Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0023

CERCEI 


||) 


aversuală 


Nr. 23 


1 lunie 1930 
5 Lei 





> 
mal 
x 
3 

= 
<£ 





NICOLAE ȚINC 





554. — UNIVERSUL LITERAR 


C titorii 








NICOLAE ȚINC 


de VICTOR BILCIURESCU 


O ligucă din ireculta generaţie de scrii- 
tori ce Sau distins printr'o limbă curată 
şi exprimală după regulile scrisului româ- 
nesc, este şi aceia a lui Nicolae Ţine (rmoş 
inc, cum îi ziceam o seamă de prieteni) 
publicistul şi ziaristul de mare merit, care 
mai bine de jumătale de veac a stat cu 
drag şi cu vrednicie în slujba condeiului, 
fiindeă e drepi să i se recunoască, cel pu- 
țin acum când nu mai esie, că dacă na 
stat in publicistica română în constelația 
excepţională din vremea lui, a fost totuşi 
un scriitor gustat şi un fanatic înamorat 
de arta lui, cum i-au recunoscut-o toţi 
contiimporunii de acelaş meşteşug. 

Din creaţiile proprii — fiind că el a şi 
tradus mult — în domeniul teatrului, al 
nuvelei, al studiilor biugrafice sau al poe- 
zici, câmpul în care sa produs opera lui, 
puţine au fust adunate în volum ; cele mai 
nule au rămas neculese de prin diferi- 
tele periodice literare la cari a colaborat : 
Universul literar, Literatorul lui Mace- 
donski, fevista literară a lui Th. M, Stur- 
nescu, Revista Nouă a lui FHaşdeu şi altele 
apărute mai în urmă, 

Indemânatec traducător din italiana şi 
irunceza pe cari le mânuia iot atât de cu- 
rent ca și propria-i limbă, el a dat ia ivea- 
lă în decurs de jumătate veac multe tra- 
duceri bune din literatura teairală, ziaris- 
tică, romantică, nuvelistică, poetică. Cine 
nu şiic că acum 40 de ani nici un artist 
nu venea la rampă ca să debileze un mo- 
nolog, Lăcă să nu fi fost ispitit să declame 
şi din cele traduse de el după Eugene Ma- 
nuel, Grenet Dancouri, sau atâţia alţii ? 

La (iniversul uude a colaburat neîntre- 
rupt şi sârguineios mai bine de 20 de ani, 
nu ştiu să fi lipsit o singură zi şi colegii 
ini şi-aduc aminte că venea la gazetă cel 
(intăi, iar lu plecare zăbovea printre cei 
diu urmă. Pare cil văd în ullima vreme 
aplecat la masa lui de lucru dela gazetă, 
tăcul, confundat în adâncirea subiectului 
ce “| preocupa sau absorbit până la uitare 
de sine ca să găsească un termen românesc 
potrivit, mulțumit când La găsit, sau pre- 
gătind peuiru cules pagină după pagină, 
după un roman proaspăt apărut, ori cău- 
lânel v formă mai expresivă pentru cutare 
vers. 

In vremea din urmă, răzbit de povara 
anilor, moşul tot nu se îndura să renunţe 
de a mai veni la gazetă şi cu aceiași tra- 
gere le inimă, se înfiinţa zilnic la masa 
lui de lucru şi zadarnice îl sfătuia directo- 
rul Universului să nu se mai ostenească 


până la redacţie că trimite gazeta după 
manuscris, el mulțumea politicos, făgă- 
duia, dar nu se putea ţine de cuvânt; iși 
făcuse o a doua naiură din mânuirea con- 
deiului, cra hrana lui de toată ziua şi al- 
musfera accasta a redacţiei constituia pen- 
tru cl tot farmecul existeuţii. Şi aşa sa 
făcut că pe moş inc somnul cel de veci 
la aflat, dacă nu cu condeiul în mână, 
dar de sigur cu gândul la vre-un vers 
sculptural, sau la cine ştie ce îrază frumos 
cizelată, fiind că el ca şi Flaubert căuta îu 
proză ca şi în vers lorma ca mai mmuzi- 
cală. 

Pe cât era moşul de pacinic, de tihnit 
şi de domol la înc şi la vorbă de ubicei, 
pe atât se revolia şi nu-şi mai putea stă- 
pâni mânia câni auzea denaturându-l-se 
sau pocindu-i-se limba. Să fii pultit să-i 
debitezi moşului Lraujuzisme, slavisme, suu 
turcisme, ori să-i serii senz în loc de sens, 
senzațional în loc de sensaționul, uri sezi- 
zat în lac de sesizat sau echivalentul co- 
ruspunzăior românesc, dacă vreai să-i cu- 
noşti o clipă toară îndreptăţita (avea şi 
drepiate) revoltă. 

— Nu ştiu zău — spunea necăjit mau- 
şul — la ce şcoli aţi invăţat păsăreasca pe 
care o scriţi şi vorbiţi! Protesurii de ro- 
mână pe cari i-am avut noi, de marti 
auzit vorbind aşa, sau miar îi văzut scri- 
ind ca d-la, mi-ar fi dai peste gură sau 
peste mână. z 

Și moş țiuc se făcea foc dacă în locul 
prescurtatului românesc Nr. întrebuinţai 
prescurtatul franţuzese No.; dacă în luc 
de voce apelai la glas, ori ie slujui de sla- 
vonisme cu : plecăciune, miluială, de iur- 
cisme : dara, culabalăc, caldarâm, 

Acei ce-l acuză pe inc că nu sa putut 
dezbăra de forma veche în factura versu- 
lui lui, sunt datori să ţină seamă de vre- 
mea când a început el să serie şi de in- 
fluenţa de atunci căreia nu i se putea sus- 
trage. In schimb, trebue să "i recunoaştem 
respectul pe care-l întâlnim în tut versul 
lui pentru regulele artei poetice şi par- 
tea de interes îiterar pe care-l prezintă fon- 
dul întregii lui opere. Şi în aceasia consilii 
esenţiulul. 

Fireşte, ca şi artistul, poetul arc nevoe 
de inspiraţie, cel puţin de bună dispoziţie 
atunci când crează şi, de sigur, eu cât 
buna dispoziție va fi mai pronunţată, cu 
atâi și creaţia va corespunde acestei stări 
sufletești. Nu numai la marii poeţii e ne- 
voe de acest element de iuspiraţie, ci 


chiar la scriitori sau artişti mai modeşti ; 


fără acest element, opera este lipsită d 
viaţii şi nu poute rămâne, chiar atuni 
când ea ce proveniența unui nume curb 
putaţie câştigată. 

La Nicolae "Ține influenţa bunei disp 
ziţii e izbitor de evidentă : are versuri in 
pirate cari atiog înălțimi  nebănuile ș 
are altele cari inai ales ca fund apar 
pragul căderii în banalitate, Probabil, 
pera desăvârşită pe îndelete, fără er 
de mai naiute fixat, lăsată adică la 
pria voinţă de desăvârşire a autorulă 
este aceia care atinge înălțimile de cui 
vorbim ; cealaltă, aceia care nu-ţi li 
libertatea de a o gândi şi deaoci 
ci îți pretinde temnen fix, este aceia 
riscă banalitatea. 

Slupânit de această incretă stare de 
vit, de această latalitate,  Jine care, 
ştie, nu putea renunța nici Ja publi 
Lică nici la ziaristică, mai mult din v 
ție decât de ncruc, a fost constrâns de 
cest imperios comandament şă aibă în 
pera lui şi parte bună şi parte slabă 
utunci, noi putem afirma cu precizi 
că „lRochiţa“ lui Eugene Manuel este ui 
din cele mai inspirate traduceri ale ki 
că adică u lost creată în ceasuri de bai 
dispoziţie, că „Viaţa” a aceluiaş auiot 
bucură de acuiaş bună dispoziţie în k 
ducerea poetului inc şi că asemenea 
vicite accidente însumează o bună p 
din operă lui. leţineţi de pildă trad 
rea lui „5 Maiu” a lui Manzoni pe 
inc a izbutit so sculpteze aşa ca pt 
locurea să înircacă chiar originalul, 

e de pildă ideca aceasta: 


„Veni să se arate 

Si numele îşi spuse. 
Si'ndată două veacuri 
Se'nivurseră supuse 

Spre EL, ca spre destinul 
Pe care-l așteptase... 
Tăcere le impuse 
Și-arbitru între ele 

Mărej se aşează... 


. Dă . Dă . . - .. . 


Că a avut şi inspiraţii nereușite și 
duceri slabe, cine contestă ? Ei însuși, 
dese împrejurări, se arăta. nemulțumit 
entare poezie sau nuvelă apărută şi 
vunca insuccesul pe spinarea grabei d 
sa pretins, invocând, cum firesc era, 
posibilitatea în asemenea condițiuni 
crea o operă cu pretenţie de a rămâm 
avea dreptate ? 

Am spus că Nicolae inc era un 




































pstit de arta lui. Seria pentru plăcerea 
d u creca, de a ereca ceva frumos, care 
d placă şi cititorului şi să-l mulțumească 
ți pe et. Dar întrebarea este: câte răga- 
ai a avut cl în viață cari să-i permită 
kxul de a erca pe 'ndelete ? fără alte pre- 
xupări decâr această creaţie ?... In lupta 
xeia încordată, purtată zilnic, spre a-ji 
meea un loc cât mai de cinste în publi- 
istica vremii tale,  csie din cale afară 
peu, aproape imposibil, să-ţi alli tihna 
piinciousă. ie îngrămădese micile mizerii 
berente traiului ziluie şi au te pot lăsa 
alreg al preocupărilor tale inteleztuah 
lată, după umila mea. părere, cauza priu- 
ipală a scăderilar cec se întâlnesc în opera 
ki Nicolae Ține. Nu trebue însă în jude 
ata noastră să pierdem din vedere cea- 
Iti parte a acestei opere, cea care îl u- 
ză pe Ţine priutre poeţii noștri cu cti- 
lente însuşiei şi chiar prinire pruzutorii 
uri au avut merite netăgăduite şi în a- 
astă lirccţie. în ee priveşte mai cu sca: 
nă limba, 

Sub aceste două aspeete tucbue privit si 
onsiderai Nicolae Ţine. 

Este iarăş drept că în opera lui tradu- 
sea cotârsesle creația proprie, însă pen- 
jurlecătorul  deepi umportă să vadă 
kcă traducerea e bună și atunci, se ştie. 
poate sta cu cinste alturi de creaţie. 
câte odată să fie chiar preferită. lu 
accasta, traducerea ni Ține se 
de cea mai bună primire; de 
uite ori se citeste cu un mai viu interes 
keât ccia ce a produs singur sau în co- 
kborare.. 

ln vezunal. în literatura română Ţine 
izgurează cu o modestă contribuţie, Tără 
prea mare preicuţie, lar printre iradncă- 


VICTOR BHCIURESCU 


de vw cassate 


Autoritar, Macelonski nadmitea multi 
lică şi mai cu scamă nu îngăduia să 
bă alicineva ultimul cuvânr. 

În redacţia Liferatorului mare gâlceavă 
tru amănunt” care după Maceilonski 
uia scris aşa, tar după Th. M. Stoc- 
u „amărunt”. 

Ține, prieten nedespărţit cu Stoenesen. 
ărtășeste părerea acestuia : 

— Are dreptate Stoenescu—ii zice Ţine 
i Macedonski — marele nostru Odoubes- 
pronunță și scrie „amărunt“, 
Macedonski sare : 

— „Marele !*... Parcă marele uu se pon- 
înşela si el 2... 

|- Mai de grabă noi decât el! ripostea- 
prompt Ţinc. 


In redaciia Universului, băieţii îl mai 
uecăjiau câte oilată pe moşul lor drag. 

-- Cum se zice moşule : prinf sau prin- 
cipe ? 

— Prinț răspundea moş Ţine. 

— Acunei, după d-ta, ar trebui să se 
zică prinţiar şi nu princiar. 

—. Prințiar, fireşte, răspundea apăsat 
maşul si băieţii făceau haz de aversiunea 
Imi contra streinismelor. 


- 


Odată Delavrancea a [osi brutal cu 
liuc, care pe vremea aceia cra departe de 
u Li inoş. 

Vine citea lu  epista Nouă 
pronunțat realistă. 

STârşind de citit, dujă obiceiul adoptat 
de cercul literar al revistei, nuvela e pusă 
în Ciscenţie şi majoritatea se pronunţă 
peniru admitere. 

Delavrancea, uervos, 
rată : 

— Nuvela e prea realistă, ba chiar por- 
uogralică. Sunt de părere să nu se publice. 

jiuc pruiesieuză : 

--. După d. Delavrancea, o să ajungeţi 
să-l respineeţi și pe Zola care este mult 
mai iuleceni. 

Deluvrancea i-o taie scurt : 

— Ascult, d-le Line, lui Zola îi e per- 
mis să serie astfel fiindcă e Zela ; d-tale, 
fiindcă cești numai inc, nu ţi-e permis. 


o uuvelă 


[ace opinie sepa- 


Li 


In tinerețe.  moşul fusese un șirengar 
zalant. Cănmd avea chef de povestit, înşira 
bucuros din aventurile lui de odinioară. 

0 văduvă timpurie — povestea cl —- 
inteligentă şi frumoasă, care se complă- 
cei în socteialea scriitorilor, dă la vo reu- 
niuve serală o deosebită atenţie pociului 
Ține. atenție de care mai beneficia şi ali 
tânar poei. Nici unul nici celalt, însă, nu 
stia cine este preferiiul. 

Sarea aceasta dăinuind, Ţine vrând s'o 
li murească. imaginează un rămăşag: dacă 
căştigă ri, poeţii, frumoasa văduvă se o- 
Dligi să le olere zece prânzuri, iar dacă 
câştigă ca. ci să renunțe să-i mai calce 
prasul casei zece zile, 

Vic se lasă să piardă rămăşagul şi a- 
mâtmuloi își ian rămas bun dela frumoasa 
vaze pentru zece zile. 

A voua zi însă, văduta se pomeneşie 
cu ine și lu mirarea ci că și-a călcat le- 
xumâutul. vl răspunde curtenitor : 

— Am pierdut rămăsagul, dar am câş- 
iigat fuvoarea de a îndepărta fie şi pen- 
ru zece zile din preajma d-tale pe cole- 
aul meu şi pentru inine faptul acesta e 
un mare câștig. 

Și mosul siret, nu preciza dacă argu- 
mentul a plicuri săduvei, 

V. B, 


DDD N E NR NI 
NOTE B!O0GRAFICE 


N. Ţine sa născut la 17 Septembrie 184 
După spusa a lor lui, Ţine a fost bucu- 


restean. înrudit — după cum singur spu- 
nuca — cu lamilia regretatului acelor Gri- 


«ore Manolescu, 

ÎDela unul din aceștia, ginerele său, d. 
«i. Cuzler. deţinen, că Ţine sa născut la 
data de mai sus. 

Mai știm că studiile lui s'au mărginit 
la cele ule ticeului şi s'au oprit la bacalau- 


UNIVERSUL LIDERAR. — 355 
real, după care a ocupat un loc la Curtea 
de Conturi, de unde a ieșii pensionar ca 
refcrendar. 

Pe câiul urma liceul, a Lost un apreciat 
clev al lui Moceanu, foarie aplicat la gim- 
nastică, din care cauză sa bucurut de 
coustiluţia robustă care l-a dus la cei a- 
proupe 8l de ani, pe care i-a trăit. Trecea 
în vremea lui drept un hercule şi cu toată 
lirea lui blâudă, cra prudent să nu te iei 
cu el la harţă. 

A scris şi a publicat de tânăr şi în o- 
vele libere pe cari i le lăsa ocupaţiunea 
zilnică dela Curtea de Conturi, înamorat 
«de scrisul lui, publica prin mai toate re- 
vistele şi publicaţiunile ce upăreau pe 
atunci. 

La Universul une: contribuţia i-a fost 
mai mult publicistică  decâi ziaristică, 
wvş "Ține şi-a afirmat, vreme de mai bine 
de 20 de ani, prețioasa colaborare cu tra- 
verea «e inimă a scriitorului de probată 
votaţic. 

Excepţional talent, e drept, n'a fost şi 
cl Însuși nu avca această pretenţie, dar a 
lost un condeiu fecunad şi un înamorat de 
arta hui pe care o îndumnezeia. Fări în- 
dovială, pe urma lui a rămas o limbă cu- 
tat romăncască şi p literatură corectă ca 
formă şi originală în lond. 

Dar, fost-a cl mai îndemânatee mânui- 
tor de vers decât de proză, aşa cum a fost 
de obicei apreciat ? Cei mai mulți din cei 
ce Iau citit pretind că da, şi noi credem 
că uu dreptate, fiindcă, fic creaţie, fie 
traducere, versul lui are mult nerv. 


Afară de traduceri, în îiteratura  tea- 
irală are şi lucrări originale, cele mai 


multe în colaborare. Unul dintre scriitorii 
ce i-ar putea desăvârși mai bine şi mai 
cinstit portretul- este bunul lui prieten Ră- 
dulescu Niger. cu care îndelung a lucrat. 


A seris pentru teatru : 


Mihnea cel rău și Doamna Kiajua în 
colaborare cu R.-Niger, lucrare premiată, 
cu subiecte din nuvelele lui Odobescu. 

localizări din Edouard Pailleron „n 
timpul balului” ; după Albin Valabregue 
„Bacalaureata” : după Jean Richepin „Fl 
busticrut” ; după Pierre Corneille „Minci- 
nosul. 

Are ui volum de „Monoloage” după au- 
torii francezi : Alfred de Musset, [mil 
Vugier, Porto-Riche, Bilhaud—tCa volum: 
„Poeme pentru copiii”, 

A colaborat la revistele lui Haşdău „„Co- 
lumna lui Traian” şi „Revisla Nouă” — Lu 
„Literatorut” lui Macedonski, umile a apărut 
sI piesa patriotic „Răpirea Bucovinei” 
scrisă împreună cu Y. A. Ureche şi L, 
Miller. Ă 

A scris la „Revista Literară” a lui 1. 
Stoenescu si la „Kevista Idealistă” a lui 
Holban. Ă 

A tradus o parie din „Terusalimul Libe- 
ra” de Tasso. si a murit cu regretul de 
a nu-l fi putut termina. 

