Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0031

ERE ver suai 


Mul XLV Nr. 31 





And er-car 





28 lulie 19293 
5 Lei 









TEODORESCU G. DEM. 


485. — UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii __ 








TEODORESCU G. DEM. 


Sunt oameni cari, mânâţi de ambiţi- 
uni, se străduese din răsputeri să se 
urce pe cele ruui de sus trepte, pentru ci 
de acoio din înălţimea ce vremelnic 0- 
sa strige contimporanilor şi pos- 


cupă, A „Şi 
terităţui : Vedeţi-mad?, — fără să-şi dea 
seamu, vai, că, odată cu țărâna, se aş- 


terne şi uitarea eternă peste ei, 

Sunt alţii car, nustuiţi de focul sa- 
cru ce arde necontenit în adncul su- 
fletului lor, se Wlăruesc în intregime 
neamutaui din care juc parte său ome- 
mtsi in genere, jiră să cugete o clipă 
ntăcar la câștizual moral sau material, 
în urma sncriticiului ce inc și aceştia 
si elădese, fără vrerea lor, monurntente 
uepieritoare în suiletul” generaţiilor ce 
vin după ei, 

Dinţre aceztia din urmă lace parle şi 
G, Dem, leodurescu, u cărui memorie 
ne simţim datori so slăvim, azi, după 
aproape trei decenii dela trecerea lui in 
viaţa cea fără de sfărșit, 

A căuta să prinzi însă în cadrul unui 
articol redus la spatiul unei sinsure pa- 
suni, figura uriaşă u acestui mare iu- 
bitor şi dănuior de lumină, sub aspec- 
Lul ei istoric, ştiințiiic, filologic şi Literar, 
— ar îi o zadarnică şi de nulă vrednică 
incercare. Ş 

Deuceea, răndurile ce urmează, vor fi 
numai uu contur al imaginci scumpe 
NOUĂ, — rămaănâul ca cititorul să ȘI-O 
înenipuiască în “toată strălucirea, de 
Domnezeu hărăzită acestui mare om. 

G. Dene. Fecdorescu a vieţuit numai 
51 de anu, dar, prin opera ce el neu 
lăsat, va trăi atât cât va avea să tră- 
azcă neamul românesc, pentrucă așa, 
îl impune însăşi trăinicia uperei pentru 
înfăptuirea căreia el au alergat, cu de 
lbină hăruicie, pe întieg cuprinsul pla- 
jumlor româneşti, culegând de  pretu- 
undeni praful de aur din care a inche- 
put apoi cel nui dulce şi cel mai plă- 
cul miresn:ut fagure de miere al limbii, 
al gândirii şi simţirii romăneşti. 

Fără teumă că uşi exagera, — asemăn 
pe G. Dem. Teodorescu cu un briliant 
măestrit slefuit, ale cărui faţele — ori. 
cum Vai întoarce, -— răsfrâng cele mii 
minunate raze luninoase 

In adevăr, cine urmăreşie firul vieţii 
acestui om, rămâne uimit de marile lui 
calităţi sutieteşti si intelectuale, —uriaşe 
forțe condensate întrun fizic de o con- 
stutuție foarte delicată. 

Desăvăârzindu-si studiile la Paris, unde 
1 fost trimis pe cheltuiala Statului, în 
anul 1375, împreună cu Gh. Panu, AL. 
Vanbrior și Gr. Tocilescu, de. către Titu 
Maiorescu, pe atunci ministru al lns- 
trucţitunii, — Gh. Dem. Ieodorescu ra- 
vie în ţară după doi uni de strălucite 
studii, înarmat cu diploma de licenţiat 
în litere dela Sorbona şi cu cele mai 
fvurnouse cuvinte de laudă, din partea 
îvştilor săi profesori,  — autorităţi ale 
ştiinţei trunceze : lgger, Girard, Perrot, 
l.enier, Martha, Fustel de Cculangea. 

Teza lui de licenţă, la Paris, a fost: 
„Cercetări asupra proverbelor române“, 
— Suprem omagiu adus Patriei sale. 

La vârsta de 29 ani, în Ianuarie 1878. 
a fost numit, — prin concurs, clasificat 


întâiul, —: 
română reunite la liceal Sit, 
socul lui 1. C., Maxim, 

lu Octombrie, același an, tot prin con- 
curs şi cu aceluş succes, obţine catedra, 
pentru Zhimba şi hteraturu rumănă la 
liceul Matei basarab, unde a servit ţara, 
cu un devotament şi a destuinicie rar 
întâlnite, — până in cele din urmă zile 
ale vieţei saie. 

in acest răstimp de 22 ani, Gh. Dem. 
Vecderescu unu su mulţurnt să fie nu- 
înâi Proresor la cateuru să, ci, rubit de 
vechea lui pasiune pentru ZiarISuică, 
lăce Să ăpuru „binele puulic, organ 
prin care 1şi impune iuetle sale pe tâ- 
rămul politic, -- uvand tovarăş de mun- 
că pe prietenul Suu hi, Vernescu. 

După ruzbolul independenţei, este sc- 
licitat și pleacă în muimune ulplomatică 
la. t-onstaut.nopole, împreună cu Dimi- 
tie brătianu, spre a trata răscumpă- 
carea prizonierituor, -— iînsarcinare de 
cate se achită cu vrednitie, 

Ales Deputat în mui multe rânduri, 
dezsiașoara o uctivitate din cele ma rol- 
W:Ce ȘI Îbeiăcătoare țării, intrucat prim- 
cipiile pontice de car el era insuileţit, 
extiudeau cu tctul interesele personale 
său pe acelea ce partid 

Culmea iînălţării sale pe scara erar- 
hiei sucrăie, o uunye in anul 1394, când 
Î-se încredinţează conducerea Xuniste- 
ruiui Cuitelor şi Instrucțiunii Publice,— 
sub Preziuenţia de Cousuiu u genera- 
lului Florescu. 

Munca ce a desfășurat el ca Ministru 
al Inserucpunii şi tocul stânt ce a pus 
îz toaă munca lui pentru hincle nea- 
mulut pe care l-a iubit aşa de mult, —- 
sunt o pildă, căreia inchunure se cuvine 
din partea tuturor patruoţilur de eri şi 
de azi, din partea neamului întreg, 

A tipărit, nu mai puţin de .duuăzeci şi 
şase ue lucrări, cu caracter literar, şti- 
tuţific, fisteme, filologic şi politic, — din- 
tre cari amintim, drept cele mai de 
seamă : „Uratto pro Marcello” şi „De 
amicitie” ude lui (cicerone, cari împreună 
cu escerptele din „Amores” şi „lristia” 
lui Ovidiu, an înlesnit cunoaşterea iuiy- 
mei clasice a Romanilor, precum Maaua- 
ele de Prosodie şi Metrică au tacililat 
tehuica versiticării, iar „Istoria, Litera- 
turii latine și „Istoria filosofiei antice” 
(operă premiată de Academia Romină 
în 1594 au contribuit ca tinerimea şco- 
lară să pătrundă abstracţiunile cuprinse 
în operele ue interpretat şi valoarea 
scriitorilor antichităţii. 

4poi: „Poezii populare remâne“ (720 
pâg.) ; „Cercetări asupra  proverbelor 
române”, „Viata si opera lui Eufrosin 
Poteca“ ; „Isvearele  istoriografice ale 
cronicei lui Şincai“; „Viaţa şi operele 
lui Anton Paun”; „Studiul asupra lui 
Varlaara şi Ioasaf“ ; „Dialectele Paleoita- 
lice”, 

La acest şirag de pietre nestemate el 
deren cu sate, cu înfrigurara, să adauge 
incă altele : „Culegere de basme” şi „Is- 
toria cugcetărilur intime. a credințelor, 
a pliceriler şi a suferințelor poporului”, 
— udică un fel de istorie a sufletului 
românesc, desvăluit în toată strălucirea 


Sava, în 


brofesor de limba latină i 


VASILE MILILARU 





































lui, prin mijlocul literaturei poptiit 
asupra căreia el sa plecat vrăjit caz 
supra unei fintâni cu apă dărutoare e 
viaţă şi din care a sorbit cu atâta 
saţiu, fără să isbutească aşi polul 
te ce-i ardea sufletul 

Când împlinea vârsta de 5 du. 
Moara i-a zis: „Destul! — şi la st 
cit dela fântâna fermecată, atât 
scumpă lui, 

Se poale spune deci, cu drept cut. 
că viaţa şi opera lui alcătuese o pu 
de aur, — întreţesută cu un ada: 
colb de pietre scumpe, — care ori: 
cchiul şi încântă sufletul, prin sir 
ciwea ei, dar care sa rupt la jumitt 
sub stativele răsboiului Morţii 

Pentru reeritele sale didactice, a |» 
decorat cu „Steaua României“ și „bi 
plata muncii”: 

Pentru Incrăiile-i literare, istorie: 
științifice, i-sa conferit medalia 
Merenti” cl, I, iar Academia omis 
l-a încoronat cu premiul său, în aj 
1891. 

Hăposatul ltege Caroi i, — înființăt 
în anul 129 rundaţiunea Univers 
care-i poartă numele, — avu în tei 
scânteerea minţii lui GQ. Dem, Ta. 
rescu, crudiţia si puterea sa de nuci 
iinbinate cu caracterul lui mobil și & 
votamentul ce punea t0tileauna în i: 
plinirea datorier sale, — şi îl aa 
Director al acelei Fundaţiuni, — se 
fiiui că tinerii studenţi ai Univenik 
ţii ver avea dela, cine lua pildă dei 
picie la învăţătură şi iubirea de n 

A cunoscut deci cele mai înilte 
rusi, dar îngâămiarea na găsit ini 
Dem, Teodvrescu un prieten, ci ună 
maş al ei. Modest, a muncit mert,- 


sizur fiind că, vzbânzile numai pe: 
muncă se ating, — şi isbânda pe ui 


o durea el, nu era decât ishânda ini 
nele neamului. 

Articole!e sale au fost publicate 
următcarele periodice: „Foaia Su 
ţii Românismul”, „Columna lui Tri 
„Transucţiuni literare şi Stiinţitit 
„Convorhir: Literare“, „Familia, „k 
vista pentru Istorie și Arheologie, 
„Albumul Macedo-homân“, „Revista 
terară', „Ateneu ltomân'”, „Gaze 
teanului”, „Revista Nouă”, „Bine 
blic“, „Arhiva“ şi „Literatură și 
Nnomână“, 

Insă opera care contribue cu cs 
mare piatră de granit Ja măreţul 
nent ţpe care G. Dem. Teodorescu f 
ridicat singur în sufletul neamului 
rezidă în culecerea sa de Poeiii 
lar+, care a necesitat peste 2 ai 
muncă încordată, — operă din in 
căreia se vor adăpa toţi acei iscoli 
ai limbii, datinei si credințelor 
lui românesc, 

G. Dem, Teodorescu a înţeles, 
cei dintâi, că nepreţuitele comori e 
găsesc în aceste poezii. se pot pier 
curger:a vremii În puzderie de aa 
nu sunt culese — şi atunti sa 
dator să pernească în acea dul 
siântă pentru e! pribegie, prin îi 
pile si culmile munţilor. pe nt 
iuncilor, pe spinarea dealurilor și 
poala viilor, — să asculte și să pn 















































“n mura bătrânilor lăutari, din guta 
djanilor, a flăcăilor şi u moşnegilor 
we acele mii de doine, de strigături, 
colinde, de descântece şi de balade 
liuceşti, pe cari citindu-le — Român 
“că eşti, — te risipești în freamătrul la- 
mitlor de grău : pluteşti în adâncul 
Ijiilor albastre, sub cântecul ciocârliei; 
Iiânţi viforos horile, bătutele și chin- 
de; te topeşti în jalea cavalului ; tre- 
“și apuci ghioaca sau arcul la gla- 
"huciuului şi te arunci în valma 
lor cu vrășmaşii neamului; te în- 
sub măreţia codrilor, — haiduc — 
nl din frunză sau risipind o în- 
i pateră de arnăuţi în răstimpul! 
ii [umezi o ţigară, — înțelegând astiel 
Atu esti mlădița unui neam mare la 
șia, dăruit de Dumnezeu cu cele mai 
inmoase virtuţi si atunci, o, atunci, ne- 
Riputându-te stăpâni, — râzi şi plângi 
k bucurie că faci parte din acest neam! 
lată ce comoară ne-a lăsat G. Dem. 
on — aibă-l Dumnezeu între 
i lui! 
VASILE MILITARU 


de vea scale 


Iom istorisi aci un fapt de mică în- 
|panătate în aparenţă, dar care tălmă- 
ile în mod cât se poate de elocvent, 
În caracter înălțător avea G. Dem. Teo- 
doresc: 

Fiul unui pruprietar din Giurgiu, ră- 
ăsuse corisent la materia predată de 
ptolesorul G. Dem. Teodorescu. 

“Evul urma a trece concursul pen- 
ju admitere în școala militară. Cum îi 
dea un singur punct pentru trecere, 
În putea ohține 'cerțificatul de absol- 
Vina liceului, cerut la concurs. Tatăl 
“kiui în cauză, luă recomandaţiile a 
(id personagii de frunte ale ţării, în 
Ihvoarea fiului său, pe lângă G. Dem. 
eodorescu și, sigur că va isbuti, se 
prezintă profasorului cu recomandaţiile 
lspective, 

Mezuitatul a fost negativ, iprofesorul 
jus neînduplecat. Tatăl elevului, 
shit și mirat, se întoarce în Giurgiu 
i ji cercul prietenilor săi povestsşte 
iosuccesul, 

lu vechi amic şi celaborator al lui 
Dem, Teodorescu, se oferă ca protec- 
bi și seria câteva rânduri în favoarea 
ului. Părintele obţine punctul de tre- 
e și, mirat întreabă pe G. Dem. Teo- 
ieseu, pentru ce a rămas neînduple- 
d întă 'cu recomandaţia persoanelor 
jul (e sus puse și pentru ce a fost sa- 
tăcut, la. intervenţia unui om modest. 
ipunsul profesorului a fost: „Primele 
»mândaţii veneau dela persoane puse 
= sus decât mine, în Societate și n'am 
ii si planeze bănuiala că conştiinţu 
Aa sovăit un moment, Acum însă 
pai prezentat această recomandaţie a 
Ji om modest, mai mic decât mine, și 
i înlesmt calea pentru a nu fi pie- 
h formarea carierei fiului D-tale, 
fait mai mult că, în cariera militară, 
aiea trebuință mai mult de ştiinţele 
live“, 


ST 


V, M. 


UNIVERSUL LITERAR. — 484 


1 NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


G. Dem. Teodorescu sa 
Bucureşti, la 25 August 1849. 

Tatăl său Tudor, supranumit Oltea- 
nui, — fiindcă se născuse peste Olt pe 
malurile Amaradiei, — era înteprinză- 
tor de construcţii, 

G. Dem. Teodorescu rămas orfan de 
tată la etatea de 5 ani, a început a în- 
văia, scrierea şi citirea dela dascălul bi- 
sericii Manea-Brutaru, căci în chiliile 
bisericei locuia mătuşa lui, donatoare 
a acelei biserici. Anul următor învaţă 
sub dascălul Georze dela biserica Sf-ţii 
Vcivozi. iar mai pe urmă fu înscris în 
şcoala primară de verde din actuali 
şcoală Stirhey-Vodă. 

in clasele III și IV fu 
tru învăţătură şi muzică. 

Studiile secundare şi le-a făcut la 
gimnaziul Lazăr. In clasele II, III şi u 
IV-u a fost premiat 1 la studiu ca şi la 
desemn. Până la 1867 a urmat studiile 
liceale la Matei Basarab, (sub direcţiu- 
nea văposatului A. Nestor). 

In urma concursului depus la 6 Fe- 


născut în 


premiat pen- 





str. Mircea-Vodă, 5i 


Casa preprie din ; « ă 
unde a trăit şi şi-a scris operile 


Evuurie 1863, a fost numit impiegat la 
Departamentul Cultelor şi Instrucţiuni- 
lor Publice, unde mai târziu era sortit 
să ajungă Ministru. In Mai 1868 obţine 
dipioma da bacalaureat şi se înacrie la 
[Facultatea de litere din Bucuraşti. 

Urmează cursul de declamaţie la con- 
servatorul de muzică şi cursurile uni- 
vevsitare, (sub profesorii A. T. Laurivri. 
lo Zalomit, Ep. Francudi, Ulysse de 
Mavrsillac, V. A. Ureche şi P. Lernăte- 
scu), pe cari le absolvi în 1870 trecând 
cele 3 examene de licenţă. 

La 15 Noembrie 1866 se retrase din 
iuneţiune şi imecu la Ziarul Românul, 
ca corector, reporter şi traducător nână 
la 1570. apoi ca secretar de redacţie şi 
în fine ca redactor până la 1875. 

