Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1930_046_0022

Va . : 
RE 


Iana versuri 


. 





[ 


= i E | 


Anul XLVI Nr. 22 i 


i” Naterea 














PANAIT CERNĂÂ SE A ama: 








330. — UNIVERSUL LITERARA 








Ctitor 








PANAIT CERNA 


Artiştii suut lebedele prea fericite dacă 
au apucat să-şi cânte simlonia cea mare 
inauue de a fi atiaşi de vârful cvasti. 
“lulţi, plini de ialenţ, se sting înainte de 
a fi dat tot ceeace ar fi putut da. Nu 
moartea propriu zis le este durerea cea 
mare, ci moartea prematură, înaintea du- 
<ăvârşirii visului lor artistic. Aceasta este 
soarta fatal rezervată multor poeţi şi ar- 
tişti. Mizeria și lipsurile ascut mintea, boala 
sensibilizează până la durere. Poetul sau 
artistul sunt în cea mai favorabilă dis- 
poziţie creiatoare. Omul sufere, se distru- 
ge, arta câștigă upere remarcabile şi apoi 
vine răsplata tuturor necazurilor : uitarea, 

Nici un poet, dela Pminescu încoace, 
nu a avnt atâtea merite, nu a lăsat o mai 
inchegată operă poetică şi totuşi nu a fost 
uitai cu mai multă uşurinţă ca Panait 
Cerna. Uitat în memorabila „săptămână a 
poeziei” când vitrinele librăriilor au găsit 
loc pentru toate dibuirile puerile numai 
pentru Cerna nu; uitat de profesorii în- 
incmitori de manuale didactice, în cari, 
vorbindu-se despre poezia românească (se 
dau multe nume cu exemplificări destul 
de rău alese) de Cerna se aminteşte sumar, 
sau nici mu se pomeneşte. 

Artist, în strictul înţeles al cuvântului, 
n iubit viaţa cu disperarea aceluia cure 
ştie că numai are mult de tiăii: „De-as 
mai trăi doi ani“ — vorbele acestea 
deveniseră ca un refren pentru dânsul 1); 
si-a iubit ţara în sânul căreia a crescut — 
și-a divinizat prieteuii şi sa închinat cu 
evlavie artei sale pe care o socotea cica- 
supra tuturor celor lumești atât de tre- 
cătoare,. 

„Un om de statură mică, nervos, cu o- 
chii mari, cenuşii aproape, aşa de întu- 
necat era albastrul lor. Privirea lui aci 
limpede, aci turburată... 

„Când vânturile reci de toamnă înfio- 
rau Capitata, cl părea mai mic în palio- 
nul lui lung sub care tresărea ca o lică- 
rire de viaţă, cu pălăria trasă peste ochi. 
aşa cum se strecura nesiiui de nimeni 
prin mulțimea anonimă. Câţiva prieteni 
buni şi de inimă l-au făcut uneori să sim- 
tă cât mai puţin asprimile vieţii. Mai târ- 
ziu, au început să se imlereseze de el și 
cei mari 1), 

„Fra dintre aceia cari ie farmecă dela 
primele vorbe. 5 

„atăt de bun „atăt de blajin, încăt siva- 
țiai nevoia unui contact cât mai des, cât 
mai intim. 

lu ioată firea lui nimic din defectele a- 
tât de dese la oamenii de geniu. Deşi con- 
ştient de puterea geniului său, el nu c- 
xagera. | se părea ceva firesc şi, nu de 
puține ori, se simţea oarecum jignit când 
adiniratorii lui îi arătau „prin vreun semn, 
stima şi recunoştinţa lor. 

O boală grozavă îi atinsese plămânii. O 
ştia, v cunoștea foarte bine, s'a supus tra- 
tamentului ca un copil. 


1881—1913) 


de 'TRATAN IONESCU 


„Am văzut mulți oameni laviţi de a- 
ceastă boală, puţini însă care so suporte 
cu utâta seninătate. 2). 

„Avea pentru prietenie unu cult ca al co- 
lor mui buni linte antici: prictenia cal- 
(dă, devotată, intimă era la elo trebuinţi 
primordiață : nu putea concepe viața fără 
prieteni şi nu putea trăi o zi fără a vorbi 
cu unul din et cel puţin, sau măcar a-l 
vedea. 2). 

Muncitor peste măsură, a ajuns prin me- 
vite până la cea mai înaltă treaptă cul- 
turală : doctor în filosofie, mai mult din 
oblisaţie faţă de prietenii şi profesurii lui, 
decăt din dorința de a parveat. 

„LE frumoasă ramura de studii ce mi-am 
ales, dar e un chin şi aproape imposibil 
să studiezi în străinătate în condiţiunile 
de nesiguranţă, în care mă aflu cu. Şi a- 
poi, Muza sufere; parlea cea mai bună 
a mea o jerifesc peuiru lucruri trecătoare, 
de cari ar fi capabili și alţii cu oarecare 
muncă. %. 

Puţini seriitori poate au fost și sunt 
şi astăzi concusi de atâta conştiinciozitate 
în pregătirea operii lor. 

„Vieau să public numai când secol eu 
cu cale: vreau să scot volum numai când 
voi [i cu «leplin mulţumit de toate bucă- 
ile pe cari le voi prezenta în acel mă- 
nunchiu. 

După ce uu ină aştept să recoltez alte 
muljumiri «e pe urma lui, aş vrea să ar 
cel puţin această satisfacţie a lucrului con- 
știincios și întreg”, 5), 

Conira aşteptărilor lui, volumul este 
premiat de Academia Română. 

„Tare mult mă surprinde recomandarea 
lui — (Duiliu) — nu mă aşteptam. Du-te 
la Academie şi ceteşte raportul. Te po- 
menești că ma elasilicat printre poeţii. 
abstracti vi...” 

Departe de ţara-i scumpă şi îndepărtat 
de îndeletnicivile-i poetice la care ţinea 
așa de mult, abia aştepta momentul elibe- 
rării de sub teroarea examenului. 

De aceea, când îşi ia decioratul, scrie 
câteva râuduri în cari-şi revarsă toată bu- 
curia copitlărească de a fi în sfârşit liber, 
liberiate de care nu i-a fost dal să se bu- 
cure. 

„Sunt liber. Pricepi ec vreau să spun. 
Sunt liter, liber „liber. Pe aici mai rămân 
vreo trei săptămâni „după aceea mă duc 
în lumea toată”. (Peste trei săptămâni a 
murit). 

O viaţă de muncă si de trudă, pentru ca 
atunci când succesul trebuia să-i răsplă- 
tească rălularea. să cadă doborilă cu un 
gest liniştii de frunză ofilită. 

Bolnav şi sărac, wa râvnit totuşi nict- 
odată la bunuri materiale, pa nrît pe 
nimeni şi niciodată nu şi-a plâns soarta. 
Acccutele de indiznare şi revoltă nu i le-a 
smuls durerea lui ei suferința celor slabi 
şi oropsiți însă nealteraţi etniceşte către 
cari se îndrepiaseră cu nădejde toţi ochii 
luminaţi ai timpului (curentul semănăto- 











rist). idela poezia patriotică, trece la p 
zia erotică —- în care rămâne neintre 
prin avântul sufletese si tăria scntimenh 
hi si apoi la poezia filozofică, adânci 
brătțisetoare a marilor probleme ale si 
cărora le dă o deslegare oeiginală și M 
ricită. 

Poate fiindcă poezia lui trecea 
preocupările momentului a fost primi 
cu multă rezervă de unele pene destul 
competiute, cari şi astăzi încă fac cină 
serisului românesc. 

[in singur admirator entuziast al 
tului Cerna — d. prof. Mihali Draga 
rescu, surprins dle valoarea scrierilor p 
blicate în Semănătorul a reuşit con 
multora de pe atunci să-l impună pari 
apiniei publice, printre serie che ariei 
publicate în „Convorbiri critice”, 

Valoarea unei opere este nediscutabi 
atunci când. trecând peste pariicular 
îmbrățişând universalul. ajunge la o o 
ceptie nouă şi originală: tocmai prin acenă 
poezia lui Cerna se ridică deasnpra d 
pului său şi ra stăzai multă vreme, lua 
nând labirintul întunecatei lirici romă 
neşti. 

„Marea poezie trebuie să aibă pretul 
deni un val de misticism si o undă def 
lozofie precum, pe de altă parte, ori 
concepţie religioasă nu poate Ti lipsită d 
poezie si «de meditare filozofică, iar orice 
getare filosofică trebuie să aibă un sul 
ce poezie şi o vibrare de credinţă religioa 
să. lar Cerna era un nesceat îsvor de 
zetare, de iubire şi de avânt spre ideal 

A trecut prin viaţă cântând. cu ză 
tul pe buze, [ericit în sărăcia lui și ali 
dle mângâierea-i supremă : arta. A, 
poelul fericirii umane 0). 

O singură dată şi-a doril moartea ab 
când imbita lui sa logodit cu aliul, [ 
2odnă). Totusi şi aici este atâta justifi 
a acestei dorințe, atâta bunătate şi 
truism, încât ultimul vers pierde din 
ria Îi, 

Iubirea lui de viaţă, nu este stăpă 
de egoism; 0 iubeşte dincolo dee 
«dle vreme şi: doreşte fericirea şi uşa 
suferinţele» inturor. i 

Viaţa este un veşnic frământ pent 
deal, toate suferinţele și lacrimile 
justificate însă dacă la orizont Lică 
cât o sămânță le muştar speranța: 


Ce asle o durere și-o lacrimă ce 'nse 
Căând lănăta nădejde la luptă te indea 
Si cv-i să cazi când viața no pierdea 
[in 
Cand trupurile noastre suni pietre dea 
Când fiecare știm 
Că făuvim o lume ce-o vor primi ca 
Acei ce nu sunt încă și totuşi îi iubi 


(Către Poe) 


Aceasia este originaliiatea poeziei 
Cerna — diameiral opusă, concepția; 
lei eminesciene. Viaţa e frumoasă, du 




































2 justificată prin nădejdea că Îa sfârșitul 
 sSforțărilow, chiar dacă nu noi vom gusta 
madele, fericirea sau cel putin o alinare a 
suferințelor va fi rezervată urmaşilor nos- 
Iri. O concepție admurabilă, optimistă şi 
sdinc altruisti, cu atit mai meriluoasă, 
cu cât a apărut întro atmosferă îmbăc- 
tă incă de pesimism și meluncolie care 
paralizase multă vreme lirica romănească, 
Dând un caracter mai mult omenesc, 
divinității o îmhracă intro haină de ve- 
ritabilă paoczie ; înohbilat şi purificat prin 
durerea umilitoare a răstignirii şi a btor- 
li, Isus sa înălțat prin iubire şi iertare 
și va stărui dealungul veacurilor. (/sas). 
Asemeui lui Isus înțelege Cerma să se ri- 
dice deasupra suferințelor prin nemâtrgi- 
mită dragoste. De aceea poetul consideră 
ibirea mai presus de tuate legile univer- 
sului. 





Nici despărțirea, nici mormântul, 
Nici cel ce ține 'n măini pământul 
Nu pot să pure n potrivire 

Acolo unde e iubire... 


(Dor) 


Este atât farmece şi atâta heţie într 
singură minunată clipă de iubire încât 
chiar dacă ar trebui plătită cu mii de su- 
lerinţe. poetul nu se dă înapoi: 


De-a fost piicat iubitul, mărire cui la scos: 
Ha făcut păcatul atâta de frumos; 

Un farmec o beţie cen veci în tine-o porţi 
Pe clipa ratăcirii îndur şi mii de morți. 


(Plânsut lui Adam) 


Îniensitaicu, profunzimea şi avântul 
acestui sentiment este atât de mare la 
Cerna şi-i provoacă atâta fericire încât 
u-l poate suporta singur: îl împrumută 
mlurii inconjurătoare care îl trăieşte cu 
dânsul laolaltă: 


Și taini stelele au prins ciiintul 

și repefură n crânguri cănlăreţii 

Și din arlânc a tresărit pământul 

Şimţind din nou in el scânleia vieţii. 
(Chemare) 


Deasupra acestei iubiri însă străjueşte 
în sufistul poetului Dummnezeasca iubire 
siubivilor — a vieţii celei tinere care în- 
colțeşte, mlădiţă, la rădăcina îmbătrânită, 
ahicând cu cea păcatele trecutului, de a 
tăzor iertare se roagă ininuitat poetul, ce- 
lui. (Plansul lui Adam). 

In afară de poeziile amintite mai sus 
revim bucata : „Xoapte”, „o adevărată 
tpoloperă a literaturii noastre erotice” 7). 
„Oricine vrea să scrie poezie va sturlia 
were ca: „Xoaptea”, „Plăusut lui Adam”, 
Anseninare”, „Printre  lacrinti”, fără u 
mi pune la sucoieală bucăţile  filosufice 
um e Isus, Dura Lex și Către Pace”8). 
Din opera poetică a lui Panait Cerna se 
ksprinde o înaltă atmosferă de tărie su- 
Îtoască şi «le adevărată şi sănătoasă în- 
piegere a vieţii. 

fste luminişut răcoritor în care inima 


W Vasile Savel :. Contimooranii 1920. 
3 Dr. facobovici: “Convorbiri literare 1923, 
] [. Răduleseu-Pozoucanu : Convorbiri  litu= 


ure 1923, 

4) Diutr'o scrisoare 
&IXI5, unui prieten, 
5) Dintr'o scrisoare adresată unui prieten. 

6) Mih. Dragomirescu : Convorbiri critice vol. 1, 
1 Mih. Drugomirescu ;  Convortiri critice 
m, III, 

& Mih. Dragomirescu ; Convorbiri critice, vol. 
ms. 181 


adresată din Heidelbers 


obosită își  săseșie popasul mângâictor. 
O reintoareere către această poezie ar reu- 
bilita lirica românească atât de dezorica- 
iată și cu aceasta Sar aduce şi un meri- 
tat omagiu marelui dispărut. 

Volumul „Poezii“ se remarcă prin: gând 
«ur,  ibsenian; sentiment  metidional şi 
peste tot mirecasma unui suflet de elită. 
Imagini noi sunt închiegate întro forniă 
care uneori reușește să fie desăvârşită, ar- 
monizându-se în mod ideal cu fondul. 

Nediscutabila valoare a „Poeziilor“ lui 
Cerna ne înudlreptăţeşte să aşteptăm în cel 
mai apropiat viitor o cdițiune criticiă- 
tipărită sub o înaltă supraveghere, în con- 
dliții techuice superioare. Ar fi timpul ca 
poetul si fie prezentat marelui public în 
adevărata lui lumină alături de M. lmi- 
nescu. 


TRATAN IONESCU 
DD 5 UNI a EN 
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Panait Cerna Sa născut la 25 Sept. f881 
în comuna Cerna, Plasa Măcin, jul. 'Tul- 
cea. latăl său era de origină bulgară -— 
Stancioi — iar marua sa remâncă — Ma- 
ria:- - „vameni sirupli şi puţin înstăriți” |), 

Din cauza unor agituţii iredentiste în 
Homânia tatăl său urmărit se refugiază 
in Bulgaria, de unde nu sa mai 
Căsătontă a doua oară cu un agricultor 


întor=, 





P. CERNA (student la Berlin) 


român — Constantin, mama îşi creşte co- 
pilul într'o vemânrască 
departe de sentimeutele pe cari le avea 
un iată despre care, spune el, nu l-a cur- 
nascut nici odată”. (1) 

Primele îndrumări. le-a primit în satul 
natal. 


atmosferă cural 


După terminarea cursului primar 
este trimis la Brăila unde urmează hceul 
cal. Deşi luptă cu toate nevoile la cari 
este expus un cupil sărac, termină liceul 
printre clevii de frunte şi în 1900, calcă 
pra&u! Facultății de litere şi filosofie din 
Bucureşti, | 

Anemiat din cauza mizeriilor îndurate 
se îmbolnăvește de piept: totuşi luptă plin 
de speranţă pentru dobândirea unui titlu, 
ajutat şi încurajat de prietenii săi si de 
câțiva profesori universitari, asupra că- 
rora „alrăsese atenţia prin poeziile ce pu- 
blicase“. (1) 

Este trimes, în 1905, la Sinaia sub pă- 


UNIVERSUL TATERAR, — 5339 


rinteasca îngrijire a doctorului Mamulca, 
unde se iai întăreşte: sc întoarce întru 
câtva vindecat la Bucureşti şi în 1006. își 
ia licența „cu Magna cum laude“. (îi 
Stimulat și îmbărbătat de acest sucees, 
reușește obiinerea 
filosofiei 


la concursul peniru 
unei Surse — peniru studierea 
în Germania (la Ileidelberg). 
La 5 Martie, 1045, îşi ia doctoratul cn 
u luceare de estetică asupra lui Faust. 
Nu are 
voadele 


însă bucure de 
21 Martic, fiind 


în Lipsea, se îmbolnăvește de pneumonie 


norocul să se 
muncii sale: la 
„a treia” (1) (o mai suportase de două ori) 
și cu toate îngrijirile unui prieten al săni 
şi speranţele date de un doctor din ear- 
tier, care-l asigurase că peste îrei zile se 
va însănăteşi, Panait Cerna se stinse, în 
vârstă de 52 ani, „abia la trei săptămâni 
după ce-şi luase doctoratul” (1) 

Pneumonia ma făcul altceva decât să 
grăbiască dezustrul care era inevitabil 
după spusele medicilor: autopsia găsise 
un plămân compleL atrofial, aşa că nur 
fi rezistat decăt până în toamnă. 

Vestea morţii lui îndolie toate cercurile 
literare din regat şi: din Ardeal. Zaarele şi 
revistele îi uduseră oampii postiine prin 
incutoşătoare articole. 

A fost înmormântat prin îngrijirea și 
cu cbeltuelile miuisierului de externe. 

Activitatea lui biterară iucepe prin 1595 
—culmuinează între anii 1904—1905— când 
publică în revista „Semănătorul de sub 
direcţia d-lui N. lorga. Dela 1908, fiinul 
în Germânia, publică din ce în ce mai 
rar. i 

În 1910 scoate un volum de Poezii” în 
Editura Alinerva—premiat de 
Română, în 
Zamfirescu. 