In lumea scriitorilor şi-a gazstarilov în 
care Ține nctăgâduit a fost o figură, cl a 
lăsat o amintire frumoasă şi un nume pre- 
(mit. 3 
A murit la 29 August 1927. 





— UNIVERSUL IITERAR 


Po e 





Din ce cătun, din care sat 
Pierdut prin munți sau pe câmpie 
Te-ai deslipit și ai plecat 

Când clopotele au sunat 
Vestindu-ți marea datorie ?... 


Pământul şi pe toți ai tăi 
Rămaşi pe lanuri secerate 
Tu i-ai lăsat acolo n văi... 
Cădea amurgul peste clăi 
Și stoguri proaspăt înălțate... 


Siooi de lacrămi biata mamă 

A plâns pe fala ei bătrână: 

Si 'năbușită de năframă, 

Cu ochi de-azur și plini de teamă 
Plângea o fată la fântână... 


Dar tu le-ai smuls din vechiul prag 
Al vetrei ce te legănase, 
De-alungul zilelor frumoase, 
De-alunugul anilor şirag, — 

Te-ai smuls şi ai plecai sub steag! 


Porunci de veacuri te chemau 
Să sfarmi hotarul unde frații 
Martirii şi crucificaţii 

Mantuitor te așteptau... 

Și te-am văzul trecând Carpaţii. 


Sdrobiţi, sub cerul cenușiu, 
Mulţi au căzut, ostaşi ca line... 
Dar tu ai răsărit la Jiu 

Cu suflet dârz, cu ochiul viu, 
In fata hoardelor streine... 


Sub vifore de foc şi fier 

In toiul luptelor grozave, 
Printre răniți cu fețe grave, 
Cu pumnul profilal pe cer, 
Te-am revăzut lu Dragoslave : 


La OU, la Porumbac pe deal, 





MIRCEA DEM. RĂDULESCU 


OSTAȘUL FĂRĂ NUME” 


Maânal de-acclaş ideal, 
Urciind pe creste la Predeal 
Insânseral de răni profunde... 


Dar rănile nu fe-au răpus |, 
Cu sfântul cel bătul în cuie 
fi-a inălțat privirea sus, 
Increincnit ca o statuie 
Ori-unde viforul le-a dus... 


Căci răsăreui reînviat 

Luptând de-avalma cu recrufii, 
Ori-unde luptele sau dat; 

Cu pieplil numai te-ai luplal 
Pe culme sus la Talba-bBuţii... 


Dola Teluajen la Buzău 

Pe fiecare-vârf de munte, 

In toiul bătăliei crunte 

Vedeam prin vifor chipul fiu 
Cn sângerări de spini pe frunte? 


Senin, sub şuier de obuz, 

Ai izbulii cu-a ta bravură 

Să “nfrânei falazul greu de ură 
Si-ai stat, pe creste, la Oituz, 
Cu piept cioplil în piatră dură! 


Mărăştii le-a văzul ne "frânt, 
Sub focul funurilor grele, 

Cu șoimi de aur pe drapele, 
lu inimă cu șoimi de-avâni 
Si cu avânturi pănă “n stele... 


Ca făl-frumosul din poveşti 
Te-ai încordal sub cer de vară 
Cu forțe supra-pămâuleşii, 
Si-ai seceral la Mărăşeşti 
Duşmanul ce intrase 'n (ară! 


Si ma fost brazdă de pământ 
Si nu primească "n fiorală 
Rubinul s:ingelui tău sfânt 


Jd HI e 





Prinosul marelui avânt 
iprins din jertfa ta bogată... 





Te văd prin foc, prin fum, prin ce 
Cum din tranșee răsăreai, 
Cu-areiași ochi, cu-aceiaşi faţă, 
Cu-aceiaşi flacără de viață, 
Cu-acelaş vis, cu-acelaşi grai... 


Viiltori de forțe nevăzute, 

In pieptul tău se frământau, 
Sin cruntul vifor pe redute 
Băleau in tine mii şi sute 

De mii de vieți, ce se jerlfeaul 


Ce nume ai avut, nu ştiu 
Si nimeni nul va şti ore-odată,. 
Nici slovă nu a fost săpată 
Pe gloriosul lău sicriu 

Pierdut sub brazda 'nsângerată. 


Slăvit, prin Ordinul de zi, 

Nu te-am văzul trecut anume, 
Tu ești soldatul fără nume 
Ce "n ovci de veci se va numi 
Ostașul cel mai sfânt din lume. 


Cstaș! Soldat necunoscut 
Ce numne-ar fi să te slăbească?,, 
Tu te-ai luptat şi ai căzul 
colo unde fe-ai născut, 

Pe sfânta brazdă părintească, 


Si dacă ipt ce-a fost pământ 
hevine vieței pieritoare... 
Tu dormi sub marele-ți mormânt 
Cu tot ce-a fost frumos și sfânt 
Cu moartea ta nemuritoare. 


Tu darmi trudit de-afâta drum, 
De-alita luptă sbuciumală, 
Dar viala ta sacrificată 

H flacăra care de-acum 

Nu se oa stinge niciodată ! 


lrai acelaș ori-și-unde, 





1) Cu ocazia recentei sărhătoriri 
NOCTURNA 


Prim uliţi noaptea s'a lăsat firavă, 
Adoarme sub omăt bătrânul sat. 
Pe firmument apare Luna gravă, 
lar vântul suflă rece și-apăsat. 


INSERARE 


Au cărumțit arinii la irugă 

Inpovăraţi sub colbul de lumină 

De la un schit bat clopote de rugă 

Și 'ntreg văzduhul fruntea şi-o îmclimă. 


O linişte tăioasă, liniştită, 
Pătrunzătoare: plină de mistere. 
Pătrunde tainică şi mohorâtă, 
Adânci, impenetrahile umghere, 


O cumpănă ndoită de spinare 

A *ncrememit pioasă 'n largul zării 
Jar peste cîmpuri stele căzătoare 
Au lacrimat din pleopele 'nserării 


Un huhurez a filfâit departe... Ş 
Sau aplecat prin somnul greu salcâmii 
Și peste praiul drumurilor moarte, 

Aa sărutat încremenirea humii, 


De sgomote pădurea e pustie, 

Molifţii — sub omăt — de vâriuri sau adus. 
Pământul doarme, dus. a vecinieie, 

[lar Luna râde scarbădă de sus, 


1, SI. MOLEA i. D. RADUCANU 





TI 


INCURAJAREA 


Toati noaptea, Adam şi Eva, tremura- 
ară de frig. în vârful piseului pietros al 
puntelui, pe care se opriseră, când fulge- 
| nu-i rai vatnărise. 

In jurul lor nici o floare, nici un fir de 
bă şi nici un arbore, ci numai vâniul 
he și fufiorător, iar d'asupra cerul vă- 
ut cu stele albicioase şi fără nici o căl- 
ră. 

—.Adame, Adame, tovarășul meu de 
enmi şi de chin, ce mai fu şi asta ?... 

— Urmarea firească a dorinţei noastre 
ka fi şi proşti, Evo... 

— Ah! — zise Eva, apăsându-și pumnii 
i orbitele ochilor — şi acum nauz nici 
fsurile îngerilor, şi nici glasul celui care 
u-a 'nşelat... Tu, mai auzi ceva? 

-- Vaud nimic, Evo. 

— Ce piatră rece!.. Geaba bate inima 
ma d'asupra ei, geaba o 'mbrățişez, ci 
to încălzeşte !... Mai de grabi îmi răceşte 
a inima, de cât inima mea sa 'ncălzea- 
să pe ea... Ţi-este frig? 

— "'Frenrur mereu ! 

- Şi ce e mai grozav, Adame, este că 
u mai aud nici un glas... lată urechile 
stupate, iată o adâncire şi mai mare în 
postie, o rupere de Cer și de Dumnezeu 
i mai mare... Și căderea are trepte... 
— Am greşit, am greşit groaznic şi că- 
km mereu ! 

— Eu însă şi mai mult ca tine, căci 
tnetele și fulgerile ce înscmnan mânia lui 
Dumnezeu, eu am minţit, pusă la cale de 
upe, că cu le făceam... 

- A fost un şearpe cel ce ţi-a vorbit. 
dci tu ? 

— Un jumătate om şi jumătate searpe.. 
i ardeuu ochii şi-i era rece coada... Îs- 
mâse parcă  dintr'o peşteră... dintr'un 
wtuneric... Părea un prinţ al întunericu- 
ki, nenorncit şi el, dar plin de măreție în 
bată căderea lui!... Am simţit milă de 
arcănele vinete ce-i ocoleau umerii 0- 
kajilor si dedesubtul sprâncenelor şi am 
imțit dragoste de flacările din ochii lui 
lini de poftă şi de patimă... Numai cu 
hi lui m'a înșelat. 

— lar tu. ca să-i faci placul, mă 'nse- 
hi pe mine! 

- Mi-a fast milă de el şi mi-a plăcut 
măreția lui în cădere... căci şi cl irebue 
i fi cerut să cunvască prostia. 
— Crezi tu asta? 

— Atuuci ce-a căutat aici jos 
mbrăcat aşa formă grozavă ? 
— Tovarăşul nostru de cădere !.. Cineo 
i fost odată şi ciue o fi acum ?.. Cum i-o 
i numele ? 

— Cine știe ? 

Soarele se ivi roșu în răsărit şi 
mivindu-l zise : 

— Fl a rămas tot sus și tot bun. 
iale, căci numai pot de foame... 
isi poame la poalele muntelui. 

— Da, Adame şi mie mi-este tare foame 
Sa sculară de jos și 'ncepură să sco- 
re muntele sterp. Până ajunseră în 
ml, soarele ajunsese şi el la ziua fumă- 
we. Dar valea era și ea stearpă. Puţină 





















































şi de ce 


Adarn 


Taide 
Vont 


(continuare) 


UNIVERSUL LITERAR. — %57 


ADAM ŞI EVA 


de Î. C. VISSARION 


iarbă rară, răsărită printre sfărtmăturile 
pietrelor. Pe scobul dintre văi, părea co 
fi curs câudva apă, dar acum nu se ve- 
dea nici un strop, ci numai pietre colțu- 
voase, roşii și vincie, Se unitară în toate 
părțile să vază ceva arbori și nu văzută 
nimic. 

— Adame, ce mâncăm noi? 

- Nu ştiu, Fvo... Pietrele astea sunt aşa 
de tari și nau nici un gust! 

Merseră tot spre soare, pe secobul văilor, 
dar veni seara şi soarele apuse, întuneri- 
cul se lasă şi ei trebuiră să sc oprească 
la adăposiul unei stânci şi iar să se ghi- 
muiască unul lângă altul, să rabde de 
foame şi să tremnure de frig. 

Noaptea li-se păru grozav de lungă, din 
pricini că de foame abia aţipiseră în răs- 
fimpuri. Fotuşi frigul de pe vale nu fu 
aşa de mare ca cel de pe piscul munte- 
lui. Cuni simţiră că se va face ziuă, iar 
porniră pe adâncimea văilor. Soarele îi 
văzu pe drumul de pietre colţuroase, mer- 
gând încet și ținându-se unul de altul. 

Spre scară zăriră un arbore. 

Se duseră până sub poala lui şi înce- 
pură să mănânce frunze, căci arborele 
avea nici un fel de rod. 

- - Îţi pare ţie care vrun gust, Adame ? 

—- Îmi încreţeste doar gura... 

— La fel și mie. 

Yotuși ei mâncară foarte multă frunză. 

Nuaptea îi prinse şi ei se culcară la tul- 
pina arborelui. 

- Vina ta. după cum lu singură ai 
spus, pste mai mare ca a mea. zise Adam, 

— Da. că cu am și minţit, adică am 
«pus criace nu cra adevărat. i 

-- Și din pricina vinei tale sufer si cu 
atât... Pentru ce să sufer şi eu cu tine? 

— Crezi că suferind singur ţi-ar fi mai 
bine ? 

— Nu ştiu. 

— Desparte-te de crezi că ţi-o fi mai 
bine... La urma urmelor, capătul durerei 
si al prostii îl ştim: pietre fără glas, 
humă fără formă, cenușă fără gând. 
imoarica, încetarea de a mai fi! 

Adam se sculă de lângă Eva şi porni 
mai -leparte. Pe la jumătatea nopțcei se 
întoarse însă îndărăt. Eva. care nu pu- 
inse nici ea dormi de durerea stomacului, 
de fuame şi de frig, îl simţise de departe 
și tăcea. 

Arlam se opri în picioare lângă ea. 

— ro, dormi tu? 

Yva nu-i răspunse. 

-. Sărmana, o fi şi isprăvi: chinul. 

Se uplecă şi-şi puse dosul palmei pe o- 
brazul ei. si-l simți cald. 

— Fvo.. tot mai caldă e o inimă decât 
o piatră. Mă enle şi eu lângă tine. Nu pot 
să mai due traiul fără tine!... 

Tvi i-se făcu şi de el o mare milă. Își 
deschise braţele şi-i spuse : 

—. Culcă-ie ici, că şi mie mi-e frig... 
Din doi la un loc, par'că saţâtă şi foc. 

Adam se culcă având aşternut un braț 
al ci și înveliş cellalt braţ. 

După puțin timp spuse: 

— Mi-e mai cald. 

— Și mic! îi răspunse ea. 

Cine. știe, poate spre zină, îi fură som- 
nul. Se deșteptară dimineaţa cu soarele 
răsărit. 

— Acuşi încotro o mai luăm, Adame? 


— Tot înainte spre soare, ro. 

Porniră iarăşi, 

Pietrele colțuroase le tocise pielea de pe 
tălpile picioarelor şi pete de sânge rămâ- 
ueau în urma pașilor Evei. 

Merseră iar până la ziua jumătate, când 
Eva se opri în loc: 

— (Opreste-te Adame... picioarele îmi 
sunt zdielite de pietre, muşchii înmuiaţi de 
osteneală, sufletul scurs de speranţe !... 

Adam se opri lâvgă ea, şi şezură amân- 
doi jos, sub dogoarea focului din soare, 
ce parcă vrea să-i prăjească. 

— Unde ne-om fi aflând ? 

— Nu ştiu. 

Adam îşi rezemă fruntea 
stâugă şi vorbi ca pentru el: 

— O iarbă verde şi moale! O Flori fru- 
moase și pline de miros !... Yoi nu-mi sfă- 
şiați picioarele, cum fac pietrele cu col- 
țul lor. O pomi încărcaţi cu poame gus- 
toase și pline desaţiu |... Unde aţi rămas 
voi ? 1... 0 nopţi fără brumă; o soare fără 
flacări, o cer senin, plin de binecuvântarea 
Domnului !... Salteaua vaca de flori, pala- 
tul meu de frunziş verde, leii şi urşii mei 
blânzi, pe a, căror blană mă culcam şi la 
ale căror răsuflări mă încălzeam |... Unde 
sunt labele ursului cenușiu, să le pui ia- 
“răşi căpătâi să dorm !... Unde e mierea 
ce-o sorbium din potirul florilor !... Unde 
e şi upa cea multă şi limpede, să-mi um- 
ple trupul cu răcoare şi putere?! Unde 
ați rămas poamele mele dulci, grădină a 
desfătărei, raze şi gânduri ale Domnu- 
lui 2... 

— Nu mai pot, Adame, nu mai pot!... 
limba mi-e uscată şi arsă de sete! Sto- 
macul e sfârşit şi <fâşiat de foame! 

— Ce şă-ţi fac, Evo ?... Pământul e sterp 
și pietros, isvoarele lipsesc, piatra e col- 
țuroasă, tare şi fără nici un gust... 

— Nu mai pot. nu mai pot!... Culcă-te 
lângă mine și... înfige tu mâinele în gâtul 
mcu și strânge, strânge, până n'oi mai 
mișca, căci cu sunt cea mai vinovată: 

—- Şi en ce să fac apai? 

— Cauţi o prăpastie, închizi ochii şi-ţi 
dai drumul în ca. De ce să nu scurtăm 
mai de grabă chinul? 

Adam îi apucă gâtul în palme, o întoar- 
se cu fata în sus şi-o privi, apăsând pe 
gât cu degetele cele mari. 

— "Tu Exo, femeie, pieirea mea şi a ta! 
Tu cea lesne amăgită; tu slabă fiinţă, 
pieri şi atinge limita căderei ; ruperea de 
viață şi de Dumnezeu ! 

— Strânge mai iare, mai tare, că uite, 
tot mai pot sufla! 

Adam închise ochii, strânse o clipă, dar 
deschise ochii și cu ei descleştă şi dege- 
tele. 

— Tu singura mea  mângâere pe dru- 
imul nenorocirci ! Tu singurul meu tovarăș 
pe drumul colturos al amarului! Tu sin- 
gura formă frumoasă, căzută cu mine 
din lumea celor mai frumoase ferme! Tu 
ochi dulci, singurii ce au mai rămas să 
mă privească cu dragoste, pe mine, urgi- 
situl! Tu trup chinuit şi cald, să te o- 
mor?! Nu. nu, nul... Nu pot! Degetele 
mele nu pot să te strângă! 

Tşi ia mâinele de pe gâtul ei, o prive- 
ste, lacrimile încep să-i curgă şi el strigă: 

— Soţia mea, dragă !... Durerea şi bu- 
curia mea scumpă Î... păcatul uciderei 


în palma 





3338. — UNIVERSUL IITERAR 

facil cel ce-o Ti păcătos, eu nu pot... 
Din tot cerul, din toți îngerii lui, numai 
tu mi-ai mai rămas)... 

Se aplecă şi o sărută pe ochii ci plânşi 
si aproape stinşi de suferinţi. 

-. Să ne amestecăm lacrimile până vom 
înduiosa pe cineva, ori de nu, până vom 
MIU. 