La 1869 împreună cu alţi studenţi u- 
niversitari. fondă „Societatea românis- 
muiui“, ale cărei lucrări le conduse ca 
cecretar. 

Ales membru în comitetul de redacţie 
al revistei societăţii împreună cu B.P. 
Hasdeu, Gr. G, Tocilescu, Tudor P. Ră- 
dulescu, N. V. Scurtescu și Const. Vucici, 
publică în acea foaie primele sale arti- 
cola între cari şi studiul literar despre 
„ldilă şi Al. Depărăţeanu“, „Cercetări de 
mitolngia comparată“ despre zeii locali, 
genii şi șerpii de casă“, 

La 1872, în revista „Transacţiuni Lite- 
ra! şi Stiinţitice“ de sub direcţiunea lui 
DL. A. Laurian şi Stefan C. Mihăilescu, 


3 publicat viaţa şi scrierile lui Andrâ 
Chonier, Poezii traduse dir Lamartine 
şi Alfred de Musset, apoi un studiu 2es- 
pr orizina şi progresele luxului la Ro- 
ma * în fine numeroase cronici, polemi: 
ce șI urticole de fond în „Românul“, pe 
rtunci sinzurul arbitru şi conducătorui 
«piniei publice din întreaga ţară. 

Deşi scutii ue serviicul militar, ca unic 
fiu de mamă văduvă, la 1871 se înscrie 
în rniliţii şi obiine gradul de sergent. 

Lu 1875, Titu Maiorescu, ca ministru 
al cultelor şi insirurciiunii publice voind 
a trimite în străinătate pe Joi tiveri din 
„Soc. Junimea, tu sfătuii să nu se arate 
pariul, ci să facă acelaş lucru pentrii 
dui tineri din Muntenia în persoana lui 
G. Dem. 'Leodorescu şi Grigore Tocile- 
scu. Cel din urmă se duse la Praga, iar 
ceilulu trei Gh. Punu, Al, Lambrior şi 
G. Dem. Teodorescu, se îniâlniră la Pa- 
ris în Yebruarie 13%. 

G. Dem. Teedorescu se înscrise la con- 
ferinţele şi lucrările scrise dela Saint- 
Barbe, urmă cursurile dela Sorbona și 
astfel prevătit. dobândi licenţa în litere 
în sesiunea din Aprilie 1577, clasificat 
ul 7-lea din 15 candidaţi — licenţă cu 
care veni în ţară. 


A publicat : 


|! Poezii populare române. 720 pag. 

2) Istoria filosofiei antice, 55U pag, o- 
peră premiată de Academie. 

3 Istonia literaturii latine. 

„î) Oratic pro Murcello (Cicerone), 
diu şi adnotări. 

5) Tristinm Eleciae excerptaa (Ovidiu: 
stuiliu și adnotări 

6) De Amicitia (Cicerone) studiu şi ad- 
notări, 

4 Tratat de versitficaţie latină - Prosu- 
ca. 

3' Tratat 
trica. 

9) Introducerea şi progresul 
la Rama, studiu clasic. 

19) Cercetări asupra proverbelor 
mine. — 

11: Noţiuni despre colindele române. 

12; Credinţe. Aatine şi moravuri ale 
pororului român. 

13) Miturile lunare: Vârcolacii. 

1; Viaţa şi artivitatea lui Anton Pann 

35) “Dperile lui Anton Pann. 

16; Viaţa și cperile lui Eufrosin Po- 
teaca : 

17: Biorafia lui Fm. Protopupescu- 
Pache. 

15) Viaţa şi operile lui Andr6 Chânier. 

191 Cronica din Niirnberg (1453). 

24) Peorsanizarea învăţământului se- 
cutdlar şi superior. 

21) Moditicări ia proectul de lege pen- 
tru organizarea intrucțiumi publice. 

22) Foaia societăți ,Nomânismul”. 

eu) Idila și Alex Depărăţeanu. 


stu- 


de  versificațe latimă : Me- 
luxului 


To- 


Lu. 

2%) Meritele hisericii şi prelaţilor ro- 
mâui «lin secolii trecuţi. 

2) Petre Creţul Şolcanul; un tip al 
lăutarilor bătrâni. 

26) Limba și Folklorul român. 





484. -- UNIVERSUL LITERAR 








Po ce Za e 





AL. T. STAMATIAD 


SO NET 


Ş: noaptea mi se-așterne peste pleoape, 
Ai râs de tot. de clipele senine, 
Păreri de rău azi vor să mă îngroape, 


Nu ți aminteşti din clipele trecute 
Nimic, nimic ? e totul o poveste? 

Un suvenir, un vis nu-ți dă de veste 
Iubirea noastră, cele petrecute ? 


Şir acum nu mi-au rămas decât suspine. 
Vitare te aștept, te văd aproape... 
Tu m'ai pierdut, dar te-ai pierdut pe tine. 


Nu cred. o licărire tot mai este... 

Și inimă şi minte dacă-s mute, 

Te ju, desigur ele-au fost vândute, — 
Sunt daruri sfinte, nu se vând aceste ! 


HEIDELBERG DE TOTDEAUNA 


Ades, când amintirile se ţes în limpezimi de lună 
Şi mă cuprind sfâşietor în plasă de morminte, 
Mişcat, mă 'ntore în Heidelie;g, ca să depun con 
Cernită, pe iubirea mea rămasă în cuvinte 


In Heidelbergul vieții de student, mi-ai apărut lumină 
Nestinsă 'n nopți pustii, cu nori de întuneric, 

Și te-am iubit în adieri de-arginţi cu lună plină 

Și m'am simţit prea fericit, în visul meu feeric. 


Căci Kety... Mimi... Zoe... nu mai sunt de mult 


Dar anii au trecut în sborul lor mătâng, înir'uaa Ay a. 4 
Jar-eu, ivit în amintire, spărturile le-ascult, 


Şi el rămase doar în noi, o amintire scumpă. 
Arar aroma pariumat "a lui, de totdeauna 
Mai licăreste în adâne, aproape st irumpă, 


NUMA CARTIAM 


RĂSĂRIT DE SOARE LA MARE 


Și alunecând pe-o rază, 


Umed, soarele se-arată 
Pe poteca-i de rubin, 


Licărind pe-un vârf de val. 
Intr'al liniştei răgaz, Peste creste aşternc-un şeal S'a urcat pe cer deplin, 
Se desprinde o blândă rază De jeratic, Parcă "'nnoată lar acuma, scânteecază 
Din talaz. Inspre mal. n stg 


Apa mării, lim, visează; 
i)ndele-s ca în extax. 


Biărei lăsate lângă maluri. 

Când şi când, sfios, tresar,. 
Şi azvârle înadins Intr'o luntre, mai spre far, 
Foc pe unde şi se sue Se avâniă ?n zbor pe valuri 

Es înşi:. In cuprins. Un 


ALEXANDRU ALLANII 


Lasă'n urmă-i cărărue 


Luciul se trezeşte iute. 
Ca un arc de foc încins 


Peste valuri de safir, 
Trece-o boare de zefir; 
Din adâncuri, raze, sute, 


ETERNITAS 


Stăpân pe tot întinsul seninelor hotare 
Senin asemeni celui atot-stăpânitor 

Privese cu ochi de ghiaţă — tăcut — în depărtare 
Precum o stea priveşte frământul din izvor 


Pe unde creşte ziua — din bulgăr de lumină 
Şi noaptea împleteşte dantelă de ninsoare 
Ca o mlădiţă frântă şi smulsă din tulpină 
Mi ain aplecat genunchii în capăt de cărare. 


Mi-am sfredelit colibă şi-am înflorit grădină 


Din zâmbete — vândute pe-o clipă de uitare 
Și gândurile — roiuri de harnică albină 
Le-am cuibărit — cucernic — în fiecare îloare 


Ca lebăda — când simte că viaţa i se curmă 
Impovărat de greul argintului din frumte 
lalănţui: nemurirea — în cântul cel din urmă 
Pe cena mai naltă culme — din cel mai mare munte 


TR. LONESI 






















































"Intre multele și păgubitoarele ciudăţii 
a» firii mele se află una pe care trebue 
îi excentez şi s'o privesc drept binefăcă- 
pre. De când m'am pomenit,  ni-au 
int dragi cimatirele. Sa întâmplat că 
frimul cimitir pe care l-am cunoscut era 
incolo de şanţul ariei noastre. In satul 
ne natal, locul de obstească şi vecinică 
jihnă se păsea, cu biserică cu tot, lâri- 
curtea bosrească, — vechea gospodă- 
ma unui fost schit de călugări. Acest 
tinitir a trezit primele mele reverii și 
aa chemat ln întâiele mele plimbări 
snauratice In acest loc tăcut şi prididit 
“hilării, am pus întâia oară, mirarea, 
fizlețea şi negrăita răscolire a sufletu- 
hi'pueril: faţă în faţă cu concepţia re- 
lgioasă asupra morţii, aşa cum mi-o 
iideau teologia satului şi convorbirile 
dai cu Duhovnicul Mihai. 

“har adevărate progrese în teologia es- 
mtolosică, adică privitoare la chestiuni- 
led dincolo de mormânt, n'am făcut de 
til cu prilejul unui somn bizar. în care 
aităzut o femec tânără din sat. Femeea 
acesta, întrun semn nefiresc de câteva, 
plămâni un samn extraordinar, fiind- 
dera un fel de extaz de profeteasă și 
Pb vizionară) ne-a, comunicat, din împă- 
ia morţii, uin:itoare informaţii asupra 
uturor răposaţiior satului nostru, 

Hut ce-am plecat din lumea mea ru- 
ră — superior de simţituure și de acce- 
Ali misterioaselor etluvii de dincolo— 
im rămas multă vreme dezorientat și 
norant, Nu-mi venea, să mai cred şi să 
mai admit cele ce ştiam de acasă, dar 
d mai găseam, iar mediul cel nou, ni- 
mic compensativ și valabil. Lumea o- 
faelor, din punctul de vedere al înţe- 
iuni asupra morţei, stă mult mai 
is şi mai trist decât lumea ţărănească 

Alunul, in vijelia absurdă a vieţii oră. 
enești și mai nainte de a începe studiul 
tințelor spirituale, am rămaa credin- 
0 cărărilor cimitirului. Necropola a 
otpentru mâne prima dăscăliţă de teo- 
pgie, 


“Pe această, veche şi statornică realita- 
i sufletească, am deschis eri porţile de 
iale unui ci:nitir dela marpinea Ca- 
alei. Parc imens și (cu oarecare com- 
jetenţi spre cor.fuziune) ai zice: parcul 
inu institut botanic! Mii de plăci, de 
iilpi și de inscripţii explicative! Ce 
ante rare, ce arbuşti bine mirositori. 
trandafiri balsamici suni răsădiţi, în 
uidina aceasta, ca să fie nevoie de atâ. 
lea ețivhete. cu litere de aur. pe mar- 
mu albă şi neagră ? 

“Sirmani de moi, fiii lui Adam şi ai 
jitemului original !... „Țărână eşti şi 
nțirână te vei întoarce !“... (Geneza 
119). Nici trandafiri, nici palmieri, nici 
adi, nici flori exotice nu sunt nomem- 
iale pa aceste table şi pe aceste monu- 


= 


rmente, ci deşarte şi apuse existmţe o- 
m+neșşti, ci nurmne, şterse aproape de pre- 
tutindeni, şi rămase numai aci, în cimi- 
tir, .. 

Fste lecitimă şi înduioşăteare această 
ultimă deşertăciune a inimilor noastre! 
Este sfâsietoare și splendidă, când cel ce 
ridică mauzoleul, boschetele şi vetrele de 
flom este mama sfâșiată. sau logodnicul 
dezolat sau tatăl răpus le durere, — Dar 
de atâtea uri inscripția funerară are in- 
tenție comercială. florile întreţinute ru 
cheltuială sunt flor' de galantar, iar mo- 
numentu! întrez este un exterior canun 
de pocăință al unei văduvii prea grab- 
nic ce ns:late. 

De aceea. privesc şi prefer mormintele 
nodeste san uitate. Aici, suntem în faţa 
unor situaţii cari nu mai mint. Sărăcia 
nu se mai deghizează și uitarea şi nepă- 
“area au drerturile şi puterile ler uriașe. 

In latura aceasta. se odihnesc — pe 
zece ani — cei ce au ajuns aici din nă- 
„raznică întâmnlare, sau cei de tot să- 
raci, sau cei uitaţi cu totul, sau cei lă- 
saţi deoparte până la revenire din 
depărtate călătorii. 

Dar, la urma urmei, tnt acest usor 
proces de aparenţe nu adaogă şi nu 
schimbă nimic din taina infinită pe care, 
'radiţicnal și aparent, o ştim îngropată 
la doi metri subt picioarele noestre. Im- 
părăţia limitrofă, pentru simţul comun 
«i eronat, stă la această. depărtare, de 
fiecare dintre noi! 

Există, între aceste mii de morminte, 
unul către care vin, cu gândul, cel pu- 
țin în fiecare scară şi în fiecare dimi- 


UNIVERSUL LITERAR, — 495 


IMPĂRĂȚŢIA LIMITROFĂ 


de GALA GALACTION 


neață. Dar da cercetat aevea — după le- 
vile actualei noastre condiţii pământeşti 
— nu l-am mai cercetat din celălalt an. 
Il regăsec, pierdut în iarbă şi în demo: 
craţia funerară, domnitoare în acest colţ 
al săracilor şi al uitaţilor. E o simţire 
amestecată şi inefabilă care mă  înco- 
voaie deasupra acestei pietre cu nume 
clar.. 

Evident. dacă nici tu nai mai venit, 
cine altcinuva era să vină !... Răzoraşul 
din anul trecut şi dim cei de mai înainte 
şi-a, irosit forma şi răsadurile. larba vi: 
guroasă năpădeste şi şterge industria a: 
nilor trecrţi.., 

Aci ulătnri. dincoace de cărare, esto 
locul de odihnă al unei familii. Cel pu: 
tin două rmorininte — cu două candele 
cari ard —- stau subt florile disciplinate, 
cu rigla şi cu foarfeca, și adăpate zilnic. 
Comparaţiu mă prinde ca într'un lat și 
mă complică... i 

Pidic ochii și privesc în juru-mi, pri- 
vesc în văzduhul greu norii gata să se 
scuture de ploaie şi. spre orizont, spăr- 
vurile liminoase ale altor evoluţii depăr- 
tate... 

Plutim in taină şi suntem mereu la 
începutul unei Apocalipse întârziate, 
Destăimuirile zăbovesc, cerul rostogolește 
simbol după simbol şi inima noastră în- 
cepe să-şi recapituleze tristeţile-i şi de- 
zamăgirile-i etermme. 

O bancă stă, între cele două candele 
aprinse O sentinţă este scrisă pe spăta- 
rul ei: „Ședeţi puțin şi la noi!“ 

Mă gândesc şi răspund: — Chiar acum, 
nu ; dar fcatte de grabă şi cu mare ne= 
răbdare !.,, 





C. VLADESCU : Țărnmul mării 


486. — UNIVERSUL LITERAR 


PĂŢANIA DIN IANINA 


Logotăinul Tăuşan, al lui Grigore Ghi- 
ca-Vodă află, întro bună zi, că poveistea 
cu nevasta dumisale Raluca, ce fugise 
cu grămătienul Prichinidel, fusese făcută 
sidoma întrun fel de vicleim şi înfăţi- 
şată în grădina lui Uscatu, la Iaşi, de că- 
tre Fumdulea şi alţi măscăritei de teapa 
ui, subt numele „Păţania pasei dim Ia- 
nina“. 

Nu ewa întâia blestemăţie a comiedian- 
țului. Acesta mai pusese. la cale câteva 
drăcovenii, împotriva boerilor ţării, unde 
le arăta fohurite textip-rri dim viaţa lor, 
dar să se agate ef tocmai de cinstita 
barbă a marelui logofăt, nu și-ar fi în- 
chiipuit nimeni. 

Deaceia, într'o seară, slujitorii lui 
Tăusan puseră mâna pe Fundulea și 
pe ai lui, tui-i legură și ni-i trimiseră 
la răccare. hotărindu-se spânzurarea lor, 
dacă Măria Sa va îngădui aceasta. Fun- 
dulea nu voi să-i spună. cu nici un chip, 
cine-i scrie acele povesti blestemate. In 
aceiaşi vreme. mai umblau prin laşi tol 
felul de stihuri în cari Vodă era făcut 
cu ou și cu oțet. L.ozofătul stia cine fuce 
“doinele acslea și repede, dădu poruncă 
să 1 se aducă Pacomie. un călugăraş 
din niânăsticca Neamţilui care în loc 
să vadă de csle sfinte la mânăstire, îsi 
pierdea vremea pe la Iaşi, prin bălciuri 
şi prin crâșrue. 