Academia 


uema raportului lui Duiliu 
După 1910, mai trimite câteva poezii re- 
vistei „('anrorbiri literare”, 
Au 


sate prietenilor săi, în care (ondul adânc 


mai rămas dela el, scrisorile adre- 
i limpezimea stilulni amintesc proza ue- 
ntrecutului critice Titu 


Maiorescu, 


Cărţi tipărite: 


1) Poezii (Fditura Minerva 1910 


miale) «le Academia Română, 


pre- 


Acelaş volum tipărit în Editura Cartea 
Românească a ajuns la a V-a ediţie. 

2) Die Gerdanhenlyrik (poeziu filosofica), 
lucrarea de doctorat. 

Reviste lu care a colaborat: 

1) Floarea Albastră. 

2) Semănătorul. 

5) Convorbiri Literare, 

4) Viața literară și artistică. 

5) Counorbiri critice. 

Moartea i 


timpurie a răpit liferatuzii 


noastre cel mai «e  scamă poel 


apărut 
după Eminescu. 


TR... 


1) Vasile Savel -— „Cuntimporati“, — 








340. — UNIVERSUL LITERAR 


J O S 


Vreau să ştiu şi bucuria unui fir de iarbă mie 
Şi cu plantele amare, Doamne, slavă. să-ţi ridic... 














De-am şliut s'ating cu pasul înălțimea sus de tot 
Azi cobor în rând cu omul prin noroae să înot. 


Ei pă i Y Dar ce'nsamnă înălțimea când suntem oricum de lut! 
sus pe Asau de A iaiiuă, Vica de. ea Şi ce 'nsamnă oare vraja. înstehatului tăn scut? 
Şi mi-i drag să văd şi ochi; lacrimele de- că 
Întunericul de-aicea plin de smârcuri şi de gropi, 


Intre oameni sărbătoarea e: să ei AM bu 1, ză Doamne, are adâncime cerurile ?n ei să "ngropi! 

> să i singur, Doamne, cu Inceferii cunună? a 
Ce să fac en ur, 4 ; cu 

* 
MINUNEA OCHILOR TAI UMEZI.. 
Minunea ochilor tăi umezi ' Căci ochii grei de insomnie Vai, ochii tăi vicleni şi dornici — 
Ca ruga maicelor din sehituri — Şi cu priviri de ilulki ispite [ ântâni adânci cu ape dare — 
Un imn de caldă evocare — Aseund în faina lor bogată Mi-au scânteiat un vis ce plânge 
E toată slava lor de mituri... Chemări de palimi răsvrătile.., Pe piatra sfintelor altare... 
ŞI ochii tăi. dim fara unde 

In oglindirea lor ciudată, Mângâietori şi plini de rouă Piuteşte-albastrul de milenii 
Retlex serafic de păgână, Şi ?n străluciri atât de pale Se prind de suilelu-mi ce moare 
Intrezărese um chin ce arde Par losodiţi în plâns de aştri La raza albei lui vedenii... 


Şi-o 'nfiorare de cadână... Cu flori de jerbe matinule.,, 


GABRIEL DRAGAN 


CÂNTA O CATERINCĂ ” 


MEMORIEI FRATELUI! MEU, VASILE 


Trezind prin cântecele lor o lume "nmormântaiă. 
Din toţi aceia ce purtau povara dulce a vieţei 
Nau mai rămas decât păduri de cruci şi de morminte! 


Cânta o caterincă pe strada plină de lumină. 
Şi notele ei zburau plângătoare spre bolta mută, 
Câmta moartea florilor din glastre, cânta rugăciunea 
larborilor goi, PR PARE A ni 
Cânta sfârşitul reveriilor de vară şi apusul suspinelor Cânta o caterincă pe straala plină de lumină, î 
astrale. Cânta nimicnicia viefei şi siâşierea ei nebună, | 
Spre bolțile îneremenite, ca piramidele, pe vajea Re 
Isilor, pierdute, 


lunii, 


Pribeagul trubadur, păşea cu ochii duși în zări Psalmodia o caferincă, în sufletul meu stingher, 
Purtat de ariile străvechi, în lumi ce nu mal sunt, îs O rugăaiune către Domnul cel veşnic şi plim de mister, i 
F ăpturi cu zâmbet Şi cu gând, cu dor ŞI cu speranță Cânta o caferinrcă pe strada piină de humină.... 
Azi sunt o mână de pământ — plămadă pentru viață. [şi nimeni mo înţelegea, 
Cânta o caterincă pe strada plină de lumină şi nimeni 
Ino înţelegea - LILICA MUCHE 
Şi câţi ca el — sărmanul om — n'au mers din poartă _*) Din volumul „Frânturi din Suflet“, cure va apare 
Jin poartă, în cumând. 
CÂNTECE 
i Pe al vostru straiu; Palizii Narcişi, 
dafiri Mai Zările, cad blinde ; Sus ca dintr'o teacă, 
cr i iri de 4 atu, Cînd, grea, vi s'apleacă 
nimi singerunkle ş LI Fruntea spre pământ ; 
Pe al vostru straiu, si iat AI 
ip „ Irandafiri deschişi 
Zările cad blinde, , ip LI 
ă La lumina lunii, 
Ca de eatiiea; Ă - | 
Ce daţi farmec sfint, i PIE IEI pace ; 
SFR ca Trandafiri deschişi la lumina 
Inimii şi stmunii, 
Trandafiri de Maiu, Să vă cînte lin, i : iz die d az ua i 
aia A A : A Ce dați farmec sfint, inimii FE 
Inimi sîngerînde, Ca printr-un suspin i strunii! i 
Legănaţi, uşor Fruntea-vi s'apleacă, i dz 


„Pe mlădiţi plăpîmde ; Gingaş, spre pământ ; ARTUR ENAŞESCU i 


1 
FACEREA 


Pimâniul se scălda în razele soarelui 
şi se îutoreea împrejurul Îui să se încăl- 
"mască îndeajuns pe toate părțile. i'scatul 
eşise deasupra apelor şi pe pământul ne- 
gru gândurile lui Dumnezeu se "ntrupau 
ua iarbă, ca flori şi ca arbori, luverziseră 
câmpiile, iar ierburile, de multe feluri, 
infloriserii în sute de culori şi în mii de 
forme ; munţii se înbrăcaseră în păduri 
eri ; upele isvorau din poata râpelor 
şi curgeau sgomoiuase pe fundul văilor: 
ar acrul, parfumat «de mirosul atâtor 
iri, colinda prin câmpuri, prin văi și 
faluri, sub formă «dle vânturi nivalnice 
și puternice. 

Dumnezen privia și gândea 'nuinte, iar 
gindurile sale albini și futi, se ntrupan, 
păsări mari şi păsări mici se liceau, şi 
animale felurite înau fiinţă prin ierburi 
şi prin păduri. 

Doi îngeri privind şi ct creația asta, 
icepură în şoapie să vorbească. 

—- Ce-o fi vrânul Dumnezeu să facă cu 
sitea Lumi? întrebi unul pe celalt. 

— Dur ce-ur face ducă mar face Luni ? 
— Stiu eu. poate nimic. 

— Dar atuuri în chaosul «de nimic, ce-ar 
[i fost si IL de cât nimic? 

— Ce mare lueru, de nepricepul şi de 
eurcat ! 

— Ți-se pare că ce încurcat, pentrucă 
ră de margini îi este Creația. Dear 
sea margini Creaţia nu ţi Sar pare lucru 
ineureat. 

Ingerul tăcu şi privi iarăşi asupra pă- 
sântului. 

Dar ce i-o fi trebutnil nemărginitul nu- 
măr de lumi create ? 

-— Dar dacă nu le-ar avea, ce-ar simţi 
ă-i trebue ? îl întrebă cellalt. 

- lar nu ştiu !... Da, încercăm și noi 
2 înțelege scopurile lui Dumnezeu, dar 
au putem. După cum ochii noştri uu pot 
dea adâncurile fără fund ale chaosului, 
kt aşa și mintea noastră nu poate pricepe 
opurile Creatorului, care sunt nemă:- 
finite ca şi EL! 

Ingerii îşi acoperiră ochii cu aripile şi 
fitură aşa un timp, 

- Ştii tu — zise unul — în toate în- 
patele lui gânduri cu văl numai mi- 
ni... Tacă, întrun mie cap al unci al- 
i a închis un gând, căruia i-a dat pu- 
ere să se 'nmulţească, adică să gândească 
je]!.. giinu care să poată gândi. pricepi 
minunea 2... Gând dinu gând... Lumină 
in lumină !... 

- O dal... Dar ce zici de alini, ci 
e sărutările florilor pe picioruşele lor, 
lac faguri plini de miere, când vezi că 
Win niște mici capete de furnici, El a 
his un gând al său, care poate și cl 
gândească ?.... Și iacă o vielute şi mai 
că, o vezi? tot corpul ci este pe jumă- 
cât un cap de furnică... lată, iată... 
tăzut furnica, se piteşte.... poftim... a 
it departe şi sa ascuns !.. Vezi tu, în 
și mic cap, cât grosimea unui fir de 
lase, stă un gând care pricepe perien- 
| care-și caută hrană și adăpost, îşi 


























































y 


= Încrul încurcat este o minune! 
- Așa e — îi răspunse cellali — şi 
trebue să vedem, întâi minunile şi cine 


ADAM 


UNIVERSUL LITERAR. — 34 


ŞI EVA 


de I. C. VISSARION 


stie când să le putem pricepe 1... În ţeasta 
unei păsărele a închis cântece!... În inima 
lor a pus dragoste!.. Mare semănător de 
dragoste î.... 

— EL zideşte toiul, totul (... Trupurile 
gândusilor îui el le zideşte... Broasca ţes- 
toasă nu gândeşte de loc să-și lucă cara- 
pace «de os! Fluturile nu gândeşte la ari- 
pile lui colorate să şi te facă: cum nici 
pasările la fulgii lor cu care să sboare |... 

— Ciudat? Adică minune de nepri- 
ceput ! 

-- Cum ţi-am spus : Gânduri din gând... 
Lumini cin lumină... Puteri din putere-i !... 
Ce minuni ciudate ! 

— la ascultă, ce-ar fi dacă am pleca 
şi noi pe nvul pământ ? 

— Gânul ce-l primese şi cu şi vreau să-l 
fac faptă. 

== Maidem dar! 

Și îngerii desfăcură aripite şi ca doni 
săueţi alhe scoborîră la poalele unui deal. 

-- Ah, ce frumos! Ce frumos! ziseră 
vi, 

Se duseră la apă, o văzură limpede, iar 
prin ca umblând peşti en solzi ca de ar- 
gint si ca de aur, 

— Şi în capul acestora a pus gânduri, 
ciici iată-i cum sc joe la soare şi cum se 
mpeziră la musca aceea ce căzu în apă î... 

„.- Da, da... Dar ce fel de viaţă e asta ? 

— Ce ohservi 72 îl întrebă celalt. 

— Observ că aici unul mănâncă pe cel- 
lalt î... Vai, ce fel le viață c asta?!... 

— Uau so cunoaştem mavem decât so 
"neercăm, 

— Asa el. Dar eum?, 

— Să-i cerem trupuri tari cum au vie- 
|mitoarele de p'aici... 

— Dacă nu nec dă? 

— Se poate să nu ne dea?.. Libertatea 
ne este deplină, deci nu ne-o va stânjeni 
el nedându-ue ce-i ecrem... 

— Dac'o fi prostie cererea noastră ? 

— Cum vrei să "nțelegem prostia dacă 
wam cere să fim proşti niciodată 2... Dar 
adică ce-ar fi prostia, decât e lipsă de 
pricepere, gânduri și fapte ce-ar fi pro- 
tivnice lui DDumnezeu ?! 

Îngerul celălalt îi puse mâna la gură 
și-L spuse: 

— Taci... poate păcătuim. A fi protiv- 
nic Îmi Dumaezeu cste a-i fi duşman... 

— Nu e adevărat, ce dusman pot să-i 
fiu. când nu pot să-l vatăm. 7... Aşi vrea 
să cunase prostia Î... Să începem rugăciu. 
nea, ce zici? 

— Dacă ne-am hotărît, mai trebue în- 
doială 2... 

— Aşa ce. Stăpâne şi Tată... dă-ne tru- 
puri şi nouă, ca să putem gusia felul de 
viață de pe pământul acesta ! 

Dumnezeu surâse şi le trimise 
gând : 

E o lume «de prefaceri acolo. Vreau să 
fac nişte viețuitoare să nu mai aibă nevoe 
de necantenitul meu ajutor. Vicţuitoarele 
(acolo se vor mâneca între ele, daci nu vor 
pricepe ce trebue să facă pentru libertatea 
lor... Var Ti mai bine să rămâneti ce sun- 
ieţi, decit să cereţi şi voi o transformare. 

— Nu taică Sfânt şi bun... Vrem să fim 
niţel proşti î.... Zideşte-ne trupuri !... 

— Sunteţi proşti mai mult decât niţel î... 
ci Dumnezeu le începn zidirea. 

Fi cereuu şi EI le 'mplinca voia. 

Un om şi o femcie fură creaţi asifel din 
cei «doi îngeri. 


acest 


Toemai atunci clopoiecle dela biserica 
Domnului sunau de Paşti adunarea înge- 
rilor la rugăciune. 

Tagerii alergau din toate părţile să stă- 
vească pe Dumnezeu pentru nouile lui 
creații. 

Femeia îngenuche şi ca jos pe iarba 
verde a pământului şi zise din toată ini- 
ma: 

— Slavă Ție, Tată]... Fâ-mă frumoasă 
ca ziua de Paşti! lă-mă dorită ca ziua 
de Paşti! 

Şi luă două flori albastre şi le puse în 
cosiţele ei galbene. 

Bărbatul rămase cu capul plecat şi în- 
tristat, că cl nu e acum în biserica Dom- 
oului şi lipseşte şi din adunarea îngerilor 
lui! 

— Li da —- gândi el — acum îmi cu- 
uosc prostia... Dar fic, odată că am ho- 
lărât, şi ea trebue dusă până la capăt... 
Trebue să moştenese ceva din încăpăţă. 
narea Tatălui, care a hotărit să ne dea 
libertatea chiar de a deveni şi dobitoace ! 

— Ce stai pe gânduri? îi zise femeia. 

Bărbatul cel dintâi pe pământ: Adam, 
se uită la cea dintâi femeie: Evu, şi ră- 
mase mut de atâta frumuseţe ce-o văzu la 
ca. 

— "Lu eşti ? 

i privirea Evei îl pătrunse până îni- 


i tud 


ini 


Dar oare nu cesti tu? 
i ea se simţi pătrunsă de un fior. 

— Nu ştiu cine sunt, dar frumoasă esti! 
Ce obraji, ce ură, ce nas, ce părti... 

— Nici cu parcă nu ştiu cine esti, dar 
etraşnic oin Î... Ce spete, ce frunte! 

EL rupse o floare roşie şi i-o dădu ci. 

Ea o primi si luă o floare albastră din 
cosiţele ei galbene şi i-o dădu lui. 

Ea cât fusese îngenuchiată, sim(ise pu- 
vunca de a căuta să fie frumoasă oricânil 
şi faţa oricui. Deaccea se 'npodohise cu 
cele două floricele din care acum duete 
una lui Aclam. 

Adum mirosi floarea albastră şi rămase 
cu ca în mână. Fa mirosi floarca roşie şi 
d puse apoi în cosiță lângă cealaltă. 

— Mi-e foame... 

— Si mic! 

— Văzură un banan şi un smochin în- 
căreaţi cu fructe, luară şi gustară, 

— Bune... dulci !... 

Băură apoi apă din îsvor şi se răcoriră. 

Ea se uită în uude şi chipul ei sc reflectă 
îu apă si apui daci departe în cer, 

l.ueifer cșia dela rugăciune. 

Văzu chipul cel frumos venind la ochii 
lui dintrun adânc, dintrun mie punct lu- 
mins, rătăcitor prin chaos... 

Rămase locului şi gândi: uită-le vis 
frumos al Domnului, uită-te încoa! Și cl] 
gândi puternice în jos. 

Tva simţi imboldul 
privi în sus. 

— Ah... Ce plăsmuire frumoasă Î... Ce 
plăsmuire de pând şi de vis, de dor şi de 
idlragoste, de foc și de nemurire !... 

Intinse aripile şi ca un glonț nevăzui 
scoborâ în fala ci. 

— Ce obraji, rupţi din zovile răsăritului 
de soare! Ce gură, dungă de rubin! Ce 
ochi negri ca păcatul, dar cu străluciri de 
stele pierdute în adâncuri !... 

Ce sprânecne: arcuri veșnic încordate 
pentru săgetat !.,, 

Ce fiunte albă, cu viţe de păr răvăşite 
până peste ochi |... 


ELA 


de a se uita şi 





342. — UNIVERSUL LITERAR 


Ce păr, ce gât alb, ce sâni, ce trup... 

— Zână isvorâtă din visurile de dra- 
goste ale Siăpânului. surâde-mi niţel să-ţi 
văz dinţii... 

Eva nu-l auzi şi nici nu putea să-l vază. 
Ingerul Lucifer nu priecpu asta dintru 
dată. 

Ingenuche în faţa ci şi-şi întinse braţele 
şi aripile: 

— "Trup plămădit şi frământat de Dum 
vezeu. stea mai presus de stele... nită-te Î... 
Am încenunchiat în faţă-ți! nu ştiu ce 
vreau : e grozav de plăcut ce simt... asi 
vrea să rămân jos lângă picioarele tale 


mititele şi albe?... Lită-ie duh mândru 
al pământului !... 

Eva nu putu să-l auză nici acum şi 
nici să-l vază. 


Ingerul pricepu că este o barieră între 
creaţiile astea şi creaţiile îngerilor. Se ishi 
cu palma peste frunte. 

— Cum? — gândi vel -—— să facă cera 
mai frumos ca noi? 

Mânios se duse în Cer. 

Intră întro sală unde erau mai inulţi 
îngeri strânși. 

„-. Ce este regula și ce este excepția? 
strigă el, lovind cu pumnul în masa de 
aur, 

Ingerii se opriră din vorbit şi asculiară, 

—. Da, ce mai este regula și ce mai este 
excepția, câud regula o face excepție, 
iar cexceplia regulă ?.. 