- Adanie, solul men drag !... 

Se strânseră în brațe si Adam puse ca- 
pul pe sâni ei. 

— Să-mi fac pernă din sânii li, și 
învelisi din braţele tale! 

3 ȘI să murim aşa! îi răspunse și 
Pa, 

Pe ss soarele parcă-i opărea cu apă 
fizartă. Acrul, încins, din pictrele cenușii 
şi nesre, se ridica tremurând în văzduh. 

— Mor! sopii Fa. 

— Da. în curând vom atinge linita răb- 
dărilor, îi răspunse și Adam. 

Din cotul unui deal se ivi un tânăr cu 
părul crei. eu donă eornițe crescute ceva 
mai sus «le urechi, cu ochii negri, în care 
parcă se aprinseră doi tăciuni roşii, cu 
fața suptă si prelunză, cu o coadă de 
sarpe ce-i slujea de picioare. Această 
ființă ciudată se apri la capul lor şi-i pri 
vi lung. Ansi întinse aripile negre acu- 
pra lor și le făcu umbră. 

— Seulaţi oameni ! le zisc el. 

Adam se frecă la un ochi şi tăcu. 

— Senlaţi oameni! le zise el mai tare. 

— Cine eşti ? zise Eva şi deschise ochii. 

—- 'Tovarăsul vostm de cădere. 

-— Adame, sarpele! 

-.- Ce spui, Evo? 

— Sceulaţi oameni, sculați-vă la o vială 
nouă, trăită prin voi înși-vă! Wam spus 
și nu vam mințit: ruperea de Dumnezeu 
înseamnă viată aparie. înseamnă eu, tu, 
el, alții și aliele. dar nu Dumnezeu. V'am 
spus si vedeţi singuri casa este: acu 
sunteți voi, pe când atunci crați FI!.. FI 
gândea în capul vostru. vointa Lui lucra 
în voi, simțirea Lui era pretutindeni! 
V'aţi rupt de FI, zum m'am rupt și eu. și 
acum eu gândesc pentru mine, cum si voi 
gândiţi pentru voi: en vocse şi lucrez cum 
voesce: ev simt cu irupul meu și sunt 
ceva aparte de FI. sunt a! meu. numai 
al meu! Aşa sa petrecut cu voi şi aşa se 
va peirece. Acum sunieți voi numai ai 
vostri! Ti pare rău, că am sărit departe 
de FI ca niste țăndări dintr'un copac îs- 
bit de trăsnet !.. dar acum tu poti să zici: 
Fu pentru tine. Fu pentru mine: Primele 
fructe conpte ale Lui noi suntem! A- 
cum trebue să fim prin noi tot eceace c- 
vam prin FI! 

Senlați-vă dar voi oameni la o viaţă 
vonă pe care trebne so trăiţi prin gândul 
vostru. prin voința voastră, prin munca 
voastră !,, 

Adam se sculă în sus, uimit de aceste 
«puse, şi privi înfipt pe acest ciudat po- 
vătuitor. 

— Seulati-vă oameni. căci dacă va pe- 
rit puterea cuvântului care miscă tot cha- 
osul. va rămas puterea trupului, care 
noate miscă tot pământul! Gândiți, voiți, 
făptuiti și făcefi ! Pământul e larg și de 
frumusețile ce le-a erciat pe el. si Îuni îi 
va fi milă si nu le va distruge pe toate. 
FI nu poate fi distrugătorul creațiilor 
sale. căci oricât de necăţit va fi. tot plin 
de milă trebue să rămâe!... Deci sculaţi 
«i porniţi încă mai departe. Un codru se 


întinde si un rău marea de 
apă. 

Adam se sculă de jos si dădu mâna să 
se scoale și wa. 

— Nu put. mi-au înțepenit picioarele ! 
spuse ea. 

=. Ridie-o și în viaţă si în înţelepeinne, 
idume: e pudoaba pământului, e povara 
ia dulec şi pretentioasă, frumoasă şi a- 
ară, e soția ta cea plăpândă si dragă! 

— Si dacă ne sculim. ce să facem? în- 
trehă va. 

— Să munciți, că asta înseamnă fapta; 
că numai munca este viala si puterea de 
ridicare la o poirivsă cu EL! Să înfrun- 
taţi pe cel ce va lăsat mijloacele de a 
eresi şi slăbiciunea de a putea fi de alții 
ispitițti ?.. 

Munciti nuuncă gândită, adâne cumpe- 
nită, slrasnic de scrioasă și trăiţi prin voi? 

Din pietrele coljuroase făecţi-va [ne de 
încălzit si scule de muncit pământul ! “Po- 
piți pietrele. ardeji pământul.  jueați-vă 
cu fuleerul şi voi veji îi zeii pimântnluit.. 
Te vâncază leul, îndoaie craca. fă-o- are, 
pune săgeată şi străpunge-l de deparie! 
În voi oamenilor, sunt țăndări din Dum- 
nezeu |... Curaţ şi muncă, enraj şi gând. 
zânr si muncă și isbânda va fi a voas- 
iri î.. Snnteți căzuți ca si mine! Să ne 
vidicăm la o viaţă trăită prin noi! [ar tu. 


Curge SprC 


INOPTARE 


Inserare fuleuită timid prin casă. 
Vâlrăiaia [ocnlui din vatră, joacă în 
umbre sulwrede pe pereti, 
pe uşe. De pe prichiciul sobei stingher, 


prio _unghere, 


ursuz, opailul tsemură o dâcă de lumi 


uă sficasii, până la peretele din fund. 
până la cwmicea ferestrei opace. 

Liniște sporită de Înaptare. 

Afară vânt răsteț colindă ca o prevestire 
stranie pe îa îcvoşti, la ușă, dmpăie pe 
casă, apoi se cațără ca o pisică de stre- 
şini si geme ca uu om îstovit, Dinu livadă 
vin seomote de crengi învălmăsite. înfio- 
rate, de neliniști... 

Omul a adormit 
Bărbos, cu părul în desordine. pare un 
Neîntrerupi. 


tencevos pe  laviţă. 


prusac căzut în bătaie, 


monoton, sforăic ca un cual nărătvaş. 

Lângă pat mâna trudită a aruncat de- 
sordonai boeaucii, caseați ca dou gnri 
negre de lup, 

Femeia rămasă pe un sciiunas la vatră 
plictisiră, nelinistită, ascultă cu urechea a- 
lentă ceva. Lun când şirct i sa încrustat 
stăruitor, hotărit. în priviri. unu răstim- 
omul 


adormii Cu fruntea rezeamtă în mâni. 


puri furiscază priviri spioane. spre 


cugelă ceva 1ainie. ceva care trebuie îm- 
plinit. 

Un timp de tăcere groa. înăbuşitoare. 
apasă ca o Piatră în odaia mută. 

Omul prin somn a făcnt o miscare în- 
conștientă. nervoasă și greu ca un trunchiu 
“a întors pe cealaltă parte. Femeia a găsit 
nemerii prilejul să-l scoale. prinir'o scu- 
turare domvală de umeri : 

„- Îlai si ti-i culca pi pat loane, 















femec. înfruntă-l şi mai straşnic, căci 
dacă FI va făcut pe voi, doi, tu fă mi: 
lioane si umple pământul ! 

Apui soarele le luă ochii, căci ciudatul 
om-sarpe se făcuse nevăzut. i 

- Tuţelegi tu cine a fost acesta ? între: 
ba Adam. 

— Prietenul meu : şarpele. 

Are dreptate... Nu pot .să mă ma 
socotese un gunoi al cerului, hotărit pei 
ei ori păsărilor codrului... Să mergem hi 
muncă ?.. Niscară vom sfărima pietre ş 
vom căuta focul în ele! Mâine vom face: 
un adăpost și vom sili pământul să m 
cea mâneare. 

— Muide bărbate. cu te urmez, dar spri 
ține mii. 

- Agată-te de mmerii mei și păşeșk 
“nainle nevesiien mea!.. Nu trebue 
zică Dumnezeu cii ne pierdem ca doi m 
mernici fără gând şi fără voință, Intărep! 
te-te t.. noi trebue să trăim prin noi. 

Sprijinindu-se unul pe altul, Adam ș 
I"va pornirii mai departe şi întradevăr, k 
apusul soarelui se oprită în marginea t-; 
nci păsluri si lângă un râu cu apa limpe 


ile ca eristalul... 
I. C. VISSARION 
— SFÂRSIT — 


O 
POEME IN PROZĂ 


RUSTICĂ 


Omul a căscat pleoapele ca niște păstăi 
uscate, apoi a făcut o mișcare de evadare 
din toropeala în care căzuse. căscând tac ! 
iicos şi îndeplinind en semi-conştienţă în 
lemnul femeii. O vreme nn Sa mai auzit 
decât suflarea grea, a omului furat de 
somn, 

Femeia ya aşezal o basma pe cap. A stat 
focului, bănnitoare ca o sentinelă şi a a 
cultat atentă, eu palpitaţii de inimă. 

Inererdință că doarme, tipiil, pe vâriul 
piciuarelor sa retras întrun colţ şi cu 
mâni tremurătoare a furișat ceva. un 
lăicer subsioară, 

Un moment cte nehotărîre, frica minată 
de neîncredere, şi uşa cu scâncet vag sa 
inchis cu precauţia hoţului care  fură.; 
Pașii ci măsuraţi Sau mai auzit un ră 
timp sfioşi prin ogradă, apoi tainici s'au 
mistuit sub umbrarul nucului din grădină, 
l.n suer ușor ca de drumeţ mulțumit a 
contenit pe uliţă pustie. 

O umbră mătăhăloasă de sialie a sărit: 
pârleazul şi repede ca urmărită de cers 
a ţintit sub nuc adnlmecând urma fe 
MOI, 


ALEX. ȘIENDREA 





In dimincața aceea călduță de toamnă 
drzie. mergând cu paşi grăbiţi către Ban- 
4, Dora era nerăbdătoare să cunoască pe 
mul tovarăș de birou, pe care pricteua 
i colega ei mai mare i-l înfățişase în nc- 
mumărate rânduri în cele mai strălucitoare 
culori. Se întâmpla ca micuța dactilogra- 
& să se întoarcă din vacanța pe care şi-o 
pirecuse la băi. între a mamă reumatică 
iun frale bolnăvicios, în acocas zi când 
Mihai. colegul ccl non. trebuia să-si în- 
eapă lucrul. Impinsă de dorinţa de a-i 
punc, ca cca dintâi, bun sosit, urcă în 
lgă scările, își aruncă pălăria şi parde- 
sul în «lulapul. pe care-l împărțea cu pric- 
luna ca. și îmbrăcând un halat „cenușiu — 
prea lune pentru statura ei mitilică. în 
dt din manecele mohorite abia-i mijeau 
sirfurile desetelar trandafirii — întră eu 
pas hotărît înănntru. 

Înajnica biroului Mihai, în picioare, cu 
Khii pironiti pe fereastră, avea înfățişa- 
ea unei păsări într'o colivie. care se uită 
a jind printre gcatii. Auzind usa îzhin- 
duse de perete, se întoarse si dintro a- 
rinciiură dc ochi înțelese că aceea care 
e ivise pe prag era fata răsfătată a hi- 
nului, pe care pristena comună a amân- 
drora i-o descrisese de atâtea ori înainte. 
Dora seni drept la cl şi întinzându-i n 


mânusită moule și plină, îi zise simplu: 














— Bună dimineața. domnule! 

FI îi strânse mâna. putin încurcat. îsi 
spuse nnmele si se așeză apoi în fata mi- 
eaței care se trântise po un scaun și sc 
manei să-si descue sertarul. Fra încă de 
sete, Mihai se silea să rupă tăcerea a- 
păsătoare care se întindea peste birourile 
male. printee dulanurile încuiaic. în jurul 
br, vretutindeni. Nu găsi însă nicio în- 
lebare. nimic și începu să se joace, în- 
cureat. cu capacele călimărilor. Văzând 
p tovarăsa lui că nu izbutește să descue 
ertarul, ve hotărî să-i ajute : dar în clipa 
cn îi ceru vae să încerce. cheia cedă și 
autorul lui fu de prisos. Rusinai. se re- 
base. dar în acelas moment fata se în- 
barse pe scaun să tragă cutia și el o călei 
nor pe vârful pantofului mic. Se făcu 
mu ca postavul de pe masă şi hâisni 
dteva cuvinte de icrtare : în acelas timn 
însă intră pe ușă un pâle sgomoatas de 
dajbasi si întâmplarea aceasta fericită. îl 
soase din încurcătură. 


Dela început Mibai se dovedi atât «de 
darnic. de priceput, de deosebit faţă de 
linerii de scama lui. încâ! fn «socotit ca un 
prețios câstie al instituției care-i deschi- 
se porțile. L.ucra la acelas birou en mica 
detiloerafă. cărcia rareori îsi  înzăduta 
di dea cîte ceva de seris. multhunindu-se 
d-și facă sineur toate Incrările si so crut- 
e astfel le ostoneli. O privea cu drac. ca 
pe 0 soră mai mică şi-i plăcea so răefețe 
în toate chipurile, desi îi vorbea foarta 
nr, Se legaseră de altfel prieteni buni. cu 
bate că Dora cra o fată foarte zripitiatii 
inu sc polrivea cu tânărul acela alât de 
dios şi tăcut. 


" Negresit. băzuse si ca de seamă căi în 
afletu! închis al colegului ei zvâenea o 
loință ncmăriurisită: odată când nn a- 
va nici unul de lucru. ea îi luă mâna, 
& chiunia nervoasă un crâmpei de hâriie, 
a să-i ghicească în palmă și simțise din 


HAPLEA 


Li 9. — 359 


UNIVERSUL 


de N. DRAGHICESCU 


trcmuratul degetelor Ini senzația puter- 
nică ce-i pricinuise această atingere, 

Avu însă prilejul să se convingă mui 
bine de rândurile lui când hatăriră odată 
să meargă împreună într'o escursie, Câte 
nopți nu-l frământase pe Mihai icoana a- 
cestei plimbări, departe, numai ci doi, în 
sinenriiatea pădurilor, pe luciul apelor! 
De câte ori nu adormâse cn chipul micu- 
ji în gân:l. întruna din nenumăratele 
clipe scumpe ale plănuitei escursii ! In a- 
junul sărbătorii când aveau să se întâm- 
ple lucrurile acesica minunate, ea îl vesti 
însă că nu mai poate merge şi-i propuse 
să încoțoaseii în locul ci pe o tovarăşă 
bună. care putea să-i fie o prețioasă în- 
loenitoare. Mibai nn cunostea pe celelalte 
fete decât după nume: nu-i plăcea să stea 
de vorhă eu nimeni și i se păru atât de 
ciudat, bu chiar î) duru propunerea Purci, 
încât nu se putu reține de a-si da pe faţă 
mâbnirea. O dojeni ca amărăciune de a-l 
fi amăgit cu o făgăduială atât de dulce, 
pentu ca la urmă să-i trimită o prietenă 


în loc. ca și cum lui i-ar fi fosi tot una! 


A douu zi însă îi trecu supărarea şi Mi- 
hai era acum darnie să-i ceară iertare de 
tat ce îndrăznise să-i spună. În ziua aceea 
Dora era mâhnilă. făcă să ştie de ee. Nn 
avea mai nimic de luera şi, împotriva fe- 
lului ci pbisnuit de a fi, nu se duse „prin 
vecine” să caute prilej de vorbă. Se 
uita tristă pe ceam. Mihai îndrăzni pentru 
prima dati să îaceapă vorba și o întrekă 
miscat : 

—. Esti supărată. Dorel? (Aşa-i spunea 
el între patru ochi). Ea întoarse asupra lui 
nisle ochi înceţoșati de lacrimi şi răspunse 
ca pentru since: 

- Mi sa urit tare de tot cu viata astu 
monoțonă ca ploaia d> toamnă. Dacă asi 
fi băiat ași înei departe. departe de aci... 
Si zicân4 așa. făcnse ochii mici, ca si cum 
zărea în col tinta îndepărtată a visurilor 
ci si mânutele trandafirii se împrcunase- 
ră fără să vrea. ca pentru rugăciune. FI 
ar fi voil atunci să-i ia mâinile întrale lui, 
<% î le apese pe inima care bătea dureros 
si să-i spună că e gata so ducă cu dânsul, 
acolo. departe. oriunde, dacă ea porunec- 
ste. Simtea însă niste degete nevăzute ca- 
ve-! sugrumă. oprindn-i cuvintele în gât- 
lej si nu puiu decât so învălue cu o pri- 
vire îndnrerată. Iar fata oftă si se duse 
să se aseze înaintea mnainii de scris. în- 
Porindu-i clonele cu degete mici și moi 
ca niste petale. 

[n clipele când mavna ce face și ca cra 
veunată. Mihai se ducea pe săli să fumeze 
n țizară și asculta convorbirile camarazi- 
lor «ăi. fără să scoală un cuvânt. Ei vor- 
beau de toate lucrurite, dar mai ales dis- 
cuțiile se aprindeau în îurul fetelor dela 
Bancă. Tnut vorbi adată cu prisos de a- 
mănunte nostime. de aluzii obraznice la 
mica dactilografă. care. ce-i dreptul. nu se 
pute spune că este frumoasă. dar avent 
în «chimb un corp destul de bine făcut. 
eu forme cari ațâțau pe hărbati. EI se în: 
Misnă peste măsură si cu verva accea tă- 
ioasă ne care » căpăta numai când anăra 
vreo idee ce-i era scumpă. puse pe flecar 
la locut hui. 