Il găsiră pe bietul Pacomie și mi-l 
pofiiră legut fodeleş în înța Luminăţiei 
sale. 

— Bine măi demone. măi popa dra- 
cului, de actea mi te ţii tu? 

— Da ce am făcut. 'nălţate? 

— Cum ce ai făcut? Damn grădina lui 
Uscatu ce căutai? 

— Am fost si eu să petrec la come- 


diile lui Fundulea. 
— Aha !... Ai fost să petreci dumnea- 
ta. Mi te-ai dus să râzi de mine, hai, 


de scorniturile împotriva mea, ? 

— Du. n'am fost singur Luminate; A 
mâi fost a n'ulţime de lume... 

— Zi, mărturiseşști că tu eşti cu pri- 
cina?! ! 

— Adicătelea cum sânt eu cu prici- 
na?! 

— Tu mi-ai scris batjocurile care le 
face Fundulea ? 

— Ferit-a Sfântul! Să mă trăznească 
cel de sus lInălţate Logofete! Vai de 
mine |... 

— Da împotriva Domnitorului cine 
mi-a făcut stihuri? cine le-a țintuit în 
copaci şi la crucile din răscrucea dru- 
murilor, cine le-a răspândit în mulţime, 
cine-a 'nvătat pe Jăutari să le cânte! 
hai? 

Pacomie se făcu galben ca turta de 
ceară. Zadarnic i-ar mai fi fost să tă- 
găduiască, preaii vorbise logofătul pe 
șleau, rrea-i cunoştea isprăvile din fir 
până 'n aţă. 

— Da ce crezi tu, măi popa dracului, 
că noi dormim ? Mă. noi le știm pe toa- 
te !... Hai repede, spune că tot tu ai 
scornit Păţania Pașei din Ianina?! 

— Să mă bată maica Domnului, Sfânt 
Ilie să mă trăznească dacă am scornit 
eu. De stihuri nu zic ba. eu le-am făcut, 
eu “le-am ţinturt spre citirea tuturora... 
Stiu prea bine -că din astea moartea mi 
se trage, de aceea uşor mi-ar fi să spui 
că tot eu făcui ş pe Pașa, că altă pe- 
deapsă. nu să mi se dea. Dar mă jur 
pe sfintele icoane că de asta nu sunt 
vinovat... 

In fața mărturisirei lui Pacomie cam 


că el era dușmanul ascuns a lui Grigore 
Vodă, Logofătul n'avu ce face şi-i scrise 
osanda de moarte. 

— N'am ce'ţi face, băiatule.... Eu te-aş 
[i isrtat, dar Vodă nu iartă. Pcate însă 
că ar fi o sciipare pentru tine dacă ne-ai 
da de gol pe ormuul lui Fundulea, cărtu- 
rarul ce-l îmbie să ne terfelească... 

— Nu'l stiu şi chiar de laş ști nu laș 
spune, că de sireang tot nam să scap! 
răspunse  Pucomie carele, văzându-se 
prins şi osândit, îrcepu să se obrăzni- 
cească. 

-— Prea bine! zi bun rămas vieţei, că 
nu mai o hoapte mai ai de trăit! 

— Să-mi fie de bine! Tu măi logo- 
fete, să mai tot aj o sută de nopţi. Ce 
Mi-e » sută, ce mi-e una!?,.. 

— Iasi afară. obraznicule! Ţipă Tău- 
san. rosu de mâinie, văzând atâta ne- 
rusinare. 

Inainte de a-şi pume ţidula pe cartea de 
moarte a călugărasului, Grigore Vodă 
ceru să-l vadă. 

Pacomie intră în odaia Donmenscă fu: 
dulindi-se, măcar că-i erau mâinile le- 
gata. 

-— Deslegaţi-l porunci Vadă, şi eșiţi! 

Slujitorii cam miraţi, Hesfăcură din 
funii mâinile osânditului şi se strecura- 
ră afară, în vârful picioarelor. 

Cum se văzu slobod, Pacomie se uită 
împrejur. alese tin ochi divanul cel mai 
împodobit se întinse în el fără nici o 
sfială, parc'ar fi tost văr bun cu Dom- 
nitorul, 

Grigore Vodă. sta în picioare în faţa 
lui şi-i zise, fără mânie: 

— Stii în fața cui te afli? 

— Da fireşte, da fireste! 
Pacomie avale. 

— Nu ţi-e rușine, să te porți aşa?... 

— Nu mi-e rusine, că mâine diminea- 
ți o să-mi ciugulească ciorile ochii. așa 
măcar odată să stau şi eu împărăteşte 
şi să fiu una cu Măria Sa, 

— Bine. Stai cum îţi place. Dar răs- 
punde drept le tot ce te voi întreba. 

— Ba nu, co să răspund strâmb!... 
rânii Pacomie... Am să răspund drept 
de o să te miri si tu, Măi Grigore bă- 
iatule !... răspunse călugăraşul, tot mai 
obraznic. 

— Tu ai scris doinele și jelaniile îm- 
pctriva mea ? 

— Pe toate! 

— Si ce spun acele doilne? 

— Nu ştii? 

— Nn, 

— Păi spun așa că să-l ia dracu pe 
Măria Sa, că de când a venit el în țară, 
toate merg pe dos. Birurile au sporit. 
Bolile şi sărăcia bat în bietul țăran de-l 
snonesc, iar Vodă şi cu sfetnicii lui îl 
jupoaie și se 'ngraşă pe seama lui. 
Dreptate nu mai este, că 'mnărtţitorii 
dreptății iau mită si o împart cu Vodă 
de care nu mai poate scăpa ţara de rie- 
voi și de recaz! Asa am zis, şi aşa zic 
şi acum în ceasul morţii. 

Griaore Vodă asculta pe Pacomie şi-şi 
răsucea vârful bărbuţei tinere. 

-- Păcat că n'ai aci nişte lăutari că 
ți le-asi cânta, Cântate au mai mult 
haz stihurile mele :.. mai zice popa. 

— Nu e nevoie. răspunse Grigore. Lo 
cunosc, Si tocmai de aceia te-am rhe- 


răspunse 


mat la mine. Te-am chemat Pacomie 
să-ţi spun ci nai dreptate!... Nu Pa- 
comie. nai dreptate! 


Domnitorul vorbea liniştit. Avea ochi 
Hlânzi și un glas dulce și trist, care te 
răzbea la inimă. Privindu-i faţa sear- 


de VICTOR EFTIMIU 













































bădă, ascultându-i vorba cuminte, li 
bacomie îi fu milă de Voevod, 

— Parcă nur fi aşa, de grastişiii 
el în gând. 

Si fără să vrea se ridică în pitiat) 

— Stai, îi răspunse Grigore, în 
xându-l usor de umeri. 

Apoi urmă: 

— N'ai dreptate... Nu eu sunt pre 
necazurilor voastre. Eu din potrivi, 
vreau tot binrie, iubesc mult pe sili 
că el e puterea, cinstirea și nidili 
ţării. Când am venit la Donnie, 5 
mai tăiat din biruri. Nu e vina IA 
dacă mai târziu dările au crescut, Bi 
jur pe lege că nam luat mită nicioli 
că dreptatea mea e dreptatea aderi 


— Atunci de ce merg prost toat: 
qară, Măria-Ta? ] 

— Fiindcă între popor şi mine, eh 
dul sfetnicilor mei, zidul hoerilor!, 
ce fac eu pentru cei mulţi se lovește 
împortivirea lor. Si nu se Împolbți 
pe faţă. Pe faţă primesc cu umili 
ce le spun eu. Dar cum întore eus 
tele se schimbă si poruncile mek; 
u fost alb, se face negru. Dau 0 leg 
folosul mulțimei și legea se schimb 
ponos. Iar sfetnici mei spun că așa 
poruncit eu In dosul numelui maj 
fue ci sivsuri treburile. In toate tita 
siile lor, nă amestecă pe mine, 

— De ce nu dărâmi zidul acesta, 
ria-Ta * 

—Usor de spus părinte, dar 26 
făcut! 

„Dacă "nlături pe sfetnici de az, 
trebui mâine să'mi cant alţii. in 
rândul boerilor. Că'mn ţara asta ni 
pomeneşte ca un cm din prostime 
se urce până la divan. Toate sunt 
boerilor, pentru boeri sunt toale, d 
nu e Tăusan o să fie Păusan,ji 
una mi-e. lar dacă aș vrea să fie 
mare, dacă ma'și da pe față căsul 
împotriva lor pentru popor, i-oși dă 
pe taţi boerii și nu știu ducă mlş 
tea scăpa capul! Nu părinte, n'a (6) 
tate! 

„Eu stiu ce vă doare pe toți. căy 
sunt cm al nământulmi. ca vei. 
am plecat dela mine din Skipăria 
prin sând nu-mi trecea c'am să ajun 
odată Domnilor. Mă duceam să call 
lucru la Starohul, să muncesc pe vita 
rabie grecească: norocul meua îns 
m'um întâlnit în drum cu un alte 
naş, de neam turcesc acela care-s 
cea şi el la Stambul, după lucru, 
destept. că n'a trecut mult timpf 
ajuns mare vizir: şi-a adus amin 
tovarășul de drum. din  melez 
skipetare și m'a trimis Domn zl 
dovei, Alah să-l ţie pe slăvitul Ki 
[i 

„Si 'n țara voastră pe care ami 
git-o mult pentru pământul ei bu 
pentru oamenii ei nr:mitori, an 
mute care nu-mi plac. Si am val 
schimb cele rele. dar mi-e arcu 
Sin loc de vorhă bună, mam ah 
doinele tale Părinte Pacomie, cu 
celor mulți si cu marea, mea sirigu 
în miilocul boerilor! 

Aci i se părv lui Pacomie ciol 
mă lunecă pe ohrazul alb al Mării 
și i se strecoară'n barba neazri, 

Fra minunat. foarte călusărul 
venea să creadă urechilor. Işi Înă 
că Voevodul e un om asnru, Îi? 
tor al celor mulţi și umiliți, un 
însâmfat care nu vrea decât săşi 
visteria pe seama norodului, un 


chinuri un bhutor de sânge.. și când 
m diduse peste un om blând si umi- 
i care visa fericirea supusilor săi și 
îme se alnvsa numai cu nedrentate și 
mrecuno<tintă din nartea tuturora. ” 

— Iartă-mă, stăpâne, iartă-mă !.. în- 
tn Pacomie, 

— Nam de ce să te ert. părinte. Sfin- 
țata ai spus ceiace ai crezut, ceiace 
mile inntă lumea. Ţi-ai primejduit via- 
2 în ceasul când te-ai hotărit să strigi 
brirul, Frumos? Frumos! asta în- 
saenă că esti un om drept. pe cara 
“iantaten, îl wăscoloste, Lauda Sfân- 
îi tale, si vai mio că nam stiut să 
i arăt Moldnventlor mei în altă tu- 
ini în luraina mea adevărată, !... 

— Păcut că sunt ocândit la moarte 
tai sti cu acuma ce să spun în cânte- 
la mele! 

— SI ce ni pune în cântecile tale, pi- 
iri de ni fi csândit? 

— Aşi pune dragoste peniru Domnul 
meu. si ură pentru cei ce fl înconjoară! 
sriză Pacomie cu foc în alas și rosaţă 
 cbraz, 

— Să te ferească Dumnezeu, meştere.. 
hm puint câvti în toată voia până 
acum. a fast fiindcă. te ugățai și de mine. 

„Berilor e place ca eu să iîsnăsesc 
î fata celui mulţi. năcatele lor. In ziua, 
ns când te-o maste nencrocul. când 
ta îndemna necuratul să to nzăți de 
i sa afâvsit cu tine, meșstere stihuitor! 
„In trei ecasuri te lezeni cu un streang 
e căt, 

- Ra Măria Ta, iertă-mă.. Si Fun- 
îles Comedianul îsi hate inc de ei și 
WA că-l lasă în pace. Dăunăzi, în gri- 
fină la licentu sa legat piuă si de ma- 
ml losoiăt Tăusan — și na crâcnit 
nmeuzi, Fundulea, îşi poartă. trufia nrin 
şi fără să-i pese, de parcar fi neno- 
N imbrchosului ! .. 

la pomenirea lui Fundulea, Grigore 
Va zârihi în bărbuţă. 

- Te pomenesşti Pacomie, te pome- 
„ati că ticălosul o fi având vr'o întă- 
it din Stambui. de nu-i pasă nici de 
para logofăt Tăuşan! 

— 0 fi ceva. Măria Ta, că alminteri 
m mă domirese.! 

- Bre Pacomie, poate că vi se pare 
m, dar cornecdiile lui Fundulea nar 
Îi tocmai, tocmai din viaţa boerilor no- 
EL 38 

— Da d> uude Măria Ta cu orhi și 
x mrâncene !., 

Au mul haz. Doamne, dar le lip- 
tava. cântecile. Mă gândeam alal- 
ri seară. ce păcat că nu e serriinat 
bici pa cala si câte un cântacel! în jo- 
n) lui Fundulea. Numai vorbă și iar 
wbă, i se urziște omului!.,, O leacă «le 
melodic nar strica ?... 

— Stii una Mestere ? Ce ar fi dacă ai 
kre tu cântecele lui Fundulea? Poate 
cel ce-i serie operile nu se pricepe în 
“Uri 

- Cu dragă inimă, Măria 
mure?! 

— Uite. peste o lună, Fundulea si cu 
iii, o să înfăţişeze o nouă comedie, 
m îndrăzneață ca tcate: Turma fără, 
tor. E înpotriva Mitropolitului, O să 
arce hine !.,, zise Grigore Vodă, îre- 
Awlu-si mâinile, cu ochii într'o lumină 
+ fulger. _ i 

- Măria Ta. Măria Ta, ce-mi trece 
mia cap? întrebă. Pacomie repede... Nu 
»ma cărturarul care serie pentru co- 
udianţ ai fi însăşi Măria Ta? 

— Si de ce nn? 

- Una ca asta nu se poate, Iloamne!,, 
- Ai Si vezi că, se poate! zise Vodă. 
+Mtu de trei ori din palme, De după 
we perdele în preșuri se ivi Funduleu 
ge se ploconea adânc, 














Ta, dar 


UNIVERSUL LITERAR. — 487 


POEME IN PROZĂ 


NOCTURNA II 


Cascantă de umbre necre carte noaptea 
peste vârfuri și peste aconerisuri şi ni- 
meni mu-i aurte sgomotul, sau nimeni nu 
ij! îmtelege, desi undeva. derarte de tot, 
parcă în at etaj al lumii. ea trezeşte um 
ecou tainic — ca un resret, 

Luna. femee frumoasă, poartă doliu 
mare, căci un nor necru. străveziu, 0 
acoreră de tot, ca un zăbranic des, mis- 
cat de vânt. 

Dar e atât de rotundă luna— ce prim- 
țesă nu i-a imvirtiat linia ? — încât nu-ţi 
vine să erazi că i-ar fi murit cimeva.! 

Cânele urlă fals. ca um actor rmost, ce 
ar înceren să-i imile vocea, înlr'o me- 
lodromă în care e nevoe de semne nre- 
vustitoare : plonii nar sorcove uriase: 
vântul rlihue indiscret peste tot ca un orb 
imaterial : din tavemă se zvomeşște 0 ro- 
manţă la modă, amestecată cu vin. cu 
fum de tulun prost și cu miros de ra- 
vhiu colorat — ca întrun creer de heţiv 
sărac, 

„„Lar Srăierul, îndâriit, flueră într'uma 
v» o protestare în potriva sreclacolului 
plătit cu sănătatea nopţilor sale şi jucat 
de naitură întrun chip atât de puţin în- 
teligent ! 


NOCTURNA II 


Noaptea cade cu un balot imens de mă- 
tase neagră, rostogolit dim vârtul unei 
scări uriaşe. (Din mătasea nopţii, poeții 
işi fac cravate exagerate şi fetele îndnă- 
gcdsite, rochii de doliu înnainte ca ago- 
nta iubirii lor să fi luat sfârşit), 

Vântul are respiraţia intretăiată — ca 
3! cum sar fi îngrăsat prea mult. Frun- 
zile teiului uriaş de deasupra mea, se 


-— Fundulea, întrebă Vei, vorbeşte pe 
față cine face comediile tale? 

—- Cine altul diceât stăpânul meu, Gri- 
uore Vodă Ghica! 

-— Cu banii cui umbli prin țară şi te 
înfăţisezi ? 

— Cu bani Măriei Sale! 

-— Cine te scapă re tine de necazuri? 

— Măria Sa; 

—- Ai văzut, părinte că se poate? zise 
vaevndul hohotind de râs 

„Fundulea, urmă el, rată aci un to- 
ariis nou: părintele Pacoriăe, care face 
doinele împotriva mea... 