— FI este Atotstintorul! îi 
Relzehut, 

— Stiu, şi pentrucă este Atoistiutorul. 
le cunoaște toate, le simie toate. şi este A- 
toiputernicul: dar peniru EL chiar irebue 
să-si fixeze o lege după care să se conlu- 
că, si noi ştiind legea lui, să putem afla ce 
se poate şi ce n se poate. 

— Ce se poute e tot ce vrea Îl. si ce 
nu se poate. e tot ce nu vrea [I. Mai pre. 
sus decât FI nu poate si nu trebue să-si 
puie lego! Voința lui e singura Lui lege! 
ileslusi  Belzebut. i 

— Nu sândesti ca o fiinţă liberă, ei ca 
un sclav! Dacă nu pune VFasnpra Lui o 
lege, căreia EL însuşi să se plece, trebue 
că aibă cel puţin o voiniă întrun fel. A 
zis »dată întrun fel, asa să rămâe şi azi, 
si mâine Sieu vecii vecilor! 

— Dar asta însgamni că Îl a avul vo- 
ință. de pildă, numai cri când a zis aşa. 
iar astăzi. mâine şin veci, ar însemna Să 
nu mai aibă nici una. 


răspunse 


Să se tăgăduiască El prin Îl: să se 
ucidă EI prin TI], ori să se lipsească LI 
de a mai fi EL!... asta nu se poate și tec- 
bue să nn se poată. WYasuvra lui nu tre- 
bue să ridice fimpul de ieri cu cele ce 
le-a făsrit ieri 1... El este viu, este Atot- 
stiutor și Atotputernie si ceri, și azi, si 
mâine sin vecii de veci. 

Librriatea de a gâudi azi altfel de cun 
a gândit eri: libertatea de a Inera mâine. 
altfel de cum Increază azi : de a ercia. ori 
de a «listruge formează trăsăturile absa- 
lutei lui libertăţi. 

— Asta e tiranic! strică Lucifer. Asta 
e nesiguranță pealru ați: asta înseamnă 
că suntem niste sclavi. care atârnăm «le 
toauele lui bune, care pot fi însă şi rele. 

Belzebui rămase pe gânduri. Lucifer îl 
băiu cu nâna pe umeri. 

— Crezi tu că unui Atoiputernic îi tre- 
bur sclavi ?... 

Belzebut i! privi surprins. 

-- Ce să facă cu ei, doar FI toate le 
poate 17... 

— Noi însă suntem sclavi şi nu ne-a 
făent pe placul nostru... Nu suntem des- 
tul de frumoşi și destul de Jiberi... 


— Cunoşti tu ceva mai frumos ca noi? 

— O da!... Uită-te colo jos. £ o mărgea 
lumiuată de soare? Un pământ nou. 
Colu lu nearginea pădurei... Un chip mân- 
ru, TE xcozi ? 

— Ah! Ah. ai deeptate!.. Ce păr 
galben îi îuveleşte spatele și umerii î... 

— Aşa cec că a [ăcut ceva mai tare ca 
noi ? 

— Cine e? 

— Nu stiu? 

— Da, îşi bate joc de noi. Ilaiude acolo... 

— Am fost... Fiinţa aceca naude ce-i 
spui, nu vede ce faci... Nu existăm pru- 
wu acea fiinţă... Aici e trădarea lui... 

— Atunci să-l silim să ne facă la ful 
şi pe noi, uri de nu, război cu EL! 

— II ştii, e încăpățânat, e tiran |... 

O voce cutremmură chavsul : 

— Staţi cu frică şi cu cutremur în fala 
Domnului Yaostru toţi cei drepţi... Resto- 
poliți-vă în adâncuri cei sirâmbi şi pru 
livniei ? 

Lucifer, Belzebut şi o mnlțime de ali 
îngeri ee sucotiseră în tăcere ca adevărate 
gândurile celor doi, căzură în chaos. 

—. Ne-o lăcu Atolştiutorul! zise Bel- 
zebut. 

— Ah! Ah! să cădem îucaltea pe pă- 
mânt... Să vedem pe [iivţa cea mândră 
(acolo !... Tot ce este pe pământ nu-i mai 
mânulru devât ea! Lângă ea, să vezi și tu, 
cum o să uităm Cerul cu strălueirile lui 1... 
Tiranul a făcut o creaţie mai mândră ca 
toate !... 

Și ei căzură pe pământ. 

Adam se "ntioră, fără să stie de cc, 

ă-i vie curajul şi încrederea la loc, 





iar ca să 
spuse lvei + 

—. Sărută-mă lo, mângâce-miă, căci nu- 
mai asa voi avea încredere în mine? 

—  Sărută-mă si în, corolnseşte-mă în 
braţe-li, căci numai aşa nu mi So ură 
pici Î.. îi zice ca. 

[i se sărulară si se luară în braţe. Bul- 
zebut si Lucifer, închiseră ochii si scrâş- 
miră din dimi. gândiud: Uite, uite pentru 
cine am căzut și null, 





La 
ISPITIREA 


Pământul, plin de pomi încăreați cu 
puame «le fel de fel de culori, de fel de 
fel de gusturi şi de mirosuri, da lui Adam 
si Exi o brauă atât de telurită şi de gus- 
loasă, îucât ceeace mâncau astăzi, ar fi vrut 
că mănânce în toate zilele ; dar alte fructe 
le atrăgeau ochii cu culoarea lor, le isbeau 
nasul cu mirosul lor, că ei le gustau şi pe 
acelea, şi mâncau apoi din ele până iar 
se săturau. Si tot astfel, zi cu zi, altele 
parcă îi chemau, din aliele mâncau, iar 
de gusturile atâtor fructe uu se mai sim- 
țiau sătui. 

Isvoarele, cu apa lor limpede, fâsncau 
de sub puala stâncelor şi curgeau varbă- 
rețe prin văi şi apoi, prin albii de pictris, 
străbăteau mai domolite prin câmpuri, 
prin livezi si prin păduri, până ajuneeau 
în mări; iar Adam, si Eva, li se păreau 
că înțeleg vorbele grăite de isvoare. 

larba verde, deasă ca peria, moale ca 
mătasea și plină de fel de fel de flori, «dle 
fel de tel de culori şi de mirosuri. le 'n- 
cântau ochii şi îi făceau să simţă îndem- 
nul de a sia jos lungiţi, să miroasă florile, 
să guzte mierea din potirul lar, să le us- 
culte poveştile în soapte şi să privească 
cerut albastra înnecat în lumina soarelui. 

Stând jos. Adum şi Fa, ascultau şi la 
ce şopteau florile între cle, ascultau şi gla- 


surile păsărilor şi le'nţelegeau, — auziau 
încă şi cuvintele cc le rosteau îngerii 
tre si. 

Intro zi Adam vorhi Ewii : 

— Ori şi unde am fi în Chavs cu trupul, 
l'va mea. când înţelegeam până şi gându- 
rile îngerilor, când parcă le auzim rosti: 
ie la urechile noasire, ce mai înseamuă 
peateu nui depărtările prin Chaos ?... Și 
de aici, înţelegi tu, putem să stăm şi cu 
îngerii la sfat. 

— Da, frumos gândesc unii dintre ei! 

— Dar hagă de seamă, că şi adevărat, 
Gânduri frumoas? ce nu pier, tocmai prit 
adevărul ce-l conţin — adăogă el. 

— Dar eu Adame, mai primesc, parcă 
Waci din apropiere, un gând de laudă pen: 
tru mine... Un cineva îmi spune stăruitor: 
„ce frumoasă cati vol. Pentru tinea 
fost ctădii pământul de către cel Puternie, 
fiindcă tu eşti cea mai mândră  creafit 
după el 

— Da, dar uite Evo, acest lăudător a 
tău de mine îsi ascunde gândul, şi-l stinge. 
Se vede că alifel gândeşte el despre min, 
Cine să fie acesta? 

— Nu ştiu, 

Aslam tăcu dus pe gânduri : apoi vorbi:: 

— Inţelea că am făcut o greșală. 

— Care? îl întrebă Eva. 

— Pricepe-o. 

— Da... atunci când am cerut dela Dom: 
uul să fim niţel prosti. să cunoaştem adică 
ce 'nseamuă prostia 2? 

— Da, atuncea. Eva mea. 





— Inteleg și eu, că cererea d'atnnci 4 | 
"usemnat o întrerupere a atingerii noastre . 
eu Dumnezeu EI să gândească, dar noi si : 
nu-i mai putem tălmăci gândurile : cl să 
aibă înțelesul totului. iar noi numai a 
părticele din tot. noi adică să fim şi proși, 

— Tutocmai. Fra mea, 

— Da, da esie o scoborâre a noastră, 
este o rupere a legăturilor cn FI — urmă 
[va gândul ci mai departe. Noi îi tălmă 
ccant gândurile îndată ce erau gândite, 
Sintea noastră, în capul nostru, era plină 
de înţelegere, de lumină, pentru că în noi 
îsi ardeau lumina lor gândurile Iui Dume 
nezeu. 


— Dar atunci capul nostru cra capul 
lui: EI cra voi, iar voi nu erai, nu: 
simţiaţi. căci El era una cu voi. Acun 
voi sunteți voi, iar EI este EI, cu viaţa şi 
gândurile lui, aparte de viaţa și gând 
rile voastre. : 

Eva icesări si ascultă, Adam o "nirebi:: 

— Ce este, Eva mea? : 

— Aud glasul nevăzulului, care îmi” 
spune că numai ruperea de Dumnezeu, 
vumai prostia, ne face să avem o via; 
aparte şi care este numai şi numai a no 
stră... 

— Mergeţi dur şi n prostie până hi! 
capătul ci! auzi Fra glasul iar. Î 

Ta se sculă repede în sus și se vită în, 
toate părțile. Na văzu însă pe nimeni. 

— Ce este, Fyva mea? | 

— [ste nevăzutul acela, care gândeşie,; 
și ale cărui gânduri cu le tălmăcese ase; 
de bine, de parcă and nişte cuvinte re: 
tite la urechi... FI îmi spune: mergei 
şi "n prostie până la capăln] ei. 

— Si cine să fie acesta? 

— Nu ştiu. 

— Si acest nevăzui spune că şi prostia. 
are un capăi 2... 

— Da. 

.— Case să fie capătul prostiei... poalt 
piatră fără simţ, humă fără formă, saw 
vă fără gând?? 

— Da, dar ar fi grozav acest capăll. 


Hi 
i 











































je însemna simplă materie peniru lu- 
m, iar nu materie lucrată: ar însemna 
h deslipire completă de viaţă şi deci şi 
i Dumnezeu. : 
Eva se opri şi ascultă iar cu auzul în- 
ordat. 

- Cum veţi cunoaşie prostia altfel, voi 
e mai vreți încă să cunoaşteţi totul 2... 
in tot ce există, adică din totul, face 
urle acum îucolo și prostia, deci si pe ea 
ehue s'o cunoaşteţi. 

= Nu! strigă Eva. Capătul ci nu vreau 
i fie atins. 

= Ce este, Fra mea 7... Ce auzi tu :me- 
iar cu aud? 

= Glasul celui nevăzut, Adame, spune 
i prostia, care sa născut odată cu cr- 
ea noastră de au Îi paici, trebue să 
e cunoscută : că ca face parte din Tot, 
y Totul trebue cunoscut de noi, fiindcă 
i pretindem să ne întoarcem cândia 
ză Dumotzeu. 

Ea sc opri şi iar ascultă, 

- Și astfel voi veţi cunoaşte ceva mai 
at decât  Dunmezeu: xeţi cunoaşte 
lia, adică lipsa de simnțire şi de gân- 
e, veţi cunoaşte astfel ceva mai mult 
ii cunoaste El. Pe EI prostia, care 
există. wa putut să-l ispitească, căci 
a avut gând, şi ma asul glas, cum de 
m încolo pâmdteşte şi cuviatează pri 
i și priu mine: prin mine că ma res- 
pe și prin voi că va ascultat prea 
lt | 

- Cine cesti? îl întrebă Eva tare. 

- Acel ce Ela vrut să fin! 

Pra mai ascultă si-apoi vorbi: 

- Si dacă vrând să cunoaştem ce 'n- 
muă lipsă de simtire si de gânrlire, 
că prostia, această «deslipire de Dum- 
au și von ajunge piatră, bumă și 


ră, cine va mai piitea să ne ridice 
tra asa erouznică cădere ? 

- FI. daco mai vrea aceasta! 

= Oh... Ce grozăvie! strigă liva. 


- Ce este. Eva mea. ce este? Ce mai 
i tn? 

= Ceva groaznice. Adaime, ceva groaz- 
„O rupere complectă de viață și de 
Dumnezeu : o destipire fără nume: o 
imhire a ovicăror legături cu TI. Ochi 
ii nici e vedere, urechi fără nici un 
fără nici a simţire, cap fără 


- Ce să "nsemne aceia ? 

utelezi, Adame? unu “aţelegi 2... 
starea asta «dle acum noi am rupt unmai 
a din legiiturile cu Dumnezeu. aceea 
i: nu mai putem tâlmăci gândurile Tui 
mintea noastră acum. Azi abia bă- 
im murinurul isvoarelor... la ascultă 
vorba isvorului. ce-ţi spune? 

Adam ascultă malt, apoi vorbi: 

— ÎL înțeleg... isvorul zice: sunt ană 
pede... Dbeţi-mă, căci 70 de părti «din 
cu sunt, eu apa. Spălatţi-vă. curăţi- 
dă, răcoriți-vă, împrospătați-vă trupul. 
- Da, asa zice. Și de aceia îţi spun. că 
m înțelezem încă și ce-si povestesc 
wie, ba auzim si eândurile îngerilor 
ice. Glasul perilor coapte. glasul siru- 
rilor rumeniți de soare, mirosul bana- 
dr si ale portecalelor. cil înţelegem 
ne spun: luaţi-ue, măâncaţi-ne, căci 
urile voastre nu mor în voi, ci 
Mrupează în voi. devenim şi roi părți 
b roi. ne desăvârşim ceva mai multi... 
hm cântecele îngerilor răsună în ure- 
ik noazire... Cântă Cerurile, Arlame. noi 
liim si putem. învăța să cântăm şi 
il. Cufundaţi însă în prostie, rupând 


adică legăturile cu Dumnezeu şi mai 
mult, urechile noastre vor rămâne, ca şi 
Tără auz — și cum ne mai vom dobândi 
auzul ? —  Isvoarele vor vorbi, dar noi 
nu le vom înţelege. Florile vor vorbi "na- 
inie, dar noi mom mai putea asculta po- 
veştile lor. Îngerii vor gândi veşnicii de veş- 
nicii, ver cânta de vor umple cerurile, dar 
noi nu le vom mai putea auzi cântecele şi tăl- 
măci gândurile. Vom ajunge să schimbăm 


numai noi între noi gândurile noastre, 
care vor îi din ce în ce mai scurte, 
din ce în ce mai puţine, din ce în ce 
mai proaste !... Dumnezeu va rămâne 
pentru noi ca şi mort: îngerii ceva 


care nau existat, iar pasările. animalele, 
Morile, lucruri fără gânduri ori cu totul 
mute ? Ne vom seobori astfel în gânduri 
sin fapte. până când vom ajunge să 1mi- 
tăm dobitoacele : să sfâşiem ca cleo, să ne 
sfâşiem ca cele, să ne iubim ca ele, să 
gândim ca cle, și să ne purtăm în toate 
ca ele, socotindu-le pe ele tiparele cele 
mai naturale în care c turnată viaţa cea 
mai naturată şi mai desăvârşită. Ajunși 
aci, rom face ultimul pas, ultima dintre 
deslipiri, cufundarea în nesimţire şi în 
negândire : vom ajunge adică pietre fără 
glas, humă fără formă, senră și cenuşă 
fără gând... Am ajuns adică la limita 
prostii, la cupătul ei. la moariea defini- 
tivă ! 

Și când am întrebat pe cel nevăzut 

care-mi vorbeşie, cine ne va mai scula 
la viață dintro aşa groaznică stare de 
cădere, ct mi-a răspuns: FI, daco mai 
vrea aceasta! Dar am înțeles gândul a- 
celui nevăzut şi mai  deparie., că ela 
gândit, aşa ca pentru el: ce-ar mai face 
cu niși> proşti ?/ 
* De accea mă îngtozesce Acdlame, că de 
vom atinge vreodată starea aceasta, ovare 
nu vom fi lăsați a rămâne humă în veci 
de veci ?,.. 

Fva se opri şi iar ascultă îngrozită. 

Si ce vă va păsa vouă, dacă nu va mai 
arde n voi flacările gândurilor 2? Ce vă 
va păsa. când “vă veți obişnui cu "nce- 
tul să simțiți mai puțin. să gândiţi mai 
puțin, până când odată, nu veți mai şti 
nimic, nu veți mai simti nimic. niciodată, 
în veci de veci?.. Aţi Fost clipita unor 
«chi închisi pentru vecie, Înmina unci 
scântei pentru totdeauna stiuse praful 
de gunoi făcut odală luminos şi el de o 
rază de soare, în drumul lui spre pră- 
pastia plină de întuneric! A nu mai fi. 
este a nu mai simți, a nu mai ști că eşti, 
ori că nu cești. că ai fosti orică nu vei 
mai fi! A nu fi mare în sine nicio obo- 
ceală, nici o odihnă și nicio durere, nicio 
bucurie, nici o spaimă şi nici o "ncredin- 
tare [... Nu vă temeţi dar de moarte, căci 
veţi fi cu "ncetul obişnuiţi cu ea! 

— Nu! nut?,. strigă tva... Nu vreau! 

— Ce-i mai spune Fvo? 

— Lasă-mă singură Adame... Du-te de 
lângă mine... Nevăzutul parcă vrea să-mi 
epuie ceva numai mie! 

Şi vchii Evei se: umplură de primele la- 
crimi amare. 

Adam se sculă de jos și porni prin 
nişte lăstari de tei și peri cin vedere. Lia 
rămase singură, 

— Ai rămas singură, Evo. singură cu 
pânmlurile tale si eu gândurile mele... 