Si; zilele troecan astfel egale si linistite. 
HI o iubea acum cu natimă. dar înbirea 
lui nu prindea niciodată forme hotărîte, 
ei sia ehemuită în enfleta? Ini. Ti cra atât 


de bine asa, să vadă mereu înainte chipul 
ci drag. sa învăluie cu priviri  duivase, 
încât se temea, destăinuindu-se, Să me sur= 
pe visul acesta scump şi să jienească pe 
Dorel. Adunase întrun plic o mulţime de 
hârtiuţe, ace, bucățele de carton, toi ce 
venise în atingere cu mâinile ei, cu care 
se jucase eu, care-i purta parfumul îmbă- 
uitor. Si păstra nimicurile acestea sfinte 
ra pe o comoară fără de preț, sărutându- 
le în taină, evocând priu ele chipul inbi- 
iei. Pe faţă însă purtarea aceasta ciudată 
sfârşi prin a o plictisi, şi necăjită de sfiala 
lui fără margini —- îi puse numele „Ha- 
plea”. Și porecla se răspândi îndată şi-i 
rămase pentru totdeauna. 

De ziua ei îşi pnse de gând să-si ia i: 
nina în dinți și să se ducă la ea, să-i u- 
reze tot ce sufletul lui îmbătat de dra- 
poste i-ar fi dorit. II chinui atât de muli 
lupta dintre gândul acesta și sfiala care-l 
bironca locului. încât mai multe zile părin 
foarte schimbat, aproape bolnav. Totuşi, 
în ziua hotăritoare teama-l învinse şi se 
mulţumi să-i trimită un buchet de flori și 
râteva cuvinte sarbede, 

Ahădaiă ca își arătă dorinţa să meargă 
la un bal din lumea mare, la care Banca 
anca câleva invitații, menite celor mai cu 
vază, fiindcă erau foarte rare. Mihai as- 
teptă până ce hirourile se goliră și se în- 
fățisă. Directorului, un om aspru şi poso- 
mosît care lucra zi şi noapte, de o viaţă 
întreacă. Acesta fu surprins să audă pe 
Mihai — pe care-l ştia atât de retras și 
enminie — că-i cere niste bilete de bal, 
dar ținea atât de mult la tânărul acesta cu 
care se fălea. încât i le dete, fără să-l în- 
trebe nimic. EI le apucă nespus de fericit 
zi le trimise îndată colegei sale. În acceaş 
seară, ascuns în apropierea intrării, Mi- 
Hai o pândi lacom să vie. Fu atât de tur- 
bnrat când o zări, că-l podidiră lacrimile. 
Si fiindcă dorca arzător s'o mai vadă încă, 
si el nu putea pătrunde în sală, rămase 
pe caldarâm, în liniştea nopţii. ceasuri în- 
tvegi. până când spre ziuă o văzu iarăşi, 
plecând în tovărăşia câtorva prielene gă- 
lăgioase. urmărită de privirile şi glumele 
unci cete de tincri, pe care abia se putu 
opri să nu-i pălmuiască. După accea plecă 
și cl. zdrobit de atâta astepiare pe Inc, se 
plimbă de câteva ori prin Cismigiu. pe 
cub bolțile desfrunzite și se duse la sluj- 
hă eu ochii trasi, cu chipul răvășit. ca 
dună o noapte de orgii. : 

Toată zinn aceca Mihai a fost alâi de 
zbuciumat, încât nu mai putea să-și a- 
dune o singură clipă gândurile, să încea- 
pă o Îuerare mai însemnată. Plecă la masă 
și se întoarse foarte de vreme, de astă- 
dată abătut ca după o mare nenorocire 
care-ţi îmnictreşie simţurile, îţi îa toate 
puterile. Tin bătrân din biron care-l 7ă- 
rise la vremea prânzului prin oraș, într'o 
frământare grozavă. îl întrebă părinteşte 
de pricină. 

FI răspunse că nu i s'a întâmplat nimic 
și rămase în acceaş toropeală până seara. 
Atunci deodată se schimbă, întră în vorbă 
cu băeţii. elumi. râse si plecă cu câtiva 
dintre dânşii să petreacă în oras. Colin- 
dară prin mai multe localuri, băură. Ță- 
cură nebunii. aduseră femei la masti si 
Mihai cra atât de vesel], încât prietenii râ- 
dean de cl că a ieşit pentr prima dată 
în lume si că accla era cel dintâi pahar 





360. — UNIVERSUL LITERAR 


pe care-l băuse, de-l schimouosise atât 
ue rău. Pe măsură ce noaptea înainta, to- 
varășşii de chef se risipeau unul câte u- 
nul. Când se iviră zorile, Mihai se trezi 
alături de singurul prieten ce-i mai ră- 
măsese, pe o bancă singuratecă la şosea. 
Deodată îl năpădi un plâns nervos, sfâşie- 
ior, care-l zguduia din toate mădularele, 
cu Jacrimi puţine, dar care-i frigeau 0- 
brajii, cu chipul devasiat de durere, de 
una <lin acele dureri vecine cu nebunia, 
care cuprinde toată viaţa, toi sufletul u- 
nui om. Printre buzele care-i tremurau, 
subţiaie şi palide, scăpau din când în 
cânel vorbe răslețe, frânte în silabe de ne- 
înțeles, de sughiţuri dese. lar prietenul 
ubosit si cu achii roşii de băutură, se uita 
la el printre pleoapele aproape închise şi 
snrâdea prosteşte, batjocoritor.... 


* 
Din această clipă firea lui Mihai se 
<chimbă cu totul. Nu mai era tăcut și 
<fivs ca înainte, ei vorbea tare şi mult şi 


era semeț en toată lumea. Peirecea des şi 
venea cu palti de harţă ta birou. Cu Dora 
uu mai vorbea ca până atunci, cu glasul 
acela dulce şi slab, de pareă-i era frică 
să nu o doară sgomotul vorbelor, ci-i 
grăia tare și morocănos, căutând cu orice 
pret sto cuntrazică, s'o jignească. Se silea 
atât de mult so facă să se roșească 
se supere, că. de şi-ar fi dat puţină 
neală, pa ar fi ghicit că purtarea lui este 


şi să 


oste- 


silită, că vrea dinadins să se coboare îna- 
intea ei, so hotărască în toate chipurile 
de a-l uri. Nu-i mai spunea atât de sim- 
plu şi de duios : Darel. dar în schimb nici 
ca nu mai găsca acum potiivită porecla 
de Vaplca, pe carc i-o dase în ascuns. 

Tatr'o zi Dora și prietena ei mai mart, 
care privea nepăsătoare la tot ce se pe- 
trecea îulre cei doi tovarăși. cărora ca le 
cra cu o soră mai în vârstă, îl rugară pe 
Mihai să le îusoţească la cinematograf. El 
primi cu tăceală, nu scoase nicio vorbă 
cât timp sşezu între ele la spectacol şi la 
iesire le spuse cu o grosolănie vădită : 

— Acum ne despărțim: Dumneavastră 
» luati la dreapta şi eu la stânpa. Noapte 
bnnă ! N, N 

Fetele rămaseră consternate de mojicia 
lui, că le lasă să plece singure, prin atâta 
lume care mizuna gălăgioasă pe străzi, la 
o oră cam târzie. În dimineața următoare 
Dora nu se putu stăpâni să nu-și reverse 
indiznarea, spunându-i cât sa înşelat a- 
supra lui, ce purtări urîte începe să des- 
copere sub pojehița aceea de nobleţe şi 
gingăşie cu care-si îmbrobodise până a. 
tunci caracterul. FI. roşu de mânie, îi a- 
duse aminte atâtea şi atâtea dovezi de 
dragoste newărturisită, pe care se revolta 
să le vadă călcate în picioare, deşi își da 
bine seama că merita cu prisosinţă dojana 
ei plină de amărciune. li aminti cu glas 


atât de ridicat, încât împrejur capetele sc 
întoarseră, de buchetul de flori pe care i-l 
trimisese de ziua ei. Asta era prea mult 
pentru mândria fetei. Ii întoarse spatele, 
rănită în dragostea ei de sine, şi de a- 
tunei nu-i mai vorbi un cuvânt, nici a- 
dată. 

Pe Mihai întâmplarea accasta îl strivise. 
Nu putu să mănânce nimic și plecă în- 
dată în oraș, să se plimbe aşa, în neştire, 
si-si smulgă din ochi chipul ci aprins de 
mânie, care i se înfipsese atât de dureros 
în ehpa când ca îi aruncase ultima pri- 
vire, inăbuşivdu-şi în piept un strigăt, 
sau un hohot de plâns. 

Fra primăvară şi o căldură dulce, răs- 
colitoare de dorinţi noui, se rcrărsa din 
cerul prietenos. Pluteau în văzduh nădej- 
dile unei vieţi mai bune, presimţirea unor 
zile mai frumoase. Imprejurimile liniștite 
răsunau din câud în când de cântecul vioi 
al eoroşiloy, de dangănul melancolie al 
clopotelor. Rătăcind de ecasuri 
priu lucuri necunoscute, Mihai abia acuni 


câteva 


îşi da seama că nimerisc pe aproape de 
casa iubilei, care trebuia să [ie acolo, la 
câțiva paşi „râzând dintre pomii înmugu- 
riți, din dosul brazdelor cu flori care stro- 
peau verdeața grădinii cu o risipă de cu- 
lori nesfârşite. Îniră cu inima năpădită de 
amintiri în bisericuţa de peste dum şi se 
rugă mult, cu desnădejde. Intrun târziu 
văzu că-și face loc printre femei o fată 
lânără, care se duse grăbită în fața alta- 
rului de aprinse o lumânare, făcu repere 
câteva cruci și se întoarse să iusă. FI re- 
cunoscu pe Dorel în această fiinţă care-i 


GENUNĂ 


„părea atât de schimbată şi se înclină a 

dânc. lar fata răspunse cu o clipire din 
ochi şi ieşi sprintenă din biserică... 

După câteva zile lui Mihai îi veni rân 
dul să plece în vacanţă. Muncise ncintre- 
rupt, vreme îndelungată și cu o sârguin- 
ljă care-i adusese numai laude din toate 
părțile. După ce-şi luă rămas buri: de la 
twji, veni şi la Dora şi-i spuse cu voce 
accea scăzută și duioasă cu care vothea | 
odinioară : 

-[n obicei strămoşesc îndeamnă pt 
cel care pleacă undeva, departe, să-şi cea- 
ră iertare dela toţi eu care este în vrajbă, 
<ă plece împăcat cu toată luna... Te rog 
că mă ierți, căci şi cu mă duc acum de- 
parte și cine ştie dacă mai viu înapoi... 

Fa nu luă în seamă cele din urmă vor 
be; îi întinse mâna, pe care cl i-o strâm 
se, tremurând de-abinelea, dar nu-i ră 

puse nimic. 


Mihai a plecat şi na mai revenit. Li 
câtva timp după aceea, luându-se în cer- 
cetare lucrările lui, care urmau să se în 
credințeze altiia, se află că tânărul înşt- 
lase banca cu o sumă de bani, izbutind 
să-şi acopere fapta până în clipa când pâ- 
văsise slujba. Toţi rămaseră încremeniți, 
neputând creadă ochilor. Numai 
prietena mai mare a Dorei, pe care toate | 
întâmplările o lăsau nepăsătoare, grăi în ; 


să-si 


batjvenră : 
— Ai văzut cc-a fost în stare să facă 
Iaplea ?! 


N. DRĂGHICESCU 
n În 


MOARTĂ 


— POEMĂ PENTRU DOUĂ LUMI — 


O viață plânsă de rămăşagurile pier- 
dute acvea se țese din cântecele altor cân- 
jece răsleţe, pe melodia lirei, ce nu şi-a 
cunoscut niciodată concertul sublim al 
sorții, 

Cine oare mai gândeşte la decorul unor 
fresce mărețe, cine mai cântă, ce sa cân- 
tat cândva în „Galateea“,—și cine mai re- 
citează poezia melancolică a divinului ce-a 
fost îmbătat în viaţă de trisicţea strămo- 
sească, zămislită în „el“, odată cun naşte- 
rea sa. 

Cine mai suspină în fața „singurătăţii“ 
lui Artachino, şi cine mai visează de bas- 
mele din grădinile înflorite, de ciripitul 
păsărilor ce se desprinde din „a fost ada- 
tă“ a lui Kimon Loghi. Doi creatori, donă 
lumi de vise au trăit odată cu suferinţu 
vieţii lor, — ce sau vestit numai de amo- 
rul fedonic al nimfelor. 

In „singurătatea“ lui Artachino, se ci- 
ieşte sufletul vecinic trist, decorul măreț 
al unei credinţe sfinte, pe plastica poeziei 
divine. 


Emoţia de tragedie umană, unde se "n 
sână umbrele vaporoase, freamătul de co- 
drii şi șopăiri de izvoare: cântecul trito- 
vilor pierduţi într'o undă mare atături de 
templu „singurătăţii“ ce înalță  rugi de 
preamărire închinate răsfățatei Afrodita. 

Si tu Loshi, tu adorat muritorial 
muzelor, tu ce te inspiri atunci când 
vrei, căci muzele îţi cunosc capriciul și 
te moleșesc în hipuoza amorului creator, . 
tu poet a o mie şi una de nopți, tipărită 
în nemuritoare capodoperă : „a îust oda- 
Lă“, 

O, Rimon Loghi şi tu dormi în aceiași 
uitare «dureroasă cu 'Artachino, voi cei 
mai blesternaji îraţi de artă)... 


VIRGIL TREBONIU 





































































Fră frate, una mititică, una drăgălaşe, 
ca 9 păpuşică... 

De câte ori îmi vin în miuie aceste cu- 
inte, par'că văd cum râd două perechi de 
«hi, slăbiţi de ani, dar în ei, atâta iubire, 
dâta milă liniştită şi sinceră : aud două 
fasuri teemurânde de bătrâni, spunând 
amăudtouă, că „Ha“ cră „una mititică“, 
„na drăgălaşă ca o păpuşică“... 

Când îmi aduc aminte de aceasta, su- 
letul meu se simie așă de fericit, aşă de 
tor; această amintire este una din cele 
mai frumoase şi mai înviorătoare, din câte 
m-au tămas din nennmăraţii mci ani 
k heinăreală pe căile întortochiate ale 
satriei mele. 

Veniam din stepă, de dincolo de Don, 
imi duceam la Voronieje, când întâlnii 
di pelerini bătrâni. Erau căsătoriți. si pu- 
tau să tut facă la un loc 150 ani. Mergeau 
aa de încet si de stângaciu : târâiau, aşa 
k& greoiu, încălțămintele lor în praful fer- 
dinte al dtrimnului, şi aveau pe vestmintele 
w cât şi pe faţa lor, ceva așă de deosebit, 
d, îudată aveai impresiunea, că veniau 
e foarte departe. 

— Sosim din guvernământul Tobolsk, 
« ajutorul lui Dumnezeu, îmi spuse bă- 
rânut, întărind presupunerea mea, 

Şi bătrâna mă priviă cu ochii săi buni, 
ari trebue să fi fost odată albaștri. Fa 
dâmhi pricteneşte şi adăugă, suspinând: 
— Suntem :lin sătulețul Lissava, dela fa- 
bica Nikulsk. 

— Atunci trebue să fiţi foarte obosiţi 
e ulita ceum lung 7... 

— Obosiţi? nu tocmai... Mai putem 
incă... Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom 
erge noi, încet, îucet.... 

— Aţi făcut vre-un jurământ, sau cre- 
înța voastră. vă împinge să faceţi așa, 
fiindcă sunteţi bătrâni ? 

— Am făent un jurământ, frate, la Kiev, 
sfăgăduială sfinţilor din cer, ca să mer- 
&m în pelerinaj la Solovetzk. 

— Da, urmă bătrânul... Haide, hătrâno, 
ă ne odihnim puţin! adăugă el, întor- 
tindu-se către tovarăşa sa. 

- Ducă vrai tu! Să ne odihnim! 

ȘI, toţi trei ne așezarăm, la umbra unei 
sleii bătrâne, 'dela marginea drumului. 
ia rald, cerul fără noii; drumul se 
perdea în depărtare, înaintea şi în urma 
stră, voalat de vapori greoi. Imprejur 
bul era trist şi singuratic. De o parte şi 
alta a drumului se întindeau lanuri de 
tară, nemişcate și uscate. 

Nu e bine ca sa semănat aici'secară! 
cu bătrânul. întinzându-mi câteva spice 
care le smulsese. An secătuit de tot 
st pământ. 

Vorbirăm de agricultură şi de robirea 
care se afla țăranul față de pământ, 
itrâna asculia suspinând și arunca. din 
ind în când, câte un cuvânt înțelept, în 
wba noastră. 

— laca, aici, ar fi putut să facă ceva 
n, micuța noastră, dacă ar trăi încă! 
ie ea deodată, aruncând o privire asu- 
a lanurilor de secară. Aici, ar fi ştiut 
ce să spună! Ar fi știut cum să-i în- 
ie | | 

— Da, ea ar fi ştiut foarte bine să scoa- 
i pe oamenii aceştia din încurcătură! 
i bătrânul, ridicând capul. 

Apoi tăcură amândoi, 


h 


— De cine vorbiţi ? întrebai eu. 

Bătrânul zise cu blândeţă. 

— De una... care nu mai este, 

— Fa şedea la noi, în sat, în căsuţa noa- 
stră... Era din neam mare, adause bătrâ- 
na. 

Pe urmă. începură a povesti, întâi încet, 
apoi din ce în ce mai repede, fixându-mă 
amâneloi, cu atâta foc, spunând când unul, 
când altul, câte o frază: 

— Era una, mitiiică, una, drăgălaşă ca 
o păpuşică... 

— Ea a fost exilată în regiunea noastră, 
autorităţile au adus-o... Ea doria binele 
ori şi cui, se părea... mai ales săracilor... 
Dar, asta nu e permis... Şi au exilat-o... 
copil dulce... 

— Când intră în casa noastră era roşie 
grozav de ger şi tremura de frig. 

— Era mică tare, ca o păpuşă... 

— Am pus-o repede lângă sobă... 

— Şi soha noastră e mare şi foarte căl- 
duroasă... 

— Apoi i-am dat de mâncare... 

—- Și ea a râs. 

— Şi ochii ei, erau tot aşa de negri, ca 
ai swarecelui... 

— Și după ce sa odihnit. a început să 
plângă : ..Vă mulţumesc din inimă, oameni 
buni”. zise ea. 