„Nu-l plesni. că ne-am răfuit și ne-am 
iertat. Se dă de partea noastră. Are să-ţi 
facă stihuri melodioase pentru Mitropo- 
litul "Teodosie. Na punga asta cu sgal- 
beni. E DI e 

„Impărtiţi-a frăţeste si lucraţi cu spot 
Daata că numai aşa vom izbuti să ma" 
schimbăm năravurile boerilor nostri şi 
să muncim în voie pentru binele scum- 
pei noastre ţări, Dumnezeu să ne ajute, 
fraților şi păstraţi taină mare ca şi pân” 
acum! 

Griavre Vudă Ghika întinse oamenilor 
săi amândouă mâinile, 

Ii se aplecară şi le sărutară cu tr- 
“iință 
„— Si acum, duceţi-vă, că vin înălța- 
UL e ? i 


L 
scutură din delicateţe : ca să mă lase să 
văd luma, 

Ah. Luna din noaptea asta, nu e actri- 
ță. care a creiat rolul; e o începătoare, 
care o dublează dar care îi dă o inter- 
pretare nouă ; o elevă care şi-a întrecut 
maestra ; Luna din noavtea asta şi-a le- 
pădat banalitatea și încărcătura mitocă- 
nească de aur și donintța curaghioasă de 
a maimuţări figura oanomească și petele 
de carneală srălăcită cu care au stiropit-o 
poeții nenorociti si pictorii nroşti, 

E cea dintâi Lună adevărată —— toate 
celetalte au fost năzuința către aceasi î- 
deal artistic, za 

Și când mă gândesc că mâine, poale, 
vu răsări o alta cea de rtemult, cea ve» 
che. Ah, mâine! De acesa, departe, un 
dulău urlă atât de fioros, 

Pentru noaptea de mâine as avea ne- 
voe de um câvlie uriaş, cu care so agăţ 
zdravăn şi so dau jos de acoto — dacă 
vo fi alta, 

Pentru noavtea de azi, mi-ar trebui a- 
rivi, ca să mă înnalţ până la ea şi să-i 
mângâi perfecțiunea. conturului, (Adesea 
idealul antistic se confunidă cu idealul 
simţurilor), 

„In drum, Străjerul, a înpuscat pe un 
necunoscut pentrucă n'a vrut, să stea. 
(Călătorului îi sade bine cu drumul), 

Acum, Străjerul. tâmpit, se întreabă de 
ce l-a împușcat, (Dacă mortul ar umbla 
încă. animalul si-ar aluce aminte !) 

„„Detunătura era absolut necesară : ca 
să destente din sotrmm pe cei cari. altfel, 
ar fi picaahut prileiul de a vedea Luma 
din noaptea asta. Bine u făcut Străjerul— 
fără să stie, 

Colo, departe, ar fi nevoc de o nouă. de- 
tunătuură, ca să deşziepte pe cei ca doru 
în neştiinţă, 

Impușcaţi pe Străier! 


CONST, RIULEȚ 
i iz Pie e ui 


Fundulea sări de după perdele, iar 
vo Paconiur îl scoaseră slujitorii toemm 
cărul intra sfatul pe care Grizore îl primi 
cu aceste vorbe: 

— Pragi bueni, ticălosul de PaccmIe 
se pocăeştu. şi l-am iertat. Cât despre 
Fundulea comediunțu mi sa dovedit că 
întalevăr vicleinivrile lui sunt tălmă- 
vite din alte limbi, aşa că nu privesc 
pe nici unul din sfetnici mei iubiţi... 
iertaţi și Dumneavoastră, cum l-am er- 
lut si eu pe Pacomie ui să mu ne mui 
supără pentru nişte nimicuri! Sânteni 
prea sus, fiecare, si noroiul svârlit da 
nişte mojici nu ne poate atinge! 

Iar bovrii, în frunte cu Mitropolitul. 
dădură, din cup, precum că așa e! și se 
usezară fiecare la locurile lor, si puseră. 
tare. la. cale, cum se cuvine unor sfetnici 
luminaţi si de tină nentinaţi! 


CONST. RÎULEŢ 











488. -. UNIVERSUL LITERAR 


ACTIVITATEA UNUI ROMÂN IN ITALIA 


Zilele din urmă ne-au adus 0 vie du- 
rere. Unele ziare italieneşti au găsit pri- 
lej să na nedreptăţească. Iar durerea 
ne este cu atât mai mare, cu cât iubirea 
ncastră penru patria mamă a neamului 
şi pentru fraţii mai mari de pe malurile 
Tibrului nu este fruatul calculat al chib- 


zuirilozr politice trecătoare, ci este o ne- - 


voe organică a sufletului românesc. Dar 
se vede că în Italia sunt încă prea muiţi 
cari nu ne cunosc. Vom fi socotiți încă 
de muiţi drept un popor oarecare, cu 
pretenții de vagă latinitate, amintită în 
ocazii solemne, un fel de pretinsă rube- 
denie scăpătată — şi atât! Alţii, oameni 
politici, informaţi poate din belşug des- 
rre alte popoare, nu au ajuns încă să se 
convingă că suntem un popor cu indivi- 
dualitate şi cu aspirații proprii, cari da- 
că ar fi sludiate serios. s'ar dovedi că 
sunt paralele și în nici um caz nu con- 
tracii cu aspiraţiile fraților mai mari. 
Avem acelaş teraur de păstrat şi aceeasi 
menirea istorică, Tocmai de aceea, Ita- 
iienii cari au avut yailejul Să me cu- 
noască, se simi înrre noi acasă. Işi în- 
suşese comorile noastre culturale, ne a 
preciază arta, ne srmijinesc în toate o- 
saziile. Dar numărul acestora este încă 
deslul de mic si comice acivi'ate desfă- 
surată pentru a face cunoscută ființa și 
calităţile de orice natură ale poporulu' 
rumânesc printre Italieni, trebue remar- 
mată şi sprijinită, Si desrre o astfel de 
activitate, modestă în mijloacele ei, fără 
capitole bugetare oficiale, fără rapoarte 
răsunătoare, vreau să vorbesc, Căci dăr- 
nicia statului pentru proragandă peste 
hotare, foarte rare ori a dat roade cari 
să tragă în cumpănă, Dar sforţările i- 
nimosultui profesor Claudiu Isopescu — 
căci de ed este vorba — rodesc din bel- 
şug. 

Sunt vre-o şase ani, decând a plecat 
la Roma pentru stadii. Dar odată stu- 
diile terminate, profesorul Isojescu, în- 
țelegând nevoia de a se începe o cam- 
Dania de lămurire a lumii intelectuale 
italiene despre noi, a renunţat la situa- 
țiile comode și siimure pe cari le-ar fi pri- 
mit în ţară, conform pregătirii pe care 
o avea, şi a rămas ca simplu particular 
la postul de sacrificiu, ales de bună voe. 

Activitatea şi-a desfășumat-o în dife- 
cite direcţii : 

A răscolit prim arhivele Cetăţii Eterme 
și a publicat multe sute de documente 
în legătură cu trecutul nostru, în publi- 
caţiunile Şcoalei Române din Roma si 
în Memoriile Academiei Române, Un 
pachet de alte vre-o opt sute de copii de 
documente aşteaptă să lie publicat. 

A ţinut comunicări despre Gh. Asachi 
la Roma, şi despre dovezile vechi italiene 
despre latinitatea Românilor, la Conzre- 


su! de Studii Române, ţinut la Roca, 

A publicat singur şi a imspirat pubii- 
carea a unei serii de cărţi şi broşuri 
despre arta, cultura, latinitatea noastră, 
Chiar în zilele acestea a publicat la A- 
cademia Română un studii în itaiia- 
neşte despre publicaţiunile Cinquecento- 
Jui italian, cari vorbesc despre Români, 

Valoarea acestor studii a fost semna- 
iată de d-l Iorga în Ret. istorică, la Iaşi 
în Arhiva, în Cernăuţi in Codrut Cosmi- 
nului — toate reviste universitare— pre- 
cum şi în alte ziare şi reviste român» și 
italieme, Ă 

O faptă de bun Homân a p”fesorulmi 
Isopescu a fost comemorarea din anii 
trecuţi a lui Nicolae Bălcescu la Univer- 
sitatea din Palermo, la care s'a asociat 
lumea universitară italiană, conducăto- 
rii politici şi culturali italieni şi ro- 
mâni. 

Dar pe lângă aceste manifestări oca- 
zionale şi oarecum publice ale sale, piro- 
fesorul Isorescu a ţinut mai mulţi ani 
în şir un curs de limba și literatura ro- 
mână la Univessitatea din Roma, în 
mod absolut gratuit, A reuşit să înveţe 
româneşte câteva zeci de studenţi ita- 
lieni, cari — ceeace e şi mai important 
-— şi simi românește şi dau dovadă des- 
ore aceastu, de câte ori au ocazie: seriu 
articole despre Români și România, tra- 
duc din literatura noastră şi ne-au vizi- 
tat în anul trecut împreună cu câţiva 
nrofesori univetditari,  rămânându-me 
juieteni devotați. Universitatea din Roma 
— ca şi alte institutii de înaltă va- 
oaze culturală — apreciind rezultatele 
strălucite ale acestui curs, au făcut ca din 
anul acesta înainte cursul să devină ofi- 
cial, iar profesonul Isopescu a fost nu- 
mit conferenţiar titular al cursului — 
bine înţeles, satisfacția e de ordim suile- 
tesc, căci pentru aceasta nu va fi salariat. 
Astfel în urma munci desinteresate a u- 
nui simplu particular, limba română a 
devenit obiect de studiu la Universitatea 
cea mai mare a, Italiei. 

Pe lângă cursul regulat ţinut la Umi- 
versitatea din Roma, profesorul Isopes- 
cu a, fost invitat să ţină conferimţe și la 
Umăversitatea din Pisa şi Neapole, A în- 
temeat o secţie românească la Biblioteca 
Universităţii din Roma, 

Pe lângă toate acestea, d. Isopescu a 
desfăşurat o uimitoare activitate ziarisți- 
că, A publicat aproape două sute de arti- 
cola în peste treizeci de ziare italiene din 
intreaga Peninsulă, a inspirat şi a dat 
material pentru alte vreo trei sute de ar- 
ticole, toate despre Români şi România, 
A colaborat la 15 reviste italieneşti. ser- 
iind articole apreciate despre cultura, la- 
"imitatea, poezia populară, scriitorii şi 
arta noastră, Academia Română are um 



























voluminos dosar cuprinzând toate ac 
articole, 

Cu ajutorul elevilor şi a altor li 
raţi, a făcut să apară până acum p 
volume de literatură românească tradusi 
în italieneşte: Nicolăiţă Minciună de Bi 
tescu Voineşti ((rad, do Emzo Loretii, St 
țe de Caragiale "trad. de L. Cialdeia) SE 
pasta de Caragiale (trad. d-na Silver, 
Servilia şi alte trei nuvele de Hehtea: 
“trad. de E. Loreti — iar alte volume 
în preparare. . 

A obținut ca două numere din” 
Due Lire di Noveile dim Milano să 4 
dedicate scriitorilor români: au apă 
numai în aceste domă numere 
ceri din 33 de autori români — cei a 
reprezentativi, clasici şi moderni, 

Schiţată pe scurt aceasia este atu 
tatea profesorulmi Isopescu la Roma, 
cleul creat de d-sa are adesiuni de mi 
cu renume mondial: ex. Prof. M.B 
Giulio Berioni ş.a. cari scriu adesea e 
ticole. atrăgând atenţiunea conaţion 
lor lor asupra culturei și limbii m 
neşti. Și glasul lor autorizat e a 
de mulţi, 

O activitate statornică, bazată pe 
văr =- căci nu avem nevoe de minciuni 
şi inteligent condusă ca aceea a] 
Isopescu este hine venită, Şi ea sa 
mai lăudabilă, cu cât a fost Operă 
singur ozn, sprijinită doar de Însa 
rea lui, de sprijinul moral al câtorea i 
teleciuali români şi de înţelegerea tă 
ce l-au cunoscut acolo şi l-au apreăă 
Ii urăm aceleaşi succese şi în şi 
i-am dori un sprijin mai hotărit dig 
din partea, oticialităţii noastre. 


A. P. TODOR 
Profesor 





















Pe valeu riuleţului Tismana, pe malul 
ip al acesteia sșipeuna dim cele mai 
nunate pceni, asezată cam la 17? ni. 
aspra nivelului acestei ape, călugă- 
sărb Nicodim. fugit de teama Tur- 
ir. ajutat de adu Voevod Basarab, 
înălțat al doilea lăcaş de închinare 
lizătească, căruia i-a dat numele râu- 
Hilui ce-i răcoreşte aşezarea, 

Mezată in acest ochi de munte, cu 
„cea mai dulce din ţara noastră 
se pat cultiva minunat şi castani, 
nistirea Tisrnana a fost hărăzită, în 
ursul veacurilor, să servească pe 
ii loc de închinare si reculegere su- 
ucă, pentru cei ce au voit să tră- 
vi departe de vălmășaeul vieţei In- 
i si ca loc de refugiu în vremuri 
grea cumpănă, până aici neîndrăs- 


Bud să se aventureze jefuitori de ţară 
numai puţin şi ca loc de reculegere 
reontortare naţională. 

d Xluzărul cărturar Nicodim, dia 
ruj chilie se mai văd şi până azi 
ele, a scris prima evanghelie în 
+ slavă pentru credincioşii Români; 
Sau vetugiat adeseori în decursul 
„anllor boerii olteni și nu rare ori şi 
mii țărei; şi tot alci atraşi de si- 
ma apărărei a acestei mânăstiri- 
i sia format cuibul rezistenţei în 
ia Grecilor şi a partizamilor lor 
„Matei din Brâncoveni, gloriosul şi 
Doran Matei Basarab de mai târ- 
Io aici a căutat să se întărească 
pin epoca redeșteptărei naţionale — 
pir a lupta deasemenea împotriva Gre 
Ar puragiosul Oltean din  Vladimur 
[| — eroul Tudor Vladimirescu — 
4, care (deşi i-a adus piairea prin 
tare, jara a recăpătat însă Domni 
hinteni. ce încetaseră să mai fie de 
i bine de 1110 de ani. 

In] însemnat a avut de îndeplinit 
îi în timpul când Oltenia a fost 
4 suh stapânirea Austriei între 
06-1130, în acest timp împrejurul Mâ- 






năstirei Tismana s'au puriat lupte între 
Austriaci şi Turci, chiliile i au fost arse, 
iar mai târziu  Austriaci vroiau s'0 
transforme în jiunct de rezistenţă pentru 
ofensiva ce doreau 3'o poarte împotriva 
Turcilor. 

Din timpul ocipaţiunei austriace avem 
«i figura, noastră făcută cu ocazia ridi- 
cărei primei hărţi topografice a Dlte- 
niei în 195. 

In această vedere inginerul austriac 
Friederich Schwadtner atras de situaţia 
fermecătoare zi de trăinicia acastei mâ- 
năstiri-cetăţi. caută a'o redea așa cum 
a văzut-o el. 

In aceasta observăm mai întâi aşeza- 
rea cetăţei-mânăstiri pe dealul râpos în 
spatele căruia se ridică un munte înalt 
unde observăm şi ruinele chiliei lui Ni- 





MÂNĂSTIREA TISMANA 


(Schiţă lucrată de inginerii austriaci la 1723) 


codim, chilie din care a mai rămas doar 
locul a. două ferestre şi a usei. 


Mânăstirea se vede apoi înconjurată 
le un zid puternic sprijinit pe contra 
forturi, deasupra zidului ridicându-se 
chiliile călugărilor, chilii cu două etaje, 
„ar in partea de răsărit cu trei etaje. 
Feresterele chiliilor sunt mici şi ele si- 
gur: că au servit ca loc de ochire la 
vreme de apărare. Acoperişul chiliilor 
era de şită. In mijiocul curţei formată 
de chilii se află biserica care are două 
turle. Clopotnița este în ajară de bise- 
rică și anume deasupra uşei de intrare. 
In felu! acesta clădirea mânăstirei pre- 
zintă o armonie perfectă, care însă este 
stricată prin prelungirea zidului din faţă, 
zid ce înconjoară a doua curte a mânăs- 
virei, apărată şi aceasta prin un nou 
turn la intrare în fata căruia se obsearvă 
o punte de lemu, ce se ridică la vreme 
dle pericol, 

In felul acesta privită mânăstirea, ai 
ai impresia unei cetăţi medievale din 
apus. 