Ce frumoase sunt lacrimile ce atârnă 
de genele tale lungi! Râde soarele în ele. 
ca îu feţele diamantului <el mai limpede. 

— Cine eşti? întrebă Eva, auzind iar 
vocea aceasta lângă ea. 

— Sunt cu, cel ce-am ajuns aici din 
pricina frumuseții tale. 

— Fă-te văzut. 


UNIVERSUL LITERAR. — 343 


— Voeşte tu să mă vezi şi mă vei ve- 
dea. 

— Voese! 

Şi Eva zări un tânăr, cu 0 frunte lată, 
cu faţa prelungă, cu obrajii rumeni, cu 
două corniţe cu vârfurile ascunse într'o 
clae de păr creţ, cu un piept lai, cu nişte 
braţe muşchiuloase cu aripi la umeri, dar 
dela jumătate încolo în forma unui şarpe 
cu solzi negri pe spate şi albi pe pân- 
iece, 

— Ah! Aht.. exclamă Eva. 

— Sunt nrât, Evo? 

— Ai ochi plini de flăcări. 

— Ei mi-au mai rămas! 

— Ca pentru ajutor să te mai poţi urca 
vreudată spre Cer... 

— lu şi Cerul !... Tu eşti puaici şi mi-e 
destul?! Am umblat după tine de când 
te-am zărit întâi !... Te-am văzut aler- 
zâm! si stând, veghind si dormind. Ce 
frumoasă eşti LEvo!?.. 

— Ce vrei, steeiuule, pentru ce-mi spui 
tu așa cuvinte? 

— Înţelesul care uu se pronuuţă, tu-l 
pricepi. va! 

— Ce flăcări porţi în ochii tei. străine! 

—  Tugăduie-mi să-mi prefir degetele 
prin vițele părului tău, care pare va luat 
foc în băiaia razelor de soure! 

— Cum îji ard ochii !... Vai cum îţi ard 
achii ! 

FI începn so netezească pe păr şi so 
privească în ochi şi să aducă pe departe 
coada împrejurul cei. Fa tresări simțind 
la pulpe solzii lui reci. 

— Ce vrei?! Ce vrei, 
Pentruce mă mfiorezi ? 

— Vreau să-ţi spui ție o taină mare... 
Vreau să-ți spui secretul de a fi tumai 
nare decât Dumnezeu! 

— Ce gând blestemat rostește gura ta, 
străinule | , 

Si Exa sări în sus dintre cclacul eoa- 
dei lui. EL se întinse spre ea cu braţele 
şi aripele întinse şi-i vorbi blând: 

— Nu te speria. Two... Stai liniştită. 
Stai încrezătoare. tiu vreau să deştept în 
tine gâudul tiu. Vreu să deştept pe Dum- 
nezeu care doarme în tine 1... la gândeşte, 
ari urmează cu gândul tău gândul meu... 
Fiecare lueru făcut are în sine din spi- 
ritul celui ce l-a făcut. În tine stă spi- 
ritul celui ce te-a făcut. În tine stă Dum- 
nezeu, cu dibhăcia Lui. cu chibzuinta Lui, 
cu gândurile Lui, cu mărirea Lui, cu pu- 
terea Lui! Na nului să te facă până 
când pe Sine nu sa clădit în tine. Sa ni- 
tat la El'si te-a clădit pe tine! Și ustfel 
tu eşti FI: fat Inam Asi! 

— Fu?! întrebă Eva mirată. 

— Da. two. tu: Taft Ivam 

— Acesta ce Adevărul ? 

— Ar putea să fie altul? Pe Sine sa 
creiat în tine $ tu cşti FI. 

— Asa este. Deaceea tot ce dorim ni 
sc "uplineşte... 

Svarele se "ntunecă şi se ruşi, câud Eva 
rosti aceste vorbe. Nori negri umplură 
albastrul cerului. Tuuetele începură să 
seuduie pământul. Fulgerile să se "nple- 
tească prin nori, ea nişte cordele de foc 
în jurul unor negri munti de sgură. 

Adam sosi tremurând şi îngrozit. 

— Eco! strigă el, 

—  Adame. 

— Ce 'nseanmă 
Cerului ? 

— Spune-i că tu le faci toate astea. 
fiindcă le xrei. auzi Fva soapta celui ce 
acum se făcuse iar nevăzut. 

— Eu fac acestea loate. 
vreau să fac! răspunse ca. 

— Te ascultă pe tinc fulgerul şi nurii? 


necunoscutule ? 


Asi. 


grozava asta mânie u 


fiindcă aşa 





Sg UNIVERSUL LILIAN 


ISPĂŞIRE 


de MARIA COȘOIU 


— Cât mai e mosule, până la schitul 
Crasna? întrebă. vizitiul boierului Mircea 
Roman pe un moşncag, care scotea anc- 


voie. o »ăleată cu apă, din puțul de pe 
marginea şoselei. 
Cuii, se opriră locului, ea nişte miei. 


Doar mișeau dinu urechi, iar clopoţeii atâr- 
naţi de gâtul lor, zăngăncau din când în 
când, uşor, ca un freamăi îndepărtat. 

— la, o palmă de loc, răspunse bătrâ- 
nul, fără să întoarcă capul, şi aplecând 
cumpăna, îsi afundă gura însetată, îu apa 
proaspătă din găleata îmbrăcată cu 
vuuşehi tere. 

Vizitiul, nemulţumit de răspunsul pri- 
mit, dete Dice cailor, care sburară, ca spe- 
riați de o nălucă. 

Boierul, care sedea răsturnat a lene pe 
pernele moi de catifea albastră, ale trăsu- 
rei largi şi comode, — cum nu se mai 7ă- 
veşte astăzi, — tresări ca și desmueticii de 
iuțeala neașteptată a cailor. Î sc păru, că 
totul se rostogolește în faţa ochilor lui. 
Trecea nrin Valea Jinlui,  adumbrită cu 
dealuri, acoperite cu vii, cu livezi de pomi 
truetiferi, ce-ţi tucântau privirea. 

Îşi irecu încetinel mâna pe fruntea grea 
ile aănduri Nu-i venea să creată. că mer- 
vea «pre locul unde se afla, unde trăia 
tatăl lui. tubitut lui tată, despre care nu 
mai avusese nici o ştire, ani de-a rândul. 

Să fn spus aare adevărul, cele câte-va 
cuvinte aivârlite neregulat, pe un petee 
de hârtie matotelită, lăsată servitorului, 
în lipsa lui de acasă ? 

Şi aminfirile îl năpădesc.... 

Se ntorsese de la înmormâniarea manri 


— Mă ascultă. 

—- Cine cești tu dar? 

— Dumnezeu ! 

— Dumnezeu 7!!! 

— Da Adame, dar şi tu eşti EL... Clă- 
clinateu-te pe tine sa desfiinţat pe Sine, și 
deci tu esti FI, Fat loam Asi. 

— Eu Evo? Eu?! 

— Du, Adame, da: Tat Ivam Asi! 

— Să cred cu aşa ceva? 

— Crede ! 

— Eno, asta nu e Adevărul! 

— Crezi tu Car putea fi altul Adesă- 
rul ? 

— Dacă e aşa, despice-se acel siejar în 
fășii dela creştet până la tulpină; sfărâ- 
mă-s2 în ţăndări stânca aceia şi casii 
din ca flacări, şi atunci voi înţelege că 
cu sunt Acela! 

Arborul se despică în fâșii, tar stâncu 
sări în ţăndăevi, svârlind din ea flăcări 
și scântei, poale de mâinrle celui nevă- 
zut. 

—. Da, da. văd şi cu, că Eu sunt El: 
că EL clădindu-mă pe mine, sa clădhit pe 
sine în mine şi EL nu mai există! 

„- Afar Nemsernicilur şi voi şi cel care 
va "nviţat, răsună un glas de tunel, şi 
fulgere începură să le joace pe spete şi 
să-i arză. Adam şi Eva începură să fugă 
răeniud, urmăriţi de fulgerile care nu le 
dau răgaz nici n clipă 

Yugică mult încotro se părea că pan- 
plicele de foc le lăsa loc liber de fugă. 
Se apriră pe un deal cu piatra colțuroasă 
si Biră fir de iarbă. Se opriră gâfâind, 
înnăclusiţi şi căzură jos. 


lui, îndurerat. Pierduse pe cca mai hună, 
mai blândă, şi mai iubitoare dintre mame, 

Se dusese,  sărmana, întrun amurg 
fiiră să plângă, fără geamiăt, dar cu ochii 
ațintiţi asupta Ini Mircea, odrasla ci cea 
scumpă. O mână o ţinea apăsată pe inima 
ncastâmpărată, căutând cât putea să-i stă- 
vilească mişcările neregulate şi puternice, 
iar cu cealaltă ţinea fără so steânpă, 
mâna Îni Alecu. Na spus nici su cuvâut, 
nu Sa auzit nici un suspin. A plecat pen- 
tru totdeauna, dintre cei drași ci, tăcută, 
liniştită, așa cum a fost toată viața, Când 
Alecu şi-a dat seama că a murit, l-a cu- 
prins un tremurat nervos şi o durere fără 
margin. Tatăl lui, falnicul şi chipesul 
colonel de cavalerie, nu era acasă. Fra 
plecat la moşia lor dinu Videni. Cum ave» 
cl oare să primească trista veste? lira n 
întrebare care şi-o făcea Alecu pentru în- 
tâta oară. lubea tatăl lui pe  maică-sa 
atât câi dânsa merita ? Când cra copil, 
inima îui fragedă îi spunea că. nu. Acum, 
când judecata era alta, cl găsi acelaş răs- 
pis. Înştiinţă pe bătrân. care sosi grah- 
nic. Î sc ascunse însă adevărul. Când în- 
tră în odaia: unde fumul de tămâie. al tu- 
mânărilor stinse și iarăși aprinse. și al nc- 
număratelor huchete de flori tenăbuşea, 
înțelese că i se aseunsese groasnicul ade- 
văr. 

— A murit oana? loana mea! şi cu nu 
am ştiui nimic! Plângând îi cuprinse în- 
durerat trupul, cc nu mai simţea nimic. 


— Fiţi afară toţi! Lăsaţi-mă singur cu 
ca, loana mea iubită! şi elasul lui îndu- 
erat, nimeni uu-l mai reennoştea,. 


— Adame, sprijine-mă că mor! 

— Evo, Evo, ce fu asta? 

— Nu știu, 

— FE. urmarea primului păcat Evo, ur- 
marca prostii, desfășurarea ci mai depar- 
ie, neputința de a mai tălmăci cu mintea 
voastră gândurite ni Dummnezeu.,. Asta 
a 'nsemuut încă o deslipize de EI. a doua 
deslipive ! 

Eva puse mâinele la ochi şi începu să 
plângă cu sughiţuri. 

Adam privi soarele ce cşia din nori și 
i se păru “aude glasul soarelui zicându-le: 

—  Bicţii proști! bieţii proști, cât de 
mult se vor scufunda în prosiia până 
când i so face nulă Tatălui, să-i ridice 
cu "nectul iarăşi !... 

—.Vite Evo, uite — strigă Adam — ur- 
marca prostici : înpâmfarea şi căderea, 
Unde c în noi acel Tat lvam Asi?.. De 
ce vom fi mai proşti de accia vom fi 
mai îngâmfaţi. Cum sunt cu EI, când cur- 
pul meu e loe de durere: când eu nu pol 
să sbor din piscul ăsta în piscul celalt: 
când cu nu ştiu ce este dincolo de soare: 
când cu nu ştiu ce va fi peste o elipii: 
când cu nu pot să fac o muscă, să fac o 
'loare, să-mi fac aripi la umeri, ori să 
aprind o stea Î.... Ce îngâmfare! Ce că- 
dere ? 

Ochii lui Adam se umplură de primele 
lacrimi ! 


(Continuare în nr. viitor) 


|. C, VISSARLON 


"Îmi ce şerpuin printre brazii şi molilţii e 







































Toţi cei ee se aflau în odaie, se street 
vară iicetişor pe uşa  întrecteschisă, l 
sânul pe bătrân cu durerea lui. 

Numai în unghierul odăiei, uitat întru 
jilț şerdlea Mircea — jilțul mamei lui, und 
dânsa petrecea cea mai mure parte din 

Nici nu-și dăduse scama că cl sing 
mai rămăsese. contra dorinței tatălui bu 
atăl de întristat cra! 

— Tartă-mă. oana mea! iartă-mă, 
iot ce ţi-am făcut în viaţă! Numai pe lim 
c-am iuhit. Te-am făcut să suferi, că 
iubeam prea mult si nu voiam Să-i Sp 
Tartă-mă ! — si plângânul strângca și d 
ruta obrazul rece ca sideful al bunei 
văbdătaarei lui tovarăşe. i 

Uimit de cele auzite, Mircea ceşi încetină 
din odaie, ca nu cunewa să-l simtă bă 
nul care-şi desrăluise secretul vieței Îi 
în înța morței năprasnice. Frecu în odăi 
de alături, unde Sanda. soția Ii, ajutati 
de rude și slugi, făcea ultimile pregătit 

Înmormântarea avu toc. [Ea fu demnă 
aşa cum i se cuvenea, dar tristă, înlr 
sător do tristă. 

Inapoiați acasă, laiă! ni ceru voie 
rămână singur. Nu mai vorbea nimic, 
mai mâneca nimic. 

A doua zi de dimineaţă, când Mirea 
ce sluse în odaia lui să-l vadă, nu mi 
eăsi, 

Chemă slusile, întrebă vecinii, Nime 
nu-l văzuse, Nimeni mr stia ce Sa pe 
irecut, 3 

Agteptă să vină, zi după zi. Nimie. Ni 
o ştire. | 

A trecut lună după lună. ani după an 
Nimic Când,  întro zi  înupoindust 
mai de vreme acasă, servitorul îi înmână, 
un petec de hârtie: Era aproape săoa 
vârle. Dac, uitându-se cu atenţie, citi er 
vântul „tată“, 

Cu mare greutate deşcilră și restul; 

— Tatăl Dumitale mai trăeste. Se alk 
în schitul Crasna. Un frate binevoitor, 

Cu iuţeala fulgerului a plecat să-l cau 
ie. Nu a mai stat să cumpăneaseă. li en 
tocamă să nu spuie cineva că este o pre 
seală san o farsă de prost gust. Nu a spu 
nici soţiei nici Ja copilași, nimic. 

Î se pare acum că nu mai ajunge. 
uită în dreapia, în stânga, vede case ris 
pite ici şi colo. La o mică depărtare, d 
reşte o cctățnie, înconjurată cu ziduri 
piatră, A ajuns oare? 

O liniste adâncă... apoi, un moverour, te 
sor, lurburător, Era mnemurul pârâiaș 





duc la poarta schitului. 
Tată-l în fine ajuns. Cobooară sprinleză 
ca av copil din trăsură şi vine spre „fn 
tele” ce păzea la poartă, dar care obos 
adomnise pe hanea putrezită pe jumătek 
Cu o uşnară dar vădită tremurătură în 
glas îl întrebă temându-se parcă să-l d 
tepte : 
-- Pot să vizitez, mânăstirea, frale!] 
Deştepiat brusc, fratele nu dete nici a 
răspuns, se ridică de pe bancă, deschisi 
poarta greu, şi-l lasă să intre, uvmândul 
tăcut si trist. i 
Nuci seculari, umbreau grădina din fah 
bisericei. 
Slujba tocmai se isprăvise. Pâlcuri 
călugări, eșiți de la utronie, cu capelei 


plecule și abia tărând piciouicle obosite 
de înghenrunciere, trec aproape de el. 
:  Faja mai că mn le-o zăreşte. li priveşte 
cu teamă şi cu bucurie, Dar iată la urmă 
' printre ultimii un bătrân, cu portul mai 
ales, cu mersul mai încet, dar mai aparte, 
mai bvieresc, 

E urmăreşie tremurând, en privirea. 
Se desprinde de ccilalţi şi intră într'una 

i din chiliile ce face horă, împreună cu bă- 
! trâna clopotniţă. 

Ceilalţi tree pe rând, până nu mai ră- 
mâne nici unul în grădină. 
Ceva imstinetiv,  liuntric 
bătrânul acela, este tatăl lui. 

Merge spre chilie. Un frate cu faţa în- 
gălhbenită şi uscată, îsi mătură încetinel, 
prispa. 

— Aşi putea să vorbesc cu bătrânul du- 
mitale frate, (hu chilia alăturată ? 

Doui ochi fără viaţă se ridicară spre 
srăinut ce le turbura liniştea. Tiisă cu gri- 
je mitura pe smarginca pridvorului, nu 
zise nici un cuvânt şi bătu la ușa cei se 
arătase (9 deschise. Pe podeaua de cu- 
rând spălată, o saltea de paic. Pe ca şe- 
"da un bătrân cu capul plecat. Nu i se 
vedea fala bine. O barbă mare alhă, în- 
câleiui, sprincene siufoase, ascunzând în 
umlira lor adâncă. privirile obosite ale o- 
mului ce resemnat îşi aşteaptă şi îşi do- 
reşte moartea. Alături de saltea, un scaun 
de lemu. cu-un picior rupt, o măsuţă 
joasă cu o strachină pe ca şi o lingură 
d lemn. Un miros greu de tencuială ju- 
puită de umezeala pereţilor. Iniruu colţ, 
aişie bocanci greoi. 

Simțea bietul Mircea că totul senvâr- 
teşte cu cl! Cum, acolo trăia tatăl lui, de 
atâta vreme ? Şi el um a ştiut nimic? Căci 
acum l-a recunoscut bine. Era cl. Bătrâ- 
! mul ridică ochii, simțind că este cineva 
lângă cl, 
+ Mirceu vru să strige de bucurie că l-a 
!zeăsit, dar îi fu teamă de urmări. Cu 
iu stinși îl privea bătrânul, fără ca să-l 
! reeunoască . 

— Tată ! tată! cu suni Mircea, fiul tău. 
; ită-te bine în ochii mei. Nu sunt un 
străin! Sunt cel mai fericit dintre oa- 
mei că te-am găsit, după atâţia ani de 
suferință. 