— Cu toate acestea, se puse îndată pe 
iucru ! zise bătrâna, râzând sgomotos şi 
zlipind de bucurie. 

— lat-o cum se învârieşte prin odae, ca 
o minge, şi le pune toate la locul lor: „Ciu- 
bărul de spălat, zise ea, trebue scos afară“ 
si-l duse ca, cu mâinile ci mici, în curte... 
Şi purecii trebuiră de asemenea să pără- 
svască odaia: ea îi luă, îi sărută pe bot 
și-i duse afară... 

— Ha! ba! ha! 

Amândoi râdeau cu hohot și de 
puteau să răsufle, 

— Săptămâna nu se sfârşise încă, şi ca 
aranjase tot. 

— Şi cum ne-a mai muncit! 

— Și cum mai râdea, vorbia, bătea diu 
piciorusele ei... 

— Până când, deodată, se făcu vânătă 
la faţă şi se înfricoşă grozav. 

— Voia. din toate puterile ei, să moară... 

— Plângea, într'una, de ţi-se rupea ini- 
ma... Am început să ne luăm, pe gânduri, 
si au întrebat-o: „Ce ai tu oare? Ce ai 
tn ?* Nu înțelegem nimic. Si, la urmă, 
plângeam şi noi cu dânsa, fără să ştim 
dece... o mângâiam și tar plângeam taţi 
irei. 

— Fra ca şi fica noastră. O iubeam ca 
si pe copiii noştri, zise bătrânul. 

---- "Trăiant singuri în coliba noastră !... 
Avem un fiu soldat, şi unul Increază în 
minele de aur. adăugă bătrâna. 

— Poate să fi avut optsprezece ani, mai 
mult nu... 

— L-ai fi dat numai doisprezece ani! 

— Fi, Ei! Ce spui tu, bătrânico, era în 
putere destul. Dacă ar fi fost mică de ani, 
war fi putut face nimic, 

— Da, am spus de rău? Nici de cum! 
replică bătrâna cu bunătate. 

Apdi tăcură și rămaseră cufundaţi în 
amintirile lor. 

— Fi şi pe urmă ce se întâmplă? în- 
trebai eu, după putin timp. 

— Ce se întâmplă ? Nimic, frate, făcu 


abia 


UNIVERSUL LITERAR. — 3601 


UNA... CARE NU MAI ESTE 


(E VORBA DE UNA DIN EXILATELE IN SIBERIA) 


de MAXIM GORKI 


bătrânul oftând. Fa nu mai este... frigu- 
rile au luat-o. 

Două luecămi 
shârciţi. 

Da. frate, ca e moartă. A siat la noi 
uuwmai «loi ani... Tot satul. dar ce spun 
cu. tot țianiul o cunoştea! Slia să citea- 
scă şi să serie, și învăța si pe oamenii din 
cat... Mergea şi la întrunirile comunale si 
vorbia... Ah! cum striga câteodată !.... Era 
n fată tare deşteaptă... şi mai hinc încă, 
era un suflet adevărat de fată tânără. Un 
suflet de înger! Pentru orice avea inimă. 
totul o îndutoşa. Și cum cunoştea agri- 
cultura ! Știa fot! „De unde ştii tu, toate 
acestea sufletul nostru 2” o înbebam noi. 
„Dar toate acestea sunt în cărţi“, — spu- 
nca ca. 

—. Fra asa de mică, asa de mică. și cu 
loutc acestea. pentru noi, cra o stăpână, 
o porățuiloare! Ingrijia bolnavii. Ziua. 
câteorată noaptea. se ducea să-i vadă, le 
dădea leacuri. le vovbia asa de dulee. cu 
atâta bunătate! Si iată, deodată. cade 
bolnavă. zace fără cunoştinţă. aiurează... 
ȘI, în timp ce ne-am dus să aducem preo- 
tul, a murit. buna! Sfânta! 


curseră pe obrajii săi 


Ta aceste cuvinte, lacrimile începură a 
curge iarăşi pe cbrajii bătrânei si simţi 
atnuci un straniu sentiment de mângâiere, 
ea şi cum ar fi plâns pentru mine. 

—. Tot satul veni în faţa căsutei noastre... 
„Se poate vare. să nu mai fie ea? tipau 
oameni. „Ah?! sărăcuța de ea, sărăența 
de eu t”* Toţi o iubeam alâtat... 

—. Era un copil așa de dulce. Satul în: 
tree merse după cosciug.  Cincisprezece 
zile, după aceasta, era tommai  îpaintea 
postului mare, am hotărît să facem un pe- 
lerinaj, ca să ne rugăm pentru ca. Veci- 
nii ne-au încurajat la aceasta. „Dneceţi-vă. 
ziseră ei, maveţi nimic de făcut, sunteţi 
bătrâni și veți avea parte în cer!” Si. a- 
tunci. am plecat... 

-. Si ati făcut drumul pe jos? 

=. Nu peste toi frate. Suntem, desigur, 
prea bătrâni pentru accasta. Când cineva 
ne îmbia. mergeam în cărulă, pe urmă, 
din nou. încetișar. pe jos, atâta timp cât 
puteani... Ah! dacă am avea piciorusele 
Fi“, ar fi altăceva. 

Si, din nou. îneecpură să vorbească «de 
aceca care nu mai cra, de „mica“ şi „ră: 
pălașa lor păpuşieă“. care murise de fri- 
guri 

Treeuse dauă ceasuri de când stăteam 
acolo și vorhbiam, când trecu pe lânsă noi 
un rus întro căruță. Răspuvse salutului 
nostru. ne măsură un inomeni si apoi siri- 
să celor dei bătrâni - 

—  Suiţi-vă bătrânilor! Am să vă duc, 
până la satul din apropiere. 

Luară loe lângă băctan și dispărură în- 
tun nour mare de praf. 

— Mă sculai şi îi urmai încet. 

Mult timp după aceea. mă pândii la 
această pereche de oameni bătrâni, cnri 
făcuseră mii de kilometri. ca să se roage 
pentru o fată tânără. ce trecuse din îu- 
tâmplare prin viaţa lor. si cure, trezise 
în imima lor, sentimentul iubirei. 


Din franţuzeşte de, 


AURELIA TOTOESCU 





e e O 0 e O CR N N a a RR 


362. — UNIVERSUL LITERAR 


cealascen Sulieecar'eu 








CLUCERU DINU: 


„Lian a“ 
Roman (Editura Eminescu) 


Producţia romanelor, după război, a 
crescut, întro proporție geometrică. Ina- 
iuie. îu houw'ânia mică, aproape că numă- 
ram pe dewete romanele, cari erau mai 
multi niște imitații sau nuvele lungite, de 
cât romane originale. 

„Mara“ Ini Slavici, minunata desciic de 


moravuri, cra nuvelă: tot așa „Dan“ al 
Ini Vlahii, — un Ren6 sau Adolphe ro- 
mânizat. dar banal — sau un Werther pe 


malurile Dâmboviţei. In ce priveşte ro- 
manele jui Bolintineanu. Grandea, Traian 
Demetrescu — erau mai mult exerciţii de 
stil si compoziție. fără nici o valoare li- 
terară. 

Duiliu Zamfirescu a avut o vervă de 
romancier, în a sa „I.vdia“, cu descrieri 
frunrase asupra Romei, dar fără perso- 
nagii vii. sau nuvela sa lungă „Viaţa la 
țari“ — imitație cvidentă a lui Levin şi 
Nataşa (din Anna Karenin a lui Tolstoi). 
„Tănase Scaliu“ e o satiră de clasă, me- 
dioeră, celelalte lucrări de mâna a doua. 

Tot nuvele sunt „romanele“ lui Sado- 
veanu din acea epocă „Soimii“ (cu remi- 
niscențe din „Taras Bulba“), „Duduia Mar- 
gareta“ care seamiză cu „Ancearul“ lui 
Turgheniew, etc. 

Cel mai înseranat roman, dinainte de 
război al lui Agârbiceanu „Iubire“ este o 
uuvelă, ca şi „Cele două neamuri“ alc lui 
Sandu Aldea 


De ce roman şi nu nuvelă ? Romanul 
îmbrătisează o epocă, e un ansamblu, cu- 
prinde viaţa pclilică, economică, artistică, 
în acelas timp cu viața eroilor. Cadrul 
este social. pe când la nuvelă, se mărgi- 
neste să ne redea momente sociale.părţi 
dintrun tot. 

Tnainte de 1914, România nu putea avea 
încă un roman, în sensul occidental al cu- 
vântului. pentmcă viata ei socială aşe- 
zată pe compartimente bine fixate, nu pre- 
zenta acele tragedii zilnice, acea frămân- 
tare formidabilă ce o dă lupta de clasă, 
ura de clasă. decăderea unci clase si În- 
florirea alteia. Asa ceva nu aveam Înaiu- 
ie de război dar avem acum şi în abun- 
denţă. d 

Astfe! după război, romanul a luat o 
desvoltare extraordinară. numai Cluceru 
Dinu a publicat donăsprezece romane. 

Ne ocupăm cu cel din urmă: Liana. [E 
un roman cu mari calități. 

Liana este un timp românere autentic 
de femce : fic în partea întâi, în frumoasa 
idilă cu doctorul Miron. ce se termină ro- 
matic cu căsătoria muribundului cu  lo- 
eodnica sa : fie, în partea a dcua, femeia 
adurabilă. zdruncinată de nervi, nestăpâ- 
nă pe sine si care se dă primului aven- 
Inrier ce îndrăzneşte : fie, în poriea treia, 
în căsătoria cu Costin, în fuga cu Viju, 
amantul primae noctis, fie în partea pa: 
lra, în căsătoria cu pictorul Mariostan și 
tragedia finală care unește pe doi înfrânți, 
pe doi desiluzionaţi : Liana şi îmbătrâni- 
iul Castin 

Liana este o fată foarte frumoasă, care 


urmează Conservatorul de muzică şi artă. 


dramatică. Are „mersul legănat şi gra- 
țios, cu faţa iluminată Ce un surâs gin- 
vas”, 

Ervul romanului ne-o mai descrie: să-i 
admir! simplitatea şi eleganja, armonia în- 
tregului corp, privirea caldă și curată. 
|n desăvârşit pastel de Greuze | 

Autorul se fereşte să ne descrie culoa- 
rea ochilor, pare-se albaştri, și bogăția 
părului, dar fără să ştim dacă era blond 
sau negru. 

Cu să nu ne ţinem de chiţibusşuri si dră- 
cit, constatăm că tânărul dr. Miron iube- 
ste pe această minunată clevă a Concer- 
vatorului si o iubeşte ca Saint-Preux pe 
Iulia, ca Des Grieux pe Manon. ca Wer- 
ther pe Charlotta, cte. Dar şi Liana iube- 
ste lut așa de adânc pe doctor ; snnt o pe- 
veche prodigioasă. Numai oarecari opuneri 
din partea mamei lui Miron întârzie căsă- 
taria cu o fată săracă. Dar doctorul, prin- 
iro întâmplare stupidă, se intoxichează și 
moare. În agonie, cere căsăioria lui cu 
Liana. Tata admite şi rămâne, după câte- 
va ceasuri de cununie, văduvă. 

Moartea iubitului o terasează, o conges- 
tie cerebrală o aduce aproape în pragul 
mormântului. Dar minunile tinereţii: 
scapă. 

Devine mai frumoasă decât a fost, mai 
poftită. Dar, o paranteză. Pe Liana o mai 
imheşte şi un coleg al ei de Conservator, 
un Quasimodo, o stârpitură cu inima de 
aur si cu sufletul de erou. O mai iubeşte 
Costin. prietenul cel mai bun al defunc- 
tului doctor şi o mai iubeşte şi o doreşte 
toată lumea. 

Dar Liana, după boală, nu mai este o 
Margareta oarecare, o Virginie care a 
pierdut pe Paul a! ei: seva din ca o face 
femcee. care dorește petrecerile. 

Intervenţia lui Costin ca so scape din 
ghiarele „căderii“ în brațele primului ve- 
nit, cu ajutorul credinciosului său Quasi- 
modo. este un intermezz0. 

Dar a fost o clipă. Dusă la moşia lui 
Dulfu. prieten cu Costin. pentru a se re- 
face. întâlneşte pe tânărul! Viţu. Profitând. 
într'o noapte de fereastra deschisă. intră 
în camera Lianei şi are loc ireparabilut. 
Vitu întâ!neste pe femeia de vis, într'o a- 
ventură, pe care o credea banală poate. 
ubcste pe pasionata şi frenutica Liana. 

Bietul Castin află, fiind din întâmplare 
în dosul unui boschet, de patima ce lega 
pe coi doi tineri. 

Crede că a pierduti pe Liana, pentru ca 
pesie câteva ceasuri să cadă iar în mrejile 
aceleia care a păcătuit, devenind un soț 
„stimat“, 

Dar Costin nu-i omul Tianei, noua Ma- 
non sedusă de farmecele vieţii şi ale des- 
râului cerebral. 

la Paris. fuge din nou cu Viţu. devine 
îui „damă“ de companie, mascotă la Mon- 
tecarto, ca pe urmă. să recadă în brațele 
unui pictor care-i face portretul, Mario- 
stan. 

Dar pictorul boem e legat de modelul 
său focos. Tonnia, iar Liana află. 

Int”un acces de gelozie pentru a sur- 
prinde pe infidelu! soț, cade de pe o scară. 


După a doua boală grea, acum vinde- 











































cată, trecută de prima tincrețe, Liana pri- 
meşte pe îmbătrânitul Costin. Cei doi nau 
[ragiaţi se reîntâlnesc pentru toată viața. | 
Romanul „Liana“ are părţi foarte îru- 
moase. caracterizări interesante. 


Pasionanta viaţă a acestei Manon car 
se chiamă Liana, este atât de adevărată, 
alât de verosimilă, încât îmbracă un tip 
specific românesc de femeie, din epoca 
noastră. 

De o frumuseţe rară, de o eleganţă în 
născulă, de » inteligenţă sclipitoare, Lia- 
pa atât de pură ca un caliciu de floare, 
atât de ideală, de devotată, este, în fond, 
v fată fără educaţie, fără acel fond d 
sranii al credinţei. E vaporcasă, nu art 
relizia demnităţii sau a misiunii sale, este, 
de aveca, victima capriciilor soartei și alt 
hazardului. 

Splendidă femee. admirabilă camaradă, 
drăgălaşe  logodnică şi chiar pasionaă, 
[iana, însă. nu e convinsă peniruce se. 
căsătareşte cu d-rul Miron. Nu judecă, 
când se cunună cu un muribund, tot aşa 
cum se dă mai târziu lui Viţu, — o lichea, 
pe care îl cunoaşte ca atare — între 
noante, după ce era aproape sigură dă 
este inhită de Costin şi va fi soţia lui. 


Aceste inegalităţi şi aceste  inconser: 
venţe sunt obişnuite pentru o anumită 
categorie de femei, la noi. 


Aci e meritul autorului de a fi prinso 
eroină româncă, în calităţile ei şi în de. 
fectele ei cari îi provoacă tragedia vieții. 

Galeria eroilor, deasemenea este româ- 
nească. Cine nu și-ar cunoaşte dintre in 
telectualii noştri, portretul în tânărul doc 
tor Miron, în atît de desinteresatul amic 
Cosiin. în nobilul caracter al lui Dulfu, 
în pusionatul sincer, viţiosul, dar tot atât. 
He adevăratul Viţu. Deşi. schițat, pictorul 
Mariostan este al nostru, ca şi acel Manu, 
cronl sacrificat, pentru urîţenia lui, sau 
pentru prea marea lui modestie, ca în po 
veste, pentru a fi desinteresat, magnanin, 
protector al Lianei, pentru un surâs ce: 
sit, pentra o privire caldă. E un Quzsi 
modo nobil, acest artist, ce-şi dă ultimele 
economii femeei care nu-l iubește, carl 
disprebneşte. câtedoată, care se dă altora, 
— el culegând doar petala vestejită a und 
mimi sufcrinde, lacrima de argint a unui 
«uflet desamăgit sau praful trenei unii 
regine, al cărei măscăriciu este. 

Mai ales, în vechea noastră societate, 
câți modeşti, umili, considerându-se urâfi, 
sau dintro situaţie socială inegală, câţi 
nam fost în situaţia lui Manu față deo 
domnişoară frumoasă, o doamnă elegan 
tă d chiar o camaradă care iubia p 
altul. 


Autorul ne dă o fericită realizare de ti 
puri şi caractere şi ne desvălue un colț d 
viață românească din cele mai captivant, 

Intriga este bine condusă, firul povesti: 
rii viu. iar naraţiaunea limpede. | 

Durerea ernilor, suferințele şi bucurtile 
lor „te urmăresc“ nu poţi lăsa un moment 
cartea din mână pâa'o duci la capăt, Te 
cucereşte, pe alocurea te  farmecă, tot 
deauna te cmoţionează. Este cel mai meri: 
tat omagiu ce-l aducem autorului. 


ION FOTI 


UNIVERSUL LITERAR. — 563 





mp ÎI ca s Ea c es 








EXPOZIŢIA I. DESCHLY ŞI A. FĂLCOIANU 


Spuneam și altă dată tot aci că una 
din preocupările artistului este alegerea 
genului favorit. Cu alte cuvinte manifes- 
tarea viguroasă și plină de acea minuţi- 
casă pătrundere — creatoare — spre un 
gen anumit din marca fresci a oglindirilor 
artistice. 

Ori câtă ierarhizare teoretică ar exista 
intre aceste direcţiuni. în viata manifes- 
rilor. vatorizarea o înfăpiueşie mânui- 
rul ei. Nu trebuieşte ca pictori să fic 
adepți a vre unci şcoale exegetice, după 
um nu vroiese „ei” să fie adepţi ai şcoa- 
ki clasice. Nu la fel pot vorbi și despre 
directivele moderniste, fost su- 
pralicitate întrun mod Tără 
aci e predilecție anticipată ! 