Inginerul greseşte însă aici, căci is- 
vorul care ese din peșteră ce e formată în 
coasta muntelui, isvor care trece pe sub 


UNIVERSUL LITERAR. — 489 


MÂNĂSTIREA TISMANA 


mânăstire si apare în partea dreaptă a 
ei ca să formeze o cascadă minunată 
de 16 metri; aici e pus ca curoânii pe 
snb podul din faţa portei la intrare. 

Nu departe da mânăstire în alt ochiu 
al muntelui se oflă vila Sfetea, loc de 
recreație minunată în sineurătatea pă- 
durilor cu coțaci seculari. 

Mânăstirea în decursul timpului a fost 
reparată şi înzestrată de diferiţi Domni ; 
cel care sa îngrijit mai mult de ea u 
fost însă Maltei Basarab, ca unul ce a 
fost oltean precum şi în amintirea re- 
zistenţei și pregătirei ce a făcut aici 
pentru căpătarea domniei. 

După războiul mondial aici au fost 
ținute în lagăr restul armatelor rusești 
ce au luptat pentru înlăturarea domi- 
naţiunei bolşevice ;  sollaţii aceştia au 


ST a Pa 


gt i jet en 


i unele Sora E, Pe 
A Ea Ţrack mana. e, E, 


cai 
ni 


stricut podele chiliilor făcând foc cu 
scândurile şi av dărăpănat zidurile Pe 
lângă aceasta intemperiile au stricat, 
ucoperizul de _ tablă, începând să plouă 
înăuntru lucru ce a făcut să se crape 
zidurile, 

Le nu se vor lua măsuri de îndreptare 
în scurt timp vom pierde și acest mi- 
nunat monument al trecutului nostru 
ca pe multe altele. 

In ultimul timp sa înființat şi o co- 
lonie studentească pentru studenţii ol- 
teni, cari mai au pe lângă recreerea din 
timpul verei şi pe accia a propasandei 
culturale prin satele din jurul mânăsti. 
rei, sate destul de înapoiate din punct 
de vedere cultural. 

Poate că stăruința studenţilor 'cu: a- 
vântul lor tineresc va atrage atenţia 
adminstrațiunei noastre  supericare şi 
odată cu aceasta va faceca şi punga stu- 
tului să se deschidă cu mai multă dăr- 
nicie şi pentru repararea acestui minu- 
na lăcaş de reculegere sufletească, 


MIH. POPESCU 


490. — UNIVERSUL LITERAR 





ceainc eu Eilerp'careă 





AL. T. STAMATIAD: 


„Pe drumul Damascului“ 
Ed. II. Bucureşti, 1929 


O nouă ediţiune fin „Pe drumul Da- 
masculi“ si încă având mentiunea ce- 
lor două încununări — e o faptă lite- 
rară care vorbnste dela sine. Tată dece 
ne-am simţit ablisați să ne aplecăm u- 
rechea la glasul ei tainice şi să-l ascul- 
tim cu erocdință, căci ea ne aduce în 
minte „zile de-aur“ si ale „scriptu- 
vilor române“, dar și a paainilor de ne- 
uitată glurie 

Scrise şi publicate în timpul zilelor de 
vastriate, cele 18 poezii poartă (unele 
mai mult altele mai puţin) caracterul 
acestui moment. 

Nu numi ultimele trei (închinate 
“Țării mele”), dar chiar unii „psalmi“ 
(X. XIV) şi, în general, almosfera ană- 
sătoare de s:fcrință. continua prezență 
a celor învinși. „lesmostenitii“, „frun- 
zele ofilte d: hrumă și risipite de vân- 
turi“ si, mai presus de toate, adânca 
pietate si umilinţă religioasă, misticis- 
inul profund si atât de românesc ce se 
desaje din parourgerea celor aproape 20 
e poeme, 


E o operă oarecum ocazională —. se 
va zice. Si totusi — în chinr acest oca- 


zionalism câte note adânc si universal 
omenesti ! Subliniez. în deasehi această 
încercara de ridicare srre numem care 
A făcut din marele David crt mai de 
seamă. liric relizios al omenirii, Vreau 
să văsese în acoasta o asoară exnlicare 
a premiilor acordate acestui volum de 
cele 2 instilutiuni chemate să distincă 
ru numai operele de artă noatică. dar 
mai ales pe acelea în legătură cu o anu 
mită artă poetică. Fireste că. âacă nra- 
mierea sar fi cerut nrin votul confraţi- 
lar (si în srecial al acriloma cari nau în- 
trecut cu mult vârsta  recrotării) d. 
Stamatiad ar fi nutut să astepte încă 
mult si bine. Aceasta dovedeste de pri- 
s0s — Incru pe care d-sa îl recnnoacte 
cu mândria caracteristică vechilor în- 
"hinăfori ui ariei — că, nentru acestia, 
si. odată cu ai. nentu pnhlicul ne care 
si lan -creiati. „Pa drumul DamascnImi“ 
apare ca o scricre anachronică — deși 
numai vreo 12 ani s'au scurs delea în- 
făntuirea ei. Intmndevăr rusă în com 
plexul sufletasc al ultimelor nazini de 
stihuri tinărite această culegere în care 
se vorheste de Ruina tării mele 

Insenuchiată. în. sânge, etc. 

„Mamele nebuna. 

Ce nlenrqă desnletite 

de vremile lrecute 

De glorie strdbună sau în care 

Cevrescul părinte e rugat astfel: 

Privirea Ti-o pogoară 

Asunra țării mele 

în care :; 

Bărbaţii icti să crească spre a-şi apă- 
ra „vatra“* 

Cu braţele lor tari; 

apoi : 

Femeile să fie 

Frumoase şi cinstite 

Şi multi să fie pruncii 
Şi masă — pururi masă, stc.; 


o asemenea colecţie în care divinitatea 
este invocată cu literă mare. 


Indură-Te, Pârinte... 


Sau: 


Asupră mi coboară . 

Privirea-Ți o ctipă.. 
în care stilul ia, uneori, întorsătura 
arhaismului. 


Șin sânul Tău, primeşte. 
Pre fiul rătăcit 


cu trată prija de modernizare (îunâuri 
e ahise. surerhiă pcezie, pură armonie, 
măreț spectacc]) şi în 'care versurile 
sunt n' numai de-o perfectihiiitate cla- 
sică, dar chiar de-o simpheitate quasi- 


rustică — poate apărea. azi, cam ne ia 
vimpul ei Aceasta. însă. nu din cauza 
Joetului caro — să se ţină socoteală — 


vu trebue să scrie ce cere publicul -—— 
lar numai ceeace porneşte din adâncul 
mspirațiunii sale. In una din satirele 
*ale Eminescu se justifică: nu mai scriu 
pentrică nu vot satisface gustul publi- 
cului care cern... cuplete de teatru și 
istorii pe apă, Aceasta cu atât mai mult, 
cu cât nu se poate aiuce publicului ci- 
tito» românesc de azi, grava acuratiune 
de a avea pretarinţă pentru onerela (le 
zice em așa, din cauza unui abuz verbal! 
poeților “acelas abuz) gălisioşi. - Dar 
locmai dir acest contrast, dintre o operă, 
pentru unii. perimată si un gust extra- 
vagant — stă un alt merit al domnului 
Stamatiad care e atât de înirăcastit 
de acezte pazini în care a pus atâtea, 
lacrimi, îacât după 19% ani, creda în 
necesitatea retinăririi lor. Cunoaştem re 
d. Stamatiad. Serie deo aproane 20 de 
ani. de când un încenutf ca elev al ma- 
ralut Macedonsty. Fruntas al generatiei 
în trecere. d-sa, tocmai prin această 
credință în artă ne care va îi luat-e, 
dosicur. dala racstru, este. fără îndo- 
ială, mai poat decât alți poeţi mai în 
vază. Tată din ca cauză, nu nntem în- 
cheia decât aferindu-l ca model tocmai 
acelora cari-l vid învechit. Drumul a- 
davăratei crentiani care Ani nacniri : Sin. 
ceritatoa în înaniroție si credinta ne- 
«trămntată în marea putere a artei Do 
nfci ohligatiunea de a scrie puţin, de a 
intra în tamwrlu numai Aună ca vei fi 
cănătat avizul favorabil al celor doi 
înaînte-memeători si 4e a nwhiica ci mai 
putin — numai aceia ce, odată aiuna în 
fanta altarului. se va fi conformat tutu- 
ror nDresrrintinnilor do arlă. 
Veiiu fi oare auzit? 


PAUL |. PAPADOPOL 
. 


D. ANGHEL și ST. O. IOSIF: 
«Carmen saeculare» 
— poem istoric în două părți — 


Desizur : o reeditare care va trece ne- 
relevată. St lucrul e natural: putem pre- 
tinde criticii actuale care e ocupată peste 
cap cu crearea de talente să se uite, nu 
numai decât în trecutul îndepărtat, dar 
măcar spre cea dintâi decenie a veacu- 
îmi al XX-lza? Si dacă nu, cu atât mai 
pmin putem face acelaş lucru cu pro- 
priile produse (unele destul de necoapte) 
ale aceleiaşi — cu tinerii sau mai puţini 
tinerii creatori ? 

Si totuşi „Carmen Saeculara“ trebueşte 
welevat: în primul loc, fiindcă ni se 
prezintă ca un antemerzător al operei 
celer 2 noaţi pe care — dacă unii din- 
ire noi, am putut-o cunoaşte în chiar 
momentul apariţiunii ei, cei mai mulţi 





"de voi cari „credeaţi în scrisul ta 







































nu si-au putut odihni ochii min: 
vabinile ei înviorătoare, Iată dee: 
tul „Cărţii românești“ echivalează, 
adevărată binefacere. 

Dar reeditarea de faţă, mai interesul 
si prin altceva: 

Astăzi când sonorităţile unor sti 
ivori de comandă sună atât de gol ti: 
de <uh vorbele măestrit aduse, m" 
nește niciun pic de simţire, (chici 
biblicul Moise si-ar pune la înceră 
toată colecția de toege), credința îi 
uredință patriotică pe care o dau pi 
aceste două părţi ale amintitului pt 
istoric, ne arată cum se seria, altă 

In felul acesta privită, o parte das 
neraţia de azi, apare faţă de acei 
anului „una mie și nouăsute opt! 
pare“, pe care nc-o aminteste brosurt 
înţă, ca o altă. generaţie de epizan 
condeiului şi ai simţirii: 

Noi cârpinm cerul cu stele, noi nt 
mara cu valuri — atât putem fac! 


şi a cărora spusă era sfântă şi! 
'noasă“. 

se va zice însă: toate bune, d 
artă cât valorează acelaş poem? 

Răspurid: desigur mult mai nul 
cât cesace u intenţionat să fie: un [i 
ocazional şi neîntrecut mai mult 
atâtea, versuri actuale mai mult său 
puţin ocazionale. Că si Anghel sil 
erau artişti — e neîndoios, Cali: 
cestui poem ne-o confirmă — În Sit 
piin limta curată şi  mlădioaaă, pe 
şersurile armonioase şi perfecte, 
imaginile stăpânite. alături de cani 
buește notat avântul reţinut şi ! 
evocatur. Iată unele fragmente: 


DOINA 


Iinire! O, vis magic visat de-atdii ei 
Nevge cur» dourme nelămurită nm 
Să simţi întotdeauna pe cineca apt 
Putere dow.nitoare peste pământ și4 
Mister cnre împinge îsvoarele sure 
Fir nevăzul ce leagă ul păsărilor si 
Al însăș rzicții noastre cel mai pi 
iai 

linire, foriă oarbă, o! tainică chem 
Ce mârdr4 sint eu astăzi că-ți pot 
[rosti cutii 


DANUBIU 


Bine-ai grăit, copilă!.., 
Când ai întrat la mine, dul plesl 
(6 

Privind păiangenișul din roșnl z0ât 
Vezi, fiecure filă de-aseslea e un ua 
Pe care, cine ştie, ce mâini au scrii 
miste 


Sau: 


Necontenit roteşte fatalul zodire, 
Apropiind şi iarăşi induşmănind pot 
Ca uzul şi refluzul ce mişcă apa ni 
Căci pace nu ezistă o clipă întrun 


In fine: 
DOINA 


Zăresc departe. 

Se face-c zi de toamnă luminoas, 
Văd, cu mtr'o goană, şir de alte se! 
Pe pajiști lânul neatins de coasă. 
Și lanuri mari de grâu nesecerate,, 


Văd brazde de-arăluri neisprărit: 
si pomi biitrâni în fiece livali 
Ce-şi lasă singur rodul să le cat 
Ogrăzile de iurbă prididite,, 


UNIVERSUI, IJITERAR, — 491 





nea simesanaaa baie 








LES EGARES (Rătăciţii) 


Piesă in 4 acte de Madeleine Duterme 


Pe acoțerisul galeriilor Lafaytie : o te- 
"să, terasa pe care bietul Vedrimes a ţi- 
u!să ateriseze odinioară, Pe terusă: 
use, Pe la mese lume; se bea cesiu, se 
a ingheța'ă în ciuda soarelui norăcă- 
ms sau leneș care na vrea să maj țeasă 
țină de aur, Alături de mine, două 
taune. Vârstă, toaletă, condiţie de mij- 
w, Vorbesc de una-alta, și însfârsit de 
Maru : 

— Ai văzut: „Les Egares ? 

- Nu, E bine ? 

- Foarte, 

— Ce subiâct ? 

— Hum! Can: greu de rezumat, 

— A! scubros cu siguranţă ! 

— Nu, Parole, nu m'a scandalizat, 

— Pi asi! Nu te ştian. întratât de mo- 
dă, 

— Piesa trebue văzută, De vorbă pu- 
Wu sta, apoi, 


im urmat sfatul vecinei mele, Ave 
imptate, Piesa trebue văzută. Nu scan- 
bliază, dar e greu de rezumat, 

leave totuşi să o povestesc. 


Lu sase sprezece ani, Claude era. stă- 
zinit „de atâtea dovimţi în cât era gata 
ă răsunrtă la orice apel“. Va răspunde 
al ademenitorului Mudeliffe. om de 
tam și de talent, artist bogat și fas- 
ie Mecena, Claude vede ast-fel reali- 
tmuse un viitor awrit abia întrezărit 
pin vis. Toate aorinţele îi sunt implinite 
& ciudahu protector, chiar si gloria li- 
nr încţe a-și deschide primitoare aripi, 
Risfăţat ca prin povesti, coplesit ca 
w habab, avroape divimizat, Claude nu 
ş simte fericit, Imdlrumările ce “i sau 


DI 3 





Mresc fertei ce plâng ingândurule, 

(n carul rez-mat de stâlpul porţii 

cu ochii nari şi trişti de spaima morții... 
si iatacura oştiri nenumărate... 


id steayuri cu frânturi de curcubee 

i saare mult zăresc pe epolete, 

Sojrind, în treacăt, mii de vatonete 

rtind ve vivful lor câle-o scântee,... 


Fi . . PF . Fi 3 


cum, păsese spre pod, şir după şir, 
Vavtele se 'nchină toate 'n jos 

h fațu unui Prinț muiat în fir, 

[ele salută mdndru şi voios, 


a mii de picpturi isbucnesc urale 
Și, cloertind „răspunde ziu ecvul 

Da mal în mul; iar valurile sale 

& uață parcă spre--aşi vedea eroul. 


E atâta frăgezime, atâta varietate, a- 
ul măreție şi atât elan — în aceste 
«muri, încât lectura, lor apare ca o obli- 
ziune pentru oricine se interesează de 
pmlusele fruntaşe ale scrisului romă- 
PAUL 1. PAPADOPOL 


Aer nu-l mulțumesc, Se îndoeşte de a- 
devărul căruia Radeliife, el insuşi, şi alţii 
ca ei, se închimă, Iată pentru ce întro 
seară părăseşte Parisui fără să dea de 
Şiae nimănui.  Yuge de Mentorul său. 
Unde fuge ? Ia Fontainbleau în pădure, 
şi... în vila lui Radeliffe, 
Inconsecvenţa  tinărului 
gvantă, şi nu e singura. 


îugar e (la- 


Catherine Iouvois, lacomă dle aer și 
verdeață, colindă pădurea, Ea e văduvă, 
bogată, frumoasă, încă tînără şi docto- 
riță fără clienţi. Totuşi, e chemată garab- 
nic la căpătâiul lui Claude care a abuzat 
de verona]. 

lată-i prieteni. [Ea deschisă, veselă, 
normală. el cam ciudat, copilăros, atră- 
gător, Ta îl imbie să se adape cu aer, 
să-și scalde privirile în albastrul și ver. 
diie de afară, Pe el îl ispiteşte o cură 
de sănătate, 

Dar cineva le strică rostul. Radeliffe, 
se'nţelega.l-a dat uşor de urmă, E furios, 
gelos, şi isbucneşte de cum s'a retras Ca- 
therine., Curârud se retrase el însuşi, mai 
furios decât sosise. căci Claude nu sa ho- 
tăvit încă să-l urmeze, Dar şi l-u biciuit 
amarnic pe favorit, la înjosit fără cruţa- 
re, Acesta se vede uşa cum a fost des- 
cris şi se cutremură, Cum ar isbuti să-şi 
scuture jugul ? Incotr”'o ar putea să a- 
puce ? Um singur drum şi de acela îi e 
silă, 

Ciaude plânge ca un copil rătăcit în- 
t'um codru vrăjit. Cine ar putea să-l 
descânte și din el să facă un om? 