Lacrinut culce «e bucurie picură din o- 
chii stinşi ai bătrânului frate. Glasul i se 
curmă, privirile i se topesc, în achii plini 
de dragosic ai lui Mircea. O mână încgrită 
și uscută prinse tremurândă, mâna rece 
de spaimă şi bucurie a lui Mircea. 

— De ce ai venit? Pleacă... lasă-mă. 

— Nu. plece fără Dumncata, tată; tre- 
buie să mergi cu minc, chiar acum. Am 
suferit destul, fie care din noi, Vino tată 
dragă ! Vino ! 

— Nu viu, Mireca! Aici vreau 
dfârşese zilele, neştiut de nimeni. 

Călugărul. rămăsese pironit în uşă. Nu-i 
venea să creadă, că bătrânul lui „frate“ 
ua tata unui așa boier. Căci cl scrisese 
Hleţelul ; el îl trimisese. Se desmetici și se 
spropie de hătrân, căutând cu vorbe du- 
ase si-l hotărască să se ducă la copilul 
lui, Totul fu zudarnic. 

Ințelegând că e de prisos, sc retrase, 
ksându-i pe amândoi. 

— Fii bun tată şi vino cu miue! Ce bu- 
cuie mai marc poate fi pentru Sanda şi 
copii ? 

Abia sprijinindu-se în cotul slăbit şi 
iăsprit de vreme zise: — Am pierdut pe 
lana, am pierdut totul! Pe tinc te iubese 
te adevăcat, dar tu ai soţie şi copii 
tare să te consoleze de pierderea noastră... 
dar eu fără Ioana sunt un corp fără su- 


îi spune, că 


să-mi 


flet. Ascultă... a murit de mâna mea... zi 
cu zi iam pregătit moartea... cu voinţă. 
Avea şeasesprezece ani când mam cunu- 
nat cu ea. Tatăl ci era polcovnic la curtea 
hanului Dumitrache. In casa părintească 
altă zare nu avusese, de cât înălţimea 
uiucilor  ce'mprejmniau frumoasa casă 
boerească. Nu era frumoasă la chip, dar 
bunătatea şi curăţenia sufletului ci, crau 
de nepreţuii. Dânsa mă iubea, cu o iubire 
liniştită, sinceră, care e cea mai trainică. 
Dar viermele geluziei apăru de la începu- 
tul căsniciei. FI începu să-mi roadă sufle- 
tul, iar cu începui să-i rod inima loanei. 
Dacă o vedeam vorbind cu un bărbat, în- 
dată ce rămâncam singuri, îi strigam. fără 
milă : —- urito! ce mai vorbeşti cu bărba- 
jii şi râzi cu ci, că toţi te văd că eşti urită 
şi plecând de lângă tine, râd de chipul 
tiu ? Simţeam bine că suni un monstru 
dar gelozia mă făcea să-mi închipui, că 
dacă a vorbit și a râs, cu un bărbat, nu 
mai este a mea, ci a aceluia. Avea un su- 
râs fermecător şi o inteligență vie, care ic 
făcea să nici nu observi cât era de urâtă! 
Bătrânul curmă brusc firul povestirci.... 
Tăcu, ca şi când triste aduceri aminte îl 
năpădea. 

— Fără glas, Mircea, sfios, îl întrebă: 
și dânsa ce ţi-a răspuns : 

— Nimic... plângea şi ane-ori mă ruga 
mai bine să G omor să nu iasă şi copilul, 
care erai tu, tot aşa urât. 

Mircea încremeni ! Nici nu-i venea să 
creadă... mărturisirea sinceră dar atât de 
crudă ! Sărmana lui mamă! Ce durere 
clocotea în sufletul ci! 

— Bătrânul continuă : 


— Intro noapte... a fost îngrozitor, de 
atunci i se trage boala de inimă. Mă îna- 
poiasem acasă după o noapte petreeuiă 
cu mai mulți camarazi. Era după miezul 
nopței. Din curte, zăresc lumina aprinsă 
în odaia «e culcare. Ştiam că se culcă ce 
vreme, și sc scoală de vreme. Un gând nc- 
bun, îmi fulseră mintea Nici nu ştiu când 
am ajuns în faţa ei. Şedea în jilţul ci și 
împletea. Pe o măsujă «lături de ca... 
două tacâmuri...  fripfură rece... frucie.. 
prăjiluri... vin. Ochii mi sau împăienie- 
nat. Nam mui ştiut cc fac... am târit-o 
după jilț... ea era îmbrăcată pentru noap- 
ie... cu părul despletit... am luat-o de păr, 
i l-am ridicat la ceafă şi am scos sabia 
să-i tai capul. 


— Pe cine aşteptai nceredincioaso? 
Credeai ci nu mai mămntore acasă în 


noaptea asta ? Un țipăt asurzitor, mă des- 
meticii... Erai tu... care aveai atunci 6 a- 
nişori, Spetiat din somn de răenctele mele, 
desculț şi tremurând ai alergat spre noi 
cu trupşorul tău, i-ai acoperit capul stri- 


gând: — Ce faci, tată?! Până acum am 
stat amândoi de vorbă nemâncaţi te-am 
aşteptat. 


Sabia îmi căzu din mână.  Ruşinat de 
fapta mea, căzui în genunchi lângă Ioana 
care zăcea întinsă pe covor. Îi cer iertare... 
caut so ridic... dar ca nu mai era dintre 
cei vii. O iau în braţe... o urc în pat,. îi 
dau apă să hea. Era moartă. Ca înehunit 
am cşit în stradă şi am alergat la cel mai 
apropiar medic. 

— Viaţa ei arc să fie un chin de aici 
înainte. Are o boală de inimă care nu 
iartă. A avut vre-o spaimă ? O ştiam per- 
fect sănătoasă ? 

Și de atunci Ioana mea, de zece ori pe 
zi ducca mâna la inimă şi bea câte puţin 
din paharul ce avea veşnic pe măsuţă, cu 
apă zaburată. Deaceca am fugit aici în 
schit fără să spun nimic... Vreau să mă 


UNIVERSUL TITERAR. —- 545 
ros peutru iertarea mea... dar nu reuşesc. 
Nemuşearea e aceiaşi... 

— Ţi-ai ispășit tată, greşeala. 

Noi oamenii nu suntem stăpâni în tot- 
deauna pe faptele noastre. Sunt momcule 
de slăbiciune, cu urnări grele, dar vina 
nu e atât de mare... nu ic gândeşti la ur- 
mări, când judeeata sentunccă. Sunt ani 
de zile de când ic rogi şi mama sunt si- 
aură în înțelepciunea ci te-a iertat de cânt 
cra în viaţă, că te iubea prea mult. Vine 
acasă şi restul zilelor ce mai ai trece-le 
lângă noi! Te rog, tată, redă-mi liniştea si 
mulţurmirca, pe care no mai um dela ple- 
carea dumitale neașteptată. 

Bătrânul păru că se mai înduplecă. Se 
ridică în picinare şi-şi îmbrăţişă cu dra- 
aoste, fiul. 

— Mai lasă-mă, numai trezi zile încă 
aici şi vino apoi să mă iei acasă lu voi. 

Nrbun de hucuric, îi sărută mâinile 
înăsprite şi îl ajută să se culee pe sal- 
teaua sărăcăcioasă şi ruptă, ce-i cunoşica 
mai bine ea ori-cine svâreolirile din nop- 
țile sie desnădejde şi nesomn. 

Peste trei zile... cu sufletul plin de ne- 
liniste neînțeleasă, sună din nou la poarta 
schitului. 

li deschise acelaş Traie. Se aplecă în 
faţa lui și când îl recunoseu îi făcu semul 
cu mâna să nu mai intre. 

Inarozit, Mircea se dete un pas înapoi. 

— Nu e nevoc să mai intrați în schit. 
După ce aţi plecat de lână tatăl Dum- 
ncavuasiră *'a slins ca lumânarcu de cea- 
ră și cu portretul acesta pe piept. li în- 
tinse portretul şi închise cu greu poarta 
cea mare și veche, plesnită ici si colo de 
greutatea anilor. 

Mircea se uită la poriret. Fra ul lui si 
al sfintei lui mame. 


MARIA COSOI 
XE E OEI E 


NU DISPERA 


„deşi zilele mai pirotese în alint «le um- 
bre. Dorurile treziie ţi se agaţă în rilmul 
razelor ce coboară din noul revărsat ul 
zorilor. Ele îţi povățuese drumul ce îre- 
bue să urci pentru înfăptuirea nădejdi- 
lor ce-ţi plâng pe prazul inimii. 

Nu simți cum pulscază viaia ? Cântecul 
ci înviovează firea până "n adâncuri. 
Fulgi de lumină se cern în văzdluhuri și 
vremea ţese  harnică haina minunată a 
veşniciti. 

Da, tu nu rămâi în: umbră! 

Asticl mă mângâie cioeârlia, urcânl sa- 
gcată spre tăria albastră, să soarbă pute- 
re şi farmece din dragostea înflăcărată a 
soarelui, ce samănă prin zare trandafirii 
luminii. 


Şi eu, o taină sfântă. simt în suflet o 
năvalnică pornire să tind, în drumul fără 
popasuri, spre fimja cca mai înaltă în 
fire. Bunătutea să-mi fie toiag și dragos- 
ica tovarăşă blândă. î.a margini de drum 
să moară păcatul, ucis «le călcâiul voinței, 
iar ispita eşită în cale cu icoana plăceri- 
lor surde să piară ingrozită de moarte în 
(ata înfrânării viteze. 

In ciipa de oboseală şi desnădejde, să 
fug la prasul Stăpânului Acolo, sub stre- 
şina mili să-mi odihnesc sufletul și uscul- 
tând, îndemnul Lui mut, să pornesc vijr- 
lie la luptă. Pân “ce odată, Stăpânul mă 
va ridica de pe prag și mă va duce în v- 
dinna casei Sale. 


2. SANDU 





546 — UNIVINSUL LITERAR 








i 


cealiacen Ei lepsa Peu 





GEORGE DUMITRESCU: 


E „pietate“ 


(Bucureşti, 1930) 

Tu editura Iastitutul de literatură” sua 
publicat—mai decurând—volumasul „Pieta 
te“, datorit d-lui George Dumitrescii— unul 
«dintre fruntasii talentați ai acestuia — 
asupra valorii nediscuiate a căruia inteu- 
tionez atenjiunea îu cele ce urmează, F— 
de fapt — un gen nou: o minunată proză 
artistică din care picură accentele celui 
mai sfâșietor licisn erotic. li — mai pre- 
cis —- povestea, stropită cu căldura celor 
mai curate lacrămi, a unei iubiri neferi- 
cite, în intimitatea căreia am fost inițiați 
chiar prin ultimele versuri ale autorului. 

Deaustădată d. George Dumitrescu e mai 
amplu : în zece, as putea zice: cânturi.. 


îşi deschide sufletul, readucă nu-si în cons- 


tiință clipă cu clipă, picătură cu picătu- 
ră — fericirea si mai ales ncfericirea rră- 
ită, alături de aceea, caru. clesi trecuiă 
spre cele vecinice, i se bare atât de pre- 
zentă totusi. Ne găsim — după cum se 
uutocaracterizează — în faţa unui ca 
Vendar retrospectiv și, Tunebru de aluce- 
re aminte“ în care diferitele momenie au 
fost însemuate aşa cun au răsări în su 
fletul autorului : „în dezordine. ades râs- 
turvate în timp. în aparenţă havtice, dar 
„subteran — strâns” legate între ele, 
întrun tesut invizibil sau: „dnvălmăsite 
si turhuri. desperechiate si frânte, înnenu- 
chiate de Tarmec sau fugărite de panică 
din depărtări mai adânci sau numii din 
prea ină”, 

În felul ucesta, pagină cu pagină, şi cânt 


le cânt — ui se desfăsoară în fața ochi- 
lor minții — unul dintre cele mai miscă- 
toare Tilme — acela al unei sensiluilităţi 


lovite, Tără timp şi Fără milă, în ue ar 
ca sai adăue, măi apropiat, mai bmpre- 
sionabil si mai turburător. E tragedia vi- 
cătorului incorigibil care plânae. cn vo- 
mantică sinceritate, pe ruinele templului 
fericirii, clădit din cele mai curate iluzii 
si mai naive nădejdi. 

Cât de interesantă devine această lu- 
vvate rle adevărată poezie se vede și din 
erentatea clasificării ci. Ne găsim — în 
acelus timp — în faţa unei poeme erotice. 
în cace tonul minor al clegici se îmbină 
de minune cu acela înălțător al alei — 
cași în fata unei opere dle amintiri duivase. 
luminoasă este îndeosebi ținta pe care 
autorul ci n urmărește : să reînsieze  fi- 
sura iubitei... i 

„Mă rog bunului spirit să-mi ainte să 
te fac să retrăesti, încrustată fierbinte. 
numai în inima mea picritoare, ce so li- 
nişti în curând Insă tine. nu nina pe-o 
piatră mâncată de ploi si zăpezi : ei. cter- 
nă și cristalină efigie, să răsari peste vro- 
muri. înăltată pre câr ai fost. din miri 
vul vocilor miscate de freamăt si pietate 
sinerită, al cărţii acesteia : în tremurătoa- 
re oglinzi de cuvinte, să plutesti ea a albă 
vedenie : în  mălasea cuviutelur line. ca 
întrun sol. să te "nfăsuri: în cuvinte snb- 
țiri. de araint glasul tău să se uree. ră- 
sunând peste moarte”. 

Si hcrurile se netrec acra: în siruri 
continue de imagini luminoase chipul vi 
se profilează — în diferite ipostaze : ., pe 
divanul din față, cu acul si cu degetarul 





mărunt cât a ghindă.... pe cărțile lui Fo- 
gazraro..*, când şi-au «descifrat dragostea 
spirituală, în spitale. 

„ln aripu cea mai retrasă a clădirii. du 
camera celor fără scăpare. cu clanța în- 
făşurată într'o albă fâşie muiată în lor- 
tul.“ 

Și uneori sirul gândurilor se întrupează 
iu tablouri : 

„Am început iarăși să deapăn amintiri 
de lemult, să aseult acele mici voci din 
trecut să mă afund po vechile noastre po- 
teci. prin parcurile sdrențnite de toamnă, 
Plopii cei tineri, suflaţi în argint, depe 
vrenuuri, era mai îualji ca o palmă, dar 
Nunzele ler —- scuturate în țărână — cu 
nişte bani ruginiţi de uramă. Prin cren- 
pile subțiri, descărnate, curgea un mur 
snur prelung, tăuguios, ca un trist riunas- 
bun: ci cu mi vândean:, cu lacrimi în 
ochi. la cântecul plopilor, din acea primă. 
vară... Lacul, scăpărător altădată în ju- 
rul Soarelui. țesut în primăvară, 

Tabivuri sugestive si subiective în care 
simlirea cca mai cablă jâsneste la Tiveare 
pas. înbinănlu-se, uneori. cu zunintirile, 
cu icoanele cele mai duioase, alteori — 
cu usoare pasagii reflorsive,,. 

Şi câr «le duios îşi prezintă poetul co- 
pilăma petrecută : „înmormântată, în 
mormane de cărți, în cetiri la întâmplare 
și grabnico: tărăzănată în sonmolența 
unei îmazini maladiv «de sensibile. inchisă, 
ia tot ce venia. mai asculti, din afară”? 
sau 2 „încovoiată, romantic, pe cărli pe 
Lucie cu versuri novice: întemnitată, de- 
parte de sbaterea vie a Jumii. în odăita 
umbroasi în care fugiam să sutar”. 

iveste. citatele pot fi înmulțite conti- 
nuu şi Văsăn cetitorilor plăcerea de a rc 
trăi clipă cu clipă povestea acestei vicii 
atât de îintens-chinuită, Ne mulțămirn ct 
invvcatie 





această 

„Tu care-ai stiut să înduri cu tă în 
censul de crâncenă luplă. sughilul siărsi- 
tului. eroică si sfânlă mureenică. tu la pi- 
cioarele cărcia mi-astern, În cea mai a 
mită închinare, suspin si cântecul si în- 
-ăsi bătaia din urmă a gândului men. în 
ceu atât de neeertată în inima rănilor 
mele -- spulbera cercul de moarte în care 
le săd înrămată. apari întrun clar lu- 
mintos, ca o imagine prietenă nic: ua 
nhează-nui restristea. cu o mai creştină 
întelegere si, împrospătat Min robia prea 
mult pământească a durerii. înalță-mă 
spiritual — din cenușă şi ezură, într'o ul 
văpaie curată”. 

Ce să- adaug ulespre minunata Torwă în 
care sunt îmbrăcate aceste visuri de co- 
piL? O limbă minunată, perfect lirică si 
desăvârșit unilară, un st continuu co- 
lorat si call. care dă pe lață imaginația 
cca mai svăpăiatăi si muri fertilă si înmă- 
nuscază de rrituae simirea vie a autu- 
vului — si mai presus de toate fermecă- 
torul pita piecunic ture corespinile atât 
dle exact sufletului continuu agitat al a- 
acestui cânțăreț făcându-l - astfel — să 
înregistreze unu nou succes. Din acest 
punei de vedere „Pictate” e atât de aproa- 
pe de poezie, încât poute fi transerisă în 
cele mai armonioase versuri clasice : 








ă 


F coast nviaine ul serii, 
Tristețea amurgului, cahuă 





Îmi plouă în suflei, ca v bură de la 
crămi. 
Miuni străvozii, lunecoase, 
De uinbră, îmi muingăe fruntea 
Se nina frudită, întărzială pe pagini, 
Din depărtări, pe fereusira — deschisă 
pătrunde. 


Mrermurul vag și pierdut, 
AL orasului plin de luntini... 


lată atâtea motive care ne fac să vedem 
în  Pietate” o lucrave de adevărată ins 
pirabhe lirică. Fa coustitue — în acelas 
timp — unu semual pentru toți aceia ca 
se simi stăpiniţi de puternice stări sulle- 
iesti. D. George Dumitrescu le pune Ja 


ispozibe = ca uu inovator —- un întreg 
arsenal de unelte artistice prin ajuiurul 
cărora le vor putea idealiza — si, în frum 
tea tuturora — Sfânta sinceritate a sim 
jirii. 