Pictura modernistă a fost creată de un 
singur sentiment care alcătueşie întreaga 
siață a ci, dorința de a picta atunci când 
acea mistică forță — care trebue că c- 
xistă | — te-a înzestrat 
Intru aceasta. 

Deaceca expoziția DOMNIȘOAREI |. 
 DESCHI.Y este revelaţia unor timpuri de 
manifestare plastică dominate de ansamblul 
* emosului şi tonalităţii. Atunci ca și în 
merările domnişoarei I. Deschly. psiholo- 
dicul juca un rol preponderant ce se e- 
ridenția printr'o abilă intericrizare. Astfel 
Sourire et frislesse reprezintă prin exce- 
lnţă analiza minunată a unui cortrast, 
două sentimente puiernice sc relicfează pe 
faţa bătrânului trist şi a copilului surâ- 
dtor, din contrastul cărora rezultă apre- 
cerea operci de artă. O mulţime de alte 
pâaze sunt dominate de acelaş caracter: 
alfel comediuna sau la nuit de Mai pro- 
duc acel sentiment de profundă reverie ce 
naște şi în sufletul modest al celui ce le 
piveşte. O oglindire a minunatelor col- 
uri ale naturci ce stă la dispoziţia tutu- 
ma în modul cel nai binevoitor, sunt 
câteva peisagiuri : inundație (Marna), a- 
pus de soare la Tunari, iarnu lu Cişmisiu, 
iundația Senei la Paris, Dunărea... 

* 

DOAMNA A. FĂLCOTANU expune flvri, 
genul de predilecție al doamnelor ! Totuși 
acesti en uu este privat de anumite difi- 
eultăţi speciale lui. 

Interesul ce-l prezintă expoziția doam- 
tei A. Fălcoianu reiese nu numai din co- 
lristica bogată şi cu măiestrie conturată, 
cât mai ales din atitudinile felurite sub 
tare îmbrățișează acest gen. O floare în: 


care au 
barbar şi 


divinitatea. nu 


— SALA MOZART — 


vo «lustră, o floare pe jumătate ruptă, 
un buchet bogat. câteva [lori de câmp, 
oferă o perspectivă minuțioasă şi în e- 
senlă atractivă. 

Culariiul 
creator al acestui gen. El redă viaţa ne- 
cesară şi produce acea simţire de rcali- 
rate indispensabilă oricărei opere de artă. 
Ilorile doamnei A. Fălcoianu prezintă o 


este deasemeni un element 


de MIHAIL GH. CONSTANTINESCU 


vădită îngrijire în distribuirea nuanţe- 
lor : aceasta se relevă în deoschi în bujori, 
chrysanteme, lrandafir rose, mimose, la- 
'ele, etc. 

In general expoziţia dela sala Mozart 
este deminată de un apreciabil caracter 
ie superioritate ce rezultă nu numai din 
talentul expozantelor cât şi din igeniozi- 
tatea în alcecrea genurilor abordate. 


a În i 
IN STRĂINĂTATE 








HONORE DE BALZAC 


— OPT DECENII DELA MOARTEA AUTO- 
RULUI „COMEDIEI UMANE” — 


Snitetul omenesc e o taină. O taină 
străbătută de cărările, puține şi sfioasc, 
croite de literați. Căci acesta e rolul seri- 
itorului : să analizeze sufletul omenesc 
până în ccle mai nestrăbătute adâncirni, 
să studieze felul cum se comportă faţă de 
întâmplările exterioare. Acesta ce rolul poe- 
hulin care-şi analizează propriu-i suflet, 
acesta e rolul nuvelistului. și al romau- 
cierului cari le analizează pe ale altora... 

Unul dintre cei mai geniali şi mai neo- 
bosiţi scotocitori ai sufletului uman, « 
Balzac. Uriașul creator de vieţi, tipul ade- 
văratului „scriitor înăscut“, după cum o0b- 
servă «d. Leon Pierre Quint, ale cărei pa- 
siuui intelectuale „sunt covârşite de plă- 
cerea de a vedea lucrurile așa cum suni“, 

A fost un adevărat artist, care cu toate 
imensele lipsuri materiale ce a avut de 
suportat. nu sa coborât niciodată la rolul 
de fabricant de literatură. A muncit zi şi 
noapte „supus ca un franciscan şi răbdă- 
ior ca un benedictin“. (H. Tainc), dând la 
Inmină nenumărate opere cari i-au creat 
gloria. Opere de lungă durată ca: Fuge- 
nia Grandet, Mos Goriot, Femeia la irei- 
zeri de ani, Crinul din vale, În căutarea 
absolulului, etc.. ctc., în cari puterea lui 
de creațiune şi de disecţie a sufletelor, se 
desvăluie în tot plinul. 

In Imcrările sale, Balzac a zugrăvit cu 
oschire femeea și moravurile burgheze. A 
fost un adevărat pictor. dar nu unul gin- 
vas și idealist ci dimpotrivă unul aspru şi 
realist. Nu cunoaşte decât forța. Găseşte 
o plăcere bolnavă în răscolirea a tot ceeace 
n rău si josnic în suflet. 

Plăpânzimea şi gingăşia sunt streine de 
cl. „Dacă cesfi un delicaț, nu-i deschide 
cartea“, spune Taine. În operile lui vicr- 
muesle o lume de josnicie. 

Totusi, după cum am spus, nu se de- 
părtează de artă: analizează tainele su- 
iletnlui cu o rară putere şi preciziune. Că 
are şi multe scăderi și imperfecţii de nc- 


tăgăluit : ele suni însă pricinuite de mun- 
ca uriaşă ce trebuia să depună pentru a-şi 
asienra traiul,  —el, care: îşi scaldă eroii 
romanelor sale, în torente de bogății şi aur, 


. 


Balzac sa născut la 16 Mai 1799. In co- 
pilăric, ca și în școală a fost un mediocru. 
Familia îl sortise carierei de avocat; el 
insă sa împotrivit cu îndârjire, A prefe- 
rat să trăiască în mizerie, numai şi numai 
să-și poată urmări idealul său, în care 
credea cu nostrămutare. 

In viață wa fost scutit de critici, ba unii 
$i contestau chiar talentul. Posteritatea 1o- 
uși ma întârziat să-i recunoască geniul, 
si încă întrun timp foarte scuri. 

La opi ani după moartea sa, un mare 
scriitor francez n'a ezitat să-l pună în 
rând cun Shakespeare. Balzac a fost şi va 
rămâne un fruntaș, nu numai al literatu- 
rii franceze, ci şi al celei mondiale. 

Victor ilugo îi caracterizează opera ca 
„0 carte vie, luminoasă şi profundă în care 
umbiă și se frământă toată civilizația 
contimporană.... In ea se află un belşug de 
adevăr burghez, trivial, material...“ 

„El smulge tuturor câte ceva: iluzii, 
speranțe ; scormone vițiile, scotoceşte pa- 
siunile, omul, inima, măruntaele, creerul, 
și toate profunzimile sufletului omenesc”. 


VASILE V. VASILESCU 








34. — UNIVERSUL LITDRAR 








Cu ŞEa Șu-aașea... 


O PAGINA LITERARĂ, demn susţinu- 
li, aduce şi „Gazeta învălțătorilor pra- 
homeni”, Se remarcă „d-nii: St. Mexiu, un 
energie stilist și un mânuitor ul versu- 
lui trarlițiomallisit şi F, Voican, cu vădite 
pradispoziții poetice. Nu sar putea u- 
dăugn oare — de fiecare număr =- şi ceva 
îndrunrări critice ? ile ar putea semi cu 
folos la orientanea învăţătorilor în ba- 
Dilouia literaturii sub umiperiul căreia 
trăim. 


REPRODUCERILE de lucrusi bune din 
iute: puublieaţineni pot constitui un mijloc 
nui nuuat de înnplinire a foilor regionale. 
Se fie cunoscuți — în felul acesta — 
seriiteri buni, bar pedealtă parte. se exită 
prezentarea producţiilor literare, sub- 
medivere, u serierillor care mu vor fi 
putut sau nu vor fi axut când ajunge li 
«dosturlă maturitate literară, E procedeul 
pe cure îl practică, uneori. și „Poiana 
viitoare”, oferimit eatitorălor (cu No. 15) 
versuri de: G. Talaz şi V. Demetrius, E 
i procedeu pe cure Par puteau utiliza 
SI tut „ee 


NOUTĂŢI LITERARE din „Buletinul 
cărții româneşti”, (No. 4): 

Ratu Const: Tablou sinapiie eronolo- 
gi al istoriei literaturii române, Secoluil 
al XVI-lea; 

Costin Lucian: Studii asupra  folelo- 
rului bănățean; 

Caratvan Virgil: 
străime: 

Popesicu Tiumină: Poveşti noui: 

Drumeş Mihail: Sfântul părere. romam: 

Barnovschi D. V.: Neanul coțofănesc, 
Braţul Andro- 


Basme şi  legenule 


roman ; Gib. T. Mihăescu : 
medei. roman: 

Cezar Petrescu: La Paradis 
roman, 


General, 


INTPRESANT, PLIN ŞI VARIAT numă- 
rul de Pasti al ziarului „Vremea“, în 
speciul prin paginile: plastică, teatrală şi 
literară. Aceasta din urmă aduce o Înngă 
nuvelă inegală, -- cn multe fragmente ca- 
racterisțice .- pentru cunoasterea maha- 
lalei de dinaninte de războiu: Pugeulija, 
de Gh. Brăescu şi, alături cu ea, atât de 
caracleristicul „Cântece ul lebedei” de |. 
Rebreanu, 


„ECOUL” a reapărut, în 4 pagini mari, 
pline de colaborări foarte vatiale şi — 
uneori — destul «le prețioase (V. Militaru, 
A .Cotruş, Radu Gyr, Simona Basarab, 
Yoilehița Cercel. G. Talaz, [. San-Giorgiu, 
Ţ, Seriban, Sărmanul Klopstack. V, FEfti- 
miu. Paul 1. Papadopol, Raul Teodorescu, 
N.N. Șerbănescu, Horia Teiroşanu, Barbu 
Dănciulescu, cte. Minunată, prin imaginile 
sclipitoare și prin puterea de simbolizare. 
„Balada păianjenului” a d-lui Radu Gyr. 

D. Mihail Dragomirescu fixează — în- 
t”um interesant întervicw — granițele 
integralismului — enumerând și roadele 
acestui salutar curent critic. 

Ce păcat că energicul conducător al 
„Heoului”. d. Radu Mislea. nu vrea să. 

înțeleagă că toată această materie put=a 


să” constitue conţinutul a cel puţin 4 au- 
miere. Nu de alta, dar ne îniloiun de pu- 
terca de rezistență a „.Ecoului“.... 


PREŢIOASE „AMINTIRI DESPRE |. 
CREANGĂ” publică d. Jeant Bart în „ad- 
lit.” (489). Sunt momente sfâsieloare din 
viața institutorului all cărui elev dusa a 
fost. 


IN ACELAS NUMĂR: Cea mai veche 
amintire de Mihail Sadon eanu:; Civilizație 
locală de G. Topârceanu: Lu plimbare cu 
motocicleta de I.C. Visanion si un preţios 
stusliu asnpra istoricului ideilor hui A. D. 
Xenopol. de d. Dim. Gusti, Numămul e 
completat de d-nii: Vasile Savel, D. 1 
Suehiann şi d-ma lrabola Sadoveanu şi 
două bune traduceri din limba italiană: 
Gaura (Fzio Camuneol) trad. de d. Al. 
Marea și Micul muzeu Carnavalet (Piti- 
grilb) trad. de d. Petrovici. 


„INDREPTAR“-ul (Na. 3) simţitor mai 
dlab, aduce totuşi colaborările d-nilor: 
Fugenin Speranţia și Î. M. Rosen — care 
semnează mai ales dări de seamă despre 
cărți. In general: numărul aduce prea 
muliă teorie -— deşi am fi dorit mai de 
grabă realizări, creaţiuni. Se pare că vâu- 
tul crizei a început să sufle şi prin acea- 
stă tanără redacție în care — vai! - ne 
pusesem atitea nădejdi. Aşteptăm numere 
mai bune, 


COLABORARI CULTURALE semnează, 
în No. 525 al „Culturii poporului” d-nii: 
[. Asârbiecanu, arh. ÎI. Seriban, prof. C. 
Mureşeanu. diac. V. Fussu, subsemnatul, 
ete. Versuri — puţine și slube. 


ALEX ANTEMIRTANU este amintit cu 
cuviință şi pietate în „Scrisul nostru“, (Îl, 
1—2). sub semnătura d-lui G. Tutoveanu— 
care continuă să-si păstreze ținuta literară. 
In acelas număr: o schiță a regretatului 
prozator D. Fărcăşanu, de curând plecat 
dintre ai lui şi o interesantă corespondenţă 
literară (nrivitoare la „Făt Frumos") cu- 
prinzând 3 scrisori de-ale lui Emil Gârlea- 
nu. Versurile şi cronica din ce în ce mai 
bune. 


CU ACEFAȘ GRIJE PROFESIONALA 
c seris No. 5—4 al revistei „Scoala româ- 
nă“, care ne aduce: câteva „Păreri despre 
metodele de predare în învățământ“ (ude 
I. David), „Metoda Duroly“ (Fleua N. Ni- 
colaide), şi suceinte rezumate alc conferin- 
lelor ţinuic la „Societatea institutorilor“, 
de d-nii : D. Pompei. Radu Pctre, Rădule- 
scu-Motru, I. Gabrea, I. C. Petrescu, cum 
şi numeroase documente în legătură cu ac- 
tivitatea internă a Societăţii. 


„CRATU NOL“ e numele unei reviste 
exelusiv tinereşti, depe ale cărei pagini 
modeste, dar tipărite cu îngrijire, se des- 
prind năzuințe şi nădejdi. un entusiasm 
fără frâu şi oarecare talent. Colaboratorii 
aproape necunoscuţi. Locul de zămistire, 
Câmpina. care nu pare a fi numai un cen- 
tru de energie subterană. Numărul prim 
ne aduce 3 pagini programatice — poate 
prea mult — din care desprindem: „a- 
portul literar va fi prinosul unor suflete 
sincere pentru eternul frumos“ şi încă: 





Cea ZONeuruez 





| 




























































„luptăm cu arme vechi, dar trainice“ și 
„Dăşim spre realizări“. 

Fireşte că avem toate motivele să-i cre: 
dem — deocamdată— pe cuvânt, să-i feli- 
citâm pentru preciziunea şi justeţea dru- 
mului pe care şi l-an ales şi să aşteptăm. 
realizările — care, deocamdată, sunt mi- 
niaturizate : aruncături, uneori destul de 
sigure ale unui penel îndemânaiec, Cro- 
nica — săracă. Dintre colaboratorii aces |! 
imi număr trebuese amintiţi: Horia Ro- 
inan. Aurel Maria, St. Stănescu şi A. Chi- 
rescu — cu versuri: Marius Nuşi — cu 
proză. 


SAPTAMANA POEZIFI a fost sărbăto 
vită de „I.mceafărul“ din Brăila — prin 
publicarea a 17 bucăţi versificate, 


AMINTIRI DESPRE "FRAIAN DEME. 
TRESCU publică (în „Luceafărul“ II, 1) 
d. 1. Foltis, farmacist care l-a cunoscut, 
în vara anului 1879, la Balta-Albă, jud. B, 
Sărat. Ar putea fi puse la contribuţie de 
un cercelător serios al vieţii nefericitului 
visător. 


DIN SUMARUL No. 523 (ibidem):[. 
Agârbiceanu : Statul suntem toţi împreună; 
prof. C. Mureşanu : Doamna Flena Romi 
ceanu : De unde comunismul? şi: De ce 
mergem rău în Basarabia de arh. 1. Seri 
ban; Gânduri culinrale de semnatazul a- 
cestor rânduri. 


„ȘCOALĂ DELA MUNTE” (6—71 aduce 
n bugată si prețioasă activitate pedagogică 
pe care nu avem destule cuvinte so lă- 
dăm dacă ne gândim la condiţiunile ma- 
icriule atât de vitregi, astăzi, mai ales 
pablicațiunilor cu cere restrâns de cetitori, 
Numărul de faţă aduce, în deosebi, două 
studii : unul despre: Grădinile de copii, 
semnal de chiar conducătorul revistei, d. 
lordlan I. Tacn, un valoros reprezentant 
al corpului didaetie primar : altul: Invă. 
țământul regional de T, Radu. Cronica -- 
bosată şi pricepută. 


Despre volumul: MACEDONIA IN 
POEZIA BULGAREASCA — al d-nei Ma 
rija Miletici —  Bukureştievă,  publieaţ. 
anul trecut, la Sofia, sub auspiciile „Insti- 
tutului de cultură macedoneană“ — ne dă 
un raport succint şi just, d. Al. ordan, 
Intro tipăritură curată de 18 pagini —ni 
se “lă, pe deoparte. un rezumat, presărai 
cu fragmente poetice, al scrierii, pede alia, 
9 scurtă antologie din poeţii bulgari : Via 
dintr Rovacev, F. Bogcjana, K. Velicikor 
și Iv. Vazov. 

Raporiul se închec cu unele precizări: 
in poezia peporană hulmară Macedonia nu 
e cântată, decât incidental, prin câtere | 
umue gcografice Apoi : aceeaș absenţă fin 
toată poezia bulgară) cu privire la locui: 
torii Macedoniei. 

Și totuşi ar mai fi de făcut ceva: o lu- 
crare aseminătoare în sprijinul tezei noa 
stre : Macedonia în poezia românească po- 
porană și cultă. 

Se gândeşte d-nul lorlan s'o încerce, 


P.L.P. 





Eni oacar'ca 





0 Secasnaci cie 
cuvu'vsamie 


La premiera piesei „Egoismul”' la Co- 
media Frunceziă publicul, observă că o 
persoanii din par-lerre auplauda insistent, 
dupi fiecare act. La al doilea spectacol ul 
aceluiaşi piese, se petrecu acelaș lucru, Pe 
măsură co reprezentațiile se succeduu, a- 
pauzele aceluiaș personaj dela premieră 
erau inteţiie. Un prielen al autorului, care 
şi el observase pe spectator, îl povățui să 
se intereseze ce adresă are și chiar a 
doua zi să se prezinte la el acasă şi să-i 
mulţumească pentru bunăvoința care o u- 
răfa față de autor aplaudănd, căci grafie 
acestui spectator entusiasi, piesa pornise 
pe o serie mure de reprezentații. 