Cine? Catherine — cure sa trădat fără 
voie. Claude se ştie iubit, şi întinde bra- 
țele către madona făciitoare de minuni, 

Naiva doctoriță nu pricepe destăinui- 
rile sfiicioase ale cpilului rătăcit. o în- 
duioşează însă slăbiciunea şi încrederea 
iui în ea, Nepede, sa și hotărit: îi va 
fi soţie, 

Tot Radeliffe le tulbură duo. De cum 
îşi revede mânzu! şi află de la el ca 0 
draogoste de logodnic cuminte îl leagă 
până acum de Catherine, ştie unde să-l 
lovească, 

A nimerit, Claude e desasperat, Când 
o vede pe Catherime îi ţâşneşte din suflet 
tot aslevărul ca un strigăt de ajutor. 

Instârșit a priceput și ea! O înădușă 
scârba, şi o alungă, Fuge, fuge. a fugit, 

Dar se întoarce, a doua zi dimineaţa, 
Hadeliife fusese mai matinal încă, Nu- 
mai Claude m'a dat toată noaptea pe a- 
casă, Adversarii îl aşteaptă, se măsoară, 
Ea, agresivă ; el implorând cu sincerita- 
te şi dibăcie, E atât de iscusită pledoaria 
în cât ea îl ascultă fără desgust. Sufe- 
rința sinceră din glasul acela o mişcă, 
Şapoi ce uşor dar sigur ştie să o atingă 
unde o poale durea mai rău, Incepe a 
șovăi, Catherine. 

Dar nu! Şi ea ştie să iubească! Chiar 
de va suferi prin Claude, îl va salva ; co- 
pilul rătăcit trebue îndrumat pe calea 
fericirei adevărate. 


Prea târziu ! Claude s'a ucis, 


La începulul acestei dări de seamă 
am ţinut să menţionez un crâmpei de 
conversaţie surprinsă la um ceaiu, ca 0 
sinteză a aprecierilor culese de pretutin- 
deni, Piesa se critică fără milă numai 
de cei ce o judecă după titlu şi o con- 
damnă în numele unor principii pră- 
tuite. Așa e; unele persoane, zise pu- 
dice, au statomicit se vede odată pentru 
totdeauna, subiectele cari se cade şi nu 
ke cade să inspire pe un autor drama 
tic, Altele, îşi închipue că închizând o- 
chuii, înpiedecă o plagă de a se lăji și 
iuvenima, Acestora li sar putea răispun- 
de ca tratând despre anume pornimi ale 
vremiilor de azi, şi însuflețimd pensoma- 
pii ce au existat şi există netăgăuluit, au- 
toarca a contribuit să evidenţieze slrun- 
cinămwile pricinuite de apucături anormale, 
şi să le condamne pe ucestea. S'ar putea 
deasemenea dovedi cu ușurință cum că 
exptoatând mereu aceleaşi conflicte, chiam 
şi dragostea de teatru a celor mii păti- 
masi amatomi sfârşeşte prin a scade ; 
primenirea subiectelor e o condiiţe a, via- 
bitităţii intevesului. Ori ce subiect poate 
fi tratat cu talent, adevăr şi tact, 

Madeleine Duterme a searis o piesă vie, 
adevărată, umană; cumpătată ca expune- 
re, îmtlrăsneaţă ca fond, Autoarea nu 
poate îi învinuită că i-ar fi plăcut să 
expue un viciu special în vederea obți- 
nerii unui succes de curiozitate nesănă- 
toasă ; sar putea căuta cu tot dinadin- 
sul şi fără reuşită, o singură expresie 
deplasată, o singură tendinţă dubioasă. 
Ținuta şi măsura acestei opere sunt de 
admirat. Cu greu se putea zealiza mai 
imtedigent şi mai demn 0 piesă asupra 
unui asemenea conflict, 

Aşa de pildă, în scena finală dintre 
Catherine și Radeliife, acel .„I.aissez-le- 
moi“ care ar fi putut să stâwmneasci și 
sii exploateze vera indignată sau comica 
u spectatorilor, e înglobat într'o atmos- 
ievă de emoție sinceră şi dureroasă, în- 
tensivă, împresiomantă şi mu se suvprin- 
de nici mun freamăt de împotrivire în 
sala plină de public atent, 

In adevăr, e ceva ciudat în măestaia 
şi imstimetul dramatic cu care autoarea 
eschivează ori ce echivac scârbos şi cap- 
tează încrederea auditorilor. Nu ştiu da- 
că nu i se va imputa chiar această a- 
parenţă firească sub care ne sunt pre- 
zentate situațiile anormale, 

Incă o critică, şi nu fără temei : Min- 
pia. doctoresei Louvois e cam neverosi- 
milă, 





Interpre'area face onoare trupei de la 
Comedia Caumariin, Cu sigurană autoa- 
vea a, trebuit să resimtă o vie mulţuimire 
sufletească ascultând pe artiş'i. Marie 
Valsamachi, Pierre Magmer, Fouch6 su- 
făr, iubesc, trăesc. Interpreţi-colaboratori, 
ei însufleţesc cu adevărat opera. Cinste 
lor ! 


DIMITRY. 
Paris, 1 Iulie 1929, 


492. — "UNIVERSUL LITERAR 








O BINEFACERE va fi desigur, reedi- 
tarea, de astăcală, în „Biblioteca pentru 
toţi“ a, „Antivonei“ lui Sophocles, în mă- 
iastra traducerea a d-lui prof. Mihail Dra. 
womirescu. Imcrarea apare în a JIl-u e- 
diţie şi constitue, pe lârgă un model de 
tragedie clasică, o dovadă de traducere 
conştiirioasă şi pricepută. 


INCEPE SĂ PRINDĂ din ce în ce mai 
multă rădăcină, ideia atribuirii „Cântă- 
rii României” lui N. Bălcescu. Fapt si- 
sur e că n Sam transmis 2 versiuni: 
una bună. a lui Bălcescu, și alia, într'o 
limbă provinrializată, a lui Russo, Aces- 
tea în româneşte In plus: una în ver- 
siunea. datorită Ini Bolintineanu şi alta 
în limba franceză, needificată. 

In felul acesta nartida rimâne cară 
câștigată pentru Bălcescu, de numele că- 
ruia se lează indisolubil versiuvea hună. 
tealaltă problemă — care e autorul pri- 
mordial -- pare a fi 'rămas deschisă, 
desi, în sprijinul lui Bălcescu, argumaa- 
tează atât de susţinut, criticul literar N. 
|. Apostolescu. 

în ultimul timn chestiunea a fost re- 
luată de d. Lucian Predescu care twtali- 
zează, în sprijinul aceleias idei, 9 areu- 
mente, — do fart declaraţii si recunoas- 
teri a diferiţi scriitori şi istarici literari: 
Odobescu, Alecsandri, Tocilescu. Enea 
Hodoş, A. Densușianu. I. Nădejde, Bu- 
iintineanu, Pălcescu. I. Ghica, 

Că unele argumente sunt foarte slabe 
e neîndics: isturici literari ca: E. Ho- 
doş. A. Densuşianu şi 1. Nădejde, fău- 
ritori de manuale didactice — prezintă 
prea puţină seriozitate pentru o temă 
atât de gravă, mai ales cârd ne gândi 
că unii dintre ei au putut face destule 
erori şi aprecieri grosolane şi că pe ei 
i-a preocupat mai mult ansamblul “le 
cât nărunţişurile. 

Să mai adaos că, în această iază n is- 
tviografiei literare româneşti. informa- 
țiunile se copiau unele după altele? Ce- 
ielalte — declaraţiile contimporanilor —- 
pt avea mui multă valoare. dar numai 
după ce vor fi fost comrletate cu argu- 
menite extrase din însăşi opera. 

Intrucât ne priveste, socotim această 
muncă aproape inutilă. Pe noi trebue să 
ne intereseze versiunile româneşti, care 
sunt o refacere a celei franceze. Ori cel 
carc a refăcut-o primui şi cu mai multă 
pricepere literară este Bălcescu. Aşa dar: 
adevărata „Cintare a României“ aceea 
de cure vu. trehui să se ţină socoteală 
este numai a lui. Alecu Russo n'a făcut 


decâ s'o denntureze, tinându-se foarta a- 


proape de primul ei traducător. 
Şi aici ne putam opri. 


POETUL CINCINAT PAVELESCU, 
laureatul de anul trecut, al premiului 
naţicnal le poczie, cferă o interesantă 
contribuțiune în paginile actualități! li- 
terare româneşti Astfel, în afară de co- 
laboarea d-sale la „Universul literar“. 
pe care catitorii nostri o vor fi semnalat 
!a timn, d-sa semnează, în No. 5 al re- 
vistei .„Ritmul vremii“ două caracteris- 
tice poezii: un „Sonet“ şi o puezie ma- 
taforică : „Vulturul şi poetii“ din care 
ne permitem să reproducem finalul: 





Ca vulturul sunt şi poeţii cari, în îizola- 
[rea ler: 
Cerşesc fameri mângâăeri 

Spre-a stăvili nrindurarea 
Omordtoar:lor dureri. 


Dar frumusețile eterne 
Le face inima să salte, 
Și pentru lurga întrupare 
A înspirăvii lor înalte, 


In setea lur de vast și liber 

Și 'n lungi chemdri spre îdeal, 
Le trebu. cer fără hotare 

Ca şi vulturului regal, 


TRECÂND LA ALTA ORDINE DE 1- 
DEI şi axutindu-ne articolul  d-iui 
Cincinat Pavel:scu despre Leon Ghica- 
Dumbrăveni. publicatîn No, 25al,U.L.* 
ne vora permite să așteptăm dela 1-sa 
unele amintiri. Cunoaştem mediile lite- 
rare pe care le-a frecuentat cum şi ta- 
ientul Me povestitor al marelui poet spre 
a aştenta cu bucurie aceste amintiri 
care vor avea dCarul să ne aducă în faţa 
ochilor minţii atâtea moirnente sclipitoa- 
re şi atâţia erui ai trecutului nostru li- 
terar. 


In „RITMUL VREMII“ (ultima fasci- 
colă) colaboratorul nostru d. A. Th. Sta- 
maliad. pubrică „Nouă poezii de Charles 
Raudelaire” într'o adequată traducere și 
anume: Spleen, Dușmanul, (Copacul, 
Portretul, Râscumrărarea, Parfum exo- 
tic, Omul şi Marea. Strigoiul, Moartea 
săracilor, 


ALTE TRADUCERI, în acelaș număr: 

Leconte de Lisle: Nox de Raul 'leorlo- 
rescu ; 

Victor Hugo: 


IN NR. 57 AL REVISTEI „FALANGA” 
d, prof. Nihail Dragomirescu, vorbind, 
desnre „Miscurea literară actuală“, enu- 
miră „cundesle critice“ 'ale  „şcoulei 
nouă“, întrupată în „Institutul de Li- 
teratură,, în persoana d-lor: „Raul Teo- 
dorescu, N. I. Rusu, C. Orăscu şi a d-rei 
C. Valescu. Fără să încercăm o pole- 
inică în această chestiune, credem atât: 
că „scoala nouă“ e ceva mai veche de 
cât „Institmtul de Literatură“ — lucru 
pie care-l confirmă, de altfel, „Dela miz- 
ticism la raţionalism“. Că, prin urmare, 
în desvoliarea ei. această scoală a tre- 
cut prin mai multe e'ame şi. în smecial, 
4: Convorhiri literare: Convorbiri (eri- 
tice) — Falanga (Seria. 1); Societatea 
critică şi — abia ultima — Institutul 
de Literatură. Că, în astfel de împre- 
jurări, condeele critice ale acestei şcoala 
ar fi şi mai multe și mai însemnate de 
cât acelea amintite : C. Orăscu și C. Va- 
lescu. 

Firește că, de astădată, o completare 
se impune: ea trehue să ceară d-lui 
prof. Dragemirescu reintegrarea în drep- 
turile po rent câștigate cu condee cri- 
tice că: 1. Trivale. Constanţa Marine- 
scu, Scarlat Struteanu, Marin tliescu și 
Emilian Constantinescu— spre a mă 
opri numa: la cei mai însemnați. 


POEŢII RADU GYR ŞI GEORGE DU- 
MITRESCU ne lângă colaborarea la 
„Universul Literar“ își continuă colabo- 
rarea în rnle două organe ale „Institu- 
iului de literatură“ + „Falanga“ și „.Rit- 
mul vremii”. :In ultimele numere sem- 
nează : i 


Natură de Ivan June. 


ceazelear: 



















































Păeinjeniș de moarit, i 


Radu Gyr: 
Interior li 


steți nebune (Falanga) ; 
mul vremii. 
George Dumitrescu : Osândă (Fl 
ga“), Flesia primăverii („Ritmuli 
mii“, ! 


VORBIND DESPRE „CIULEANIA 
IN LIMBA FRANCEZA” (Viaţa lit 
1V. 111) d. Cezar Petrescu susține: 
technicește. volumul „e o încântare 
tru ochi şi o consulare pentru il 
în care tiparul nostru balcanizea 
ra, înainte de a te lăsa să deschilă 
tea şi să ceteşti prima pagină”, 

Traducerea „nu alterează nimit 
valoarea reală a originalului“ 

Pegretă însă că traducătorul ni: 
oprit — şi de aceiaş părere suta 
noi — la „Pădurea spânzuraţilor: = 
man care „poate înfrunta examen 
licii“ şi în cara Liviu Bebreanu st: 
seste întreg și puternic“. 


TOT D. CEZAR PETRESCU, wi 
jesnre „Literatura de răzhoiu“ o 
te în: 

Carnetele de războiu care „uu Ari 
in biblioteci, fără alte ediţii şi fârlii 
utilizare decât aceea a cercetătorilor 
au voit să reconstitue, din arhi: 
cere, smritul cembatantului, suc! 
nea evenimentelor şi amănunte dest 
tă specialitate, fie militară. fn) 
rică, fie psichclogică ori socială 
romanele e războiu, înrudite îi 
dintâi „prin aceeas preocupare deâh 
tinurile, caracteristice ale frentulu, 
flictele şi ideolosia“ şi care „Up 
momentul. au drept. Ja eternitate, f 
găsit catitori, deopotrivă de înțe 
si sensibili de o parte şi cealaltă ai 
tului“ tocmai prin aceea că, în elen 
litatea e transformată. potenta” i 
„indivizii devin simboluri“. j 

Fireşte că astfel de afirmațiuni 
călite de un cântăreţ al războiului, 
tituesa o mărturisire dintre ceh 
importante si scoaterea ci în£ 
a fost—npentru noi—o adevărată [i 
morală. Cetitorul trebue să știe nul 
cum scriu artiştii. dar și cum 
leg meșteșugul. Si încă un lucru 
scriitor cure pătrunde tainele cr 
dovedește că e dublat de un x 
estetic — ceeace constitue o gari 
spiritului său autocritic, 








Ce 'nsemmneazi cuvântul Agreny 
Anton Uprescu ne dă încă o vieți 
cuentă dovadă, de bogatele bunei 
bibliografice — asupra cărora, aj 
ocaziunea să ne mai oprim = 
seqă,. 
























)Secannac cie 
cvvanie 


Vișcel Prevost lua parie într'o seară 
za Svpeu la care participa şi un coc- 
amlioeru, cunoscut mui alecs pentru 
lu şi vepriceperea sa medicală. 
ten făcu prezentările * 
= Il cunoşti pe doctorul Z. E? E unom 
atâtor! Și mai are darul, că iu viu 
lu ntâtu uşurinţă... 
Știu, ciuța pacienţilor săi! răspun- 
arcel Prevost. 


E, Bernard întâlnind pe pluja de 
iDawil!e o bătrână curhetă care ţi- 
joari> mult să î se sună că e tii- 
Mi 1 se adresă galant: 

- (e fremousă sunteţi doamnă! In- 
bei în fierare zi! 

=jui domnule lernard!... Exagerezi!... 
RELU re: >, Nu trebue să vă supă- 
„Din două în două zile!... 


