. Asi vrea să nu 
vorbesc «levcât de scena cea grozavă pe 
care am avut-o chiar acum si care va 
fi hotăritoare. Dar nu o pot lămuri dacă 
nu vorbesc în prealabil de acel nou con- 
siliu de revizie la care fu silit să se pre- 
zinte și de prilejul ce l-a găsit astfel să 
tie reformat ca suferind de „cefalee cro- 
nică precisuită de traumatism. „Atunci 





TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL . 


STR. BREZOIANU 








































































am voit să plec întrun spital, laba 
unde eram sigură că voi fi primit 
veam nevoie însă de autonizatt 
Robert. EL mi-a refuzat-o cu brută 
cu vorbe foarte aspre, spuind că, Nan 
decât dorința de al îm josi, de ai 
lecţie, de a-l face de ruşine. A tell 
mă supun. să astept și să mă mulțun 
cu I.ariboisiere, unde rămânean aă 
toată moaptea, ustfel încât nu mă 
deam decât foarte rar pe Iobert, 

Am rămas uimită. într'o dimineați, 
văzându-l în haine muilităreşti. 

<tia enulezeşte şi chiar atunci [i 
urimit întrun comitet american de dă 
tor, puiea ast-tel să îmbrace o uni! 
cu tcate că din armată parte nu mai | 
putea deasemenea să-şi dea aer 
tiale. Dar nu avu noroc bietul deal 
urma numeroaselor sale declarații 
patriotism tu trimis la Verdun, Na 
ce să facă acum trebuia să se aralt 
şi „crezu de cuviinţă” să facă mew 
ciosul, isbuti în scurt timp Să Cap 
crucea de război spre marea adm 
a lui Gustave, a părinţilor mei și 81 
tor prieteni cari se estaziară. Pântş 
Verdun unde m'a chemat Să vilj 
văd, chiar şi acolo găsise miilouul 
treacă drept erou. Cred că atât aştă 
— decorația, —. pentru ca Să ceară 
să fie trimis acasă, ceeace obținu 6] 
şurinţă datorită pratectori Să pe 
avea la îndemână. Si cum cu MĂ DI 
nam de o revenire subită care mu & 
trivea deloc cu declaraţiile de pe 
renţă auzite dela el, chiar la Verd 
îmi explică cum că atlase în chip 
că războiul! era pe sfârşite și simi] 
putea fi mai ade folos le, Paris undei 
ralul i se părea mai puţin bun dă 
îrent. 

Sunt două zile de atunci. Și nu 
făcut doar nicio imputare. De râzi 
avut cea dintâi explicaţie, eu indura 
dela el şi tac. Dealtiel nu faptele 
„jespreţuese eu mai presus, ci mol 
pe cari găseşte cu cale să Învontt 
favoarea lor. Lil a cetit poate ia 
preţ în ochii nuci. 

si unde mi sa revoltat! Deeoraia 
care a primit-o nu-i riaj perie 
îndoială cu privire la autenticitatea 5 
tuţilor sale, precun: tot ea. îl dispensă 
de oricari ultele. Lu. n'am cruce def 
boi, eu am nevoie de virtule, deeaj 
săsi şi nu mă pct mulţunii cu aprob 
dobândită prin aparente. lu,—" cea 
merică —- am nevoie de realitate, 
ce el, naiv, sa felicitat pe sine că 
pat usor, dim răzbui, surprinzând 3 
sul pe care lam putut conteni: 

-— ii las! că parcă tu nai fi 
ca mine. 

Nu Nobert. 
spui, si mai 
gândesti. 

Lui nu i-am răstuns nimic, dați 
și luat în mine o hotărire. Am pulii 
xevăd pe Marchanul în chiar seara 
si, ne-am înțeles pe deplin. Elan 
țit să facă toate demersurile mă 
pentru mine. Plsc mâine la Chatela 
In acest spital retras de front. IA 
tuturora eu voiu părea că Mă PA 
udăpost bun. Chiar şi o doreste Xa 
Uenevieve ştia de ce este vorba 
putut afla ea ce boluavi sunt În 
acolo ? Nu stiu... Ma rugat fierb 
0 învuese să mă urmeze, Să Sluj 
alături de mine. La vârsta ei 1 
admite să se expue întratât. pă 
viaţa pa ea. „Nu, Geneviete, E 
mă duc, tu nu voţi. tu nu trebuie 
urmezi“: — iam spus sărutând-o dă] 

ca de adio. Nici scumpa mea Ge 
nu se poate muiţumi cu speraniaj 
besc mult. Pewtru ea scriu aci 
lăsa acest caiet dacă -nu mă Vi) 
reîntoarce... 





Asa ceva nu-ți per 
cuseamă nu-ți Dermb 


Nr. 11