Cailhava, autorul piesei, se interesa de 
numele și adresa acestui om și chiar a 
dou: zi se prezentă la domiciliul lui. 

— Scumpe domn, am venii să vă mul- 
fumesr: și să vă asigur in acelaș timp de 
recunoştinţa mea, pentru buna voință ce 
ati arătat față de mine și interpreți căci 
srajie aplunzelor  d-ooastră piesa esle 
pornită pe serie mare! 

— La rândul mou vă muliumesc și eu 
că jucati piesu de dou: săptămăni căci 
eu am contribuil cum am putut aplau- 
dând că alifel pierdeam pariul ce-l fă- 
cusen cu prietenii mei în cuz că nu vu 
ține afisul cel puțin 10 reprezentații. 


E. 


furic ul FI, rosele lugliei, întrebă pe un 
asirolog «aci-i poale prezice unde va pe- 
frece sărbătorile Crăciunului.  Astrologul 
răspunse că nu poale ghici. 

— Eu sunt mult mai abil, decăt tine, 
răspunse resele, căci eu știu că tu le vei 
petrece în „Turnul Londrei”? 

Chiar din acel moment, bietul om, fu 
tomlus acolo, 


Racine compunea piesele şi versurile 
numai plimbându-se şi le recita cu 
glus tare. Entuziasmul pe care il punea în 
glas, făcu ca întro zi, fării să bage de 
seamă ce se pelrece în jurul său, o mul- 
țime de trerătoii să se oprească şi să se 
uite curins la el. Cum acest lucru se pe- 
trecea pe unul din podurile de pesie Sena, 
cei ce-l priveau cum. gesticula și țipa, cre- 
deau că este un om în culmea desnădejdei 
care vrea să se arunce în Sena. 


Wallteau fiind pe patul de moarte, a 
fost chemăt în grabă un preol să-i cilea- 
scă ultima rugăciune. 

Conform obiceiului, preotul dupe ce-i 
citi rugăciunea îi întinse un crucifix să-l 
săruie. Inainte de a-l săruta, Iatleau, 
luă crucifizul în mănă și privindu-l lună 
zise : 

— Ai face bine să arunci crucifixul ăsta 
în foc căci mă întreb cum a putut face un 
artist așa de urit pe Dumnezeu! 


lo caz ca» 


POETUL LAUREAT 


In Auglia există un poci oficial care 
are, mai mult în teorie, datoria de a versi- 
fica la ocazii solenme când regele sau re- 
wina cred că unele fapte irebnesc imurta- 
lizaie în versuri. Postul este însă bine plă- 
Ut si nu sunt aleşi să-l ocupe decât acei 
pocii cari înfăţişează mai bine poezia so- 
lemuă si pompoasă a odelor. 

Anul acesta sa ales un nou poet-laureut 
în persoana d-lui 





astfel se numeste 
Johu Masefield. 

Acesta lacueste la Boar's Till. în apro- 
piere de Osfosd şi era bun prieten cu fos- 
tul poct-laureat d-nul Bridges. lată în ce 
îimpeejurări au devenit prieteni. lutro zi. 
d-rul Bridges se întorcea acasă pe o bici- 
vletă pe care o avea de multă vreme. lu- 
cercânri să treacii dealul. bicicleta sa de- 
(ectat şi poetul a trebuit să coboare de pe 
ca peniru a n repara, 

Un trecător «ând peste el, d-nul Bridges 
i se adresează: „Decât să te uiţi ai face 
mai bine să-mi ajuţi”. Frecătorul = un 
tânăr dle vueo 20 ani - 
sfatul şi când d-aul Bridges se pregătea 
să plece, au făcu! cunoştinţă. Tânărul bi- 
nevoitor cra poetul Masefield si avea să 
fie ales, mulți ani în urmă, poct-laureat 


i-a urmat imedial 


iu lvcul defunctului. 


COAFATUL CU ETER 

Prefectura de poliție din Paris a interzis 
coafarilur de dame să întrebuinţeze com- 
pușii cterului. Eterul pur fusese interzis 
de mai înainte din pricina naturi lui în- 
famabhile. Experiențele ulterioare au do- 
vedit că amesteenrile de eter cu tetaclu- 
vicl de carbon. sunt deasemeni periculoase. 
dânct xapuri toxici foarte puternici. 

Doamnele preferă metoda coafării cu 
eter deoarece e o metodă foarte rapiză, 
și nu deranjează buclele artificiale ale pă- 
rului. 


UNIVERSUL LITERAR. — 505 


DN O O N O N N N O OO O 





caricatura zilei 
SE VEDE... 





—— Fiindeă  nevastă-mea e foarte bună 
guspodină. nu-i fac de cât cadouri falo- 
sitoare : suptămâna trecută i-am cumpă- 
rai o mașinii electrică, de călcat... 


SPIRIT DE. ECONOMIE 





Invitata li ceai: Azi când zahărul este 
atât de scump, îi daţi bucățele căţelului 
Dvs ? 

Gazda : 
bngă... 


le dau numai si le 


Ab. nu?!j 
(Ric et hac-—Pavis) 


GRABA MARE... 





Ton, deschide mai repede tovarăşe, că am prins unul viul.. 











366. — UNLVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 





NICOLAE ŢINC 





POETUL CAFENELELOR 


(Monolog, după EUGENE MANUEL) 


Imbrăcaţi în fracuri negre, chelnerii se învârtesc 
Să-și servească muşterii caren mese [ăcănesc 
Si aduc mereu, întruna, fiecăruia ce cere : 

Domino, cafele, ţuică, table, cărți, cognac şi bere, 
Strânşi în cârduri, mosafirii joacă beau, fumează, spun, 
De o parie, la bufetu-i, vezi, prin fumul de tutun, 
Cum troneuză o femee : casierița. Drag zâmbeşte 
F'avoriților cind pleacă ori acelui ce soseşte. 

Ici, câţiva, sorbind cafeaua și cu ochii pe jurnal, 
Clevetesc guvernul care a ajuns fără de hal. 
Dincolo, samsari şi alte meserii nelămurite, 
hecomandă vinuri, grâne, case, mobile şi vite; 
Toţi se 'ntrec. care de care, iuți la vorbă, sgomotoşi, 
Să-şi arate pricopseala, să înşire la gogoşi. 

Un maior borţos cu poflă o cafea cu lapte 'mbucă 
Si de vorbă cu alți patru ofițeri mai nici sapucă ; 

De femei, cai, cărți şi arme ei vorbesc slând nas în nas 
Şi fac chef nespus de mare cu asemenea taifas 
În mijloccu tucu 'n mână şi spunând mereu din gură, 
Biliard joacă mai mulţi tineri pe bani ori pe băutură, 
Pe rând bilele pornite ca sfârleze se 'nvărtesc, 

Și, izbindu-se de margini, peste chegle năvălesc 
Când de zgsor:ote mai tare cafeneaua greu vibrează, 

Un bătrân deschide ușa şi încet înaintează. 

Este 'nnalt. Obrazu-i palid e de ani adânc brăzdat ; 

Intro hainii, roasă 'n cuate corpu-i slab e imbrăcat : 
fe cap are-o pălărie scofălcită, numai pete : 
Document vechi care poarlă a mizeriei pecele. 

După ce păşi nesigur, sfiicios şi gânditor, 
Spre biliard se indreplează liniştit şi zâmbilor. 

Satulă cu paliteță și din haină-i un teanc scoase 
De mai multe broşurele, mici, ca el sărăcăcioase. 

— „Mă iertaţi dacă vă turbur, zise către jucători, 
„Poezii am de vânzare, cred că sânteji amatori. 
„Le-am făcut cu rânduială eu din capul meu pe loale 
„Negreşit şliu că sînt unii ce preferă prozu, poate, 
„Dar, vă rog luați o carte : prețul este hotărit : 

„Zece bani, Fie-oă milă dun bălrân prea amărit. 

„Ciind câştigi ceoa parale, e plăcut cu istețime 
„Cugelarea ta cu salbă să sătești d'alese rime, 

„Cum cmantul îşi găteşte, cu podoabe şi cu flori; 
„Pe femeea adorajă. Vă rog fiţi îndurălori 7... 

Vreo citeva minule apoi stete 'n aşteptare. 

—- „Versuri, zise 'n fine unul, cu flori, stele, lună, nor ; 
„Bine-bine, scrie 'nir'una să ajungi nemuritor”. 

- „Ciwme-o fi linsitul ăsta ? Vrea de somn să ne deu leacuri ? 
„N avem, dragă, îrebuință ; fugi duci cu aste Țleacuri, 
„Pusi, fugi!” Bilele, pornile, ca sfărleze se 'nvârtesc 
Si, izbindu-se de margini, peste chegle năvălesc. 

Luferi lăcul afroniul. De aci se iîndreptează 

Spre doi inşi ce joacă table, pe când ulții se distrează 
Căscăând sura la partidă. — „Zece bani, alât să-mi daţi 
„Pentru astă cărticică, ce vă rog să-ni cumpăraţi, 

„Nu ciiştis, zău, mai nimica, dar îmi scol și eu o hrană 
„Cu condeiul. Mi-e ruşine să cer numai de pomană. 

— „Ciuci şi sase, strigă unul, precum. vezi te incolțesc !" 
— „Domnitor, niște poeme populare îndrăznesc...” 

— „Căle tei! — „Mai am prin ele anecdole, epigrame"”.., 
— „lat acuşi toată mândria zarul meu. o să-ți dărâme ! 
— „Am şi fabule, cuplete de cântat și un sonet..." 

-- „Căte şase! iu priveşte! fin-le bine, gianabet !“ 

— „Pe alese vă dau scrieri. De poftiți să rădeţi, iacă 
„Citiţi p'asta şi sint sigur că plăcere-a să vă facă. 
„lară dacă, din potrivă, vreți să plângeți, o, citiți 
„Povestirea vieții mele și veți fi d'ajuns măâlhniţi. 

„Am descris aci in persuri, înşirale ca mărvele, 
„O 'ntânplara dureroasă, pierderea soției mele ! 
„Sînt poveşti fără pretenţii, dar...' — „Vedeţi ce cobe rea; 


„Piei dac!” ii zise aspru jucătorul ce pierdea. 

Si peri. Of/lând sărmanul duse paşii mai departe, 

“)fiterii îl atrase. O avea mai bună parle 

Doar la dânșii. — „De vinzare, domnii mei, am poezii | 
„Zece bani! e exemplarul. Gloria din bătălii 

„Am cânta! ca și amorul...” — „Destul, lasă-ne în pace!" 
ii [iie maiorul vorba. Stiânaa 'npre... cred că ştii face. 

„Să fe nâăd dar: marş-marș iute !"— „Domnule maior, iertat 
„Fie-mi si vă spui o vorbă : azi nimica n'am mâncat !“ 

-— Nai mancat ? Ei, rău îmi pare Na, poftim şi tacă-ţi gura! 
„a-ţi dar banii după masă dimpreună cu broșura“. 

— „0. mă ros, nu primesc astfel, căci e prea umilitor : 

„Eu am versri de băânzare, dar nu sânt un cerșetor !" 

— „Bine !* zise ofițerul zi spre cărți mâna înlinde, 

(A broșură în din ele şi la lampă o aprinde 

Ca si-si dea foc la fizară -— „Arsă făr ao cili!” 
Ingcână oflând biiirănul şi ca ceara ngălbeni 

„() usenentoa neciuste nimănui nu se cuvine. 

„Mă iertați de îndrăsneală D-zeu să vă dea bine!" 
Salutănd îşi strănupe marfa și o bagă n buzunar, 
Către ușe se porneşte cu pas lin, domol și rar, 

lar stăpânul cafenelii, făciind semn cu demnitate, 

Il ajută servitorii împinzându-l dela spate. 

Ciind ajunse-afar și "ntoarse ochii palidul poet, 

Si o lacrimă furişă cu batista şterse 'ncel. 


CÂINELE CIOBANULUI 


ling un șani şedea ciobanul ținând capu 'n jos plecat 
Si privia, cu ochi n lacrăni, la un câine împușcal. 
M'am nmihat oizându-i astfel! pironii în nemişcare 

Și de loc neviţelegăându-i sdrobitoarea înlrisfare, 

De durerea În, ascunsă binisor Pam întrebat. 


—. du zii ei, răspunse dânsul, cu glas stins, cu râs amar, 
„Au zis ei consilierii şiscusitul de primar, 

„Că un câine care satul ieri, turbat, îl colindase, 

„Pe Grioei c»-l vezi acilea mort, sârmanul, îl muscase; 
„lu zis ei, dar adevărul cum era navea habar." 


că 


„Si apoi, fiindcă dânşii sunt stăpâni acum pe sal, 
„Poruncirii să-l omoar». Un nemernic de areal 

„Luă pusca. Dar, de groază ca să nu mi-l chinuiască ; 
„Căci de signr novoiaşul nu stia să-l nemerească, 
„Singur eu, cu asiă mână, sinur eu lam împuşcat. 


„Ah, atunci rând luai arma și-l ochii, să fi văzut 
„Cum misca noiot cin coadă și venea... Da, ar fi vrut 
„Să sapropie de mine, — nu-i eram prielen oare ? — 
„Și să lingă cu iubire mâna-mi gala să-l omoare ! 
„Apăsai lrăgaciul puștii, sbură plonțul... şa căzut. 


„Vreau acum să-i fac o groapă lui Grivei, iubilul meu, 
„Jar apoi când o fi timpul holării de Dumnezeu, 

„Care niafa ori și cărui a înrhis-o în hotare, 

„Ca să-mi dau ca tol creştinul, a din urmă răsuflare 
„Tot alăturea cu dânsul m'oi culca să dorm şi eu!“ 








— „Saducă sfeşnici mari în sala nouă 

Că vine Domnul Tudor cu boerii !* 

Deodată in întinderea tăcerii 

Mărunte lovituri de toacă plouă. 
(Tismana) 

Sau : 


Toiag de corn avea în loc de schiptru 
Viteazul Domn, îufrântul de obidă; 
Prelung hătu în poartă să-i deschidă 

Şi iarăşi vine paznicul Dumitru : 

La ceasul ăst' al sfintei dimineţi ? 

Cine ești tu? Ce vrai, de'mi tulburi somuul, 
— Deschide, Moş Dumitre, sunt drumeţi 
Şi uşa se deschise... iar moşneagul 

Căzu în genunchi scăpându-i jos toiagul 
Şi sărută pe mâini rănite Domnul! 
(Pribegia lui Petru-Rareș), 


Frînturile acestea savuroase fac parte 
dintr'o serie de poeme pe care le-am co- 
piai din colecţia îngălbenităi a Semiănito- 
rului). Nu ne-am mai transportat la Aca- 
demie, ca să consultăm Nocturnele — uni- 
cul volum de versuri al poetului, apărut 
scum vreo două zeci şi ceva de ani — 
căci, după opinia unui critic demn de 
loată încrederea, peste producția aceea ju- 
venilă a domnului Nanu sar fi aplecat 
truntea lui Eminescu şi a celorlalți pocţi a 
căzor slovă poruncea pe atunci inspira- 
lilor vremii. 

Poetul Nanu e în situaţia paradoxală 
că în loc să-l găsești în librărie spiritua- 
lizai sub forma unui volum îl afli de- 
sdreptul în manualele de Limba Română, 
insoțit de comentarii și date biografice. 
Ce scrupule superioare îl vor fi consiliat 
să nu-şi tipărească până acum versurile ? 

Pe lângă creaţii proprii, domnia-sa e 
unul din tălmăcitorii clasici ai clasicilor 
francezi, la noi. Eroii lui Racine şi Cor- 


" aeilie se zbuciumă pe scenă întrun nobil 


și meşteşugit graiu românesc, 

Deşi nu ne-a declarat-o, bănuim to- 
işi că acest sacerdot al versului autoh- 
ton are în sertare un poem dramatic mis- 
tie pe care nu l-a încheiat din aceleași 
motive de înnaltă probitate artistică. 


— Am putea începe cu o scurtă biogra- 
fie a D-ooustră ? 


— Adevărata biografie a oricărui om nu 
cred că stă în partea exterioară a vieţii 
lui ci în desfăşurarea lăuntrică a sufle- 
tului său. 

Pentru aceasta, e mărturie împărtăşirea 
scrierilor proprii. 


— Când ați intrat în contact cu lilera- 
lura, întâia oară? 


— Când am venit în atingere cu pro- 
fesorul meu de Limba Română Grigore 
Creţu, unul din cercetătorii cei mai har- 
nici ai vechei noastre literaturi. Ştia să 
desvolte gustul înnăscut al elevului, 
să-l învețe a iranspune lumea gândită în 
imaginea vorbită, eliminând ceeace cesie 
de prisos de ceeace e strict esențial. 


— Aveţi o amintire caracteristică din 
copilărie ? 


— Amintirea trecerii lui Mounet Sully 
pela Teatrul Naţional, în Oedip Rege. 


UNIVERSUL LITERAR. — 367 





intervie'w-1uri 





Mi-a descoperit măreția tragediei clasice 
şi de atunci nimie nu egalează pentru 
mine în frumusețe lectura unei tragedii 
din Fsehyle sau Sofocle. Prin ei am sim- 
țit întâia oară legătura profundă ce există 
între sufletul nostru şi problema destinu- 
Iui uman. la Apolon, intervenind să sca- 
pe pe Oreste de puterea Furiilor implaca- 
bile, e prima licărire în mintea omenească 
a adevărului creștin liberator. Şi cine îm- 
pleteşte rațiunea de a fi a omului cu fru- 
museţea a ajuns culmea concepţiei în artă, 
dincolo de care nu mai există frumuseţe. 