Li 


Ju de Quignon avea foarte mult spi- 
Wind un tânăr scritloraş îi ceru 
ia fiicei sale ea î-0 ucorudă, mai târziu 
bud se răzgândi: 

| Cum d-nă, se revoltă scriitoruşul, re- 
[i să-mi dați pe fiica dus. după ce 
dat cuvântul? 

i Tenai: d-tale ţi-am dat cuvâr:tul 
pe fula mea o duu altuia... Inţelegi şi 
tari nu pot să dau tot numai unuia. 


[i 


“His se prezintă Crevillon regelui Lu- 
4 XV-lea, acesta fu îmypresionult 
Mhinelea sa şi îi spuse : 
= Vu le credeam. așa de bătrân... Ai 
TI) mult de 90 de uni?... 

lu Sire, extractul meu de naştere 
| usia! 


ln) călugăr fiind însărcinat să faci 

calalog ul unei biblioteci, dădu de o 
serisă în limba ebraică şi o trecu 

«i în catalog : 

Ps o carte al cărei început este la 


+ 


deaună din înalta societate spuse 
zi lui Alcaandru Dumas-liul : 
(3Ă ai renunțat la teatru domnule 
105 
Câtuşi de puţin doamnă! In mo- 
lil de faţă se repetă o piesă de mine 
st en juca la Gymnase. 
Te orupi iur de creaturi din demi- 
nde desigur ? | 
-U nu doamnă din contra, acţiunea 
cu petrece între femeile din lumea 
mai bună. 
| tu? Şi unde le-ai putut studia? 
lea, pe femeile din demi-monde le-ai 
iu cunoaște fiindcă te-ai dus la ele a- 
dar pe femeile din lumea bună 
le-ai văzut ? 
=]a mine ucusă doamnă! spune Du. 
inclinându-se. 


bpiieten spuse lui d'Ennery: 
Ini plac foarte mult copii altora. 
Da... Atunci ce mai atşepţi 2... In- 


alle ! 


UNIVERSUL LITERAR. — 49% 








bb caz car 


BISERICI... FUTURISTE 


„Viaţa modernă ne impune să cerem 
'ucruri moderne. Lumea mu se va mai 


inchina în teraple demodate.  Publicui 
cimte nevoia de decoruri Moui'. Aces- 
te, sunt părerile profesorului german 


Rohn, uuul din arhitecţii suprarealiști 
ai Derlinului, cari clădesc în toată Ger- 
manie. biserici în stil futunst. Dela răz- 
hoi încoace sau constrait în Germania 
peste 5) de biserici pentru novile cul- 
turi, 

Pro:esorul Rohn e convins că epoca 
postbelică e încă a epocă de convalescen- 
vi; după părerea lui camenii sunt mult 
mai nervosi azi din pricina atmosferei 
din bisericile în care se strâng să se în- 
chine. Se cer lucrări noui. Am avut „zgâ- 
rie.nori“, case sierice sau piramidale. A- 
cum a venit rândul bisericilor „futuri- 
ste“. 

Această pasiune nentru înoire a cu- 
»rins chiar si tradiționala biserică ro- 
mano-catolică. Deşi ritualul și canoanele 
uu rămas neschimbate, arhitectura bise- 
ricilor catolice a făcut un mare pas îna- 
inte, 

Profesorul Bohn este, între altele, ar- 
hitectul nouei biserici catolice din Ulin. 
Această hiserică cu liniile şi decorurile 
ei fantastice. își ridică turlele numui la 
câțiva paşi de unele din cele mai vechi 
clădiri din Germania. Contractul dintre 
severitalea liniilor acestor construcţii şi 
frivolitatea aspectului bisericii „futuris- 
te“ sare în ochi din primul moment 

Arhitectura acestei biserici a provocat 
multe disruţii în Germania. Pereţii ei 
sunt albi ca zăpada, și boltele sunt ast- 
tel construite încât ai parcă trecând pe 
sub ele impresin că se înalţă în infinit, 

Ideea de spuţiu nelimitat şi «le atmos- 
teră cerească ţi-o dă bacurile re reflectă 
u lumină de un albastru asemănător cu- 
arii cerului senin. Becurile sunt ascun- 
se în nişte ferestre. acestaa fiind astfel 
aşezate încât cei dinăuntru să nu poată 
vedea afară Auuvonul e făcut din ciment 
alb, aşa că prentul care oficiază îşi nro- 
iectează v uriase umbră albă pe zidul 
de-o albeaţă strălucitoare. Nu sunt înă- 
untru nici picturi, nici statui, nici lu- 
mânări. Interiorul acestei biserici are 
mai de grabă înfăţişarea unti scene pe 
jumătate goală în care „drama divină“ 
e renrezentată de două ori pe zi pentru 
mulțumirea sufletească a nouei genera- 
ţii germane, 


TELEGRAME IN TREN 


In ultiruul timp, sau făcut la căile fe- 
iute franceze experienţe cu telegrame 
transmise prin telegrafia fără fir. 

Ele au reuşit. 

Ca urmare. coresrondența aceasta va 
fi aplicată la o parte din trenuri. 


caricaturva zilei 


SURPRIZELE DIVORTULUI 


m.o£ 
var 





—- Un accident de automobil, de sigur? 

— Nu întâlnirea cu nevastă-mea la 
iudecătorul care ne chemase să ne îm- 
păcăm... (Candide) 


CONFUZIt 





—- Bogduproste, 4omnule.... 
—. Pardon. doamnă ! 7 
— Scuzaţi-rnă Doamnă dar părul dvs. 
e tuns aşa de scurt că v-am nat drept 
un domn... 
(Dimanche illustrâ) 


NEDUMERIRE... 





chelner : 


— Ascultă, 
proaspete sardelele voastre. Şi totuşi a- 
veţi balta la doi paşi... 


nu sunt de loc 


(Lite) 


494. —- UNIVERSUL LITERAR 





Pagini uitate 





DESPRE FOLKLORUL ROMÂN 


Insemnăiatea, literaturii populare —a 
acestei Inepreţuite moșteniri, transmisă 
ora, dela părinţi la copii, dealungul ge- 
neraţiilor — este recunoscută astăzi de 
toată lumea.  Filologul. şi istoriegraful, 
etnologul si tilosciui, poetul ŞI simplul 
cititor caută noi cunoştinţe în studiul 
vechilor» produceri literare române şi se 
adapă din ele ca dintrun isvor nesecat. 

Irtradevăr, poezia populară română 
e mai mult ca un mănunchiu de poeme 
de lo bogăţie uimitoare: ea e cronica 
vieții unui popor și toată puterea ei stă 
tocmai în faptul că e o cronică înfiri- 
pată zi după zi. Ea povesteşte, cu toată 
sinceritatea, împrejurările istorice prin 
cari au trecut popoarele dunărene —ale 
căror isprăvi au fost preţuite în analele 
Europei -—, dragostea lor de natură, cul: 
tul patriei, spiritul lor de jertfă şi de 
devotement, virtuțile lor faniliale și 
stăruința lor de a păstră neștirbită re- 
lizia. străbunilor. 

Când Fdgar Quinet. vorbind despre 
Români, spune că, la ei, „limba e sermn- 
nul lor de nobleţe în mijlocul barbari- 
lor“, el aduce acest cmagiu mai ales 
limbii din producerile populare. Intr'- 
adevăr: în cântecele hătrineșşti, în le- 
gende. în doine, o găsim minunată ca 
frăgezime şi ca forţă şi în stare să ex- 
prime adevăruri senerale sub o formă 
artistică desăvârşită, Ea dovedește obâr- 
şia latină u celor cari o vorbesc; ea e 
o rcstenire vie și un monument viu. 
Ce preţuesc,. pe lângă ea, manuscrisele 
şi cărțile? la. literatura aceasta orală, 
e mărturia trainică a naţionalităţii noa- 
stre: ea oglindește fidel cuwvilizaţia și 
istoria însăși a unui popor; şi chiar 
lipsurile ci, repetările dese. înversiunile, 
formulele străvechi păstrate din veac în 


veac, toate arată vechimea ei și, prin 
aceasta, marea ei valoare. 
+ 
Cine sunt autorii acestei literaturi ne- 
scrise ? 


Sa afirmat că ar fi lăutarii, muzican- 
ţii aceştia pribegi, mai toţi ţigani, cari 
mai mult spun decât cântă vechile le- 
gende, întovărăşindu-şi graiul cu sunete 
de scripcă sau de ccbză. 

părerea ncastră este alta. 


Mai întâiu, lăutarii spun numai 0 
parte din pceziile noastre populare şi 
anume : horele. doinele şi cântecele bă- 


irânești ; pe câtă vreme cele în cari e 
vorba de Soare sau de Lună, de păsări 
sau de plante, cum şi cele referitoaru 
la jocuri, sunt spuse de copii; colindele, 
urările de Anul nou şi Pluguşorul sunt 
cântate sau rostite de flăcăi ; oraţiile de 
nuntă le yrăesc prietenii mirelui ; des- 
cantecele le fac babele, doftoroaele sa- 
tului ; celelalte cântece le însână lumea 
toată. 

Si apoi, cu tot geniul lor muzical înăs- 
cut, lăutarii, robi până înainte de 1848, 
nu erau, şi nu sunt nici astăzi, inzes- 
traţi cu c înteligenţă destul de mare, 
cu v închipuire destul de vie şi de cul. 
tivată pentru a făuri subiecte de legen- 
de epice. cu plan ordonat şi pentru a 
întruchipă eroii cu atâta putere de desen 
şi cu atâta bogăţie de colorit. 

ii deci foarte probabil că aceste poeme 
sunt operele anonime ale unor oameni 


de valoare, cari au învăţat în marea 
șc-ală a naturii şi cari versuiau astfel, 
ca să păstreze ce le încredinţase trecu- 
tul: moştenirea unui întreg popor. Pe 
lănză talentul rudimentar, ci aveau, ca 
ajutor întru acest scop, o mulţime de 
cunoştinţe dckândite de ei înşişi. Nevoia 
»ricărui sutiet omenesc de a cântă și 
de a plânge. dorul de a face un bine 
semenilor, mulţumirea ce simţi când paţi 
să placi altuia fiindu-i şi de folos îutru 
cevă, datoria de a păstră pomenirea îs- 
prăviluor străbune: acestea erau, pentru 
ei, motive, îndemnuri, scopuri. Şi, când 
isbuteau să-și îmbrace gândirea în ex- 
primarea ce le păreă cea mai nimerită 
Şi, prin aceasta cimaăar, cea mai trainică, 
modesta lor ambiţie se simţiă pe deplin 
răsplătită. [i rămâneau necunoscuţi, dar 
fericiţi că şi au dat în vileag, pentru bi- 
nele obștesc, ideile lor, credinţele lor, ex- 
perienţa lor. 

Meritul lăutarilor rămâne totuşi de 
netăgă duit, 

Intr'o vreme când nu există niciun 
fel de instrucţie a gloatei poporului, 
când cunoaşterea cititolui şi a scrisului 
rămineă închisă întrun cere strâmt de 
rari privilegiați, de ve ajutoare se puteau 
servi autorii aceia necunoscuţi, pentru 
a-și vulgariză,  producerile  muzei lor 
naive şi copilăresti, dacă nu de lăutari ? 
Cântărsţii aceştiu, trubadurii acestia — 
mult mai umili ca cei din Provența --- 
au acbas cele mai mari servicii răspân- 
divii poeziilor epice şi lirice riin litera- 
tura noastră populară. 

Ca oameni de meserie, ei le „ziceau“ 
la espeţele de nuntă, la chefuri, prin fa- 
milii; zi tinerii se minunau, pe când 
se "nduioşau bătrânii. Si timpul trecea ; 
şi lăutirul o dădeă prin cântece noi, 
tot mai noi; şi numai câte un unchias 
de mai suspină: 


Fu nă duc, mă prăpădesc, 
Cu un cântec bătrânesc. 


Dreaptă vorbă ; căci producevile artei 


întunecă pe cele ale naturii, poezia li- 


terară ucide pcezia populară, tot așă 
precum civilizaţia face să piară preju- 
decăţiie şi superstiţiile. 

Dar, avântându-ne spre cultura mo- 
dernă, noi am disprețuit cam prea mult 
naivele inspiraţii ale umililor și neştiu- 
țilur poeţi de odinioară şi, când ne-ani 
dat seara de nemiăsurata însemnătate 
a acelor lucrări, a acelor formule, a ace- 
lor cântece de o simplitate atâi de niiş- 
cătoare, mii şi mii de versuri se şi 
pierduseră, duse cu ei de oamenii din 
generaţiile apuse. 2) 


1) N.R.— După aceea, autorul aruncă o repeae 
privire asupra desvoltării  folklorului  româua 
până la 1885, când apare marea sa colecţie da 
„Poezii povulare'“. Pomenind pe Alecu Russo, 
marule iubitor al literaturii orale, îi reproduce 
pasagii din studiul literar „Poezia poporală“ 
tipărit întâi la 1868, în Cernăuţi, în Fogiz so- 
cietății p. lil. şi cult. rom. în Bucovina. Apoi 
vorbește despre Alscsandri și despre cele dnuă 
ediţii al: cul»gerii lui (din 1852—1353 şi din 
1866). Ş: studiul Imi Teodorescu G. Dem. con- 
tinuă cu pasagiul n-l (], 



















































de TEODORESCU G. DEM, 


HI 


In ce ne priveşte personal, an ti 
Ja început, sa punem pe hârtie cânt 
şi poveştile in versuri, pe cari Le şi 
incă din copilărie, penuu a le con 
textul cu variantele cari tuseseră îl 
cite în 1806. 

In timpul şederei noastre la Pai 
culecțiunea ni sa îmbogăţit cu nai nulă 
poezii, trimixe de prietenii din țâR, 

Dar mzrea moastră fericire a (i 
faptul că am întâlnit la Lacul-Săiti 
vara anului 1883, pe bătrânul Jula) 
trea Creţul Solcan. 

Când ui văzut pentru întâia dă 
pe unchiaşul acesta, fost în ine 
până la 1843, rob al Mânăstirii Dist 
el eră încă plin de putere în toată 4 
tura sa, desi împlinise 7% de aui. En 
tea-t lareă, nasu-i mare şi dreptul 
negri vioi. pletele cărunte, mustățes 
joase și lungi, bărbiu plină și rasă pi 
păt: toate alcătuiau un chip inter 
cu trăsaturi aproape clasice. La (0 Vi 
al anului următor (1884), dupăce ii 
tiserăm a-l hctări să ne fie musalii! 
Bucureşti, l-am fotografiat în cositiă 
tradiţional, pe el, ultimul din lăutaiăf 
căror tip il personifică şi dinti 
acuma amoape că nu se mai d i 
niciunul în toată țara. 

Omul acesta aveă o memorie mer 
pomenită : în timpul celor două dăjii 
am stat împreună, ne-a  recilat d 
19000 de versuri: «loine mişcătoare, câll 
„de lume“, dar mai ales legendes 
imoşeşti. Ca să seci un asemenea in 
ue fi trebuit să stai «câţivă anieu 
can dar la Brăila, printre ai lui, hu 
Capitală. Mulțumită acestui min 
lăutar, colecţiunea noastră, modestă 
început putu creşte şi ajunse qi 
de 45573 de versuri, aşă cum apăti 
1885. i 


Pucureşti, Decembrie 18%. 


Studiul acesta este traducerea unor Înagat 
din introducerea (,„,Schiţă asupra limbii șă 
iorylui româri*) la lucrarea răposatului Jules 
ziarist româr dc origină franceză, publi 
Paris la 1896, în editura Lemerre, sub 
„Le Romancero Roumain“. Im această i 
santă şi astizi rară publicaţiune, căreia 
port Suly Prudhomme îi făcuse 0 th 
scriscare-preiaţă. Jules Brun tipărise, în ră 
cer2 francezi liberă, multe dintre poezii 
lare din colecția lui Teodorescu G. Der, 






































f veacuri, familia Anal exploată rod- 
k iarna Maubert, situată la capătul 
i vii, la un ceas deparie de araş. 

îi vremea, faima şi prestigiul aiestui 
mau devenit legendare. Numele lui 
imuă cinste nestirbită,  rectitudine 
i bug. Dealurigul anilor şeful fa- 
ii a fost și este un dirertor all conş- 
alor și faptelor tuturor celor din 
ş; sfătuitor, duhovnic;  imparţial, 
Mil, 

Veui patriarhale, ilustrate prin fap- 
+ ample, datorii  neţărmutrtte îndepli- 
de cu o noblețe firească, pilde zilnice, 
accent încrederea, și admiraţia una- 
ui, au cucerit o reputaţie statornici- 
ip imuabile și harnice aşezănuinte 
2003, 

Prmatul. prectul, nimeni nu se bucu- 
id pupularitate şi teroare rezervate 
iualului cap al familiei Anal. Consi- 
ie, daumit astfel după o funcţie în- 
inită, făvă greș, de patru zeci de 
e slăvit pretutindeni, de toţi ca un 
in laic, 

bierşunat, un vifor de năpaste va 
a atest monument de cinste nepri- 
i, ia+ diutr'un Consilier Arnal, va 
un ucigaș. 

bă ce se poate întâmpla, când soarta 
mărâtă. , cu ajutorul binevoitor al 
stului, 

imense copil a ieciorului mezin a 
(onsilier, o biată surdo-mută, dar 
:sravănă de altmintrelea și ispiti- 
* fără ştiată ; naște într'o noapte 
ami un prunc teafăr şi gălăgias. 