PAULI 2. PAPADUOPOL 
DE 00 RD i INN 
note 


„POPASURI DE SEARĂ” 


de LEONARD DIVARILS 


Ne-a căzut iu mână ut voluni «le poesii, 
iscălit Leonard Disarius și tipărit la Cra- 
It, 

t. uumele autorului sau un pseudonim? 

Citam duuă strofe; 


„Pe marmora albă în care-i săpat 
Păcatul, de-o daltă divină, 

Lin fintute negru trecând, şi-a lăsat 
Pe-alocurea pulberea-i fină. 


DE - . . & . 


„Din clorotul sânilor calzi, pârguiți, 
Tâşaeyte-u mireazmă drăceuscă — 
In cue de sânze ei par țimtuiţi 

De pieptu-i, şi stau să plesnească, 


Cam scusuală, dar muza uevtului pro 
mite. și de aceea o sennalăm 
R, 
E] 


EPIGR AME 


UCotoir P.NIRIU autari ai 1. 
mailuri Sta fiile dragoste, 


Nu ştiu sigur câte-or fi 
Ale dragostei sau urii: 
Ştiu muumat, dintre stalii, 
PATRU-ale..... literaburii. 


ui Nichifor Covainie, di- 
rect oul revistei (3 ANDA, 


Nu prea este lucru trainice 
Revista Domnului Crainic, 
Fiindcă e deosebire 


Intre DIRECTOR şi... GANDIRE 
AUREL CHIRESCU 











UNIVARSUL 1IDORAR. — 34? 





> E ca săi a c ez 





SALONUL OFICIAL 


„Așa cum se înfăţişează Salonul oficial 
h seria ultimelor manifestări, îi dibuesti 
Frionomia fără chiar să-l vezi, deprins cum 
iti să-l întâlnesti de un crâmpeiu de vre- 
ne cam urelas si presătit de nul să faci 
lanoştin(ă la termen fix și aproape inva- 
dahil, cu aceleasi nume de exposanţi cu 
Îmceias caustrueție si manieră, cu aceiaş pre- 
iinţă pentru haos și inspirație barocă şi 
im acciaş sălbatică prigoană pentru vechia 
goală, pentru transpunera pe pânză a na- 
fii asa cum a vrut-o Creatorul cei şi nu 
um o veule och'ul ras de conjuctivita pra- 
wloasă a candidaților la orbirea cea fără 
de leac. provenită din nechemare și lipsă 
de sint urtisiie, din desăvârşită absenţă 
k talent. 

Afară de trei-patru Huminaţi. evoluți»- 
ati de timpuriu înzestrați. nici o aparitie 
arc să marcheze o mare fănăduială. nici 
caperă suf'eicnt iuspirată, nici o compozi- 
je sortită să rămână : mereu acciaş marlă 
woară : floare, natură moartă, peisaj, vap. 
iterior : câul si când încercări mai mult 
au nai puţin îisbutite de nuj, de atitudine 
«scenă în pliu acr: totul conziruit Ss 
keturat în pripă cu gând de a fi petrecut 
î nici de cum spre a rămâne. 

Figurează, e drepti, nume dle seamă în 
Salonul acesta, câțiva din artistii noztri de 
luute, car alături de cine 2... Alături de 
kbutanți proptiți de puternice iufluențe. 
de fără dram de vocaţie. Sapoi. fost-au 
'ritați si wau răspuns: Mirea. Cosiiu Pe- 
tescu, Stoenescu, Băncilă, Severin. Pheo- 
brescu Sieu, Canisins. Bednarik, Florian. 
limou L.oghi. Pall. Grant, Isachic. Mazos, 
brdenache. Vlolda. Scor ţescu, Adela Jean. 
Mulgăraş.  Vrsconte, Artachino, Serafim și 
ii pictori și sculptori cu reputaţie de mult 
&şligată 2... Li sau cerut concursul şi Tau 
sfuzat ? ori Sau prezentat si uu fost res- 
Mași 7... linporlă să se stie aceasta, fiindcă 
ie acest amănunt depinde judecaia ce îre- 
ine să ne facem despre împarţialitatea ju- 
ului care a hotărât asupra operei ce tre- 
ue să fienreze în Salon, san nu merită 
tastă distincție. 


















Dacă se găsesc în acest Salon numere 
ielnice «le sinceră admiraţie, datorite pe- 
lului imeștesuzgit al câtorva meşieri de 
mă şi tineri si vâestuici, abundă în 
himb jnepțiile. aberaţiile, ,fantaxia omu- 
intrat la o părere”, traduse prin tot fe- 
bl de elucubrații picturale ce provoacă in- 
sicația simțului artistic. pervertirea gu- 
sului, profanarea artei și atrofia simțului 
seterii, inli=pensabil în plastică mai mult 
ki în orice altă îndeletnicire omenească 
n caracter artistic, Și, din nefericire, a- 
tea din urmă le covârşese pe celelalte. 
Cine nu recunoaşte mâna îmbelşugat în- 
wlrată a maestrului Șt. Popescu în cele 
bă minunate vederi; din Râmnic şi fPran- 
irania ? cine poate trece pe lângă fetele 
i Bucovina“ şi autoporiretul celuilalt 
re mester Verona fără să nu se oprească 
fața lor ca să le înţeleagă toată frumu- 
ea și să le prindă tot farmecul 7... Şi aşu 
e dispune şi te încâută arta cinstită şi ne- 










de 


fățarnică a figurilor reprezentative cele 
mai proeminente din templul artelor noa- 
stre frumoase, |nerările unui Petrascu, Lă- 
zărescu. Bunescu, Burada. Creţulescu, 
Schweitzer- Cumpăna, Sbâmbu. Enea, Le 





HONORIU CREȚULESCU : 


loanirl. S'ralo. Nevylies, Măncialescu, Miit- 
zner, sau acelea sculputarle ale unora ca 

Dimitrin-Bărlad, Călinescu. Man, Ţalea. 
Leonida, Themeli, Jiquide. Si pe câţi nu-i 
voiu fi uitai. poate din cei meritoşi ! 

Dar credeţi d-voastră că sa răsplătit 
vreunul din cci puţini aleşi 2... Uitaţi pe 
senine că sunteţi în (ara unde domneşte o- 
Iceiul pământului, adică nepotismul şi fa- 
voritismul. 

Premiile sau judecat si sau atribuit după 
numitul intervențiilor şi al biletelor de 
favoare, de nişte judecători necălăuziţi de 
bunul simț artistice ce trebue să prezideze 
în orice apreciere dreaptă si nepărtinitoa- 
ve. întruniţi la olaltă cu alți judecători cles- 
inl de priceputi, dar cari sau dezinteresat, 
Şi aşa sa făcut că au avut parte de ele, 
afară de rare excepţiuni onorabile, toţi ne- 


VICTOR BILCIURESCU 


chemaţii, «dar în bunele graţii ale juriului. 

Acum vonsiatarea : dacă aşa sa proce- 
dat anul acesta, dacă așa sa procedat în 
ivecut și tot asa se va proceda și în viitor, 
fiindcă de pe acum punem rămășag că 


Țăan 


procedura din anul acesta se va repela 
aidoma şi lu anul, peniru ce similacerul a- 
“esta de formalități inutile si făţarnice și 
nu curajul cinstit al aranjamentului în fa- 
ilie, mult mai simplu şi mai cruțător de 
timp ? 








548 EINIVERSUIL IIPERAR 


IMPIFTATE numeste  .Pleiada” felul 
ru Sau «listribuit ateu acesta -- pre- 
miile $. S. B. Se pare că — si de astădatui 
— uu prezidat interesele de cenaclu. D. 
Valeriu Greeu consicleră premierea Îni lon 
Barbu, drept o încercare de asasinat e 
poeziei române. 


za ARITUL” uduce cu sr. 4 artirulele 
d-tor : 1. Gr. Oprisan: Umblănd prin se- 
cnime și AL. Lasearor-Mollovanu : bate 
si-ți ae vu «leschide, versurile 4 lor: Canst, 
Goran, Const. Florită şi Cridim povestirea 
«d-lui N. Batzaria, Cucosul vecinului mew. 
cum și numeroase pagini inlenctive sati 
informative, 





CLASICI ROMANI COMENVAŢI se nu- 
muşte .peaţioiasa cole itune pe care editura 
„Scrisul românesc” din Craiova us-v 
la dispozițiuaca «laritorilur de bheratură 
bună n:uţiotală. Fo nouă îmcemcare dle ua 
pune în mâiache timeretulaei și ale ini 
ro acelora cari unmărese să se itileeze 
în buna prebuclie literară rounâncască - 
nu atăt opere complete“, chin cite. de 
bine ste rău asvcan unele încereări. alar mii 
ales, fragmente alese, bucălţi de amtoli- 


zic. Două avantiugii — în dewselbi -— tre- 
bucse sebuse în eovislență: mecla ul sigu- 
ranţei literare — cetitorul ne mai liind 


pus în trista pozițiune de a ceti mult spre 
a alege puţinul Dune. mai cu seamă kânl se 
udaogă dificultatea de ncînilăl urat a ată- 
tor opere noreeidlitate -— și apoi: acea (nu 
anal -parțin. dennă în acești uni de acutii 
criză ccomnmică) a prețului. 

Noua colaațiune, pusă sub îngrijirea 
pricapută a meticulvsului cemelător de 
istorie liierară, d. prof. universitare N, 
Cartojan şi pregătită de pesonalități ale 
serisului serios românce prezintă două 
însuşiri: „conecatrarea întrun volum 
sau două a întregei opere a unui serii- 
tori. şi deschiderea fiecărui volum cu 
un fane si limninos studiu introduceti a- 
supra vieții şi operii scriitorului“, 


In plus, naovile cdițiuni se șor întemeia 
pe cele defimitine şi vor fi presărate „cu 
vlutrații menite să apropie si mai muii 
pe celitor de viala şi opera seriitarilur 
clasici”. Se pragătese — deoeamdată — 
uemătozrele volume: Mihail Kozălnigea- 
vu (N. Cartojan); N. Bălcescu (DP. P. Pa- 
anitescu); V. Alecsandri (AI Marcu): |. 
Slavici (Se. Siruteanu): AL Russo (DD. 
Panaileseu-Porpeskicius:: Gr. sAloxandro- 
seu (|. M. Raseu); Ton Neculeca (AL Pro- 
CApPOvUCI), 

. Tireşte că ne vom face o dutarie din ui 
ne dicuipa despre vaelumele apărute. 


CU TOATĂ REGULARITATEA îşi enu- 
tinnă Drumul „Pleiata”. al cărei No. 5 e 
plin er un fagure «le tot fetul de bumă- 
făți literare. Warnitile albine ale iweestui 
nimăr sunt d-nii: Valeriu Grecu, cu în- 
vivrătoarea sehiţă „Gângu” și cu întere- 
sante aprecieri critice; id-nii: L. Pillat, 
cu încă a dovadă a vieurosului d-sule ta- 
lent; Renlu Gyr, eu atât de noua „Paurti- 
dă de sah”,  G. Talaz cu  răscolitoarea 


CCN Z ONcaraei 








Solomonire“,G. Bubei, [. Dobridor, ete... 
Panima critică, cu prilecpere  enudusă, 
iutre alţii eu contribuțiunea tânărului 


CO seu. 
P.I.P. 
+ 


Marea vei inte „PROPILBE LITERARE” 
sub direcţin nea d-lor Romulus Voinescu 
si Ion Foii își continuă apariția aducând 
rulabariiri tot mai interesante. 

fipărită occidental revista aceasta —- 
cea mai reprezentativă în cecace priveşte 
obicetivitatea şi bogăţia criticii — umple 
un mare ol în publicistica noastră, 

Din actualul număr (10—12) remarcăm 
articolul d-lui loa Poţi despre Octavian 
Goga. D. lun Foti în admirabilul siudiu ce 
face poeziei d-lui Gaga, depăşeşte tot ce 
“ua seris. în ultimul timp, despre marele 
poet. D-sa analizează cu multă obicetivi- 
late şi competență critică, întreaga operă 
— scrisă anterior răsboiului — a d-lui 
Goga - scolând în lumină frumusețea şi 
valoarea ci și reliefând minnnat calităţile 
poetului. 

De aceca articolul d-lui Ton Foti iese din 


cadrul unei simple însemnări critice «dle 
vevistă. — luând proporţia unui mare și 
interesant studiu critice din care ţâşneşte 
huminoasă —- în adevărata ei valoare în- 


treaca operă a pactului. 


CRONICA DRAMATICĂ c îneredințată 
“listinsului ziarist și literat d-lui B. Ceero- 
piele care serie despre două piese origi- 
male, .ocțiitarnt” de C. Martin și „Cui- 
bul do Piespi” de Alex. Chiriţescu. 

Cronicele d-tui Ceeropide sunt concen- 
lrat şi obiectiv scrise, cu toată autoritatea 
si competența-i cunoscută şi cu ochiul u- 
nui mare şi adâne observator şi înţelepă- 
tor at sufletului omenesc. 

TYat în acest număr d. Paul I. Papado- 
pol semnează o interesantă polemică inti- 
tulată „hevolujiune literară”, în care pune 
la punct unele rătăciri tinereşti, ale unor 
contrați abiu ieşiţi din, fase, — casi «i- 
wuese în nebuloză. E o latură pe care un 
n bănuiar d-lui Papadopol şi în care c-sa 
=» enmplaece și reuşeşte de minune. 


POEZIA ce deasemeni fericit reprezentată 
în actualul număr prin penele d-loe AI, 
incobeseu și Artur Inăgescu. 

„Ciatece” pocziu «d-lui Artur Enăşeacu 
scrisă cu atâta seninătate si cu  gingășia 
caracteristică poetului e plină de imagiui 
bune, desi pulin cam pesimistă : 


Vai. iubirea ce-i 
l'otburi de scântei 
Licărind prin noapte 
Tolu-i negru jter 
Munţi și codru sur 
Apclen susur 

Voi, iubirea ce-i 
Dani, trei scântei 
Din privirea ci —— 


La cântece duios şi timil de poet ueferi- 
cit. coplesit de veşnica grijă a zilei de 
miine, si a uităvii în care se sbate stin- 
zher. părăsit de toţi: (5. S. BR. ce zice?). 

Din restul numărului menţionăm tradu- 
cerca d-lui AL T. Slamaliad (Melleas și 





nuvela d-lui 
George Secrioşteanu ; „Iscoada” ; „Amin 
rile“ d-lui Radu Voinea, — viguros şi ci 
nerv scrise, — precum şi un fragment: din 
„Bucuria cerească a pământului” de Me: 
vejenwsky, tradus din rusește de d, on 
Cazacu, 

In general un nnmăr interesant, bogal 
în cronici şi bine închicgat. 


Mellisauda de Maeterlink), 


REVISTA HISPANICA este una dinbe 
nele reviste cu caracter politic si social 
Apare la Bucureşti sub îngrijirea d-lui 
Menry Ilelfant un inimos ziarist şi om d 
litere, numit de curând, atașat de presă 
la legația noastră din Madrid. 

Revista FHispanica tinde la o apropiert 
cât mui marc şi mai firească a ţării noa 
tre cu sora ci latină, Spania, de care su 
tem atât de deparie situaţi, dar, desigur, 
aiit de aproape sufletește. 

Revista occidentul realizată pe lângă 
urtieoiele saciale şi politice serise în spa 
niolă, franceză şi română,—din care subli 
niem pe acelea ale d-lui prof. dr, G. Mr 
rinescu, d-na Alexandrina Gr.  Cantaer 
zino, Grisore Trancu-Taşi, General G. 4 
tanaseaeu, Iosef Cohen etc..— ne aduce şi 
colaborarea prețioasă a câtorva scriitori 
ennoscuţi din cari menţionăm pe d. M. 
hail Negru, Ottilia Cazimir, Henry IE: 
fani ete, 


VOINȚA. La Buzău apare pe lângă cele 
lalte gazete cunoscute un nou ziar: „Vo- 
ința“ scos de tineretul buzoian în înunt 
cu  publiciştii M. Ghimbășeanu şi Ioau 
Grorgescu — acesta din urmă un talex 
iat poet, colaborator al U. L. ! 

A» fi trecut neobservată apariţia su ! 
numitului ziar dacă nu ne-ar fi atrasa. ; 
tenţia atât felul cum ce redactat (occiden- i 
tal, bine scris şi... minune nemaipomenită 
la noi: fără nici o greşeală de tipar) căt 
si atențiunea care o dă literaturii, 

Am putea spunc că c mai mult o foaie 
literară a Buzăului decât un ziar cu pro 
cupări polilice. 

Din n-rul 2 al „Poinţei“ menţionăm în | 
deosebi articolul de fond : Aspecte politice, 
somnat de d. advocat Traian  Negoșan, 
(directorul gazetei), seris cu nerv şi cu 
multă competenţă politică, precum şi „Pro: 
blema Cărţii — articolul d-lui loan Geo 
peseu. Din restul numărului subliniem: 
Cronica Pucureşteană scrisă cu multă fai 
iezie de d. Dinu Roco, articolul d-lui pre 
fosor Traian R. Nica: „Lupta conira m 
celei” şi în deosebi schiţa d-lui C. Villa; 
Restaurantul la „Coana Bibila”, —care pe 
lângă picatul unor mici digresiuni și lun 
simi inutile, precum și prin dorința % 
dită a autorului de a realiza ceva ă la, 
„Carugeule” — « vioiu scrisă şi cu mull 
promisiuni bune pentru viitor. 

Ar fi fost mai interesantă dacă nu apă: 
rea în continuare. 

Urăm noului contrate trai lung şi pro- 
pășire deplină. 


— 


poe sară PI Liei e 












































0 Secuime cle 
Cvvanie 


Van-Dyck era elevul lui Rubens. In- 
fo zi când maestrul eşise să ia puțin 
ar, Van-Dyck şi ceilalți cumarazi ai lui, 
* apropiară de două fablouri ce erau a- 
rate unul lângă allul peniru a admira 
vimele opere ale maestrului. 

Unul din ei apropiindu-se prea muli, 
dobori un fallou ce era încă neuscat şi 
idicându-l observă că pictura se ştersese 
ji nu se mai înțelegea ce reprezenta ta- 
Woul. Se consultară ce să facă, de teamă, 
ta la întoarcerea lui Rubens să nu fie do- 
pnifi, 

— Eu sunt de părere, spuse unul din 
d, să delegăm pe Van-Dyck să repare 
lt ce sa stricat! 