—. Căror împrejurări credeți că se da- 
toreșfe misticismul din poemele D-voastriă? 


— În bună parie, îl cred ereditar, biind- 
că nu pricep alfel cum bu ma măcinat 
mediul în care m'am trezit, în profunda şi 
spăimântătoarea lui iceligiunc ? Ca să nu 
te înghită universala necredinţă, cred că 
trebue să fii din germeuc eroii şi cu un 
dram inasimilabil restubui. 


-- loeji o ușa zisă carte de căpătăiu ? 


— Da: lmitation de Jesus Christ care 
mi încadrează pentru priceperea mea 
părți din cartea plină de greutăţi : Biblia, 
Mă ajut însă în priceperea ei şi de tâlcu- 
rile comentatorilor englezi C, Il. M. şi C. 
A, C. în traducerile care sau făcut în 
româneşte şi franţuzeşte. 


— Marii mistici, 


— Oricât de curios ţi s'ar părea, dar în 
afară de capitole din Confesiunile sfântu- 
lui Augusiin, cunosc prea puţin pe marii 
mistici, din teama de a nu-mi raţionaliza 
ceeace este o simţire pur personală şi prea 
delicată pentru a se translorma în obiect 
de studiu. Dealiuninteri, ceeace stă scris 
în Noul 'Lestament e suficientă hrană su- 
fletească, 


— Mislicism, există actualmente, Dom- 
nule Nanu ? 


— Ca după orice răsboiu crâncen, fÎi- 
reşte. Numai aşa se explică dece sălile de 
rugăciuni (ale „seztelor“” mai ales) gem de 
lume Duminica. Dacă bisericile oficiale 
sunt mai goale, e un semn că biserica nu 
irelme aservită statului. La catolici, bise- 
rica a înflorit din ziua când s'a separat de 
statul politic, fiindcă de atunci a fost si- 
lită să trăiască prin forţele ei reale, u- 
dică de pocațiune. Aservirea e isvorul ori- 
cărei slăbiciuni. 

— Ce-aveţi 
„Gândirii“ ? 


de spus despre ortodoxia 


— Ortodox înseamnă „drept-eredincros“ 
și termenul sc întrebuințează numai pen- 
inu legătura între om şi Dumnezeu. Lot 
ce e în afară de această credinţă, e con- 
ziderat păzân, vrășmaş Domnului. Revis- 
ta „Gândirea“, după câte ştiu, vrea să 
facă din orivdoxia bisericii care e bizan- 
lină. baza culturii noastre în toate ramu- 
rile. E drept, că toată cultura apuseană, 
fie ea chiar alec, a răsărit tot din altoiul 
culturii religioase respective (catolică sau 
protestantă, după cum e vorba de Fran- 
ța—lialia sau Germania—Anglia).  YFer- 


„CU D-L D. NANU 


mentul culturii noastre ar lrebui să-şi por- 
nească desvoltarea începând tot dela cu- 
cerirea religiei asupra sulletelor. Dar cul- 
tura noastră a apucut să se desvulte 
strâmb mai îunainte ca Biserica să îi avut 
v profundă cucerire asupra vieţii. „Gândi- 
rea” are dreptate, deci să spuie: toată 
culiura, fie ştiinţifică atec, fie literară, 
irebue să răsară, după ce ferimentul cel re- 
ligios al bisericii creştine își va Li ficut 
suficient opera lui de nilădiere asupra spiri- 
tului, alrminteri tot superficială va fi uri- 
ce cultură luiciă, 

Dar cvuluţia noastră ma scăpat pe un 
drum care uu se mai poute îndrepta ? In- 
cercările de a relua lucrul de unde ar fi 
trebuit, unu sunt ele zadarnice, prea târ- 
ziu venite ? Nimeni uu poate şii cu sigu- 
vanţii. Deci nu e un cuvânt să pu se îa- 
cerce de către o pleiadă care, după cui 
Juninea dela laşi a uvut meritul si uducă 
în viața orientală dela 1960 curentul eri- 
ticist germun, spărgând fornicle vechi, tot 
aşa un mănuuchiu de personalităţi distin- 
se sii incerce singurul lucru care ar salva 
viitorul nostru moral: mai inultă spiritua- 
litate creştină într'o sâcietaie spiimântător 
de păgână. 


-— Aţi frequentat cenaciurile literare ? 


— „Convorbirile literare“, incă din tim- 
pul când erau îuviorate de figura olim- 
piană a lui Litu Maiorescu, aşa de bine 
curacicrizat de LI. Lovinescu: „o stâncă 
prăvăliiă în mijlocul vremii lui, 

Neuitate timpuri! Ce adânci înţelegători 
şi preţuitori ai puesiei crau oamenii a- 
iunci ! Puţini sunt astăzi la vârsta lor de 
atunci cari so simtă la fel. Cei mai mulţi 
dintre aceştia, datorese contactului direct 
cu oamenii aceia dela Junimea limpizi- 
mea dle vederei ce trebue su aibă cineva 
ca si aprecieze poezia în justa ei valoare. 
Pentru reslul oamenilor de azi, esie mui 
inult un gen inferior... Oare nu mărturi- 
seşte însuși tu fin irouist ca domnul Paul 
Zarifopol că „ar îi zis un mare scriitor şi 
poet al nostru (din vremea de azi, fireşte), 
că dela 40 de ani nu-i se cade omului să 
facă poezie sau cel puţin nu-i şiule bine să 
o publice ?* Ce să zici cle asemenea idee 2— 
Vorba lui Maiorescu: de atâtea ori repeta 
elevilor lui ca să lemaşte crvarea cureniă 
a geaeralizărilor: „nu afirmi nimic cu o ge- 
neralizare, fiiadcă posibilități contrarii pui 
intra în cu! Şi în cazul de faţă nu spui 
nimic, despre care anuine om poţi zice că 
nu 1 se mai cade să mai facă şi să publice 
„poezia dela patru zeci de ani înainie ? 
Curi dacă omul în cestiune are vigoarea 
taienilui unui poet mare, va măi şi cl 
lista destul de lunşsă a tuturor capodopere 
rilor care au fost scrise mai ales după 4 
de ani, decit înnainte de această cărslă. 
Si fiindcă veni vorba despre Maiorescu, 
mi-aduc aminte cu ce senină ironic reş- 
pingea cel seriozitatea prostească u celor ce 
se mândreau că nu mai citesc poezie dela 
o vârstă oarecare! Desprind “lin carnetul 
meu de aminiiri („De vorbă cu Citu Ma- 
iorescu“”) rândurile următoare : 

— „Da, da, eu nu mam obosit să ci- 
tesc cu acceaşi plăcere o poezie din orice 





35. UNIVIRSUE LITERAR 


timp, fie câr de veche sau cât de nouă — 
căci poezia adevărată nu este nici bună 
pentru orlinioară, nici bună peniru mai 
tărziu, ci:i bună penlru totdeauna, ori de 
câte ori poct și cititor se unesc într'o se- 
Jectă consonanţă. Nu numai că poesia nu 
poate fi miczovată și umbrită de severita- 
ca altor cunoştinţe, dare ca strălucește 
dincolo de culmile cele nai înnalte ale 
gândirii omeneşti ştiinţifice sau filosofice, 
ca şi. acele astre ce luminează vârfurile 
dând un contur mai vast orizonturilor. Ai 
văzut cun Schoperhaver își clarifică cele 
mai înnalte probleme pe care le desbate, 
sprijiiudu-se cu citaţiuni din Lamartine 
iiiteu și alţi poeți mari. Căci nu-i gân- 
dire cât de abslractă, în care sa sbătut 
mintea unui mare filosof să nu-şi fi găsit 
ieniciia întrupare în intuiţia poetică”, 

Ioi critici par a avea astăzi în acelaş 
grad pieţuirea poesiei : D-nii Xlihail PDra- 
gomireseu și Ibrăileanu, Se simte arta din 
inicala ce n pun în cercetările lor cu egal 
interes faţă de poezia din orice bmp ar 
fi ea. 

Ce aoblețe de sânge parcă în figurile 
acelea dominante dinue care unora le da- 
torăns  înckhegarea Românici-Mari : Maio- 
escu, Carp. Missir, Duiliu Zamfirescu, 
Delavrancea, Cosbuc, Ylahuţă. 

Alt cerc a fost acela al d-lui Dragomi- 
escu. desprins din blocul Convorbirilor 
literare cânsl personalitatea acestuia din 
urmă a început a se preciza. Aci mi-am 
făcut prietenii literare din care nu mi-a 
»ierdut niciuna, decât pe acelea pe care 
mi le-a răpit moaitea- 

Apoi Cercul Sburătorului, unde împreu- 
nă cu câţiva lin generația mea am asis- 
iat numai la „asezarea pietrei fundamen- 
tale *, lăsând pe d. Lovinescu să-și cerească 
puii literari mai departe. 

Dar domnia-sa a pățit surpriza clostei 
care a scos pui de rață. A privit după 
tărm — cl, traducătorul lui Tacit — cum 
îi îng roți puii în apele modernismului i 
Ce să facă? Să-i lase singuri! Cu o e- 
oică hotărire Sa aruncal în apă după 
dânşii! Mare-i puterea vitejiei materne. 
Numai ca ştie să safunde chiar în apele 
morții, numai să nu ce despartă de făptu- 
vile sale! 





-- Ce seriitor dispărul ali cunoscul de 
aproape ? 


„Pe tinril Gârleanu, ale cărui scrieri 
sunt mai tinere azi decât în vremea lui 
si pe George Orlsanu, acesta din urmă uu 
spirit foarte distins. Bibliografia poesiei 
vomâne ar câstiga dacă sar strânge ver- 
urile lui întruu volum, măcar cele publi- 
cate în „Forta morală“ (Macedonski) și 
„Semănătornl“, 


— Dintre crilicii noștri de azi, peniru 
rari ăp”ți o prețuire specială ? 


— Mas întinde prea multi aci şi apoi 
us fi judecati de părtinire și interes. 


— Sunteţi slujbaș al Slatului, Ce mi-aţi 
puleu spune despre scriitorul-funclionar ? 


— E cea mai tristă necesitate din câte 
cunose cu privire la soarta lui. Fiindcă (lu- 
crul pare ciudat, dar aşa €) cu cât va fi 
mai bun autor, cu atât va fi mai conştiin- 
cios funcţionar. Un seriilor, mai înnainte 
de a fi scriitor, este o conştiinţă. EI trans- 
pune conşiiențiozitalea ce o arc în propria 
lui artă, în lucrarea funcţiunei, căci cl nu 
poate fi fericit dacă nu-i conştiincios. Să 
ncglijeze funcțiunea în profitul artei sale? 


Ar fura statul și ce fel de literatură ar 
mai scrie e] cu o conştiinţă tulbure? li 
rămân deci disponibile numai acanțiile. 
Dar atunci își jertfeşte odihna trupului! 
Nu, hotărit lucru, scriitorul e certa care 
na fost prevăzut în planul creaţiunii și 
deci uici al societăţii! Numai norocul îl 
poate așcza la locul său : să se nască în- 
w'o familie bogată, — dar aceasta e o în- 
tâmplare din cele mai rare ! 


— Traducerile Domniei-voastre... 


— Am ales din autorii mari ai secolului 
al XlX-lea pe aceea pe cari i-am simţit 
mai adânc şi sper să dau în curând un vo- 
lum sub titlul: „La umbra Titanilor“. 

In afară de poesii, am tradus din clasi- 
cii [rancezi (Racine, Corneille şi din care 
sunt încă inedite: Britanicus şi Athalie. 


— Cum scrieți ? 


— In libertate absolută şi numai în pli- 
nă vigoare a sănătăţii. Cea mai mică in- 
dispoziţie mă cuboară în cercul strâmt al 
„eului” — şi când nu mă uit pe mine, nu 
mă pot da altora, căci pentru mine scrie- 
rca € o dăruire din prisgsul inimii. Tre- 
buie să fiu fericit ca să pol da un fior de 
sericire şi scrisul pentru mine este o mani- 
festare re forţă, chiar când este împărtă- 
sirea unci dureri. Această manilestare de 
forţă sufletească e dealiminteri singura 
fericire reală, pe care numai isvorul de sus 
ii-o poate da. Dar soarta a fost sgârcită 
cu mine fiindcă nu mi-a dat putinţa li- 
bertăţii depline și stăpânirea timpului. 

Poezia, deasemenea, e peniru mine ex- 
pansiunca perfectului echilibru sufletesc, 
iar nu turhurările Jui morbide. 

Chiar când ar fi expresiunea unei cu- 
veri, ca trebue sii se rezolve tot întrun e- 
chililnu biruitor, devenind o armonie a 
contrariilor. 

Dacă sufletul nu-şi găseşte această su- 
perioritate în faţa destinului (măcar pu- 
nându-i o întrebare care să fie a oricărui 
suflet omenesc în aceeaşi stare) — atunci 
prefer ca Muza să tacă... 


— Proecte literare ? 


— Mai am un an şi suni liber pe tim- 
pul meu. Dacă voiu trăi sănătos şi vre- 
murile de pace nu s'or tulbura mai mult 
«decâi acum, voi putea scrie „Istoria unei 
conversiuni” şi „Singurul lucru esenţial“ 
î mărturisire «le credinţă despre ce-am gă- 
sit că este unicul bun de realizat în viaţă. 


— Dela ce reuniune spuneați că veniți 
acum ? 


— Sau pus bazele unei Asociaţii a pu- 
bliciştilor români și pe mine mau ales 
preşedintele secţiei literare. 


— Dar D-voastră sunteți şi membru a! 
Societăţii Scriitorilor români, ceeace în de- 
finitio n'ar avea nicio legălură cu noua 
demnitate. 

Sau, dacă mi-e permis, aveţi ceva de 
obiectat S. S. Reului şi o socoti|i demons- 
trativă alegerea D-voasiră ca președinte 
al sus-zisei secții ? 


— Nu, nu, deloc. N'am nimic de obiec- 
iat $. S$. N-eului, al cărui membru am 
cinstea să fiu. A fost pentru mine o sul- 
priză că mau ales. Am foarte mulţi prie- 
teni în noua asociaţie, printre cari foarte 
mulţi redactori ai Universului şi nici nu 
m'am gândit să-i refuz. Preşedinte a fost 
ales generalul N. Manolescu a cărui acti- 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZONANU Nr. 11 
















































:2ă 


vitate publicistică şi culturală ce încleobgi 
cunoscută în ultimii 10 ani. 

Societatea publiciștilor romani nu YI 
deloc ca o provocare la adresa $. 5. Reel 
lui, care se complace -- şi e foarte firess- 
întro atitudine splendid şi pur estetică, 
Din $. $. R. nu put face parte decât lit 
raţii propriu zis, pe câml A. P. R-eul — 
hai să-i spunem cifrat! — intenţionează 
să strângă laolaltă pe toți cei cari SCRII, 
în orişice domeniu. Căci ducă un seriilor 
adică un literat, ajunge mai curând sau 
mai târziu membru al Societății Seriito- 
rilor, un gazetar deascmenea, membru al 
Asociaţiei ziariştilor, un autor de manuale 
«idactice, un seriitor de opere istorice, un; 
general autor de manuale militare savant 
şi aljii toi aşa, nu “și găseau până acumi 
v expresie culectivă: Asoriaţia nou crcială 
și care ar: mai multe secţiuni : Jiterarkiiă 
istorică, didaelică, ziaristică, socială, ete 
e tocmai binevenită. = 


— Sau inscris pân” acum mei me 
brii ? 


— Destul de mulți. Sau stabilit mici coă 
rizații lunare. sau făcnt donaţii sub foră 
mă de cărţi, bani şi chiar câteva locuri li 
munte și la mare peniru amenajarea URR 
cămiuuri de odihnă și căutarea sănătățit 
membrilor. i 


— Are, desienr, un statut şi un cormileă 
care pun sfavilă introducerii în sânul d 
a tuluror nechemaţilor. . 


— Da, rla, desigur. Se face o selcețum 
destul de ateută la înscrierea membrile 
Deşi la dreptul vorbind, oricine serie și 
pentru oricare categorie socială şi inteă 
lectuală sar adresa, tot este în felul lui 
un scriitor. Toţi acci cari scriu de pildă ă 
pentru copii. înseamnă că sămânţa dină 
sufletul lor a căzui întrun nsealiu roditor, 
că sunetul inimii lor a găsit o rezonanți,- 
cecace nu se întâmplă cu mulți dintre cală 
cari face artă pură. Ficeare categorie de de 
titori îşi are scriitorii ei preţuiţi. Și încă 
scriitori buni. Sunt atâţia profesori de ina-ă 
temalici cari colaborează la reviste dej 
specialitate ci cari trec în faja leciorilotă 
lor drepr Sadoveni şi Rebreni ai discip 
nej matematice. Lot aşa cu publiciştii dis 
clomeniut celorlalte ramuri de activitate 
tiințifică şi spirituală : distinși teologi, 
ingineri si agronomi sirăluciţi, cete. 
poeții, în erarhia spiritului, sunt cei ma 
prețuiţi, asta nu înseamnă ca ei să pre 
vească de sus pe confrații lor îniru se 
cari au numai nenorocul de a nu vehicul 


cu mult mai puţin lipsită de peivațiunil 
celor diniâi. 14 
Și ca să revenim iarăşi la Asociaţie p 
Vliciştilor, deşi unii caută so ironize 
găsesc că c binevenită, astăzi în epoca 
turor asociațiunilor, când toate ramul 
e activitate omenească suni adunate subă 
diferite drapele. Muncitorii manuali sun 
cea mai vie pildă. 
— Aveţi dreplate Maestre. 
Domnul Nanu a fost inferviermwat la bi 
roul domnici-sale dela ministerul — ing 
dustriei și... comerțului, unde domnia 
slujeşte ca bibliolecar. “d 
Printre icatle codurile zi rapoartele ai 
ale departamentului -respecliv, am zărit g 
câteva volume de literaturii propriu zisă 
Acelea aparțineau insă, poetului. ş 






N. CREVEDIA Î