0 bustard ? 

mă ar fi numai atât? 

8 nevinovatului e fratele mamei. 
iizi-elas, imstinetivă şi naivă, Liu 
din minţi, fără să vrea. A păcătuit 
i Să știe, 

îalitate, și pace. 

area şi analiza acestei neobiş- 
e wenturi, e un amestec de artistic 
me, care dovedeşte o măestrită is- 
i: aa faca cinste autorului, 

dwum? S'a isprăvit oare cu autori: 





Ceața seclastie 





tatea morală, renumele, mândria Arna- 
lilor ? Comypmromise sunt oare pe vezie? 

Consilierul rănit în ce avea mai scump 
pe lume, dictează apoape profetic, o ine- 
xurabilă sentinţă; care e aplicată, fără 
d vorbă de cei mai vrâstnici, Pruncul 
se jewtfeşte înti'un acces de psichoză, 

Nu sa ucis și nu sa îngropat în ţă- 
râra din Maubert numai fructul im- 
vestului, Conștiimţa unui neam tace şi 
ea. Arnali: nu se mai iubesc pe sin, 
iar onorurile, laudele, toate mamifestă- 
rile de slavă, îi supără, îi tortureuză. 
Le-a cumpărat cu prețul sângelui ne- 
vinovat, le-au plătit prea scump. 

Din inimile celor bătrâni a dezertat 
de atunci mândria sufletească, în ale 
celor tineri suflă tot mai aprig vânt de 
ducă, Vlaga și unitatea unui nem sunt 
«distruse, 


Și, 

crima = descoperită, bine înţeles. Bă- 
trănul şef revendică vina. Cere să fie 
arestat. lar când piuncucigaşul cuboru 
cu lundarmii în araş, icoana sfetnicului 
cel drept tit mai e în:că vie în inimile 
mulţimei. O bătrână îi cere un sfat... 
ntaşul nu-şi reneagă „Consilierul“, 

Concluzia e de o măreție netăgăduită, 


1 


PUTEREA CELOR DREPȚI 


Pentru cei din neamul Arnai, singu- 
ratecele ținuturi Maubert erau conzide- 
rate ca o regiune sălbatecă, aptă pen- 
tru o neîncetată muncă. Din vremuri se- 
culare, ei n exploatau ca pe un pământ 
neumblat şi astfel prin energia şi inun- 
ra lor isbuteau să-i datorească, o forță 
materială asemenea forței morale pe 
care ei 9 exercitau asupra oainenilor. 

Partea, superioară a văii aceştia fuse- 
se în totd-auna un adăpost pentru co- 
munităţi puternice. şi, sar fi zis că for. 
țele lor ruurale şi materiale se identifi- 
cau după cum se identificau pe acolo 
natura şi smgurătatea. 

Chiar locuitorii din Maubert povestesc 


UNIVERSUL LITERAR. — 49 





ina exireanse 





CRIMA DREPŢILOR 


de Andr6 Chamson 


„Crima drepţilor“, roman de o frumoasă ținută : morală și literară, 
stârnește o emoție de calitate rară. Stil, frază, expresii, convin minunat 
povestirii, slujesc fidel destăşurarea acliunei. Sobrietate, limpezime, dem- 
nitate, sunt însușirile de căpetenie ale scrierei. 

Ca o tragedie anlică, cu care ne incometăm să-l și comparăm, 
acest roman are irei părți; trei acle ca să zicem așa. 

Din fiecare s'a tradus un capitol, ilustrând mai vădit decât orice 
alt comentariu, valoarea autorului și a aperei sale. 


"ă odinioară, aceşti munți au fost cu- 
ceriți de cătra nişte călugări pluzgari, 
cari, tot resțelenind, au ajuns până la 
pajiştele strâmtorilor. 

> Se mai aflau încă prin scobiturile şi- 
vuaelor, umele zidurilor ciclopice, pe 
deasupra cărora ei trăseseră drumuri, 
cau cari slujeau de hotare pădurei. 
Chiar târla din Maubert, cu bolta ei 
crestată, cr zi:lurilo ei trainice, cu cor- 
nişa cu demă colţuri, nu exa decât un 
străvechi hamhar călugăresc, cât despre 
inalta locuinţă actuală, dacă nu reamin- 
ca întrun nimic clădirile abaţilor, e 
din pricina că pusnicii din acei munţi 
fuseseră numai pădurari și pastori, lo- 
suința dela Maubert nu fusese ridicată 
decât peutru cucerirea fără pregat n 
une naturi sălbatece şi supravegherea 
eBculară a novărnişului însorite şi a 
potecilor din munţi pe unde lumina se 
iven numai un ceas pe zi, 

In domeniul imens, coprins între fer- 
mă şi strâmtorile muntoase, înaintând 
spre culmi şi bărăgane, cu sapa în 
mână, mereu descoperind vre-o avuţie 
neexploatută, sau vre-o nouă industrie, 
Arnalii zideau alte urle în mijlocul pă- 
șunelor, şi tot tăiau la copaci în pădu- 
rile fără luminişuri, 

In tinersțea lui Consilier, ei deschise- 
seră, chiar și o galerie de mină în creş- 
tetul văii şi săpaseră straturile răsco- 
iite printre cari se zărea un zăcământ 
mimeral. Pa atunci cărau cu boi ligmite 
la gara căii ferate şi cu toate diversele 
oferte ce li se făcură, nu se învoiră ni- 
ciodată să vânză concesiunea. Filonul 
secă repede de altfel, si când se loviră 
ptelutindeni de stâncă, Arnalii părăsiră 
mina, iar dinspre riu, pe locul săpătil- 
rilor, ridicară un ferestrău care, pe vre- 
me bună, când apele sunt docile, tot 
mai funcțiunează încă, 

Aceste industrii primitive, munca câm- 
pului, paza vitelor le îracţiona traiul, Ie 
imbina forţele. 

In jurul lor, din susul văii până în 
dreptul piscurilor, de lu dealurile cu vii 
şi cu secară până la povârnișurile cu 


496. -—— UNIVERSUL LITERAR 


erburi şi păduri, din munte în munte, 
dealunzul  sivoaelor până lu isvoare, 
tuate ţinuturile depindeau de cătunul 
din Mautbert. El nu era decât o fermă 
întinsă, coprinzând mai multe rânduri 
de clădiri, pe care o domina turla, în- 
trată în munte ca un vapor în valuri. 
având într'o coastă moara care nu func- 
ționa decât duuă luni din an iar restul 
timpului slujea de şură. 

Arnalii nu se îndepărtau niciudată de 
moşterarea lor, deşartă dar bogată şi 
vastă, cât o comună. Căsătorii între veri, 
inturnau acasă pe cei ce plecaseră pen- 
tru scurt timp, şi din aceste înrudiri 
tiranice nimeni nu se putea sustrage 
auturităţei acelcra cari din generaţie în 
generaţie, deveneau şefii familiei. 

Pe atunci, Consilier conducea familia 
precum ca. conducea regiunea. Bunic «i 
stăpân al moştenirei, prin linie dreaptă 
«au prin căsătoria copiilor săi, el vedea 
d tot domeniul, şi din lungul şir de 
stăpâni ai Maubert-ului, ale cărur amin- 
tiri erau păstrate firă să fie săpate în 
piatră sau scrise în cărţi, el era poate 
cel mii puteruic și cel mai respectat. 

Inalt. ca toţi Arnalii, lung în picioare, 
ol avea raai multe de cât oricare altul 
si printrun [el de confirmare a vremi- 
lr, trăsăturile faruiliei: o frunte în- 
pustă la tânle, un nas subţire cu nâri 
ăsate, ca îndaoite vrintr'io mişcare de 
violenţă şi iuţime, şi mai ales, o buză 
inferioară. groasă dar fermă, roşie de 
*înge. şi aproape acoperind buza cealal- 
tă, subţire şi întinsă, 

Acest tip puternic, aceasta înfăţişare 
je care rici bâtrăneţele nică boala nu 
le puteau disti:ze, erau atât de comună 
familiei şi amesteca uneori atât de com- 
|lect. genoraț ile. încâlcite şi prin rudenii 
«i însoţiri între rude, în cât oamenii de 
pe acolo cu greu puteau Hmpezi acea- 
stă încurcătură şi de obiceiu, numeau 
pe toţi cei ce lacuian la Maubert „venii” 

Duminica însă, când coborau în ora:. 
urmând p.. Consilier, se puteau ved=a 
sosind toţi îrap.reună, la rând ca pe o 
poză. desnărtiţi în intervale care stahi- 
leau vârstele şi precăderile, uşor de e- 
nurmerat. i 

In frunte veneau oamenii în floarea 
vârstei, acei ce porunceau la moşie. Pa- 
tru bărbaţi ţanţoşi, aproape de cincizeci 
de ani, cu figuri nemişcate, totdeauna 
ascultând ceva ; cei trei fii ai lui Consi- 
er, Alberi şi cu cai doi mezini Jules şi 
Samuel, şi nepotul lui Consilier, Ar- 
ihvr. Impreună, cot la cot, cu feţele cam 
aplicate unul spre celalt, ei nu evocau o 
familie, suu hărbaţi de un sânge, ci o 
„dunare aieasă. cu amănunţime spre a 
îndeplini o anume sarcină, consiliu mu- 
nicipal sau consiliu parohial. Şi era în- 
iratât de puternică impresia că ei al: 
cătuesc o selecţiune, în cât oamenii de 
prin form= când, din jos, îi vedeau co- 
borând şi trecând drumul, ziceau uneori: 

„lată coborându-se Miniştrii de ia 

Maubert'. 


2946 


îndărătul lor veneau fii, „verii“ iuți 
la vorbă, cu ochi ironici. Mai întâi cei 
însuraţi. doi fii ai lui Albin, doi fii ai 
lui Jules, un fiu a lui Arthur, doi veri 
din altă ramură, gineri ai lui Jules şi 
ai lui Sanuel. Cu ei, flăcăii: un fiu ul 
lui Albin, cel mai vânăr din fii lui Ar- 
thur şi fiul lui Samuel, Maurice. Pă- 
șeuu aliniaţi, cât era strada de largă. 
sau calea dela un capăt la celalt, și se 
întorceau cînd şi când să privească fe- 
meile şi copiii din urmă, venind fără vu- 
vânduială traşi de braţ, târând papu- 
cii. 

Pemeile coborau întrun singur zruț, 
feta, mame și bunice supravezhind cn 
toatele copiii. Totusi nu puteau fi vă- 
zmte 'taate laolaltă, jca bărbaţii. Unele 
dintre ele rămâneau totdeuma la Mau- 
bert să păzeuscă casa, Printre cele mui 
în vârstă, ca Lucie, soţia lui Albin, sau 
Marie soţia lui Arthur, unele nu coborau 
chiar aproape nici odată în oraş. Nepă- 
sitoare peutru 'orice pe lume, paznice 
îndărătmre a bogățiilor pe cari nici un 
sh ăin mavea dreptul să le prețuiască 
şi să le vadă, ele eşau prea rar din fer- 
mă, trăiau veşnic retrase în casă, şi erau 
mu! lipaite chiar de aer şi spaţiu, decât 
cele dela oraş. Sar fi zis că le stăpânea 
o ură împotriva luraine! care le împinge 
să închidă obloanele şi să tragă perde- 
lele în iața soarelui. La bătrâneţe toate 
aceste femei erau coprinse de acelaş dor 
de tăcere şi cluusirare. Ca fete, alergau 
cu vitele prin păduri și păzuni; ca îe- 
nici tinere, tot ma; duceau vitele sau 
întovărasau Fărbaţii la câmp, muncinii 
cu ci dar, ca bunica vrui nu eşau din 
casă, impunsndu.y un nou trai tainic, 
alături de câtniu, în încănerile întunu- 
coase pline de scrinuri cu rufărie. 


ltar se vedea de asemenea coborându- 
se printre fete, pe 'Clâmence, sora, :nai 
miză u Imi Maurice, o surdă mută, şi 
care din pricina infirmităţii sale era 
sălbatică, sau poate nepăsătoare, ca o 
bunică, La şaptesprezece ani, ea are un 
trup de famee în putere şi mişcări sfi- 
oase de copiliță, obişnuită să scape de 
do'ană, cu ajutorul bărăganului si a 
pădurei. când, întâmplător se scobora 
în oraș, apuca un copil de mână la e- 
sirea din Maubert, şi până ajungea la 
hod, nu-i mai dedea drumul. 

Cel ce o valea, sălbatecă ca înfăţişare, 
frumoasă şi s<dravănă, păşind țanţoy 
printre căruţe şi prin învălmășala din 
stradă, silind astfel pe toţi să-i facă loc, 
resimțea > frică. Pentru oamenii de 
acolo era o fiindţă care purta un semi, 
aşa cva ca urma degetului Domnu'ui 
asupra familiei Arnal. „Muta“. ziceau 
fetele de vârsta ei, torcătoarele cu Şor. 
vuri negre, când o zăreau: şi, trecând 
prin faţa infirmei, o saluiau toate, dar 
cu gias atăt de stins, încât auzeau nu- 
mai ele vortele pc cari le rostiseră ca 
un descântee vcrotitor, 

Printre rlăcăi, unii aveau totuşi pen- 
tru eu una din acele înclinaţiuni vio- 
lente cari nu sun. decât conştinţa unei 








E ui cet piei ie 2 
TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU Nr. 11 













































identități de forţe. unei egale puli 
situțurilor. Cea nai mare parte Înăă 
o Iuau în seamă, era aproape stra 
de familia Arnal. 

In afară de Consilier, ceilalți A u 
se deosibeuu dinpotrivă cu anevointiii 
chiar Duminica. când soseau în ua] 
grupaţi după vârstă şi importanță: 
mâneau în ochii tuturor 0 masă 
pactă si aproape misterioasă. 

Si asta pentriică nimeni în afară d 
familie, nu lua parte la lucrările lor 
Maubert nu se tocmise cândva lucili 
agricoli sau argaţi de fermă. Toţi 
baţii, toate fenieile, îşi aveuu, bin 
tărât locul Ier cu privire la rundă 
pe domeniu, iar fiii din neaniul Ard 
îşi puteau îndeplini toate însă cină 
chiar atunci când se cerea munti fi 
Arnalii făceau singuri semănătutită 
culesul viei tot singuri strângeau 
tanele de peste tot muntele lungit 
văzut, de pe pcdul din oraş, tăi 
văei şi cu începere dela apele Jinis 
până la poteci, îşi echilibra peintro 
nitură aproape dreaptă, masă lui i 
necată cu întinderea transparent îi 
vului. ; 


LA | 


CRIMA DREPȚILOR 


Familia iar se reuni în sala (00 
în jurul copilului pe care femtă 
Albin îl pusese pe masă. !j 

Bărbaţii îl priveau aplecaţi apă 
cum obişnuiau si privească VÂnă 
jrivire brutală. având însă Cevă 
tincto3, biruit. 

— Cea dintâi pată, zise Cons 
şi cea mai grozavă. De acum VU 
camenii: Priviţi pe Arnalii aceia 
pe cei integri în ochii lumei Şi pă 
Aos sunt mai netrebnici decât cil 
armă nătărăi. Fi bine, să știți, a 
Maubert nn mai ies, zăpada Și a) 
ne despartă de toţi ceilalți şi sf 
nci în curtea mea Spune, mălă 
afla de aci înainte, la Consilulă 
mei, Eu, Arnal! Datorii, o rută ci 
face de râs cole în vale, astea: 
%) asemenea, necinste într'o fan 
familia moustră ! Vor zice, ce nităăi 
oamenii ! Şi pruncul va creşte, 26 
mare laolaltă cu ceilalţi. Sunt 
cari se uită, se mai vorbește dei 
şapoi nimic nu le desgroapă, 
una ca aceasta! Dar mai târziul 
lă: „Basturducă“! mie bastard 
trăvit. Copiii ver arunca cu pă 
vor fugări până aci, lată core 
dat să privim, să auzim. A! D6Agă 
Şi trăeşte! S'ar fi putut să 78 
naştere. Să-l îi niduşit rușinea 
fi sugrumnat cinstea! 

La căldura căminului şi e 
ilor, copilu! mişca, ridica brațele, 
cea, şi cu buzele aspira aer mă 





(Continuare îs: numărul ri 


a