Toţi apluudară și Van-Duyck se așeză 
k lucru cu grija de a imita cât mai bine 
p bhubens. Dupe trei ori sosește hubeus 
i dupa ce roti privirea peste loate ta- 
bbourile se upri în fala tabloului cu pri- 
dna adresându-se cu sinceritate elevilor 
di: Trebue să recunosc, că pânza aslu 
ele cea mai proastă din operile mele de 
până ace Î.... i. 


Cineva întrebă pe Voltaire când u avut 
imp si creeze atit de multe opere. 
— E sineplu, eu am trăit foarte puțin 
i Paris! cu toate că cel recomanda cou- 
haților săi că numai în Paris se lucroa- 
i mai bine și mai muti ca ori unde. 


& 


Fontenelle, fu intrebat îniro zi de un 
mielen, cum face de are numai prieteni și 
ci un duşman, 

Cu aceste două axione : „Totul este po: 
sil şi toată lumea are dreplate!.., 


+ 


Intro seară pe când se reprezenta Tar- 
fe, Chanepmâle veni să felicile chiar 
h cabină pe Moliere. Deodată Molicre 
ifrerupse complimentele şi începu să 
trige : 

— Ah, câinele, ah, călăul, şi începu să 
bată cu pumnii în cap. 

Champmâle crezând că ii se adresează 
i rămase mirat. Moliere dundu-şi seama 
safu ce făcuse se grăbi să explice : 
— Vă rou să mă ertați de eşirea ce am 
i-o, dar am auzit pe scenă un aclor 
lamând fals patru versuri, din piesa 
a și eu părintele lui Tartufe nu admit 
mi se schilodească copilul ! 


* 


(arle Vernet ducându-se la Pantheon 
vadă piclurile lui Gross de pe cupolă, 
se mul privindu-le. 

Gros, izbit de tăcerea lui Vernet îl îu- 
bă dacă-i plac, 

- Sunt foarte, foarte frumoase, dar 
oamenii ar fi în natură așa de mari, 
intreb: cum pol [i ușa de mici operile 


LLILL 





UNIVERSUL LITERAR. — 349 


PR O a 





O EXPEDIȚIE ŞTIENŢIFICA 
AMERICANA IN BOEMIA 


LUinincesităţile americane lin Penusel- 
vania si Elorsand vor trimete în cursul 
lunii lunie o expediție stiințilică în Bov- 
mia dle sud. Espediția va Ti pusă sub con- 
ducerea d-rului Wladimir ]. Fewhes. Se 
sor fuce săpături întrun grup de coline 
ce datează din ultima purie a vârstei de 
bronz - cam pe la anul 100 înainte «de 
“hristos. 


CIUE MAL MAL DIPUNIRI BANCARE 
DIN LUMI, 


In Sutele-Lloite sunt zece bănci ale ca- 
ror depozite trec la ficeare she cinci sute 
milioane dolari, cecace revine lu peste 30 
miliarde lei. Sase din acestea se uflă la 
New-York. una în Chicago suna la Boston. 
una la San Vranciseo şi nana la los An 
&elos. 

In ordinea mărimii depozitelor, aceste 
banci sunt următoarele : Chase National 
Hank din New-York, cu «depozite în sună 
«de 2.187.009.000 clolari : National Ciu 
Bank, din New-York, cu depuneri în suni 
«de 1.471,5065.000 dolari i Gaaranty  Trus 
Conepuny New-York) cu 1153.535.000 do- 
lari ; Continentul Ilinois Bank and Trust 
Company din Chicuzo, cu 555.175000 de 
lovi: Bank of Ialy, din Culitornia. cu 
691.214.0000 dotari : Central Manover Bank 
and Trust Company (New-York) cu 
542.495.000 ulolari ; Baukhers Trust Com. 
pany (New-Yorh), cu 5357.814.000 «lu- 
lari; First National Bank din Boston are 
depuneri 522,000.000 dolari : [roing rus 
('ompuny sin New-York, cu 511.000.000 do- 
lari şi Securiiy first National Bank din 
los Angelus cu 509.000.520 dolari, 

Pe măsură ce băncile din oraşe se intii 
rese lărgindu-si sfera ufacerilor. cele ru 
rale se ancmiază. 


O PROBLEMA INSOILU BELA 


Vilmul vosbilor se răspândlezte tot mai 
mult. Noi îl avem de câteva luni. Chili a 
importat de curând primul filu sonor, Î- 
talia, Grecia şi Turcia se pregătesc să | a 
dupie. În Italia 61 de cinematograle au 
fost traustormat> penieu filmul vorbitur, 
în Grecia au fvst adaptate şupie şi în 
Turcia patru. 

Noile probleme pe cari le puue filmul 
vorbitor nu sunt atât de uşor de rezolval. 

Producţia de filme în limbi diferite nu 
e numai extrem de dificilă, dar si foarte 
cuslisitluare, şi cum cinefilul mijlociu nu 
poate plăti biletul mai scump decât la ci: 
vematografele mute problema «devine a 
proape insolubilă, 





caricatura zilei 


PERICOL MARI 














Tată, astazi vrofesorul ne-a înv ătal 


că untnalele îşi schimba blana în fiecare 


Vu peste încet? Să unu una 


Petit fonrnat.Parisi 


GIAN 





Cel mai bun lucru pentru 


boalii D-voastra de nervi, ar Ti o călălurie 
mase, Ăseti posibilitatea so 


Clientul : Voi de mine? lar marea! Suut 
de zece ant rapitanul unui transatlantic... 


fhuou Humor. Macri) 


DIMA 





anitaul ! LL negru cu dungi 


albe. sau all cu dungi uegre ? 


(Lustise Kălner Zeitung) 





UNIVERSUL LATERAA 


350. 





Pagini uitate 





Ai fost un om sai pătimit ca dânsul 

Un Dumnezeu cum te credeau păvinții — 
Pluteyte ?n veci de-asupra suferiaţii : 

El nu ne poate înțelege plânsul, 


Pe Dumnezeu, de l-am vedeă în cuie, 
Cu pieptul plin de lănci, cu chipul supt, 
Am spune că-i an joc, dar jertiă nu ce: 
EL dim ființa lui nimic na supt, 


Dar Tu ai sângerai pe negre căi, 
Subt umilinți ce nu le şiie cerul; 
Tu ai gemut, când te pătrunse lieruil 
De-au tremurat şi ucigașii tăi, 


i achii tăi cei blânzi se înnoptară, 

i gura ta Sa 'nvineţit de chin. 

Şi duhul tău, ce nu puteă să moară 

A smuls din trup suspin după suspine. 


Un om, un om, pin patimile tale! 
ŞI, totuşi, cât de sus, lumina mea, 
Te-a înălțat răbdarea siântă-a ta! 
De mila ta, la glasul tău de jale, 


Să se deştepte morţi de mii de vremi 
şadâncul lumii să se înfioare, 

lar Tu — să ai privirea ientă toare 

Un om să [ii — şi tot să na blestemi tu. 


Cum au putut să stee laolaltă 
Atâta chin şatâta bunitate ? 

Se rătăceşte mintea şi nu poate 
Să te urmeze n lumea ta înăltă... 


Al nostru eşti: al celor slubi şi goi — 
Pământ fi-e trupul şi "n pământ sascunrde, 
Dar umbra ta rămase printre noi 

Şi inima-mi te simte orişiunde : 


De sufletul ce-a întâlnit mizerii 
Și cu obolul său le-a vindecat. 
Te-apropii lin, prin negura tăcerii, 
Şi străagi în taină mâna care-a dat; 


Apostolului răsplătit cu ură, 

Tu-i spui: Mergi, nu eşti singur în durere! 
Şi sura ţi-o 'ntrăfeşti cu stânta gură 
Ce-a semănat nădejdi şi mângâiere ; 


De cel ce geme, neputând să moară, 
Apropii cupa liniştii de veri, 

Mereu sporeşte-a inimii comoară 

Şi drum de zâmbet laşi pe unde treci... 


Al nosiru eşti! Ce ochin văzun vr'odată 
Că te-ai suit la cer, puriat de nori? 
Ce gând nebun svârli această pată 

Pe cel mai mare dintre visători ? 


P. CERNA 


| SUS 


Putui-a oare sutletu-ți să fugă 

La cei senini şi fericiţi din cer, 

Când jos, prin mirmure de chin şi rugă, 
Atâtea braţe tremură şi-l cer? 





Nu, nu! Ale Golgotei reci piroane 

Nu fe-an lipit atât de strâns pe lemnu; 
Cât te-a legat de-acest pământ nedemn 
Nemărginirea rănilor umaue. 


Atâta timp, cât lutul m'o să crească 
Copii asemeni chipului tău sfant; 
Atâta timp, cât linistea cerească 

Nu se coboară 'n inimi pe pământ; 


Cat timp nu vezi aieve tot ce seameni, 
Si ochii toţi de plâns mor fi deşerți, — 


NOAA 


N'ai somn, în astă noapte de-aşteptave!... 
Niki pace nai: Din soarele de ieri, 

O rază, un mănunchiu de scânteieri, 
A “ntârziat în ochi, tremurătoare — 

Şi nu se 'nehid pleoapele-arzătoare... 
Ţi-i inima numai de visuri plină.., 

Ca "ntir'o biserică strălucitoare, 

Când se aprind tăcliile la denii, 

Asă, deodată, sa făcut lumină, 

In sufletul nexudormit, pe care 

Se seutură un stol de dulci vedenii... 
far amintinea prinde să deșire 

O tânără poveste de iubire : 

Eră'n amurg, pe drum, nici o vieață.. 
Doar doi înlioraţi, în pasuri line, 
Sau strecurat subt plopul cel înult — 
Şi-atât de-aproae se priveau în faţă, 
Că fiecare se vedeă pe sine 

In ochii celuilalt. 

Dar ochii ei curând în jos căzură. 
Intâi a sărutat-o el pe gură: 
De-a-purari gara dulce, ca de-albină, 
Să înilerească în zâmbet de lumină !... 
Apoi — din nou pe gura ce stă mută: 
Să spuie numai vorbe dulei şi glume! 
Apoi pe ochi: să nu mai vadă n lume 
Decât pe fericitul ce-i sătută ?... 

Pe urmă ? :N'a fost vis, ci o furtună 
Ce sguduie adâne, adânc răsuuă... 
Orhi, fericiţi, în elipele acele 

Erau birvitorii sorții grele, — 

Tot mai aprinse sărutări îşi dau — 
N'avenau răgăz să cugete la ele, 

Nici vreme să le numere naveau. 


+ 


O, suitete ! Doineste şi tresaltă ! 
Tu, tu ești fericitul din poveste ! 
lar râzătorul «hip cioplit de daltă 
E visul tău şa ta dominiță este... 
Tresaltă suflete al meu, şi cântă! 
De astăzi, n'ai să tremuri singuratec 
Şi mu vei mai privi plângând la stele 
Acum eşti numai cântec şi jeratec 




















































Atât de mult Tu, cel născut din oameni, 
Va trebui să mângâi şi să ierţi; ! 


Atât de mult vei auzi jelire 

Şi rana ta va săngeră mereu — 
Imbiânzitor de oameni prin iubire, 
Tu ţi-ai ales destinul cel mai greu! 


„Dar, când vei smnlge "'ntreuga omenirt 
Din somnul lung al grenlui răbdat, 
Când nu va fi nici chin, nici rătăcire, 
Atunce Tu zâmbi-vei împăcat ; 


Atunce numai îngerul hodinii 

Va cobori subt ochiu-ţi înțelept: 
Îți va culege de pe irunte spinii 
Şt-fi va închide rănile din piept. 


PL.E 


Ca ele vin — nemuritor ca ele... 
Tresalfă, suilete al meu, şi cântă ! 
De-acuma, nu te-i mai gândi la moarte, 
Căci azi, de Ea, nimic nu te desparte. 
C'un zâmbet, cu o vorbă spusă-a-lene, 
Ea dete soma durerii pământeşti ; 

A dat vieţii glasumi de sirene — 
Umplă întreg pământul de poveşti. 
O, suilete al meu ! Tresaltă, cântă! 


Când tu să plece, en-mi şopti: pe mâne! 
Da mâna mea în a ci mult timp rămâne. 
Nici un cuvânt n'a rupt tăcerea stântă — 
Doar de departe a răspuns yoptirii 
Prelungul fuer al privighiclorii — 

Pe mâine! lată şoapta fericirii 

Ce mână clipele şi mişcă sorti... 

Pe mâine! Onisice ungher al firii 

imi pare că repetă-aceste şoapie. 
Destramă-te mai repede, o noapte, 

În drumul veşniciei ! 

De ce n'am ăripele vijeliei 

Să mă înalţ la pulberea de stele 

Şi să le sting pe rând, 

Subt fâlfâinea ăripelon mele — 

Să vie sfântul „mâine” mai curând! 


„Dar zorii rumenese : Norocul vine — 
EI poleeşte vâriul, brazii, coasta, 

De ce nn sunt un zeu în clipa-aceasta! 
Orice dureri de pe pământ aş stinge: 

As izbucni în cântece divine, 

Să 'mpart Ja toată lumea care plânge 

Salutul unei fericiri ce vime... 


Fii tare, inimă ! Norocul vine... 





UNIVERSUL IATHRAR. — 554 





Interview-uri 











„.„CU D-L AL. CAZABAN 


Cineva, intrebiându-l odată pe donenul 
Cazaban care-i sunt cele mai de seamă 
caliiuițe, doninia-sa a răspuns : sunt liberal, 
pănălor şi prozalor, 

Asupru celei dinlăi însușiri, să ne dea 
voie onoratul intervievat de azi si ridicăn 
o mici contestaţie. Dacă domnii-sa ar fi 
lost cn adevărat ceeace pretinde că veste 
de 25 de ani, ar fi ajuns pină în prezeni 
cel puțin senator de drept. Nu. deci. Dom 
nul Cuzahan e simplu soldat credincios 
al celui mai forte partid de guvernamant. 
Ostaş dintre aceia hălri cure “şi desfuli 
superiorii cu suoavele, cu glumele și mi- 
mica lui, care poartă hainele ajustate şi 
mănăncă pela popotă. 

Nenea Alecu are o însărcinare pela cht- 
bul liberal, reductează o interesantă foaie 
săptămânală pentru sătni şi e prietenul 
tăsfățat al cetor călevu zeci de Jose şi vi- 
iloare excelențe şi al altor citeva sute de 
[oști și viitor: parlamentari 

Asta, ca... om politic. 

În ce priveşte a dona apliiucdine, lan: 
văzul de căteva ori pe una din şosele e 
duc afară din tucureşti, înarmat ca uu 
haiduc și însotit de cițiva prepelicari elu- 
ganți, intr la Capşa stând de preferință în 
cercul vănălorilor rauificați. Dealtfel și 
petele domniei-sale «de zimbru intarita! zi 
achii aceia de veveriță inteligentă, mărbut- 
risesc un braconier predestinal. 

Noi prefuim mai mult catitalea pe care 
domnia-sa o citează lu urmă : pe prozalor. 
Declarăm aci că unu l-am cilil în întregime, 
fiindcă volumele îi sunt în mare parte e- 
epuizate hm cele citeva căpălale ca pre- 
mii şcolare ori cumpărate de-a dreptul 
din librărie, ne-a rămas impresia tenul nd- 
“rator conceniral, duios, înnăspril de unu 
umor înfepat şi munuind cu precizie căl»- 
odută săbiile satirei. Schifele acelea vină- 
foreşii au 0 savoare  campestră cu totul 
specială. F dintre puținii scriitori romăni 
cari au schițat pe țăranul nostru alifel de 
cât în cărțile de citire ori pe calendurele 
culturale. 

Că a senunal și scos în volum o parte 
din foiletoanele scrise sub dicleul unei 
anumite inspirații, însuşi domnia-sa se in- 
frisiează cind îşi amintește de ele. 

In afară de ale cunune, anul  lrecuf, 
domnul Cazaban a fost dăruil de Socielu- 
lea Scriilorilor cu suma de 50.000 lei în 
vederea unui voiaj la Paris, unde umoris- 
ful nostru, ca o epigramă la adresa poe- 
tului Stamatiad, de[inăior al aceleaşi men- 
liuni, a lăsat să-i cadă... mustățile acelea 
lepoase ca o mirişte din Bărăgan. Anul a- 
testa. acelaş S. $. R. ta premiat pentru 
polumut Pusărea rătăcit, editat de ziarul 
„Universul”. 

Anii ce vin îi nor pune cu siguranță în 
seanlă cel mai gras vânat : premiul națio- 
nai, 


— E ADEVARAT, COANE ALECULI:, 
Că SUNTEŢI DELA CARCASONNE ? 





Hm.! După opinia unui critic, poate că 
da. Află însă mai întâi că cu nu obişnuese 
si dau dedieaţii măgulitoare în dreapta si 
ia stînga, mai ales criticilor şi în dcosebi 


acestui critic al cărui prag unu l-a călcat 
vreodată caligrafia mea. Intro privinţă 
deci, se prea puate ca el să aibă dreptate, 
afirmăm că sunt de prin părțile Cascax- 
svnunnhui, Liude pui ca cu intoțeeauna prin 
diferite notițe i-am criticat” cepaclul şi 
pe tizitatorii dumnealui, 

Liu sunt onoldevean dela laşi si an lost 
adoptat de familia Cazaban, ul cinei 
nune l-au împrumutat în semna de oma- 
iu. Dar biografia mea pculru publicul ro- 
mânese cred că mare nicio unportanţă. În- 
țeleg să fin un scriitor celebru ca ca să 
intereseze, kk destut de agitată, dar lipsia- 
(u-mni notorietatea largă a unora dintre li- 
ierațti nustri. cel putin a lui ton Minules- 
cu, unu găsesc «le cuviință să mai insistă 
asupra cei. 

CONLACILUI, MEU DINLAL CU LITE 
RATURI — sa produs printr'o împreju- 
rare. Veuiscnu în Bucureşti să urmez şcoala 
de Arhitectură, al cărei director cra So- 
colescu si  Fiiudeă-mi lipseau mijloacele 
de traiu mam adresat lui Stefan Petică, 
ziarist pe atunci, st care ma recomundlat 
vorector la o gazetă. Prin corectură. ant 
intrat în legături cu seriitorii ziaristi si 
vriistii Srem. asa că arm răntas «le atunci 
și pănă acut. literat, ca titlul manu cel 
mai înuuli, desi nu arăt de hănus ca cel 
pe care mi l-ar li dat Scoala ce intenţiu- 
ASEDII SE Urmez, 


DEBUTUL. 


Intăiul meu volum cuprindea o sehi- 
(e mici mai mult  pazelăresti de cât 
de artă. A fost găsic totuşi interesant 
și mi Sa prezis că soi Mai scrie, A urmat 
„Incurcă lume“. In acest xvelhmn, aveam a 
schiță „Pulkioristul” în care salirizani pe 
filologii vremii şi care a plăcut mult... fol- 
Kloristilor.  Insfârst „Cutreerân“ apoi 
„Destepi băiat”, o nuvelă de proporțiile 
unei jumătăţi de roman, 








AM CUNOSCUT BINE 


.— pe lon Adam. Crel că scriitorul acesta 
a folosic multor prozatari din urmă, dar 
ri a trăit în timpuri câud, neavând abili- 
tatea să serie ca Delavraneca. Odobescu, 
Vlahuţă si tocmai fiindeă avea o notă per- 
sonală, criticii Walunci un l-au relevat asa 
rum ar.fi meritat 

In cariera lui literară a dus în spinare 
0 greutue nare şi când sajungă pe culme, 
a venit nn all si a luat sacul. 

lon Adam, măcar că cra băia: dela ţară. 
avea dinsiineția si prestanţu unui om care 
ar fi avut o veche tradiţie de intelectuali 
în familie, care nu ar fi fost cum se zice, 
primul ce: puria cravală. ln priviri, aveau 
o căutălură de adâncă blândele şi reverie, 
iar jruntea Îni purta parcă nimbul genia- 
lităţii. N'avea cine-l înielege. A murit de 
paralizie progresivă, destul de tânăr. 





STEFAN PLFICĂ 


Ivirea lui Adam în proză se produsese 
vdată en aceca a lui Petică în poezie. Ca 


poet, a suferit si mai mult, Nu era de luc” 


apreciat de public şi nici de critica timpul 


iui. Dacă nar (i avut cultura şi catlentul 
ziaristieri, i-ur [i fost imposibil să-şi pre- 
lungeuscă existenţa scriind. Era batjocura 
slumeţilor de atunci cari se credeau «dle 
spirit. Lotdeauna îl ironizau, 

Se pricepea bine în sociologie şi ccono- 
te puliiică. Articolele lui dinu aceste ra- 
inuri au fost observate de Coustantin Bâi- 
vvianu dela Banca Naţională și l-a luat co- 
laborator lu revista lui „Economia Naiv- 
nală”, unde Petică au seris o interesantă 
serie ue articule, intitulate : „Morfologie 
«ocială”. 


Banii pe carii câștigu, îi cheltuia cum- 


piirâuul cărţi |n camera lui, avea atâtea 
volume, incât trebmia să păşească peste un 
malilăr de tomuri ca să se uree în pat, 
Se "ancca în cărţi. Cumpăra apere despre 
care în România nici nu se vorbia atunci, 
Citea frauţuzeşte, neinţeste şi englezeşte, 
Ca studii, avea numai bacalaureatul, după 
cure sa lăsat de şcoală. Fra şi bun mate- 
maticiar: 

Din cauza căiţilur care-l ruinan, Petică 
umbla prost îmbrăcat. ceeace contribuia și 
mai mult la provocarea ironiei confraţi- 
lor. Odată. mă întâlneşte George Ranetii 
si-nsi spune: Măi Cazaban. spune-i lui Pe- 
tică din partea mea să mai dea pe la baie. 
Iuliznat. i-am răspuns, că la rându-i am 
si cu pentru cl o îusăreinare din partea 
lui Petică: Ranetti să facă bine și să mai 
ilea cin cănd în cânul şi pela câte o bibliv- 
iecă, 

Ironia si mai ales cretinismul confraţilor 
lui a mers pănă acolo, că-l ridieulizau pen- 
tru motivul ce a Îi pus în loc de prefaţă 
la cartea lui dle poeme o explicaţie perso- 
nală intitulată „Argument! 


— ALTI AMINTIRI MAI AVEŢI IN 
LEGATURA CU EI? 


- Da, însă mă tem să nu-i jigenese me- 
moria. Asiei, odată mă întâlnese cu el, 
şi-mi spune că a întâlnit la Expoziţia Ti- 
ucriinii Române pe Regina [lisabeta, că- 
reia i-a dat toate explicaţiile asupra ta- 
blouriloe expuse, căci avea o adâncă in- 
tuiție și pricepere a artelor. Mai apoi, l-anu 
intăluit şi pe Luchian care mi-a spus că 
nu l-a putut lăsa să intre în sala de ex- 
puziție, pentrucă avea gulerul murdar... 

Fra, precum. ercd că ştii, și autor dra- 
matic. Piesa lui „Solii păcii” are niulte ca- 
ităţi. Mă 'ntreba dacă e oportun so pre- 
zinte la Naţional. N'am fost de părere, în- 
irucăât pe scena celui mai important teatru 
al ţării se reprezentau atunci „Cureanii” 
lui Ventura și „Ocolul pământului în 80 
de zile”. l-a fost, bine înţeles, respinsă. 


PE ILARIE CHENDI 


— deasemenea, l-am cunoscut bine. Când 
a venit din Transilvania, frequenta un 
cere restrâns de ardeleui : Coşbue, Goga, 
Aureliu Popovici, lasif, Agârbiceanu şi al- 
(ii. Nu sa putut desbăra multă vreme de 
caraclerisiiea utvea a fraţilor nostri de 
peste munţi. de a fi ereoin în cugetare, în 
gest şi vorbă. Na trecut însă mult şi: am 
făcut cunoștința nnni nou Chendi : vioiu, 
curtezun, prevenitor şi suplu. Sirgirr recu- 


552, — UNIVERSUL LITERAR 

noşica că mediul de aci l-a influențat 
mult. Regreta că nu cunoaşte limba fran- 
ceză. Avea în schimb cultură germană 
foarte scrivasă. 

Era o fire foarte rectilinie. Na hătut în 
struna nimănui. Când a apărut „Psihulo- 
ia poporului român“, lucrarea accea vas- 
tă şi documentată a lui Drăghiceanu, cl, 
făcându-i darea de seamă, a observat că 
«dedicaţia autorului peniru Kalinderu e i- 
noportună, fiindcă acesta nu ar fi merita- 
t-o. Or, vezi dumneata, Kalinderu cra un 
um cu multă trecere la Academie unde 
Chendi era bibliotecar: şi care deci i-ar fi 
putut face multe neajunsuri. Acesta îl aju- 
tase chiar cândva. 

Cheudi a fost ecl dintâi care l-a impus 
pe Gusa. Despre talentul acestuia de poct, 
vrator şi bărbat de stat ne vorbia cu multă 
văldură. Ne atrăgea pe-atunci atenţia asu- 
pra „lusemnărilor unui trecător“, una din- 
(re primele lucrări ale poctului. Maiorescu 
a seris mai pe urmă despre Gogu. 

Tot Chendi a relevat primul pe Mihuil 
f'ocdeeann. Seria despre cl, cum ducându- 
se lată la laşi, l-ar fi găsit pe virtuosul 
sonelist  visând  întro cafenea, cum 
i-a cotit câteva poezii şi cum au închegat 
primele relaţii de prietenie. Mai târziu, 
după elogiul lui Chendi, sa bucurat Co- 
«rea de simpatia „Vieţii românești”. 

A lucrat îinpreuuă cu Kirileanu, biblia- 
-ccarul Palatului şi avea o deosebită ad- 
miratie pentru cultura şi râvna spre cele 
frumoase a acestuia, 

De Losif era nedespărţii. Nu ştiu ce în- 
digi au surveni mai pe urmă, căci losif 
si Anghel au rămas la Semănătorul, iar 
Uhenuli a întemeiat „Viaţa literară“ la care 
colaborau Cosbne, Vlahuţă, câteodată Cer- 
na, Minulescu, Rassarabescu, Victor Efti- 
miu, Gorun ş. a. Se cunoaște antagunis- 
mul dintre Semăiitorul și Viața literară. 
Cea dintâi privea revista lui Chendi cu 
să zie asa. «le sus. Mai ales Lon Scurtu o 
combătea pe temeiul că mar fi serioasă, 
vă nuci «lesiul de populară s. a. 

Cecace este adevăral, e că Viaţa literară 
cra cu mult mai vie decât Semănătorul. 
Minulescu, sonsilerat trăsnit pe atunci, €- 
saspera revista d-lui lorga şi pe profesori 
în ponere. O. quae mutatio rerum ! 

[iu semnam acolo, în afară de schiţe si 
vusele şi rubrica „Polemica măruntă”, 
care mi-a atras o mulţime de vrăjmaşi, 
[i nici astăzi nu mă iartă. 

Mare luptă ducea Chendi contra lui Ma- 
cedouski, care-l numia „sas“ și „svab”) 
şi cure cra un vrăjmaş neînduplecat al i- 
ieraturii germane şi apologist înflăcărat ul 
spiritului francez. Macedonski cra cores- 
ponelent al câtorva reviste şi gazete pari- 
cicue cărora le trimetea articule încăreate 
de elugii la adresa fregquentatorilur cena- 
clului său. luceu curios. în urmă Mace- 
douski a sfârşit prin a elogia literatura 
gormani, 

Și acum să revenim iarăşi la (C.henudii. 
Câtva timp, am fost despărţit de el, căci 
imprejurările mă duseseră în provincie. La 
innapoere, Cheuidi care, cum am spus picr- 
duse acecntul şi manierele amleleneşti, am 
constatat că-i reveniseră iarăşi, Schimba- 
rea imi Sa părut foarte curivasă, mai ales 
că începuse acum să găsească multe cali- 
tăți sertitarilor şi oamenilor pe cari la în- 
veput îi înjurase. Accasta a fosi primul 
simptom al boalci, care l-a răpus, mi se 
pare tat paralizie prograşivă. Şi, cum se 
“pune de unii că au căzut în starea copi- 
lăvici, el recăzuse în starea de... ardele- 
nism acut, 


TI i 
TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr, 11 


COȘBUC ȘI VLAHUȚA. ă: 


— ecran cânu i-am cunoscut cu, ambii, re- 
ferenţi la Casa Şcoalelor. Bunul Badea 
Gheorghe fiicea întotdeauna referate fa- 
votubile, pentru tinerii în care descoperea 
o cât de mică scânteie de talent; pe când 
Vlahuţă niciodată n'a găsit vreun debutant 
care să se bucure de cinstea încurajării 
Ministerului. - 

Mi-amintesc odată că am prezentat unui 
Ministru. al instrucției cartea mea „Deştept 
băiat”. Acesta a trimis-o lui Coșbuc să re- 
fere asupra ci. Autorul Baladelor a observat 
că volumul, deşi povesteşte o faptă imo- 
rală si deci w'ar putea fi cumpărat pentru 
Bibliotecile populare, totuşi fiind scrisă 
interesani, găseşte de cuviință că ar mc- 
rita încurajarea onoratului Minister. Mi 
Sa dat 400 de lei, ceeace era o sumă des- 
iul dr însemnată pe vremea accea. Ba mni- 
nistrul mi-a făcut cinstea să-mi ciicască 
şi cartea! 


CRITICII. 


— De recenzii favorabile, m'am bucurat 
din partea lui N. Iorga, Lon Trivale, Ilarie 
(Chendi, N. Apostolescu şi alții. D. Mihail 
Dragomirescu, măcar că potriviuclu-mă vre- 
mii atunci, făcusem câteva glume destul 
de stupide pe socoteala lui, când am scos 
e carte la Steiuberg, mi-a dut v prefață 
plină de laude. Găsesc prilejul să-i aduc 
acum toate omagiile mele pentru dragos- 
tca ce a arălai întotdeauna literaturii, 
pentru toată solicitudinca faţă de scriitori, 
calităţi care-l onorau încă din timpul când 
miniştri, criticii şi oamenii mari ai vremii 
nu €redeuu decât în doi-trei purtători de 
condei, 


DINTE MINIŞTRI, 


-- cel diniâi care a dat atenţia scriitorilor 
si i-a încurajat efectiv sub forma de aju- 
toare, burse, premii, asistenţă la banchete, 
ș. a. a fost răposatul Costică Arion, care 
în afară că era un eminent bărbat politic, 
nu se ocupa vreodată cu heletristiea pra- 
priu zisă. Cl a uumut pe Gâtleanu directa 
la Teatrul Naţional din Craiova, el a aju- 
iat mul! pe losif şi pe Anghel, ela rupi 
cel dintâi xălul de indilerenţă al politicia- 
nilor faţă de Liieraţi. 

Pe atunci, erau consideraţi scriitori de 

către puternicii vremii numai un Delavran- 
cea, Coşbuc, Caragiale şi alţi doi trei. Nui, 
tinerii erau trimişi întotdeauna la plim- 
bare-sau la... muncă, de câte ori solicitam 
o slujbă. ori un ajutor băncese. 
Odată. eram lu teatru  într'o lojă cu 
Goga, Eiftiruiu, Chendi şi alţii. Se repre- 
zenta o piesă a lui Delavrancea, plină «le 
retorism ca toută literatura lui, şi în care 
în actul întâi, pusese să cânte privighetoa- 
vea, şi în al II-lea cucul. La ridicarea cor 
tinei pentru actul IL, am spus prietenilor 
în glumă, eu care eram vânător pasional : 
Să sștăți fraţilor că daci o mai cânta sin 
aciul ăsta vreo pasăre, mă duc suaduc 
pusca... : 


— Apropos. Sunteţi vânălor de marcă : 
ce Da minal către această pasiune ? 


— Sunt mui multe feluri de a înţelege 
vânătoarea ; întâi, când cineva o are prin 
atavism, apoi alţii cari o fac din nceesi- 
tate, ca «dle pildă pescarii şi alţii cari e 
fac din gustul de a da lovituri de sport, 
ca să facă de pildă o mişcare asa zisă 
„pour le beau gâste“. Ştii, sunt unii cari 
la popice când. dau toate lemnele acelea 
Jos, se erei adevăraţi eroi | Și însfârşit al- 












jii cari o fac din plăcerea de a savura de 
corurile de vinătoare: un răsărit sau u 
apus de suare, o baltă, un munte, un tă 
făriş, o moară, ete. Și să exclame ca fetei 
de pension : Ce poetic! i 


— lubiți natura ? ' 


— Destul de mult. Mai mult decât unii 
pocți cari 'şi confecţionează poemele idilice 
in cabinet cu perdelele trase, ori la Capşa, 
în fum de tutun. Adrian Maniu, distinsul 
poct a spus cu ocazia apariţiei volumului ! 
imcu „Pusărea rătăcită“ că vânez mai mult 
imagini decât prepeliţe şi iepuri. 

Am vânat în timpul războiului cu Bră- 
tescu- Voineşti, cu Sadoveanu şi Locusteanu 
ia Podul lloaci. Ceream odată unui colo- 
ucl o căruţă ca să ne ducem la câmp. 

— Da mai Vucte dumnule şi "mpuşcă și 
Neniţi. 

— Păi, Domnule Colonel, i-am ripostat, 
ăia se "mpuşcă mai greu şi apoi nici nu 
se mănâncă... (Mi-a pus la dispoziițe ve 
hiculul). 


-- Ați făcut războiul, se vede... 


— Da, îusă la partea sedentară. Man 
ungajut «de voie la Batalionul de speciali- 
tăşi, al cărvi comandant cra văru-meu. In 
vrice caz, um dreptul să sfidez pe toți acei 
cari wau avut ca sine vezi colonci. 


— Despre coufrafi, ce mi-uţi putea spu- 
ne? 


— Multe şi tutuşi nimic. In raporturile 
cu criticii și colegii de literatură, să fii 
dacă sar putea, surdo-mut. ; 


— Versuri ați scris? 


—- Deloc. Imi pare rău. Unii spune că 
sunt un om de spirit şi cu cred că aș fi 
tăcut poate epigrame. 

— Dar îmi “nchipui că ugreați — totusi 
hoezia ... 


— Nu prea. Viindeă, gândesc cu, între un 
prozator şi unu poet trebue să existe un 
perpetuu antagonism. Ba chiar să nu se 
poată suferi unul paliul. Cine serie și 
versuri şi proză, sfârşeşte prin a nu face 
temeinic nici una nici alla. Mă rog. vorba 
vânătorului  :,Cine alearg după doi ie- 
puri“... 


— Pe care dinlre cărțile d-voastră o pre- 
[uiţi în deosebi ? 


— Pe nici una... Am scris vreo (5 
volume şi mai am gata de tipar alte 
două-trei. Nam curajul să le reeditez, 
Vreau să le revăd. Nuvele vechi de 20 de 
pagini, am văzut că le-aş putea reduce la 
jumătate. Si când te wândleşti că recenzen- 
ţii depe vremuri găseau că stilul meu e: 
[oarte sobru! ia 


TEI AIE E Di Pt 3 SOPRON CCI ID III SE ACE CUR 


Din fumul şi pă'ăzia dela Capşa, ne-am: 
slrămutat convorbirea la una din mesele, 
Clubului lboral de vis-u-vis, de unde con- 
gresiştii se relriseseră cu căleva minule 
mai 'nnuinte. Vorbiserăm trei ore şi sorbi- + 
seră tof cite atâtea cafele şi [igări. 

Unu om de serviciu agila dela o vreme. !] 
un săturoi. No-am ridicat căci ferestrele": 
deschise, fumul din sală şi praful stârnil : 
la picioarele noastre ne da strănuturi de ă 
cumeni gripali. i i 

Ea îi! noaplea. Afară, floicea tulumbei 
lunii, arlăpată din parcuri, slropia Capi ? 
fala cu mireazmă de liliac inflorit... ş 


N. CREVEDIA * ! 


at ciceui Sl Anii iii ii